TRUCUL TIGRULUI (2024) – CARTE

Un sunet încurajator a răsunat în timp ce oameni îmbrăcați în costume viu colorate se plimbau agale într-un dressing spațios. Fiecare persoană era îmbrăcată în ținute elegante și expresive, de la haine fanteziste până la cele care păreau amuzante, fiecare potrivit contextului. Atmosfera era vibrantă, iar cei prezenți se pregăteau să performeze într-un loc dedicat cabaretului. Acest loc, faimosul Chet, situat într-o provincie liniștită de lângă mare, atrăgea turiști din toate colțurile. Trupa de cabaret era formată în mare parte din persoane care își asumau identități de gen alternative, aducând diversitate și unicitate pe scenă.

Într-un colț al dressingului, un tânăr suplu, purtând o cămașă albă și blugi decolorați, cu părul prins neglijent într-un nod parțial dezordonat, era adâncit în munca lui. Deși ținuta sa părea neglijentă, aceasta emana un farmec aparte care îl făcea să nu treacă neobservat. Cu atenție și îndemânare, el cosea bucăți de țesături delicate, creând ceva spectaculos.

– Den, ți-am spus deja, nu? Așază-te și fii atent! răsună o voce hotărâtă, aparținând tânărului cu mâini iscusite care lucra la cusut.

– P’Tharn, numele meu este Daisy, răspunse Den cu voce tare, acompaniat de sunetul zdrăngănit al brățărilor. Daisy, o femeie transgender cu o frumusețe aparte și una dintre stelele trupei, părea ușor iritată.

– Dacă tot îți rupi hainele, o să-ți spun Den, replică Tharn pe un ton aparent serios, dar cu o licărire jucăușă în privire. Daisy își strânse buzele, vizibil enervată, dar știa că nu putea riposta pentru că greșeala era a ei. Din neatenție, stricase o ținută importantă.

– Bine că nu e rândul tău să urci pe scenă încă, continuă Tharn calm. O să termin de cusut materialul pentru rochia ta, iar apoi mă ocup de restul. Se ridică în picioare și, ținând un ac de cusut în mână, îl îndreptă spre juniorii din trupă într-un gest teatral, făcându-i să râdă.

– Oh, nu te plânge prea mult! Mâine te scot la o salată de papaya, spuse Daisy cu un zâmbet ștrengar. Tharn izbucni într-un râs discret, atmosfera tensionată relaxându-se instantaneu.

Magazinul lui Je Oil, răspunse Tharn calm, fără să-și ridice privirea.

– Sigur, sigur, mă duc imediat! răspunse Daisy entuziasmată, plecând grăbită.

Tharn făcu un gest scurt cu mâna, semnalizând să se grăbească, înainte să-și întoarcă din nou atenția spre activitatea trupei. Cu o expresie liniștită, privi în jur, urmărind pregătirile și interacțiunile celor din echipă. Responsabilitatea pe care o purta era imensă, dar o îndeplinea cu stoicism.

Deși doar în vârstă de 28 de ani, Tharn era deja veteran în acest domeniu. Orfan de mic, fusese crescut de actuala proprietară a trupei de cabaret, care îl adusese aici pe când avea doar 13 ani. De atunci, petrecuse 15 ani în această industrie, învățând toate secretele meseriei și câștigând treptat încrederea și dragostea celei care îl considera ca pe propriul fiu. Proprietara, grav bolnavă, avea intenția să-i lase trupa în grijă, o moștenire care îi fusese promisă de mult timp.

Tharn avea un aspect elegant, cu trăsături fine și părul lung la ceafă, care îi accentuau farmecul natural. Deși era gay, identitatea sa era clară: își păstrase mereu un stil masculin. În trecut, performase și el pe scena cabaretului, purtând ținute feminine fără reținere, însă niciodată nu și-a dorit să fie femeie, să aibă sâni sau să treacă prin operații de schimbare a sexului. Îi plăceau bărbații, dar se simțea confortabil în pielea sa. Cu timpul, a fost trimis să studieze design vestimentar, un domeniu în care excela acum, și astfel a renunțat la scenă pentru a se concentra pe costumele și spectacolele trupei.

