DEASUPRA TIGRULUI (2025) – CARTE
Titlul Original:
เหนือพยัคฆ์
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Acțiune, Romantic
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 50
Rating Conținut: 15+ - Adolescenți de 15 ani+
Autor: Yoenim
Publicată în: 28 Octombrie 2025
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Cu toți am făcut deja cunoștință cu Akira, unul din cei patru tigri ai mafiei și cu Kaimera (Chimera, dar se pare că autoarea i-a schimbat puțin numele) unul din oamenii de încredere a lui Roman care lucra pe partea întunecată a afacerii, dar puțini oameni știau că el era unul dintre cei mai buni hackeri pe care îi avea Roman.
În momentul în care au început să apară conflicte în familia lui Akira, Kaimera este trimis de Roman să îl ajute pe Akira.
Toată lumea spune că Akira este un tigru nemilos, feroce, viclean și aproape psihopat. În ochii prietenilor săi arată ca un nebun dar care își ia în serios munca. Lui Akira nu îi pasă cum îl văd alți oameni, singurul lucru pe care îl vrea este să fie în inima lui Kaimera.
Kaimera e singurul om căruia Akira îi permite să fie deasupra lui în toate... chiar și în pat.
Pe site veți găsi traduse complet cele trei cărți în ordinea apariției lor fiind: SUPRIMAREA TIGRULUI (2022) – CARTE, TRUCUL TIGRULUI (2024) – CARTE, ROBIA TIGRULUI (2024) – CARTE.
Capitolul 1
Într-un dormitor spațios, cu culori calde, un băiețel drăguț de 10 ani, cu pielea albă, stă pe o podea moale, mușcându-și buza ca să-și rețină suspinele. O femeie de 35 de ani stă acolo, aplicând medicamente și tratând rănile băiatului cu o privire blândă.
- Te doare, fiule? a întrebat mama care îi aplica medicamentul fiului ei cu o voce blândă și un zâmbet.
- Nu, a răspuns băiețelul, înainte de a simți căldura care îi mângâia acum părul.
- Dacă te doare, spune pur și simplu că te doare. Dacă simți că vrei să plângi, Akira, poți plânge. Nu pentru că ești un copil, ci pentru că ești o ființă umană cu sentimente iar asta nu e neobișnuit, a spus mama băiatului, știind cât de mult îndurase fiul ei și cât de mult trebuia să suporte și care erau așteptările familiei sale.
- Dar ei... spuse Akira încet, amintindu-și de cuvintele tatălui său și ale bătrânilor clanului, care îi spuseseră să nu plângă și să îndure, chiar dacă fusese antrenat în lupte intense încă de la o vârstă fragedă.
- Uită de bătrânii ăia, a spus mama lui Akira, dar pe față încă avea un zâmbet.
- În fața mea vei fi mereu băiețelul meu, a spus mama lui Akira înainte ca Akira să poată plânge și să-și îmbrățișeze mama. Aceea a fost ultima dată când a plâns în brațele mamei sale.
Un tânăr chipeș s-a trezit din vis cu transpirația șiroindu-i pe linia părului. Inima îi bătea repede în timp ce o visa pe iubita sa mamă, care murise de 27 de ani, dar încă o visa. Toshimoi Akira are acum 37 de ani. El se ridica încet în șezut și își dă părul care îi ajunge până la umeri pe spate. Chiar dacă avea 37 de ani, chipul lui încă arăta ca al unui tânăr de 20 de ani. Akira se ridică de pe patul tatami, care era un pat scund în stil japonez. Akira purta doar pantaloni, un kimono lejer și își scoase cămașa de noapte. Intră în baie să-și facă treaba, apoi își legă părul neglijent la jumătate și ieși din dormitor cu o expresie calmă.
Imediat ce ușa dormitorului lui Akira s-a deschis și proprietarul a ieșit cu o față serioasă și o expresie leneșă, gărzile de corp, majordomii și menajerele din apropiere s-au întors să-l întâmpine pe Akira cu capetele plecate.
- Bună dimineața.
- Mm, a răspuns Akira încet. S-a oprit pe coridorul care ducea direct la dojo-ul său privat de lupte. A coborât și s-a oprit la podeaua de piatră a grădinii, în timp ce privea în sus pentru a primi lumina blândă a soarelui care strălucea, lovindu-i pielea albă și netedă, dar existau urme de răni vechi și noi. Spatele îi era tatuat cu un tigru și alte tatuaje colorate. Pe brațul drept superior avea un tatuaj cu un trandafir mare, roșu aprins cu tulpina plină de spini și care era înfășurată în jurul brațului până la cot. Era destul de potrivit pentru Akira.
- Ce vrei la micul dejun, șefu? a întrebat Ken, cea mai apropiată garda de corp a lui Akira. Acest lucru l-a făcut pe Akira să se gândească la persoana din visul său, mama sa.
- Țipar și natto cu orez, a spus Akira. Era mâncarea preferată a mamei sale când aceasta era în viață.
- Da, a răspuns Ken înainte de a pleca să-i dea ordine menajerei. Akira a stat tăcut o clipă înainte de a merge spre o cameră destinată practicării diferitelor forme de arte marțiale, era inclusiv o sală de sport alături. Akira a scos de pe raft o sabie de lemn care cântărea la fel de mult ca o sabie adevărată și s-a dus imediat să se antreneze pe manechinul de cauciuc de dimineață.
Toshimoi Akira este descendentul direct al familiei Toshimoi, o familie mafiotă japoneză, cunoscută și sub numele de Yakuza. Akira a fost numit următorul lider al familiei, urmându-l pe Toshimoi Isamu, care era bunicul său, în locul lui Toshimoi Junto, tatăl lui Akira. Acest lucru se datora faptului că bunicul său vedea mai mult potențial în nepotul său, Akira, decât în tatăl lui Akira, care era propriul său fiu, iar acesta este motivul pentru care familia lui Akira nu este foarte pașnică.
Akira nu se înțelege cu tatăl său. Ai putea spune că îl urăște. Akira nu are aproape niciun respect pentru tatăl său. În ochii lui Akira, tatăl său este o persoană inutilă și egoistă.
Tatăl lui Akira s-a căsătorit cu mama lui Akira deoarece ambele familii își doreau ca copii lor să se căsătorească. Mama lui Akira a fost de acord să se căsătorească, așa cum i-a cerut familia. Și bunicul lui Akira o iubea pe mama lui Akira. El a crezut că mama lui Akira ar putea să-l schimbe pe fiul său cel mare, deoarece la acea vreme tatăl lui Akira era un nemernic, un playboy căruia îi plăcea doar să se distreze și folosea influența familiei sale peste tot. Dar se pare că bunicul lui Akira s-a înșelat puțin. După căsătorie, tatăl lui Akira a continuat să fie un playboy. După nașterea lui Akira, bunicul său și-a pus speranțele în nepotul său și l-a presat constant. Micuțul a trebuit să poarte această povara și să fie educat de la o vârstă fragedă. Doar mama lui i-a fost alături, încurajându-l și protejându-l. Cât despre tatăl său, nu i-a păsat niciodată de Akira. Se comporta frumos doar când era în fața bunicului său și a altor bătrâni din familie.
În cele din urmă, Akira a aflat adevărul, că tatălui său abia dacă îi păsa de el și de mama sa, deoarece tatăl său avea în secret o altă soție în afara casei. În ziua în care mama lui Akira a murit, tatăl său și-a adus soția ascunsă și cei trei copii la înmormântare, iar primul fiu era cu doar două luni mai mare decât Akira. Tatăl lui Akira și-a prezentat fără rușine copiii și soția secretă celorlalți. Acest lucru l-a făcut pe Akira, în vârstă de 10 ani, să-și piardă cumpătul. Akira a apucat o sabie de lemn expusă și i-a lovit pe cei trei copii ai tatălui său, inclusiv pe propriul său tată. Din fericire, bunicul lui Akira a venit să-l oprească și, din fericire, Akira nu a apucat o sabie adevărată și nu i-a omorât. Acest lucru i-a făcut pe mulți să vadă cât de înfricoșător era Akira, chiar dacă avea doar 10 ani.
După aceea, Akira a devenit un copil mai calm. S-a antrenat singur până când a fost bun la toate, mai ales când vine vorba de a folosi katana. Relația lui Akira cu tatăl său s-a destrămat la înmormântarea mamei sale. Tatăl lui Akira a încercat să-și aducă celălalt fiul, al celeilalte soți să se apropia de bunicul său, dar bunicului său nu i-a păsat. Când toată lumea a știut că bătrânul Isamu îi va da lui Akira funcția de lider al familiei, Akira a fost și mai mult vizat. Bunicul său a trebuit să-l trimită pe Akira la studii în străinătate. Acest lucru i-a permis lui Akira să întâlnească trei prieteni adevărați, cu care lucra împreună în comerțul cu arme.
Akira transpira abundent în timp ce exersa scrima, o altă gardă de corp, Doya, a venit și i-a adus un prosop ca să-și șteargă transpirația.
- Ți-a vorbit Ken despre zborul în China? L-a întrebat Akira pe Doya.
- Mi-a spus, l-am contactat deja pe căpitan, a răspuns Doya. Akira a dat din cap, deoarece trebuia să zboare în China peste două zile pentru a licita o mină de diamante. Pe lângă comerțul cu arme, Akira făcea afaceri cu pietre prețioase, parțial pentru că îi plăceau culorile și strălucirea diamantelor și a altor pietre prețioase.
- Șefu’, a răsunat vocea lui Ken când a intrat. Akira s-a întors să privească fără să răspundă.
- Stăpânul l-a rugat pe șef să luați micul dejun împreună la casa principală, a spus Ken, referindu-se la bunicul lui Akira.
- Hm, o să-i spun despre zborul meu în China. Spune-i bunicului că trebuie să fac un duș mai întâi, a spus Akira înainte să se întoarcă în dormitorul lui ca să facă un duș. Akira și-a scos hainele de pe corp înainte de a-și lua telefonul în baie. Akira a intrat în cadă, și-a pus un picior pe marginea căzii și a folosit telefonul pentru a înregistra un clip de la picioare până la coapse, înainte de a întoarce camera pentru a-și arăta fața. A zâmbit și a ridicat puțin sprâncenele spre cameră înainte de a apăsa butonul de oprire. Akira s-a uitat la clipul pe care tocmai îl înregistrase. După ce a fost mulțumit, a apăsat butonul de trimitere către cineva cu mesajul:
„Vreau pe cineva să mă ajute să mă spele pe picioare...”
- Bună dimineața, l-a salutat Akira pe bunicul său, care stătea așezat pe o pernă.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei pe un ton normal. Akira s-a așezat pe partea opusă.
- Micul dejun, Ken a spus că le-ai ordonat oamenilor tăi să ți-l pregătească, a spus bunicul.
- Da, a răspuns Akira cu puțin timp înainte ca bunicul său să ordone cuiva să pună mâncarea pe masă. Akira s-a uitat la mâncare cu o privire mai blândă, pentru că îi amintea de mama sa. Cei doi au început să mănânce împreună. De fapt, bunicul lui Akira nu interzisese vorbitul în timpul mesei, dar Akira nu voia să spună nimic chiar acum. Voia să absoarbă sentimentul de dor al mamei sale mâncând în liniște. După ce s-au săturat, cei doi s-au așezat să bea ceai pe balcon.
- În două zile, voi zbura în China, a spus Akira.
- Ce zici de petrecerea zilei tale de naștere? a întrebat bunicul său, deoarece ziua de naștere a lui Akira va fi în curând.
- Bunicul se poate descurca cum dorește. Eu sunt în regulă cu orice. Mă ocup de toate deodată în ziua evenimentului, a spus Akira cu un zâmbet pe buze. Bunicul lui Akira știa exact ce voia să spună prin „a se ocupa de toate deodată”.
- Bine, voi pregăti eu evenimentul pentru tine, dar va trebui să vorbesc și cu ceilalți, a răspuns bunicul.
- Mulțumesc, spuse Akira, luând o înghițitură din ceai.
- Ieri, tatăl tău a venit să vorbească despre pământul din Sendai, a început bunicul Akirei.
- Nu, a răspuns Akira imediat, cu o expresie neutră.
- I-am spus deja tatălui tău că dacă îl vrea, să meargă să ți-l ceară singur. Ți-am cedat deja funcția mea, i-a răspuns bunicul. Akira a chicotit încet.
- He, he, îmi dau seama după expresia lui, a spus Akira, nu prea încântat de subiect.
- De fapt, bunicul ar fi trebuit să-i spună că, dacă chiar își dorește acel pământ, poate să-mi dea una dintre urechile fiului său și i-l voi da. Sunt foarte drăguț că nu-i iau urechile fiicei sale, a spus Akira pe un ton normal. Bunicul lui Akira s-a uitat la nepotul său și a oftat ușor.
- Dacă tatăl tău mă mai întreabă despre asta, îi voi spune, a răspuns bunicul, iar ei au continuat să bea ceai în tăcere.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Akira a sunat când s-a întors în casa lui după ce a vorbit cu bunicul său. Akira își construise propria casă, separată de casa principală a familiei pentru intimitate, dar era o poartă mică care lega proprietățile.
- Hei, Salut, și-a salutat Akira prietenul pe un ton jucăuș, care era diferit de momentul în care vorbea cu bunicul său sau cu oricine altcineva. Și aceasta era o altă latură a lui Akira. Când era cu cei trei prieteni apropiați ai săi sau cu oameni în care avea încredere, părea o persoană jucăușă și prostuță.
(„Dragul meu, ești acasă!”) i-a răspuns Ares, unul dintre prieteni apropiați, iar Akira a chicotit.
(„Te-am sunat să te întreb când pleci în China.”) a spus Ares.
- Peste două zile, de ce? a întrebat Akira.
(„Nimic, dar îți spun că voi aduce pe cineva cu mine.”) a spus Ares.
- Cine? a întrebat Akira, plin de curiozitate.
(„Te voi prezenta când ne întâlnim.”) a răspuns Ares.
- Ce se întâmplă? Nu poți să-mi spui pur și simplu? a strigat Akira, nu chiar serios. Apoi, un mesaj a venit pe telefonul său. Akira și-a coborât telefonul ca să se uite la ecran înainte de a continua rapid conversația cu prietenul său.
- Asta e tot deocamdată. Pe curând. Am ceva urgent de făcut, i-a spus Akira repede lui Ares și i-a închis imediat telefonul prietenului său înainte de a citi mesajul primit.
AREMIAK 💌 „Ai grijă, clipul tău s-ar putea scurge.”
ARIKA 💌„Nu mi-e frică pentru că știu că îl poți șterge cu siguranță.”
ARIKA 💌„Mi-e atât de dor de tine. Vino să mă vizitezi cândva sau ar trebui să vin eu să te văd?”
AREMIAK 💌 „Eu trebuie să lucrez mai întâi.”
După ce a citit ultimul mesaj, Akira a trimis un alt mesaj, dar cealaltă persoană nu l-a citit, lăsându-l pe Akira cu o față posomorâtă.
- Ești chiar bun la fugit, nu-i așa? a mormăit Akira pe un ton nonșalant înainte de a se sta și a se gândi la evenimentele din trecut când întâlnise cealaltă persoană.
FLASHBACK
Când Akira avea 15 ani, bunicul său l-a trimis la studii în străinătate, trimițând oameni care să aibă grijă de el îndeaproape. Akira a trebuit să se adapteze la un loc nou și la oameni noi. Crescând în condiții de strictețe și presiune, Akira era o persoană destul de rezervată. Chiar dacă vorbea mai multe limbi, nu se gândea să se apropie de nimeni deoarece în trecut, întâlnea doar oameni care voiau să profite de el. Prin urmare, nu avea încredere în nimeni. Și pentru că Akira era asiatic, mai mic decât adolescenți de vârsta lui și tăcut ca o persoană timidă care nu se certa, a devenit o țintă ușoară pentru bătăușii obraznici.
- Hei, unde te grăbești, micuțule? a strigat o voce. Seara, după școală, Akira era pe punctul de a se întoarce la cămin pentru că nu chemase șoferul să vină să-l ia. Un grup de adolescenți obraznici l-au urmat în grabă și l-au blocat pe Akira. Akira s-a uitat calm la cealaltă persoană înainte de a se întoarce și a pleca, fără să-i pese de grupul de oameni din fața lui, ceea ce l-a nemulțumit pe băiatul obraznic.
Brusc...
Rucsacul lui Akira a fost tras din spate, aproape făcându-l să cadă. Akira s-a clătinat ușor, dar nu a căzut pentru că își recăpătase repede echilibrul. Akira s-a întors să-l privească cu o expresie plictisită. Și-a întins o mână înainte, desfăcându-și palma.
- Dă-mi-l înapoi, a spus Akira pe un ton calm.
- Dacă îl vrei înapoi, vino și răscumpără-l cu banii, a spus cealaltă persoană pe un ton tachinator. Ceilalți trei prieteni au chicotit și l-au tachinat pe Akira, fără să știe că acțiunile lor aveau ochii a patru persoane care îi priveau de la distanță.
- Ce idioți, a răspuns Akira pe un ton calm, fără nicio expresie pe față.
- Ticălos guraliv ce ești, ai grijă sau o să te bată, a spus un alt tânăr, împingându-l pe Akira de umăr. Akira avea încă o expresie plictisită, nu părea deloc speriat sau stresat, ceea ce a atras atenția oamenilor care priveau de la distanță.
- Dă-mi-l înapoi. Akira a continuat să își ceară rucsacul înapoi pe un ton calm. Băiatul care ținea rucsacul lui Akira l-a deschis și a vărsat tot conținutul, în mijlocul râsetelor prietenilor săi. Akira s-a uitat la obiectele personale care căzuseră pe podea cu o privire întunecată înainte de a se uita la persoana din fața lui cu o privire rece, făcându-l pe celălalt să se oprească o clipă, dar totuși voia să-l tachineze pe Akira.
- Stai să văd ce a adus băiețelul ăsta la școală. Hei, ce-i asta? Unul dintre băieți a luat un săculeț roșu, destul de veche, cu o curea de prindere, asta i-a făcut ochii lui Akira să strălucească puternic. Lucrul pe care l-a luat cealaltă persoană era un săculeț cu o amuletă pe care mama lui Akira i-o făcuse când acesta era încă în viață. Akira o ținea mereu cu el.
- Ce fel de gunoi e asta? Cred că mai bine îl arunci, a spus celălalt în timp ce arunca săculețul cu amuleta în direcția opusă dar când s-a întors din nou...
Lovitură!
Băiatul care aruncase amuleta lui Akira a fost lovit atât de tare în piept încât a căzut pe spate și nici măcar nu s-a mai putut ridica în picioare.
- Voi sunteți cei care ați cauzat probleme, a spus Akira rece. Prietenii băiatului lovit s-au repezit să-și răzbune prietenul. E adevărat că Akira era mic de statură, dar era agil. Putea evita și lovi cu pumnul cu ușurință grupul de delincvenți. Chiar dacă ar fi putut fi lovit la rândul său, loviturile erau minore în comparație cu greutatea loviturilor sale. Akira avea ochi ageri și a văzut o creangă subțire, potrivită pentru mâna lui. Akira s-a grăbit să o apuce și s-a întors să lovească grupul de delincvenți, exact ca atunci când folosea o sabie în luptă.
- Au... Au... Aaah... Destul... au! Grupul de copii obraznici a strigat de durere, pentru că forța loviturilor nu fusese deloc ușoară.
- Hei, hei, ce faceți? Profesorii și portarul școlii au alergat să-l oprească. Akira a reușit să se abțină la timp să nu lovească capul persoanei care aruncase amuleta mamei sale.
- Tipul ăsta ne-a rănit, domnule profesor, a spus ticălosul, făcându-i pe profesor și pe portar să se uite la Akira cu o expresie confuză și uluită.
- Acest copil? a întrebat profesorul ca să fie sigur, pentru că Akira era mai mic și singur. Dar când a văzut că unul dintre copiii obraznici era grav rănit, a chemat rapid o ambulanță și i-a forțat pe toți cei care erau mai puțin răniți, inclusiv pe Akira, să meargă la biroul disciplinar. Akira s-a întors să se uite la locul unde copilul obraznic aruncase amuleta mamei sale, înainte de a-l urma neajutorat pe profesor, fără să-i spună că vrea să găsească ceva mai întâi. Profesorul l-a ajutat să adune obiectele căzute și le-a pus grosolan în rucsac pentru el.
Akira și-a chemat tutorele să vină la el. Nu intenționa să explice nimic. A spus doar că grupul de delincvenți a venit să-i ceară bani și a spus școlii să verifice singuri imaginile de pe camerele de supraveghere. Persoana care a venit ca tutore al lui Akira a făcut o treabă bună. Lui Akira nu-i păsa ce metodă folosea tutorele său pentru a vorbi cu profesorii și cu părinții celorlalți copii. Dar un lucru era sigur, a reușit să-l facă pe Akira să iasă confortabil din biroul directorului, fără nicio grijă.
- Unde te duci, tinere stăpân? a întrebat imediat tutorele lui Akira când a văzut că Akira mergea în altă direcție, nu spre parcare.
- Am ceva de luat. Voi așteptați în mașină, a spus Akira calm. Tutorele părea că ar vrea să spună ceva.
- Fă cum îți spun, spuse Akira cu o voce calmă, aruncând o privire spre tutorele său, forțându-l pe acesta să-și plece capul în semn de răspuns. Chiar dacă Akira avea doar 15 ani, presiunea pe care o exercită era ca cea a unui adult. Era din cauza antrenamentului și a presiunii la care a fost supus iar asta îl făceau să fie așa.
Akira s-a întors imediat la locul unde avusese incidentul. Era deja seara târziu, iar cerul se întuneca. Akira era îngrijorat pentru că trebuia să găsească amuleta mamei sale. Akira a cercetat locul unde văzuse amuleta căzând, dar nu a putut să o găsească. Akira a strâns din dinți cu putere.
- Hei, tu, a strigat cineva. Privirea lui Akira s-a întors și a văzut un tânăr cam de vârsta lui stând acolo. Era un băiat mai înalt decât Akira, cu o față frumoasă și brunetă. Akira l-a privit cu prudență.
- Căutați asta? spuse tânărul politicos, înmânându-i lui Akira săculețul cu amuleta. Ochii lui Akira se luminară și zâmbi. Akira a luat repede săculețul, înainte de a reveni rapid la expresia lui obișnuit de calmă.
- Mulțumesc, a spus Akira, strângând strâns amuleta mamei sale în mână.
- Nu e nimic, a răspuns scurt cealaltă parte. Akira s-a uitat în tăcere la cealaltă parte, neștiind ce să spună. Totuși, cealaltă parte i-a întins ceva lui Akira.
- Ai zgârieturi pe brațe și pe gât. Uite niște medicamente și un plasture. Folosește-le, a spus celălalt. Akira s-a încruntat ușor, confuz. S-a uitat din nou la persoana înaltă din fața lui iar ceva l-a făcut să întindă mâna să le ia. În mod normal, dacă ar fi avut ceva al lui, Akira cu siguranță nu s-ar gândi să vorbească cu un străin în felul acesta.
- Cum te cheamă? îl întreba Akira curios pe cealaltă persoană.
- Numele meu este Kaimera, a răspuns celălalt baiat. Akira a făcut o pauză, întrebându-se dacă cineva și-ar numi copilul așa, deoarece suna ca numele unui animal din mitologia greacă.
- Cât despre tine, te cunosc deja. Numele tău este Akira, a răspuns Kaimera. Akira s-a uitat imediat la Kaimera.
- Sunt în aceeași clasă cu tine. Acum că ai obiectul, voi pleca primul, a spus Kaimera înainte de a se întoarce și a pleca imediat, lăsându-l pe Akira să se uite gânditor la spatele celuilalt, dar fără să simtă vreo intenție rea din partea lui. Deodată, cuvintele mamei sale i-au răsunat în minte în timp ce mama lui îi făcea săculețul cu amuleta pe care o avea în mână.
„Această amuletă te va ajuta să găsești pe cineva care te iubește cu adevărat, care este loial și care este gata să meargă alături de tine toată viața, exact așa cum o mama e pentru copilul său, Akira.”
SFÂRȘIT FLASHBACK
- Cineva care mă iubește cu adevărat? a spus Akira în timp merse să ia săculețul cu amuleta care se uzase cu timpul, dar Akira încă o păstra cu grijă. S-a uitat la ea și s-a gândit la fața persoanei care tocmai îi trimisese un mesaj cu un moment în urmă. Acea persoană era Kaimera, cel care găsise săculețul cu amuleta pentru a i-o returna și cel care îi dăduse medicamentul. Chiar dacă mai târziu a aflat că medicamentul nu provenea doar de la Kaimera, dar săculețul cu amuleta a fost găsit de Kaimera și acesta i l-a returnat personal. Akira și Kaimera au multe amintiri, dar acum Akira trebuie să se schimbe pentru a merge la treabă la compania sa de bijuterii.
- Ai ceva de raportat? l-a întrebat Akira pe Ken, care îi era atât gardă de corp, cât și secretar. Ken a vorbit la nesfârșit despre muncă și despre progresul afacerii sale, iar Akira a răspuns ca de obicei.
- Și mai e o chestiune mică, dar enervantă, spuse Ken, pentru că Akira spusese că, chiar dacă era o chestiune minoră, ar trebui să i-o raporteze.
- Ce? a întrebat Akira înapoi.
- Tomoko și mama ei s-au dus la magazinul principal KA să cumpere un set nou de bijuteri, a spus Ken, referindu-se la sora vitregă a lui Akira.
- Cum a gestionat magazinul asta? a întrebat Akira.
- Managerul nu le-a permis să intre și le-a cerut ambelor femei să părăsească magazinul, a răspuns Ken. Trebuia să-i spună lui Akira pentru că se gândea că, dacă tatăl lui Akira ar veni și i-ar vorbi despre asta, Akira ar putea răspunde mai ușor.
- Adaugă un bonus managerului magazinului, spuse Akira cu un ușor zâmbet la colțul gurii, satisfăcut. Ken acceptă și nota imediat cerințele lui Akira. Până când ajunseră la KA Company, era o companie care se ocupă cu crearea de diverse bijuterii. Akira și subordonați săi intrară în companie. Toți angajații se ridicară și își plecară capetele pentru a saluta. Akira se uită la ei cu o privire calmă și urcă imediat la etajul propriului birou.
- A găsit departamentul de marketing un model? a întrebat Akira, deoarece luna viitoare avea loc o prezentare de modă cu bijuterii.
- A găsit. Iată o listă cu modelele și informațiile aferente. Ken i-a înmânat imediat iPad-ul lui Akira. Akira l-a luat și a început să-l răsfoiască înainte de a se opri la un model cu care era foarte familiarizat.
- L-ai ales și pe Rinto? Ei bine, eu nu l-am mai văzut pe Rinto de luni de zile, a spus Akira, lingându-și ușor buzele.
- Ar trebui să-l contactez și să întreb? a întrebat Ken, care știa ce voia Akira.
- Hm, în seara asta, a răspuns Akira. Ken a ezitat pentru o secundă dacă să contacteze tânărul model masculin pentru Akira, deoarece era normal ca Akira să aleagă persoane cu care să se culce. Persoana care urma să se culce cu Akira trebuia să accepte că lui Akira îi plăcea să folosească violența în pat.
Chiar dacă Akira avea deja pe cineva în suflet, relația lor nu era clară în multe privințe. Akira se culca uneori cu alte persoane. Akira nu putea decât să aștepte și să vadă dacă într-o zi el și cealaltă persoană ar fi fost cu adevărat de acord să fie împreună. Iar în acel moment Akira ar fi încetat imediat să se mai gândească la partenerii lui sexuali. Cât despre el și cealaltă persoană, Akira nu se gândise încă la care ar fi poziția lui în relație. Akira ar cere doar ca persoana din inima lui să fie de acord să-și petreacă viața cu el mai întâi.
- Domnul Rinto a fost de acord. Am făcut o programare la ora 22:00. Sunteți de acord, șefu’? a întrebat Ken ca să confirme.
- Hmm, a răspuns Akira încet. Apoi s-a uitat o vreme la lista de modele înainte de a se așeza și a continua să lucreze pe cont propriu.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușă înainte ca Doya să o deschidă și să intre.
- Șefu’, domnul Junto vrea să-l vadă pe șef, a spus Doya despre tatăl Akirei. Expresia feței lui Akira a devenit imediat rece.
- De ce a venit? a întrebat Akira.
- Am spus că a venit să vorbească despre prezentarea de modă de luna viitoare, a răspuns Doya, așa cum i s-a cerut. Akira s-a încruntat ușor înainte de a chicoti încet.
- Cred că pot ghici ce vrea bătrânul ăla. Haide, să intre. Mi-e puțin foame, a spus Akira, lăsându-se pe spate în scaun cu o expresie relaxată. Doya a dat din cap în semn de aprobare înainte de a pleca, în timp ce Ken a rămas ascultător lângă Akira. Nu a trecut mult timp până când tatăl Akirei a intrat cu o față severă.
- De ce sunt oamenii din compania ta atât de nepăsători? Sunt tatăl tău. De ce trebuie să trec prin atâtea bătăi de cap doar ca să vin să te văd? Tatăl Akirei a început imediat să se enerveze când a văzut fața fiului său.
- Nu este normal ca atunci când o persoană din afară vine să contacteze personalul companiei și să respecte procedurile? Oricine nu se gândește să respecte regulile este numit cineva care nu cunoaște manierele corecte, i-a răspuns Akira tatălui său, făcându-i fața să se înroșească de furie la replica fiului său.
- Dar eu sunt tatăl tău! a strigat Junto.
- Pentru mine, ești un străin, Toshimoi Junto, a spus Akira pe un ton tachinator. Tatăl său tremura de furie, dar a trebuit să se abțină. Era normal pentru el să-l întâlnească pe Akira. Nu exista niciodată un moment în care să nu-și vadă fiul umilindu-l, dar chiar acum, avea mai întâi ceva important de discutat cu Akira.
- Bine, am ceva de discutat cu tine. La prezentarea de modă de luna viitoare, vreau ca și cei doi frați mai mici și tăi să participe la defilare, a spus tatăl Akirei, referindu-se la Tomoko și Akio. Akira a izbucnit imediat în râs când a auzit asta, iar pe fața tatălui său a apărut o privire nedumerită.
Capitolul 2
- Tata credea că prezentarea mea de modă este un eveniment anual pentru grădiniță. Cum aș putea oare să invit un copil să cânte pe scena școlii? a spus Akira cu un rânjet disprețuitor. Cuvintele lui aveau menirea de a-i aminti tatălui său că, în ochii lui, fratele său vitreg era exact ca un copil mic.
- Acela e frățiorul tău! a strigat tatăl Akirei la el când Akira a spus asta, ca și cum i-ar fi insultat fiul iubit.
- Sunt singurul copil al mamei mele. Nu am frați și surori, a spus Akira pe un ton rece, uitându-se urât la tatăl său. Tatăl său a fost luat prin surprindere, temându-se de privirea lui Akira. Akira a zâmbit.
- Am deja toate modelele. Dar dacă vrei să ajute la acest eveniment, există de fapt un post de chelner pentru participanții evenimentului. Ești interesat? a întrebat Akira, făcându-l pe tatăl său să fie nemulțumit imediat. Chiar dacă era îngrijorat de intrigile lui Akira, totuși credea că, fiind tatăl său, Akira ar trebui să-i dea o șansă.
- Cum poți să-l lași pe fratele tău mai mic să facă așa ceva? a strigat din nou tatăl Akirei.
- Atunci nu mai am nimic de spus. Nu te amesteca în munca mea și te rog să trăiești în pace. Ah, și dacă crezi că fiul tău este atât de capabil, să meargă să își deschidă propria sa afacere și să o administreze singur. Nu face fața asta. Îți spun un lucru: nu-l voi lăsa niciodată pe fiul tău să se amestece în afacerea mea. Acesta este un avertisment, a spus Akira fără să țină cont de tatăl său. Pentru că de mult timp își pierduse orice respect pentru tatăl său. Îl vedea pe omul din fața lui doar ca pe un bărbat care se comportase ca un șofer, trimițându-l în pântecele mamei sale.
- Ești... ești un nerecunoscător. Tatăl Akirei a arătat cu degetul spre fiul său și a vorbit pe un ton furios, dar nu a putut face nimic pentru că mai mult de jumătate din putere era în mâinile lui Akira.
- He, he, am făcut același lucru pe care i l-a făcut tatăl meu bunicului meu, adică l-am ruinat pe tatăl meu. A spus Akira cu un zâmbet crud, făcându-l pe tatăl său să sară de pe scaun imediat înainte de a pleca cu o față palidă pentru că nu putea spune nimic. Akira s-a uitat la spatele tatălui său, care a plecat cu o privire relaxată și s-a lăsat pe spate în scaunul de la birou înainte de a-și ridica telefonul pentru a-i trimite un mesaj lui Kaimera.
ARIKA 💌”Am fost abuzată emoțional de tatăl meu. Te rog să ai grijă de mine.”
AREMIAK 💌 „Săracul de tine.”
ARIKA 💌”Îți pare rău pentru mine?”
AREMIAK 💌 „Îmi pare rău pentru tatăl tău.”
AREMIAK 💌”Lasă-mă să ghicesc, tatăl tău trebuie să fi pălit din cauza cuvintelor tale.”
ARIKA 💌”Ai o intuiție specială? He, he.”
AREMIAK 💌 „Da.”
Când Kaimera a răspuns cu asta, el a tăcut. Akira nu i-a mai vorbit și a continuat să lucreze.
Toc... Toc...
Sunetul unei tastaturi de computer s-a auzit înainte ca tânărul înalt care stătea în fața calculatorului să se lase relaxat pe spătarul scaunului, cu privirea încă fixată pe ecranul calculatorului cu imaginea de pe o cameră de supraveghere din biroul persoanei cu care tocmai făcuse schimb de mesaje. Cealaltă persoană stătea și lucra. Kaimera a luat o ceașcă de cafea și a băut, fără să-și ia ochii de la cealaltă persoană nici o clipă.
- Încă la fel de rău ca întotdeauna, mormăi Kaimera. Se uită la Akira prin ecran fără ca cealaltă parte să știe acest lucru pentru că Kaimera era pricepută la hacking și la spargerea diverselor sisteme. Și nu era doar bun la informatică, ci și la diverse forme de luptă. Pentru că lucra pentru Roman, un mafiot italian, care era prieten apropiat al lui Akira. Kaimera îl respecta pe Roman și lucrase cu el încă din copilărie.
Kaimera este un orfan luat în grijă de familia lui Roman Vasillo și instruită să fie un susținător a familiei. Tatăl lui Roman a văzut abilitățile lui Kamera și l-a convins să-l urmeze pe Roman și să-l trimită la aceeași școală. Kaimera este o persoană modestă și își cunoaște propriul statut. Chiar dacă familia Vasillo îi oferă mai multe privilegii decât multora dintre cei care lucrează pentru familie, el știe cine este. Se comportă doar ca un subordonat sau confident, nevrând niciodată să fie la același nivel cu Roman, lucru pe care toată lumea îl înțelege.
Kaimera este extrem de loial și fidel familiei Vasillo. Își dedică viața lor. Munca sa se desfășoară în întuneric și în culise pentru Roman și este șeful OBI, organizația pe care Roman a creat-o pentru a comercializa și a schimba informații secrete, inclusiv spionaj sau urmărirea oamenilor.
Când era în același liceu cu Roman, dar într-o altă clasă, a întâlnit un nou elev japonez. În mod normal, Kaimera era o persoană tăcută și retrasă. Chiar dacă era în centrul atenției fetelor și a băieților din clasă, nu a acordat atenție nimănui până când l-a întâlnit pe Akira.
Akira avea o față drăguță, piele albă, corp mic, dar cu o expresie rece și ochi goi, Kaimera se simte interesat de cealaltă persoană în mod inexplicabil. Îl privește și îl observă mereu pe Akira. Akira este adesea agresat de unii colegi de clasă, dar Akira nu acordă niciodată atenție acestui lucru. Kaimera poate observa că Akira nu are nicio teamă sau stres. Când este tachinat sau agresat, Kaimera își dorea să vadă mai mult personalitate celeilalte persoane. Kaimera este interesat de Akira pentru că îl face să simtă că se poate vedea pe sine și este sigur că Akira este mai rău decât se arată.
Pentru că Kaimera era interesat de Akira, Roman și doi dintre prietenii lui Roman, Ares și Ivan, l-au observat de la distanță. Când Kaimera a fost întrebat el i-a spus lui Roman adevărul despre Akira, iar acest lucru l-a făcut pe Roman și pe prietenii lui să fie interesați de Akira. Ei au fost atât de impresionați încât au reușit să-l convingă pe Akira să le fie prieten. Și când Akira a devenit prietenul lui Roman, Kaimera îl vedea pe Akira ca pe un prieten al șefului său.
De-a lungul timpului petrecut în liceu împreună în America, Akira a fost mereu în aceeași clasă cu Kaimera, în timp ce Roman, Ares și Ivan erau în altă clasă. Akira stătea aproape de Kaimera și nimeni nu îndrăznea să se pună cu el pentru că, pe lângă faptul că se temea de Kaimera, Akira însuși era la fel de înfricoșător, văzându-l pe Akira înfruntând oameni care îl hărțuiau și care îi depășeau limitele.
Când au ajuns la universitate, au studiat cu toții la aceeași facultate. Akira s-a mutat în aceeași casă cu prietenii săi, inclusiv cu Kaimera, ceea ce i-a apropiat și mai mult.
- Îmi placi, Kaimera. Vino să locuiești cu mine în Japonia, a spus Akira în timp ce Kaimera înota în piscina vilei seara. Akira stătea cu picioarele în apă. Cuvintele lui Akira l-au făcut pe Kaimera să se oprească din înot și să se întoarcă imediat să se uite la Akira.
- Ce ai spus? a întrebat Kaimera ca să fie sigur.
- Îmi placi. Când termini facultatea, vrei să vii să locuiești cu mine în Japonia? repetă Akira. Kaimera se încruntă și se uită în ochii lui Akira și văzu privirea serioasă a celuilalt. De când Akira se alăturase grupului lui Roman, Akira își dezvăluia o altă latură a sa pentru că avea încredere în prietenii săi, inclusiv în Kaimera. Era o latură complet diferită față de atunci când se afla în fața altor oameni. Aceștia îl acceptau, chiar dacă era puțin ciudat. Mai ales Kaimera, el accepta întotdeauna fiecare latură a personalității lui Akira și părea să-l cunoască foarte bine pe Akira.
- Glumești? a spus Kaimera pe un ton normal.
- Vorbesc serios, spuse Akira, încruntându-se. Iar Kaimera își dădea seama că nu glumea.
- Nu pot merge. Trebuie să lucrez pentru Roman și familia Vasillo, a spus Kaimera fără menajamente, așa cum era jurământul lui.
- Atunci ce se întâmplă dacă te cumpăr de la Roman? a întrebat Akira.
- Nu plec, a confirmat Kaimera. Akira și-a strâns ușor buzele.
- Ceea ce am spus mai devreme, ai auzit doar partea în care te-am invitat să locuiești cu mine? N-ai auzit nimic altceva? a întrebat Akira. Kaimera a tăcut o clipă. De fapt, îl auzise și își amintea bine, dar a ales să ignore cuvintele de la început. Când a văzut că Kaimera era tăcut, Akira a repetat din nou.
- Îmi placi, așa cum lui Jack îi place de Rose în Titanic. Fără bariere sociale, fără cuplul ăsta pentru că Jack a murit. Apoi îmi placi cum lui Romeo îi place de Julieta. He, he, și ăia doi mor la final. Apoi Kwan o place pe Riam, ca în literatura thailandeză. Oh, și ăia doi mor. Ce naiba e asta? a spus Akira în timp ce își ridica mâna să se scarpine în cap, pentru că nu-i venea în minte niciun exemplu care să îl facă pe Kaimera să înțeleagă.
- Înțeleg ce vrei să spui, nu e nevoie să dai exemple, spuse Himera oftând. Aceasta era o altă latură a personalității lui Akira pe care o arăta adesea Kaimerei și celor trei prieteni ai săi.
- Ah, bine că înțelegi. Ce părere ai despre mine? a întrebat Akira fără menajamente. Kaimera a recunoscut că a fost puțin surprins de franchețea lui Akira.
- Cum poți fi sigur că mă placi pentru a avea o relație de cuplu? a întrebat Kaimera pe un ton normal.
- Sunt o persoană care își acceptă sentimentele și nu sunt atât de prost încât să nu știu ce sentimente am pentru tine, a răspuns Akira.
- Atunci ce te face să crezi că îmi plac bărbații? a întrebat Kaimera mai departe. Voia doar să afle punctul de vedere al lui Akira.
- Nu știu dacă îți plac băieții sau fetele, dar vreau să știu dacă îți place de mine, asta e tot, a răspuns Akira, făcându-l pe Kaimera să se oprească o clipă. A înțeles sensul cuvintelor lui Akira. Akira voia ca el să privească dincolo de gen și să se uite în schimb la persoană.
Kaimera însuși are un secret în inima lui pe care nu vrea să-l spună din modestie. Îl cunoaște bine pe Akira pentru că Akira i-a povestit lui și celor trei prieteni ai săi tot ce a trebuit să îndure, iar asta l-a făcut pe Kaimera să vadă diferența dintre el și Akira.
- Nu contează ce cred eu despre tine, pentru că e imposibil ca noi doi să fim împreună, spuse Kaimera serios.
- Crezi că e dificil, dar nu contează. Știu că vei pune întotdeauna pe primul loc recunoștința față de familia Vasillo. Voi aștepta răspunsul tău, indiferent cât timp va dura, a spus Akira zâmbind, fără să pară trist sau supărat că Kaimera nu-i vorbise direct.
- Au trecut 17 ani de când aștepți răspunsul meu, a spus Kaimera în timp ce întindea mâna să atingă ecranul computerului, care încă îl arăta pe Akira lucrând.
În ultimii 17 ani, fiecare și-a îndeplinit propriile îndatoriri și a fost mereu în contact, dar se întâlnesc doar din când în când. Își trăiesc propriile vieți. Chiar dacă Akira a spus că încă așteaptă un răspuns de la Kaimera, Akira era încă considerat singur și avea relații fizice cu bărbați și femei, așa cum este normal pentru un tânăr care vrea să-și elibereze dorințele. Dar Akira nu avusese niciodată o relație serioasă cu nimeni. Kaimera însuși se ducea să se elibereze cu niște băieți și femei și nici el nu avusese o relație serioasă.
Amândoi își cunoșteau bine sentimentele unul celuilalt, dar nu se plângeau niciodată pentru că înțelegeau că era firesc. Chiar dacă în adâncul sufletului puteau avea sentimente ascunse, nu le arătau.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Kaimera sună, trezindu-l din gândurile sale despre Akira. El răspunde imediat la apel, deoarece este de la Noris, garda de corp apropiată a lui Roman, care îl urma tot timpul.
- Da, a răspuns Kaimera la telefon.
(„Șeful te-a rugat să vii la biroul lui.”) A răsunat vocea lui Noris.
- Bine, vin imediat, i-a spus Kaimera celeilalte persoane. După ce a răspuns și a închis, Kaimera s-a uitat fix la Akira pentru o clipă înainte de a închide ecranul computerului și de a ieși din camera sa privată și a merge direct în biroul lui Roman din casa principală.
Cioc... cioc...
Kaimera bate la ușa biroului lui Roman, iar Noris se duce și o deschide pentru ca Kaimera să intre.
- Da, șefu’, spuse Kaimera.
- Trebuie să merg la licitația minieră din China și la petrecerea de ziua lui Akira. Ar fi bine să te pregătești, a spus Roman.
- Da, a răspuns Kaimera pe un ton normal. Roman s-a uitat la prietenul său apropiat, cel care crescuse odată cu el.
- Au trecut deja peste 17 ani. Nu crezi că e prea mult timp? Roman a menționat brusc această chestiune, care a coincis cu ceva la care se gândea de ceva vreme.
- Îmbătrânești pe zi ce trece. Fă ceva pentru tine, Kaimera, insistă Roman, din nou. Ochii lui Kaimera se coborâră în pământ, gânditor.
- Voi aștepta și voi vedea, a răspuns Kaimera. Nu voia să-i dea încă lui Roman un răspuns definitiv, deoarece voia mai întâi să vadă ceva clar, chiar dacă ar fi durat zeci de ani.
- Hmm, depinde de tine. Dar tu ar trebui să știi cel mai bine cât de stabil și sigur este Akira. Nimeni nu-i poate zdruncina dorințele, nici măcar familia lui, a spus Roman în încheiere. Kaimera nu a spus nimic înainte ca Roman să continue să vorbească despre muncă. Roman l-a pus pe Kaimera să-l ajute pe secretara lui, Nathan, care lucra parțial pe partea legală a afacerilor și să aibă grijă de munca lui Nathan.
Când discuțiile s-au terminat, Kaimera a plecat pentru a continua să lucreze în secțiunea lui, chiar dacă era foarte târziu în noapte. Kaimera s-a întors la computerul lui și a apăsat din nou butonul de pornire pentru a-l vedea pe Akira încă stând în birou și lucrând, apoi s-a întors să fie atent la al doilea ecran pentru a da ordine lui OBI și a lucra la monitorizarea oamenilor cărora Român îi dăduse ordine.
🐅...🐅...
Akira lucra și participa la ședințe ca în fiecare zi până când venea timpul să plece de la serviciu, părăsi compania pentru a merge la o altă casă privată, care nu era reședința lui principală. Pentru că ori de câte ori facă o programare pentru a se elibera, îi chema la această casă. Iar astăzi, Akira își făcuse o programare cu un tânăr model pe nume Rinto. El a sosit înaintea lui Rinto pentru că voia să facă mai întâi o baie caldă. Lui Akira nu-i plăcea ca cineva să-l deranjeze în timp ce făcea baie, cu excepția unei persoane. După ce a stat în cadă până când a fost mulțumit și-a pus doar yukata și a ieșit să se stea pe balcon, bând sake-ul pe care confidentul său, Ken, i-l pregătise, în timp ce privea luna pare relaxat, ceea ce este foarte diferit de viața reală.
Akira trebuie să fie atent la aproape fiecare pas. Pe lângă dușmanii externi la care trebuie să fie atent, există și mulți dușmani în familie care îl vor mort.
- Cum stau lucrurile la Taiga? l-a întrebat Akira pe Ken, care stătea în apropiere.
- Nu e nimic nou. Afacerile merg bine, a răspuns Ken.
- Bine, dacă Taiga are nevoie de ceva, poți să-i aduci. Ah, și nu uita să-i trimiți invitația la lansarea noii mele colecții de bijuterii, a ordonat Akira. Akira mai avea o afacere despre care puțini știau că o deține, și anume este un club de lux care oferă plăcere bărbaților. Doar cei cu suficienți bani pot intra în club. Și tot personalul este dispus să muncească, nimeni nu este obligat să facă nimic. Există atât personal masculin, cât și feminin. Taiga este cel care supraveghează totul la club și este cel care preia conducerea ca proprietar al clubului în locul lui Akira. De fapt, acest club nu numai că oferă alinare pentru singurătate, dar servește și ca o sursă bună de știri pentru Akira, chiar dacă poate folosi serviciile lui OBI.
- Da, a răspuns Ken. Akira l-a privit pe Ken și a zâmbit ușor.
- Dacă nu aș fi știut că ești un japonez adevărat, aș fi crezut că tu și Kaimera sunteți frați, călcându-vă pe urme unul altuia, a spus Akira râzând încet. Ken știa exact ce voia să spună Akira, așa că a stat pur și simplu acolo tăcut.
- Șefu’, Rinto a sosit, a spus Doya când a fost contactat de gărzile de corp.
- Hmm, să intre și să bea ceva cu mine mai întâi. Vremea e frumoasă azi, a spus Akira. Nu după mult timp, Rinto, un model masculin de statură mică, a urmat garda de corp a lui Akira și a intrat.
- Bună, Toshimoi-san, Rinto s-a înclinat și l-a salutat pe Akira.
- Salut Rinto, ți-am spus. Poți să-mi spui Akira. Nu e nevoie de prea multe formalități, a spus Akira. Deși avea un prieten apropiat care îi spune pe numele său real, lui Akira nu-i plăcea să fie numit după numele familie sale. Simțea că trebuie să poarte o mulțime de poveri fără tragere de inimă, așa că nu voia să audă oamenii numindu-l pe numele său de familie, chiar dacă era politicos.
- Da, domnule Akira, spuse Rinto zâmbind.
- Ia loc, a spus Akira. Rinto s-a așezat cuminte lângă Akira. Ken i-a turnat lui Rinto sake să bea.
- Ești pregătit? a întrebat Akira pe un ton normal.
- Da, a răspuns Rinto.
- Nu ai de lucru săptămâna asta, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Nu, a răspuns Rinto zâmbind, știind că Akira întreba despre muncă pentru că era model. Dacă avea vreo urmă pe corp sau pe față, s-ar putea să nu poată lucra. Era bine cunoscut în rândul grupului de oameni care se culcaseră cu Akira că acesta era violent în timpul actului sexual, dar nu provocase niciodată moartea nimănui. Iar cei care puteau rezista violenței lui Akira primeau compensații foarte mari. Prin urmare, mulți oameni erau dispuși să fie tratați violent pentru bani, la fel ca Rinto, care fusese adesea solicitat pentru serviciile sale.
- Bine, a spus Akira cu un chicotit în gât, înainte să se uite la camerele de securitate instalate în casă și să-i zâmbească la rândul său.
🐅...🐅...
- Ești atât de enervant, a spus Kaimera când l-a văzut pe Akira uitându-se la cameră înainte de a apăsa butonul de oprire. Când Akira l-a dus pe Rinto în dormitor, chiar dacă era puțin enervat, a înțeles natura umană pentru că și el se dezlănțuise cu o prostituată.
În plus, chiar dacă știa ce simțea Akira pentru el, atâta timp cât nu era clar în privința asta nu avea dreptul să-l oprească pe Akira în această chestiune. Cel mai important lucru era că Kaimera putea ignora această chestiune, pentru că Akira nu era victima nimănui. Nu știa cine ar fi în ce poziție dacă el și Akira ar trebui să se culce împreună. Când va veni momentul, vor vorbi despre asta. Dar Kaimera deja plănuise unde va fi el.
- He, he, poate că amândoi suntem psihopați, își spuse Kaimera, gândindu-se la situația lui și a lui Akira înainte de a merge la serviciu, ca să nu-și facă prea multe griji pentru poveste cu Akira, deocamdată.
Ziua următoare
Noaptea trecută, Akira a dormit la casa privată, deoarece petrecuse aproape toată noaptea cu Rinto. După ce și-a terminat treburile, Akira l-a lăsat pe Rinto să se odihnească în timp ce el s-a dus să doarmă în altă cameră. Asta pentru că Akira nu ar dormi în aceeași cameră cu nimeni altcineva, chiar dacă ar face sex împreună.
Akira, era într-o yukata și avea părul puțin ciufulit, a căscat somnoros în timp ce își scărpina burta și mergea spre balconul de lângă grădină și iazul cu pești.
- Uau, ce vreme frumoasă, a spus Akira în timp ce se așeza pe pernă și se lăsa pe spate, sprijinindu-și corpul cu mâinile. Lumina blândă a soarelui îi bătea pe față, iar pe piept avea urme de zgârieturi, dar lui Akira nu-i păsa prea mult.
- Ceai, Doya i-a adus lui Akira niște ceai fierbinte și l-a turnat într-o ceașcă. Akira l-a luat și l-a băut cu meticulozitate.
- Pregătește un cec pentru Rinto, i-a spus Akira lui Doya, iar Doya și-a plecat capul în semn de răspuns.
- Ce trebuie să fac astăzi? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Astăzi ai un apel video cu domnul Fei Long. După aceea, șeful este liber pentru că trebuie să zboare spre China în seara asta, i-a explicat Ken programul său de lucru. Fei Long este rețeaua lui Akira din Hong Kong.
- La ce oră? a întrebat Akira.
- La ora unu, a răspuns Ken. Akira a dat din cap și a continuat să-și bea ceaiul înainte să-și privească unghiile.
- Atunci sunt liber în dimineața asta. Sun-o pe domnișoara Shinami să-mi facă unghiile, a spus Akira în timp ce ridica mâna să-și verifice unghiile și făcu un gest cu mâna. Ken a sunat-o imediat pe manichiurista personală a lui Akira și, după scurt timp, manichiurista a sosit cu o geantă cu echipament.
- Bună ziua, domnule Akira, a salutat manichiurista mai în vârstă cu un zâmbet.
- Bună, domnișoară Shinami. Arăți la fel de frumoasă ca întotdeauna astăzi, a salutat Akira. Shinami s-a așezat pe scaunul din fața lui Akira.
- Ce ai vrea să-ți fac azi? Vrei să-ți pictez ceva? a întrebat Shinami.
- Taie-mi unghiile, vopsește-le în negru și folosește diamante ca să faci litera K pe ambele degete mijlocii. O să rog pe cineva să-ți aducă diamantele, a spus Akira întorcându-se spre Ken.
- Ken, adu-mi sacul cu fragmente de diamante din dulap. Cel roșu, a spus Akira. Ken a făcut ce a spus Akira.
- Dă-mi să-ți văd unghiile, a spus Shinami. Akira i-a întins mâna.
- Ai de gând să le tai? Un pic mai lungi arată bine, a spus Shinami când a văzut lungimea unghiilor lui Akira.
- Nu te pricepi la mânuirea unei săbii și la tăiat oameni, a răspuns Akira. Shinami a zâmbit, fără să se teamă de cuvintele lui Akira. Știa că Akira nu era o persoană rea care să-i rănească pe alții. Îi făcea unghiile lui Akira de ani de zile, iar Akira fusese întotdeauna politicos cu ea, chiar dacă uneori putea fi rece. Nu după mult timp, Ken i-a adus lui Akira un săculeț roșu de catifea. Akira a turnat diamantele mici, despre care a spus că erau fragmente de diamante, pe o tavă căptușită cu pânză pe care o pregătise Ken. Pentru Akira, erau diamante imperfecte, fragmente de diamante. Dar pentru alți oameni, erau valoroase. Shinami o privea cu descurajare. Pentru că era o persoană onestă și nu lacomă, Akira îi cerea adesea să le folosească.
- Poți alege orice dorești, a spus Akira.
- Nu ți-e teamă că s-ar putea desprinde? Cred că șansele să cadă sunt mari, a spus Shinami, știind că Akira exersează adesea luptele, inclusiv scrima, ceea ce ar putea face ca diamantul să cadă.
- Nu contează dacă cad, a răspuns Akira. Shinami a zâmbit în schimb.
- Bine, hai să începem, a spus Shinami înainte să-i facă unghiile lui Akira. Akira a stat liniștit și a lăsat-o pe Shinami să-i facă unghiile până când totul a fost terminat. Akira și-a ridicat mâna și s-a uitat cu satisfacție, mai ales la diamantele aranjate în forma literei K pe ambele degete mijlocii, care străluceau puternic.
- Foarte bine. Ken, plătește-o pe Shinami. Ah, și poți alege 2-3 diamante, a spus Akira cu îndrăzneală, pentru că făcea întotdeauna asta. Shinami nu a refuzat, știind că lui Akira nu-i plăcea să fie nemulțumit. Cu toate acestea, a ales doar 2. După ce a primit banii, Shinami a cerut să plece, în timp ce Akira și-a scos telefonul ca să-și facă o poză la unghii și i-a trimis-o lui Kaimera.
Kaimera, care lucra cu Nathan, și-a luat telefonul și a văzut o poză cu unghii pe care i-o trimisese Akira și l-a întrebat dacă sunt frumoase.
AREMIAK 💌”Ce înseamnă litera K?”
ARIKA 💌 „Cum te numești?”
AREMIAK💌 „Atunci de ce ai făcut-o pe degetul mijlociu?”
ARIKA 💌 „Nu știi ce înseamnă degetul mijlociu?”
Kaimera clătină din cap exasperat după ce citise mesajul lui Akira despre degetul mijlociu.
AREMIAK 💌 „Știu, dar nu înțeleg de ce ai făcut-o pe degetul mijlociu.”
ARIKA 💌 „Ei bine, am vrut varianta reală, dar era prea departe, așa că am făcut-o ca înlocuitor.”
- Din nou obraznic, Kaimera a mormăit încet, frustrat, înainte de a se opri când Akira i-a trimis o altă poză, dar era un selfie cu Akira, în timp ce își sugea vârful degetului mijlociu și ridica o sprânceană spre cameră.
- Tu ești... Kaimera a rămas fără cuvinte în fața lui Akira, dar a chicotit puțin înainte să-i trimită un mesaj lui Akira că lucrează.
- Chiar vreau să-ți văd fața. Ce fel de față ai făcut când ai văzut ultima poză? Akira și-a spus zâmbind când a văzut mesajul lui Kaimerei în care scria că lucrează, înainte ca Akira să se ridice să facă un duș și să se schimbe pentru a lua micul dejun înainte de a se întoarce la casa principală. Cât despre Rinto, Akira și-a pus oamenii să-l trimită la el acasă.
- Domnule Akira, vă rog să veniți în casa principală, a spus confidentul bunicului, care a venit să-i spună lui Akira când a văzut că Akira se întorsese acasă.
- S-a întâmplat ceva cu bunicul? a întrebat Akira.
- Domnul Norito este aici. A spus că are ceva de vorbit cu tine, așa că m-a rugat să vin să-ți spun. Confidentul bunicului a vorbit despre bunicul Rong, care era adevăratul frate mai mic al bunicului lui Akira. Relația lui cu Akira nu era bună, deoarece celălalt voia să devină capul familiei și găsea întotdeauna modalități de a i se opune lui Akira când a știut că Akira va fi următorul cap al familiei.
- Oameni enervanți, mormăi Akira înainte de a se îndrepta spre casa principală cu o expresie calmă.
Capitolul 3
Akira a mers spre casa principală a familiei, iar oamenii bunicului său i-au deschis ușa sufrageriei lui Akira pentru a intra. La intrare, Akira l-a văzut pe celălalt bunic al său, adică pe fratele mai mic al bunicului său, stând cu unul dintre nepoți săi. Akira l-a privit imediat cu dispreț înainte de a se apropia și a se așeza lângă bunicul său.
- Dacă ai ceva să-mi spui, spune-o pur și simplu. Am puțin timp. Am multe de rezolvat, a spus Akira calm.
- Nu ai de gând să-l saluți și să-i prezinți omagiile bunicului tău? a răsunat vocea lui Riku, vărul lui Akira. Akira i-a aruncat o privire scurtă înainte de a se întoarce spre bunicul său.
- Bună, bunicule, a spus Akira înainte să se întoarcă să-i facă cu ochiul lui Riku, care stătea cu o față la fel de morocănoasă ca și bunicului său.
- Mă refer bunicul Norito, a răspuns Riku ferm.
- Păi, mi-ai spus să-l salut pe bunicul meu, așa că am făcut-o, a răspuns Akira cu o expresie tachinatoare.
- Atunci eu nu sunt bunicul tău, spuse al doilea bunic al Akirei, nemulțumit.
- He, he, am ales doar să te respect. A, și dacă nu ai de gând să-mi spui ce vrei, să vorbești cu mine, atunci nu o face? Timpul meu este prețios, l-a întrerupt Akira fără nicio grijă. Nu se temea că bunicul său s-ar supăra, pentru că în acel moment, bunicul lui Akira stătea acolo, sorbind ceai, părând relaxat, ca și cum nu i-ar fi păsat de situația de față.
- Uită-te la nepotul tău preferat. Își tratează cu lipsă de respect bătrânii în felul ăsta. Alții vor spune că nu e potrivit să fie următorul lider al familie, a spus Purong, uitându-se urât și cu resentiment la Akira.
- Nu cred că controlez oamenii cu respect. Îi controlez cu putere și sânge. Ai vrea să-ți demonstrez? a spus Akira zâmbind, colțul gurii i se strâmbă și își înclină ușor capul. Riku a tresărit ușor când a văzut privirea psihotică a lui Akira.
- Stai liniștit, a spus bunicul Akirei, lăsând jos ceașca de ceai și mângâindu-l ușor pe picior.
- Vorbește despre afaceri. Akira are mult de lucru, a spus bunicul Akirei. Bunicul Rong a mormăit puțin.
- Vreau să îl duci pe Riku să învețe despre munca de la compania de bijuterii. Riku are o diplomă în management, așa că te poate ajuta cu siguranță, a spus bunicul Rong pe un ton ușor coercitiv. Akira a râs încet.
- De ce râzi? a întrebat Riku.
- Serios, din ce sunt făcute fețele voastre? S-ar putea să le folosesc ca să-mi construiesc o baie termală. Sunt atât de groase încât apa nu se poate scurge, a spus Akira pe un ton batjocoritor, făcându-i pe bunicul Rong și pe Riku să se înroșească instantaneu.
- Voi doi știți foarte bine că relația noastră nu este atât de armonioasă. Întotdeauna ați fost ostili față de mine. Și acum vreți să-l angajez pe tipul ăsta să lucreze la compania mea? La ce vă gândiți? Credeai că voi fi atât de filial încât să-l accept? E ridicol. Akira i-a răspuns direct, pentru că nu voia să salveze aparențele cu nimeni. Nici bunicul său nu-i spusese niciodată nimic despre asta. Pentru că tot ce spusese Akira era adevărat.
- Încearcă să întrebi un copil de grădiniță dacă cineva care nu-l place, care mereu caută necazuri și îl hărțuiește mereu, vine și îi cere să se joace cu el, ar vrea să se joace cu el? a replicat Akira fără a salveze aparențele. Rong și Riku au rămas fără cuvinte pentru o clipă.
- Oamenii sunt adaptabili. S-ar putea să fiu persoana care te poate ajuta cel mai mult, cine știe? a spus Riku, deoarece intenționa să lucreze la compania Akirei.
- Haha, o schimbare? E amuzant. Ești chiar nerușinat. A spus Akira nepăsător.
- Akira, e prea mult. Sunt bunicul tău! Rong nu a mai putut suporta, a arătat spre Akira și a țipat.
- Ești doar fratele mai mic al bunicului meu, nu bunicul meu adevărat. Apropo de asta, nici măcar nu-mi pasă de tatăl meu adevărat, i-a spus Akira batjocoritor tatălui său. Cum să nu știe că tatăl său complotase cu al doilea său bunic pentru a prelua funcția de lider al clanului? Akira a considerat-o o mișcare prostească. Toată lumea știa că bunicul Rong își dorea această poziție pentru propria familie, la fel și tatăl său. Deci cum au putut colabora cu atâta sinceritate? Singura modalitate era să lucreze împreună pentru a-l elimina pe el mai întâi, iar apoi să se lupte între ei pentru ea mai târziu.
- Ei bine, Akira nu se simte confortabil să-l lase pe Riku să lucreze cu el. De fapt, familia ta nu are o companie de familie? De ce nu-ți gestionezi propria companie? a întrebat bunicul Akirei pe un ton normal.
- Bunicule, nu vorbi ca și cum nu știi nimic. Compania lui Sairong e în pragul falimentului din cauza administrării defectuoase a urmașilor. Au mai cerut o dată un împrumut de la banca centrală ca să îi ajute, a spus Akira sarcastic, făcându-i pe Rong și Riku să roșească de furie și jenă.
- Riku, să ne întoarcem! Al doilea bunic nu a mai suportat să-i fie umilit de nepotul său, așa că s-a ridicat și a plecat imediat. Riku l-a privit nemulțumit pe Akira, apoi s-a ridicat repede și l-a urmat pe bunicul său înapoi. Akira a chicotit încet, fără să arate nicio expresie serioasă, și a turnat ceai în ceașca bunicului său și în a lui.
- Nu crezi că te va urî și mai mult, Akira? a întrebat bunicul Akirei pe un ton normal.
- Bunicule spui că dacă i-aș ceda, n-ar mai vrea să mă omoare, a spus Akira, uitându-se la bunicul său.
- Bunicul e bătrân acum. Hotărârea lui nu mai e ca înainte, a spus Akira, tonul său batjocorindu-l pe bunicul său. Totuși, dacă alții l-ar fi ascultat cu atenție, ar fi știut că tonul lui nu era cu mult diferit de cel din momentul în care vorbea cu al doilea bunic al lui său. Bunicul lui Akira știa bine acest lucru și nu s-a supărat pe nepotul său, deoarece el fusese cel care îi insuflase această atitudine.
- Bine, din moment ce am lăsat totul în seama ta, să decizi și să controlezi, nu mă voi amesteca prea mult. Doar nu ne doborî familia, i-a răspuns bunicul Akirei.
- Bunicule, încă te ții de familie, e neschimbată. Mă face să mă întreb cum ar fi dacă familia Toshimoi s-ar prăbuși cu adevărat. Spuse Akira pe un ton relaxat, dar fața bunicului său era deja serioasă, pentru că nu putea ghici la ce se gândea nepotul său.
- Akira! l-a avertizat bunicul pe nepotul său. Akira a chicotit ușor și a întins mâna să-i bată usor mâna pe spate bunicului său.
- Glumesc doar. Nu te mai uita așa serios la mine, a spus Akira cu un zâmbet care nu i-a ajuns în ochi înainte de a se ridica.
- Ei bine, e aproape timpul pentru întâlnirea mea de afaceri. Trebuie să mă pregătesc pentru călătoria în China. Plec acum, i-a spus Akira bunicului său cu un zâmbet slab. Bunicul său a dat din cap în semn de aprobare. Înainte ca Akira să poată ieși din sala de așteptare a bunicului său, zâmbetul de pe fața lui Akira a dispărut fiind înlocuit de răceală.
Ding...
AREMIAK 💌 „Ai omorâ pe cineva astăzi?”
- Hahaha! A izbucnit râsul lui Akira în timp ce citi mesajul pe care i-l trimisese Kaimera, ca și cum ar fi știut că voia cu adevărat să omoare pe cineva.
ARIKA💌 „Pentru că ești așa, vreau să fii al meu.”
🐅...🐅...
Akira a ajuns acum în China și s-a dus direct la casa lui, pe care a construit-o pentru că zboară des în China pentru muncă. Este o casă cu patru etaje, dar într-un stil modern. Are o suprafață spațioasă, este înconjurată de un gard mare și este foarte sigură.
Când a sosit, Akira nu s-a putut abține să nu-l roage pe Ken să sune escorta pe care o folosea în mod regulat pentru a-l ajuta să-și elibereze emoțiile. După ce și-a eliberat o parte din emoțiile sale sălbatice, Akira s-a dus la sala de antrenament de scrimă pe care o construise în fiecare loc în care își construia o casa, pentru că lui Akira îi plăcea scrima și tot felul de săbii. Akira a luat sabia samurai și a exersat singur, în timp ce el își scotea cămașa și purta doar pantaloni lungi de pânză.
- Șefu’, domnul Roman și domnul Ivan sunt aproape aici. Domnul Roman, aduce pe cineva cu dânsul, a intrat Ken și i-a raportat Akirei.
- Cine este? a spus Akira zâmbind.
- Nu uita să-l iei pe copilul ăla cu tine, a spus Akira despre tânărul care vindea servicii. Ken și-a plecat capul să accepte comanda înainte ca Akira să se distreze stând la pândă pentru prietenul său în fața ușii de la etajul doi. Akira stătea în picioare, evitând privirea tânărului înalt pe care prietenul său îl adusese cu el, observându-l înainte de a zâmbi. Când a simțit că tânărul care venise cu prietenul său probabil nu era obișnuit, Akira a vrut să-i testeze puțin abilitățile. S-a îndreptat rapid spre cealaltă parte și și-a ridicat sabia pentru a lovi în direcția în care stătea.
Lovitura...
Poc...
Sabia din mâna lui Akira a zburat, deoarece cealaltă parte s-a întors rapid să-l lovească pe Akira în încheietura mâinii. Akira a recunoscut că nu credea că cealaltă parte va reacționa așa, așa că nu a strâns sabia prea tare în mână. În acel moment, oamenii lui Roman, prietenul lui Akira, au venit imediat să-și protejeze șeful. Roman însuși l-a îmbrățișat pe tânărul pe care îl adusese cu el.
- La dracu’, dragul meu fiu! a mormăit Akira în timp ce alerga să-și ridice sabia de samurai, care fusese aruncată pe jos. Când oamenii lui Roman au văzut că era Akira, s-au retras.
- Ce naiba faci, Akira?! a strigat Roman tare când și-a dat seama că persoana care se repezise spre el era prietenul său.
- Roman, puștiul tău, mi-a zgâriat sabia. Akira a ridicat sabia ca să i-o arate prietenului său. Mânerul sabiei se zgâriase puțin pentru că a lovit o piatră.
- Sabia ta se va frânge din cauza mea. Ce naiba faci? a întrebat Roman cu o voce severă. Akira a zâmbit.
- Am vrut doar să-l testez pe copilul tău. Am auzit că omul tău e priceput, așa că am vrut să văd cât de bun este, a răspuns Akira. De fapt, știa de omul prietenului său de ceva vreme.
- Deci, cum e? a întrebat Ivan, celălalt prieten al Akirei, zâmbind.
- Bravo. Viteza ta de reacție e atât de rapidă. Ai scăpat chiar și de sabia mea! l-a lăudat Akira. Akira nu a dezvăluit prea multe despre cealaltă latură a sa celor din afară, dar din moment ce prietenul său îl adusese cu el pe acest tânăr, însemna că avea multă încredere în el, așa că Akira se comporta ca și cu prieteni săi.
- Ce se întâmpla dacă nu reușeam să mă eschivez la timp? a întrebat tânărul adus de Roman.
- Pot reduce raza de acțiune a sabiei mele, îți garantez că nu te loveam. Pentru că nu vreau să fiu ucis de Roman încă, a spus Akira zâmbind înainte de a se uita la tânărul prostituat care acum era scos din casă de oamenii lui. Akira l-a privit cu indiferentă.
- Iar ai cumpărat pe cineva cu care să te culci, a mormăit Ivan. Era ușor de ghicit, din moment ce și corpul lui Akira avea urme de gheare. Akira s-a apropiat și și-a pus brațul în jurul umerilor prietenului său.
- E doar pentru a scăpa de stres. Tipul ăla nu e mort. Încă poate merge normal, a răspuns Akira nonșalant.
- Apropo, nu vine și iubitul meu Danil? l-a tachinat Akira pe Ivan, cunoscând bine situația prietenului său.
- Îți dorești atât de mult să mori, nu-i așa? a întrebat Ivan cu o voce severă. Akira a râs, pentru că doar îl tachina pe Ivan.
- Hai să intrăm mai întâi în clădirea principală, spuse Akira, legănându-și sabia și conducându-i spre clădirea mare din centrul grădini.
- Apropo, nu vrei să mă prezinți și pe mine omului tău, Roman? a întrebat Akira după ce s-a așezat pe canapeaua din sufragerie.
- El este Keith, iubitul meu. Keith, el este Akira, prietenul meu, a prezentat Roman, încă enervat că prietenul său îi testase abilitățile iubitului său.
- Ah, deci îl numești iubit? Ești primul iubit din grup, nu-i așa? a tachinat Akira.
- Cine a spus asta? a spus Roman cu un ușor rânjet, apoi s-a uitat la Ivan, care stătea acolo cu o față serioasă. Akira s-a întors să se uite la Ivan și ochii i s-au mărit înainte de a sări de pe canapeaua pe care stătea, s-a ghemuit pe canapea cu Ivan și l-a împuns pe Ivan în mod repetat.
- Hei, hei, s-a terminat?Întrebă Akira entuziasmat, pentru că drumul amoros al lui Ivan era cam greu de discutat, blocat într-o relație frate-frate. Ivan dădu din cap în semn de aprobare, înainte ca Akira să se întindă pe spate pe cealaltă parte a canapelei și să-și pună picioarele în poala lui Ivan.
- Sunt singurul singur? Ares a spus că aduce pe cineva cu el. Pun pariu că e cineva pe care l-a rezervat deja, s-a plâns Akira înainte să se uite în jur după cineva care spera să fi călătorit cu Roman.
- Ce zici de petrecerea de ziua ta de naștere? a întrebat Roman.
- Bătrânii au făcut deja pregătiri. E atât de enervant, a răspuns Akira.
- Haha, e o demonstrație de putere, a spus Ivan. Akira s-a încruntat înainte să se întoarcă să-l privească pe Keith, care acum se uita cu interes la katana lui.
- Hei, știi scrimă? a întrebat Akira. Keith a clătinat din cap.
- M-am mai jucat cu săbii de lemn dar doar pentru distracție, nu am studiat serios, a răspuns Keith. Akira a zâmbit când a auzit asta.
- Vrei să înveți? Te pot învăța. Mă plictisesc foarte tare acum, a sugerat Akira. Keith a fost și el destul de interesat, înainte de a-i cere permisiunea lui Roman.
- Dacă Keith are și cea mai mică cicatrice de la sabia ta... a spus Roman,
- Ești adevăratul Roman? Scuipă-l pe prietenul meu chiar acum! Akira se ridică și arătă spre Roman, făcându-l să ofteze exasperat.
- Vrei să primești un glonț sau două? a întrebat Roman, înainte ca Akira să zâmbească.
- Da, acum seamănă mai mult cu tine. Cine ar fi crezut că poți fi atât de obsedat de dragoste și posesiv cu cineva ca el? a spus Akira.
- Dar nu-ți face griji, voi folosi o sabie de lemn ca să îl învăț. Iubitul tău nu va avea nicio rană, cu siguranță, a spus Akira înainte de a-l invita pe Keith să exerseze, dar la lăsat pe Keith să se schimbe mai întâi. Akira s-a dus să-l aștepte pe Keith în sala de antrenament și i-a pregătit o sabie de lemn, până când Roman a venit să-l aducă pe Keith.
- Poți merge oriunde vrei. Du-te și stai de vorbă cu Ivan cât timp îl aștepți pe Ares. Eu voi avea grijă de iubitul tău. Îți promit că nu-i voi lăsa nicio zgârietură pe corp, a spus Akira, făcându-i semn lui Roman să plece. După ce Roman a plecat, Akira i-a întins o sabie de lemn.
- Hai să începem, a spus Akira entuziasmat și a început să-l învețe pe Keith elementele de bază. Keith părea să învețe repede, spre marea încântare a lui Akira. Chiar l-a plăcut mult pe iubitul prietenului său, în ciuda faptului că, de obicei, era destul de închis față de cei din afară.
- Acum că știi elementele de bază, ce ar fi să-ți testez abilitățile? a spus Akira.
- Bine, a răspuns Keith înainte ca cei doi să se poată lupta unul pe celălalt. Akira s-a bucurat să-l testeze pe Keith, așa că a dat totul. Keith însuși a recunoscut că Akira era cu adevărat priceput la mânuirea sabiei.
- Hai să luăm o pauză, a spus Akira când a văzut că Keith începea să obosească și să transpire pe tot corpul.
- Ești atât de bun, l-a bătut ușor Akira pe Keith pe umăr înainte să se trânti pe podeaua sălii de antrenament. Keith s-a așezat și el.
- Dar nu te pot învinge, a răspuns Keith pe un ton sincer.
- He he, practic scrimă de când eram copil, a răspuns Akira, privind fix la tavanul sălii de antrenament, în timp ce își amintea de experiențele trecute.
- Ai vrea să devii elevul meu? Îmi place foarte mult să te învăț, a întrebat Akira.
- De ce nu-l întrebi mai întâi pe Roman? a spus Keith zâmbind, pentru că venise cu Roman și nu știa cât de des îl va vedea pe Akira.
- Hai să-l întrebăm pe Roman, a sugerat Akira înainte ca amândoi să părăsească sala de scrimă. Akira a alergat la prietenii lui care stăteau și vorbeau.
- Romannn... a răsunat vocea Akirei în timp ce acesta alerga înăuntru, acoperit de transpirație.
- Ce? răspunse Roman.
- Pot să-l iau pe Keith? a întrebat Akira, înainte de a primi o privire crudă din partea lui Roman, făcându-l pe Keith, care venea în spate, și el acoperit de transpirație, să-și dea ochii peste cap exasperat.
- Spune o propoziție completă, Akira, a spus Keith.
- A, am uitat. Poți să-l lași pe Keith să fie discipolul meu? a spus Akira din nou.
- De ce? a întrebat Roman înapoi.
- Iubitul tău e foarte ager la minte. Îl învăț ceva iar el învață foarte bine. Nici măcar Doya, care este numărul unu al meu, nu poate învăța la fel de repede ca Keith, a spus Akira încet entuziasmat, Roman oftă ușor.
- Putem vorbi despre asta mai târziu. Nu l-ai văzut pe Ares? a întrebat Roman. Akira a văzut apoi că sosise un alt prieten de-al său, împreună cu un tânăr chipeș.
- Aresss, ești aici? Ăsta e tipul pe care ai spus că-l vei aduce? Akira s-a apropiat de persoana pe care o adusese prietenul său, dar Ares a ridicat mâna și i-a împins capul pe spate lui Akira.
- Akira, poți te rog să te comporți ca o persoană normală? a spus Ares exasperat.
- Ce e în neregulă cu mine? a întrebat Akira. Prietenii lui voiau atât de mult să spună mai multe. Înainte ca Ares să-l prezinte pe Akira persoanei cu care a venit pe nume Tharn, Roman l-a prezentat pe Keith lui Ares și lui Tharn. Înainte ca Akira să meargă să facă un duș și să se schimbe.
Persoana pe care Akira o așteptase să-l urmeze pe Roman în China stătea și lucra în propria cameră, în reședința lui Akira, fără că Akira să știe, pentru că această casă are de fapt o cameră privată pe care Akira a făcut-o special pentru Kaimera. Când a crezut că Kaimera nu va veni, Akira nu a venit să se verifice. Nimeni din oamenii lui Akira nu i-au spus, deoarece Roman comandase acest lucru dinainte, deoarece nu voia ca Akira să deranjeze munca lui Kaimera în acel moment.
Kaimera stătea atent la două laptopuri, privindu-l pe Akira prin ecrane, care se pregătea să meargă la duș. În timp ce Akira era în sala de antrenament de scrimă cu Keith, Kaimera stătea și îl privea.
Cioc... cioc
S-a auzit o bătaie în ușa camerei lui Kaimera. El a oprit ecranul unde era Akira și s-a îndreptat spre ușă, când a deschis l-a văzut pe Ken, cea mai apropiată garda de corp a lui Akira.
- Ce este? a întrebat Kaimera. Ken știa că Kaimera nu era doar agentul secret al lui Roman, ci și cineva pe care șeful său îl prețuia foarte mult.
- Unde iei cina? a întrebat Ken.
- În cameră, a răspuns Kaimera, pentru că avea treabă și nu avea timp să plece pentru a se întâlni față în față cu Akira, Ken și-a plecat ușor capul.
- Ken, l-a strigat Kaimera pe Ken în timp ce acesta era pe punctul de a pleca.
- Șeful tău mai ia somnifere în ultima vreme? a întrebat Kaimera.
- Încă mai ia, dar nu la fel de des ca anul trecut, a răspuns Ken. Kaimera a dat din cap. Deși îl urmărise în secret pe Akira prin camerele de supraveghere, nu putea face întotdeauna asta.
- Poți pleca, a spus Kaimera. Ken s-a îndepărtat. Kaimera s-a așezat la loc și și-a continuat munca.
După ce Akira făcuse duș și se schimbase, se îndreptă spre sufragerie, unde își stabilise o întâlnire cu prietenii lui, și se așeză să ia cina cu toată lumea.
- Tharn, vrei să încerci scrima? a întrebat Akira după ce mâncaseră puțin.
- Nu poți invita pe toată lumea la scrimă, Akira, l-a întrerupt Ivan.
- Ei bine, în caz că e interesat, ce zici, Tharn? Ești interesat? întrebă din nou Akira, dar Tharn clătină din cap.
- Nu, nu vreau să fac bătături. Dacă e o armă, e în regulă, a răspuns Tharn sincer, făcându-l pe Akira să ridice și el mâna ca să se uite imediat la ea.
- Hei, mâinile mele sunt foarte aspre. De ce nu mi-am observat propriile mâini? a spus Akira cu o expresie șocată.
- Ai fost nerușinat mult timp, și la față, și la mâini, i-a răspuns Ares înainte ca Akira să-l apuce pe Tharn de mână, pentru că stăteau aproape unul de celălalt.
- O, mâinile lui Tharn sunt așa moi. Acum înțeleg de de nu vrea să aibă mâini aspre, a spus Akira cu un zâmbet viclean, pentru că voia să-și tachineze prietenul.
Snap!
- Dă-i drumul, a răsunat vocea joasă a lui Ares, în timp ce întinse mâna și lovi mâna lui Akira, apoi îl forță pe Akira să-i dea repede drumul lui Tharn.
- Nenorocit vicios ce ești, cum îndrăznești să-mi rănești prețioasă mâna? Dacă nu pot ține o sabie, trebuie să-ți asumi responsabilitatea transferându-mi 10% din acțiunile OTV. Akira a vorbit într-o serie de cuvinte, compania la care se referea Akira fiind compania de divertisment a lui Ares.
- Ți-am spus că ai mâinile aspre. Asta n-o să te doară. Cauți doar o oportunitate să te duci să-i lovești pe copiii de la OTV, nenorocit pervers, a strigat Ares.
- La naiba, știi asta. Akira a mormăit încet, dar nu era serios. Doar își tachina prietenul. După ce au terminat de mâncat, s-au așezat să mai bea câteva băuturi. Akira stătea pe canapea bând vin, cu picioarele sprijinite pe cotieră, în timp ce se sprijinea de Ares.
- Mă vezi ca pe un spătar? a mormăit Ares.
- Ce naiba, doar să mă sprijin puțin de tine. Sunt atât de mic, a spus Akira. Deși Akira era mai mic decât prietenii lui, nu era tocmai minion. Purta în prezent o yukata suficient de desfăcută cât să-i dezvăluie o parte din piept.
- Ce tatuaje ai, Akira? a întrebat Keith, artistul tatuator, pentru că văzuse câteva dintre tatuajele lui Akira înainte când s-au întâlnit prima dată, Akira își scosese cămașa.
- Vrei să vezi? Îți arăt, a spus Akira zâmbind înainte de a-și arăta tatuajul de pe brațul drept și pe cel de pe spate, care era un tatuaj cu un tigru și un dragon luptându-se în partea inferioară a spatelui, în partea superioară o mască Hannya de culoare roșie, iar pe brațul drept se află un trandafir roșu mare pe umăr, cu o tulpină spinoasă care înconjoară brațul drept.
- De ce e un trandafir? De obicei văd la femei astfel de tatuaje, dar nu prea văd bărbați cu un astfel de tatuaj, a întrebat Keith. Chiar mai văzuse bărbați cu tatuaje cu trandafiri înainte, dar Akira era mafiot, deci era destul de diferit.
- Nu sunt bărbat, glumi Akira cu o voce slabă, apoi își dădu o șuviță de păr după ureche, făcând o expresie timidă, ceea ce îi făcu pe toți să tacă.
- E obositor să vorbesc cu tine, a mormăit Ares pe un ton nonșalant. Prietenii lui știau că Akira doar glumea.
- Haha, glumesc doar, a spus Akira râzând zgomotos.
- Pur și simplu îmi place. Nu știu ce părere au alții despre tatuajele cu trandafiri de genul acesta, dar pentru mine reprezintă dragostea care vine la pachet cu provocări. Nu e doar frumoasă, dar poate veni cu prețul durerii și al obstacolelor din cauza acestor spini ascuțiți, a spus Akira pe un ton normal.
- Dar tatuajul de pe spate? Sau e un tatuaj de familie? a întrebat Keith, la urma urmei, majoritatea celor din Yakuza Japoneză au tatuaje care simbolizează puterea.
- Ceva de genul ăsta. Tatuajul familiei mele este un dragon, după cum poți vedea. Dar eu urăsc dragonii, așa că mi-am făcut un tigru să se lupte cu el, a spus Akira râzând încet.
- Dar cel cu față diabolică? a întrebat Tharn.
- Ai putea să o numești mască Hannya sau Oni, dar este un demon care transformă gelozia și furia în resentimente. Dar, partea bună este că poate proteja și împotriva răului, a spus Akira.
- Deci, ce tatuaj te reprezintă, în afară de trandafir? a întrebat Keith, ca artist tatuator, îi plăcea să vorbească despre tatuaje.
- Ghici care? a spus Akira zâmbind. Prietenii lui s-au privit cu o expresie ușor iritată.
- Cred că e masca Hannya, a spus Keith.
- Și eu cred la fel, a spus Thar.
- Greșit, a spus Akira.
- Tigru, a continuat Tharn.
- Nu, spuse Akira zâmbind. Keith se încruntă, pentru că era sigur că Akira nu era cu siguranță un dragon. La urma urmei, Akira tocmai spusese cu un moment în urmă că îl enervează dragonii, așa că își făcuse un tigru care să se lupte cu dragonul.
- Doar spune, spuse Ivan resemnat, pentru că mai făcuseră deja acest fel de presupunere și știau deja răspunsul.
- Tatuajul care mă reprezintă este acesta de aici. Îl vedeți? Akira s-a întors cu spatele la Keith și Tharn și a arătat spre un colț al tatuajului de pe talia lui din dreapta, unde era un mic tatuaj negru. Keith și Tharn s-au apropiat să se uite. Tatuajul era mic, cam 1-2 centimetri. Era un tatuaj cu o pisică neagră drăguță. Keith și Tharn se întorc și se privesc unul pe celălalt, șocați.
- Îl vezi acum? E drăguț, nu-i așa? a spus Akira râzând încet.
- Ai vreun medicament pentru durerea mea de cap? a întrebat Tharn. Keith a râs și el, înțelegând ce-i spusese Roman înainte, că prietenul său Akira era cam ciudat.
- Hai să încheiem conversația despre tatuaje, i-a întrerupt Roman, înainte de a trece la alte subiecte. După ceva timp au decis să meargă fiecare pe drumul lui pentru a se odihni.
Capitolul 4
Prima parte
- Bună dimineața, șefu, l-a salutat Ken pe Akira în timp ce ieșea din dormitor, purtând o yukata închisă la culoare. Avea părul puțin ciufulit pentru că nu se obosise să-l pieptene. Își trecuse doar mâinile prin el.
- S-a trezit cineva? a întrebat Akira. Era încă întuneric, dar Akira se trezise devreme ca să meargă la antrenament.
- Încă nu, a răspuns Ken.
- Cine era de serviciu în fața camerei mele aseară? a întrebat Akira.
- Doya, tocmai l-am schimbat acum un minut, a răspuns Ken sincer.
- E ceva în neregulă? a întrebat Ken. Pentru că, dacă Akira întreba așa, însemna că trebuie să fie ceva.
- Nimic, am simțit doar că ceva în cameră e diferit față de obicei, sau poate că am mutat-o eu și am uitat, a spus Akira ridicând ușor din umeri. Nu considera asta o mare problemă, fiind încrezător în siguranța acestei case, în plus oamenii prieteniilor lui erau cu toții acolo. Ken, care a auzit asta, a tăcut o clipă, dar nu a spus nimic. Asta pentru că știa cine mutase lucrurile din camera lui Akira. Doya îl informase deja că aseară, Kaimera intrase în dormitorul lui Akira pentru aproximativ 5 minute. Unul dintre motive era că Akira luase somnifere în noaptea precedentă, așa că nu știa că Kaimera intrase în dormitor.
- Mai bine mă duc să-mi iau elevul, a spus Akira în timp ce se îndrepta direct spre camera lui Roman și Keith.
- Ăăă, domnule Akira, șeful nu s-a trezit încă. Probabil va mai dura ceva timp, a spus Noris bodyguard lui Roman, când l-a văzut pe Akira venind.
- Dacă nu s-a trezit încă, trezește-l, a spus Akira zâmbind.
Cioc... Cioc
- Roman, Keith, te-ai trezit deja? a strigat Akira în timp ce bătea la ușa dormitorului prietenului său.
- Ăăă, domnule Akira, cred că putem aștepta puțin mai mult, Noris cunoștea bine firea lui Akira, așa că nu putea spune decât atât ca să-l descurajeze.
- Trezește-te, Roman! Vreau să exersez scrima cu elevul meu, a continuat să strige Akira înainte ca ușa camerei să se deschidă, împreună cu silueta înaltă a lui Roman, care îl privea iritat pe Akira.
- Dacă nu te oprești din țipat, o să-ți iau toate săbiile din colecție și le vând la fier vechi, a amenințat Roman. Akira s-a bosumflat la prietenul său.
- Ești atât de crud. Vă las să dormiți. Hai o să beau ceai cât aștept, a mormăit Akira și a renunțat să-l trezească pe Keith, parțial pentru că se temea că prietenul său chiar îi va arunca săbiile. Akira s-a dus la balconul de lângă grădină. Ken i-a făcut niște ceai. Akira s-a așezat și a băut ceai o vreme, apoi s-a întins pe spate pe podeaua balconului de lemn, fredonând încet melodia lui preferată:
🎶...🎶...
Vreau să fiu sclavul tău, vreau să fiu stăpânul tău, vreau să-ți fac inima să bată
Alerg ca un roller coster, vreau să fiu un băiat bun, vreau să fiu un gangster, pentru că tu ai putea fi frumoasa, iar eu aș putea fi bestia.
🎶...🎶...
- Cântecul ți se potrivește cu adevărat, a răsunat vocea lui Keith. Akira s-a întors să se uite și a râs încet.
- A, și eu cred la fel. Și tu te trezești devreme, nu-i așa? a întrebat Akira tachinându-l.
- M-am trezit din cauza ta. Ce-ar fi să mergem la antrenament? Phi Than ar trebui să vină mai târziu, a spus Keith. Akira s-a ridicat imediat.
- Hai să mergem, a spus Akira înainte să-l conducă pe Keith în sala de antrenament. Au petrecut o oră acolo, până când Tharn a venit să stea de vorbă și să-i urmărească pe Akira și Keith cum studiază și exersează scrima. Două ore mai târziu, a intrat și Roman.
- De ce îmi deranjezi studiile, Roman? a întrebat Akira.
- Keith și Tharn trebuie să meargă să ia micul dejun, iar tu trebuie să mergi la o întâlnire cu mine acum. Secretarul meu e aici, i-a răspuns Roman. Akira făcu o față plictisită înainte ca el să plece cu Roman. Keith și Tharn s-au dus în sufragerie. Ken a adus un prosop pentru ca Akira să-și șteargă transpirația.
- Ar trebui să mă lași să fac un duș mai întâi, a mormăit Akira nonșalant în timp ce se îndrepta spre sala de conferințe. Și când Akira a intrat în sala de conferințe, ochii i s-au mărit și inima i-a bătut cu putere când a văzut persoana pe care aștepta să o întâlnească.
- Kaiiii! Akira a alergat imediat spre Kaimera, deschizându-și brațele ca și cum ar fi vrut să il îmbrățișeze, dar a fost împins de cap de Kaimera.
- Nu te mai comporta ca un câine care se năpustește asupra stăpânului său, Akira-san, a spus Kaimera cu o voce calmă, făcându-i pe cei trei prieteni ai lui Akira să râdă. Nimănui nu i-a păsat că Kaimera i-a vorbit așa lui Akira, pentru că îi cunoșteau pe amândoi.
- Ești atât de rău cu mine. Eu sunt o pisică, știi! Akira a terminat de vorbit și a ridicat mâna ca și cum ar fi o labă de pisică și a mieunat, clipind din ochi în mod repetat. Kaimera nu a putut decât să oftete. Era bine că Akira făcea asta doar când era cu ei. Dacă Akira ar fi făcut asta în fața altor oameni, nimeni nu l-ar fi respectat ca viitorul cap al familiei Toshimoi.
- Nu o lua personal, spuse Roman.
- Nu mă deranjează deloc, a răspuns Akira, fluturând mâna cu un zâmbet. Privirea lui a rămas fixată asupra feței lui Kaimera. Și Kaimera l-a privit pe Akira cu o ochii blânzi.
- Nu, i-am spus lui Kaimera să nu se descarce pe un nebun ca tine. Du-te și stai jos. Am pierdut deja destul timp, a spus Roman sever. Akira a ridicat ușor din umeri și s-a întors la locul lui, expresia și atitudinea lui schimbându-se.
- Haideți, să începem, a spus Akira înainte ca ședința să înceapă. Kaimera a fost cel care le-a explicat tuturor informațiile. Chiar dacă voia să meargă să vorbească cu Kaimera, Akira s-a concentrat mai întâi pe treaba lui. Oamenii lui Akira au adus un mic dejun simplu pentru toată lumea.
- Kai, dă-mi de mâncare. Akira i-a întins farfuria cu pâine prăjită lui Kaimera.
- N-ai mâini? l-a tachinat Ares pe prietenul său, enervat.
- Taie-mi mâna cu sabia, i-a spus Akira sarcastic lui Ares, întinzând ambele brațe înainte, făcându-l pe Ares să vrea să-și plesnească prietenul peste cap.
- Dacă mi-le tai și Kaimera este cel care are grijă de mine, te voi lăsa să o faci, a spus Akira, întorcându-se să-i zâmbească lui Kaimera.
- Încă mai ai nevoie de mâinile tale. Nu ți le tăia încă, a spus Kaimera calm.
- Hm, corect. Chiar trebuie să-mi folosesc mâinile, a spus Akira, făcând un gest cu mâna ca și cum ar fi ținut ceva în mână scuturând-o repede. Toată lumea știa ce voia să spună Akira.
- Vrei să mergem o rundă? a spus Ares. Akira a râs. Doar își tachina prietenul. Kaimera nu a spus nimic. A întins unt pe pâine pentru Akira și a luat-o ca să-l hrănească. Akira a deschis gura să accepte cu ușurință și a ridicat o sprânceană spre prietenul său.
- Ești prea indulgent, i-a spus Roman exasperat lui Kaimera.
- Nu fi gelos, i-a spus Akira lui Roman.
- Hai să vorbim despre muncă, a sugerat Kaimera, schimbând subiectul. Dar a continuat să-i dea lui Akira pâine până când a terminat-o. Au avut o ședință lungă până la prânz. Prietenii lui Akira, Keith și Tharn, s-au despărțit să ia prânzul, în timp ce Akira s-a dus să facă un duș, pentru că el nu făcuse duș de dimineață. Din fericire, vremea era răcoroasă.
- Hei, sunt atât de obosit. Du-mă în camera mea, a spus Akira, desfăcându-și brațele. Kaimera știa exact ce voia Akira. S-a întors cu spatele la Akira și s-a ghemuit ușor. Akira a zâmbit satisfăcut, văzând că Kaimera făcea ce voia el. Akira s-a urcat pe spatele lui Kaimera. Înainte ca Kaimera să-și folosească mâinile și brațele puternice pentru a-i susține șoldurile din spate, Akira a îmbrățișat imediat gâtul lui Kaimerei și și-a sprijinit bărbia de umărul lui. Kaimera l-a dus pe Akira pe spatele lui, în camera. Oamenii lui Akira urmându-l de la distanță. Deși Akira părea mai mare decât ceilalți bărbați, era totuși mai mic decât Kaimera. Ar putea fi din cauza structurii corporale specifice etniei sale.
- Chiar nu vrei să vii să locuiești cu mine? a întrebat Akira.
- Nu e încă momentul, a răspuns calm Kaimera. Akira a oftat ușor.
- E în regulă. Sunt bun la așteptat. Am așteptat peste 30 de ani să răstorn Clanul Demonilor, dar am așteptat doar 17 ani după tine, a spus Akira, râzând încet.
- Ești sarcastic? a întrebat Kaimera pe un ton calm.
- Da, bine, a răspuns Akira. Când au ajuns în camera lui Akira. Kaimera l-a așezat pe futon.
- Ar trebui să faci un duș. Mai avem încă o ședință la care trebuie să participăm, a spus Kaimera.
- Nu poți să mă speli pe spate? a întrebat Akira. Kaimera s-a uitat la Akira și i-a întâlnit privirea.
- Mă duc să fac un duș ca să putem merge să mâncăm prânzul. După ce Kaimera a terminat de vorbit, a ieșit imediat din dormitorul lui Akira. Akira a râs încet, fără să se simtă deloc jignit. Chiar dacă Kaimera se comporta ca și cum nu-i păsa de el, era pentru că fusese așa încă de când erau studenți. Kaimera se comporta adesea rece cu Akira, dar el era primul care știa ce își dorea Akira, ce își dorea el, și i-a obținut asta prin intermediul prietenilor lui Akira.
- E destul de bine, își spuse Akira înainte să se ridice să facă duș și să se schimbe, pentru că mai avea o întâlnire cu prietenii lui.
Și când a venit momentul să se pregătească pentru a merge la licitația de diamante, Akira a trebuit să se schimbe în costumul pe care Roman i-l pregătise. Akira stătea cu mâinile în șolduri. S-a uitat la costum cu neplăcere, pentru că voia să poarte în schimb un kimono bărbătesc la licitație.
- Domnul Roman a ordonat ca șeful să poarte acest costum, a spus Ken când a văzut expresia nemulțumită a șefului său.
- Nu e deloc pe gustul meu, s-a plâns Akira, dar în cele din urmă a cedat și a ieșit din cameră pentru a se alătura tuturor, Kaimera rămânând cu Roman.
- Ce s-a întâmplat, Akira? a întrebat Keith când văzu fața bosumflată a lui Akira, părând nemulțumit. Akira s-a întors imediat să se uite la Keith.
- Keith, vreau să port un kimono, dar nenorociții ăia nu mă lasă să-l port. Dacă mă vezi purtându-l, sigur vei spune că arăt bine, a spus Akira imediat. Pentru că atunci când era aici, Akira purta adesea doar pantaloni lungi și umbla fără cămașă, chiar dacă vremea era rece. Keith îl întrebase de ce nu purta cămașă, iar Akira i-a răspuns că era pentru a-și cultiva răbdarea.
- O să-l porți când te întorci acasă. Azi vreau ceva mai formal, a spus Ivan. Keith a zâmbit ușor când a aflat motivul pentru care Akira arăta posomorât. Akira a mormăit în șoaptă.
- Kai! Akira s-a întors să îl strige pe Kaimera, dorind să se prefacă drăguț.
- Mașina e gata. Kaimera a ignorat vocea lui Akira și i-a informat imediat pe toți despre mașină. Altfel, călătoria ar fi fost zadarnică. Akira a trebuit să se urce în propria mașină, urmat de multe mașini de bodyguarzi. De poate spune că a creat agitație printre oamenii care au văzut acel convoi trecând.
Nu a durat mult până când au ajuns la licitația concesiunii miniere, care avea loc la un hotel. Era un eveniment care includea și un banchet, acolo erau oameni de afaceri din întreaga lume care au venit să stabilească noi conexiuni. De îndată ce au sosit cei patru șefi ai mafiei, presa a încercat să facă cât mai multe fotografii cu cei patru, deoarece era rar să apară împreună la un eveniment. Ivan a fost primul care a coborât din mașină, urmat de Akira, Ares și Roman. Ares a coborât cu Tharn din mașină iar Roman cu Keith.
Akira era diferit de Akira pe care îl vedeai în casă. Când Akira era în fața celorlalți, avea o atitudine calmă, privind în jur cu o privire rece. Când prietenii lui au coborât cu toții din mașină, au intrat cu toții la eveniment.
Imediat ce au intrat în sală, oameni în haine luxoase erau împrăștiați peste tot. Acest eveniment nu era doar o licitație minieră la care grupul lui Akira urma să liciteze. Existau, de asemenea, multe mine mai mici și relicve antice valoroase care erau scoase la licitație. Licitația minei nu era o competiție de semne de licitație, că atunci se licitau diamante. În schimb urma să prezinte documente de propunere și planuri de minerit către comitet, care urma să anunțe în acea seară câștigătorul. Roman se ocupase deja de documente. Între timp, liderul chinez a venit să salute grupul lui Akira. Deși s-au salutat reciproc, Akira i-a lăsat lui Roman sarcina de a vorbi cu liderul. A scanat evenimentul înainte de a zâmbi ușor când l-a văzut pe Riku, nepotul bunicului său, stând alături de un grup de oameni de afaceri japonezi.
- S-a chinuit până când a reușit în sfârșit. Akira a mormăit jalnic. Știa că Riku voia să vină să-i salute, dar nu a îndrăznit pentru că rudele lui Roman veniseră să-l salute primele și nu erau prea bune cu Roman. Akira a stat și a privit distracția când prietenii lui și Keith au răspuns rudelor lui Roman.
În acel moment, Kaimera nu era prezent la eveniment deoarece pirata camerele de supraveghere ale hotelului din mașina sa cu un laptop pentru a supraveghea evenimentul. Nu i-a luat mult lui Kaimera să se infiltreze în toate sistemele de camere de supraveghere. A stat și a urmărit camerele din apropierea locului unde stăteau Akira și ceilalți, deoarece toată lumea stătea acum la mesele lor.
- Hei, aveți și voi o katana de licitat? și-a zis Kaimera. Întrucât în sala de depozitare era o cameră, a spart-o ca să vadă detaliile sabiei și a trimis-o pe telefonul lui Akira.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira vibrează în timp ce așteaptă începerea licitației. Akira îl ridică și vede un mesaj trimis Kaimera. Îl deschide, ochii strălucindu-i de satisfacție.
- Am ceva pentru care vreau să licitez, a spus Akira. Ivan s-a întors să se uite nedumerit.
- Ce? a întrebat Ivan. Apoi, Akira i-a arătat telefonul prietenului său.
- Cine l-a trimis Kaimera? spuse Ivan, clătinând din cap exasperat.
- Nu se poate face nimic, Kaimera mă cunoaște cel mai bine, i-a spus Akira lui Ivan cu o expresie calmă. Nu voia să arate că e feritit pentru că era în fața tuturor celorlalți chiar acum. Apoi i-a trimis un mesaj lui Kaimera.
ARIKA💌 „Dacă câștig licitația, te rog ajută-mă să-mi lustruiesc sabia.”
Akira a trimis un mesaj ambiguu, chicotind ușor.
- Pari atât de psihotic, știi asta, Akira? Ares, care stătea lângă el, a rânjit disprețuitor, nu prea tare.
- Știu. Am făcut-o intenționat, i-a replicat Akira prietenului său. Auzind asta, Tharn a râs încet de tachinarea lui Akira la adresa prietenului său.
A două parte
Licitația va începe cu obiectele mai mici iar la sfârșit minele. Când a urmat licitația pentru katana, o sabie antică din care există doar șapte în lume. Akira era hotărât să o obțină.
- Vom începe licitația pentru sabia celui de-al Cincilea Păcat de la 50.000 de dolari, a spus gazda de pe scenă, înainte ca cineva să ridice un semn de licitație.
- Cincizeci și cinci de mii, a răsunat vocea unuia dintre participanți. Gazda a anunțat prețul licitației. Cei interesați au continuat să-și ridice semnele de licitație. Akira și-a ridicat și el semnul. Prietenii lui nu au fost surprinși că Akira a licitat pentru sabie, deoarece știau că prietenului său îi plăcea să colecționeze săbii antice. Licitația pentru sabia celor Cinci Păcate a devenit din ce în ce mai intensă, până când suma totală a ajuns la 500.000 de dolari. Au mai rămas doar două persoane care să licitaze: Akira și...
- Masashi, a scrâșnit Akira din dinți când a văzut că cealaltă persoană era Kashima Masashi, nepotul cel mare al clanului care era rivalul clanului său. Masashi însuși era viitorul lider al clanului Kashima. Masashi s-a întors să se uite la Akira și i-a aruncat un zâmbet enervant, pentru că cele două clanuri concuraseră mereu unul cu celălalt.
- Calmează-te, spuse Roman, observând iritarea crescândă a Akirei.
- Tipul ăla doar încercă să te enerveze, a spus din nou Ares. Akira a concurat cu celălalt ofertant și, în final, Akira a câștigat Sabia celor Cinci Păcate pentru un total de 1 milion de dolari.
- E o prostie, a spus Akira pe un ton batjocoritor, știind că familia Kashima nu avea destui bani pentru a cheltui pe așa ceva. Masashi stătea acolo cu o expresie goală, incapabil să concureze cu Akira la licitație.
După licitația de obiecte, a urmat cea a minelor. Nu existau afișe de licitație că la primele articole. Plicurile licitației fuseseră deja trimise comitetului în prealabil. Și acum era momentul să se anunțe numele și sumele licitate ale câștigătorilor. Grupul lui Akira nu era prea îngrijorat de licitație, deoarece erau încrezători că vor câștiga cu siguranță. Și, în cele din urmă, grupul lui Akira a câștigat cu adevărat. Cei patru prieteni și-au lovit pumnii cu zâmbete pe față. Aplauzele au izbucnit pe tot parcursul evenimentului înainte ca cineva să-i invite în sala de conferințe din interior pentru a semna documentele licitației și a discuta din nou cu liderul. Keith și Tharn aveau să aștepte afară.
- Felicitări domnului Toshimoi pentru câștigarea licitației, a spus liderul. Akira a zâmbit ușor înainte de a vorbi și au semnat diverse documente până când totul a fost terminat. Akira a plătit prețul licitației pentru sabie și a primit sabia punându-i pe oamenii săi să o pună în mașină. După aceea, grupul lui Akira a ieșit din sala de conferințe.
- Ești același nebun Akira, a răsunat vocea lui Masashi. Akira s-a oprit brusc și i-a aruncat celuilalt bărbat o privire disprețuitoare. Prietenii lui au rămas acolo, așteptând ca Akira să aibă un schimb de replici cu el.
- Așa este, a răspuns Akira scurt.
- Chiar ești o persoană bună. Ai bani de cheltuit pe licitații absurde, a spus Masashi sarcastic.
- Haha, nu tocmai ai concurat cu mine într-o licitație absurdă? a râs Akira încet.
- Ei bine, eu mă pricep la a face bani, așa că am bani să licitez pe lucruri inutile pentru distracție. Dacă vrei să fii ca mine, ar trebui să-ți creezi propria afacere și să câștigi bani fără să te bazezi pe banii familiei. Astfel vei putea licita articole în valoare de milioane de dolari dar tu nu poți cumpăra nici măcar o figurină de 10 dolari, nu-i așa? a răspuns Akira. Prietenii lui au râs încet, pentru că vorbele lui Akira erau o insultă la adresa celeilalte părți, că până și o figurină de 10 dolari trebuia să folosească banii familiei.
- Akira! Masashi, care știa că Akira îl insultase, dar nu a putut decât să stea acolo furios. Tot nu îndrăznea să facă nimic în fața prietenilor lui Akira. Akira se putea descurca deja singur, dar dacă prietenii lui Akira ar fi intervenit sau l-ar fi ajutat, ar fi fost într-o situație și mai rea. Ai putea spune că Masashi mai avea încă ceva bun-simț, înainte să întoarcă capul și să plece imediat de lângă grupul lui Akira.
- Știi că nu poți lupta și totuși ai venit aici să mă lași să te calc în picioare din nou, a spus Akira înainte de a se duce la Keith și Tharn și de a-i invita să se întoarcă. Ei s-au despărțit, s-au urcat în propriile mașini și s-au îndreptat spre casă.
- Unde este sabia? l-a întrebat Akira pe Ken.
- E la Kaimera, a răspuns Ken. Akira a zâmbit satisfăcut. Pentru că Kaimera avea grijă de katana pe care o câștigase la licitație, Akira stătea și se uita afară din mașină și simțea că ceva nu era în regulă.
- Se pare că cineva vrea să-mi testeze talentul, a spus Akira cu un zâmbet crud când a văzut un camion trecând în viteză pe lângă al lor. Înainte ca camionul să lovească prima mașină din fruntea convoiului, acesta a pierdut controlul și a ieșit de pe carosabil. Camionul a blocat imediat traficul, ceea ce i-a făcut pe toți să fie în alertă. Radioul din mașină a raportat că o mașină bloca și capătul convoiului. Acum, fiecare gardă de corp își făcea treaba pentru a-și proteja șeful. Akira nu s-a simțit deloc alarmat. A stat și s-a uitat cu o expresie calmă înainte să audă împușcături în toate direcțiile. Părea că se trăgea în mașina lui Akira mai mult decât în celelalte. Din fericire, toate mașinile erau antiglonț.
- E atât de enervant. De ce nu folosesc amortizoare? s-a plâns Akira din cauza focurilor puternice de armă.
- Hai să așteptăm ca Roman să evalueze mai întâi situația, a spus Akira. Pentru că, dacă erau împreună și ar fi existat o problemă, l-ar fi lăsat pe Roman să evalueze mai întâi situația. Oamenii lui Akira erau pregătiți să răspundă, așteptând doar ordine. Nu după mult timp, au auzit radioul de la oamenii lui Roman spunându-le să răspundă. Garda de corp a tuturor a ripostat imediat cu un răspuns metodic. Akira s-a întors să apese butonul de deblocare de pe spătarul scaunului său înainte de a scoate sabia de rezervă pe care o avea în mașină în loc să-și scoată arma.
- Vreau să fac puțină mișcare, a spus Akira pe un ton calm înainte de a-și scoate sacoul de la costum și de a-și scoate cravata și a-și descheia nasturii cămășii pentru a se mișca mai ușor. Focurile de armă erau puternice, dar niciun ofițer de poliție nu a apărut la fața locului, parțial pentru că se temeau să nu fie prinși în focul încrucișat al acestui război. Când a fost gata, Akira a deschis portiera și a ieșit din mașină fără teama gloanțelor care țâșneau din diferite direcți pentru că știa că erau oameni care îl protejau, iar unul dintre ei era Kaimera. Kaimera a ieșit din mașină înaintea lui Akira. Și-a asamblat rapid arma și, când l-a văzut pe Akira ieșind din mașină cu o sabie, și-a îndreptat imediat arma pentru a-l proteja pe Akira.
Akira mergea cu sabia fluturând și un zâmbet pe față, dar era un zâmbet ucigaș. Akira s-a repezit și a lovit grupul de oameni care veniseră să-i întindă ambuscada. Sângele s-a împroșcat peste tot, împreună cu strigătele de durere ale celuilalt grup. Unii dintre ei nici măcar nu au avut timp să țipe înainte de a fi tăiați până la moarte. Prietenii lui Akira știau că Akira era cel mai iritat în momentul de față.
Când Akira se afla în mijlocul grupului, nimeni nu a îndrăznit să tragă, de teamă să nu își împuște propriii săi camarazi. Keith a văzut că Akira își mânuia cu dibăcie sabia și, de fiecare dată când își mișcă sabia, cineva cădea la pământ până când toți oamenii din față lui mureau, în timp ce oamenii din spate erau eliminați de oamenii lui Ares.
Akira stătea acum ținând în mână sabia pătată de sânge, cu un zâmbet pe față ca al cuiva care se distra, chiar dacă era de fapt enervat. Kaimera s-a apropiat de Akira și i-a întins un prosop mic, pe care Akira l-a luat și l-a folosit pentru a șterge sângele de pe sabie.
- Chiar îmi cunoști inima, Kai, a spus Akira înainte să-și pună sabia în teacă.
- E totul în regulă? a întrebat Roman în timp ce se apropia să-și vadă prietenul.
- Hmm, a răspuns Akira înainte de a le ordona oamenilor săi să elibereze locul și să adune toate cadavrele. Oamenii lui Ares aveau să contacteze poliția în legătură cu această problemă. Toată lumea s-a întors apoi acasă în siguranță. Ares s-a despărțit și l-a dus pe Tharn să se odihnească în cameră. Akira și-a scos cămașa pentru că era pătată de sânge. Și fața lui era ștearsă. Acum stăteau împreună în clădirea principală pentru a vorbi despre ce s-a întâmplat. Kamera venise și îi șoptise ceva lui Akira mai devreme.
- Ce mai face phi Tharn? l-a întrebat Keith pe Ares imediat ce Ares a intrat să li se alăture.
- L-am lăsat să facă un duș și să se odihnească. A fost doar puțin șocat, a răspuns Ares. Keith a dat din cap.
- Îmi pare rău că Tharn și Keith au trebuit să treacă prin asta, a spus Akira.
- Dacă spui asta, înseamnă că e exact așa cum am crezut eu, a spus Roman. Akira a dat din cap.
- Ce este? a întrebat Keith înapoi.
- Grupul de oameni care a venit să ne atace, intenționau în mod special să mă omoare, dar au creat o situație în care toți să pară dușmanii lor pentru a devia adevărul. Mă cred prost? Au tras în mașina mea mai mult decât în celelalte. Dacă nu aș putea vedea asta, aș fi nebun, s-a plâns Akira. O altă dovadă pe care Akira a primit-o de la Kaimera a fost că Kaimera a văzut tatuaje grupului de oameni morți, care erau tatuajele familiei bunicului Rong.
- Cine crezi că a fost? a întrebat Ivan. Niciunul dintre cei patru prieteni nu părea câtuși de puțin intimidați sau îngrijorat de evenimentele care tocmai se întâmplaseră. Păreau să stea de vorbă, relaxați.
- Cine vrea poziția de lider al clanului de la mine, acei oameni sunt. Hm... ce trucuri superficiale, a spus Akira pe un ton batjocoritor. În acel moment, Kaimera a intrat, dorind să-i aducă lui Roman un document.
- Kai, vino și îmbrățișează-mă. Mi-e atât de frică. Akira și-a schimbat imediat tonul și și-a deschis brațele, rămânând în continuare așezat pe canapea.
- Vă rog să vă comportați într-un mod adecvat situației, a spus Kaimera, simțindu-se exasperat.
- Bine, cred că ar trebui să ne despărțim și să ne odihnim. Trebuie să zburăm în Japonia mâine, a spus Roman. Toată lumea a dat din cap. Akira s-a întors să se uite la Kaimera și a clipit.
- Te duc eu, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească imediat. Apoi, ca de obicei, Kaimera l-a lăsat pe Akira să-i călărească spatele.
- Chiar mi-e frică, a mormăit Akira. Kaimera a zâmbit ușor.
- Ți-e tem că...? a întrebat scurt Kaimera.
- Mă tem că sabia mea ar putea fi infectată cu sângele acelor oameni, a mormăit Akira, ceea ce nu era exact ceea ce avea în minte Kaimera.
- Ți-o lustruiesc eu eu, a spus Kaimera.
- Ești cel mai bun, dar ar fi și mai bine dacă ai putea să-mi lustruiești și sabia personală de 16 cm, a spus Akira cu un zâmbet. Kaimera știa că Akira se referea la penisul lui.
- Încă îți amintești cât măsură? a întrebat Kaimera pe un ton normal, ca și cum ar fi purtat o conversație superficială.
- Îmi amintesc. Tu ai fost cel care mi-a măsurat-o, a spus Akira cu un râs ușor. Era o amintire din perioada în care studiaseră în străinătate. Ei aveau aceeași latură sălbatică și aventuroasă ca mulți oameni. El și Kaimera își folosiseră mâinile pentru a-și oferi reciproc plăcere înainte. Pe atunci, Akira voia să-și știe propria mărime. Kaimera a fost cel care i-a măsurat-o, la fel cum Akira a fost cel care a măsurat-o pentru Kaimera.
- N-a crescut deloc? a întrebat Kaimera.
- Hm, da, sabia mea este mai mică decât ta, a spus Akira încet.
- Ar fi bine dacă ai putea lua o pauză din când în când, dacă nu vrei ca sabia ta să se ciobească, a spus Kaimera. Akira a zâmbit ușor, sprijinindu-și bărbia pe umărul puternic al lui Kaimera, așa cum făcea întotdeauna.
- Sabia mea este mereu în teacă, nu-ți face griji. Chiar dacă o folosesc des, există ceva ce aștept să folosești tu în primul rând, i-a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit din nou. Știa ce voia să spună Akira. Era normal ca ei doi să vorbească ambiguu, de peste 18 ani, și era ca și cum ar fi vorbit despre vreme. Kaimera nu a răspuns nimic până nu au ajuns în camera lui Akira. Kaimera l-a pus pe Akira pe podea.
- Hei, nu te întoarce încă în camera ta. Stai aici să adorm. Nu vreau să iau somnifere, a spus Akira. Kaimera a tăcut o clipă.
- Atunci du-te și fă un duș mai întâi. Voi sta aici până adormi, a spus Kaimera. Akira a zâmbit larg înainte de a intra în baie, fredonând melodia lui preferată. Kaimera a oftat ușor înainte de a se duce să aprindă o lumânare parfumată pentru a-l ajuta pe Akira să adoarmă ușor. Nu după mult timp, Akira a ieșit cu o yukata care nu era chiar potrivită.
- Gata, a spus Akira.
- Du-te și culcă-te, a spus Kaimera. Akira s-a urcat ascultător pe futon. Dacă niște oameni din afară l-ar vedea pe Akira chiar acum, ar fi cu siguranță șocați.
- Lasă-mă să te țin de mână, a spus Akira pe un ton ușor implorator. Kaimera s-a mutat lângă Akira și i-a întins mâna. Akira a ținut mâna lui Kaimera în a lui.
- Mâinile tale sunt la fel de calde ca întotdeauna, a spus Akira.
- Închide ochii, a spus din nou Kaimera. Akira a închis încet ochii, cu Kaimera stând lângă el, privindu-l. După o vreme, Akira a adormit, dar Kaimera nu s-a ridicat pentru că aștepta ceva.
Brusc...
Corpul lui Akira a tresărit ușor, iar Kaimera și-a ridicat cealaltă mână pentru a-l mângâia ușor pe cap. Ochii lui s-au îmblânzit. De fapt, chiar dacă Kaimera nu i-ar fi mângâiat capul, Akira nu ar fi știut. A avut doar un coșmar. Când a văzut că Akira adormise din nou, Kaimera și-a scos încet mâna, l-a acoperit cu o pătură, a verificat dormitorul lui Akira înainte de a ieși.
- Ken, l-a strigat Kaimera pe Ken, care stătea nu departe de ușa dormitorului Akirei. Ken s-a dus spre el.
- Unde e sabia pe care a folosit-o Akira? a întrebat Kaimera despre sabia lui Akira.
- E în sala de antrenament. O să rog pe cineva să o curețe, a răspuns Ken.
- O voi curăța eu însămi, a spus Kaimera. Ken a dat din cap înainte ca Kaimera să meargă în sala de antrenament, unde exista o zonă de curățare. Kaimera a scos sabia lui Akira și a curățat-o cum trebuie apoi a dezinfectat-o bine. Știa exact cum să o curețe, astfel încât sabia să nu se deterioreze. După ce a terminat, s-a dus să se odihnească.
Capitolul 5
- Chiar nu vii cu mine? L-a întrebat Akira pe Kaimera în dimineața zilei următoare, întrucât Akira și Ivan urmau să se întoarcă mai întâi în Japonia, în timp ce Roman și Ares urmau să zboare înapoi după-amiaza.
- Trebuie să zbor cu avionul lui Ares, a spus Kaimera. Deoarece Ares urma să călătorească în același avion cu Roman, Kaimera trebuia să se ocupe de aducerea avionului privat al lui Ares.
- Hm, de ce nu zbori cu propriul tău avion, Ares? i-a strigat Akira prietenului său care ieșise să-l aștepte.
- Tharn va merge cu Keith, a răspuns Ares. Akira nu a putut decât să se încrunte.
- Dar merg cu tine la aeroport, a continuat Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească, chiar dacă mergeau doar împreună la aeroport. Când a venit momentul au urcat în mașină și s-au dus imediat la aeroport. Kaimera s-a dus mai întâi să-l vadă pe Akira plecând la avion.
- La ce oră pleacă avionul tău? L-a întrebat Akira pe Kaimera. Ivan s-a urcat în avion și s-a așezat primul.
- Avionul pleacă cam la o oră și jumătate după tine, a răspuns Kaimera.
- Ăă, o să rog pe cineva să te ducă acasă, a spus Akira din nou. Kaimera a acceptat.
- Ți-am curățat sabia. Ar trebui să fie deja în mașină acum, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească imediat.
- Ești cel mai bun, a spus Akira zâmbind.
- Ar trebui să te urci în avion. Ne vedem în Japonia, a spus Kaimera în timp ce pleca. Akira nu a avut de ales decât să se îmbarce în avionul său privat, în timp ce Kaimera a trebuit să meargă în avionul lui Ares pentru a se ocupa de diverse treburi. Întrucât avea treabă, Roman l-a lăsat să se îmbarce primul în avionul lui Ares.
- Serios, n-ai de gând să-i dai drumul lui Kaimera? a întrebat Ivan în timp ce avionul atingea altitudinea.
- Nu m-am gândit niciodată la asta, a răspuns Akira cu o expresie nonșalantă.
- Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă Kaimera n-ar avea sentimente pentru tine? a întrebat Ivan.
- O să continui să-mi trăiesc viața așa, sau... o să-l prind pe Kaimeră și o să-l închid, a spus Akira râzând ușor. Dar Ivan știa că prietenul său nu va face asta, doar s-ar putea să-și trăiască viața așa.
- Niciodată nu am visat să am o familie fericită. Chiar dacă va trebui să fiu singur pentru tot restul vieții, pot trăi cu asta, a spus Akira.
- Cum ești singur? Ne ai pe noi trei, a răspuns Ivan. Akira a râs încet.
- Prietenii și iubiții sunt diferiți. Trebuie să fii cu persoana pe care o iubești. Cum poți fi cu mine tot timpul? Din câte am văzut, voi trei deja vați găsit dragostea, a spus Akira, pentru că își putea da seama că Roman va fi cu siguranță cu Keith pentru totdeauna. Ares probabil va ajunge și el cu Tharn. Cât despre Ivan și Danil, Akira era sigur că nu puteau scăpa unul de celălalt. Și cu atât mai mult când Ivan a spus că se împăcaseră cu Danil, cu atât Akira era mai încrezător. Ivan îl privea calm pe Akira. Știa cât de bun era acest prieten la a-și ascunde sentimentele.
- Dar din câte văd, probabil că și Kaimera te iubește. E doar o chestiune de timp, spuse Ivan gânditor, pentru că și el îl cunoștea bine pe Kaimera.
- De ce crezi asta? i-a cerut Akira părerea prietenului său.
- E timpul să-ți asumi cu adevărat poziția de lider al clanului, a spus Ivan. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Cum? a întrebat Akira înapoi.
- Din perspectiva mea, motivul pentru care Kaimera a tot prelungit situația este parțial teama că, dacă bunicul tău sau bătrânii din familia ta află despre relația ta cu un bărbat, ar putea folosi acest lucru ca motiv pentru a se opune ascensiunea ta că lider al clanului, a spus Ivan din perspectiva lui. Akira a tăcut o clipă, pentru că nu se gândise niciodată la asta în felul acesta.
- Așa e? Pentru că atunci când rog pe un tip să se culce cu mine, bunicul și ceilalți știu despre asta, dar nimeni n-a menționat încă nimic, a spus Akira.
- Nu este la fel ca atunci când l-ai avea doar pe Kaimera ca partener de pat, nu crezi? a răspuns Ivan. Akira a făcut o pauză să se gândească.
- Vrei să spui că Kaimera va fi alături de mine odată ce voi deveni capul familiei? a întrebat Akira din nou. Ivan a dat din cap în semn de aprobare.
- Oh, de ce bunicul meu a lungit asta atât de mult timp? De ce nu mi-a dat pur și simplu titlul? Alte familii le-au dat deja copiilor lor titluri când au împlinit 30 de ani, s-a plâns Akira.
- Cred că știi răspunsul la această întrebare, a spus Ivan. Nu voia să vorbească prea mult despre bunicul lui Akira. Ar putea fi considerat o calomnie. Ar fi fost mai bine să-l lase pe Akira să gândească singur. Akira a tăcut o clipă, dar a înțeles imediat.
- He, he, probabil că bunicul credea că, odată cu trecerea timpului, eu și Kaimera nu vom mai avea aceleași sentimente unul pentru celălalt, a spus Akira râzând încet. Era adevărat că unii oameni ar putea crede că relația dintre Akira și bunicul său era foarte bună, ceea ce era și bine, dar exista o linie subțire între ei. Nu era vorba de ură așa cum o avea Akira pentru propriul său tată, ci mai degrabă de rezistență în unele chestiuni mărunte. Pentru că bunicul lui Akira știa că nu-l putea controla pe Akira 100%, dar dacă i-ar fi dat poziția altcuiva, familia s-ar fi putut prăbuși.
- Apropo, când va veni Danil? Akira a schimbat subiectul.
- Ar trebui să ajungă în Japonia cam în același timp cu noi. Ar trebui să te duci acasă mai întâi. Îl voi aștepta pe Danil să-l iau, a spus Ivan, pentru că oricum mergeau des la casa lui Akira.
- Hmm, atunci îl poți aștepta și pe Kai. Kai ar trebui să ajungă cam în același timp cu Danil, a spus Akira, înainte de a lua o pauză în timpul zborului spre Japonia, deoarece Akira știa că, dacă se va întoarce acasă, va avea cu siguranță multe dureri de cap.
Kaimera nu a călătorit cu Akira pentru că el trebuia să se ocupe de alte treburi.
- Șefu’, înainte să te întorci, oamenii stăpânului mi-au spus să mergi să-l vezi. Garda de corp a lui Akira, care era acasă, a venit să-i raporteze lui Akira. Akira părea epuizat.
- Hmm, mai întâi mă voi schimba, a răspuns Akira. A intrat să se schimbe în yukata lui preferată și s-a îndreptat imediat spre casa principală. Când a ajuns, a văzut că oamenii pregăteau locul pentru ziua de naștere a lui, și că acolo erau și bătrâni și subordonați care se plimbau agitați.
- Ce faci aici? a spus Akira cu o voce calmă. Bunicul său s-a întors să se uite la el și a zâmbit slab.
- Toată lumea vrea să vadă cum organizăm evenimentul, pentru că mâine vin și alte familii, a răspuns bunicul lui Akira. Fața lui Akira părea plictisită. Era deja sătul să se certe cu propria familie, iar acum erau și străini. Cu unele familii nu aveau relații bune și toate purtau măști între ele. S-ar putea să existe unele familii care să fie cu adevărat drăguțe cu el.
- De ce? Ți-e frică să nu-ți pierzi reputația? Eu sunt sărbătoritul și nici nu mă gândesc la asta, a spus Akira sarcastic către ceilalți bătrâni.
- Nu poți spune asta. Nu ne putem pierde reputația în fața celorlalte familii, a spus al doilea bunic a lui Akira.
- He,he, doar cu mine, familia nu își va mai pierde reputația, a răspuns Akira, iar toată lumea a înțeles ce voia să spună Akira. Akira voia să le spună tuturor că, indiferent ce ar face, cu Akira, nu vor apărea probleme. Și Akira era singurul care dădea familiei putere și faimă. Al doilea bunic și alții îl priveau pe Akira cu invidie, pentru că nu se puteau certa cu adevărat pe această temă.
- Voiam să te va întreb despre mâncare și băuturi. Dorești ceva special? a întrebat bunicul Akirei pentru a schimba subiectul. Pregătiseră deja mâncarea, dar bunicul lui Akira a întrebat în caz că Akira ar fi vrut să adauge ceva, ca să poată comanda la timp.
- Nu, hai să rămânem la ce am discutat, i-a răspuns Akira calm bunicului său.
- Mă voi ocupa eu de asta pentru tine, a spus bunicul Rong. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele înainte de a râde încet, știind că bunicul Rong trebuie să fi plănuit ceva împotriva lui.
- Cum dorești. Akira nu a obiectat.
- Nu înțeleg de ce trebuie să facem atâta tam-tam cu petrecerea de ziua lui Akira. Dacă tot are atâția bani, de ce nu angajează pe altcineva să o organizeze, a spus Junto, tatăl lui Akira, în timp ce intra în curtea familiei pentru a discuta afaceri cu tatăl său.
- Voi angaja pe altcineva să se ocupe de aranjamentele pentru înmormântarea tatălui meu, ca să nu fiu nevoit să trec prin toate bătaia asta de cap, a răspuns Akira, făcându-l pe tatăl său să roșească furios.
- Mă blestemi, Akira?! Junto a arătat spre Akira cu un deget tremurând.
- Destul, Junto. Mâine e ziua de naștere a fiului tău și tot încerci să faci probleme, a spus bunicul Akirei.
- N-am început încă nimic împotriva lui, tată. El e cel care mă tot sâcâie, i-a răspuns Junto tatălui său.
- Dacă ar fi să ghicesc, motivul pentru care tu a-i venit aici este pentru a-i cere bani bunicului, nu? O să-mi cumpere un cadou, nu-i așa? Nu e nevoie. Nu-l vreau, a concluzionat Akira dintr-o dată, făcându-l pe tatăl său să se înroșească de furie. Cât despre bunicul Rong, acesta a rămas acolo cu un zâmbet pe față, mulțumit să vadă că tatăl și fiul nu se înțeleg.
- Bunicule Rong, te rog să-ți controlezi emoțiile. Zâmbetul acela e prea mult îți va usca gingiile. Chiar dacă Akira se certa cu tatăl său, acesta observa și atitudinea tuturor celor prezenți. Cuvintele lui Akira l-au făcut pe al doilea bunic al său să înceteze imediat să zâmbească și să se uite la Akira cu o privire posomorâtă.
- Of, du-te și odihnește-te. Tocmai te-ai întors și ești obosit. Bunicul se va ocupa de asta. Ah, și vino să iei micul dejun cu noi mâine dimineață, a spus bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira înainte de a se întoarce și a merge imediat înapoi spre casa lui, fără să-i pese de ce ar putea spune tatăl și al doilea bunic al său. Akira s-a întors acasă, le-a dat instrucțiuni gărzilor sale de corp pentru o vreme înainte de a ieși să-i aștepte pe Ivan, Danil și Kaimera, care erau pe cale să intre în casa lui, conform celor relatate de oamenii lui.
- Danillllll mi-a fost dor de tine! i-a strigat Akira lui Danil cu o voce clară când l-a văzut pe Danil coborând din mașină. Akira s-a prefăcut că se grăbește să-l îmbrățișeze pe Danil, dar Ivan s-a mișcat rapid pentru a-l bloca, făcându-l pe Akira să-l îmbrățișeze în schimb. Și când a simțit că persoana pe care o îmbrățișa nu era moale, ci mai degrabă dură, Akira a ridicat privirea înainte de a se retrage rapid.
- Uf, Ivan, de ce mă blochezi? a strigat Akira, în timp ce Danil a râs entuziasmat.
- Nu-l îmbrățișa pe Danil, a spus Ivan cu o voce calmă. Akira l-a privit urât pe Ivan înainte de a se întoarce spre el Kaimera, care coborâse dintr-o altă mașină și stătea în spatele lui Ivan. Akira s-a dus imediat să îl îmbrățișeze pe Kaimera.
- Kai, Ivan nu mă lasă să-l îmbrățișez pe Danil, așa că lasă-mă să te îmbrățișez în schimb, nu-i așa? a spus Akira zâmbind. Fața lui Kaimera era lipsită de expresie, dar nu l-a împins pe Akira laoparte. A stat acolo nemișcat. Era nemișcat pentru că acum se afla în curtea familiei lui Akira. Acolo erau atât oamenii lui Akira, cât și oameni din casa principală. Prin urmare, Kaimera nu intenționa să se comporte așa cum făcea când era singur cu Akira.
- Nu-l mai hărțui pe Kaimera. Nu ai de gând să ne aduci acasă? a întrebat Ivan. Akira s-a bosumflat la Ivan și apoi a s-au desprins de corpul puternic al lui Kaimera.
- Îmi strici cu adevărat fericirea. Haideți, să intrăm, i-a invitat Akira, conducându-i în casă și ducându-i în dormitorul lor înainte de a se așeza să vorbească în sufragerie. Au vorbit despre Ares și despre yukata pe care o purta Akira. Danil s-a uitat la yukata pe care o purta Akira și s-a gândit că i se potrivea foarte bine lui Akira.
- Ce? De ce mă privești așa, Danil? Nu poți să te îndrăgostești de mine pentru că deja îl am pe Kaimera în inima mea, a spus Akira, încrucișându-și brațele și privind în sus la el. Danil a râs pentru că Akira nu se schimbase deloc.
- Nu e Kaimera unul dintre oamenii lui Roman? a întrebat Danil curios.
- Roman mi-la dat. Acum, Kaimera e a-l meu, a răspuns imediat Akira. În acel moment, Kaimera a intrat cu ceai, după ce îl primise de la servitoare.
- Nu sunt un obiect, spuse Kaimera, părând obosit.
- O, Kai. Nu te văd ca pe pe un obiect. Akira a îmbrățișat piciorul lui Kaimera și și-a frecat obrazul de el. Kaimera a trebuit să-l împingă pe Akira înapoi ca să se așeze din nou cum trebuie.
- Ai mulți subordonați de care să te ocupi. Nu-i lăsa pe alții să te vadă făcând asta, a spus Kaimera serios. Akira s-a bosumflat.
- Dacă alții văd, e în regulă. Dacă gura cuiva e prea lungă, o să i-o tai și o să o prăjesc să o mănânce, a spus Akira râzând ușor. Danil a zâmbit sec când a auzit asta. Akira nu s-a simțit jignit niciodată din cauza lui Kaimera când aceasta îl trata cu răceală. Asta pentru că știa motivul pentru care Kaimera a făcut asta. Akira era un mafiot, următorul lider al familiei și Kaimera nu voia ca nimeni să-l privească de sus pe Akira. Dar lui Akira îi plăcea și să-l tachineze pe Kaimera.
Ei au stat și au vorbit o bună bucată de vreme. Kaimera a cerut să plece pentru a se ocupa de niște treburi până când oamenii lui Akira au venit să-i spună că sosise grupul lui Roman și Ares. Au ieșit să-l întâmpine și i-au dus să se așeze și să se odihnească, în timp ce vorbeau și se cunoșteau, deoarece Danil tocmai îl întâlnise pe Tharn la ora cinei.
- Atunci hai să mergem în sufragerie. Am pregătit ceva, a spus Akira zâmbind și i-a condus pe toți imediat în sufragerie. Sufrageria era lângă grădină și avea scaune în stil japonez pe podea. Ivan și Ares și-au tras oamenii lângă ei. Keith a stat lângă Roman ca întotdeauna, până când Akira a chemat pe cineva să aducă mâncarea. Era mâncare japoneză. Toată lumea a mâncat fără probleme și puteau vorbi în timp ce mânca, pentru că Akira nu era foarte strict. Ducea o viață mai relaxată.
- Unde este petrecerea de ziua ta de naștere? a întrebat Keith curios, deoarece nu a văzut nicio pregătire la casa lui Akira.
- În casa bătrânului, e haos acolo. Era cât pe ce să ne luam la bătaie în dimineața asta, a spus Akira zâmbind.
- Dar dacă mâine seară mă trezesc brusc și mă bat cu oamenii de acolo, nu vă alarmați. E normal, a spus Akira din nou înainte de a-l invita pe Keith să i se alăture la lecțiile de scrimă de a doua zi.
După ce au terminat masa, toți s-au mutat să se așeze și să bea ceai pe terasa de lângă grădina japoneză. Ares a cerut să îl ducă pe Tharn să vadă mai întâi camera, în timp ce Ivan a fost îndemnat de Danil să meargă împreună la onsen, deoarece Akira amenajase și o cameră cu onsen, dar exista doar o singură cameră, deoarece Akira nu credea că într-o zi prietenii lui își vor aduce iubiți. A făcut-o doar pentru a se relaxa împreună cu prietenii lui. Așa că Ivan a cerut să-l ducă pe Danil să se relaxeze mai întâi singuri.
- După petrecerea de ziua mea de naștere, unde te duci? Akira stătea cu picioarele întinse lăsându-se pe spătarul scaunului într-o manieră relaxată.
- Îl duc pe Keith la mama și la tata, a răspuns Roman.
- Ah, ești sigur până în punctul în care îl duci să-ți cunoască părinții? întrebă Akira, uitându-se jucăuș la Keith. Înainte ca Akira să-și poată ridica ambele brațe pentru a-și răsuci corpul pentru a scăpa de rigiditatea din spate, dar pentru că și-a răsucit corpul puțin prea mult, scaunul s-a răsturnat, făcându-l pe Akira să cadă pe spate.
Buff...
- Au! Scaunul ăsta nenorocit e complet sub standard! Va trebui să comand unul nou! a mormăit Akira, apoi s-a ridicat și s-a așezat la loc. Keith a râs încet.
- Cred că e vorba de tine, nu de scaun, spuse Roman exasperat. Akira era puțin ezitant.
- Deci, ce s-a întâmplat cu atentatul asupra noastră? Keith a continuat conversația.
- Știu cine e. Când m-am întors, unii dintre bătrâni au fost șocați. Probabil au crezut că sunt mort, a spus Akira cu o privire plină de milă când s-a gândit la fața bunicului Rong când l-a văzut. Totuși, și-a păstrat simptomele. Nu era diferit de tatăl său, care era evident precaut în privința lui.
- Dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să îmi spui, i-a răspuns Roman. Chiar dacă era o chestiune internă, era treaba familiei lui Akira, dar dacă prietenul său i-ar fi cerut ajutorul, l-ar fi ajutat cât de mult ar fi putut.
- Bine, mai întâi, găsește un magazin care poate face scaune noi pentru mine, i-a spus Akira lui Roman. Keith a râs. Știa că Akira doar glumea cu Roman.
- O, ți-am pregătit și un cadou. Lasă-mă să ți-l arăt. Ca să fiu sincer, nu știu ce să-ți cumpăr, a spus Roman înainte de a se întoarce să-i ordone lui Noris, care nu era departe, să aducă cadoul pregătit.
- Întâmplător l-am câștigat la o licitație. Să fiu sinceră, voiam să i-l dau lui Keith, dar Keith mi-a sugerat să ți-l dau cadou de ziua ta. Sper că nu te superi. Spuse Roman direct.
- Nu, îmi place orice îmi dați voi, a răspuns Akira. De fapt, îi dăduseră lucruri mult și mai mari. Când a primit cutia cu ceasul, Roman i-a dat-o lui Akira. Akira a luat-o și a deschis-o, cu ochii măriți.
- E atât de frumos! E orbitor și strălucitor, exact ca aura mea frumoasă, a spus Akira și a luat imediat ceasul și l-a pus la încheietura mâinii. Era un ceas decorat cu multe diamante colorate. Pentru Keith, era mai degrabă un accesoriu neobișnuit. Dar când Akira la pus la mâna, Keith s-a gândit că i se potrivește. Akira și-a ridicat încheietura mâinii.
- Mâine, îl voi purta ca să mă dau mare în fața acelor oameni invidioși. Lasă lumina diamantelor să se reflecte și să-i orbească, a spus Akira râzând. Keith stătea și se uita și nu s-a putut abține să nu râdă încet. Roman a dat din cap satisfăcut când a văzut că prietenului său i-a plăcut. Au stat și au vorbit o vreme, iar Ivan, Danil, Ares și Tharn au ieșit și ei să stea de vorbă. Akira le-a arătat ceasul pe care i-l dăduse Roman.
Akira a rugat pe cineva să-i aducă băuturi și s-au așezat să bea împreună. A încercat să îl caute pe Kaimera, dar a putut ghici că probabil lucra în camera lui. Akira știa la ce se pricepea Kaimera, așa că nu era surprinzător că uneori Kaimera părea introvertit. Pentru că cea mai mare parte a muncii lui Kaimera se desfășura în fața calculatorului. S-ar putea chiar să stea și să-i urmărească chiar acum. Akira s-a uitat la camera de securitate din casa lui și a zâmbit către cameră. Akira a ghicit corect. Kaimera stătea și lucra, urmărind și camera unde se aflau Akira și prietenii lui.
Dar s-a întâmplat un incident șocant când Keith, care dispăruse să fumeze, s-a întors cu o tânără și a aruncat-o în mijlocul sufrageriei, făcându-i pe toți cei care stăteau pe balcon să se întoarcă și să pară șocați, în special pe Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira imediat când a văzut-o pe tânără, care era fiica bătrânei menajere. Tânăra menajeră a tremurat de frică.
- Akira, tocmai am văzut-o pe această menajeră turnându-ți ceva în ceainic. Pachețelul cu pudră era asupra ei. Roagă pe cineva să-ți aducă ceainicul pentru a-l examina, spuse Keith serios, deoarece o văzuse pe tânăra femeie turnând pudra în ceainicul Akirei.
- E doar pudră de ceai. Nu e nimic mai mult, răspunse tânăra femeie cu o voce șovăielnică.
- Pudra ta de ceai trebuie să fi fost primită de cineva de cealaltă parte a zidului? Cineva i-a adus-o prin ușa mică din spatele casei, a replicat Keith. Akira îl credea deja pe Keith, deoarece acesta nu primise niciodată ceai de la casa principală.
- Du-o pe femeia asta în camera rece, a spus Akira cu o voce calmă, iar ochii i se măriră. Femeia a încercat să implore dreptate, dar Akira a ignorat-o, iar oamenii lui au luat-o.
- Mulțumesc foarte mult, Keith. Drept recompensă, îți voi da una din stabile mele de colecție. Mâine, poți alege una, a spus Akira serios.
- Dar… Keith voia să refuze, pentru că nu se aștepta la nimic de la Akira, dar Roman l-a apucat primul de braț.
- Săbiile pe care le colecționează tipul ăsta valorează fiecare cel puțin 500.000 de dolari, spuse Roman, făcându-l pe Keith să ridice ușor o sprânceană și să se întoarcă spre Akira cu un zâmbet.
- Bine, voi alege una, a răspuns Keith imediat.
- Nu te gândi la asta! Știu că m-ai ajuta fără să aștepți nimic în schimb? s-a plâns puțin Akira, dar nu vorbea serios. Glumea doar. Pentru că, dacă Akira a spus că o va face, atunci o va face. Keith a râs încet.
- Prețul mi se pare foarte atractiv, a răspuns Keith sincer, făcându-i pe toți să râdă.
- Ceasul pe care l-ai primit, l-am licitat pentru 2 milioane de dolari, a spus Roman.
- Da, bine, e bine că mi-ai salvat viața, a răspuns Akira înainte ca toți să-și continue conversația.
🐅...🐅...
- Ai dus-o în camera rece? l-a întrebat Kaimera pe Ken, care tocmai se întorsese după ce o dusese pe tânără în camera rece, așa cum îi ordonase Akira.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, în legătură cu persoana care a contactat-o pe femeia respectivă, o să aflu eu pentru tine, a spus din nou Kaimera. Aflase despre incident de pe camerele de supraveghere, așa că s-a dus la Ken să-i povestească despre această problemă. Voia ca Ken să-i spună lui Akira ca poate sta liniștit în privința asta.
- Da, îi voi spune șefului, a răspuns Ken.
- Hei, salut? a venit salutul lui Leaf, confidentul lui Danil, când acesta a dat întâmplător peste Kaimera.
- Ce mai faci? a salutat Kaimera scurt.
- Sunt bine, a spus Leaf zâmbind.
- Tocmai îl căutam pe domnul Danil a comandat un tort, așa că vreau să te întreb dacă poți să-l duci tu și să-i urezi Akirei „La mulți ani” la miezul nopții. A întrebat Leaf, pentru că dacă era trecut de miezul nopții, era ziua de naștere a Akirei.
- Sigur, a răspuns Kaimera pe un ton normal înainte de a stabili o oră. Kaimera s-a întors apoi în camera lui și a verificat camerele de securitate pentru a găsi persoana care îi dăduse drogurile tinerei servitoare. Nu a durat mult până când un zâmbet i s-a format pe buze, dar nu plănuia să-i spună lui Akira chiar acum, pentru că îl așteptau lucruri mai importante.
Akira a stat de vorbă cu prietenii săi până la miezul nopții, când era ziua de naștere a lui Akira. Deodată, Akira l-a văzut pe Kaimera venind spre el cu un tort și o lumânare aprinsă. Akira a zâmbit imediat larg.
- Kaiiii! a strigat Akira către Kaimera cu o voce ascuțită, făcând o mișcare să sară în sus și să meargă spre el.
- Dacă nu vrei ca tortul să cadă, te rog să stai nemișcat, l-a întrerupt Kaimera. Akira s-a oprit imediat. Kaimera a așezat tortul pe masa joasă din fața lui Akira și s-a dus să stea lângă el.
- La mulți ani. Danil a fost cel care a cântat cântecul de ziua de naștere. Ceilalți au cântat împreună cu el. Akira a zâmbit și a râs pentru că, în mod normal, în fiecare an, nu stăteau niciodată și suflau în punga lumânări în felul acesta. Cel mult, beau cu prietenii în noaptea dinaintea zilei de naștere și apoi merg la petrecerea de ziua de naștere pe care o organiza familia principală. Când cântecul s-a terminat, Akira și-a pus o dorință înainte de a sufla în tort.
- Vă mulțumesc tuturor foarte mult, a spus Akira serios. Prietenii lui i-au urat la mulți ani pe tonul lor calm obișnuit, deoarece nu erau genul care să-și exprime deschis dragostea pentru prietenul lor.
- Sper să ai parte de o viață lungă, a spus Tharn într-o binecuvântare, făcându-i pe toți să râdă, chiar și pe Akira.
- Eu sper ca tu să ai succes cu persoana pe care o ai în minte, a spus Danil, uitându-se la Kaimera, ceea ce l-a făcut pe Akira să zâmbească și mai larg. Înainte ca Akira să taie torul și să-l împartă.
- Poftim, Akira i-a înmânat o bucată de tort lui Kaimera. Kaimera l-a luat fără să refuze. Apoi a stat mâncând liniștit la distanță, dar ochii lui au fost ațintiți asupra lui Akira tot timpul. După ce toată lumea a terminat de mâncat, s-au împrăștiat să se odihnească. Akira s-a dus la Kaimera, care aștepta.
- Mergi în camera rece? a întrebat Kaimera cu subînțeles.
- Mergem împreună? a întrebat Akira.
- Hai să mergem, a răspuns Kaimera, și cei doi au mers împreună.
- Ai găsit ceva? a întrebat Akira scurt, dar Kaimera știa că Akira întreba despre imaginile de pe camerele de supraveghere.
- Am găsit. Ți-le voi arăta, a răspuns Kaimera.
- Mă bucur să te am aici. Voi răbda până te voi face să stai lângă mine, a spus Akira zâmbind. Buzele lui Kaimera s-au arcuit ușor, dar nu a spus nimic.
- Domnule, l-a strigat bătrâna servitoare care fusese cu Akira încă din copilărie. Vocea îi tremura, când a aflat că fiica ei fusese dusă în cameră rece ea a venit la Akira. Akira s-a uitat la ea cu o privire calmă.
- Mătușa Gumi vrea să-și ajute fiica? a întrebat Akira pe un ton calm. Menajera Gumi a îngenuncheat imediat în fața lui Akira. Akira a rămas nemișcat, cu ochii în jos, privind-o rece.
- Domnule, știu că fiica mea a făcut ceva de neiertat. Vă rog să nu o pedepsiți cu moartea. Gumi îl cunoștea bine pe Akira. Dacă nu ar fi făcut nimic greșit, cu siguranță nu ar fi fost trimis în camera rece. Nu voia să fie de partea fiicei sale, dar voia să ceară o pedeapsă mai mică.
- Dacă fiica ta îmi este utilă și răbdătoare, atunci nu va fi condamnată la moarte. Ești bătrână. Du-te și odihnește-te, a spus Akira rece înainte de a trece pe lângă servitoarea îngenuncheată. Servitoarea nu a îndrăznit să îl urmeze, dar simpla propoziție a lui Akira i-a dat o oarecare speranță că fiica ei nu va muri. Și dacă fiica ei va supraviețui, o va trimite înapoi la familia ei la țară.
Akira a coborât la subsol, unde se afla camera rece. Această cameră era rece precum numele ei. Nu numai că aerul era rece, dar oamenii prinși și duși acolo se confruntau și cu frigul din inimile lor. Când au auzit sunetul ușii de fier deschizându-se, au văzut silueta lui Akira intrând.
Capitolul 6 - +18
- Domnule, n-am făcut nimic. Am fost acuzată pe nedrept. Vocea imploratoare a tinerei femei s-a auzit, în timp ce un corp mic s-a repezit din colțul camerei pentru a-l îmbrățișa pe Akira. Totuși, Kaimera a blocat-o și a împins-o pe tânără până când aceasta a căzut pe spate. Reacția lui Kaimera a fost mai rapidă decât a lui Doya, confidentul lui Akira. Akira a zâmbit, colțul gurii ridicându-i-se de satisfacție.
- Gura ta poate vorbi, dar mâinile tale nu îl pot atinge, a spus Kaimera cu o voce calmă. Fata a tremurat de frică când a văzut privirea lui Kaimera în timp ce acesta i-a vorbit în japoneză pentru ca fata să poată înțelege.
- Eu, chiar n-am avut intenția să te otrăvesc, spuse tânăra femeie cu voce tremurândă, îngenunchind pe podeaua rece.
- Atunci ce te-a făcut să te duci să iei acel pachet de medicamente de la cineva din casa mare? Nici să nu te gândești să minți, pentru că am dovezi, a spus Akira amenințător. Chiar dacă nu văzuse dovezile, era sigur că Kaimera le găsise cu siguranță pentru el. Fața tinerei femei a pălit când a auzit asta. Era sigură că nu erau camere de supraveghere acolo, dar gândindu-se din nou, s-ar putea să fi fost ascunse fără ca ea să știe.
- Domnule, recunosc că am primit un pachet de medicamente de la cineva din familiei principale. Dar medicamentul pe care l-am primit este un afrodisiac, a spus tânăra femeie cu o voce tremurândă. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele, în timp ce ochii lui Kaimerei s-au luminat imediat. Înainte ca tânăra femeie să-și plece capul în mod repetat către Akira.
- Domnule, vă rog să mă iertați. Am vrut doar să vă droghez. Nu am intenționat să vă otrăvesc. Jur, îmi recunosc vina în legătură cu drogul, dar nu v-am otrăvit. Tânăra femeie vorbi cu o voce tremurândă. Avea mari speranțe să se culce cu Akira, sperând să-i devină amanta. Profitând de faptul că erau mulți oameni în casa lui Akira, acesta nu ar fi atent. Dar habar n-avea că, dacă toți prietenii lui Akira ar veni, asta însemna că grija și siguranța ar fi, de asemenea, ridicate.
- Doya, i-a strigat Akira confidentului său cu o voce calmă.
- Da, a răspuns Doya imediat.
- Ai verificat deja? a întrebat Akira scurt.
- Da, dar nu este afrodisiacul despre care a spus, a răspuns Doya. Examinaseră deja pudra. Ochii tinerei femei s-au mărit de șoc auzind asta.
- Domnule, jur că într-adevăr i-am contactat ca să cumpăr afrodisiac, a spus femeia pe un ton panicat.
- Kai, ce crezi? a întrebat Akira părerea lui Kaimera.
- Hai să vorbim afară, a spus Kaimera.
- Bine. Doya, ține-o sub supraveghere deocamdată. Fără mâncare sau apă până nu aflu toată povestea, a spus Akira și s-a îndepărtat. Kaimera l-a urmat calm.
- Of, m-am gândit să-i tai mâna, a spus Akira nepăsător înainte de a se îndrepta spre biroul său, urmat de Kaimera și Ken.
- Ei bine, ce crezi, Kai? i-a cerut Akira părerea lui Komera.
- Din aspectul fizic al femeii, se vede că spune adevărul, spuse Kaimera pe un ton calm.
- De fapt, există două motive de luat în considerare. În primul rând, intenționa să te drogeze. În al doilea rând, chiar intenționa să folosească că un semnal de alarmă, dar medicamentele au fost schimbate fără ca ea să știe, a spus Ken, și el a gândit la fel ca Kaimera.
- Indiferent de situație, ea e proasta care a greșit, a reiterat Kaimera în această privință.
- Ken, contactează-l pe Taiga și pune-l să investigheze cazul drogurilor, i-a ordonat Akira lui Ken.
- Da, o să-l rog pe Doya să-l contacteze, a răspuns Ken. Akira i-a aruncat o privire scurtă confidentului său.
- Îți dau un ordin, tu trebuie să fii cel care îl contactează, a subliniat Akira. De fapt, îl tachina doar pe Ken, pentru că știa bine povestea dintre Ken și Taiga. Ken, neputând refuza, și-a plecat capul și a acceptat ordinul.
- Du-te și fă cum îți spun. Vreau să vorbesc cu Kai singur. Akira i-a făcut semn prietenului său apropiat să plece. Ken a ieșit imediat, lăsându-i doar pe Akira și Kaimera.
- Când ai blocat-o pe femeia aceea chiar acum, inima mi-a bătut atât de repede. M-am simțit ca o pisicuță, protejată de cineva. Akira și-a schimbat starea serioasă de dinainte într-una drăguță.
- Pur și simplu nu vreau să te atingă nicio murdărie, a spus Kaimera. Akira a râs imediat.
- Cred că ești singurul care mă crede atât de curat și nobil încât nu vrei să mă murdăresc, chiar dacă nu e deloc așa, a spus Akira pe un ton relaxat.
- Am trecut prin multe, ar trebui să știi asta, a spus Akira, aruncându-i lui Kaimera o privire semnificativă, iar Kaimera știa că Akira se referea la parteneri lui de pat.
- Îți cumperi doar fericire. Nu văd asta ca fiind murdar, a spus Kaimera, pentru că nu s-a gândit prea mult la asta. Era doar o relație fizică, nimeni nu-l putea lega pe Akira. Dar dacă ar fi cu Akira, din ziua aceea Akira nu ar mai putea atinge pe nimeni altcineva și nimeni nu l-ar putea atinge pe Akira în afară de el. Akira a râs încet. Nu simțise niciodată resentimente pentru că Kaimera se comporta ca și cum nu-i păsa că Akira se culca cu altcineva. Dacă Kaimera se comporta gelos pe el, dar nu avea nicio relație cu el, ar fi fost furios pe Kaimera. Nu-i păsa de alte cupluri, dar relația lui și a lui Kaimera era deja perfectă. Aștepta doar momentul potrivit pentru a fi împreună.
- Nu ai un cadou de ziua mea? a întrebat Akira.
- Ce vrei? Dar te rog, ceva ce e posibil, a spus Kaimera. Akira și-a lins ușor buzele.
- Vreau să dormi cu mine în seara asta și să mă săruți doar, a spus Akira zâmbind. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Lăcomia ta e mai mică decât mă așteptam, a răspuns Kaimera, făcându-i ochii lui Akira să se lumineze.
- Ah... Umm. Gemu Akira când vârful limbii fierbinți a lui Kaimera se încurcă pasional cu al lui, sugându-l dureros. După ce au ajuns la o înțelegere în birou, Akira îl duse pe Kaimera în dormitorul său. Și imediat ce ușa se închise, Kaimera și Akira se năpustiră unul asupra celuilalt, folosindu-și propriile forțe, fără alte arme în afară de propriile mâini. Înainte ca mâna puternică a Kaimera să-i apuce părul de la ceafă, Akira nu a avut timp să se eschiveze, deoarece era prea ocupat să evite cealaltă mână a lui Kaimera. Apoi, buzele fierbinți le întâlniră imediat pe cele ale lui Akira, în timp ce mâna lui Akira apucă de gulerul la îi Kaimera și îl trase să cadă pe futon cu mare forță. Kaimera se zbătu puțin, pentru a nu-și pune toată greutatea pe corpul lui Akira, dar acum corpul puternic al lui Kaimera îl încăleca pe Akira. Ambele mâini libere își strângeau reciproc corpurile la fel de violent. Yukata lui Akira fu ruptă.
Brusc..
- Ah! a strigat Akira când Kaimera l-a mușcat pe Akira de buză, provocându-i o durere usturătoare, dar asta nu l-a speriat deloc pe Akira, acesta fiind destul de încântat. Înainte ca piciorul lui Akira să poată împinge puternic abdomenul lui Kaimera, făcându-l pe Kaimera să se retragă ușor, Akira stătea întins pe spate pe futon, cu yukata și părul ciufulit, cu puțin sânge șiroindu-i de pe buze. Akira și-a lins colțul gurii, simțea miros de sânge și a zâmbit ușor.
- Încă la fel de fierbinte ca întotdeauna, a spus Akira.
- Altfel, nu te voi putea controla, i-a răspuns Kaimera. Mâna lui puternică l-a apucat pe Akira de glezna care îi apăsa stomacul și a ridicat-o ușor. Akira se uita, curios ce avea să facă Kaimera în continuare. Kaimera l-a sărutat pe Akira pe glezna albă, apoi l-a sărutat până la coapsă, înainte de a-l mușca puternic.
- Ahh... Akira și-a mușcat buza înainte să-l lovească pe Kaimera cu celălalt picior, până când celălalt a căzut puțin pentru că Kaimera a reușit să se ridice, știind ce avea de gând să facă Akira. Kaimera și-a lins buzele, simțea și el puțin sânge, era sângele lui Akira de la mușcătură. Nu era deloc supărat pe Akira pentru că îl lovise, era o expresie a iubirii sale pentru cei doi, era greu de înțeles pentru oricine. Akira s-a ridicat în șezut și a râs încet.
- Mă faci să vreau să mă eliberez, spuse Akira fără menajamente, mâna lui subțire vârându-se în chiloți și mângâindu-și penisul de dimensiuni medii. Ochii lui Kaimera străluceau puternic.
- O vei face singur? a întrebat Kaimera ridicând o sprânceană.
- Vrei să o faci tu? a întrebat Akira. Kaimera s-a îndreptat imediat spre Akira. L-a tras pe Akira în sus pentru a se așeze în poala lui puternică.
- Atunci trebuie să facem un schimb, a răspuns Kaimera. Înainte ca mâna lui să ajungă la cea a lui Akira, aducându-i propriul penis. Akira a apucat penisul lui Kaimera și l-a scos afară din pantaloni. Mâna lui Kimera a apucat și penisul lui Akira. Buzele lor s-au întâlnit din nou, mâinile fierbinți alunecând pe penisul celuilalt. Cei doi s-au sărutat la fel de violent ca mâinile care alunecau pe penisurile lor. Sunetele gâfâielilor lor puteau fi auzite în dormitorul Akirei înainte ca corpurile lor să aibă spasme și să se elibereze simultan.
- Mmm, a scos Kaimera un sunet din gât. Akira și-a mușcat buza și și-a îngropat fața în umărul lui Kaimera. Amândoi au gâfâit ușor.
- Haha, nu-i rău după luni întregi în care n-am făcut asta, a chicotit Akira încet. Kaimera a întins mâna după un șervețel și l-a șters pe Akira apoi pe el.
- Vorbești de parcă n-ai fi fost eliberat de mult timp, a spus Kaimera.
- Micul meu dragon lucrează des, dar eu tot te aștept pe tine, a spus Akira în timp ce i-a luat mâna lui Kaimera și i-a pus-o pe fese. Kaimera a zâmbit ușor. Se ajutaseră reciproc în felul acesta de mult timp, dar niciodată nu fusese mai intimi de atât.
- Ai răbdare, i-a răspuns Kaimera înainte să-l ridice pe Akira din poală și să se ocupe de tot.
- Sper că răbdarea mea să merite, a spus Akira zâmbind.
- Du-te și spală-te mai întâi. Îți schimb eu cearșafurile, a spus Kaimera, pentru că erau pătate cu lichidul lor de iubire.
- Doar o rundă? a întrebat Akira tachinându-l.
- Trebuie să-l antrenezi pe domnul Keith la scrimă de dimineață. Nu vrei să te faci de râs și să-l lași baltă, nu-i așa? a spus Kaimera. Știa că Akira nu l-ar lasă baltă atât de ușor din cauza unor astfel de lucruri. El doar glumea.
Mă privești de sus prea mult, hm... A mormăit Akira în sinea lui înainte să intre în baie să se spele. Kaimera i-a schimbat lenjeria de pat, apoi s-a dus la baia lui Akira și au făcut un duș împreună, dar nu au făcut nimic mai mult decât să se spele. După ce au terminat de făcut duș, Kaimera a îmbrăcat o yukata de mărimea lui, deoarece Akira i-o pregătea întotdeauna. Înainte ca cei doi să se întindă împreună pe futon.
- Cine este persoana care i-a dat drogurile acelei femei? l-a întrebat Akira pe Kaimera, știind că Kaimera probabil știa deja.
- E omul celui de-al doilea bunic al tău, a răspuns Kaimera.
- Nu e prea diferit de ce mă gândeam, spuse Akira nonșalant. Acum stătea întins pe o parte cu fața spre Kaimera, care stătea întins pe spate, dar Kaimera era cu fața spre Akira.
- Cadoul tău chiar mi-a plăcut, a spus Akira zâmbind. Nu voia nimic de la Kaimera, pentru că putea avea orice voia. De exemplu, Akira a fost încântat de cadoul pe care i l-a făcut prietenul său, știind că prietenul său i l-a oferit cu intenții bune, așa că l-a acceptat cu bucurie.
- Știu, a răspuns Kaimera.
- Of, chiar vreau să mă plimb prin casă doar în lenjerie intimă mâine, a spus Akira. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Vreau să-mi arăt urma mușcăturii pe care mi-ai lăsat-o pe coapsă. E o operă de artă corporală superbă, a spus Akira. Kaimera a chicotit încet în gât. Se aștepta deja ca Akira să spună ceva de genul ăsta.
- Urmele tale de dinți sunt pe coapsa mea. Ah, ce frumos, a spus Akira înainte să-și amintească ceva. S-a întors și a luat telefonul de pe noptieră, apoi s-a ridicat imediat în șezut a dat pătura la o parte și i-a întins telefonul lui Kaimera
- Ce vrei să fac? a întrebat Kaimera. Akira și-a deschis yukata pe care o purta și a zâmbit ușor.
- Fă o poză cu urmele de mușcături de pe coapsa mea. Fă una care să arate doar coapsele și una care să arate totul. O voi păstra, a spus Akira, pozând imediat pentru Kaimera. Kaimera s-a ridicat în șezut, a ridicat o mână să-și frece fața și a râs.
- Haha ești cu adevărat... nebun, a spus Kaimera. Cu toate acestea, a fost imediat de acord să-i facă o fotografie lui Akira, așa cum îi ceruse. După ce Akira a fost mulțumit au putut să se întindă din nou.
- Vreau să o setez ca imagine de fundal, a spus Akira în timp ce se întindea să se uita la fotografia pe care Kaimera tocmai i-o făcuse.
- Poți să dormi acum. Kaimera a luat telefonul lui Akira și l-a pus de o parte, apoi l-a îmbrățișat. Akira a rămas apoi nemișcat cu un zâmbet pe față.
Akira s-a trezit a doua zi dimineață și nu l-a văzut pe Kaimera. Dar nu s-a simțit supărat, pentru că ori de câte ori Kaimera se trezea, îl săruta pe Akira pe frunte în semn de rămas bun. Akira știa, dar a continuat să doarmă pentru că era normal. Akira s-a trezit să rezolve niște treburi personale și apoi s-a dus să-l întâlnească pe Keith, așa cum se convenise. Când a terminat de predat scrima, Akira a trebuit să facă un duș pentru a putea merge să ia micul dejun cu bunicul său la casa mare.
- Este și bunicul Rong? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce se îndreptau spre casa principală.
- Cred că a venit să văd dacă planul de ieri a funcționat, a spus Doya. Astăzi, Doya a venit să aibă grijă de Akira în locul lui Ken, care s-a dus să facă niște treburi pentru Akira.
- Heh heh, stai și vezi expresiile acelor oameni, a spus Akira în glumă. Când au ajuns în sufragerie, oamenii bunicului i-au deschis ușa lui Akira să intre. Și când Akira a intrat, a trebuit să zâmbească când a văzut expresia fericită a bunicului Rong, care a dispărut pentru o clipă. Înainte ca Akira să arunce o privire la unul dintre adepții bunicului Rong, care fusese cel care îi daduse medicamentul tinerei servitoare, deoarece Kaimera îi trimisese o poză lui Akira printr-un mesaj, spunându-i cine era.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei, iar Akira s-a așezat.
- Bunicule, nu te simți bine? Pari palid, a întrebat Akira tachinându-l pe Rong.
- Cine are o față palidă? Sunt bine, a răspuns bunicul Akirei cu o voce posomorâtă, dar în sinea lui era furios că planul nu reușise. Bunicul lui Akira a pus-o pe servitoare să aducă mâncare și să o servească.
- Sunt toți prietenii tăi aici? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, se odihnesc la mine acasă acum, a răspuns Akira pe un ton normal. În legătură cu ce s-a întâmplat ieri la el acasă, Akira și-a pus oamenii să țină vestea secretă față de bunicul său.
- Clanul Kashima nu poate veni în seara asta, a spus bunicul Akirei. Akira a râs încet.
- Sincer, n-ar trebui să fie familia aceea aici? Toată lumea știe că nu se înțeleg cu familia noastră, dar există cineva care vrea să-i invite fără niciun motiv, i-a spus Akira sarcastic celui de-al doilea bunic al său, știind că persoana care voia să-i invite era bunicul Rong.
- Nu poți spune asta. E adevărat că cele două familii nu se înțeleg, dar nu pot pur și simplu să discute și să pună capăt ostilității? a replicat imediat bunicul Rong.
- Să pună capăt ostilității, nu-i așa? Haha, e ridicol. Dacă s-a putut face, de ce nu s-a făcut în timpul generației bunicului meu? Ce speranță aveți pentru generația mea? Auzind cuvintele lui Akira, toată lumea a tăcut.
- Cred că ar trebui să mâncăm. Am multe lucruri de făcut. Akira l-a întrerupt și s-a așezat să mănânce în liniște. Dar Akira nu a mâncat până s-a săturat, pentru că avea altceva de făcut. După ce a luat micul dejun cu bunicul său, Akira a trebuit să meargă în camera unde era păstrată cenușa strămoșilor pentru a efectua ceremonia de aducere a omagiilor. De fapt, bunicul lui Akira voia ca acesta să meargă să facă merite la templul familiei, dar Akira a spus că va merge singur într-o altă zi. Bunicul său nu l-a cicălit. După ce le-a adus omagii strămoșilor, Akira a cerut permisiunea să se întoarcă acasă.
- Ar trebui să te odihnești. Bunicul se va ocupa de treabă în locul tău. Întoarce-te la prietenii tăi ne vedem mai târziu în seara asta, a spus bunicul Akirei. Akira și-a plecat ușor capul înainte de a se întoarce spre casa lui.
- Ai pregătit ceva pentru mine? l-a întrebat Akira pe Doya.
- Menajera a pregătit-o deja, a răspuns Doya. Akira s-a dus direct în camera unde era păstrată cenușa mamei sale, pe care nu o pusese cu strămoșii săi în casa principală. Meniul de mâncare pentru ofrande și mâncarea pentru mătușa sa au fost așezate pe o măsuță. Akira a intrat să-și prezinte omagiile, apoi s-a așezat să mănânce mâncarea care fusese pregătită pentru el. Acesta a fost motivul pentru care nu a mâncat pe săturate în casa principală.
- Am 38 de ani acum, mamă. Timpul zboară cu adevărat, a spus Akira în timp ce mânca și vorbea pe un ton calm. Se uita la fotografia mamei sale cu dor, chiar dacă trecuseră peste 27 de ani de când mama lui murise. În fiecare zi, de ziua lui, Akira stătea și mânca așa cu fotografia și cenușa mamei sale. Îi spunea mamei sale povești, chiar dacă vorbea singur. În cameră, era doar Akira. Când s-a săturat, s-a dus din nou să vorbească despre muncă cu Ken și Doya. Apoi, Akira s-a întors să se întâlnească cu prietenii săi după-amiaza și a aflat că Keith, Danil și Tharn ieșiseră la cumpărături și întâlniseră oameni din familia Akirei.
- Ce, ați cunoscut pe cineva din familia mea? a întrebat Akira.
- Da, numele surorii mai mari este Tomoko, iar numele fratelui mai mic este similar cu al tău, Akio, a spus Keith, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă. Cei trei prieteni ai lui s-au întors să se uite ușor la Akira, făcându-l pe Keith să înțeleagă că toată lumea trebuie să-i cunoască pe acești doi oameni.
- Ți-au făcut ceva? a întrebat Akira pe un ton serios, spre deosebire de tonul lui obișnuit.
- Ce pot să fac? Am rămas fără cuvinte după ce am fost confruntați cu talentul oral al lui Danil și Than, a spus Keith râzând. Danil și Tharn au stat acolo zâmbind.
- Puteai pur și simplu să-i omori, a spus Akira, făcându-i pe Danil și Tharn să se oprească.
- Asta înseamnă că nu vă înțelegeți, a spus Keith. Akira a izbucnit în râs.
- Sunt doar oameni care vor să mă înlocuiască, dar nu sunt pricepuți. Dacă ăștia doi nu vorbesc bine în seara asta, vă las să vă folosiți talentul oral în avantajul vostru, a spus Akira zâmbind. De fapt, nu i-a văzut deloc pe acei oameni că fiind din familie.
După ce au stat de vorbă o vreme, a venit timpul să meargă fiecare pe drumul lui, să facă duș și să se pregătească pentru a merge la casa principală, unde vor participa la petrecerea de ziua lui Akira. Akira a trebuit să poarte un kimono elegant, cu stemele familiei prinse în cinci locuri, pentru a-i indica statutul. Akira stătea și se uita la oglinda în care se reflecta acum, cu o expresie batjocoritoare.
- O familie josnică, dar este incontestabil că am linia de sânge a acestei familii. Atunci voi folosi numele familiei pentru puterea mea, își spuse Akira. Dacă ar fi putut să-și aleagă nașterea, ar fi preferat să se nască într-o familie normală și caldă. Chiar dacă bunicul său a fost bun cu el, dacă el ar fi fost o persoană inutilă precum tatăl său, bunicului său nu i-ar fi păsat. El a trebuia să îndure multe lucruri conform așteptărilor bunicului său. Akira a ieșit din cameră și l-a văzut pe Kaimera stând acolo. Cealaltă persoană s-a uitat calm la Akira înainte de a ridica mâna pentru a-l ajuta să aranjeze kimono-ul și să de-a jos puțin praful.
- Ești cea mai talentată și mai fericită persoană, a spus Kaimera cu o voce calmă.
- Din cauza ta sunt fericit, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit ușor.
- Atunci nu lăsa pe nimeni să-ți strice fericirea. Îți voi purta de grijă, a spus Kaimera. Era clar că Kaimera nu avea să meargă la casa principală pentru că avea să urmărească totul de pe ecranul computerului.
- Bine, a spus Akira zâmbind înainte să se ducă să li se alăture prietenilor săi.
Când toată lumea a fost gata, Akira i-a condus spre ușa mare care lega casa principală de casa lui Akira. În acel moment, expresia și ochii lui Akira nu aveau nici cea mai mică urmă de jucăușenie sau nervozitate. Aura care o emana era destul de rece. Toată lumea a mers de-a lungul coridorului decorat cu lumini frumoase până au ajuns în sala de banchete. Ușa glisantă din lemn a fost împinsă și deschisă. Sunetele conversațiilor din cameră erau încă puternice. Când Akira a intrat, zgomotul s-a potolit imediat.
- Akira e aici. Ăă, bine ați venit tuturor, a spus bunicul lui Akira. Prietenii lui Akira și-au plecat ușor capetele pentru a-l saluta pe bunicul său.
- Stați aici, le-a spus Akira prietenilor săi. Locurile erau pe perne pe podea, iar în fața pernelor era aranjată o masă japoneză cu mâncare. Akira stătea în stânga bunicului său, un loc în mijlocul unei laturi a camerei, iar mesele erau aranjate în jurul camerei pentru oamenii care veneau la petrecere. Grupul lui Roman stătea lângă masă lui Akira. Mulți oameni din sala de banchet priveau cu interes grupul de prieteni al lui Akira. Mulți îi cunoșteau foarte bine pe cei trei prieteni apropiați ai lui Akira și știau cât de influenți erau cu toții. Acesta era un alt motiv pentru care unii oameni îl invidiau pe Akira, care era prieten cu aceste trei persoane.
- Nu ai de gând să-i prezinți mie și bunicului tău pe prietenii tăi? a spus tatăl Akirei, care stătea de cealaltă parte a bunicului său, cu o voce răgușită.
- Îi cunoști deja, nu-i așa? a întrebat Akira calm.
- Dar unii sunt nou veniți, nu ști asta, a strigat tatăl Akirei.
- Calmează-te, spuse bunicul Akirei cu o voce calmă, privind rece la fiul său.
- Bunicul probabil îi cunoaște deja pe Roman, Ivan, Ares și Danil. Nu cred că trebuie să-i prezint prea mult. Cât despre aceștia doi, el este iubitul lui Roman, Keith, și iubitul lui Ares, Tharn, a introdus Akira. Chiar dacă Tharn a vrut să obiecteze, nu a spus nimic să îl întrerupă pe Akira. Mulți oameni care au auzit asta s-au întors să șoptească și să se uite cu dispreț la grupul de prieteni ai lui Akira, dar nu au îndrăznit să spună nimic chiar acum.
- A, așa e? Încântat de cunoștință. Vocea bunicului răsună, privindu-i pe Keith și Tharn cu curiozitate, dar nu cu dispreț. Tatăl Akirei, însă, se uită la ei cu o oarecare dezaprobare, dar nu spuse nimic.
- Putem începe să mâncăm? a întrebat Akira cu o voce calmă. Voia să termine treaba asta repede. Era prea leneș ca să se arate curajos în fața celor din afară.
- Încă nu. Mama ta și frații tăi nu au sosit încă toți, a spus tatăl Akirei cu o voce severă.
- Din câte îmi amintesc, mama a murit acum mult timp, a spus Akira pe un ton rece.
- Akira! Tatăl Akirei era cât pe ce să țipe la fiul său, dar bunicul lui Akira a ridicat o mână ca să-l oprească.
- Casa fratelui cel mare are întotdeauna ceva de oferit pentru distracție, a răsunat vocea bunicului Rong în timp ce intra în sala de banchete alături de copiii și nepoții săi.
- Probabil nu e la fel de distractiv ca cea a bunicului Rong. Am auzit că au venit niște creditori la tine acasă, a spus Akira sarcastic, făcându-i pe toți cei din familia lui Rong să-și piardă reputația.
- A fost doar o mică neînțelegere, a spus repede bunicul Rong. În acel moment, nu era vorba doar de familia lor, ci și de alte familii care erau foarte apropiate.
- A, așa e? Akira se prefăcu că vorbește mai încet.
- Te invidiez, Akira. Cineva a organizat evenimentul pentru tine fără ca tu să trebuiască să faci nimic. Chiar și bunicul meu a trebuit să ajute la pregătiri, în timp ce tu trăiești o viață lipsită de griji, a spus Riku, vărul său.
- Gelos, nu-i așa? Ei bine, nu fi trist că nimănui nu-i pasă de tine la fel de mult ca de mine, a răspuns Akira, făcându-l pe Riku să se înfierbânte la față la replica lui Akira.
- Bunicul Rong trebuie să înțeleagă importanța nepotului său. Dacă încerci doar să-mi faci pe plac, nu vei face decât să-i faci pe ceilalți nepoți ai tăi să se simtă răniți, a spus Akira sarcastic, cu un zâmbet slab, ca și cum doar ar fi glumit. Dar cuvintele lui Akira l-au înjunghiat pe bunicul Rong direct în inimă. Vărul lui Akira a înțeles bine sensul cuvintelor lui Akira. Știa că Akira îi spunea că încerca să-i facă pe plac lui Akira dintr-un motiv ascuns.
- Bine, bine, puteți să vă așezați, i-a spus bunicul Akirei fratelui său mai mic. Pentru a evita ca situația să fie și mai stânjenitoare, familia celui de-al doilea bunic a fost de acord să se așeze la locurile lor. Până când cineva a informat că mama vitregă a lui Akira și cei 3 copii ai ei sosiseră la eveniment, chiar dacă stătuseră în casa principală de când intraseră.
- Îmi pare rău, Akira. Am întârziat puțin. Tocmai pregăteam un cadou pentru tine, a spus Sae, mama vitregă a Akirei și soția tatălui său .
- Nu e nevoie, a răspuns Akira calm. Sae și-a strâns buzele și s-a uitat nemulțumită la Akira preț de o clipă, apoi și-a revenit la expresia ei obișnuită.
- Mama ți-a pregătit un cadou. Poți, te rog, să vorbești politicos? a strigat Tomoko, fiica mijlocie a lui Sae.
- Hei, voi... a spus Akio, fiul cel mic al lui Sae, întorcându-se să-i vadă pe Keith, Daniel și Tharn.
- Hei, băieți! De ce sunteți aici? Cine v-a invitat? a strigat Tomoko brusc când a văzut persoanele cu care se certase mai devreme în acea zi.
- Eu, sărbătoritul, i-am invitat aici. Care e problema ta? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Tomoko, Akio, te rog să te așezi. Ai puțină considerație față de bunicul tău. Akita, fiul cel mare al lui Sae, a luat cuvântul. S-a uitat la Akira cu o oarecare nemulțumire, dar și-a păstrat calmul. Acum, mama lui vitregă și ceilalți trei copii erau deja așezați. Când au văzut că sosise și ei, bunicul lui Akira a rugat pe cineva să le servească mâncare și băutura. Liderii celorlalte familii s-au salutat și au vorbit între ei, unii vorbind despre muncă. Akira a stat liniștit, privindu-i pe toți. A ignorat privirile familiei celui de-al doilea bunic al său și ale noii familii a tatălui său.
După masă, bunicul lui Akira a chemat oameni să vină să-i ofere binecuvântări și cadouri. Nu a venit doar familia; la eveniment au venit și alte familii apropiate familiei lui Akira.
Capitolul 7
- La mulți ani, Akira! Vocea îi aparținea Binei, nepoata lui Akira din familia Kiboru. Ea i-a înmânat lui Akira o cutie cadou și i-a zâmbit dulce. Akira a aruncat o privire spre cutia cadou din mâna tinerei femei.
- Bina știe că lui Akira-nii îi place să poarte kimonouri, așa că i-a brodat un model pe un kimono drept cadou. Sper să-ți placă, a spus fata zâmbind. Akira a întins mâna să accepte cadoul și apoi i l-a dat lui Ken, care aștepta în spatele lui.
- Bina a brodat totul singură, Akira, a spus tatăl fetei, sprijinindu-și fiica. Fata a zâmbit timid.
- Bina este cu adevărat talentată, a lăudat bunicul Akirei cu un zâmbet. Akira a râs în sinea lui. Putea înțelege perfect cuvintele bunicului său; își dorea cu adevărat ca el să se căsătorească cu Bina, de unde și laudele de susținere. Akira s-a uitat apoi la fiul iubit al tatălui său, Akita, care îl privea cu resentiment, știind foarte bine că Akita era îndrăgostit de Bina.
- Mulțumesc, spuse Akira calm. Tânăra zâmbi timid înainte de a se da înapoi, permițându-le celorlalți să-l felicite pe Akira.
Akira s-a uitat la cadourile pe care i le dăduseră alții cu o expresie neutră, fără a arăta nici bucurie, nici nemulțumire. Le-a mulțumit politicos, până când a primit un cadou de la mama lui vitregă.
- Mamă... ăăă... mătușa a comandat un cadou pentru Akira. Încearcă să-l deschizi, mama vitregă a Akirei era pe punctul de a se auto-numi „mamă”, dar Akira s-a uitat urât la ea, așa că a schimbat numele în „mătușă”. Akira a acceptat cadoul fără să spună nimic. La deschidere, a văzut un ceas de lux. Akira a zâmbit ușor și l-a aruncat neglijent în grămada de alte cadouri.
- Akira! Tatăl Akirei i-a strigat numele fiului său cu severitate.
- Îmi pare rău, Roman a licitat deja pentru acest ceas cadou de ziua mea. Îl port, i-a arătat Akira tatălui său ceasul ascuns sub mânecă.
- Știi că costă 2 milioane de dolari? se lăudă Akira cu ceasul, zâmbind.
- Ceasul pe care l-a cumpărat soția tatălui meu probabil nici nu se compară, a adăugat Akira, făcându-i pe mulți să-l privească cu invidie și uimire față de bogăția lui Roman.
- Ești prieten cu Akira, Keith, și nu mi-ai spus! a spus Akio, încercând să schimbe subiectul, pentru că a văzut cum fața mamei sale pălește.
- De ce ți-aș spune? Nici măcar nu ne cunoaștem. Nici măcar nu știu cine ești, a răspuns Keith calm, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut.
- Akio, îi cunoști și pe prietenii lui Akira? Tatăl lui Akira se întoarse către fiul său cel mic, vocea lui îmblânzindu-se considerabil în comparație cu momentul în care îi vorbise lui Akira.
- Da... ei bine... Akio încerca să găsească un răspuns pentru tatăl său.
- Am dat peste Tomoko și Akio la un magazin de jucării sexuale, a intervenit Danil, stârnind agitație printre toți cei din sala de banchete. Chiar dacă magazinele pentru adulți erau legale în Japonia, membrii familiilor înstărite preferau să-și păstreze vizitele private. Părinții lui Akio s-au întors imediat să se uite la fiul și fiica lor.
- Nu... nu e asta, mamă. Eu și fratele meu am intrat acolo din greșeală, a explicat Tomoko repede.
- Da, așa este. Am intrat din greșeală. Voiam să cumpăr niște manga, așa că am invitat-o pe Tomoko să vină cu mine, dar nu mi-am dat seama că intraserăm în magazinul greșit, a spus Akio, încercând să găsească scuze.
- Am intrat din greșeală, dar voi ați intrat intenționat să cumpărați acele lucruri. Ce ați luat? Ne puteți spune! Tomoko a dat imediat vina pe grupul lui Keith, fără să știe că membrii grupului lui Keith nu erau genul care să se rușineze de astfel de lucruri.
- Uau, am luat o grămadă de lucruri. Le-am cumpărat ca să le folosesc cu oamenii mei, a spus Danil, apoi a îmbrățișat imediat brațul lui Ivan și și-a sprijinit capul pe umărul lui puternic, făcându-i cu ochiul lui Tomoko, știind că Tomoko era interesată de Ivan.
- Nu sunt Ivan și Danil frați? a întrebat Akita, nedumerit, pentru că îi mai întâlnise pe amândoi și știa că sunt frați. Cuvintele lui Akita au surprins mulți oameni.
- Ei bine, nu suntem frați adevărați, de aceea putem face sex, a spus Danil fără menajamente, făcându-le pe femeile prezente la eveniment să roșească la cuvintele lui, întrucât toată lumea înțelegea engleza.
- Ocupă-te de treaba ta nu te baga în treburile lor private, a întrerupt bunicul Akirei.
- E în regulă, bunicule. Ne place când oamenii sunt curioși în legătură cu treburile noastre, a spus Danil cu un zâmbet dulce și ochi inocenți, făcându-i pe Keith și Tharn să chicotească încet. Bunicul Akirei nu s-a putut abține să nu zâmbească, făcându-l pe Keith să realizeze că bunicul Akirei îl îndrăgea destul de mult pe Danil.
- Ah, acum că toată lumea și-a dat darurile, e rândul lui Akira să-și testeze abilitățile pentru ca toată lumea să le vadă, i-a întrerupt bunicul, așa cum era obiceiul lor. Oricine dorea să facă asta îl putea provoca pe Akira. Akira nu a obiectat când cineva dintr-o familie prietenoasă a cerut să-i testeze abilitățile, cunoscându-l bine pe cealaltă persoană. Ușa, care acționa ca un perete, s-a deschis glisând spre cealaltă parte, dezvăluind o mică zonă de antrenament. Oamenii bunicului pregătiseră săbii de lemn pentru a preveni rănile grave. Akira a luat o sabie de lemn și s-a oprit în centrul zonei.
- Vă rog să fiți blând cu mine, domnule Akira, a spus tânărul care voia să-și testeze abilitățile împotriva lui Akira.
- Sigur, a spus Akira zâmbind înainte ca cei doi să înceapă să se lupte. Totuși, lui Akira i-a luat ceva timp să-i smulgă sabia de lemn din mâna adversarului său, ceea ce a dus la înfrângere. Învinsul, însă, nu a dat niciun semn de resentiment.
- Te-ai îmbunătățit față de ultima dată, a spus Akira, complimentându-l pe celălalt, ceea ce l-a făcut să zâmbească imediat.
- Mulțumesc. Mă voi antrena mai mult, spuse tânărul, pentru că îl admira pe Akira ca model în arta sabiei.
- Mai vrea cineva să-și testeze abilitățile împotriva mea? a întrebat Akira calm după ce prima persoană s-a întors la locul ei.
- Eu, a răsunat vocea Akitei. Akira a rânjit imediat când a auzit asta. Akita voia să-i arate lui Bina abilitățile sale, deoarece era destul de priceput la folosirea ochilor, sperând că acest lucru i-ar putea stârni interesul.
- Hai învinge-l, Akita! i-a șoptit Tomoko fratelui ei mai mare, pentru că era extrem de enervată pe Akira.
- Nu te răni, i-a spus tatăl lui Akira fiului său iubit cu îngrijorare. Akita s-a întors și i-a zâmbit lui Akira, intenționând să-și bată joc de el.
- Nu-ți face griji pentru mine, tată, a spus Akita, încercând să-l provoace pe Akira, dar Akira a chicotit în sinea lui. Prietenii lui stăteau și se uitau la distracție.
- Chiar vrei să-ți folosești ochii? a întrebat Akira, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă.
- Nu, e doar de distracție, a răspuns Akita, pentru că în adâncul sufletului se temea că Akira l-ar putea tăia din greșeală și i-ar putea curge sânge.
- Heh heh, bine, a spus Akira. Mulți oameni se uitau să vadă cine era mai priceput, deoarece amândoi erau fii ai lui Jundo, cu excepția faptului că Akita era un copil nelegitim care a preluat recent numele de familie Toshimoi, după moartea mamei lui Akira.
Amândoi bărbații au ridicat săbiile de lemn pe care oamenii bunicului Rong le pregătiseră când pregătiseră terenul de duel. Nu erau aceleași săbii pe care le folosise Akira înainte. Akira a luat sabia de lemn, cu un rânjet pe buze. A simțit fragilitatea sabiei în mâna sa și nu a fost greu de ghicit că bunicul său Rong îl ajuta pe Akita să-l învingă. Pentru că, dacă Akira câștiga, celelalte familii ar începe să se gândească cine ar trebui să fie următorul lider al familiei.
- Începeți, a spus bunicul lui Akira, văzând că amândoi erau gata de luptă. Akita s-a repezit primul înainte, știind că sabia lui Akira nu era la fel de puternică ca sabia de lemn din mâna lui. Dar în loc să-și folosească sabia de lemn pentru a pară atacul lui Akita, Akira s-a eschivat ușor, făcându-l pe Akita să-și piardă ușor echilibrul în timp ce se repezea înainte în încercarea de a-i rupe sabia.
Puf!
Akira a lovit sabia lui Akita de sabia lui, făcându-i pe toți să amuțească pentru o clipă. Akita însuși a fost luat prin surprindere, neașteptându-se ca Akira să folosească o sabie de lemn împotriva lui. Danil și Tharn au scos apoi un chicotit ușor, dar, deși era liniștite, se auzea totuși. Fața lui Akita s-a înroșit de jenă. Ceilalți, recăpătându-și calmul, și-au dres glasul pentru a-și înăbuși râsul, cu excepția familiei tatălui vitreg al lui Akira și a familiei tatălui său, care păreau complet tulburați.
- Akira, ce naiba faci? De ce nu te-ai opus? a strigat Akita, încercând să-și ascundă jena.
- Încerc să lupt în funcție de nivelul de îndemânare al adversarului meu, a replicat Akira, sugerând că abilitățile lui Akita erau ca cele ale unui copil, motiv pentru care Akira se lupta așa.
- Tu! Akita a scrâșnit din dinți înainte să-l atace pe Akira mai repede și mai tare. Dar Akira s-a eschivat cu abilitate și de fiecare dată și-a folosit sabia de lemn pentru a-l lovi pe Akita în fese sau în picioare. Akita, însă, nu a reușit să-l atingă cu sabia.
- Akira, nu poți lupta ca cineva care ar trebui să fie viitorul lider al familiei? Să-ți fie puțină rușine! a strigat tatăl lui Akira, încercând să-și apere fiul preferat.
- Hmm, așa e. Ce jenant, repetă Akira cuvintele tatălui său, aruncând o privire spre Akita, ca și cum ar fi vrut să insinueze subtil că Akita era cel care ar trebui să fie mai jenat.
- Bine, atunci hai să fim serioși. După ce i-am distrat pe toți atât de mult timp, e timpul să fim serioși, a spus Akira cu un zâmbet sinistru înainte de a-și folosi genunchiul pentru a rupe sabia de lemn din mâna sa în două. Deoarece o sabie lungă de lemn s-ar îndoi mai mult atunci când se aplică forța, făcând-o să se rupă ușor, Akira a ales să o rupă el însuși pentru a reduce îndoirea bucății mai scurte de lemn.
- De ce ai rupt sabia? a întrebat Akita imediat.
- Eram doar curios să încerc să mă lupt cu o sabie scurtă, în caz că cineva se află într-o situație cu săbii scurte, ca să știe cum să lupte, a răspuns Akira înainte să se arunce asupra lui Akita. Trecerea de la o sabie lungă la un scurtă s-a transformat într-o luptă corp la corp. Akira a lovit ambele bețe cu o viteză și o ferocitate incredibile, fără să-i lase lui Akita nicio șansă de a se eschiva sau de a se apăra. Fiecare lovitură a nimerit asupra lui Akita.
Bufnitură... Poc
- Au! Ah...au! Strigătele lui Akita se amestecau cu sunetele bățului care îi lovea corpul, lăsându-l învinețit peste tot.
- Termină! E doar o luptă jucăușă. De ce o iei atât de în serios? Tatăl Akirei interveni rapid, ridicându-se să-l oprească. Dacă ar fi lăsat să continue, fiul său preferat ar fi fost și mai umilit.
- Akira, încetează, a spus bunicul lui Akira, vorbind din respect pentru numele de familie mai degrabă decât pentru cel al fiului său, dar și pentru că nu voia ca nimeni să răspândească zvonuri că frații nu se înțeleg, chiar dacă era adevărat.
- Bine, a răspuns Akira, înainte de a arunca cele două bucăți de lemn spre oamenii bunicului său, care îi aduseseră săbiile de lemn.
- Trebuie să îmi amintesc să fac o cerere de fonduri pentru a cumpăra lemn de esență tare pentru fabricarea de săbii de antrenament, lemnul din care au fost făcute unele săbii este puțin fragil. Cred că va trebui să investighez dacă a existat vreo delapidare a fondurilor folosite pentru achiziționarea lemnului. Cuvintele Akirei au insuflat frică în familia Rong și în cei care deturnaseră în secret banii.
- Sabia pe care ai primit-o pare cam veche, a remarcat repede bunicul Rong. Akira a chicotit ușor, dar nu a mai spus nimic. Bunicul său i-a invitat apoi pe toți să continue să bea până când a venit momentul să se despartă. Akira s-a întors la el acasă cu prietenii săi și au continuat să bea în sufragerie.
- Akira, ești atât de tare! Tharn i-a făcut semn lui Akira cu degetul mare în sus. Akira stătea cu brațele încrucișate și capul sus, arătând mândru.
- Oamenii ăia mediocri nu se pot compara cu mine, a spus Akira zâmbind, contrastând puternic cu atitudinea lui în fața tuturor celor de la petrecerea de la casa principală.
- Dacă nu mi-ar fi teamă de bunicul tău, i-aș da o palmă peste față lui Tamoko, a spus Danil iritat, pentru că fata se tot holba la Ivan. Toată lumea a stat puțin de vorbă înainte de a se despărți pentru a se odihni, deoarece urmau să se despartă a doua zi seara. Ivan îl va duce pe Danil înapoi în Rusia, Ares va mai rămâne cu Tharn încă două zile înainte de a se întoarce în Thailanda, iar Roman îl va duce pe Keith să-i vadă părinții în America.
Garrik
Akira a intrat în dormitorul lui și a zâmbit când l-a văzut pe Kaimera stând înăuntru.
- O, nu, mă dor mâinile atât de tare, genunchii mă dor și ei, a gemut Akira. Akira s-a așezat imediat în poala lui și l-a cuprins pe Kaimera cu brațele. Kaimera i-a răspuns îmbrățișând și el talia lui Akira.
- Cine te-a spus să rupi sabia de lemn cu genunchiul? a replicat Kaimera, pentru că se uitase prin camera de supraveghere tot timpul.
- Mi-era teamă că s-ar putea rupe și atunci am rupt-o eu. Dacă s-ar fi rupt în timpul luptei ar fi atât de jenat, a răspuns Akira. Kaimera a schițat un zâmbet ușor.
- Trebuie să mă întorc mâine, a spus Kaimera, mângâindu-l pe Akira pe spate cu mâna lui puternică. Akira și-a sprijinit capul de umărul puternic al lui Kaimera.
- Nu vreau să pleci, a spus Akira, ghemuindu-și capul pe umărul lui Kaimera.
- Am de lucru. Acum trebuie să-i ajut pe Travis și Nathan cu munca, a spus Kaimera.
- Roman, are o problemă? a întrebat Akira, faptul că Roman îl desemnase pe Kaimera să ajute cu munca pe partea legală însemna că trebuie să fi apărut un fel de problemă.
- Nathan, a răspuns Kaimera, fără a da mai multe detalii.
- Hmm, mi-am dat seama că trebuie să fie el. Dar știi ce se spune, nu poți controla sentimentele oamenilor. La fel ca mine și ca tine, a spus Akira, aducând în discuție propria situație. Cât despre Nathan, nu avea de gând să se implice, știind că prietenul lui se poate descurca.
- Omul bunicului tău este acum în camera rece, așteptând să te ocupi de el, a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Până acum, bunul meu bunic Rong probabil se întreabă unde au dispărut omul lui. Ei bine, i-l voi trimite eu înapoi, a spus Akira cu o voce calmă, dar sub ce formă îl va trimite înapoi, Akira avea să decidă mai târziu.
- Ar trebui să te odihnești. Am venit doar să-mi iau rămas bun, a spus Kaimera.
- Poți să mai dormi cu mine o noapte? Pleci mâine oricum. Doar îmbrățișează-te cu mine, a spus Akira cu o voce imploratoare, în contrast puternic cu tonul său din fața celorlalți.
- Da, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut. Apoi s-a dus să facă un duș și să se schimbe pentru a se putea cuibări cu Kaimera.
- Vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă vedeți, le-a spus Akira lui Roman și Ivan, în timp ce aceștia se pregăteau să se îndrepte spre aeroport. Ares și Tharn urmau să mai stea două zile.
- E în regulă. Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. Sau dacă vrei să vii să ne vizitezi oricând, contactează-mă, i-a spus Roman lui Akira.
- Mulțumesc pentru sabie, spuse Keith zâmbind, pentru că Akira îl dusese să aleagă din colecția lui de săbii, iar Keith găsise una care îi plăcea.
- Ne vedem data viitoare. Atunci o să mai exersăm puțin, a spus Akira. Keith a zâmbit în semn de răspuns, înainte ca Keith, Danil și Tharn să-și ia rămas bun. Akira s-a uitat la Kaimera și i-a zâmbit. Kaimera s-a înclinat în fața lui Akira înainte de a se urca într-o mașină și de a se îndrepta spre aeroport cu Roman.
Crak
Sunetul făcut de ușa altei camere reci care se deschidea l-a speriat pe bărbatul ținut captiv. Pe fața lui s-a citit imediat panică, pentru că atunci când și-a recăpătat cunoștința după ce fusese lovit, s-a trezit în această cameră rece.
- Domnule Akira, dumneavoastră... de ce m-ați răpit? Dacă domnul Norito află, va fi foarte nemulțumit, a spus bărbatul din fața lui, referindu-se la al doilea bunicul al lui Akira.
- Crezi că-mi pasă de stăpânul tău? a întrebat Akira calm. După ce i-a condus pe toți, s-a apucat direct de problemă, ca să-și elibereze frustrarea de a fi din nou despărțit de Kaimera.
- Dar m-ai răpit. Nici măcar nu știu cu ce am greșit, a replicat cealaltă persoană, palidă la față.
- Oh, chiar nu știi ce ai greșit? a întrebat Akira pe un ton sarcastic, îndreptându-se încet spre cealaltă persoană înainte de a întinde mâna pentru a primi ceva de la Ken. Ken i-a întins apoi lui Akira o pungă de plastic transparentă care conținea o pudră alb-crem. Bărbatul a tremurat la vederea pungii.
- Îți amintești de medicamentul ăsta, nu-i așa? a spus Akira.
- Nu trebuie să negi sau să găsești scuze, pentru că nu vreau să ascult. Sunt aici să judec, asta e tot, le-a strigat Akira oamenilor săi după ce a terminat de vorbit cu cealaltă parte. Doya, știind ce voia Akira, s-a dus direct să-i imobilizeze brațele celuilalt bărbat la spate. Apoi, Ken l-a forțat pe celălalt bărbat să deschidă gura, iar Akira i-a turnat imediat drogul din mâna lui în gură, făcându-i ochii să se mărească îngrozit, Ken a forțat-o pe cealaltă persoană să înghită apa, cât și medicamentul, apoi l-a eliberat.
- Uhu, Uhu, a încercat bărbatul să-și provoace voma băgându-și degetele în gât.
- Nu poți să-mi faci asta, a spus cealaltă persoană cu o voce înspăimântată.
- Deci tu crezi că poți să-mi faci asta? a replicat Akira, înainte să izbucnească în râs.
- Bine, lasă otrava să acționeze. Spune-mi când și-a făcut efectul. Cât despre femeia aceea, în trei zile, dă-i medicament numit Ariel, apoi elibereaz-o, a spus Akira calm. Medicamentul Ariel menționat de Akira era un medicament inventat de grupul lor, care i-ar fi făcut incapabili să vorbească dacă nu primeau un antidot.
- Da, a răspuns Ken.
- Contactează-l pe Taiga din partea mea. Spune-i că voi merge să-l văd în seara asta, a ordonat Akira. Ken și-a plecat imediat capul în semn de aprobare înainte ca Akira să părăsească camera rece pentru a-și continua munca.
🐅...🐅...
- Unde naiba a dispărut Ato? Nu l-a văzut nimeni? a strigat Norito, al doilea bunic al lui Akira, la începutul serii, în timp ce își cauta subordonatul, pe care de obicei îl chema, dar nu-l găsea nicăieri.
- A fost și el aseară la petrecerea de la casa bunicului, a spus Riku, nepotul lui Norito.
- Așa este. Și s-a întors cu noi aseară? s-a întors bunicul Rong să-l întrebe pe un alt subordonat care stătea lângă el.
- Nu sunt sigur. Când Akita s-a luptat cu Akira, l-am văzut stând în grădină, a spus subordonatul bunicului Rong.
- Unde naiba a dispărut? spuse Rong iritat, având o întrebare de adresat celeilalte persoane.
- Sau... oare au fost capturați de Akira? a întrebat Riku.
- Atunci de ce l-ar răpi Akira pe Ato? a întrebat Rong, înainte de a se opri o clipă.
- Sau ar putea fi din cauza drogurilor? a spus Rong, dându-și seama că planul său de a-l droga pe Akira eșuase.
- Cred... Riku era pe punctul de a spune ceva, dar o bătaie în ușă l-a întrerupt. Rong le-a dat voie să intre, iar Riku l-a văzut pe subordonatul său cărând o cutie. Nu era nici prea mare, nici prea mică, cam de mărimea unei lăzi cu 12 sticle de bere.
- Ce-i asta? a întrebat Rong.
- Cineva a livrat un pachet. Este adresat dumneavoastră, domnule, a spus subordonatul bunicului Rong, înainte de a pune pachetul pe masă.
- Cine l-a trimis? a întrebat Rong, simțindu-se suspicios, pentru că nimeni nu-l contactase în legătură cu trimiterea vreunui lucru.
- Nu a fost semnat, a răspuns subordonatul. Rong s-a uitat la cutie cu neîncredere.
- Deschide-o, ordonă Rong. Unul dintre subordonații săi se apropie, despachetă cutia și simți imediat mirosul metalic de sânge. Uitându-se înăuntru, văzură o pânză roșie care înfășura ceva, legată cu o panglică roșie în partea de sus.
- Există un pachet înfășurat în pânză și legat cu o fundă, a spus subordonatul bunicului Rong.
- Desfă-l, spuse Rong iritat. Același subordonat a continuat apoi să desfacă panglica de pânză.
- Hei! a strigat surprinsă persoana care deschisese cutia, dându-se înapoi de șoc. Toți ceilalți i-au urmat exemplul, îndepărtându-se și ei de cutie.
- Ce! Ce s-a întâmplat? a întrebat bunicul, în timp ce Riku s-a ascuns repede în spatele bunicului său, un semn clar de lașitate.
- Ah...Ato, bâlbâi incoerent persoana care deschisese pânză. Rong se apropie să arunce o privire, iar ochii i se măriră de surpriză văzând ce se afla înăuntru: capul lui Ato, acoperit de sânge.
- Scoateți-l de aici! Și aflați cine mi-a ucis omul!! a strigat bunicul Rong furios, cu un amestec de furie și frică în inimă. Persoana la care se gândea era Akira, dar nu-l putea confrunta direct, pentru că asta l-ar fi implicat. Dacă Ato ar fi fost ucis din cauza otrăvii pe care îi ordonase să i-o de-a lui Akira, acest lucru nu ar fi făcut decât să-i amplifice suspiciunile.
🐅...🐅...
- Pari să fiți într-o dispoziție excepțional de bună, domnule Akira, a spus un tânăr cu o față dulce, corp subțire și păr puțin lung, îmbrăcat într-un kimono roșu, în timp ce îi turna sake lui Akira. Akira stătea rezemat de spătar într-o cameră VIP privată în stil japonez, dintr-un salon administrat de Taiga, tânărul care îi turna sake lui Akira în acel moment. Akira era adevăratul proprietar al salonului, căruia îi încredințase administrarea și informarea sa în diverse chestiuni lui Taiga. Acest salon era cunoscut pentru faptul că era frecventat de personalități influente și celebrități și găzduia atât bărbați, cât și femei care ofereau divertisment, similar unui bar de gazde. Acesta deservea doar clienți bogați.
- Hmm, da, sunt bine dispus. Tocmai am decapitat pe cineva, a spus Akira, sorbind din sake. În loc să fie surprins de cuvintele lui Akira, Taiga a izbucnit în râs.
- Persoana aceea trebuie să te fi enervat foarte tare, nu-i așa? a întrebat Taiga zâmbind.
- Doar puțin, ridică ușor din umeri Akira.
- Este vorba despre medicamentul despre care m-a întrebat Ken? a continuat Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Oamenii ăia sunt atât de încrezuți, a spus Taiga pe un ton normal.
- Așa este. Apropo, cum merge salonul? Sunt probleme? a întrebat Akira despre saplonul în care se aflau în prezent.
- Nu, nu există. Dacă ar exista, m-aș putea descurca, a răspuns Taiga zâmbind. Taiga era ca un alt subordonat apropiat al lui Akira, căruia i se atribuiau sarcini diferite de cele ale celorlalți.
- Dacă se întâmplă ceva, sună-l pe Ken, a spus Akira zâmbind, uitându-se la Ken care stătea în cameră. Taiga s-a uitat la Ken cu ochi dulci și iubitori.
- Atunci mi-ar plăcea să am probleme în fiecare zi, a spus Taiga cu un râs limpede.
- Ai primit invitația la evenimentul de lansare a noii colecții? a întrebat Akira despre eveniment.
- Da, sunt nerăbdător să văd cât de frumos va ieși, a spus Taiga. Taiga a creat bijuteriile pentru Akira, iar această nouă colecție a fost designul lui Taiga, deși identitatea sa a rămas secretă. Mulți oameni au încercat să contacteze și să găsească designerul, dar nimeni nu a reușit.
- Ți-am păstrat un set, a spus Akira. Taiga a zâmbit drept răspuns și i-a turnat lui Akira încă un pahar de sake. Atitudinea lui Taiga era foarte atrăgătoare pentru mulți, dar Akira nu simțea nicio atracție pentru Taiga. Îl vedea pe Taiga mai mult ca pe un frate mai mic. Chiar dacă Akira invitase oameni să se culce cu el, nu-l atinsese niciodată pe Taiga în acest fel. În afară de cei trei prieteni ai săi, Taiga era singurul care putea asculta problemele personale ale lui Akira.
- Am auzit că a venit și Kai? a întrebat Taiga zâmbind.
- Da, dar s-a întors, a răspuns Akira.
- Toți oamenii ale căror nume încep cu K sunt la fel? a întrebat Taiga, uitându-se la Ken, care stătea în colțul camerei. Akira a izbucnit imediat în râs.
- La fel cred și eu, a răspuns Akira zâmbind. Ken, cel despre care se vorbea, nu a putut decât să stea în tăcere, știind că nu se putea certa cu niciunul dintre ei. Pe scurt, abilitățile sale verbale nu erau la fel de bune ca ale lui Akira sau Taiga.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușa camerei.
- Intră, răspunse Taiga înainte ca ușa să se deschidă, dezvăluind o femeie voluptuoasă într-un kimono îngenuncheată în fața camerei.
- Domnule Taiga, avem un client cu care e dificil să interacționăm, a spus tânăra femeie. Taiga a chicotit ușor.
- Vin imediat, răspunse Taiga, iar fata închise ușa ca înainte.
- Mă duc la muncă acum. Vorbim din nou mai târziu, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Ken, du-te și verifică ce face Taiga și vezi ce vrea clientul ăla idiot, i-a spus Akira confidentului său. Ken s-a înclinat în semn de aprobare și l-a urmat imediat pe Taiga afară.
- Ah, apropierea unul de celălalt are avantajele ei, a murmurat Akira în glumă, luând o înghițitură de sake.
O notificare de mesaj s-a auzit pe telefonul lui Akira. L-a luat și l-a citit, apoi a chicotit ușor.
AREMIAK 💌 „A fi departe unul de celălalt nu e chiar așa de rău.”
Capitolul 8
- Vei zbura la Hong Kong? a întrebat bunicul Akirei în acea dimineață, când Akira a venit să ia micul dejun cu el și i-a spus că merge la Hong Kong pentru o întâlnire de afaceri.
- Da, de aceea am venit să-i spun bunicului dinainte, a răspuns Akira pe un ton normal.
- Când te vei întoarce? l-a întrebat din nou bunicul său.
- Înainte de lansarea noii colecții, a răspuns Akira.
- E totul în regulă? a întrebat din nou bunicul său, deși, de fapt, avea încredere că Akira făcuse totul perfect.
- Da, toți cei din companie s-au ocupat de asta, a răspuns Akira.
- Ai grijă doar să nu facă nimeni probleme, a spus Akira preventiv.
- Nu-ți face griji, o să-i pun și pe oamenii mei să supravegheze lucrurile, a spus bunicul Akirei, știind exact la cine se referea Akira.
- Apropo, ai auzit ce s-a întâmplat la casa lui Norito? a spus bunicul Akirei, sorbindu-și ceaiul.
- Despre ce vorbești? a întrebat Akira într-un mod normal, dar putea ghici despre ce avea să vorbească bunicul său.
- Cineva a trimis capul unuia dintre subordonații lui Norito într-o cutie, a spus bunicul Akirei, uitându-se la nepotul său.
- Hmm, a făcut ceva care să nemulțumească pe cineva? Akira își păstra în continuare o expresie veselă.
- Așa este, și eu vreau să știu, a spus bunicul Akirei pe un ton nepăsător.
- Bunicul crede că e vina mea? a întrebat Akira tachinându-l.
- Deci, ai făcut-o tu? a întrebat bunicul Akirei la rândul său. Akira a chicotit ușor.
- Bunicule, ai grijă când bei sau mănânci ceva. Mâncarea și apa nu sunt prea curate în ultima vreme, a spus Akira, sugerând ceva fără a răspunde direct la întrebarea bunicului său, dar bunicul său a putut ghici destul de bine ce a vrut să spună.
- Bine, voi fi atent, a răspuns bunicul Akirei. Akira a zâmbit satisfăcut. După ce a stat puțin de vorbă cu bunicul său, și-a cerut scuze și s-a întors acasă ca să se pregătească pentru zborul spre Hong Kong.
- L-ai contactat deja pe Fei Long? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce se aflau în avionul privat, care era pe cale să zboare spre Hong Kong.
- Da, a răspuns Ken. Akira avea și un penthouse acolo. Akira și prietenii lui aveau case în diferite țări, așa că nu trebuia să stea la hoteluri atunci când călătoreau în interes de serviciu, deoarece își prețuiau siguranța mai mult decât o persoană obișnuită. În unele țări, puteau chiar să stea peste noapte la un prieten, în funcție de ocazie.
- I-ai contactat în legătură cu instalarea de utilaje la mina Riyang, a întrebat Akira despre mina pe care el și prietenul său o câștigaseră la licitație, de a cărei administrare Akira urma să fie responsabil în principal, deoarece se afla în apropiere.
- E gata, a răspuns Ken din nou. Akira a dat din cap satisfăcut.
- Încă ceva... nu uita să investighezi spargerea de la casa mea de vacanță, a spus Akira, amintindu-și de incident. Prietenul său, Ares, mersese la casa lui de vacanță, dar cineva intrase prin efracție. Din fericire, oamenii lui Ares s-au ocupat de situație și i-au trimis pe supraviețuitorii să se ocupe de ei.
- Taiga va prelua acest rol, a spus Ken. Akira l-a privit scurt pe Ken.
- Apropo de Taiga, l-ai mâncat deja? l-a tachinat Akira. Ken îi aruncă o privire obosită.
- Șefu’, i-a strigat Ken lui Akira cu o voce blândă.
- Haha, doar întrebam. Dacă vrei să-l mănânci, nu mă deranjează, pentru că e treaba ta personală. În plus, cred că Taiga probabil chiar vrea să-l mănânci. Akira l-a tachinat, observând că urechile prietenului său apropiat se înroșeau, chiar dacă acesta își păstrase o față impasibilă. Akira nu a continuat să-l tachineze și, în schimb, a schimbat subiectul vorbind despre muncă.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Kaimera vibra din cauza unui apel primit. Se odihnea în camera sa privată, iar telefonul care vibra era cel pe care îl folosea pentru a contacta echipa OBI ( Investigații Externe), un grup de anchetatori extrem de pricepuți răspândiți în aproape fiecare colț al lumii. Kaimera era responsabilă de această echipă și puteau descoperi secretele oricărei persoane importante; era doar o chestiune de alegerea lor de a investiga sau nu.
- Alo? a răspuns Kaimera la telefon.
(„Oamenii noștri ne-au informat că familia Kashima a angajat o organizație clandestină din Hong Kong pentru a se ocupa de domnul Akira.”) a raportat Obi. Întrucât Akira călătorea în prezent spre Hong Kong, Kaimera l-a pus pe Obi, care se afla în Hong Kong, să supravegheze situația.
- Știi data și ora? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Când Akira este pe cale să meargă să-l întâlnească pe Fei Long noaptea”,) a răspuns Obi.
- Bine, te sun eu înapoi, a răspuns Kaimera înainte de a închide. Apoi și-a luat computerul să caute ceva și l-a sunat imediat pe Fei Long.
(„....”) Cineva a răspuns la telefon, dar nu se auzea nicio voce, lucru pe care Kaimera l-a înțeles perfect, deoarece folosea un apel care nu afișa niciun număr.
- Domnule Fei Long, sunt omul domnului Akira, se prezentă Kaimera primul în engleză.
(„Cum pot fi sigur că ești cu adevărat persoana lui Akira?”) a răspuns o voce gravă.
- Nu trebuie să fii atât de sigur, dar am ceva să-ți spun. O organizație clandestină de acolo a acceptat misiunea de a-l asasina pe Akira în seara asta, când va trebui să te vadă. Nu ți-ai dori să se întâmple nimic rău în zona ta, nu-i așa? a răspuns Kaimera. Fei Long a tăcut o clipă.
- Nu trebuie să mă crezi. Mai ai timp să investighezi mai departe și sper că oamenii mei nu vor trebui trimiși pe teritoriul tău, a răspuns Kaimera.
(„Bine, mă ocup eu, dacă ce ai spus e adevărat.”) a răspuns Fei Long. Kaimera a închis imediat. Era adevărat că îi spusese deja lui Fei Long, dar nu avea de gând să fie complet nepăsător. A trimis mesaje unor Obi, instruindu-i să-l supravegheze pe Akira de la distanță, chiar dacă era încrezător în abilitățile gărzilor de corp ale lui Akira care îl însoțeau.
La sosirea pe aeroportul din Hong Kong, oamenii lui Akira, care zburaseră înaintea lui, aveau mașinile pregătite, deoarece Akira avea deja o mașină acolo. După ce procedurile de imigrare au fost finalizate, Akira s-a urcat în mașină și s-a îndreptat direct spre penthouse-ul său.
Akira își strângea treaba și discuta despre afaceri în penthouse-ul său până când a venit momentul să se întâlnească cu Fei Long. Se pregătea să plece, dar când a coborât în parcare, a fost surprins să vadă un grup de oameni care păreau a fi oamenii lui Fei Long așteptând, împreună cu mai multe mașini.
- Ce se întâmplă? a întrebat Akira.
- Domnul Fei Long a trimis pe cineva să te ia, a spus Kaiya. Akira a ridicat din sprâncene surprins, pentru că în mod normal, când venea să se întâlnească cu Fei Long, acesta nu trimitea pe cineva să-l ia așa.
- Am primit informații că va fi un atentat asupra ta, domnule Akira. Șeful nostru ne-a trimis să te protejăm. De fapt, ne-am ocupat deja de situație, dar, ca să fim siguri, ne-am gândit că ar fi mai bine să-ți oferim și protecție, a răspuns cealaltă persoană.
- Hmm, a răspuns Akira. Nu-i era chiar frică, dar, întrucât aceasta era bună intenție a lui Fei Long, nu a refuzat. Odată ce Akira a urcat în mașină, convoiul lor a pornit imediat spre a-l întâlni pe Fei Long în port, punctul lor de întâlnire. Călătoria a fost liniștită. La sosirea în port, Fei Long și mai multe gărzi de corp îl așteptau la doc. Iahtul lui Fei Long era cel care urma să-l ducă pe Akira la nava de marfă încă ancorată afară.
- Bună, domnule Akira, l-a salutat Fei Long. Akira încă purta confortabila sa yukata, un stil pe care îl prefera. Alții ar putea considera-o greoaie și incomodă, dar pentru Akira, care o purtase toată viața, era ca o a doua piele.
- Salut, Akira și-a întins mâna pentru a-l saluta pe Fei Long.
- Sper ca călătoria ta aici să fie pașnică și netulburată, a spus Fei Long.
- Haha, a fost liniște. Poate fi parțial pentru că oamenii tăi au făcut ca totul să meargă ca pe roate, a remarcat Akira calm.
- De fapt, ar trebui să le mulțumesc oamenilor domnului Akira pentru că m-au contactat în avans, a spus Fei Long sincer, fără să încerce să-și asume meritul. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- Oamenii mei? Akira s-a încruntat ușor.
- Da, m-a sunat pe numărul meu personal, pe care nu știu de unde l-au luat. M-au avertizat că cineva a angajat o organizație clandestină de aici ca să se ocupe de tine, așa că a trebuit să clarific lucrurile înainte să ajungi tu, a răspuns Fei Long.
- Te-a sunat cineva și chiar l-ai crezut? a întrebat Akira rânjind.
- Nu am crezut imediat, a spus Fei Long.
- Dar am rugat pe cineva să investigheze și am aflat că era adevărat. Așa că m-am dus să lămuresc lucrurile și să le rezolv puțin.
Akira a chicotit ușor.
- Hmm, cred că pot ghici cine e, a spus Akira, simțindu-se foarte mulțumit și fericit că Kaimera încă avea grijă de el în secret, chiar dacă trebuia să lucreze și pentru Roman.
- Trebuie să fie o persoană foarte pricepută, a spus Fei Long.
- Da, este cel mai bun pe care l-am văzut vreodată. Bine, acum că e liberă coasta, hai să facem ce ne place, a spus Akira, înainte ca Fei Long să-l conducă pe iahtul său. Pe barcă, tineri și tinere îmbrăcați sumar se plimbau servind mâncare și băuturi, creând atmosfera unei mici petreceri private. Era un iaht cu trei etaje.
- Sper că nu te superi dacă aduc un prieten cu tine. Plănuisem să dau o petrecere pe barcă după muncă cu tine, dar dacă ești interesat să ni te alături, ești binevenit, a spus Fei Long zâmbind.
- Stai să verific mai întâi, a spus Akira. Chiar dacă Fei Long își adusese prietenii cu el, i-a pus să stea într-o zonă separată pentru intimitatea lui Akira. Prietenii lui nu-l deranjau, iar Akira nu era deranjat de asta. Lucrase cu Fei Long mult timp și îi cunoștea bine caracterul.
La îmbarcarea pe navă, Fei Long l-a condus pe Akira la o canapea într-o zonă cu tavan deschis, permițându-i să se bucure de briza răcoroasă a mării. Băuturile au fost servite de femei îmbrăcate sumar.
- Există cineva anume de care ești interesat? a întrebat Fei Long. Akira a luat o înghițitură din băutura lui și a chicotit ușor.
- Îmi știi preferințele, a spus Akira. Fei Long știa bine că Akira își dorea pe cineva care să poată rezista violenței sale.
- Am pe cineva ca tine, a spus Fei Long.
- Heh heh, așa cum era de așteptat după ce ai lucrat cu mine atât de mult timp, a răspuns Akira, înainte ca telefonul să-i vibreze.
AREMIAK 💌 „Am o treabă urgentă de făcut și s-ar putea să nu pot avea grijă de tine o vreme. Ai grijă de tine.”
Akira a zâmbit ușor după ce a citit mesajul lui Kaimera. Îl înțelegea bine pe Kaimera. De fapt, Kaimera nu avea nevoie să-l urmărească sau să-l supravegheze în felul acesta. Cealaltă parte avea multe sarcini importante de îndeplinit. Dar ori de câte ori avea timp liber, chiar și puțin, Kaimera îl supraveghea mereu pe Akira. Alții s-ar putea simți amenințați sau că intimitatea lor era invadată, dar lui Akira îi plăcea de fapt ce făcea Kaimera. De aceea le-a spus prietenilor săi că ei doi erau cea mai bună potrivire.
După ce i-a răspuns lui Kaimera, Akira s-a întors către Fei Long pentru a discuta despre bunurile pe care urmau să le inspecteze.
Vrrr... Vrrr...
Mâinile lui Kaimera se mișcau în timp ce tasta rapid pe tastatură pentru a face o treaba pentru Roman. Aruncă o privire pe ecran și răspunde la apel.
- Da, spuse Kaimera scurt la telefon.
(„Domnul Akira are o problemă.”) a raportat o voce din Obi.
- Care este problema? Fei Long s-a ocupat deja de ea, nu-i așa? a întrebat Kaimera calm.
(„Da, dar există un grup în cadrul organizației care a sfidat în secret ordinele liderului organizației și a aranjat ca cineva să-l elimine pe Akira în mijlocul mării.”) a răspuns Obi, iritându-l instantaneu pe Kaimera.
- Au fost deja puse în funcțiune dronele ucigașe? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Încă nu”,) a răspuns Obi.
- Bine, atunci pregătește-mi cinci și trimite-mi numerele de serie cât mai curând posibil, a ordonat Kaimera serios. După ce Obi a confirmat comanda, a închis. Kaimera l-a sunat apoi pe Noris, confidentul său de încredere, care era în acel moment cu Roman.
- Aș vrea să-mi iau liber o oră ca să rezolv niște lucruri pentru domnul Akira, a spus primul Kaimera. Noris a răspuns că Roman îi dăduse permisiunea, așa că Kaimera a întrerupt munca lui Roman pentru moment. De asemenea, nu a uitat să-i trimită un mesaj lui Akira, spunându-i să rămână în zona închisă.
De partea lui Akira, el și Fei Long s-au îmbarcat pe nava de marfă, au inspectat armele și bunurile și totul a mers ca pe roate, fără probleme. Totuși, când erau pe punctul de a se întoarce la iaht, telefonul lui Akira a vibrat din nou. L-a ridicat și a citit mesajul fără ezitare, apoi a ridicat ușor o sprânceană și a chicotit ușor.
- Fei Long, l-a strigat Akira pe Fei Long, care mergea alături de el.
- Da, a răspuns Fei Long.
- Sunt coca și ferestrele navei tale antiglonț? a întrebat Akira.
- Sticla este antiglonț, iar coca în sine oferă un anumit nivel de protecție. De ce? întrebă Fei Long serios, pentru că dacă Akira întreba asta, însemna că ar putea exista o problemă.
- Duceți pe toată lumea de pe navă în camerele închise. Ar putea exista o mică confruntare, așa că pregătiți-vă oamenii. Dar nu vă faceți griji prea mult, oamenii mei importanți sunt deja pregătiți să se ocupe de asta, a spus Akira. Fața lui Fei Long s-a încordat imediat înainte de a se întoarce să le ordone subordonaților săi să urmeze instrucțiunile lui Akira. Chelnerii și prietenii săi au fost înghesuiți cu toții în camerele cu geamuri, fiecare suficient de mare pentru a-i găzdui pe toți. Akira s-a oprit apoi în camera cu geamuri de deasupra, care oferea o vedere clară asupra împrejurimilor.
- Îmi cer scuze că nu am lămurit totul cum trebuie, a spus Fei Long, deoarece acest lucru îl făcuse să se simtă puțin jenat.
- E în regulă. De fapt, asta nu te privește deloc. Persoana de care vor să se ocupe sunt eu. Voi sunteți aici doar ca să mă ajutați, a spus Akira zâmbind.
- Și cum vor gestiona oamenii tăi această situație? a întrebat Fei Long la rândul său.
- Ai să vezi, spuse Akira zâmbind. Iahtul era acum destul de departe de nava de marfă și atunci radarul navei a detectat mai multe bărci rapide care se îndreptau direct spre ei.
- A început, a spus Akira. Fei Long stătea și el lângă Akira, fără intenția de a se ascunde. Împușcăturile au lovit geamul și coca navei. Akira a auzit țipetele slabe ale fetelor, dar nu a acordat atenție. La scurt timp după aceea, au izbucnit focuri de armă din cealaltă parte, urmate de o altă rafală de focuri și de ceea ce suna ca o lansare de rachetă.
Bang!
Una dintre bărcile rapide inamice a explodat, spre uimirea multora. Akira, însă, și-a sorbit calm băutura înainte ca bărcile rapide să fie bombardate din mai multe direcții, a căror origine era necunoscută.
- Hmm, cine ne ajută și de unde? a întrebat Fei Long. Akira a zâmbit ușor înainte de a arăta în sus.
- Sus, pe cer, a răspuns Akira. Fei Long s-a aplecat și s-a uitat afară. Deși era o lumină slabă, doar lumina navei sale strălucind, Fei Long a putut vedea o dronă zburând, iar licăriri de lumină veneau de la armele montate pe ea.
- O echipă de drone, nu-i așa? a întrebat Fei Long.
- Da, e o jucărie nouă, tocmai a fost fabricată. E controlabilă de la distanță, a spus Akira.
- Ah, interesant. E deja la reducere? a spus Fei Long zâmbind. Akira a chicotit ușor.
- Nu ți-ai pierdut instinctele de comerciant, nici măcar în mijlocul focurilor de armă. Îți voi spune mai multe mai târziu. Se pare că astăzi este ziua procesului meu, așa că voi afla rezultatele în curând, a răspuns Akira cu satisfacție.
- Are și ceva bun în faptul că ne-au atacat prin ambuscadă astăzi, a spus Fei Long.
- Trebuia să testeze noile jucării. Akira a zâmbit ca răspuns. În cele din urmă, trei dintre navele inamice au fost aruncate în aer, iar celelalte două au fugit panicate.
- Bine, hai să continuăm petrecerea, a spus Akira când Kaimera i-a trimis un mesaj să spună că e în siguranță.
Clic, clic...
Kaimeră își înclină capul înainte și înapoi, ameliorând rigiditatea după ce statuse și controlase drona ucigașă de-a lungul ecranului prin satelit. Cine ar fi crezut că este vorba despre o singură persoană care controlează totul, dar, în realitate, fiecare dronă ucigașă poate fi controlată de o singură persoană, iar aceasta nu poate controla sistemul de la distanță în acest fel. Doar Kaimera, care a dezvoltat sistemul și software-ul, poate intra în propriul sistem. Mai simplu spus, dacă cineva cumpără aceste drone și intenționează să le folosească împotriva lor, Kaimera poate opri sistemul și interfera cu totul.
...Mmm... Ah...
Kaimera a înlemnit când telefonul său a sunat brusc cu un geamăt familiar. L-a ridicat imediat și a văzut că era Akira care suna.
- Nebunul ăla, a spus Kaimera. A ghicit imediat că Akira probabil îi luase telefonul, se înregistrase și îl pusese ca ton de apel – doar pentru numărul lui Akira. De când se întorsese din Japonia, Akira nu-l mai sunase deloc; îi trimitea mai ales mesaje.
- Ce ai făcut cu telefonul meu, hm? a întrebat Kaimera calm imediat ce a răspuns la apel.
(„De ce te-ai grăbit să îl schimbi? Nu vrei să mă auzi gemând încă puțin?”) a întrebat Akira. Kamera a clătinat din cap exasperat.
- Ești bine? a întrebat Kaimera, fără să mai pomenească de gemetele auzite.
(„Sunt în siguranță. Trebuie să-ți mulțumesc că te-ai ocupat de tot. Altfel, aș fi putut fi mult mai obosit.”) Akira nu credea că partea lui ar fi fost dezavantajată dacă Kaimera nu l-ar fi ajutat, dar cu ajutorul lui, le-a ușurat semnificativ povara.
- Îți voi purta mereu de grij, a răspuns Kaimera.
(„Îmi place când vii pe la spatele meu... ăă, nu, când mă păzești din spate”,) a spus Akira, apoi a chicotit ușor.
- Ești chiar năzdrăvan, Kaimera nu știa cum altfel să descrie năzdrăvănia lui Akira.
- Deci ești încă pe navă, nu-i așa? a întrebat Kaimera.
(„Da, voi mai socializa puțin cu Fei Long înainte să mă întorc la țărm. Ar trebui să te odihnești și tu. Dacă Roman te pune prea mult la treabă, sună-mă și anunță-mă.) a răspuns Akira.
- Haha, ce-i vei face șefului? a întrebat Kaimera tachinându-l.
(„Hmm, mă duc să-i spun lui Keith, Haha. Știu că Roman îi va ceda lui Keith în orice, așa cum tu îmi cedezi mie.”) Akira s-a întors către Kaimera, care il cicălea.
- Dacă termini cu treaba, ia o pauză. Continuați să socializați. Vorbim mai târziu, a spus Kaimera ca o remarcă de rămas bun, pentru că avea treaba lui Roman de făcut.
(„Bine, hai să vorbim.”) Akira nu era un prost care voia să continue să vorbească cu persoana pe care o iubea, știind că amândoi aveau responsabilități, iar Kaimera își lua în serios îndatoririle și sarcinile atribuite.
Akira stătea și bea, cu o tânără femeie care îl îngrijea, dar în seara asta nu a luat pe nimeni acasă peste noapte. A ales să se odihnească la penthouse-ul său după ce se despărțise de Fei Long.
🐅...🐅...
- Ești liber? a întrebat Noris, intrând în jurul orei 22:00, ora Italiei, în timp ce Kaimera stătea în fața laptopului în sufrageria camerei lor comune.
- Depinde de cât de importantă este problema, a spus Kaimera, cu ochii încă ațintiți asupra ecranului laptopului. Noris a chicotit ușor.
- Dacă Akira ar vrea să cumperi o pizza, ai considera-o mai importantă decât orice altceva, l-a tachinat Noris. Kamera a chicotit ușor.
- Importanța oamenilor nu este egală. Dar ce anume vrei? Kaimera și-a lăsat mâna jos și s-a întors să se uite la Noris.
- Hmm, poate că nu e chiar atât de important, dar șeful vrea să o faci. Sunt doi noi recruți care să se alătură la OBI și șeful vrea să-i testezi, a spus Noris.
- Atunci de ce nu te duci să faci tu testul? Ești mult mai priceput decât mine, a spus Kaimera.
- Nu mă flata atât de mult. Știi că Obi nu se pricepe doar la un singur lucru, a replicat Norris, pentru că Obi nu trebuie doar să fie priceput la lupte; era expert în multe domenii, inclusiv în IT și furt de identitate.
- La această oră târzie? a răspuns Kaimera.
- Vorbești de parcă te culci devreme, spuse Noris pe un ton cu subînțeles.
- Și cum e? a întrebat Noris, amintindu-și brusc.
- În ceea ce privește munca lui Nathan, Kaimera l-a menționat pe unul dintre secretari lui Roman, pe care Noris îl plăcea în secret, făcându-l pe Noris să se oprească o clipă auzind asta.
- Sper că nu vei fi de partea lui dacă aflu ceva ce l-ar putea afecta pe șef, spuse Kaimera serios. Noris îl plăcea pe Nathan, dar nu o arăta niciodată. Iar Nathan, pe de altă parte, era îndrăgostit în secret de Roman, șeful lor. Acum, că Roman avea un iubit, Keith, care locuia cu el, Nathan a început să se comporte ciudat, iar Kaimera investiga.
- Nu iau partea cuiva dacă Nathan chiar i-a făcut o nedreptate șefului, a răspuns Norris. Kaimera a dat din cap satisfăcută.
- Bine, mă duc să ajut la antrenarea noilor recruți, a spus Kaimera pe un ton normal, înainte de a se ridica să-și pună lucrurile la loc în camera sa privată, să se schimbe în haine de antrenament adecvate și să se îndrepte imediat spre terenul de antrenament.
- A sosit domnul Kaimera, a strigat vocea îngrijitorului. Kamera a intrat cu o expresie calmă și indiferentă, dar i-a observat în secret pe cei doi nou-veniți care stăteau acolo. Deși numiți noi, amândoi lucrau de fapt ca gărzi de corp de mult timp, deoarece Roman avea mai multe grupuri de gărzi de corp în funcție de pe care îi chema pentru diferite sarcini. Kamera le recunoștea fețele, dar nu vorbise niciodată cu ei și nici nu ajunsese să-i cunoască, deoarece nu era genul care să lege relații apropiate cu mulți oameni.
- Bună, domnule Kaimera, au spus cei doi tineri. Amândoi erau mai scunzi decât Kaimera, dar nu excesiv. Unul părea a fi american, în timp ce celălalt părea coreean, deoarece forța de muncă a lui Roman era mult mai diversă decât cea a lui Akira, care de obicei folosea doar japonezi.
- Hmm, ce fel de instruire am avut până acum? a întrebat Kaimera îngrijitoarul, care i-a înmânat apoi un iPad-ul.
- Iată programul de antrenament și raportul testului de fitness, a răspuns cealaltă persoană. Kaimera l-a luat și s-a uitat la el, simțind privirea admirativă și apreciativă a tânărului de origine coreeană.
- Au exersat deja scufundările în apnee? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Au fost antrenați, dar nu i-am evaluat încă, a spus îngrijitorul.
- Atunci hai să evaluăm mai întâi abilitățile de scufundare, a spus Kaimera, înainte de a le spune celor doi să se pregătească. S-a dus la piscină, care avea adâncimi care scădeau progresiv, special concepute pentru antrenamentul de scufundări. Chimera s-a oprit la discurile de greutăți pentru exerciții și a ridicat două discuri care l-au interesat, ținându-le ca pe niște perne ușoare.
- Te pot ajuta cu ceva? a întrebat vocea tânărului coreean. Kaimera s-a întors să se uite.
- Cum te cheamă? a întrebat Kaimera cu o voce calmă.
- Numele meu este Kim Min-young. Poți să-mi spui Min-young, a răspuns Min-young imediat.
- Ia-o, spuse simplu Kaimera, înainte de a-i înmâna lui Min-young discul de greutăți. Min-young l-a luat, înclinându-se, deoarece discul părea destul de greu pentru el. Totuși, când Kaimera l-a ținut în mână, Min-young a crezut că nu cântărește deloc mult.
- Ridică-l până la marginea piscinei, a ordonat Chimera. Min-young s-a chinuit și l-a cărat la piscină. Odată ce amândoi au fost gata, Kaimera i-a pus să intre în apă și să încerce să se scufund pentru a vedea cât de departe pot merge. Apoi au trecut la purtarea de snorkeling și ridicarea de plăci de fier. A fost un antrenament destul de dificil, dar amândoi s-au descurcat bine.
- V-ați luptat vreodată în apă? a întrebat Kaimera, stând lângă piscină. Cei doi, încă în apă, au clătinat din cap. Kaimera și-a scos cămașa și a sărit în apă.
- Are o siluetă atât de grozavă, i-a spus Min-young celuilalt prietene a său.
- Știu la ce te gândești. Să nu îndrăznești să te implici cu Kai, l-a avertizat imediat prietenul său.
- De ce? a întrebat Min-young pe prietenul lui.
- Kaimera pare amabil, dar seniorii spun că, de fapt, îi pasă doar de prietenii lui apropiați. Dacă cineva depășește limita, va avea probleme mari, a răspuns prietenul lui Min-young.
- Îl voi face să se apropie de mine, a spus Min-young încrezător.
- Kai este bun doar cu o singură persoană. Nu-ți face speranțe prea mari, a răsunat vocea îngrijitorului din spatele celor doi tineri care se sprijinea de marginea piscinei. Auzind acestea, îngrijitorul a îngenuncheat să vorbească despre asta.
- Cine este? a întrebat Min-young imediat, dar îngrijitorul doar a zâmbit, refuzând să spună ceva. Acest lucru l-a făcut pe Min-young foarte curios să afle cine era acea persoană, singura cu care Kaimera era amabilă.
Capitolul 9
- Veniți amândoi împreună, a spus Kaimera. Min-young și prietenul lui, JJ, au făcut schimb de priviri înainte de a înota spre Kaimera, știind că aceasta voia să-i antreneze în lupte acvatice. Cu toate acestea, chiar și lucrând împreună, nu erau în stare să-l înfrunte pe Kaimera. Erau epuizați și înfrânți lamentabil.
- Destul deocamdată, a spus Kaimera, fără să arate niciun semn de oboseală, înainte de a se împinge de marginea piscinei pentru a ieși din apă. Min-young, agățat de marginea piscinei, îl privea cu admirație și fascinație. Kaimera i-a aruncat o privire scurtă lui Min-young.
- Nu te mai uita așa la mine dacă vrei să lucrezi în unitatea asta, a spus Kaimera cu o voce calmă, făcându-l pe Min-young să înlemnească și expresia feței i se întunecă.
- Doar te admiram, Kaimera, a răspuns Min-young.
- Mă poți admira, dar nu te aștepta la mai mult de atât, pentru că nu am nicio intenție să pun pe cineva care să profite de mine în unitatea pe care o supraveghez, a spus Kaimera în concluzie.
- Schimbă-te în hainele tale, apoi du-te în camera întunecată, a spus Kaimera, apoi a ieșit din această zonă. Camera întunecată era locul unde își testau simțurile în întuneric.
- Deci, mai vrei să fii aproape de el? a întrebat JJ. Min și-a strâns ușor buzele.
- Nu știu, dar mai întâi o să intru în a ceastă unitate, a spus Min-young, iar JJ l-a lăsat pur și simplu să decidă.
🐅...🐅...
- Hmm, mormăi Akira, cu gâtul uscat, în timp ce savura micul dejun la penthouse-ul său din Hong Kong. Ken se întoarse imediat să se uite, în caz că șeful său avea probleme.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Ken.
- Nu, pur și simplu am simțit brusc nevoia să răsucesc mâna cuiva, a spus Akira pe un ton normal, apoi a continuat să mănânce, făcându-i pe Ken și Doya să schimbe priviri confuze. Akira era pur și simplu iritat fără niciun motiv aparent, dar nu i-a acordat prea multă importanță.
- Lucrurile de aseară s-au liniștit, nu-i așa? l-a întrebat Akira pe Ken, referindu-se la noaptea pe care au petrecut-o pe navă.
- Domnul Fei Long s-a ocupat de asta, a răspuns Ken. Akira a dat din cap, satisfăcut. Era ca un test al priceperii și autorității lui Fei Long; dacă Fei Long ar fi putut să se descurce, munca lui Akira ar fi mers fără probleme.
După ce și-a terminat masa, Akira s-a dus la compania lui Fei Long pentru a discuta despre diversele otrăvuri produse de grupul său. Nu erau droguri, ci otrăvuri cu proprietăți diferite, în special otrava Ariel pe care Akira o folosise asupra fiicei menajerei sale. La sosirea la compania principală a lui Fei Long, oamenii lui Fei Long îl așteptau pe Akira și l-au escortat imediat la biroul lui Fei Long. Ajuns în biroul lui Fei Long, Akira a observat că secretara lui Fei Long părea puțin ezitantă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira. Oamenii lui Fei Long care îl așteptau pe Akira păreau să știe.
- Ăă, o clipă, te rog. Ashun mai e înăuntru? i-a spus omul lui Fei Long lui Akira, apoi s-a întors să o întrebe pe secretara lui. Secretara a dat din cap, așa că Akira și-a dat seama că Fei Long probabil avea un oaspete. Omul lui Fei Long a apăsat apoi butonul intern de apel pentru a intra în biroul lui Fei Long înainte ca Fei Long să-i spună lui Akira că poate intra.
Akira a intrat și a ridicat ușor o sprânceană când a văzut un tânăr ciudat, cu o expresie severă, îmbrăcat într-un fel de salopetă de mecanic, care își încheia în grabă fermoarul salopetei, cu o privire nemulțumită pe față. Akira a bănuit că celălalt bărbat nu era nemulțumit de el, ci mai degrabă de Fei Long.
- Fiww! le fluieră Akira în glumă celor doi. Tânărul în salopetă era pe punctul de a spune ceva, dar Feilong i-a acoperit gura mai întâi.
- Îmi pare rău, domnule Akira, dar am nevoie de un moment, a spus Fei Long, apoi l-a condus pe tânăr într-o cameră din spate. Akira s-a așezat pe canapea, fără să arate niciun resentiment. Curând, Fei Long a ieșit singur.
- Îmi cer scuze că ți-am oferit o priveliște atât de neplăcută, a spus Fei Long.
- Haha, e în regulă, înțeleg. Dar nu credeam că cuiva ca tine i-ar plăcea așa ceva, l-a tachinat Akira.
- Îmi plac lucrurile puțin rebele. E o senzație plăcută să le îmblânzești, a spus Fei Long rânjind. Nu considera deloc un secret, mai ales cu Akira, cu care putea vorbi despre orice, pentru că lucraseră împreună de mult timp.
- Ce e așa special la el? întrebă Akira scurt, știind că lui Fei Long îi detesta pe oamenii inutili.
- Furt, spuse Fei Long zâmbind. Akira ridică ușor o sprânceană.
- Deci... spui că este hoț sau tâlhar? a întrebat Akira, curios.
- Da, majoritatea sunt furturi de mașini, a spus Fei Long zâmbind.
- Cum v-ați cunoscut? a continuat să întrebe Akira.
- Domnule Akira, nu suntem aici să discutăm despre muncă? l-a tachinat Fei Long pe Akira la rândul său.
- Hee, hee, chiar dacă mă vezi așa, de fapt sunt o persoană grijulie, a spus Akira. Era prieten cu Fei Long pentru că lucraseră împreună de mult timp, dar nu la fel de apropiați ca și cu prietenii lui.
- Nu e mare lucru. Tocmai m-am întâlnit cu el când era pe punctul de a-mi fura mașina, a răspuns Fei Long. Akira a chicotit ușor.
- Bine, pot să ghicesc ce se întâmplă în continuare. Bine, hai să vorbim despre munca noastră, a spus Akira, trecând la o poziție serioasă și discutând despre cumpărarea și vânzarea diferitelor otrăvuri.
După ce și-a încheiat misiunea în Hong Kong, Akira s-a întors în Japonia pentru a se pregăti pentru prezentarea și lansare noii colecții de bijuterii a companiei sale. Totul era pregătit până în ziua evenimentului. În acea zi, Akira a purtat un kimono cu o robă bleumarin lucioasă, împodobită cu blazonul familiei sale. Nu le-a impus invitaților niciun cod vestimentar, deoarece el însuși a ales să nu poarte costum, urmându-și propria preferință.
Akira a ajuns devreme la eveniment și a rămas în salonul VIP pentru că nu a vrut să atragă atenția asupra sa la intrare, chiar dacă era o figură cheie în cadrul evenimentului.
Această prezentare de bijuterii a atras multă atenție din partea presei, deoarece marca de bijuterii a lui Akira este foarte faimoasă. Politicieni, oameni de afaceri, personalități influente și artiști celebri, cu toții doreau invitații la acest eveniment. Tatăl lui Akira își dorea ca fiica și fiul său cel mic să defileze pe podium, deoarece acest lucru le-ar consolida reputația și ar atrage atenția pe scară largă. Modelele care au defilat pe podium, prezentând bijuteriile, au fost atent selectate și au fost extrem de profesionali.
- Nu aveți de gând să salutați mai întâi oaspeții, domnule Akira? a întrebat Taiga zâmbind. Taiga sosise și el mai devreme astăzi, dorind să evite să fie fotografiat de presă. Purta și el un kimono astăzi, doar că al lui era roșu. De aceea Akira îl adora pe Taiga ca pe un frate mai mic; aveau gusturi similare în materie de îmbrăcăminte.
- Am deja o echipă de recepție, a răspuns Akira, luând o înghițitură de ceai.
- Și vine și familia tatălui tău? a continuat Taiga, știind foarte bine situația lui Akira.
- Deci crezi că o să rateze asta? Chiar dacă nu le-am dat invitați, au reușit totuși să vină, a spus Akira, cunoscând bine personalitatea tatălui său. Dacă voiau doar să participe la eveniment ca să se agite și să profite de influența lui Akira, lui Akira nu i-ar păsa. Doar să nu te amesteci în munca lui, asta e tot.
- Și cum rămâne cu bunicul tău? a continuat Taiga.
- E bătrân acum. Probabil că o să se uite la televizor, a spus Akira, pentru că oricum presa probabil ar relata despre asta.
- Dar prietenii tăi? a continuat Taiga.
- N-au putut să vină. Lasă-i să-și facă singuri treaba, a spus Akira zâmbind. La început, poate că prietenii lui au venit să-l felicite, dar în ultima vreme Akira le-a spus că nu este nevoie să vină pentru că nu este un eveniment mare. Organizează aceste evenimente în mod regulat pentru lansările de noi colecții, iar prietenii lui de obicei trimit cadouri sau îl sună să-l felicite. Aseară, au avut un apel video cu toți cei trei prieteni ai lui despre muncă și au primit urările de bine.
- Și apoi… Taiga era pe punctul de a întreba mai departe.
- El e cu mine în fiecare clipă. Akira știa că Taiga îl va întreba despre Kaimera, care controla în prezent toate camerele de securitate de la locația evenimentului, inclusiv acest salon VIP. Akira și-a ridicat privirea spre camera de securitate și a schițat un zâmbet ușor.
- Nu simți că ești urmărit? întrebă Taiga în glumă, nu în serios, pentru că știa de la Akira că Kaimera reușea întotdeauna să spargă sistemele CCTV din orice locație pentru al vedea pe Akira, indiferent de locul în care se afla, atâta timp cât putea recepționa semnale de la satelit.
- Nu m-am simțit niciodată așa. De fapt, chiar îmi place așa. Mă face să mă simt important. E bine, a răspuns Akira. Taiga a chicotit ușor.
- Și ce se întâmplă când... te descarci? a întrebat Taiga zâmbind.
- Kaimera știa exact ce ar fi trebuit să facă în acel moment, spuse Akira sincer. Taiga dădu din cap în semn de aprobare. În sala de recepție, era un televizor conectat la o transmisiune în direct a intrării la eveniment, pe care Akira o urmărea împreună cu Taiga.
- E totul în regulă? s-a întors Akira să-l întrebe pe Ken, care coborâse să se ocupe de tot.
- Totul este în ordine. Toate bijuteriile sunt bine îngrijite. Dar șeful trebuie să coboare și să salute câteva persoane importante, a răspuns Ken. Persoanele importante la care se referea Ken erau cele care aveau o relație bună cu Akira.
- Hmm, apropo, vin și unchiul și bunicul meu? a întrebat Akira. Familia mamei lui Akira era o familie veche și consacrată de samurai, dar nu mai aveau influența de altădată. Bunicul lui Akira prefera o viață normală, conducând o școală de scrimă pentru tineri interesați și nesocializând prea mult. Akira a păstrat legătura cu bunicul și unchiul său, menținând o relație bună. Cu toate acestea, responsabilitățile sale îl împiedicau să viziteze des rudele mamei sale și nu voia să cauzeze probleme familiei mamei sale din partea dușmanilor săi.
- Se pare că unchiul șefului a venit doar cu cele două soții ale sale, a răspuns Ken. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Mă duc să-i salut, a spus Akira. Mulți oameni soseau deja la petrecere, deoarece nu era doar lansarea unei noi colecții de bijuterii, ci includea și mâncare și băutură.
- Atunci te voi urma, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Când a venit momentul, Akira s-a îndreptat spre intrarea organizatorilor evenimentului. Personalul s-a oprit și și-a plecat capetele într-un mod respectuos către Akira, care acum pășea cu o expresie serioasă, fără să dădea niciun semn de jucăușenie. În interiorul evenimentului, Akira era însoțit de patru gărzi de corp, în timp ce ceilalți erau împrăștiați prin toată locația.
Mulți oameni care l-au văzut pe Akira au vrut să-l salute, dar au ezitat. Akira s-a îndreptat direct spre o tânără femeie care avea cam aceeași vârstă cu el.
- Bună, Yoko, a salutat-o Akira pe un ton mai blând decât de obicei. Tânăra s-a întors și i-a zâmbit blând lui Akira.
- Bună, domnule Akira. Evenimentul de astăzi este la fel de frumos organizat ca întotdeauna, a răspuns tânăra. Toată lumea o cunoștea bine pe Yoko; era o figură națională importantă, care ducea o viață normală, participând rareori la evenimente publice. Prezența ei la evenimentul lui Akira era o dovadă a importanței și influenței sale.
- Mulțumesc. Mă întreb dacă ai vrea să iei ceva acasă astăzi? a întrebat Akira în glumă. Cei din apropiere au încercat să tragă cu urechea la ce îi spunea Akira tinerei.
- Trebuie să arunc o privire mai întâi. Dacă nu e prea extravagant, s-ar putea chiar să iau ceva acasă cu mine, a spus tânăra femeie zâmbind.
- M-aș bucura foarte mult dacă ți-ar plăcea această colecție, a tachinat Akira. Cei doi au mai stat puțin de vorbă, apoi Akira le-a oferit femeii și însoțitoarei ei ceva de mâncare în timp ce el s-a dus să salute alte persoane. Mulți au încercat să-și adune curajul să se apropie de el, iar Akira a răspuns cu un salut calm și egal.
- Domnul Taiga a sosit, i-a șoptit Doya lui Akira. Akira s-a întors și l-a văzut pe Taiga intrând în eveniment cu un însoțitor.
- Să ghicim dacă cineva se va certa cu Taiga. De fapt, ar trebui să-l compar pe Taiga cu Danil. Limbile lor ascuțite sunt la fel de bune, a spus Akira zâmbind. Mulți știa că Taiga deținea un clubul, iar unii îl antipatizau și îl priveau constant de sus. Văzându-l pe Taiga la evenimentul lui Akira, disprețul lor nu făcea decât să se sporească, fără să ia în considerare de ce Taiga, care era atât de disprețuit, era acolo.
- Ken, nu ești îngrijorat pentru Taiga? l-a tachinat Akira pe prietenul său apropiat.
- Șeful crede că cineva ca Taiga va fi ușor de hărțuit? a întrebat Ken cu o față serioasă. Akira a chicotit ușor.
- Semeni din ce în ce mai mult cu Kaimera pe zi de trece, a spus Akira, înainte să-și vadă unchiul și mătușa (soția) intrând la petrecere. L-au văzut pe Akira și s-au apropiat de el, iar Akira s-a îndreptat și el spre ei.
- Bună, unchiule Yuma, mătușă Ori, i-a salutat Akira pe cei doi cu căldură, iar aceștia i-au răspuns cu un zâmbet blând.
- Bună, ce mai faci? Unchiul Yuma a bătut ușor umărul lui Akira.
- Sunt foarte ocupat. Și de ce nu a venit și bunicul aici? a întrebat Akira despre bunicul său.
- Nu m-am simțit bine în ultima vreme, așa că nu am vrut să vină, a răspuns unchiul Yuma.
- Ah, n-am avut timp să îl vizitez. În plus, situația mea nu e prea bună, i-a spus Akira unchiului Yuma sincer, și nu prea tare.
- Înțeleg. Of. Chiar dacă aș vrea să-ți spun să renunți la tot și să duci o viață normală alături de noi, probabil că nu ai fi de acord, a spus unchiul Yuma cu înțelegere.
- Hehe, am îndurat deja atâta, cum aș putea să renunț? a spus Akira zâmbind. Unchiul său a dat din cap în semn de înțelegere.
- Ai grijă de sănătatea ta, a spus Ori cu o îngrijorare sinceră. Akira a zâmbit în schimb.
- Ah, nu mă așteptam să vii, Yuma, a răsunat vocea tatălui lui Akira în timp ce se îndrepta spre grupul lui Akira. Akira a zâmbit ușor, văzând că tatăl său adusese întreaga familie, toți îmbrăcați în cele mai frumoase haine ale lor.
- De ce n-aș veni? Nepotul meu m-a invitat personal. Spre deosebire de unii oameni care nu sunt invitați, dar totuși apar fără rușine, a răspuns unchiul Yuma zâmbind, aruncând o privire spre noua soție a tatălui lui Akira. Familiile se înstrăinaseră și evitau contactul de la moartea mamei lui Akira, în special tatăl lui Akira, care era extrem de urât de familia mamei sale.
Buzele unchiului său s-au arcuit într-un rânjet satisfăcut, bucurându-se că tatăl lui Akira îl abirdase. Între timp, mama vitregă a lui Akira roșea de jenă, știind că unchiul Yuma făcuse remarci sarcastice la adresa ei.
- Fac parte din familia lui Akira. Nu am nevoie de o invitație ca să intru, a spus tatăl lui Akira, ținând capul sus, ca și cum ar fi fost gazda evenimentului.
- Haha, doar îți imaginezi lucruri? a spus Ori, râzând încet, ceea ce l-a nemulțumit foarte tare pe tatăl Akirei.
- Asta... Tatăl Akirei era pe punctul de a continua să vorbească.
- Unchiul și mătușa tocmai au sosit. Îi voi duce la locurile lor, a spus Akira, apoi i-a condus imediat pe unchiul și mătușa sa, ignorând complet expresia tatălui său. Aranjamentul locurilor era bazat pe o listă, iar participanții nu puteau pur și simplu să ocupe locurile altor persoane.
- Prezentarea nu a început încă. Unchiule, poți să o duci pe mătușa Ori să mănânce ceva mai întâi. Dacă ai vreo problemă, spune-le oamenilor mei, a spus Akira, după ce le-a arătat unchiului și mătușii sale locurile.
- Hmm, nu-ți face griji. Du-te și salută-i pe ceilalți, a spus unchiul Yuma. Akira și-a cerut apoi scuze și a plecat în treaba lui.
Cioc... cioc...
Se auzi o bătaie în ușa micului birou al Kaimera. Se ridică de la numeroasele sale ecrane de calculator ca să se uite prin vizor înainte de a deschide ușa. Era Travis, un alt secretar al lui Roman care lucra acum cu el.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera, înainte de a se întoarce să se așeze în fața ecranului computerului, exact ca înainte. Oamenii pe care îi lăsa să intre în această cameră erau doar cei în care avea cu adevărat încredere.
- Ce faci luându-ți o zi liberă de la muncă? a întrebat Travis, nu chiar serios, pentru că Kaimera îi ceruse lui Roman o zi liberă.
- Uite, Kaimera dădu din cap spre ecranul computerului. Travis se apropie să se uite, apoi ridică o sprânceană.
- Ce fel de slujbă și unde e? a continuat să întrebe Travis.
- Prezentare lui Akira, răspunse Kaimera scurt. Travis chicoti încet.
- Am crezut că ai ceva important de făcut sau că ești bolnav, de aceea ți-ai luat liber. Dar se pare că îți asumi o misiune specială, având grijă de domnul Akira, a tachinat Travis.
- Normal, răspunse Kaimera scurt, ca de obicei.
- Ai vreo treabă cu mine? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Nimic, am trecut doar să te tachinez. Am auzit că îi antrenezi destul de intens pe noi recruți, nu-i așa? a glumit Travis, în timp ce cei doi recruți se recuperau la un spitalul privat al gărzilor de corp.
- Doar puțin. Alții se antrenează mult mai intens, a răspuns Kaimera pe un ton calm.
- Nu cumva pentru că unul dintre ei e interesat de tine? a întrebat Travis. Kaimera doar a ridicat din umeri cu indiferență. De fapt, acest lucru nu era fără precedent. Existau oameni interesați de Kaimera care încercau să-l abordeze. La început, Kaimera era politicos, dar dacă cealaltă parte persista, Kaimera îi ignora complet, făcându-i să se teamă atât de tare încât nu ar mai vrea să se apropie de el.
- Bine, nu e nimic altceva. Doar continuă să-l urmărești pe Akira, l-a tachinat Travis zâmbind. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare înainte ca Travis să plece, iar Kaimera și-a îndreptat din nou atenția către ecranul computerului.
Curând a venit momentul prezentării de modă a noii colecții de bijuterii a lui Akira. Toți cei invitați și-au ocupat locurile, unchiul și mătușa lui Akira stând în primul rând, precum și Taiga și Yoko.
Familia tatălui lui Akira a fost forțați să stea pe locurile rezervate din spate, ceea ce i-a provocat o mare jenă tatălui său. A ocupa locurile altor persoane ar fi fost considerat nepoliticos, deoarece toți erau persoane respectabile. Singura excepție a fost Taiga, al cărei loc încercase anterior să-l ocupe sora vitregă a lui Akira, Tomoko, pentru că îl considera un proxenet, dar a fost umilită de Taiga și forțată să se întoarcă la propria ei familie.
Cât despre Akira, acesta nu stătea cu ceilalți. Avea un loc special, separat. Akira a aruncat o privire spre grupul tatălui său și a zâmbit, încântat să vadă familia tatălui său stând încă acolo, cu fețele lor obișnuite.
- Îi admir cu adevărat calmul, a murmurat Akira chicotind înainte de a-și sorbi încet ceaiul. Atitudinea lui Akira era elegantă și calmă, câștigând admirația multora. Totuși, în comparație cu fiul mamei sale vitrege, era clar că acesta din urmă nici măcar nu se putea compara cu Akira, oricât de mult încerca să se comporte ca un gentleman rafinat.
- Și familia bunicului Rong e aici, Ken? Cum au făcut rost de bilete? s-a întors Akira să-l întrebe pe Ken când a văzut familia bunicului Rong, cu excepția bunicului Rong însuși, așezat în rândul destinat celor cu bilete. Erau puțin mai în spate, dar totuși considerați parte a grupului de invitați.
- Voi verifica, a răspuns Ken imediat. Faptul că familia celui de al doilea bunic al lui Akira aveau bilete pentru eveniment însemna că cineva dinăuntru le trimisese fără permisiunea lui Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un murmur înăbușit.
Prezentarea de modă a început. Gazda a făcut o treabă excelentă, iar ceea ce a atras cu adevărat atenția tuturor, pe lângă bijuterii, a fost acompaniamentul muzical al unuia dintre cei mai buni trei pianiști din lume, creând o atmosferă minunată. Bijuteriile care împodobeau modelele au atras atenția persoanelor înstărite, care și-au notat mental ce doreau să cumpere. În special soțiile oamenilor influenți, care doreau să-și etaleze produsele altora. Bijuteriile Akirei sunt produse doar în cantități limitate pentru fiecare model.
- Hmm, lumina diamantelor și a pietrelor prețioase... chiar strălucește și se reflectă în ochii mei, a murmurat Akira cu satisfacție în timp ce privea bijuteriile reflectând lumina. Dar ceea ce aștepta Akira de fapt era capodopera finală, care nu era deloc o bijuterie pentru corpul unei persoane, ci o sabie, o katana...
- Wow, un cor de murmure a scăpat din gâturile participanților în timp ce un model masculin, într-o yukata revelatoare, etalându-și mușchii tonifiați și bronzați, a intrat purtând o katana. Teaca era împodobită cu numeroase diamante și pietre prețioase, chiar și mânerul era subtil decorat pentru o prindere confortabilă. Modelul a scos sabia și a executat un dans plin de ferocitate și grație, captivându-i pe cei care apreciau colecționarea unui obiect atât de prețios pentru prestigiu. Această katana anume era unică în felul ei și urma să fie scoasă la licitație, o parte din încasări urmând să fie donată în scopuri caritabile, iar numele câștigătorului urma să fie inclus în licitație. Acest lucru a intensificat și mai mult dorința pentru obiect în rândul bărbaților care doreau să-și îmbunătățească statutul social.