În ciuda respectului câștigat, nu toți din trupă îi erau apropiați. Grupurile mai mici de interpreți, mai ales cei geloși pe poziția și relația sa privilegiată cu proprietara, îl tachinau frecvent.

– La naiba, chiar crezi că ești deja proprietarul trupei? răsună o voce batjocoritoare. Tharn se întoarse încet, cu o expresie calmă pe față, o obișnuință atunci când trebuia să gestioneze conflicte.

În cabaretul pe care îl coordona, peste o sută de interpreți împărțeau aceeași scenă, dar relațiile erau adesea tensionate. Cel care vorbise, Jet, era unul dintre cei care obișnuiau să creeze probleme. Recent, după un incident în care rănise un nou-venit, Jet fusese obligat să ia o pauză de o săptămână. Această decizie, luată de Tharn, îi crescuse frustrarea.

– Tocmai te-ai întors la muncă, și deja vrei o altă pauză, Jet? întrebă Tharn, vocea sa calmă, dar fermă. Știa că trebuia să fie autoritar, mai ales în astfel de momente. Jet strânse din dinți, dar nu replică, știind că toate drepturile asupra trupei aparțineau acum lui Tharn.

– Numele meu este Jane! protestă imediat cealaltă parte, răspunzând pe un ton ascuțit atunci când Tharn îi folosise numele vechi. Jane, anterior cunoscută ca Jet, era una dintre vedetele de top ale trupei. După ce suferise o intervenție chirurgicală de schimbare a sexului, devenise și mai remarcată datorită aspectului său atrăgător, primind frecvent roluri principale în spectacole. Totuși, atitudinea sa dominantă și obișnuința de a-i asupri pe cei din jur creau tensiuni constante. Jane se considera superioară tuturor, o trăsătură alimentată de gelozia pe care o simțea față de Tharn de ani de zile.

Deși fusese reținută în trecut din cauza respectului și fricii față de proprietara trupei, absența frecventă a acesteia din cauza bolii îi permisese să devină mai vocală și să creeze conflicte. Acum, găsea orice prilej să-l provoace pe Tharn.

– Oricare ar fi numele tău, nu este la fel de important ca acțiunile tale și felul în care gândești, replică Tharn, cu aceeași voce calmă, dar pătrunzătoare. Știa foarte bine că Jane și grupul ei de prieteni apropiați participau la petreceri dubioase la o vilă renumită pentru legăturile cu consumul de droguri.

Deși trupa avea politici stricte, inclusiv teste lunare de droguri, acestea erau efectuate aleatoriu. Tharn știa că testele, introduse de el în urmă cu trei ani, avuseseră deja ca rezultat pierderea locurilor de muncă pentru câțiva membri din cauza consumului de substanțe interzise. Totuși, Jane reușise să evite problemele până acum, iar Tharn nu avea dovezi concrete împotriva ei.

– Ce ai spus? Nu știu nimic despre asta! izbucni Jane, simțind o amenințare în cuvintele lui Tharn. Reacția ei grăbită trăda însă faptul că era conștientă de ceea ce știa el.

În acel moment, Pa Paeng, unul dintre prietenii apropiați ai lui Jane, interveni rapid.

– Jane, du-te și pregătește-te! spuse Pa Paeng, încercând să evite o confruntare mai mare. O trase pe Jane de mână, convingând-o să plece înainte ca discuția să escaladeze. Cu o privire furioasă, Jane se conformă, dar nu fără a murmura câteva reproșuri.

Tharn oftă ușor și clătină din cap, fără să-și piardă calmul. Își întoarse atenția spre restul pregătirilor, concentrându-se pe sarcinile urgente care îi reveneau. În ciuda acestor tensiuni, își păstra mereu profesionalismul, știind că trupa depindea de el mai mult decât oricând.

După ce spectacolul se încheie, artiștii de cabaret ies pentru a face fotografii cu clienții care au venit să urmărească reprezentația. Este o oportunitate excelentă de a câștiga bacșișuri consistente, ceea ce îi motivează să fie prietenoși și energici chiar și după o seară lungă. După ce totul se termină, fiecare se întoarce să-și schimbe hainele, dar Tharn rămâne întotdeauna ultimul. El inspectează atent locul, se asigură că totul este în ordine și pleacă abia după ce se convinge că nu mai este nimic de rezolvat.