Prezentarea bijuteriilor a atras multă atenție, doar că, la final, niciunul dintre designerul nu și-a făcut apariția. Acest lucru se datora faptului că Taiga și Akira conveniseră că Taiga vrea să-și păstreze secretă identitatea deocamdată, iar Akira nu a obiectat. Nici Akira însuși nu intenționa să apară oricum ca proprietar al companiei, deoarece toată lumea știa deja cine este. Prin urmare, doar o cântăreață celebră a interpretat o melodie de încheiere.
Urmează licitația unei katane împodobite cu diamante multicolore. Dacă Keith și Tharn ar vedea-o, cu siguranță ar bârfi despre cât de magnifică este sabia. Iar persoana care a câștigat licitația este un politician, care a urcat mândru pe scenă pentru a poza pentru fotografii în timp ce primea sabia.
- Acești oameni vor doar să-și salveze aparențele, nu-i interesează cât costă, nu-i așa? a spus Akira în glumă, știind exact cum să scoată bani din buzunarele lor. Și odată ce licitația s-a terminat, le punea pe modele să poarte cu bijuteriile...
Modelele care purtau bijuteriile au fost poziționate în diferite puncte, astfel încât participanții să le poată vedea de aproape. Cei interesați au putut plasa comenzi cu membrii personalului care stăteau lângă modele. Unii chiar s-au plimbat, salutându-se și stabilind conexiuni.
- Akira, tatăl lui Akira se îndreptă imediat spre fiul lui. Akira aruncă o privire scurtă spre tatăl său.
- Ziua de naștere a lui Tomoko este luna viitoare. Ar trebui să-i cumperi un cadou. Poate un set din colecția asta de bijuterii, a spus tatăl Akirei. Dar înainte ca Akira să poată răspunde, Taiga a venit, iar Akira l-a văzut pe Akita, fiul cel mare al mamei sale vitrege, privindu-l pe Taiga cu o strălucire malițioasă în ochi. Asta l-a făcut pe Akira să zâmbească.
- Sunt atât de geloasă pe Tomoko, a spus Taiga nepăsător. Tomoko și-a înclinat capul, gândindu-se că Taiga era cu adevărat geloasă pe ea.
- Pur și simplu trăiesc zi de zi, fără să fiu nevoit să muncesc. Dacă vreau ceva, pur și simplu îl rog pe tatăl meu, iar apoi el i-l va cere lui Akira, a spus Taiga zâmbind, făcând familia lui Akira să se oprească o clipă. Cei din apropiere au ascultat cu atenție, prefăcându-se interesați.
- Dacă aș fi eu, n-aș îndrăzni să cer. Probabil mi-ar fi rușine să cer ceva ce nu-mi aparține, mai ales că nu l-am ajutat deloc pe Akira, a spus din nou Taiga. Fața lui Tomoko s-a înțepenit când și-a dat seama că Taiga tocmai o insultase.
- Probabil că nu știi, Taiga, dar Tomoko a fost bine învățată de mama ei despre cum să poftească la lucrurile altora, a continuat Akira pe un ton batjocoritor, făcând-o pe mama sa vitregă să devină palidă.
- Akira! Akita era furios că Akira îi insultase mama, dar Akira și-a dus degetul arătător la buze.
- Ssst, nu fi așa gălăgios, Akita. Toți cei de la acest eveniment sunt manierați și respectabili. N-ai vrea ca cineva să-ți critice părinții pentru că au crescut un copil atât de prost educat ca să fie atât de gălăgios la evenimentul altcuiva, nu-i așa? a continuat Akira. Taiga a chicotit ușor, făcându-l pe Akita să roșească de jenă și să se uite urât la Akira.
- Suntem o familie, Akira. Arată puțin respect, a spus tatăl Akirei printre dinți, furios, dar nu a îndrăznit să ridice vocea de teamă să nu-și piardă reputația.
- Familie? Ce amuzant, a spus Akira, chicotind încet.
- Și tu, ești doar un proxenet, cum îndrăznești să-ți arăți fața la acest eveniment? i-a spus Akio, fratele vitreg mai mic al lui Akira, lui Taiga, dorind să-și descarce umilința asupra lui.
- Ei bine, am o invitație, a răspuns Taiga.
- Nu credeam că Akira ar fi atât de apropiat de un proxenet ca tine încât să-i dea o invitație la eveniment. Sau Akira e unul dintre clienții tăi? a întrebat Tomoko batjocoritor.
- Ei bine, domnul Akira este mai important decât clienții, nu-i așa? Adevărații clienți ai clubului meu nu sunt departe, a spus Taiga, aruncând o privire spre Akita. Fața lui Akita s-a înfiorat imediat, deoarece familia lui nu știa că fusese la clubul lui Taiga și acum toți se uitau insistent la el, observând privirea lui Taiga.
- De ce te uiți la mine? N-am mai fost niciodată într-un loc ca acela, a negat repede Akita, știind că Taiga nu-i va dezvălui secretul în public. Bineînțeles, conform regulamentului clubului, aceștia trebuiau să păstreze intimitatea clienților.
- Hehe, a chicotit Akira încet, spre marea iritare a familiei tatălui său.
- Bine, trebuie să mă duc să salut alte persoane importante. Nu voi avea timp de alte prostii. Cine dorește ceva, să facă o rezervare și să plătească. Conduc o afacere, nu o organizație caritabilă, a spus Akira, apoi s-a întors cu spatele și s-a îndepărtat de familia tatălui său, lăsându-i pe acei oameni să-l privească cu furie și frustrare că nu puteau să-i facă nimic.
Capitolul 10
- E obositor să te descurci cu toți paraziții ăia, a spus Taiga zâmbind, în timp ce mergea în spatele lui Akira.
- A fost distractiv. Dar tu ce zici? Cred că Akita ar putea fi interesat de tine, nu-i așa? a întrebat Akira, aruncând o privire spre Ken, care stătea tăcut lângă el.
- Ce pot să fac? Sunt atât de fermecător. Altfel, omul tău nu ar fi atât de îndrăgostit de mine, a spus Taiga, privindu-l pe Ken cu ochi sclipitori. Ken a oftat ușor, în timp ce Akira a chicotit încet. Deși vorbea cu Taiga, ochii lui Akira scanau constant împrejurimile. A observat că familia bunicului Rong încerca să se apropie și să salute persoane faimoase. Akira a zâmbit cu milă, dar nu s-a amestecat. Era curios să vadă ce va face familia bunicului Rong.
- Domnule Akira, a strigat vocea unui tânăr. Akira s-a întors să-l privească, oferindu-i un zâmbet serios.
- Milo, mă bucur foarte mult că ai acceptat slujba mea, a spus Akira. Milo era pianistul pe care îl angajase, iar celălalt bărbat l-a privit pe Akira cu o privire dulce și plină de semnificație.
- Eu sunt cel care mă bucur foarte mult că m-ai ales pentru această slujbă, a răspuns Milo.
- Hmm, e destul de plăcut urechilor, șopti Taiga încet, tachinându-l, ca doar Akira să-l poată auzi. Akira zâmbi ușor, înțelegând intențiile tânărului pianist.
- Mulțumesc. Din păcate, am multe de făcut în seara asta. Dacă nu te grăbești să pleci, mâine îi voi contacta pe oamenii tăi pentru a te invita la o masă drept mulțumire. Sper că îți convine, a răspuns Akira, privind cu subînțeles la cealaltă persoană, făcându-l imediat pe Milo să zâmbească dulce.
- Nu zbor încă înapoi în țara mea. Plănuiesc să stau în Japonia cam o săptămână. Nu ezitați să mă contactați oricând, a spus Milo, scuzându-se să continue să exploreze expoziția.
- Hehe, te admir foarte mult Kaimera, a spus Taiga, iar Akira a înțeles perfect sensul cuvintelor lui Taiga.
- Amândoi suntem ambigui din punct de vedere moral, înclinăm spre partea întunecată. Ne înțelegem bine, mai ales în această situație, a spus Akira zâmbind. Taiga i-a zâmbit la rândul său înainte de a se îndepărta și a continua să se plimbe prin sala de evenimente, lăsându-i pe alții să se apropie și să-l salute pe Akira. Oamenii ezitau să se apropie de el pentru că Taiga era prezent, temându-se că vor fi judecați negativ, deoarece toată lumea știa cine era Taiga și de ce era capabil.
După ce a stat puțin de vorbă cu mai multe persoane, unchiul și mătușa lui au venit să-și ia rămas bun. Akira i-a transmis salutările bunicului său și i-a spus că îl va vizita dacă va avea ocazia.
- Cred că e timpul să mă întorc. Chiar trebuie să mă odihnesc, a spus Akira, prefăcându-se obosit. Cu excepția cazului în care era vorba de un eveniment important al companiei, puțini oameni reușeau să vorbească cu el așa ușor. După ce Akira a spus asta, Ken l-a chemat imediat pe șofer să pregătească mașina. În timp ce se îndreptau spre ieșirea din parcarea VIP, telefonul lui Akira a vibrat. L-a scos, cu un ușor zâmbet pe buze, apoi l-a pus deoparte. În timp ce se pregătea să meargă spre mașină, garda de corp a lui Akira l-a împiedicat pe un bărbat în uniformă de chelner să-i îi stea în cale.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Ken imediat.
- Yoko m-a rugat să vă aduc un cadou, domnule Akira. A spus că vrea să vă mulțumească pentru reducerea la bijuterii, a spus angajatul, ținând o cutie de cadou în mână. Akira a zâmbit ușor. Era tipic pentru Yoko să-i trimită cadouri spontane după astfel de evenimente, dar nu i le trimitea pur și simplu din senin, așa ca acum.
- Lasă-l să vină, a spus Akira. Ken s-a uitat imediat la Akira, dar văzându-i privirea, a putut ghici ceva. Akira s-a întors către Doya să împrumute ceva, lucru pe care Doya i l-a oferit imediat. Ken a făcut apoi un semn cu capul gărzii sale de corp pentru a elibera calea membrului personalului care să-i aducă cutia de cadou lui Akira. Celălalt bărbat s-a îndreptat imediat spre Akira, fără să știe de nimic. Dar înainte să poată face ceva conform planului său, Akira s-a repezit înainte, l-a apucat de braț și l-a răsucit cu forță.
- Huh... Au... Angajatul a țipat, dar strigătele i-au fost întrerupte brusc când gâtul i-a fost strangulat de cravata pe care Akira o împrumutase de la Doya. Cutia de cadouri pe care o căra a căzut pe pământ împreună cu arma ascunsă. Ken a ridicat arma. Nu au intervenit pentru a-l ajuta pe Akira pentru că știau că el avea situația sub control și nu voiau să se amestece în ceea ce urma să facă. Altfel, ei ar fi fost cei care i-ar fi tulburat starea de spirit lui Akira în timp ce acesta avea de-a face cu cineva.
- E dezamăgitor că a trimis pe cineva atât de slab să se ocupe de mine, a șoptit Akira la urechea celuilalt, care acum se zbătea ca să-și salveze viața. Un braț era inutil, rupt, iar cu celălalt nu avea puterea să lupte cu Akira. Fața asasinului s-a înroșit din cauza lipsei de aer și, în cele din urmă, a devenit nemișcat, sufletul părăsindu-i corpul. Akira i-a eliberat strânsoarea, iar corpul celuilalt s-a prăbușit nemișcat pe podeaua parcării. Akira și-a ajustat ușor yukata și s-a întors spre Doya.
- Îți voi cumpăra o cravată nouă, a spus Akira. Gărzile lui de corp au venit și s-au debarasat rapid de corpul asasinului. Din fericire, parcarea unde se afla Akira era o zonă VIP. Deși existau agenți de pază, aceștia nu erau suficient de aproape pentru a vedea ce s-a întâmplat. Oamenii lui Akira au făcut curățenie foarte repede.
- Bine, hai să mergem, a spus Akira, apoi s-a îndreptat spre mașină. Ken i-a deschis portiera. Imediat, convoiul lui Akira a părăsit locul de desfășurare al evenimentului, îndreptându-se spre casă.
Vrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira a vibrat când a ajuns acasă și a intrat în dormitor. L-a ridicat, a verificat ora și a răspuns la apel.
- Hei, a spus Akira zâmbind.
(„A durat puțin prea mult”,) a răsunat vocea lui Kaimera.
- Te referi la momentul în care l-am omorât? a întrebat Akira.
(„Da, de obicei e mai rapid decât atât”,) a răspuns Kaimera, iar Akira a chicotit ușor.
- Mâna mea nu e prea puternică, știi. M-am masturbat puțin prea mult aseară, ai văzut, nu? a spus Akira zâmbind. Aseară, l-a sunat video pe Kaimera și a avut o mică sesiune de sex telefonic cu el, unde s-a masturbat în fața lui Kaimera.
(„Haha, atunci de ce nu-l lași pe Ken să se ocupe de asta? În felul acesta nu va mai trebui să-ți folosești mâinile”,) a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Am vrut să-ți arăt abilitățile mele, știi. Și te plângi că am întârziat prea mult, a mormăit Akira, nu chiar serios. Kaimera a chicotit încet. Detectase ceva suspect pe imaginile de pe camerele de supraveghere cu privire la asasin și îi trimisese lui Akira un mesaj avertizându-l să fie atent.
- Dacă nu m-ai fi supravegheat, aș fi fost împușcat, a spus Akira.
(„Nu, știu că ai simți că ceva nu e în regulă”,) a spus Kaimera, știind cât de precaut era Akira.
- Mulțumesc, dragostea mea, a răspuns Akira.
(„Hehe, am auzit că ieși cu o pianistul mâine, asta e tot?”) L-a tachinat Kaimera. Akira știa foarte bine că Kaimera știa deja.
- E în regulă? Dar dacă nu ești de acord cu acest pianist, atunci nu voi merge, a răspuns Akira.
(„Sunt bine. E doar o modalitate de a te descărca”,) a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Și tu? Nu vrei să găsești o modalitate de a te descărca? l-a tachinat Akira.
(„Sunt ocupat cu munca zilele astea, nu am timp. E în regulă să-mi folosesc mâinile.”) a răspuns Kaimera pe un ton normal. Cei doi au vorbit despre asta ca și cum ar fi discutat despre vreme.
(„Bine, du-te și fă un duș și odihnește-te. Ai avut o zi lungă. Trebuie să mergi la companie mâine, nu-i așa?”) a spus Kaimera. Știa perfect programul de lucru al lui Akira.
- Da, trebuie să verific totalurile, a spus Akira zâmbind, pentru că mâine urma să țină o ședință despre munca de azi.
(„Atunci ar trebui să te odihnești. A, și în ceea ce privește pianistul, îi voi verifica din nou trecutul și îți voi trimite informațiile mâine”,) a repetat Kaimera, doar ca să se asigure că persoana care îl aborda pe Akira nu avea motive ascunse. Akira a fost de acord, deoarece Kaimera verifica de obicei lucrurile pentru el, ca o chestiune firească. După ce conversația s-a încheiat, a închis telefonul cu Kaimera, a făcut un duș și s-a dus la culcare.
- Noris, Kaimera, după ce închise telefonul cu Akira, ieși din camera lui și se duse direct la Noris.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Noris.
- Șeful este liber să vorbească? a întrebat Kaimera.
- Hmm, este liber acum. Vrei să mergi să vorbești cu șeful, nu-i așa? a întrebat Noris. Kaimera a dat din cap, așa că Noris s-a dus să-i spună mai întâi lui Roman. Apoi, Roman l-a chemat pe Kaimera să-l vadă.
- Nu ești în permisie? întrebă Roman cu o voce calmă, fără nicio supărare că Kaimera era în permisie ca să supravegheze munca lui Akira. La urma urmei, Roman voia ca prietenul său să fie în siguranță.
- Da, dar treaba e gata, a răspuns Kaimera.
- Cum a mers? A întâmpinat Akira vreo problemă? a continuat să întrebe Roman. Kaimera i-a povestit apoi lui Roman despre asasin.
- Akira pare mult mai obosit decât noi ceilalți, atât cu cei din interior, cât și cu cei din exterior, a spus Roman. Dintre cei patru, chiar dacă aveau dușmani, Akira era cel mai des atacat și era ținta asasinării.
Roman, Ivan și Ares nu au fost surprins că atunci când l-au întâlnit prima dată pe Akira, acesta părea atât de posomorât și retras. Trecuse prin asta încă din copilărie. Deși avea o familiile care îl susținea pe Akira, în ciuda faptului că avea un bunic, fusese presat și izolat încă din tinerețe. Supraviețuirea lui Akira timp de 38 de ani era impresionantă, dar nu fusese lipsit de greșeli; se rănise uneori, dar nimic grav.
- Deci, ce te aduce aici să mă vezi? a întrebat Roman.
- Am nevoie de ceva de la Turela de Gloanțe, așa că am venit să-ți cer permisiunea, șefu’, a răspuns Kaimera. Roman a ridicat ușor o sprânceană.
- Ce ai de gând să faci? întrebă Roman imediat, știind că dorința lui Kaimera era de a avea ceva de la Turela de Gloanțe, care era de fapt fabrica de arme, medicamente și alte lucruri, asta însemna că aceasta punea ceva la cale.
- Vreau să îi fac niște cercei lui Akira. Vor fi pentru comunicare în timp real, a răspuns Kaimera.
- Vrei să spui cum ar fi să faci niște căști, un mic dispozitiv pentru comunicare la distanță, nu-i așa? a întrebat Roman.
- Da, a răspuns Kaimera serios. În mod normal, când vrea să-l avertizeze pe Akira, fie îi trimite un mesaj, fie sună. Uneori, poate fi puțin prea târziu, iar dacă se întâmplă ceva brusc, Akira ar putea fi în pericol.
- Bine, dacă vrei ceva, contactează-i și spune-le să ți-le trimită. Și dacă reușești să faci, fă și pentru noi, a spus Roman rânjind.
- Da, a răspuns imediat Kaimera. După ce a primit permisiunea, Kaimera s-a scuzat și s-a întors în camera sa. A verificat articolele de care avea nevoie și a contactat Turela de Gloanțe pentru a i le livra. Odată ce comanda a fost plasată, Kaimera a început imediat să-l cerceteze și să-l monitorizeze pe pianistul pe nume Milo pentru orice activitate suspectă. Constatând că antecedentele lui Milo erau curate, i-a lăsat un mesaj lui Akira pentru a-l citi a doua zi dimineață.
După ce i-a transmis mesajul lui Akira, Kaimera a profitat de ocazie pentru a merge să caute ceva de mâncare. Deși era priceput în multe lucruri, era încă om și avea nevoie să mănânce și să bea. Cu toate acestea, Kaimera a ales să meargă la sala de mese a gărzilor de corp, adică pe terenul de antrenament pentru gărzile de corp și Obi.
- Bună dimineața, domnule Kaimera, l-au salutat gărzile de corp când Kaimera a intrat în sala de mese. Kaimera a dat din cap în tăcere în semn de aprobare, apoi ochii i-au căzut asupra lui JJ și Min-young, care păreau destul de zdruncinați și se așezau să mănânce. Amândoi au tresărit ușor la vederea lui Kaimera, în special Min-young, care nu părea la fel de îndrăgostită de Kaimera ca înainte.
- Te simți mai bine? Kaimera se opri și întrebă cu o expresie calmă.
- Ăă, bine... puțin mai bine acum. Tot ce mai rămâne este să-mi scot gipsul de la braț, a răspuns Min. El a fost mai ranit decât JJ.
- Hmm, după ce îl dai jos ne putem antrena în luptă. Dar deocamdată, exersează folosind programul de urmărire. Cel puțin celălalt braț și cealaltă mână îți mai sunt utile, a spus Kaimera, înainte de a pleca. Min-young nu a putut decât să înghită în sec.
- E o nebunie. Chiar și cu un braț rupt, tot te pun să te antrenezi în alte lucruri. Mai vrei să fii prieten cu el? l-a întrebat JJ pe prietenul său. Min-young a zâmbit ironic, dar nu a spus nimic, doar a mâncat în liniște. Kaimera s-a dus să comande mâncare și a mâncat singur în tăcere, deoarece nimeni nu îndrăznea să stea cu el, era exact ceea ce își dorea Kaimera.
Akira s-a dus la compania lui de dimineață ca să facă o ședința despre munca de ieri. Văzuse mesajul lui Kaimera dar nu s-a gândit să îl sune acum, știind că s-ar putea să se odihnească încă, deoarece fusurile lor orare erau inversate.
- Șefu’, am adunat informații despre biletele de intrare ale familiei domnului Norito, a spus Ken, referindu-se la al doilea bunicul al lui Akira, ale cărui informații le trimisese unor oameni să le investigheze ieri.
- Ce ai aflat? a întrebat Akira pe un ton calm și egal în biroul său de la companie.
- Cineva din compania noastră a emis biletele, a răspuns Ken. Fața Akirei s-a încruntat imediat.
- Cine? a întrebat Akira.
- Directorul de marketing a spus că are unele dificultăți financiare. Când domnul Norito i-a oferit o compensație bănească în schimbul biletelor, au fost de acord să îi facă acestuia biletele, a relatat Ken.
- Hmm, mă ocup de asta în timpul ședinței, a răspuns Akira, apoi a discutat puțin mai mult despre afacerea lui cu mina de diamante înainte de ședință.
În sala mare de conferințe de astăzi, erau prezenți manageri și directori. Deși unii dețineau funcții de conducere, nu aveau prea multă autoritate, deoarece Akira controla totul. Puteau doar să urmeze ordinele lui Akira. Akira le-a spus tuturor să-și ocupe locurile. Camera a fost plină de conversații, saluturi și discuții legate de muncă până când ușile s-au deschis, cu Ken în frunte. Toată lumea a tăcut și și-a ocupat locurile. Văzându-l pe Akira, tuturor le-a dat fiori. Era rar ca Akira să convoace o ședință cu toată lumea deodată; de obicei, ținea ședințe cu unul sau două departamente odată.
Akira s-a îndreptat spre locul său, aruncând o privire calmă către toată lumea. Privirea lui a zăbovit asupra managerului de marketing mai mult decât asupra oricui altcuiva, făcându-l pe acesta să-și plece capul, transpirația șiroindu-i pe spate.
- Sunt cu toții aici? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, haideți să rezumăm evenimentul de ieri. Cine vrea să înceapă, să înceapă, a spus Akira. Fiecare manager de departament a început imediat să rezume recapitularea serii precedente. Akira a ascultat în liniște, revizuind informațiile transmise. Ocazional, puneau întrebări despre lucruri de care nu erau siguri, dar primea răspunsuri satisfăcătoare. Se discutau probleme și sugestii de îmbunătățire, iar Akira asculta calm, fără a da niciun semn de nemulțumire. Acest lucru i-a ușurat pe toți cei prezenți. Întâlnirea a durat aproape două ore.
- Bine, acum că am terminat treaba, mai am ceva de discutat cu voi toți, a spus Akira, făcându-i pe toți să se încordeze. Akira s-a uitat la toți, privirea lui oprindu-se asupra managerului de marketing.
- Toată lumea știe că atunci când lucrează cu mine, am o regulă de neclintit: onestitatea, a spus Akira. În sala de ședințe s-a lăsat tăcerea. Mulți oameni s-au întrebat dacă cineva din încăpere l-a nemulțumit pe Akira; altfel, nu ar fi adus vorba despre asta.
- Compania oferă compensații și beneficii complete tuturor, nu-i așa? a continuat Akira.
- Da, au răspuns toată lumea.
- Atunci... de ce... m-ai trădat, Arudo? a strigat Akira numele managerului de marketing. De fapt, ar fi putut să-l cheme pe Arudo și să se ocupe singur de asta, dar voia ca toată lumea să vadă și să înțeleagă consecințele trădării sale; era ca și cum l-ar fi dat exemplu pentru a-i avertiza pe alții.
- Eu...? bâlbâi Arudo, cu vocea tremurândă. Toți ochii erau acum ațintiți asupra lui. Akira nu răspunse, ci se holbă insistent la Arudo, făcându-l să pălească.
- Îți ofer șansa să mărturisești, spuse Akira scurt. Arudo se ridică repede de pe scaunul de lucru și îngenunche imediat pe podeaua sălii de conferințe.
- Îmi pare rău, șefu’. Am greșit. Chiar nu-l puteam refuza pe bunicul șefului. În plus, îl văd ca pe un membru al familiei, așa că nu am îndrăznit să refuz, a spus Arudo, cu vocea tremurândă. Știa că, dacă Akira spusese asta, trebuiau să existe dovezi.
- Cine e stăpânul, eu sau bunicul meu? a replicat Akira. Presiunea din privirea lui Akira i-a făcut pe toți să se simtă inconfortabil, chiar dacă nu ei erau cei priviți fix, așa cum era Arudo.
- Șeful este superiorul meu, a răspuns Arudo, plecându-și capul și tremurând.
- Știind toate acestea, tot îndrăznești să accepți oferta lor? Sau este pentru că ai nevoie de bani ca să-ți întreții amanta? a spus Akira, făcându-l pe Arudo să înlemnească. O altă regulă strictă pentru cei care lucrau la compania lui Akira era că angajaților le era interzis să-și înșele soțiile sau să aibă amante. Totuși, dacă încă se întâlneau cu cineva și nu erau căsătoriți, orice infidelitate era strict interzisă, deoarece putea cauza probleme companie.
Parțial pentru că Akira se confruntase cu probleme similare cu propria familie, a adus această regulă și în companie. Deși cei din afară ar putea spune că este o chestiune personală. Akira, nu voia ca oameni care nici măcar nu erau loiali propriei familii să lucreze pentru el.
- Am ochi ageri, spuse Akira din nou, aruncând o privire în jur la toți cei din sala de ședințe. Cei care nu făcuseră nimic greșit nu se simțeau intimidați. Dar unii oameni care comiteau în secret mici infracțiuni se gândeau la modalități de a rezolva problemele. Arudo era uluit pentru că nu găsea o scuză.
- Ești un muncitor calificat, dar pe lângă pricepere, am nevoie de onestitate. Priceperea poate fi dobândită, dar onestitatea este înrădăcinată în caracter și greu de cultivat. Bine, îți voi da o indemnizație pe trei luni și poți să-ți împachetezi lucrurile și să pleci de la compania mea. Cât despre noul manager de marketing, mă voi gândi pe cine să pun în funcție mai târziu. Ședința s-a încheiat. A spus Akira înainte de a se ridica și a părăsi imediat sala de ședințe.
- Șefu’, șefu’, vă rog să-mi dați o șansă, a încercat Arudo să-l strige pe Akira, dar Doya l-a oprit. Doya urma să-l însoțească pe Arudo pentru a-i procesa concedierea din companie chiar în acel moment. Ceilalți s-au uitat la Arudo cu milă și au părăsit și ei sala de ședințe.
Chiar dacă Akira era nemilos, crima lui Arudo a fost comisă în cadrul companiei, nu a avut legătură cu traficul de arme, așa că Akira nu a luat măsuri prea serioase.
Întorcându-se la biroul său, Akira și-a amintit că menționase că îl va contactase pe tânărul pianist în ziua respectivă, așa că l-a rugat pe Ken să-i aranjeze cina în seara aceea. Tânărul pianist a fost de acord imediat.
🐅...🐅...
Kaimera s-a trezit la cinci dimineața. A verificat imaginile de pe camerele de supraveghere din biroul lui Akira și a constatat că Akira nu mai era la companie. Apoi a verificat acasă și a văzut că Akira tocmai ajunsese. Nu plănuia să-l contacteze pe Akira acum, deoarece voia mai întâi să-și vadă de rutina lui.
Kaimera s-a dus la sala de sport a bodyguarzilor ca să se antreneze. A folosit diversele aparate de exerciții și apoi a alergat pe bandă în tăcere, purtând căști pentru a bloca alte zgomote din jur.
Vrr... Vrrr...
Telefonul său a vibrat în timp ce Kaimera îl așezase pe suportul benzii de alergare. A răspuns la apel prin cască când a văzut că era Akira. Era bine că Kaimera dezactivase sunetul apelurilor primite; altfel, oamenii din sală ar fi tresărit dacă ar fi auzit pe cineva gemând.
- Alo? a răspuns Kaimera la telefon, respirând puțin greoi de la alergare.
(„Hei, ce faceți? De ce gâfâi așa?”) a întrebat Akira înapoi.
- Alerg, a răspuns Kaimera.
(„Abia aștept să te văd,”) a spus Akira, apoi a trecut la un apel video. Kaimera și-a pus telefonul jos ca Akira să-l poată vedea.
(„Uau, alergi fără tricou, nu-i așa?”) Vocea Akirei a răsunat în căști. Kaimera a zâmbit ușor.
(„Chiar vreau să-ți șterg sudoarea de pe față cu limba mea”,) a spus Akira, privindu-l pe Kaimera prin ecranul telefonului cu o privire dulce și iubitoare.
- Ai mână? a întrebat Kaimera la rândul lui. Akira a râs în schimb.
(„Așa e, limba mea.”) a răspuns Akira. Kaimera a chicotit ușor în timp ce fugea.
(„Hei, acum merg să iau cina cu Milo”,) i-a spus Akira lui Kaimera.
- Cu pianistul acela? a întrebat Kaimera la rândul său.
(„Da, dar cred că nu voi merge mai departe cu el. Se pare că nu mă va putea suporta. Dacă aș merge prea departe și el ar muri în pat, asta ar fi deranjant.”) a spus Akira pe un ton normal, pentru că Kaimera îi dăduse lui Akira informații despre activitățile din dormitorul celeilalte părți.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
(„Ești mulțumit?”) a întrebat Akira zâmbind.
- Foarte mult, a răspuns Kaimera scurt. Akira a zâmbit în schimb. Nu era că nu se simțeau posesivi unul față de celălalt, dar amândoi își înțelegeau situația actuală. Această înțelegere reciprocă le permisese să se suporte până acum.
- Când vei prelua funcția? a întrebat Kaimera. Akira a zâmbit imediat ca răspuns.
(„Nu va mai dura mult. Cu siguranță, în decursul anului acesta.”) a răspuns Akira, iar Kaimera a mormăit.
(„Deci, ce vei face azi?”) a întrebat Akira, începând o conversație cu Kaimera în timp ce erau în mașină, în drum spre restaurantul unde el urma să ia cina cu Milo.
- Lucrez pentru șefu’ pentru că mi-am luat liber ieri, a răspuns Kaimera, alergând încontinuu.
(„Roman e supărat că ți-ai luat liber de la serviciu ca să mă ajuți?”) a tachinat Akira, pentru că, în realitate, Akira știa foarte bine că Roman nu s-ar supăra deloc.
- Nu, a răspuns Kaimera.
- Am de gând să fac ceva pentru tine. Te voi anunța când va fi gata, a spus Kaimera.
(„Ce faci?”) a întrebat imediat Akira, curios.
- Lasă-mă să termin mai întâi, Kaimera nu voia încă să-i spună. Akira părea enervat, dar nu prea mult, și nu era nerăbdător să afle.
(„Bine, aproape am ajuns la restaurant. Ne vedem mai târziu.”) a răspuns Akira. Kaimera a confirmat, iar Akira a închis. Kaimera a mai făcut mișcare puțin înainte de a se întoarce în camera lui ca să facă duș, să se pregătească de micul dejun și să se apuce de treabă ca de obicei.
Akira a ajuns la sala de mese privată pe care o rezervase, unde Milo aștepta de aproximativ 5 minute. Akira îi pusese pe unul dintre oamenii lui să-l ia cu mașina.
- Salut, Milo. Ai așteptat mult? îl salută Akira. Milo zâmbi imediat în semn de răspuns.
- Nu de mult. M-am gândit că vei veni să mă iei, a spus Milo zâmbind.
- Îmi pare rău, dar dacă fac asta, s-ar putea să dai de bucluc, a spus Akira, privindu-l pe Milo cu o sclipire malițioasă în ochi, făcându-l pe Milo să se simtă destul de jenat.
- Hai să comandăm niște mâncare. Poți comanda ce vrei, a spus Akira, înainte să înceapă să comande și să stea de vorbă cu Milo în același timp.
- Arăți atât de sexy în yukata aia, l-a complimentat Milo. Akira a zâmbit ușor.
- Mulți oameni spun asta, a spus Akira, fără să se obosească să fie umil în privința asta. Milo a chicotit, când a sosit mâncarea s-au așezat, au mâncat și au băut împreună.
- Am terminat cina. Unde mergem acum? a întrebat Milo primul, aruncându-i lui Akira o privire semnificativă. Akira a chicotit ușor.
- Îmi pare foarte rău, dar am niște treburi urgente de rezolvat. În plus... nu vreau să pierd un pianist grozav ca tine, a spus Akira. Milo s-a oprit o clipă, privindu-l pe Akira nedumerit. Chiar dacă Akira era crud și violent cu ceilalți, și mai ales în pat, nu forța niciodată pe nimeni. Dacă știa că cineva nu poate continua în pat cu el, nu l-ar fi forțat.
- Nu înțeleg, a întrebat Milo direct. Akira i-a povestit apoi la fel de direct prin ce trece fiecare dintre partenerii săi, făcându-l pe Milo să devină palid.
- Înțeleg acum. Mulțumesc că mi-ai spus dinainte, a spus Milo. Akira a chicotit ușor.
- Sau ești interesat de vreuna dintre femeile mele? a întrebat Akira.
- Nu, mulțumesc. Aș prefera să merg la clubul Taiga, a spus Milo, știind deja despre clubul lui Taiga.
- Ah, în cazul ăsta..., a spus Akira înainte să-l sune pe Ken să-i dea cardul VIP al clubului, pe care apoi i l-a înmânat lui Milo.
- Uite, îți dau acest card VIP. Te asigur că vei fi bine primit, a spus Akira. Milo a zâmbit și i-a mulțumit lui Akira. După cină, Akira le-a ordonat oamenilor săi să-l ducă pe Milo la Clubul lui Taiga. Akira nu a regretat că nu a continuat cu Milo, deoarece se părea că câștigase încă un client pentru club. Înainte de a se îndrepta spre port pentru a inspecta mărfurile trimise de Roman.
Capitolul 11
- Șefu’, există o mică problemă cu transportul nostru, a spus Ken în timp ce mașina se oprea la depozitul lui Akira din port. Acest depozit servea drept zonă de depozitare temporară, iar în seara asta, Roman urma să expedieze niște mărfuri către Akira pentru inspecție înainte de a le trimite la Fei Long în Hong Kong.
- Ce? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Oamenii noștri tocmai ne-au informat că ofițerii vamali vor să vorbească cu șeful înainte de a permite acostarea mărfurilor. Nava noastră este în prezent ancorată în afara portului și nu poate acosta încă, a răspuns Ken. Expresia feței lui Akira a devenit rece, știind foarte bine ce voiau ofițerii de la el.
- Banii pe care i-am dat mai devreme, nu au fost suficienți ca să trăiască? a spus Akira. Akira plătise o sumă considerabilă ca mită și comisioane funcționarilor vamali care inspectau mărfurile importate pe mare, ca să nu-l deranjeze. Sincer, Akira nu a trebuit să plătească, dar era prea leneș să curețe mizeria mai târziu, așa că a plătit pentru a evita alte probleme. Funcționarii nu l-au constrâns sau amenințat pe Akira, știind că nu pot, ci l-au rugat politicos să le dea niște bani pentru ceai și cafea.
- Cred că vechiul șef s-a pensionat și l-a înlocuit unul nou, a răspuns Ken.
- Atunci roagă-i să vină la birou să vorbească, a spus Akira, deoarece depozitul său avea un spațiu de birouri pentru el. După ce a primit comanda, Ken l-a contactat pe responsabilul cu recepția mărfurilor și i-a ordonat să le spună personalului să vină să vorbească cu Akira la birou. Akira a coborât apoi din mașină și s-a dus direct la birou. Curând, oamenii lui au sosit cu trei ofițeri. Akira l-a recunoscut pe unul dintre ei; era șeful adjunct care venise cu ofițerul anterior. Akira s-a uitat la bărbatul arogant din față cu o expresie calmă, în timp ce șeful adjunct familiar avea o expresie tensionată.
- Îmi face plăcere să vă cunosc, domnule Toshimoi. Sunt Benjiro, noul șef al Departamentului Vamal, se prezentă Benjiro pe un ton oarecum nemulțumit, văzând că Akira nu se prezentase primul.
- Stai jos, spuse Akira scurt, fără niciun salut în schimb. Acest lucru îl nemulțumi pe Benjiro, care se aștepta ca Akira să fie cel care să arate respect pentru a-i obține ajutorul cu mărfurile importate – despre care știa că sunt arme. Intenționa să-i ceară lui Akira o mită mai mare decât fostului său șef, ignorând avertismentele adjunctului șef, care se întâlnea adesea cu Akira, și nu voia să se amestece prea multă. Benjiro părea să ignore aceste avertismente și se așeză pe scaunul din fața biroului lui Akira.
- Am auzit că vrei niște bani în plus pentru ceai, asta e tot? a întrebat Akira direct, fără să ocolească subiectul.
- Da, banii pe care i-ai plătit vechiului șef nu au meritat deloc riscul. Încă trebuie să-i distribui celorlalți ofițeri, a spus Benjiro. Akiha a rânjit.
- Ești sigur că vrei să-i distribui și altora? a întrebat Akira, făcându-l pe Benjiro să simtă o căldură în inimă. Nu intenționa cu adevărat să-i distribuie și altora, așa cum îi spusese lui Akira; plănuia doar să dea prietenilor și oamenilor apropiați. Dar trebuia să o spună într-un mod care să-l facă să arate bine.
- Desigur, a răspuns Benjiro. Akira a chicotit ușor.
- Ce părere aveți? Sunteți de acord cu el, domnule Fudo? l-a întrebat Akira pe adjunctul care venise cu el.
- De ce trebuie să-l întreb pe el? Eu sunt șeful. Am dreptul să iau decizii fără să întreb pe altcineva, a replicat Benjiro imediat. Akira l-a privit cu o privire rece.
- Ei bine, ce mai faci, Fudo? l-a întrebat Akira din nou pe Fudo, făcându-l pe Benjiro să scrâșnească din dinți la vederea atitudinii indiferente a lui Akira.
- Nu sunt de acord. Ceea ce ne-a dat domnul Akira este deja suficient de bine, a spus Fudo fără menajamente. Nu avea nicio intenție să-și flateze noul șef, știind foarte bine așa, dacă ar fi trebuit să aleagă între a avea probleme cu Akira și Benjiro, ar fi preferat să aibă probleme cu Benjiro. Iar motivul pentru care venise cu Benjiro era să-i arate lui Akira inocența sa, să demonstreze că nu era de acord cu ceea ce făcea Benjiro.
- Hei, tu! Ești ofițer, dar alegi să fii de partea altora în loc de a fi de partea propriei organizații? a strigat imediat Benjiro la Fudo.
- Îi ajut destul de mult pe oamenii din organizație, a spus Fudo, dar acest lucru nu a părut să-i stârnească vreo suspiciune lui Benjiro.
- Deci, ce vei face? Vei fi de acord cu propunerea mea? Benjiro l-a ignorat pe Fudo, considerându-se lider, și s-a întors să-l preseze din nou pe Akira.
- Dacă plătești mai mult, îți garantez că vei putea face comerț fără probleme. Dar dacă nu... nu pot garanta că mărfurile tale vor ajunge măcar în țară, a amenințat Benjiro. Akira a chicotit ușor, și-a luat telefonul și i-a trimis un mesaj lui Kaimera. După ce a primit un răspuns, s-a uitat la Benjiro, care se uita urât la Akira pentru că nu răspundea.
- Am nevoie de o jumătate de oră să mă gândesc. Deocamdată, te rog să te relaxezi și să-ți savurezi ceaiul, a spus Akira. Ar fi putut chiar să-și ia sabia și să-l decapiteze pe celălalt, dar a ales să-l lase pe Kaimera să se ocupe de ceva.
- De ce te gândești atât de mult? a întrebat Benjiro la rândul său.
- Afacerea mea nu se joacă de-a prăvălia, a spus Akira.
- Foarte bine, am suficient timp să aștept răspunsul tău, așa cum nava ta trebuie să mă aștepte pe mine, a răspuns Benjiro. Akira s-a uitat la el și, prima dată când Benjiro i-a întâlnit privirea directă, l-a făcut să-i treacă un fior ciudat pe șira spinării. Dar când s-a gândit la banii pe care îi va primi, a alungat acel sentiment.
Timpul trecea în sala de recepție. De partea lui Akira, nimeni nu vorbea, dar se uitau la Benjiro și la asistentul său, care stăteau, discutau și râdeau, cu fețe calme și lipsite de expresie. Și Fudo stătea liniștit și își bea ceaiul, pentru că ghicise deja ce avea să se întâmple; noul său șef cu siguranță nu avea să obțină ceea ce își dorea.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira a vibrat din nou. A verificat ecranul și un zâmbet satisfăcut i s-a întins pe față.
- Bine, am răspunsul, a spus Akira. Benjiro s-a încruntat ușor, pentru că, în timp ce stătea în cameră, Akira nu făcuse nimic altceva decât să stea liniștit și să-și verifice din când în când telefonul. Nu părea deloc adâncit în gânduri.
- Ai așteptat să auzi vești, a spus Benjiro.
- Înainte să aud răspunsul tău, lasă-mă să te întreb din nou, tot vrei să-mi ceri mai mulți bani? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, a răspuns imediat Benjiro. Akira a dat din cap, apoi a îndreptat telefonul spre Benjiro, care s-au uitat curios la ecranul telefonului. Nu se aștepta să vadă ceva șocant, dar când s-a uitat atent la ecran, ochii i s-au mărit. Era o înregistrare video din interiorul casei lui Benjiro, imagini de la o cameră de supraveghere care îi arătau pe soția sa, pe fiul său adolescent și pe fiica sa adolescentă în casa lor. Videoclipul s-a schimbat pe măsură ce camera s-a îndreptat spre exteriorul casei. A văzut aproximativ cinci bărbați îmbrăcați în negru stând în grădina de lângă casă.
- Ce crezi că îi faci familiei mele? Cum îndrăznești să intri în casa mea? a întrebat Benjiro neliniștit, înainte de a-și ridica telefonul ca să-și sune soția. Akira nu a obiectat, stând tăcut și privindu-l pe Benjiro. Telefonul din casa lui Benjiro a sunat, iar el și-a văzut soția venind să răspundă.
- Bună, dragă, tu... Benjiro voia ca soția lui să sune la poliție, dar la celălalt capăt al firului era tăcere.
(„Ești tu Benjiro?”) Vocea soției lui Benjiro se auzea prin telefon, dar venea și de pe laptop, de la fereastra pop-up pe care Akira i-o deschisese lui Benjiro.
(„Draga mea, ce faci?”) S-a auzit o voce de bărbat. Era vocea lui Benjiro, dar nu vorbea; stătea uluit de sunetul pe care îl auzea prin ecran.
(„Fac ordine în casă. Apropo, când te întorci?”) a întrebat soția lui Benjiro.
(„Am o treabă urgentă de făcut, așa că s-ar putea să mă întorc târziu. Am vrut să te sun să te anunț.”) a răspuns Benjiro, chiar dacă a rămas așezat nemișcat.
- Ce naiba e asta? Cum ai putut face una ca asta? a exclamat Benjiro, îngrozit, când a văzut că soția lui nu observase nimic neobișnuit în conversație. Era vocea lui la telefon. Apoi, Benjiro a sunat la telefonul mobil al fiului său. Ecranul a trecut la dormitorul fiului său, unde acesta se juca. Imaginea pe care a văzut-o Benjiro provenea de la o cameră web pe care fiul său o instalase pe biroul calculatorului.
(„Da, tată”) Fiul lui Benjiro a răspuns la telefon și, la fel ca în cazul soției sale, vocea pe care Benjiro a auzit-o era cea a lui care îi spunea fiului său să verifice casa de alături. El a spus că verificase imaginile de pe camerele de supraveghere și părea că robinetul de apă fusese lăsat deschis și că voia ca fiul său să meargă să verifice. Casa de alături era locul unde se ascundeau cele cinci persoane.
(„Da, tată”,) a răspuns fiul.
- Nu! Nu! Nu ieși! Nu ieși! Nu-i face nimic fiului meu! a țipat Benjiro, cu vocea tremurându-i de frică. Nu crezuse niciodată că Akira ar fi capabil de așa ceva.
- Nu-ți face griji, oamenii mei nu vor face nimic familiei tale acum. Depinde mai mult de răspunsul tău, a spus Akira pe un ton relaxat. De fapt, Akira nu intenționa să facă rău familiei lui Benjiro. Îi cerea doar mai mulți bani. Pur și simplu voia să îi arate de ce era capabil, o amenințare preliminară. Chiar dacă Akira era nemilos, nu a mers niciodată atât de departe încât să rănească copii sau femei nevinovate.
- Ce... ce răspuns? întrebă Benjiro, asistentul său era la fel de panicat. Doar Fudo a rămas calm.
- Îți ofer două opțiuni. Ori îți iei în liniște salariul actual și continui să-ți faci treaba, ori... accepți salariul mărit, dar familia ta s-ar putea să nu poată supraviețui, a amenințat Akira.
- Mă... mă ameninți? Te voi reclama la poliție! a replicat Benjiro, dar Akira nu a dat niciun semn că ar fi intimidat de amenințare.
- Îmi ceri să luăm cadavrele membrilor familiei tale? a întrebat Akira. Benjiro a tremurat de frică înainte ca telefonul să-i sune. L-a ridicat, s-a uitat la ecran și a ezitat să răspundă.
- Bună, domnule, a răspuns Benjiro la apelul directorului general al Vămilor, superiorul său. Auzind cuvintele celuilalt, fața lui Benjiro a pălit. Îi fusese interzis să se amestece în treburile lui Akira dacă nu dorea să fie demis din funcție.
- Chiar sunteți dumneavoastră, domnule? întrebă din nou Benjiro, bănuind în secret că ar putea fi unul dintre oamenii lui Akira care își schimba vocea pentru a-i da ordine. Dar a fost întâmpinat cu o avalanșă de insulte și i s-a ordonat să se prezinte la departament a doua zi dimineață devreme. A fost de acord rapid înainte ca directorul să închidă. Benjiro s-a uitat la Akira cu neliniște. Începea să înțeleagă de ce Fudo îi interzisese să se implice cu Akira. Aroganța sa inițială a dispărut într-o clipă.
- Liceul... nu e prea departe de casa ta, a spus Akira, menționând în treacăt liceul la care mergeau fiul și fiica lui Benjiro, ca o modalitate de a-l încuraja pe celălalt.
- Nu mai cer nimic. Depinde de domnul Akira. Nici măcar nu trebuie să plătești. Nu mai am nevoie. Îmi cer scuze că te-am deranjat. Benjiro, care era mai în vârstă decât Akira, s-a ridicat repede și s-a înclinat de mai multe ori în fața lui Akira. Akira i-a întors un zâmbet.
- E în regulă. Sunt o persoană generoasă. Vă voi plăti pe toți ca de obicei. Voi faceți-vă doar treaba. Ah, și aveți grijă de barca mea, a spus Akira.
- Cât despre familia ta, dacă nu intenționezi să-mi faci probleme, nu mă voi amesteca în viața familiei tale, a răspuns Akira. Benjiro a continuat să-și plece capul până când Akira i-a făcut semn să plece. Fudo l-a ajutat apoi pe Benjiro și pe asistentul său să iasă din biroul lui Akira. Akira i-a trimis apoi un mesaj lui Kaimera, spunându-i ca cei din unitatea Obi să părăsească casa lui Benjiro.
- Ken, spune-le oamenilor noștri să verifice nava. Anunță-mă când acostează, ca să pot inspecta încărcătura și să mă odihnesc puțin, a spus Akira. Ken s-a oferit voluntar să meargă să verifice, iar Akira l-a sunat imediat pe Kamera la telefon.
(„E totul gata?”) a întrebat Kaimera.
- E gata. Ești uimitor că ai rezolvat totul în jumătate de oră, a spus Akira zâmbind. Când i-a trimis un mesaj lui Kaimera să-i clarifice problema, Kaimera i-a cerut o jumătate de oră. De aceea, Akira i-a spus lui Benjiro că are nevoie de o jumătate de oră să se gândească.
(„Timpul tău este prețios”,) a răspuns Kaimera scurt. Akira a chicotit satisfăcut.
- Inițial am crezut că voi face niște mișcare, a răspuns Akira.
(„Nu-ți irosi energia și nu transpira degeaba”,) a spus Kaimera.
- Da, ar fi mai bine să transpir în pat, nu-i așa? L-a tachinat Akira pe Kaimera la rândul lui.
- Dar hei, chiar ești tu? Nu a fost nimeni care să-ți imite vocea, nu-i așa? a întrebat Akira în glumă.
(„Depinde de tine ce crezi. Fă orice te face confortabil”,) a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
(„Trebuie să mă întorc la muncă acum. Dacă ai probleme, mă poți suna oricând”,) a răspuns Kaimera, deoarece avea de lucru cu Roman.
- Problema mea e că am nevoie de tine lângă mine tot timpul, a spus Akira.
(„În curând”,) a răspuns scurt Kaimera. Akira a zâmbit în semn de recunoaștere, apoi și-a luat rămas bun de la Kaimera și a închis. La scurt timp după aceea, Ken l-a informat că nava acostase. Akira s-a dus apoi să inspecteze personal încărcătura înainte de a se întoarce acasă să se odihnească.
Kaimera și Akira și-au continuat rutina normală de lucru. Dacă Akira întâmpina probleme, Kaimera îl ajuta să facă curățenie și să le rezolve cât mai bine posibil. Cu toate acestea, Akira nu depindea exclusiv de Kaimera; el se ocupa de multe lucruri și singur.
După ce a obținut lucrurile de la Turela de Gloanțe, Kaimera a început imediat să facă cerceii pe care îi intenționa pentru Akira, folosindu-și timpul liber de la lucrul pentru Roman. Aceștia au fost terminați rapid, Kaimera i-a testat și a plănuit să facă și câțiva pentru unitatea Obi.
- Hmm, sunt destul de buni. Și ce zici de cei ai lui Akira? Roman a luat cerceii pe care i-a primit de la Kaimera, i-a testat și apoi a vrut să-i vadă pe ai lui Akira. Kaimera i-a pus cutia jos lui Roman, care a luat-o, a deschis-o și a chicotit ușor.
- Îl cunoști bine, a spus Roman, observând că cerceii Akirei erau împodobiți cu diamante. După ce i-a examinat, i i-a returnat lui Kaimera.
- Aș dori să cer trei zile libere, a spus Kaimera.
- Te duci să-l vezi pe Akira, nu-i așa? a întrebat Roman, știind că Kaimera probabil voia să-i dea cerceii lui Akirei chiar el.
- Da, a răspuns Kaimera direct.
- De ce să mergi doar trei zile? Drumul dus-întors durează deja o zi. De ce să nu mergem o săptămână? Așa te poți și odihni, a spus Roman.
- Munca mea nu s-a terminat încă. Nu vreau să o pun în așteptare atât de mult, a spus Kaimera.
- Poți lucra oriunde, nu-i așa? a continuat Roman.
- Atunci am nevoie doar de cinci zile, se târgui Kaimera. Roman a chicotit încet.
- El vrea doar să ia o pauză lungă, dar tu, tu vrei să te întorci repede la muncă. Dacă Akira ar ști, cu siguranță s-ar plânge că nu vrei să petreci prea mult timp cu el, a răspuns Roman.
- Akira mă înțelege bine, a spus Kaimera. Roman a zâmbit ușor.
- Bine, atunci. Îți permit, a răspuns Roman.
- Ar trebui să iei avionul privat? a întrebat Roman, referindu-se la avionul său privat pe care îl păstra pentru ca apropiații săi să-l poată folosi atunci când aveau nevoie.
- Nu, prefer să merg pe cont propriu, a răspuns Kaimera. Roman a dat din cap în semn de aprobare și, după o scurtă discuție despre muncă, Kaimera s-a întors la serviciu și și-a rezervat biletul de avion. Nu-i spusese lui Akira dinainte despre vizita sa în Japonia și nici nu o considera o surpriză. Nici nu-și făcea griji că-i va fi dor de Akira, deoarece îi cunoștea bine programul.
- Cine? Vocea unui membru al unității OBI apropiat de Kaimera a răsunat în timp ce Kaimera se întorcea în apartamentul său.
- Te-ai întors? a întrebat Kaimera. Colegul său, Steve, își luase concediu după ce fusese detașat în Rusia.
- Hei, ești liber în seara asta? Vrei să vii să bei ceva cu mine? N-am mai fost de ceva vreme. Voiam să văd dacă s-a schimbat ceva, a spus Steve zâmbind. Kaimera s-a gândit o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare.
- Sigur, a răspuns Kaimera, înainte de a programa o întâlnire cu Steve și apoi de a se despărți. Kaimera s-a întors la serviciu până seara, când i-a spus lui Noris că va bea ceva cu Steve și că ar trebui să-l sune dacă ar apărea ceva urgent. Kaimera era o persoană care putea fi flexibilă în ceea ce privește programul de lucru al lui Roman fără ca Roman să obiecteze și nu avea nevoie să fie mereu atașată de Roman, pentru că Kaimera îl putea ajuta pe Roman oriunde s-ar fi aflat.
- Nu vii cu noi? a întrebat Steve, văzând că Kaimera era pe punctul de a-și lua propria motocicletă.
- Nu, doar în caz că vrei să mergi în altă parte, a răspuns Kaimera. Steve a chicotit ușor văzând că prietenul său a înțeles. După ce au stabilit un loc unde să meargă, cei doi și-au condus propriile vehicole direct la bar. Au ales un bar pentru că Steve era prieten cu proprietarul și voia să-l salute. Au optat pentru o masă la capătul îndepărtat al barului. Steve a stat de vorbă cu proprietarul și a vorbit și cu Kaimera. Kaimera a stat liniștit, bând. Barul era plin de oameni, iar muzica se amesteca cu sunetele conversațiilor și râsetelor.
- Te-am văzut mergând cu motocicleta, așa că m-am gândit să te invit la o excursie cu motocicleta. Ești interesat? a întrebat Steve.
- În timpul vacanței, nu-i așa? a întrebat Kaimera. Steve a dat din cap în semn de aprobare.
- Îmi pare rău, trebuie să merg în Japonia. Trebuie să-i duc ceva domnului Akira, a spus Kaimera direct.
- Ah, atunci hai. Asta nu te poate opri, a spus Steve cu un zâmbet cu subînțeles. Au stat și au băut, vorbind o vreme, când o femeie s-a apropiat și l-a salutat pe Steve. Steve i-a răspuns cu căldură, așa cum schimbase priviri cu ea periodic. Kaimera stătea liniștit, fără a schimba nicio privire cu nimeni. Din când în când își verifica telefonul dacă Akira lucra, așa că nu era nevoie să-l supravegheze îndeaproape.
- Kai, pot să mă scuz? Steve s-a întors să îl întrebe pe Kaimera. Kaimera știa unde mergea Steve și nu avea de gând să-l oprească.
- Hai, simte-te liber. O să mai stau puțin să beau ceva, apoi o să plec și eu.
- Bună, a răsunat o voce de femeie, în timp ce se sprijinea de tejgheaua barului, privindu-l dulce pe Kaimera. Kaimera s-a uitat la ea în tăcere.
- Pot să îți ofer ceva de băut? a întrebat din nou tânăra femeie.
- Nu mă interesează, a răspuns Kaimera cu o voce calmă. Kaimera nu plănuia să aibă relații temporare cu persoane pe care le întâlnea întâmplător. Dacă ar fi vrut cu adevărat să-și satisfacă pofta față de cineva, ar fi ales un furnizor de servicii care să ofere direct bărbați și femei spre angajare. Avea persoane de încredere, de care se putea asigura că sunt curați și că nu vor cauza probleme mai târziu. Kaimera se gândea că alegerea oricui se oferea astfel i-ar putea crea probleme mai târziu.
- Eşti atât de crud. Pot să stau și să vorbesc cu tine atunci? a întrebat tânăra femeie.
- Simte-te ca acasă, a răspuns Kaimera, întrucât locurile aparțineau restaurantului și oricine putea sta unde dorea.
- Cum te numești? Numele meu este Filla, s-a prezentat tânăra femeie.
- K, spuse Kaimera, dând abrevierea. Tânăra părea puțin nedumerită. Văzând că Kaimera nu a dat mai multe detalii, tânăra a încercat să înceapă din nou o conversație.
- Cu ce te ocupi? a întrebat tânăra femeie.
- Sunt programator, răspunse scurt Kaimera. Nu era nevoie să răspundă, dar simțea ceva suspect în legătură cu femeia cu care vorbea. În timp ce vorbeau, ea se uita mereu la masa formată din patru tineri din colțul restaurantului, ca și cum ar fi trimis un fel de semnal.
- Uau, asta înseamnă că trebuie să faci o grămadă de bani! Ești atât de talentată! a exclamat femeia, deși Kaimera și-a dat seama că nu era sinceră.
- Sunt în regulă, răspunse Kaimera scurt, ridicând paharul cu băutură să-l bea.
- Deci, ești singur aici? Nu ai niciun prieten cu tine? a continuat femeia să întrebe.
- Prietenii mei s-au întors. Mă întorc și eu imediat, a spus Kaimera, uitându-se la ceasul de la mână. Cu coada ochiului, a văzut-o pe femeie făcând semne unui grup de patru tineri. Curând, cei patru bărbați s-au apropiat de Kaimera.
- Hei, ce faci și te pui cu prietena mea? a întrebat un bărbat corpolent cu o voce aspră, trăgând-o de braț pe femeie mai aproape de el.
- Doar vorbeam, a răspuns tânăra femeie. Kaimera a rânjit la vederea slabei performanțe a tinerei.
- Care e problema ta? a întrebat Kaimera înapoi.
- Sigur, dar hai să vorbim afară, a spus un alt tânăr, pe un ton amenințător, apoi și-a pus brațul în jurul gâtului lui Kaimera. Kaimera nu l-a împins, dar s-a conformat, ridicându-se și urmând tragerea tânărului spre fața barului, cu femeia urmându-l. Grupul de tineri l-a condus pe Kaimera într-o alee mică, întunecată și retrasă și l-a împins înăuntru. Kaimera a bănuit că acest grup de tineri căuta victime singure care păreau să aibă bani, pentru a le extorca. Deși Kaimera nu părea slab, au crezut că nu se poate lupta cu cei patru.
- Ce vreți? întrebă Kaimera cu o voce calmă, aprinzând nonșalant o țigară și fumând-o, făcându-i pe cei patru tineri să se simtă insultați.
- Nimic. Dacă vrei să ieși nevătămat din aleea asta, dă-ne niște bani, a spus cel mai înalt și mai corpolent bărbat. Kaimera s-a uitat la femeia care acționa ca o momeală și a văzut că înregistra un videoclip pe telefon. Se părea că făceau asta în mod regulat. Văzând privirea lui Kaimera în lumina slabă de pe ecranul telefonului, femeia a simțit un fior ciudat pe șira spinării, dar a crezut că grupul ei îl depășea numeric și a respins gândul.
- Și dacă nu o fac? a replicat calm Kaimera. Unul dintre bărbații din grup a fost surprins să nu vadă niciun semn de frică sau tensiune din partea lui Kaimera, deoarece majoritatea victimelor lor, deși aparent curajoase, nu au fost niciodată la fel de calme ca Kaimera.
- Hei, băieți, nu vi se pare că tipul ăsta e ciudat? și-a întrebat bărbatul suspicios prietenii.
- Ce e așa ciudat la el? Pur și simplu îi este frică de noi și nu știe cum să se comporte, a spus bărbatul masiv.
- Nu mai vorbi atât de mult. Dă-mi banii dacă nu vrei să fi rănit, a spus bărbatul masiv, scoțând un cuțit ca să-i amenințe. Dar într-o clipă, cuțitul era în mâna lui Kaimera. Kaimera și-a folosit viteza pentru a-l smulge, lăsând grupul de tineri uluiți și fără cuvinte. Kaimera a învârtit cuțitul în mână, uitându-se urât la tinerii care îl extorcau.
- Vreau să mă întorc și să mă odihnesc. Hai să terminăm cu asta, a spus Kaimera, înainte ca țipetele chinuitoare ale celor patru tineri să răsune pe alee.
Tânăra care înregistra videoclipul a rămas încremenită de șoc, ținându-și telefonul în mână. Cei patru prieteni ai ei zăceau pe jos, gemând de durere, toți patru cu brațele grav fracturate și desfigurați. Kaimera s-a îndreptat spre tânără.
- Nu... nu, spuse tânăra femeie, cu vocea tremurândă de frică. Acum, frumusețea lui Kaimera fusese înlocuită de teroare în ochii tinerei femei.
Brusc..
Bărbia și gura fetei au fost prinse cu o mână de mâna mare a lui Kaimera, strângând-o ușor, în timp ce cealaltă mână îi smulgea telefonul din mână.
- Ssst, i-a șoptit Kaimera, făcând-o pe femeie, care era pe punctul de a țipa, să înlemnească. O durea maxilarul și îi amorțea din cauza strângeri kui Kaimerei. Corpul îi tremura de frică extremă și abia își putea reține urina. Kaimera a șters videoclipul pe care femeia îl filmase și a făcut ceva cu telefonul ei înainte de a-l returna și de a-i elibera imediat bărbia. Femeia s-a prăbușit pe pământ.
- Nu uita să-ți duci prieteni la spital, a spus Kaimera, apoi a ieșit din aleea mică. S-a dus la motocicleta lui și a văzut doi bărbați care aveau convulsii lângă ea. Kaimera știa că probabil erau din același grup de pe alee care voia să-i fure motocicleta, deoarece era foarte scumpă. Cu toate acestea, Kaimera instalase un sistem antifurt; oricine ar încerca să-i fure motocicleta ar fi electrocutat. Doar atingerea nu le-ar fi făcut rău, dar dacă ceva ar fi fost modificat sau deteriorat, s-ar fi declanșat un curent electric. Chimera i-a dat la o parte pe cei doi bărbați, apoi s-a urcat pe motocicletă, și-a pus casca și a plecat în camera lui.
La sosirea în camera de hotel, Kaimera l-a sunat imediat pe Steve. Nu-i păsa ce făcea Steve în acel moment; voia doar să vorbească cu el chiar acum.
(„Mmm, salut, șșșt”) Vocea lui Steve a răsunat, însoțită de gemete și de sunetele ritmice ale activității femeii.
- Spune-i prietenului tău, proprietarul barului, că, dacă nu vrea ca acesta să fie închis, ar trebui să aibă grijă de clienți, a spus Kaimera.
(„Hmm, ce s-a întâmplat?”) a întrebat imediat Steve, spunându-i femeii care era cu el să nu se miște. Apoi, Kaimera i-a explicat pe scurt ce se întâmplase.
(„Voi vorbi eu însumi cu el. Să nu îndrăznești să arunci în aer barul prietenului meu!”) a spus Steve repede.
- Am sunat pentru că voiam să vorbești tu primul. Nu te voi mai deranja, vezi-ți de treaba ta, a spus Kaimera simplu înainte de a închide. Apoi s-a dus să facă un duș și să se pregătească de culcare, dar nu a adormit complet. Și-a deschis laptopul ca să verifice mișcările grupului cu care tocmai interacționase, ca să vadă ce fac, monitorizându-i prin telefonul femeii.
- Mă plictisesc. Las-o să fie jucăria mea o vreme, a mormăit Kaimera pentru sine, apoi a început să caute pe telefonul femeii ceva interesant.
Capitolul 12 - 18+
Astăzi era ziua în care Kaimera călătorea spre Japonia. Urma să ia un zbor comercial, ca de obicei, dar nu-i spusese lui Akira că venea să-l vadă. Kaimera nu-și făcea griji să meargă acolo degeaba. Kaimera zbura la clasa întâi. Odată așezat, o însoțitoare de bord s-a apropiat de el, zâmbind și aruncându-i lui Kaimera o privire cu subînțeles. Tânără părea îndrăgostită de el, dar Kaimera nu era interesat; era mai concentrat pe telefon. Acest lucru a făcut-o pe însoțitoarea de bord să se simtă puțin jenată și s-a întors la a se ocupa de ceilalți pasageri.
Anterior, Kaimera a făcut o farsă unui grup de oameni care încercau să-l extorcheze pentru bani, piratându-le telefoanele mobile, în special telefonul tinere. Apoi, a rulat spontan videoclipuri cu fantome înfricoșătoare, cu sunete stranii, speriindu-i pe toți și făcându-i să se teamă să atingă telefoanele. A fost doar o farsă menită să-și alunge plictiseala în timpul liber.
Kaimera și-a deschis laptopul ca să vadă ce face Akira și unde se află și a văzut că Akira se îndrepta spre muncă la compania de bijuterii. Apoi, Kaimera a verificat camerele de securitate de pe traseul lui Akira pentru a depista orice era neobișnuit, ca să-l poată informa imediat pe Akira. Totul era normal. Văzând că Akira ajunsese în siguranță la companie, Chimera s-a odihnit.
După un zbor de aproape 14 ore, Kaimera a ajuns în Japonia în jurul orei 22:00. În timpul zborului, mai multe însoțitoare de bord interesate de Kaimera au încercat să stabilească contact vizual și să-i ofere servicii, dar au primit în schimb doar o indiferență rece, forțându-le să renunțe. Kaimera a oprit un taxi și a cerut să fie dus la casa lui Akira. Știa că Akira nu se întorsese încă acasă, deoarece acesta discuta despre un contract de brokeraj pentru o mină de aur din China, pe care Akira era interesat să o cumpere.
Când taxiul a oprit în fața casei lui Akira, Kaimera a coborât cu valiza lui. Garda de corp de serviciu stătea și privea cine coborâse din mașină în fața casei angajatorului său.
- Stai. Cine ești? Ce faci aici? a întrebat noua gardă de corp, care tocmai începuse lucrul, nemaiîntâlnindu-l pe Kaimera până atunci. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Am venit să-l văd pe Akira, a răspuns Kaimera cu o voce calmă.
- Șeful nu este aici și nu a programat nicio întâlnire. Vă rog să plecați acum, a spus garda de corp, dându-l laoparte pe Kaimera. Kaimera nu era deloc supărat; de fapt, era destul de încântată că noua gardă de corp își făcea treaba bine.
- Ce se întâmplă? a întrebat un alt bodyguard, ieșind să vadă ce se întâmplă înainte ca privirea lui să privească silueta înaltă și impunătoare care stătea nemișcată.
- Cineva a spus că îl caută pe șef. Eram pe punctul de al trimite de acolo pentru că șeful nu a programat o întâlnire cu nimeni, a spus noul bodyguard.
- A... dumneavoastră sunteți, domnule Kaimera? Garda de corp, care se apropiase îi recunoscuse fața lui Kaimera imediat, fiindcă îl mai întâlnise de multe ori.
- Scuzați-mă, domnule Kaimera, când ați venit? Și cum ați ajuns aici? Bătrânul bodyguard și-a plecat repede capul pentru a-și cere scuze lui Kaimera, făcându-l pe noul bodyguard să pară destul de confuz.
- Tocmai am sosit, a răspuns Kaimera pe un ton normal.
- Vă rog să intrați. Șeful nu s-a întors încă, a venit repede bătrânul bodyguard să îl ajute pe Kaimera să ia bagajele și l-a invitat imediat pe Kaimera în casa lui Akira. Acest lucru l-a făcut pe noul bodyguard să se înmoaie ușor, crezând că îl jignise fără să vrea pe Kaimera, a cărei identitate nici măcar nu o cunoștea. Bănuia că Kaimera trebuie să fie foarte important, altfel superiorul său nu ar fi fost atât de respectuos. Kaimera l-a bătut ușor pe noul bodyguard pe umăr.
- Nu te gândi prea mult. Ți-ai făcut treaba bine, a spus Kaimera înainte de a intra. Gărzile de corp familiare cu Kaimera l-au întâmpinat cu un strigăt. Kaimera le spusese deja tuturor să nu-l sune pe Akira ca să-l anunțe că este acolo, iar toată lumea s-a conformat, știind că ordinele lui Kaimera erau exact ca și ale lui Akira. Chiar dacă erau oamenii lui Akira, trebuiau să se supună ordinelor lui Kaimera.
După ce și-a terminat întâlnirea de afaceri, Akira și-a pus imediat oamenii să-l ducă acasă, pentru că voia să se odihnească și nu voia să meargă în altă parte. Când mașina s-a oprit în fața aleii, Akira a coborât și s-a dus direct în camera lui. Garda de corp i-a șoptit în secret lui Ken că Kaimera sosise. Ken a dat din cap, știind că Kaimera era probabil acolo pentru a-l surprinde pe Akira, așa că nu i-a spus șefului său.
Akira se opri brusc când acesta deschise ușa dormitorului, simțind că cineva era deja în cameră mijindu-și ușor ochii. Patul era în spatele paravanului, în sufragerie. Mirosul slab și familiar de parfum îl făcu pe Akira să zâmbească; recunoscu al cui parfum era.
- Ai venit să mă surprinzi, nu-i așa? a spus Akira, aruncându-se spre Kaimera, care stătea la capătul patului. Kaimera și-a deschis imediat brațele pentru a-l îmbrățișa pe Akira în timp ce acesta se arunca asupra lui, înainte de a cădea înapoi pe saltea cu Akira deasupra lui. Akira a chicotit, îngropându-și fața în gâtul lui Kaimera de încântare. Kaimera l-a mângâiat ușor pe Akira pe spate.
- Crezi că ești atât de mic, nu-i așa? a întrebat Kaimera. Akira a chicotit ușor înainte de a ridica privirea spre Kaimera.
- Rămâi cu mine, lasă-mă să fiu mic și neînsemnat o vreme, a răspuns Akira. Kaimera a schițat un zâmbet ușor.
- Cum ai ajuns aici? Cu cine ai venit? Și ce faci aici? i-a pus Akira Kaimerei o serie de întrebări.
- Am zburat singur aici ca să-ți aduc ceva, a răspuns Kaimera la toate întrebările Akirei.
- Te-a lăsat Roman să vii? a continuat să întrebe Akira.
- Mi-am luat liber de la serviciu, dar voi sta doar patru nopți, a răspuns Kaimera, făcându-i ochii lui Akira să se lumineze.
- E perfect. E ideal. Voiam să merg la onsenul de la casa de vacanță. Din moment ce ești aici, voi profita și eu de ocazie să mă relaxez. Vii cu mine? L-a invitat Akira pe Kaimera.
- Voi merge cu tine peste tot, a răspuns Himera. Akira a zâmbit larg, zvârcolindu-se fericit pe Kaimera, încântat că Kaimera venise să-l vadă.
- Nu te mișca prea mult, a răspuns Kaimera. Akira a făcut o pauză, apoi a rânjit și s-a ridicat, așezându-se în poala lui Kaimera. Și-a mișcat șoldurile în joacă, frecându-se de abdomenul lui Kaimerei, care se uita la Akira cu o strălucire în ochi.
- Dacă mă mișc prea mult, te vei excita, nu-i așa? a spus Akira.
- Știi, a răspuns Kaimera.
- Atunci... lasă-mă să te ajut, a spus Akira cu un zâmbet malițios. Kaimera nu a refuzat. Akira i-a desfăcut imediat pantalonii lui Kaimera. Bărbăția lui Kaimera ieșea în evidență sub lenjeria lui intimă închisă la culoare. Akira și-a lins ușor buzele înainte de a folosi mâna care de obicei ținea mânerul unei săbii pentru a apuca erecția Kaimerei, expunând-o aerului din afara hainelor. Kaimera a rămas întinsă acolo, privindu-l pe Akira cu ochi la fel de lascivi. Akira a mângâiat penisul lui Kaimera până când aceasta s-a trezit complet în mâna lui, înainte de a se apleca să lingă lichidul limpede care se prelingea din vârf. Kaimera a scrâșnit din dinți în timp ce un val de plăcere l-a copleșit. Limba lui Akira a lins jucăuș vârful, alternând cu lingerea celor două testicule.
- Mmm... a gemut Kaimera din gât. Akira, îndemnat de euforia lui, a început să-i lingă și să sugă ambele testicule pe rând. Mâinile puternice ale lui Kaimera i-au strâns părul. După ce l-a tachinat pe Kaimera spre satisfacția sa, Akira a trecut din nou la lingerea vârfului. De data aceasta, Akira și-a folosit gura caldă pentru a cuprinde penisul fierbinte al lui Kaimera. Deși nu-l putea băga pe tot în gură, Akira a lins și a supt cu abilitate vârful.
- Aah... Mmm... gemu Kaimera de plăcere. Se uită la Akira cu o privire pătimașă.
- Mmm, mmm, a murmurat Akira din gât, în timp ce își mișca buzele în sus și în jos. Mâna puternică a Kaimerei i-a strâns părul mai tare. Akira s-a crispat ușor, dar nu a dat niciun semn de frustrare. A continuat să-și folosească buzele și mâinile pentru al satisface pe Kaimera.
- Atât de satisfăcător... a mormăit Kaimera. Voia să-și înfigă șoldurile în gura lui Akira în mod repetat, dar nu voia să-l rănească pe Akira. Akira și-a grăbit pasul, lingând și sugând pentru al ajuta pe Kaimera să se elibereze. După un timp, Kaimera s-a încordat și s-a eliberat în gura caldă a lui Akira. Akira a primit de bunăvoie fiecare picătură.
- Ssssh... Ahhh, gemu Kaimera de plăcere. L-a privit pe Akira cum își retrage buzele din punctul lui fierbinte, o picătură de spermă agățându-se de colțul gurii sale. Akira a lins-o imediat.
- Al tău e atât de mare încât mă doare gura de fiecare dată, a spus Akira. Kaimera l-a tras pe Akira pe pat, i-a desfăcut cordonul din jurul yukatei, apoi i-a dat jos lenjeria intimă. Akira și-a ridicat picioarele și le-a așezat peste umerii puternici ai Kaimerei, zâmbind îmbietor.
- Ești atât de obraznic, a spus Kamera. A apucat penisul complet erect al lui Akira și a început imediat să-și folosească propria gură pentru a face același gest ca Akira.
- Mmm... cine... Ahhh! a gemut Akira imediat când Kaimera și-a frecat ușor dinții de penisul său, provocând o ușoară durere, dar o plăcere intensă pentru Akira. Stomacul i s-a încordat de plăcere, iar degetele de la picioare i s-au strâns frenetic. Kaimera a supt puternic vârful penisului lui Akira, scoțând un sunet puternic. Akira și-a dat capul pe spate, extaziat.
- Mmm, a gemut Akira de plăcere. Kaimera a luat penisul lui Akira în mână și a început să-l mângâie rapid cu buzele. Mâinile lui puternice s-au încleștat sub șoldurile lui Akira, ridicându-l. Picioarele lui Akira au rămas atârnate peste umerii puternici ai lui Kaimera. Chiar dacă doar buzele lor se bucurau reciproc, Akira a simțit o plăcere și un extaz mai intense decât oricine altcineva, deoarece persoana care îl bucura era cea pe care o iubea. Kaimera simțea la fel.
- Kai... ah... Kai, gemu Akira, strigând numele lui Kaimera, strângându-i părul cu mâinile. În mod similar, plăcerea intensă îl făcea să-și strângă inconștient picioarele periodic, mușchii abdominali încordându-se, dezvăluindu-le forma.
- Mmm... ah... Umm... Kaimera l-a încântat pe Akira până când acesta a atins orgasmul. Corpul lui s-a încordat în extaz. Știind că Akira eliberase totul, Kaimera și-a retras buzele. Akira și-a coborât picioarele de pe umerii lui Kaimera, s-a ridicat și l-a sărutat imediat pe Kaimera. Kaimera i-a răspuns sărutului cu pasiune. Respirația lor grea s-a amestecat înainte ca Akira să-i împingă ușor pieptul Kaimerei la o parte. S-au privit în ochi, înțelegându-se perfect.
- Dacă nu ne oprim acum, lucrurile vor merge prost, a spus Akira. Kaimera a chicotit ușor înainte de a se retrage și a se opri la capătul saltelei. Apoi s-a dus să ia un halat de baie și i l-a dat lui Akira, precum și unul pentru el.
- Hai să facem o baie ca să ne putem odihni, a spus Himera. Amândoi reușiseră să-și controleze emoțiile. Kaimera l-a ajutat pe Akira să se ridice și l-a condus la baie. Înainte de a face duș și a se spăla, apoi s-au dus la culcare împreună. În noaptea aceea, Akira a dormit profund și s-a relaxat.
Akira s-a trezit dimineața, dar Kaimera nu mai dormea lângă el. S-a ridicat, s-a dus la baie, și-a pus pantalonii și a ieșit din dormitor, cu partea superioară a corpului goală și acoperit de tatuaje.
- Bună dimineața, șefu’, l-a salutat Ken pe Akira.
- Unde e Kai? a întrebat imediat Akira.
- E la sala de antrenament de scrimă, a răspuns Ken.
- Faceți aranjamentele pentru excursia noastră la casa de vacanță de la… Akira a precizat destinația. Ken a făcut o pauză.
- Astăzi? a întrebat Ken din nou.
- Da, a răspuns Akira.
- Dar șeful trebuie să zboare la Hong Kong mâine, a spus Ken, referindu-se la programul său.
- Contactează-l pe Fei Long și spune-i că amân întâlnirea noastră cu cinci zile. Am o treabă foarte importantă de rezolvat. Fei Long nu va avea nicio problemă cu asta, a spus Akira. Ken și-a plecat capul în semn de aprobare, știind că Akira l-ar alege întotdeauna pe Kaimera în locul oricărui altcuiva. Înainte ca Akira să meargă în sala de antrenament de scrimă, l-a văzut pe Kaimera exersând cu o sabie de lemn înăuntru.
- Ce-ar fi să-ți testez abilitățile? a sugerat Akira. Kaimera, purta doar pantaloni ca Akira, s-a întors să-l privească cu o sprânceană ridicată.
- Va trebui să fii blând cu mine, a spus Kaimera, știind foarte bine că abilitățile lui Akira erau mult superioare celor ale lui.
- Sigur, a spus Akira zâmbind înainte de a merge să aducă o sabie de antrenament din lemn. Cei doi au început imediat să-și testeze abilitățile. Când Akira a atacat, Kaimera s-a apărat și a contraatacat pe rând. Antrenamentul a fost aprig, dar niciunul dintre ei nu a încercat să-l lovească pe celălalt cu săbiile lor de lemn. În cele din urmă, Akira a reușit să-i smulgă sabia din mâna lui Kaimera. Kaimera a ridicat ambele mâini într-un gest de predare. Akira a zâmbit satisfăcut. Amândoi erau leoarcă de transpirație din cauza exercițiului extenuant înainte de a se întoarce la duș și a se schimba, apoi au mers împreună în sufragerie
- Domnule Akira, a strigat vocea unui apropiat al bunicului Akirei în timp ce Akira și Kaimera erau pe punctul de a se îndrepta spre sufragerie.
- Ce este? întrebă Akira cu o voce calmă. Confidentul bunicului Akirei aruncă o privire scurtă spre Kaimera, neașteptându-se să îl vadă și acolo.
- Bunicul tău a spus că ar vrea să iei cina la casa principală în seara asta. Domnul Kiboru se va alătura și el la cină, a spus confidentul apropiat al bunicului. Akira și-a mijit ușor ochii.
- Spune-i bunicului că o vom face altă dată, pentru că am treburi importante de rezolvat astăzi. Mă întorc poimâine, a răspuns Akira.
- Cred... Confidentul bunicului meu era cât pe ce să sugereze ceva.
- Cuvântul meu e definitiv. Bunicul meu mă înțelege bine, spuse Akira pe un ton rece, făcându-l pe confidentul bunicului său să se oprească o clipă înainte de a-și pleca capul în semn de recunoaștere și de a pleca să-i raporteze bunicului lui Akira.
- Probabil ar trebui să iei cina mai întâi cu bunicul tău, apoi putem merge la casa de vacanță, a sugerat Kaimera.
- Nu, ești mai important decât familia Kiboru, a spus Akira ridicând ușor din umeri înainte de a intra în sufragerie.
🐅...🐅...
- Deci Kaimera a sosit, i-a spus bunicul Akirei confidentului său de încredere, care tocmai venise să raporteze.
- Da, a răspuns confidentul bunicului.
- Atunci reprogramează întâlnirea lui Kiboru pentru poimâine, a răspuns bunicul Akirei.
- Cred că dacă dumneavoastră veți vorbi personal cu Akira, s-ar putea să fie de acord mai devreme, a sugerat confidentul apropiat al bunicului.
- Nu vreau să-l supăr pe Akira încă. Hai să ascultăm ce spune Akira. Încă mai e timp să-l conving să-mi urmeze planul, a spus bunicul lui Akira. Confidentul său și-a plecat capul în semn de aprobare, fără a oferi alte sugestii.
🐅...🐅...
După ce au terminat micul dejun împreună, Akira și-a instruit oamenii să se pregătească pentru călătoria spre casa lui de vacanță. Odată ce totul a fost gata, au plecat imediat. Kaimera l-a însoțit pe Akira și, după o călătorie lungă, au ajuns la casa de vacanță a lui Akira, care avea un onsen în aer liber cu vedere la Muntele Fuji. Oamenii lui Akira verificaseră deja că totul era în ordine. La sosire, Akira și Kaimera s-au instalat în sufragerie pentru a se relaxa, Akira ținându-i pe toți ceilalți departe pentru că voia să fie singur cu Kaimera. Akira s-a cuibărit confortabil în brațele lui Kaimera, complet relaxat.
- Ai spus că ai ceva să-mi aduci. E același lucru pe care l-ai menționat mai devreme? a întrebat Akira, pentru că Kaimera nu-i dăduse încă nimic.
- Da, a răspuns Kaimera. Inițial intenționase să i-l dea lui Akira aseară, dar când Akira l-a invitat la casa lui de vacanță, s-a răzgândit și i-l va da aici în schimb.
- Ce este? a întrebat Akira. Kaimera și-a luat haina, a scos cutia de catifea și a deschis-o pentru Akira.
- Cercel? a întrebat Akira, referindu-se doar la un cercel.
- Uau, e chiar și împodobit cu diamante! a spus Akira, impresionat.
- Acesta nu este un cercel obișnuit, a spus Kaimera, înainte să-i pună cerceii lui Akira.
- E un dispozitiv GPS atașat la cercel, nu-i așa? a ghicit Akira.
- Da, dar ceea ce e special e că pot vorbi cu tine prin asta. E ca un radio, dar diferența e că, chiar dacă sunt de cealaltă parte a lumii, pot vorbi cu tine, a spus Kaimera.
- Nu-i ca un telefon mobil? a replicat Akira.
- La telefon, trebuie să te sun și să aștept să răspunzi sau să-ți trimit un mesaj text și să aștept să-l citești. Sau dacă nici nu mă poți auzi, e inutil. Am creat asta ca atunci când se întâmplă ceva, să te pot avertiza imediat. Vei putea să-mi auzi vocea clar și să vorbești cu mine, a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Ai făcut asta pentru că ți-ai făcut griji pentru mine, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Ești perfect conștient de asta, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Chiar vreau să le arăt asta și altor oameni, a spus Akira.
- E mai bine dacă nu știe nimeni altcineva, a spus Kaimera. Pentru că, dacă vestea despre cercel ar ajunge la urechile inamicilor lui Akira și s-ar produce un eveniment neprevăzut, inamicul ar putea distruge mai întâi cercelul lui Akira pentru a împiedica pe cineva să-l ajute la timp.
- Bine, a răspuns Akira prompt.
- Hei, hai să mergem la onsen în seara asta, i-a sugerat Akira lui Kaimera.
- Nu uita să-i spui lui Ken să-i spună oamenilor lui să stea departe de onsen, a spus Kaimera. Deși majoritatea gărzilor de corp ale lui Akira îl cunoșteau pe Kaimera, știau și că Kaimera era cineva crucial pentru cei 4 Tigri. Nu văzuseră niciodată relația strânsă dintre cei doi, cu excepția lui Ken și Doya. Mai important, atunci când Akira era cu Kaimera, arăta o altă latură a sa decât atunci când era în fața altora, o latură pe care Kaimera nu voia ca nimeni să o vadă la Akira.
- Sigur, a răspuns Akira cu înțelegere.
Cioc... cioc...
- Scuzați-mă, a răsunat vocea lui Ken înainte ca acesta să intre. Akira a aruncat o privire scurtă către confidentul său.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Domnul Fei Long a sunat, a spus Ken. Akira a întins mâna și i-a luat telefonul lui Ken ca să vorbească, în timp ce se sprijinea în continuare de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Da, a spus Akira pe un ton normal, diferit de cel din momentul în care vorbea cu Kaiimera, dar în vocea lui se simțea încă o oarecare familiaritate.
(„De ce ai anulat brusc întâlnirea cu mine?”) a întrebat Fei Long pe un ton interogativ.
- Ți-am spus că am o treabă importantă de rezolvat, a răspuns Akira.
(„Nu este munca suficient de importantă încă?”) a întrebat din nou Fei Long.
- Da, e ceva important legat de viața mea. Nu-ți face griji. Verifică mai întâi încărcătura. Voi zbura mai târziu. Ai lista brokerilor care vor inspecta mina de aur pentru mine, nu-i așa? a întrebat Akira la rândul său.
(„Am primit-o.”) a răspuns Feilong.
- Ai putea să te duci să verifici mina pentru mine? Îți dau un procent, a spus Akira, știind că și Fei Long era interesat de mina de aur.
(„A, bine, mă duc să verific eu”,) a răspuns Fei Long imediat, înainte ca Akira să vorbească puțin mai mult despre mină și apoi să închidă. Apoi i-a returnat telefonul lui Ken, care l-a luat și a părăsit imediat sufrageria pentru a-i oferi lui Akira puțin timp cu Kaimera.
- Ceva important în viața ta... ce anume? a întrebat Kaimera pe un ton normal.
- Da, ești tu. Ești foarte importantă pentru viața mea. Fără tine, nu aș avea un scop în viață, a spus Akira în felul său obișnuit.
- Chiar și fără mine, ești suficient de importantă pentru tine ca să trăiești, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Cineva ca mine, are vreun sens în viață? Nu știi că trăiesc doar ca să fiu o marionetă, a spus Akira, privind fix la șemineul aprins. Apoi a zâmbit când a simțit o sărutare blândă pe tâmplă, în timp ce Kaimera îl săruta ușor. Akira și-a întors imediat capul și s-a sprijinit de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Sunt atât de jalnic. Trebuie să fii foarte amabil cu mine, i-a spus Akira cu o voce imploratoare lui Kaimera.
- Hehe, nu mai ești chiar atât de tânăr, l-a tachinat Kaimera.
- Cine vorbește despre vârstă? Arăt ca cineva care are puțin peste douăzeci de ani, a spus Akira, punându-și mâinile peste bărbie și făcându-i cu ochiul lui Kaimera. Kaimera s-a uitat oftând, întrebându-se ce ar crede dușmanii lui Akira dacă l-ar vedea așa. Cei doi au continuat să stea de vorbă, punându-se la curent cu experiențele lor. Kaimera i-a povestit chiar și lui Akira despre barul în care a mers înainte să vină să-l vadă.
- A vorbit prietenul tău cu proprietarul barului? a întrebat Akira imediat.
- Ar trebui să vorbească cu el în curând. Probabil mă va suna ca să mă pună la curent, a răspuns Kaimera.
- Hm, ce noroc au avut copiii ăia că te-au întâlnit. Dacă m-ar fi întâlnit pe mine... le-aș fi tăiat mâinile! a spus Akira.
- Așa e, lasă-mă să mă conectez mai întâi la această casă de oaspeți, a spus Kaimera, amintindu-și, înainte să se ridice să-și ia laptopul din geantă, să-l deschidă și să înceapă să introducă un cod în timp ce Akira îl privea.
- Mi se încețoșează ochii, a spus Akira, sprijinindu-și capul pe umărul lui Kaimera dar ochii lui au rămas fixați pe ecranul laptopului. A zâmbit ușor când imaginea de la camera de supraveghere din interiorul casei de vacanță a apărut pe ecran.
- De fiecare dată când văd asta, nu pot să nu fiu uimit de cum poți pătrunde în așa ceva, a spus Akira zâmbind.
- Îți sunt de vreun folos? a replicat Kaimera.
- Ești mai mult decât util, a răspuns Akira imediat. Chiar atunci, Ken i-a informat că prânzul era gata, așa că Akira și Kaimera s-au dus mai întâi să ia prânzul împreună.
🐅...🐅...
- Tată, unde este Akira? a întrebat Junto, tatăl lui Akira. Mersese la casa să lui Akira să-și găsească fiul, dar nu l-a putut găsi. Apoi a intrat în casa principală să întrebe, unde bunicul lui Akira stătea și bea ceai, se uita la fiul său cu o expresie obosită.
- De ce ai vrea să-l vezi pe Akira? Ai venit să ceri bani? a întrebat bunicul lui Akira, făcându-l pe tatăl său să se oprească o clipă.
- Nu sunt aici să cer bani. Am vrut doar să întreb despre acțiunile din mina de diamante care au fost scoase la licitație, dacă ar putea împărți o parte cu frații lui, a spus Junto.
- Cum poate să le împartă? Aceea este o afacere comună între Akira și cei trei prieteni ai lui. Îndrăznești să-i întrebi chiar tu pe prietenii lui Akira? N-ai investit niciun dolar, n-ai contribuit cu nimic și ceri o parte din ea? Ce te face atât de îndrăzneț să întrebi asta? Sau te-a îndemnat cineva? l-a mustrat direct pe bunicul lui Akira. Junto a mai ezitat puțin.
- Minunata ta soție, în afară de a cheltui bani, ce altceva face toată ziua? Și cei trei copii ai tăi, realizează ei vreodată ceva? Nu trebuie să-l faci pe Akira atât de mândru, ci doar să te asiguri că vă puteți întreține singuri și să nu-l împovărați pe Akira. Nu poți face asta? a strigat bunicul lui Akira la fiul său.
- Mai ales tu, Junto, te-ai gândit vreodată de ce nu vreau să-ți predau poziția de lider al familiei? a adăugat bunicul Akirei.
- Nu-i așa că ești părtinitor și îl iubești doar pe Akira? a strigat Junto, făcându-i fața bunicului Akirei să se înroșească de furie.
- Și Akira nu e fiul tău, nu-i așa? Spui că sunt părtinitor, dar te-ai uitat vreodată în oglindă și te-ai întrebat dacă îl iubești pe Akira? În afară de cei trei copii nelegitimi și fără valoare ai tăi, mai ai măcar o urmă de dragoste pentru Akira? Chiar dacă nu o iubeai pe mama lui Akira, Akira e tot fiul tău, nu-i așa? Uhu, uhu. Bunicul lui Akira a țipat tare înainte de a tuși violent, cerându-le apropiaților săi să-l sprijine rapid.
- Domnule, te rog să te calmezi. Junto, cred că ar trebui să te întorci mai întâi, i-a spus confidentul bunicului lui Junto cu o oarecare nemulțumire. Tatăl lui Akira și-a strâns buzele, fața i se înroșise de la cuvintele jignitoare, înainte de a ieși imediat furios.
- Vă rog, domnule, beți niște ceai, i-a turnat repede confidentul ceai bunicului Akirei ca să-l calmeze.
- De ce am avut un fiu atât de inutil? a spus bunicul Akirei cu regret.
🐅...🐅...
- Ești bine? l-a întrebat Kaimera pe Akira în timp ce stăteau împreună și se uitau la imaginile de pe camerele de supraveghere. Oamenii lui Akira l-au sunat să-l informeze că tatăl său venise la el acasă. Așa că Akira l-a pus pe Kaimera să verifice imaginile de pe camerele de supraveghere de la casa lui și de la conacul bunicului său pentru a vedea ce face tatăl său. Acest lucru i-a permis să-și vadă și să-și audă bunicul țipând la tatăl său.
- Crezi că aș fi supărat doar pentru că tipul ăla nu mă iubește? a spus Akira, chicotind ușor.
- Nu mai am niciun sentiment pentru acel bărbat. Nu trebuie să-ți faci griji, a spus Akira sincer, fără să mintă ca să îl liniștească pe Kaimera.
- Bine, a răspuns Kaimera, înainte de a închide semnalul de pe camera de supraveghere.
- Cred că ar trebui să mergem la onsen, a sugerat Kaimera, încercând să-l înveselească pe Akira. Akira a zâmbit imediat larg.
- Hai să mergem, a spus Akira, trăgându-l pe Kaimera după el ca să se pregătească pentru onsen.
Capitolul 13
Onsen-ul de la această cabană este un onsen în aer liber, cu o priveliște spectaculoasă asupra muntelui Fuji, oferind totodată o intimitate considerabilă. Kaimera și-a scos cămașa, rămânând doar cu un prosop înfășurat în jurul taliei, și a intrat primul în apa caldă a onsen-ului. Căldura apei îi relaxa corpul într-un mod plăcut. În acel moment, în jurul zonei nu era nimeni altcineva decât Kaimera și Akira. Gărzile lui Akira patrulau în exterior, fără a se apropia de onsen, conform ordinelor lui Akira.
Akira a apărut purtând un halat de baie subțire, iar dedesubt avea doar lenjerie intimă. Kaimera, sprijinit de marginea onsen-ului, îl privea pe Akira care se apropia încet, zâmbind. Akira își prinsese părul lejer la spate, înainte de a păși încet în apă. În ochii lui Kaimera, Akira părea o operă de artă vie.
Poc!
- Ah, la naiba! Akira a exclamat cu o expresie amuzată, după ce alunecase ușor, dar fără să cadă. Kaimera și-a ridicat mâna pentru a-și acoperi gura, râzând încet.
- Ai grijă, te rog, i-a spus Kaimeira.
- Hehe, cred că ar trebui să reconstruiesc onsen-ul, a murmurat Akira, fără să pară jenat de incident. Oricum, Kaimera văzuse deja multe momente stânjenitoare ale lui Akira.
- Dai vina pe onsen în loc să fii mai atent când mergi? a întrebat Kaimera.
- Exact. De ce să mă învinovățesc pe mine, când există alte lucruri sau persoane pe care le pot învinovăți? a răspuns Akira. Kaimera a clătinat din cap, ușor exasperat, iar Akira s-a așezat imediat pe genunchii puternici ai lui Kaimera. Kaimera și-a ridicat mâinile pentru a-i susține șoldurile lui Akira.
- Ah, e atât de cald și plăcut, a spus Akira zâmbind. Halatul său s-a udat și a alunecat, dezvăluindu-i pieptul gol și tatuajul cu trandafir de pe braț. Kaimera s-a aplecat și a sărutat ușor tatuajul, iar Akira a zâmbit mulțumit. Căldura apei le relaxa corpurile.
- Vrei să te spăl pe spate? a întrebat Akira, stropind ușor apă caldă pe umerii și pieptul lui Kaimera.
- De ce întrebi, când deja ai început fără să aștepți răspunsul? a replicat Kaimera.
- Pentru că știu ce vei răspunde. Știu că vei spune da, a spus Akira zâmbind, în timp ce mâinile sale alunecau încet pe pieptul lui Kaimera. Kaimera îl privea pe Akira cu ochi strălucitori, iar mâinile sale, care îi sprijineau șoldurile sub apă, au început să apese ușor.
- Vrei să te ajut să-ți spăl „racheta”? a întrebat Akira cu un zâmbet jucăuș.
- Nu spuneai că știi ce vreau? a răspuns Kaimera. Akira a râs, iar mâna sa a alunecat sub apă, desfăcând prosopul lui Kaimera și începând să-i spele bărbăția cu mișcări delicate.
- Mmm, a mormăit Kaimera, în timp ce mâna sa aluneca pe corpul lui Akira. Cei doi își spălau reciproc „rachetele”, Akira stând încă pe genunchii lui Kaimera. Kaimera și-a folosit cealaltă mână pentru a-l trage pe Akira într-un sărut pasional. Limbile lor se împleteau, iar mâinile lor nu se opreau, până când amândoi au ajuns la eliberare simultană.
- Am murdărit onsen-ul? a întrebat Kaimeira.
- Puțin. Dar putem chema pe cineva să-l curețe, a răspuns Akira. Cei doi s-au mutat într-un alt colț al onsen-ului, lăsând aburii să se ridice ușor din apa caldă.
- Mi-e poftă de tăiței reci cu sos, a murmurat Akira. Amândoi erau complet goi, fără nimic care să le acopere corpurile, fiind singuri în apă.
- E frig afară, și totuși vrei tăiței reci? a întrebat Kaimera.
- Cine a spus că nu poți mânca ce vrei? Chiar dacă e frig, dacă vreau înghețată, nu e ilegal, a spus Akira, cu încăpățânare.
- Atunci... Kaimera a început să spună, dar Akira l-a întrerupt.
- Fă-mi tu, te rog, a spus Akira, cu o expresie rugătoare.
- Știu că știi să gătești mâncare japoneză. Și nici nu e greu de făcut, a adăugat Akira. De fapt, Kaimera era priceput la gătit mâncare japoneză, deoarece învățase special pentru a-i găti lui Akira.
- Dacă avem ingredientele necesare, o să-ți fac, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit mulțumit, s-a ridicat din apă și a mers gol să-și ia telefonul, fără să pară jenat. Kaimera îl privea cu ochi sclipitori, admirându-i corpul. Deși își dorea să-l posede pe Akira, prefera să mai aștepte. Akira l-a sunat pe Doya, cerându-i să pregătească ingredientele pentru tăiței reci, apoi s-a întors la onsen.
- Brr, e frig, a spus Akira, tremurând ușor, înainte de a se scufunda din nou în apă.
- Când plănuiește bunicul tău să-ți predea oficial conducerea? a întrebat Kaimera, gândindu-se la acest subiect.
- Anul acesta, cred. Și eu aștept să văd de ce a amânat atât, a răspuns Akira. Știa că bunicul său preluase oficial conducerea la 30 de ani, dar el avea deja 39 și încă nu fusese organizată o ceremonie oficială. Bunicul său părea să prelungească lucrurile, lăsându-l pe Akira să-și extindă influența.
- Vrei să investighez? a întrebat Kaimera. De fapt, putea să investigheze fără să întrebe, dar respecta relația lui Akira cu bunicul său.
- Nu e nevoie, a răspuns Akira. Kaimera îl privea fix.
- Știu de ce mă privești așa, a spus Akira. Știa că Kaimera era îngrijorat pentru el.
- Știu că sunt foarte atrăgător, cu un corp perfect. Și un tip frumos ca mine e doar al tău, a spus Akira, glumind, în timp ce își aranja părul teatral. Kaimera a clătinat din cap, râzând încet. Știa de ce Akira se comporta astfel și nu insista. Cei doi au rămas în onsen până când cerul a început să-și schimbe culoarea. Kaimera l-a invitat pe Akira să se spele, apoi a mers în bucătărie pentru a pregăti tăiței reci.
- Totul este pregătit, a spus unul dintre bodyguarzii lui Akira. Kaimera, îmbrăcat în pantaloni lungi și o cămașă cu mâneci lungi, a început să pregătească tăiței reci cu sos pentru Akira.
Hop!
Akira, îmbrăcat într-un yukata, l-a îmbrățișat pe Kaimera din spate, în timp ce acesta gătea. Kaimera și-a a încruntat ușor sprâncenele.
- Comportă-te adecvat, i-a spus Kaimera, amintindu-i că nu erau singuri în bucătărie.
- Nu-mi pasă de ceilalți. Aici sunt doar oamenii mei, a răspuns Akira, nepăsător.
- Dacă cineva îndrăznește să te insulte, îți permit să-i muști urechea. Nu, mai bine nu. Nu vreau ca gura ta, care mă sărută, să atingă urechile lor. Mai bine le tai gura cu sabia și o cos, ca să nu mai vorbească urât despre tine, a spus Akira, murmurând. Bodyguarzii din apropiere, care au auzit, și-au atins instinctiv gurile, imaginându-și scena.
- Nimeni nu a spus nimic. Doar că nu vreau să te vadă într-o lumină proastă, a spus Kaimera.
- Chiar dacă aș merge gol, nimeni nu ar îndrăzni să spună că nu arat bine, a replicat Akira. Kaimera a oftat ușor, dar nu era deranjat. Comportamentul lui Akira îl amuza, deși nu o arăta prea mult.
- Când sunt afară, știu cum să mă comport, a spus Akira, zâmbind.
- Cum dorești, a răspuns Kaimera. Akira și-a frecat capul de spatele lui Kaimera, care a continuat să gătească. După ce s-a săturat de alinturi, Akira s-a așezat pe blatul de bucătărie, discutând despre prietenii săi.
În scurt timp, tăițeii reci au fost gata. Pe lângă aceștia, mai erau și alte feluri de mâncare comandate. Totul era pregătit.
- Delicios! a exclamat Akira, savurând tăițeii reci pregătiți de Kaimera.
- Dacă ai locui cu mine, ai putea să-mi gătești la fiecare masă? Nu, nu la fiecare masă, să nu te obosești, a spus Akira, răspunzându-și singur. Kaimera era obișnuit cu acest comportament.
- Dacă am ocazia, o să-ți gătesc, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit și a continuat să mănânce tăițeii reci, abia atingând celelalte feluri de mâncare. Doar când Kaimera îi oferea altceva, Akira gusta.
🐅...🐅...
- Îmi pare rău că am venit fără să anunț, a spus Kiboru Shuya, fostul lider al familiei Kiboru, care venise să ia cina cu bunicul lui Akira. Shuya era însoțit de nepoata sa, Bina, care stătea cuminte lângă el.
- Nu e nicio problemă. Mă bucur să am companie la cină, a răspuns bunicul lui Akira, privindu-o pe Bina cu blândețe.
- Păcat că Akira e plecat. Ar fi fost frumos să ia cina cu Bina, a spus bunicul lui Akira.
- Nu-i nimic. Știu că Akira e ocupat. Am venit pentru că bunicul meu voia să vă viziteze, a spus Bina, zâmbind.
- Când se întoarce Akira, o să organizăm o altă cină, a spus bunicul lui Akira.
- Ce părere ai despre ce am discutat anterior? a întrebat bunicul lui Akira, adresându-se bunicului Binei.
- Depinde de Bina. Nu vreau să o forțez, a răspuns acesta, zâmbind către nepoata sa. Bina s-a înroșit, știind despre ce era vorba.
- Ce părere ai, Bina, dacă am deveni o familie? a întrebat bunicul lui Akira.
- Depinde de dumneavoastră, a răspuns Bina, timidă.
- Dar Akira va fi de acord? Nu vreau să-l forțez, a spus Bina.
- O să vorbesc cu el. De fapt, îi place de tine, a spus bunicul lui Akira, încercând să o încurajeze. Bina a zâmbit.
- Mai bine să discutăm cu Akira și vedem ce spune, a spus bunicul Binei. Conversația a continuat pe alte subiecte, fără a mai menționa relația dintre Akira și Bina.
🐅...🐅...
- Ce faci? a întrebat Akira, intrând în cameră după ce terminase de vorbit la telefon. Kaimera stătea la laptop, dar l-a închis când Akira a intrat.
- Lucrez pentru șefu, a răspuns Kaimera.
- Ai terminat de vorbit cu șeful? a întrebat Kaimera.
- Da. Roman m-a certat de parcă aș fi copilul lui, a spus Akira, glumind.
- Ar trebui să ne odihnim, a spus Kaimera, ridicându-se pentru a merge la pat.
- Ken mi-a spus că te-a văzut plimbându-te prin curte, a spus Akira, curios.
- Am instalat ceva, a răspuns Kaimera. Akira nu a întrebat ce, având încredere că tot ce face Kaimera este pentru binele său. Akira s-a întins pe pat, iar Kaimera s-a așezat lângă el. Akira s-a întors spre Kaimera, punându-și un picior peste el. Kaimera nu a spus nimic.
- Aș vrea să te invit la o plimbare prin grădină, dar ar trebui să păstrăm distanța. Mai bine stăm în casă, a spus Akira.
- Și eu vreau să petrec timp cu tine, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit, apoi s-a relaxat, pregătindu-se de somn.
Bip bip
Un sunet de alertă s-a auzit de pe celălalt telefon al lui Kaimera. Acesta a deschis imediat ochii și a luat telefonul să verifice. Akira se trezi și el.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira, cu vocea puțin amețită.
- E un intrus, a răspuns Kaimera, deschizându-i instantaneu ochii lui Akira.
- Câți oameni? Akira s-a dat jos din pat și și-a apucat halatul ca să-l îmbrace.
- Aproximativ 20 se pregătesc să vină sunt înarmați, a raportat Kaimera, spunând ce a văzut.
- Perfect! Hai să testăm cerceii pe care mi i-ai făcut, a spus Akira, apoi a plecat imediat. Kaimera nu era înarmat, dar era încrezător că Akira și oamenii lui se puteau descurca, așa că și-a deschis laptopul pentru a acționa ca o echipă de sprijin.
Akira a ieșit din dormitor și și-a găsit oamenii deja pregătiți să se apere, ceea ce l-a încântat foarte mult, deoarece erau conștienți de intrus.
- Păstrați liniștea deocamdată, dar dacă fac vreun zgomot, tratați-i în consecință, a spus Akira. Și când intrușii au intrat, Akira și oamenii lui au atacat imediat. Akira, mânuind katana sa familiară, și sângele curgea cu fiecare lovitură de sabie.
(„Stânga”) Strigătul lui Kaimera a răsunat, fără să-l sperie și să-i perturbe ritmul lui Akira. În schimb, i-a permis să-și rotească rapid sabia spre stânga. După aceea, strigătul lui Kaimera a continuat intermitent, făcându-l pe Akira să se bucure de lupta cu inamicii atacatori.
Kaimera nu stătea degeaba. Se îndrepta spre un colț retras al casei. Deși avea în mână un iPad care să-i servească drept al treilea ochi lui Akira, nici nu era neglijent. Într-o mână, Kaimera ținea o armă cu amortizor, deoarece grupul care sosise părea să plănuiască să se ocupe de ei în tăcere, iar ei erau, de asemenea, înarmați cu arme cu amortizor.
Kaimera a tras într-un intrus care se strecurase printre gărzile lui Akira și venea spre el, făcându-l pe bărbat să cadă. Apoi, Kaimera a curățat mizeria de pe partea lui până când situația s-a calmat.
- Cum e situația? Doya s-a dus la Kaimera, care stătea acolo.
- E în regulă. Las asta în seama ta, a spus Kaimera, apoi s-a îndreptat imediat spre Akira. Akira s-a îndreptat spre Kaimera zâmbind după ce le-a dat instrucțiuni subordonaților săi. Halatul lui era pătată de sânge, iar pe brațe avea răni de cuțit.
- Ar fi mai bine să te speli și să te schimbi mai întâi. Nu știm ce fel de germeni ar putea fi în sângele ăsta, a spus Kaimera.
- Așa este, a răspuns Akira, apoi s-a grăbit în cameră să se spele și să se schimbe. Între timp, Kaimera a profitat de acest timp pentru a verifica ce mai fac și apoi s-a întors la Akira.
- Kai, mi-a fost atât de frică! Îmbrățișează-mă, Hoho! Akira s-a repezit și l-a îmbrățișat imediat pe Kai.
- Spui asta după ce ai mânuit o sabie și ai ucis zeci de intruși? a replicat Kaimera sarcastic.
- Dacă nu mi-ai fi spus locația, nu aș fi supraviețuit, i-a atribuit Akira meritul lui Kaimera. Kaimera a chicotit încet.
- Dacă nu mai e nimic altceva, du-te la culcare. Ai muncit din greu toată ziua, a spus Kaimera, înainte să-l ajute pe Akira să se întindă pe futon și să-l îmbrățișeze, așa cum îi ceruse.
- Cine crezi că sunt? a întrebat Kaimera pe un ton serios.
- Cred că acesta e doar planul lor de rezervă. Păcat, m-am lăsat dus de val și n-am lăsat pe nimeni să întrebe, a spus Akira oftând.
- N-ai spus că ți-e frică? l-a tachinat Kaimera. Akira și-a îngropat imediat fața în pieptul lui Kaimera.
- O, mi-e somn. Hai să mergem la culcare, a schimbat Akira imediat subiectul, trăgându-l pe Kaimera de braț ca să-l îmbrățișeze. Kaimera nu a opus deloc rezistență.
Ziua următoare
Akira și Kaimera au petrecut timp împreună în casa lor de vacanță. Akira simțea că își ia o pauză de la munca asiduă și, deși încă purta discuții legate de serviciu prin apeluri video, se simțea încurajat de Kaimera, care era acum cu el.
Înăuntru, totul arăta curat și ordonat, ca și cum nimeni nu ar fi intrat vreodată prin efracție sau nu ar fi fost ucis. Oamenii lui Akira făcuseră curățenie foarte repede.
- Șefu’, șeful acestui district ar vrea să te vadă, a spus Ken în timp ce intra la Akira, care stătea întins cu capul în poala Kaimera și se uita la televizor în sufragerie, în timp ce Kaimera îl scărpina pe Akira pe spate.
- Ce problemă vrea să discute? a întrebat Akira.
- Vrea să te salute, ți-a adus un cadou, a răspuns Ken, ceea ce era tipic. Familia lui Akira făcea parte dintr-o bandă Yakuza, dar Akira își extinsese puterea dincolo de Japonia. În fiecare prefectură și regiune, existau oameni care supravegheau afacerile și interesele familiei în zona respectivă. Prin urmare, nu era surprinzător faptul că, atunci când Akira călătorea oriunde în țară, dacă persoana responsabilă de regiunea respectivă afla, solicita o întâlnire pentru a sta de vorbă, a-l flata și ai aduce cadouri deoarece ocazia de a-l întâlni pe Akira în acest fel era foarte rară.
- De unde a știut că vin? a continuat să întrebe Akira.
- I-am pus să facă curățenie aseară, a spus Ken, referindu-se la trupurile intrușilor decedați.
- A, deci au făcut o treabă bună? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, atunci mă duc să mă întâlnesc cu el, a spus Akira, făcându-i semn lui Ken să plece din cameră. Ken și-a plecat capul în semn de aprobare și a plecat imediat.
- Uf, ce întrerupere extraordinară a fericirii mele. Mă bucuram atât de mult de ea, a spus Akira zâmbind înainte să se ridice și să se uite la Kaimera.
- Vii cu mine? a întrebat Akira.
- Nu, du-te tu, a spus Kaimera, pentru că, la urma urmei, aceasta era treaba lui Akira și el nu avea să se amestece.
- Bine, așteaptă-mă o clipă.
Sărut..
După ce a vorbit, Akira s-a aplecat și a sărutat obrazul lui Kaimera înainte de a se retrage, a se ridica, a-și lua yukata și a plecat să se întâlnească cu șeful districtului. Kaimera, ca de obicei, și-a activat dispozitivul pentru a verifica din nou starea lui Akira.
Akira a ieșit în sala de recepție și l-a văzut pe șeful districtului, care părea să aibă în jur de 40 de ani, așezat la o masă cu o cutie mare de căpșuni. Subordonații șefului districtului au fost ținuți afară; doar șefului districtului i s-a permis să intre și să-l vadă pe Akira.
- Bună dimineața, șefu’, l-a salutat imediat șeful districtului pe Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit, cu o față lipsită de expresie.
- Sunt Aoi, șeful acestui district, se prezentă șeful districtului. Akira dădu din cap în semn de aprobare.
- Ce faci aici? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Sora mea are o plantație de căpșuni și, când am aflat că ești aici, am vrut să vă aduc niște căpșuni cadou. Plantația noastră este foarte faimoasă pe aici, așa că am vrut să le încerci, a spus Aoi respectuos. De fapt, Akira ar fi putut cumpăra fructe de bună calitate de oriunde, dar, din moment ce cealaltă parte își făcuse intenția să le aducă cadou, nu avea niciun motiv să refuze.
- Mulțumesc, a răspuns Akira, apoi s-a întors să se uite la Doya. Doya s-a apropiat și a dus cutie mare de căpșuni în bucătărie.
- Ce fel de afacere e asta? a întrebat Akira la rândul său. Întrucât era o afacere moștenită de la bunicul său, Akira nu inspecta personal fiecare locație. În schimb, fie oamenii bunicului său, fie propriii săi oameni supravegheau diferitele zone.
- E un împrumut, a răspuns Aoi.
- Există vreo problemă? a continuat să întrebe Akira.
- Recuperarea banilor nu este o problemă. Dar... cineva din familia șefului este implicat și el în această afacere și pretinde că raportează direct șefului. De aceea suntem surprinși, a spus Aoi.
- Dar după ce am investigat, am aflat că persoana care trebuia să fie șeful nu era adevăratul șef. Așa că intenționam să vă informez despre asta, dar șeful s-a întâmpla să fie aici, așa că am vrut să vă întâlnesc, a spus Aoi pe un ton serios. Akira s-a încruntat ușor.
- Familia mea? Cine? a întrebat Akira.
- Este din ramura secundară a familiei, domnul Norito, dar cel care are grijă de ei este Riku, a spus Aoi, deoarece îl mai întâlnise pe Riku înainte. Akira a zâmbit pur și simplu.
- Deci încearcă să se infiltrezi în afacerile bunicului meu și să le facă ale lui, nu-i așa? a spus Akira. Oricum, nu era deosebit de interesat de aceste afaceri, deoarece erau considerate venituri pentru familia principală. Pur și simplu își folosea oamenii, reputația și puterea pentru a le controla.
- Probabil cred că nu sunt interesat de genul ăsta de afaceri, a spus din nou Akira.
- Și unde și-au instalat biroul? a întrebat Akira la rândul său.
- E chiar aici... Te pot duce, a spus Aoi, indicând locația. Akira stătea bătând ușor genunchiul cu degetele, adâncit în gânduri.
- Din moment ce sunt aici în vacanță, aș putea la fel de bine să vizitez biroul nostru. Du-te și adună oamenii și voi fi acolo seara, a spus Akira serios. Aoi și-a plecat imediat capul în semn de recunoaștere.
- Bine, a răspuns Aoi fericit, înainte de a se scuza rapid și a merge să-i adune pe membrii bandei ca să-l întâmpine pe Akira. Cât despre Akira, a pus pe cineva să spele căpșunile și să le aducă lui și Kaimera în sufragerie.
- Sunt atât de obosit, a spus Akira în timp ce intra în cameră, apoi s-a prăbușit și și-a pus din nou capul în poala lui Kimera.
- Ce e așa obositor în a sta pur și simplu jos și a vorbi cu șeful districtului? a întrebat Kaimera.
- Partea obositoare e să fii nevoit să fac o față serioasă, a spus Akira, apoi a făcut o față serioasă pentru ca Kaimera să o vadă. Kaimera a chicotit ușor.
- Ești uimitor, l-a complimentat Kaimera. Akira a zâmbit larg imediat. Chiar atunci, Doya s-a apropiat cu căpșuni.
- Hrănește-mă, i-a spus Akira lui Kaimera.
- Atunci ridică-te și așază-te ca să mănânci cum trebuie. Te-ai putea îneca dacă mănânci culcat, a replicat Kaimera.
- Nu, nu m-am înecat cu scula ta în timp ce o aveam în gură, a spus Akira, arătând spre inghinalul lui Kaimera și chicotind ușor. Apoi s-a ridicat de bunăvoie. Kaimera a luat o căpșună și i-a dat una lui Akira, apoi a mâncat și el puțin.
- Super, a răspuns Kaimera. Akira s-a aplecat și a luat o înghițitură de pe buzele lui Kaimera.
- Așa drăguț, a spus Akira zâmbind. Kaimera l-a apucat pe Akira de ceafă și l-a tras spre el pentru un sărut pasional. Limbile li s-au împletit pasional, dulceața și mirosul parfumat al căpșunilor umplându-le gurile.
- Mmm, a gemut încet Akira. A fost ridicat în poala puternică a lui Kaimera fără să-și dea seama, pierdut în sărutul îmbătător. Când în sfârșit s-au desprins, Akira a luat o căpșună, și-a pus una în gură și i-a oferit-o pe cealaltă lui Kaimera. Kaimera a deschis gura și a mușcat din căpșună, ochii lor privindu-se fix.
- Hehe, a chicotit Akira încet, apoi s-a rezemat de pieptul puternic al lui Kaimera. Kaimera l-a îmbrățișat la rândul său pe Akira și, deși Akira nu era mic de statură, tot era mai mic decât Kaimera.
- Ai auzit conversația mea cu șeful districtului, nu-i așa? a întrebat Akira, știind că Kaimera probabil îl urmărea prin camerele de securitate.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
- Hai să mergem împreună, a invitat Akira.
- Sigur, a răspuns Kaimera, deoarece și el voia să contribuie la siguranța lui Akira.
- Dar știi cum ar trebui să te comporți, nu? insistă Kaimera, subliniind ideea. Akira părea puțin enervat.
- Știu, a răspuns Akira.
- Akira, a strigat brusc Kaimera numele persoanei din brațele sale. Akira s-a uitat la Kaimera, care se uita în jos la fața lui.
- Da, a răspuns Akira scurt.
- Te-ai gândit vreodată, dacă ai deveni liderul familiei, cui i-ai da această poziție în viitor? a întrebat Kaimera. Akira a făcut o pauză să se gândească.
- Nu o să o dau nimănui. Dacă tot e pe cale să se prăbușească, să se termine cu mine, a spus Akira nonșalant. Nu era atât de fixat pe problema succesiunii în descendență.
- Nu vrei să ai copii care să-ți ducă mai departe linia genealogică? a întrebat Kamera la rândul lui. Akira s-a uitat la fața lui Kaimera și și-a mijit ușor ochii.
- După felul în care vorbești, ceva trebuie să fie în neregulă, a spus Akira pe un ton cu subînțeles. Kaimera a chicotit ușor.
- Chiar nu îți pot ascunde nimic, a răspuns Kaimera.
- Nimic special. Tocmai am auzit că bunicul tău vrea să te căsătorești și să ai copii pentru a continua linia genealogică, a spus Kaimera sincer, dorind să afle părerea lui Akira. Inițial, voia ca Akira să afle singur, dar după ce s-a gândit bine, a decis că era curios să știe ce părere avea Akira despre asta, chiar dacă putea ghici răspunsul.
Capitolul 14
- Nu intenționez să mă căsătoresc cu o femeie doar ca să am copii. Nu vreau ca și copiii mei să aibă aceleași probleme pe care le-am avut și eu, iar bunicul meu nu mă poate obliga, a spus Akira pe un ton serios.
- Cât despre găsirea unui moștenitor, pot găsi pe cineva de încredere care să aibă grijă de asta pentru mine sau, în viitor, putem adopta un copil împreună și să-i dăm totul. Ce crezi? L-a întrebat Akira pe Kaimera zâmbind.
- Depinde de tine, a răspuns Kaimera cu satisfacție. Akira a zâmbit, pentru că răspunsul lui Kaimera părea să-i spună subtil că Kaimera își va petrece restul vieții cu el.
- Să presupunem că bunicul tău ți-ar spus că vrea să-ți lase poziția de lider al familiei, dar că trebuie să te căsătorești și să ai copii mai întâi. Ce ai face? a întrebat Kaimera din nou.
- Crezi că tot ce am îndurat până acum a fost doar de dragul de a purta masca de lider al familiei? În tot acest timp, l-am ascultat pe bunicul meu doar pentru a-mi consolida puterea asupra familiei mele. Ce crezi acum? a spus Akira încrezător. Se gândea la asta încă de la 15 ani, când a fost trimis la studii în străinătate.
- Atunci de ce ai așteptat până când bunicul tău ți-a predat funcția de lider al familiei? De ce nu te-ai separat pur și simplu? a continuat să întrebe Kaimera. Akira a făcut o pauză.
- Pentru că m-am gândit că l-ar putea face pe bunicul meu să se gândească de două ori. Dar, știi, dacă până la sfârșitul anului se va gândi doar la reputația familiei, va trebui să iau măsuri drastice, a spus Akira. Adevărul este că avea o oarecare dragoste și respect pentru bunicul său, dar era mult mai puțin decât iubirea de sine. Prin urmare, a vrut să-i ofere bunicului său șansa de a reflecta și de a reconsidera dacă vrea să păstreze relația cu el sau doar să protejeze numele familiei.
- Orice ai decide să faci, te voi sprijini mereu, spuse Kaimera serios. Știa că Akira trecuse prin multe. Kaimera însuși era doar un orfan, adoptat și educat de familia lui Roman Vasillo. Nu avea părinți sau familie de care să-și facă griji, ci doar loialitatea și recunoștința sa față de familia Vasillo. Roman îi spuseseră că, dacă voia să-și trăiască propria viață, era liber să o facă. Nu-i interziceau și nu-l obligau să lucreze pentru ei tot restul vieții. Dar Kaimera însuși voia să rămână și să-l ajute pe Roman cât de mult putea. Iar munca sa actuală, indiferent unde s-ar duce, i-ar permite întotdeauna să-l ajute pe Roman. Dar încă aștepta momentul potrivit.
- Asta numești tu iubire adevărată, a spus Akira zâmbind.
- Deci, să presupunem că sunt absolut obligat să mă căsătoresc pentru a avea copii și a continua linia genealogică, ce ai face? a întrebat Akira curios.
- Nu cere nimic imposibil, a replicat Kaimera, făcându-l pe Akira să izbucnească în râs.
- Așa este. E absolut imposibil. N-aș lăsa niciodată nicio femeie să trăiască aceeași viață ca mama, a spus Akira, gândindu-se la mama lui.
- Atunci hai să nu mai vorbim despre lucruri imposibile și să vorbim despre altceva, a spus Akira nonșalant. Cei doi au discutat apoi despre diverse subiecte până când a venit momentul ca Akira să se întâlnească cu membrii bandei de sub controlul familiei Toshimoi. S-a dus să se pregătească. Și Kaimera avea să meargă cu el, dar ca garda de corp personală a lui Akira și avea să călătorească în aceeași mașină cu Akira.
Akira a ajuns curând la biroul districtului său. Mulți membri îl așteptau să-l întâmpine și mulți priveau cu atenție pentru că nu-l mai văzuseră niciodată și nu mai întâlniseră niciodată pe cea mai puternică figură din clanul familiei Toshimoi. Când mașina s-a oprit în fața intrării, gărzile de corp ale lui Akira au coborât și și-au ocupat pozițiile. Kaimera a coborât din mașină și a scanat împrejurimile. Văzând că totul era în siguranță, s-a aplecat și i-a spus lui Akira să coboare din mașină. Akira, îmbrăcat într-o yukata, a ieșit din mașină cu o atitudine calmă, stăpân pe sine și rece. Membrii bandei mai mici au simțit un fior ciudat pe șira spinării la vederea lui Akira, chiar dacă acesta nu se uita la ei.
- Bine ai revenit, șefu’, au răsunat vocile membrilor, în timp ce își plecau capetele în semn de salut către Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit, apoi a intrat imediat. Membrii bandei care erau lideri sau dețineau poziții importante l-au urmat rapid și l-au condus pe Akira în sala lor de conferințe. Akira s-a așezat pe scaunul din biroul central.
- Puteți lua loc, le-a spus Akira celor care intraseră în sala de ședințe, inclusiv lui Aoi. Aoi s-a uitat surprins la Kaimera, pentru că atunci când îl întâlnise pe Akira mai devreme, nu îl văzuse pe Kaimera în sala de recepție. Faptul că Kaimera stătea în spatele lui Akira însemna că aceasta trebuia să ocupe o poziție foarte importantă, dar el nu o observase la momentul respectiv. Aoi, însă, știa cum ar trebui să se comporte. Akira și-a plimbat privirea peste toți cei din sala de ședințe cu o expresie calmă.
- Aoi a venit să mă vadă la prânz. Se pare că are o problemă pe care nu o poate rezolva, a spus Akira.
- Da, a răspuns Aoi. Deși discutase deja acest lucru cu Akira, nimeni altcineva din sală nu știa detaliile.
- Ce fel de probleme v-a cauzat acea persoană? a întrebat Akira. Apoi, Aoi i-a rugat pe cei care se confruntaseră cu probleme să povestească cu respect despre necazurile cauzate de oamenii bunicului Toshimo. Aceștia au explicat că oamenii bunicului Toshimo au acționat arogant, creând probleme sătenilor și celor care împrumutau bani de la ei pentru că erau afiliați familiei Toshimo. Chiar dacă banda lui Akira nu se implica neapărat în activități ilegale, nu au cauzat prea multe probleme sătenilor, cu excepția celor care au cauzat cu adevărat probleme și au încălcat legea.
- Asta înseamnă că problemele pe care le-au cauzat ne afectează și reputația? a întrebat Akira. Era destul de enervat de aceste chestiuni mărunte, dar trebuia să dea o mână de ajutor, din moment ce era deja acolo.
- Da, a răspuns Aoi.
- Câți dintre oamenii noștri de aici sunt pricepuți? a întrebat Akira. Nu intenționa să-și lase gărzile de corp să se ocupe singure de asta. Își dorea ca subordonații săi de aici să participe; altfel, ar fi trebuit să se bazeze exclusiv pe el atunci când apăreau probleme. Akira voia, de asemenea, să evalueze abilitățile oamenilor săi.
- Avem nevoie de cineva cu adevărat priceput, nu doar de cineva care poate lovi bine în general, a subliniat Akira. Aoi s-a întors să vorbească cu ceilalți membri seniori, rezumându-i lui Akira problema.
- Cam 20 de persoane, a răspuns Aoi. După ce a încheiat, Akira a zâmbit pur și simplu.
- Chiar dacă am văzut sute de membri afară, doar 20 sunt cu adevărat pricepuți. Se pare că bunicul meu a fost cam neglijent cu personalul său. Odată ce se va termina, îi voi pune pe oamenii mei să-i testeze din nou pe toți membrii bandei. Dacă totuși vreți să rămâneți în bandă după test, vă voi antrena. Dar dacă nu aveți curajul să rămâneți după test, veți fi dați afară din bandă.” Akira a vorbit sever, iar Aoi a înțeles imediat că testul va fi riguros. Cu toate acestea, ar fi benefic pentru bandă, deoarece Akira fusese într-adevăr neglijent în procesul său de selecție.
- Da, a răspuns Aoi. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Există vreun teren de antrenament pe aici? a întrebat Akira.
- Da, e în spate, a răspuns Aoi.
- Cheamă pe cei 20 de oameni pricepuți să mă întâlnească acolo. Îți dau o jumătate de oră, a spus Akira serios. Aoi s-a ridicat imediat și a plecat.
- Șeful cine îi va testa pe cei 20 de oameni care sunt chemați? a întrebat Ken. Akira a zâmbit ușor.
- Avem aici un instructor de la unitatea OBI, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Kaimera, care stătuse tăcută în spatele lui de la început. Kaimera nu stătea doar acolo degeaba; observase expresiile și comportamentul tuturor celor care intraseră în cameră.
- Ce nivel de test doriți? a întrebat imediat Kaimera.
- Doar cât să le evaluez abilitățile, pentru că voi avea nevoie de serviciile lor, a răspuns Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare și, odată ce toți cei 20 s-au adunat, Aoi l-a condus pe Akira la terenul de antrenament, unde erau prezenți și alți membri ai bandei pentru a urmări testul. Ao îl informase pe Akira în prealabil, iar Akira le-a permis tuturor să urmărească testul ca un avertisment cu privire la tipul de test care urma. Printre cei 20 se aflau și cei care fuseseră în sala de ședințe, deoarece a deveni lider necesita și abilități.
- Bine, cel care îi vă testa pe toți este Kaimera. Nu vă faceți griji, acest test nu va fi fatal, pentru că încă mai am nevoie de voi, a spus Akira pe un ton normal. Toată lumea s-a întors să se uite la Kaimera, care se dusese lângă Akira și îi evalua pe toți. Doar privirea lui Kaimera le-a dat fiori tuturor, dar unii încă mai credeau că sunt suficient de pricepuți.
- Am o întrebare, a spus o voce de bărbat, în timp ce ridica mâna pentru a cere permisiunea.
- Spune, a răspuns Akira. A văzut ambiție în ochii celuilalt, dar nu era deloc un lucru rău.
- Dacă îl pot învinge, voi avea vreo șansă să lucrez ca bodyguard al șefului? a întrebat același bărbat.
- Ren, despre ce prostii vorbești? Aoi s-a întors să-l mustre ușor pe tânăr.
- Cum te cheamă? a întrebat Akira.
- Ăă, șefu’, puștiul ăsta e fratele meu mai mic. Îmi cer scuze pentru proastele lui maniere, a spus Aoi repede.
- L-am întrebat și mi-a răspuns, a spus Akira. Ren s-a mutat lângă Aoi, cu o expresie încrezătoare pe chip.
- Numele meu este Ren, a răspuns Ren.
- Ai încredere în abilitățile tale, dar dacă abilitățile tale sunt la fel de puternice ca încrederea ta, aș putea să o iau în considerare, a spus Akira. Știa că cealaltă parte nu-l putea învinge pe Kaimera, dar voia să îi vadă abilitățile.
- Da, a răspuns Ren imediat. Mulți oameni se întrebau dacă Ren ar putea face asta.
- Bine, hai să începem testul, a spus Akira. Ken i-a adus lui Akira un scaun pe care să se așeze, împreună cu niște ceai fierbinte. Kaimera și-a scos jacheta, lăsând doar cămașa dedesubt, și s-a îndreptat spre centrul curții.
- Veți intra pe rând sau toți odată? a întrebat Kaimera cu o voce calmă. Cele 20 de persoane s-au privit și au decis să intre mai întâi pe rând, pentru a vedea cum îi va testa Kaimera. Prima persoană care s-a luptat cu Chimera a fost dată afară din arenă în mai puțin de un minut, făcându-l pe Akira să se înece aproape cu ceaiul.
- Hei, fii blând cu ei. Am vrut doar să-i testez. Chiar dacă am spus că nu trebuie să fie fatal, te-ai descurcat prea repede cu ei, a spus Akira, speriindu-i pe toți cei care l-au auzit și simțind un fior care le-a străbătut șira spinării. Chiar și Ren a înghițit în sec.
- Îmi pare rău, a răspuns Kaimera înainte ca o a doua persoană să se repeadă înainte. Kaimera a profitat de timp pentru a se eschiva și a contraataca ușor, dar, deși a fost ușor, a fost suficient pentru al lăsa pe cealaltă persoană incapabilă să se ridice.
- Ah, scuze. Voi fi mai blând cu următorul. Încă nu sunt sigur cum să-mi evaluez puterea, a spus Kaimera. Akira a chicotit încet. Testele au continuat. Kaimera s-a mai relaxat, dar nimeni nu i-a putut face nimic, nici măcar Aoi. Nu pentru că ar fi fost neîndemânatici, ci pur și simplu pentru că nu erau încă la nivelul necesar pentru a lupta cu adevărat cu Kaimera. Faptul că Akira l-a folosit pe Kaimera pentru teste era un pic că și cum ar trișa. Apoi Ren a cerut să fie ultimul, crezând că Kaimera ar fi obosit după ce s-a luptat deja cu 19 oameni. Dar, în realitate, Kaimera nici măcar nu a transpirat, iar fața lui a rămas inexpresivă.
- Sunt gata, a spus Ren înainte de a începe lupta cu Kaimera. Indiferent cât de rapide erau loviturile de pumn și de picior ale lui Ren, Kaimera le respingea cu ușurință, făcându-l pe Ren să-și piardă considerabil încrederea.
- Stai, a spus Kaimera, făcându-l pe Ren să se oprească o clipă și să îl privească surprins. Kaimera s-a îndreptat spre sabia de lemn aflată lângă curte și i-a aruncat-o lui Ren.
- Încearcă să o folosești, a spus Kaimera. Akira privea cu interes.
- Dar tu... Ren se simțea stânjenit că folosea o sabie de lemn, în timp ce Kaimera nu avea nicio armă.
- Haide, a comandat Kaimera cu o voce poruncitoare. Ren s-a năpustit asupra lui Kaimera, lovind cu sabia sa de lemn. Kaimera a respins fiecare atac, mângâindu-i ocazional brațul, dar aceasta era o încercare deliberată de a testa puterea celeilalte. Nu dădea niciun semn de durere. Ren însuși începea să obosească.
- Hai să terminăm testul, a spus Akira. Kaimera a smuls sabia de lemn pe care o folosea Ren cu o mână, apoi a rupt-o cu ambele mâini, provocând agitație printre toți, deoarece știau că sabia lui Ren era făcută din lemn de esență tare. Ren a înghițit în sec, realizând că nu îl putea învinge pe Himeră.
- Interesat? L-a întrebat Akira scurt pe Kaimera.
- Merită mai mult antrenament, a răspuns simplu Kaimera. Akira știa că priceperea și ambiția lui Ren îl impresionaseră pe Kaimera.
- Vorbim despre asta mai târziu, a răspuns Akira. Ceilalți erau nedumeriți în legătură cu ce vorbeau Akira și Kaimera.
- Bine, mi-ai arătat abilitățile tale. Dar nu intra în panică. Motivul pentru care nu ai putut să îl învingi pe Kaimera este pentru că această persoană este unul dintre antrenorii unității mele secrete, a spus Akira, făcându-i pe toți să transpire rece și să înțeleagă în sfârșit de ce nu puteau face nimic împotriva lui Kaimera.
- Dar asta nu înseamnă că vă voi lăsa să stagnați. Voi trimite oameni să vă antreneze. De acum înainte, fiți siguri, dar nu va fi Kaimera, pentru că el este aici doar în vacanță, a spus Akira rânjind, privindu-i pe toți cum oftează.
- Vrem să vedem abilitățile șefului, a răsunat o voce neînfricată dintr-un grup dar care nu se număra printre cei 20. Era curios dacă un șef precum Akira poseda vreo abilitate reală sau dacă era doar înconjurat de gărzi de corp iscusite. Imediat ce a terminat de vorbit, toată lumea s-a îndepărtat.
Brusc..
Ceva a șuierat prin aer; era un pumnal, aruncat de Akira. Lama i-a tăiat obrazul celuilalt bărbat și s-a înfipt în peretele din spatele lui. Bărbatul a înlemnit, simțind durerea usturătoare pe obraz. Panica l-a cuprins când acelălalt bărbat și-a atins obrazul, doar pentru a constata că sângele țâșnește.
- Ah, scuze. Nu sunt foarte priceput cu un cuțit scurt. O sabie ar fi probabil mai precisă. De fapt, ținteam spre gâtul tău, păcat că te-am lovit doar pe obraz, a spus Akira. Tânărul, al cărui obraz fusese tăiat, a îngenuncheat imediat și și-a plecat capul pentru a-și cere scuze lui Akira.
- Îmi pare rău, șefu’. Nu am vrut să te provoc. Te rog să mă ierți, a spus celălalt bărbat, cu vocea tremurândă.
- Hehe, doar glumeam. Bine, toți 20 pregătiți-vă. Odihniți-vă bine în seara asta. Mâine seară, vă duc să vă ocupați de problemă, a spus Akira înainte să se întoarcă și să dea din cap spre Ken, făcându-i semn să plece. Kaimera l-a urmat pe Akira, cărându-i pelerina. Ceilalți membri ai bandei s-au grăbit să-l conducă pe Akira, plecându-și capetele ca de obicei. Odată ce Akira a fost în mașină, totul a fost aranjat.
- Vrei să mă ocup eu de persoana care te-a provocat? a întrebat Kaimera.
- Nu e nevoie. E doar un copil curios. Akira nu a dat prea multă importanță.
- Dar când vom trimite din nou oameni să testeze abilitățile de luptă ale tuturor, copilul acela s-ar putea să fie nevoit să treacă printr-un test mai dificil decât ceilalți. Dacă poate rezista, e bine; dacă nu, depinde de soartă, a spus Akira zâmbind.
- Apropo de asta, lasă-mă să-ți văd brațul, a spus Akira. Kaimera i-a întins brațul. Akira i-a suflecat mâneca lui Kaimera și a văzut o mică vânătaie, ceea ce l-a făcut să se încrunte.
- Am vrut doar să testez puterea copilului, a spus Kaimera.
- Bine, o să trec cu vederea asta. Dar știi că nu-mi place când ai urme de la alții pe tine? a întrebat Akira.
- Probabil la fel ca mine, a răspuns Kaimera, iar Akira a zâmbit imediat ca răspuns.
- O să pun niște alifie pe ea când ne întoarcem, spuse Akira încet. Kaimera răspunse cu un murmur înăbușit.
- Apropo, ce părere ai despre copilul ăla pe nume Ren? a întrebat Akira.
- E bine. Dacă poate face față antrenamentului riguros, ar merita să fie adus în unitate, a spus Kaimera fără menajamente.
- Hmm, hai să vorbim cu Aoi despre asta mai târziu, a răspuns Akira, apoi s-au îndreptat direct spre reședința lor.
Ziua următoare
Astăzi era ziua în care Akira urma să se ocupe de oamenii celui de al doilea bunic. L-a chemat pe Aoi la reședința sa pentru a discuta sarcinile zilei și a-i da instrucțiuni. După ce Aoi a plecat, Akira și Kaimera s-au dus la onsen, dar într-o cameră privată pe care Akira o pregătise special.
- În sfârșit am reușit să stau cu tine, ceva mă tot împiedică mai mereu, a mormăit Akira. Kaimera îl mângâia pe Akira pe spate.
- E distractiv să ai ceva de făcut, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Trebuie să ne întoarcem mâine, a murmurat Akira. Simțea că petrecuse prea puțin timp cu Kaimera.
- Voi găsi o zi liberă să zbor și să te văd din nou, a răspuns Kaimera. Akira s-a rezemat de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Sau poate ar trebui să te duc eu acolo? În felul acesta nu va trebui să iei un zbor comercial, a întrebat Akira cu grijă.
- E în regulă, ai mult de lucru, a răspuns Kaimera. Akira a mormăit întruna, cu o voce plină de plângeri, dar Kaimera nu a găsit asta deloc enervant.
Cei doi au petrecut timp împreună, stând în casă, discutând despre muncă, tehnologie și otrava care era experimentată la Fortăreața de Gloanțe. Pe măsură ce se apropia seara, Akira a avut încredere în cele 20 de persoane care fuseseră testate în noaptea precedentă să participe la tratarea oamenilor bunicului său. Deși această intervenție ar putea fi percepută de alte familii ca o luptă internă, lui Akira nu i-a păsat. Noaptea trecută, Kaimera a trimis unitatea Obi în Japonia pentru a investiga mai departe decât puteau face oameni lui Akira, deoarece bănuia că bunicul său obținea banii pentru cămătăria sa. Au descoperit că bunicul său acționa de fapt în numele familiei Kashima, dușmanul lor. Aceasta însemna că bunicul său colabora cu familia Kashima pentru a-l răsturna pe Akira. Prin urmare, Akira nu a arătat nicio simpatie și nu a trimis un mesaj de avertizare în prealabil, ca de obicei.
- Nu te distra prea mult, l-a avertizat Kaimera în timp ce plecau cu mașina spre biroul bandei bunicului Rong.
- Știu. Dar oricum, cu tine aici, nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic, a spus Akira zâmbind. Curând au ajuns în fața biroului celui de-al doilea bunic, unde erau adunați membrii bandei. Cei care stăteau de gardă în fața biroului s-au întors să privească cu curiozitate, deoarece Akira avea mașina în care se afla parcată chiar în fața biroului, în timp ce ceilalți au parcat mai departe și s-au împrăștiat în jurul perimetrului, așteptând un semnal înainte de a i se alătura lui Akira. Când mașina s-a oprit, Kaimera a coborât și i-a deschis portiera lui Akira. Akira a rămas apoi cu Kaimera, în timp ce Ken și Doya au rămas în mașină.
- Hei, cine ești? Ce faci aici? se auzi o voce de bărbat, pe un ton conflictual. Akira ridică ușor o sprânceană.
- Vreau să-l întâlnesc pe șeful acestui loc, a spus Akira calm.
- Crezi că poți întâlni cu ușurință pe cineva ca liderul nostru oricând dorești? Cealaltă parte a continuat să manifeste un comportament agresiv. Akira privea cu o expresie calmă.
- De unde își ia liderul tău autoritatea? a replicat Akira.
- Nu știți cine suntem? Suntem membri ai bandei familiei Toshimoin! Cealaltă parte i-a amenințat cu numele de familie al lui Akira.
- Heh heh, și cine e șeful tău în familia Toshimoi, mă întreb? a continuat să întrebe Akira.
- Trebuie să fie Toshimoi Akira, desigur. Nici măcar nu știu dacă cineva ca tine l-ar cunoaște, a replicat celălalt, râzând și privindu-l pe Akira cu dispreț. Kaimera a clătinat din cap, exasperat de ignoranța celuilalt.
- A, chiar așa? a răspuns Akira pe un ton sarcastic.
- Ce se întâmplă? s-a auzit o voce de bărbat, iar acesta a pășit înainte cu o expresie severă. Grupul din față și-a plecat imediat capetele în fața lui.
- Șefu’, Akira și-a mijit ochii, evaluându-l pe bărbatul masiv pe care toată lumea îl numea „șefu’”, înainte de a zâmbi.
- Riku a făcut o alegere groaznică, a mormăit Akira.
- Șefu’, tânărul ăsta spune că vrea să te vadă, dar în prezent îl alungăm, a spus unul dintre membrii bandei.
- De ce ai vrut să mă vezi? Liderul s-a apropiat de Akira, cu capul sus, și l-a întrebat.
- Sau poate ai dori să împrumutați bani? a întrebat cealaltă persoană la rândul ei.
- Oamenii tăi au spus că persoana care te controlează este Toshimoi Akira, este corect? a insistat Akira pentru confirmare.
- Da, a răspuns liderul.
- L-ați întâlnit vreodată pe domnul Akira? a întrebat Akira la rândul său.
- Bineînțeles că ne-am mai întâlnit. Lucrez direct sub conducerea șefului Akira, a spus cealaltă persoană cu mândrie. Akira a ridicat ușor o sprânceană, gândindu-se că Riku probabil doar se prefăcea a fi Akira.
- Haha, ce amuzant. Dacă chiar îmi raportezi direct mie, de ce nu ți-am mai văzut fața până acum? a întrebat Akira, făcându-l pe celălalt să se încrunte înainte de a izbucni în râs.
- Haha, deci spui că ești șeful Akira? Prostii. L-am mai întâlnit pe șefu înainte. Nu încerca să te dai drept el. Întoarce-te pe unde ai venit. Liderul i-a făcut semn să plece, făcându-l pe un membru al bandei, dornic de prestigiu, să încerce să-l împingă pe Akira afară din birou. Dar înainte ca mâna lui să-l atingă, mâna i-a fost tăiată.
- Agh! Mâna mea!! Un țipăt de durere a răsunat, iar sângele s-a împroșcat peste tot, șocându-i pe toți, cu excepția lui Akira, care își scosese rapid katana și îi tăiase mâna celeilalte persoane.
- Tu! Cum îndrăznești să rănești unul dintre membrii bandei mele? Hai să ne ocupăm de el! a strigat liderul, dar înainte să se poată năpusti asupra lui Akira, s-a oprit brusc când un grup de oameni s-a apropiat.
- Îndrăznești să-l atingi pe șeful meu? a spus Aoi cu o voce severă, făcându-i pe ceilalți să pară nedumeriți, deoarece l-au recunoscut pe Aoi și s-au uitat la Akira cu neînțelegere.
- Nu e nevoie să omori pe nimeni. Adu-mi doar toate documentele aici, a spus Akira calm. După aceea, grupul lui Aoi și câțiva dintre oamenii lui Akira au atacat grupul advers, iar o luptă a urmat. Akira s-a uitat la Kaimera, care stătea cu brațele încrucișate, privind calm.
- Kai, vreau să stau pe plafonul mașinii, a spus Akira, desfăcându-și brațele larg. Kaimera s-a uitat la Akira oftând, enervat de cererea lui în acest moment, dar el nu a spus nimic. L-a ridicat pe Akira pe plafonul mașinii. Akira s-a așezat confortabil cu picioarele încrucișate, privind cum se desfășoară agitația. Kaimera s-a rezemat de mașina din apropiere, în timp ce Ken și Doya au ieșit să aibă grijă de Akira. Oamenii din apropiere s-au ascuns în casele lor, știind că zona era infestată cu bande Yakuza și, prin urmare, nimeni nu îndrăznea să intervină, nici măcar poliția.
- Hmm, ești destul de priceput, a spus Akira, privindu-l pe Ren cum se descurcă cu adversarii săi. Nu a durat mult până când adversarii au fost înăbușiți și forțați să îngenuncheze în fața biroului. Cei inconștienți au fost adunați și întinși împreună de cealaltă parte. Aoi a condus niște oameni să caute documentele de împrumut ale sătenilor pentru a i le aduce lui Akira.
- Dacă află șeful meu, aveți cu toții probleme! a continuat să strige liderul.
Pop!
Ren l-a plesnit pe lider peste cap.
- Idiotule! Știi că persoana din fața ta este adevăratul șef, Toshimoi Akira? a spus Ren, făcându-l pe celălalt să înlemnească și să se holbeze la Akira, care stătea cu picioarele încrucișate într-o postură relaxată pe plafonul mașinii, cu o expresie nedumerită.
- Nu e adevărat. Ăla nu e șeful pe care l-am întâlnit... Liderul părea destul de confuz. Akira s-a întors către Ken și i-a spus să îi arate poza lui Riku celeilalte persoane.
- Aceasta este persoana pe care ai întâlnit-o? a întrebat Ken.
- Da, el e, a răspuns liderul advers văzând poza lui Riku.
- Nu credeam că tipul ăla ar îndrăzni să se dea drept mine, a spus Akira chicotind.
- Persoana pe care ai crezut-o șeful Akira este de fapt vărul lui, Riku, care este un subordonat. Iar adevăratul șef este chiar în fața ta, a spus Ken calm, făcându-i pe toți cei care îngenuncheau să pară nedumeriți.
- Sincer, voi nu sunteți de vină, pentru că ați fost păcăliți. Dar, chiar dacă știați că există oameni care au grijă de Aoi în zona asta, de ce nu v-ați gândit să întrebați sau să vorbiți cu ei mai întâi? a întrebat Ken în numele Akirei. Toți au schimbat priviri nedumerite.
- Probabil e doar sete de putere, a spus Aoi. Acum, partea adversă îl privea pe Akira cu ochi temători, intimidat de oamenii lui Akira. Credeau că grupul lui Aoi se temea de ei și, prin urmare, nu îndrăzneau să provoace probleme sau să provoace o luptă. Habar n-aveau că Aoi avea nevoie mai întâi de ordinele lui Akira și că grupul său era mult mai priceput.
- Sunt într-o dispoziție bună zilele astea, a spus Akira, uitându-se la Kaimera pentru a-i transmite că buna lui dispoziție se datora prezenței lui, înainte de a arunca o privire spre grupul de oameni îngenuncheați, părând zdruncinați și învinețiți.
- Sunt amabil și te las să pleci. Cât despre Riku, contactează-l și spune-i că adevăratul Akira a lămurit totul aici. Dacă are întrebări, roagă-l să mă contacteze. Și sper că nu vei mai cauza probleme oamenilor mei.
- Akira a vorbit, privind pe toată lumea cu o privire rece.
- Șefu’, există un seif înăuntru, a spus Aoi. Akira s-a întors să se uite la persoana care era liderul celeilalte tabere.
- Nu am codul. Seiful este codat de la distanță. Dacă vreau să-l deschid, trebuie să sun și să-i cer șefului... ăă, acelei persoane codul. Și codul se schimbă de fiecare dată, a răspuns liderul. Akira s-a întors să se uite la Kaimera.
- Ce crezi? a întrebat Akira zâmbind.
- Lasă-mă să mă uit puțin, spuse Kaimera, apoi deschise portiera mașinii, luându-și geanta personală, așa cum anticipase că va avea nevoie de ea.
- Aoi, du-l pe Kaimera la seif, a spus Akira. Oamenii lui Riku priveau, curioși să vadă cum va deschide Akira seiful fără cod. Nu a durat mult până când Kaimera a ieșit fără efort.
- Trimiteți oameni să ia ce e înăuntru, a spus Kaimera. A spart ușor sistemul și a deschis seiful fără ca Riku să-și dea seama, lăsându-i pe toți uluiți, în special pe Aoi și Ren, care intraseră cu Kaimera. Ken și Doya i-au pus apoi pe oamenii lor să intre și să ia toți banii din seif, apoi i-au dus imediat pe Akira și Kaimera înapoi la casa de vacanță, lăsând restul în seama oamenilor săi.
Capitolul 15
Ziua următoare
Astăzi, Akira și Kaimera trebuie să se întoarcă la casa lui Akira pentru că Kaimera avea zborul de întoarcere în seara asta. De aceea au petrecut atât de mult timp împreună aseară.
- Nu credeam că voi fi plătit pentru această vacanță cu tine, a spus Akira zâmbind. Akira i-a ordonat lui Aoi să-i spună șefului celeilalte părți să-l sune pe Riku mai târziu în dimineața aceea ca să-l anunțe ce s-a întâmplat.
- Dar trebuie să te pregătești și pentru furtuna care vine spre tine. A avertizat Kaimera.
- Dar știu că mereu mă vei păzi, nu-i așa? a întrebat Akira zâmbind.
- Dar nu ar trebui să fii neatent. Dacă aflu că te rănești din cauza neatenției tale, s-ar putea să trebuiască să mă răzgândesc dacă să mai vin sau nu să te văd, a amenințat Kaimera. Akira s-a încruntat imediat auzind asta.
- Mă gândeam că o să spui că, dacă mă rănesc, o să vii repede să mă vezi, a replicat Akira, fără a fi serios.
- Nu, te voi suna doar, a răspuns Kaimera.
- Ești rău, i-a replicat Akira, dar apoi s-a aplecat și l-a îmbrățișat strâns de braț, frecându-și capul de umărul puternic al lui Kaimera.
- Prin urmare, ar trebui să ai grijă de tine, a subliniat Kaimera.
- Știu, a răspuns Akira. Cei doi se aflau acum într-o mașină, în drum spre casa lui Akira.
- Șefu’, cineva acasă a spus că bunicul dumneavoastră i-a spus să mergeți să-l vedeți când ajungeți, a spus Ken, după ce a citit mesajul persoanei însărcinate cu menținerea ordinii acasă.
- Hmm, cred că probabil știu deja despre noaptea trecută, a răspuns Akira, cu un rânjet pe buze, întrebându-se cum arăta față bunicului Rong acum.
🐅...🐅...
Zbang...
- Bunicule, calmează-te, Riku s-a grăbit să-l sprijine pe bunicul său după ce acesta a aruncat și a spart ceașca de ceai, tocmai primind vești de la oameni săi că Akira luase totul.
- De ce s-a dus Akira brusc în zona aceea? Nu a mai fost acolo de aproape un an, a spus Rong furios. A ales să meargă acolo să facă afaceri, deoarece a văzut că Akira nu era prea interesat să meargă, chiar dacă avea o casă de vacanță. Întrucât Akira avea mai multe proprietăți, de obicei alegea să meargă în altă parte.
- Oamenii noștri au spus că cineva din grupul unui prieten a venit la el acasă. Nu știm sigur cine a fost sau de ce, dar l-a dus pe acel om acolo să se relaxeze, a răspuns Riku. El însuși aproape că a înnebunit când banii lui au fost luați.
- Oare cineva ca el are timp să se odihnească măcar? a spus Rong, nedumerit. Voia să știe cine era vizitatorul.
- Puneți-i pe oamenii noștri să investigheze cine este această persoană și cât de importantă este, din moment ce ar putea să-și lase locul de muncă să se odihnească, a spus Rong. Nu știa cât de important era vizitatorul, dar voia să adune informații despre Akira în prealabil.
- Dar banii, bunicule? Familia Kashima va fi foarte nemulțumită că a pierdut atât de mulți bani, a întrebat Riku neliniștit. Bunicul său a rămas nemișcat o clipă.
- Cred că fratele meu mă va chema la o discuție. Voi încerca să recuperez banii. Dacă Kashima mă contactează, spune-le că rezolv niște probleme și să aștepte, a spus bunicul Rong. Riku a dat din cap, simțind resentiment că Akira îi ruinase afacerea fără să se învinovățească deloc.
🐅...🐅...
La sosirea la casa lui Akira, Kaimera nu se grăbea să meargă la aeroport. A decis să se relaxeze și să aștepte puțin la casa lui Akira.
- Nu-l vizitezi pe bunicul tău? a întrebat Kaimera, observând că Akira încă nu se gândea să meargă să-l vadă.
- Bunicul meu stă în casa principală, nu pleacă nicăieri. Dar tu, trebuie să pleci în curând. Vreau să mai petrec timp cu tine, a spus Akira. Kaimera s-a uitat la Akira cu o expresie profundă, dându-și seama cât de mult îl prețuia Akira. Akira și-a pus capul în poala lui Kaimera, cu fața spre abdomenul său. Kaimera i-a mângâiat ușor părul moale.
- Nu vreau să te întorci, s-a văitat Akira.
- Trecem prin despărțiri de genul ăsta de peste 20 de ani. Ar trebui să te fii obișnuit cu ele până acum, a spus Kaimera.
- Nici vorbă, nu mă pot obișnui niciodată cu asta, a spus Akira pe un ton iritat. Kaimera a schițat un zâmbet slab.
- Ar trebui să te duc la aeroport? a întrebat Akira.
- Nu, a răspuns Kaimera. Akira s-a bosumflat spre Kaimera înainte ca acesta să se aplece și să-i muște ușor buza. Apoi Akira s-a bosumflat din nou, dorind ca Kaimera să-l sărute în schimb. Kaimera nu a obiectat, dorind să-i facă pe plac lui Akira.
Întrucât se întorcea în America, cei doi s-au sărutat cu o dorință profundă și cu dorința de a prețui fiecare clipă dinaintea despărțirii. Kaimera s-a retras încet, mângâind ușor buzele lui Akira cu degetele.
- Ai grijă de tine, repetă Kaimera. Chiar dacă o spunea des, lui Akira îi plăcea să o audă. Mai important, Akira știa că, deși Kaimera îi spunea să aibă grijă de el însuși, Kaimera era cel care avea întotdeauna grijă de el, chiar și atunci când erau despărțiți.
După ce au petrecut ceva timp împreună, a venit timpul să meargă la aeroport. Oamenii lui Akira urmau să-l ducă. Akira l-a condus pe Kaimera la mașină, păstrând o atitudine calmă, în timp ce subordonații săi și oamenii bunicului său îi înconjurau. Kaimera îl avertizase dinainte despre comportamentul său.
- Data viitoare când vii, te voi duce să-l cunoști pe Fei Long, a spus Akira.
- Mulțumesc că ai avut grijă de mine, a spus Kaimera, privindu-l în ochii pe Akira. Akira a dat din cap înainte ca Kaimera să urce în mașină. Akira a privit mașina în care se afla Kaimera până când a ieșit pe poartă, apoi s-a întors către Ken.
- Bunicul încă așteaptă? a întrebat Akira.
- Da, răspunse Ken.
- Atunci hai să mergem la casa principală, spuse Akira cu o voce calmă. Atmosfera care fusese caldă când Kaimera era prin preajmă devenise acum extrem de rece, ca de obicei. Akira intră pe ușa de legătură la bunicul său, care stătea în camera de zi.
- Domnul Akira a sosit, l-a informat un apropiat al bunicului. Akira l-a urmat, păstrând o atitudine calmă.
- Bună, bunicule, Akira și-a plecat capul în semn de salut către bunicul său, înainte de a se așeza pe pernă și de a-i turna calm ceai în ceașca.
- Nu ți-am spus încă să te așezi, spuse bunicul Akirei cu un ton ușor iritat, enervat că nepotul său nu se grăbise să-l vadă de când se întorsese.
- De ce vrei să stau în picioare? E obositor, a răspuns Akira pe un ton normal, fără să arate deloc frică sau neliniște față de vocea bunicului său.
- Te-ai întors de mult timp. De ce nu ai venit să mă vezi mai devreme? a întrebat bunicul Akirei.
- Unde te grăbești, bunicule? a întrebat Akira, ridicând o sprânceană, făcându-l pe bunicul său să se încrunte imediat.
- Știu că bunicul nu se grăbește să plece nicăieri. În plus, am treburi personale de făcut. Și ceea ce vrei să-mi spui nu este urgent sau foarte important, nu-i așa? a întrebat Akira, privindu-l fix pe bunicul său. Bunicul său s-a uitat la nepotul său și a oftat ușor.
- Deci, Kaimera s-a întors, a întrebat bunicul.
- Da, a răspuns Akira sincer, pentru că știa că bunicul său știa deja că persoana care venise să-l vadă era Kaimera.
- Am auzit că bătrânul Aoi avea o problemă... a întrebat bunicul lui Akira despre ce s-a întâmplat aseară.
- Da, și eu am vrut să vorbesc cu bunicul despre asta, a spus Akira, sorbindu-și calm din ceai.
- Spune ce ai de zis, a răspuns bunicul.
- Bunicule, știi că bunicul Rong are afaceri care se suprapun cu cele ale oamenilor noștri de acolo? a întrebat Akira, uitându-se la bunicul său.
- Știu, a răspuns bunicul său direct, știind că nu poate ține asta secret.
- Atunci de ce ai lăsat problema asta să se întâmple? a întrebat Akira din nou.
- Am vrut să văd cum va rezolva oameni noștri această problemă, a răspuns bunicul său. Akira a chicotit încet.
- Cred că bunicul se preface că nu vede problema, pentru că vrei ca fratele tău mai mic să aibă un venit. Dar nu cred că știe că primește finanțare de la familia Kashima, a adăugat Akira, făcându-l pe bunicul său să se oprească o clipă.
- Vorbești serios? a întrebat imediat bunicul Akirei, asigurându-l pe Akira că bunicul său chiar nu știa nimic despre asta.
- Da, oamenii mei au investigat temeinic. Au aflat că Rong a primit finanțare de la familia Kashima și împart profiturile, folosindu-mi numele în propriul lor câștig. De aceea nu pot tolera asta, a spus Akira. Fața bunicului său s-a încordat imediat când a aflat că fratele său mai mic colaborase cu o familie inamică de multă vreme.
- Cred că fie azi, fie mâine, bunicul Rong va veni să vorbească cu tine despre banii pe care i-am confiscat. Îl voi lăsa pe bunicul să decidă în privința asta, pentru că veniturile din afacerea aceea merg oricum la casa principală a bunicului. Dacă bunicul vorbește cu bunicul Rong și ia o decizie, anunță-mă, a spus Akira cu o voce calmă. Îi lăsa problema în seama bunicului său, dar în adâncul sufletului, Akira putea ghici în ce direcție avea să decidă bunicul său.
- Rong trebuie să fie foarte supărat, a spus bunicul lui Akira cu un ton obosit.
- Poate că e trimis la spital din cauza unui accident vascular cerebral, spuse Akira nonșalant.
- Apropo, mergi undeva mâine seară? a întrebat primul bunicul Akirei. Akira s-a întors spre Ken, care și-a luat iPad-ul și l-a deschis.
- Dacă nimic nu se schimbă nimic față de planul inițial, șeful va fi liber mâine seară, iar poimâine va trebui să zboare la Hong Kong, a spus Ken. Akira a ridicat ușor din umeri, apoi s-a întors să se uite la bunicul său.
- Atunci, ia cina cu mine mâine seară, a subliniat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira.
- Ce a făcut Kaimera aici? a întrebat bunicul Akirei, deoarece și el îl întâlnise des pe Kaimera.
- Mi-a adus ceva, dar nu voi spune ce este, pentru că este o invenție creată de el și este necesară pentru un proiect, a spus Akira, încercând să-l împiedice pe bunicul său să pună alte întrebări.
- Atunci de ce l-ai dus în vacanță? a întrebat bunicul din nou.
- Ce e așa ciudat că mi-am dus prietenul în vacanță? a replicat Akira, holbându-se în ochii bunicului său. Bunicul său a tăcut o clipă.
- Doar întrebam. Bine, voiam să vorbesc cu tine despre ce s-a întâmplat aseară. Asta e tot. Dacă ai fi venit să mă vezi mai devreme, am fi putut termina deja. Bunicul Akirei și-a provocat subtil nepotul, lucru la care Akira nu s-a obosit să acorde prea multă atenție.
- Ei bine, atunci plec. Am niște treabă de rezolvat, spuse Akira, înclinându-se în fața bunicului său și ieșind din sufragerie, bunicul său îl privi cu o expresie calmă.
- Contactează-l pe Taiga și anunță-l că voi merge la club, i-a spus Akira lui Ken.
- Bine, a răspuns Ken și l-a contactat imediat pe Taiga.
Kaimera a auzit și știa tot ce discutase Akira cu bunicul său, deoarece acesta asculta prin cerceii pe care îi purta Akira. Cu toate acestea, nu intenționa să vorbească cu Akira despre conversația cu bunicul său, deoarece nu voia să se amestece în treburile familiei lui Akira. Ar interveni doar dacă chestiunea aceea i-ar fi cauzat lui Akira probleme insurmontabile.
- Avionul e pe cale să decoleze, a șoptit Kaimera în cercelul Akirei.
(„Drum bun!”) a răspuns Akira. Cerceii erau ca și cum ar fi fost împreună 24/24, doar că puteau porni și opri semnalul pentru intimitate. Alții s-ar putea simți inconfortabil cu acești cercei, deoarece aveau impresia că cineva îi asculta în permanență, dar Akira și Kaimera nu simțeau nimic. Kaimera nu intenționa oricum să-l asculte constant pe Akira; plănuia să-i folosească doar în situații de urgență. După ce și-a luat rămas bun de la Akira, Kaimera s-a odihnit în avion, ca de obicei.
- Bun venit, a răsunat vocea lui Taiga în timp ce se îndrepta spre Akira pentru a-l saluta. Deși i-a vorbit lui Akira, a mers și l-a prins de braț pe Ken, făcându-l pe acesta să se încrunte imediat. Ken l-a certat ușor pe Taiga, care apoi i-a eliberat brațul, dar nu fără a-l săruta pe obraz. Akira, însă, nu părea deloc deranjat; în schimb, a chicotit ușor.
- Hehe, atât de mult ți-a fost dor de mine, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Desigur, spuse Taiga pe un ton iritabil.
- L-ai luat de acasă atâtea zile.
- Cred că ar trebui să intrăm mai întâi, a sugerat Ken. Taiga l-a condus apoi pe Akira într-o cameră privată cu pereți de sticlă, cu vedere spre restul clubului. Taiga a comandat băuturi pentru Akira.
- Vrei să stea cineva cu tine astăzi? a întrebat Taiga.
- Nu, am vrut doar să vin să bem ceva, a răspuns Akira.
- Vreo noutate? a întrebat Akira.
- Doar puțin, a răspuns Taiga.
- În ceea ce te privește, există problema familiei Kiboru, dar cred că probabil știi deja câte ceva despre ea, nu-i așa? a întrebat Taiga zâmbind.
- Te referi la povestea bunicului meu care vrea să formeze o alianță matrimonială cu familia Kiboru? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, se pare că oamenii lui Kiboru au început să răspândească zvonuri că bunicul tău o iubește pe Bina și vrea ca ea să-i fie nepoată, a spus Taiga.
- Deci speră să se folosească de vestea asta ca să-i saboteze pe alții, nu-i așa? Akira și-a ridicat paharul de sake și a luat o înghițitură, cu o atitudine calmă și nepăsătoare față de subiect.
- Da, a răspuns Taiga.
- Deci, dacă ar fi să ghicesc, mâine bunicul meu îl va invita probabil pe Kiboru la cină, a ghicit Akira corect.
- Ce ai de gând să faci? a întrebat Taiga la rândul său.
- Nu fac nimic. I-am promis bunicului că voi merge la cină cu el, așa că mă duc. Cât despre alte chestiuni, nu am fost de acord cu nimic. Cine vrea să lege noduri, le poate dezlega singur. Nu-mi pasă de nimeni altcineva. Akira ridică din umeri indiferent. Nu știa cu adevărat dacă bunicul său promisese ceva, dar oricum intenționa să facă ce-i place lui.
- E bine, pentru că îl susțin pe Kaimera din toată inima, a tachinat Taiga. Akira a chicotit ușor.
- A, și mai e și chestiunea cu fiica tatălui tău care se implică cu fiul familiei Kashima, a adăugat Taiga.
- Nu-mi spune că se implică cu Masashi, a întrebat Akira. Masashi era cel care concurase împotriva lui Akira la licitația de săbii când Akira se dusese la licitația de mine cu prietenii săi.
- Da, se pare că și Masashi e îndrăgostit, a adăugat Taiga.
- Hm, trebuie să fi fost fermecată de Masashi. Ce prost. Și bătrânul ăla știe despre asta? a întrebat Akira, referindu-se la tatăl său.
- Cred că știe, pentru că soția tatălui tău pare să susțină asta, spuse Taiga.
- Se gândește să adune aliați ca să mă răstoarne? Ce prostie, a spus Akira fără nicio grijă. Apoi Taiga l-a pus la curent pe Akira cu privire la alte aspecte.
🐅...🐅...
Kaimera a ajuns la destinație cu avionul și s-a pregătit să debarce. S-a dus să-și ia bagajele de cală, ochii lui scanând împrejurimile din obișnuință. Simțise că ceva nu este în regulă încă de când se afla în avion, dar nu intenționa să facă nimic, știind că cealaltă parte nu va avea șansa să se ocupe de el.
După ce și-a luat geanta, Kaimera a târât-o la toaletă, urmat de o persoană suspectă. Kaimera s-a prefăcut că nu observă, intrând în cabina cea mai interioară și încuind ușa, așteptând o ocazie. Mai erau și alți oameni înăuntru. Kaimera a ascultat până când toată lumea a plecat și era sigur că persoana care îl urma aștepta afară. A deschis ușa și, înainte ca cealaltă persoană să poată reacționa, Kaimera l-a apucat rapid de gât, blocându-l cu antebrațul. Cealaltă persoană, neașteptându-se ca Kaimera să observe, s-a mișcat mai încet decât Kaimera.
Brusc
Kaimera i-a răsucit gâtul celeilalte persoane, curmându-i instantaneu viața. Apoi, Kaimera l-a așezat pe toaletă. Nu avea nicio intenție să-l lase să raporteze persoanei care l-a angajat. A percheziționat cealaltă persoană, găsind niște documente și obiecte personale. Le-a pus în propria geantă înainte de a ieși din baie. A închis ușa și a folosit o tehnică pentru a permite blocarea încuietorii că și cum ar fi închisă din interior. Apoi, Kaimera a ieșit, târându-și geanta din baie, comportându-se normal. Kaimera nu a uitat să intervină și să verifice imaginile de pe camerele de supraveghere pentru a șterge imaginile cu el și bărbatul intrând în baie, pentru a acoperi orice urmă în cazul în care cineva ar găsi ulterior trupul neînsuflețit al celeilalte persoane.
Kaimera a oprit un taxi care să-l ducă la reședința lui Roman. Și-a lăsat lucrurile în cameră și apoi s-a dus direct să-l caute pe Roman, pentru că, deși lucrurile erau în curs de desfășurare în America, știa că Roman era încă în biroul lui.
- E șeful aici? L-a întrebat Kaimera pe Noris, care stătea în fața ușii biroului. Noris a dat din cap în semn de aprobare. Kaimera a bătut la ușă înainte de a o deschide după ce a primit permisiunea de a intra.
- Când te-ai întors? a întrebat Roman imediat ce l-a văzut pe Kaimera.
- Am ajuns acum o clipă. Am despachetat și apoi am venit să-l văd pe șefu, a răspuns Kaimera.
- Are Akira vreo problemă? a întrebat Roman despre prietenul său. Ar fi putut să-l întrebe direct pe Akira, dar Akira nu i-ar fi spus prea multe, decât dacă ar fi avut legătură cu treburile lor. Totuși, Roman voia să știe despre problemele personale ale prietenului său, iar cea mai potrivită persoană care să-i dea aceste răspunsuri era Kaimera.
Și nu e ca și cum Kaimera l-ar trăda pe Akira spunându-i lui Roman despre Akira, pentru că e sigur că Roman l-a întrebat despre Akira pentru că era cu adevărat îngrijorat.
- În mare parte aceleași lucruri vechi, dar el are totul sub control, a răspuns Kaimera.
- Și eu aștept ca Akira să preia conducerea în curând, ca să-i putem elimina pe toți deodată, a răspuns Roman, știind că prietenul său aștepta momentul potrivit. Kaimera a ascultat în tăcere.
- Bine, du-te și odihnește-te. Întoarce-te la muncă mâine dimineață, a spus Roman. Kaimera a confirmat ordinul și a părăsit biroul lui Roman pentru a se întoarce în camera lui, dar înainte să ajungă acolo, prietenul său îl aștepta.
- Hei, salut, l-a salutat Kaimera pe Steve.
- Te-am așteptat să te întorci ca să putem vorbi despre barul prietenului meu, a spus Steve zâmbind.
- Atunci hai să vorbim în camera mea, a răspuns Kaimera, conducându-și prietenul în camera lui.
- I-ai raportat deja șefului? a întrebat Steve.
- Hmm, a răspuns Kaimera scurt, aruncând o privire spre prietenul său.
- Am vorbit cu prietenul meu și vrea să aranjeze o întâlnire ca să-și ceară scuze față de tine. Spuse Steve înapoi.
- Copiii ăia? întrebă scurt Kaimera. Steve oftă încet.
- Prietenul meu a mărturisit că știa totul; că acei oameni îi foloseau barul ca să extorcheze bani de la oameni, dar prietenul meu a trebuit să lase lucrurile baltă în schimbul siguranței sale. Mai simplu spus, în schimbul protecției, a explicat Steve.
- În noaptea aceea, prietenul meu nu știa că persoana pe care o vizau acei tipi erai tu, care ești prietenul meu, așa că nu a spus nimic, a adăugat Steve.
- Ești sigur că prietenul tău nu este implicat în extorcare și are nevoie doar de protecție? a întrebat Kaimera calm.
- Am investigat, sunt sigur de asta, spuse Steve serios, fără intenția de a minți în numele prietenului său. Știa că cineva ca Kaimera putea găsi informații, așa că investigase temeinic pentru a răspunde la întrebările lui Kaimera. Steve știa că putea antagoniza pe oricine, dar nu pe Kaimera.
- Deci, cum o să se descurce prietenul tău cu tipii ăia când încă are nevoie de protecția lor? a continuat să întrebe Kaimera.
- O să-l rog să angajeze pe cineva pe care îl cunosc să se ocupe de securitatea barului. Nu mi-a spus niciodată despre problemele pe care le-ar fi avut înainte, așa că nu știam. Am aflat abia după ce ți s-a întâmplat ție, a adăugat Steve. El a stat și s-a gândit o vreme.
- Spune-i prietenului tău să aranjeze ca tipii ăia să vină la magazin mâine seară. Voi merge acolo să rezolv totul și îi voi accepta scuzele, a răspuns Kaimera. Steve a ridicat ușor o sprânceană, dar nu a mai pus alte întrebări. Din moment ce Kaimera a spus că se va ocupa el de asta, era încrezător că o poate face.
- Bine, o să-mi contactez prietenul. Îmi pare rău că te-am lăsat singur în necazul ăsta, a spus Steve, simțindu-se sincer vinovat.
- E în regulă, asta o să vindece plictiseala, a răspuns Kaimera. Steve a chicotit ușor înainte de a se scuza să îl lase pe Kaimera să se odihnească. Apoi el își va contactă prietenul pentru a rezolva situația așa cum îl instruise Kaimera.
Kaimera și-a terminat de despachetat lucrurile și s-a pregătit să se culce, dar nu a uitat să-l vadă pe Akira și să-i trimită un mesaj spunând că ajunsese acasă. Kaimera nu intenționa să-l contacteze prin intermediul cercelului, deoarece era doar o notificare generală, iar Akira se afla în prezent într-o întâlnire de afaceri la compania lui de bijuterii.
🐅...🐅...
Akira și-a petrecut întreaga zi făcând curățenie la compania de bijuterii și văzuse deja mesajul lui Kaimera. Akira nu intenționa să îl contacteze pe Kaimera pentru că voia ca aceasta să se odihnească după călătorii, iar acum se pregătea.
Seara s-a întors acasă ca să ia cina cu bunicul său.
- Ce au spus oamenii noștri? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce erau în mașină.
- Maestrul chiar a invitat familia Kiboru la cină, a raportat Ken. Akira a chicotit încet. De fapt, familia Kiboru fusese aliată de multă vreme, ajutându-se mereu reciproc și nestârnind niciodată animozitate. Akira nu voia să recurgă la nimic drastic, aștepta pur și simplu să vadă cum va gestiona bunicul său situația.
- Lasă-l să spere deocamdată, a spus Akira, referindu-se la bunicul său. La sosirea acasă, Akira s-a schimbat, pregătindu-se să ia cina cu bunicul său.
- Domnule Akira, bunicul dumneavoastră m-a rugat să vă invit în casa principală. Unul dintre oamenii lui Akira a venit să-i raporteze.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit. Încă purta yukata, ca de obicei. Mergea calm alături de oamenii săi. Membrii familiei Kiboru stăteau în apropiere și, când a ajuns la ei, i-a văzut pe gărzile sale de corp.
- Domnul Akira a sosit, domnule, a anunțat confidentul bunicului. Akira a intrat și i-a găsit pe bunicul Binei și pe Bina însăși. Tânăra i-a zâmbit timid lui Akira.
- Haide, stai jos, Akira, a spus bunicul lui Akira cu un zâmbet blând. Akira s-a apropiat și s-a așezat pe locul de lângă bunicul său, care era vizavi de Bina.
- Bună seara, domnule Shuuya, domnișoara Bina, i-a salutat Akira pe cei doi pe un ton normal.
- Salut, Akira, l-a salutat bunicul Binei cu un zâmbet similar.
- Salut, Akira, l-a salutat Bina pe Akira cu blândețe.
- Nu știam că vom avea oaspeți la cină. Îmi cer scuze pentru întârziere, a spus Akira.
- E în regulă. Înțeleg că trebuie să fii ocupată cu serviciul, a spus bunicul Binei cu amabilitate.
- Atunci roagă pe cineva să aducă mâncarea, i-a spus bunicul Akirei confidentului său, înainte ca menajera să înceapă să servească mâncarea tuturor.
- Îți vei primi postul în curând, Akira, a spus bunicul Binei, alăturându-se conversației.
- Cred că va trebui să-l întrebi pe bunicul meu când va putea să mi-l dea, a răspuns Akira, uitându-se la bunicul său.
- În curând, a răspuns bunicul său.
- Akira, eu am fost zilele trecute la magazinul tău de bijuterii și am găsit o colecție cu tematică de flori de cireș. Era atât de drăguță, așa că mi-am cumpărat un colier. Bina a vorbit în timp ce își ținea în mână colierul de la gât pentru a i-l arăta lui Akira, într-un mod care încerca totodată să-i facă pe plac.
- Mulțumesc în numele designerului, a răspuns Akira.
- De fapt, dacă Bina este interesată de o anumită colecție, îi poate spune Akirei. Akira, dacă este ceva ce-i place Binei, i-l poți oferi cadou, a spus bunicul Akirei.
- Nu cred, bunicule, a spus Akira, făcându-i pe toți să se oprească.
- Bunicule, ar trebui să știi că dacă i-l dau lui Bina, cineva îmi va crea probleme și va încerca să negocieze cu tine. Cred că ar trebui să știi foarte bine despre cine vorbesc, a spus Akira cu o voce calmă. Bunicul său a făcut o pauză, știind că Akira se referea la familia tatălui său.
- Nu-i îngreunați lucrurile lui Akira, domnule Isamu. Sunt bucuros să vă susțin afacerea, a intervenit rapid bunicul Binei pentru a destinde tensiunea. Bunicul Akirei a zâmbit ușor ca răspuns, și cu toții s-au bucurat de cină împreună.
- Akira, du-o pe Bina mai întâi să bea ceai în grădină. Trebuie să discut niște afaceri cu Shuuya, a spus bunicul lui Akira. Akira știa că bunicul său voia ca el să aibă o conversație privată cu Bina.
Capitolul 16
Akira a dus-o pe Bina să stea în grădina conacului bunicului său. Servitorii le-au adus ceai, iar amândoi l-au băut. Bina s-a uitat în taină la Akira cu ochi adoratori.
- Cred că știi motivul pentru care bunicul meu m-a rugat să te aduc aici la ceai, a spus Akira cu o voce calmă. Tânăra femeie s-a simțit jenată auzind asta.
- Ei bine... știu, a răspuns tânăra femeie, știind că ambii lor bunici își doreau ca ei să se cunoască mai bine. Akira s-a uitat la ea în tăcere. El o vedea mai mult ca pe o soră mai mică.
- Ești dispusă? întrebă Akira scurt. Tânăra își coborî ușor capul.
- Și cum rămâne cu tine, Akira? Fata nu a răspuns, dar a pus o întrebare la rândul ei.
- Bina, îmi pare foarte rău, dar chiar dacă am aproape 40 de ani, nu am de gând să mă căsătoresc și să îmi întemeiez o familie prea curând, i-a spus Akira tinerei femei sincer. Nu voia să dezvăluie că avea deja pe cineva pe care iubea, deoarece nu i-ar fi complicat decât viața. Tânăra femeie a făcut o pauză auzind asta.
- Nu vreau să-ți pierzi timpul cu mine. În plus, te iubesc mai mult ca pe o soră mai mică, a spus Akira. Dacă ar fi fost orice altă femeie, i-ar fi vorbit nepoliticos sau i-ar fi spus să plece. Dar Bina era o persoană bună; nu a depășit niciodată limita și nu l-a deranjat prea mult pe Akira. Altfel, bunicul său nu ar fi vrut-o ca noră. În plus, familia ei era foarte drăguță.
- Akira, nu crezi că ar trebui să ne cunoaștem mai întâi? a întrebat fata la rândul ei.
- E o mare pierdere de timp, a răspuns Akira fără menajamente.
- Bina, nu vreau să te rănesc. Dacă tu crezi că simpla căsătorie va duce automat la iubire, nu cred că e real. Dacă forțăm lucrurile și trăim împreună, cea care va suferi cel mai mult vei fi tu. Nu vreau ca o persoană bună ca tine să fie rănită, a spus Akira, gândindu-se la sine. Fața tinerei s-a întristat imediat auzind asta, iar Akira a știut exact ce simțea pentru el.
- În plus, nu poți să te acomodezi cu gusturile mele. Dacă ai avea pe cineva care să mă investigheze în profunzime, ai ști că cineva ca mine nu este genul cu care ar trebui să te riști. Akira nu și-a ascuns preferințele în pat. Fața tinerei femei s-a întunecat ușor auzind asta. De fapt, știa despre preferințele lui Akira, dar credea că sunt doar zvonuri.
- Și cum rămâne cu bunicii noștri? Cum le vom spune? a continuat tânăra femeie.
- Voi spune doar că nu te iubesc, atât. Cred că bunicul tău nu te va obliga, a răspuns Akira. Tânăra părea puțin tristă, pentru că, în realitate, îi plăcea foarte mult de Akira.
- Hai să bem niște ceai cât timp vorbim, a spus Akira. Tânăra femeie a dat din cap în semn de aprobare.
🐅...
- Ce vei face dacă nepotul tău refuză căsătoria noastră aranjată? l-a întrebat bunicul Binei pe bunicul Akirei pe un ton serios, știind foarte bine că Akira nu era cineva care putea fi controlat sau forțat.
- Îl voi conving eu însumi, a spus bunicul Akirei.
- Recunosc, îmi place foarte mult de Akira. Dacă ar deveni nepotul meu, aș fi fericit. Dar nici nu vreau să-l nemulțumesc. Știi asta, a spus bunicul lui Bina dinainte pentru că nu voia probleme și nici nu voia să-l nemulțumească pe Akira.
- Nu-ți face griji, sunt și eu mulțumit de Bina. Bina este o femeie drăguță și ar fi o soție bună pentru Akira. Îmi doresc ca nepotul meu să aibă o parteneră de viață bună. Voi vorbi cu el despre asta, a spus bunicul Akirei pe un ton serios, dar în adâncul sufletului, era destul de îngrijorat.
- Da, spune-mi doar dacă ai nevoie de ajutorul meu cu ceva. Bina nu are nicio problemă. Din conversațiile noastre, Bina este o mare fană a lui Akira, a spus bunicul Binei cu sinceritate. Bunicul Akirei a zâmbit în semn de răspuns și au mai vorbit o vreme despre nepoți lor înainte de a discuta alte probleme legate de muncă, astfel încât Akira și Bina să poată petrece puțin timp împreună.
🐅...
- Șefu’, domnul Akita este aici cu tatăl și mama sa, a spus Ken, informându-l pe Akira că mama vitregă și tatăl lui sosiseră cu fiul lor cel mare.
- A venit să-l vadă pe bunicul? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, răspunse Ken.
- Atunci lasă-i să intre. Oricum nu e treaba noastră, spuse Akira indiferent. Apoi îi privi pe oamenii bunicului său cum îi conduceau pe cei trei în casă. Akira, care stătea și bea ceai cu Bina, privea cu o expresie calmă.
- Tu ești, Bina? a întrebat Sae, mama vitregă a Akirei, când a văzut-o pe tânără stând lângă Akira.
- Bună ziua, unchiule, mătușă. Bună ziua, domnule Akita, i-a salutat Bina politicos pe cei trei. Între timp, Akita s-a lăsat pe spate în scaun, prefăcându-se relaxat și neavând intenția să-i salute deloc. Akita s-a uitat la Bina cu o privire dulce și iubitoare.
- Bună, Bina. Poți să-mi spui Akita. Suntem cu toții prieteni aici, a spus Akita. Akira a zâmbit ușor, știind că lui Akita îi plăcea de Bina.
- Da, a răspuns Bina zâmbind, nevrând să fie nepoliticoasă în fața bătrânilor.
- Akira, de ce nu ți-ai salutat părinții? Akita s-a întors să-l certe pe Akira, făcând-o pe Bina să simtă că Akira era nepoliticos.
- Obișnuiesc să salut oamenii așa? a întrebat Akira, făcându-i pe tatăl și mama vitregă să se simtă puțin jenați.
- Dacă ai venit să-l vezi pe bunicul, intră. Nu e nevoie de toate saluturile astea; e o rușine, a spus Akira. Nu era nevoie să se comporte ca o persoană drăguță și politicoasă în fața nimănui.
- Akira! Tatăl lui Akira era cât pe ce să-și certe fiul, dar soția lui l-a apucat de braț și l-a oprit.
- Dragul meu, te rog nu-l deranja pe Akira. Hai să mergem să-l vedem pe tatăl tău, l-a întrerupt Sae, mama vitregă a Akirei, trăgându-și soțul de braț și conducându-l în sufragerie.
- Vorbim mai târziu, i-a spus Akita lui Bina zâmbind, înainte să-și urmeze părinții înăuntru.
- Nu ești interesată de el? Se pare că te place, a spus Akira. Bina a schițat un zâmbet slab. Chiar dacă era dulce și rezervată, nu era atât de proastă ca să nu-și dea seama ce fel de persoană era Akita.
- Nu spune asta. Chiar dacă nu m-aș căsători cu tine, nu l-aș alege pe el, a răspuns tânăra femeie, făcându-l pe Akira să chicotească încet.
- Bina ești destul de deșteaptă, a complimentat-o Akira. Bina a zâmbit timid. Akira nu avea nicio intenție ca oamenii lui să asculte ce vorbea tatăl său cu bunicul lui, știind că Kaimera va găsi întotdeauna informații pentru el. După o scurtă conversație cu Bina, Akita a ieșit.
- Pot să stau cu tine? i-a spus Akita Binei, apoi s-a așezat pe cealaltă parte.
- Nu e permis, spuse Akira calm, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă. Se gândi că Akira probabil o proteja pe Bina, ceea ce îl făcea și mai hotărât să o ia pe Bina de lângă Akira.
- Ai putea, te rog, să nu fii nepoliticos în fața Binei? Bunicul mi-a spus să stau și să vorbesc cu voi cât îi aștept pe mama și pe tata. Bina probabil nu te deranjează, nu-i așa? a întrebat Akita. Bina s-a uitat la Akita cu o expresie ezitantă, deoarece aceasta nu era casa ei.
- Nerușinat ca mama ta, nu-i așa? Sângele ei îți curge prin vene, nu-i așa? a spus Akira, chicotind încet, făcându-i fața lui Akita să se aprindă de furie la insultă adresată mamei sale.
- Akira, e de ajuns! Mama mea e un adult. E potrivit să vorbești așa și să o spui în fața Binei? a strigat Akita, dar a încercat să nu arate prea multă furie pentru că se afla în fața tinerei femei.
- I-am spus asta chiar și mamei tale în față, a răspuns Akira cu o expresie malițioasă, făcându-l pe Akita să scrâșnească din dinți.
- Îmi cer scuze în numele Akirei, Bina, că te-a făcut să te simți inconfortabil, i-a spus Akita tinerei femei cu o voce și o privire blândă.
- Crezi că joci rolul eroului într-o piesă de teatru? a întrebat Akira. Akita a strâns din dinți, știind că Akira încerca să-l provoace și nu vrea să-i arate absolut deloc nemulțumire lui în fața Binei.
- Deci, Bina, ești de mult aici? Akita a încercat să-l ignore pe Akira și s-a întors să vorbească din nou cu Bina.
- A trecut ceva vreme. Cred că bunicul va termina de vorbit curând și probabil vom merge acasă, a răspuns tânăra femeie.
- Ah, ce păcat. Dacă aș fi știut că vi și tu Bina, i-aș fi invitat mai devreme pe mama și pe tata să-l viziteze pe bunicul, a spus Akita.
- Așa este. Altfel, nu ai fi venit până aici ca să flirtezi. Dar totuși ai ajuns la timp, a spus Akira sarcastic. Akita și-a încleștat pumnii ca să-și stăpânească furia și a început o conversație cu fata despre diferite lucruri. Bina a răspuns scurt, fără să arate niciun semn că l-ar antipatiza pe Akita, dar nici nu afișează o familiaritate exagerată. După o vreme, bunicul fetei a ieșit.
- Bina, hai să mergem acasă, a spus bunicul fetei, ceea ce a ușurat-o.
- Bine, eu voi pleca acum, a spus Bina, luându-și rămas bun de la Akira și Akita. Amândoi s-au ridicat în picioare să-și prezinte omagiile bunicului Binei înainte de a pleca acasă. Akita, neavând nicio intenție să rămână cu Akira, s-a grăbit înapoi la părinții săi, în camera de zi a bunicului său.
- Cred că mă voi întoarce și eu, a spus Akira. Nu avea de gând să-și ia rămas bun de la bunicul său, știind foarte bine că bunicul său știa că nu va mai intra. Akira s-a ridicat și a mers direct înapoi spre casa lui. Și, așa cum se aștepta Akira, bunicul său nu a fost deloc supărat că nepotul său plecase fără să-și ia rămas bun.
🐅...🐅...
Kaimera s-a trezit și primul lucru pe care l-a făcut a fost să verifice ce se întâmplase cu Akira în timp ce el dormea. Era sigur că Akira era în siguranță, deoarece îi dăduse un transmițător de semnal de urgență. În caz de pericol sau dacă oamenii lui Akira nu puteau controla situația, Akira îi trimitea un semnal, chiar dacă Kaimera dormea. Cu toate acestea, Akira nu folosise niciodată acest transmițător. Asta însemna că Akira și oamenii lui erau foarte capabili să gestioneze orice situație.
După ce a aflat ce se întâmplase, și-a văzut de treabă lui și apoi s-a apucat de muncă. Kaimera știa că Akira era probabil într-un avion, zburând spre Hong Kong, așa că nu-l contactase încă. Avea el însuși de lucru și îl va contacta pe Akira când va avea timp liber.
(„Ce s-a întâmplat?”) a răsunat vocea Akirei.
- Avionul pe cale să aterizeze? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Ce ai făcut în ultimele ore?”) a întrebat Akira la rândul său.
- Am lucrat pentru șefu, a răspuns Kaimera scurt.
- Cum a fost cina cu familia Kiboru ieri? a întrebat Kaimera.
(„Hehe, nu știi deja?”) a întrebat Akira. Știa că Kaimera vizualizase cu siguranță imaginile de pe camerele de supraveghere.
- Am vrut doar să te întreb cum te simți, a răspuns Kaimera.
(„Bine. Am vorbit cu Bina și ea înțelege.”) a spus Akira indiferent, deoarece nu era important pentru el.
- E o fată drăguță. N-ai lua-o în considerare? a întrebat Kaimera tachinator.
(„Nu, nu vreau ca nimeni să sufere ca mama. Ce contează dacă oamenii din jurul meu cred că e potrivită? Nu am nevoie de acea «potrivire».) a răspuns Akira serios.
- Nu crezi că ar trebui să încerci să o folosești drept scut? a continuat Kaimera.
(„Apropo, nu mi-e frică de câini. În plus, am o sabie. Ce-ar face ei cu un băț?”) a spus Akira în glumă, făcându-l și pe Kaimera să nu se poată abține să zâmbească.
- Și vrei să știi ce făcea tatăl tău ieri? a întrebat Kaimera la rândul lui, știind că Akira nu trimisese pe nimeni să investigheze această chestiune.
(„Îmi vei spune singur mai târziu”,) a spus Akira cu subînțeles. Kaimera a zâmbit satisfăcut.
- Se pare că cineva l-a contactat pe Akita ca să-l informeze că Bina și bunicul ei iau cina cu bunicul tău, în speranța că vă va apropia pe voi doi, a relatat Kaimera imediat ce aflase.
- Așa că i-a invitat pe tatăl și pe mama vitregă la casa bunicului tău ca să saboteze această căsătorie aranjată, a adăugat Kaimera.
(„Cam așa credeam și eu”,) a răspuns Akira, știind că vizita lui Akita de ieri ar fi putut fi legată de Bina.
- Se pare că familia lui Akita vrea să încheie o alianță cu familia lui Bina, pentru a folosi reputația familiei Kiboru și relația lor bună pentru a te susține în viitoarea conducere a familiei, a răspuns Kaimera.
(„Hehe, sunt destul de ambițioși,”) a spus Akira pe un ton disprețuitor.
(„Deci o să-l pună pe bătrânul ăla să-l convingă pe bunicul meu, nu-i așa?”) a spus Akira, răspunzând mesajului cu subînțeles.
- Da, a răspuns Kaimera.
(„Dacă ar fi să ghicesc, probabil că bunicul meu nu ar fi de acord.”) a ghicit Akira.
- Da, a răspuns Kaimera cu sinceritate.
(„Ei bine, probabil că bunicul îmi va vorbi mai târziu despre ce vrea. Dar un lucru e sigur, nu voi lăsa pe nimeni să-mi dicteze viața.”) a spus Akira pe un ton serios.
- Dacă aș fi eu, ți-aș putea controla viața? a întrebat Kaimera tachinându-l.
(„Dacă ești tu, sunt de acord cu orice. Dacă vrei să mă înlănțui, să mă biciuiești, să mă arzi cu lumânări, te las să faci totul.”) a spus Akira râzând.
- Nu ești tu cel care le face asta altora? a întrebat Kaimera tachinându-l, pentru că toată lumea știa că oricine se culca cu Akira trebuia să accepte durerea.
(„Da, dar tu ești singura persoană pe care aș lăsa-o să-mi provoace durere fizică”,) a replicat Akira. E adevărat că e violent cu parteneri lui, dar cine ar ști că lui Akira îi place la fel de mult durerea. Pur și simplu alege cui îi permite să i-o provoace. Pare cineva contradictoriu când vine vorba de preferințele sale sexuale, dar acesta este Akira, un individ unic.
(„Apropo de asta, care-i treaba cu barul prietenului tău?”) Akira a întrebat despre situația lui Kaimera.
- Voi merge acolo în seara asta. Îți voi spune mai multe mai târziu, a răspuns Kaimera. Akira a acceptat, înainte ca Kaimera să fie nevoit să închidă pentru că suna Roman.
După ce Kaimera și-a terminat treaba și a verificat siguranța șefului său, confirmând că nu era nimic de care să-și facă griji, s-a îndreptat direct spre barul prietenului lui Steve la începutul serii. Steve îl aștepta deja acolo. Când a sosit Kaimera, Steve stătea așteptând afară, în fața barului.
- Au sosit copiii? a întrebat Kaimera.
- Sunt aici, dar se pare că nu știe de ce a fost chemați, spuse Steve zâmbind.
- Hai, spuse Kaimera scurt. Steve i-a condus înăuntru, iar când Kaimera a ajuns la o masă privată pe care le-o pregătise proprietarul, grupul de tineri care fuseseră mustrați mai devreme de Kaimera au fost uimiți și au părut șocați să îl vadă pe Kaimera oprindu-se la masa lor. Toți păreau destul de surprinși, iar femeia care îi însoțea era palidă.
- Ce... ce se întâmplă? De ce l-ați adus pe tipul ăsta aici? Liderul grupului s-a întors imediat să vorbească cu proprietarul barului.
- Vrea să vorbească cu voi, a răspuns proprietarul barului. Nu-i mai era frică de acest grup de tineri, pentru că Steve îl asigurase că Kaimera se poate descurca cu totul.
- Fără tam-tam. Stați liniștiți și ascultați, a spus Kaimera calm, privind la toată lumea, făcându-i pe unii să-și ferească privirea de frică. Kaimera stătea pe un scaun în fața unei mese rotunde cu scaune curbate, asemănătoare unei canapele. Oricine încerca să plece putea fi oprit cu ușurință de Kaimera și nimeni nu îndrăznea să o facă, deoarece trebuiau să treacă mai întâi pe lângă el. Steve și proprietarul stăteau de pază în spatele lui Kaimera.
- Ați dormit bine în ultima vreme? a întrebat Kaimera cu o expresie neutră, în contrast puternic cu îngrijorarea sinceră din întrebarea lui.
- De ce întrebi despre asta? a replicat furios liderul grupării.
- Deci, nimic ciudat? a continuat să întrebe Kaimera. Toată lumea a tăcut, schimbând priviri nervoase.
- Nu era ca și cum se auzeau zgomote ciudate venind din telefon, a continuat Kaimera, făcându-le tuturor ochii să se mărească.
- Da, cum ai știut? Sau a fost vina ta? Și... cum ai făcut-o? a întrebat imediat liderul grupului.
- Recunosc că a fost opera mea, dar cum am făcut-o... nu știi. Chiar dacă ți-aș spune, n-ai înțelege, a spus Kaimera cu o voce calmă.
- Eu... o să raportez asta poliției! a strigat liderul grupării, în timp ce ceilalți stăteau tăcuți, cu fețele palide.
- Hehe, poți să raportezi dacă vrei, dar va trebui să găsești dovezile. Și înainte să le poți găsi... s-ar putea să vă găsesc familiile mai întâi, a amenințat Kaimera.
- Joden, Ali, Lawson, Wester, Luna... vă sună cunoscute aceste nume? a întrebat Kaimera, speriindu-i pe ceilalți pentru că erau numele părinților lor.
- Hei, de unde ai știut numele părinților noștri? a întrebat liderul grupării.
- Asta e treabă mea. De unde am știut? a spus Kaimera, aruncându-și privirea peste toată lumea. Chiar și prietenul lui Steve, proprietara barului, a fost uluit să audă asta.
- Motivul pentru care l-am rugat pe proprietarul barului să aranjeze această întâlnire cu voi este pentru a finaliza o înțelegere. De acum înainte, vi se interzice să mai faceți asta și vi se interzice să cereți bani pentru protecție de la acest bar. Dacă este posibil, ați putea oferi protecție gratuită, dar depinde de voi, a sugerat Kaimera.
- Dar dacă nu ne conformăm? Liderul a rămas încăpățânat, dorind să vadă cât de departe poate merge Kaimera cu adevărat. Kaimera și-a luat telefonul de serviciu și a făcut ceva pe el.
Ding...
Un sunet de notificare s-a auzit de pe telefonul liderului, făcându-l pe cealaltă parte să-l ridice rapid și să verifice, înainte ca ochii să i se mărească.
- Ce... ce se întâmplă? De ce au fost transferați toți banii de pe cardul meu așa? Ce ai făcut cu banii mei? a întrebat frenetic liderul bandei, făcându-i pe ceilalți să-și scoată repede telefoanele ca să vadă dacă au pățit și ei același lucru.
- Nu vă faceți griji, am luat banii doar de la tipul ăsta. Vouă nu v-am făcut nimic încă, dar asta s-ar putea schimba în viitor dacă veți continua să faceți probleme și nu faceți ce am sugerat astăzi, a spus Kaimera pe un ton nonșalant.
- Cât despre banii tăi, dacă promiți să faci ce spun, ți-i voi da înapoi, a răspuns Kaimera. Nu avea nicio intenție să-i ia banii celeilalte persoane.
- Sau dacă vreți să vă încercați norocul, dacă vreți să mă reclamați la poliție, puteți. Am destul timp să mă distrez cu voi, a spus Kaimera.
- Ăăă... a spus că lucrează ca programator, a spus singura femeie din grup, amintindu-și ceva ce i-a făcut pe toți să creadă că Kaimera era cu siguranță priceput la hacking.
- Eu sunt de acord. Nu voi mai face așa ceva, femeia a fost prima care a fost de acord, îngrozită de Kaimera. După ea, ceilalți au vorbit la fel. Liderul, însă, a rămas ezitant, în ciuda faptului că banii i-au fost retrași de pe cardul de credit.
- Ca să fiu sincer, am o altă modalitate de a mă descurca cu voi, dar nu am nicio intenție să o folosesc, a spus Kaimera, îndreptându-și arma spre fruntea liderului. Deși deținerea unei arme era relativ legală și ușor de obținut aici, toată lumea putea observa că arma lui Kaimera era o armă reală, funcțională și arăta diferit de armele obișnuite. Bărbatul care avea arma îndreptată spre fruntea lui a tremurat imediat.
- Ascultă-l doar pe prietenul meu. Chiar dacă îl raportezi președintelui, nu-i poți face nimic, a spus Steve, fără a detalia de ce.
- Bine, bine, vom face cum spui, a cedat în cele din urmă liderul grupării. Apoi, Kaimera și-a pus arma deoparte, ca înainte.
- Nu crede că fac doar promisiuni deșarte. Îți știu fiecare mișcare. Chiar dacă îți schimbi telefonul după asta, nu poți scăpa de mine, a adăugat Kaimera. Cealaltă parte și-a dat seama că se lovise de un obstacol uriaș.
- Asta e tot ce am avut de spus, a răspuns Kaimera.
- Acum că am ajuns la o înțelegere, permite-mi să vă invit la o băutură. Și tu Steve, a spus prietenul lui Steve cu ușurare înainte ca Kaimera și Steve să se ducă să se așeze la bar. Barmanul le-a pregătit repede băuturi amândurora.
- Deci lucrezi ca bodyguard, ca Steve, nu-i așa? l-a întrebat proprietarul barului pe Kaimera, din moment ce a fi bodyguard nu era tocmai un secret.
- Tipul ăsta deține o poziție mult mai importantă decât mine, dar nu-ți pot spune care este, a spus Steve zâmbind.
- Ah, înțeleg, spuse proprietarul barului zâmbind și nu-i mai puse nicio întrebare lui Steve, de teamă să nu îl supere pe Kaimera.
- Apropo de asta, dacă ești atât de priceput, dacă vrei să cucerești lumea ca în filme, chiar ar trebui să o faci, a glumit proprietarul barului, pentru că, judecând după ce a spus Steve, nici măcar Președintele nu ar putea face nimic împotriva lui Kaimera.
- Nu, sunt prea leneș, a răspuns Kaimera scurt, surprinzându-l puțin pe proprietarul barului. În loc să spună că nu poate, a spus că este prea leneș.
Asta înseamnă că Kaimera ar putea face asta cu ușurință dacă ar vrea? Barmanul nu a îndrăznit să mai întrebe, ci a continuat să le pregătească de băut lui Kaimera și lui Steve. Grupul de tâlhari s-a împrăștiat, neîndrăznind să se apropie de Kaimera. Kaimera a băut o vreme cu Steve, apoi s-a scuzat să plece, în timp ce Steve a plecat cu grupul său obișnuit de prietene.
Kaimera s-a întors în camera lui înainte de a se pregăti de culcare. Prima lui sarcină a fost să verifice ce face Akira. L-a văzut pe Akira vorbind cu Fei Long în sufrageria privată, cu o priveliște frumoasă asupra golfului. O parte a sufrageriei private avea ferestre mari care ofereau o vedere clară asupra golfului. Fără ezitare, Kaimera a verificat împrejurimile și, asigurându-se că este în siguranță, s-a dus la culcare cu mintea limpede.
🐅...🐅....
- Ai vrea să o testăm? a întrebat Fei Long în timp ce el și Akira discutau despre mașina sport pe care Fei Long o importase și o personalizase recent.
- Interesant. De obicei nu conduc eu însumi, a spus Akira. Datorită slujbei și statutului său, nu avea nevoie să conducă și nu-i era convenabil decât dacă era absolut necesar. Dar Akira era și o persoană căreia îi plăcea viteza.
- Atunci, după ce terminăm de mâncat, mergem pe pistă? Voi chema pe cineva să pregătească locul. Vă asigur că nimeni nu vă va deranja în timp ce conduceți, a sugerat Fei Long.
- Bine, a răspuns Akira, și au continuat să mănânce. După ce au terminat masa, s-au dus la mașină. Convoiul lui Fei Long a condus grupul lui Akira la hipodrom. Pista privată a lui Fei Long era deschisă doar persoanelor bogate și influente, iar de data aceasta le ordonase oamenilor săi să anuleze rezervările pentru ca Akira să poată folosi pista.
- Ar trebui să îl contactez pe Kaimera ca să mă asigur că șeful nu are probleme dacă merge la hipodromul lui Fei Long? a întrebat Ken, nesigur dacă Kaimera îl supraveghea pe șeful lor în acel moment. Ken îl contacta adesea pe Kaimera dacă ceva nu ținea de el.
De exemplu, ca Akira să meargă la curse nu era în planul lui Kamera, iar dacă acesta nu știa și nu-l supraveghea pe Akira, acest lucru putea duce la probleme. Dintre cei patru prieteni, Akira este cel mai des vizat. Prin urmare, lui Roman nu-i păsa dacă Kaimera îl ajuta și are grijă de siguranța lui Akira.
- Nu e nevoie. Dacă Kaimera se odihnește acum, lasă-l să se odihnească, spuse Akira, după ce calculase timpul. Probabil că Kaimera se odihnea la ora respectivă, chiar dacă uneori lucra fără somn. Akira își dorea în continuare ca Kaimera să se odihnească puțin dacă ar fi avut ocazia.
- În plus, mă îndoiesc că cineva se va juca pe pista lui Fei Long, a spus Akira. Ken părea puțin tulburat, dar nu s-a certat cu șeful său. Curând au ajuns la pista lui Fei Long. Akira a fost condus la salon, în timp ce Fei Long s-a dus să verifice ce e înainte de a-l trimite pe Akira la zona de tuning și parcare. Akira nu a trebuit să aștepte mult înainte ca oamenii lui Fei Long să-l însoțească la garaj. Akira încă purta yukata, nepăsându-i că cineva se holba la el. La sosire, Akira l-a văzut pe tânărul pe care îl mai văzuse cu Fei Long înainte, îmbrăcat într-o salopetă de mecanic, stând acolo cu o expresie posomorâtă, ținând o cheie în mână.
- Oare cheia aia din mâna lui o să zboare și o să lovească pe cineva în cap? a tachinat Akira. Fei Long a zâmbit ușor.
- Nu, nu e nimic. E doar prost dispus pentru că i-am anulat cursa, a răspuns Fei Long.
- Ah, atunci cheia franceză probabil îți va cădea în cap, a spus Akira din nou. Fei Long a chicotit ușor.
- Vino, lasă-mă să-ți arăt mașina, a spus Fei Long conducând drumul spre vehiculul său de lux. Akira a înconjurat mașina, observând-o cu interes, în timp ce oamenii lui Fei Long priveau de la distanță, fără a interveni în niciun fel.
- Cine a personalizat mașina asta? a întrebat Akira.
- Tao, arătă Fei Long spre tânărul care stătea la o oarecare distanță.
- Ei bine, atunci hai să încercăm și să vedem dacă abilitățile mele sunt chiar atât de bune, a spus Akira înainte ca Fei Long să-l lase să urce în mașină. Yukata nu a avut niciun efect asupra abilităților de condus ale lui Akira. Deși oamenii lui Fei Long păreau surprinși să-l vadă pe Akira într-o yukata încercând să conducă mașina pentru a-i testa viteza și calitatea, nu au îndrăznit să-i spună nimic. Și când totul a fost gata, Akira a început imediat să pornească înainte cu viteză mare.
Capitolul 17
Sunetul motorului și a anvelopelor care accelerau l-au făcut pe Akira să zâmbească satisfăcut. Mașina a gonit înainte cu abilitate. Ceilalți au privit cu nerăbdare, dar dintr-o dată au sosit oamenii lui Fei Long care s-au grăbit pe pistă pentru a-și găsi șeful.
- Șefu’, e un intrus. Alarma s-a declanșat, a spus subordonatul lui Fei Long cu o voce încordată. Ken, auzind asta, a intrat imediat în alertă. Oamenii lui Akira s-au pregătit să-i ajute pe oamenii lui Fei Long să se ocupe de intrus, chiar dacă încă nu știau cine era intrusul.
- Contactează-l și spune-i lui Akira să se întoarcă imediat, a ordonat Fei Long subordonatului său, întrucât avea contact radio direct cu mașina. Oamenii lui Fei Long i-au spus rapid lui Akira să se întoarcă.
Auzind acestea, Akira nu a pierdut timpul și a condus direct spre garajul unde se aflau oamenii lui și Fei Long.
- Acei ticăloși îmi distrug fericirea, a mormăit Akira.
Bang!
Roțile mașinii lui Akira au scârțâit până au sfârâit după ce s-a tras asupra lui, făcând mașina să se învârtă pe pistă. Akira s-a chinuit să controleze vehiculul, din fericire încetinind lângă garaj, dar chiar și așa, mașina s-a izbit de bordură. Din fericire, nu s-a răsturnat, dar impactul i-a șocat pe gărzile de corp ale lui Akira. Ken și Doya s-au repezit imediat la mașină.
- Doya, acoperă-mă, i-a ordonat Ken lui Doya cu voce tare. Oamenii lui Fei Long au securizat și ei zona, iar partea adversă a avut parte de unele represalii. Mașina lui Akira s-a oprit brusc, iar din ea ieșea fum.
Akira, care se afla în mașină, nu a fost rănit grav pentru că purta centura de siguranță, dar a simțit totuși o durere ascuțită din cauza impactului. Acum, trebuia să iasă din mașină pentru că începea să iasă fum. Împușcăturile din jurul lui nu l-au speriat deloc pe Akira; în schimb, l-au făcut să vrea să se implice pentru a-și exprima frustrarea că fusese întrerupt.
Oamenii lui Ken și Fei Long s-au repezit pentru a ajutat la deschiderea mașinii și l-au scos în siguranță pe Akira, dar au fost nevoiți să evite gloanțele care veneau din partea opusă.
- Dă-mi o armă, a spus Akira, simțind o ușoară durere în brațul stâng din cauza impactului. Ken i-a întins repede o armă lui Akira. Deși Akira voia să-și folosească sabia, nu o purta întotdeauna cu el, așa că a trebuit să folosească arma în schimb.
Bang... bang...
Akira și-a întors arma și a tras în direcția în care a văzut oameni, dar nu a ratat. Adversarii au fost împușcați și au căzut la pământ. Akira s-a apărat singur, fără să aștepte ca gărzile sale de corp să-l acopere. A rămas calm, fără să intre în panică și fără să se grăbească să se adăpostească. Fața îi era la fel de rece ca întotdeauna, până când, în sfârșit, a găsit adăpost în garaj.
- Ce mai faci? Ești rănit cumva? Fei Long, încă ocupat să aibă grijă de celălalt tânăr, s-a grăbit să-l vadă pe Akira.
- Nu, îmi pare rău pentru mașina ta. Te voi compensa, a răspuns Akira pe un ton normal.
- E în regulă, e doar o problemă minoră mașina, a spus Fei Long.
- Domnule Akira, cel mai bine este să mergeți mai întâi în salonul VIP. Fiți sigur, mă voi ocupa de tot, a spus Fei Long pe un ton serios, înainte de a le cere oamenilor săi să-l însoțească pe Akira în salonul VIP situat în interiorul hipodromului.
- Șefu’, te-ai rănit cumva? l-a întrebat Ken din nou pe Akira, pentru că a observat că brațul stâng al lui Akira se mișca într-un mod neobișnuit.
- Brațul meu stâng, dar nu cred că e rupt, a spus Akira cu încredere, pentru că mai suferise răni grave.
- Stai să văd, a spus Ken. Akira și-a scos apoi partea de sus a yukatei pentru ca Ken să-i poată examina brațul stâng.
- Probabil pentru că ai fost lovit când mașina a scăpat de sub control. Te-ai lovit la cap? a întrebat Ken mai departe, dorind să verifice cât mai amănunțit posibil.
- Nu, a răspuns Akira.
- Odată ce domnul Fei Long va lămuri totul, probabil va trebui să chemăm un doctor pentru un control, ca să fim siguri, a spus Ken. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte de a-și pune din nou yukata. La scurt timp după aceea, a intrat Fei Long.
- Totul este în regulă. Îmi cer sincer scuze, Akira, că nu am gestionat situația mai bine. Nu m-am așteptat niciodată să fiu atacat în plină zi în felul acesta. Fei Long și-a plecat capul în fața lui Akira, cerându-și scuze pentru rănirea lui Akira pe teritoriul său.
- Știi cine e și ai cui dușmanii sunt? a întrebat Akira la rândul său.
- E dușmanul meu, a răspuns Fei Long.
- Cred că a fost o neînțelegere. Ei credeau că eu sunt în mașină. Akira a înțeles, deoarece mașina pe care o conducea îi aparținea lui Fei Long.
- Va trebui să vă rog, domnule Fei Long, să chemați un doctor să-l examineze pe șeful. Se pare că a suferit răni din cauza izbirii mașinii de marginea pistei, a spus Ken imediat.
- A, așa este. Atunci hai să mergem la penthouse-ul meu. Totul e în siguranță acum, a spus Fei Long înainte să pornească spre penthouse-ul său. Fei Long și-a chemat imediat medicul personal pentru a-l consulta pe Akira.
- Din fericire, nu ai oase rupte, dar mâine s-ar putea să-ți fie învinețit și umflat brațul stâng, nimic periculos. Pentru tăieturile minore, ți-am dat niște unguent de aplicat și câteva pastile de luat, a spus medicul personal al lui Fei Long, observând niște zgârieturi pe brațele și picioarele lui Akira, dar nimic grav.
- Mulțumesc foarte mult, i-a spus Fei Long medicului său personal înainte ca acesta să-i dea medicamentul lui Ken și să se scuze. Apoi, Fei Long a rugat pe cineva să-i aducă lui Akira o băutură.
- Nu te învinovățesc. E normal pentru noi. În plus, era cât pe ce să dai de bucluc din cauza dușmanilor mei data trecută, a spus Akira, referindu-se la incidentul de pe navă.
- Dar pe atunci, niciunul dintre noi nu a fost rănit așa cum este acum, a adăugat Fei Long. Akira l-a privit pe Fei Long cu satisfacție, pentru că a simțit sinceritatea din acțiunile celuilalt. Era bucuros că alesese persoana potrivită pentru a face parte din rețeaua sa. O parte din aceasta se datora și investigației și evaluării anterioare a lui Fei Long de către Kaimera.
Akira s-a oprit o clipă, gândindu-se că Kaimera nu-i trimisese niciun semnal de avertizare. Asta însemna că Kaimera ar putea dormi. Akira nu era furios, ci mai degrabă îngrijorat. Dacă Kaimera s-ar trezi și și-ar da seama că este în pericol în timp ce el dormea, nu știe ce ar spune Kaimera. Și Akira știa că oricum nu putea ascunde nimic de Kaimera.
- S-a întâmplat ceva, Akira? a întrebat Fei Long serios, observând că Akira se încrunta și rămânea tăcut.
- Nimic. Hai, cred că ar trebui să ne odihnim cu toții. Avem de testat produs în seara asta. Nu vreau să pierd timpul. A fi atacat e ceva obișnuit acum, a spus Akira nonșalant.
- Atunci ce-ar fi să amânăm până mâine, ca să te poți odihni puțin? a sugerat Fei Long.
- E în regulă, nu voi muri ușor, a răspuns Akira pe un ton normal.
- Atunci poți sta la penthouse-ul meu deocamdată și vom merge să testăm din nou produsele mai târziu. Te voi duce la casa de oaspeți de lângă locul de testare, a spus Fei Long. Akira a dat din cap în semn de aprobare și s-au mutat la casa de oaspeți a lui Fei Long din pădure pentru a se odihni.
🐅...🐅...
Din partea lui Kaimera, nici măcar nu avusese ocazia să se informeze despre Akira înainte să-l ajute pe Norris cu munca lui. Abia când a avut puțin timp liber a verificat unde se afla Akira. După o scurtă căutare, l-a găsit pe Akira la o casă de oaspeți din mijlocul pădurii, pregătindu-se să testeze un produs într-un buncăr secret ascuns acolo; un loc unde Akira merge în mod regulat pentru teste.
La început, Kaimera nu intenționa să se întoarcă și să verifice ce făcuse Akira în timp ce dormea. Dar felul în care se comporta Akira l-a surprins. Totuși, nu voia să-l întrebe direct acum, deoarece voia ca Akira să-și termine mai întâi treaba. Apoi, el avea să fie cel care să revadă evenimentele petrecute în timp ce dormea.
- La naiba! a înjurat Kaimera cu furie. Nu era supărat pe Akira sau Fei Long, ci pe el însuși pentru că nu și-a dat seama că Akira era în pericol în acel moment.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Noris, observând expresia iritată a lui Kaimera.
- Aseară, Akira a fost atacat, a spus Kaimera.
- Deci, cum a mers? a întrebat Noris imediat.
- E în siguranță acum, a răspuns Kaimera.
- Dacă acum e în siguranță, atunci de ce pari încă atât de nemulțumit? a întrebat Noris. Kaimera a oftat.
- Când Akira a fost atacat, dormeam, așa că nu eram acolo să-l supraveghez sau să-l urmăresc, a spus Kaimera sincer. Noris a tăcut o clipă.
- Hei, cred că ai făcut tot ce ai putut. Nu-l poți proteja pe Akira 24/24. Ești om, nu robot, a spus Noris, exasperat.
- Totuși, trebuie să-ți trăiești propria viață. Cred că Akira vrea să ai și tu puțin timp liber, a adăugat Noris. Kaimera a rămas tăcută o clipă.
- Deocamdată, calmează-te. Akira e oricum în siguranță. Putem stabili mai târziu ce să facem dacă Akira se află vreodată într-o situație periculoasă și cum să-l ținem la curent când nu ești prin preajmă, a sugerat Noris, făcându-i ochii lui Kaimera să se mărească puțin, fiind de acord cu ideea lui Noris.
- Hmm, mulțumesc, a răspuns Kaimera scurt și s-a întors la munca pentru Roman, hotărând să aștepte ca Akira să-și termine treaba înainte de a-l contacta din nou.
🐅...🐅...
- Totul este în ordine. Gata de livrare, a spus Fei Long după ce au terminat de testat armele importate.
- Bine, atunci te las pe tine de acum înainte. Dacă ai nevoie de un nou permis, contactează-mă, a spus Akira, răspunzând la mesaj.
- Atunci ce-ar fi să sărbătorim puțin astăzi, chiar aici, la cabană, a sugerat Fei Long, din moment ce cabana lui din pădure era oricum un loc sigur.
- Bine, zbor înapoi în Japonia mâine, a răspuns Akira înainte să se întoarcă la cabana lui Fei Long. Akira a intrat în camera lui, dar înainte să poată face ceva, i-a sunat telefonul. Era un apel video de la Kaimera. Inima lui Akira bătea ciudat, deoarece Kaimera rareori suna prin apel video, dar a răspuns oricum. Akira i-a zâmbit dulce lui Kaimera, care acum stătea cu o sprânceană încruntată.
- Hei, ți-a fost atât de dor de mine azi, încât m-ai sunat prin video? l-a tachinat Akira, dar Kaimera s-a uitat doar la Akira cu o față impasibilă.
(„Ce îți mai face brațul stâng?”) a întrebat Kaimera. Akira a făcut o pauză, apoi un zâmbet i-a apărut pe buze.
- Știu că nu pot să-ți ascund asta, dar sunt foarte bine. Doar o ușoară entorsă și o vânătaie, a răspuns Akira, dar Kaimera încă părea enervat.
- Ești supărat? a întrebat Akira înapoi.
(„Da, dar nu sunt supărată pe tine. Sunt supărată pe mine însămi.”) a spus Kaimera cu sinceritate.
- Nu fi supărat. Nu e vina ta, a spus Akira pe un ton ușor implorator, nevrând ca Kaimera să se învinovățească.
(„Spune-i lui Fei Long că îi dau o săptămână să se ocupe de persoana care a ordonat atacul. Dacă nu poate, mă ocup eu.”) Kaimera vorbea serios. Nu voia să depășească limitele nimănui, știind că fiecare avea propriile abilități și că fiecare persoană ar trebui să-și rezolve mai întâi propriile probleme. Dar dacă într-adevăr nu puteau face față, Kaimera se implica imediat.
- Deci ști că era dușmanul lui Fei Long? a întrebat Akira la rândul său.
(„Știu și știu cine sunt. De aceea am spus că îi dau timp să se descurce. Dacă nu poate, atunci este responsabilitatea mea.”) Kaimera a subliniat acest aspect.
- E ușor de înțeles când ești furios în halul ăsta. Chiar mă enervează, a tachinat Akira, încercând să îl calmeze pe Kaimera. Kaimera nu-și arăta de obicei frustrarea pe față; chiar și Akira văzuse asta doar de câteva ori. Dar dacă ar fi avut de ales, Akira nu ar fi vrut ca Kaimera să fie supărat.
(„Dar nu vreau să suferi”,) a subliniat Kaimera. Dacă Akira era agățat de Kaimera, Kaimera era și mai agățat de Akira decât și-ar fi dat seama cineva. Ares a glumit odată că atât Akira, cât și Kaimera erau la fel de psihotici, totuși se înțelegeau surprinzător de bine și se acceptau unul pe celălalt pentru ceea ce erau.
- E normal. Amândoi suntem în industria asta de mult timp, am văzut așa ceva de multe ori. Nu te-ai obișnuit încă? a întrebat Akira pe un ton normal.
(„Sunt obișnuit, dar când vine vorba de tine, nu. Dacă te-ai fi rănit cât timp eram acolo sau mă uitam la tine pe ecran, nu aș fi fost atât de supărat pe mine cum sunt acum”,) a spus Kaimera. E ca atunci când au fost atacați împreună cu prietenii lui Akira în timpul licitației miniere din China. Kaimera era acolo atunci, așa că nu s-a simțit la fel de supărat că acum.
- Încep să fiu gelos pe mine însămi că te îngrijorezi așa pentru mine, a spus Akira, schimbând subiectul cu un zâmbet.
(„Bănuiesc că atunci vei fi gelos tot restul vieții.) a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să chicotească încet.
(„Cum stau lucrurile cu produsele?”) Kaimera a schimbat subiectul pentru că, cu cât vorbea mai mult despre asta, cu atât devenea mai iritat.
- Totul e în regulă. Mâine zbor înapoi în Japonia, a răspuns Akira, uitându-se la Kaimera, care îl privea fix prin ecranul telefonului. Inițial, Akira îl rugase pe Fei Long să-i găsească pe cineva cu care să se culce, ca să se relaxeze și să-și elibereze frustrarea, dar văzând starea de spirit a lui Kaimera, a decis că e mai bine să aștepte. Akira a schimbat subiectul, vorbind despre munca lui Roman. Kaimera a răspuns pe un ton normal, dar ochii lui încă citea iritare. Akira nu a mai spus nimic și abia când Kaimera a trebuit să se întoarcă la muncă au închis.
- Of, a oftat Akira încet. Nu era vorba că ar fi fost enervat, ci doar că era îngrijorat pentru Kaimera. Dacă s-ar întâmpla așa ceva cu Kaimerei, Akira ar fi fost și el însuși furios pentru că nu a putut face nimic.
Akira s-a relaxat în camera lui până a venit momentul întâlnirii, așa cum îi spusese Fei Long. Apoi, Akira s-a așezat și a băut ceva cu Fei Long lângă piscină.
- Fei Long, persoana mea importantă, a spus că ai la dispoziție o săptămână să te ocupi de cei care ne-au atacat. Dacă nu poți, va veni și se va ocupa singur de asta. Ce crezi? Akira s-a adresat direct lui Fei Long. Fei Long a făcut o pauză.
- Este persoana care a trimis dronele să ne ajute? a întrebat Fei Long.
- Da, a răspuns Akira.
- Mă voi ocupa de toate conform programului pe care mi l-au dat, a spus Fei Long pe un ton serios, știind foarte bine că cealaltă parte nu încerca să-și depășească limitele sau să facă ceva împotriva lui pe teritoriul său, ci mai degrabă îi testa abilitățile pentru a vedea dacă poate gestiona totul așa cum se aștepta de la cineva din rețeaua lui Akira.
- Bine. Probabil că a auzit deja, a spus Akira zâmbind. Fei Long a ridicat o sprânceană nedumerit, întrebându-se cum de a putut să audă. Nu puteau fi gărzile de corp care erau acolo.
- Îl voi aduce să te întâlnească mai târziu, a spus Akira, știind că Fei Long era suspicios. Fei Long a fost imediat de acord.
🐅...🐅...
- E ceva în neregulă cu Kai? Șoapte le-au scăpat grupului care se antrena în unitatea Obi, după ce au fost chemați la o sesiune de antrenament intensă de către Kaimera, care era mai extenuantă ca niciodată.
- Da, atmosfera din jurul nostru e chiar înfiorătoare, a șoptit o altă persoană.
- A făcut cineva ceva care să-l nemulțumească? Cealaltă persoană s-a întors să se uite la Minyoung, care stătea lângă JJ. Minyoung a clătinat repede din cap.
- Nu am fost eu! Nu l-am deranjat deloc pe Kaimera! a clarificat repede Minyoung, nevrând ca alții să înțeleagă greșit.
- Pot garanta asta, a spus JJ, vorbind în numele prietenului său.
- De ce este într-o dispoziție atât de proastă? a mormăit cealaltă persoană.
- V-ați odihnit destul! Hai să ne întoarcem la antrenament! Vocea lui Kaimera a răsunat în sala de antrenament, făcându-i pe toți să sară imediat în picioare și să se grăbească să exerseze, așa cum le-a spus el. În realitate, Kaimera nu era supărată pe nimeni; era doar supărată pe el însăși și se descărca pin antrenament.
Ziua următoare
Akira s-a întors în Japonia și a ajuns acolo seara, doar pentru a-i găsi pe oamenii bunicului său așteptându-l la momentul potrivit.
- Bunicul vrea să mă vadă, nu-i așa? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, a răspuns apropiatul bunicului.
- Atunci vin să-l văd pe bunicul mai întâi, a spus Akira, înainte de a se îndrepta spre casa principală. Akira putea ghici că bunicul său probabil avea să vorbească despre bunicul Rong.
- Bună, bunicule, l-a salutat Akira pe bunicul său când l-a văzut.
- Stai jos. Trebuie să fii obosit din cauza călătorie, a a spus bunicul lui Akira.
- Doar puțin. Bunicul voia să vorbească cu mine despre bunicul Rong, nu-i așa? a întrebat Akira, știind că bunicul Rong, venise să vorbească cu bunicul său despre afacerea care se suprapunea.
- Da, bunicul a venit să ceară banii înapoi. A spus că are nevoie de ei ca să-l plătească pe investitor, a spus bunicul Akirei. Akira a izbucnit imediat în râs.
- I-a spus bunicului cine era investitorul? a întrebat Akira mai departe.
- Rong mi-a spus direct că a primit banii de la familia Kashima, dând motivul că aceștia doreau împăcare și nu voiau alte probleme, așa că au venit să investească, a repetat bunicul lui Akira, transmițând ceea ce îi spusese fratele său mai mic.
- Bunicul crede asta? a întrebat Akira scurt, ridicând o sprânceană. Bunicul său a tăcut o clipă.
- He he, cred că am pus întrebarea greșită. Bunicul știe că e imposibil, dar a ales să închidă ochii, te-ai prefăcut că crezi ce a spus fratele tău și pur și simplu vrei să-i dau banii înapoi, a spus Akira, referindu-se sarcastic la bunicul său.
- Nu vreau ca cele două familii să aibă probleme în acest moment, chiar dacă suntem în relații proaste de mult timp, a răspuns bunicul Akirei. Dar Akira a simțit că era doar o scuză din partea bunicului său.
- De fapt, bunicule, ai fi putut să-i lași conducerea familiei fiului tău, a spus Akira calm. Bunicul său s-a încruntat imediat.
- Despre ce prostii vorbești? a replicat bunicul Akirei, dar tonul său nu era aspru sau jignitor.
- Dacă bunicul, actualul cap al familiei, este încă atât de nehotărât, atunci cum ar putea fi fiul său să fie un lider? a spus Akira fără teama de a-l enerva pe bunicul său, ceea ce într-adevăr l-a nemulțumit.
- Mă insulți, Akira, a spus bunicul Akirei cu severitate.
- Nu te insult, bunicule, dar tu ești cel care se insultă pe sine. Nu mă deranjează dacă vrei să-i dai banii înapoi fratelui tău, dar ar trebui măcar să-ți pedepsești propria familie pentru că s-a asociat cu dușmanul. E adevărat că au fost momente când familiile care se certau s-au împăcat, dar cu familia Kashima, îți spun, niciodată. Chiar dacă te ajută acum, e doar temporar. Odată ce obțin ceea ce își doresc cu adevărat, se vor întoarce la a se certa din nou. Akira a vorbit pe un ton serios cu privirea lui pătrunzătoare fixată asupra bunicului său fără teamă, reducându-l la tăcere instantaneu.
- Recunosc că am o slăbiciune pentru unele lucruri, dar dacă afectează familia sau oamenii aflați în grija noastră în viitor, nu voi fi niciodată cu inima moale. Dar dacă ești sigur că îl poți controla pe bunicul Rong, atunci depinde de tine, a spus Akira nonșalant la sfârșit. Apoi, amândoi au rămas într-o atmosferă de tăcere, niciunul nevorbind. Akira și-a lăsat bunicul să se cufunde în propriile gânduri.
- Hai să lăsăm deoparte problema bunicului tău deocamdată. Mai am ceva ce vreau să discut cu tine, a schimbat bunicul Akirei subiectul, iar Akira nu a obiectat.
- Vreau să vorbesc cu tine despre Bina, a început bunicul Akirei, făcându-l pe Akira să ofteze ușor. Nu era încântat de niciunul dintre lucrurile pe care bunicul său voia să le discute.
- I-am spus deja Binei că nu mă gândesc să îmi întemeiez o familie cu nimeni acum, l-a întrerupt imediat Akira.
- Nu mai ești tânăr, Akira. Oamenii de vârsta ta au deja soție și copii. A răspuns bunicul lui Akira.
- Nu înțeleg de ce mi-aș dori copii. Nu sunt potrivit să fiu tată, a spus Akira pe tonul său calm obișnuit.
- Deci nu plănuiești să ai copii care să ducă numele familiei mai departe? a întrebat bunicul său. Akira s-a uitat în tăcere la fața bunicului său înainte ca un ușor zâmbet să-i apară pe buze.
- Dacă a avea un copil m-ar face să devin ca bărbatul care pretinde că este tatăl meu... aș prefera să nu am niciunul. Aș prefera să găsesc pe cineva din afară care să moștenească poziția de conducere în locul meu, a spus Akira, făcându-l pe bunicul său să tacă imediat. A fost o remarcă foarte jignitoare la adresa bunicului său.
- Dacă unchiul tău nu ar fi murit atât de tânăr, nu ți-aș fi vorbit despre asta, Akira, a spus bunicul lui Akira, gândindu-se la fiul său cel mare, care murise în adolescență. Dacă ar fi supraviețuit, bunicul lui Akira i-ar fi dat postul de lider unchiului său de la bun început.
- Hai să nu vorbim despre cei care au murit, a răspuns Akira. Bunicul lui a tăcut.
- Dar vreau să încerci să o cunoști mai întâi pe Bina. Până la urmă te vei îndrăgosti. După ce bunicul său a terminat de vorbit, Akira a izbucnit într-un râs batjocoritor.
- O să mă îndrăgostesc până la urmă, nu-i așa? Haha. Bunicule, nu te preface că nu ți-ai învățat lecția, a spus Akira, bunicul său știind foarte bine că se referea la propriii săi părinți.
- Oare bunicul vrea ca o persoană bună ca Bina să sufere la fel cum a suferit mama? a întrebat Akira, cu ochii arzând de furie.
- Știu că nu vei fi niciodată ca tatăl tău, a continuat bunicul Akirei să-și liniștească nepotul.
- Bunicule, nu crezi că aș putea face chiar mai mult decât fiul tău? Crezi că sunt o persoană bună? a întrebat Akira pe un ton rece. Atmosfera era atât de tensionată încât bunicul Akirei a oftat ușor.
- În fine, vreau să te mai gândești la asta înainte să refuzi. Nu o respinge încă. Familia noastră trebuie să continue și am încredere deplină în tine, a spus bunicul Akirei pe un ton mai blând, nevrând să se certe cu nepotul său în acel moment. Akira a rămas tăcut, nici acceptând, nici respingând oferta.
- Of, hai să vorbim despre asta mai târziu. Du-te și odihnește-te. Trebuie să fii obosit dar te-am chemat să vorbim mai întâi, a ales bunicul Akirei să se retragă deocamdată, nevrând să-și supere nepotul.
- Da, a răspuns Akira scurt înainte de a se scuza și a se întoarce acasă.
- Deci, domnul Akira a refuzat, nu-i așa? a spus apropiatul bunicului lui Akira după ce Akira s-a întors acasă.
- Da, a răspuns bunicul Akirei oftând.
- Credeam că îl pot controla pe Akira, dar se pare că m-am înșelat, a spus bunicul Akirei pe un ton calm, înainte de a reflecta asupra trecutului.
La întoarcerea de la casa bunicului său, Akira s-a dus direct la sala de antrenament. A lovit manechinul de antrenament cu atâta forță și ferocitate încât acesta a fost complet distrus. Subordonați săi apropiați, Ken și Doya, nu au intrat în sala de antrenament ca să se uite, știind că șeful lor avea nevoie de spațiu. După ce și-a descărcat frustrarea pe manechin pe săturate, Akira s-a prăbușit pe podeaua sălii de antrenament, leoarcă de transpirație. A rămas întins acolo, privind fix la tavan, gândindu-se la mama sa.
Akira a recunoscut că nu era genul de persoană care să renunțe ușor. I-a spus bunicului său să nu vorbească despre cei decedați, dar Akira însuși se agățase mereu de amintirile mamei sale și credea că nu va putea niciodată să renunțe la asta în această viață.
- Te vei îndrăgosti până la urmă. E ridicol, a mormăit Akira. Știa că ar putea exista cupluri care nu se iubesc, dar în cele din urmă se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, exact cum spusese bunicul său. Dar credea că este imposibil pentru el și nu voia ca nimeni să sufere durerea unei căsătorii aranjate.
- Ken! l-a strigat Akira pe Ken, care stătea în fața sălii de antrenament. Ken s-a grăbit imediat să intre.
- Da, răspunse Ken.
- Sună-l pe Taiga și spune-i să pregătească pe cineva să mă servească. Voi merge la club în seara asta, a spus Akira cu o voce calmă. Plănuise să se odihnească, dar voia să-și descarce frustrarea. Ken a confirmat ordinul și a ieșit.
- Mă privești? Vorbește cu mine, a strigat Akira. Curând, un sunet s-a auzit din cerceii lui.
(„Te urmăresc.”) Kaimera a luat cuvântul. Akira a zâmbit ușor. Faptul că a auzit vocea lui Kaimera i-a atenuat puțin disconfortul din inimă, dar iritarea a rămas.
- O să mă descarc la Clubul lui Taiga în seara asta, i-a spus Akira lui Kaimera sincer, ca de obicei.
(„Bine”) a răspuns scurt Kaimera.
- Dacă vrei să fii tu cel care mă consolează și mă ajută să trec peste frustrare, atunci rămâi cu mine, a spus Akira serios. Kaimera a tăcut o clipă, știind că Akira era iritat.
(„Dacă va veni ziua aceea, nu-mi cere să nu te mai consolez”,) a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să chicotească ușor înainte de a răspunde și de a încheia conversația. Akira voia doar să îi spună asta dinainte; nu voia cu adevărat să discute acest subiect cu Kaimera.
Capitolul 18
Akira și Kaimera și-au continuat sarcinile respective și au continuat să comunice regulat. Kaimera a rămas vigilent și a asigurat siguranța Akirei, chiar dacă era ocupată cu propria muncă.
Fei Long s-a ocupat de cei care trimiseseră asasini să-l atace pe el și pe Akira, exact așa cum îi instruise Kaimera, scutindu-l pe Kaimera de a zbura acolo pentru a rezolva problema.
Akira îl evită pe bunicul său în ultima vreme, invocând scuza că călătorește frecvent cu prietenii pentru a inspecta minele și afacerile sale. Acest lucru l-a împiedicat pe bunicul său să aibă ocazia să discute despre căsătorie cu el.
Pe partea familiei bunicului Rong, lucrurile păreau să se fi calmat pentru o vreme, după ce Akira le perturbase anterior diversele surse de venit. Cu toate acestea, Akira nu era mulțumit de sine; dar a rămas precaut.
Akira se află în prezent în China, în numele unui prieten, pentru a inspecta o mină de diamante. Astăzi este prima sa zi acolo, iar la auzul veștii, mai mulți oficiali de rang înalt au solicitat invitații la o cină de bun venit. Akira a acceptat invitația din partea unui general pe care îl cunoaște bine.
- Bună, domnule Akira, l-a salutat generalul Zhou pe Akira în timp ce acesta intra în sala de mese privată a restaurantului luxos pe care îl rezervase generalul.
- Bună, domnule general, îl salută Akira pe un ton normal, fără să arate niciun semn de respect. Doar generalul Zhou și apropiații săi arătau respect față de el.
- Vă rog, luați loc, l-a invitat generalul Zhou. Akira s-a așezat calm. Generalul Zhou l-a lăsat pe Akira să aleagă ce voia să mănânce și, în timp ce așteptau mâncarea, au stat de vorbă.
- Nu m-ai invitat aici doar ca să îmi oferi o masă de bun venit, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, domnul Akira încă mă înțelegi, a spus generalul Zhou.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Akira din nou.
- Domnule Akira, cunoașteți cumva pe cineva cu competențe IT? a întrebat generalul Zhou.
- De ce crezi că aș avea pe cineva priceput în acest domeniu? a continuat să întrebe Akira.
- Cred că faptul că grupul dumneavoastră poate produce și vinde arme și echipamente atât de eficiente înseamnă că oamenii dumneavoastră trebuie să fie foarte pricepuți în multe domenii. Prin urmare, aș dori să solicit o oarecare cooperare în schimb.
Generalul Zhou a început, observând comportamentul lui Akira. Fața lui Akira a rămas lipsită de expresie.
- Ce voi primi la schimb? întrebă Akira scurt, știind foarte bine că generalul Zhou nu i-ar cere ajutorul gratuit și că el însuși nu ajutase niciodată pe nimeni gratuit.
- O concesiune de exploatare a aurului în zona... pe 20 de ani, a propus generalul Zhou, făcându-l pe Akira să zâmbească ușor. El însuși era interesat de mină, dar era deținută de guvern și străinilor nu li se permitea să intervină. Totuși, faptul că cealaltă parte era dispusă să-i ofere această mină însemna că probabil nu mai aveau nicio opțiune.
- Te confrunți cu vreo problemă serioasă din cauza căreia ești dispus să folosești această mină drept punct de sprijin? a întrebat Akira la rândul său.
- Este o situație gravă, a spus generalul Zhou pe un ton serios.
- Departamentul nostru este atacat în prezent de hackeri care ne perturbă diverse sisteme, inclusiv escroci, bande și centre de apel care sunt omniprezente în multe țări în acest moment.
- Dar, din câte știu eu, majoritatea escrocilor care circulă pe aici sunt finanțați de oameni din țara voastră, nu-i așa? a întrebat Akira rânjind.
- Da, dar din cauza poziției mele, uneori nu pot fi prea direct. Există susținători puternici în cadrul organizației. Vreau să-i elimin complet, a spus generalul Zhou pe un ton hotărât. Akira știa că generalul Zhou nu era o persoană rea; făcea totul pentru oameni cu sinceritate autentică, chiar dacă asta însemna să se asocieze cu indivizi cu moralitate ambiguă, precum Akira și grupul său.
- Trebuie să existe un motiv pentru care vrei să te ocupi de acești escroci, a spus Akira, părând nedumerit. Generalul Zhou s-a întors să se uite la confidentul său.
- Permiteți-mi să răspund în numele lui. Numele meu este Yang An și sunt un apropiat al Generalului, s-a prezentat primul Yang An. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Tatăl meu, care era prieten cu generalul, s-a sinucis după ce un escroc i-a golit toate economiile din cont. Dacă ar fi fost doar economiile lui, tatăl meu nu ar fi făcut așa ceva. Dar era și președintele unei fundații pentru copii, iar conturile fundației erau în grija lui, iar acele conturi au fost complet golite, a fost devastat și... Yang An și-a terminat propoziția cu vocea tremurândă.
- Bine, cred că pot ghici, a răspuns Akira.
- Pot să te întreb ceva, chiar dacă e o întrebare crudă? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, a răspuns Yang An.
- Dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat tatălui tău, prietenilor tăi, Generale ai fi fost atât de nerăbdător să le înăbuși? a întrebat Akira la rândul său. Amândoi au tăcut o clipă, pentru că cuvintele lui Akira au atins cu adevărat un punct sensibil. Chiar dacă îi înăbușiseră într-o oarecare măsură pe acești oameni, nu erau cu adevărat atât de entuziaști pe cât spusese Akira. Văzându-le expresiile, Akira le-a putut ghici adevăratele sentimente.
- Bine, nu trebuie să-mi răspunzi. Dar nu ar cauza vreo problemă folosirea acelei mine ca punct de sprijin împotriva mea? a întrebat Akira la rândul său.
- Liderul a aprobat asta, a răspuns generalul Zhou. Akira a dat din cap satisfăcut.
- Oricum, trebuie să văd mai întâi documentele contractului. Dacă e în regulă, o să rog pe cineva să mă ajute, a spus Akira, gândindu-se că va folosi această ocazie ca să îl aducă pe Kaimera să lucreze îndeaproape cu el.
- Deci... chiar aveți pe cineva care să se ocupe de aceste probleme, nu-i așa? întrebă din nou generalul Zhou pentru confirmare. Akira zâmbi ușor.
- E cel mai important din organizația noastră. Poate că până acum și-a dat seama că am nevoie de ajutorul lui, a spus Akira, făcându-i pe generalul Zhou și pe Yang An să pară nedumeriți. Chiar atunci a sosit mâncarea și au continuat să mănânce și să vorbească.
- Va fi domnul Akira la reședință mâine seară? Aș dori să-i aduc contractul, a întrebat generalul Zhou imediat după ce și-a terminat masa.
- Bine, ar trebui să mă întorc de la inspectarea minei pe seara, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Ken, care stătea la aceeași masă cu el.
- Șeful ar trebui să se întoarcă în jurul orei 17:00, dacă nu sunt probleme. Domnule general, vă rog să sosiți în jurul orei 19:00. Nu ezitați să mă contactați în prealabil, dacă doriți, a răspuns Ken. Generalul Zhou i-a confirmat imediat cererea. Apoi au discutat puțin mai mult despre mină înainte ca Akira să se întoarcă în apartamentul său și al prietenilor săi.
(„Hmm, vrei să mă întrebi dacă îl poți împrumuta pe Kaimera ca să te ajut cu treaba, nu-i așa?”) a întrebat Roman când Akira l-a sunat să-l informeze despre împrumutul lui Kaimera.
- Da, pentru că îmi va oferi dreptul de proprietate asupra minei de aur timp de 20 de ani. Voi împărți un procent cu voi, a folosit Akira oferta de procent pentru a-și atrage prietenii.
(„Deci, ți-e teamă că nu voi permite asta, de aceea ai încercat să mă ispitești cu bani, nu-i așa?) a replicat Roman.
- Deci nu vrei? a întrebat Akira sarcastic.
(„Ai oferit, cum aș fi putut refuza? Apropo, te grăbești?”) a întrebat Roman ca să se asigure.
- Păi, puțin. De ce întrebi? a răspuns Akira nedumerit.
(„Nu trebuie Kaimera să renunțe la treabă?”) a replicat Roman.
- Da, da, a răspuns Akira oftând, dar înțelegea cum funcționa treaba.
(„Mă întrebi pe mine? Nu crezi că Kaimera s-ar putea să nu vrea să accepte slujba asta?”) a întrebat Roman în glumă.
- Sunt sigur că Kaimera va veni să mă ajute, spuse Akira serios, chiar dacă nu vorbise încă cu Kaimera. Trebuia să-l întrebe mai întâi pe Roman. Știa că Roman își pedepsise secretarul de încredere, care lucrase cu el mult timp, trimițându-l la Turelă de Gloanțe, lăsându-l pe Kaimera fără personal. Prin urmare, Kaimera va trebui să muncească din greu în această perioadă.
(„Bine, bine, o să vorbesc cu Kaimera mai târziu”,) a răspuns Roman înainte să închidă. Akira știa că Kaimera nu le asculta conversația pentru că lucra pentru Roman.
- M-a chemat șefu’? Kaimera s-a apropiat de Roman după ce a fost chemat, dar Kaimera și-a dat seama că Roman probabil avea de gând să discute despre trimiterea lui să-l ajute pe Akira cu munca sa.
- Cred că știi deja că Akira are nevoie de tine să-l ajuți cu munca, a întrebat Roman.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Mergi? întrebă Roman, cerându-i consimțământul. Deși Kaimera era subordonatul și confidentul lui apropiat, el era totuși cineva care avea dreptul să ia propriile decizii cu privire la muncă.
- Va avea șeful pe cineva să-l ajute cu munca? a întrebat Kaimera la rândul său.
- O să-i predau munca lui Valko. În fine, cheamă-l pe Valko să vorbim, a spus Roman.
- Da, a răspuns Kaimera, înainte de a se scuza să-l caute pe Valko, întrucât Roman nu mai avea alte sarcini de dat în acel moment.
🐅...🐅...
Akira nu vorbise cu Kaimera în noaptea precedentă pentru că Kaimera era liber în momentul în care Akira dormea deja, așa că Kaimera nu voia să-l deranjeze. Akira s-a trezit dimineața pentru a se pregăti pentru călătoria sa la mina de diamante.
(„Domnul Akira”) Vocea lui Kaimera a răsunat din cercelul lui Akira în timp ce acesta lua micul dejun.
- Da, cât e ceasul acolo? a întrebat Akira imediat, știind că Kaimera era în Italia.
(„E trecut de ora două dimineața”,) a răspuns Kaimera.
- Încă nu dormi? Nu trebuie să lucrezi dimineața? a întrebat Akira imediat.
(„Aș vrea să vorbesc cu tine mai întâi”,) a spus Kaimera.
- Ți-a fost dor de mine, nu-i așa? N-am mai vorbit de o zi întreagă, l-a tachinat Akira pe Kaimera.
(„Sunt deja instalate camere de supraveghere la mină?”) Kaimera nu a răspuns la întrebare, ci a întrebat pe un ton serios.
- Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Akira imediat.
(„Doar voiam să știu dacă camerele sunt deja instalate”,) a repetat Kaimera.
- Nu m-am gândit încă la asta. Azi mă duc să verific amplasarea camerelor, a răspuns Akira.
- Încă ești îngrijorat de ce s-a întâmplat ultima dată, Kai? a întrebat Akira, pe un ton care nu mai era tachinator. Kaimera a tăcut o clipă înainte de a ofta ușor.
(„Trebuie să fiu sigur. Nu-mi plac lucrurile care nu țin de voința mea”,) a răspuns Kaimera calm.
- Nu-ți face griji, am o mulțime de oameni care mă însoțesc în această călătorie. În plus, generalul Zhou a trimis oameni care să mă ajute cu aranjamentele de călătorie, l-a asigurat Akira pe Kaimera, aproape ca și cum ar fi încercat să-i facă pe plac lui Akira.
(„Bine, o să-i rog pe Obii de acolo să trimită drone să te urmărească.”) a spus Kaimera, amintindu-și că avea acolo multe unități OBI și echipamentul necesar.
- E chiar atât de rău? a întrebat Akira pe un ton jucăuș, simțind că Kaimera părea mai relaxat să apeleze la unitatea OBI.
(„Să nu îndrăznești să glumești despre lucruri periculoase.”) a replicat Kaimera.
- Hei, îmi place tonul ăsta al vocii. Tu-ik-ti, tu-ik, tu-ik”, a spus el, folosind în joacă o voce dulce și imploratoare către Kaimera.
(„Aki-ra”) Kaimera a strigat numele Akirei încet și cu emfază, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- Hm, nu-ți place când sunt agățat, nu-i așa? a mormăit Akira înapoi, nu chiar serios, înainte să îl audă pe Kaimera oftând.
(„Nu vrei să dorm bine noaptea, nu-i așa?”) a replicat Kaimera.
- A, așa este. Ar trebui să te odihnești. Culcă-te imediat ce termini de atribuit sarcinile lui Obi. Trimite-mi un mesaj când te trezești. Akira a schimbat repede subiectul pentru a-i permite lui Kaimera să se odihnească, chiar dacă acesta voia să-i audă vocea și să vorbească cu el tot timpul.
(„Bine, anunță-mă după ce vor fi instalate camerele.”) Kaimera a repetat acest lucru. Akira a confirmat, înainte ca Kaimera să întrerupă comunicarea.
Cât despre Kaimera, acesta l-a contactat pe Obi în China pentru a trimite o dronă care să urmărească convoiul lui Akira către mina de diamante, oferindu-i lui Akira coordonatele lui. Obi nu l-a dezamăgit pe Kaimera, trimițând imediat o dronă mică, cu rază lungă de acțiune, pentru a-l monitoriza pe Akira și a asigura securitatea de sus.
Kaimera s-a trezit dimineața. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și ia laptopul ca să vadă ce face Akira. Ceea ce l-a ușurat a fost că nu a primit niciun apel de urgență de la Obi în timp ce dormea. Asta însemna că Akira era în siguranță.
Dar se pare că Kaimera s-a înșelat puțin, pentru că a primit un mesaj de la Obi, dar nu era urgent. Așa că Kaimera a decis să-l contacteze mai întâi pe Obi în China.
(„Da, domnule.”) Vocea unuia dintre Obi a răsunat.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera cu o voce calmă.
(„În timp ce domnul Akira călătorea spre mină, am simțit că sistemul nostru de control de la distanță al dronei fusese compromis, dar am reușit să rezolvăm problema.”) Obi a raportat imediat, fără prea multe introduceri.
- Și apoi? a întrebat Kaimera scurt.
(„Nu am reușit încă să găsesc persoana care a interferat semnalul”,) a spus Obi, cu vocea ușor încordată, îngrijorat să nu îl supere pe Kaimera. Kaimera a tăcut o clipă.
- Sunt gata. Trimiteți-mi informațiile despre interferența semnalului. Voi verifica eu însumi. Dar domnul Akira nu a avut nicio problemă din cauza asta, nu-i așa? a întrebat din nou Kaimera, subliniind problema.
(„Nu, domnul Akira este în siguranță. Este încă la mină.”) Obi a raportat și acest lucru.
- Bine, mulțumesc mult. Te voi contacta din nou mai târziu, a răspuns Kaimera înainte de a închide. Apoi a început să acceseze semnalul satelitului pentru a verifica drona pe care Obi o trimisese să-l urmărească pe Akira. A văzut o imagine aeriană de la drona de urmărire. Deși nu-l putea vedea pe Akira, semnalul de la cercelul său i-a arătat lui Kaimera că Akira se afla într-un birou prefabricat și că îl putea auzi pe Akira discutând despre munca la mină. S-a simțit ușurat și s-a dus să facă un duș și să se pregătească pentru propria muncă.
În ceea ce privește ce a spus Obi, Kaimera va verifica din nou când va avea ocazia. La urma urmei, faptul că Obi este încă capabil să se apere înseamnă că adversarul nu este atât de priceput. Totuși, Kaimera nu se lasă intimidat. Acum, trebuie doar să-i predea sarcina lui Valko, ca să-l poată ajuta pe deplin pe Akira.
🐅...🐅...
- Spuneți-le oamenilor noștri să termine de instalat toate camerele de supraveghere până mâine, altfel Kai sigur se va plânge, i-a spus Akira lui Ken după ce au terminat ședința de lucru și i-au trimis pe toți la treburile lor, lăsându-i temporar doar pe Akira și apropiații lui în birou.
- Da, a răspuns Doya, înainte de a pleca să dea instrucțiuni în locul Akirei.
- Crezi că drona lui Obi mai este acolo? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Cred că e încă prin preajmă. Atâta timp cât șeful nu s-a întors, chiar dacă nu-l putem vedea, sunt sigur că zboară undeva prin apropiere, a răspuns Ken încrezător. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Doya se va întoarce curând. Hai să ne întoarcem acum. Avem o altă întâlnire, a spus Akira calm. Odată ce Doya s-a întors, au pornit la drum, drona lui Obi urmându-l îndeaproape. La sosirea lui Akira la reședința sa, drona lui Obi a supravegheat zona înconjurătoare încă o vreme înainte de a zbura înapoi, urmând instrucțiunile anterioare ale lui Kaimera, conform cărora misiunea se va finaliza odată ce Akira va ajunge acasă.
La sosirea la reședință, Akira s-a odihnit și a așteptat întâlnirea pe care o programase generalul Zhou. Dar înainte ca generalul să sosească, l-a chemat pe Ken pentru a-i pune câteva întrebări. Ken a venit apoi în camera de odihnă a lui Akira.
- Scuză-mă, a spus Ken, văzându-l pe Akira întins pe canapea jucându-se pe telefon, fără să facă lucreze, doar jucându-se.
- Ce este? a întrebat Akira fără să se întoarcă, absorbit de jocul pe care îl juca.
- Generalul Zhou a sunat să întrebe despre ceva, a început Ken.
- Ce? a întrebat Akira scurt la rândul său.
- Generalul a întrebat... «Șefu’, doriți un însoțitor personal?» Pot aranja unul pentru dumneavoastră, în funcție de preferințele dumneavoastră”, a spus Ken. Generalul Zhou cunoștea foarte bine gusturile Akirei. Akira l-a privit scurt pe Ken. La început, s-a gândit să fie de acord, dar acum simțea că Kaimera era prost dispus. Deși știa că Kaimera nu avea nimic împotrivă, a ales să nu îl supere.
- Nu, a răspuns Akira serios. Ken a acceptat ordinul înainte de a părăsi camera pentru a-l suna pe generalul Zhou ca să-i dea un răspuns. Când generalul Zhou și confidentul său Yang An au sosit să-l întâmpine pe Akira așa cum plănuiseră, Akira, îmbrăcat într-o yukata confortabilă, era deja așezat și aștepta.
- Bună, l-au salutat atât generalul Zhou, cât și Yang An pe Akira.
- Hai, nu e nevoie de saluturi lungi. Trebuie să revizuiesc documentele contractului. Akira nu a pierdut timpul și a trecut direct la subiect. Ken a intervenit pentru a ajuta la încheierea contractului și a discutat în detaliu acordurile și aspectele legale. Akira a fost destul de mulțumit de discuție, deoarece generalul Zhou îi oferise avantaje considerabile.
- Nu credeam că liderul ar fi dispus să sacrifice un avantaj atât de mare, a spus Akira.
- Pur și simplu vrea să scape de cei care îi stau mereu în cale, spuse generalul Zhou cu sinceritate. Akira dădu din cap satisfăcut.
- Bine, sunt mulțumit de ofertă, dar am nevoie de un moment, a spus Akira, înainte de a se ridica și a merge spre camera lui. Se părea că Kaimera de la celălalt capăt al lumii știa că Akira voia să vorbească cu el, pentru că, în timp ce îl privea pe Akira, l-a contactat imediat.
(„De ce informații ai nevoie?”) a întrebat Kaimera.
- Mă cunoști chiar bine, a răspuns Akira zâmbind.
- Vreau să știu de ce a pregătit liderul totul atât de repede, a întrebat Akira serios. Chiar dacă cealaltă persoană era sinceră, Akira nu voia să fie nepăsătoare.
(„Știa că vei accepta această ofertă, așa că au discutat și pregătit deja contractul. Pentru o ofertă mai rapidă, nu trebuie să-ți faci griji; îl poți semna imediat.”) Kaimera a răspuns, pentru că adunase deja informațiile pentru Akira, nedorind ca acesta să fie dezavantajat.
- Ai fost rapid, exact așa cum mă așteptam de la tine, Maestre. Mulțumesc! Mwah mwah mwah! Akira i-a trimis rapid sărutări lui Kaimera, făcându-l pe Kaimera de la celălalt capăt al lumii să dea din cap exasperată.
- Bine, mă duc să-mi continui conversația, a spus Akira înainte ca Kaimera să poată răspunde și să încheie conversația. Akira s-a întors apoi la generalul Zhou și a început imediat să semneze acordul.
După ce și-a terminat vizita la mina de diamante, Akira a zburat înapoi acasă. Știa că, de îndată ce va ajunge, bunicul său va trimite cu siguranță pe cineva să-l ia. Și, exact așa cum se aștepta, în momentul în care a intrat în casă, oamenii bunicului său au rămas tăcuți la intrare.
- Mă duc imediat, spuse Akira, întrerupându-i pe ceilalți. Confidentul bunicului său se înclină respectuos în semn de aprobare. Akira intră în casă, se duse direct în camera lui și oftă obosit. Era obosit și voia să se odihnească, dar trebuia mai întâi să-și vadă bunicul. După ce se schimbă, Akira se duse direct în camera bunicului său.
- Domnul Akira a sosit, a spus unul dintre apropiații lui Akira, conducându-l pe Akira să-și întâlnească bunicul. Akira și-a plecat capul în semn de salut.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei. Apoi, Akira s-a așezat pe scaunul din fața lui.
- Mi-a fost atât de greu să te văd în ultima vreme, a spus bunicul Akirei sarcastic. Akira a turnat ceai în ceașca de ceai a bunicului său înainte de a-și turna calm și el.
- Nu sunt șomer ca fiul tău, bunicule. Am mult de lucru, atât personal, cât și de familie, a spus Akira, aparent nepăsător dacă bunicul său s-ar supăra sau nu.
- Dacă bunicul se simte singur, poate pur și simplu să-și sune fiul să vină și să stea de vorbă, a adăugat Akira.
- Ești atât de sarcastic. Dacă l-aș suna pe tatăl tău, aș face un accident vascular cerebral și aș muri, nu-i așa? a spus bunicul Akirei, dar nu și-a ridicat vocea la Akira.
- Vreau să vorbesc cu tine despre ceva, nu cu tatăl tău, a mormăit din nou bunicul Akirei. Akira a rămas tăcut.
- Zilele trecute, bunicul Rong a venit să vorbim. Voia să ceară niște pământ în zona... de care să aibă grijă, a spus bunicul lui Akira, referindu-se la zona în care Akira îi învinsese anterior pe oamenii bunicului Rong.
- Și cum rămâne cu afacerile care aparțineau familiei principale? a întrebat Akira la rândul său. Bunicul său a tăcut o clipă.
- Dacă ar fi să ghicesc, probabil ceri o înțelegere comercială, nu-i așa? a spus Akira pe un ton subînțeles.
- Nu i-am dat încă un răspuns. I-am spus doar că vreau să te consult mai întâi, a răspuns bunicul Akirei.
- Dacă ar fi să ghicesc, bunicul Rong n-ar fi prea încântat. Probabil ar spune că puterea de conducere încă îți aparține, că poți lua decizii singur fără să mă întrebi, a spus Akira.
- Vorbești ca și cum ai fi văzut cu ochii tăi. Da, bunicul tău a spus-o, a răspuns bunicul Akirei. Akira a zâmbit ușor. De fapt, știa asta dinainte, pentru că Kaimera salvase înregistrarea și i-o trimisese în timp ce acesta se afla în avion înapoi spre Japonia.
- Ce decizie vrei să iau, bunicule? l-a întrebat Akira pe bunicul său.
- Tu decizi. Te las pe tine să iei decizia, i-a răspuns bunicul său lui Akira.
- Dacă iau eu o decizie, ești sigur că nu-i vei mai ajuta cu treburile lor? l-a întrerupt Akira, știind că bunicului său încă îi păsa de fratele său mai mic, chiar dacă era conștient de cât de mult își dorea fratele său poziția de conducere. Acesta este motivul pentru care familia celui de-al doilea bunic nu primea pedepse severe atunci când făcea greșeli.
- De aceea ți-am spus, bunicule, că nu mai ești la fel ca înainte. Ți-a dispărut hotărârea. Nu mai ești ca atunci când mă antrenai atât intens, a spus Akira sarcastic. Fața bunicului său s-a încordat imediat.
- Dacă nu te-aș fi antrenat atât de mult, ai fi ajuns până aici? a răspuns bunicul Akirei.