Când se întoarce acasă, Tharn intră într-o locuință modestă situată lângă mare. Casa, cu două etaje și o curte destul de spațioasă, este locul unde trăiește împreună cu Mae Phleng, proprietara trupei de cabaret, și o menajeră. După ce deschide poarta și parchează mașina în garaj, Tharn ridică o sprânceană surprins când observă luminile aprinse și aude sunetul televizorului, deși era deja miezul nopții.

– De ce nu dormi încă? Doctorul ți-a spus să te odihnești mai mult, se plânse Tharn în timp ce intra. Mae Phleng, purtând o pălărie de lână care ascundea pierderea părului cauzată de chimioterapie, stătea relaxată pe canapea, privind un serial.

– Am vrut să vorbesc cu tine, îl întâmpină Mae Phleng cu un zâmbet cald. Deși acum corpul ei era mai fragil, trăsăturile sale nobile, care cândva îi aduseseră premii în competițiile naționale, încă trădau o frumusețe aparte.

– Putem vorbi mâine. E târziu, mama, spuse Tharn cu blândețe, așezându-se precaut pe o canapea apropiată, temându-se că ar putea aduce praf sau germeni care i-ar afecta sănătatea.

– Oh, serios! Am devenit dependentă de seriale, așa că am profitat de ocazie să te aștept, replică Mae Phleng zâmbind larg.

Tharn clătină ușor din cap, dar zâmbetul mamei sale îl liniștea întotdeauna.

– Deci, despre ce e vorba? întreabă el direct, știind că mama avea nevoie de odihnă.

– Mâine, la prânz, vom avea oaspeți. Vreau să pregătești masa și să rămâi să discuți cu ei, spuse Mae Phleng cu un ton ușor apăsat, anticipând că Tharn ar putea încerca să prioritizeze trupa de cabaret.

– Oaspeți? Cine vine? întrebă Tharn, surprins. Observă cum fața mamei sale se întunecă ușor, semn că subiectul era delicat.

– Îți amintești ce am discutat luna trecută? întrebă Mae Phleng. Expresia lui Tharn se schimbă instantaneu, devenind tensionată.

– Vrei să spui că trupa a fost vândută? întrebă el cu voce joasă, privindu-și mama în ochi.

– Da, răspunse Mae Phleng calm. Doamna Lince, o veche prietenă de-a mea, pe care n-am mai văzut-o de 20 de ani, m-a contactat recent. Mi-a spus despre problemele ei și, din întâmplare, a aflat despre situația noastră. A decis să cumpere trupa, continuă ea, cu o expresie care trăda atât tristețe, cât și ușurare.

Tharn înțelese imediat implicațiile. Deși veniturile existau, cheltuielile medicale ale mamei sale și costurile de întreținere a trupei erau mult prea mari. Fusese un efort continuu din partea lui să mențină lucrurile pe linia de plutire, dar știa că era o luptă dificilă.

– Doamna Lince… vrea să continue activitatea trupei? întrebă Tharn, vocea lui devenind uscată.

Mae Phleng îi zâmbi încet, într-un fel care încerca să-l liniștească.

– Tharn, nu-ți face griji. Ea va continua să gestioneze trupa. Detaliile le vom discuta mâine, când vine să ne întâlnim, spuse Mae Phleng cu blândețe.

Deși mama sa încerca să-l încurajeze, Tharn simțea un gol în suflet. Trupa fusese tot ce cunoscuse de când era copil. Și acum, viitorul acesteia depindea de cineva care, până acum, era o necunoscută.

– Mamă, dacă ea nu vrea să continue trupa, putem începe ceva nou, spuse Tharn cu o voce hotărâtă, încercând să transmită încredere. Se gândea deja că, în cazul în care trupa de cabaret nu mai avea viitor, ar putea crea o marcă de îmbrăcăminte și să deschidă un mic atelier de croitorie. Era talentat și dedicat, iar ideea aceasta îi oferise o rază de speranță.

Mae Phleng îl privi cu un zâmbet cald, dar precaut.