- M-a întrebat vreodată bunicul pe atunci dacă vreau să fiu așa? E bine că sunt talentat și muncitor, de aceea am ajuns până aici. În plus, din moment ce bunicul vrea să-mi impună totul, va trebui să accepte dacă iau decizii după bunul plac, i-a replicat Akira sarcastic bunicului său.
- Nu ți-e teamă că voi preda conducerea familiei altcuiva? a întrebat bunicul Akirei. Akira a izbucnit în râs zgomotos.
- Haha, bunicule, crezi că mi-aș pierde puterea fără sprijinul familiei Toshimoi? Mai gândește-te, bunicule. Reputația familiei este susținută în prezent de numele «Toshimoi» sau de numele «Akira»? spuse Akira rece, separându-și numele de familie de al său. Fața bunicului său se înroși la tachinarea nepotului său, o remarcă pe care nu o putea combate complet.
- Bine, vorbeam despre Rong. Ce ai decis? Bunicul Akirei a încercat să-și înăbușe resentimentul și l-a întrebat despre problema care îl frământase mai devreme.
- Nu le dau nimic. Să se ocupe mai întâi cum se cuvine de teritoriul lor desemnat. M-am săturat să le curăț mizeria. Când își vor gestiona mai bine teritoriile, poate că mă voi răzgândi, a spus Akira serios. Bunicul său a tăcut o clipă, știind că nu putea negocia în numele fratelui său mai mic, din moment ce Akira îl preluase deja.
🐅...🐅...
Zang...
Ceainicul a fost trântit pe podea de bunicul vitreg al Akirei după ce a primit un răspuns de la fratele său mai mare despre ceea ce spusese nepotul său detestat.
- Bunicule, calmează-te, a spus Riku, nepotul său, văzând fața bunicului său înroșită de furie.
- Cum te aștepți să rămân calm? Akira nici măcar nu mă respectă! a spus Rong furios. Riku era la fel de furios și indignat pe Akira pentru că îl privase de un venit bun.
- Du-te și sună familia Kashima și spune-le că am aranjat o întâlnire mâine la locul obișnuit, i-a spus bunicul Rong nepotului său. Riku a urmat imediat instrucțiunile bunicului său.
- Mă întreb cât vei mai trăi, a spus bunicul Rong simțindu-se enervat.
🐅...🐅...
- Tată, trebuie să mă ajuți, a spus Tomoko, agățându-se de brațul tatălui ei și implorând cu o voce disperată, în timp ce tatăl ei stătea cu o expresie îngrijorată.
- Crezi că Akira ar fi de acord dacă m-aș duce să o implor? i-a răspuns tatăl lui Akira fiicei sale iubite.
- Dacă tata nu mă ajută, cum voi putea vreodată să îi fac pe plac domnului Masashi? a spus tânăra femeie pe un ton ezitant.
- Gândesc la fel ca tine, tată. De câte ori i-ai cerut lui Akira lucruri în numele nostru și el nu ne dă niciodată ce cerem? Se comportă ca și cum nu ai fi tatăl lui, a spus Akio, cel mai mic fiu, exprimându-și nemulțumirea față de Akira.
- Dar e totuși mai bine decât să nu spui nimic, nu-i așa? a spus mama celor doi, privindu-și fiica cu subînțeles, intenționând să-l convingă pe soțul său să vorbească cu Akira, așa cum îi ceruse fiica lui. Tatăl Akirei s-a uitat la fiica sa, care părea că era pe punctul de a plânge, și a oftat ușor.
- Hmm, o să încerc să vorbesc cu el mai întâi, dar nu pot promite că Akira va fi de acord
Capitolul 19
- Te-ai gândit la asta înainte să vii să vorbești cu mine? i-a spus Akira tatălui său cu o voce calmă și sigură, când tatăl său a venit la companie a doua zi.
- La ce să mă gândesc? a întrebat tatăl Akirei la rândul său. Akira a zâmbit pur și simplu.
- Vrei să spui că nu știi despre discordia dintre familiile Toshimoi și Kashima? a replicat Akira. Tatăl său a tăcut o clipă.
- Știu, dar nu am putea pur și simplu să facem pace? Dacă Tomoko se căsătorește cu Masashi, va fi ca și cum cele două familii ar fi unite prin căsătorie. Relația se va îmbunătăți cu siguranță și ar putea chiar să facă ambele familii mai puternice, a spus tatăl Akirei. Akira a râs batjocoritor.
- Deci, le oferi teritoriul familiei ca să-i faci pe plac unei femei, nu-i așa? Se pare că soția tatălui meu și-a învățat fiica talentul de a linguși bărbații, a spus Akira sarcastic, referindu-se la soția tatălui său.
- Akira, ai grijă la ce vorbești! a spus tatăl său furios.
- Am vorbit deja bine, nu-i așa? Te complimentam, a spus Akira, prefăcându-se inocent. Tatăl său și-a strâns pumnii tare.
- Pot să iau și eu unul? Dar doar un district, nu toată provincia, a implorat din nou tatăl său.
- Ce-o să spună bunicul, că fiul lui o să dea venitul familiei inamicului? a spus Akira cu o voce calmă. Tatăl său a făcut o pauză.
- Nu mă surprinde că bunicul nu i-a transmis tatălui meu funcția de conducere a familiei. Dacă ar fi făcut-o, familia s-ar fi prăbușit cu siguranță, a spus Akira fără menajamente, făcându-l pe tatălui său să se înroșească de furie.
- Mă insulți prea tare, Akira! Sunt tatăl tău! a strigat tare tatăl Akirei.
- Nu am amnezie și nu pot uita că ești tatăl meu. Tot repeți asta, nu-i așa? Sau ți-e teamă că vei uita, așa că aduci vorba despre asta de fiecare dată când ne întâlnim? Îți voi trimite niște vitamine ca să nu riști să faci Alzheimer, a spus Akira pe un ton tachinator. Lui Akira îi plăcea foarte mult să-și provoace tatăl și să-l enerveze sau să-l frustreze. Tatăl lui Akira simțea că tensiunea arterială îi va exploda de fiecare dată când vorbea cu Akira.
- Ce zici de asta? Am o propunere. Dacă vrei ca fiica ta iubită să folosească acest pământ pentru a face pe plac barbatului ei, atunci lasă-l pe bărbatul acela să-i facă pe plac și ei fiicei tale. Spune-le că vreau un cazinou în Macao. Orice cazinou, mare sau mic. Dacă sunt de acord, îi voi lăsa să administreze acest pământ pentru mine, a spus Akira. Tatăl său a fost luat prin surprindere, deoarece era practic incomparabil. Știa că cazinourile familiei Kashima din Macao erau o sursă majoră de venit pentru ei și nu ar fi schimbat niciodată acel pământ cu un cazinou.
- Nu vor fi niciodată de acord, a mormăit tatăl Akirei.
- Atunci tata va ști dacă o iubește cu adevărat pe fiica ta sau doar încearcă să profite de pasiunea ei pentru bărbați. Dacă Masashi o iubește cu adevărat pe fiica ta, va ceda. Nu crezi? a spus Akira rânjind. Tatăl lui Akira a rămas fără cuvinte, gândindu-se la cuvintele fiului său. Akira a spus asta doar ca să vadă dacă tatăl său va deveni mai înțelept. Înainte ca tatăl său să plece cu o expresie serioasă, Akira nu a putut decât să-l privească plecând cu un sentiment de milă.
- Ești adâncit în gânduri? a întrebat Taiga, turnându-i sake lui Akira când acesta a ajuns la club.
- Hm, răspunse Akira scurt, luând o înghițitură din sake-ul pe care i-l oferise Taiga.
- Afară sau înăuntru? a întrebat Taiga zâmbind.
- Atât in exterior, cât și în interior, dar în interior e mai multă bătaie de cap decât în exterior, pentru că nu-i pot pur și simplu omorî, a răspuns Akira nepăsător, chiar dacă vorbea despre crimă. Taiga a chicotit încet.
- Dacă îi omori, nu-ți vor mai rămâne rude, a replicat Taiga în glumă.
- Aș prefera să fiu orfan decât să locuiesc cu rude ca acestea, a răspuns Akira.
- Apropo de rude, Akita a venit să ne viziteze aici aseară, a spus Taiga.
- Cauzează vreo problemă? a întrebat Akira.
- Vrea doar să am grijă de el, spuse din nou Taiga. Ken, care asculta, se încruntă imediat.
- Și apoi? a întrebat Akira scurt.
- Servesc doar clienți VIP, a răspuns Taiga, făcându-l pe Akira să chicotească încet, deoarece Taiga voia să spună că Akita nu era un client VIP.
- N-a făcut tam-tam? a continuat să întrebe Akira.
- N-ar îndrăzni, știi, a răspuns Taiga. Akira a chicotit ușor, apoi a auzit vocea lui Kaimera prin cercel, făcându-l să se oprească o clipă. Un ușor zâmbet i-a apărut pe buze, dar nu a răspuns. Kaimera știa că și Akira auzise ce spusese.
- Of, se pare că oamenii mei pur și simplu nu vor să rămână umili, a mormăit Akira, nu chiar serios. Taiga părea puțin nedumerit, dar Akira nu a dat detalii. Nici Taiga nu a băgat de seamă, deoarece era treaba șefului său. Akira a rămas și a băut la club o bună bucată de vreme înainte de a se întoarce acasă.
- Ken, așteaptă-mă în afara camerei. Am ceva ce trebuie să-i returnezi proprietarului, a spus Akira. Ken părea puțin nedumerit, dar l-a urmat pe Akira până la ușa dormitorului. Akira a năvălit pe ușă, a aprins lumina și a rămas nemișcat în mijlocul camerei, ascultând cu atenție un anumit sunet. Nu după mult timp, s-a îndreptat spre dulap și s-a oprit în fața dulapului său. În mâna lui Akira era o sabie de lemn. Sunetul a devenit mai clar. Akira și-a folosit o mână pentru a deschide ușa dulapului și deodată, ceva a țâșnit din el. Akira a deviat obiectul care se apropia cu sabia sa de lemn, aruncându-l într-un colț al camerei. Akira s-au uitat după ce aruncase. Ceea ce lovise cu sabia sa era o cobră mare, care acum se comporta neobișnuit de frenetică, cu gluga ridicată și capul țâșnit.
Akira se holba la șarpele veninos, observându-i calm mișcările. Cobra se pregătea să se năpustească asupra lui Akira, dar acesta se eschivă și apucă capul șarpelui mare. Corpul și coada acestuia se zbăteau, dar nu putea ataca pentru că îi era ținut capul captiv. Akira ieși din cameră calm, ca și cum ar fi prins doar o mică insectă. Ken, care aștepta afară, în dormitor, se opri o clipă, surprins să-și vadă stăpânul ținând o cobră în mână.
- Ia un sac, pune-o cu grijă în el și dă-i-o înapoi proprietarului, a spus Akira rânjind, dându-i numele proprietarului șarpelui. Ken a pus imediat șarpele în sac și s-a dus să facă așa cum i-a spus Akira.
(„Bine, e totul în regulă?”) Vocea lui Kaimera se auzea din cercel.
- Nicio problemă, mulțumesc că m-ai anunțat dinainte, a spus Akira. Mai devreme, Kaimera, care monitoriza camerele de securitate din casa lui Akira, observase ceva neobișnuit. A văzut pe cineva strecurându-se în camera lui Akira și eliberând un șarpe în dulap, intenționând ca Akira să fie mușcat, ceea ce ar putea necesita o perioadă lungă de recuperare dacă nu murea.
(„N-ar trebui să te ocupi de asta cu mâinile goale.”) a replicat Kaimera.
- Știu cum să mă descurc. Când aveam 14 ani, a trebuit să supraviețuiesc singur într-un bârlog de creaturi veninoase, a spus Akira pe un ton sarcastic, amintindu-și de trecut.
(„Dar acum mă ai pe mine, ai pe toți cei care sunt gata să te ajute. Nu ar trebui să-ți asumi riscul.”) a spus din nou Kaimera.
- Pot să-mi cer scuze? Am vrut doar să-ți arăt, a spus Akira în glumă, râzând ca să nu îl supere pe Kaimera.
(„Te-ai ocupat de șarpe, nu uita să te ocupi și de viermii din casa ta. Ți-am trimis dovezile.”) a subliniat Kaimera, deoarece inamicul a reușit să elibereze șarpele în dormitor cu ajutorul cuiva dinăuntru, iar Kaimera îi trimisese deja dovezi fotografice lui Akira.
- Nu-ți face griji, orice mi-ar fi făcut cineva, le voi face și eu la fel. Akira a vorbit cu o voce aspră, ochii îi străluceau în timp ce își imagina pedeapsa pe care i-o va aplica trădătorului.
(„Poți să te odihnești acum. Eu voi continua să lucrez. Camera ta e în siguranță deocamdată”,) l-a liniștit Kaimera pe Akira.
- Mulțumesc, dragostea mea. Muah, Muah! Mi-a fost atât de dor de tine! Akira și-a acoperit gura cu mâna, copleșindu-l cu sărutări ca și cum Kaimera ar fi fost prin preajmă. A auzit și un râs slab venind din partea lui Kaimera, arătându-i că Kaimera era într-o dispoziție mai bună.
(„Iei somnifere azi?”) a întrebat Kaimera la rândul său.
- Dacă nu vrei să iau, atunci fi lângă mine, a replicat Akira.
(„Sunt mereu cu tine”,) a spus Kaimera încet, făcându-l pe Akira să zâmbească.
- Doar când trebuie să fac caca să nu fi, mi-e jenă, a răspuns Akira tachinat.
(„Haha, ar trebui să te odihnești. Nu mă voi deconecta acum. Voi sta cu tine până adormi. Nu trebuie să iei somnifere.”) Kaimera a subliniat acest lucru. Nu voia ca Akira să ia somnifere prea des, pentru că nu erau bune pentru sănătatea lui.
- Bine, a răspuns Akira, înainte de a face un duș, a se schimba și a se duce la culcare.
- Hei, mai ești acolo? a întrebat Akira în timp ce stătea în pat.
(„Da, sunt aici.”) a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească ușor.
- Ce faci? a întrebat Akira mai departe.
(„Mă pregătesc să-i predau lucrul lui Valko.”) a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut. Kaimera și-a ținut semnalul pe o parte deschisă pentru ca Akira să-l audă în permanență. Sunetul lui Kaimera tastând pe computer, l-au adormit treptat pe Akira.
Kaimera se uita mulțumit la Akira, care dormea în pat. Ridică mâna și mângâie ușor ecranul computerului, ca și cum i-ar fi mângâiat fața.
- Mai ai răbdare puțin, își spuse Chimera înainte de a întrerupe semnalul, permițându-i lui Akira să doarmă netulburat în timp ce el își continua treaba.
- Cum mai sunt lucrurile acolo? l-a întrebat Akira pe Doya în timp ce luau micul dejun la el acasă.
- Păcat că garda de corp a fost mușcată de șarpe, a răspuns Doya, pentru că aseară i-a returnat șarpele pe care l-a luat din camera Akirei persoanei care i l-a trimis.
- E mort? a continuat Akira, cu o voce normală.
- Se pare că l-au dus imediat la spital. Probabil că nu va muri, a răspuns Doya. Akira a continuat să mănânce, aparent indiferent.
- Și cum rămâne cu viermii din casa mea? a continuat Akira.
- S-a rezolvat totul. Persoana responsabilă era exact cine bănuiam, a spus Doya. Noaptea trecută, s-a ocupat de informatorul care adusese în secret șarpele în dormitorul lui Akira și a investigat până a aflat cui îi aparținea.
- Bine, spuse Akira scurt înainte ca Ken să intre și să se încline, cerând permisiunea de a vorbi.
- Ce este? a întrebat Akira fără să se întoarcă.
- Sună un tânăr pe nume Rentho, a raportat Ken imediat.
- Au spus că, dintr-o dată, banii bandei din trei conturi au fost sparte și golite. Au reușit să blocheze doar un cont, a raportat Ken cu un ton încordat. Akira a făcut o pauză.
- Cum au fost loviți? a întrebat Akira.
- Încă nu știu. Astăzi, Aoi urma să depună banii din dobândă în contul său, dar a constatat că soldul era zero. A contactat imediat banca și a descoperit că banii fuseseră retrași treptat aseară, fără știrea lui. Aoi și-a verificat rapid toate conturile, dar a reușit să blocheze doar un cont, a explicat Ken în continuare.
- Pregătește mașina. Mă duc la biroul districtual. Spune-i lui Aoi să mă aștepte, a spus Akira pe un ton serios. În banda familiei și în teritoriile ei, nu erau mulți oameni pricepuți la IT, iar Akira nu îl rugase pe Kaimera să îl ajute cu nimic, deoarece Kaimera avea deja o sarcină grea de muncă doar având grijă de el.
- Avem nevoie de ajutorul lui Kaimera? a întrebat Ken.
- Lasă-mă să vorbesc mai întâi cu Aoi. Am senzația că are legătură cu grupul care este implicat cu generalul Zhou. Hai să ne ocupăm noi de asta. Akira a avut o presimțire în legătură cu asta.
- Bine, o să rog pe cineva să pregătească mașina și o să-l contactez pe Aoi, a răspuns Ken, înainte de a se grăbi să aranjeze totul pentru Akira.
- Of, nici măcar nu pot mânca în liniște, a mormăit Akira, nu chiar serios.
- Mă întreb cât de nebun va deveni Akira când banii lui vor dispărea în halul ăsta, a spus Kashima Masashi, cel care s-a aflat în spatele spargerii contului de la biroul lui Akira.
- O merită! A îndrăznit să-mi trimită un șarpe. Bine că garda mea de corp a fost mușcată prima, a spus Riku furios. Cei doi s-au întâlnit într-un loc secret, deoarece în prezent cooperau pentru a-l elimina pe Akira, împărtășind beneficii reciproce.
- E ca și cum ar avea ochi magici, de aceea a reușit să evite șarpele trimis, a spus Masashi, nedumerit.
- Așa este. De multe ori avem senzația că știe totul despre noi sau poate că are un spion, a întrebat Riku.
- Nu sunt sigur. O să am grijă de oamenii mei. Și tu ai grijă de ai tăi. Masashi a răspuns, iar Riku a acceptat.
- Apropo, care sunt ultimele noutăți în cazul lui Tamoko? l-a întrebat Riku pe Masashi.
- Idioata aia, hm? Nu știu dacă va reuși, dar e mai bine decât să nu încerc nimic, a spus Masashi.
- Unchiul Junto o iubește pe Chai la culme. Cu siguranță va încerca să vorbească cu Akira, dar șansele ca Akira să-l ajute sunt zero, a spus Riku, referindu-se la tatăl lui Akira. Chiar dacă erau din aceeași familie, nu erau în relații bune. Familia lui Riku, o ramură a familiei, voia să preia conducerea familiei principale a lui Akira și îl folosea pe tatăl lui Akira pentru a-l manipula să se ocupe de propriul său fiu.
- Nu s-a îmbunătățit deloc relația cu tatăl său? a întrebat Masashi.
- Nu. Unchiul Junto a fost umilit de Akira de atâtea ori. Practic nici măcar nu-și mai respectă tatăl, a explicat Riku.
- Și cum rămâne cu Akita? Am auzit că încearcă să-l convingă pe bunicul său să se logodească el cu Bina și nu Akira, nu-i așa? a întrebat Masashi, încercând să obțină noutăți.
- Da, se pare că este îndrăgostit de Bina de mult timp. Mă întreb dacă bunicul va fi de acord, a răspuns Riku sincer. Masashi a strâns ușor din dinți, pentru că și el își dorea să o posede pe Bina. Credea că formarea unei alianțe matrimoniale cu familia Binei ar fi foarte benefică.
- Deci, Akira nu pare deloc interesat de Bina? a continuat Masashi.
- Se pare că Akira și-a dat seama că Bina nu-i poate face față tendințele psihopate, așa că nu a vrut să continue. Totuși e bine, pentru că asta înseamnă că nu va trebui să fim implicați în familia Kiboru a Binei, i-a explicat Riku lui Masashi. Masashi a dat din cap, mulțumit că cel puțin Akira nu era interesat de Bina.
- Dar dacă e necesar să se căsătorească conform dorințelor bunicului său? a continuat Masashi.
- Lasă-l pe Akita să se ocupe de asta. Vom privi de la distanță, a spus Riku. Masashi a dat din cap în semn de aprobare, înainte de a discuta despre afacerea lor secretă și despre cum să se descurce cu Akita.
🐅...🐅...
- Îmi pare rău, șefu’, Aoi și ceilalți lideri de bandă s-au ridicat, plecându-și capetele în semn de scuze către Akira, simțindu-se vinovați și temându-se de pedeapsă. Akira stătea bătând din degete pe masă, adâncit în gânduri.
- Știu că asta depășește capacitățile voastre, pentru că niciunul dintre oamenii noștri nu se pricepe la IT, a spus Akira, pentru că așa ceva nu se mai întâmplase niciodată. Apoi, Akira l-a instruit pe Ken să contacteze diversele sucursale care se ocupau de finanțele familiei pentru a bloca conturile și a-i instrui să folosească în schimb numerar.
- Cum vom preveni ca asta să se mai întâmple? Și cum vom recupera banii? a întrebat Ren. Akira s-a uitat în tăcere la Ren.
- Ești interesat de IT? l-a întrebat Akira pe Ren. Ren părea puțin nedumerit.
- Sunt interesat, dacă șeful vrea asta, a răspuns Ren.
- Hai să așteptăm până sosește Kaimera. Apoi te las să vorbești cu el, își spuse Akira. Voia să-l pregătească pe Ren să exceleze în IT, astfel încât să aibă pe cineva care să-l ajute. Akira nu voia ca Kaimera să poarte singur povara în această chestiune. Deși existau mulți Obi gata să îl ajute pe Kaimera, Akira își dorea pe cineva priceput în acest domeniu. Întrucât Kaimera era impresionat de curajul lui Ren, voia să-i dea o șansă tânărului.
- Cât despre dacă vom primi banii înapoi, vom afla mai târziu. Deocamdată, continuați să lucrați ca de obicei. Asigurați-vă că nimeni din familia mea nu se mai amestecă pe teritoriul nostru. Ați înțeles? I-a întrebat Akira pe cei prezenți.
- Am înțeles, au răspuns toți cu entuziasm înainte de a se dispersa pentru a-și îndeplini îndatoririle.
- Pleci acum, șefu’? a întrebat Ken.
- Ne întoarcem la companie. Cheamă echipa de design la o întâlnire. Akira a ales să continue să lucreze pentru că avea de gând să folosească diamantele din mină pe care le câștigase la licitație pentru a crea o nouă colecție de bijuterii.
🐅...🐅...
- Kaimera, i-ai predat deja munca lui Valko? l-a întrebat Roman pe Kaimera când l-a chemat să discute despre muncă.
- Predată cu succes, a răspuns Kaimera. Roman a dat din cap în semn de aprobare.
- Ești de acord să-l ajuți pe Akira cu munca lui? Nu te oblig. Dacă nu vrei să mergi, voi vorbi eu însumi cu Akira, a spus Roman serios.
- Sunt bine, a răspuns Kaimera ferm. Tocmai aflase că conturile unei bande de-a lui Akira fusese sparte și că banii fuseseră furați, dar nu avusese încă o conversație serioasă cu Akira. Intenționa să predea munca sa cât mai repede posibil, ca să se poată ocupa personal de această problemă.
- Pun pariu că nu vei mai lucra pentru mine o vreme. Akira te va ține prin preajmă. Probabil ar trebui să cer o mică mărire de salariu, a spus Roman, referindu-se la prietenul său.
- Dacă Șeful mă vrea înapoi oricând, mă voi întoarce imediat, a spus Kaimera, înclinându-se ușor în fața lui Roman, în timp ce acesta rămânea încă loial familiei Vasillo și lui Roman.
- Hmm, a răspuns Roman cu un mormăit, înainte de a discuta puțin mai mult despre muncă și apoi de a-i spune să plece.
Astăzi este ziua în care Kaimera va călători în Japonia pentru al ajuta pe Akira cu munca sa. Avionul privat a lui Roman îl va duce pe Kaimera, deoarece aceasta trebuie să transporte mai multe echipamente.
Akira, la rândul său, știa de data plecării lui Kaimerei și pregătise deja cazarea pentru el. Akira era încântat să îl revadă pe Kaimera, iar șederea ar fi fost mai lungă decât de obicei. Dacă ar fi fost posibil, Akira ar fi vrut ca Kaimera să rămână cu el permanent, dar trebuia să ia în considerare mai întâi diverși factori.
La sosirea la aeroport, echipa lui Akira a sosit într-un vehicul mai mare pentru a putea încărca echipamentul lui Kaimera. Kaimera le-a încărcat cu grijă în mașină.
- Domnule Kaimera, vă rog să veniți încoace, i-a spus omul lui Akira, care nu ducea decât o geantă de laptop. Kaimera s-a îndreptat calm spre mașină, dar a fost surprinsă să-l vadă și pe Akira în ea. Akira i-a zâmbit lui Kaimera și era pe punctul de a-l îmbrățișa, dar Kaimera l-a apucat de umăr, oprindu-l.
- Pune-ți centura de siguranță, a spus Kaimera, împingându-l ușor pe Akira să stea la locul lui și punându-i centura. Akira s-a încruntat iritat, dar știa că Kaimera făcea asta pentru că văzuse că în mașină mai erau și alți subordonați, în afară de Ken și Doya. Akira a continuat să zâmbească când Kaimera i-a strâns ușor mâna.
- Putem merge acasă acum, i-a spus Akira șoferului înainte ca mașina să plece de la aeroport.
- Cum a fost călătoria? a întrebat Akira.
- Totul a fost în regulă, a răspuns Kaimera. Akira era vizibil într-o dispoziție bună, chiar fredonând încet. Kaimera nu a obiectat. La sosirea la casa lui Akira, lucrurile personale ale lui Kaimera au fost duse în mica casă separată pe care Akira o pregătise pentru el în apropiere. Asta pentru că Kaimera avea multe echipamente pentru munca sa. Deși Akira își dorea ca Kaimera să păstreze totul în camera lui, el a înțeles ce trebuia să facă Kaimera. În plus, Akira știa că Kaimera va dormi cu el noaptea oricum.
În timp ce Akira intra în casa lui Kaimera, de unde toată lumea plecase deja după ce îi descărcase lucrurile, Kaimera și Akira s-au apropiat imediat. Brațele lor s-au îmbrățișat, iar buzele lor s-au întâlnit într-un sărut pasional. Limba lui Kaimera s-a împletit cu a lui Akira, sugându-i și trăgând-o cu forță, făcându-l pe Akira să scoată sunete de plăcere. Sunetele săruturilor, mârâielile joase și respirația grea umpleau aerul.
- Mmm, a murmurat Akira. Kaimera i-a ridicat șoldurile lui Akira și s-a îndreptat spre canapea. El s-a așezat pe pernele moi, cu Akira în poala lui puternică. Au continuat să se sărute pasional înainte de a se îndepărta, ochii lor întâlnindu-se într-o privire profundă și plină de semnificație.
- Mi-a fost atât de dor de tine, a spus Akira. Kaimera a mângâiat ușor buzele umflate și roșii ale lui Akira cu degetul.
- Și mie mi-a fost dor de tine, a răspuns Kaimera.
- Îți place casa asta? a întrebat Akira. De fiecare dată când Kaimera venea în vizită, de obicei dormea într-o cameră din casa principală, dar de data aceasta Akira îi dăduse o casa mai mică, pentru a-i oferi intimitate pentru muncă și pentru instalarea echipamentului.
- Îmi place foarte mult, mulțumesc, a spus Kaimera. Akira a zâmbit la rândul său.
- Ce ai vrea să mănânci? O să rog pe cineva să-ți pregătească, a întrebat Akira cu grijă.
- Orice e în regulă. Pot mânca orice, a răspuns Kaimera.
- Bine, atunci aranjează totul mai întâi sau vrei să chem pe cineva să te ajute? a întrebat Akira.
- E în regulă, mă voi ocupa eu. Și în seara asta voi verifica banii piratați, a spus Kaimera. De fapt, Kaimera plănuise să verifice de la început, dar Akira i-a spus să verifice după ce ajunge în Japonia, așa că Kaimera nu făcuse nimic încă.
Înainte ca Akira să îl lase pe Kaimera să plece și să aranjeze lucrurile. Akira l-a urmărit tot timpul, discutând despre diverse lucruri. Kaimera nu i-a cerut lui Akira să-l ajute pentru că nu voia să se obosească, iar unele obiecte trebuiau instalate chiar de Kaimera.
- Scuză-mă, șefu’, a răsunat vocea lui Ken în timp ce se îndrepta spre Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira la rândul său.
- Bunicul tău a trimis pe cineva să ne informeze, spunând că tu și Kaimera ar trebui să luați cina la casa principală, a răspuns Ken. Fața Akirei a rămas inexpresivă pentru o clipă. Știa că bunicul său trebuie să știe despre vizita lui Kaimera, dar nu se aștepta ca acesta să îl invite pe Kaimera la cină.
- Hmm, a răspuns Akira. Ken s-a îndepărtat apoi. Akira s-a uitat înapoi la Kaimera, care stătea acolo, pentru că și Kaimera auzise ce spusese Ken.
- Probabil că bunicul se întreabă ce faci aici, și de ce ai adus atâtea lucruri, a spus Akira, fără să arate niciun semn de îngrijorare. Nici Kaimera nu s-a gândit prea mult la asta, la urma urmei, mai luase masa cu bunicul lui Akira înainte.
Akira a petrecut timp cu Kaimera până seara. Kaimera, care aranjase mai mult de jumătate din lucruri, s-a pregătit să meargă la casa bunicului lui Akira.
- Șefu’, i-a strigat Ken lui Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Al doilea bunic a venit să-l vadă pe Maestru, a raportat Ken primul, pentru ca șeful său să fie informat. Expresia lui Akira a rămas neutră pentru o clipă.
- Hmm, a răspuns Akira cu un murmur înăbușit.
- Deci, tot trebuie să merg cu tine? a întrebat Kaimera.
- Hai să mergem, a răspuns Akira, înainte să meargă repede spre casa bunicului lui Akira. Ajungând în sala de recepție, l-a văzut pe bunicul lui stând de vorbă cu fratele său mai mic, amândoi cu o privire serioasă.
- Bună, domnule Isamu, l-a salutat Kaimera pe bunicul Akirei, care acum îl privea cu o expresie calmă.
- Bună, a răspuns bunicul Akirei.
- Nu ai de gând să mă prezinți prietenului tău? a spus al doilea bunic al Akirei. Nu îl mai văzuse niciodată pe Kaimera, așa că a presupus că Kaimera era prietenul lui Akira. Bunicul lui Akira era pe punctul de a spune ceva.
- Prietenul meu din vremea școlii din America, îl cheamă Kaimera, l-a întrerupt Akira pe bunicul său. Bunicul său a ridicat ușor o sprânceană, dar nu l-a contrazis pe nepotul sau, ceea ce l-a încântat oarecum pe Akira, știind că bunicul său a înțeles că nu voia ca fratele său să știe cine este Kaimera.
Capitolul 20
- Bună ziua, Kaimera își plecă politicos capul.
- Ce fel de persoană se numește Kaimera? a spus bunicul Rong pe un ton ușor disprețuitor, parțial pentru că nu-i plăceau în mod deosebit străinii. Kaimera a păstrat o expresie neutră, fără a arăta niciun interes sau îngrijorare pentru Rong.
- El e prietenul meu, bunicule Rong. Care e problema ta cu numele lui? L-a apărat Akira pe Kaimera, nemulțumit să vadă tonul și expresia lui Rong ca fiind condescendente față de cineva pe care îl iubea.
- Doar întrebam, replică Rong iritat.
- Bine, nu mai vorbi despre numele altora. Din moment ce Akira e aici oricum, cere-i ce vrei, a întrerupt bunicul lui Akira, făcându-l pe cel de al doilea bunic să se oprească o clipă și să se uite la Akira cu neplăcere.
- De ce? Ce vrea să-mi ceară bunicul? Îmi ceri multe în ultima vreme, nu-i așa? a spus Akira sarcastic.
- Nu îndrăzni să-mi răspunzi! Doar pentru că vei fi liderul familiei, crezi că poți disprețui un bătrân ca mine? a spus Rong furios.
- Heh heh, chiar dacă nu am poziția de lider al familiei, tot pot fi arogant față de oricine, a replicat Akira, ignorând complet cine era cealaltă persoană.
Bunicul lui Akira l-a împiedicat pe Akira să vorbească lipsit de respect față de bunicul Rong. Fața bunicului Rong s-a înroșit de furie pentru că fusese umilit în fața prietenului lui Akira.
- Bine, fac asta de dragul bunicului meu. Bunicule, ce vrei? Spune-o pur și simplu. Pentru că nu am timp să stau și să te ascult tot timpul. Sunt ocupat cu munca și treburile mă țin încordat. Nu sunt șomer ca nepotul tău, a spus Akira, susținând că era atent la bunicul său, dar totuși a reușit să-l provoace pe Rong, făcându-l să pufnească nemulțumit. Între timp, Kaimera stătea tăcut, evaluând situația.
- Tu! Rong era furios și ridică mâna ca și cum ar fi vrut să-l plesnească pe Akira peste față.
Brusc..
Dar înainte să-l poată plesni pe Akira, încheietura mică și ofilită a bătrânului a fost apucată de Kaimera cu o expresie calmă, dar ochii lui erau atât de reci încât păreau să-l înghețe pe bunicul Rong chiar în acel moment.
- Îmbătrânești. Ai grijă să nu mori de infarct, a spus Kaimera pe un ton plat.
- De ce te bagi! O să-i dau o lecție nepotului meu! a strigat bunicul Rong. Gărzile lui de corp de afară au intrat în grabă, împreună cu apropiații lui Akira, și și-au îndreptat armele spre Kaimera, care încă îl strângea strâns pe Rong de încheietura mâinii.
- Puneți armele deoparte, a spus bunicul Akirei cu severitate, făcându-i pe bodyguarzi să ezite puțin.
- Isamu, tipul ăla m-a rănit! a strigat Rong, înainte de a se întoarce să se uite la garda sa de corp, pentru că nu-și putea elibera încheietura din strânsoarea lui Kaimera.
- Trageți-l afară pe tipul ăsta și ocupați-vă de el chiar acum! a strigat al doilea bunic, dând ordinul.
- Oricine îndrăznește să se atingă de Kaimera nu ar trebui să se aștepte niciodată să mai mânuiască o sabie sau o armă, a spus Akira cu o voce amenințătoare, făcându-i pe toți să înlemnească.
- Ieșiți cu toții din cameră. Kaimera, eliberează mâna fratelui meu, a spus bunicul Akirei pe un ton serios. Gărzile de corp ale fratelui său s-au retras fără tragere de inimă. Kaimera i-a eliberat încheietura mâinii lui Rong care s-a crispat ușor, simțind durere la încheietura mâinii, dar nu prea mult, pentru că Kaimera nu o strânsese foarte tare. Cu toate acestea, resentimentul era copleșitor.
- Isamu, trebuie să te ocupi de prietenul lui Akira pentru mine, altfel nu voi accepta asta, a spus Rong.
- Atunci bunicul trebuie să se ocupe de bunicul Rong pentru mine, pentru că bunicul Rong a vrut să mă plesnească. Altfel, nu voi accepta, a replicat Akira, înfuriindu-l atât de tare pe bunicul Rong încât aproape că îi ieșea fum pe urechi.
- Destul, amândoi. Rong, întoarce-te primul. Vorbim mai târziu, i-a spus bunicul lui Akira fratelui său. Al doilea bunic părea nemulțumit, dar în cele din urmă s-a ridicat și a plecat, batjocorind. Akira a zâmbit ușor, lăsând doar trei persoane în sala de recepție: bunicul lui Akira, Akira și Kaimera.
- N-ar fi trebuit să te cerți cu bunicul tău. Știi că nu te prea iubește. Bunicul lui Akira a mormăit puțin.
- Bunicul se preface că ar fi încântat dacă aș sta liniștit, a spus Akira nonșalant. Bunicul său a clătinat ușor din cap, exasperat, înainte de a se întoarce să se uite la Kaimera.
- Tocmai ai sosit, Kaimera? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Kaimera în japoneză, pe un ton nici prea aspru, nici prea blând.
- Roman ce mai face? a continuat să întrebe bunicul Akirei.
- Șeful e bine. A avut multă treabă în ultima vreme, a răspuns Kaimera sincer.
- Deci, ce faci aici? L-a întrebat direct bunicul Akirei pe Kaimera. Kaimera s-a uitat scurt la Akira.
- A venit să mă ajute. Am un proiect important care necesită abilitățile lui Kaimere, a răspuns Akira.
- E chiar atât de important? Oamenii mei au spus că ai adus o grămadă de lucruri, a întrebat bunicul Akirei pe un ton serios.
- E un proiect internațional. Asta e tot ce-i pot spune bunicului, a răspuns Akira calm. Bunicul său nu i-a mai pus nicio întrebare despre lucru.
- Hai să mergem la cină, a spus bunicul Akirei, înainte ca toți să se îndrepte spre sufragerie, Kaimera venind mereu în urma lor.
- Deci ai aceeași vârstă cu Akira, nu-i așa, Kaimera? a întrebat bunicul Akirei în timp ce luau cina împreună.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Ești căsătorit? a întrebat bunicul Akirei.
- Încă nu, a răspuns Kaimera scurt.
- Ai pe cineva? Dacă nu, te pot prezenta cuiva, dacă nu te deranjează diferența de etnie, a spus bunicul Akirei pe un ton relaxat, ca și cum ar fi purtat o conversație superficială.
- Nu mă deranjează cu adevărat naționalitățile diferite, dar am pe cineva cu care vorbesc. Îți mulțumesc pentru intențiile tale bune, domnule Isamu, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit ușor, știind foarte bine că „persoana cu care vorbește” Kaimera era el.
- De fapt, caut o potențială pretendentă pentru Akira. Ai vreo sugestie despre ce fel de persoană l-ar face fericit pe Akira? Pentru că sunt foarte nerăbdător să am un nepot, a spus bunicul Akirei. Kaimera nu părea deloc stresat, în timp ce Akira a stat tăcut, lăsându-l pe Kaimera să răspundă.
- Acest gen de lucruri depinde de dorințele lui Akira, a răspuns Kaimera.
- Nu pot vorbi în numele lui sau decide cu ce fel de persoană ar trebui să fie. Este o chestiune de sentimente și o chestiune între două persoane. Când Akira găsește persoana potrivită, aceea este. Răspunsul lui Kaimera a subliniat drepturile personale ale lui Akira și capacitatea sa de a lua decizii. Bunicul lui Akira a tăcut o clipă auzind asta.
- Ce se întâmplă dacă Akira alege pe cineva nepotrivit? a întrebat bunicul Akirei.
- E nepotrivit pentru Akira, sau e nepotrivit în opinia ta, domnule Isamu? a întrebat Kaimera la rândul său. Akira a zâmbit ușor. Fața bunicului său s-a întunecat.
- Cum am spus, cel mai bine este să-l lași pe Akira să decidă cine este persoana potrivită pentru el. Sunt încrezător că va alege persoana potrivită care să-i fie alături, a adăugat Kaimera. Bunicul lui Akira a stat tăcut o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare, fără să mai spună nimic. După cină, Akira și Kaimera s-au scuzat pentru a se întoarce la reședința lor, invocând motive legate de serviciu.
- Ce bătrân încăpățânat, spuse Akira nepăsător în timp ce se întorcea cu Kaimera, care știa exact la cine se referea Akira.
- Pentru că are intenții bune, spuse Kaimera scurt.
- Ești amabil sau speri doar să obții ce vrei? a replicat Akira.
- Dar mă bucur foarte mult că i-ai răspuns bunicului meu în felul acesta și nu ai fost pur și simplu de acord cu el, a spus Akira zâmbind.
- De ce aș fi de acord cu asta? Știi că nu sunt o persoană amabilă. Sunt foarte egoist, a replicat Kaimera. Akira a fost destul de mulțumit de răspuns.
- Hai să mergem să îl vedem pe Taiga în seara asta, a sugerat Akira, înainte ca Ken să îl sune pe Taiga, iar apoi cei doi să se ducă să se pregătească.
Convoiul lui Akira a intrat în parcarea VIP înainte ca acesta să coboare din mașini împreună cu gărzile sale de corp și cu Kaimera. Akira a intrat în club, unde Taiga îl aștepta.
- Bună seara, domnule Akira. Bună, domnule Kaimera, i-a salutat Taiga pe amândoi. Kaimera a dat din cap în semn de salut pentru Taiga.
- Hai să mergem în cameră, a spus Taiga, conducându-i spre camera VIP, printre privirile altor clienți și ale personalului. Akira și Kaimera au intrat în camera privată, în timp ce Taiga pregătea băuturi pentru ei.
- Ai nevoie de cineva care să aibă grijă de tine? a întrebat Taiga în glumă.
- Ai vrea ca cineva să aibă grijă de Ken? a întrebat Akira la rândul său, făcându-l pe Taiga să se uite urât la el imediat.
- Glumeam doar, a spus Taiga. Akira a chicotit ușor. Erau singurii în cameră, așa că Akira s-a rezemat de Kaimera și a luat o înghițitură de sake. Kaimera s-a așezat și a băut și el.
- Cum merge designul pentru noua colecție? L-a întrebat Akira pe Taiga despre muncă.
- Îți pot trimite designul în două zile. Trebuie doar să fac câteva mici ajustări, a răspuns Taiga.
- Bun, aștept cu nerăbdare să văd munca ta, a spus Akira.
- Apropo, ai venit în vizită, Kaimera? Taiga a început o conversație cu Kaimera.
- Sunt aici să lucrez, a răspuns Kaimera scurt.
- Deci vei rămâne o vreme? Probabil că oamenii de pe aici vor să rămâi definitiv, a tachinat Taiga.
- Să așteptăm și să vedem cum se desfășoară lucrurile, a spus Kaimera. Akira s-a uitat imediat la Kaimera.
- Faptul că spui asta îmi dă speranță, a spus Akira zâmbind. Kaimera nu a răspuns, dar a sorbit calm din sake. Taiga a chicotit, știind că Kaimera îl tachina pe Akira. Ei au stat și au vorbit despre muncă și despre lucruri generale. Kaimera, care își adusese telefonul special, verifica încontinuu imaginile de pe camerele de supraveghere din interiorul clubului.
- Akita, a spus Kaimera referindu-se la fratele vitreg al lui Akira.
- E un client obișnuit aici, spuse Akira pe un ton batjocoritor.
- Se pare că se îndreaptă direct aici, a spus din nou Kaimera. Akita stătea acum în fața camerei VIP a lui Akira, dar nu putea intra pentru că gărzile de corp ale lui Akira îi blocau calea. Akira s-a îndreptat pe scaun. Curând, au intrat și gărzile de corp ale lui Akira.
- Șefu’, domnul Akita vrea să vorbească cu dumneavoastră, a spus garda de corp. Akira a ridicat ușor o sprânceană, dar a dat din cap. Curând, Akita a intrat cu o expresie ușor arogantă, dar privirea lui a devenit lascivă în timp ce se uita la Taiga.
- De ce voiai să mă vezi? întrebă Akira imediat. Akita se așeză pe pernă fără să aștepte permisiunea lui Akira.
- Vreau să discutăm despre domeniul de responsabilitate pentru familia noastră, a spus Akita.
- Noi? Haha, poți să te corectezi dacă te-ai exprimat greșit, a spus Akira, făcându-l pe Akita să pară oarecum nemulțumit, dar a reușit să-și controleze emoțiile.
- Înainte să discutăm despre afacerea ta, am ceva ce vreau să știu. Ai venit să vorbești cu mine sau cu ce scop? a întrebat Akira.
- Am venit să vorbesc cu tine, a răspuns Akita imediat.
- A, chiar așa? Și cum ai știut că sunt aici? a continuat Akira, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă. De fapt, nu știa că Akira vine. Era acolo pentru o vizită, dar a văzut mașina lui Akira parcată în zona VIP și și-a dat seama că Akira era acolo și că urma să stea în camera aceea. Așa că a profitat de ocazie să vorbească cu el. Și i se încredințase și o treabă importantă.
- Nu trebuie să știi de unde știu. Hai să vorbim mai degrabă despre domeniul de responsabilitate, a schimbat Akita subiectul. Akira a zâmbit cu subînțeles. Akita s-a prefăcut că nu observă acel zâmbetul.
- Pot să am o zonă de responsabilitate desemnată? a întrebat Akita direct.
- Ai de gând să i-o dai surorii tale? a întrebat Akira, pentru că tatăl său pomenise asta mai devreme.
- Vreau să mă ocup eu însumi, a răspuns Akita imediat. Nu i s-a părut o idee bună să-i spună direct lui Akira, pentru că știa că Akira cu siguranță nu i-ar permite. Dar dacă ar spune că vrea să se ocupe el, ar putea exista o șansă să i se permită asta.
- De ce nu te duci să-l întrebi pe bunicul? De ce mă întrebi pe mine când știm amândoi că nu ți-o voi da? a replicat Akira.
- Bunicul m-a trimis să vorbesc cu tine, a răspuns Akita. Între timp, Kaimera stătea tăcut, dar s-a încruntat ușor înainte de a se ridica și a merge lângă Akita, care îl privea nedumerit pe Kaimera. Akita însuși se întreba de ce se ridicase Kaimera.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akita, privind ușor în jur.
- Ridică-te, spuse Kaimera pe un ton plat.
- De ce trebuie să mă ridic, Akira? Ce se întâmplă cu prietenul tău? Dintr-o dată îmi ordonă să fac asta! a protestat Akita. Dar înainte ca Akita să poată răspunde, Kaimera l-a apucat pe Akita de braț și l-a ridicat, forțându-l să se ridice de pe pernă. Nu s-a putut opune pentru că Kaimera era mai mare și mai puternic decât el.
- Hei, dă-mi drumul! a strigat Akita. Kaimera nu a spus nimic, dar a prins ușor gulerul lui Akita. Akita s-a chinuit să se elibereze, dar în cele din urmă, Kaimera a băgat mâna într-un buzunar din costumul casual al lui Akita și a scos ceva. Toți cei din cameră au privit cu interes. Akira însuși nu știa ce lucru neobișnuit găsise Kaimera, altfel nu l-ar fi căutat pe Akita.
- Akira, e prea mult! Cum îndrăznește omul tău să-mi fure lucrurile? a protestat Akita. După ce a obținut obiectul, Kaimera și-a eliberat strânsoarea de pe gulerul lui Akita și s-a uitat la obiectul din mâna sa.
- Un transmițător de hacking pentru telefoane mobile, a spus Kaimera cu o voce calmă. Akira a ridicat ușor o sprânceană, în timp ce fața lui Akita s-a întunecat puțin.
- Ce fel de dispozitiv de hacking e ăsta? Acolo îmi stochez datele de la serviciu! a strigat Akita. La exterior, arăta ca o unitate flash USB obișnuită, dar Kaimera știa că nu era așa.
- Cum ai obținut acest dispozitiv? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- L-am cumpărat, replică Akita ferm, cu o voce plină de nemulțumire.
- De unde? a continuat să întrebe Akira. Între timp, Kaimera a scos un cuțit scurt de la gleznă și l-a folosit imediat pentru a deschide dispozitivul.
- Hei, ce faci? a strigat Akita. Ken a pășit în fața lui Akita, împiedicându-l să ia obiectul de la Kaimera.
- Spune-mi, de unde ai cumpărat asta? întrebă Akira cu o voce severă. Akita făcu o pauză.
- Mi l-au cumpărat oamenii mei. De ce? E vreo problemă? a întrebat Akita, cu ochii ațintiți asupra dispozitivului din mâna lui Kaimera. Kaimera a deschis dispozitivul, dezvăluind placa de circuit internă. Apoi a folosit vârful unui cuțit pentru a scoate o componentă mică, a reasamblat totul și s-a îndreptat spre Akita, făcându-l să se retragă ușor, deoarece Kaimera era mult mai mare decât el.
- Ți-l înapoiez, a spus Kaimera, lustruind obiectul și punându-l înapoi în sacoul costumului lui Akita, exact ca înainte.
- Ești sigur că chiar nu știi de unde ai luat asta? a întrebat Akira, sigur că Kaimera se ocupase de tot; altfel, nu i-ar fi returnat obiectul lui Akita.
- Nu știu, a insistat Akita.
- Din moment ce insiști, nu te voi contrazice. Cât despre zona de control, dacă o dorești, va trebui să oferi ceva în schimb. E cam rușinos să o ceri așa, a spus Akira pe un ton batjocoritor.
- Ce vrei? a întrebat Akita la rândul său.
- Hmm, mă interesează terenul din... Akira a menționat un teren pe care tatăl său i-l dăduse recent lui Akita, cu o lună în urmă. Acesta aparținuse anterior mamei lui Akira, dar tatăl său folosise înșelăciunea pentru a-l confisca și a-l împărți între cei trei copii ai săi. Akita se opri, gândindu-se, ezitând. Akira știa că Ajută nu știa cine deținea inițial pământul pe care îl primise; tatăl său nu i-ar fi spus niciodată.
- Tot? a întrebat Akita la rândul său.
- Da, doar partea ta. Akira nu intenționa să ceară totul deodată. Treptat, avea să recupereze ceea ce aparținea mamei sale. Akira știa că nu putea discuta asta cu tatăl său, deoarece acesta nu-i va înapoia niciodată nimic. Prin urmare, a ales să îi ofere lui Akita ceva în schimb.
- Gândește-te bine. Poți totuși să câștigi bani din zona pe care o gestionezi și poți folosi acei bani pentru a cumpăra mult teren în altă parte, l-a îndemnat Akira. Akita a ezitat, gândindu-se dacă ar fi dezavantajat. Auzind cuvintele lui Akira, a luat imediat o decizie.
- Bine, îți dau pământul ăla la schimb, a răspuns Akita. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Dar nu-i spune tatălui tău despre asta, bine? Ți l-a dat abia acum o lună, iar tu îl dai deja, a spus Akira preventiv.
- Da, a răspuns Akita. Kaimera a rânjit batjocoritor, enervat că Akita nu putea niciodată să țină pasul cu Akira.
- Bine, anunță-mă când ești gata să transferi pământul, a încheiat Akira. Akita părea încântat, uitând complet de USB de mai devreme. Visa cu nerăbdare să obțină controlul asupra teritoriului familiei; asta i-ar oferi puțin mai multă influență și prestigiu.
- Bine, atunci plec. Te voi contacta când totul e gata, a răspuns Akita înainte de a se ridica și a pleca.
- Idiotule, a spus Akira după ce Akita a plecat.
- Deci, pe scurt, acel dispozitiv a fost de fapt un instrument de piratare a datelor, domnule? a întrebat Taiga, alăturându-se conversației. La început tăcuse, deoarece era o chestiune internă de familie a lui Akira.
- Hmm, detectorul de semnal clipește, spuse Kaimera direct, știind că Taiga știa la ce se pricepe.
- Pentru ce este? a continuat să întrebe Akira.
- Cred că încercau să-ți pirateze telefonul. Dispozitivul acela are o rază de acțiune de doar 3 metri, așa că ar trebui să se apropie de tine pentru a da semnalul pe care voiau să-l pirateze. Dar l-am detectat dinainte, a răspuns Kaimera.
- Chiar crezi că nu știe cu adevărat? L-a întrebat Akira pe Kaimera.
- Cu siguranță știe, doar refuză să recunoască, a răspuns Kaimera.
- Bine că ai fost aici și l-ai detectat la timp, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Nu-ți face griji. Chiar dacă nu eram aici, dacă există ceva suspect pe telefonul lui Akira, mă ocupam eu, a spus Kaimera încrezător. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Deci, ce ai scos? a întrebat Akira mai departe.
- E dispozitivul de hacking. Îl voi examina să văd dacă putem găsi creatorul, pentru că majoritatea acestor lucruri au un design unic, a spus Kaimera pe un ton serios.
- În ceea ce privește terenul pe care l-ai cerut la schimbe, am intrat și am schimbat numele proprietarului de dedesubt, a sugerat Kaimera.
- Ce e așa amuzant la asta? E satisfăcător că mi l-a returnat chiar el. Gândește-te, dacă nenorocitul meu tată ar ști că moștenirea mamei mele, pe care a confiscat-o pentru sine, este înapoi în mâinile mele pentru că fiul său iubit a returnat-o, ce expresie ridicolă ar avea pe față? a spus Akira, ridicând sake-ul să bea. Kaimera nu a obiectat, înțelegând exact ce voia Akira.
Ziua următoare
Noaptea trecută, după ce s-au întors de la club, Akira și Kaimera s-au întors acasă, iar Akira a ales să doarmă la Kaimera. Cei doi s-au îmbrățișat până au adormit.
În această dimineață, Akira il va duce pe Kaimera la compania lui de bijuterii, astfel încât să poată inspecta computerele și echipamentele IT din companie și să vadă dacă există probleme.
- Bună dimineața, șefu, l-au salutat nervoși angajații care l-au întâlnit pe Akira la companie, privindu-l pe străinul Kaimera, care îl urma pe Akira cu interes și suspiciune. Unii l-au recunoscut pe Kaimera, deoarece acesta inspectase anterior computerele companiei. Acest lucru i-a făcut pe unii dintre cei care dețineau informații confidențiale pe computere și știau cine era Kaimera să se agite și să se întoarcă rapid la propriile computere.
- Sosirea ta s-ar putea să-i facă pe unii dintre șoareci să se zvârcolească, a spus Akira odată ajuns în birou, unde erau prezenți doar Akira și Kaimera. Akira s-a apropiat și l-a îmbrățișat pe Kaimera din spate, îngropându-și fața în spatele său lat. Kaimera stătea lângă fereastra mare de sticlă, privind priveliștea orașului.
- Îți place să-i vezi cum se zvârcolesc, nu-i așa? a replicat Kaimera, înainte de a se întoarce spre Akira și a-l îmbrățișa.
- Așa este, a răspuns Akira zâmbind, făcând o mutră spre Kaimera. Apoi, Kaimera s-a aplecat și a sărutat ușor buzele lui Akira înainte de a se retrage. Akira s-a încruntat ușor.
- De ce nu mă săruți cum trebuie? Ăsta e doar flirt, a replicat Akira.
- Dacă vrei un sărut, scoate-ți limba, a spus Kaimera. Akira și-a scos imediat limba mică. Apoi, Kaimera s-a aplecat și a supt vârful limbii lui Akira, sărutându-l intens și pasional. Akira și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Kaimera, iar Kaimera l-a îmbrățișat pe Akira cu brațele sale puternice. Au schimbat sărutări fără ca vreunul dintre ei să cedeze, înainte ca Kaimera să fie cel care s-a retras primul.
- Stai, o să-ți se umfle buzele, a spus Kaimera, mângâindu-i ușor buzele Akirei cu degetul.
- Înțeleg, spuse Akira zâmbind.
- Bine, du-te și verifică computerele. Voi aștepta aici, a spus Akira. Kaimera îi spusese deja lui Akira să nu meargă cu el, că se va duce singur și că Akira ar trebui să stea și să se relaxeze cât timp așteaptă, deoarece Akira avea de lucru. Akira a fost de acord. Kaimera și-a luat geanta cu echipament și a ieșit să-l găsească pe Doya, care îl aștepta în fața biroului lui Akira. Doya îl va duce pe Kaimera la diferitele departamente, în timp ce Ken va rămâne cu Akira.
Kaimera l-a urmat calm pe Doya prin diferitele departamente. Doya îl chema pe șeful de departament la o ședință și le ordona tuturor celor care foloseau computerele să înceteze lucrul, să se ridice de la birouri și să se adune într-un colț al biroului. Toată lumea s-a conformat imediat. Inspecția a fost bruscă și nimeni nu a avut dreptul să obiecteze. Kaimera s-a așezat să inspecteze fiecare birou, ascultând în secret ce se spunea.
De asemenea, inspecta anumite lucruri de pe computerul fiecărei persoane, care erau computere ale companiei, nu computere personale. Totuși, asta nu înseamnă că Kaimera nu putea inspecta în secret laptopurile personale; pur și simplu nu făcea asta în fața lor.
- Nu credeam că persoana care stă la biroul acesta ar descărca clipuri porno pe calculatorul companiei, a spus Kaimera nepăsător, făcându-i pe ceilalți angajați să se întoarcă și să se uite la persoana de la birou, care roșea abundent de jenă.
- Poți să te uiți pur și simplu pe site, nu e nevoie să le descarci, a spus din nou Kaimera. După ce a verificat acest computer, a trecut la următorul până când le-a verificat pe toate.
- Hai la următorul departament, i-a spus Chimera lui Doya, apoi a plecat imediat. Toată lumea a răsuflat ușurată, deoarece nu făcuseră nimic greșit, ci fuseseră doar încordați din cauza comportamentului terifiant al lui Kaimera. La sosirea la departamentul de Resurse Umane, Kaimera a intrat să-și îndeplinească atribuțiile.
- Al cui este acest computer? a întrebat Kaimera după ce l-a examinat o vreme.
- Acela e al meu, a spus adjunctul șefului departamentului.
- Câți angajați sunt în această companie? Vă amintiți? a întrebat Kaimera pe un ton serios.
- Aproximativ 250 de persoane, a răspuns șeful adjunct.
- Nu vreau cuvântul «aproximativ», spuse Kaimera calm.
- Ăă, aș putea verifica computerul? Nu-mi amintesc numărul exact, sincer, a recunoscut cealaltă persoană.
- Această companie are un total de 245 de angajați, dar pe lista angajaților sunt 255 de nume. Asta înseamnă că mai sunt 10 nume în plus, a spus Kaimera. Directorul adjunct s-a încruntat imediat, deoarece nu știa niciodată numărul real de angajați. Kaimera a apăsat ceva pe laptop și i l-a arătat directorului adjunct.
- Recunoașteți pe vreuna dintre aceste zece persoane sau ați mai întâlnit pe vreuna dintre ele înainte? a întrebat Kaimera. Și ceilalți angajați s-au uitat în jur.
- Are departamentul de marketing un angajat pe nume Kikine? a întrebat unul dintre angajați.
- De ce crezi că nu există nimeni cu numele ăsta? a întrebat Kaimera la rândul său. Angajatul părea puțin jenat.
- Păi, de fapt încerc să cuceresc o femeie din departamentul ăla, așa că știu câți oameni sunt acolo și numele lor, a răspuns angajatul.
- E nouă? a întrebat surprins un alt angajat. Kaimera a apăsat butonul de verificare puțin mai mult timp.
- Informațiile spun că a început să lucreze aici anul trecut, a adăugat Kaimera.
- E puțin probabil. Altfel, l-aș recunoaște, a spus angajatul inițial sceptic.
- Bine, dacă vrem să știm, va trebui să mergem la aceste departamente, a spus Kaimera, înainte să se uite la Doya.
- Hai să mergem mai întâi la departamentul de marketing, a spus Chimera, apoi s-a ridicat și a plecat cu Doya. Ceilalți angajați l-au urmat, curioși.
🐅...🐅...
- Ce? Akira a pus pe cineva să verifice computerele companiei? Vocea lui Riku a răsunat când cineva l-a sunat să-i raporteze asta.
- Stai liniștit deocamdată. Nu cred că vor afla ce am făcut. Dar dacă află, prefă-te că nu știi nimic. Dacă te întreabă, neagă sau dă vina pe altcineva, a spus Riku. Cealaltă persoană a confirmat instrucțiunile înainte de a închide rapid. Riku a strâns din dinți frustrat de faptul că Akira îi zădărnicea constant planurile.
Capitolul 21
După ce Kaimera a investigat, a descoperit că încă 10 angajați fuseseră adăugați pe listă. Aceștia erau „angajați fantomă”; persoane ale căror nume existau doar pe listă, dar nu aveau nicio prezență fizică sau un loc de muncă, însă primeau salarii lunare. Fiecare nume a fost adăugat la un moment diferit, primul fiind cu un an și jumătate în urmă.
- A fost aceasta treaba șefului adjunct de la resurse umane? a întrebat Akira când Kaimera a sosit să-i prezinte raportul după investigație, descoperind mai multe probleme. Cu toate astea, el a vrut să se ocupe mai întâi de problema angajatului fantomă.
- Nu, probabil că este doar un țap ispășitor, a răspuns Kaimera, tastând rapid pe tastatură cu degetele. Akira i-a urmărit degetele.
- Um... Chimera s-a uitat la Akira, ridicând o sprânceană când l-a văzut pe Akira zâmbind.
- Ce este? a întrebat Kaimera.
- Pur și simplu... inima îmi bate cu putere când îți văd degetele tastând rapid pe tastatură. Mă întreb cum m-aș simți dacă degetele tale ar tasta rapid pe tot corpul meu, a spus Akira zâmbind.
- Ai mai simțit asta înainte, nu-i așa? Nu-ți amintești? a răspuns Kaimera pe un ton normal, apoi s-a așezat și a continuat să lucreze la laptop.
- Îmi amintesc, dar vreau să simt din nou, a spus Akira cu o voce imploratoare.
- Vorbim despre muncă, chicoti Akira încet către Kaimera.
- Doar o scurtă ocolire, spuse Akira zâmbind, apoi deveni rapid serios.
- Cine crezi că e responsabil? a întrebat Akira.
- Lista a fost într-adevăr adăugată de pe computerul liderului adjunct, dar persoana care a adăugat-o a făcut-o de la distanță. Îi urmăresc mișcările, a răspuns Kaimera.
- Asta înseamnă că cineva i-a instalat ceva pe computerul șefului adjunct, a spus Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Mă ocup eu, a răspuns Kaimera, întrucât era o sarcină foarte ușoară pentru el.
- Trebuie să zburăm mâine în China. Ești gata sau vrei să te odihnești o zi? a întrebat Akira cu grijă, întrucât Kaimera abia se odihnise de la sosirea în Japonia.
- E în regulă, pot merge mai departe, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Perfect. Voi încerca să aranjez o întâlnire cu Fei Long în China. Așa poți ajunge să-l cunoști, a spus Akira. Deși Kaimera îl văzuse pe Fei Long pe ecran, dar nu-l întâlnise niciodată în persoană. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare înainte de a continua să lucreze pentru Akira.
- Știu cine a accesat de la distanță și a făcut modificări în computerul șefului adjunct al departamentului de resurse umane, a spus Kaimera în mai puțin de o jumătate de oră.
- Cine? a întrebat Akira. Apoi, Kaimera a îndreptat ecranul laptopului spre Akira, arătând imaginile de pe camerele de supraveghere din birou.
- O femei de serviciu? a spus Akira, văzând o femeie în uniformă de menajeră făcând ceva pe calculatorul șefului adjunct de la resurse umane înainte de a ieși repede.
- Cred că menajera asta a demisionat acum o lună după ce i-a instalat programul de control la distanță, a adăugat Kaimera.
- Sapă în trecutul ei ca să putem afla unde locuiește, spuse Akira serios, pentru că urma să roage pe cineva să o aducă pe menajeră pentru a o interoga.
- Dar voi urmări din nou codurile de acces de la distanță ca să aflu de unde provin comenzile și voi investiga pista financiară ca să văd cine a primit salariile acelor 10 angajați fictivi, a răspuns Kaimera serios. Știa că banii pierduți ar putea fi o sumă mică pentru Akira, dar nu voia ca Akira să fie exploatat sau delapidat în felul acesta.
- Dar nu-mi este greu să ghicesc la cine au ajuns banii, a spus Akira nonșalant înainte de a se întinde pe canapea și a-și pune picioarele în poala lui Kaimera, lucru la care Kaimera nu s-a opus.
- Familia ta care te susține? Kaimera putea ghici și el. Akira chicoti ușor.
- Cine altcineva ar putea fi? spuse Akira zâmbind, fără să se simtă deloc stresat. În plus, îl avea pe Kaimera cu el chiar acum.
- De ce nu iau măsuri decisive? Îi lași să se agațe de tine ca pe niște paraziți, a întrebat Kaimera, nedumerit.
- E din cauza bunicului meu, știi. E greu să gestionezi oamenii din familie, chiar dacă nu-mi pasă cu adevărat de ei, a spus Akira. Kaimera era doar îngrijorat pentru Akira, neștiind când ar putea greși. Chiar dacă Kaimera era încrezător în propriile abilități de al proteja pe Akira, dar asta nu înseamnă că nu vor exista greșeli.
- Mai întâi găsește dovezile ca să afli cine a făcut-o. Apoi o să vorbesc cu bunicul despre asta.
- Akira a rezumat totul, Kaimera a dat din cap în semn de aprobare și apoi a continuat să lucreze pentru Akira.
Uitându-se la Kaimera de pe canapea, Akira nu a putut rezista tentației de a-l tachina. Și-a folosit piciorul pentru a atinge ușor zona inghinală a lui Kaimera, deoarece Akira stătea întins pe canapeaua din biroul său, cu picioarele sprijinite în poala lui.
- Nu face probleme, spuse Kaimera calm, aruncând o privire spre Akira.
- Am vrut doar să ajut, a spus Akira.
- Cum mă poți ajuta? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Te ajute să te relaxezi, spuse Akira din nou, degetele de la picioare continuând să se învârtă în jurul inghinalului lui Kaimera până când acesta a trebuit să-i țină picioarele pe loc.
- Ăsta e un birou. Vorbim când ajungem acasă, a spus Kaimera. Akira a zâmbit larg imediat înainte de a râde și a se zvârcoli când Kaimera i-a gâdilat picioarele Akirei.
- Haha, Kai, mă gâdilă! a izbucnit Akira în râs. Cât despre Kaimera, chiar dacă îl tachina pe Akira gâdilându-l, expresia lui a rămas calmă. Atmosfera era destul de contradictorie.
Cioc... cioc...
O bătaie în ușă l-a făcut pe Kaimera să nu-l mai tachineze pe Akira și să-i dea drumul la picior, înainte ca Ken să deschidă ușa și să intre.
- Șefu’, am rezervat o masă la restaurantul NN pentru voi, a spus Ken, așa cum îi ordonă Akira.
- Hmm, a răspuns Akira.
- Sună-l pe Fei Long din partea mea. Spune-i să vină să ne întâlnim în China și că poate sta la mine acasă, a spus Akira. Ken a confirmat ordinul și s-a dus imediat să-l contacteze pe Fei Long. Între timp, Akira a continuat să se joace pe telefon, lăsându-l pe Kaimera să continue să lucreze.
Seara, Akira s-a dus la restaurantul rezervat de Ken, deoarece voia să îl aducă pe Kaimera să încerce mâncarea de acolo. Proprietarul, care îl cunoștea bine pe Akira, a ieșit repede să-l întâmpine, printre privirile curioase ale altor clienți care se întrebau cine este Akira. Știau că este o figură influentă, altfel nu ar fi avut gărzi de corp cu el.
- Bună seara, domnule Akira. Ți-am pregătit o cameră specială, a spus proprietarul restaurantului cu atenție.
- Mulțumesc, a răspuns Akira. Proprietarul restaurantului l-a condus apoi într-o cameră privată.
- Akira, a strigat o voce de tânăr. Akira s-a oprit din mers și s-a întors să se uite, apoi a zâmbit când a văzut că persoana care îl striga era fiul cel mic al tatălui său, Akio.
- Chiar se învârte în jurul meu, spuse Akira nepăsător, dar Akio nu-l auzi. Se îndreptă spre Akira zâmbind, privindu-l pe Kaimera cu interes. Ochii îi sclipiră de încântare la vederea lui Kaimera, făcându-l pe Akira să tresară.
- Ce este? a întrebat Akira, permițându-i celeilalte persoane să se apropie, curios să vadă ce va face Akio. Relația lor era tensionată, dar astăzi, cealaltă persoană l-a întâmpinat cu un zâmbet.
- Ai adus un prieten la masa, frate? a întrebat Akio, dar privirea lui a continuat să se îndrepte spre Kaimera. Kaimera, însă, a păstrat pur și simplu o expresie neutră.
- Da, de ce? a continuat să întrebe Akira.
- Prietenii mei au anulat programarea, așa că nu am cu cine să iau cina. În fine, aș putea lua cina cu tine? a întrebat Akio, prefăcându-se a fi un frate mai mic relaxat, pentru că voia să îl cunoască pe Kaimera, pe care îl plăcuse din momentul în care îl văzuse prima dată. Văzându-l pe Akira rânjind, înțelegând expresia și ochii lui Akio, Akira l-a găsit amuzant și s-a întrebat ce avea să facă Akio, chiar dacă era foarte protector cu Kaimera.
- Ce spui, Kaimera? L-a întrebat Akira pe Kaimera.
- Cum vrei tu, a răspuns Kaimera. Nu se gândea prea mult la asta și știa că Akira căuta doar o modalitate de a-și tachina fratele vitreg.
- Hmm, sigur. Dacă vrei să mănânci cu noi, a spus Akira, făcându-i semn cu capul lui Kaimera să intre în camera privată. Akio a zâmbit larg încântat, fără să-și dea seama de ce Akira, care de obicei era atât de crud și îl antipatiza, i-ar fi permis atât de ușor să mănânce la aceeași masă. Akio l-a urmat repede pe Akira înăuntru. Scaunele erau perne pe podea. Akira și Kaimera s-au așezat unul lângă altul, în timp ce Akio stătea vizavi de ei. Akira le-a spus tuturor să comande ce vor și apoi au așteptat. Akio a continuat să-și fixeze privirea asupra lui Kaimera.
- Bună, permiteți-mi să mă prezint. Numele meu este Akio și sunt fratele mai mic al lui Akira, s-a prezentat repede Akio.
- Kaimera, a răspuns Kaimera scurt. Akio a fost ușor surprins, deoarece Kaimera nu a mai reacționat, ci doar a radiat răceală.
- Ai venit în vizită sau ca să discuți despre muncă cu Akira? a continuat să întrebe Akio.
- E o chestiune personală, a răspuns Kaimera scurt, făcându-l pe Akio să se oprească o clipă. Nu era sigur dacă Kaimera venise să-l vadă pe Akira pentru o chestiune personală sau dacă încerca să-i spună că era treaba privată a lui și că el nu ar trebui să se amestece. Între timp, Akira stătea cu un rânjet pe față, amuzat de expresia nedumerită a lui Akio.
- Știu o mulțime de locuri de vizitat. Dacă tu, Kaimera, vrei să mergi undeva, te pot duce eu, dacă Akira e ocupat, a propus Akio imediat.
- Dacă ai timp liber și ești ocupat să te oferi să-i scoți pe alții în oraș, ar trebui să-ți ajuți părinții cu treburile, a spus Akira, făcându-l pe Akio să se simtă puțin jenat.
- I-am ajutat tot timpul, dar uneori iau o pauză, a răspuns Akio, cu privirea mereu ațintită asupra lui Kaimera.
- Mama ta i-a învățat pe toți copiii ei același lucru, a spus Akira. Akio s-a încruntat imediat.
- Ce vrei să spui? a întrebat Akio înapoi.
- Uită-te cum te porți acum. Ești exact ca Tomoko, a spus Akira zâmbind. Akio încă părea nedumerit.
- Ești interesat să flirtezi cu bărbații, nu-i așa? a spus Akira, făcându-l pe Akio să-i amorțească fața pentru o clipă.
- Arată-mi ce te-a învățat mama ta. Îți folosești ochii ca să flirtezi mai întâi sau vrei pur și simplu să îl inviți în pat? a întrebat Akira, făcându-l pe Akio să roșească abundent de jenă.
- Îmi insulți mama, a spus Akio, prefăcându-se a fi victimă pentru a atrage atenția lui Kaimera.
- Ah, deci asta e o altă lecție pe care ți-a dat-o mama ta: trebuie să atragi atenția bărbaților, nu-i așa? a întrebat Akira, ca și cum tocmai și-ar fi dat seama de ceva. Akio și-a încleștat pumnii sub masă, nevrând să-i arate vreo rea-voință în fața lui Kaimera, pentru că era sincer interesat de el, chiar dacă era prietenul lui Akira.
- Știu că mama te-a rănit, dar eu sunt o persoană diferită de ea, a spus Akio, cu vocea tremurândă, aruncând în secret o privire spre expresia lui Kaimera. Dar Kaimera a rămas indiferent, tratându-l pe Akio ca și cum ar fi fost invizibil.
- Nu crezi că e jalnic? s-a întors Akira să îl întrebe pe Kaimera, făcându-l pe Akio să se oprească o clipă și să îl privească pe Kaiimera cu o expresie imploratoare.
- Se preface, spuse Kaimera, făcându-l pe Akio să tresară. Felul în care Kaimera îl privea cu o expresie atât de calmă făcu ca fața lui Akio să se înroșească de jenă.
- De... de ce spui asta? a întrebat Akio cu reproș.
- Exact asta e. Când am certat-o pe mama ta, ea a făcut aceeași grimasă ca să câștige simpatia bătrânului. Mărul nu cade departe de copac, a repetat Akira. Akio nu era sigur dacă luase decizia corectă sau greșită cerând să li se alăture la masă. Chiar atunci, un chelner a bătut la ușa camerei lor private și a adus mâncarea.
- Deci, ce crezi? Vrei să continui să mănânci? Nu mă deranjează. E distractiv să avem pe cineva care să ne ajute să mâncăm, a întrebat Akira.
- Știu că nu ești mulțumit de mine, așa că plec acum. Akio nu a mai suportat să stea acolo. Încă încerca să se prefacă jalnic, plecându-și capul în fața lui Akira ca și cum ar fi fost hărțuit, apoi a părăsit rapid sala de mese privată a lui Akira. Tânărul a ieșit în fața restaurantului, strângându-și pumnii de furie, jurând că îi va spune tatălui său să se ocupe de Akira.
- Haha, i-ai văzut fața? E amuzant, a râs Akira după ce a plecat Akio.
- Din moment ce nu-ți place de el, de ce l-ai lăsat să mănânce cu noi? a spus Kaimera, punându-i nonșalant mâncare în farfurie lui Akira, fără nicio considerație pentru etichetă.
- Am vrut doar să văd cât de deștept e, dar cred că m-am înșelat puțin. În plus, avem ceva de făcut în timp ce așteptăm mâncarea, a spus Akira zâmbind.
- Dar nici eu nu credeam că vei spune asta direct, l-a tachinat Akira pe Kaimera.
- Am spus adevărul, a răspuns Kaimera pe un ton normal. Akira a râs din nou, apoi s-a așezat bine dispus să mănânce.
- Apropo, nu crezi că lucrurile se vor îmbunătăți într-o zi între tine și ei? a întrebat Kaimera curios.
- Deci, pe baza observațiilor tale despre mine, crezi că acea parte este merită să fie tratată bine? a întrebat Aki la rândul său.
- Hmm, înțeleg, a spus Kaimera. Se gândea că, indiferent cât de mult i-ar fi urât Akira pe tatăl și mama vitregă, dacă frații vitregi ai lui Akira ar fi fost măcar puțin mai buni, Akira ar fi trecut cu vederea problema părinților săi. Dar nu era așa cum se așteptase. Nici mama vitregă, nici frații vitregi ai lui Akira nu-i doreau binele.
- Probabil că fratele meu se grăbește să se întoarcă să le spună părinților săi că l-am agresat, a spus Akira pe un ton sarcastic, înainte de a-i zâmbi lui Kaimera.
- Tipul ăla pare interesat de tine, a spus Akira. Era extrem de posesiv cu Kaimera, dar nu era atât de nechibzuit încât să se descarce pe Kaimera doar pentru că cineva era interesat de el.
- Se pare că trebuie să învețe din dezamăgiri, a spus Kaimera, continuând să mănânce. Akira a râs de satisfacție. După ce au terminat de mâncat, s-au pregătit de plecare.
- Există un parc înainte să ajungem acasă. Să ne oprim pe acolo să facem o plimbare? a sugerat Akira.
- Sigur, dar înainte să ieșim, lasă-mă să verific totul, a spus Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Odată ajunși în mașină, s-au îndreptat direct spre parc, care era plin de copaci, o mică zonă asemănătoare pădurii. Când mașina s-a oprit, Kaimera a deschis geamul, a trimis cinci drone mici în aer și a început să verifice ceva pe laptopul său, în timp ce Akira îl privea zâmbind. Îi plăcea să-l vadă pe Kaimera concentrându-se la ceva.
- Sunt doar câțiva oameni care se plimbă prin acest parc, nu prea mulți. Este relativ sigur, dar ar trebui să fim totuși atenți, a spus Kaimera.
- O să-i împrăștii pe oamenii noștri prin preajmă, a răspuns Akira, dorind să facă o plimbare cu Kaimera în acest timp. După ce au verificat totul, cei doi au coborât din mașină. Kaimera a deschis portbagajul, a luat sabia pe care Akira o ținea în mașină și a pus-o pe umăr.
- Hei, de ce ai luat-o? a întrebat Akira.
- În caz că ai nevoie, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Așa este. Dacă s-ar întâmpla ceva și nu aș putea să o folosesc, aș fi foarte enervat. Tu... chiar mă cunoști, a spus Akira zâmbind. Ken a ordonat apoi unora dintre gărzile de corp să se împrăștie în apropiere. Akira și Kaimera au mers de-a lungul cărării de piatră, sunetul ocazional al insectelor încă se auzea.
- E liniște, a spus Akira în timp ce mergea pe coridorul slab luminat. A zărit un cuplu stând de vorbă în apropiere, iar un zâmbet i-a apărut pe buze.
- E minunat, nu-i așa? Să poți trăi o viață normală fără să-ți faci griji că vei fi ucis într-o zi, a spus Akira cu o urmă de sarcasm, gândindu-se la propria viață.
- Dar lucrurile merg deja foarte bine pentru tine în ultima vreme, a spus Kaimera încurajator.
- Da, pentru că eu însumi am ales această cale, a spus Akira, privindu-l pe Kaimera, care mergea alături de el, dar nu într-o relație intimă, pur și simplu pentru că se aflau în exterior.
- Cred că o să încep să-l presez pe bunicul meu să-mi dea postul, a spus Akira. Înainte de asta, îl lăsase prea mult timp pe bunicul său să se ocupe de asta, dar acum Akira simțea că era mai mult decât suficient.
- De ce? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Din cauza ta, a răspuns Akira imediat. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană. Apoi a vorbit încet.
- Îmi doresc foarte mult să fii cu mine. Nu simți și tu la fel? L-a întrebat Akira pe Kaimera la rândul sau.
- Las asta în seama ta. Viața și interesul tău sunt prioritatea mea, a spus Kaimera pe un ton serios.
- De aceea, Hehe! a răspuns Akira, privind cerul nopții în timp ce mergea.
- Nu mă așteptam să văd stelele atât de clar. Sunt frumoase, a murmurat Akira.
- Stai..
Mâna puternică a lui Kaimerei l-a apucat pe Akira de frunte, făcându-l pe acesta să se oprească brusc.
- Ai grijă pe unde mergi, a spus Kaimera oftând, în timp ce Akira aproape că s-a izbit de un stâlp de iluminat de pe marginea alei, pentru că era prea ocupat să privească cerul.
- Hm, încercam să fiu puțin romantic. Stâlpul ăla a stricat totul, a spus Akira, lovind ușor stâlpul. Kaimera a chicotit încet. Lui Akira îi era foarte greu să-și mențină personalitatea rece și mafiotă cât timp era în afara casei. Apoi, Kaimera a înlemnit brusc. Și-a luat telefonul și a verificat ceva.
- Ken, pregătește-te, a spus Kaimera. Auzind asta, Ken le-a făcut imediat semn gărzilor sale de corp să se pregătească.
- Ce naiba? Am vrut să ies la o plimbare și acum trebuie să înfrunt asta, a mormăit Akira, ghicind situația. Nu părea deloc îngrijorat sau stresat, deoarece era obișnuit cu asta. Apoi, katana pe care Kaimera o adusese cu el i-a fost înmânată.
- Ai instincte excelente, spuse Akira cu un zâmbet sinistru. Sunetul insectelor tăcu. Nu era nimeni altcineva în jurul lor în afară de oamenii lui Akira; un loc perfect pentru a ataca. Kaimera îl trase pe Akira în spatele unui copac mare, iar ceilalți se adăpostiră.
Bang... Bang...
Sunetul gloanțelor care loveau copacii indica faptul că cealaltă parte folosea o armă cu amortizor.
- Sunt atât de încântat, a spus Akira zâmbind.
- Nu te distra prea mult, a avertizat Kaimera, părând îngrijorat.
- Bineînțeles că te ascult, a spus Akira, apoi a fugit în direcția opusă. A căutat licăririle de lumină de la amortizoarele celeilalte părți, care indicau locația lor. Oamenii lui Akira au început și ei să riposteze cu arme cu amortizor. Kaimera și-a folosit drona, urmându-l îndeaproape pe Akira. Akira și-a lovit cu bucurie adversarii cu sabia. Kaimera l-a acoperit pe Akira cu arma lui, deoarece Akira nu-i ucisese, ci doar îi rănise, știind că Kaimera va veni să termine treaba în locul lui.
Și când partea adversă și-a dat seama că era în dezavantaj, le-a spus oamenilor lor să se retragă. Dar Akira a refuzat să-i lase. Și-a învârtit sabia și i-a doborât, rănind mulți dintre ei. Hainele lui Akira erau stropite cu sânge. S-au auzit țipete de șoc când cineva a fost martor la luptă și toți au fugit.
- Nu te mai juca, termină treaba, a spus Kaimera sever. Akira, auzind asta, s-a oprit din ce făcea, s-a întins ca să-și amelioreze puțin rigiditate și apoi și-a lăsat gărzile de corp să se ocupe de restul. Kaimera s-a dus la Akira.
- Hai să mergem la mașină, a spus Kaimera, conducându-l pe Akira înapoi la mașină, știind că inamicul nu-i mai putea urmări. Odată ce Akira a fost în mașină, Kaimera a scos o cârpă și a șters sângele de pe fața lui Akira.
- Vrei să îi urmăresc? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Nu, cheamă-i pe ai noștri înapoi, spuse Akira indiferent. Kaimera a trimis o altă dronă să-l informeze pe Ken, iar Ken a urmat instrucțiunile lui Kaimerei, știind că stăpânul său era acum în siguranță.
- Ești rănit? a întrebat Kaimera.
- Nu, dar tu? a întrebat Akira la rândul său. Kaimera a șters ușor pata de sânge de pe obrazul Akirei cu degetul.
- Nu, răspunse Kaimera scurt.
- Ce-ar fi să luăm un iaht de la Roman și să ieșim la o întâlnire în mijlocul mării timp de o săptămână? Nu va trebui să vedem multă lume, vom fi doar noi doi.
- Cum vrei tu, spuse Kaimera conciliant. La scurt timp după aceea, Ken și Doya s-au întors.
- Cum a fost? a întrebat Akira cu o voce blândă.
- E totul curățat acum. Îi chem pe oamenii noștri să vină să termine curățenia. Voi contacta biroul districtual, a răspuns Ken. Avea să contacteze poliția pentru a raporta incidentul. Întrucât discutaseră deja despre asta, poliția intervenea rareori, deoarece Akira făcea întotdeauna curățenie după el și nu provoca probleme locuitorilor. Prin urmare, poliția închisese ochii, parțial de teama puterii lui Akira.
- Să mergem acasă. Chiar vreau să fac o baie. Trebuie să călătorim în China mâine. Fiecare zi e atât de agitată, a mormăit Akira în glumă. Ken și Doya i-au dus imediat acasă pe Akira și Kaimera acasă.
A doua zi târziu
Akira și Kaimera se pregătesc să călătorească în China pentru a vorbi cu generalul Zhou și a se întâlni acolo cu Fei Long. Noaptea trecută, după ce s-au întors acasă, Akira l-a invitat pe Kaimera să se relaxeze cu el în onsen și au dormit în camera lui Akira. Doar Ken și Doya știu despre asta.
- Ar trebui să te odihnești puțin, i-a spus Kaimera lui Akira în timp ce erau în avion, deoarece zborul urma să dureze cam patru ore.
- Dar tu ce vei face? a întrebat Akira la rândul său.
- Voi verifica securitatea, a răspuns Kaimera.
- Poți sta cu mine în cameră? a întrebat Akira, pentru că avionul avea un dormitor privat.
- Da, a răspuns Kaimera, iar cei doi au mers împreună spre cabina avionului. Nimeni nu îndrăznea să întrebe ce făcea Kaimera înăuntru. Unii dintre gărzile de corp credeau că intră să discute despre treburi confidențiale.
- Du-te la culcare, a spus Kaimera, așezându-se pe pat și sprijinindu-se de tăblia patului, luându-și laptopul ca să se pregătească de lucru. Akira s-a întins lângă Kaimera, sprijinindu-și capul în poala lui. Kaimera l-a mângâiat ușor pe Akira pe cap cu o mână, iar în curând Akira a adormit. Kaimera s-a uitat la persoana care dormea lângă el și a zâmbit ușor. Era încântat să vadă că Akira se odihnește în sfârșit, deoarece Akira avea atât de multe pe cap.
Deși Akira își instruise deja oamenii de aici să aibă grijă de vilă, Kaimera nu a putut rezista tentației de a verifica totul din nou. La sosirea în China, Kaimera l-a trezit pe Akira și i-a spus să coboare din avion și să se îndrepte spre vilă.
- Deschide bine ochii mai întâi, sau te vei lovi din nou de ceva, a spus Kaimera când l-a văzut pe Akira plimbându-se pe jumătate adormit.
- Dacă nu vrei să mă lovesc de ceva, atunci ia-mă în brațe, l-a tachinat Akira. Dacă ar fi fost acasă, probabil că Kaimera l-ar fi cărat, dar erau în aeroport.
- Păstrează-ți imaginea, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor înainte de a se îndrepta spre mașină, care deja aștepta.
- Când va sosi Fei Long? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Va sosi în seara asta, a răspuns Ken, pentru că Fei Long sunase dinainte.
- Ce? Locuiește mai aproape decât noi. De ce întârzie? a întrebat Akira nepăsător, fără nicio supărare, pentru că sosiseră la începutul după-amiezii.
- Cred că are câteva treburi de rezolvat mai întâi, a răspuns Ken. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Și ce a spus colonelul Zhou? a continuat să întrebe Akira.
- Colonelul va veni mâine la, a spus Ken.
- Hmm, a răspuns Akira. Au ajuns la reședința lui Akira cu mașina, apoi s-au separat pentru a se odihni și a-și îndeplini îndatoririle. Kaimera a început imediat să inspecteze zona din jurul casei și și-a instalat și dispozitivul său asemănător unui al treilea ochi pentru siguranța lui Akira. Între timp, Akira și-a sunat prietenii prin videoconferință pentru a discuta despre treaba planificată.
Spre seară, Fei Long a sosit cu un tânăr pe nume Chun, pe care Akira îl mai întâlnise.
- Bună seara, domnule Akira, l-a salutat Fei Long pe Akira. Tânărul din spatele lui Fei Long s-a înclinat și el în semn de salut. Akira s-a uitat la Fei Long cu o expresie ușor tachinatoare.
- Nu mă așteptam să-l aduci cu tine, a spus Akira.
- Intenționam să-l iau cu mine într-o excursie, ca să afle mai multe despre muncă și, de asemenea, în caz că există ceva care necesită abilitățile lui Chun, a răspuns Fei Long zâmbind. Chun, pe care îl menționase Fei Long, stătea acolo cu o expresie calmă și stăpână pe sine.
- Numele tău este Chun? a continuat să întrebe Akira.
- Da, el este Chun. Chun, el este domnul Akira, șeful meu, a prezentat Fei Long.
- Nu-mi spune șef. Hai să-i spunem parteneri de afaceri sau membru al rețelei noastre, a răspuns Akira, înainte ca Fei Long să arunce o privire spre o siluetă necunoscută care stătea în spatele lui Akira.
- Atunci permite-mi să îl prezint. Aceasta este Kaimera, persoana pe care aș vrea să o cunoști, a spus Akira. Fei Long s-a uitat la Kaimera și a simțit un pericol emanând dinspre el.
- Deci, el e cel care a trimis drona să te ajute, nu-i așa? a întrebat Fei Long.
- Da, a răspuns Akira.
- Oh, încântat de cunoștință, a spus Fei Long apropiindu-se și întinzându-i mâna lui Kaimera. Kaimera i-a strâns mâna la rândul lui înainte de a se uita la Chun.
- Hei, încearcă să deblochezi asta, a spus Kaimera, aruncând ceva spre Chun. Chun l-a prins repede, părând nedumerit.
Capitolul 22
- Ce este? a întrebat Chun. Akira și Fei Long s-au uitat și ei curioși, deoarece Kaimera nu-i pomenise niciodată asta lui Akira.
- E un fel de mecanism care necesită o anumită tehnică pentru deblocare, la fel cum ai debloca o mașină. Vreau să văd dacă poți să o faci, a spus Kaimera. Fei Long s-a uitat la Akira cu suspiciune.
- Ar trebui să explici asta, Kai, a spus Akira serios.
- Ar trebui să știi că investighez pe toți cei care au legătură cu tine, iar acest copil mi-a stârnit interesul, a spus Kaimera, făcând ca expresia feței lui Fei Long să se întunece.
- Fei Long, Kai al meu nu este interesat de copilul tău în felul acela, a spus Akira, observând expresia feței lui Fei Long. Fei Long a făcut o pauză la auzul cuvintelor lui Akira.
- Kai al tău? repetă Fei Long, privind între Kaimera și Akira.
- Ah, înțeleg. Îmi cer scuze, Fei Long își înclină capul către Kaimera, care nu afișa nicio expresie.
- Am nevoie de niște echipament, a spus Chun.
- Ce vrei? a întrebat Kaimera. Chun i-a spus ce își dorea, iar Kaimera i-a pregătit. Acum toată lumea stătea pe canapeaua din casa lui Akira, Chun încercând să deblocheze obiectul pe care Kaimera îl pregătise pentru a-l testa.
Clic...
În mai puțin de o jumătate de oră, Chun a deblocat ce pregătise Kaimera, făcându-l pe Kaimera să rânjească satisfăcută.
- Ai dobândit un obiect valoros. Ai grijă de el. Kaimera i-a spus lui Fei Long.
- Ai de gând să-mi spui de ce l-ai lăsat pe Chun să încerce să deblocheze chestia asta? a întrebat Akira cu suspiciune, pentru că Kaimera nu voia să spună nimic.
- Am descoperit că Chun se pricepe la deblocarea sistemelor manuale, a spus Kaimera.
- Da, e bun la asta, spuse Fei Long, în timp ce Chun era profund interesat de ceea ce spunea Himera.
- Akira, știi că în ziua de azi mă bazez pe tehnologie nouăzeci la sută din viața mea, i-a spus Kaimera lui Akira. Akira a dat din cap.
- Dacă sistemul tehnologic funcționează defectuos, înseamnă că mâinile, picioarele și ochii mei vor fi inutilizabile, a adăugat Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Dar acest copil poate face ceva ce tehnologia nu poate face: are abilitatea de a debloca lucruri care nu sunt controlate de electricitate sau tehnologie, a adăugat Kaimera. Akira a început să înțeleagă ce încerca Kaimera să transmită.
- Am fost antrenat de când eram copil, spuse Chun sincer.
- Știu că persoana care te-a adus peste mare, în Hong Kong, este cea care te-a învățat totul, a spus din nou Kaimera. Chun s-a uitat la Kaimera cu suspiciune, întrebându-se cât de multe știa Kaimera despre el.
- Știu și câți bani ai în cont acum. Știu chiar și codul de acces al camerei tale, a adăugat Kaimera.
- Vrei să spui că te pricepi la tehnologie? a întrebat Chun imediat.
- Aceasta este viața mea, a declarat Kaimera.
- Serios, ce vrei mai exact, Kai? a întrebat Fei Long pe un ton serios.
- Caut pe cineva care să-mi continue munca, iar protejatul tău este unul dintre oamenii de pe lista mea, a declarat Kaimera fără menajamente.
- Și celălalt este Ren, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, vreau ca aceștia doi să învețe de la mine, dar nu intenționez să forțez pe nimeni, a spus Kaimera.
- Nu ți-e teamă că te-aș putea trăda? a întrebat Chun, cu o urmă de suspiciune.
- Te-am studiat temeinic, a spus Kaimera, trimițându-i lui Chun un fior ciudat pe șira spinării.
- Aș vrea să vorbesc mai întâi cu Fei Long, a spus Chun, fără a da un răspuns direct, iar Kaimera și Akira nu au obiectat.
- Dacă Chun chiar nu vrea să o facă, nu vă va deranja, nu-i așa? a întrebat Fei Long din nou.
- Nu, nu-ți face griji, a răspuns Akira, liniștindu-l pe Fei Long.
- Bine, hai să luăm cina mai întâi ca să putem discuta despre muncă. Mâine s-ar putea să am nevoie să verifici cum evoluează mina de diamante, deoarece am niște treburi de rezolvat, l-a instruit Akira.
- Da, domnule, a răspuns Fei Long, înainte ca amândoi să meargă în camerele lor.
- L-ai investigat pe copilul ăla? L-a întrebat Akira pe Kaimera în timp ce se întindea lângă el.
- Da, voiam să știu ce fel de oameni erau apropiați de Fei Long și așa am descoperit că puștiul ăsta e priceput, a răspuns Kaimera direct.
- Pot avea încredere în el? a continuat să întrebe Akira.
- Da, a răspuns Kaimera cu încredere.
- Bine. Măcar Fei Long nu l-a judecat greșit, spuse Akira cu satisfacție, pentru că dacă Fei Long ar fi avut un șarpe veninos lângă el, ar fi putut avea și el probleme.
- Dar există o mică poveste din trecut. Dacă copilul ăla vrea ajutor, îl voi ajuta, a spus Kaimera. Akira a ridicat o sprânceană nedumerit, așa că Kaimera i-a povestit despre lucrurile pe care le aflase.
Ziua următoare
Fei Long și Khun s-au dus să inspecteze mina pentru Akira dis-de-dimineață, în timp ce Akira și Kaimera au rămas la reședință așteptându-l pe generalul Zhou să vină să vorbească. Nu a mai durat mult până când Generalul și confidentul său apropiat, Yang An, au sosit. Akira i-a pus pe ceilalți însoțitori să aștepte afară, doar generalul și Yang An au avut voie să vorbească înăuntru.
- Bună, l-a salutat Generalul Zhou și l-a privit cu interes pe Kaimera.
- Domnule general, aceasta este Kaimera. El este cel care vă va ajuta, a spus Akira imediat, fără a pierde timpul.
- Ah, mă întreb dacă există ceva ce dumneavoastră, domnule Kaimera, ați dori să pregătim? a întrebat generalul Zhou.
- Am lucrurile mele, dar ceea ce am nevoie de la tine este codul de acces la satelitul militar, a spus Kaimera. De fapt, l-ar putea pirata cu ușurință, dar, din moment ce cealaltă parte cerea ajutor, se va asigura că totul va fi făcut corect. Fața generalului Zhou s-a încordat ușor.
- E vreo problemă? întrebă Akira, observând expresia generalului.
- Nu chiar, a răspuns generalul Zhou.
- Înainte să vă putem da codul, avem nevoie de aprobarea unor personalități de rang înalt din armată.
- Domnule general, nu există persoane implicate în cadrul organizației dumneavoastră în această problemă pentru care ne cereți să vă ajutăm? Dacă cereți permisiunea, credeți că vor fi de acord? S-ar putea chiar să se întrebe de ce îi dați asta lui Kaimera, a spus Akira calm. Generalul Zhou și Yang An au schimbat priviri instantaneu.
- Voi doi nu trebuie să vă faceți griji. Nimeni nu va ști că am spart sistemul de sateliți. Aș fi putut să o fac fără să vă cer codurile, dar v-am cerut din respect, a spus Kaimera calm, făcându-i pe generalul Zhou și Yang An să pară puțin surprinși.
- Vorbești serios? a întrebat generalul Zhou.
- Ai vrea să-i vezi abilitățile? Dar nu trebuie absolut deloc să-ți faci probleme, a spus Akira preventiv.
- Sunt de acord cu Akira, generale. Dacă cerem permisiunea în prealabil, am putea fi obstrucționați, a spus Yang An.
- Bine, te descurci. Lasă-mă să văd dacă poți accesa sistemul nostru militar de sateliți, a spus generalul Zhou, dorind și el să vadă capacitățile lui Kaimera.
- Atunci haideți să mergem la biroul meu, a spus Chimera, conducându-i pe toți în biroul său. Deja adunase mai multe echipamente. Generalul Zhou și Yang An au fost destul de impresionați. Deși echipamentul IT nu era extins, părea foarte eficient. Poate că nu știau prea multe despre IT, dar au recunoscut că biroul lui Kaimera arăta foarte profesional. Kaimera s-a așezat la biroul computerului. În mod normal, Kaimera nu arăta niciodată altora abilitățile sale în IT, dar îi investigase pe generalul Zhou și Yang An și avusese suficientă încredere în ei pentru a le arăta cât de capabil era. Akira, generalul Zhou și Yang An s-au așezat pe o canapea în colțul biroului. Kaimera a tastat rapid pe tastatură și, în curând, ecranul computerului a afișat o hartă satelitară familiară. Ochii lui Yang An s-au mărit.
- Tu... chiar ai intrat! spuse Yang An uimit, pentru că nu-i spuseseră lui Kaimera codul.
- Omul meu este deja foarte capabil, a spus Akira cu un zâmbet mândru.
- Aveți acces la toate sistemele militare? a întrebat generalul Zhou. Apoi, Kaimera a deschis site-ul web al sistemului de control al armatei și l-a arătat generalului Zhou și lui Yang An, făcându-i pe amândoi să pălească. Dacă Kaimera ar fi vrut să oprească sistemele sau să interfereze cu ele, ar fi putut face acest lucru cu ușurință.
- Mă simt norocos să fiu aliatul tău, Akira, a spus generalul Zhou. Akira a zâmbit ușor.
- Bine, hai să continuăm discuția. Ce anume vrei să investighez? a spus Akira înainte ca aceștia să poată începe întâlnirea serioasă și să ajungă la o concluzie. Generalul Zhou și Yang An și-au cerut apoi scuze. Akira le spusese deja să nu-i viziteze reședința frecvent și să-l contacteze prin telefonul satelitar furnizat de Kaimera pentru a preveni interferențele altor grupuri de hackeri.
- Ce-ar fi să mergem la un club în seara asta? O schimbare de peisaj, a sugerat Akira, întinzându-se pe canapea în timp ce Kaimera stătea în fața calculatorului.
- Cum se numește clubul? a întrebat Kaimera fără să se întoarcă.
- Hmm, hai să mergem la CC. Am fost acolo o dată cu Roman și ceilalți. E în regulă. Îi voi invita pe Fei Long și pe puștiul ăla, a răspuns Akira, profitând de ocazie să se relaxeze și să ia o pauză.
- Lasă-mă să verific mai întâi, a spus Kaimera, înainte de a începe să inspecteze localul pe care Akira îl alesese din motive de siguranță, ceea ce l-a liniștit pe Akira mai ales când este prezent si Kaimera.
Seara devreme
Akira și Chimera sunt acum la Club CC cu Fei Long, Chun și gărzile lor de corp. Ken a rezervat deja o masă specială pentru Akira. Clubul nu are camere private, dar există un mezanin cu mese de unde poți sta în picioare și privi în jos la petrecăreți.
Când grupul lui Akira a intrat, managerul s-a grăbit să-i întâmpine, recunoscându-l pe Akira. Acest lucru a atras priviri curioase din partea celor din club. Akira le-a permis doar lui Ken și Doya să-l urmeze, în timp ce gărzile sale de corp și ale lui Fei Long au rămas afară.
- Nu credeam că domnul Akira ar alege un loc ca acesta, a spus Fei Long după ce s-au așezat cu toții pe canapea.
- Spui că e destul de periculos pentru mine? a întrebat Akira.
- Da, a răspuns Feilong.
- Nu-ți face griji, îl avem pe Kaimera cu noi, a spus Akira zâmbind. Ken, știindu-și datoria, a comandat băuturi pentru toată lumea.
- Referitor la problema pe care mi-ai propus-o ieri, a început Chun.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
- Unde va trebui să învăț de la tine și cât timp va dura? a întrebat Chun serios.
- S-ar putea să mai rămân aici o vreme și să zbor în Japonia ocazional. Ai fi disponibil să vii și să înveți cu mine? a întrebat Kaimera, uitându-se la Fei Long.
- Cât despre cât timp va dura, depinde de capacitatea ta de a învăța, a adăugat Kaimera.
- Dacă accepți, îți voi găsi adevărata familie, a spus Kaimera, făcându-i pe Chun și Fei Long să înlemnească de surpriză.
- Kaimera nu face promisiuni doar pentru distracție, a spus Akira. Chun și-a țuguiat ușor buzele.
- Da, vreau să învăț de la tine, a răspuns Chun. Kaimera a zâmbit satisfăcut.
- Atunci hai să începem mâine, pe la zece. Vino la biroul meu, a spus Kaimera înainte să se așeze să bea ceva și să discute despre muncă.
Muzica din club oscila între tempouri lente și rapide. Mulți clienți ai clubului umpleau aerul. Kaimera stătea lângă Ken pentru a observa împrejurimile, înainte de a observa pe cineva care se holba la el. Privind înapoi, a văzut un tânăr, aparent cu un grup de prieteni, la mezanin, de cealaltă parte a holului. Tânărul i-a zâmbit imediat lui Kaimera când l-a observat, dar Kaimera l-a ignorat, examinând alte zone până s-a simțit mulțumit, apoi s-a întors să stea cu Akira.
- Cum e? a întrebat Akira, fără să știe că cineva se interesase de Kaimera.
- Totul e în regulă, a răspuns Kaimera, ridicând paharul să bea. Akira, după ce a luat o înghițitură, a început să se aplece spre Kaimera din obișnuință. Kaimera a încercat să-l ajute pe Akira să se ridice, dar nu intenționa să ascundă acest lucru de Fei Long și Chun. La urma urmei, Chun urma să învețe totul îndeaproape cu el și era imposibil pentru el să nu observe intimitatea și relația dintre Kaimera și Akira. Fei Long și Chun nu s-au obosit să întrebe, știind că era o chestiune privată între Akira și Kaimera.
- Nu puteți intra, a răsunat vocea gravă a lui Ken, făcându-i pe Akira, Kaimera, Fei Long și Chun să se întoarcă imediat. Au văzut doi tineri apropiindu-se de masa lui Akira, dar Ken și Doya i-au blocat.
- Care-i problema? Am vrut doar să vă salut, a spus tânărul interesat de Kaimera, privindu-l cu prudență. Akira a ridicat ușor o sprânceană, observând privirea din ochii tânărului.
- Domnule, aș putea vorbi cu dumneavoastră o clipă? a întrebat tânărul, care era interesat de Kaimera.
- Lasă-l să intre, spuse Akira calm, cu ochii ațintiți asupra tânărului care îl interesa. Himera profitând de ocazie, îi făcu în secret o poză bărbatului cu telefonul.
Kaimera a început apoi să facă ceva, efectuând rapid o căutare. Akira, care stătea lângă el, a observat acest lucru și i-a permis lui Chimera să-și continue căutarea.
- Micuțule, nu credeam că ai îndrăzni să te apropii de noi, a spus Akira cu o voce calmă, cu ochii lui pătrunzători ațintiți asupra celor doi tineri.
- Am vrut doar să vă cunosc. Nu păreți să fiți de pe aici, așa că am vrut să stau de vorbă cu voi, în caz că aveți nevoie de recomandări de locuri de vizitat în oraș, a spus tânărul.
- Hmm, ce curaj, Akira, a spus Fei Long, observând că celălalt prieten al tânărului părea interesat de el.
- Așa este. Stai jos, a răspuns Akira, curios să afle intențiile celor doi. Kaimera nu a acordat atenție privirii curioase a tânărului. Odată ce a primit informațiile, a ridicat ușor o sprânceană înainte de a-i înmâna telefonul lui Akira. Akira s-a uitat la datele celuilalt și un zâmbet i s-a format pe buze.
- Cum vă cheamă? a întrebat Akira.
- Numele meu este Jia Yi, iar numele prietenului meu este Ning Jin, a prezentat Jia Yi.
- De unde sunteți voi? Și cum vă numiți? a întrebat Jia Yi când Akira nu a mai spus nimic.
- Ah, aș putea spune că ești japonez, a spus Jia Yi.
- Japonia, a răspuns Akira. Fei Long nu a spus nimic.
- Cum vă chemați? a întrebat din nou Jia Yi. Fei Long le-a spus apoi tuturor numele, deoarece Akira oricum nu avea de gând să se ascundă.
- Aveți gărzi de corp cu dumneavoastră? a întrebat Jia Yi cu interes, pentru că faptul că aveau gărzi de corp însemna că aveau o oarecare influență.
- Nu pari să te temi prea mult de gărzile mele de corp, a întrebat Akira.
- De ce să-mi fie frică? Și familia mea are gărzi de corp, a spus Jia Yi, umflându-și ușor pieptul, ca și cum ar fi încercat să-și laude familia.
- De fapt, dacă ai vreo problemă, spune-mi pur și simplu. Îi voi pune pe oamenii tatălui meu să se ocupe de asta, a susținut din nou Jia Yi.
- Tatăl lui Jia Yi este general și lucrează îndeaproape cu liderul, a spus Ning Jin, confirmând informațiile pe care Kaimera i le trimisese lui Akira. Lumea era foarte mică, deoarece generalul Zhou menționase numele unui general pe care îl suspectau că ar fi implicat în diverse bande de escroci, iar acel general se întâmpla să fie tatăl lui Jia Yi, tânărul care stătea în fața lor.
- Oh, dădu Akira simplu din cap.
- Domnul Kaimera nu vorbește mult, a început Jia Yi o conversație cu Kaimera, locul lui fiind aproape de al lui.
- Dacă nu este cineva apropiat, Kai nu vorbește de obicei prea mult cu acea persoană, a răspuns Akira.
- Deci, dacă vreau să mă apropii de el, ce trebuie să fac? a întrebat Jia Yi direct. Chun s-a uitat imediat la Akira, dorind să afle reacția lui.
În orice caz, când cineva devine interesat de Kaimera...
- Ia-ne pe amândoi acasă pentru o noapte, îți garantez că ne vom apropia, a spus Akira pe un ton normal, făcându-l pe Jia Yi să se oprească o clipă la auzul cuvintelor ambigue ale lui Akira. Chun a fost și el luat prin surprindere de afirmația lui Akira. Fei Long a rânjit, găsind-o amuzantă, în timp ce Kaimera stătea cu o expresie goală, tratându-l pe Jia Yi ca și cum ar fi fost invizibil.
- Ce vreți să spuneți, domnule Akira? Să vă iau pe voi doi acasă? a cerut Jia Yi o lămurire.
- A, deci voiai să ne cunoști pentru că voiai să faci sex cu noi, nu-i așa? Așa arătau ochii tăi, așa că am spus-o pur și simplu, a spus Akira calm.
- Ați înțeles greșit. Am vrut doar să ne salutăm și să ne cunoaștem, atât. Jia Yi s-a simțit destul de jenat că cealaltă parte credea că vrea să facă sex cu ei. Deși în adâncul sufletului asta își dorea, Jia Yi a preferat să se concentreze exclusiv pe relația sa cu Kaimera.
- Probabil am înțeles greșit, a spus Akira chicotind ușor, apoi și-a ridicat paharul să bea. Jia Yi a început să se simtă neliniștit sub privirea lui Akira.
- Îmi poți da datele tale de contact Kaimera? a întrebat Jia Yi direct. Akira s-a uitat la Kaimera, curios să-i vadă reacția.
- Nu e convenabil, a răspuns scurt Kimera, făcând ca fața tânărului să pară ușor dezamăgită că fusese respins.
- De ce? a continuat să întrebe Jia Yi.
- Nu vreau să cunosc pe nimeni nou, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să chicotească ușor.
- Și eu la fel, a spus Fei Long. Jia Yi părea nemulțumit, întrucât nimeni nu-l refuzase vreodată pe el sau pe prietenii lui.
- Ei bine, atunci, eu și prietenul meu nu vă vom mai deranja. Sper să vă bucurați de seară. Jia Yi, după ce fusese respins, a decis să se retragă, așa că el și prietenul său s-au întors imediat la masa lor de cealaltă parte.
- Dă înapoi atât de ușor, nu-i așa? a spus Chun, simțindu-se și el iritat de cealaltă persoană.
- Probabil și-a pierdut încrederea, a spus Akira nonșalant.
- Crezi că e o coincidență? s-a întors Akira să îl întrebe pe Kaimera, care știa exact ce întreba Akira.
- Trebuie să verific puțin mai mult, a spus Kaimera.
- De ce? a întrebat Fei Long curios. Akira le-a înmânat apoi telefonul lui Kaimera, care conținea informațiile lui Jia Yi, lui Feilong și Chun.
- Uau, poți face așa ceva? E uimitor! a exclamat Chun, cu ochii sclipind.
- Dacă te concentrezi cu adevărat să înveți de la Kaimera, vei putea realiza mult mai mult, a spus Akira. Apoi au stat și au băut, fără să mai acorde atenție lui Jia Yi, chiar dacă acesta din urmă privea frecvent spre zona lui Akira.
- Șefu’, proprietarul clubului vrea să vorbească cu dumneavoastră, a spus Ken în timp ce proprietarul clubului se apropia de ei.
- Hm. Akira dădu din cap. Apoi, Ken i-a permis proprietarului clubului să intre.
- Îmi pare rău că vă deranjez odihna, domnule Akira, a spus proprietarul clubului. Apoi, Akira l-a invitat să se așeze.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Akira.
- Tocmai am primit un telefon de la informatorul nostru care ne spune că poliția va verifica clubul meu, deoarece cineva a raportat că membri ai mafiei străine ar putea opera ilegal aici. Din câte am văzut, singurii clienți străini sunt la masa ta, domnule Akira, așa că cred că probabil se referă la tine, a spus serios proprietarul clubului.
- Hm? Și va veni poliția? a întrebat Akira.
- Nu va veni. Am lămurit deja lucrurile. Dar voiam doar să vă spun, a adăugat proprietarul clubului.
- Hmm, cine a raportat asta? a spus Akira, privind spre zona în care Jia Yi stătea cu prieteni lui.
- Mă voi ocupa singur de asta, a spus Himera.
- Bine, vă mulțumim foarte mult că ne-ați anunțat, a spus Akira. Patronul clubului și-a cerut apoi scuze pentru a se întoarce la muncă.
- Cine crezi că a raportat asta, Akira? a întrebat Fei Long.
- Ce părere aveți? a întrebat Akira.
- Nu e greu de ghicit, a răspuns Chun, privind spre masa lui Jia Yi.
- Ar trebui să fim în vacanță, dar cineva tot face probleme, a spus Akira, fără niciun semn de suferință. Și Jia Yi părea surprins că situația nu se desfășurase așa cum se așteptase. Akira a sugerat apoi să se întoarcă la casa de oaspeți ca să continue să bea, deoarece Kaimera era hotărât să-i dea o lecție lui Jia Yi.
La întoarcerea la reședință, Kaimera i-a dat imediat lui Chun prima lecție. Cei doi au intrat în biroul lui Kaimerei, în timp ce Akira stătea și bea cu Fei Long în sufragerie.
- Sper să nu fii gelos când Chun va fi cu omul meu, l-a tachinat Akira pe Fei Long.
- Nu, știu că oricum Kaimera nu este interesat de omul meu, a spus Fei Long zâmbind.
- Deci ai încredere în copilul ăla, Chun, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, altfel nu l-aș fi adus cu mine, a răspuns Feilong direct.
- Bine. Kaimera a spus că pot avea încredere în omul tău, așa că nu m-a deranjat că l-ai adus cu tine, a răspuns Akira. Fei Long a zâmbit recunoscător și au continuat să discute despre muncă în timp ce îi așteptau pe Chimera și Chun. După un timp, Chun a ieșit cu Chimera, părând entuziasmat.
- Ce s-a întâmplat? L-a întrebat Fei Long pe Chun.
- E uimitor că a putut face așa ceva, a spus Chun, înainte de a-i povesti lui Fei Long ce făcuseră el și Kaimera. Mai târziu în acea noapte, s-au despărțit pentru a se odihni.
- Mâine, copilul ăla va fi atât de fericit că e faimos, a spus Akira zâmbind și s-a cuibărit în îmbrățișarea puternică a lui Kaimerei.
- Consideră-o o mică lecție, a răspuns Kaimera.
- Ești chiar fermecător, nu-i așa? l-a tachinat Akira, mângâind jucăuș pieptul lui Kaimerea cu degetul.
- De aceea nu vreau neapărat să ies să văd pe cineva, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă în timp ce reflecta la cuvintele lui Kaimera.
- A, deci spui că dacă ieși și întâlnești o mulțime de oameni, oamenii vor fi interesați de tine și se vor îndrăgosti de farmecul tău, nu-i așa? a spus Akira în glumă, fără să se aștepte ca Kaimera să spună ceva atât de narcisist. Kaimera a chicotit ușor.
- E bine că ești așa. Altfel, aș fi gelos pe tine tot timpul, a spus Akira zâmbind.
- E în regulă să fii gelos, dar nu fi nerezonabil. Amândoi îmbătrânim. Să nu ne pierdem restul vieții cu neînțelegeri sau certuri, a spus Kaimera, exprimându-și gândurile. Akira a înțeles perfect, mai ales că avea mulți dușmani care îl voiau mort și nu știa niciodată când ar putea greși. În schimb, voia să-și petreacă restul vieții fericit cu Kaimera.
🐯...🐯...
- Ai spus că Akira va fi de acord să-ți dea controlul asupra unuia dintre districtele sale, Akita? l-a întrebat tatăl lui Akira pe fiul său, bărbatul pe care îl iubea și în care își punea mari speranțe.
- Da, a răspuns Akita.
- Atunci de ce a fost de acord brusc să ți-l dea? a întrebat tatăl Akirei, nedumerit. Akita a făcut o pauză.
- Bunicul m-a ajutat să vorbesc cu el, a susținut Akita. Nu intenționa să-i spună tatălui său că folosise pământul pe care i-l dăduse recent ca punct de sprijin, crezând că tatăl său încă deținea mult pământ și că merita să i-l dea lui Akira în schimbul banilor pe care îi va primi mai târziu.
- Deci, vei continua cu cămătăria sau ce vei face? a întrebat tatăl său, fără să mai stea pe gânduri. El credea tot ce spunea Akita și considera că Akira nu-și putea contrazice bunicul.
- O să deschid un cazinou. Masashi m-a invitat să investesc. Îți garantez că va fi profitabil, a spus Akita cu încredere.
- Chiar putem avea încredere în Masashi? Este apropiat de Riku, a întrebat tatăl lui Akita. Chiar dacă cooperau cu familia celui de-al doilea bunic pentru a-l răsturna pe Akira, celălalt nepot al său, el tot nu avea încredere în el.
- Poți avea încredere în noi. Teritoriul este al nostru, aparține familiei Toshimoi. Masashi nu-l poate lua, a spus Akita cu încredere. Dacă Akira l-ar auzi, probabil ar spune că încrederea lui era greșită.
- Bine, dacă ești încrezător, spune-mi doar dacă te pot ajuta cu ceva, a spus tatăl său, imaginându-și deja profiturile pe care fiul său iubit le-ar obține deschizând un cazinou.
Capitolul 23 - 18+
Ziua următoare
Scurgerea de informații despre un individ despre care se presupune că ar fi fiul unui general de rang înalt care a abuzat de puterea tatălui său a devenit viral pe rețelele de socializare chineze. Conversația îl dezvăluie cerând mită pentru a-i ajuta pe răufăcători și abuzând de autoritatea tatălui său.
- Probabil că se grăbește să lămurească zvonurile până acum, a spus Akira zâmbind când Kaimera i-a dezvăluit ce făcuseră el și Chun împreună aseară.
- Așa nu va avea timp să mă amestec în treburile altora, a spus Kaimera.
- În felul acesta, vor putea să descopere cine a divulgat conversația? a întrebat Fei Long cu curiozitate.
- Nici vorbă să afle, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Fei Long să realizeze că Kaimera era cineva pe care nu ar trebui să-l superi niciodată.
- Astăzi voi începe lucrul pentru generalul Zhou. Vei merge la mină cu Fei Long, nu-i așa? l-a întrebat Kaimera pe Akira.
- Da, și Chun, vei începe să îl învăța ce are de făcut, nu-i așa? a întrebat Akira, pentru că Chun deja acceptase să învețe de la Kaimera.
- Da, a răspuns Kaimera. Apoi s-au despărțit pentru a se pregăti. Akira a ieșit cu Fei Long.
Acum, Chun era în biroul lui Kaimera, iar acesta nu ascundea nimic. Îl lăsa pe Chun să învețe mai întâi despre programare. Deși părea că o ia de la zero, Kaimera era încrezător că Chun se va îmbunătăți considerabil. Și în timp ce Chun învăța să programeze, Chimera a început imediat să lucreze la proiectul solicitat de generalul Zhou.
- He, he, un chicotit i-a scăpat din gât lui Kaimera, făcându-l pe Chun să se întoarcă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Chun la rândul său.
- Se pare că tatăl copilului pune pe cineva să încerce să afle cine a scurs informațiile despre fiul său, a spus Kaimera, pentru că sistemul său trimitea un semnal de avertizare.
- Oare va ști că suntem noi? a întrebat Chun, cu o voce plină de curiozitate, dar fără nicio urmă de îngrijorare.
- Nu va știi, pentru că o să-l leg de prietenul lui, a răspuns Kaimera, înainte de a tasta rapid pe tastatură, în timp ce Chun privea cu neîncredere.
🐯...🐯...
- Domnul Kaimera și domnule Akira, sunt mai mult decât un simplu șef și subordonat, nu-i așa? a întrebat Fei Long în timp ce inspecta mina împreună cu Akira, în timp ce ceilalți erau împrăștiați prin preajmă. Akira a zâmbit ușor.
- Da, a răspuns Akira direct, fără să aibă de gând să-i ascundă nimic lui Fei Long, întrucât Fei Long fusese întotdeauna un membru valoros al rețelei sale.
- Și familia ta? Nu i-ar deranja dacă ar afla? a continuat să întrebe Fei Long. Akira a zâmbit ușor.
- S-ar putea să se opună, dar poate că nu vor îndrăzni să se opună direct, a răspuns Akira.
- Mă gândeam doar că familia ta, Akira, e numeroasă. Să te întâlnești cu cineva de același sex ți-ar putea cauza probleme. Dar, pe de altă parte, mi-am dat seama că nu ți-ar păsa de potențialele probleme, a spus Fei Long cu subînțeles.
- Exact așa cum era de așteptat de la tine, domnule. Da, nu mă interesează problemele care ar putea apărea. Nici reputația familiei nu mă interesează, a spus Akira zâmbind, arătându-și indiferența sinceră.
- Și tu, crezi că va fi vreo problemă cu asta? a întrebat Akira la rândul său.
- Nu, pentru că nu am pe nimeni deasupra mea. Sunt un orfan crescut de membri ai mafiei stradale și am făcut tot drumul până unde sunt astăzi. Nimeni nu-mi poate spune nimic, a spus Fei Long.
- Auzind asta, nu pot să nu te invidiez. Nu trebuie să porți povara numelui de familie; trebuie doar să te porți pe tine însuți, spuse Akira din inimă, fără să-l batjocorească deloc pe Fei Long pentru că era orfan, lucru pe care Fei Long îl înțelegea bine.
- E cum se spune, «cei dinăuntru vor să iasă afară, iar cei din afară vor să intre»? a întrebat Fei Long zâmbind.
- He, he, a răspuns Akira încet. Cei doi erau acum jos în mină pentru a inspecta operațiunile. De fapt, Akira nu avea nevoie să vină personal, dar era serios în ceea ce privește munca lui și tot ce era al lui. Faptul că a văzut-o cu propriii ochi l-a asigurat că funcționează exact așa cum își dorea. Chiar în timp ce se plimbau inspectând, a izbucnit o agitație.
- Șefu’, atenție! a răsunat strigătul lui Ken în timp ce pietrele de la foraj s-au prăbușit din cauza greșelii unui muncitor. Grămada de pietre și pământ a căzut spre Akira și Fei Long. Realizând ce se întâmplă, au fugit repede să se adăpostească, dar unele pietre tot i-au lovit. Gărzile de corp s-au grăbit să-l ajute pe Akira. Acum stătea pe jos, cu piciorul prins sub o piatră mare. Akira a strâns din dinți, simțind amorțeală și durere.
- Toată lumea, ajutați-mă să ridic această piatră! a strigat Ken, repezindu-se să-l vadă pe Akira. Akira s-a uitat în jur după Fei Long. Se părea că și Fei Long era rănit, dar nu strivit de o piatră ca el. Oamenii lui Fei Long s-au grăbit și ei să-l vadă pe șeful lor, lăsându-i pe cei doi nesupravegheați pentru că acesta este teritoriul lor. Doar oamenii lor sunt aici. Nu aveau cum să știe că un astfel de accident se va întâmpla.
Bip... bip...
O alarmă a sunat de la dispozitivul care monitoriza starea lui Akira, iar privirea lui Kaimera s-a îndreptat rapid spre ecranul unde îl supraveghea pe Akira. În fracțiunea de secundă în care Kaimera și-a întors privirea de la Akira pentru a se ocupa de treaba sa, s-a produs un accident.
- Ce se întâmplă? Chun, surprinsă de alertă, s-a uitat și el la ecran.
- A avut loc un accident, a spus Kaimera. A apăsat repede butonul de apel pentru a-l contacta pe Akira.
- Akira, mă auzi? întrebă Kaimera neliniștit, cu ochii ațintiți asupra ecranului. Chiar dacă vedea că Akira era în siguranță acum, el tot nu avea încredere.
(„Aud”) a răsunat vocea lui Akira. Kaimera l-a văzut pe Akira încruntându-se și a presupus că era rănit. Chun l-a sunat și el rapid pe Fei Long.
- Unde te doare? Spune-mi, a întrebat imediat Chimera. Ken și Kaiya îl ajutau acum pe Akira să-l ducă la biroul temporar.
(„Piciorul stâng”) a răspuns Akira scurt. Kaimera a auzit gălăgie prin cercelul lui Akira.
- Așteaptă acolo, vin. Kaimera lăsă totul baltă și se întoarse spre Chun.
- Vii cu mine? a întrebat Kaimera, știind că și Chun era îngrijorat pentru Fei Long.
- Hai să mergem, a răspuns Chun și a ieșit imediat după Chimera. Chimera a chemat imediat unitatea de operațiuni.
- Pregătiți elicopterul 02 la hangar, împreună cu echipamentul medical. Trebuie să-l folosesc. Și trimiteți doi piloți cu mine, a ordonat Kaimera, și asta a fost tot. Nu avea intenția să îi cheme pe ceilalți subordonați a lui Akira, a urcat într-o altă mașină, Chun l-a urmat, apoi Kaimera a plecat imediat.
- O să dureze ore întregi să ajungem la mină, spuse Chun, dându-și seama de timp.
- Nu-ți face griji, vom merge cu elicopterul, a răspuns Kaimera serios. Chun nu a mai pus nicio întrebare, văzând atitudinea lui Kaimera. Kaimera s-a dus repede la hangarul 02 menționat anterior, unde cineva îl aștepta să-i deschidă ușa. Imediat ce Kaimera a coborât din mașină, doi bărbați înalți și corpolenți, cu fețele acoperite de cagule, s-au apropiat de el.
- Am aranjat tot suntem gata de decolare, a spus unul dintre ei.
- Decolează. Mergem la mina de diamante, a ordonat calm Kaimera. Chun l-a urmat în tăcere, urcându-se conștiincios în elicopter. Ambii Obi și-au ocupat și ei locurile pe scaunul pilotului. Chun a rămas cu sufletul la gură văzând luxul din interiorul elicopterului, care putea găzdui zeci de oameni și avea echipament medical și targă în spate. Odată ce totul a fost pregătit, elicopterul a decolat imediat.
🐯...🐯...
- Ești bine, Akira? a întrebat Fei Long. Akira zăcea pe un pat în biroul temporar. Avea zgârieturi pe picioare și unele minore pe brațe, dar piciorul stâng sângera și era ușor umflat. Ken îi acordase primul ajutor și era sigur că nu era grav, dar avea nevoie de un control medical amănunțit.
Fei Long avea, de asemenea, tăieturi și vânătăi pe umăr din cauza loviturilor de pietre, dar rănile sale nu erau grave.
- Sunt bine. Mi-e puțin jenă, a mormăit Akira.
- Îți pierzi reputația? a întrebat Fei Long, nedumerit.
- Da, uite. Am înfruntat sute de dușmani și niciunul dintre ei nu a putut să mă zgârie, dar am fost rănit de acele pietre stupide? Mi-au ruinat reputația, a mormăit Akira. Fei Long a rămas uluit o clipă înainte de a chicoti ușor.
- Faptul că spui asta mă ușurează, a răspuns Fei Long. Inițial, voia ca cineva să-l ducă de urgență pe Akira la spital, dar Akira i-a spus că o să-l aștepte pe Kaimera, așa că nu s-au mișcat.
- Kai, l-a strigat Akira pe Kaimera prin cercel.
(„Aproape am ajuns”,) a răspuns Kaimera, chiar dacă Akira nu întrebase încă nimic.
- Nu e nevoie să te grăbești. Nu sunt grav rănit, a răspuns Akira. Fei Long știa deja că Akira comunica cu Kaimera prin cercel, așa că nu bănuia nimic despre faptul că Akira vorbea singur.
(„Taci”,) a răspuns Kaimera scurt.
- Hei, nu poți fi supărat pe mine, a răspuns Akira, cu o urmă de râs în voce, complet netulburat de tonul lui Kaimera.
(„Nu sunt supărată pe tine”,) a răspuns Kaimera.
- Și nu te învinovăți. A fost un accident, a subliniat Akira. Kaimera a tăcut o clipă.
- Kai, a strigat Akira către Kaimera, vocea lui înmuindu-se pentru că îi cunoștea temperamentul celuilalt.
(„Știu”,) a răspuns Kaimera scurt, ca de obicei.
(„Aproape am ajuns. Pregătiți-vă oamenii”), a spus Kaimera înainte de a întrerupe semnalul.
- Ken, Kaimera este aproape aici, i-a spus Akira subordonatului său. Ken le-a ordonat imediat oamenilor săi să evacueze platforma de aterizare, știind că Kaimera venea cu elicopterul. Curând, s-a auzit sunetul palelor rotorului. După un timp, silueta înaltă și impunătoare a lui Kaimera a intrat înăuntru. Chun se dusese să-l găsească pe Fei Long. Kaimera i-a scanat imediat corpul lui Akira cu privirea.
- Mișcă-te, i-a ordonat Kaimera lui Obi, care coborâse cu el. Ken a pășit înainte să-l ajute, l-a așezat pe Akira pe o targă și l-a ridicat în elicopter. Fei Long, Chun, Ken, Doya și un alt apropiat al lui Fei Long, aveau să se întoarcă cu ei. Ceilalți aveau să rămână acolo pentru a lămuri lucrurile și să-i urmeze cu mașina. Odată ce toată lumea era în elicopter, acesta a decolat, ducându-i direct la spital. Ken a contactat spitalul Asistenta lor desemnată era deja în așteptare. Akira a fost condus la un pat, iar Kaimera i-a efectuat apoi un alt examen medical preliminar.
- Pari să ai o problemă cu glezna, dar nu cred că e gravă, a spus Kaimera cu ușurare după o examinare rapidă. A recunoscut că fusese foarte îngrijorat mai devreme pentru că nu văzuse direct cât de grav rănit era Akira, chiar dacă acesta reușise să comunice cu el.
- Ți-am spus că nu e nimic grav, a spus Akira zâmbind. Kaimera i-a mângâiat ușor obrazul lui Akira.
- Până când nu văd cu ochii mei nu sunt liniștit, a spus Kaimera, lucru pe care Akira l-a înțeles perfect. A zâmbit înainte ca fața lui să se încrunte.
- Hei, trebuie să faci bucăți pietrele alea! Este o pedeapsă pentru că m-au făcut să arăt rău. M-am luptat cu sute de oameni fără nicio zgârietură, dar pietrele alea au îndrăznit să mă rănească! s-a plâns Akira, încercând parțial să-i schimbe starea de spirit lui Kaimera.
- Atunci de ce nu folosești sabia ta preferată ca să tai acele pietre? a întrebat Kaimera. Știa de ce spusese Akira asta.
- Mi-e teamă să nu zgârii sabia, a răspuns Akira chicotind. Kaimera a oftat ușor.
- O sabie nu valorează mai mult decât tine, Akira, a spus Kaimera.
- Știu. Prețul meu e mai mare decât acele săbii, mai mare decât acele diamante, a spus Akira, ridicând bărbia, înainte ca Kaimera să-l ciupească de obraz.
- E bine că îți dai seama de asta, a răspuns Kaimera. Akira s-a crispat pentru că obrazul i-a fost ciupit. Acum, doar ei doi erau în spatele elicopterului; ceilalți erau așezați la locurile lor. Akira și-a frecat obrazul și i-a zâmbit lui Kaimera după ce el i-a eliberat mâna.
- Crezi că a fost un accident? a întrebat Kaimera. Akira a tăcut.
- Nu știu. Va trebui să investigăm mai departe. Mai mulți muncitori au fost răniți, a răspuns Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare și a spus că va investiga problema în continuare.
Curând au ajuns la spital, unde personalul îl aștepta deja pe Akira pe acoperiș. Akira a fost coborât, urmat îndeaproape de Kaimera. Fei Long a mers și el pentru alte examinări medicale. Inițial, personalul l-a pus pe Kaimera să aștepte în afara camerei de urgență, dar Kaimera a radiat răceală și indiferență față de toată lumea. Un oficial de rang înalt al spitalului a contactat apoi pe toată lumea, informându-i că Kaimera are voie să intre. Acum, Kaimera stă aproape de Akira în permanență.
Pe scurt, Akira are o fractură la gleznă și va trebui să poarte o orteză de gleznă timp de o lună și jumătate până la două luni. Acum Akira este cel cu o expresie rece.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera pe un ton mai blând.
- Nu pot exersa mânuirea sabiei, s-a plâns Akira.
- Trebuie să te recuperezi. Nu va dura mult, doar urmează instrucțiunile doctorului, a spus Kaimera serios.
- Bine că stai cu mine zilele astea, a spus Akira, ceea ce era momentul perfect pentru Akira ca cineva să aibă grijă de el.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un mormăit. După ce l-a îngrijit pe Akira, Kaimera l-a scos din camera de urgență. Toată lumea îl aștepta afară. Ken s-a dus imediat să achite facturile, apoi au urcat cu toții în mașina care îi aștepta pentru a se întoarce la reședința lor. La sosirea acasă, Kaimera l-a dus pe Akira direct în dormitor, deoarece corpul său era acoperit de praf și de pământ. Feilong și Chun se aflau și ei în camera lor.
- Vreau să fac o baie și să mă spăl pe cap, a spus Akira. Kaimera l-a privit o clipă înainte de a da din cap și a dispărea în baie. A deschis robinetul și a pregătit articolele de toaletă pentru Akira. Odată ce totul a fost gata, a ieșit și a constatat că Akira se dezbrăcase de tot, cu excepția lenjeriei intime.
- Nu-mi pot scoate lenjeria intimă, a spus Akira zâmbind. Kaimera a rânjit înainte de a-l ajuta pe Akira să-și scoată lenjeria intimă, lăsându-l complet gol. Kaimera s-a încruntat ușor văzând micile abraziuni și zgârieturi de pe corpul lui Akira.
- Te porți ca și cum n-aș fi avut niciodată răni, a spus Akira, înțelegând semnificația din ochii lui Kaimera.
- E mai bine să nu ai una, a răspuns Kaimera, apoi l-a dus pe Akira la cadă, pe care o umpluse deja cu apă. Kaimera a pregătit și un suport pentru picior pentru Akira, ca orteza de gleznă să nu i se ude.
- Ah, ce bine mă simt, a spus Akira după ce s-a așezat în apa caldă. Kaimera s-a așezat pe marginea căzii ca să-l ajute pe Akira să se îmbăieze.
- Îți voi spăla părul, a spus Kaimera, înainte de a-i pune un prosop sub gâtul lui Akira, ca acesta să-și poată da confortabil capul pe spate. Apoi, Chimera i-a spălat ușor părul lui Akira.
- Mmm, te pricepi foarte bine la masarea capului, a spus Akira, închizând ochii. Kaimera privea cu răbdare trupul gol al iubitului său sub apa limpede din cadă. Nu era că îi lipseau sentimentele, dar Akira era ranit și nu voia să-l rănească și mai mult.
- Nu faci o baie cu mine? Poți veni în cadă cu mine. E imensă! a spus Akira, pentru că cada făcută la comandă era suficient de mare pentru a încăpea confortabil două persoane. Kaimera nu a răspuns, dar s-a dezbrăcat.
După ce s-a dezbrăcat, Chimera l-a coborât ușor pe Akira în apă împreună cu el, având grijă să nu-i atingă glezna care se sprijineau pe perna moale pe care o pregătise. Apoi a început să-i frece cu grijă corpul.
- Ți s-a mărit dragonul? a spus Akira chicotind, simțind organul genital al lui Kaimera apăsându-i pe fese.
- Depinde de starea sa de spirit, a răspuns Kaimera.
- Te ajut să-ți reduci durerea? M-am lovit doar la gleznă, dar gura și mâinile mele sunt încă bine, a spus Akira, chicotind încet. Kaimera l-a sărutat pe Akira pe umăr.
- Se va calma curând. E normal să fie agitat când e cu tine, a răspuns Kaimera, ca și cum ar fi discutat despre vreme. Akira s-a întors cu fața spre el.
- Dar vreau să ajut, a spus Akira, mișcându-și ușor fesele în joacă.
Brusc...
- Ah! a strigat Akira în timp ce Kaimera s-a aplecat și l-a mușcat tare de umăr, lăsând o urmă de dinții. Kaimera a lins apoi ușor semnul, trimițându-i lui Akira fiori pe șira spinării.
- Ți-am trezit emoțiile? a șoptit Kaimera la urechea Akirei.
- Tot mai ai de gând să întrebi? a replicat Akira.
- He, he, cine ar ști că, pe lângă faptul că îți place să folosești violența în sexul cu alții, în adâncul sufletului îți place când și alții sunt violenți cu tine? a spus Kaimera. Akira a chicotit din nou.
- Numai tu știi asta, pentru că ești singurul care ar fi violent cu mine, a spus Akira cu un rânjet. Kaimera l-a tras pe Akira de păr de la spate, întorcându-i fața spre el, apoi l-a sărutat imediat.
- Mmm, limbile fierbinți împletite și buzele intens zdrobitoare l-au făcut pe Akira să gemă de plăcere. El l-a sărutat pe Kaimera la rândul său. Odată satisfăcut de sărut, Kaimera și-a mutat buzele pe gâtul Akirei, alternând mușcături și lăsând urme de dinți, înainte ca mâna lui Kaimera să se miște pentru a-i cuprinde și mângâia penisul lui Akira.
- Mmm, mă ofer voluntar să fac asta pentru tine mai întâi, a spus Akira cu o voce răgușită.
- Nu contează cine o face primul, a răspuns Kaimera, mângâind încet și în mod repetat penisul lui Akira sub apa caldă. Mișcările mâinilor sub apă ale lui Kaimera nu erau un obstacol; exersase intens tehnicile subacvatice.
- Ah... Kai... Mmm... Akira se sprijini de pieptul puternic al lui Kaimera, copleșit de plăcere. Degetele de la picioare i se încordară, chiar și de la cel rănit. Cealaltă mână a lui Kaimera îi masau sfârcurile lui Akira. Respirația sacadată a lui Akira se amestecă cu stropii de apă proveniți de la mișcările lor. Corpul lui Akira se înroși de emoție intensă înainte să-și dea drumul. Apoi, Kaimera îl sărută ușor și afectuos pe umăr pe Akira.
- E rândul meu acum, a spus Akira zâmbind. Kaimera nu a obiectat, dar l-a ridicat pe Akira și l-a așezat pe marginea căzii ca să nu-l zdruncine.
Glezna lui Akira era expusă, iar Kaimera stătea acolo, mângâindu-și propriul penis în fața lui.
- Pot să ejaculez pe fața ta? A întrebat Kaimera. Akira a zâmbit.
- Hai, a răspuns Akira. Apoi a luat erecția lui Kaimera, mângâind-o cu mâna, în timp ce își folosea simultan buzele și limba pentru ai face plăcere lui Kaimera, care stătea încordat de extaz. Mâinile puternice ale lui Kaimera i-au mângâiat capul lui Akira. Akira era concentrat să-și ajute persoana iubită să se relaxeze. Când Kaimera a simțit că era pe cale să se elibereze, și-a luat propria erecție și a început să o mângâie. Akira și-a dat capul pe spate, așteptând eliberarea lui Kaimera, care apoi a aterizat pe fața lui Akira. Kaimera a închis ochii, fără să simtă niciun dezgust, până când Kaimera nu a terminat. Akira a deschis apoi ochii; o parte din sperma lui Kaimera i se prelingea pe colțul gurii. Akira i-a lins încet colțul gurii cu limba lui mică.
- Gustul nu e deloc rău, a spus Akira. Kaimera a privit scena din fața lui cu reținere, căci Akira părea destul de atrăgător.
- Dacă îmi pierd cumpătul, o să te rănești, a spus Kaimera.
- Sunt dispus să fiu rănit, a răspuns Akira.
- De fapt, nu trebuie să așteptăm până în ziua în care vom putea fi împreună în mod deschis. Putem doar să fim intimi, Kai, cu excepția cazului în care ești dezgustat de corpul meu, a întrebat Akira. Kaimera s-a încruntat imediat.
- Serios, spuse Chimera, cu o voce plină de suspiciune,
- E un gând ridicol. Nu te-aș antipatiza niciodată.
- Atunci de ce nu vrei să faci sex cu mine? Nu mai suntem tineri, Kai, a întrebat Akira direct.
- Te iubesc atât de mult, Akira, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să se înroșească la față. Chiar dacă știa asta, inima i-a bătut nebunește la auzul acestui lucru.
- Și eu te iubesc, a răspuns Akira.
- Practic sunt deja cu ochii pe tine tot timpul, chiar dacă suntem în părți opuse ale lumii, a spus Kaimera.
- Și apoi? a continuat Akira.
- Dacă te-aș poseda cu adevărat, trup și suflet, știu că nu aș putea opri această urmărire obsesivă. Și s-ar putea să-l împiedice pe bunicul tău să-ți încredințeze conducerea familiei. Ar putea chiar să-mi folosească prezența pentru a te forța să renunți la poziția pentru care ai năzuit atât de mult, a răspuns Kaimera pe un ton serios. Akira a făcut o pauză, fără să se aștepte ca Kaimera să-i acorde prioritate mai presus de orice.
- Toată lumea spune că ești psihopat, dar habar n-au că sunt chiar mai psihopat decât tine, a spus Kaimera, cu ochii strălucind. Akira a înțeles ce voia să spună Kaimera. Kaimera se temea că nu se poate controla în a-l urma și a se exprima față de Akira, iar acest lucru i-ar putea cauza lui Akira probleme cu bunicul său.
- Știi perfect că nu-mi pasă deloc de reputația familiei mele, a replicat Akira.
- Da, știu. Dar nu uita că încerci să-ți construiești propria identitate și putere, folosind reputația familiei la început, ca să o poți controla și să o dărâmi în viitor. De aceea sunt răbdător, până când obții tot ce-ți dorești, spuse din nou Kaimera. Akira se opri să se gândească, iar ceea ce spusese Kaimera era adevărat.
Era inevitabil ca Akira să exploateze reputația familiei pentru a-și construi propria imagine de măreție, astfel încât să poată prelua controlul asupra familiei.
- Chiar nu-ți poți controla subconștientul, nu-i așa? a întrebat Akira, zâmbind, înțelegându-l bine pe Kaimera.
- În zilele noastre, motivul pentru care te împiedic să arăți prea multă afecțiune în fața celorlalți este parțial pentru că mi-e frică de propriile sentimente. M-ar face doar să vreau să te posed mai mult, până în punctul în care nu mi-ar mai păsa de nimeni altcineva, a explicat Kaimera în continuare. Akira a înțeles apoi clar că, dacă el și Kaimera s-ar atașa fizic și emoțional, Kaimera ar deveni excesiv de obsedat de el, ceea ce ar putea fi o slăbiciune și ar putea ruina planul lui.
- Cine ar crede că acesta este motivul? Dar eu, fiindcă am fost cu tine aproape toată viața, te cred, a spus Akira zâmbind.
- Dar crede-mă, Kai, nu mai trebuie să ne ascundem sentimentele. Poziția de lider nu mai este valoroasă pentru mine. Ceea ce am... persoana care mă prețuiește cel mai mult acum ești tu, a spus Akira serios. Cei doi s-au privit în ochi cu o emoție profundă.
- Ești sigur, Akira? a întrebat Kaimera.
- Sunt sigur, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit ușor. Cei doi nu vorbiseră deschis despre asta, pentru că amândoi aveau propriile responsabilități.
- Atunci hai să așteptăm până îți revii și apoi vom vorbi din nou despre asta, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut.
- Dar acum, hai să facem o baie și să ne spălăm. S-ar putea să răcești, a spus Kaimera, în timp ce amândoi erau încă goi. Apoi, Kaimera l-a îmbăiat pe Akira și pe el, s-au îmbrăcat și au ieșit să ia cina cu Fei Long și Chun, care deja așteptau.
- Dacă nu mi-ar fi spus Ken, aș fi crezut că dormi, a tachinat Fei Long.
- Trebuia doar să vorbesc cu Kaimera despre ceva, a răspuns Akira. Kaimera îl cărase pe Akira în sufragerie, pentru că se hotărâseră să nu-și mai ascundă sentimentele și acțiunile.
- Hmm, de ce simt că domnul Akira e într-o dispoziție bună, în ciuda faptului că e rănit? întrebă Chun curios, știind că lui Akira nu-i va păsa, motiv pentru care îndrăzni să întrebe.
- Ei bine, e ceva care mă face să am o dispoziție bună, a spus Akira râzând.
- Hai să mâncăm. Trebuie să-ți iei medicamentul mai târziu, a spus Kaimera înainte să se așeze să ia cina împreună. Pe tot parcursul mesei, Kaimera a luat mâncare încontinuu și i-a servit-o lui Akira, chiar și hrănindu-l, ceea ce l-a făcut pe Akira să zâmbească tot timpul.
- Astăzi e o zi foarte ciudată, a spus Chun, simțind o schimbare în atmosfera din jurul lui Kaimera și Akira.
- Mâncarea e mai dulce, nu-i așa? a întrebat Fei Long, tachinându-l pe Akira.
- Hm, a răspuns Chun.
- Recunoaște pur și simplu că ești gelos, Fei Long, a spus Akira, înclinându-și capul cu mândrie. Fei Long a chicotit ușor.
- Așa e, te invidiez, a spus Fei Long, uitându-se la Chun, care stătea acolo cu o expresie inocentă, continuând să mănânce. Fei Long nu a spus nimic, cunoscând bine personalitatea lui Chun. Cât despre Kaimera și Akira, păreau că își creau propria lume doar pentru ei înșiși.
Capitolul 24
- Spui că pista financiară duce la generalul Hui? a întrebat generalul Zhou. Trecuseră trei zile de când Akira fusese rănit, iar Kaimera descoperise că persoana care primise banii din fraudarea altora era liderul unei țări vecine. Prin urmare, l-au chemat pe generalul Zhou pentru a discuta problema. Generalul Zhou aflase abia recent despre rănirea lui Akira, deoarece oamenii lui Akira o păstraseră secretă pentru a împiedica inamicul să găsească o ocazie să-i facă rău în acest timp, chiar și în prezența lui Kaimera.
- Da, și sunt sigur că există oameni puternici în țara voastră care îi ajută și colaborează cu ei. Voi investiga cine sunt, a spus Kaimera. Akira a stat lângă el ascultând, în timp ce Fei Long a zburat înapoi în Hong Kong pentru a se ocupa de afaceri. Doar Chun a rămas aici pentru a învăța de la Kaimera, dar Fei Long avea să călătorească înainte și înapoi pentru al vedea pe Chun.
- Și vor ști că cineva știe despre ei? a continuat generalul Zhou să întrebe.
- În niciun caz. Kaimera poate ascunde asta, a răspuns Akira.
- Mă ușurează să aud asta. Nu vreau să vă fac probleme, a răspuns generalul Zhou.
- Apropo, ce mai face generalul Su acum? a întrebat Akira cu un ușor zâmbet. Generalul Zhou și Yang An au schimbat scurte priviri.
- Vă referiți la știrile care fac titluri chiar acum, domnule Akira? a întrebat Yang An. Akira a dat din cap.
- În prezent se apără, se pare că a fost o înscenare de la răufăcători, a răspuns Yang An. Akira a chicotit încet.
- Este vorba despre domnul Akira? a întrebat imediat generalul Zhou.
- Fiul său pur și simplu ne-a nemulțumit puțin, spuse Akira sincer, fără nicio încercare de a ascunde ceva, știind foarte bine că generalul Zhou și generalul Su nu erau în relații bune.
- A, cred că ar trebui să vă mulțumesc atunci, din moment ce eu și el suntem de tabere opuse. El e cel pe care îl suspectez în legătură cu banda de escroci.
- Acelea bande de escroci sunt în centrul problemei, a răspuns generalul Zhou la fel de direct.
- I-am dat doar fiului său câteva mici lecții ca să nu mai facă probleme cuiva, a adăugat Akira, în timp ce Kaimera asculta în tăcere.
- Apropo, ați avut un accident? Nu știam, a întrebat Yang An, observând glezna lui Akira.
- Doar un accident minor, nimic grav, a răspuns Akira. Generalul Zhou nu a insistat mai mult asupra subiectului, știind că, dacă Akira ar fi vrut să-i spună, ar fi spus-o. Nu voia să se implice prea mult. Înainte ca Kaimera să-i dea o sarcină lui Yang An, Yang An a promis că o va face. Au vorbit o bună bucată de vreme, apoi generalul Zhou și Yang An s-au scuzat pentru a pleca.
- Sunt aceștia doi absolut de încredere? L-a întrebat din nou Akira pe Chimera.
- Poți avea încredere în ei, a răspuns Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Trebuie să zburăm înapoi în Japonia peste două zile pentru că mă întorc să iau pământul mamei mele, a spus Akira. Akita îl contactase pe Ken spunându-i că va aduce actul de proprietate, așa că Akira a aranjat o întâlnire.
- Da, pentru că sunt deja conectat la rețeaua de aici și pot lucra de la distanță. Dacă este ceva ce trebuie făcut cu adevărat, aș putea să-i cer ajutorul lui Yang An, a spus Kaimera.
- Bine, atunci ne întoarcem în două zile, a spus Akira. Acum, când este acasă, Kaimera îl poartă oriunde merge, iar Akira nu a plecat nicăieri de când s-a rănit, pentru că nu vrea ca nimeni să știe.
- Și cum rămâne cu rana ta? a întrebat Kaimera, uitându-se la glezna lui Akira. Akira se plânsese mult în ultima vreme pentru că nu reușise să meargă nicăieri. Din fericire, Kaimera încă îl luase pentru a-și elibera puterea prin sabie.
- Chiar și cu glezna rănită, încă pot să-mi mânuiesc sabia și stând jos. A spus Akira optimist, considerând că ar fi un antrenament în cazul în care cineva ar încerca să-l atace în timp ce nu se putea mișca; totuși, putea riposta.
- Cred că ar trebui să încep să mă antrenez. Mă va ajuta să scap de plictiseală, a spus Akira zâmbind. Știa că dacă dușmanii lui ar ști că e rănit, ar putea încerca să-l asasineze cu siguranță.
- Nu-i subestima, a subliniat Kaimera.
- Știu, știu. Roman tocmai m-a certat pentru că am fost neatent, a spus Akira, știind că prietenii lui știau deja și erau ușurați să vadă că nu era grav rănit. Chiar dacă nu i-au spus cuvinte dulci și nu i-au exprimat îngrijorare sinceră, Akira știa că cei trei prieteni ai lui erau cu adevărat îngrijorați pentru el.
- Și cum rămâne cu evenimentul de lansare a noii colecții de bijuterii? a întrebat Kaimera.
- Va fi la fel ca de obicei. Chiar dacă va trebui să folosesc un scaun cu rotile, tot voi merge la eveniment, a răspuns Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare, știind că nu putea refuza.
- Am primit designul de la Taiga și l-am trimis echipei de producție. Ar trebui să fie gata în mai puțin de o lună. Între timp, s-ar putea să fie nevoie să merg la companie pentru întâlniri privind aranjamentele evenimentului, a spus Akira serios în timp ce discuta despre muncă.
- Apropo, pregătește-mi dovada salariilor angajaților «fantomă». Când mă întorc, i-o voi arăta bunicului meu, ca să știe ce a mai făcut iubitul său frate mai mic, a spus Akira.
- Bunicul tău nu a fost hotărât cu propriul său frate, totuși are așteptări de la tine în privința hotărârii, a spus Kaimera.
- Vrea să-l ajut să țină familia în frâu, dar nu se poate abține să nu fie blând la inima. Mă scoate din minți, a mormăit Akira.
- Chiar dacă i-am spus să le dea pur și simplu postul, a refuzat. Dar apoi s-a dus și le-a acordat un fel de tratament preferențial. E un bătrân atât de contradictoriu, a spus din nou Akira, lucru pe care Kaimera l-a înțeles bine.
- Multe lucruri se vor întâmpla când ne vom întoarce de data asta. Ești pregătit? a întrebat Akira.
- Sunt gata, a răspuns Kaimera. Apoi Akira a zâmbit.
Și apoi a sosit ziua întoarcerii în Japonia. Cu o zi înainte de plecare, Akira l-a chemat pe generalul Zhou pentru o altă discuție despre operațiunea pe termen lung a lui Kaimera.
Pentru comunicarea la distanță, contactul se va face prin satelit. În ceea ce privește sarcina atribuită lui Yang An, el nu a avut încă ocazia, lucru care nu l-am deranjat pe Kaimera. De fapt, l-ar fi putut pune pe Obi să se ocupe de ea în schimb, dar voia ca Yang An să fie implicat, așa că i-a încredințat-o lui.
În această călătorie, Chun se va întoarce cu Kaimera și Akira, rămânând și el la casa lui Akira, deoarece trebuie să învețe de la Kaimera. Akira l-a contactat deja pe Aon și l-a informat că Ren va învăța secrete de la Kaimera și că au stabilit deja o dată.
Când mașina a oprit în fața casei, oamenii lui Akira îl așteptau cu un scaun cu rotile, așa cum îi anunțase Ken dinainte. Kaimera l-a ajutat pe Akira să se urce în scaunul cu rotile, iar ochii lui Akira au căzut asupra apropiatului bunic care stătea și îl privea.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Domnul Akira este rănit? a întrebat cealaltă persoană, părând ușor nedumerită.
- Doar un accident minor, nimic grav. Bunicul vrea să vin să-l văd? a întrebat Akira, știind exact ce voia să spună după ce fusese plecat mult timp. Ori de câte ori venea acasă, bunicul său punea pe cineva să-l aștepte ca să-i spună să vină să-l vadă.
- Da, dar dacă domnul Akira nu este disponibil, îl voi anunța pe bunicul dumneavoastră, a răspuns confidentul bunicului.
- Hmm, chiar nu e convenabil, spuse Akira nu voia să se forțeze să-și vadă bunicul, știind că acesta avea să vină să-l vadă până la urmă.
- Da, a răspuns confidentul apropiat al bunicului înainte de a pleca. Apoi, Kaimera l-a dus pe Akira în casă cu scaunul cu rotile, în timp ce Doya l-a dus pe Chun în casa mai mică, aceeași în care locuia Kaimera, deoarece avea mai multe dormitoare și era convenabil pentru a-l învăța cum să se descurce.
- Ar trebui să iei o pauză, Kai. Ai lucrat tot timpul în avion, a spus Akira.
- Ți-am pregătit dovezile. Ți-am trimis deja dosarele, a spus Kaimera.
- Mulțumesc, a spus Akira zâmbind. Kaimera l-a ridicat pe Akira și l-a așezat pe canapea, apoi i-a adus un fotoliu pe care să-și odihnească picioarele.
- Să facem un pariu dacă bunicul meu va veni să mă vadă azi sau mâine? a întrebat Akira, deoarece se făcea destul de târziu.
- Astăzi, a răspuns Kaimera. Akira s-a încruntat.
- Mi-ai furat răspunsul! a mormăit Akira.
- E vina ta că ești lent, a ridicat ușor din umeri Kaimera. Akira și-a mijit ochii gânditor.
- Atunci o să-i spun lui Ken să-i spună bunicului să vină să mă vadă mâine, a spus Akira cu viclenie. Kaimera a chicotit încet.
- Ești foarte plin de trucuri, a spus Kaimera, deloc serios, știind că Akira n-ar face asta; doar îl tachina.
- Vrei să mergi la baie sau vrei să faci ceva? a întrebat Kaimera.
- De ce? a întrebat Akira la rândul său.
- Voi lua o parte din echipament ca să-l instalez la căsuța mea, a spus Kaimera, întrucât nu avea să fie aici decât peste câteva zile.
- Du-te și vezi-ți de treaba ta. Eu mă voi odihni aici o vreme. Dacă trebuie să merg undeva, o să-l chem pe Ken, a spus Akira.
- Contactează-mă pe mine, repetă Kaimera serios. Akira zâmbi.
- Bine, a răspuns Akira.
- Cheamă-mă. Fie că e vorba de baie sau de orice altceva, pur și simplu cheamă-mă. Ai înțeles? a subliniat Kaimera după conversația lor deschisă, confirmând că nu își vor mai ascunde relația. Kaimera se atașase cu adevărat mai mult de Akira.
- Bine, atunci te chem doar pe tine, da? a spus Akira zâmbind. Nu s-a simțit deloc stânjenit; de fapt, i-a plăcut destul de mult.
- Bine, a răspuns Kaimera înainte de a se îndrepta spre reședința lui, în timp ce Akira și-a luat iPad-ul și a început să se uite la ceva.
- Ah... oh... mmm, gemetele tânărului veneau de pe iPad-ul pe care Akira îl urmărea întins pe canapea. Deși volumul nu era tare, liniștea din cameră permitea oricui intra să audă sunetele slabe.
- La ce te uiți, Akira? a răsunat vocea bunicului lui Akira, făcându-l pe Akira să ridice privirea. L-a văzut pe bunicul său apropiindu-se cu confidentul său și cu Ken. Ken era pe punctul de a-i spune ceva lui Akira, dar bunicul său a intrat primul. Akira a închis calm videoclipul pe care îl urmărea, fără să se grăbească.
- Mă uit la un clip, bunicule. Sunt atât de mulți actori noi arătoși în ziua de azi, a recunoscut Akira fără menajamente că se uită la porno, dar că e clip porno gay – pur și simplu nu i-a spus bunicului său.
- Prostii, mormăi bunicul său, privind glezna nepotului său cu o expresie mai blândă. Akira se ridică în șezut.
- Nu o să mor așa ușor, a replicat Akira în glumă.
- O rană ca asta nu te va ucide, a răspuns bunicul Akirei, înainte de a se așeza pe o altă canapea.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat bunicul Akirei pe un ton serios. Akira a explicat apoi, fără să ascundă nimic, că a fost cauzat de o alunecare de teren în mină.
- De ce trebuie să vezi cu ochii tăi? Poți să-ți trimiți oamenii să verifice, a mormăit bunicul Akirei.
- Întotdeauna am făcut așa, bunicul știe asta. În plus, a fost un accident. Cine ar fi putut ști dinainte? a răspuns Akira. Kaimera verificase că fusese într-adevăr un accident, așa că nu era prea îngrijorat.
- Fii mai atent data viitoare, a spus bunicul Akirei, în timp ce îl întreba puțin mai mult despre starea lui.
- Unde este Kaimera? a întrebat bunicul Akirei, observând că Kaimera nu era prezent.
- E în căsuță, are treabă de făcut, a spus Akira. Bunicul său a dat din cap în semn de aprobare.
- Din moment ce ai venit până aici ca să mă vezi, bunicule, am ceva despre care vreau să vorbesc cu tine, a început Akira.
- Despre ce vorbești? a întrebat bunicul la rândul său.
- Mă enervează foarte tare fratele mai mic al bunicului și nerușinarea lui, a spus Akira serios, făcându-l pe bunicul său să se oprească o clipă. Atmosfera jucăușă inițială se transformase într-o atitudine serioasă și rece din partea nepotului său.
- Despre ce vorbești? a întrebat bunicul lui Akira. Akira a deschis apoi dosarul pregătit de Kaimera și i l-a arătat bunicului său, explicându-i că zece angajați fictivi fuseseră adăugați la compania sa, iar banii ajunseseră în buzunarele familiei bunicului său vitreg. Bunicul lui Akira stătea citind și revizuind toate dovezile cu o expresie serioasă.
- Aceasta este compania mea privată. Nu sunt de acord cu faptul că îmi fac asta. Dacă ar fi compania bunicului meu, aș încerca să trec cu vederea pentru că știu că probabil nu ai vrea să facă mare caz din asta cu fratele tău mai mic, a spus Akira serios, făcându-l pe bunicul său să amuțească imediat.
- Aceasta este o delapidare flagrantă, a subliniat Akira, pentru a-l împiedica pe bunicul său să considere acest lucru normal. Akira se întrebase anterior de ce bunicul său nu era mai hotărât cu fratele său mai mic. În urma investigațiilor, a aflat că, înainte ca mama bunicului său să moară, aceasta îi încredințase bunicului său sarcina de a avea grijă de fratele său mai mic, adică pe bunicul Rong. Bunicul lui Akira promisese asta și se ținuse de cuvânt de atunci. Akira consideră asta absurd. Dacă Rong ar fi fost o persoană mai bună cu bunicul lui, pe Akira nu l-ar fi deranjat dacă bunicul său ar fi vrut să-l ajute pe fratele său mai mic.
- Știu că ești îngrijorat pentru bunicul Rong, dar nu mai e un copil. E bătrân și aproape pe moarte. De ce trebuie să-i susții familia când are și el copii și nepoți? i-a amintit Akira bunicului său acest lucru.
- Cum vrei să gestionez asta? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Dacă bunicul nu vrea să fiu drastic cu el, vreau să-mi dea înapoi toți banii. Am toate dovezile despre când au început și s-au terminat plățile, precum și suma. Nu voi percepe nicio dobândă. Îmi vreau doar banii înapoi, a spus Akira serios. Bunicul său a tăcut o clipă, pentru că a văzut și el dovezile și știa suma exactă pe care cealaltă parte i-o datora lui Akira. Bunicul lui Akira era sigur că fratele său mai mic nu avea bani pentru ai rambursat.
- Dacă îți este atât de greu să îmi dai conducerea familiei, eu nu sunt obligat să accept. Dar voi separa totul de familie; nu mă voi implica, nu voi gestiona absolut nimic. Dacă bunicul vrea să-l ajute pe bunicul Rong, atunci dă-i tot ce ai, a spus Akira sarcastic, făcându-i fața bunicului său să se încordeze imediat.
- Nu, a spus ferm bunicul Akirei.
- Deci, ce vei face, bunicule? a insistat Akira. Bunicul său a oftat ușor.
- Mă duc să vorbesc eu însumi cu bunicul tău vitreg. Tu te odihnești acum, iar eu voi veni să te vizitez din nou, l-a întrerupt bunicul Akirei, dându-i înapoi iPad-ul.
- Trimite acele fișiere oamenilor lui. Voi discuta din nou despre asta cu el, l-a instruit Akira pe Ken să se ocupe de problemă. Bunicul său s-a întors imediat la casa principală, instruindu-și oamenii să-l cheme pe al doilea său bunic pentru o discuție.
- Ai trimis pe cineva să aducă crabul? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Da, a răspuns Ken. Akira nu a spus nimic, deoarece nu era diferit de ceea ce se aștepta el. Akira i-a dat lui Ken câteva instrucțiuni înainte de al suna pe Kaimera să îl aducă pe Chun la cină cu ei.
- O să fiu atent la ce vorbește bunicul tău cu bunicul tău vitreg, a spus Kaimera după cină. După aceea, Kaimera l-a pus pe Akira în scaunul cu rotile și l-a plimbat prin grădină ca să nu se plictisească.
- Bine, las în seama ta, a răspuns Akira.
- Hai să mergem împreună la companie mâine, a spus Akira, privind spre Kaimera, care împingea căruciorul pentru el.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Ce se descurcă Chun? a întrebat Akira despre Chun, care se antrena cu Kaimera.
- Învață repede și are mult curaj și o notă de nebunie, a răspuns Kaimera.
- Singurul dezavantaj este impulsivitatea lui, dar Fei Long a spus că s-a calmat mult față de înainte, i-a spus Kaimera lui Akira.
- Hmm, ar fi bine dacă cineva de încredere și priceput te-ar putea ajuta. Ai putea să te odihnești puțin, a spus Akira, exprimându-și îngrijorarea pentru Kaimera.
- Simpla apropiere de tine e ca o pauză, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit, înțelegând ce voia să spună Kaimera. Când erau departe unul de celălalt, Kaimera trebuia să-l verifice constant pe Akira din cauza fusurilor lor orare diferite. Dar fiind împreună, Kaimera putea fi aproape de Akira, oferindu-i și timp să se odihnească.
- Ți-am spus de mult timp să vii să stai cu mine, dar n-ai vrut, a mormăit Akira, nu chiar serios.
- Încă trebuie să-l ajut pe șef cu niște treburi. Mai sunt multe lucruri nefinalizate. Cum ar trebui să stau aici? a spus Kaimera.
- Atunci de ce ești aici acum? a întrebat Akira tachinându-l.
- Pentru că am lămurit lucrurile cu apropiații șefului, iar șeful are oameni de încredere alături, mă simt sunt ușurat acum, a spus Kaimera. Dar asta nu însemna că îl neglija pe Roman. Încă supraveghea lucrurile pentru Roman, doar că nu mai lucra la fel de îndeaproape ca înainte.
- Te referi la Keith, iubitul lui Roman, nu-i așa? a spus Akira.
- Da, a răspuns Kaimera, parțial pentru că a văzut că Keith era priceput și potrivit să fie alături de Roman, neavând nevoie de prea multă protecție. Prin urmare, renunțase la problema binefăcătorului său, Roman. Akira nu i-a purtat niciodată resentimente lui Kaimera pentru asta, știind foarte bine că familia lui Roman fusese foarte bună cu el.
- Crezi... că ne urmărește cineva acum? a întrebat Akira, nu prea tare. Kaimera a chicotit ușor.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Deci, de aceea m-ai invitat să ies la aer curat după cină, nu-i așa? a întrebat Akira, știind exact ce se întâmplă.
- Da, din moment ce nu vom mai ascunde nimic, probabil că cel mai bine e să ieșim pur și simplu și să-i lăsăm să ne privească, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut și fericit că relația lui cu Kaimera evoluase dincolo de acest punct.
- Sper să mi se vindece repede glezna, spuse Akira nepăsător. Kaimera zâmbi ușor, știind exact ce voia să spună Akira. Cei doi se plimbară o vreme prin grădina lui Akira, arătându-și strânsa prietenie, înainte de a se întoarce înăuntru să se odihnească.
Ziua următoare
Astăzi, Kaimera va merge la companie cu Akira, în timp ce Chun va rămâne acasă pentru a învăța și a supraveghea diversele programe pe care i le predă Kaimera. Ren va veni să învețe mâine, conform programului.
Imediat ce grupul lui Akira a intrat în companie, angajații au fost surprinși și nedumeriți să-l vadă pe președintele companiei intrând într-un scaun cu rotile, împins de un străin înalt și corpolent. Chiar dacă Akira era într-un scaun cu rotile, o aură de răceală și intimidare încă emana din el. Akira a chemat personalul implicat în organizarea evenimentului de lansare a bijuteriilor.
După ce noua colecție a fost expusă, Kaimera l-a dus pe Akira în biroul lui înainte de a intra în sala de conferințe pentru a-și lua niște lucruri de pe birou.
- Crezi că vreun vierme se va zvârcoli vreodată și va încerca să-și supună stăpânul? a întrebat Akira zâmbind.
- Absolut, a răspuns Kaimera, deschizându-și laptopul pentru a verifica camerele de securitate ale companiei. Accidentarea lui Akira și faptul că era împins într-un scaun cu rotile însemnau că o persoană vulnerabilă din cadrul companiei îl contactase pe șeful său pentru a discuta despre o oportunitate de a se ocupa de Akira.
- Poate o să dau peste el când plec de la companie în seara asta, a spus Akira în glumă, complet netulburat de tentativa de asasinat.
- Oricine îndrăznește, să încerce, a spus Kaimera calm. Akira a zâmbit satisfăcut înainte ca amândoi să se așeze la treabă. Când a venit momentul întâlnirii, Kaimera l-a însoțit pe Akira, care era într-un scaun cu rotile, direct în sala de conferințe. Vorbele angajaților din cameră au încetat imediat ce Kaimera și Akira au intrat. Apoi, oamenii au început să-l salute pe Akira într-o manieră politicoasă.
- Stai jos, spuse Akira calm, cu o față lipsită de expresie. Kaimera se așeză pe scaunul de lângă Akira, ochii lui pătrunzători observând împrejurimile.
Privirea lui Kaimera le-a trimis fiori pe șira spinării tuturor, cu o frică inexplicabilă.
- Ăă, ce e în neregulă cu șeful de e într-un scaun cu rotile? a întrebat unul dintre angajați, preluând inițiativa de a întreba.
- Oh, doar o mică fractură de gleznă în urma unui accident. Se va vindeca în puțin peste o lună, a răspuns Akira. Toată lumea părea ușurată.
- Bine, hai să vorbim despre prezentarea noii colecții de bijuterii, a spus Akira, înainte de a arăta modelele de bijuterii trimise de Taiga, pentru ca toată lumea să înțeleagă cum ar trebui organizat evenimentul.
- Acest set de bijuterii este în curs de confecționare, a spus Akira, repartizând sarcini fiecărei echipe.
- Stai, a întrerupt vocea lui Kaimera, punând capăt conversației. Akira s-a întors să îl privească pe Kaimera, în timp ce ceilalți au fost ușor surprinși că cineva a îndrăznit să îi întrerupă conversația.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira persoana de lângă el. Kaimera s-a uitat la ecranul laptopului său înainte ca privirea lui să se mute asupra unei angajate.
- Tu, spuse Kaimera, arătând spre tânără femeie, făcând-o să se oprească o clipă.
- Ăăă... ce este? a întrebat tânăra femeie.
- Suntem într-o ședință importantă acum. Nu ar trebui să fii pe rețelele de socializare vorbind cu prietenii tăi în timpul orelor de lucru, a spus Kaimera, uitându-se urât la tânără. Fața tinerei a devenit instantaneu palidă de șoc. Își folosea telefonul în secret sub birou, fără să se aștepte ca cineva să o vadă. În plus, Kaimera era departe de ea, dar de unde știa că vorbește cu prietenii ei?
- Nu am făcut asta, a negat repede tânăra, punând telefonul deoparte, gândindu-se că, dacă va continua să nege, nu o vor putea trage la răspundere.
- Vrei ca prietena ta Mika să defileze pentru această colecție, nu-i așa? a spus din nou Kaimera. Ochii tinerei s-au mărit de surpriză, neașteptându-se ca Kaimera să știe atât de multe. Ceilalți, văzându-i reacția, au ghicit că probabil era adevărat.
- Vei accepta sau vei nega? a întrebat Akira rece. Fața tinerei femei a devenit palidă și lipsită de sânge înainte de a se ridica repede și a-și pleca capul, cerându-și scuze lui Akira.
- Îmi pare rău, șefu’. M-am înșelat. Am vrut doar să-mi informez prietena că vor fi audiții pentru modele pentru această noua colecție. Nu am vrut să fac vreun rău, a mărturisit tânăra cu sinceritate. Faptul că Kaimera vorbise atât de deschis însemna că știa exact despre ce vorbește, întrucât îi identificase corect prietena pe nume.
- Nu e nimic în neregulă cu dorința de a-ți susține prietena, dar suntem la ultima întâlnire pentru eveniment. Ar trebui să te concentrezi mai întâi pe eveniment. Prietena ta nu te va ajuta dacă îți pierzi locul de muncă, a spus Kaimera, făcând ca fața tinerei femei să se întunece imediat.
- Ce crezi? Akira s-a întors să îl întrebe pe Kaimera, stârnind suspiciuni în rândul tuturor. Deși își aminteau că Kaimera fusese cel care inspectase operațiunile companiei pentru Akira, nu se așteptau ca Akira să-i acorde autoritate specială în luarea deciziilor.
- Asta e considerată o primă abatere. Îți voi reține jumătate din salariu luna asta și o voi descalifica pe prietena ta, i-a spus Kaimera tinerei. Era la capătul puterilor, dar nu îndrăznea să ceară nimic pentru că nu voia să fie concediată. Chiar dacă Akira era un șef mafiot care părea intimidant pentru ceilalți, salariul și beneficiile de la compania lui erau mai bune decât în multe alte locuri pe care le cunoștea, așa că nu voia să piardă acest loc de muncă.
- Accepți această pedeapsă? a întrebat-o Akira pe tânără, lăsând clar tuturor că accepta judecata lui Kaimera.
- Accept, a răspuns imediat tânăra femeie.
- Atunci stai jos, a spus din nou Akira. Nu era chiar o persoană amabilă; dacă ar fi luat singur decizia, ar fi dat-o afară pe tânără din sala de ședințe. Dar, cum Kaimera o pedepsise, Akira era sigur că Kaimera voia să o păstreze. Ședința a continuat până când s-a ajuns la o concluzie satisfăcătoare. Akira le-a dat drumul tuturor să își continue treaba. Apoi, Kaimera l-a scos pe Akira din sala de ședințe.
- Ăă, șefu’, l-a urmat șeful adjunct al departamentului de Resurse Umane, strigându-l pe Akira cu o expresie încordată.
- Ce este? a întrebat Akira la rândul său.
- În ceea ce privește lista de angajați suplimentari, a întrebat șeful adjunct al departamentului de resurse umane, temându-se că va fi implicat în ceva ce nu a făcut.
- Nu-ți face griji, m-am ocupat eu de asta. Știu cine a făcut-o. Nu e treaba ta. Întoarce-te la munca ta. Dar ar fi mai bine să investighezi mai amănunțit, a spus Akira calm. Expresia celeilalte persoane s-a îmbunătățit și și-a plecat repede capul în semn de mulțumire către Akira. Apoi, Kaimera l-a condus pe Akira înapoi în biroul său.
- De ce o ții pe angajata aceea? L-a întrebat Akira pe Kaimera.
- Am verificat și am văzut că a făcut o treabă bună. A vrut doar să-și ajute prietena fără să țină cont de timp, a răspuns Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Mă bucur că ești aici să supraveghezi totul. Chiar vreau să râd când văd fețele tuturor. Trebuie să fie atât de șocați că știi totul și probabil vor fi foarte nervoși după asta, a spus Akira în glumă, fără să simtă prea multă simpatie pentru angajații săi. Se gândea că dacă ar munci din greu și nu ar face nimic greșit, nu ar mai fi atât de neliniștiți.
Capitolul 25
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Kaimera a sunat. Era Chun pentru că îi dăduse lui Chun numărul său de contact.
- Ce s-a întâmplat, Chun? Kaimera a răspuns imediat la apelul lui Chun.
(„Am ceva de raportat”,) a spus Chun.
- Ce este? a întrebat Kaimera scurt.
(„Mi-am permis să accesez sistemul de camere de supraveghere de la casa bunicului domnului Akira pentru că ai menționat ieri că trebuie să monitorizezi casa. Așa că am obținut niște informații, deși nu sunt sigur dacă sunt importante, pentru a le împărtăși.”) a spus Chun pe un ton ușor ezitant, nesigur dacă își depășise limitele.
- Hai, nu mă deranjează, a răspuns Kaimera. Akira s-a uitat suspicios, întrebându-se de ce Chun îl sunase pe Kaimera, înainte ca Chun să raporteze problema care nu e mare lucru. E doar o mică enervare pentru Akira și Kaimera.
- Hmm, mulțumesc că ai sunat să mă anunți. Ai grijă să fii atent la ce se întâmplă acolo, a spus Kaimera, liniștindu-l pe Chun înainte să închidă.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Akira imediat.
- He he, se pare că bunicul tău voia pe cineva să aibă grijă de tine cât timp erai rănit, a spus Kaimera. Akira părea puțin confuz.
- Chun a sunat să spună că bunicul tău a sunat la familia Kiboru, informându-i despre rănirea ta și rugând-o pe Bina să te viziteze și să aibă grijă de tine, a spus Kaimera. Akira a zâmbit imediat rece.
- E chiar neobosit, spuse Akira nonșalant.
- Bănuiesc că acum chiar vrea să ai o familie, a spus Kaimera zâmbind, fără să arăte nicio îngrijorare în privința asta.
- Cred că e timpul să avem o discuție serioasă, a spus Akira, uitându-se la Kaimera.
- Depinde de tine. Momentan, sunt de acord cu orice, dar trebuie să acceptăm consecințele – că va fi mai complicat decât credem, a spus Kaimera cu sinceritate.
- Ești pregătit pentru niște probleme? a întrebat Akira la rândul său.
- Am ajuns atât de departe, cum să nu fiu pregătit? a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
După ce au lucrat la companie până seara, Akira și Kaimera s-au întors la casa lui Akira. S-au prefăcut că nu știu că bunicul lui Akira invitase familia Kiboru să-l viziteze pe Akira. La sosirea acasă, au descoperit că apropiații bunicului său îi așteptau deja.
- Ce este? l-a întrebat Akira pe confidentul bunicului său după ce acesta se instalase în scaunul cu rotile.
- Bunicul dumneavoastră a însărcinat-o pe menajeră să pregătească cina care va fi servită aici în seara asta, a spus confidentul bunicului.
- Hmm, Akira nu a mai pus nicio întrebare, ghicind răspunsul. S-a prefăcut că nu știe și a răspuns pur și simplu. După ce i-a povestit lui Akira ce se întâmplase, confidentul bunicului său s-a întors în casa principală. Kaimera l-a condus apoi pe Akira în dormitorul său ca să se schimbe, apoi l-a dus în căsuță unde îl aștepta Chun.
- Ce mai faci? l-a întrebat Akira pe Shun.
- Am învățat deja multe, și încă câteva lucruri pe deasupra, a răspuns Chun. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Mai întâi mă voi schimba, a spus Kaimera, apoi s-a dus în camera lui. Deși uneori dormea noaptea în camera lui Akira, iar Akira dormea uneori cu el, Kaimera își păstra lucrurile personale în căsuța mică pentru intimitate. Akira stătea în scaunul cu rotile, așteptându-l pe Kaimera și cina cu bunicul său. În timp ce aștepta, plictisindu-se, s-a uitat la scaunul cu rotile și a făcut ceva.
După ce Chimera și-a terminat de schimbat hainele, a ieșit din cameră și l-a găsit pe Akira făcând ceva cu scaunul cu rotile.
- Ce faci? a întrebat Kaimera, făcându-l pe Akira, care se bucura să ridice roțile scaunului cu rotile, să tresară ușor.
Buf...
Scaunul cu rotile în care se afla Akira s-a răsturnat, iar Akira a căzut pe spate odată cu el. Kaimera nu avusese timp să-l ajungă, deoarece nu anticipase un astfel de eveniment. Chun, auzind gălăgia, a ieșit în fugă din biroul său și s-a uitat la scenă nedumerit.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Chun. Kaimera l-a ridicat pe Akira și l-a dus pe canapea, în timp ce Chun l-a ajutat să ridice scaunul cu rotile.
- De-a ce te joci? a întrebat Kaimera sever, examinându-l pe Akira ca să vadă dacă era rănit cumva.
- Ei bine... tocmai mi-am amintit că am văzut oameni ridicând aceste cărucioare, așa că am încercat. Nu e chiar atât de dificil, a răspuns Akira, cu obrajii ușor înroșiți. Chun, auzind asta, a rămas uluit, neașteptându-se ca un șef mafiot intimidant precum Akira să facă așa ceva.
- Nu e greu, dar e ușor să cazi, a răspuns Kaimera.
- M-am speriat din cauza voci tale, așa că mi-am pierdut ritmul, a răspuns Akira. Kaimera a clătinat din cap exasperat.
- Chun, nu spune nimănui despre asta, i-a spus Kaimera lui Chun.
- Ăă, da, a răspuns Chun, încă uluită.
- Te-ai schimbat deja, nu-i așa? Atunci hai să mergem acasă. Chun, ai vrea să iei cina cu noi? a întrebat Akira ca să schimbe subiectul.
- Aș prefera să nu merg, a răspuns Chun, știind că bunicul Akirei li se va alătura la cină.
- Atunci o voi ruga pe menajeră să aducă cina aici, a spus Akira. Chun a dat din cap în semn de aprobare, înainte ca Kaimera să-l ducă pe Akira în casa mare.
- N-ai nimic mai bun de făcut decât să te rănești? a întrebat Kaimera, în timp ce împingea scaunul cu rotile al Akirei.
- Doar experimentam. Nu e chiar atât de dificil. Să-ți arăt din nou? a spus Akira. Kaimera s-a oprit din al împinge și a rămas în picioare, privind. Apoi Akira a încercat din nou, necesită o cantitate destul de mare de forță a brațelor.
- Vezi? Pot face și eu asta, a spus Akira, ridicând roata scaunului cu rotile pentru a-i arăta lui Kaimera. Dar lui Akira i-a luat ceva timp să stăpânească asta. Himera a oftat ușor.
- Ce faci? Vocea bunicului lui Akira a răsunat de pe veranda casei principale, făcându-l pe Akira să se oprească și să se întoarcă să se uite la bunicul său, care se oprise din loc.
- Îmi exersez brațele, a răspuns Akira. Kaimera și-a plecat capul, un salut politicos adresat bunicului lui Akira. Bunicul lui Akira s-a uitat în tăcere la Kaimera înainte de a da din cap în semn de recunoaștere.
- Vrei să spui prin ridicarea scaunului cu rotile? a întrebat din nou bunicul său.
- Da, bunicule, ai vrea să încerci? a întrebat Akira, făcându-l pe bunicului său să se întunece imediat.
- Nu mai ești tânăr și tot faci prostii, a mormăit bunicul său. Akira a chicotit încet.
- Unii bătrâni, chiar și cei mai în vârstă decât mine, tot fac lucruri absurde, bunicule, a spus Akira pe un ton sarcastic, făcându-l pe bunicul său să se oprească o clipă, nesigur la cine se referea Akira.
- Intră înăuntru, e frig afară, l-a întrerupt bunicul său, înainte de a-l conduce înăuntru. Kaimera l-a urmat, împingându-l pe Akira în scaunul cu rotile.
- În curând vom avea oaspeți care ni se vor alătura la cină, a spus bunicul Akirei când acesta a intrat în cameră.
- Cine este? a întrebat Akira prefăcându-se că nu știe.
- Shuya și Bina, când Bina a aflat că ai avut un accident, și-a făcut griji și a vrut să vină în vizită. Așa că i-am invitat să ia cina cu noi, a spus bunicul Akirei, referindu-se la bunicul Binei și la Bina însăși.
- Cum a știut că sunt rănit? a întrebat Akira tachinându-l.
- Ei bine, Shuya m-a sunat și i-am spus, a răspuns bunicul Akirei pe un ton normal, fără să dăruiască niciun semn de suspiciune, dar oricum nu-l putea păcăli pe Akira și Kaimera.
- Oh, a spus Akira, și asta a fost tot ce a spus.
- Se pare că Kaimera va trebui să mănânce separat la această masă, din moment ce avem oaspeți, a spus bunicul Akirei, făcând ca fața lui Akira să devină instantaneu inexpresivă.
- De ce să mănânce separat? Kaimera este oaspetele meu. Kiboru este oaspetele bunicului, a răspuns Akira calm. Bunicul său s-a încruntat, iar fața lui citea nemulțumire.
- Ce crezi, Kaimera? Bunicul Akirei s-a întors să îl întrebe pe Kaimera, crezând că Kaimera ar înțelege cel mai bine situația actuală.
- Las asta în seama ta, Akira, a răspuns calm Kaimera. Akira a rânjit, în timp ce fața bunicului său s-a încordat la auzul răspunsului.
- Așa este, doar cină, a spus Akira.
- Depinde de tine, a spus bunicul Akirei pe un ton iritat.
- Domnule, domnul Shuya și doamna Bina au sosit, a anunțat unul dintre oamenii bunicului când acesta a intrat.
- Să intre, a spus bunicul Akirei, instruind-o pe menajeră să pregătească o masă pentru cinci persoane. Curând, Bina și bunicul ei au intrat. Tânăra l-a salutat respectuos pe bunicul Akirei, ceea ce l-a încântat. Akira și Kaimera i-au răspuns la salutul bunicului Binei. Bunicul tinerei s-a uitat la Kaimera cu curiozitate, deoarece nu îl mai văzuse niciodată.
- El este Kaimera, a spus Akira. Bunicul său l-a privit scurt, dar nu a spus nimic.
- Ah, vorbești japoneză? a întrebat bunicul fetei.
- Da, a răspuns Kaimera în japoneză. Bunicul fetei a zâmbit în schimb.
- E Akira grav rănit? a întrebat tânăra femeie, observând orteza din jurul gleznei lui Akira.
- E doar o mică entorsă la gleznă. O să fie bine cam într-o lună, a răspuns Akira. Nu avea nicio problemă cu fata, așa că putea vorbi normal. Voia doar ca ea să înțeleagă ce-i spusese mai devreme.
- Eu ți-am făcut niște supă cu ierburi chinezești, a spus tânăra femeie, întinzând oala cu supă spre Akira.
- Mulțumesc, a răspuns Akira. Fata a zâmbit timid, apoi a aruncat o privire spre Kaimera, observând că Kaimera se uita la ea.
- Bina era foarte îngrijorată pentru tine și a insistat să o aduc în vizită, a spus bunicul fetei, zâmbindu-i bunicului Akirei. Bina, însă, părea puțin abătută și și-a plecat ușor capul, făcându-i pe ambii bunici să creadă că este timidă.
- Nu trebuie să îți faci atât de multe griji. Nu sunt chiar atât de bolnav. Sunt greu de ucis, a spus Akira cu un zâmbet ușor. Bunicul său s-a uitat urât la el. Chiar atunci, menajera a intrat să spună că mâncarea era gata.
- Bina va împinge scaunul cu rotile al lui Akira, a spus bunicul Akirei. Tânăra femeie s-a uitat scurt la Akira. Akira s-a uitat la Kaimera, care i-a răspuns cu un semn din cap. Apoi, Akira a dat din cap, ceea ce a surprins-o puțin pe Bina, dar ea nu a spus nimic. Bunicii amândurora i-au condus spre sufragerie. Bina a împins scaunul cu rotile al Akirei, Kaimera urmându-i. Bina a simțit un fior ciudat pe șira spinării. Când s-a întors să se uite la silueta înaltă din spatele ei, Kaimera a zâmbit blând. Bina s-a înclinat ușor și s-a întors să împingă căruciorul pentru Akira. Zâmbetul lui Kaimera s-a stins încetul cu încetul și a urmat-o pe tânără în sufragerie.
- Kai, stai lângă Shuya. Bina ar trebui să stea lângă Akira ca să poată avea grijă de el, aranjase imediat bunicul lui Akira locurile, în timp ce se așeza în capul mesei.
- Da, a răspuns Kaimera fără să se gândească prea mult, considerând pur și simplu că era bine că îl putea vedea clar pe Akira în timp ce mânca. Akira însuși nu avea nicio problemă cu aranjamentul locurilor bunicului său, chiar dacă în secret îl antipatiza.
- Bina, mănâncă liniștită. Nu trebuie să ai grijă de mine. Doar piciorul meu e rănit, a spus Akira. Bunicul său părea nemulțumit, dar Akira a ignorat privirea bunicului său. După ce s-au așezat, au început să mănânce cina împreună.
- Kai, aceasta este scoica mea preferată și e imensă! a exclamat Akira, observând că în meniu erau și scoici. Kaimera a zâmbit ușor înainte de a lua o scoică și de a o pune în farfuria lui Akira.
- Știu că îți plac, așa că iată una pentru tine, a spus Kaimera. Bina s-a uitat cu suspiciune la cei doi. Bunicul fetei i-a privit și el, în timp ce bunicul Akirei s-a încruntat.
- Trebuie să folosești bețișoarele de servire, nu pe ale tale, Kaimera, l-a certat bunicul Akirei.
- De ce îl ceartă bunicul pe Kaimera? E străin, nu știe despre cultura noastră, a spus Akira în numele lui.
- Dar n-ar trebui să învețe? a adăugat bunicul Akirei.
- Da, o să învăț, pentru că voi sta aici mult timp, a spus Kaimera. Fața bunicului Akirei s-a încordat puțin.
- Haide, nu e obișnuit cu mâncarea noastră. Ignoră asta deocamdată, a spus Shuya, încercând să destindă atmosfera. Bunicul Akirei nu a mai spus nimic, ci s-a uitat furios la Akira și la Kaimeră pe rând, cu o privire profundă și nemulțumită. Akira a rânjit, bine dispus, în timp ce Bina a mâncat liniștită, abia vorbind și nu l-a ajutat deloc pe Akira, deoarece Akira spusese deja că mâna lui nu era rănită. Așa că au mâncat până au terminat de cinat.
- Bina, poți să te duci să stai mai întâi pe terasa din grădină și să bei un ceai cu Akira. Eu am ceva de discutat cu bunicul tău, a spus bunicul Akirei.
- Da, a răspuns tânăra femeie prompt.
- Kaimera, ar trebui să te odihnești acum. L-ai ajutat pe Akira cu treaba toată ziua, nu-i așa? Și a trebuit să ai grijă de Akira. Odihnește-te puțin, a spus bunicul lui Akira. Atât Kaimera, cât și Akira știau că bunicul lui Akira voia să-i acorde lui Akira puțin timp singur cu Bina.
- Nu sunt deloc obosit. Pot să rămân și să am grijă de Akira până se duce la culcare, a spus Kaimera pe un ton normal.
- Cum a spus și Kaimera, și în plus, nu ar arăta bine ca Bina să mă ducă la toaletă, a adăugat Akira.
- Nu e și Ken aici? a răspuns bunicul Akirei.
- Ken are altă treaba chiar acum, a răspuns Akira. Bunicul său părea nemulțumit, dar nu a îndrăznit să spună nimic în fața familiei Kiboru.
- Hai să mergem, Kai, Bina, le-a spus Akira celor doi. Kaimera a sosit, împingând căruciorul și conducând-o pe tânără spre terasa din grădină.
- Se pare că nu-ți place prea mult de Kaimera, a spus bunicul Binei când au rămas singuri.
- Nu știu prea multe despre Kaimerei. Știu doar că lucrează pentru prietenii lui Akira, a susținut bunicul Akirei.
- A, deci nu prea ai încredere în el, nu-i așa? a întrebat din nou bunicul Binei. Bunicul Akirei a dat din cap în semn de aprobare, acceptând doar asta ca scuză deocamdată.
- Probabil că nu există motive de îngrijorare. Dacă grupul lui Akirs are încredere să lucreze cu el, atunci sunt cu siguranță de încredere, a spus bunicul Binei. Bunicul Akirei nu a continuat apoi conversația pe acest subiect, ci a adus în discuție acordul pe care îl făcuseră anterior.
- Mulțumesc, a spus Bina când Kaimera i-a turnat ceai într-o ceașcă în timp ce se așezau împreună pe terasă.
- Bina, și vorbit cu bunicul tău? a întrebat Akira imediat, făcând-o pe Bina să se oprească o clipă.
- Am vorbit deja cu el, a răspuns Bina.
- Și ce a spus bunicul tău? a continuat Akira. Bina părea puțin tulburată, aruncând o privire spre Kaimera.
- Vorbește. Nu e nimic ce Kai nu poate știi, a spus Akira.
- Bunicul meu a spus că bunicul tău vrea să ne cunoaștem mai bine mai întâi, pentru că lucrurile s-ar putea schimba în viitor, a spus tânăra femeie ezitant.
- Bunicul tău își dorește foarte mult să-și țină nepotul în brațe. Nu are încredere în nimeni altcineva să se asocieze cu tine, Akira, a spus tânăra femeie cu sinceritate.
- Vrei doar să fii mamă surogat? a întrebat Kaimera. Tânăra femeie a făcut o pauză.
- Sau crezi că, în timp, Akira se va îndrăgosti în cele din urmă de tine? a continuat să întrebe Kaimera. Fața tinerei s-a înroșit, pentru că îi plăcea foarte mult de Akira, chiar dacă el îi spusese multe motive înainte.
- Bina, e foarte dureros să fii cu cineva care nu-te iubește, spuse Akira serios, gândindu-se la mama lui.
- De ce nu încerci să mă cunoști puțin mai bine, Akira? a întrebat tânăra femeie încet.
- Ce-ar fi dacă ți-aș spune că nu-mi plac femeile și că nu plănuiesc să am copii cu o femeie? Ce-ai crede? a decis Akira să-i spună direct tinerei, făcând-o să fie puțin surprinsă.
- Este... chiar este adevărat? a întrebat din nou tânăra femeie.
- Ca să fiu sincer, ar trebui să știi că m-am culcat și cu femei și cu bărbați înainte, dar dacă mă întrebi ce prefer, prefer bărbații, a spus Akira. Fața tinerei femei a pălit ușor.
- Te văd ca pe o soră mai mică și nu vreau să o văd pe sora mea rănită din cauza mea, a spus Akira pe un ton serios.
- Bunicul tău știe? a întrebat tânăra femeie.
- Nu știu. Poate că știe, poate că nu. Depinde dacă e dispus să-și deschidă ochii și inima, spuse Akira pe un ton normal, ca și cum ar fi discutat o chestiune de neînțeles.
- Nu îți va cauza asta probleme, din moment ce vei prelua și funcția de lider al familiei? a întrebat Bina cu suspiciune.
- Nu știu. Nu sunt chiar interesat de asta, a răspuns Akira ridicând ușor din umeri.
- Chiar nu există nicio posibilitate, Akira? a întrebat tânăra femeie din nou, doar ca să fie sigură.
- Am deja pe cineva pe care îl iubesc, a spus Akira. Nu intenționa să ascundă nimic de tânără, cunoscându-i bine caracterul. După ce Akira a terminat de vorbit, Bina, dintr-un anumit motiv, s-a întors să se uite la Kaimera care stătea lângă Akira. Akira a zâmbit ușor.
- E... domnule Kai? a întrebat Bina ezitant.
- Da, a răspuns Kaimera. Bina s-a simțit incredibil de jenată, dar nu într-un mod rău.
- Sper că Bina va păstra secretul deocamdată. De fapt, niciunul dintre noi nu intenționează să ascundă nimic de nimeni, dar aș prefera să afli de la noi. Ai înțeles? a spus Akira serios.
- Înțeleg. Îmi pare rău că te-am făcut să te simți inconfortabil, Akira, spuse Bina încet, acceptând că dorința ei era imposibilă.
- Nu, Bina e mult mai înțelegătoare decât oricine altcineva, spuse Akira pe un ton mai blând.
- Indiferent de situație, Bina este ca o soră mai mică pentru mine. Dacă întâmpini vreodată dificultăți sau ai nevoie de ajutor, anunță-mă, a spus Akira cu sinceritate.
- Bine, le-a zâmbit fata lui Akira și lui Kaimera.
- Apropo. Acesta este un sfat de la fratele tău mai mare: dacă este posibil, e mai bine să eviți să te apropii prea mult de Akita, a avertizat-o Akira.
- Eu nu sunt interesată de el. Pare ciudat, a răspuns Bina. Akira a zâmbit satisfăcut.
- În fine, eu vă urez amândurora fericire. Fie ca dragostea voastră să fie lină, a spus Bina, hotărâtă să-l lase complet în pace pe Akira și urându-i tot binele bărbatului care era ca un frate mai mare pentru ea.
- Mulțumesc, au răspuns simultan Akira și Kaimera. Bina a zâmbit, simțindu-se ușurată, iar conversația lor a devenit mai plăcută, lipsită de stânjeneala începutului. Și Kaimera a plăcut-o pe tânără. După ce au stat puțin de vorbă, Bina a trebuit să plece cu bunicul ei. Bunicul Akirei nu a spus nimic și s-a întors și el în casa principală.
Ziua următoare
Astăzi, Akira are o întâlnire cu Akita pentru a schimba informații despre teren cu jurisdicția pe care i-o va da. Kaimera va merge cu el, dar trebuie să-l aștepte pe Ren să sosească mai întâi. Când Ren a sosit, Kaimera îl prezintă lui Chun, care au vârste similare. Acest lucru a dus la o bună înțelegere între Chun și Ren, așa că Kaimera l-a rugat pe Chun să-l învețe mai întâi elementele de bază, așteptând ca el să se întoarcă înainte de a discuta mai departe despre asta.
- Dacă ăia doi sunt împreună, o să fie o bătaie de cap, a spus Akira în timp ce plecau cu mașina de acasă.
- Hehe, dacă ar fi parteneri buni, ar fi grozav, a răspuns Kaimera.
- Ai verificat cum e Akita? a întrebat Akira.
- E gata. Nicio problemă. Chiar a pregătit actul pentru tine, a spus Kaimera. Aranjaseră să se întâlnească cu Akita în zona aflată în grija lui, care urma să-i fie transferată, pentru că Akira trebuia să-l ducă să-și întâlnească oamenii care administrau zona respectivă pentru a-i informa despre această schimbare.
La sosirea în zona aflată sub supravegherea sa, oamenii lui Akira l-au salutat respectuos. Akira vorbise deja cu oamenii săi despre schimbări, iar toată lumea era de acord. Ar putea exista câțiva indivizi de rang inferior care încă doreau să rămână în zona originală, lucru care pe Akira nu-l deranja, dar nu și-ar fi asumat nicio responsabilitate pentru ei, deoarece nu se mai aflau sub controlul său.
După o vreme, Akita a sosit cu doi dintre oamenii lui. Nu avea atât de mulți adepți ca Akira. Akita s-a uitat cu invidie la oamenii lui Akira, dar și-a ținut capul sus, gândindu-se că în câteva minute, va fi stăpânul acestui loc.
- Stai jos, a spus Akira când Akita a intrat în birou. Akita s-a așezat cu o atitudine arogantă.
- Ai pregătit documentele? a întrebat Akira. Akita a dat din cap, instruindu-și oamenii să scoată documentele. Ken le-a luat, le-a deschis și apoi i le-a înmânat lui Kaimera. Kaimera a mai efectuat câteva verificări pentru a se asigura că nu erau contrafăcute.
- Ce face? a întrebat Akita.
- Trebuie să mă asigur că nu-mi dai un document falsificat, a spus Akira.
- Nu sunt genul de persoană care își încalcă cuvântul. Nici tu nu ar trebui să-ți încalci cuvântul față de mine, a replicat Akita.
- Nu, altfel de ce te-aș fi adus aici? a răspuns Akira.
- Apropo, nu ești cu dizabilități, nu-i așa? Akita nu s-a putut abține să nu-l tachineze pe Akira, pentru că știa deja despre accidentarea lui Akira. Faptul că l-a văzut pe Akira într-un scaun cu rotile i-a confirmat suspiciunile.
- E doar o entorsă de gleznă, nimic grav. Sunt sigur că ești dezamăgit, a răspuns Akira sarcastic.
- Doar întrebam, în caz că tata întreba, ca să pot răspunde corect, a spus Akita, intenționând să-i rănească sentimentele lui Akira față de tatăl lor. Dar lui Akira nu-i păsa deloc.
- E adevărat, a spus Kaimera după ce a terminat verificarea.
- Aduceți-l pe ofițer, a spus Akira. L-a invitat pe ofițerul responsabil cu transferul terenului să lucreze în afara biroului. După un timp, actul de proprietate pe care Akira îl dorea era în mâinile lui.
- Doya, trimite-l pe ofițer înapoi și nu uita să-l recompensezi pentru timpul lui, a instruit Akira. Doya a executat imediat ordinul.
- Ai obținut ce ți-ai dorit. Acum e rândul meu, a spus Akita. Un zâmbet a apărut imediat pe fața lui Akira.
- Bine, atunci hai să ieșim afară. I-am adunat pe toți, a spus Akira, înainte ca Kaimera să împingă scaunul cu rotile din birou. Akita i-a urmat imediat. În curtea din spate, i-au găsit pe subordonații responsabili de zonă stând aliniați. Akita a simțit un val de încredere și a stat mândru lângă scaunul cu rotile al lui Akira, cu capul sus. Akira l-a privit și a rânjit.
- Bine, așa cum v-am mai spus, va fi o mare schimbare aici, a început Akira cu o voce calmă.
- Acesta e Akita și va prelua această zonă de la mine. Ceea ce face el aici nu mai este treaba mea, a spus Akira.
- Da, au răspuns toți cu seriozitate, făcându-i pieptul lui Akita să se umfle și mai tare.
- Bine, asta e tot ce voiam să vă anunț. Puteți pleca. Cei care vor să rămână, vă rog să așteptați, a spus Akira, iar oamenii lui s-au împrăștiat imediat, lăsându-l pe Akita destul de nedumerit.
- Stai puțin, Akira. De ce nu vor oamenii ăștia să stea mai întâi să vorbească cu mine? Acum, eu sunt șeful lor. Ar trebui să vorbească mai întâi cu mine, a întrebat Akita imediat.
- Cine e șeful cui? Despre ce vorbești? a întrebat Akira, cu un rânjet pe buze. Akita s-a încruntat imediat.
- Mi-ai dat deja responsabilitatea pentru zonă, a subliniat Akita.
- Da, ți-am dat responsabilitatea, dar nu ți-am promis că îți voi da și oamenii mei. Va trebui să-ți găsești propriii oameni. Oh, dar sunt câțiva oameni care vor să lucreze cu tine și care așteaptă acolo. Poți vorbi cu ei. Cât despre ceilalți, i-am transferat în alte zone, a spus Akira zâmbind. Akita s-a uitat la oamenii care așteptau și a constatat că nu erau nici măcar douăzeci.
- Akira, m-ai mințit! a strigat Akita.
- Cu ce am mințit? Ai spus că vrei un teritoriu sub grija ta, iar eu ți l-am dat. Nu am cerut nimănui să vină cu mine, ei sunt liberi să aleagă, nu-i așa? a spus Akira, chicotind încet. Akita nu a îndrăznit să facă nimic pentru că erau doar trei, în timp ce Akira avea mult mai mulți.
- Bine, treaba mea s-a terminat. Plec. Îți doresc succes și prosperitate în afacerea ta, a spus Akira ca o remarcă de rămas bun înainte ca Kaimera să-l ia de acolo.
S-au urcat în mașină ca să se pregătească de plecare, lăsându-l pe Akita acolo, furios pe subordonații săi.
Capitolul 26
- Haha, Akita trebuie să aibă inima frântă acum, a izbucnit Akira în râs în mașină în timp ce mergeau spre casă. Kaimera stătea cu un zâmbet slab. Akira se sprijini de Kaimera, iar acesta îl îmbrățișă strâns pe Akira la pieptul lui puternic. Nu mai intenționau să-și ascundă relația de ceilalți subordonați, care știau cu toții că Kaimera era iubitul lui Akira și, prin urmare, îl respectau și mai mult decât înainte.
- Există vreun loc în care ai vrea să te oprești mai întâi? l-a întrebat Kaimera pe Akira.
- Din moment ce am plecat deja, ar fi bine să trecem pe acolo și să aruncăm o privire la terenul pe care l-am achiziționat. A spus Akira.
- Bine, a răspuns Kaimera, apoi i-a spus lui Ken să meargă unde era terenul pe care îl achiziționase Akira. Între timp, Kaimera nu a uitat să inspecteze zona pentru siguranța lui Akira. După un timp, au ajuns la teren, care era situat la periferia orașului. Terenul era abandonat și nedezvoltat. Akira a coborât din mașină împreună cu Kaimera. Stând în scaunul cu rotile, Akira privea terenul cu un sentiment de nostalgie. Văzuse tot pământul mamei sale; își amintea exact unde se aflau.
Acum, o parte din teren se mai afla în mâinile tatălui său. Dar Akira va găsi treptat o modalitate de al lua înapoi sub controlul său.
- De ce nu s-a dus mama pur și simplu să-l stranguleze pe tatăl meu? a spus Akira nepăsător.
- Probabil că mama ta a vrut să o faci tu, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Akira, l-a strigat Kaimera pe Akira pe un ton serios.
- Da, a răspuns Akira, cu ochii încă ațintiți asupra pământului din fața lui.
- Ai spus că mama ta a murit din cauza unei boli, nu-i așa? a întrebat Kaimera.
- Da, a răspuns Akira.
- Crezi că a fost într-adevăr pentru că era bolnavă? a întrebat Kaimera, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă. Pe atunci era încă un copil. Chiar dacă fusese instruit în multe lucruri, a rămas copil cât timp a fost cu mama sa. Când mama sa a murit, bunicul și tatăl său au spus că a fost pentru că ea fusese bolnavă de mult timp și corpul ei era slăbit. Akira era trist și furios că tatăl său pentru că își luase o altă soție. Oamenii care au venit nu l-au făcut să se gândească prea mult la cauza morții mamei sale. Bunicul său a spus că era bolnavă, iar el a crezut asta.
- Despre ce vorbești? a întrebat Akira, cu vocea tremurândă ușor, strângând strâns cotiera scaunului cu rotile.
- De ce nu investigăm dacă mama ta era cu adevărat bolnavă? Dacă era, atunci e în regulă, dar dacă... Kaimera era tulburat de asta, dar nu a avut ocazia să vorbească până acum. Fiind apropiat de Akira, voia să încerce să reaprindă misterul morții mamei lui Akira.
- Te întrebi dacă mama n-a murit de boală, nu-i așa? A insistat Akira.
- Hm, a răspuns Kaimera direct. Inima lui Akira s-a strâns imediat dureros, dar o mână caldă i-a mângâiat ușor umărul într-un gest reconfortant.
- Hai să încercăm. Am trecut cu vederea asta atât de mult timp. Întotdeauna am spus cât de mult îmi iubesc mama, dar eram atât de concentrat pe câștigarea puterii încât am uitat complet să iau în considerare acest lucru, a spus Akira, recunoscându-și greșeala.
- De unde începem? Au trecut aproape treizeci de ani, a întrebat Akira.
- Hai să încercăm. Mai întâi, voi încerca să aflu dacă doctorul care i-a efectuat autopsia mamei tale a găsit ceva neobișnuit, a sugerat Kaimera.
- Cât despre tine, poartă-te normal. Voi aduna singur informațiile, a spus Kaimera. Akira s-a întors să se uite la Kaimera.
- Mulțumesc că ești mereu alături de mine, a spus Akira. Kaimera s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe Akira pe cap înainte de a se opri. S-a uitat la ceas și s-a încruntat.
- Ken, pregătește-te de plecare, a spus Kaimera serios, alertând imediat oamenii lui Akira care stăteau în apropiere. Kaimera l-a ajutat rapid pe Akira să urce în mașină, iar ceilalți l-au urmat. Dar înainte ca mașina lui Akira să se poată mișca, trei vehicule au gonit spre ei. Kaimera a deschis bancheta din spate și și-a asamblat rapid arma. Mașina lui Akira era antiglonț, dar au trebuit să riposteze pentru a scăpa de acolo.
Bang! Bang! Bang!
Se auzeau împușcături de armă de jur împrejur.
- Chun, mă auzi, Chun? Kaimera i-a trimis un semnal lui Chun.
(„Da, te aud.”) Chun a răspuns imediat, pentru că Kaimera îl învățase deja cum să comunice.
- Am nevoie să accesezi programul Al Treilea Ochi. Îți voi da codul de acces. Fă-o acum, spuse Kaimera serios, făcându-l pe Chun să realizeze că probabil exista o problemă.
(„Am intrat. Îmi dai codul?”) a răspuns Chun. Kaimera i-a dat codul și i-a explicat pașii pe care Chun ar trebui să-i urmeze.
- Bine, ai vrut să încerci să te joci cu o dronă, așa că te las. Ți-am trimis coordonatele, a spus Kaimera. Ar fi putut să se ocupe de totul acum, dar a profitat de ocazie ca să-l învețe pe Chun. Chun a fost de acord și a urmat imediat instrucțiunile lui Kaimera.
- Ripostează mai întâi, le-a spus Chimera lui Ken și Doya, care se aflau în aceeași mașină. Akira s-a lăsat pe spate în scaun, relaxat și nepăsător, știind că Kaimera îl va proteja. Deși Akira voia să iasă și să se ocupe de inamic, piciorul său era încă rănit, iar Kaimera nu i-ar fi permis.
- La, la la, a fredonat Akira o melodie. Era complet nelalocul ei în situația asta, dar pe Kaimera nu l-a deranjat. Akira chiar și-a luat telefonul și și-a făcut un selfie în timp ce Kaimera trăgea cu pușca spre inamici. Akira a ridicat două degete și a pozat pentru fotografie.
- Mai bine îi trimit asta lui Roman, a spus Akira. Kaimera, Ken și Doya au ripostat. Curând, a sosit și drona pe care Chun o controlase inițial. Kaimera a ordonat că se va ocupe el; era același tip de dronă care l-a ajutat pe Akira când acesta era pe navă cu Fei Long.
- Știi care mașină nu e de-a noastră, nu-i așa? L-a întrebat Kaimera pe Chun.
(„Da, știu”,) a răspuns Chun.
- Atunci, hai, dă-i bătaie, a răspuns Kaimera, înainte ca o explozie puternică să se audă. Chun a tras cu un lansator de rachete mic, dar foarte eficient, asupra vehiculului inamic, provocând explozia întregului vehicul. Văzându-și propriul vehicul explodând, oamenii din celelalte două vehicule au încercat să doboare drona, dar Chun a evitat atacul și a controlat-o cu abilitate. Oamenii lui Akira a contraatacat din ce în ce mai tare, forțând cealaltă parte să se retragă imediat, deoarece nu erau la înălțime.
- Nu îi urmați, a ordonat Kaimera, iar Ken le-a spus imediat tuturor celorlalți.
- Chun, urmărește-i. Dacă nu sunt într-o zonă populată, trage un foc sau două. Dar dacă sunt, lasă-i să plece, i-a ordonat Kaimera lui Chun. Chun a luat la cunoștință ordinul și s-a apucat imediat de treabă. Între timp, oameni lui Akira au coborât din mașină pentru a inspecta pagubele.
- Uau, ce repede s-a terminat, a tachinat Akira. Kaimera a zâmbit ușor când l-a văzut pe Akira jucând un joc pe mobil.
- Așa poți merge acasă și te poți odihni mai repede, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit ușor.
- Cum s-a descurcat Chun? a întrebat Akira.
- Pentru prima sarcină, cred că s-a descurcat bine. A nimerit ținta chiar de la primul foc, a spus Kaimera.
- Fei Long trebuie să fie foarte mândru, a răspuns Akira.
- Nimic nu e avariat. Oamenii noștri sunt în siguranță, a spus Ken, după ce a coborât să inspecteze situația.
- Bine, atunci hai să mergem acasă, a spus Akira și s-au îndreptat imediat spre casă. Cât despre Chun, acesta nu a mai tras focuri de armă în cealaltă parte, deoarece vehiculul intrase într-o zonă rezidențială, așa că Kaimera a ordonat recuperarea dronei.
- Mă duc puțin la urna mamei mele. Tu du-te și găsește-i pe copii, i-a spus Akira lui Kaimera. Știind că Akira își dorea puțin timp singur, Kaimera a dat din cap și l-a împins pe Akira în camera în care se aflau fotografiile și cenușa mamei sale. Kaimera s-a întors apoi la Chun și Ren, care îl așteptau să-l laude pentru munca sa.
Akira stătea calm, privind o fotografie a mamei sale și a pus pe masă actul de proprietate pe care îl primise de la Akita.
- I-am adus ceva mamei, dar nu pe tot. Promit că îți voi aduce totul înapoi. Nu voi lăsa lipitorile alea să îl aibă mult timp în mâini, a spus Akira serios.
- De ce nu m-am oprit să mă gândesc dacă mama chiar a murit de o boală? Dacă ai fi murit de boală, nu m-aș fi gândit prea mult la asta. Dar dacă nu, sunt doar eu de vină că am lăsat să treacă atât de mult timp, a spus Akira, amintindu-și de îndoielile lui Kaimera cu privire la moartea mamei sale.
🐯...🐯...
- Aveți vreo dovadă că banii au ajuns la mine acasă? a întrebat bunicul Rong, când fratele său mai mare l-a chemat să discute despre angajați „fantomă” de la compania lui Akira.
- Crezi că nu am nicio dovadă care să-mi susțină cuvintele? a întrebat bunicul Akirei la rândul său, făcându-l pe al doilea bunic să se oprească o clipă.
- Unde este? Bunicul Rong a continuat să ceară dovezi. Bunicul Akirei i-a arătat apoi dovezile, ceea ce l-a făcut pe bunicul Rong să tacă o clipă.
- Nu știu nimic despre asta pentru că am o secretară care se ocupă de bani. Știi asta. O să-l găsesc pe cel care a făcut asta pentru tine, a spus bunicul Rong cu o expresie calmă. Bunicul Akirei știa că probabil fratele său avea să găsească un țap ispășitor.
- Akira vrea toți banii înapoi, conform extrasului de cont. Acea este compania privată a lui Akira, nu una de familie. Akira a spus că, dacă nu își primește banii înapoi, va lua măsuri drastice, dar nu știu care sunt acele măsuri.
- Cum o să te descurci cu asta? a replicat bunicul Akirei amenințător, făcându-l pe al fratele său să se oprească și să pară tulburat pentru o clipă, înainte de a-și recăpăta rapid calmul.
- Ți-am spus că îl voi găsi pe cel care a făcut-o. Oricine a făcut-o va fi tras la răspundere. Nu știu nimic despre asta. Nu este corect să-mi asum vina, a răspuns bunicul Rong.
- Și să presupunem că a fost chiar unul dintre oamenii tăi cel care a făcut-o, ce ai face? a întrebat bunicul Akirei în glumă.
- Îl trimit la voi să vă ocupați de el, a răspuns al doilea bunic. Bunicul Akirei a oftat exasperat.
- Atunci du-te și găsește-l pe vinovat. Îți dau doar o săptămână. După aceea, orice ar face Akira, nu mă voi mai amesteca, a spus bunicul lui Akira hotărât, făcându-l pe fratele său să pară nemulțumit, dar a acceptat ordinul înainte de a ieși furios din casa fratelui său.
🐯...🐯...
- Știam. M-am gândit că bunicul Rong va găsi pe cineva care să își asume vina, a spus Akira în noaptea aceea, în timp ce stătea întins în camera cu Kaimera. Kaimera i-a povestit lui Akira conversația pe care o avusese cei doi bătrâni în timp ce îl observa în secret, în timp ce acesta masa ușor unguentul pe care i-l dăduse doctorul pentru gleznă lui Akira.
- Și dacă aduce un țap ispășitor? a întrebat Himera la rândul lui.
- O să-l dau drept exemplu, spuse Akira cu o voce amenințătoare.
- O să prind puiul de gât și o să-l tai, a răspuns Kaimera. Akira a râs satisfăcut.
- Deci, cine ne-a atacat azi? a întrebat Akira mai departe.
- Kashima, a dezvăluit Kaimera numele familiei rivale lui Akira.
- Nu e surprinzător. Cred că Akita a fost probabil cel care a trimis mesajul, a spus Akira, din moment ce Akita și familia Kashima lucrează împreună în prezent.
- Taiga vine în vizită mâine. Eu nu plec nicăieri. Tu îi vei antrena pe acei doi copii, nu-i așa? a întrebat Akira. Nu avea de gând să iasă mâine.
- Da, a răspuns Kaimera.
- De ce am senzația că pari mai obosit decât atunci când erai cu Roman? a spus Akira zâmbind, pentru că avea foarte multe treburi în ultima vreme.
- Nu sunt obosit. Poate par doar ocupat pentru că vreau să fac tot ce pot ca să te țin în siguranță și să-ți asigur o călătorie lină, a spus Kaimera. Akira a zâmbit în schimb.
- Mă faci să mă simt o persoană foarte norocoasă, a spus Akira zâmbind.
- Da, ești o persoană norocoasă, a spus Kaimera, exprimându-și gândurile. Akira s-a uitat la Kaimera zâmbind.
- Sper să mi se vindece repede glezna, a spus Akira, făcându-i cu ochiul lui Kaimera.
- Hehe, mai ai răbdare puțin sau vrei să chem pe cineva să te ajute să-ți descarci frustrările mai întâi? a întrebat Kaimera tachinându-l.
- Nu mai suna pe nimeni altcineva. De acum înainte, numai ție îți va fi permis să-mi atingi prețiosul corp, a spus Akira, ridicându-și bărbia.
- E bine. Pentru că odată ce corpul tău va fi complet al meu, nimeni altcineva nu va îndrăzni să-l atingă, a spus Kaimera, privindu-l pe Akira cu o strălucire în ochi. Akira a chicotit, amuzat de cuvintele lui Kaimera, înainte să mai stea puțin de vorbă despre lucruri generale și să se ducă la culcare ca de obicei.
Ziua următoare
După ce a terminat micul dejun, Kaimera s-a dus să-i antreneze pe Chun și Ren, în timp ce Akira își rezolva niște treburi în biroul său. Curând, Ken a intrat să-i anunțe că Taiga a sosit, iar Ken l-a condus pe Taiga la biroul lui Akira.
- Ce mai faci? Ken a spus că ți-ai fracturat glezna, a spus Taiga, zâmbind în timp ce se apropia și se așeza pe scaunul din fața biroului lui Akira fără să trebuiască să aștepte permisiunea lui Akira.
- E mai bine, dar tot trebuie să port această orteză, a răspuns Akira.
- Am adus supa de cuib de pasăre, împreună cu extrasul de cont de la club, a spus Taiga.
- Sunt rănit și tot îmi dai de lucru? L-a tachinat Akira pe Taiga.
- Mâna ta nu e rănită, replică Taiga.
- Hmm, cred că i-am mai spus asta cuiva, a reflectat Akira, amintindu-și o replică pe care o rostise când Bina luase cina cu el zilele trecute. Taiga a chicotit ușor.
- Și cum rămâne cu Kaimera? a întrebat Taiga despre Kaimera.
- De ce întrebi despre omul meu? a întrebat Akira, prefăcându-se inocent. Taiga și-a dat ochii peste cap ușor.
- De obicei îl văd urmărindu-te ca o umbră, dar nu azi, așa că am fost surprins, a spus Taiga. Akira a râs.
- În prezent, antrenează noi recruți la căsuța de alături. De ce nu stai să iei prânzul cu noi? Vreau să discut cu tine despre modelele de bijuterii; am deja niște mostre. Poate vrei să faci niște ajustări. Akira a vorbit despre muncă, iar Taiga a fost imediat de acord.
În jurul prânzului, Akira a instruit-o pe menajeră să pregătească și prânzul pentru Taiga. Astfel, sufrageria s-a umplut cu Akira, Kaimera și Taiga. Chun și Ren mâncau la casa lor, în timp ce Akira inițial voia ca Ken să ia prânzul cu ei, dar Ken a refuzat, spunând că trebuie mai întâi să termine niște treburi pentru el. Iar pe Akira nu l-a deranjat.
- Șefu’, stăpânul a sosit, i-a raportat Doya lui Akira.
- De ce ești aici la ora asta? spuse Akira nepăsător. Curând, bunicul său intră în sufragerie. Kaimera și Taiga se înclină respectuos. Bunicul lui Akira se uită la Taiga încruntat, știind că Taiga deținea un club, despre care mulți știau ce fel de club era.
- Bunicule, ai mâncat deja? Ai vrea să mănânci cu noi? a întrebat Akira.
- Am mâncat deja, dar am vrut să vorbesc puțin cu tine, a spus bunicul Akirei.
- Atunci bunicul ar trebui să vină după-amiaza, ca să nu fie nevoit să aștepte pentru că mănânc mai întâi, a spus Akira cu un ușor zâmbet.
- Voi aștepta în camera alăturată. Tu continuă să mănânci, a spus bunicul Akirei, aruncând o privire scurtă spre Kaimera și Taiga înainte de a ieși.
- Cred că bunicul tău probabil voia să vadă cine a venit să te vadă, a spus Taiga zâmbind. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte ca ei să continue să mănânce prânzul. Taiga s-a dus apoi să stea la casa lui Kaimera, așteptând ca Akira să termine de vorbit cu bunicul său. Kaimera nu a întrerupt conversația dintre bunic și nepot pentru că avea treabă.
- Ce s-a întâmplat, bunicule? a întrebat Akira după ce s-a așezat lângă bunicul său.
- Ești chiar apropiat de proprietarul clubului ca să poată lua prânzul aici? a întrebat serios bunicul Akirei, fără să știe că Akira, nu Taiga, era adevăratul proprietar al clubului.
- Da, de ce? a întrebat Akira la rândul său.
- Deci ești client al clubului acela? a întrebat din nou bunicul său.
- Ce crezi? a răspuns Akira sarcastic, făcându-l pe bunicul său să pară puțin nemulțumit.
- Bunicule, spui că acel club îmi va ruina reputația, nu-i așa? Dar ai uitat că unele dintre afacerile noastre nu sunt cu mult mai bune decât ale acelui club? Am fost implicați și noi în multe activități ilegale, a răspuns Akira.
- Nu-ți interzic să mergi acolo, dar nu vreau să știe prea multă lume. Și să-l lași pe tipul ăla să vină acasă e cam prea public, a mormăit din nou bunicul Akirei.
- A venit în vizită doar pentru că a aflat că sunt rănit, a răspuns Akira pe un ton normal.
- Bunicule, te porți ca și cum străbunicii tăi n-ar fi fost niciodată în locuri ca acestea pe vremuri, a spus Akira pe un ton sarcastic.
- Lucrurile stau altfel acum decât erau odinioară, a replicat bunicul său.
- Prin ce sunt diferite? Mergi acolo ca să-și elibereze propriile dorințe, a replicat Akira, făcându-l pe bunicul său să pufnească de nemulțumire.
- În afară de faptul că Taiga a venit în vizită, bunicule, mai ai ceva să-mi spui? a întrebat Akira, încercând să evite alte certuri.
- Am vorbit cu cel de al doilea bunic al tău, a răspuns bunicul Akirei. Akira s-a prefăcut că nu știe nimic. Bunicul său îi spusese același lucru pe care i-l spusese și Kaimera.
- He, he, a chicotit Akira după ce l-a ascultat pe bunicul său terminând de vorbit.
- I-am dat o săptămână, a spus bunicul Akirei.
- Bine, pot aștepta. Sunt curios să văd cine va fi țapul ispășitor, a spus Akira zâmbind. Bunicul său a rămas fără cuvinte.
- Asta e tot ce voiai să discuți cu mine? a întrebat Akira.
- Mai e ceva, l-a întrerupt repede bunicul său.
- Hai, nu plec nicăieri astăzi, a răspuns Akira.
Bunicul său s-a uitat la Akira cu o expresie îngrijorată.
- Ai respins-o pe Bina, nu-i așa? a întrebat bunicul său.
- Da, i-am spus deja Binei că o consider doar o soră mai mică, a răspuns Akira direct. Fața bunicului său s-a întunecat imediat.
- Și i-am spus deja bunicului meu că nu voi trimite niciodată pe nimeni în iad așa cum ai făcut cu mama, a spus Akira cu o voce rece, fără să mai zâmbească.
- Dar… Bunicul său a încercat să obiecteze, dar Akira a ridicat mâna ca să-l împiedice să mai vorbească.
- Nu-mi pasă de moștenitori, nu-mi pasă de succesiune, bunicule. Nu mai vorbi despre asta cu mine. Dacă nu vrei să fiu conducătorul familiei, spune-mi-o și voi transmite responsabilitățile oricui îmi va succeda. Dar dacă tot vrei să-ți succed, atunci termină cu asta. Nu mai prelungi asta, pentru că altfel mă voi plictisi și într-o zi, s-ar putea să las totul aici și să plec de lângă familia Toshimoi, a spus Akira cu fermitate. Credea că era timpul să-l convingă pe bunicul său să ia o decizie.
- Știu că bunicul folosește poziția de lider a familiei ca să negocieze cu mine, astfel încât să mă pot căsători, să îmi întemeiez o familie și să am moștenitori care să-mi succeadă în viitor. Dar lasă-mă să-ți spun, nu poți negocia cu mine, a spus Akira cu fermitate.
- Cum ai putea face asta! Cum ai putea abandona totul? Nu uita că ai crescut și ai devenit cine ești astăzi datorită familiei Toshimoi. Faptul că ești atât de talentat acum se datorează antrenamentului meu riguros, nu-i așa? a urlat bunicul Akirei, furios.
- M-a întrebat vreodată bunicul dacă vreau să fiu tratat așa? Sunt unde sunt astăzi datorită propriilor mele eforturi, propriei mele perseverențe. Vrei să-ți explic ce mi-a lăsat Toshimoi ca să fiu mândru de asta? Afacerea, reputația Toshimoi, încă există datorită mie. Chiar și în generația ta, nu era la fel de prosperă ca în a mea. Akira a vorbit cu o voce fermă, cu o privire dură, făcându-l chiar și pe bunicul său să se oprească la vederea comportamentului nepotului său. Bunicul lui Akira știa că, dacă Akira își pierdea controlul emoțiilor, lucrurile aveau să scape de sub control. Nimeni nu-l putea controla, la fel ca atunci când i-a alungat pe frații mamei sale cu o sabie de lemn la înmormântarea mamei lui.
- Toshimoi a fost corodat din interior până când a devenit complet gol. Bunicul ar trebui să știe asta, din cauza propriei tale indecizii. M-ai putut disciplina pe mine, dar de ce nu-ți poți disciplina propriul frate mai mic, propriul fiu? Dacă ai fi fost cu adevărat capabil, ar fi trebuit să-i faci pe amândoi capabili, ca să poată prelua locul. Atunci aș putea fi și eu liber, a spus Akira din nou, cu ochii roșii. Confidentul bunicului său s-a apropiat și s-a oprit lângă el, în caz că se întâmpla ceva neașteptat.
Crak!
Sunetul unei uși care se deschidea fără permisiune i-a făcut pe toți să se întoarcă să privească. Kaimera a intrat în tăcere. S-a dus la Akira și l-a bătut ușor pe spate.
- Calmează-te mai întâi, a spus Kaimera. Când Kaimera a terminat de vorbit, lui Akira i s-a părut că i-a revenit cumpătul. Ochii lui nu mai erau la fel de aspri ca înainte, dar încă se citea o urmă de frustrare.
- Îmi cer scuze pentru nepolitețea mea, dar îți sugerez să te întorci mai întâi în casa principală și să-l lași pe Akira să se odihnească și să se calmeze, spuse Kaimera cu o voce calmă. Bunicul Akirei voia să spună mai multe, dar văzând comportamentul nepotului său, se abținu.
- Pot să plec eu primul, dar lasă-mă să-ți spun, poziția de lider al familiei îți aparține încă, Akira, a spus bunicul lui Akira ca o remarcă de rămas bun, înainte de a se ridica și a pleca cu confidenta său. Kaimera l-a îmbrățișat imediat pe Akira, iar Akira l-a îmbrățișat la rândul său pe Kaimera, în timp ce Kaimera a stat lângă scaunul cu rotile, iar Akira a rămas așezat.
Corpul lui Akira tremura de furie când își amintea de copilărie, de antrenamentul riguros la care fusese obligat. Abia știa cum era adevărata copilărie. Trăise sub presiunea și așteptările constante ale familiei sale, îndurase trădări și înjunghieri pe la spate din partea propriului tată și pierduse sprijinul emoțional. Se simțea complet singur. Deși familia mamei sale avea grijă de el, nu-l puteau primi. Akira a crescut îndurând atât dureri fizice, cât și emoționale.
- Ești doar o persoană obișnuită, cu carne, sânge și inimă. Nu trebuie să fii puternic tot timpul, a spus Kaimera. Curând, a simțit o căldură pe abdomenul lui în timp ce Akira vărsa lacrimi în tăcere. Lacrimile îi șiroiau pe obraji după ce le-a reținut mult timp.
- Kai, du-mă în camera mamei, a spus Akira cu o voce răgușită.
- Bine te duc, a spus Kaimera. Akira a dat din cap. Kaimera l-a ridicat pe Akira de șolduri, ținându-l față în față cu el, picioarele lui Akira erau înfășurate în jurul taliei lui Kaimera. Fața lui Akira era îngropată în umărul puternic al lui Kaimera, nevrând ca cineva să-l vadă plângând. Kaimera l-a dus pe Akira în camera unde era păstrată cenușa mamei sale. În timp ce mergeau, subordonații lui Akira și-au plecat capetele, deoarece Doya le ordonase să țină capetele plecate și să nu se uite la șeful lor. Doya știa că Akira nu voia ca subordonații săi să-i vadă latura vulnerabilă. Doar cei mai apropiați confidenți ai săi, Ken și Doya, aveau voie să îl vadă. Doya a deschis ușa pentru ca Kaimera să intre, lăsându-l pe Akira singur înăuntru. Kaimera s-a așezat pe o pernă, cu Akira în poala lui puternică, s-a mișcat pe o parte, dar își sprijinea în continuare capul pe umărul lui Kaimera.
- Vrei să stau cu tine sau ai prefera să fii singur? a întrebat Kaimera, în caz că Akira avea nevoie de intimitate. Kaimera asculta conversația lui Akira cu bunicul său printr-o cameră și avea o presimțire despre starea lui de spirit. Văzând că emoțiile lui creșteau se temea că Akira și-ar putea pierde controlul, așa că s-a repezit la Akira. Kaimera era încrezător că îl poate calma pe Akira și avea dreptate.
- Vreau să stai cu mine, a răspuns Akira. Kaimera l-a mângâiat ușor pe Akira pe spate, iar Akira s-a uitat la o poză cu mama lui.
- Dacă nu ai fi venit, mi-aș fi dezlănțuit furia asupra bunicului, a spus Akira, cu ochii roșii de la plâns. Era o emoție reprimată în sinea lui. Când ceva a declanșat-o, nu a mai putut să o stăpânească.
- Te-am urmărit, a răspuns Kaimera.
- Aș vrea să fiu un om obișnuit. Aș vrea chiar să fiu fermier într-o vale undeva, dar nu pot merge nicăieri, a spus Akira din nou.
- Tu, fermier? Pun pariu că plantele tale nu ar crește, l-a tachinat Kaimera pe Akira, încercând să-i aline frustrarea.
- Nu mă subestima. Cel puțin pot cultiva muguri de fasole, a spus Akira cu lăudăroșie. Kaimera a schițat un zâmbet ușor.
- De ce trebuie toată lumea să-și proiecteze așteptările asupra celorlalți? a mormăit Akira după un moment de tăcere.
- Și ce dacă te naști într-o familie numeroasă? Abia dacă poți găsi fericirea, a spus Akira din nou. Kaimera l-a lăsat pe Akira să continue să vorbească. Akira a divagat despre așteptările și presiunile cu care se confrunta, în timp ce Kaimera îl mângâia ușor pe spate. După o vreme, Akira a tăcut. Kaimera s-a uitat în jos și a văzut că Akira adormise. În acel moment, Akira părea un copil mic care fusese profund afectat de ceva.
Cine ar fi crezut că Akira, un șef mafiot cunoscut drept un psihopat nemilos, are și o latură vulnerabilă? Totul depinde de cui alege să i-o dezvăluie.
- Chiar dacă lumea te abandonează, eu nu te voi părăsi niciodată, Akira, a șoptit Kaimera încet, sărutându-l pe Akira pe frunte în timp ce privea fotografia mamei lui.
- O să am grijă de el. Nu-ți face griji. Nu voi lăsa pe nimeni să-l mai rănească, nici fizic, nici mental, i-a promis Kaimera mamei lui Akira, stând acolo nemișcat cu brațele în jurul lui Akira.
Capitolul 27
Cioc... Cioc...
O bătaie ușoară s-a auzit în ușa camerei cu urna mamei lui Akira înainte ca aceasta să se deschidă încet. Kaimera și-a întors ușor fața ca să privească.
- Ce este? L-a întrebat Kaimera pe Doya, care deschisese ușa.
- Taiga trebuie să se întoarcă la club, a spus Doya.
- Bine, spune-i lui Taiga că Akira îl va suna mai târziu, a răspuns Kaimera încet. Știa că Taiga nu va îndrăzni să-l deranjeze și putea ghici situația, așa că l-a rugat pe Doya să-i spună dinainte. Doya a confirmat mesajul înainte de a închide ușa. Kaimera a rămas așezat cu Akira în poală. Deși Akira nu era deosebit de mic de statură, Kaimera nu a simțit nicio greutate pe el și a stat acolo timp de o oră și jumătate până când Akira s-a trezit singur.
- Hmm, am adormit așa? a întrebat Akira cu o voce ușor răgușită.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Te doare capul? a întrebat Kaimera încet.
- Doar puțin. Apropo, unde e Taiga? își aminti brusc Akira.
- S-a întors. I-am spus că îl vei suna mai târziu, a spus Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Ce jenant. Am plâns și apoi am adormit, a spus Akira, chicotind încet.
- Poți fi așa când ești cu mine, a spus Kaimera. Akira s-a aplecat apoi și l-a sărutat pe Kaimera pe bărbie. Kaimera i-a mângâiat ușor ochii lui Akira.
- Nu-mi ascund niciodată adevărata natură când sunt cu tine, știi asta, a spus Akira râzând. Se comporta adesea prostește și nepotrivit pentru un șef mafiot când era cu Kaimera și prietenii lui apropiați.
- Cred că te duc să te speli pe față, a spus Kaimera, înainte să-l pună pe Akira să aștepte în timp ce el se ducea să ia scaunul cu rotile ca să-l ducă pe Akira de acolo. După ce l-a spălat pe față, l-a dus la el acasă. Când Chun și Ren au văzut fața lui Akira, nu s-au gândit să întrebe nimic, știind că Akira se certase cu bunicul său.
- A sunat Fei Long vreodată? l-a întrebat Akira pe Chun.
- A sunat. A spus că va zbura aici în două zile. Se pare că l-a sunat deja pe Ken, a răspuns Chun. Ken nu-i spusese încă lui Akira. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte de a lua telefonul lui Kaimera pentru al suna pe Taiga. Akira a vorbit o vreme cu Taiga despre muncă, iar Taiga nu s-a obosit să îl întrebe ce s-a întâmplat.
Akira stătea pe veranda din fața casei lui Kaimera, privind florile și copacii frumos aranjați din grădină. Kaimera își ceruse scuze pentru a se ocupa de niște treburi minore. Akira își sorbea încet ceaiul, pierdut în gânduri despre cearta cu bunicul său, până când Chun s-a apropiat de el.
- Pot să stau cu tine? a întrebat Chun. Akira s-a întors să se uite la el înainte de a da din cap în semn de aprobare.
- Unde sunt Kai și Ren? a întrebat Akira.
- Kai îl învață pe Ren despre programul de supraveghere, a răspuns Chun, înainte de a se așeza pe o pernă din apropiere.
- Chun, pot să-ți pun o întrebare personală? a început Akira, cu privirea ațintită asupra florilor din grădină.
- Da, a răspuns Chun.
- Ești un orfan care a fost dus în Hong Kong când erai copil, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, a răspuns Chun direct.
- Te-ai gândit vreodată să-ți întâlnești adevărata familie? Te-ai gândit vreodată să ai o familie completă, și mare? a întrebat Akira. Chun a rămas tăcut o clipă.
- Când eram copil, poate că am avut acele sentimente, dar pe măsură ce am crescut și am văzut lumea în general, nu am mai simțit așa. S-ar putea să fie momente când vreau să știu dacă părinții mei mai sunt în viață și de ce am devenit orfan. Mai simplu spus, vreau doar să știu propriul meu trecut, a răspuns Chun.
- Crezi că viața mea e de invidiat? a continuat să întrebe Akira.
- Nu, a răspuns Chun direct.
- De ce? Akira s-a întors să se uite la Chun și a întrebat imediat la rândul său.
- Ai fost ținta unor tentative de asasinat de nenumărate ori, a răspuns Chun încet. Akira a chicotit.
- Așa este. Și persoana care a încercat să mă asasineze s-a întâmplat să fie din aceeași familie, a spus Akira.
- Dacă aș avea o familie ca asta, aș prefera să fiu orfan, a spus Chun fără menajamente. Akira a zâmbit satisfăcut, fără să se simtă deloc jignit.
- Cred că da, a spus Akira, luând o înghițitură de ceai. Apoi a schimbat subiectul la muncă. După o vreme, Kaimera a ieșit cu Ren.
- Bună, șefu’, l-a salutat Ren din nou respectuos pe Akira. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- În timp ce înveți cu Kaimera, va trebui să stai aici o vreme. În felul acesta, Chun va avea un prieten, a spus Akira.
- Da, răspunse Ren.
- Deci, ce vei face cu ăștia doi în continuare? Akira s-a întors să-l întrebe pe Kai.
- Îi voi duce la terenul de antrenament pentru un test de fitness. Vii cu noi? a întrebat Kaimera.
- Da. Vreau să fac niște mișcare, chiar dacă doar cu brațele, a spus Akira, înainte ca Kaimera să-i facă semn lui Chun să se pregătească, să se schimbe în haine adecvate pentru testul de fitness, iar apoi să meargă cu toții la terenul de antrenament de la casa lui Akira.
- Vei fi în sala de antrenament de scrimă, nu-i așa? a întrebat Kaimera. Akira a dat din cap, iar Kaimera l-a condus în cameră. Akira își putea deja manevra scaunul cu rotile, dar prefera ca Kaimera să aibă grijă de el. Odată ajunși în sala de antrenament, Akira a cerut să rămână singur și i-a spus Kaimerei să-i antreneze pe Ren și Chun.
Kaimera nu era prea îngrijorat, știind că sala de antrenament de scrimă a lui Akira era sigură. Prin urmare, s-a dus mai întâi să-i antreneze pe cei doi tineri.
🐯...🐯...
- Ce te aduce pe aici? l-a întrebat bunicul Akirei pe fiul său, care venise la el acasă cu fiul său iubit, Akita.
- Sunt aici din cauza Binei, a început Junto, făcându-l pe bunicul Akirei să-și mijească puțin ochii.
- Ce legătură are Bina cu mine? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Am auzit că tata încearcă să-l căsătorească pe Akira cu Bina, a spus Junto.
- Și ce dacă? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Și am aflat, de asemenea, că Akira refuză să accepte o alianță matrimonială cu Kiboru, a adăugat Junto.
- Hmm, ești destul de atent, a replicat sarcastic bunicul Akirei.
- Am propriile mele surse, desigur, dar sunt aici pentru că știu că vrei să închei o alianță matrimonială cu familia Kiboru. Din moment ce Akira nu va face ce vrei tu, de ce nu îl propui pe Akita? Akita a plăcut-o întotdeauna de Bina. Cu siguranță va avea mai multă grijă de Bina decât Akira, a spus tatăl Akirei serios.
- Da, mi-a plăcut de Bina de mult timp, dar nu am îndrăznit să o invit în oraș pentru că am auzit că bunicul voia să o combine cu Akira, a spus Akita, sunând ca tipul bun care se lăsase mereu învins de Akira.
- În plus, nu ai vrea ca istoria să se repete, nu-i așa? a spus tatăl Akirei, iar bunicul știa că se referea la căsătoria aranjată dintre mama și tatăl lui Akira, care, în cele din urmă, a dus la probleme.
- Hm, crezi că Akira ar fi la fel de rău ca tine, având în secret o amantă? a replicat bunicul lui Akira sarcastic, atacându-l pe fiul său. Junto știa că tatăl său o displăcea pe soția lui.
- Pentru că m-ai obligat, tată! a replicat tatăl Akirei.
- Eu și Sae ne iubeam, dar tata a vrut să mă căsătoresc cu mama lui Akira, s-a plâns Junto din nou tatălui său.
- Ești un laș! Nu ai îndrăznit să-mi spui direct că ai deja o iubită pentru că voiai de la mine poziția de lider a familiei. Tu ai fost cel care a vrut să se căsătorească cu mama lui Akira! i-a replicat bunicul lui Akira fiului său.
- Permite-mi să te întreb ceva. Dacă n-ai avea bani de cheltuit cu soția ta și n-ai folosi numele de familie Toshimoi, crezi că soția ta ar rămâne totuși cu tine? Tatăl lui Akira a vorbit ca și cum ar fi știut ceva, ceea ce l-a nemulțumit pe Junto.
- Tată, nu-mi mai insulta soția! Suntem împreună, avem trei copii și ne iubim, a replicat Junto, continuând să țipe la tatăl său. Akita l-a apucat repede pe tatăl său de braț. Chiar dacă era și el nemulțumit de bunicul său pentru că își insultase pe mama sa, tot trebuia să-l îmbuneze, pentru că nu erau nepoții preferați, precum Akira.
- Tată, calmează-te. Bunicul e doar furios, a spus Akita, strângându-l pe tatăl său de braț ca un avertisment. Se înțeleseseră dinainte că, indiferent ce ar spune bunicul lui, vor rămâne tăcuți pentru a obține ceea ce își doreau. Dar tatăl său își pierduse controlul. Junto se opri o clipă când fiul său i-a amintit, înainte de a respira adânc.
- Trecutul e trecut. Nu pot schimba nimic. Deci, putem schimba prezentul și viitorul, nu-i așa? a spus Junto, vocea lui înmuindu-se. Bunicul Akirei a zâmbit pur și simplu. De ce n-ar vedea ce își dorea fiul său?
- Shuya nu ar fi de acord, bunicul Akirei a folosit numele bunicului Binei drept scuză, pentru că știa exact ce fel de persoană era Akita.
- În plus, dacă Bina ar ști că Akita merge la clubul acela... atât de des, crezi că ți-ar mai dori fiul iubit? a spus bunicul Akirei, referindu-se la clubul pe care îl conducea Taiga. Fața lui Akita s-a întunecat ușor.
- Tată, e normal ca bărbații necăsătoriți să iasă în locuri de genul ăsta. Nu e nimic în neregulă cu asta. În plus, e un loc de lux, nu de clasă joasă, și-a apărat Junto fiul.
- Recunosc că am fost acolo, dar mai ales am mers să-mi însoțesc prietenii, bunicule. E adevărat că uneori am folosit serviciile lor, dar nu voiam să-mi pierd reputația în fața prietenilor mei, a susținut Akita. Bunicul Akirei știa că nu era adevărat, dar nu intenționa să-l urmărească pe Akita în acest moment, pentru că credea că nu-l privește și era încrezător că Kiboru nu ar da-o niciodată pe Bina lui Akita.
- Nu vă pot ajuta pe voi doi. Dacă Bina nu se căsătorește cu Akira, Kiboru nu va alege pe nimeni altcineva din familia noastră. Dacă crezi că o poți face pe Bina să se îndrăgostească de tine, atunci încearcă, a întrerupt bunicul Akirei.
- Dar dacă tata ar putea vorbi cu el... Junto a încercat să-l convingă pe tatăl său să-l ajute.
- Am alte treburi de rezolvat. Tu și fiul tău, întoarceți-vă mai întâi. Încercați să vă ocupați singuri de asta. Bunicul lui Akira l-a întrerupt și s-a ridicat imediat din sufragerie, lăsându-l pe Junto să-și privească tatăl plecând cu resentimente.
- Tată, trebuie să te calmezi. Nu vezi că bunicul nu e fericit? i-a spus Akita tatălui său iritat.
- Dar bunicul tău o privește de sus pe mama ta, i-a spus Junto fiului său.
- Știu, nici eu nu sunt fericit, dar trebuie să-i cedăm bunicului deocamdată, a spus Akita cu o voce încordată.
- Și ce o să facem acum? Se pare că bunicul tău nu vrea. Poți să vorbești cu el, te rog? a speculat Junto.
- Cred că va trebui să încerc mai întâi să o abordez pe Bina. Voi încerca să o cuceresc ca să nu existe obstacole, a spus Akita, prezentându-și planul de rezervă.
- Bine, atunci. Ar trebui să reduci numărul de vizite la clubul ăla. Dacă reputația ta ajunge la Bina, nu vei obține ce vrei, l-a certat Junto pe fiul său pe un ton nu tocmai serios.
- O, tată, sincer, o mulțime de oameni faimoși și influenți merg acolo. Și eu m-am dus să fac legături. Ca și Masashi, l-am întâlnit acolo, așa am ajuns să colaborăm, i-a spus Akita tatălui său. Junto nu a putut decât să ofteze ușor.
- Mergând în locuri de genul ăsta, mă întreb dacă o să fie serios cu sora ta? Junto își făcea griji pentru asta, pentru că Tomoko se întâlnea în prezent cu Masashi.
- Va trebui să așteptăm și să vedem, dar cred că Tomoko îl va cuceri cu siguranță pe Masashi, a spus Akita încrezător. Tatăl său a dat din cap în semn de aprobare înainte ca amândoi să se întoarcă acasă.
🐯...🐯...
- Ești destul de încrezător, nu-i așa? a spus Akira după ce a văzut imaginile de pe camerele de supraveghere din casa bunicului său. Auzise tot ce spusese bunicul și tatăl său pentru că Kaimera o activase.
- Crezi că dacă Akita ar aborda-o cu adevărat pe Bina, ea s-ar înmuia în fața lui? a întrebat Kaimera, din moment ce el nu o cunoștea bine pe fată și nu era apropiat de ea.
- Nu, chiar dacă Bina pare cuminte, e suficient de deșteaptă ca să știe cu cine ar trebui și cu cine nu ar trebui să se asocieze, a spus Akira.
- Dar, ca să prevenim orice greșeală, am putea găsi o scuză să trimitem pe cineva să se amestece ori de câte ori Akita încearcă să marcheze puncte cu Bina. În felul acesta, Bina va vedea cât de dezgustător este, a spus Akira rânjind, gândindu-se la o idee amuzantă.
- Spune-mi doar dacă ai nevoie de ajutor, a răspuns Kaimera.
- Mai întâi, cred că ar trebui să-l rog pe Ken să trimită pe cineva să aranjeze sala de antrenament de scrimă, a spus Kaimera, amintindu-și că după ce terminase antrenatul cu Ren și Chun, se dusese să-l vadă pe Akira în sala de antrenament și văzuse că manechinul de antrenament era complet distrus de o serie de lovituri de sabie. Chun și Ren au fost uimiți de scenă, gândindu-se că, chiar și cu glezna rănită și cu folosirea scaunului cu rotile, sala de antrenament era într-o asemenea stare. Dacă Akira ar fi sănătos, întregul dojo ar fi probabil distrus.
- Atunci cheamă-l pe Ken din partea mea, a spus Akira chicotind ușor. Își vărsase frustrarea puțin prea mult pe manechinul de antrenament, dar nu era o problemă pentru el. Putea oricând să readucă sala de antrenament la starea inițială.
Trecuseră trei zile de când Akira se certase cu bunicul său. Chiar dacă casa bunicului său era în apropiere, Akira nu-l văzuse deloc. Știa că bunicul său ar putea fi încă supărat, dar nu avea nicio intenție să-și ceară scuze sau să se împace cu el. Întotdeauna se comporta așa.
- Dacă se întâmplă ceva, contactează-mă imediat, ai înțeles? i-a spus Kaimera lui Akira când l-a adus la companie, deoarece Akira avea multe sarcini de rezolvat. Cât despre Kaimera, aceasta îi scotea pe Chun și Ren astăzi să se întâlnească cu Obi, care este în Japonia, așa că Akira nu a mers cu el.
- Știu. Rămân la companie, nu plec nicăieri, a spus Akira zâmbind, știind că era în siguranță în biroul său de la companie.
- Mă întorc curând, a spus Kaimera, privind adânc în ochii lui Akira. Acum, cei doi abia își puteau ascunde sentimentele unul pentru celălalt în fața celorlalți. Toți cei din grupul lui Akira știau acum că Kaimera și Akira aveau o legătură specială.
- Ken, mă bazez pe tine, s-a întors Kaimera să-i spună lui Ken, care stătea nu departe.
- E treaba mea, nu trebuie să-ți faci griji, a răspuns Ken. Akira a chicotit.
- Înainte să fii tu cu mine, Ken și Doya au fost cei care au avut mereu grijă de mine, a spus Akira zâmbind. Kaimera a mângâiat ușor obrazul lui Akira.
- Ei bine, atunci voi pleca. Muncește din greu, a spus Kaimera în timp ce părăsea biroul lui Akira, luându-i pe Chun și Ren la unitatea Obi de aici. Akira a continuat apoi să lucreze.
Kaimera i-a adus pe Chun și Ren să se antreneze la unitatea de Obi din Japonia, deoarece Ren urma să lucreze acolo, în timp ce Kaimera avea să-l prezinte pe Chun la filiala din Hong Kong mai târziu.
În timp ce Chun și Ren se antrenau, Kaimera îl verifica periodic pe Akira. Văzând că era în siguranță, și-a îndreptat atenția către cei doi elevi.
🐯...🐯....
- Pe scurt, am căzut de acord asupra acestor puncte. Fiecare parte își poate acum îndeplini sarcinile. Vă rog să-i trimiteți lista de invitați lui Ken pentru analiză înainte de a-i invita. Voi adăuga numele invitaților speciali mai târziu, a spus Akira în timpul întâlnirii de astăzi referitoare la prezentarea noii colecții de bijuterii.
- Șeful se va întâlni mâine cu modelele? a întrebat unul dintre angajați, ca să se poată pregăti cum se cuvine. Akira s-a oprit o clipă să se gândească.
- Hmm, e bine să arunc o privire, a răspuns Akira. Chiar dacă știa deja lista de modele, voia să vadă cu ochii lui dacă toate erau cu adevărat potrivite pentru noua sa colecție. Akira nu avea nevoie să vină aici personal, dar pentru că era o companie pe care o înființase singur, era profund dedicat acesteia.
- Bine, vom pregăti camera, a răspuns același angajat, iar după o scurtă discuție despre muncă, Ken l-a dus pe Akira înapoi în biroul său.
- Ce face Kaimera? a murmurat Akira, înainte de al contacta pe Kaimera prin cercelul pe care îl purta.
(„Ești liberă acum?”) a răsunat vocea lui Kaimera.
- Hmm, tocmai am terminat o ședință de sinteză a lucrărilor. Tu ce faci? Ce ai mai făcut? Ai fost atât de tăcut, l-a tachinat Akira.
(„Îi antrenează pe Chun și Ren chiar acum. Ne vom întoarce imediat.”) a răspuns Kaimera.
- Bine, voi aștepta aici, la companie. Trebuie să mă întorc mâine la companie să verific modelele, i-a explicat Akira lui Kaimera planul său de lucru cu un zâmbet ușor.
(„Bine, vin și eu cu tine”), a răspuns Chimera. Akira a chicotit ușor.
- Știam că nu mă vei lăsa să vin singur, a spus Akira, chicotind în continuare.
- A, sigur! La întoarcere, poți să-mi cumperi niște yodan? Chiar vreau să-l mănânc, a spus Akira, referindu-se la gustarea tradițională pe care nu o mai mâncase de ceva vreme și de restaurantul său preferat.
(„E locul obișnuit?”) a întrebat Kaimera, știind foarte bine care restaurant îi plăcea lui Akira.
- Da, da, a răspuns Akira.
(„De fapt, aș putea găti pentru tine”,) a propus Kaimera. Ochii lui Akira s-au mărit la auzul cuvintelor.
- Serios? Bine, atunci, pot să sugerez și niște namagashi? Poți să faci asta?” Akira a sugerat un alt preparat.
(„Bine, dar s-ar putea să întârzii puțin pentru că trebuie să mă opresc să cumpăr niște ingrediente”,) a spus Chimera.
- Putem să-i punem pe oamenii noștri să ți le cumpere. În felul acesta nu vei fi atât de obosit. Trebuie să fii epuizat doar antrenându-i pe cei doi copii, a spus Akira cu îngrijorare.
(„Vreau să aleg personal ce e mai bun pentru tine”,) a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească larg.
- Bine, fă cum vrei. Te pot aștepta, spuse Akira vesel înainte de al trimite pe Chimera să-i antreneze pe Chun și Ren, în timp ce el se așeza să-și vadă propriile sarcini.
- Și poți face dulciuri japoneze, Kaimera? a întrebat Chun, surprins. Chiar și Ren a fost luat prin surprindere când a aflat că Kaimera mergea la piață să cumpere ingrediente pentru a face dulciuri pentru Akira.
- Hmm, și eu pot găti mâncare japoneză, a răspuns Kaimera.
- Este din cauza domnului Akira? a întrebat Chun în continuare.
- Da, a răspuns Kaimera fără ezitare.
- N-am crezut niciodată că vei fi atât de obsedat de bucătăria japoneză încât vei învăța să gătești și să coci deserturi japoneze pentru prietenul tău Akira, a tachinat Chun.
- Sunt mai nebun decât crezi, a spus Kaimera pe un ton plat. Ren, auzind asta, a rămas uluit, neașteptându-se ca Kaimera și Akira să aibă vreun sentiment unul pentru celălalt.
- Ce te șochează, Ren? a întrebat Chun.
- Kai... și Șeful...? întrebă Ren ezitant. Își mai pusese întrebări despre asta și înainte, văzând apropierea lor, însă, a gândit pozitiv, crezând că Akira era rănit și, prin urmare, Kaimera trebuia să aibă grijă de el.
- Da, de ce? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Nu... pur și simplu nu mă așteptam, clătină Ren repede din cap și răspunse imediat, temându-se că Kaimera ar putea crede că e dezgustat.
- Când ajungem la piață, veți aștepta în mașină sau veți ieși împreună? a întrebat Kaimera, pentru că erau doar trei, fără bodyguarzi cu ei. Kaimera credea că nu erau genul care să aibă nevoie de prea multă protecție, spre deosebire de Akira.
- E mai bine dacă mergem împreună. Așa am putea găsi ceva ce vrem să cumpărăm și te putem ajuta să cari lucrurile, a răspuns Ren, chiar dacă atât Chun, cât și Ren erau într-o formă destul de proastă din cauza antrenamentului intens.
- Hmm, dar o să trec pe la magazinul cu gustări preferat al lui Akira cât timp aștepți, a spus Kaimera, înainte de a ieși să cumpere niște dulciuri. După ce și-a luat ce își dorea și a ieșit din magazin, Kaimera și-a mijit puțin ochii când a văzut ceva interesant. S-a urcat imediat în mașină.
- Ren, urmărește-i de la distanță. Nu-i anunța că suntem pe urmele lor. Consideră asta un test din partea mea, a spus Kaimera.
- Și tu, Chun, scoate camera și filmează-i pe cei doi, a arătat Kaimera spre ținte, iar ambii bărbați au devenit imediat atenți și au început să urmărească grupul. Ren și Chun erau puțin nervoși, deoarece era prima lor misiune în afara antrenamentului și venea atât de neașteptat. Kaimera a privit grupul cum mergea înainte cu o sclipire malițioasă în ochi. S-a gândit că dacă i-ar povesti lui Akira despre asta, Akira ar râde cu siguranță.
Au urmat mașina până au ajuns la un hotel. Ren, familiarizat cu traseul și știind unde să parcheze discret, asta la încântat foarte mult pe Kaimera. Între timp, Chun a început să înregistreze și să facă numeroase fotografii, trimițând imaginile și videoclipurile pe laptopul lui Kaimera, care erau vizionate în timp real în timp ce aceasta se afla în mașină.
- Bine, e de ajuns, a spus Kaimera. Chun și-a împachetat repede echipamentul, în timp ce Ren a plecat cu mașina din parcare, ca și cum nimic nu ar fi părut ieșit din comun, și s-a îndreptat direct spre piață să cumpere ingrediente pentru desertul lui Akira. Cei trei au coborât din mașină și au început să facă cumpărături. Ren, care era localnic le-au recomandat magazine bune și i-au ajutat vorbind și punând întrebări, deoarece Kaimera era străină, iar Chun, din Hong Kong, vorbea japoneza, dar nu fluent. După ce au terminat cumpărăturile, și-au încărcat achizițiile în mașină și s-au pregătit să se întoarcă la Akira, la companie.
- Kai, cred că avem o problemă, a spus Chun, pentru că Chimera era absorbit de privirile lui Akira pe ecranul laptopului său și nu era prea atentă la împrejurimi și nici nu anticipa vreo problemă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera, uitându-se imediat afară.
- Ne urmăresc două mașini, nu-i așa? a întrebat Ren, observându-le și el, dar nefiind sigur. După ce l-a auzit pe Chun spunând asta, s-a gândit că probabil era adevărat.
- Da, da, a răspuns Chun. Kaimera s-a întors să se uite în spatele lui și a putut ghici cam ce mașină era.
- Suntem într-o zonă rezidențială. Ce credeți că ar putea face? i-a întrebat Kaimera pe Ren și Chun, învățându-i cum să evalueze situația. Kaimera nu-și făcea griji că va fi urmărită.
- Ar putea folosi vehiculele lor ca să ne forțeze să intrăm pe calea pe care o doresc, a răspuns Ren din propria perspectivă.
- Sau ar putea face ceva ca să ne dea mașina la o parte, dacă nu le pasă că suntem sau nu în oraș, a adăugat Chun. Kaimera a rânjit. Niciuna dintre ideile lor nu era corectă sau greșită; ambele erau posibile.
- Va trebui să așteptăm și să vedem, sau, dacă credem că putem face față, i-am putea atrage afară din oraș ca să ne ocupăm de ei, a adăugat Chun.
- Cred că ideea lui Chun e bună, a fost de acord Ren, fără să simtă nicio frică.
- Crezi că poți face față la asta? a continuat să întrebe Kaimera.
- Hmm, dacă e vorba doar de aceste două mașini, cred că ne putem descurca. Și noi avem arme în mașină, a spus Ren.
- Atunci hai să facem asta. Să-i ademenim afară din oraș. Va fi un adevărat test pentru voi doi, a spus Kaimera. Evaluase situația și știa că o poate gestiona, așa că le-a permis să-și ducă la bun sfârșit planul.
- Poți avea încredere în mine, a spus Ren, cunoscând bine traseul, înainte de a începe să-i atragă pe urmăritori pe un drum din afara orașului. Kaimera a deschis un compartiment secret din spatele scaunului și i-a înmânat lui Chun o armă cu amortizor, care a asamblat-o imediat. Odată ce au ieșit de pe drumul principal, cele două mașini l-au urmat într-adevăr. A accelerat într-o locație mai îndepărtată pentru a evita orice probleme. O mașină l-a urmărit pe Kaimera, în timp ce cealaltă ia flancat și a început să izbească vehiculul lui Kaimera pentru a încerca să-l forțeze să iasă de pe șosea, dar Ren a reușit totuși să controleze mașina.
- Ren, schimbă locurile cu Chun. Lasă-l pe Chun să conducă, ordonă Kaimera, cunoscând abilitățile lui Chun. Ren nu ezită. Mută scaunul complet în spate. Chun schimbă rapid locurile cu el, iar Ren ocupă rapid locul lui Chun. Mașina viră ușor de la schimbarea șoferului, dar nu ieși de pe șosea. Ren luă arma de la Chun.
- Țintește spre roți, a ordonat Chimera. Nu s-a mișcat, lăsându-i pe ceilalți doi să se ocupe de asta. Ren a deschis puțin portiera mașinii, concepută în acest scop, și și-a îndreptat arma spre roțile celeilalte mașini, dar primul foc a ratat puțin.
- La naiba! a înjurat Ren, dându-și seama de greșeala sa.
- E în regulă. Stai calm, a spus Kaimera cu o voce calmă.
- Atenție, a spus Chun, înainte să-și folosească mașina pentru a lovi celălalt vehicul, făcându-l să vireze brusc. Ren a tras apoi în roțile celeilalte mașini, trimițând-o de pe șosea.
Capitolul 28
- Unul mai puțin, spuse Ren fericit. Mașina din spate, văzând greșeala prietenului său, a intervenit imediat pentru a prelua deplasarea. Dar Chun și-a folosit abilitățile de frânare pentru a se poziționa în spatele celeilalte mașini.
- Ren, poți să te ridici și să tragi de sus, nu-i așa? a întrebat Chun, cu ochii ațintiți asupra mașinii din față, pe care o urmărea acum. Dacă cealaltă mașină frâna, ar fi intrat în coliziune.
- Bine, a răspuns Ren. Întrucât mașina avea trapă, Ren a deschis-o și s-a ridicat.
- Condu uniform, i-a spus Ren lui Chun, înainte să-și îndrepte arma spre roata din spate a celeilalte mașini din față.
Pistolul cu amortizor și-a făcut treaba bine, iar Ren a fost precis, așa cum se aștepta din antrenamentul său. Știind că mașina din față își pierduse controlul, Chun a încetinit pentru a verifica direcția vehiculului din față până când Ren s-a așezat înapoi în scaun.
- Condu drept înainte, îți voi da indicații, a spus Ren. Chun a accelerat, a depășit cealaltă mașină care ieșise de pe șosea și a urmat imediat traseul indicat de Ren.