– Nu te grăbi să iei decizii. Hai să așteptăm să vorbim cu ea mâine. S-ar putea să găsim o soluție potrivită, spuse ea cu blândețe.

Tharn oftă încet, dar aprobă din cap.

– Bine, mamă. Acum e timpul să te odihnești. Ai nevoie de somn.

Zâmbind, Tharn închise televizorul și o ajută pe Mae Phleng să se ridice. Știa că din cauza bolii nu mai putea urca și coborî scările, așa că dormea într-o cameră la parter.

– Vrei să dorm cu tine în seara asta? o întrebă el cu grijă.

Mae Phleng îi răspunse liniștită:

– Nu, dragul meu, nu e nevoie. Mă simt bine, nu trebuie să te îngrijorezi.

– Atunci măcar să te conduc la pat, spuse Tharn. Cu grijă, o însoți în dormitor și o ajută să se așeze confortabil.

După ce Mae Phleng se retrase pentru noapte, Tharn verifică casa, asigurându-se că totul era în ordine, apoi merse în camera lui. După un duș relaxant, se întinse în pat, încercând să-și limpezească gândurile înaintea întâlnirii de a doua zi.

Dimineața următoare

Tharn se trezi devreme și începu ziua ajutând menajera să pregătească micul dejun. Când totul era gata, luă masa împreună cu Mae Phleng, discutând despre activitățile zilnice.

– Ce ar trebui să pregătim pentru prânz? întrebă Tharn în timp ce strângea vasele.

– Hai să gătim ceva internațional, propuse Mae Phleng cu un zâmbet nostalgic. Gătitul mâncărurilor străine era o tradiție pentru ei. Fostul ei partener, un bărbat străin, îi învățase multe rețete speciale. Pentru Tharn, acel om fusese mai mult decât un mentor – îl considerase un tată.

Dar acel „tată” nu mai era. Cu șase ani în urmă, un accident tragic îl răpise din viața lor. De atunci, Mae Phleng nu mai permisese nimănui să intre în inima ei, iar diagnosticul de cancer primit acum un an îi marcase viața și mai mult. Totuși, Tharn rămăsese alături de ea, având grijă de fiecare detaliu, fiind sprijinul ei de nădejde.

Cu gândul la amintirile trecutului, Tharn zâmbi slab și aprobă ideea mamei.

– Bine, mamă. Pregătim ceva special. Vreau ca prânzul de azi să fie perfect, spuse el hotărât, dorind să facă totul să fie cât mai bine pentru întâlnirea care urma.

Tharn răspunse imediat cu un simplu „Da” și se grăbi să iasă pentru a cumpăra ingredientele necesare pentru prânz. Pe drum, își aminti de întâlnirea planificată cu Daisy pentru salata de papaya și îi trimise un mesaj să anuleze, explicându-i situația. Odată ce se întoarse acasă cu mâncarea proaspătă, se apucă imediat de gătit. Pregăti carbonara și chiftele, gândindu-se că aceste feluri de mâncare neutre ar fi potrivite pentru orice gusturi. Când termină, auzi sunetul unei mașini parcând în curte, semn că oaspeții sosiseră.

După câteva minute, P’Nom, menajera casei, intră în bucătărie pentru a pregăti apă pentru servit.

– A sosit oaspetele lui Mae Pleng, P’Nom? întrebă Tharn.

– Da, Khun Phleng te roagă să mergi și tu să saluți oaspeții, răspunse menajera.

Tharn îi ceru să-l ajute cu aranjarea mâncării, apoi luă singur tava cu apă și ieși în living. Văzu-o pe Mae Pleng stând pe canapea, discutând cu o femeie blondă. Deși eleganța acesteia era evidentă, vârsta ei părea mai mare decât a mamei sale.

– Tharn, ai sosit exact la timp! O voi prezenta pe Madame Lince, spuse Mae Pleng cu un zâmbet cald.

– Bună! salută Tharn politicos în engleză.

– Bună, răspunse Madame Lince în thailandeză, surprinzându-l pe Tharn. Ochii săi se măriră ușor de uimire, neștiind că oaspetele mamei sale vorbea limba lor.

– Uh, în ce limbă ar trebui să vorbesc? întrebă el, confuz.