- Bravo, a spus Kaimera, observându-i pe cei doi lucrând împreună. Kaimera a stat liniștit, cu brațele încrucișate, evaluându-i, fără să dea niciun semn de îngrijorare. Chiar dacă Chun și Ren nu se alăturaseră încă complet unității Obi, cei pe care Kaimera îi alesese personal cu siguranță nu erau obișnuiți.
- Mulțumesc, au răspuns Ren și Chun zâmbind, apoi s-au privit și au bătut palma, încântați că primesc complimente de la Kaimera.
- Bine, hai să ne întoarcem la compania lui Akira, a spus Kaimera. Chun a condus, Ren dându-i indicații, până au ajuns la compania lui Akira. Kaimera le-a spus să aștepte în mașină în timp ce el intra și urca la biroul lui Akira. În timp ce intra, angajații care îl recunoscuseră pe Kaimera au simțit un fior rece pe șira spinării, chiar dacă nu făcuseră nimic greșit.
- Cine este el, domnule? De ce pare toată lumea să-l evite? a întrebat noua angajată.
- Domnul Kaimera este omul șefului. El este cel care supraveghează munca noastră. Obișnuia să vină doar ocazional, dar în ultima vreme se pare că sta mai mult în Japonia, îl vedem aproape în fiecare zi, a spus un angajat mai în vârstă.
- Să verifice munca? Și ce dacă? E înfricoșător? Dar eu cred că e chiar chipeș, exact genul meu, a spus femeia zâmbind.
- Cred că ar trebui să nu te mai gândești la asta. Cât despre cât de înfricoșător e, întreabă-i pe alții. Știe tot ce faci pe calculatorul tău, chiar dacă tu crezi că ai șters totul. Ah, și zilele trecute, în timpul ședinței cu șeful, cineva și-a folosit în secret telefonul ca să-și contacteze o prietenă model. Chiar dacă stătea departe de domnul Kaimera, acesta putea să-și dea seama ce făcea angajata și a spus-o cu voce tare. Nu-i așa că e înfricoșător? Dacă n-ar fi un străin care nu pare superstițios în privința ocultismului, aș crede că e un medium sau un fel de clarvăzător. A intervenit un alt angajat.
- Nu exagerezi? a spus tânăra femeie, părând neîncrezătoare.
- Depinde de tine, dar te avertizez, e mai bine să nu te implici cu el.
Același angajat a avertizat-o înainte ca ei să se disperseze să se pregătească, pentru că era aproape ora de plecare, lăsând-o pe noua angajată să stea singură acolo ca să se gândească.
Crak...
Sunetul ușii biroului deschizându-se fără o bătaie l-a făcut pe Akira să ridice privirea, înainte de a-i zâmbi lui Kaimera.
- Ai întârziat. Ai petrecut mult timp la cumpărături? a întrebat Akira zâmbind, pentru că Kaimera îl sunase pe Akira înainte să plece din unitatea Obi.
- A apărut o mică problemă, dar îți voi vorbi despre ea în mașină, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să nu mai zâmbească și să se încrunte imediat.
- Ești în siguranță? a întrebat Akira. Kaimera și-a desfăcut brațele larg și s-a întors încet pentru ca Akira să îl vadă. Akira a zâmbit ușor.
- Trebuie să fi în siguranță, altfel nu ai sta așa în fața mea, a spus Akira.
- Ai terminat treaba? Ne întoarcem acum? a întrebat Kaimera. Nu voia ca Ren și Chun să se întoarcă încă cu mașina, pentru că nu era sigur dacă cineva s-ar putea ascunde pe acolo și să fie urmăriți din nou? Kaimera bănuiește că de data aceasta el este ținta.
- Hai să mergem. Doya poate lua treaba acasă, a spus Akira, înainte de a-l suna pe Doya să-i strângă documentele pe care să le ducă acasă și de a le spune tuturor să se pregătească de plecare.
- Ce se întâmplă? a întrebat Akira imediat ce Ken a pornit mașina, urmat de Ren și Chun în convoi.
- La întoarcere, am fost urmăriți. Au încercat să scoată mașina de pe șosea cu forța, dar acei doi copii au reușit să scape de ei, a rezumat Kaimera.
- Deci, cei doi sunt bine? a continuat Akira, pentru că, la urma urmei, Chun era unul dintre oamenii lui Fei Long, făcea parte din rețeaua lui.
- Sunt în siguranță și lucrează bine împreună, a răspuns Kaimera. De fapt, Kaimera îi avea pe amândoi lucrând în departamentul IT, ca și el, ceea ce nu le cerea să iasă des pe teren. Dar asta nu însemna că nu mergeau niciodată în misiuni; antrenamentul pentru a gestiona situații neprevăzute era, de asemenea, esențial.
- E bine. Nu vreau să-l supăr pe Fei Long. A spus Akira zâmbind.
- Se pare că ți-ai deschis puțin inima față de Fei Long, a spus Kaimera.
- Vorbești ca și cum te-aș înșela. Ce-i cu chestia asta cu „ți-ai deschis inima”? a spus Akira râzând.
- Vreau să spun ai încredere în cealaltă persoană și ai lăsat-o să intre în lumea ta, așa cum fac eu și prietenii tăi, a spus din nou Kaimera. Akira a înțeles ce încerca să spună Kaimera; doar glumea.
- Datorită lui Fei Long pot avea încredere și mă pot baza pe el. Este un prieten foarte bun, a spus Akira. Unul dintre motivele pentru care se simțea confortabil având încredere în Fei Long era acela că Kaimera îl verificase în prealabil.
- În fine, spune-mi ce s-a întâmplat apoi, a readus Akira în discuție subiectul inițial. Apoi, Kaimera a povestit pe scurt ce făcuseră Chun și Ren.
- Ren a spus că acele două mașini au început să ne urmărească din locul..., a spus Kaimera, referindu-se la zona prin care au trecut cu mașina.
- Hmm, dar mă mir că sunteți voi. Pentru că dacă aș fi eu, persoana care încearcă să mă omoare ar ști că nu ies cu o singură mașină, a spus Akira cu o expresie nedumerită. Sprâncenele lui Akira s-au încruntat imediat.
- Cred că ținta lor probabil eram eu, a spus Kaimera. Akira s-a oprit.
- De ce tu? a întrebat Akira la rândul său.
- Nu sunt sigur încă. Voi verifica, a spus Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Apropo, unde sunt gustările mele? a întrebat imediat Akira despre gustări.
- Sunt în mașină. Vei mânca când ajungem acasă, a spus Kaimera. Akira a zâmbit imediat larg, iar când au ajuns acasă, l-au găsit pe Fei Long așteptându-i. Mai devreme, Fei Long și oamenii lui ceruseră să stea la casa lui Akira. Akira și-a pus oamenii să facă aranjamente pentru el. După ce s-au schimbat, au stat și au vorbit în camera de zi a lui Akira. Kaimera i-a pus lui Akira o farfurie cu gustări pe care le cumpărase, ca să se bucure de ceai, în timp ce Fei Long și Chun stăteau cu ei. Ren, însă, s-a dus să se odihnească.
- Ți-e mai bine piciorul? a întrebat Fei Long.
- Mă simt mai bine, dar tot nu pot să pun greutate pe picior, a răspuns Akira, mâncându-și fericit gustarea.
- Hei Kai, când faci dulciuri namagashi, te voi ajuta să le dai formă, a spus Akira, amintindu-și cum o ajuta pe mama sa să le facă când era copil. Deși nu ajuta prea des pentru că era de obicei ocupat cu diverse antrenamente de arte marțiale, ajunsese să-i placă foarte mult acest tip de dulciuri pentru că mama lui i le făcea des.
- Sigur, dar poate mâine, a spus Kaimera. Akira și-a mâncat gustarea în timp ce se legăna înainte și înapoi, ceea ce i-a surprins puțin pe Fei Long și Chun, deoarece nu-l mai văzuseră niciodată pe Akira comportându-se așa.
- Voi doi ar trebui să fiți mândri că v-a arătat o altă latură a sa, a spus Kaimera. Akira l-a auzit și el.
- Indiferent de identitatea mea, eu sunt eu, a spus Akira zâmbind. Fei Long părea să înțeleagă primul.
- Ah, vă mulțumesc că aveți încredere în mine și în Chun, a spus Fei Long, în timp ce Chun părea puțin nedumerit. Fei Long i-a șoptit ceva, iar Chun care a dat din cap în semn de aprobare.
- A, sigur, am ceva amuzant să-ți spun, a spus Kaimera, amintindu-și brusc. S-a gândit că ar fi mai bine să-i spună lui Akira acum.
- Ce este? întrebă Akira, cu ochii sclipind. Pentru că, dacă Kaimera ar fi spus că va fi distractiv, chiar ar fi fost distractiv.
- Chun, ai putea să-mi iei laptopul din geantă? a spus Kaimera. Chun s-a dus să i-l aducă lui Kaimera, deoarece era cel mai aproape. Kaimera a deschis fișierele de imagine și video pentru ca Akira să le vadă. Ochii lui Akira s-au mărit când le-a văzut.
- Serios? a spus Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Abilitățile fotografice ale lui Chun, i-a atribuit Kaimera meritul lui Chun.
- E o coincidență sau altceva? a continuat să întrebe Akira.
- Coincidență, tocmai îți cumpărasem niște gustări. Când am ieșit din magazin, i-am văzut pe acești oameni, așa că l-am rugat pe Ren să-i urmeze până au intrat împreună în hotel, a explicat Kaimera. Akira a izbucnit în râs, înecându-se cu gustarea. Kaimera i-a turnat repede niște ceai.
- Haha, tuse… hahaha, a continuat Akira să râdă. Fei Long s-a uitat la scenă și a simțit o mică suspiciune.
- Acesta este Masashi, rivalul lui Akira? a întrebat Feilong.
- Da, iar tânărul din brațele lui este fiul cel mic al tatălui meu, a spus Akira zâmbind. Fei Long știa destul de multe despre Akira, dar nu-i întâlnise niciodată pe frații vitregi ai lui Akira.
- Nu, nu. Faptul că puștiul ăla a fost la hotel cu Masashi nu mă face să râd chiar atât de mult, a spus Akira zâmbind.
- Râd pentru că sora mai mare a copilului ăla se întâlnește și ea cu Masashi! Haha! Nu ți se pare amuzant? Doi frați au același bărbat. Mă întreb dacă Tomoko știe despre asta? a spus Akira râzând. Fei Long și Chun au înțeles.
- Kai, de ce crezi că au intrat ăia doi la hotel? A întrebat Akira zâmbind
- Chiar vrei să vezi asta? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Doar puțin, ca să fiu sigur, a răspuns Akira. Kaimera s-a întors apoi.
- Chun, am un test pentru tine. Nu te obosi să-l suni pe Ren. Lasă-l să doarmă deocamdată, a spus Kaimera, înainte de a-i spune lui Chun să-și folosească laptopul pentru a-i localiza pe Masashi și Akio, urmărind semnalul telefonului lui Akio. Chun a urmat instrucțiunile lui Kaimera, în timp ce Fei Long îl privea cu atenție. A reușit să localizeze camera lor și apoi a tras cu urechea la telefonul lui Akio, auzindu-le gemetele. Chiar și fără să vadă nimic, putea ghici ce se întâmpla în camera aceea.
- Dacă stau să mă gândesc, au trecut câteva ore de când l-ai văzut. Masashi e chiar cineva, nu-i așa? a spus Akira chicotind.
- Mai este ceva ce ar trebui să fac? a întrebat Sun.
- Probabil că telefonul nu e pus lângă pat. Probabil că nu putem vedea nimic. Nu mai e nimic de făcut. E suficient, a spus Kaimera. Chun a întrerupt apoi conexiunea.
- Destul de priceput. Asta îi va fi de mare ajutor lui Fei Long, a remarcat Akira. Fei Long a zâmbit mândru.
- Eu l-am lăudat pe Chun, nu pe tine. De ce te porți atât de mândru? L-a tachinat Akira pe Feilong.
- Chun și cu mine suntem practic aceeași persoană, a răspuns Fei Long. Chun s-a uitat urât la el imediat.
- Vorbește frumos, a răspuns Chun, fără să vorbească complet. Akira a chicotit ușor.
- Hai să păstrăm secretul deocamdată. Nu contează dacă cei doi frați folosesc același bărbat. Sunt sigur că putem folosi asta pentru a negocia ceva în viitor, a spus Akira. I-a cerut lui Chun să păstreze informațiile separat înainte de a se așeza să vorbească și să ia cina împreună.
- La ce oră faci prăjiturile mâine? Trebuie să merg la companie de dimineață să mă întâlnesc cu modelele, a întrebat Akira în timp ce se erau în dormitorul lui. Kaimera dormea acolo, în timp ce Fei Long dormea în camera de oaspeți. Akira era sigur că și Chun fusese târâtă să doarmă acolo.
- Poți să faci asta după ce ne întoarcem de la companie, a spus Akira, gândindu-se că oricum nu va fi la companie toată ziua. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Nu dormi încă? Ce faci? a întrebat Akira când l-a văzut pe Kaimera făcând ceva pe laptopul lui.
- Pregătesc munca pentru Chun și Ren de mâine, cât timp sunt la companie cu tine. Poți să te duci la culcare. Eu voi lucra aici, a spus Kaimera, așezându-se pe futon. Akira s-a întors spre Kaimera, și-a lipit fața de coapsa pui și a adormit. Kaimera a mai lucrat puțin înainte de a-și pune laptopul deoparte și de a-l îmbrățișa pe Akira ca de obicei.
A doua zi
- Vă las pe voi, le-a spus Kaimera lui Chun și Ren. După ce le-a dat instrucțiunile, Fei Long urma să ridice marfa în numele lui Akira, în timp ce Akira și Kaimera urmau să meargă la companie.
- Da, au răspuns Chun și Ren înainte ca Kaimera să-l ajute pe Akira să urce în mașină și să se îndrepte imediat spre compania lui Akira. După un timp, au ajuns. Kaimera a împins scaunul cu rotile al lui Akira ca de obicei, cu oamenii lui Akira mergând înainte și în spate. Acest lucru a făcut ca femeia care încerca să se apropie de Kaimera să-și piardă echilibrul și să se lovească de Doya. Când Doya a văzut ceva venind spre ei, s-a mișcat pentru a bloca atacul și a împins-o pe femeie la pământ.
- O, nu! s-a auzit strigătul unei femei, făcându-i pe toți să se oprească brusc. Și alți angajați din apropiere s-au întors, cu o privire șocată.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira calm, privind-o pe tânăra femeie care stătea cu picioarele încrucișate pe podea.
- Femeia asta s-a repezit brusc spre mine, a răspuns Doya.
- Nu... nu, nu e nimic. Tocmai ieșeam din toaletă și m-am împiedicat de propriile picioare. Nu mă așteptam să treacă cineva pe aici. Îmi pare atât de rău, a spus tânăra femeie încet, vocea îi tremura ușor, ca și cum s-ar fi temut să nu fie învinovățită, dar privirea îi era fixată asupra lui Kaimera, care o privea fix cu o expresie goală. Akira și-a mijit ușor ochii.
- Ești sigură că te-ai împiedicat de propriile picioare? întrebă Akira din nou, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- E adevărat, a răspuns femeia.
- Sunt camere de filmat aici, a spus Kaimera. Nu se gândea prea mult în afară de siguranța lui Akira. Nu știa dacă fata chiar căzuse sau încerca intenționat să-i facă rău lui Akira, complet inconștient că adevărata ei țintă era el. Auzind cuvântul „cameră de filmat”, fața fetei s-a întunecat ușor, dar gândindu-se la căderea ei, s-a ușurat, dându-și seama că părea un accident real.
- Da, îmi cer scuze șefului, și-a plecat imediat capul tânăra. Nimeni nu a ajutat-o să se ridice până când nu a intervenit o angajată cu vechime.
- Îmi pare rău, șefu’. Fata asta e nouă. O voi lua eu, a spus angajata veterană. Akira a dat din cap în semn de aprobare, apoi i-a făcut semn lui Kaimera să continue. Toată lumea s-a îndreptat imediat spre lift. Tânăra femeie nu putea decât să-și strângă buzele cu regret, dar a trebuit să se pună pe sine pe primul loc, pentru că de fapt era rănită de faptul că fusese împinsă.
- Ce naiba faci? Vrei să fii concediată? a mustrat-o o angajată cu vechime, ajutând-o pe tânără să se ridice.
- N-am vrut, a răspuns tânăra femeie ezitant. Toată lumea a clătinat din cap; nimeni nu credea că se prefăcuse că a căzut.
- Se pare că are o simpatie față de tine, Kaimera, a spus Akira când acesta a intrat în birou. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- La cine te referi? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Femeia care a căzut, a spus din nou Akira. Kaimera s-a încruntat imediat.
- Cred că trebuie să o verific, să văd dacă a trimis-o cineva, pentru că personalul de la parter a spus că e nouă, a spus Kaimera.
Nu a acordat nicio atenție afirmației lui Akira că fata era interesată de el. Akira a chicotit ușor.
- M-ai ascultat măcar de la început? a întrebat Akira din nou.
- Despre ce? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Am spus că este interesată de tine pentru că am văzut ochii acelei femei privindu-te cu o expresie imploratoare. Era ca și cum ar fi vrut să o ajuți să se ridice, a spus Akira, exprimând ceea ce văzuse și simțise.
- N-am mai întâlnit-o niciodată, spuse Kaimera pe un ton sincer.
- Dar cred că ea te-a mai văzut, cu siguranță, a spus Akira zâmbind.
- Și ce? a întrebat Kaimera scurt. Akira a râs din nou.
- Ești cineva, nu-i așa? Ei bine, pentru că ești așa, de aceea te iubesc atât de mult! a spus Akira, ridicându-și vocea la sfârșit. Kaimera a zâmbit înainte de a se apropia și a-l săruta pe Akira pe frunte.
- Și eu te iubesc, a spus Kaimera, făcându-i fața lui Akira să se înroșească de căldură, dar el și-a păstrat o expresie normală pentru a-și ascunde jena.
- Mărturisindu-ți brusc dragostea, încep să mă rușinez, se prefăcu Akira că se foiește, acoperindu-și obrajii cu ambele mâini. Kaimera chicoti ușor la comportamentul lui Akira.
- Ești prea bătrână ca să crezi că această imagine e drăguță, nu-i așa? a întrebat Kaimera.
- Nu mă interesează ce cred alții, ci doar ce crezi tu. Ți se pare drăguț? a replicat Akira imediat. Kaimera s-a uitat fix în ochii lui Akira.
- Drăguț, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească. Dar au fost întrerupți când s-a auzit o bătaie în ușa biroului și a intrat Ken. Akira a păstrat o expresie neutră, dar i-a rămas un ușor zâmbet.
- Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Akira pe Ken.
- S-a întâmplat ceva, șefu’? a întrebat Ken, observând că Akira se comporta ciudat chiar și în prezența Kaimera.
- Nu pune atâtea întrebări. Ce vrei? a spus Akira cu o voce severă.
- A, am venit doar să vă spun că au sosit toate modelele. Sunt în sala de conferințe. Mergem acum, șefu’? a întrebat Ken.
- Bine, hai să mergem atunci. Așa nu vom pierde timpul, a răspuns Akira. Kaimera, ca de obicei, a preluat sarcina de a împinge scaunul cu rotile al lui Akira în sala de conferințe. Discuțiile inițiale s-au potolit imediat când a intrat Akira. Modelele și gărzile de corp i-au privit pe Akira și Kaimera cu ochi sclipitori. Unii dintre cei care lucraseră cu Akira înainte îl admirau pur și simplu fără să îndrăznească să se gândească la altceva, dar unii nutreau speranțe mai mari. Unii chiar și-ar fi dorit să poată petrece o noapte cu Akira sau Kaimera, în special cu Akira, pentru că toată lumea știa cât de influent era.
- Acum, vă rog să vă prezentați șefului, a spus membrul personalului care coordona modelele, înainte ca toate să se prezinte. Multe dintre ele au schimbat priviri cu Akira și Kaimera, dar cei doi au rămas inexpresivi, făcându-le să se simtă puțin nesigure, deși au reușit să-și păstreze calmul.
- Te-ai hotărât deja cine ce set de bijuterii poartă? A întrebat Akira.
- Am terminat selecția. Ne întrebam dacă ne-ați putea ajuta să o revizuim din nou, pentru a ne asigura că ceea ce am ales este cu adevărat potrivit, a spus șeful departamentului de management al modelelor. Acesta era un lucru obișnuit; își doreau ca Akira să supravegheze totul la final. Înainte de a-i înmâna lui Akira o tabletă, a chemat fiecare model să se ridice unul câte unul. S-a uitat la pozele cu bijuteriile pe care echipa sa le selectase pentru ele, apoi a alternat între modelele, atât femei cât și bărbații. Unele dintre modele au roșit la privirea intensă a lui Akira. Apoi s-a uitat la unul dintre modelele masculine, un bărbat care se mai culcase cu Akira înainte. Tânărul i-a aruncat lui Akira o privire evident seducătoare. Kaimera l-a recunoscut; știa că Akira mai fusese cu el înainte și că putea gestiona bine intensitatea lui. Akira a terminat de verificat pe toată lumea și a fost mulțumit. Au existat câteva ajustări minore, dar nimic semnificativ. A considerat bine munca echipei sale.
- Bine, pe scurt, vă mulțumesc tuturor foarte mult. Sper ca totul să meargă bine în ziua evenimentului. Dacă totul merge bine, sperăm să putem lucra din nou împreună, a spus Akira și a vorbit puțin mai mult cu echipa sa înainte de a le cere să plece.
- Domnule Akira, a strigat vocea tânărului model din spatele lui Akira. În timp ce Kaimera împingea scaunul cu rotile al lui Akira din sala de conferințe, tânărul model l-a urmat rapid, dar a ezitat să se apropie prea mult pentru că garda de corp a Akirei stătea în spatele lui. Kaimera s-a întors să se uite înainte de a întoarce.
- Ce este? întrebă Akira la rândul lui. Tânărul își strânse ușor buzele înainte de a privi în jur, arătând că nu putea discuta despre asta aici.
- Ken, du-l în biroul meu, a spus Akira, dând din cap spre Kaimera. Tânărul model a zâmbit imediat și l-a urmat pe Ken cu capul sus. Apoi, Kaimera l-a împins pe Akira în birou.
- Ce s-a întâmplat, Jinshi? a întrebat Akira. Jinshi, tânărul model, a vrut să se apropie de Akira, dar a fost intimidat de privirea lui Kaimera, așa că a putut sta doar în fața biroului lui Akira.
- Am vrut să îl întreb pe domnul Akira dacă ar vrea să îl ajut să se relaxeze puțin? a întrebat tânărul model pe un ton implorator. Akira a chicotit ușor înainte de a arunca o privire spre Kaimera. Kaimera, stând lângă Akira, și-a pus mâna pe umărul lui Akira și l-a strâns ușor, o reamintire subtilă. În trecut, Kaimera nu s-ar fi opus niciodată dacă Akira s-ar fi culcat cu cineva, dar acum, au convenit că de acum înainte vor fi într-o relație. Fiind deschis în privința asta și nepăsându-i prea mult ce cred alții, Akira nu are dreptul să se culce cu nimeni altcineva. La fel și Kaimera.
- Permite-mi să te întreb ceva. Dacă ți-aș face o ofertă de a dormi cu mine și cu Kaimera în același timp, ai fi dispus? a întrebat Akira direct, arătând spre persoana de lângă el. Jinshi părea puțin agitat.
- Ăă, ăsta e genul tău de gust? a întrebat Jinshi primul.
- Da, a răspuns Akira, făcându-l pe tânărul model să înlemnească. Era încrezător că se poate descurca cu Akira, dar și cu Kaimera daca era la fel de violent, credea că cu siguranță nu va fi capabil să facă față.
- Nu cred că pot să fac față. Dar dacă o facem pe rând și am o scurtă pauză, poate că reușesc, a sugerat tânărul model. Akira a chicotit ușor.
- Te-am întrebat asta doar în glumă. Nu am de gând să mă culc cu nimeni acum, pentru că deja am pe cineva care mă ajută cu asta, a răspuns Akira, făcându-l pe tânărul model să se oprească o clipă.
- Deci ai găsit pe cineva special? a întrebat tânărul model la rândul său.
- Da, spuse Akira direct, făcându-l pe tânărul model să pară dezamăgit, dar știa că nu putea fi mai insistent sau mai încăpățânat.
- Bine, dacă te plictisești vreodată sau vrei o schimbare de peisaj, nu ezita să mă contactezi, a spus tânărul model. Akira a chicotit ușor și s-a uitat la Kaimera, care stătea cu o expresie goală.
- Hmm, mulțumesc că vrei să mă ajuți să mă relaxezi. Fă tot ce poți în ziua evenimentului și îți voi da un bonus suplimentar, a răspuns Akira. Tânărul model a zâmbit în semn de recunoaștere înainte de a se scuza să plece, deoarece Akira nu a răspuns.
- Ce zici dacă ar trebui să facem împreună un 3P? L-a tachinat Akira pe Kaimera.
- Ar trebui să te întrebi mai întâi dacă ești de acord, a replicat Kaimera, cu un rânjet pe buze.
- Nu, a răspuns Akira imediat.
- Sunt la fel ca tine, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut înainte de a-i cere să continue să lucreze puțin mai mult.
- Ce-ar fi să încercăm să mâncăm astăzi la cantina companiei? a sugerat Akira, parțial ca să-și tachineze angajații. Ori de câte ori mergea acolo, toți erau tensionați. Dar Akira nu făcea asta des pentru că rareori avea timp. Astăzi, însă, Fei Long îi lua marfa, oferindu-i puțin timp în plus.
- O să-i spun lui Ken să se ducă să rezerve o masă, a spus Kaimera.
- Nu e nevoie. Hai să mergem să verificăm. Dacă e liber, vom mânca acolo. Dacă nu, vom găsi ceva de mâncare afară, a răspuns Akira, înainte de a-l chema pe Ken să-i spună că va lua prânzul la cantină. Ken nu a obiectat, deoarece era normal pentru el.
În timpul pauzei, Kaimera l-a dus pe Akira cu scaunul cu rotile la cantina companiei. Când grupul lui Akira a intrat, angajații s-au împrăștiat, făcându-i loc. Akira a păstrat o față impasibilă, privind pe toată lumea cu o privire rece – o altă formă de tachinare din partea lui. Într-un colț era o masă goală, iar Kaimera l-a condus acolo.
- Ce ai vrea să mănânci? Îți aduc eu, a întrebat Kaimera.
- Am auzit că bolul lor de orez cu carne de vită și hamburger e delicios. O să iau asta, a spus Akira. Apoi, Kaimera s-a dus să verifice, lăsându-l pe Ken cu Akira. De fapt, Ken ar fi putut să ia, dar Kaimera a preferat să o facă el însuși. Totuși, angajata, care era interesată de Kaimera, a văzut acest lucru ca o bună oportunitate de a se apropia de el.
- Doi hamburger cu orez, a spus Kaimera. Meniul era în japoneză, ceea ce a făcut ca persoana care a luat comanda să ofteze ușor, deoarece nu vorbea fluent engleza, înainte de a se întoarce rapid să pregătească mâncarea. Apoi, Kaimera a scanat meniul pentru a vedea dacă mai era ceva apetisant și dacă i-ar plăcea ceva lui Akira.
Brus...
- O, îmi pare rău, a răsunat o voce de femeie, iar ceva l-a lovit pe Kaimera în spate. Dar Kaimera a rămas netulburat. S-a întors să se uite la femeia din spatele lui cu o expresie calmă; a recunoscut-o imediat.
- Îmi pare foarte rău, m-am împiedicat, a folosit tânăra femeie scuza ei obișnuită. Kaimera s-a uitat la tânără cu o privire rece. Unii dintre angajați din apropiere priveau cu curiozitate. Unii chiar făceau grimase pe ascuns, pentru că o vedeau pe fată prefăcându-se că se împiedică.
- Nu sunt sigură... Tânăra femeie era pe punctul de a începe o conversație cu Kaimera.
- Te împiedici atât de des, m-ai bine nu ai avea picioare, remarcă Himera, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă și să clipească.
- Oh. Ce ai spus? a întrebat din nou tânăra femeie, temându-se că nu auzise bine.
- Tăiați-i picioarele dacă ești atât de slabă încât te împiedici atât de des, a subliniat Kaimera.
Capitolul 29
Tânăra femeie a rămas cu sufletul la gură auzind cuvintele lui Kaimerei, pe care le-a găsit destul de dure, lăsându-i la fel de uluiți pe mulți alții care le-au auzit. Unii chiar au chicotit ușor.
- Îmi... îmi pare rău. Nu am vrut, a spus tânăra femeie, cu vocea tremurândă ușor, în timp ce îl privea pe Kaimera. Dar Kaimera i-a întors spatele, făcând-o pe tânără să înlemnească din nou. Încrederea ei inițială a dispărut instantaneu. A ezitat o clipă, neștiind cum să-i atragă din nou atenția lui Kaimera. Privind în jur și văzând că alți oameni se holbau la ea, nu a putut decât să stea nemișcată, cu capul plecat, în spatele lui Kaimera, așteptând o ocazie. Odată ce Kaimera și-a primit comanda de mâncare, a plecat imediat fără să îi acorde atenție femeie. Tânăra femeie nu a îndrăznit să-l urmeze, văzând că Kaimera se întorsese la masa lui Akira.
- Poftim, a spus Kaimera, punând farfuria cu mâncare în fața lui Akira, apoi așezându-se lângă el.
- Ce i-ai spus acelei femei de aproape ai făcut-o să plângă? a întrebat Akira zâmbind. El o privea și putea ghici că femeia încerca să se apropie de Kaimera, dar văzând expresia lui Kaimera, Akira a simțit dinainte milă pentru ea, știind că Kaimera probabil nu i-ar vorbi cu blândețe.
- I-am spus să-și taie picioarele dacă se împiedică și cade încontinuu, i-a spus Kamera lui Akira. Akira a izbucnit în râs auzind asta.
- Chiar nu ai nicio considerație pentru sentimentele unei femei, l-a tachinat Akira.
- Ce ai vrea să îi dau speranțe? a întrebat Kaimera.
- Nu, a răspuns Akira încet, făcându-l pe Kaimera să râdă.
- Din moment ce gândești așa, nu mă face să mă comport ca un gentleman, pentru că niciunul dintre noi nu este genul ăsta de persoană, a spus Kaimera. Akira a zâmbit ușor și s-a așezat să mănânce. Ken și Doya și-au luat și ei mâncarea și s-au așezat și ei să mănânce.
În timp ce mâncau în cantină, toată lumea vorbea încet, fără să facă niciun zgomot. Acest lucru se datora parțial fricii de a nu-l deranja pe președintele companiei Akira, și nimeni nu îndrăznea să se așeze lângă masa lui Akira. Nici măcar fata care era interesată de Kaimera nu îndrăznea să se așeze acolo, pentru că atunci când îi invita pe alții, nimeni nu venea, așa că nu îndrăznea să stea singură. După ce au terminat de mâncat, Kaimera l-a scos imediat pe Akira din cantină. Mulți oameni au răsuflat ușurați, în timp ce fata care era interesată de Kaimera privea cu regret.
Când s-a întors în biroul lui pentru a face ordine, Akira a sugerat imediat să meargă împreună acasă, deoarece Kaimera voia să-i facă niște dulciuri. Odată ajunși acasă, Kaimera l-a ajutat pe Akira să se schimbe și apoi l-a condus în sufragerie.
- Domnule Kai, a răsunat vocea lui Chun, făcându-l pe Kaimera să se întoarcă și să îl privească.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Kaimera, observând expresia tulburată a lui Chun.
- Aș vrea să-mi verifici munca, a spus Chun.
- Nu sunt sigur dacă am făcut vreo greșeală.
- Bine. Așteaptă-mă aici. Trebuie să mă duc să văd ce fac cei doi copii, i-a spus Kaimera lui Akira, pentru că erau acasă, rutina obișnuită a lui Akira.
- Bine. O să-l sun pe Fei Long să discutăm despre muncă, a spus Akira. Apoi, Kaimera s-a întors la căsuță cu Chun.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat imediat Kaimera.
- Domnul Kai ne-a rugat pe mine și pe Ren să-l ajutăm să găsească informații despre cele două mașini care ne-au urmărit ieri, a început Chun.
- Hmm, și ce dacă? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Am aflat deja cine deține mașina aia, dar... aș vrea să vezi cu ochii tăi mai întâi, a spus Chun. Kaimera nu părea suspicios sau surprins. Presimțirea îi spunea cine se afla în spatele tuturor acestor lucruri, dar voia să vadă mai întâi dovezile. Kaimera a intrat în micul lor laborator, unde Ren îl aștepta deja. La sosirea lui Kaimera, acesta a deschis toate datele și i-a explicat cum începuseră să urmărească mașina.
Kaimera stătea ascultând și urmărind înregistrările și informațiile pe care Chun și Ren le adunaseră. Și-a dat seama cine se afla în spatele acelor două mașini. Kaimera se lăsă pe spate în scaun, calm și stăpân pe sine.
- Nu pari deloc surprins, a spus Chun, observând expresia lui Kaimerei.
- Ca să fiu sincer, deja bănuiam că trebuie să fii el. Și nu e prima dată când încearcă să scape de mine, a spus Kaimera.
- Și acum...? Ren a rămas fără cuvinte.
- Păstrați secretul deocamdată. Mă voi ocupa eu. Voi doi ați făcut o treabă grozavă astăzi. În doar o jumătate de zi, ați adunat informații, ați investigat și ați aflat cine este creierul din spatele tuturor acestor lucruri. Kaimera i-a lăudat sincer, făcându-i pe cei doi tineri să zâmbească.
- O să fac niște dulciuri pentru Akira. Puteți merge să vă odihniți dacă vreți. În după-amiaza asta aveți pauză, a spus Kaimera. Ren și Chun au zâmbit în semn de acord și au cerut să meargă mai întâi să ia prânzul, din moment ce încă nu mâncaseră.
Kaimera s-a întors la casa principală a lui Akira. S-a dus direct în bucătărie și a găsit-o pe menajeră făcând curățenie. Kaimera a cerut ingredientele pe care le cumpărase cu o zi înainte, iar menajera le-a pregătit. Kaimera nu a cerut niciun ajutor; a pregătit totul singur. Odată ce totul a fost gata, s-a dus să-l găsească pe Akira.
- Ți-ai terminat treaba? a întrebat Kaimera.
- Hmm, deci deja pregătești dulciurile? a întrebat Akira, observând că Kaimera purta un șorț.
- Da, de aceea te duc în bucătărie ca să mă poți ajuta să fac prăjiturile, a spus Kaimera. Akira a dat imediat din cap în semn de aprobare, iar Kaimera l-a dus pe Akira în bucătărie.
- Așteaptă doar ca umplutura să se răcească puțin, a spus Kaimera, referindu-se la pasta de fasole roșie pe care urma să o folosească ca umplutură pentru aluat.
- Orice formă dorești, o voi face pentru tine, a spus Akira.
- Ceea ce vrei tu. Oricum ar fi, o să ne ajungă în stomac, a răspuns Kaimera. Akira și-a dat ochii peste cap ușor.
- N-ai absolut niciun suflet artistic, a replicat Akira în glumă.
- Hmm, am auzit că va avea loc o licitație de obiecte rare în Hokkaido după lansarea noii tale colecții. Ți-ar plăcea să mergi? a sugerat Kaimera.
- E ceva interesant? a întrebat Akira la rândul său.
- Katana lui… Kaimera a vorbit despre o sabie făcută de un renumit meșteșugar bătrân care murise. Ochii lui Akira s-au luminat la auzul acelor cuvinte.
- Serios? Am încercat să o cumpăr de la urmașii lui, dar nu au vrut să o vândă. De ce o scot brusc la licitație? a întrebat Akira.
- Sunt disperați după bani și cred că scoaterea la licitație va aduce mai mult decât o vânzare privată, a spus Kaimera, după ce făcuse cercetări în prealabil. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Când se deschid înscrierile, nu uita să te înscrii pentru mine, a spus Akira.
- Nu voi uita, a spus Kaimera zâmbind.
- Cine ar fi crezut că vei purta un șorț și vei face dulciuri japoneze pentru mine? a spus Akira zâmbind, considerând că este o imagine rară.
- Dar arăți destul de bine în ținuta asta. Ce-ar fi să facem niște cosplay cândva? Îmi amintesc că Daniil a cumpărat o ținută de cosplay și a spus că o va purta pentru Ivan.
- Și eu aș vrea să te văd purtând doar un șorț, a răspuns Chimera, făcându-l pe Akira să râdă, dar fața i s-a înroșit când s-a imaginat gol și purtând doar un șorț.
- Nu crezi că ar fi ciudat? Haha. Nu sunt un tip minion și slab, a întrebat Akira.
- Nu mă excită vederea unei siluete suple. Mă excit doar din cauza ta, spuse Kaimera fără menajamente, făcându-l pe Akira, care era și el o persoană directă, să se simtă jenat. Iar acele cuvinte venind din gura lui Kaimera îl făcu să-și dreagă glasul involuntar.
- Mă flatezi prea mult, spuse Akira încet. Kaimera zâmbi ușor văzând expresia jenată a lui Akira.
- Oo, scuză-mă, a răsunat vocea lui Chun când a sosit.
- Ce s-a întâmplat? și-a revenit repede și a întrebat Akira.
- Ei bine, domnul Kaimera ne-a dat liber o jumătate de zi astăzi, așa că mă întrebam dacă aș putea cere permisiunea să merg acasă, a spus Ren. Akira s-a uitat la Kaimera, lăsându-i decizia.
- Poți să te întorci, dar știi ce să spui și ce să nu spui, nu-i așa? a întrebat Kaimera calm, pentru că munca pe care o preda Kaimera nu putea fi dezvăluită celor din afară.
- Știu, răspunse Ren imediat.
- Atunci îți voi permite să te întorci, dar trebuie să ții minte că pot investiga orice despre tine, l-a avertizat Kaimera. Fața lui Ren citea încredere.
- Da, nu te voi dezamăgi, spuse Ren cu fermitate.
- Și tu ce faci, Chun? Fei Long nu s-a întors încă, l-a întrebat Akira pe Chun.
- Domnul Kai m-a rugat să-l ajut la prepararea prăjiturilor, așa că am venit, a răspuns Chun. Akira a dat din cap în semn de înțelegere înainte de a-l lăsa pe Ren să se întoarcă la familia lui. Chun l-a ajutat apoi să facă prăjiturile, iar acum era timpul să modeleze aluatul și să-l umple cu umplutură.
- Hmm, acestea sunt flori de cireș? Chun s-a aplecat să se uite la dulciurile în formă de floare pe care le făcuse Akira.
- Da, a răspuns Akira.
- Nu credeam că domnul Akira va fi atât de meticulos. A ieșit superb, a spus Chun cu sinceritate, pentru că Akira sculptase și crease cu adevărat detalii complexe.
- E un compliment? a întrebat Akira, ridicând o sprânceană.
- E un compliment, a răspuns Chun cu un zâmbet sec. Și Kaimera a rânjit. Chiar dacă Akira era nemilos în ochii celorlalți, cine ar fi putut ști că, de fapt, era și el destul de sensibil?
- Obișnuiam să o ajut pe mama să facă asta când eram copil, a spus Akira pe un ton normal. Kaimera s-a uitat la expresia feței lui Akira și, văzând că nu se gândea la trecut, s-a simțit ușurat.
- Am făcut și pentru bunicul tău, a spus Kaimera, amintindu-și.
- Hmm, o să-l rog pe Ken să trimită câteva la casa principală, a răspuns Akira, înainte de a modela cu entuziasm dulciurile în diverse forme.
- Ar trebui să trimit și familiei tatălui meu câteva dintre aceste dulciuri? Le voi modela în forma asta și le voi trimite, a spus Akira, ținând în sus dulciurile pe care le modelase.
- Ce? Uhu, uhu, Chun, care s-a întors să se uite, s-a înecat cu propria salivă pentru că forma pe care o făcuse Akira avea forma unui organ genital masculin, iar Akira o făcuse să arate foarte realistă, diferind doar prin dimensiune.
- Domnule Akira, mă faci să-mi pierd pofta de dulciuri, a spus Shun.
- Ce? Nu te preface că n-ai mai mâncat niciodată așa ceva, a spus Akira ambiguu, făcându-l pe Chun să se înroșească ușor la față.
- Mă refeream la dulciuri, a continuat Akira, un rânjet apărând pe buzele lui Kaimera.
- Nu m-am gândit la nimic, se apără Chun. Akira chicoti.
- Cât despre cele pentru bunicul, ce-ar fi să sculptez o piatră funerară cu numele lui? a spus Akira, chicotind încet.
- Bunicul tău ar fi atât de furios încât ar face un atac de cord, a spus Kaimera. Știa că Akira spunea asta în glumă.
- O să-i fac în formă de sabie, a spus Akira, apoi s-a concentrat pe modelarea dulciurilor. Kaimera a făcut forme mai simple, având în același timp grijă și de celelalte tipuri de dulciuri. După ce totul a fost terminat, Akira a împachetat dulciurile în cutii și l-a rugat pe Ken să i le ducă bunicului său.
- Uită-te cu atenție, asigură-te că nu amesteci cutiile, a spus Chun, pentru că Akira păstrase încă dulciurile în formă de organ genital masculin.
- E încă aici, a spus Akira, apoi l-a ridicat și i-a mușcat capul, făcându-l pe Chun să zâmbească ironic.
- Sunt delicioase, a spus Akira, luând o înghițitură din ceai.
- Asta merge foarte bine cu ceaiul, a spus Akira, apoi s-a așezat să mănânce dulciurile în timp ce vorbea cu Kaimera și Chun.
🐯...🐯...
- Cine le-a făcut? a întrebat bunicul Akirei când Ken a adus o cutie cu gustări acasă.
- Domnule Kaimera, dar șeful a ajutat la modelarea lor, a răspuns Ken sincer. De la cearta lor, bunicul și nepotul nu mai avuseseră o conversație serioasă.
- Deci face și dulciuri japoneze? a întrebat bunicul Akirei, înainte de a-i face semn confidentului său să ia cutia cu dulciuri. Bunicul Akirei a deschis-o și a văzut că erau frumos lucrate.
- Akira a sculptat asta, nu-i așa? a întrebat din nou bunicul Akirei.
- Da, șeful însuși ți-a făcut întreaga cutie, dar aromele dulciurilor sunt opera lui Kaimera, a adăugat Ken.
- Hmm, a răspuns bunicul Akirei cu un mormăit. Văzând că nu mai era nimic altceva, Ken s-a scuzat. Bunicul lui Akira și-a pus confidentul să pregătească ceai înainte de a se așeza să-l bea și să mănânce prăjiturile trimise de Akira. Era sigur că Akira nu ar pune niciodată otravă în mâncare, nici măcar după cearta lor.
- Hmm, nu-i rău, a mormăit bunicul Akirei după ce a gustat dulciurile.
🐯...🐯...
- A spus ceva bunicul meu? l-a întrebat Akira pe Ken când Ken s-a întors să-i spună despre dulciuri.
- Bunicul tău doar a întrebat în repetate rânduri dacă domnul Kaimera chiar face dulciuri. Probabil e surprins să vadă că domnul Kaimera poate face dulciuri japoneze, a răspuns Ken. Akira și-a înclinat ușor capul în sus.
- Hm, o să vadă că oamenii mei sunt pricepuți în toate aspectele, a spus Akira cu lăudăroșie, dar nu i-a mai pus nicio întrebare lui Ken. I-a spus lui Ken să se ducă să se odihnească.
- Kai, ce a făcut Akita cu teritoriul pe care i l-am dat? L-a întrebat Akira pe Kimera pe un ton practic, amintindu-și situația.
- Va construi un cazinou, iar Masachi va fi unul din investitori, a răspuns Kaimera, pentru că deținea deja informațiile.
- Hmm, dacă stau să mă gândesc, casa bunicului Rong a fost destul de liniștită în ultima vreme, a spus Akira zâmbind, în timp ce aștepta ca bunicul său să-i returneze banii pe care îi delapidase de la compania sa.
- Tăcerea asta nu e deloc plăcută. Mai bine îi trimit chitanța de plată bunicului Rong. Cred că bunicul Rong nu are nicio idee ce să facă și nu are de gând să-mi returneze banii, a spus Akira, simțindu-se enervat.
- Mă ocup eu de asta, a răspuns Kaimera. Akira a continuat apoi fericit să-și mănânce gustările.
- Scuzați-mă, șefu’, am venit să vă informez despre pământul mamei dumneavoastră, a intrat Doya și a vorbit imediat despre pământul mamei lui Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira la rândul său.
- Acesta este un teren care se află în mâinile doamnei Sae. Oamenii noștri au achiziționat pământul, a spus Doya, referindu-se la mama sa vitregă, care nu a fost acceptată de Akira.
- He, he, soțul ei știe că iubita lui soție a folosit pământul pentru a-și plăti datoriile la jocuri de noroc? a întrebat Akira despre tatăl său.
- Nu știu, a raportat Doya.
- Am achiziționat tot terenul din Saitama.
- Hahaha! Akira a izbucnit într-un râs zgomotos, plin de satisfacție.
- Bun. Asigură-te că totul este transferat cum trebuie, a spus Akira zâmbind. Doya s-a înclinat în semn de recunoaștere și a plecat. În ceea ce privește pământul pe care îl recuperase, Chimera l-a trimis pe Obi, care era priceput la jocuri de noroc, să se împrietenească cu soția tatălui lui Akira. Akira știa că soția tatălui său era dependentă de jocuri de noroc, așa că Kaimera a trimis oameni să facă tot ce este necesar pentru a o îndatora și apoi să negocieze cu ea să folosească pământul pentru a achita datoria.
- Cred că va trebui să-i dau o recompensă lui Obi, Kai, a spus Akira zâmbind. Kaimera nu a obiectat.
- Ah, sunt într-o dispoziție atât de bună! Am mâncat delicios și am primit vești bune despre pământul mamei mele, a spus Akira.
- A, sigur, dar cum rămâne cu sarcina pe care i-ai dat-o lui Yang An? A terminat-o deja? a întrebat Akira, amintindu-și că încă mai trebuia să-l ajute pe generalul Zhou.
- E gata. M-au contactat aseară. Voi analiza din nou datele astăzi, a răspuns Kaimera.
- Hmm, hai să terminăm. Simt că avem multe de făcut în ultima vreme, dar totul merge conform planului. E minunat, a spus Akira. Cu Kaimera alături, Akira simțea că totul merge ca pe roate.
🐯...🐯...
Zbang...
Ceainicul s-a spart de podea de furie când bunicul Rong, l-a aruncat, doar când a aflat suma de bani pe care trebuia să o ramburseze. Acțiunile lui Akira l-au înfuriat și umilit profund pe cel de al doilea bunic. Deși nimeni nu știa în afară de familie, trimiterea acestor documente de către Akira indica intenția sa de a-l umili.
- Bunicule, te rog să te calmezi, Riku l-a ajutat repede pe bunicul său să se așeze.
- Uită-te la el! Akira îndrăznește să-mi trimită documente în care îmi cere bani! a spus bunicul Rong pe un ton furios.
- Probabil a observat că am tăcut, a spus Riku, și într-adevăr, tăceau intenționat.
- N-ai spus că te-ai ocupă de numele false ale angajaților? De ce a aflat Akira? Rong s-a întors să-și întrebe nepotul.
- Au spus că cineva a verificat datele. Cred că probabil e unul dintre oamenii lui Akira. Au încercat să ascundă, dar nu au putut. Acum tot ce pot face este să-mi acopăr urmele cât mai mult posibil, a răspuns Riku.
- Și ce faci în prezent? a continuat să întrebe bunicul Rong.
- Totul funcționează normal, a răspuns Riku, dar nu a îndrăznit să-i spună direct bunicului său că grupul cu care făcea afaceri se străduia în prezent să evite situația și să o rezolve, deoarece cineva încerca să le pirateze datele. Riku își dădea seama că bunicul său era într-o dispoziție proastă în acel moment. Dacă i-ar fi spus mai multe, bunicul său ar fi putut leșina.
- Încă e bine, i-a spus bunicul lui Riku.
- Sunt curios, dacă oamenii lui Akira au fost cei care au spart sistemul, care dintre ei ar fi atât de priceput? a spus Rong. Riku a făcut o pauză.
- Bunicule, e posibil să fie cineva care tocmai a venit să locuiască cu el, cel despre care a spus că e prietenul lui? a speculat Riku.
- Vrei să spui un străin? a întrebat bunicul Rong la rândul său.
- Așa este. De când a sosit, afacerea noastră și tot ce facem au fost în haos. În plus, oamenii noștri nu au reușit să se apropie suficient de mult pentru a-l investiga, a spus Riku.
- Atunci hai să-l marcăm ca fiind cel de care avem nevoie. Dacă asta nu funcționează, vom scăpa de el, a spus Rong, înăbușind problema din fașă.
- Bine, o să-i rog pe oamenii noștri să investigheze mai întâi, a spus Riku, înainte de a-și masa bunicul ca să se simtă mai confortabil. Au discutat și despre banii care i-a informat Akira și ce ar trebui să facă în continuare.
🐯...🐯...
- Nu pleci nicăieri azi, Tomoko? a întrebat mama ei, observând că fiica ei era încă acasă și nu ieșea ca de obicei.
- Nu plec nicăieri. Aveam o întâlnire cu domnul Masashi, dar m-a sunat și mi-a spus că are o treabă de făcut și a cerut să amâne întâlnirea pe mâine, i-a răspuns tânăra mamei sale pe un ton ușor îmbufnat.
- Nu-l lăsa pe domnul Masashi să te vadă comportându-te așa. Bărbaților ca domnul Masashi nu le plac oamenii proști. Dacă vrei să te placă, fii mai docilă, a avertizat mama fetei.
- Știu, fac asta acasă, nu în fața domnului Masashi, a răspuns tânăra femeie.
- Apropo, nici tu nu pleci nicăieri azi? a întrebat-o Tomoko pe mama ei, întrucât mama ei era rareori e acasă. Trebuia să participe la evenimente sociale și să se întâlnească cu grupuri de femei înstărite din familii mai mici, când, în realitate, mama ei mergea la un cazinou.
- Și mama trebuie să se odihnească, a răspuns mama fetei. Dar, în realitate, era doar frustrată că pierduse terenul în favoarea cazinoului și nu voia să meargă la jocuri de noroc, plănuind să se odihnească o zi sau două. Între timp, soțul și fiul ei cel mare se duseseră să inspecteze construcția cazinoului din zona pe care o primiseră de la Akira.
- A, sunteți acasă astăzi? a întrebat Akio, cel mai mic fiu, în timp ce ieșea și își găsi mama și sora stând în sufragerie. Akio însuși era îmbrăcat și gata de ieșire.
- Da, și unde te duci? l-a întrebat Tomoko pe fratele ei mai mic. Akio a făcut o pauză.
- Am o întâlnire cu un prieten să mergem la film, a răspuns Akio zâmbind.
- Te întorci târziu? a întrebat Tomoko în continuare.
- Nu sunt sigur încă. De ce? a întrebat Akio.
- Mă întrebam doar dacă ar trebui să merg la film cu tine. Sunt liberă azi și nu plec nicăieri, a spus fata. Akio părea puțin agitat.
- Cred că va fi târziu. Prietenul meu m-a invitat să fac niște treburi după aceea, dar nu știu unde. Dacă ești liberă, de ce nu o inviți pe mama să mergeți să vă faceți unghiile? a sugerat Akio.
- E o idee bună. N-am mai făcut asta de o săptămână. Mergem, Tomoko? a întrebat mama fetei.
- Bine, atunci mă duc cu mama. Tu du-te să vezi un film cu prietenul tău, a răspuns Tomoko. Akio a zâmbit în semn de răspuns înainte de a pleca de acasă. Și-a condus propria mașină până la un hotel, locul de întâlnire cu persoana care îl interesa. Ajuns la apartamentul de la ultimul etaj, persoana de afară i-a deschis imediat ușa lui Akio cu o atitudine respectuoasă, permițându-i lui Akio să intre cu încredere.
- Sunt aici, spuse Akio cu blândețe, înainte ca silueta mai mică să fie trasă într-un sărut feroce și pasional.
- Mmm, Masashi, de ce te grăbești așa? a întrebat Akio cu o voce dulce și imploratoare, dar tot l-a sărutat la rândul său.
- Pentru că mi-a fost dor de tine, a răspuns celălalt, înainte de a-l ridica imediat pe Akio și a-l duce în dormitor.
🐯...🐯...
- Hehe, dacă Tomoko ar ști că iubitul ei frate mai mic se culcă cu bărbatul ei, probabil ar face o criză de nervi, a chicotit Akira. El îl trimisese pe Kaimera să vadă ce mai pune la cale familia tatălui său. Auzind povestea lui Akio, a izbucnit imediat în râs.
- Chiar dacă e iubitul sorurori sale, de ce ar face asta? a întrebat Chun.
- Nu te preface că nu știi, pentru că ai făcut și tu asta înainte, Chun, l-a tachinat Fei Long pe Chun.
- Nu m-am culcat cu iubitul unei rude, a răspuns Chun. Fei Long a chicotit ușor.
- Trebuie să fii destul de experimentat, Chun, a întrebat Akira tachinându-l.
- Ca orice alt tip, a răspuns Chun, pentru că înainte de asta avusese întotdeauna relații intime cu femei.
- Și acum? a întrebat Fei Long.
- Taci din gură chiar acum! a strigat Chun către Fei Long. Akira s-a uitat la el zâmbind.
- Păi, se spune că mâncărimea nu face diferență, a spus Akira, ridicând ușor din umeri.
- Apropo de asta, Fei Long, stai până la lansarea noii mele colecții? a întrebat Akira, evenimentul având loc peste o săptămână.
- Tocmai voiam să vorbesc cu tine despre asta. Aș vrea să-l duc pe Chun înapoi la Hong Kong pentru câteva zile, apoi îl voi aduce înapoi mai târziu și voi rămâne până la eveniment, a spus Fei Long. Akira s-a întors să se uite la Kaimera, deoarece Kaimera părea să aibă grijă de Chun și Ren în acel moment.
- Nicio problemă, a răspuns Kaimera.
- Mulțumesc, a răspuns Fei Long, pentru că vorbise mai devreme cu Chun.
- Șefu’, oamenii bunicului tău au sosit, a spus Ken, intrând să-l informeze pe Akira. Akira a dat din cap și, în curând, au intrat și oamenii bunicului său.
- Domnule Akira, apropiatul bunicului dumneavoastră m-a rugat să vă invit la el acasă, a spus confidentul bunicului.
- Bine, mă duc, a răspuns Akira calm, înainte ca confidentul bunicului său să plece.
- Deci, tu ești cel care își cere scuze în sfârșit, nu-i așa? Liderul familiei Toshimoi nu are deloc răbdare, a tachinat Akira, referindu-se la bunicul său.
- Mă întorc imediat, spuse Akira.
- Ar trebui să vin cu tine? a întrebat Himera la rândul lui. Akira s-a uitat la fața lui Kaimera înainte de a zâmbi.
- Sigur, vino cu mine, Akira, găsind amuzant acest lucru, a decis să îl lase pe Kaimera să meargă cu el. Fei Long și Chun au decis să se întoarcă și să aștepte la casa de oaspeți.
Capitolul 30
Cei doi s-au dus direct la casa bunicului. Kaimera a împins scaunul cu rotile al lui Akira. Confidentul bunicului lui Akira s-a oprit o clipă când l-a văzut pe Kaimera însoțindu-i.
- Păi domnul, îl invită doar pe domnul Akira înăuntru, a spus confidentul bunicului.
- Voi aștepta afară, a spus Kaimera, nevrând să fie nepoliticos. Akira a dat din cap în semn de aprobare, știind că bunicul său va afla oricum despre vizita lui Kaimera. Înainte ca Akira să intre înăuntru, Kaimera s-a plimbat calm prin grădina din față.
- Cred că ar trebui să stai și să aștepți, a spus garda de corp a lui Akira. Kaimera l-a privit scurt, apoi s-a îndreptat încet spre el, făcându-l pe celălalt bărbat să ezite și să facă un pas înapoi, deoarece Kaimera era mult mai înaltă și mai mare decât el. Kaimera s-a așezat apoi pe un scaun în fața camerei în care Akira tocmai intrase, fără să spună un cuvânt. Kaimera pur și simplu se juca jocuri mentale cu ceilalți.
- Bunicule, de ce m-ai chemat? a întrebat Akira cu o voce calmă. Bunicul Akirei s-a încruntat ușor și s-a uitat la nepotul său.
- Vreau să vorbesc cu tine despre bunicul Rong, a răspuns bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira scurt. Nu dădea niciun semn că ar vrea să-și ceară scuze sau să se simtă vinovat pentru că s-a certat cu bunicul său acum câteva zile, ceea ce l-a enervat foarte tare.
- Bunicul tău m-a sunat acum ceva timp. A spus că ai trimis documentele acasă, a spus bunicul Akirei.
- Da, le-am trimis ca să-mi cer banii înapoi. Ce e așa ciudat în asta? a răspuns Akira.
- Ești nemulțumit doar pentru că au spus că îl caută pe vinovat, iar acum l-au prins pe cel care ți-a furat banii, a spus bunicul său.
- E un țap mare? a întrebat Akira în glumă. Știa că bunicul său își dădea seama că va găsi pe cineva care să-și asume vina.
- Bunicul Rong a spus că a fost un apropiat al lui Riku cel care a făcut-o. A delapidat banii, punându-i într-un cont personal pe numele lui Riku și apoi retrăgându-i. Riku a spus că are mai multe conturi pe numele său, iar persoana care îi gestionează finanțele este acel apropiat, a repetat bunicul Akirei, relatând ce-i spusese bunicul Rong. Akira a izbucnit imediat în râs.
- Astea sunt scuze copilărești, să dai vina pe alții. Oricine crede asta e un prost, a spus Akira, făcând în mod deliberat o remarcă sarcastică și anticipând reacția bunicului său.
- Indiferent pe cine dă vina, nu-mi pasă. Îmi vreau banii înapoi, a spus Akira serios.
- Le-am spus deja că, din moment ce este în grija lor, trebuie să împartă responsabilitatea. Riku va cere să plătească în rate, prin reținerea banilor din salariul asociatului său de încredere, a adăugat bunicul Akirei.
- Câte vieți vor fi necesare pentru a plăti totul? Cât îmi va da în fiecare lună? Probabil că apropiatul lui câștigă doar câteva sute de mii de yeni pe lună, a spus Akira batjocoritor, știind foarte bine că după o lună sau două de rambursări, se vor opri.
- Apropo, am o sugestie, a spus Akira, amintindu-și brusc.
- Ce fel de propunere? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Dacă mi-l trimit pe apropiatul lui Riku să mă ocup de el, le voi ierta datoria, a răspuns Akira.
- Ești sigur că vrei să pedepsești persoana fără să iei bani? a întrebat din nou bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira scurt. Deși suma delapidată era destul de mare, Akira nu a fost afectat în mod semnificativ. Voia doar să-și potolească furia și să intimideze cealaltă parte. Cât despre bani, dacă îi voia cu adevărat înapoi, trebuia doar să-i spună lui Kaimera, iar suma datorată urma să fie depusă în contul său.
- Atunci le voi spune, a răspuns bunicul său. Atât bunicul său, cât și Alkira au vorbit ca și cum cearta din ziua aceea ar fi fost o minciună. Poate că a existat o atmosferă tensionată, dar conversația a fost normală.
- Mai devreme, tatăl tău a venit la mine și mi-a spus că vrea să vorbesc cu Kirobu în favoarea lui Akita pentru a se căsători cu Bina. Ce crezi? Bunicul Akirei a adus vorba despre asta, crezând că i-ar putea schimba părerea lui Akira dacă ar ști că tatăl său vrea ca Akita să se căsătorească cu un membru al familiei Kiboru. Akira, căruia de obicei îi place să se opună și să se întreacă cu noua familie a tatălui său, s-ar putea răzgândi și s-ar căsători cu Bina pentru a-l împiedica pe tatăl său să i se îndeplinească dorința.
- Bina nu se va mărita cu Akita, a spus Akira.
- De unde ai știut? a întrebat bunicul Akirei.
- Am vorbit cu Bina despre Akita. Binei nu-i place de Akita. Sunt sigur că Akita nu va obține niciodată ce își dorește, a spus Akira pe tonul său calm obișnuit.
- Dar dacă Akita reușește să o facă pe Bina să se căsătorească cu el? a întrebat bunicul Akirei.
- Asta e o chestiune care ține de familia Kiboru. Ce legătură are cu mine? a spus Akira, ridicând din umeri indiferent.
- Nu te-ai gândit la asta, Akira? Bina are totul, a încercat bunicul lui Akira să-și convingă nepotul încă o dată.
- M-am gândit bine la asta. Nu vreau ca Bina să aibă de suferit din cauza mea. În plus, Bina nu e genul de persoană pe care mi-o doresc, i-a spus Akira serios bunicului său. Fața lui părea goală.
- Deci, ce fel de persoană cauți? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Am nevoie de cineva care să mă poată controla, care să mă poată ține sub control, care să-mi stea alături fără teamă de nimic sau de nimeni și care să mă poată accepta așa cum sunt, a spus Akira. Chipul lui Kaimera era în subconștientul său. Bunicul lui Akira a tăcut o clipă. Akira s-a uitat la mâna bunicului său care strângea strâns ceașca de ceai și un ușor zâmbet i-a apărut pe buze.
- Cred că bunicul poate ghici ce fel de persoană îmi place și... cine îmi place, a spus Akira, gândindu-se că era timpul să vorbească. Nu-l mai interesa poziția de conducere, deoarece el și Kaimera discutaseră deja despre relația lor. Fața bunicului s-a înroșit de nemulțumire.
- Akira, nu am avut obiecții să folosești pe cine vrei sau să te culci cu cine vrei, dar nu pot accepta alegerea ta ca partener de viață, a spus bunicul lui Akira sever. Akira a fost atunci sigur că bunicul său știa cine era acea persoană.
- Nu-i place bunicului? a întrebat Akira la rândul său.
- Nu-mi displace, dar dacă e vorba de tine, nu pot accepta! Trebuie să accepți poziția de lider al familiei. Dacă alții află despre asta, va afecta reputația familiei! a strigat tare bunicul Akirei.
- Ți-am spus, nu am nevoie de poziția de lider al familiei. Nu mai este importantă pentru mine. Dar dacă tot vrei să accept poziția, trebuie să accepți cine sunt, a replicat Akira ferm.
- Ce te-a făcut să fii așa? Sau pentru că îți vezi prietenii așa vrei să le urmezi exemplul? a întrebat bunicul Akirei. Akira a izbucnit în râs.
- Bunicul crede că preferințele sexuale sunt contagioase, că trebuie să te conformezi cu ceilalți? Dintre cei trei prieteni ai mei, am fost primul care a ales această cale. Și sexul nu contează deloc. Am ales persoana pe care o iubesc și am ales pe cineva care este gata să-mi stea alături, gata să înfrunte totul alături de mine, cineva care îmi acceptă nebunia, a spus Akira cu fermitate.
- Am îndurat mai bine de douăzeci de ani. De acum înainte, nu voi mai tolera și nu voi mai ascunde nimic. Oricine îndrăznește să-mi stea în cale sau să mă vorbească de rău, nu-mi pasă. Doar să nu mă lași să te aud spunând ceva, a spus Akira, privindu-l insistent în ochi pe bunicul lui, fără ezitare. Bunicul lui Akira cu fața roșie de furie, și-a ridicat mâna să-și plesnească nepotul, dar s-a oprit brusc când cineva a năvălit înăuntru. Bunicul lui Akira s-a întors și și-a văzut oamenii întinși la pământ, venind să-l oprească pe Kaimera să intre. Auzind discuția, Kaimera nu a pierdut timpul și s-a apropiat de Akira.
- Oprește-te din ce faci, Isamu, a strigat Kaimera numele bunicului Akirei cu o voce rece. Akira a zâmbit ușor. Kaimera s-a apropiat și s-a oprit lângă Akira, care era într-un scaun cu rotile.
- Ești bine? l-a întrebat Kaimera pe Akira. Akira a clătinat din cap.
- Cine ți-a spus să intri? Asta e treaba familiei mele, a spus bunicul Akirei cu severitate.
- Nimeni nu m-a rugat, nimeni nu m-a chemat. Am venit când am vrut. Ai spus că e o chestiune de familie. Fac parte și eu din familia lui Akira. Și se pare că familia noastră e chiar mai autentică decât cea a lui Toshimoi. Kaimera a vorbit fără să-i pese cine era cealaltă persoană, pentru că Akira era cel pe care îl proteja.
- Bunicule, nu te minți singur. Știu că poți vedea că eu și Kaimera nu suntem șef și subordonat și nici nu suntem doar prieteni obișnuiți precum sunt cu ceilalți trei, a spus Akira.
- Da! Știu! De ce nu te gândești la sentimentele mele? Te-am susținut, m-am dedicat ție, ca să poți deveni puternic, ca oamenii să te respecte. Dar așa mă răsplătești, Akira? a răcnit bunicul lui Akira, până când confidentul lui apropiat au fost nevoit să-l susțină.
- Ți-am mai spus, bunicule, nu ți-am cerut asta. Tot ce am astăzi este datorită mie. Tu decizi dacă vrei să-mi dai totul sau nu. Dacă nu, spune-mi doar și mă voi șterge din clanul Toshimoi, a spus Akira ferm. Bunicul său arăta de parcă era pe punctul de a leșina, iar confidentul său a trebuit să-l ajute să se așeze, deoarece inițial se ridicase.
- Vă rog să vă calmați, domnule, a spus confidentul bunicului.
- Kai, hai să mergem acasă, i-a spus Akira lui Kaimera. Kaimera s-a mișcat să împingă scaunul cu rotile al lui Akira, încercând să-l scoată din cameră. Bunicul lui Akira a apucat furios o ceașcă de ceai și a aruncat-o spre Akira, dar Kaimera a deviat-o cu brațul atât de repede încât ceașca de ceai a lovit peretele și s-a spart. Kaimera s-a uitat în tăcere la bunicul Akirei.
- Stai jos și calmează-te, Isamu. Ai multe decizii de luat de acum înainte. Dar dacă vrei să vorbești cu mine în privat, roagă pe cineva să mă cheme, a spus Kaimera, înainte de a împinge calm scaunul cu rotile al lui Akira afară. Oamenii bunicului nu au îndrăznit să se apropie, deoarece nu primiseră încă ordine și tocmai fuseseră tratați anterior.
În drum spre casa lui Akira, nu a existat nicio conversație între cei doi. Kaimera voia ca Akira să aibă timp să-și proceseze mai întâi emoțiile, deoarece Akira era și el supărat pe bunicul său. Kaimera știa că, în adâncul sufletului, Akira încă avea o oarecare dragoste și respect pentru bunicul său; altfel, lucrurile ar fi fost mult mai rele.
- Du-mă la columbariu, i-a spus Akira încet lui Kaimera. Kaimera a împins imediat căruciorul spre columbariul mamei lui Akira. L-a ridicat pe Akira și l-a așezat pe o pernă, apoi s-a așezat rezemat de perete, hotărât să nu-l lase singur pe Akira. Akira a stat tăcut, privind fotografia mamei sale.
- Crezi că dacă mama ar mai fi în viață, ar accepta relația noastră? a întrebat Akira fără să se întoarcă să îl privească pe Kaimera.
- Da, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- De ce crezi asta? a continuat să întrebe Akira.
- Pentru că mama ta te înțelege cel mai bine și te iubește cel mai mult, te va accepta așa cum ești, indiferent de situație, a spus Kaimera. Akira îi povestise lui Kaimera despre mama lui și cât de bună era, așa că Kaimera era încrezător că mama lui Akira ar simți la fel. Akira a zâmbit imediat auzind asta.
- Așa este, a murmurat Akira, apoi a rămas nemișcat o vreme. După o clipă, Kaimera s-a ridicat și s-a așezat în spatele lui, îmbrățișându-l pe Akira din spate. Akira a închis încet ochii, savurând căldura corpului lui Kaimera, și s-a rezemat de pieptul lui puternic.
- Încă mă mai ai pe mine, pe Roman, pe Ares, pe Ivan și pe mulți alții care sunt gata să-ți fie alături. Concentrează-te doar pe oamenii care te iubesc și țin la tine. Știu că e greu să găsești oameni de încredere în această industrie, dar... ai mulți oameni ca ei, a spus Kaimera, încurajându-l și liniștindu-l pe Akira.
- Hmm, încă mai am atâția oameni alături. Chiar dacă nu mai e nimeni altcineva, atâta timp cât te am pe tine, sunt mulțumit, a spus Akira, privind în sus spre Kaimera care era în spatele lui.
- Kaimera s-a aplecat apoi și l-a sărutat ușor pe Akira pe buze.
- Mama ta nu se va supăra, nu-i așa? a întrebat Kaimera în glumă.
- Nu, mama știe că îmi placi, a răspuns Akira. Apoi, Kaimera l-a sărutat încet pe Akira cu pasiune, dar nu violent; a fost mai degrabă un sărut reconfortant. După un sărut scurt, Kaimera s-a retras și i-a mângâiat ușor buzele lui Akira cu degetele lui lungi.
- Nu știu ce va face bunicul meu în continuare. Va trebui să-l supraveghezi îndeaproape, a spus Akira.
- Nu-ți face griji, mă ocup eu, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit slab.
- Sper să mi se vindece repede glezna, a spus Akira, pentru că se înțeleseseră că, odată ce glezna lui se va vindeca complet, ziua aceea va fi ziua în care cei doi vor deveni cu adevărat unul dingur, nu doar ajutându-se reciproc în exterior, ca întotdeauna.
- Și eu abia aștept, a răspuns Kaimera. Dacă ar fi întrebat dacă ar putea avea ceva cu Akira chiar acum, ar putea, dar nu ar fi fost atât de împlinitor pe cât și-ar fi dorit. Prin urmare, avea răbdare încă puțin, lucru pe care îl făcuse deja de zeci de ani.
După acea zi, Akira și bunicul său au rămas și mai încordați decât după prima lor ceartă. Nu și-au vorbit până în ziua în care al doilea bunic al său a trebuit să aducă un țap ispășitor pentru delapidarea fondurilor companiei. Atunci Akira și-a revăzut în sfârșit bunicul, însoțit de Kaimera. Akira știa că bunicul său nu va anunța niciodată familia celui de-al doilea bunic despre cearta sa, sau dacă ar fi aflat, nimeni nu ar fi știut despre ce este vorba, pentru a evita să-și piardă reputația pentru că era capul familiei, dar incapabil să-și controleze nepotul, Akira.
- V-am adus persoana care v-a delapidat banii, a spus subordonatul lui Akira, împreună cu apropiatul lui Riku care urma să servească drept țap ispășitor în ziua aceea.
Celălalt grup a îngenuncheat cu capul plecat în mijlocul curții de antrenament din conacul bunicului Akira. Akira era în prezent într-un scaun cu rotile, cu Kaimera stând lângă el și cu câțiva dintre ceilalți bodyguarzi ai săi în spatele lui. Akira a aruncat o privire scurtă spre al doilea bunic al său, apoi spre Riku, vărul său.
- Vrei să investighezi mai departe? a întrebat bunicul Akirei.
Bang!
Imediat ce bunicul a terminat de pus întrebarea, s-a auzit o împușcătură, șocând pe toată lumea. Akira îl împușcase pe apropiatul lui Riku, care fusese acuzat pe nedrept – deși nu era chiar corect; celălalt bărbat era, de asemenea, vinovat pentru că și-a ajutat șeful în această chestiune. Singura împușcătură a lui Akira i-a curmat instantaneu viața bărbatului.
- Ce... ce faci, Akira! a întrebat Riku șocat, neașteptându-se ca Akira să-i împuște asociatul apropiat fără să spună un cuvânt.
- Așa îi pedepsesc pe cei care au îndrăznit să-mi delapideze banii, a răspuns Akira calm, înapoiindu-i arma Kaimerei. Kaimera a acceptat-o și a păstrat-o.
- Deci nu crezi că ar trebui să vorbești cu el sau să-l întrebi de ce a făcut-o? a întrebat Riku. Akira a zâmbit ușor.
- De ce întrebi? Din moment ce tu și bunicul meu ați spus că tipul ăsta a făcut-o, așa trebuie să fie, nu? Sau mi-ați adus persoana greșită? Akira s-a întors să-l întrebe pe bunicul său, care stătea acolo scrâșnind din dinți. Chiar dacă împușcarea oamenilor lui de către Akira îi mutase vina de pe el, el se simțea în continuare umilit și insultat, iar ei nu aveau puterea să se răzbune.
- Nu crezi că ar trebui să-i acorzi o a doua șansă cuiva care a greșit? a întrebat Rong.
- He he. Nu există loc pentru răufăcători. Dacă ai fi cinstit și nu ai pofti bunurile altora, probabil ai trăi mai mult. În plus, dacă aș fi indulgent cu răufăcătorii ca acesta, ar fi dificil să guvernez oamenii. Nu crezi? a replicat Akira. Bunicul Rong și Riku au făcut schimb de priviri. Deși erau supărați că Akira îi lăsase fără ajutor, nu au putut face nimic. Intenția lor inițială de a se oferi să-l pedepsească ei înșiși fusese zădărnicită de Akira.
- Ce crezi, bunicule? Am făcut ce trebuie? Akira s-a întors către bunicul său, insistând să primească un răspuns. Voia să știe dacă bunicul său ar fi totuși de partea lui.
- Hmm, a răspuns încet bunicul Akirei. Akira a chicotit.
- Bine, vrei să rogi pe cineva să ridice corpul acestui om sau ar trebui să mă ocup eu de el? a întrebat Akira.
- Oamenii mei, se vor ocupa de el, a răspuns Riku. Din fericire, apropiatul său nu avea familie, așa că nu trebuia să-și facă griji sau alte probleme.
- De acum înainte, te rog să ai grijă de oameni tăi. Cum îndrăznește să-i facă probleme șefului său? Dacă află oameni din afara familiei, vor crede că bunicul nu e un bun conducător, a spus Akira, provocându-și bunicul.
- Știu. Hai să ne întoarcem. Rong nu a putut sta mult, temându-se că nu va suporta să se certe cu Akira, așa că le-a ordonat tuturor să plece. Riku și-a pus oamenii să-l ia pe apropiatul său.
- Atunci hai să ne întoarcem, a spus Akira, o pedeapsă care nu a durat deloc.
- Stai! a strigat bunicul Akirei, oprindu-l pe Kaimera care era pe punctul de a-l lua pe Akira.
- Du-te acasă mai întâi, Akira. Vreau să vorbesc cu Kaimera în privat, a spus bunicul lui Akira, făcându-i ochii să se mărească. Dar înainte să poată refuza, mâna puternică a lui Kaimera l-a apucat pe Akira de umăr și l-a strâns ușor, făcându-l pe Akira să înlemnească și să ridice privirea spre Kaimera.
- Voi vorbi cu el. Nu-ți face griji. Nimeni nu mă poate răni, știi asta, a spus Kaimera pe un ton calm, dar încrezător. Akira a făcut o pauză înainte de a da din cap și de a se întoarce să se uite la bunicul său.
- Îți dau doar o jumătate de oră, altfel vin eu să-mi iau omul înapoi, i-a spus Akira bunicului său, făcându-l să se încordeze imediat la față. Apoi, Kaimera l-a pus pe Ken să-l ducă pe Akira acasă, în timp ce el a rămas cu oamenii bunicului lui Akira.
- Hai să intrăm și să vorbim, a spus bunicul Akirei, conducându-l spre camera de recepție. Kaimera l-a urmat fără niciun semn de îngrijorare.
- Vreau să vorbesc cu tine despre Akira, a început bunicul Akirei, în timp ce amândoi se așezau pe perne.
- Da, a răspuns calm Kaimera.
- Cât de mult vrei să îl lași pe Akira? a întrebat bunicul lui Akira. Kaimera a chicotit din răsputeri.
- Am citit odată un roman de dragoste și nu m-am gândit niciodată că voi întâlni o scenă dintr-un roman chiar în fața mea, a spus Kaimera. Fața bunicului Akirei s-a încordat puțin.
- Vrei să spui că vorbele mele sunt ca o scenă dintr-un roman? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Da, e destul de demodat să-l mituiești pe iubitul nepotului ca să-l scoți din viața lui, a spus Kaimera. Fața bunicului Akirei s-a înroșit de jenă la auzul remarcii sarcastice.
- Dar, din moment ce tu, Isamu, m-ai întrebat, îți voi răspunde că nu am nicio problemă financiară, a răspuns Kaimera.
- Deci ce trebuie să fac ca să-l părăsești pe Akira? a întrebat din nou bunicul Akirei.
- Nu e nimic de făcut, pentru că nu-l părăsesc, a răspuns Kaimera serios. Fața bunicului Akirei s-a înroșit de furie, dar a încercat să se stăpânească.
- Și nu-ți face griji pentru familia mea. Sunt orfan; nu am o familie care să mă oblige sau să se simtă umilită pentru mine, a replicat Kaimera sarcastic. Nu-i păsa cine încerca să-l despartă de Akira; nu-i păsa de nimeni, nici măcar de bunicul lui Akira. Dar dacă vreodată cealaltă parte îl accepta, își va recâștiga respectul. Bunicul lui Akira a respirat adânc ca să se calmeze.
- Ce se întâmplă dacă mai există o ofertă? a întrebat bunicul Akirei, deoarece deja luase în considerare posibilitatea că Kaimera să refuze.
- Ce? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Îți voi permite să ai o relație cu nepotul meu, dar trebuie să-l convingi pe Akira să se căsătorească cu Bina. Cel puțin vom avea un moștenitor, ar fi bine. Dar voi doi nu trebuie să arătați nicio afecțiune în fața altora. Totuși, vă puteți iubi cât doriți când sunteți singuri. Dacă sunteți de acord, voi accepta și nu mă voi supăra dacă sunteți împreună, a spus bunicul Akirei. Kaimera a râs batjocoritor.
- La vârsta ta, tot nu poți gândi limpede? Faci totul să se repete. Ți-ai forțat fiul să se căsătorească cu mama Akirei, chiar dacă nu o iubea deloc. Și ce s-a întâmplat? I-ai provocat durere unei femei și i-ai creat răni emoționale nepotului tău. Ești fericit să-l vezi pe Akira așa? a replicat Kaimera, făcându-l pe bunicul Akirei să se oprească o clipă.
- Trebuie să-mi cer scuze dacă sunt direct, dar ești incredibil de egoist că ai târât-o pe Bina în această încurcătură. Bina merită să întâlnească o persoană bună și să aibă o familie completă. Făcând asta, demonstrezi că nu ai absolut nicio sinceritate față de familia Kiboru; de fapt, ceea ce ai făcut este să-i înșeli. A continuat Kaimera, cu o voce rece.
- Îl vezi pe Akira doar ca pe o marionetă a ta? Nici măcar nu-l vezi ca pe un nepot al tău? a replicat Kaimera.
- Nu l-am văzut niciodată pe Akira ca pe o marionetă, a replicat bunicul lui Akira.
- Dar ceea ce faci tu nu e diferit, a subliniat Kaimera. Mâna bunicului lui Akira, care ținea ceașca de ceai, tremura ușor. Nu putea deloc să se certe cu Kaimera.
- Faci totul doar pentru a-ți satisface propriile nevoi, dar nu l-ai întrebat niciodată pe nepotul tău de nevoile sale. L-ai obligat să se antreneze în luptă, antrenament fizic și antrenament mental încă de când era copil, fără să-ți dai seama de rănile pe care i le provoci, a continuat să se plângă Kaimera.
- Vreau doar ce e mai bun pentru el, a spus bunicul Akirei, cu vocea tremurând ușor, pentru că vorbele lui Kaimera atinseseră un punct sensibil.
- Ești sigur că e chiar bun? a întrebat din nou Kaimera. Bunicul Akirei a rămas fără cuvinte, ca și cum i-ar fi rămas ceva blocat în gât.
- Ce culoare îi place lui Akira? a întrebat Kaimera. Bunicul lui Akira a făcut o pauză, incapabil să răspundă pentru că, sincer, nu știa. Nu-l văzuse niciodată pe Akira manifestând o preferință anume pentru o anumită culoare.
- Lui Akira îi plac culorile roșu și negru. Și ce animal îi place cel mai mult lui Akira? a dezvăluit Kaimera și a continuat să întrebe.
- Tigru, a răspuns bunicul Akirei, pentru că Akira avea un tatuaj cu un tigru pe spate. Dar nu credea că era dragonul, din moment ce Kaimera îl întrebase despre un animal.
- Greșit, a dezvăluit Kaimera.
- Lui Akira îi plac șerpii, surprinzându-l pe bunicul Akirei.
- Nu e adevărat. Akira n-a ținut niciodată șerpi și nici măcar n-a pomenit de șerpi, a argumentat bunicul lui Akira.
- Hm, du-te și întreabă-l. Poți să-l suni acum dacă vrei. În felul ăsta, n-o să crezi că-i dau răspunsul dinainte. S-ar putea să nu vorbească cu tine, dar asta nu înseamnă că nu va vorbi cu mine, a spus Chimera sfidător. Bunicul Akirei știa că, dacă ar suna, Akira ar spune probabil „șarpe”, exact așa cum spusese Kaimera. Prin urmare, nu intenționa să sune, ci doar să sublinieze faptul că nu știa nimic despre nepotul său.
- Lui Akira îi plac șerpii pentru că spune că sunt similar cu un șarpe – iubitor și solitar, dar când sunt amenințat, îmi pot ucide atacatorii foarte repede. Singura întrebare este dacă voi lovi sau voi mușca, a spus Kaimera, cu ochii strălucind, făcându-l pe bunicul lui Akira să amuțească.
- Isamu-san, știi de ce nu te-am mușcat încă la rândul meu? Kaimera a adus brusc în discuție acest subiect.
- M-ai mușcat? De ce? a întrebat bunicul Akirei calm, dar ochii i-au clipit, o strălucire pe care Kaimera a observat-o.
- Chiar vrei să-ți spun? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Spune ce vrei să spui, a răspuns bunicul Akirei.
- Crezi că nu știu că știai de fapt despre relația mea cu Akira chiar înainte să-ți spună el? a spus Kaimera. Bunicul lui Akira a tăcut.
- Și ai trimis oameni să mă elimine de mai multe ori. Ca și data trecută, când i-am livrat marfa lui Akira și eram pe punctul de a pleca, ai trimis oameni să se ocupe de mine. Apropo cel mai recent incident, a fost acum câteva zile, când ai vrut să-mi provoace un accident, a spus Kaimera cu un rânjet. Incidentul la care au fost martori el, Chun și Ren a fost comandat de bunicul lui Akira. Chun a investigat și a aflat cine deținea cele două mașini, motiv pentru care s-a simțit neliniștit când i-a spus lui Kaimera, și nu era departe de ceea ce bănuia Kaimera.
- Știi asta? întrebă bunicul Akirei în schimb, recunoscând. El credea că dacă Kaimera vorbise atât de mult însemna că avea dovezi.
- Da, știu. Dar nu i-am spus niciodată lui Akira, pentru că tot vreau să te respecte. Cred că poți ghici ce s-ar întâmpla dacă Akira ar ști că bunicul său încearcă să scape de cineva pe care îl iubește. Imaginează-ți ziua în care tatăl său a adus-o pe femeia aceea la înmormântarea mamei lui Akir, a replicat Kaimera amenințător. Bunicul lui Akira a fost uluit, neașteptându-se ca Akira să-i fi povestit lui Kaimera totul, despre trecutul său din copilărie.
- Cred că ar fi mai bine să mă întorc la Akira acum. Nu vreau să dureze mai mult de o jumătate de oră. Te rog, gândește-te bine, și decide dacă tot vrei să scapi de mine din viața lui. Nu-i voi spune lui Akira ce ai făcut. Dacă mă întreabă azi, îi voi spune doar că m-ai rugat să plec din viața lui, spuse Kaimera serios, înainte de a se ridica, a se înclina respectuos în fața bunicului lui Akira și a ieși calm. Mâinile bunicului lui Akira tremurau, incapabil să-și ridice ceașca de ceai. Pur și simplu stătea acolo nemișcat. Nici măcar confidenții lui apropiați nu îndrăzneau să se apropie de el să-l întrebe ceva până când stăpânul lor nu i-a chemat.
Capitolul 31 - 18+
Kaimera s-a întors la casa lui Akira, unde Ren îl aștepta. Între timp, Chun se întorsese la Hong Kong cu Fei Long.
- A cerut să vadă? l-a întrebat Kaimera pe Ren înainte de a merge să vorbească cu bunicul lui Akira. Kaimera i-a trimis un mesaj lui Ren, spunându-i că, dacă Akira ar cere să vadă ce discută cu bunicul său, Ren ar trebui să facă tot ce este necesar pentru a întrerupe conversația. Nu voia ca Akira să știe încă că bunicul său trimisese oameni să se ocupe de el.
- Nu, domnul Roman a sunat doar ca să discute despre muncă, a răspuns Ren. Kaimera a oftat ușurat.
- Unde este acum? a continuat să întrebe Kaimera.
- E în biroul lui, a răspuns Ren. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Șterge toate înregistrările video ale conversației mele cu Isamu. Fă să pară că a fost o defecțiune, l-a instruit Kaimera preventiv, în caz că Akira voia să revadă înregistrările.
- Bine, a răspuns Ren, înainte de a se scuza și a se întoarce în apartamentul său pentru a îndeplini instrucțiunile lui Kaimera. Apoi, Kaimera s-a îndreptat calm spre biroul lui Akira. La intrare, l-a găsit pe Akira absorbit de un apel video cu Fei Long. Akira a aruncat o privire scurtă spre Kaimera.
- Bine, asigură-te că te întorci la timp pentru lansarea noii mele colecții, i-a spus Akira lui Fei Long. Fei Long i-a luat la cunoștință cuvintele înainte de a închide.
- Știu că ești bine, dar vreau să știu despre ce ți-a vorbit bunicul. Roman și Fei Long au sunat exact la momentul potrivit, a întrebat Akira imediat, bombănind puțin despre prietenul său. Kaimera l-a luat pe Akira în brațe și l-a așezat pe canapea.
- E un roman de dragoste siropos, în care banii sunt folosiți ca să mă scoată din viața ta, a spus Kaimera, ridicând ușor din umeri.
- Hm, știe bunicul că s-ar putea să fii chiar mai bogat decât el? a spus Akira, simțindu-se furios pe bunicul său pentru că făcea asta, dar nu prea furios pentru că știa că Kaimera nu va fi la fel de nebun ca bunicul său și oricum nu va fi lacom după bani.
- Deci bunicul nu e supărat pe tine? a întrebat Akira din nou.
- Bineînțeles că era furios. Când banii nu m-au putut convinge, mi-a oferit o înțelegere: putem fi împreună, dar nu putem să dezvăluim relația. Și m-a rugat să te conving să te căsătorești cu Bina, ca să poți avea un moștenitor care să continue linia genealogică, a povestit Kaimera. Nu intenționa să-i ascundă nimic lui Akira, cu excepția faptului că bunicul lui Akira trimisese oameni să-l elimine. Fața lui Akira s-a încordat imediat auzind asta, făcându-l pe Kaimera să-l bată ușor pe umăr.
- Dar i-am dat deja o lecție. Nu ar trebui să-ți pierzi timpul supărându-te din cauza asta. Hai să ne concentrăm mai degrabă pe munca noastră, a spus Kaimera, calmându-l pe Akira, care începea să se enerveze.
- Așa este, a spus Akira zâmbind, simțindu-se instantaneu mai bine.
- Te duc din nou la doctor mâine. Cred că vei putea să-ți dai jos orteza de gleznă, a spus Kaimera.
- Hmm, de fapt, voiam să merg pe picioarele mele la evenimentul de lansare a colecției de bijuterii, dar nici folosirea unui scaun cu rotile nu e o problemă, a răspuns Akira.
- Cred că vei putea merge din nou în vreo două săptămâni, a spus Kaimera, luând ușor piciorul rănit al Akirei l-a așezat în poala lui puternică și a mângâiat ușor glezna lui Akira, trimițându-i fiori pe șira spinării.
- Atingerea ta mă face să vreau să te nu las să pleci, l-a tachinat Akira pe Kaimera. Apoi, mâna puternică a lui Kaimera a alunecat încet pe sub yukata lui Akira, ajungând până la coapsa lui și mângâindu-l ușor.
- Să te ajut? întrebă Kaimera cu un zâmbet slab la colțul gurii. Akira își înclină ușor capul.
- Ar trebui să încui camera mai întâi? a spus Akira. Kaimera i-a coborât piciorul lui Akira și s-a ridicat imediat să încuie biroul înainte de a se întoarce la el. Acest lucru se datora parțial faptului că Kaimera nu voia ca Akira să se concentreze prea mult asupra conversației pe care o avusese cu bunicul lui.
Akira stătea pe canapea, cu piciorul rănit întins pe canapeaua lungă. Kaimera l-a ridicat pe Akira în poala lui puternică, amândoi cu fața spre spătar, astfel încât piciorul lui Akira să poată fi întins înainte fără a se răni și mai mult. S-au sărutat imediat, sugând, ciugulind și împletindu-și limbile cu pasiune, niciunul nefiind neîndemânatic. Mâinile puternice ale lui Kaimera l-a strâns pe Akira de fese în timp ce se sărutau pe săturate. După ce l-a sărutat pe deplin, Kaimera și-a dus buzele la gâtul lui Akira și în spatele urechii lui, lingându-l ușor. Acest lucru i-a provocat lui Akira fiori pe șira spinării, trimițându-i fiori în tot corpul. Yukata a alunecat pe umărul său palid, unde erau vizibile cicatrici vechi. Kaimera a sărutat și a ciugulit semnele, lăsând urme. Akira, la rândul său, s-a aplecat în față și l-a ciugulit pe Kaimera de ureche. Kaimera a ridicat apoi tivul yukatei, dezvăluind lenjeria intimă albă și erecția de dedesubt. Mâinile lui puternice au început imediat să-l mângâie, făcându-l pe Akira să tremure. Folosindu-și puterea și priceperea, Kaimera i-a scos ușor lenjeria intimă lui Akira, permițându-i virilității să respire.
- Mmm, și-a mușcat Akira buza și a gemut ușor, copleșit de plăcere. Kaimera și-a folosit degetul mare pentru a mângâia vârful penisului lui Akira, făcându-i corpul să tremure și fața să i se înroșească de o plăcere intensă. Piciorul său rănit era întins în spatele lui Kaimera, așa că nu era nevoie să-și facă griji că l-ar putea răni din nou. Kaimera a mângâiat rapid penisul lui Akira, intercalat cu sărutări pasionale. Fața lui Akira s-a înclinat pe spate în extaz, iar gemetele i-au ieșit din gât, excitându-l și pe Kaimera, dar voia să-l ajute pe Akira să atingă primul orgasmul.
- Kai... mmm... a gemut Akira, corpul tremurându-i.
- Sunt pe cale să termin… Mmm… a spus Akira, cu vocea tremurândă. Chimera și-a folosit cealaltă mână pentru a-i ridica tivul cămășii, dezvăluindu-i abdomenul tonificat.
- Dă drumul la tot, șopti Kaimera răgușit, mângâind mai repede penisul lui Akira. Fața lui Akira se contorsionă înainte ca trupul să i se încordeze și să-și elibereze sperma pe abdomenul puternic al lui Kaimera, apoi își îngropă fața și mușcă umărul acesteia pentru a elibera plăcerea intensă.
- Mmm… a gemut Akira. Kaimera nu și-a schimbat expresia feței, chiar dacă a simțit o senzație de usturime și mâncărime acolo unde îl mușcase Akira. Era sigur că va sângera, dar lui Kaimera nu-i păsa. L-a lăsat pe Akira să îl muște cât a vrut până când corpul lui Akira a început să se calmeze, iar penisul său a început să-și piardă erecția. Kaimera l-a sărutat ușor pe Akira pe tâmpla.
- Te simți mai bine? a întrebat Kaimera. Akira a dat din cap, apoi s-a întors să se uite la Kaimera.
- Te voi ajuta, a spus Akira, știind că și Kaimera avea nevoie de eliberare. Kaimera a rânjit. Nu avea de gând să refuze. Kaimera a luat un șervețel și a șters sperma lui Akira de pe propriul său abdomen puternic. L-a ridicat pe Akira din poală și s-a oprit în fața lui, desfăcându-și imediat pantalonii și descheindu-și fermoarul. Kaimera și-a scos propria erecție și a mângâiat-o în timp ce aștepta ca Akira să-și pună lenjeria intimă și yukata. Akira a zâmbit imediat. S-a uitat la Kaimera și a văzut că celălalt bărbat se uita în jos la el cu o privire arzătoare. Akira a apucat erecția lui Kaimera și a folosit vârful limbii pentru a-i linge mai întâi vârful.
- Ah... gemu Kaimera de plăcere. Akira linse penisul lui Kaimera pe toată lungimea lui înainte de a-și folosi gura caldă pentru a învălui penisul fierbinte al lui Kaimera. Deși nu putea să o înghită pe toată, era suficient de priceput pentru al satisface pe Kaimera.
- Mmm... gemu Kaimera cu o voce joasă și profundă, mângâindu-i părul lui Akira. Akira își mișcă buzele rapid înainte și înapoi.
- Ah... Akira, a gemut Kaimera, strigându-l pe Akira pe nume. Akira și-a grăbit ritmul suptului. Kaimera și-a mișcat șoldurile odată cu el, dar nu prea violent, ca să nu-l rănească pe Akira în acel moment Akira l-a satisfăcut pe Kaimera cu gura o vreme, până când Kaimera s-a eliberat. Akira a înghițit totul. Picăturile care se prelingeau le-a lins fără nicio ezitare până a fost curat. Kaimera s-a uitat la Akira cu o strălucire în ochi.
- Pregătește-te, Akira. Când îți vei reveni, o să te rănești, a spus Chimera. Akira a zâmbit ușor și și-a lins buzele provocator.
- Voi aștepta, a răspuns Akira, înainte ca Kaimera să se îmbrace, examinându-l pe Akira.
- Hai să ne spălăm, a spus Kaimera, știind că Akira era foarte curat. Apoi, Kaimera a descuiat ușa și l-a condus pe Akira afară din birou fără să bănuiască nimeni nimic.
Kaimera și Akira au continuat să petreacă timp împreună ca de obicei, ieșind la muncă, participând la evenimente și stând acasă împreună. Uneori, Akira ieșea cu Fei Long, în timp ce Kaimera rămânea să-i antreneze pe Chun și Ren, amândoi descurcându-se bine.
Akira nu și-a mai văzut niciodată bunicul, iar bunicul său nu a trimis pe nimeni să-l cheme la casa principală. Kaimera a continuat să-i pună pe Chun și Ren să aibă grijă de toată lumea ca înainte.
Akira știa că tatăl său încercase să-l aducă pe Akita să-și întâlnească bunicul, sperând să-l convingă pe bunic să susțină căsătoria dintre Akita și Bina, dar bunicul său refuzase de fiecare dată. Akira nu știa ce gândea bunicul său acum, dacă îl respingea pe Akita pentru că încă își dorea ca Akira să se căsătorească cu Bina sau pentru că nu voia ca Bina să aibă deloc legătură cu Akita. Akira nu putea ști și nu-i păsa dacă Akita se căsătorea cu Bina, din moment ce Bina își făcea propria alegere. Dar era sigur că Bina nu se va căsători niciodată cu Akita.
Tomoko și Akio foloseau în continuare același om, fără ca Tomoko să știe. Doar Akio păstra acest secret, ceea ce îl amuza pe Akira. Și-a pus oamenii să trimită invitații familiei tatălui său, dar și lui Masashi. Știa că toată lumea va fi curioasă de ce le trimitea, lucru pe care nu-l mai făcuse până atunci, dar știa și că oricum toată lumea va veni din curiozitate.
Astăzi, Akira trebuie să meargă la companie pentru a finaliza planurile pentru evenimentul de poimâine, ca o concluzie, dar pregătirile au început deja. Cât despre Kaimera, astăzi a rămas să-i antreneze pe Chun și Ren. Kaimera credea că se apropie de adevăr. Săpa în date, întorcându-se încet în trecut, bucată cu bucată. Era lent, deoarece acum douăzeci de ani, tehnologia nu era la fel de avansată ca astăzi. Prin urmare, trebuia să se bazeze în principal pe investigații bazate pe persoane, cu ajutorul lui Obi. Nu era nevoie să-i raporteze lui Roman cu privire la această sarcină, deoarece unitatea Obi era responsabilitatea lui Kaimera, Roman oferindu-i sprijin și verificând, de asemenea, progresul în ceea ce o privește pe mama lui Akira.
- Doctorul acela este încă în viață, a spus Chun.
- Dar este foarte bătrân acum. Locuiește pe insula Rishiri și și-a schimbat chiar și numele. Ne-a fost destul de greu să-l găsim.
- Oricum merg în zona Hokkaido pentru că, după lansarea noii colecții a lui Akira, trebuie să-l duc la o licitație în Hokkaido. Mă voi duce eu însămi la doctor, a spus Kaaimera pe un ton serios.
- Îl vei pune la curent pe Akira cu asta? a întrebat Ren la rândul său, ca să-și poată pregăti răspunsul.
- Îi voi spune când mergem în Hokkaido. Nu va întreba prea curând despre asta pentru că e ocupat cu munca, a spus Kaimera. Chun și Ren au dat din cap în semn de aprobare.
- Și cum rămâne cu cazul generalului Zhou? Care este progresul? le-a cerut Kaimera celor doi să ajute, pentru a-și perfecționa abilitățile.
- Tocmai eram pe punctul de a raporta asta, spuse Chun serios.
- După ce am dat de urma micilor jucători până la jucătorii importanți, am descoperit din întâmplare că rețeaua care sprijină această bandă de escroci din call center... include și familia bunicului lui Akira, a spus Chun, cu o voce ușor ezitantă, deoarece l-a implicat pe neașteptate pe Akira. Kaimera a făcut o pauză.
- Nu-i de mirare că a reușit să instalezi în secret programe de acces de la distanță și să delapidezi bani de la compania lui Akira, a spus Kaimera calm.
- Deci, ce ar trebui să facem în continuare? a întrebat Ren.
- Hai să începem prin a le perturba rețelele mai mici. Intrați în bazele mici și plantați virusul pe care l-am creat. Îi voi trimite pe agenții de informații din țările în care sunt acești oameni încorporați să se ocupe de asta. Voi doi veți gestiona rețeaua din Japonia, a ordonat imediat Chimera. Chun și Ren au răspuns cu entuziasm, găsind amuzant. Apoi, Kaimera a contactat agenții de informații din fiecare țară în care au detectat locațiile acestor bande de escroci, instruindu-i să dezmembreze toate bazele rețelelor lor.
🐯...🐯...
- Șefu’, aproape am recuperat tot terenul domnului Akira, i-a spus Ken lui Akira după întâlnire, pentru a rezuma planul de afaceri.
- E de la bătrâna aia proastă? a spus Akira, referindu-se la mama lui vitregă.
- Da, am păcălit-o să ipotecheze terenul. Apoi am mers și l-am luat. Acum, cred că partea rămasă este probabil încă la tatăl șefului, a răspuns Ken. Mama vitregă a lui Akira a fost păcălită din nou să joace jocuri de noroc; a câștigat ceva, a pierdut ceva, dar în mare parte a pierdut, până în punctul în care a luat pământul care aparținea fiicei și fiului ei. Mica porțiune pe care Akita i-a dat-o inițial lui Akira era de fapt ceva ce Akita i-a spus mamei sale că îl va păstra, așa că ea nu l-a luat. În realitate, acea bucată de pământ era deja în posesia lui Akira.
- Dacă terenul e la tatăl meu s-ar putea să trebuiască să găsim un plan foarte bun ca să îl recuperăm, a spus Akira.
- Și cum rămâne cu zona pe care Akita o administra împreună cu Masashi? S-a făcut vreun progres? a continuat să întrebe Akira.
- Am auzit că l-au invitat și pe Riku să li se alăture, a răspuns Ken. Akira a bătut ușor în masă cu degetele, adâncit în gânduri.
- Puneți oamenii să întrerupă construcția, începând cu lucruri mărunte pentru a o întârzia, a spus Akira. Ken a fost de acord.
- Simt că am atât de multe de gândit și de făcut, a spus Akira cu un ușor zâmbet. Chiar dacă părea că se plângea că are atât de multe de făcut, de fapt îi plăcea să le facă.
- Încă ceva. Domnul Yuma m-a contactat și mi-a spus că nu va putea participa la lansarea noii colecții pentru că trebuie să plece din oraș din cauza serviciului iar Iris trebuie să aibă grijă de bunicul șefului, i-a raportat Ken despre unchiului și nora sa.
- Hmm, dacă stau să mă gândesc, nu l-am mai vizitat pe bunicul meu de ceva vreme. Am vreo treabă importantă mâine? a întrebat Akira.
- Ai o programare dimineața să te uiți la toate bijuteriile. Vei fi liber după-amiaza, i-a actualizat Ken programul.
- Hmm, atunci mă duc să-l vizitez pe bunicul meu după-amiază. Îl voi lua pe Kaimera cu mine, a spus Akira. Avea de gând să îl prezinte pe Kaimera familiei bunicului său. Nu știa dacă toată lumea va accepta; dar nu-i păsa prea mult. Îl prezenta doar, ca, dacă se va afla vreodată o veste, să nu fie prea surprinși.
- Ah, lumina e atât de orbitoare și se reflectă frumos, a spus Akira, luând bijuteriile pe care urma să le expună a doua zi. A venit să inspecteze bijuteriile pentru ultima oară înainte de a le expune.
- Aș vrea să încerc să pun și eu una pe yukata mea, a spus Akira, punând broșa cu diamant din mână pe propria yukată.
- E posibil dacă vrei, a spus Taiga, care era cu ei.
- Ah, de ce nu-mi creezi ceva? O să-mi decorez ținuta, făcând-o atât de orbitoare încât o să-i orbească pe oameni, a spus Akira zâmbind.
- Nu ai de gând să-l oprești? Fei Long, care era cu ei, s-a întors să îl întrebe pe Kaimera. Kaimera a zâmbit ușor.
- Ce vrea, îl las să o facă, i-a răspuns Kaimera lui Feilong. Nu era surprinzător că Akira putea merge la astfel de extreme; era pentru că avea pe cineva ca Kaimera care îl susținea.
- Fei Long, tu și Cun veți lua prânzul cu mine mai târziu. Apoi, după-amiaza, voi merge la casa bunicului meu, a spus Akira. Fei Long a fost de acord. Akira l-a invitat pe Taiga să vină cu el și i-a spus că Ken il va duce pe Taiga mai întâi, apoi îl va urma la casa bunicului lui Akira pentru a-l întâlni mai târziu.
După ce a inspectat bijuteriile, Akira i-a luat pe Taiga, Fei Long și Chun la prânz. Ren s-a dus acasă să se odihnească, deoarece trebuia să îl ajute pe Kaimera cu lansarea noii colecții de bijuterii a doua zi. Chimera nu va mai fi în culise asigurând protecția lui Akira; va fi alături de Akira, cu Ren și Chun având grijă de ei. Kaimera pregătise deja o dubă echipată cu echipamente IT de la unitatea OBI, cu Chun și Ren înăuntru. Chun a fost foarte mulțumit de acest lucru, deoarece nu voia să fie la eveniment cu Fei Long din cauza lipsei sale de familiaritate cu înalta societate. Fei Long nu a obiectat, știind că Chun trebuia să îl ajute pe Kaimera. Kaimera îi spusese deja lui Fei Long că mai aveau nevoie de o lună pentru a termina instruirea lui Chun, după care se putea întoarce la Hong Kong pentru a lucra acolo, nemaifiind nevoit să stea cu el. Kaimera a înțeles că Fei Long prefera să-l țină pe Chun aproape.
Ei au ajuns la un restaurant unde Akira rezervase deja o cameră privată. Înainte de a intra în restaurant, Kaimera verificase în prealabil și camerele de supraveghere ale restaurantului.
- Deci cei trei sunt aici? a întrebat Akira, după ce Kaimera a menționat că Masashi, Akita și Riku urmau și ei să ia cina aici și se părea că discutau despre muncă.
- Da, au ajuns cu vreo zece minute înaintea noastră, a răspuns Kaimera. Și ei ajunseseră la restaurant.
- Putem să tragem cu urechea? a întrebat Akira.
- Da, a răspuns imediat Kaimera, luându-și laptopul. Știind ce face Kaimera, Chun l-a ajutat luând niște echipament necesar. Au intrat într-o sală de mese privată, unde Akira i-a pus pe Ken și Doya să mănânce împreună.
După ce comanda de mâncare a fost plasată, Kaimera a conectat sistemul la telefonul lui Akita, cu Chun că ajutor. Chiar dacă personalul l-a văzut pe Kaimera făcând ceva pe laptop, nu ar fi fost deloc surprinși; era exact ca și cum oamenii luau masa și discutau despre muncă în același timp.
- Hai să mâncăm. Pot doar să ascult, a spus Kaimera. S-au așezat să mănânce și au vorbit despre diverse lucruri, în timp ce Kaimera asculta conversația grupului de Akita.
- Se pare că sunt destul de supărați acum, a spus Kaimera, și toată lumea s-a întors să se uite la el.
- Aceștia trei sunt implicați în banda de „call center” pe care o investigăm. I-am deranjat, iar ei au pierdut o mulțime de venituri, a dezvăluit Kaimera.
- Asta înseamnă că toți trei s-au alăturat bandei generalului Hui? a întrebat Akira.
- Da, asta îl include și pe generalul Chu, generalul Zhou adună în prezent dovezi pentru a-l urmări penal, a adăugat Kaimera. Cine ar fi crezut că sarcina la care generalul Zhou i-a cerut ajutorul lui Akira ar implica un grup de oameni care au probleme cu Akira și familia sa? După ce Chimera a săpat mai adânc, și-a dat seama că era într-adevăr legată de oameni apropiați de Akira.
- Hmm, lasă-l pe generalul Zhou să se ocupe de partea lui. Îl vom ajuta cât putem, pentru că nu putem ieși în spațiul deschis, a spus Akira, în timp ce îl ajuta în secret pe generalul Zhou, chiar dacă asta însemna sacrificarea minelor.
- Și cum rămâne cu liderul suprem, generalul Hui? Care este poziția lui acum? Știi ceva despre asta? a continuat să întrebe Akira.
- Se pare că se grăbesc să afle cine i-a demascat, dar nu trebuie să vă faceți griji. Nu am lăsat nicio urmă pe care să o poată urmări, a spus Kaimera pe un ton serios. Akira a dat din cap satisfăcut.
- Chun, încearcă să folosești programul PM pe care ți l-am învățat, a spus Chimera. Ochii lui Chun s-au mărit auzind asta.
- Cu cine? a întrebat Chun la rândul său.
- Akita, a spus Kaimera, apoi i-a întins laptopul lui Chun să-l țină în mână.
- Cât? a întrebat Chun din nou.
- Hmm, să zicem jumătate, a spus Kaimera.
- Ce faceți voi? a întrebat Fei Long, nedumerit.
- Îi dau detaliile contului bancar al lui Akita și transfer banii, așa cum fac și ei cu alții ca să-i escrocheze și să le ia banii.
- Așa este, a spus Kaimera. Fei Long a dat din cap în semn de înțelegere.
- Mai bine ai grijă, Fei Long. Chun e foarte priceput acum. Ai grijă, contul tău bancar s-ar putea să fie gol, l-a tachinat Akira.
- I-l dau. Nu e nevoie să fure, a răspuns Fei Long, făcându-l pe Chun să se înroșească ușor la față. Cu toate acestea, s-a concentrat asupra muncii, așa cum a fost instruit de Kaimera. Curând, au auzit strigăte slabe venind din camera lor privată. Doya s-a oferit să investigheze înainte de a se întoarce după un timp.
- Se pare că Chun a făcut o treabă bună. Angajații au spus că unui client i s-au retras bani pe neașteptate din contul bancar și a ieșit în grabă din restaurant, probabil ca să contacteze banca, a spus Doya. Era evident că era Akita, fără să fie nevoie să întrebe.
- He, he, ești atât de bun, l-a complimentat Akira pe Chun, care a zâmbit în schimb. După ce au terminat masa, Akira l-a pus pe Ken să-l ducă pe Taiga acasă, în timp ce el, Kaimera și niște gărzi de corp s-au îndreptat spre casa familiei bunicului său. Fei Long și Chun plecaseră deja. Akira l-a pus pe Doya să-i contacteze pe unchiul și mătușa lui pentru a-i anunța că vine. Când Akira și Kaimera au coborât din mașină, i-au găsit pe unchiul și mătușa lui așteptându-i la ușă.
- Salut, i-a salutat Akira pe unchiul și mătușa sa. kKaimera a făcut la fel, iar celelalte gărzi de corp s-au împrăștiat în apropiere.
- Salut, intră. Și... ce s-a întâmplat cu piciorul tău? a întrebat unchiul Akirei imediat când l-a văzut pe Akira într-un scaun cu rotile împins de un străin.
- A fost doar un accident minor în mină. Nimic grav, doctorul pur și simplu nu vrea să pun prea multă greutate pe el încă, a spus Akira ca să-și liniștească unchiul.
- Ai grijă de tine, a spus mătușa lui. Akira a zâmbit ușor ca răspuns.
- Persoana aceea îmi pare familiară, a spus unchiul Akirei când a văzut fața lui Kaimera.
- El este Kaimera. L-ai întâlnit acum mult timp. Astăzi l-am adus să vă cunoască pe toți din nou, a spus Akira, uitându-se la unchiul său. Unchiul său a ridicat o sprânceană, dar nu s-a gândit să întrebe nimic în acel moment.
- Atunci intră. Bunicul tău se bucură de ceai după prânz, a spus unchiul Akirei, conducându-i înăuntru. Familia mamei lui Akira era o familie veche, cu o tradiție solidă, cunoscută pentru predarea și învățarea scrimei japoneze. În trecut, erau o familie foarte faimoasă. Străbunicul lui Akira a fost profesorul bunicului său, motiv pentru care erau atât de apropiați. Bunicul lui Akira și bunicul său matern au studiat și ei scrima împreună, motiv pentru care au discutat despre logodna dintre părinții lui Akira.
Akira s-a uitat la casa bunicului său și nu s-a putut abține să nu se gândească la mama lui. Mama lui era de fapt pricepută la mânuirea sabiei și, de asemenea, pricepută la treburile casnice, dar după ce s-a căsătorit cu tatăl lui Akira, nu a mai atins niciodată o sabie până la moartea sa.
- Ați sosit, a salutat bunicul Akirei, uitându-se la străinul care împingea scaunul cu rotile al lui Akira. Ceva legat de Kaimera l-a făcut pe bunicul lui Akira să creadă că această persoană nu era cu siguranță o gardă de corp sau un subordonat al lui Akira. Akira și Kaimera s-au înclinat în fața bunicului lui Akira.
- Poți să stai acolo. Nu trebuie să cobori și să stai aici. Ce s-a întâmplat cu tine? Ochii lui Akira erau ațintiți pe o pernă de podea în stil japonez. Toată lumea s-a așezat pe perne, știind că lui Akira i-ar putea fi greu să se așeze, așa că l-au lăsat să stea în scaunul cu rotile, iar Kaimera s-a așezat pe pernă lângă Akira înainte ca Akira să-i explice despre rănile sale, exact așa cum îi spusese unchiului său mai devreme.
- Nu vin la petrecerea ta mâine, știi asta, nu? A spus unchiul lui Akira.
- Știu, e în regulă. Munca e la fel ca de obicei, a răspuns Akira, fără să se gândească prea mult la asta.
- Și cum se simte bunicul? I-am auzit pe unchi și pe mătușă spunând că nu te simți bine în ultima vreme, a întrebat Akira.
- Așa cum este tipic pentru bătrâni, bunicul tău mai este puternic? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Încă se simte foarte bine, a răspuns Akira, cu un chicotit ușor.
- De când a murit mama ta, nu l-am prea văzut, a spus bunicul Akirei, cu o voce stânjenită. În ochii Akirei încă se vedea resentiment pentru că bunicul său nu-și protejase fiica așa cum promisese.
- E același bătrân obsedat de reputația familiei, a răspuns Akira, cu un chicotit ușor.
- Deci, când îți vor preda postul de lider? a continuat să întrebe bunicul Akirei.
- Nu sunt sigur. Pentru că recent m-am certat cu el. I-am spus să dea postul altcuiva dacă nu mă poate accepta, a spus Akira, încercând să îndrepte conversația către ceea ce avea să le spună familiei mamei sale.
- Ce să accepte? a întrebat unchiul lui Akira. Akira s-a întors să se uite la Kaimera înainte de a-i întinde mâna. Kaimera i-a luat mâna lui Akira și a strâns-o ușor, în timp ce unchiul și mătușa lui priveau cu surprindere.
Capitolul 32
- Nu știu dacă a auzit toată lumea, dar bunicul vrea să mă căsătoresc cu un membru al familiei Kiboru, mai exact cu Bina, nepoata lui, a întrebat Akira.
- Am auzit despre asta, a răspuns mătușa.
- Da, dar l-am refuzat deja pe bunicul meu. I-am spus că nu mă voi căsători pentru că nu vreau ca nimeni să sufere aceeași durere prin care a trecut mama căsătorindu-se cu cineva care nu a iubit-o, a spus Akira serios, făcându-i pe toți să tacă, în special pe bunicul său, care luase o decizie greșită în trecut ce dusese la suferința fiicei sale într-o familie disfuncțională și, în cele din urmă, la moartea ei.
- Și motivul pentru care m-am certat cu bunicul a fost pentru că deja am pe cineva pe care îl iubesc, dar bunicul nu a putut accepta asta, a adăugat Akira. Acum, toți cei trei bătrâni și-au îndreptat privirea către Kaimera, pentru că felul în care cei doi se țineau de mână, parcă pentru a se încuraja reciproc, era o dovadă clară a înțelegerii lor reciproce.
- Sunt îndrăgostit de Kaimera. Kaimera este singurul care va fi alături de mine și va face parte din viața mea, a spus Akira pe un ton serios.
- Și eu te iubesc, Akira. Eu voi fi cel care îl va proteja și va avea grijă de el, a spus Kaimera. Akira s-a întors să se uite la persoana pe care o iubea, a doua după mama sa, și a zâmbit ușor.
- Deci... îți plac bărbații? Bunicul lui Akira repeta întrebarea, fața lui era ușor încordată și serioasă. Akira știa că le va fi greu adulților de modă veche să accepte acest tip de iubire.
- Da, așa cum am spus, nu am venit aici să cer permisiunea, știi asta, a spus Akira. Toată lumea știa că nimeni nu-l putea obliga pe Akira să facă ceva. Chiar dacă Akira respecta familia mamei sale mai mult decât familia bunicului său care l-a crescut, el ridicase un zid – un zid pentru a împiedica pe oricine să se amestece în viața lui. Bunicul lui Akira a stat tăcut o clipă înainte de a ofta ușor. Unchiul și mătușa lui Akira s-au întors să se uite la tatăl său.
- Ce pot să-ți spun sau să-ți interzic să faci ceva? spuseră bunicul Akirei, pe un ton sumbru.
- Aproape că nu te-am crescut deloc. În mare parte, Isamu a avut grijă de tine. De aceea a trebuit să treci prin atâtea greutăți, a spus bunicul Akirei cu o expresie vinovată. De fapt, bunicul lui Akira încercase să-l adopte pe Akira după ce mama lui a murit, dar celălalt bunic al lui Akira a refuzat.
- Recunosc, e greu să accepți asta, dar știu că viața ta, a spus bunicul Akirei, făcându-i pe Akira și Kaimera să realizeze că bunicul său nu avea nicio problemă cu relația lor; avea nevoie doar de timp pentru a o accepta.
- Asta înseamnă că bunicul poate accepta? a întrebat Akira din nou.
- Trebuie să fie așa, a răspuns bunicul Akirei.
- De ce nu gândește bunicul Isamu ca bunicul? a spus Akira nonșalant.
- Nu ai spus chiar tu că bunicul tău este încă un bătrân obsedat de reputația familiei? a răspuns bunicul Akirei. Akira a chicotit ușor.
- Deci, reputația ta nu va fi afectată în felul acesta, nu-i așa? a întrebat unchiul Akirei, părând îngrijorat.
- Crezi că sunt o persoană căreia îi pasă de ceilalți? a întrebat Akira la rândul său. Expresiile unchiului și mătușii sale s-au luminat la auzul acestui lucru.
- N-am nicio părere despre asta, sincer. Atâta timp cât Akira trăiește fericit, asta e tot ce contează, a spus mătușa lui zâmbind.
- Și eu, doar puțin surprins. Dacă ție nu-ți pasă de nimeni, atunci nici nouă nu ne pasă de ceilalți, a răspuns unchiul Akirei pe un ton serios, ceea ce l-a făcut pe Akira să zâmbească satisfăcut.
- Mulțumesc, spuse Kaimera, simțindu-se ușurat că cel puțin în viața lui Akira, pe lângă prieteni și familie, avea și familia mamei sale care îi susținea alegerile.
- Ai spus-o ti, repetă unchiul Akirei.
- Nu-ți face griji, unchiule. Motivul pentru care sunt în viață astăzi este datorită lui Kaimera, a spus Akira. Tuturor li s-au luminat expresiile feței și au început să îl întrebe pe Kaimera despre chestiuni personale, dorind să-l cunoască pe cel pe care Akira îl alesese să-i fie alături. Kaimera a răspuns sincer, fără să ascundă nimic, lăsându-i pe toți uluiți când au aflat despre viața lui și despre priceperea sa în protejarea lui Akira. Au vorbit o vreme, până când bunicul lui Akira s-a scuzat să se odihnească pentru că nu se simțea bine. Au rămas doar unchiul și mătușa lui Akira, continuându-și conversația cu Akira și Kaimera.
- Spui că bănuiești ceva legat de moartea mamei tale? a întrebat unchiul Akirei când Akira și Kaimera au decis să dezvăluie că investigau problema.
- Da, a răspuns Akira, făcând ca fața unchiului său să se întunece imediat.
- Dacă afli că mama ta nu a murit de fapt de o boală, spune-mi, a spus unchiul Akirei cu seriozitate, pentru că își iubea foarte mult sora.
- Da, a răspuns Akira. Kaimera nu-i spusese lui Akira despre găsirea medicului legist, așa că nu a spus nimic despre asta. După ce a vorbit o vreme, Akira s-a scuzat să plece, deoarece unchiul său trebuia să se pregătească pentru a pleca din oraș. Kaimera și Akira s-au întors apoi la casa lor.
🐯...🐯...
- Ăia doi s-au dus la casa lui Daiichi, nu-i așa? Bunicul Akirei a menționat numele bunicului matern al lui Akira.
- Da, a răspuns apropiatul bunicului.
- Poți afla ce punea la cale? a continuat să întrebe bunicul Akirei.
- Am auzit că o să-l prezintă pe Kaimera, a spus apropiatul lui Isamu, care era la curent cu situația, făcându-l pe bunicul lui Akira să se oprească o clipă.
- Și cum s-au comportat Daiichi și ceilalți de acolo? a continuat să întrebe bunicul Akirei.
- Au acceptat, spuse confidentul pe un ton mai blând, temându-se că stăpânul său va fi nemulțumit la aflarea veștii. Bunicul Akirei se opri o clipă auzind asta.
- Chiar și bătrânul Daiichi e de acord cu asta? a întrebat din nou bunicul Akirei.
- Da, oamenii noștri care sunt responsabili acolo au spus că domnului Daiichi i-a fost greu să accepte, dar a acceptat, a răspuns apropiatul bunicului, făcându-l pe bunicul lui Akira să tacă pentru o clipă.
- Domnule, ați dori să schimbați persoana responsabilă? a întrebat confidentul curios, văzând că stăpânul său era foarte nemulțumit de iubitul său nepot.
- Nu, a răspuns imediat bunicul Akirei. În inima lui, doar Akira era potrivit pentru această poziție.
- Și apoi…? Apropiatul a rămas fără cuvinte.
- Câtă presiune crezi că poate suporta Akira? l-a întrebat bunicul lui Akira pe confidentul său, făcându-l pe acesta să pară puțin nedumerit.
- Păi, a fost vreodată posibil ca cineva ca Akira să arate vreo slăbiciune? a întrebat confidentul apropiat al bunicului, sincer curios. Îl cunoștea pe Akira încă din copilărie și a recunoscut că Akira era incredibil de talentat și nemilos. Aproape niciodată nu-l văzuse pe Akira arătând vreo slăbiciune. Acest lucru se datora parțial faptului că Akira arăta acea latură doar celor apropiați. Nu era surprinzător faptul că confidenții apropiați ai bunicului lui Akira nu-l văzuseră niciodată pe Akira în altă lumină.
- Așa este, a răspuns bunicul Akirei.
- Pot să spun ceva? a început confidentul bunicului meu.
- Hai, spune, a răspuns bunicul Akirei.
- Dacă tot insistați să-l aveți pe Akira ca următor lider al familiei, cred că ar fi mai bine dacă ați renunța la problema succesiunii. Cred că în viitor, Akira ar putea găsi pe cineva care să-i succeadă. Chiar dacă nu sunt de sânge pur Toshimoi, când va veni acel moment, nu vom mai fi pentru a purta povara reputației. Îmi cer scuze că spun asta, a spus confidentul de multă vreme al bunicului, făcându-l pe bunicul lui Akira să se oprească o clipă. Era adevărat, așa cum spusese confidentul său. Erau bătrâni și nu știau cât vor mai trăi. Și când va veni acel moment, vor fi cu toții morți, nemaiștiind treburile celor vii.
- Cred că odată cu alăturarea lui Kaimera lângă Akira, reputația familiei Toshimoi ar putea crește și mai mult. Faptul că știe că am trimis oameni să-l elimine și că nu au putut, garantează că este foarte priceput, a subliniat confidentul bunicului său. Bunicul lui Akira și-a dat seama apoi că Kaimera era într-adevăr foarte priceput. Faptul că a descoperit că el era creierul și că nici măcar trimiterea de oameni să-l atace pe Kaimera nu i-a făcut rău, inclusiv personalitatea sa, l-a pus pe gânduri.
A acționat cu încredere și rece, o calitate specifică unui adevărat lider. Când a vorbit cu el, Kaimera nu a arătat nicio frică sau anxietate; doar o disponibilitate de a-l proteja pe Akira.
- Dacă acești doi își unesc forțele, familia noastră va fi și mai puternică, nu-i așa? a murmurat bunicul Akirei, luând în considerare beneficiile asocierii și conviețuirii dintre Kaimera și Akira.
- Nimeni nu poate ști, spuse confidentul său cu franchețe. Bunicul Akirei oftă ușor.
- Du-te și contactează-l pe Kaimera și spune-i că după lansarea noii colecții a lui Akira, trebui să găsească o ocazie să vorbească din nou cu mine. Dar să nu-l anunțe încă pe Akira, a spus Isamu. O parte din ceea ce îl deranja era faptul că Akira îl prezentase pe Kaimera familiei mamei sale și toată lumea părea să îl accepte. Asta îl făcea să se simtă puțin jenat și plin de resentimente.
- Da, a răspuns apropiatul său.
Astăzi este ziua lansării noii colecții de bijuterii a lui Akira. Evenimentul este organizat similar cu precedentul, doar că echipa de organizare s-a schimbat. Au sosit mulți invitați, inclusiv familia Kashima și familia tatălui lui Akira.
- Este Masashi aici astăzi, Tomoko? a întrebat Sae, mama fetei, când au ajuns la eveniment, amândouă îmbrăcate elegant.
- Este aici. Am vorbit deja cu el. Apropo, arăt frumos în ținuta asta, mamă? a întrebat tânăra femeie pentru confirmare de la mama ei, fără să arunce o privire spre fratele ei mai mic, care se uita la sora lui cu o expresie geloasă.
- E atât de frumoasă. Domnul Masashi va fi cu siguranță și mai îndrăgostit de tine, a continuat mama fetei să-și laude fiica.
- Nu ți se pare ciudat că Akira ne-a trimis o invitație când nu ne-a mai trimis niciodată una și nici măcar nu pare să ne primească cu brațele deschise? a spus Akita, părând nedumerit. De când i-au fost furați banii din bancă, era irascibil. Încercase să-i convingă pe oamenii din grupul „call center” să investigheze, dar fără succes.
Nu puteau face nimic, ceea ce i-a făcut să creadă că ar putea avea concurenți în această afacere, dar nu știau cine. În ultima vreme, Akita fusese destul de paranoic în privința tuturor lucrurilor.
- Poate vrea să ne facă pe plac? Probabil că nu vrea ca cineva să-i stea în cale ca lider al familiei, a spus tatăl Akirei.
- Cineva ca el? Chiar crezi că vrea să ne facă pe plac? Akita a rămas suspicios.
- Dacă Akira ne face pe plac sau nu, nu contează cu adevărat. Cel puțin am beneficiat în multe feluri astăzi, a spus Tomoko, pentru că acest eveniment le-a adus și prestigiu și reputație ca familie a lui Akira.
- Da, dragul meu. Nu te gândi prea mult la asta, a spus mama fetei, aranjându-i cravata soțului ei înainte să intre la eveniment. Aveau invitațiile la ei, așa că au intrat cu capetele sus.
- Ce amuzant, a spus Akira din sala de așteptare, urmărind imaginile de pe cameră pe care i le arătase Kaimera. În sala de așteptare se aflau Akira, Kaimera, Fei Long și Taiga, împreună cu Ken, Doya și celelalte gărzi de corp. Chun și Ren se aflau într-o dubă plină cu echipamente IT, despre care aflaseră cu toții. Videoclipul pe care îl urmărea Akira fusese trimis direct către Kaimera din partea lui Chun.
- Crezi că cei doi frați se vor certa? a întrebat Taiga zâmbind.
- Probabil nu azi, dar deja îl enervează pe Akio. Sunt sigur că va încerca să o întreacă pe sora lui, a spus Akira pe un ton batjocoritor.
- Hm, mă întreb ce-o să facă bătrânul ăla când copilul lui cel mic va încerca să-i fure iubitul surorii lui mai mari, a spus Akira cu un rânjet. Asta era amuzamentul lui. Știa că sosirea lui Masashi îl va nemulțumi pe Akio, sora lui mai mare, pentru că Akira era încrezător că Masashi se va întâlni cu Tomoko. La urma urmei, ea era femeie, iar relația lor era deschisă, spre deosebire de cea a lui Akio, care trebuia să ascundă acest lucru.
- E timpul ca șeful să meargă să-i salute pe ceilalți, a spus Ken, verificând ceasul.
- Bine, hai să mergem. Taiga, vino cu mine, a spus Akira. Taiga nu a obiectat. Kaimera a împins scaunul cu rotile al lui Akira. Astăzi, amândoi purtau ținute asortate, în culori diferite, care, dacă te-ai uita cu atenție, ar fi fost evidente că erau seturi asortate. Au părăsit sala de recepție. Fei Long a mers alături de Taiga și garda sa de corp. În timp ce Akira a ieșit din sala de recepție, mulți oameni care tocmai îl văzuseră într-un scaun cu rotile au profitat de ocazie pentru a întreba și a-și exprima îngrijorarea. Akira a răspuns politicos, dar a păstrat în continuare o atitudine rece față de ceilalți.
- O, Doamne, Akira, ce s-a întâmplat cu tine? Sae, mama vitregă a lui Akira, a venit cu familia ei și l-a întrebat imediat pe Akira. Akira a zâmbit, știind că încerca să se prefacă îngrijorată în fața celorlalți.
- Te-ai lovit la gură puțin prea tare, a spus Akira, făcând-o pe Sae să se oprească brusc.
- Mamă... ăăă... mătușa ta e îngrijorată pentru tine, și-a schimbat cuvintele tatăl Akirei când a văzut strălucirea din ochii fiului său după ce acesta folosise cuvântul „mamă”. Nu voia să fie scos afară chiar acum; trebuia să-și construiască noi relații pentru viitoarea sa afacere.
- Face-ți-vă griji pentru voi, a replicat Akira. Chiar dacă le dăduse acestor oameni invitații pentru eveniment, nu avea nicio intenție să fie drăguț cu ei.
- A, sigur, Sae, am auzit că umbli prin... aproape în fiecare zi. Ce faci acolo? a glumit Akira despre cazinourile pe care le frecventa Sae, făcând-o pe Sea să pălească.
- N-am fost niciodată pe acolo, a spus mama vitregă a lui Akira calmă, deși nu îndrăznea să-l privească în ochi.
- S-ar putea să trec pe acolo ocazional, pentru că trebuie să particip la întâlniri sociale cu doamne din alte familii. Între timp, Kaimera i-a întâlnit ochi lui Akira, supraveghind împrejurimile pentru siguranța lui.