Madame Lince râse ușor și răspunse:

– Thai este bine.

Accentul ei nu era perfect, dar claritatea cu care se exprima îl liniști pe Tharn.

– Doamnă, acesta este Tharn, fiul despre care ți-am vorbit. Iar Tharn, aceasta este Madame Lince, o veche prietenă a mea, spuse Mae Pleng, făcând prezentările oficiale.

Tharn ridică mâna pentru a face tradiționalul gest de omagiu în stil thailandez, iar Madame Lince îl privi cu afecțiune.

– Bună din nou, spuse Tharn zâmbind.

– Mi-ar plăcea să am un fiu atât de drăguț ca tine. Din păcate, fiul meu este ca un bloc de gheață – la fel ca tatăl lui. Nu e nimic rău în asta, dar probabil îți amintești de el, nu? întrebă Madame Lince, întorcându-se către Mae Pleng.

– Îmi imaginez fața lui. Pe atunci, avea probabil 17 sau 18 ani, răspunse Mae Pleng, încercând să-și amintească.

– Acum are 38, adăugă Madame Lince.

– Este căsătorit? Ar trebui să ai deja un nepot, spuse Mae Pleng, zâmbind.

Madame Lince păru ușor melancolică și răspunse:

– Nu, nu e căsătorit. Spune că nu a găsit încă persoana potrivită, dar a avut parteneri de-a lungul timpului. Voi aștepta ziua în care își va întâlni sufletul pereche, oftă ea.

Tharn asculta în liniște, luând notițe mentale despre această persoană pe care nu o cunoscuse până acum. Totuși, curiozitatea lui despre trupa de cabaret era mai mare decât orice altceva.

– Madame, ați venit să cumpărați cabaretul, nu-i așa? întrebă Tharn direct, cu voce calmă, dar fermă.

Madame Lince îl privi cu un zâmbet liniștitor.

– Da, Tharn, dar nu-ți face griji. Voi continua să îi angajez pe toți ca până acum. Nimeni nu va fi afectat. Singurul lucru care se schimbă este proprietarul, spuse ea, încercând să-l asigure.

Deși se simți mai relaxat la auzul acestor cuvinte, Tharn nu putea să nu se întrebe ce schimbări ar putea urma.

– S-ar putea să avem multe de discutat. Vreau să aflu cum funcționează toate sistemele voastre de lucru, ca să știu ce trebuie adaptat, adăugă Madame Lince cu un ton amabil, dar hotărât.

Tharn dădu din cap, acceptând situația. Deși incertitudinea îl neliniștea, avea încredere că putea face față provocărilor ce urmau.

– Sigur, sunt mulțumit, răspunse Tharn, zâmbind ușor. Știa că mama lui avea dreptate: schimbarea proprietarului nu însemna neapărat sfârșitul, mai ales dacă toți angajații urmau să își păstreze locurile de muncă. Pentru Tharn, era mai important ca visul lui Mae Phleng, trupa de cabaret pe care o construise cu atâta dragoste, să continue să existe cât mai mult timp.

– Dar, Tharn, s-ar putea să fie nevoie să-l ajuți pe fiul meu să înțeleagă cum să gestioneze totul. După ce contractul de vânzare-cumpărare va fi finalizat, voi stabili o întâlnire ca să discutăm toate detaliile, spuse Madame Lince cu un zâmbet cald, întorcându-se apoi către Mae Phleng. – Îți las în grijă această tranziție, doamnă.

Mae Phleng zâmbi, dar vocea ei deveni ușor melancolică:

– Tharn s-a maturizat. Nu mai este copilul mic care alerga prin culise, dar știu că va face față.

– Nu sunt un copil mic, protestă Tharn, făcând-o pe Madame Lince să râdă.

– Nu lăsați calmul și drăgălășenia lui să vă păcălească. În realitate, este obraznic și încăpățânat, glumi Mae Phleng, clătinând din cap cu un zâmbet jucăuș.

– Mae Phleng… murmură Tharn, jenat. Madame Lince râse sincer, apreciind dinamica dintre cei doi.

Tharn schimbă subiectul rapid.

– Vă este foame? Phi Nom a pregătit deja masa, spuse el, uitându-se către oaspeți.

– Perfect, hai să mâncăm împreună. Astăzi Tharn a gătit totul de unul singur. Sunt sigură că va fi delicios, adăugă Mae Phleng cu mândrie.

Tharn o sprijini pe mama lui să ajungă la masă, apoi ajută menajera să aranjeze bucatele. Atmosfera deveni plăcută și relaxată în timp ce toți se așezară să mănânce. Madame Lince gustă din preparate și nu-și putu reține laudele.

– Tharn, mâncarea ta este delicioasă! Nu doar că știi să conduci o trupă de cabaret, dar ai și un talent culinar extraordinar, exclamă ea cu entuziasm.

Tharn zâmbi modest, bucuros că eforturile lui fuseseră apreciate. În acel moment, pentru câteva clipe, simți că totul va fi bine, indiferent de ce schimbări urmau să vină.

Întâlnirea poate fi amânată, răsună o voce profundă și autoritară, punând capăt discuțiilor tensionate din sala de ședințe. Angajații din departamentul de producție răsuflară ușurați. O întâlnire cu președintele companiei OTV, Ares Kratoros, era întotdeauna o experiență intimidantă. Compania, lider în industria mass-media și divertismentului din America, era renumită pentru influența sa globală. Dar dincolo de această fațadă strălucitoare, Ares și trei prieteni apropiați gestionau afaceri mai întunecate, împărțind teritoriile și menținând o putere ascunsă.

În acea zi, Ares fusese iritat de situația creată de unul dintre actorii celebri ai companiei. Acesta ascunsese o problemă timp de mai multe luni, iar adevărul fusese descoperit doar datorită rețelei de informatori ai lui Ares, care se infiltraseră în companie fără ca ceilalți să știe.

– Domnișoară Diva, Evelin și Grace să fie la întâlnire mâine, la ora 10.00, spuse Ares, cu o voce calmă, dar fermă, către directoarea departamentului care coordona artiștii celebri.

– Da, voi informa imediat, răspunse Diva, simțind o strângere de stomac. Fetele pe care le menționase Ares provocaseră un haos care afectase întreaga echipă.

Ares se întoarse către secretarul său apropiat, Phos, și întrebă:

– Phos, am nevoie de procesul-verbal al întâlnirii din această seară.

– Sigur, va fi gata, răspunse Phos, prompt.

Ares dădu un scurt semn de aprobare și se ridică. Rafa, garda lui de corp, îi deschise ușa, iar Ares ieși, îndreptându-se spre biroul său de la ultimul etaj al clădirii.

– Șefule, unde vrei să iei prânzul? întrebă Phos, urmându-l îndeaproape.

– Ce altceva mai am în program? întrebă Ares.

– După-amiază trebuie să semnezi câteva documente importante, iar seara vei participa la un eveniment caritabil în locul lui Madame Lince, la hotel, raportă Phos.

– Atunci comandă-mi mâncarea aici, răspunse Ares, intrând în biroul său și pregătindu-se să lucreze.

În timp ce răsfoia documentele, Ares întrebă:

– Cât este ceasul în Thailanda acum?

– În jurul miezului nopții, șefu. Vrei să o suni pe doamnă? întrebă Phos.

– Mama probabil doarme. O să o sun mai târziu, răspunse Ares, concentrându-se din nou asupra muncii.

După o zi lungă, Ares se întoarse la luxosul său conac, amplasat la poalele unui munte. Întregul munte îi aparținea, reflectând statutul său impresionant. Ares, jumătate american, jumătate grec, provenea din două familii influente. Tatăl său, patriarhul familiei Kratoros, alesese să se mute în America după căsătoria cu mama lui Ares, membră a influentei familii Oswell. Deși tatăl său cedase controlul afacerilor din Grecia fratelui său mai mic, Ares moștenise o combinație de putere, influență și ambiție de la ambele familii, ceea ce îl propulsase în poziția sa actuală.

Înconjurat de lux și responsabilități imense, Ares se pregătea pentru provocările zilei următoare, cu aceeași determinare care îl caracterizase întotdeauna.

Ares își termină dușul și se îmbrăcă într-un costum impecabil, completat cu accesorii elegante care reflectau poziția sa. Bijuteriile subtile și ceasul de lux îi subliniau statutul, dar și sobrietatea. Coborî la mașină, unde șoferul și două echipe de gărzi de corp îl așteptau, gata să-l însoțească la banchetul de caritate. Evenimentul nu era unul dintre lucrurile sale preferate, dar de această dată trebuia să reprezinte mama sa și să doneze o sumă considerabilă pentru sprijinirea organizației de caritate pentru orfani.

Ajungerea la hotelul unde avea loc evenimentul a durat ceva timp, iar sosirea a fost întâmpinată cu atenție maximă din partea presei. Trei mașini de lux, una după alta, atrăgeau toate camerele fotografilor. Rafa, garda de corp principală a lui Ares, coborî rapid și deschise portiera mașinii sale. Ares ieși cu o expresie calmă și rezervată, ignorând agitația din jurul său. Deși obișnuit cu atenția, prefera să o evite.

Însoțit de doi bodyguarzi, Ares intră în sala de evenimente, lăsând restul echipei în exterior. Atmosfera era una de opulență, cu invitați din elita societății – miliardari, celebrități și politicieni.

– Bună ziua, domnule Ares. Nu mă așteptam să vă văd aici, spuse cu entuziasm Madame Bonita, una dintre gazdele evenimentului, venind în întâmpinarea lui. Deși avea aproximativ aceeași vârstă cu mama lui Ares, îi vorbea cu respect și deferență.

– Bună ziua, Madame Bonita. Sunt aici în numele mamei mele, care este în Thailanda pentru afaceri urgente. Îmi pare rău că nu a putut participa, explică Ares cu politețe.

– Nu-i nimic, vă voi conduce la masa dumneavoastră, spuse Bonita, zâmbind cald, în timp ce îl ghida spre o masă privată.

Apariția lui Ares atrase imediat privirile femeilor din sală. Reputația lui ca bărbat puternic și influent era bine-cunoscută, iar prezența sa magnetică îi cucerea rapid pe cei din jur. Chelnerii aduseră băuturi, iar Ares sorbi o înghițitură mică, analizând atent sala. Oriunde își întorcea privirea, întâlnea ochi curioși sau zâmbete invitate.

În timp ce se întreba dacă ar trebui să ia pe cineva acasă în acea seară, o voce familiară îi întrerupse gândurile.

– Ares! îl salută cineva, pe un ton puțin iritat.

Fără să se întoarcă, Ares știa cine era. Oftă adânc, întorcându-se să-și întâmpine mătușa.

– Bună seara, mătușa Forest Luna, spuse el politicos, cu o expresie neutră.

Forest Luna nu era singură. Alături de ea stătea o tânără frumoasă, cu o figură delicată. Era clar că nu era rudă directă din partea familiei lui Ares, iar curiozitatea lui fu stârnită pentru o clipă.

– Bună, nu vine mama ta? întrebă Forest Luna, ridicând o sprânceană.

– Mama este ocupată cu afaceri în Thailanda. Sunt aici să o reprezint, răspunse Ares, calm.

– Ce coincidență. Asta înseamnă că pot să o las pe Reea în grija ta, spuse Forest, trăgând-o ușor pe tânăra de lângă ea.

– Aceasta este Reea, nepoata lui Olson, soțul meu. Reea, el este Ares, nepotul meu. Probabil l-ai văzut în presă, făcu ea introducerile.

– Bună ziua, domnule Ares, spuse Reea timid, cu o voce caldă.

– Bună, răspunse Ares cu un ton formal, dar politicos. Pentru o clipă, figura fetei îi captă interesul, dar când realiză că era rudă cu soțul mătușii sale, se detașă complet. Nu voia să creeze complicații în familie, așa că își păstră distanța și se întoarse la observațiile sale asupra evenimentului.

– Forest și-a invitat nepoata să o însoțească, dar mi-e teamă că se va plictisi. Așa că aș vrea să o las cu tine, Ares. Poți, te rog, să ai grijă de ea? Am multe alte persoane de salutat, spuse Forest Luna, zâmbind în timp ce se adresa nepotului său.

Ares știa foarte bine intențiile mătușii sale. Nu era prima dată când încerca să-i găsească o femeie care să-i atragă atenția. Totuși, răspunse fără să ezite:

– Da, sigur.

La auzul răspunsului, atât mătușa, cât și Reea zâmbiră imediat.

– Mulțumesc. Reea, rămâi cu Ares, spuse Luna, lăsând-o pe fată să ia loc lângă el.

Pe măsură ce Reea se așeză, mai multe femei din sală începură să o privească cu invidie, curioase să afle cine era tânăra care părea să capteze atenția lui Ares. Cu toate acestea, Ares nu dădu semne că ar fi interesat să inițieze o conversație. În schimb, Reea îl privea în secret, din când în când.

– Uh… Ares, ai mâncat ceva? Vrei să-ți aduc ceva? întrebă Reea timid, încercând să inițieze un dialog.

– Nu, nu îmi e foame. Du-te și ia-ți ceva pentru tine, răspunse Ares pe un ton distant, dar politicos.

Reea zâmbi, deși se înroși puțin.

– Am gustat deja câteva aperitive. Am observat că nu ai mâncat nimic, adăugă ea.

Ares dădu din cap, aparent indiferent, înainte de a întreba direct:

– De ce ai venit cu mătușa?

Întrebarea lui o făcu pe Reea să zâmbească larg.

– Tocmai o vizitam pe mătușa Forest acasă, și ea m-a invitat să vin cu ea. De fapt, nu mă pricep prea bine la evenimente sociale, așa că mă simt puțin jenată, răspunse Reea cu o voce blândă.

Ares o studia cu atenție, dar fără a lăsa să se vadă ce gândește. Experiența sa vastă cu oameni din diverse medii îi permitea să evalueze rapid caracterul cuiva, iar Reea nu părea să fie la fel de dulce și delicată cum încerca să pară. Totuși, decise să nu exploreze mai mult, deoarece nu era ceva care să-l preocupe cu adevărat.

– Bună ziua, domnule Ares, se auzi o altă voce feminină.

Ares se întoarse și zâmbi ușor. În fața lui era Tiara, una dintre partenerele sale de ocazie, cunoscută pentru frumusețea și profesionalismul ei.

– Nu ne-am văzut de mult, Tiara, o salută Ares.

– A trecut doar o lună. M-ai trimis tu în Franța, nu? spuse ea, zâmbind ușor.

Ares râse încet. Tiara participase la o prezentare de modă și o ședință foto acolo, un aranjament făcut chiar de el.

– Ia loc, o invită Ares. Mulți știau că Tiara era model în compania sa, astfel încât invitația nu părea neobișnuită.

Tiara se așeză, aruncând o privire evaluatoare către Reea, care o privea cu o expresie neîncrezătoare. Buzele Tiarei se curbară într-un zâmbet subtil.

– Deci, cine este această fetiță drăguță? întrebă Tiara, cu un aer jucăuș.

– Nepoata mătușii mele, răspunse Ares calm, ceea ce o făcu pe Reea să roșească.

– Bună, mă numesc Reea. Sunt un fan al doamnei Tiara, spuse tânăra cu un zâmbet timid.

– Mulțumesc, răspunse Tiara simplu, dar privirea ei era vizibil amuzată.

Ares și Tiara începură să discute despre muncă, iar Reea deveni din ce în ce mai tăcută. În cele din urmă, interveni:

– Ares, îmi cer scuze, merg la baie, spuse ea.

– Sigur, răspunse Ares, fără să-și arate vreo emoție.

După ce Reea plecă, Tiara zâmbi cu subînțeles.

– Fata asta pare foarte interesată de tine, comentă ea pe un ton tachinător.

– La început am fost interesat, până am aflat cine este, replică Ares, scurt.

Tiara râse, apoi, cu o mișcare discretă, își lăsă mâna să îi atingă piciorul sub masă.

– Și eu? întrebă ea, aruncându-i o privire seducătoare.

Ares zâmbi subtil.

– După ce terminăm treaba aici, vii cu mine, răspunse el, sigur pe el.

Tiara aprobă cu un zâmbet larg, știind că între ei lucrurile decurgeau mereu în același mod: fără complicații, fără așteptări.