- A, chiar așa? Oamenii mei trebuie să te fi confundat cu altcineva, spuse Akira în glumă, încercând să stârnească suspiciunile tatălui său.
- Salut tuturor, a răsunat vocea lui Masashi în timp ce se îndrepta spre grupul lui Akira. Văzându-l, Tomoko s-a apropiat repede și l-a apucat de braț, făcându-l pe Akio să se încrunte nemulțumit și să-i arunce lui Masashi o privire plină de reproș. Akira și Kai au observat acest lucru, în timp ce Fei Long și Taiga au continuat să vorbească cu ceilalți.
- De ce ai întârziat atât de mult? a întrebat Tomoko.
- Tocmai am terminat o întâlnire de afaceri, a răspuns Masashi, privirea lui zăbovind asupra lui Akio pentru o clipă. Akio a chicotit ușor, făcându-i pe toți să se uite la el cu expresii nedumerite.
- De ce râzi? a întrebat tatăl Akirei.
- Nimic, mi-a venit în minte doar o poveste amuzantă. Dar nu-ți voi spune ce este, a răspuns Akira, fără ca nimeni să îndrăznească să mai întrebe.
- Felicitări pentru lansarea noii tale colecții, a trebuit Masashi să-l felicite pe Akira, din moment ce oricum fusese invitat.
- Ar fi minunat dacă tânărul stăpân al familiei Kashima ar cumpăra o bijuterie de-a mea. Poate ai putea cumpăra una și pentru „feanul” tău, a sugerat Akira, făcând-o pe Tomoko să zâmbească imediat. Akira știa că, dacă Masashi ar fi cumpărat bijuterii pentru Tomoko, ar fi trebuit să cumpere și pentru Akio. Din câte știa Akira, Masashi voia să-i păstreze pe ambii frați, dar nu era serios în privința niciunuia dintre ei; îi folosea doar pentru propriul său amuzament și entuziasm.
- Dacă văd ceva care să-mi placă, a răspuns Masashi rezervat, simțindu-se puțin păcălit de Akira. Dacă nu ar cumpăra nimic, ar fi fost jenant. Masashi credea că Akira îl invitase să-i cumpere niște bijuterii, dar, de fapt, nu era deloc așa. Akira nu era prea interesat de banii celuilalt.
- Nu vine Riku? Masashi s-a întors să-l întrebe încet pe Akita, care se uita la Taiga cu o privire atât de ferventă încât mama lui a fost nevoită să-l împingă de câteva ori.
- S-a dus să verifice biroul. Se pare că e o problemă, a răspuns Akita, vocea lui nefiind la fel de puternică. De fapt, familia celui de al doilea bunic al lui Akira trebuia să vină și ea, dar nu a venit pentru că se temea că nu-și va putea controla emoțiile dacă Akira ar face remarci sarcastice. Între timp, Riku a trebuit să meargă la biroul, care era unul dintre centrele de administrare a bandei „call center”, pentru că cineva a raportat că le funcționau computerele defectuos. Riku a trebuit să meargă să arunce o privire.
- Ce altă problemă? a întrebat Masashi la rândul său.
- Nu știu încă. Vom vorbi mai târziu, a răspuns Akita. Kaimera a auzit clar conversația lor, dar s-a prefăcut că nu aude.
- Hai să salutam pe ceilalți, a spus Akira, văzând că zăboviseră prea mult la familia tatălui său, și i-a cerut lui Kaimera să-l ducă să vorbească cu alți oameni. Familia tatălui său nu a obiectat, deoarece căutau și ei o modalitate de a se împrieteni cu alți membri ai nobilimii.
Pe măsură ce lansarea noii colecții de bijuterii avansa, mulți oameni se întrebau cine era Kaimera. Akira a spus că era prietena lui. El considera că nu era necesar să le spună oamenilor direct; prefera ca ei să ghicească. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor au presupus că Kaimera era prietenul lui Akira.
Masashi a cumpărat două bijuterii, un inel și un colier. Tânărul i-a dat însă inelul tinerei femei, spunând că vrea să păstreze colierul pentru el. Tomoko nu a acordat prea multă importanță.
- Familia tatălui tău pare să se străduiască din răsputeri, a spus Taiga, ținând un pahar de vin lângă scaunul cu rotile al Akirei, privind familia tatălui său încercând să înceapă conversații cu toată lumea. Faptul că se aflau pe locurile din mijloc, în loc de locurile obișnuite din rândul din spate, nu făcea decât să pară și mai aroganți.
- He, he, pare distractiv, a răspuns Akira. De fapt, Akira invitase familia Kiboru astăzi, dar Bina l-a contactat să-i spună că bunicul ei era bolnav, așa că nu putea veni. Akira nu s-a supărat. Kaimera s-a uitat în jur înainte să audă un avertisment de la Chun prin căștile pe care le purta. Curând, a sosit un chelner cu o tavă cu băuturi. Akira a luat un pahar de vin, așa cum îl comandase. După ce băuturile au fost servite, chelnerul a plecat.
- Nu bea, a spus Kaimera, apucându-l pe Akira de încheietură. Akira a înlemnit.
- Există vreo problemă? a întrebat Akira.
- Hmm, Fei Long, îl las pe Akira în grija ta pentru o clipă. Păstrează acest pahar de vin. Nu-l bea, absolut deloc, a spus Kaimera înainte de a se întoarce de la Akira și de a-l urma pe chelner. Chelnerul s-a îndreptat spre bucătărie, unde se pregăteau mâncarea și băuturile, fără să se oprească să verifice dacă Akira băuse vinul. Singurul său ordin a fost să-i dea vinul lui Akira și să plece imediat. Kaimera a văzut spatele tânărului suspicios în timp ce se apropia de ușa din spate a localului. Chun i-a raportat lui Kaimera despre desfășurarea evenimentului prin cască, permițându-i lui Kaimera să-l intercepteze pe tânăr.
Brusc...
Înainte ca tânărul să poată reacționa, a fost imediat lăsat inconștient, iar echipa Obi a sosit să-l ia.
- Află cine este stăpânul lui, i-a spus Kaimera lui Obi, care a dat din cap și l-a luat imediat pe tânărul deghizat în chelner. Între timp, Ren a apărut și s-a apropiat de Kaimera.
- Intră la eveniment, ia vinul de la Fei Long și verifică dacă există ceva suspect, a spus Kaimera. Ren l-a urmat pe Kaimera la eveniment și a primit paharul de vin de la Fei Long. Au lucrat rapid și fără nicio urmă de suspiciune.
- E gata? a întrebat Akira. Kaimera a dat din cap.
- E normal, cred. Dacă li s-ar da șansa, ar vrea să scape de mine, a spus Akira calm. Kaimera s-a uitat în jur după ceva suspect. Imediat, a văzut pe cineva holbându-se la Akira încruntat, făcându-l pe Chimera să suspecteze acea persoană.
Munca de astăzi a mers bine. Au fost și mai multe comenzi și rezervări pentru bijuterii decât înainte, ceea ce l-a încântat foarte mult pe Akira. Apoi au plecat cu toții spre casă, iar drumul spre casă a fost lin.
- Uau, am crezut că o să fiu prins într-o ambuscadă și împușcat pe drum, a spus Akira, părând dezamăgit.
- Nu-i așa că e bine? a răspuns Chun în glumă, înainte de a se uita la fața lui Kaimera ca și cum ar fi avut ceva de spus. Și Kaimera a simțit asta.
- Ai vrea să faci o baie? L-a întrebat de Kaimera pe Akira.
- Hmm, e o idee bună. Poți să te relaxezi în cadă cu mine, a spus Akira zâmbind.
- Bine, a răspuns Kaimera, înainte de a-l conduce pe Akira în cameră și a-l pune să facă o baie caldă.
- Mă duc să iau un prosop, a spus Chimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Chimera a ieșit din baie și s-a dus la ușa dormitorului. A deschis-o și l-a găsit pe Chun așteptând. Chun l-a informat pe Kaimera că un apropiat al bunicului lui Akira îl contactase, rugându-l să-i spună lui Kaimera că bunicul lui Akira vrea să vorbească cu el. I-a cerut lui Kaimera să fie anunțat când va fi convenabil, dar să nu-l anunțe încă pe Akira.
Kaimera a dat din cap în semn de aprobare, iar Chun s-a întors la Fei Long, în timp ce Kaimera s-a dus la Akira cu un prosop.
- Ți se pare mai bine glezna? a întrebat Kaimera.
- E mai bine acum. Am încercat să mă mișc și nu mă mai doare, a răspuns Akira.
- Ai o programare la doctor poimâine. Cred că poți să-ți dai jos orteza atunci, a spus Kaimera, aducând în discuție glezna lui Akira înainte de a-l dezbrăca de toate hainele și de a intra în cada mare cu Akira. Akira privea cu adorație fizicul puternic al lui Kaimera. Niciunul dintre ei nu simțea nicio rușine să-și expună corpurile unul altuia.
- Sărută-mă, a spus Akira. Kaimera l-a ridicat pe Akira în poala lui, ca de obicei, ca să le fie mai ușor să se sărute. După ce s-au sărutat, amândurora le ardeau corpurile și s-au ajutat reciproc să-și elibereze tensiunea, apoi au continuat să se cuibărească în apă.
- Akira, în cinci zile trebuie să zburăm la Hokkaido pentru licitația sabiei pe care o dorești. Îți amintești, nu-i așa? a întrebat din nou Kaimera, pentru că Akira l-a pus să se înscrie pentru a-și rezerva un loc la eveniment.
- Îmi amintesc. Voi face sabia aceea a mea, a spus Akira zâmbind.
- După ce obținem sabia, te voi duce să cunoști pe cineva, a început Kaimera. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- Cine? a întrebat Akira înapoi.
- Pe doctorul care i-a efectuat autopsia mamei tale, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- Deci l-ai găsit? Akira s-a întors imediat să îl întrebe pe Kaimera. Kaimera a dat din cap.
- L-am găsit. Este încă în viață, dar foarte bătrân. Nu sunt sigur dacă își va mai aminti ceva, a spus Kaimera, adăugând că nu a permis nimănui să vorbească încă cu el pentru că voia să-l întâlnească personal.
- În ce parte a insulei Hokkaido se află? a întrebat din nou Akira, pentru că zbura des acolo și nu știuse niciodată că persoana pe care o căuta era acolo.
- Insula Rishiri, a spus Kaimera.
- Ah, acea pare a fi o ascunzătoare grozavă, a spus Akira.
- Nu sunt sigur dacă ceea ce gândim este corect, dar dacă este, trebuie să rămâi calm, ai înțeles? L-a avertizat Kaimera, sărutându-l liniștitor pe umăr pe Akira.
- Stai doar lângă mine și încearcă să mă oprești, a răspuns Akira.
- Bineînțeles că voi fi mereu alături de tine, a promis Kaimera. Akira a recunoscut că inima i-a bătut nebunește la gândul de a-l întâlni pe legistul care a examinat corpul mamei sale în ziua în care aceasta a murit.
- Ce se întâmplă dacă nu ne spune adevărul? a întrebat Akira, pentru orice eventualitate.
- Am deja o modalitate să-l fac să ne spună, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
Tring... Tring...
Telefonul lui Kaimera care îl pusese în coșul de lângă cadă, a sunat. L-a ridicat și a răspuns, văzând că era numărul lui Ren.
- Ce s-a întâmplat, Ren? a spus Kaimera. Akira s-a rezemat de pieptul puternic al lui Kaimerei și a ascultat.
(„Au sosit rezultatele testului la vin.”) A răspuns Ren.
- Cum e? a întrebat Kaimera imediat, cu o voce calmă.
(„A fost detectată o toxină numită DRT. Nu are un efect imediat, dar deteriorează treptat organele interne. Chiar și fără ingerare repetată, acționează lent. Inițial, este ca și cum ai fi frecvent bolnav, dar după un timp, sistemele interne vor ceda.”) a raportat Ren. Kaimera a strâns din dinți, știind că cineva plănuia să-l otrăvească pe Akira, chiar dacă nu era prima dată.
- Mulțumesc mult. În orice caz, trimite-mi raportul. Vreau să-l citesc cu atenție, a răspuns Kaimera. Ren a confirmat, iar înainte de a închide, Kaimera l-a informat pe Akira că vinul conținea otravă.
- Nu noi am produs această otravă. Este posibil să aflăm cine le-a fabricat? a sugerat Akira. Grupul „Celor Patru Tigri”, producea și el otrăvuri, dar nu de tipul celui destinat să-i facă rău lui Akira. Prin urmare, Akira voia să știe sursa producției.
- O să-l rog pe Obi să-l caute, a spus Kaimera.
- Dar acum hai să ieșim din apă, o să răcești, a spus Kaimera încet, înainte să-l ajute pe Akira să se îmbăieze, apoi să-l scoată din cadă, să-l îmbrace și să se culce împreună.
Capitolul 33
Ziua următoare
Astăzi, Akira ar trebui să participe la o întâlnire la companie pentru a rezuma vânzările și comenzile generale de bijuterii de ieri, dar Kaimera nu a mers cu el. El a susținut că are de lucru, să-i învețe pe Chun și Ren, dar, în realitate, se va întâlni cu bunicul lui Akira, așa cum a fost stabilit anterior.
- Vreau să mănânc orez cu curry, i-a spus Akira lui Kaimera când aceasta l-a lăsat la mașină.
- Ți-l pregătesc. Ai vrea și niște tempura? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Bine, a răspuns Akira zâmbind. Kaimera a mângâiat ușor capul lui Akira.
- Drum bun. Te urmăresc, a spus Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Kaimera a privit până când convoiul lui Akira a trecut complet de poartă, înainte de a se întoarce înăuntru și a se îndrepta spre casa bunicului lui Akira. Când oamenii bunicului lui Akira l-au văzut pe Kaimera, s-au repezit spre el. Kaimera a indicat apoi locația conform propriilor sale dorințe, cealaltă parte l-a condus imediat la bunicul lui Akira, în sala de recepție.
- Buna, a salutat Kaimera pe un ton normal, nici agresiv, nici intimidant, ceea ce l-a încântat și l-a iritat în același timp pe bunicul lui Akira. Acesta era enervat că Kaimera nu era mai respectuos decât ar fi trebuit să fie, dar era și încântat de atitudinea puternică și neînfricată a celuilalt. Bunicului lui Akira îi plăceau oricum oamenii puternici, motiv pentru care îi accepta pe toți prietenii lui Akira.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei. Kaimera s-a așezat apoi pe pernă.
- Akira a plecat la companie, nu-i așa? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns scurt Kaimera.
- A mers bine munca de ieri? a întrebat bunicul Akirei, începând conversația.
- Da, au existat câteva probleme minore, dar totul a mers bine, a răspuns Kaimera, răspunzând la întrebarea celeilalte persoane. Știa că bunicul Akirei încerca să schimbe subiectul.
- Care e problema? a întrebat imediat bunicul Akirei.
- E normal, a spus Kaimera, făcându-l pe bunicul Akirei să se încrunte.
- De exemplu, cineva a încercat să-l otrăvească pe Akira, dar planul a eșuat.
- Știi cine a făcut-o? a întrebat bunicul Akirei pe un ton serios. Kaimera putea vedea că și bunicul lui Akira era îngrijorat pentru nepotul său. Totuși, titlul de lider al familiei și reputația familiei umbreau sentimentele dintre bunic și nepot.
- Investigăm, a răspuns Kaimera sincer. Bunicul Akirei și-a ridicat ceașca de ceai și a luat o înghițitură.
- Încă de când Akira era copil, a fost vizat pentru că toată lumea știe că îi voi preda lui poziția de lider al familiei. Chiar și tatăl lui Akira își dorea această poziție, a spus bunicul lui Akira.
- De aceea l-am trimis să studieze în străinătate, măcar să fie departe de oamenii aceia pentru o vreme, a continuat bunicul Akirei, în timp ce Kaimera stătea și asculta în liniște.
- Trebuie să-l fi întâlnit pe Akira acolo, nu-i așa? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Recunosc, am mari speranțe pentru Akira, pentru că știu că nimeni nu este la fel de capabil ca el, nici măcar eu, a spus bunicul Akirei, privind spre grădină.
- Mă aștept ca Akira să ducă familia mai departe decât în epoca mea, a repetat bunicul lui Akira.
- Cu siguranță poate să o facă, a răspuns Kaimera cu încredere. Bunicul Akirei a tăcut o clipă.
- Dar se pare că l-am presat prea mult, nu-i așa? L-a întrebat bunicul Akirei pe Kaimera, vrând să știe cum va reacționa Kaimera.
- Da, a răspuns calm Chimera. Bunicul Akirei a fost luat prin surprindere, fața i s-a înroșit ușor, ca și cum ar fi fost pălmuit.
- Fiecare are propria viață, propriile gânduri, propriile sentimente și dreptul de a alege singur lucrurile. Fie că aleg bine sau rău, acesta este un test al vieții pe care trebuie să-l accepte. Unele lucruri pot părea greșite în ochii altora, dar sunt corecte pentru ei, a spus Kaimera pe un ton normal. Putea vedea că bunicul Akirei își deschidea încet inima.
- Trebuie să recunoști că l-ai făcut pe Akira un rebel împotriva familiei sale încă de când era copil. Ai pus presiune și ai creat traume pentru un copil pur și simplu pentru că ai crezut că este corect, fără să-l întrebi dacă își dorește asta. Motivul pentru care îl vezi făcând totul atât de bine nu este pentru că o face pentru tine, ci pentru că vrea să scape de tine. De exemplu, îl poți controla acum? Nu. Kaimera a vorbit direct, punând singur atât întrebarea cât și răspunzând, lăsându-l pe bunicul lui Akira fără cuvinte.
- Nu presupune că a ajuns ceea ce este astăzi pentru că l-ai presat atât de mult. Privește în urmă, propriul tău frate, chiar și propriul tău fiu, și ei au fost presați atât de mult, dar de ce nu pot fi ca tine sau ca Akira? Kaimera a încercat să folosească o analogie pentru a-l ajuta pe celălalt să înțeleagă.
- Și caracterul potrivit pe care l-ai menționat, n-ai văzut rezultatele? Mai ales în ceea ce o privește pe mama lui Akira, i-a amintit Kaimera. Bunicul lui Akira a simțit o durere ascuțită în piept.
- Ai aranjat ca fiul tău să se căsătorească cu mama lui Akira pur și simplu pentru că ai crezut că e potrivit. Și cum e? A fost atât de bine pe cât credeai? a spus Kaimera cu o urmă de sarcasm, menținând o atitudine calmă pe tot parcursul conversației, fără nicio agresivitate sau țipete.
- Cât despre relația mea cu Akira, nu o văd deloc ca fiind greșită sau ciudată. Sunt încrezător că pot avea grijă de el și să-l susțin în orice fel mai bine decât Bina. Nu e că Bina nu ar fi bună, dar persoana cea mai potrivită pentru Akira sunt eu, a spus Kaimera fără nicio rușine.
- Pari foarte încrezător în tine, nu s-a putut abține să nu comenteze bunicul Akirei.
- Da, sunt foarte încrezător, motiv pentru care îndrăznesc să te înfrunt. Poate că consideri dragostea între persoane de același sex inacceptabilă, dar cum rămâne cu dragostea dintre un bărbat și o femeie, precum fiul tău și actuala lui soție? Chiar este acceptabilă? a spus Kaimera despre tatăl lui Akira.
- Acum, compară relația fiului tău – un bărbat și o femeie, ceea ce este în general considerat corect – cu a mea și a lui Akira, ambii bărbați, pe care unii oameni o consideră greșită. Care dintre aceste două cupluri este mai capabil? Kaimera a ales să-l folosească pe tatăl lui Akira ca exemplu pentru a-i oferi bunicului lui Akira o imagine mai clară a ceea ce încerca să transmită. Bunicul lui Akira a tăcut, realizând fără să se gândească prea mult că relația dintre Kaimera și Akira era una de mare talent.
- Nu trebuie să-ți faci griji că alții nu acceptă. Chiar dacă nu o fac, odată ce eu și Akira vom avea suficientă putere, cei care nu sunt de acord vor trebui în cele din urmă să se închine și să ne salute. Nu crezi? a repetat Kaimera, făcându-l pe bunicul lui Akira să simtă o ușurare. El luase în considerare fiecare cuvânt spus de Kaimera. Chiar dacă era bătrân, totuși asculta sfaturile și lua în considerare opiniile celorlalți, fără să-și acorde prioritate propriilor gânduri mai presus de orice. Altfel, nu și-ar fi ascultat confidentul apropiat și nu l-ar fi chemat pe Kaimera să vorbească astăzi.
- Și dacă cineva îndrăznește să-l insulte pe Akira, e în regulă dacă nu o spune în fața mea. Dar dacă o face, nu mă voi abține, a replicat Kaimera rece, cu o ușoară strălucire în ochi.
- Înțeleg tot ce ai spus. Recunosc că la început perspectiva și mintea mea erau înguste, pentru că nimeni din familia mea nu a fost vreodată ca Akira. Mi se părea anormal. Dar după ce te-am ascultat, pot înțelege cum funcționează lumea, a spus bunicul lui Akira, parțial pentru că își deschisese mintea.
- Timpul trece, și la fel trebuie să treacă și viața umană, spuse bunicul Akirei cu o voce blândă, ca și cum s-ar fi resemnat cu faptul că acceptase situația.
- Dacă accept relația ta cu Akira, poți să-mi promiți că îl vei sprijini și proteja pe Akira, precum și pe familia Toshimoi? a decis bunicul Akirei să întrebe.
- Nu e nevoie de o promisiune, pentru că în cei peste douăzeci de ani de când îl cunosc pe Akira, mereu am făcut asta, a spus Kaimera, făcându-l pe bunicul Akirei să fie luat prin surprindere și uluit.
- Cum puteți fi atât de răbdători? a întrebat bunicul Akirei, surprins.
- Din cauza iubirii noastre, a răspuns Kaimera.
- Ne iubim și ne înțelegem reciproc și ne respectăm rolurile, motiv pentru care am rezistat până astăzi. Cel cu adevărat capabil este Akira. Trebuie să facă totul pentru a câștiga putere asupra celorlalți, îndurând așteptări și presiuni, doar pentru a aștepta momentul în care eu și el vom putea trăi împreună, astfel încât nimeni să nu mai îndrăznească să se amestece în treburile noastre. A vorbit Kaimera, făcând o aluzie subtilă la bunicul lui Akira, care a înțeles ce încerca Kaimera să transmită.
- Deși nu trebuie să-mi dovedesc abilitățile multora, cu excepția lui Akira, singura mea responsabilitate este să te fac să crezi în mine. De aceea spun că Akira este cel mai bun, l-a lăudat Kaimera pe Akira din adâncul inimii.
- Înțeleg, a oftat ușor bunicul Akirei înainte de a vorbi.
- Am încredere în tine, că vei avea grijă de Akira și că îi vei fi alături pentru tot restul vieții, a spus bunicul lui Akira pe un ton serios.
- M-am hotărât. Luna viitoare voi organiza ceremonia de predare a conducerii familiei pentru Akira. Apoi mă voi retrage și voi trăi o viață simplă, ca un bătrân care savurează ceai. Nu mă voi amesteca în ceea ce face Akira. Dar în perioada premergătoare predării, tu și Akira s-ar putea să trebuiască să munciți mai mult decât de obicei. Ai înțeles? a întrebat bunicul lui Akira. Kaimera știa că, dacă bunicul lui Akira ar anunța dinainte data ceremoniei de predare a conducerii familiei, Akira s-ar confrunta cu multe pericole, deoarece cu siguranță ar exista oameni care complotează să-l elimine.
- Înțeleg, dar mai e ceva ce trebuie să-ți spun mai întâi, a spus Kaimera, privindu-l pe bunicul Akirei cu o expresie serioasă.
- Indiferent cum ne vom descurca eu și Akira cu cei care îi doresc lui Akira răul, sper că nu te vei amesteca în această chestiune. Ai înțeles? a întrebat Kaimera la rândul lui. Bunicul lui Akira a făcut o pauză, știind foarte bine că Kaimera vorbește despre bunicul vitreg al Akirei și despre tatăl lui Akira, ambii fiind rudele lui Akira.
- Înțeleg. Faceți cum vreți, spuse bunicul Akirei resemnat.
- Vă mulțumim că ați ales să vă deschideți inima pentru noi, a spus Kaimera, exprimându-și recunoștința când a văzut că bunicul lui Akira își doborâse egoul și își lăsase deoparte reputația pentru fericirea și dorințele lui Akira, chiar dacă scopul său secundar era ca cei doi să continue să aducă onoare familiei.
- Cât despre faptul că ai trimis oameni să se ocupe de mine, promit că nu-i voi spune nimic lui Akira, a spus Kaimera. Bunicul Akirei a oftat ușor.
- E în regulă. Voi vorbi eu însumi cu Akira despre asta. Dar s-ar putea să fie nevoie să te rog să-l aduci pe Akira să vorbească cu mine înainte să mergeți în Hokkaido sau după ce te întorci, a răspuns bunicul Akirei.
- Îl voi aduce să te vadă după ce ne întoarcem din Hokkaido, a spus Kaimera. Bunicul Akirei a dat din cap în semn de aprobare.
- Să zicem că voi anunța poziția de conducere a familiei după ce Akira vine să vorbească cu mine, a vrut bunicul lui Akira să-și informeze nepotul în prealabil, deoarece nu voia să-l forțeze pe Akira să ia decizia.
- Da, a răspuns Kaimera. Bunicul Akirei s-a uitat în tăcere la Kaimera.
- Recunosc, îți admir abilitățile. Cred că oamenii mei sunt foarte capabili, dar poate nu la fel de capabili ca tine, a spus bunicul Akirei cu sinceritate, lăudând-o pe Kaimera.
- Accept complimentul tău, Kaimera se înclină ușor, făcându-l pe bunicul Akirei să zâmbească.
- Ei bine, atunci te-am deranjat destul, bunicul Akirei făcu un gest ușor din mână.
- Mulțumesc, a răspuns Kaimera, înainte de a se ridica din sala de recepție din casa bunicului lui Akira. Bunicul lui Akira a privit spatele puternic al lui Kaimera și a sorbit încet din ceai cu o expresie relaxată.
🐯...🐯...
- Glezna domnului Akira este mult mai bine acum. Nu mai ai nevoie de scaun cu rotile. Poți încerca să mergi și să pui greutate pe el puțin câte puțin. Sunt încrezător că vei merge normal în decurs de o săptămână, a spus medicul de familie al lui Akira când Kaimera l-a adus la un control programat pentru gleznă. Totul mersese bine, exact așa cum era de așteptat.
- Bine, atunci voi... Akira era pe punctul de a spune ce voia să facă.
- Dar te rog, nu face nimic prea extenuant, cum ar fi tumbe sau sărituri de la înălțime, deocamdată. Așteaptă o săptămână sau două mai întâi, a avertizat doctorul.
- Nici măcar nu pot să lovesc pe cineva cu piciorul, doctore? a întrebat Akira, nerăbdător să încerce niște antrenament de luptă. Doctorul a schițat un zâmbet ironic auzind asta.
- Ar putea altcineva să te lovească mai întâi? a întrebat doctorul. Akira a chicotit ușor.
- Bine, voi face cum spune doctorul, a răspuns Akira. După încă o scurtă conversație cu doctorul, Akira s-a ridicat încet și a mers singur. La început a simțit o ușoară usturime.
- Kai, a strigat Akira către Kaimera.
- Da, a răspuns Kaimera cu un mormăit.
- Lasă-mă să te țin de braț și să merg cu tine. Nu am nevoie de baston pentru că deja te am pe tine, a spus Akira, zâmbindu-i lui Kaimera. Kaimera și-a ridicat brațul puternic, iar Akira i-a luat brațul, ieșind cu el. Oricine nu știa de rănile anterioare ale lui Akira nu ar fi ghicit, deoarece acesta mergea cu un mers complet normal, pur și simplu ținându-l pe Kaimera de braț.
- Dacă stau să mă gândesc, mersul așa arată ca a unui cuplu care se plimbă braț la braț, nu-i așa? i-a spus Akira lui Kaimera în șoaptă.
- Ai perfectă dreptate, a răspuns Kaimera, fără să-l privească în ochi pe Akira, făcându-l pe acesta să se oprească brusc. Și toate gărzile de corp au înlemnit. Kaimera s-a întors să se uite la Akira și a văzut că acesta îl privea cu ochi sclipitori, ca și cum ar fi fost foarte încântat de cuvintele lui Kaimera. Urechile lui Akira erau roșii, dezvăluind jena lui.
- Hei, tocmai am spus asta și nici măcar nu poți merge mai departe? a întrebat în șoaptă Kaimera. Chiar dacă el și Akira începeau să arate mai multă afecțiune unul față de celălalt. Kaimera după ce a vorbit cu bunicul lui Akira, nu s-a mai abținut în cuvinte și acțiuni.
- Ce e în neregulă cu tine? Îmi faci inima să bată mai repede, Kai, a întrebat Akira, strângându-și buzele ca să-și înăbușe un zâmbet.
- Menține-ți imaginea bună, a răspuns Kaimera. Akira a adoptat apoi o fată serioasă și și-a ridicat bărbia.
- Hai să ne grăbim să urcăm în mașină, a spus Akira, și au mers spre mașină.
- Akira! O voce l-a strigat pe Akira, făcându-i pe ceilalți să se întoarcă. L-au văzut pe Akio, fiul cel mic al tatălui lui Akira. Akira a făcut imediat o față impasibilă înainte de a-i da din cap lui Ken, permițându-i celuilalt bărbat să se apropie de el, știind foarte bine că Akio nu era o potrivire pentru el.
- Ce faci la spital? l-a întrebat Akio pe Akira, privindu-l pe Kaimera cu admirație. Akira a rânjit, dându-și seama că Akio era interesat de Kaimera.
- Sunt aici pentru o vizită la spital, a replicat Akira sarcastic, făcându-l pe Akio să se întunece ușor.
- Te-am întrebat frumos, de ce trebuie să-mi vorbești așa? a spus Akio.
- Apropo de asta, ești la spital pentru o analiză de sânge? a întrebat Akira tachinându-l. Dar Akio a făcut o pauză. Nu credea că Akira știe; credea că Akira doar îl tachina. Văzând reacția lui Akio, Akira a ridicat o sprânceană, neașteptându-se ca remarca lui glumeață să fie adevărată.
- Nu, deloc. Am venit doar să vizitez un prieten, a spus tânărul. Akira l-a bătut ușor pe Akio pe umăr.
- Nu fi timid. Și eu fac analize regulat, chiar și atunci când aduc oameni să doarmă cu mine. Chiar dacă port mereu protecție, e mai bine să fii verificat pentru siguranță, a spus Akira rânjind. Fața lui Akio s-a înroșit aprins.
- Ți-am spus că am venit să vizitez un prieten, nu pentru o analiză de sânge, a replicat tânărul. Akira a chicotit ușor, tachinându-l, înainte ca ochii lui să zărească ceva.
- Ah, colierul ăla pe care îl porți îmi pare familiar, l-a tachinat Akira, observând colierul pe care îl purta Akio. Akio și-a ascuns imediat propriul colier în cămașă.
- E colierul companiei tale, nu-i așa? Nu-l pot purta pur și simplu pentru că nu mi l-ai da gratis? a argumentat Akio. Dar Akira era sigur că colierul pe care îl purta cealaltă persoană era de la Masashi. Akira a recunoscut că Masashi era incredibil de zgârcit să cumpere cadouri pentru ambii frați, ca să poată ieși cu amândoi în același timp.
- Serios? Mulțumesc pentru susținere atunci. Dacă nu mai e nimic altceva, plec, a spus Akira pe un ton rece la final, înainte de a face un semn din cap către Kaimera. Kaimera l-a condus apoi imediat pe Akira departe. Akio nu l-a putut urma, chiar dacă voia să se apropie de Kaimera.
Odată ajunși în mașină, Akira s-a urcat imediat în poala puternică a lui Kaimera și i-a copleșit fața cu sărutări.
Pup... Pup... Pup....
- He, he, ce s-a întâmplat cu tine? Nu ți-e rușine fiind în fața lui Ken și a lui Doya? L-a întrebat Kaimera pe Akira, chicotind încet.
- Cei doi sunt obișnuiți cu mine, a răspuns Akira. Ken și Doya, care erau în față în mașină, nu au spus nimic, dar i-au dus pe Akira și Kaimera la companie, așa cum spusese Akira mai devreme. Akira voia să își termină treaba înainte să zboare mâine spre Hokkaido pentru a participa la o licitație de antichități, în special a unei katane.
- Te-am sărutat pentru că mi-a plăcut ce ai spus mai devreme, a spus Akira.
- Am crezut că m-ai sărutat pentru că erai gelos, a replicat Kaimera.
- Gelos pe tine și pe Akio, nu-i așa? a întrebat Akira la rândul lui. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Hehe, dacă sunt gelos pe tine și pe Akio, n-ar fi mai bine dacă aș fi gelos pe mine? a spus Akira în glumă.
- De ce? a întrebat Kaimera. Știa că nu îl va abandona pe Akira pentru Akio, desigur. Doar îl tachina pe Akira.
- Pentru că nu-ți plac oamenii fără creier ca Akio, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit în schimb.
- Așa este, a răspuns Kaimera.
- Cât despre mine, sunt un geniu, de aceea mă iubești, s-a lăudat Akira. Kaimera a chicotit ușor înainte de a se apleca și a-l săruta pe Akira pe buze.
- Nu mă voi certa cu tine în privința asta, a răspuns Kaimera, complimentându-l subtil pe Akira, făcându-l să chicotească și să îl copleșească din nou pe Kaimera cu sărutări. Ksimera nu părea deloc enervat, de fapt, îi plăcea destul de mult. Akira a rămas așezat în poala lui Kaimera, iar Chimera l-a ținut strâns în brațe tot timpul până au ajuns la firmă. Akira și Kaimera au coborât din mașină, iar Kaimera i-a ajutat pe Akira să-și aranjeze yukata. Chiar dacă mergeau la firmă, Akira a ales să se îmbrace cum îi plăcea, ca de obicei.
🐯...🐯...
- Trecem printr-o perioadă foarte grea acum, le-a spus Akita lui Machashi și Riku despre problemele cu care s-au confruntat în ultima vreme.
- Oamenii ne-au hărțuit mult în ultima vreme, iar generalul Shu nu prea poate face mare lucru pentru că e sub supraveghere, a spus Riku cu vocea încordată, în timp ce cei trei puneau la cale o escrocherie pentru a delapida bani de la alții, operând dintr-un birou aflat în jurisdicția lui Masashi. Cu toate acestea, recent, programele lor frauduloase au funcționat defectuos din cauza unor interferențe, cineva golindu-le în secret conturile. Nu reușesc să recupereze banii lipsă, ceea ce provoacă perturbări semnificative.
- Ce a spus generalul Shu? l-a întrebat Akita pe Masashi.
- A spus că generalul Zhou îl dă în judecată în prezent pentru fraudă publică prin colaborarea cu banda de escroci a generalului Hui. Nu îl poate contacta generalul Hui acum, așa că m-a rugat să-l iau în considerare pe generalul Hui pentru a-l ajuta să evadeze dacă este prins, a explicat Riku. El a fost cel care l-a contactat pe generalul Shu, iar persoana care l-a prezentat generalului Shu a fost bunicul său.
- Generale Zhou, hm... murmură Masashi.
- Am o bănuială. Am aflat anterior că Akira a obținut o concesiune pentru o mină de aur aflată sub controlul guvernului chinez, ceea ce este foarte ciudat, deoarece această mină nu este ceva ce se dă ușor. Și sursele mele știu că Akira este în contact cu generalul Zhou, a spus Masashi, făcându-i pe cei trei să schimbe priviri.
- Este posibil ca Akira să-l fi ajutat pe generalul Zhou în schimbul minei? a întrebat Akita.
- Poate, a spus Riku.
- De când a sosit prietenul străin al lui Akira, multe dintre afacerile noastre au avut probleme. În plus, nu am reușit să scăpăm de Akira. Se poate ca persoana care îl ajută pe Akira să fie unul dintre prietenii lui? a speculat Riku, iar acum toți trei se gândeau la același lucru.
- E posibil, dar indiferent de câte ori aș încerca să trimit oameni în casa lui Akira, nu pot, a spus Masashi.
- Deci, ce ar trebui să facem mai întâi? Ar trebui să ne ocupăm de prietenul lui Akira? a întrebat Akita, deoarece problemele apărute le cauzaseră o pierdere semnificativă de venituri.
- Bine, Riku, contactează-l pe generalul Shu și ajută-l mai întâi. Voi găsi eu o modalitate de a mă ocupa de prietenul lui Akira. Cât despre Akita, rezolvă deocamdată problema cazinoului. Am impresia că autoritățile locale au probleme, a spus Masashi, apoi a plecat.
- Da, cred că oficialii cer bani în plus sau ceva de genul. Înainte, când Akira era la conducere, nu existau probleme, a mormăit Akita înainte să continue să discute despre munca lor de colaborare încă o vreme.
🐯...🐯...
- Bună muncă în echipă, a spus Akira zâmbind în timp ce a auzit grupul lui Akita vorbind.
- Din fericire, nu sunt sinceri unul cu celălalt, așa că nu trebuie să trecem prin prea multe probleme, a adăugat Akira. Cei trei erau prieteni doar pentru propriul lor beneficiu și toți își doreau să fie superiori. Se uniseră mai întâi să-l înlăture pe Akira; dacă reușeau, apoi se vor ocupa unul de celălalt.
- E tipic pentru proști, a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut. Erau încă la companie pentru că aveau nevoie să lămurească lucrurile repede.
- Mă gândeam să-l invit pe Taiga în Hokkaido cu mine. Poate va găsi ceva ce-l interesează la licitație și voi plăti pentru asta ca să-i mulțumire pentru munca depusă, a spus Akira. Deși Taiga câștiga mulți bani din colaborarea cu Akira, uneori trebuia să-și asume anumite responsabilitățile, așa că Akira voia să-l răsplătească pentru asta.
- Mergem la club în seara asta? a întrebat Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Du-te și lucrează. Eu mă duc să cumpăr niște cafea. Vrei ceva? a spus Kaimera, pentru că în fața firmei lui Akira era o cafenea.
- Vreau să mănânc un croissant de la magazinul ăla. Cumpără-mi și mie unul, a spus Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se ridica și a părăsi biroul lui Akira, dorind să cumpere o cafea și să verifice camerele de securitate ale companiei, ca să vadă dacă erau suficiente. Kaimera a coborât singur cu liftul și a ieșit în față, atrăgând priviri curioase atât de la bărbați, cât și de la femei, care rareori îl vedeau mergând singur. Acest lucru era valabil mai ales pentru o femeie care nutrea dorința de a se apropia de Kaimera, în ciuda atitudinii sale reci față de ea.
- Domnule Kaimera, a strigat o tânără din spatele lui. Kaimera a auzit-o, dar a ales să o ignore, recunoscându-i vocea. El a continuat să meargă direct spre cafenea, lăsând-o pe tânără puțin dezamăgită că nu o observase. Dar ea s-a gândit că poate Kaimera nu o auzise. L-a urmat repede pe Kaimera, care stătea în picioare și comanda cafea.
- Domnule Kaimera, tânăra femeie îl împinse pe Kaimera în spate și strigă din nou. Kaimera oftă iritat, fără să încerce să-și ascundă oftatul, pe care cei care îl auziră îl interpretară ca fiind nemulțumit de tânără.
- Ce treabă ai cu mine? a întrebat Kaimera, întorcându-se spre ea cu o expresie calmă.
- Păi... voiam doar să te salut, răspunse tânăra femeie ezitant, înroșindu-se la vederea lui Kaimera
- Nu e necesar, pentru că nu ne cunoaștem, a răspuns Kaimera.
- Atunci, ce-ar fi să ne cunoaștem? a întrebat din nou tânăra, gândindu-se că trebuia neapărat să obțină informațiile de contact ale lui Kaimera.
- Nu, nu vreau să te cunosc, a răspuns Kaimera fără menajamente, făcându-i pe mulți dintre cei care au auzit să gâfâie și să se simtă jenați pentru tânără. Tânăra însăși s-a simțit din nou amorțită.
- Ei bine, din moment ce stai chiar în fața mea, lasă-mă să îți vorbesc sincer, spuse Kaimera cu o voce plată și rece, privirea lui părând capabilă să înghețe pe oricine.
- Nu mă interesează, așa că nu vorbi cu mine. Nici nu te gândi să mă contactezi. În plus, am deja pe cineva. Nu-mi convine să vorbesc cu nimeni decât dacă e absolut necesar. Și încă ceva... a spus Kaimera, uitându-se la ceasul de la mână.
- Încă ești în programul de lucru. De ce stai aici? Bănuiesc că trebuie să vorbesc cu șeful tău. Ce crezi? a întrebat Kaimera, pentru că într-adevăr era program de lucru, iar dacă cineva dorea cafea, suna la magazinul de peste drum să i-o livreze. În general, nimeni nu părăsea compania la această oră decât dacă era absolut necesar. Și în cazul femeii, Kaimera era sigur că nu exista niciun motiv urgent în afară de faptul că ea alerga după el.
Capitolul 34 - 18+
- Hmm, deci ai făcut un angajat al companiei lui Akira, să plângă, domnule Kaimera? l-a tachinat Taiga când Kaimera și Akira au venit să-l vadă la club în primele ore ale serii, iar Akira i-a povestit despre asta.
- Femeia aceea e prea slabă de inimă, a răspuns Kaimera cu o voce calmă. Akira a chicotit la cuvintele lui. Chiar atunci, Doya a intrat să-i raporteze lui Akira că o angajată îl urmase pe Kaimera la o cafenea. Doya l-a urmat și apoi i-a raportat lui Akira că, după ce Kaimera a mustrat-o direct, femeia a fost atât de umilită încât a fugit înapoi la companie plângând. Îi era parțial teamă că Kaimera va vorbi cu superiorul ei și ar putea fi concediată, deoarece salariul era mare și nu voia să-și piardă locul de muncă.
Când Kaimera s-a întors în biroul lui Akira, acesta i-a povestit totul fără să ascundă nimic, ceea ce l-a încântat și mai mult pe Akira.
- Domnule Kaimera ești cu adevărat o persoană foarte onestă și hotărâtă, a remarcat Taiga.
- Și Ken? L-a tachinat Akira pe Taiga, care a răspuns cu un zâmbet dulce.
- Iubitul meu e exact ca Kaimera. E loial, hotărât și uimitor în pat, a spus Taiga.
- Taiga! Ken, care se afla și el în camera VIP, l-a strigat pe Taiga pe nume ca să-l avertizeze.
- Hei, stai puțin. Când ați ajuns voi doi aici? a întrebat Akira imediat.
- Asta a fost acum ceva timp, știi, Akira, l-a tachinat Taiga pe Akira.
- Știu că voi doi sunteți interesați unul de celălalt de ceva vreme, dar când ați început să vă întâlniți și să dormiți împreună? a continuat Akira. Știa că cele două persoane l-a care ținea se plăceau, dar nu se angajaseră încă oficial într-o relație. Dar menționarea bruscă a acestui lucru de către Taiga l-a făcut pe Akira să simtă că a ratat niște vești importante.
- Ei bine... Taiga era cât pe ce să răspundă.
- Lasă-l pe Ken să răspundă, l-a tachinat Akira pe prietenul său apropiat, pentru că Ken nu arăta prea multă emoție în fața lui Akira, parțial pentru că era încă de serviciu ca bodyguard. Ken, auzind asta, și-a dat seama că era tachinat de șeful său. Deja se băgase în încurcătură, așa că oftă ușor. Între timp, Kaimera bea, privind cu un zâmbet.
- O să trec direct la subiect: A fost ziua în care șeful s-a dus la familia mamei sale, a răspuns Ken.
- Ah, ziua în care te-am rugat să îl duci pe Taiga acasă după ce am terminat de mâncat, nu-i așa? A întrebat Akira.
- Da, a răspuns Ken, cu fața lipsită de expresie, dar urechile i se înroșeau.
- Felicitări vouă pentru decizia luată. Apropo Taiga, te voi lua mâine să călătorești cu mine la Hokkaido. Managerul se va ocupa de club deocamdată. Îți voi oferi ție și lui Ken o vacanță de o săptămână. Am o casă de vacanță acolo unde puteți sta amândoi, a spus Akira cu amabilitate, parțial pentru că Ken și Taiga lucraseră pentru el mult timp și îi erau mereu dedicați. Ken, în special, abia se odihnea pentru că gestiona atât de multe lucruri pentru el, așa că Akira s-a gândit că ar fi bine pentru amândoi să ia o pauză.
- Dar... Ken era încă îngrijorat pentru siguranța lui Akira.
- Și Kaimera e aici, ai uitat? a întrebat Akira. Ken și-a dat seama apoi că Kaimera era acum cu ei. Ken s-a întors să se uite la Taiga și a văzut că aceasta din urmă îl privea cu nerăbdare.
- Da, a răspuns Ken. Taiga a sărit în sus și l-a îmbrățișat pe Ken, copleșindu-l cu sărutări pe obraz. Akira a râs din toată inima, rezemându-se de Kaimera. Văzându-i pe cei doi prieteni apropiați ai săi atât de afectuoși, Akira s-a simțit și el bine. Au continuat să bea o vreme, apoi Akira a sugerat să plece, ca Taiga să se poată întoarce și să-și facă bagajele, deoarece urmau să călătorească a doua zi. Akira l-a lăsat pe Ken să stea cu Taiga și în seara asta. Cât despre Doya, nu avea nicio problemă ca prietenul său să-și ia o vacanță.
- Ah, e minunat că Ken și Taiga au fost în sfârșit de acord să fie împreună, a spus Akira, prăbușindu-se pe canapea. Băuse destul de mult, dar nu era beat, înainte de a arunca o privire spre Kaimera, care își scotea cămașa, dezvăluindu-și pieptul puternic.
- Și cu noi doi cum rămâne? a întrebat Akira zâmbind. Kaimera s-a așezat călare pe Akira, dar nu s-a apăsat. Ochii li s-au întâlnit.
- A noastră a depășit simpla relație romantică, a spus Kaimera.
- Dar nu m-ai cerut niciodată să fiu iubitul tău, a tachinat Akira.
- Chiar vrei să-ți spun? a întrebat Kaimera, ridicând o mână pentru a-i cuprinde bărbia lui Akira și a o strânge ușor, făcându-i inima să bată necontrolat.
- Tocmai am spus asta. Nu prea am nevoie de atâta blândețe. Noi, ne înțelegem doar privindu-ne în ochi, nu-i așa? a întrebat Akira la rândul său.
- Dar există un lucru în care nu suntem ca Ken și Taiga, a spus Kaimera.
- Ce este? întrebă Akira, tresărind ușor când Kaimera îi strânse mai tare bărbia. Dar era o durere pe care Akira o putea tolera și chiar se simțea bine din cauza ei.
- Noi doi nu am făcut atât de mult ca celălalt cuplu, a spus Kaimera, făcându-i ochii lui Akira să se mărească.
- Vrei să spui că ești gata? a întrebat Akira, cu inima bătându-i puternic.
- Ar trebui să te întreb eu, ești gata? a întrebat Kaimera la rândul lui. Akira și-a ridicat brațul și l-a înfășurat în jurul gâtului lui Kaimera.
- Întotdeauna sunt gata, dacă ești tu, a răspuns Akira.
- Atunci stai puțin, a spus Kaimera, înainte de a se ridica să pregătească prezervative și lubrifiant.
- Știu că niciunul dintre noi nu are vreo boală, dar pentru prima dată nu vreau să te simți inconfortabil, a spus Kaimera sincer. Akira a zâmbit ușor.
- Nu trebuie să fii atât de blând cu mine. Pot să mă descurc, a spus Akira înainte ca Kaimera să se arunce din nou peste el și să-l sărute cu înverșunare. Akira l-a sărutat la rândul lui pe Himera cu aceeași pasiune. Și-au supt limba și și-au ciugulit buzele.
Akira putea simți mirosul slab de sânge în timp ce Kaimera se desprindea de buzele lui, apoi își folosi degetul mare pentru a șterge mica picătură de sânge din colțul gurii lui Akira – o urmă unde Kaimera îl mușcase în timpul sărutului.
- Îmi place, l-a întrerupt Akira. Kaimera a chicotit ușor, apoi i-a lins colțul gurii lui Akira înainte să-i mângâie gâtul și spatele urechii, mușcându-i lui Akira lobul urechii. Durerea usturătoare l-a făcut pe Akira să se simtă bine. Mâinile lui Kaimera i-au mângâiat corpul. Yukata lui Akira dispăruse acum, iar Kaimera era și el gol. Amândoi și-au strâns și s-au mângâiat intens. Akira l-a mușcat pe Kaimera la fel de tare cum l-a mușcat și el.
- Ahhh, a gemut Akira când Himera l-a mușcat puternic. Corpul i se zvârcolea de o plăcere intensă. Kaimera l-a ciugulit pe Akira de sfârc, sugându-l înainte de a se retrage și a-l întoarce pe burtă. Akira nu a rezistat, indiferent de poziția în care l-a întors Kaimera. Kaimera l-a apucat cureaua sa, apoi l-a apucat pe Akira de ambele brațe, i le-a încrucișat la spate și i-a legat încheieturile mâinilor. Ochii lui Akira s-au mărit de entuziasm; acest lucru i-a aprins pasiunea. Kaimera i-a tras înapoi părul care era legat la ceafă, forțându-l să ridice privirea.
- Îți place? a întrebat Kaimera cu o voce răgușită, aplecându-se să-i ciugulească Akirei lobul urechii.
- Îmi... îmi place, a spus Akira cu o voce răgușită.
Snap...
Kaimera l-a plesnit pe Akira peste fese, lăsându-i o urmă roșie.
- Mmm... a gemut Akira. În același timp, nu era deloc supărat pe Kaimera pentru că i-a făcut asta. Kaimera l-a mai pălmuit de două ori înainte de a se apleca să-l muște din nou pe Akira de fese, făcându-l pe Akira să tresară ușor.
- Aș vrea să folosesc echipamentul pe tine, dar e mai bine să o luăm încet, a spus Kaimera. Aceasta urma să fie prima dată când Akira o face și nu voia să fie prea dur, chiar dacă era încrezător că Akira va putea face față.
- Ce vrei tu, dar chiar acum vreau să te sărut, a spus Akira. Kaimera l-a ținut pe Akira întins cu fața în jos, dar el a tras de părul iubitului său, ridicându-i capul pentru a primi un sărut, deși oarecum stângaci.
A existat o oarecare rezistență, dar aceasta nu a putut opri sărutul lor. După ce s-au sărutat pe săturate, Kaimera l-a atacat violent pe Akira, chiar dacă mâinile lui Akira rămâneau legate. Respirația lor grea a umplut aerul în timp ce Kaimera i-a ridicat șoldurile, permițându-i lui Akira să se sprijine în genunchi, cu fața lipită de pernă, deoarece mâinile îi erau legate și nu avea nimic care să-i susțină partea superioară a corpului. Kaimera și-a mângâiat propria erecție în timp ce cu cealaltă mână îi strângea testiculele lui Akira.
- Ahhh, a gemut Akira de plăcere.
Kaimera și-a lovit penisul tare și erect de fesele lui Akira, în timp ce îl freca în joacă de cavitatea anală strâmtă a acestuia, provocându-i lui Akira o senzație de furnicături și încleștarea puternică a cavității anale.
- Hmm, locul ăsta mă invită, nu-i așa? Kaimera și-a folosit cealaltă mână pentru a freca ușor faldurile care formau pasajul îngust, care acum se contracta instinctiv.
- Mmm, te vreau, a gemut Akira. Știa că Kaimera nu va fi prea dur cu el, chiar dacă lui Akira nu-i păsa. Comparativ cu perioada în care Akira se culca cu alții, era mult mai dur cu parteneri săi, dar asta se întâmpla când el juca rolul de „top”. Kaimera a aplicat lubrifiant pe anusul lui Akira și și-a folosit degetele lungi pentru a-i pregăti calea.
- Ahhh, gemu Akira, copleșit de noua senzație ciudată. Era prima dată când îi permitea lui Kaimera să intre în corpul său, chiar dacă înainte fuseseră doar degetele. Kaimera strânse din dinții, reprimându-și emoțiile, și își folosi cu răbdare degetele pentru a lărgi deschiderea lui Akira. Odată ce trecerea lui Akira se acomodase, Kaimera începu să-și împingă și să-și scoată rapid degetele lungi.
- Mmm... mai mult, a gemut Akira, simțind că nu era de ajuns.
- Intră... Ah... Kai... îl vreau pe al tău acum, a spus Akira cu o voce răgușită. Kaimera și-a lins buzele și și-a retras degetele lungi. A luat un prezervativ, l-a pus pe erecție și l-a bătut pe Akira peste fese de câteva ori înainte de a-și introduce încet vârful penisului, puțin câte puțin. Ochii lui Akira s-au mărit ușor simțind dimensiunea care îi pătrundea în corp, iar el știa foarte bine cât de mare era penisul lui Kaimera.
- La naiba! mârâi Kaimera în gât. Pasajul lui Akira se îngusta în jurul penisului său fierbinte, iar Kaimera nu se aștepta ca Akira să fie cel care își mișcă șoldurile spre el, pentru că trupul său tânjea după împlinirea din partea lui Kaimera.
- Atât de egocentric, a spus Kaimera cu o voce răgușită, înainte să-l plesnească tare pe Akira peste fese, făcându-l pe Akira să tresară. Apoi, Kaimera și-a înfipt complet penisul.
- Ahh...
- Aaaa! a gemut Akira, copleșit de strângerea și presiunea intensă. Șoldurile lui tremurau, iar Kaimera i-a masat fesele lui Akira cu mâinile, în timp ce îi mișca șoldurile înainte și înapoi cu mișcări scurte și ritmice.
- Strâns... palpitant, a gemut Akira. Știa deja cum se simțea partenerul său.
La început, Kaimera își mișca șoldurile încet, înainte și înapoi, dar părea că nu era suficient de rapid pentru Akira.
- Mai repede, Kai, sunt gata... Mmm... gemu Akira. Kaimera rânji înainte să-l apuce pe Akira de șolduri cu ambele mâini și să se împingă în mod repetat. Fața lui Akira se mișca pe perna moale cu fiecare împingere. Plăcerea intensă, o senzație pe care nu o mai simțise niciodată, îl satisfăcea enorm.
Sop... Sop...
Sunetul cărnii care se lovea de carne a răsunat în mod repetat, însoțit de gemetele atât ale lui Akira, cât și ale lui Kaimera. Apoi, Kaimera a apucat cureaua care îi legau încheieturile mâinilor lui Akira și l-a tras mai aproape, ridicându-i partea superioară a corpului. Kaimera a continuat să împingă cu forță și în mod repetat, moliciunea și căldura din interiorul corpului lui Akira aproape înnebunindu-l pe Himera.
- Ah... Umm, a gemut Kaimera, abdomenul său musculos încordându-se la fiecare împingere. Și-a lins buzele uscate în timp ce își privea penisul fierbinte mișcându-se înăuntru și în afară din pasajul strâmt al Akirei.
- Mai mult… mai repede ult… ah… ahh! gemu Akira de plăcere. Kaimera trăgea cu o mână de legăturile care îi țineau încheieturile mâinilor lui Akira, în timp ce cealaltă mână îi strângea părul de la ceafă, făcându-l să se arcuiască și să își dea fața pe spate și să-i tremure violent.
- Mmm... ahhh, a gemut Akira de plăcere, exact ca și Kaimera. Simțea o durere în brațe și o durere de cap, dar se bucura de senzație. Kaimera s-a uitat fascinat la tatuajul de pe spatele lui Akira. După o vreme de penetrare, și-a retras erecția, trimițând o senzație de furnicături în abdomenul lui Akira. Kaimera a desfăcut cureaua pe care o folosise pentru a-i ține încheieturile mâinilor lui Akira și l-a întors pe spate. Akira respira greu, cu ochii plini de poftă. Kaimera a dus încheietura mâinii drepte a lui Akira la glezna lui dreaptă și le-a legat cu cureaua, făcând același lucru cu stânga, forțându-l pe Akira să-și depărteze picioarele.
- Îți place să fii legat așa? a întrebat Kaimera în șoaptă.
- Da... da... îmi place, a răspuns Akira. Kaimera a rânjit. A ridicat șoldurile lui Akira și și-a introdus imediat penisul.
Sop...
- Ahhh! a gemut Akira cu un amestec de durere și plăcere. Legatul astfel îl împiedica să se miște așa cum își dorea, dar îi plăcea. Kaimera i-a fixat șoldurile lui Akira cu brațele sale puternice înainte de a-și relua loviturile rapide. Sunetul cărnii lovind carnea a umplut imediat aerul.
- Ah... ah... uimitor... oh, Doamne! a gemut Akira de plăcere când Kaimera i-a atins zona erogenă. Văzând fața lui Akira contorsionată de extaz, Kaimera a împins mai repede și mai tare, făcându-i corpul să tremure, părul să-i zburde și transpirația să curgă pe amândoi. Kaimera și-a folosit o mână pentru a-i mângâia penisul, făcându-l pe Akira să gemă și mai tare de o plăcere intensă.
- O Doamne, Kai... a gemut Akira, strigându-i numele iubitului cu o voce răgușită. Kaimera și-a împins rapid șoldurile până când Akira s-a încordat și a avut convulsii. Kaimera a împins apoi mai tare, deoarece și el era aproape de propriul orgasm.
- Aaaa, a gemut Kaimera, eliberându-și sperma. Din fericire, purta prezervativ. Akira a ejaculat și el pe burtă. Sunetele respirației lor grele s-au amestecat perfect. Kaimera și-a retras penisul și și-a scos prezervativul. L-a legat și l-a așezat lângă pat înainte de a lua un alt prezervativ și de a-l pune. Akira a înghițit în sec.
- Putem continua? Ești dispus? a întrebat Kaimera. Akira a zâmbit ușor.
- Pot să mă descurc, a răspuns Akira, iar apoi Kaimera și-a început a doua rundă imediat
Akira s-a trezit dimineața în brațele puternice ale lui Kaimera, ca de obicei. Dar ceea ce era diferit de data aceasta era că relația lor era mai profundă decât înainte. Akira a recunoscut deschis că prefera să fie cel supus lui Kaimera. Relațiile lor amoroase erau compatibile; deși lui Akira îi plăcea să fie dur cu ceilalți, îi plăcea și să fie supus lui Kaimera. Corpul lui Akira simțea puțină durea, dar îi plăcea senzația.
Brusc...
- Hmm, gemu Kaimera din gât, simțind o durere ascuțită în brațul său puternic. Deschizând ochii, îl văzu pe Akira mușcându-l de braț.
- Te mănâncă dinții? a întrebat Kaimera cu o voce gravă. Akira și-a eliberat dinții de pe brațul lui Kaimera înainte de a linge ușor propriile mușcături.
- Caut și alte lucruri, a răspuns Akira.
- O să te rănești și mai tare, a amenințat Kaimera în glumă.
- Chiar vreau să simt durere, a răspuns Akira cu ochii sclipitori. Kaimera, privindu-l, nu s-a putut abține să nu chicotească ușor și l-a sărutat pe Akira pe frunte.
- Nu uita că trebuie să zburăm spre Hokkaido, i-a amintit Kaimera.
- Oh... păcat. M-am gândit să mai primesc o rundă în dimineața asta, a tachinat Akira, provocându-l pe Kaimera.
- Ce-ar fi să continuăm în avion? Kaimera s-a aplecat și a ciugulit nasul lui Akirei, apoi a sugerat asta.
- Interesant. N-am mai făcut sex în cer până acum, a spus Akira zâmbind.
- Hehe, hai să facem o baie și să ne pregătim. Ceilalți vor aștepta, a răspuns Kaimera.
- Du-mă la baie, i-a spus Akira lui Kaimera cu o voce imploratoare. Doar Kaimera avea acest privilegiu. Cu prietenii săi, Akira doar îi tachina în joacă, dar cu Kaimera își arăta adevăratele sentimente. Kaimera a zâmbit, apoi l-a ridicat încet pe Akira și l-a dus la baie, ajutându-l să se îmbrace.
- Pari să fii bine dispus astăzi, domnule Akira, a spus Chun când erau în sala de așteptare a aeroportului, așteptând ca căpitanul să verifice din nou motoarele. Fei Long și Chun urmau să meargă și ei la Hokkaido.
- Atâta ți-ai dat seama? a întrebat Akira zâmbind.
- Nu știu ce să spun altceva. Ai stat acolo zâmbind și fredonând tot drumul, a intervenit Taiga, în timp ce călătoreau în mașină cu Akira și Kaimera.
- Sincer, pot să ghicesc ceva, dar mai bine nu spun nimic. Domnul Akira s-ar putea să se simtă jenat și să mă pedepsească, a tachinat Chun. Înainte, era și el nervos și reticent în preajma lui Akira, dar odată ce Akira a început să-și dezvăluie adevărata natură și să aleagă să aibă încredere în Chun, acesta s-a simțit confortabil să glumească cu el. Cât despre Ren, nu îndrăznea deloc să glumească cu Akira.
- Spune. Nu mi-e rușine, a spus Akira.
- Te-am văzut stând lângă Kaimera tot drumul. Și am văzut și semnul de pe gâtul tău, a spus Chun zâmbind. Akira, auzind asta, a zâmbit imediat larg și și-a tras gulerul în jos.
- Ăsta e semnul? Culoarea e atât de frumoasă, nu-i așa? Sunt și urme de dinți. Vrei să le vezi? Dinții lui Kaimera sunt perfect aliniați! spuse Akira cu lăudăroșie, făcându-l pe Chun să schițeze un zâmbet ironic.
- Te cred acum că nu ți-e chiar rușine, a răspuns Chun. Fei Long a clătinat încet din cap. Nu crezuse niciodată că cineva ca șeful său ar putea avea o asemenea personalitate. Dar l-a liniștit pe Fei Long că Akira avea cu adevărat încredere în el și în Chun, motiv pentru care își arăta adevărata față în felul acesta.
- Nu vrei să te uiți? a întrebat Akira din nou.
- Nu, a răspuns Chun repede, regretând că îl tachinase pe Akira.
- Când obții o urmă ca asta, poți să mi-o arăți, a spus Akira, făcându-i ochii lui Shun să se mărească și urechile să i se înroșească.
- Cum s-ar putea întâmpla așa ceva? a mormăit Chun încet, încercând să-și ascundă jena.
- Da, cum aș putea? Nu mă lași să las nicio urmă, a spus Fei Long.
Snap...
Chun l-a lovit imediat pe Fei Long în braț, privindu-l urât. Fei Long a chicotit ușor.
- E normal, spuse Kaimera calm.
- Nu credeam că Kai va fi așa, a mormăit Chun. Kaimera a zâmbit ca răspuns înainte ca Doya să vină să anunțe că era timpul să se îmbarce în avion. Akira a zâmbit imediat.
- Grăbiți-vă, haideți să urcăm în avion, i-a îndemnat Akira pe toți. Chun părea nedumerit de ce îl grăbea Akira. Doar Kaimera mergea cu un rânjet, știind exact ce se va întâmpla. Și s-au îmbarcat imediat în avionul privat al lui Akira.
- Cât va dura călătoria? L-a întrebat Akira pe Doya.
- Cam două ore, a răspuns Doya.
- Hmm, mai este mult timp, a spus Akira zâmbind.
- Cât este ceasul? a întrebat Taiga.
- A, e timpul... era pe punctul de a răspunde Akira.
- E ora de culcare, Akira trebuie să se odihnească, l-a întrerupt Kaimera, nu din jenă, ci mai degrabă din milă pentru Chun. La urma urmei, Akira nu se rușina să recunoască ce avea de gând să facă.
- Da, mă gândeam să trag un pui de somn, a răspuns Akira zâmbind, pentru că avionul lui avea un dormitor.
- O, vă rog să nu ezitați, a răspuns Chun. Fei Long și Taiga au zâmbit ușor, ghicind ce urma să se întâmple, dar nu au spus nimic. Au rămas așezați până când avionul a atins o altitudine de croazieră potrivită, moment în care și-au putut desface centurile de siguranță și s-au ridicat.
- Hai Kai, se ridică Akira, chemându-l și pe Kaimera să se ridice.
- De ce a trebuit să-l chemi pe Kai înainte să te duci la culcare? Voiam să îl întreb despre programul de supraveghere, a întrebat Chun, intenționând să profite de această ocazie pentru a discuta despre muncă cu Kaimera.
- Trebuie să-l îmbrățișez pe Kai ca să adorm. Vorbește cu Fei Long sau cu Taiga, a spus Akira, înainte să îl ia de mână pe Kaimera și să se îndrepte spre dormitor. Kaimera l-a urmat, trasă de Akira.
- Mergi încet, piciorul tău nu și-a revenit încă complet, l-a avertizat Kaimera. Akira a încetinit pasul și, odată intrat în dormitor, Kaimera a încuiat ușa și l-a ridicat imediat pe Akira în brațe. Brațele lui Akira s-au înfășurat în jurul gâtului lui Kaimera, iar buzele lor s-au întâlnit într-un sărut pasional. Kaimera a supt puternic limba lui Akira, deși îl durea puțin, Akira părea să se bucure de asta. Mâinile lui Akira, înfășurate în jurul gâtului lui Kaimera, îi strângeau strâns părul, dar Kaimera nu dădea niciun semn de durere. Mâinile puternice ale lui Kaimera i-au strâns fesele la fel de tare, lăsându-le dureroase, dar Akira a rămas neînfricat.
- Mmm... gemu încet Akira, simțindu-și spatele atingând patul moale în timp ce Kaimera îl ținea. Kaimera își retrase buzele, mușcându-i jucăuș buza de jos a lui Akira înainte de a o linge liniștitor, trimițându-i fiori pe șira spinării. Kaimera își mișcă nasul ascuțit pentru a mângâia gâtul lui Akira, limba lui fierbinte trasând o linie acolo, în timp ce îi scotea simultan cămașa și o arunca pe marginea patului. Akira privi cu satisfacție pieptul puternic, acoperit de urmele propriilor dinți și gheare – o dovadă că Kaimera îi aparținea acum.
- Ești incredibil de sexy, a spus Akira, folosindu-și piciorul nevătămat pentru a mângâia abdomenul puternic al lui Kaimera. Kaimera l-a apucat de gleznă, a ridicat-o, a mușcat-o și a sărutat semnul mușcăturii. Akira s-a uitat cu o strălucire în ochi, Kaimera l-a ciugulit și sărutat de la gleznă până la gambă și coapsă. Deoarece Akira purta o yukata, aceasta îi alunecase până la șolduri, dezvăluind lenjeria intimă albă curată și organele genitale care deveneau treptat mai proeminente. Stând pe pat, Arira a apăsat pe inghinalul lui Kaimera cu vârful piciorului, nu prea tare, dar suficient cât să-i provoace fiori prin tot corpul. Akira stătea întins pe pat cu un picior ridicat și celălalt întins.
- Mmm, a gemut Kaimera când degetele de la picioare ale lui Akira i-au fost zdrobit inghinalul, în timp ce el l-a sărutat pe Akira pe glezne fără niciun dezgust, deoarece nu-l deranjau astfel de lucruri.
- Ahh... Kai, a gemut Akira, strigându-i numele iubitului său. Kaimera și-a desfăcut pantalonii cu o mână, apoi și-a scos propriul membru excitat și a început să-l mângâie, în timp ce pantalonii îi rămâneau pe șolduri.
- Vrei să-l mănânci? a întrebat Kaimera.
- Vreau, a răspuns Akira. Kaimera a rânjit înainte de a-i elibera piciorul lui Akira și de a-l ridica în poziție de șezut. Apoi l-a lovit puternic pe Akira peste obraz cu penisul, lăsând o urmă roșie.
- Mănâncă-l. Nu fi așa lacomă, a spus Kaimera. Akira a rânjit satisfăcut. A apucat erecția lui Kaimera și a început imediat să o satisfacă cu vârful limbii. Akira știa exact unde sunt zonele erogene ale unui bărbat și a tachinat acele zone.
- Ah... limba ta e uimitoare, a gemut Kaimera răgușit, mâinile lui prinzându-i părul lui Akira, strângându-l puternic până când Akira s-a crispat ușor, dar oricum i-a plăcut. Akira și-a folosit cu abilitate gura pentru a suge penisul fierbinte al lui Kaimera, iar Kaimera a fost încântat de iscusința lui Akira. Văzându-l pe Chimera lăudându-i limba, Akira și-a accelerat mișcările înainte ca Kaimera să-l tragă puternic de păr ca să-l oprească. Akira s-a uitat imediat la Kaimera.
- Aș prefera să mă eliberez în tine, a spus Kaimera, scoțându-și propriul penis din gura lui Akira. Akira și-a lins ușor buzele.
- Vreau să te eliberezi în mine, a spus Akira.
- Mă întreb dacă mai ai vreo putere, a întrebat Kaimera. Akira a înțeles imediat ce își dorea Kaimera.
- Atunci va trebui să îți dovedesc, a răspuns Akira. Kaimera s-a dezbrăcat apoi de toate hainele și s-a așezat rezemat de tăblia patului. Akira și-a scos și el yukata.
- Ai adus ceva? L-a întrebat Akira pe Kaimera. Kaimera a întins mâna după geanta lui mică, a deschis-o și a scos un tub de lubrifiant.
- Dar prezervative? a întrebat Akira mai departe.
- Vrei să ejaculez în tine, de ce îmi ceri prezervativ? a replicat Kaimera. Akira a rânjit ușor înainte de a se urca pe abdomenul puternic al lui Kaimera, în timp ce mâinile lui Kaimera îi strângeau fesele. Akira l-a ținut pe Kaimera de bărbie și a strâns-o ușor.
- Te voi face să gemi până vei răguși, stai doar să vezi, a spus Akira.
- Chiar vreau să am vocea răgușită, a răspuns Kaimera.
Capitolul 35 -18+
Înainte ca Akira să poată reacționa, Kaimera a apăsat ceafa lui Akira, trăgându-i fața mai aproape, și s-au sărutat cu înverșunare. Corpurile lor superioare s-au lipit unul de altul, creând o plăcere intensă, în timp ce corpurile lor inferioare s-au frecat unul de celălalt, excitând-i pe amândoi. S-au luptat și s-au împins violent, dinți ascuțiți mușcându-i gâtul și umerii celuilalt. Niciunul dintre ei nu s-a dat bătuți până când Akira a luat niște lubrifiant și l-a aplicat pe propriul anus, precum și pe erecția lui Kaimera. Kaimera și-a lins buzele în așteptare. Curând, Akira a ghidat penisul lui Kaimera către propria sa deschidere strânsă și a apăsat încet, în timp ce mâinile puternice ale lui Kaimera i-au strâns fesele lui Akira pentru a-i elibera tensiunea pe care Akira era pe cale să o simtă.
- Mmm, a gemut Akira încet în timp ce masculinitatea caldă și fierbinte a lui Kaimera i-a pătruns prin pasajul îngust. Erecția lui Kaimera era lungă și puternică, făcându-l pe Akira să-și muște buza. Kaiimera și-a introdus apoi degetul în gura lui Akira.
- Nu-l mușca, a spus Kaimera cu voce răgușită. Akira a supt și lins imediat degetul lui Kaimera, apăsându-se încet pe el.
Sop...
- Ahhh, gemu Kaimera de plăcere în timp ce penisul lui fierbinte pătrundea pe toată lungimea sa. O îmbrățișare caldă și moale învăluia penisul lui Kaimera, iar acum Akira îi mușcă degetul pentru a elibera plăcerea intensă și senzația de strângere, dar nu mușcă deloc tare.
- La naiba, a ta e atât de mare, a spus Akira, eliberându-și gura de degetul lui Kaimera.
- Deci, îți pace? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Îmi place la nebunie, a răspuns Akira imediat, înainte de a-și mișca încet corpul în sus și în jos. Kaimera l-a prins pe Akira de șolduri, iar Akira l-a îmbrățișat strâns pe Kaimera, prinzându-i părul. Kaimera l-a prins strâns de talie, permițându-i să se miște confortabil în poala lui. Ambele corpuri se legănau odată.
- Ah... ahhh... La naiba... Ce bine mă simt... Ahhh... a gemut Akira de plăcere. S-a aplecat și l-a mușcat pe Kaimera de ureche. Kaimera l-a mușcat pe Akira de ureche la rândul lui. Amândoi erau intens pasionali unul față de celălalt, dar fără a vărsa mult sânge.
- Atât de satisfăcător! a gemut Kaimera, în timp ce canalul îi strângea în mod repetat penisul.
- Umm, a gemut Akira puțin mai mult în timp ce Kaimera l-a lovit puternic pe Akira peste fese cu palma, strângând până când au apărut urme roșii de mâini, dar nu a putut opri mișcările lui Akira. Akira a continuat să se miște rapid în sus și în jos. Kaimera s-a aplecat și i-a mușcat sfârcurile lui Akira, alternând între a linge ambele părți, înainte de a-și pierde în cele din urmă controlul. S-a ridicat și i-a fixat talia lui Akira. Akira s-a lăsat ușor pe spate, cu mâinile sprijinite pe pat.
Sop... Sop ...
Sunetul cărnii lovind carnea a răsunat rapid, aproape prea repede ca să fie numărat, în timp ce Kaimera își mișca șoldurile în sus și în jos în mod repetat, făcându-l pe Akira să tremure.
- Um… ahh… Kai… e atât de… atât de bine… ahh… uimitor! Akira și-a dat capul pe spate, gemând. Trupul lui Akira se legăna sub forța împingerilor lui Kaimera.
- Mmm, gemu Kaimera de plăcere, ochii lui pătrunzători erau fixați asupra chipului fericit al lui Akira. Asta nu făcu decât să-l excite și mai mult. Akira își mișcă o mână pentru a-și mângâia propriul penis, chiar dacă trupul îi tremura violent.
Soop...
- Ahh, ochii lui Akira s-au mărit instantaneu când avionul a intrat brusc în turbulențe, provocând propulsia lui Kaimera incredibil de adâncă, creând o senzație atât de palpitantă încât Akira a simțit cum îi tremură picioarele.
- Ah, a gemut Akira, în timp ce vocea pilotului se auzea prin interfon, cerându-și scuze pentru turbulențe. Dar în acel moment, Kaimera și Akira nu erau prea atenți. Și-au continuat mișcările violente unul spre celălalt. Kaimera l-a împins apoi pe Akira pe spate, ridicându-i și depărtându-i picioarele. Akira și-a strâns buzele într-un amestec de plăcere și entuziasm, iar Kaimera a început să se împingă cu forță și în mod repetat.
Akira a gemut de plăcere, cu părul ciufulit. Kaimera a gemut la fel, mușcând puternic gamba lui Akira. Șoldurile puternice ale lui Kaimera au muncit neobosit, până când amândoi au fost îmbibați de transpirație. După un timp, Akira și Kaimera au atins orgasmul simultan, Kaimera eliberându-se în interiorul lui Akira, făcându-l pe Akira să simtă o senzație de căldură în abdomen. Kaimera a continuat să-și împingă șoldurile cu forță de încă câteva ori înainte de a-i elibera picioarele lui Akira și de a se apleca să-l sărute din nou. S-au sărutat pasional, fără a da semne de oboseală.
- La naiba! Ahh, a spus Akira, trecându-și mâna peste urmele de mușcături de pe umărul puternic al lui Kaimera. Akira simțea acum usturimea și durerea provocată de mușcăturile pe care i le făcuse Kaimera.
- E incredibil, a spus Akira. Penisul lui Kaimera era încă blocat în pasajul îngust al lui Akira și începea să se întărească din nou.
- Încă mai este timp, a șoptit Kaimera la urechea lui Akira și i-a lins lobul urechii.
- Ce mai aștepți? a replicat Akira. Kaimera a rânjit înainte ca o altă bătălie în pat să izbucnească.
- Pari obosit, Akira, l-a tachinat Taiga în timp ce ajungeau în Hokkaido și erau pe punctul de a coborî din avion. Taiga l-a observat pe Akira mergând încet, putând ghicit imediat care era motivul.
- Nu sunt încă mulțumit, a răspuns Akira. Taiga a dat din cap, zâmbind și chicotind ușor.
- Ei bine, cum am spus, ai dormit doar puțin peste o oră, a spus Chun, gândindu-se că Akira chiar se odihnea. Akira a zâmbit ușor. Fei Long și-a mijit puțin ochii, gândindu-se că Akira probabil nu dormise deloc, dar nu a spus nimic.
- Omul tău este uneori destul de naiv, i-a spus Akira lui Fei Long. Fei Long a chicotit ușor în timp ce se îndreptau spre mașină. Akira s-a ținut de brațul lui Kaimera tot timpul. Chun credea că glezna lui Akira nu se recuperase suficient de bine cât să poată urca în mașină și să plece spre casa de vacanță a lui Akira, pe care o deținea aici.
- Odihnește-te azi. Mâine vom călători spre insula Rishiri. Oamenii noștri așteaptă deja acolo, a spus Kaimera, după ce trimisese oameni în prealabil pentru a se asigura că doctorul era încă acolo.
- Hmm, e bine, a răspuns Akira. A recunoscut că era puțin obosit, dar era destul de mulțumit de această senzație de oboseală. Odată ajunși în casa de vacanță, s-au despărțit pentru a se odihni.
Ziua următoare
Astăzi este ziua în care Akira se va întâlni cu doctorul care a efectuat autopsia corpului mamei sale. S-au pregătit dis-de-dimineață. Aseară, Kaimera nu l-a mai deranjat pe Akira; l-a lăsat să se odihnească complet. De fapt, ieri ar fi putut zbura direct pe insulă, dar Kaimera i-a obligat să aterizeze în Sapporo pentru a se odihni și le-a permis lui Fei Long, Chun, Ken și Taiga să rămână și să viziteze zona.
Nu s-au dus pe insula Rishiri pentru că știau că Akira era acolo din motive personale. Ceilalți aveau să aștepte mai târziu să meargă la licitație cu Akira.
- Drum bun, le-a spus Taiga după ce i-a condus pe Kaimera și Akira cu mașina spre aeroport. Zborul urma să dureze cam o oră.
- La ce te gândești? l-a întrebat Chimera pe Akira, care stătuse tăcut de când se îmbarcase în avion, așteptând decolarea.
- Mă întreb ce fel de răspuns voi primi de la acel doctor, a răspuns Akira.
- La ce te aștepți? întrebă Kaimera direct. Akira făcu o pauză.
- Nu am nicio așteptare. Mintea mea e goală acum, nu pot explica, spuse Akira sincer, înainte să-și sprijine capul de umărul puternic al lui Kaimera care stătea lângă el.
- Indiferent de răspuns, voi fi mereu cu tine. Știi asta, nu-i așa? a spus Kaimera. Akira a dat din cap, iar Kaimera nu l-a mai întrebat nimic, lăsându-l să cugete singur.
Nu au călătorit mult înainte de a ajunge la aeroportul Rishiri de pe insula Rishiri, unde oamenii lui Akira care sosiseră mai devreme îi așteptau în mașini.
- E încă acasă? i-a întrebat Kaimera pe oamenii lui Akira, care acum erau practic ai lui, chiar dacă Akira nu anunțase încă oficial acest lucru. Toată lumea putea vedea cât de important era Kaimera.
- Da, nepotul lui a plecat la muncă. E singur acasă acum, a răspuns omul lui Akirs.
- Puneți pe oamenii noștri să supravegheze împrejurimile. Nu provocați panică. Va intra un singur vehicul, a ordonat Kaimera, în timp ce Akira a rămas calm și tăcut, lăsându-l pe Kaimera să se ocupe de tot.
- Da, au răspuns oamenii lui Akira înainte ca Kaimera să-l conducă pe Akira în mașină. Kaimera i-a ținut mâna lui Akira și a strâns-o ușor. Akira a zâmbit ușor.
- Nu-ți face griji, nu sunt chiar atât de slab la minte, a spus Akira.
- N-am crezut niciodată că ești slab, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit slab. Mașina a mers spre o casă departe de ceilalți. După o vreme, mașina a oprit în fața casei. Doya a coborât să bată la ușă, în timp ce Kaimera și Akira au rămas în mașină. Kaimera a lansat o mică dronă pe cer pentru a observa zona înconjurătoare și a împiedica pe cineva să intervină, chiar dacă oamenii lui Akira erau și ei de pază.
- Cine ești? Vocea unui bărbat de șaptezeci de ani, încă puternic, a răsunat când l-a văzut pe Doya stând în fața casei.
- Sunteți Dr. Shiro? a întrebat Doya, chiar dacă știa deja cine era cealaltă persoană.
- Cine ești? a întrebat Dr. Shiro cu suspiciune, apoi a înlemnit când a văzut doi oameni stând în spatele lui Doya. Putea simți pericolul pe care îl reprezentau: Kaimera și Akira.
- Șeful meu vrea să discute ceva cu dumneavoastră, doctore. Vă rog să cooperați, a spus Doya calm. Fața doctorului Shiro a devenit palidă și a încercat să găsească o modalitate de a scăpa.
- Suntem aici să vorbim, nu să te rănim. Îți cerem doar cooperarea, spuse Kaimera calm. Dr. Shiro ezită, cu buzele strânse.
- Numele meu este Toshimoi Akira, a spus Akira. Dr. Shiro a înlemnit, holbându-se la Akira.
- Toshimoi Akira, hm? a murmurat doctorul Shiro.
- Deci, ești nepotul domnului Isamu, nu-i așa? a spus doctorul Shiro.
- Da, sper că înțelegi situația ta actuală, a adăugat Akira. Dr. Shiro a făcut o pauză înainte de a ofta ușor.
- Vă rog să intrați. S-ar putea să fie puțin înghesuit, a spus Dr. Shiro înainte de a se întoarce în casă. Kaimera, Akira și Doya l-au urmat, în timp ce ceilalți așteptau afară. Dr. Shiro i-a condus în sufragerie. Deși nu era foarte spațioasă, era suficient de mare pentru ca patru sau cinci bărbați corpolenți să stea confortabil.
- Vă rog să luați loc. Voi face niște ceai, a spus Dr. Shiro. În calitate de gazdă, Akira nu l-a grăbit. S-a așezat pe o pernă cu Kaimera lângă el, în timp ce Doya stătea la ușa sufrageriei. Curând, a fost servit ceai fierbinte.
- Îmi cer scuze pentru vizita noastră neanunțată, a început Kaimera.
- E în regulă, înțeleg, a răspuns Dr. Shiro, privindu-l pe Akira cu o expresie serioasă și vinovată.
- Trebuie să fii fiul lui Junto și al lui Himari, nu-i așa? a spus Dr. Shiro, menționând numele părinților lui Akira.
- Da, a răspuns Akira.
- Ești pe cale să devii următorul lider al familie, a adăugat doctorul Shiro.
- Deci încă ești la curent cu știrile din capitală, nu-i așa? spuse Akira cu o urmă de sarcasm. Chiar dacă celălalt bărbat era mai în vârstă decât el, suficient de în vârstă cât să-i fie bunic, Doctorul Shiro nu părea deloc ofensat, ca și cum ar fi știut că era tipic pentru Akira.
- Trebuie să fiu, pentru binele meu, a răspuns Dr. Shiro.
- Cred că probabil puteți ghici de ce suntem aici, a trecut Kaimera direct la subiect.
- Să vorbiți despre mama ta, nu-i așa? a întrebat Dr. Shiro, privind fața lui Akira.
- Da, a răspuns Akira.
- Nu te întreb cum ai știut că sunt aici, dar sunt curios, abia acum ai aflat? a întrebat Dr. Shiro cu suspiciune.
- Ca să fiu sincer, nu m-am gândit prea mult la asta până când... oamenii mei au lansat o ipoteză, a spus Akira, privindu-l pe Kaimera. Akira a recunoscut că nu se gândise la asta pentru că era tânăr la vremea respectivă și se concentra pe construirea propriei influențe pentru această zi.
- Care este ipoteza ta? a întrebat la rândul său Dr. Shiro.
- Cred că mama s-ar putea să nu fi murit de o boală obișnuită. Și apoi, când am început să te căutăm, ai dispărut fără urmă. Asta face lucrurile și mai suspecte, a răspuns Akira.
- Deci bunicul tău nu ți-a spus nimic despre asta? a întrebat Dr. Shiro la rândul său, făcându-l pe Akira să realizeze că și bunicul său trebuie să știe ceva. Iar prezența Dr. Shiro aici indica faptul că moartea mamei lui Akira nu a fost cauzată de o boală.
- Nu, a răspuns Akira.
- Dr. Shiro, v-am căutat pentru că vreau răspunsuri clare. Vă rog să-mi spuneți care au fost cu adevărat rezultatele autopsiei mamei mele. Sper să nu mă mințiți, a spus Akira calm, ochii lui privindu-l pe dr. Shiro cu o privire rece și amenințătoare.
- Spune-ne doar adevărul și te vom ajuta să pleci de pe această insulă, a spus Kaimera, având o presimțire.
- Să părăsesc insula asta? Ca să fiu sincer, m-am obișnuit destul de mult cu ea acum. Locuiesc aici de aproape treizeci de ani, a spus Dr. Shiro, privindu-l pe Akira cu o expresie serioasă.
- Din moment ce m-ai găsit, îți voi spune tot adevărul. Îmbătrânesc, spuse Dr. Shiro oftând ușor.
- Scuzați-mă, trebuie să iau niște documente, a spus Dr. Shiro, ridicându-se pentru a merge în dormitor. Akira i-a făcut un semn din cap lui Doya, iar Doya l-a urmat. Dr. Shiro nu a spus nimic, înțelegând că Akira s-ar putea să nu aibă încredere în el. Curând, Dr. Shiro s-a întors cu un plic care părea vechi. I-a înmânat documentele lui Akira.
- Dacă bănuiți că mama ta nu a murit de boală, atunci da, aveți dreptate, a spus Dr. Shiro pe un ton serios. Akira a luat documentele pentru a le examina.
- Când m-am dus să efectuez autopsia, am adunat toate probele și le-am consemnat în documente. Dar, după aceea, am fost amenințat și presat să declar că mama ta a murit din cauza unei boli, fără să știe că am înregistrat și eu totul, a spus dr. Shiro, ținând un mic reportofon în plic. Akira a simțit cum îi tremură ușor mâinile și cum îi bătea inima cu putere la auzul vocii sale.
- De fapt, mama ta a fost otrăvită, dar nu știu ce fel de otravă a fost. Totuși, am reușit să detectăm unele componente. Detaliile sunt în documente, a explicat Dr. Shiro. Chimera a luat documentele de la Akira și s-a încruntat în timp ce acesta citea lista componentelor otrăvitoare.
- E similar cu modul în care cineva a încercat să te otrăvească la eveniment, a spus Kaimera. Asta înseamnă că persoana care a otrăvit-o pe mama lui Akira ar putea fi aceeași persoană care vrea să-l otrăvească pe Akira. Akira a strâns din dinți la auzul acestor cuvinte.
- Știe bunicul meu despre asta? a întrebat Akira curios.
- Știe, a spus Dr. Shiro, trimițându-i lui Akira un fior rece pe șira spinării.
- Dacă bunicul știa, de ce nu mi-a spus niciodată? A spus Akira cu o voce aspră.
- Asta înseamnă că bunicul știe cine a otrăvit-o pe mama, a spus Akira.
- De fapt, știu cine este. De aceea sunt aici, a răspuns Dr. Shiro. Akira s-a uitat imediat la fața Dr. Shiro. Ceva în inima lui Akira părea să ghicească răspunsul, dar voia să-l audă clar.
- Cred că deja ai răspunsul în inimă, a spus Dr. Shiro, observând furia și resentimentul din ochii lui Akira. Înainte ca Akira să poată reacționa, a simțit o strângere ușoară pe mână. S-a întors să se uite la Kaimera cu o expresie dureroasă.
- E ironic, nu-i așa, Kai? Îl cunosc pe cel care mi-a ucis mama de aproape treizeci de ani și n-am știut niciodată, a spus Akira, cu o voce presărată cu un sarcasm autoironic. Ochii i s-au umplut de lacrimi.
- Ce treabă are bunicul meu cu asta? a continuat să întrebe Akira.
- De fapt, persoana care m-a ajutat să mă ascund aici a fost bunicul tău, a spus doctorul Shiro. Akira l-a privit cu o expresie nedumerită.
- Bunicul tău știe cine a comis crima. De fapt, ar fi putut să mă reducă la tăcere ca să-l ajute pe făptaș, dar a ales să mă ajute în schimb. Cred că a lăsat soarta să te ghideze pentru a găsi singur răspunsul. Dacă ai rămâne nebănuitor, acest secret ar muri odată cu mine. Dar odată ce vei găsi răspunsul, bunicul tău îl va accepta în cele din urmă, a spus Dr. Shiro.
- Deci, ești vizat de cineva, iar Isamu te-a ajutat să te ascunzi aici, să-ți păstrezi secretul, în caz că într-o zi Akira va veni să caute el însuși răspunsurile? a întrebat Kaimera. I se părea că înțelegea oarecum raționamentul bunicului lui Akira.
- Da, bunicul tău m-a ajutat găsind pe altcineva care să îmi semne, făcând să pară că am fost redus la tăcere. Așa am reușit să stau aici confortabil, chiar dacă s-ar putea să pară că sunt închis pe această insulă, a continuat Dr. Shiro. Akira a strâns din dinți, venele din tâmple pulsându-i. Nu știa dacă ar trebui să fie supărat pe bunicul său sau nu. Era furios că bunicul său îi ascunsese adevărul, dar era și recunoscător că nu scăpase complet de dovezi.
- Putem avea aceste dovezi? a întrebat Kaimera, știind că Akira era furios în acel moment.
- Da, a răspuns Dr. Shiro, uitându-se la Akira.
- Știu că s-ar putea să fii supărat pe bunicul tău, dar și eu îl înțeleg, a răspuns Dr. Shiro. Akira nu a spus nimic, lăsându-l pe Kaimera să continue să-l interogheze timp de aproape o oră.
- Vă mulțumim pentru cooperare, doctore. După ce vom rezolva toate problemele, vom ruga pe cineva să vă contacteze. Și nu vă faceți griji pentru siguranța dumneavoastră; ne vom ocupa și de asta, a spus Kaimera. Dr. Shiro a dat din cap în semn de recunoaștere înainte ca Kaimera să se scuze, luându-l pe Akira de mână și conducându-l afară din casa doctorului Shiro spre mașina lui.
- Din moment ce bunicul meu l-a adus aici pe Dr. Shiro pentru siguranța lui, înseamnă că unii dintre oamenii lui l-ar putea supraveghea de la distanță? L-a întrebat Akira pe Kaimera odată ce au ajuns în mașină.
- Nu, am verificat totul. Oamenii bunicului tău au fost chemați înapoi acum zece ani pentru că toți ceilalți credeau că Doctorul Shiro era cu adevărat mort, a răspuns Kaimera. Akira a dat din cap în semn de înțelegere.
- Hai să ne întoarcem să vorbim cu bunicul tău, a spus Kaimera. Îi promisese bunicului lui Akira că îl va aduce pe Akira să vorbească, dar nu se aștepta să includă și acest aspect.
- Hmm, sigur mă duc, a răspuns Akira cu o voce calmă, înainte să-și sprijine capul de umărul puternic al lui Kaimera.
- Nu știu cum ar trebui să mă simt, a spus Akira, cu mintea goală, dar inima arzând de furie.
- Nu te voi opri dacă vrei să faci ceva, pentru că sunt mereu de partea ta. Oricine te rănește va suferi și mai mult, chiar dacă acea persoană este tatăl tău biologic, a spus Kaimera serios, pentru că persoana pe care Kaimera și Akira o bănuiau că a otrăvit-o pe mama lui Akira era tatăl lui Akira pe care Kaimera intenționează să-l investigheze în continuare, deși este 100% confirmat a fi tatăl lui Akira, sau poate mai există altcineva în spatele tuturor acestor lucruri.
- Dar bunicul meu? a întrebat Akira la rândul său. El a recunoscut că nu ar simți nicio durere sau tristețe dacă s-ar descoperi că tatăl său a fost cel care i-a otrăvit mama, pentru că nu mai simțea nicio legătură cu tatăl său. Dar cât despre bunicul său, oricât de mult i s-ar fi opus Akira, nu putea să nu fie dezamăgit dacă bunicul său a fost implicat în otrăvire.
- Cred că bunicul tău nu a avut nicio legătură cu otrăvirea mamei tale. Probabil a aflat mai târziu și era prea târziu să mai facă ceva pentru a o ajuta. Probabil a vrut să te protejeze atât pe tine, cât și pe tatăl tău, lăsând timpul să-și urmeze cursul. Altfel, l-ar fi ucis pe Dr. Shiro, a răspuns Kaimera. Akira a reflectat și a fost de acord cu Kaimera. Kaimera l-a îmbrățișat pe Akira și l-a sărutat ușor pe cap, arătându-i că este încă acolo.
Kaimera și Akira s-au întors imediat în orașul Hokkaido, deoarece aveau o licitație de obiecte rare la care trebuiau să participe a doua zi. Kaimera știa că Akira voia să-și elibereze emoțiile interioare chiar acum, dar era reținut de faptul că casa de aici nu are o zonă de antrenament, dar asta nu e o problemă pentru Kaimera.
- Unde mergem? a întrebat Akira după ce a coborât din avion și și-a dat seama că mașina nu se îndrepta spre casa de vacanță.
- Te voi duce la templu, a spus Kaimera. Akira părea nedumerit.
- De ce mă duci acolo? a întrebat Akira la rândul său.
- Te voi duce să te eliberezi, a răspuns Kaimera scurt.
- Eliberare? Vrei asta? Pur și simplu am putea face-o singuri, a spus Akira, cuvintele sale făcându-i pe subordonații săi să se înece aproape cu salivă, dar trebuiau să rămână calmi.
- He, he, de fapt o să te duc să-ți eliberezi furia. Pentru că dacă o eliberez altfel, te voi duce în dormitor, a spus Kaimera. Auzind acestea, Doya a oftat ușor, gândindu-se că Kaimera i se potrivea cu adevărat lui Akira.
- Hmm, e bine, a răspuns Akira. Deși părea că glumește cu Kaimera, în sinea lui voia să explodeze.
- Aș vrea ca cineva să trimită pe cineva să scape de mine, a spus Akira, adică voia să își dezlănțuie toată furia care mocnea în el asupra acelor oameni.
- Depărtează-te puțin de inamic, ca să te poți odihni confortabil, a spus Kaimera. Curând, au ajuns la templul pe care Kaimera îl amenajase în timp ce se aflau în avion.
- Îmi pare rău că vă deranjez atât de târziu, a spus Kaimera.
- E în regulă, pentru că oricum terenul de antrenament este al vostru, a spus însoțitorul templului care ieșise să-i întâmpine. Akira s-a uitat la Kaimera cu o expresie întrebătoare, dar nu intenționa să întrebe nimic acum. Apoi au mers spre spatele templului, într-o pădure densă. După ce au mers puțin, au dat peste un teren de antrenament atât pentru antrenament fizic, cât și pentru sabie, ceea ce l-a încântat foarte mult pe Akira.
- De ce există un teren de antrenament în templu? a întrebat Akira, întrucât nu auzise niciodată de el.
- Acesta este terenul de antrenament pentru unitatea Obi. Noi l-am construit. Nimeni nu poate intra aici fără permisiune, a spus Kaimera.
- Nu pune prea multă greutate pe gleznă, l-a avertizat Kaimera. Akira a rânjit satisfăcut. S-a dus la suportul de arme și a ales o sabie înainte de a se îndrepta direct spre manechinul de paie. Kaimera stătea aproape, gata să-l ajute dacă Akira s-ar fi rănit accidental.
- Voi trimite pe cineva să repare totul după aceea, i-a spus Kaimera însoțitorului templului după ce Akira și-a dezlănțuit întreaga putere, lăsând manechinul de antrenament complet distrus. Chiar și însoțitorul templului a înghițit în sec, uluit și neîncrezător. Akira s-a îndreptat spre Kaimera, leoarcă de transpirație.
- Nu sunt mulțumit, a răspuns Akira.
- Dacă nu ești mulțumit, atunci va trebui să mergem să tăiem copacii din jurul templului, a spus Kaimera. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- Serios? a întrebat Akira la rândul său, făcându-l pe însoțitorul templului să tresară ușor.
- Hmm, nu. Ești obosit. Hai să ne întoarcem. Cred că ceilalți probabil așteaptă, a spus Kaimera, referindu-se la Fei Long, Chun, Taiga și Ken, din moment ce Akira le dăduse lui Ken și Taiga o vacanță și nu-i luase cu el.
Akira a dat din cap în semn de aprobare, apoi i-a returnat sabia călugărului înainte să se întoarcă la mașină și să pornească direct spre casa lor.
- Ești bine? a întrebat Kaimera, pentru că Akira încă simțea puțină durere după ce făcuse dragoste cu Kaimera.
- Bine, lasă această durere fizică să-mi mascheze durerea emoțională, a spus Akira. Kaimera i-a șters ușor transpirația de pe linia părului lui Akira cu o batistă.
- Mai ai răbdare puțin și îți vei primi răzbunarea, a spus Kaimera.
- Nu crezi că l-aș putea ierta? întrebă Akira zâmbind. Kaimera chicoti încet.
- De ce să ne iertăm unii pe alții când avem șansa de a ne răzbuna? a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să izbucnească în râs de satisfacție în mașină.
- Voi folosi durerea acelor oameni ca să-mi ascund propria durere, spuse Akira serios, înainte să-și sprijine capul de umărul puternic al iubitului său. Kaimera îl îmbrățișă imediat pe Akira.
Amândoi erau absorbiți de propriile gânduri și planuri până când au ajuns la casa de vacanță. Toată lumea aștepta, iar mâncarea fusese comandată pentru că Kaimera trimisese un mesaj în timp ce Akira își descărca furia. Nu i-au întrebat ce făcuseră cei doi. Au discutat despre muncă, despre licitația de mâine, apoi s-au despărțit pentru a se odihni.
După ce Akira și-a terminat baia, Kaimera i-a masat picioarele, ceea ce l-a încântat foarte mult. Înainte de a se duce amândoi la culcare, Kaimera nu a făcut altceva decât să-l îmbrățișeze, dorind ca Akira să se odihnească suficient.
Capitolul 36
- De ce nu mi-ai tras-o o dată sau de două ori aseară? a întrebat Akira în timp ce luau micul dejun cu Fei Long și Chun, făcându-l pe Chun să se înece și pe Taiga să chicotească.
- Vreau să te odihnești, a răspuns Kaimera zâmbind.
- Uhu, uhu, a tușit Chun. Fei Long l-a bătut ușor pe spate și i-a întins o ceașcă de ceai. Chun a băut.
- Ce s-a întâmplat, Chun? Nu mânca așa repede, te vei îneca! a spus Akira.
- M-am înecat din cauza ta, Akira. Ai început brusc să vorbești despre..., a răspuns Chun. Akira a ridicat ușor din umeri.
- De ce nu putem spune asta? E normal pentru oameni, nu-i așa? Încă avem dorințe, nu-i așa, Taiga? Akira s-a întors să îl întrebe pe Taiga.
- Așa este. Ken și cu mine am făcut-o chiar de două ori aseară, a spus Taiga. Urechile lui Ken s-au înroșit ușor, dar și-a păstrat o față serioasă. Chun, auzind asta, a rămas uluit o clipă înainte de a ofta ușor, resemnat.
- Dacă Fei Long refuză vreodată să facă asta cu tine, poți pur și simplu să iei tu inițiativa. Nu fi timid, a adăugat Akira.
- Uhu, uhu, și Chun s-a înecat din nou.
- Hehe, nu-mi mai tachina elevul, a spus Kaimera. Akira și Taiga au chicotit, în timp ce Fei Long stătea cu un rânjet pe față, bătându-l ușor pe Chun pe spate.
- Licitația este în seara asta. Mergi undeva sau faci ceva în timpul zilei? a întrebat Fei Long.
- Am o ședință de lucru. Ieșiți voi, a spus Akira.
- Cred că nu trebuie să întreb despre Kaimera, nu-i așa? a spus Taiga în glumă, știind că Kaimera va rămâne cu siguranță cu Akira. Kaimera a zâmbit în schimb. După micul dejun, Ken l-a scos pe Taiga afară, iar Fei Long a făcut la fel. Akira era într-un apel video cu un prieten vorbind despre muncă. Nu-i spusese prietenului său despre cauza morții mamei sale, nevrând ca prietenul său să-și facă prea multe griji, Akira s-a întins pe podea după ce și-a terminat treaba, deoarece lucrase în timp ce stătea pe o pernă de pe podea. Kaimera a stat liniștit lângă el lucrând.
- Vrei să mergem într-o excursie, doar noi doi? a sugerat Kaimera. Akira a dat din cap și a ridicat privirea.
- Noi doi, nu-i așa? a întrebat Akira, pentru că în trecut, de obicei avea pe cineva care îl însoțea pentru siguranță ori de câte ori mergea undeva.
- Da, există vreun loc unde ai vrea să mergi în mod special? a întrebat Kaimera cu grijă. El credea că Akira merită să aibă puțin timp liber. Akira a rămas tăcut o clipă.
- Vreau să merg la grădina zoologică, a spus Akira, privind fix în tavan. Își amintea doar de două vizite la grădina zoologică în viața lui. Prima dată când l-a dus mama lui, iar a doua oară când a mers cu un grup de prieteni. După aceea, nu a mai mers niciodată din cauza responsabilităților sale. Nu era vorba că nu ar fi văzut animale în habitatul lor natural, chiar și unele rare, dar senzația de a merge efectiv la o plimbare este diferită. Akira își dorea foarte mult să meargă la un parc de distracții, dar circumstanțele nu i-au permis și nu voia să le facă probleme copiilor sau altcuiva din cauza lui.
- Bine, dar va trebui să porți haine mai groase, a spus Kaimera.
- O să-i chem pe oamenii noștri cu noi, dar vor fi împrăștiați, iar noi ne vom plimba împreună. Nimeni nu ne va urmări. Ești de acord? a întrebat Kaimera. Chiar dacă vor fi oameni care îi vor urmări, aceștia vor fi ținuți la distanță. Akira s-a gândit o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare.
- Bine, a spus Akira, înainte ca Kaimera să-l pună să se schimbe și apoi să meargă să vorbească cu Doya și să facă aranjamente cu gărzile de corp ale lui Akira.
În cele din urmă, Kaimera și Akira și-au început călătoria spre grădina zoologică. Kaimera a condus, Akira stând pe scaunul din dreapta au fost doar ei doi în mașină, în timp ce ceilalți bodyguarzi i-au urmat în vehicule mai mici.
Le-a luat ceva timp să ajungă la grădina zoologică, dar Kaimera și Akira nu se grăbeau deloc, chiar dacă aveau un eveniment la care participau în seara aceea.
În timpul călătoriei cu mașina, Akira părea destul de relaxat. A stat de vorbă cu Kaimera despre una și alta. Kaimera s-a oprit să cumpere niște gustări, iar Akira era foarte entuziasmat, chiar hrănindu-l, deși în mare parte mânca singur. Kaimera nu a obiectat; era pur și simplu fericit să vadă că Akira se bucură de mâncare.
La sosirea la grădina zoologică, au coborât din mașină. Kaimera l-a ținut de mână pe Akira și s-a dus să cumpere bilete, apoi au intrat împreună. Akira s-a uitat în jur cu ochi strălucitori, iar Kaimera a continuat să-i observe reacțiile, ceea ce l-a încântat foarte mult. Kaimera știa că Akira mai văzuse animalele de aici în habitatul lor natural înainte, dar asta a fost cu totul altceva.
- Uită-te la pinguini! Akira i-a strâns mâna lui Kaimera, care o ținea pe a lui, îndemnându-l să meargă împreună să vadă pinguinii.
- Cred că e același tip cu cei pe care i-am văzut la Turela de Gloanțe, a răspuns Akira. Turelă de Gloanțe este o navă pe care o folosesc pentru fabricarea diverselor arme, care este ancorată lângă Polul Nord.
- Uau, ăsta-i un urs polar! a exclamat Akira, trăgându-l de mână pe Kaimera ca să meargă cu el. Kaimera nu a obiectat.
- Crezi că mă pot lupta cu un urs polar? Akira s-a întors să îl întrebe pe Kaimera. Kaimera a chicotit ușor.
- De ce te-ai lupta cu el? a replicat Kaimera.
- Nu ai absolut deloc imaginație, a mormăit Akira în joacă, uitându-se urât la iubitul lui înainte să continue să privească alte animale. Când au văzut un spectacol de foci, Akira s-a întors imediat să se uite la Kaimera.
- Vrei să mergi să le vezi? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Chiar mă cunoști, a spus Akira. Kaimera a chicotit ușor. Cum ar fi putut să nu se înțeleagă, când Akira îl privea cu o privire atât de radiantă?
- Dacă vrei să te uiți, poți, a spus Kamera. Nu era neglijent în privința siguranței lui Akira, dar îl pusese pe Obi să verifice constant camerele pentru că voia să se concentreze asupra lui Akira cât timp acesta era în vacanță.
- Ura! a strigat Akira fericit, apoi l-a apucat pe Kaimera de mână și a mers cu el. La intrarea în zona spectacolului, au ales locuri ocupate în mare parte de părinți cu copiii lor. Akira nu a trebuit să aștepte mult până la începerea spectacolului. Sunetele vocilor copiilor umpleau aerul din jurul lor. Akira stătea cu brațul în jurul lui Kaimera, urmărind spectacolul cu aceeași entuziasm ca și copiii. Kaimera nu a putut rezista tentației de a-i face o poză lui Akira cu telefonul. Lui Akira nu-i păsa ce credeau cei din jur despre el – un bărbat de aproape patruzeci de ani atât de entuziasmat de un spectacol cu foci. Când spectacolul s-a terminat, Akira a bătut din palme cu entuziasm și i-a sugerat să meargă să vadă altceva. Deși au petrecut ceva timp la grădina zoologică, dar Kaimera a ținut sub control timpul, trebuind să se pregătească pentru licitație.
- Hm. Dacă ar fi să te compari cu un animal, care ar fi? a spus Akira în timp ce se îndreptau spre magazinul de suveniruri.
- Care ar fi? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Ca un șarpe, a spus Akira. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană, dorind mai multe explicații. Akira a chicotit.
- De fapt, șerpii sunt pașnici. Le place să trăiască liniștiți și nemișcați. Dar dacă cineva îi provoacă, vor riposta imediat. Dacă ai fi un șarpe, probabil ai fi unul veninos, pentru că îi muști și e mort, a spus Akira zâmbind. Kaimera nu a obiectat. Apoi au ajuns la un magazin de suveniruri. Akira a răsfoit articolele, dorind o jucărie de pluș cu un tigru, dar mai rămăsese doar una pe raft. Chiar când era pe punctul de a o ridica, un copilaș i-a smuls-o. Akira s-a uitat urât la copil cu o privire nemulțumită, uitând de sine pentru o clipă, făcându-l pe copil să tresară și să pară că e pe cale să plângă. Akira și-a țuguiat buzele, i-a întors spatele copilului și s-a uitat la Kaimera cu o expresie abătută.
- He, he, cred că probabil are mai multe, a spus Kaimera. Înainte ca Akira să poată spune ceva, cineva l-a tras de pantaloni. S-a întors și a văzut că era copilul care luase ultimul tigru de pluș.
- Poftim, i-a înmânat fetița ezitantă jucăria de pluș lui Akira. Akira a făcut o pauză.
- Ia-l pe ăsta. Îmi iau altul, a spus Akira, dându-se imediat înapoi de lângă copil. Kaimera s-a ghemuit apoi în fața copilului.
- Ia-o, micuțo. Îi iau alta nouă mai târziu, a spus Kaimera, vocea lui înmuindu-se. Fetița s-a uitat la jucăria din mână, apoi la Akira, alternând între cei doi.
Chiar atunci, mama copilului s-a grăbit spre ea.
- Mă scuzați, a greșit fiica mea cu ceva? a întrebat mama fetiței, părând îngrijorată și suspicioasă.
- Nu, copilul dumneavoastră este foarte cuminte. A vrut să ne dea jucăria, a spus Kaimera. Mama fetiței a oftat ușor. Un membru al personalului s-a apropiat apoi de ei, iar Kaimera a întrebat despre tigru de pluș. Membrul personalului a spus că sunt pe cale să se reaprovizioneze. Akira a luat tigrul pe care îl dorea și i-a șoptit lui Kaimera să o plătească pentru copil.
- Te-ai întors? Unde ai fost? a întrebat Taiga, văzându-l pe Akira cărând un tigru de pluș, în timp ce Kaimera avea în mână o geantă cu alte câteva plusuri.
- Am fost la grădina zoologică. V-am cumpărat niște suveniruri, a spus Akira, înainte de a lua punga de la Kaimera și de a le împărți plușurile lui Taiga și Chun, Fei Long, cât și lui Ken și Doya care erau prezenți. Taiga era destul de încântată de plușul pe care i-l cumpărase Akira, dar ceilalți zâmbiră stânjeniți, crezând că erau suficient de mari pentru a se juca cu plușuri. Văzând un pluș în brațele stăpânului lor, nimeni nu spuse nimic. Kaimera se uită la toți și chicoti încet, știind ce gândeau cu toții.
- N-ai spus că vei lucra? Ne-am întors și nu te-am găsit, ne întrebam unde ai plecat, a întrebat Taiga.
- La început nu plănuisem să merg nicăieri, dar Kaimera m-a invitat la o întâlnire, a spus Akira zâmbind. Taiga i-a zâmbit la rândul lui, văzând că Akira părea mai fericit și mai relaxat decât atunci când se întorsese de pe insula Rishiri.
- Șefu’, ai vrea să luăm cina înainte să mergem la licitație? a întrebat Ken. Akira a dat din cap, așa că Ken s-a oferit să comande mâncare pentru toată lumea. Akira le-a arătat apoi lui Taiga și lui Chun fotografiile cu animalele pe care le făcuse Kaimera și a început să le explice diverse lucruri.
- Se comportă ca un copil, i-a spus Fei Long încet lui Kaimera, observând comportamentul actual al lui Akira, o latură a lui pe care doar cei în care Akira avea încredere ar fi putut-o vedea vreodată.
- Hmm, pentru că atunci când era copil, nu a avut niciodată oportunitățile sau experiențele pe care le aveau alți copii, a spus Kaimera. Fei Long a dat din cap în semn de aprobare.
- Înțeleg perfect, pentru că nici eu nu am avut această ocazie, a răspuns Fei Long. Kaimera cunoștea bine istoria lui Fei Long și îi recunoștea priceperea și talentul care îl aduseseră până aici.
Eu au stat și au vorbit, apoi au cinat împreună înainte de a se separa pentru a se pregăti pentru licitație. Kaimera l-a contactat pe Obi pentru a avea grijă de siguranța lor și l-a rugat și pe Ren, care era acasă, să-l ajute ca test al abilităților sale. Cât despre Chun, Chimera l-a pus să participe la licitație alături de Fei Long, parțial pentru a-i dezvolta abilități sociale și pentru a-l ajuta să observe împrejurimile.
Au călătorit la eveniment într-o dubă VIP, urmați de două mașini cu gărzi de corp. La sosire, au atras atenția participanților. Când grupul lui Akira a coborât din mașină, ochii multor oameni s-au mărit la vederea lui Akira, dornici să-l cunoască. Cei care nu-l mai văzuseră niciodată pe Akira priveau cu curiozitate, întrebându-se cine erau acești oameni. În timp ce intrau la eveniment, era amenajat un fundal pentru a face fotografii cu vedetele prezente.
Evenimentul a fost considerat o promovare pentru licitație, dar grupul lui Akira a ales să treacă pe lângă el.
- Stai, stai! Nu faci poze mai întâi? a venit repede însoțitorul evenimentului să întrebe, dar Doya l-a împiedicat să se apropie de Akira.
- Nu, suntem aici pentru licitație, nu pentru a face o apariție publică, a răspuns Fei Long calm. Însoțitorul nu a îndrăznit să mai spună nimic sau să deranjeze prea mult grupul lui Akira. Odată ce grupul lui Akira a intrat în sală, un oficial i-a salutat și i-a întrebat despre bilete. Doya i-a înmânat biletele tuturor. Văzând numele și biletul lui Akira, oficialul a devenit mai respectuos și i-a condus la locurile de pe al doilea rând, care era foarte intim. Akira a fost destul de mulțumit de acest lucru. De pe locurile lor, puteau vedea clar scena și ceilalți oameni de dedesubt. Kaimera stătea observând, pe oricine era familiar sau suspect, pentru a asigura siguranța lui Akira.
Ei au stat de vorbă, urmărind ce obiecte erau scoase la licitație. Organizatorii dezvăluiau obiectele în prealabil pentru a atrage oamenii să participe. Akira, de exemplu, știa că o sabie antică pe care și-o dorea se afla printre obiectele scoase la licitație, motiv pentru care a decis să vină.
Când evenimentul era pe punctul de a începe, toată lumea și-a ocupat locurile. Animatorul a urcat pe scenă pentru a ține discursul de deschidere, iar licitația a început. Akira a privit indiferent, fără a arăta niciun interes deosebit pentru altceva, deoarece aștepta doar sabia. Apoi a urmat licitația pentru un biwa, un instrument muzical creat de cel mai mare meșteșugar din lume și singurul de acest fel. Acest lucru l-a interesat foarte mult pe Taiga, deoarece îi plăcea acest instrument.
- Licitează. Dacă nu e de ajuns, voi acoperi eu restul, a spus Akira.
- E în regulă, am destule economii. Dacă chiar nu-mi permit, nu e mare lucru, a spus Taiga zâmbind înainte de a se alătura licitației. Pe măsură ce licitația creștea, Taiga a calculat că nu va mai licita. Nu era că nu avea destui bani, dar își stabilise o limită în minte pe care nu voia să o depășească. Cu toate acestea, Ken a câștigat licitația pentru el și a achiziționat instrumentul, aducându-i-l lui Taiga. Taiga a fost profund recunoscător și a spus că va împărți costul. Ken nu a obiectat, știind că nu îl putea refuza pe Taiga.
- Kai, a strigat Akira cu blândețe când i-a văzut pe cuplul Ken Taiga șoptind între ei despre obiectul pe care îl câștigaseră la licitație.
- Nu-ți face griji, o să o primești, a spus Kaimera. Fei Long și Chun au chicotit. Fei Long și Chun nu au licitat pentru nimic pentru că nu aveau ce își doreau, până când nu au ajuns la katana pe care Akira o viza. Chimera ridica masa de licitație în numele lui Akira, care stătea lângă el.
Licitația a fost acerbă deoarece o persoană a licitat împotriva lui Akira, dar Akira a continuat să liciteze mai sus fără a da semne de stres.
- Cine e de cealaltă parte? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Probabil e un om de afaceri taiwanez bogat, a răspuns Ken, judecând după poziția în care stătea așezat.
- Numele meu este Jia Hao, a răspuns Fei Long.
- Îl cunoști? întrebă Akira scurt. Fei Long dădu din cap în semn de aprobare.
- M-a invitat odată să lucrez cu el când eram un bătăuș de stradă, dar am refuzat. Așa că a trimis oameni să-mi dea o lecție, dar am reușit să mă ocup de toți. Apoi, s-a implicat în probleme familiale și a devenit preocupat de asta, nemaifiind atent la mine, a răspuns Fei Long.
- Consideră-l un vechi dușman, a spus Akira. Kaimera a continuat să ridice licitația, ajungând în cele din urmă la nouăzeci și șapte de milioane de yeni. Jia Hao nu a mai licitat, iar Akira a achiziționat fericit katana.
- Ești cel mai bun, a spus Akira, frecându-și capul de brațul lui Kaimera.
- Ce e așa grozav la asta? Ne-am luptat cu bani, a replicat Kaimera, stârnind râsete în rândul tuturor înainte ca licitația să continue. După ce licitația s-a încheiat, grupul lui Akira s-a dus să ridice sabia și să plătească, doar pentru a se întâlni cu grupul lui Jia Hao, care era acolo pentru a ridica un alt obiect licitat. A urmat o ceartă aprinsă cu Fei Long, dar Akira a ignorat-o, deoarece Fei Long a spus că se va ocupa el de asta. Akira s-a dus să aștepte la mașină. Curând, Fei Long, Chun și subordonații lor au sosit să li se alăture.
- Cum a fost? a întrebat Akira. Feilong a chicotit ușor înainte de a se uita la Chun.
- Nu mă pot compara cu limba ascuțită a lui Chun, a spus Fei Long. Chun a zâmbit ușor, spre marea satisfacție a Akirei, înainte ca amândoi să plece.
Masashi știa că Akira participa la licitație și nu voia să rateze această ocazie. Traseul pe care l-a urmat Akira trecea prin munți și păduri, fiind ideal pentru o ambuscadă.
- A venit un avertisment, a spus Kaimera.
- Cineva ne pândește, pentru că Obi trimisese un semnal.
- Cine? a întrebat Akira pe un ton normal.
- Probabil sunt oamenii lui Masashi, a răspuns Kaimera.
- Hmm, trebuie să pregătesc ceva? a întrebat Akira zâmbind.
- Nu e nevoie, mă voi ocupa singură. Voi folosi aceeași dronă pe care am folosit-o ca să vă ajut pe nava lui Fei Long, a spus Kaimera.
- Te voi ajuta, s-a oferit imediat Chun, dorind să încerce să controleze el însuși o dronă ucigașă. Kaimera l-a contactat pe Obi, instruindu-l să se pregătească să trimită drona imediat, iar acesta l-a pus pe Chun să se așeze pe scaunul de lângă el, învățându-l pe parcurs. Akira stătea fredonând o melodie, strângând sabia în mână, bine dispus, complet neînfricat de evenimentele care urmau să se desfășoare.
Chun a pilotat drona către locația indicată de Obi și a tras imediat cu arma montată pe dronă spre oamenii care se ascundeau acolo. Deoarece avea un senzor de imagine termică care detecta căldura corpului uman, știa unde se afla toată lumea.
- Gata! a spus Chun, încântat că reușise.
- Asta e tot? S-a terminat? a întrebat Taiga în glumă.
- De ce? Vrei să încerci să te lupți, Taiga? a întrebat Akira.
- Nu prea vreau să mă lupt, a spus Taiga zâmbind.
- M-am gândit doar că s-ar putea să fie ceva interesant. Akira a chicotit încet.
- Uneori, lupta excesivă este obositoare. E mai bine să folosești orice activități mai puțin solicitante pe care le poți face, a răspuns Akira. Nu era obsedat de luptă tot timpul; uneori se simțea obosit de ea, trăind-o constant. În timp ce vehiculul lor trecea pe lângă ascunzătoarea inamicului, au găsit o liniște pașnică. Toată lumea fusese rezolvată.
- Și cum rămâne cu trupurile lor? a întrebat Chun cu curiozitate.
- Cineva va curăța zona mai târziu, a răspuns Kaimera, întrucât unitatea Obi se ocupa deja de problemă. Curând, s-au întors în camerele lor, discutând și aranjând călătoria de întoarcere. Ken și Taiga nu se vor întoarce cu ei, deoarece Akira voia să rămână, să se odihnească și să petreacă ceva timp împreună. După ce au căzut de acord, fiecare s-a dus pe drumul său la culcare.
- Chiar o să dormi îmbrățișând sabia aia? a întrebat Kaimera când l-a văzut pe Akira întins pe pat, strângând în brațe sabia pe care o câștigase la licitație.
- Da, a răspuns Akira zâmbind.
- Între sabia mea și sabia aceia...? a întrebat Kaimera cu un rânjet. Akira s-a uitat la centrul corpului lui Kaimera, deoarece Kaimera o asemănase cu o sabie.
- Hm, sabia ta e mult mai importantă decât asta, a spus Akira, apoi s-a ridicat imediat și a pus sabia pe raftul din colțul camerei și s-a întors la Kaimera, iar Akira a petrecut toată noaptea îmbrățișând și folosind sabia lui Kaimerea.
🐯...🐯...
- Ce! Toți oamenii noștri au dispărut? Vocea lui Masashi a răsunat de furie și șoc când a primit un raport de la subordonații săi. Îi trimisese să investigheze ambuscada lui Akira, dar raportul spunea că nu au putut găsi niciunul dintre oamenii lui, doar o baltă de sânge.
- Unde au dispărut? Dacă sunt morți, nu ar trebui să le găsim trupurile? a întrebat din nou Masashi pentru că i s-a spus că nu a fost găsit niciun cadavru, ceea ce l-a făcut pe Masashi să pară tulburat.
- Verifică din nou, în caz că se ascund undeva. Sună-mă când termini, a ordonat Masashi din nou înainte de a închide.
- Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Riku pe Masashi, care se afla întâmplător acolo la momentul respectiv.
- Oamenii mei care au fost trimiși să se ocupe de Akira au dispărut. Tot ce am găsit au fost pete de sânge, a răspuns Masashi.
- Și cum rămâne cu Akira? a continuat să întrebe Riku.
- Au scăpat, a răspuns Masashi. Deși nimeni nu raportase nimic, erau câțiva oameni care supravegheau reședința lui Akira.
- De ce e atât de greu de ucis? mormăi Riku frustrat. Indiferent de câte ori încerca să-l asasineze pe Akira, supraviețuia întotdeauna. Parțial datorită gărzilor sale de corp iscusite și, eventual, cuiva care îl ajuta în secret – în opinia lui Riku, probabil era unul dintre prietenii străini ai lui Akira care stătea cu el în acea perioadă.
- Intenționez să aștept mai întâi să se întoarcă, apoi o să mă gândesc cum să mă descurc cu prietenul său, a spus Masashi. Riku a dat din cap în semn de aprobare.
- Și care e progresul în privința liderului familiei? l-a întrebat Masashi pe Riku. Fața lui Riku s-a încordat ușor.
- Nu știu încă. Bunicul nu a făcut nicio mișcare, dar l-a avut în minte pe Akira de la început, a răspuns Riku.
- Atunci de ce nu încearcă partea voastră să-și consolideze puterea asasinându-l pe actualul lider și numind pe cineva din partea voastră drept nou lider al familiei? L-a instigat Masashi.
- Dacă tot e să facem asta, va trebui să-i eliminăm pe toți cei din partea bunicului Isamu, a răspuns Riku, dar în adâncul sufletului, se gândea în secret la același lucru ca Masashi.
- Uite, dacă ai nevoie de ajutor de la mine, spune-mi. Sunt gata să trimit oameni să te sprijine, a spus Masashi pe un ton serios.
- Nu vrei să-l ajuți pe Akita? La urma urmei, el este descendentul direct al marelui lider, a întrebat Riku curios.
- Hm, ai văzut, Akita. Nu e bun la nimic și e și prost, a spus Masashi, în timp ce vorbeau doar el și Riku. Akita era ocupat să administreze cazinoul.
- Așa este. Bunicul nici măcar nu pare interesat de el, a răspuns Riku, înainte de a se așeza din nou să discute problemele de serviciu cu Masashi, încercând să găsească o soluție.
Ziua următoare
Astăzi, Akira, Kaimera, Fei Long, Chun și gărzile de corp se vor întoarce acasă, în capitală, în timp ce Ken și Taiga își vor continua vacanța în Hokkaido, așa cum le-a spus Akira.
- Îmi doresc o călătorie plăcută, i-a spus Akira lui Taiga zâmbind în timp ce se pregăteau să urce în mașină pentru a merge la aeroport.
- Da, a răspuns Taiga, înainte ca grupul lui Akira să urce în mașină și să se îndrepte direct spre aeroport.
Călătoria a decurs fără probleme până au ajuns în capitală. S-au întors direct acasă să se odihnească. Akira și-a așezat sabia pe care o câștigase la licitație în camera lui cu săbi, când a ieșit din camera de colecții, l-a întâlnit pe Kaimera care venea spre el.
- Unde ai fost? a întrebat Akira.
- M-am dus și am vorbit cu oameni de partea bunicului tău, a răspuns Kaimera. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- Despre ce vrei să vorbim? a întrebat Akira.
- Te anunț doar că te voi duce la casa bunicului tău la cină în seara asta, spuse Kaimera serios, făcându-l pe Akira să tacă o clipă. Vorbise mai devreme cu Kaimera despre cum ar fi discutat cu bunicul său despre moartea mamei sale la întoarcerea lor.
- Hmm, a răspuns Akira cu un murmur înăbușit.
- Atunci hai să ne odihnim mai întâi. Rar ai ocazia să tragi un pui de somn în timpul zilei, a spus Kaimera zâmbind, înainte să-l ia pe Akira de mână și să-l conducă în dormitor.
- Hei, dacă îmi pierd controlul asupra emoțiilor, poți încerca să mă oprești, a spus Akira spre sfârșitul după-amiezii. După ce s-a odihnit, a continuat să lucreze până când a venit timpul să ia cina la casa bunicului său. El și Kaimera s-au pregătit imediat.
- Ești sigur că te vei opri dacă îți interzic? a întrebat Kaimera tachinându-l.
- Da, tu ești excepția de la toate pentru mine, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit satisfăcut. Cei doi au mers mână în mână spre casa bunicului lui Akira, fără să-și mai ascundă relația. Oamenii bunicului lui Akira i-au privit în secret, dar nu au îndrăznit să spună nimic. La sosirea la casa bunicului lui Akira, un apropiat a deschis ușa sălii de mese pentru ca Akira și Kaimera să intre. Bunicul lui Akira, așezat, s-a uitat la cei doi și apoi la cele două mâini împreunate.
- Hm, a mormăit bunicul Akirei, enervat.
- De ce? Ești gelos pe mine? a întrebat Akira, făcându-l pe bunicul său să se încrunte.
- De ce aș fi gelos pe tine? Stai jos, a spus bunicul Akirei. Kaimera știa că Akira spusese asta în glumă pentru a-și înăbuși curiozitatea despre trecut. Cu permisiunea lui, Kaimera și Akira s-au așezat în fața bunicului lor, unul lângă altul.
- Ai vrea să mănânci mai întâi și apoi să vorbești sau să mănânci și să vorbești în același timp? a întrebat bunicul Akirei.
- Mănâncă tu întâi, pentru că mi-e teamă că eu nu voi putea mânca, a spus Akira calm. Bunicul lui Akira a dat din cap, iar mâncarea a fost servită. Au mâncat în tăcere până s-au săturat, apoi s-au mutat în sufragerie ca să bea ceai și să stea de vorbă. Kaimera a ținut mâna lui Akira, strângând-o ușor și în mod repetat.
- Vreau să vorbesc cu tine despre preluarea poziției de lider al familiei, a început bunicul Akirei.
- Înainte să vorbim despre asta, aș vrea să spun ceva mai întâi, l-a întrerupt Akira, întrucât problema liderului clanului nu era prea importantă pentru el.
- Despre ce să vorbești? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Cauza morții mamei mele, a început Akira. Bunicul lui Akira a înlemnit, mâna de pe ceașca de ceai i s-a blocat și sprâncenele i s-au încruntat de surpriză.
- Și despre Dr. Shiro, a adăugat Akira. Fața bunicului său a devenit imediat serioasă.
Capitolul 37
Bunicul Akirei a pus ceașca de ceai din mână pe masă și s-a uitat la Akira cu o expresie sumbră.
- Ce vrei să știi? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- Cine mi-a ucis mama? a întrebat Akira direct. Bunicul său a făcut o pauză, știind că Akira probabil știa deja totul.
- Dacă ai ști cine ți-a ucis mama, ce i-ai face acelei persoane? a întrebat bunicul Akirei la rândul său.
- O să îi fac ce i-a făcut mamei mele, a spus Akira, cu vocea rece și ochii arzând.
- Ești sigur că poți să-i faci asta acelei persoane? a întrebat din nou bunicul său.
- Hm, chiar dacă e bunicul meu, tot aș îndrăzni să iau măsuri, a spus Akira, pentru că știa foarte bine că bunicul său nu avea nicio legătură cu moartea mamei sale, ci doar a ajutat la mușamalizarea ei.
Doar o parte din asta era adevărată. Bunicul lui Akira a oftat ușor auzind asta, în timp ce Kaimera a stat tăcută, ascultând, deoarece oricum susținea toate acțiunile lui Akira.
- Pe cine suspectezi? Bunicul Akirei nu l-a numit pe făptaș, dar l-a întrebat la rândul său pe Akira.
- Nu mă îndoiesc, sunt sigur că e el. Am nevoie doar de confirmarea bunicului, a spus Akira ferm, presându-l pe bunicul său, înainte ca amândoi să amuțească.
- Niciodată nu m-am gândit că dorința mea ca fiul meu să întâlnească o persoană bună ar ruina viața cuiva, a spus bunicul Akirei, privind cu o privire goală spre grădină.
- Nu încerc să îi iau partea tipului ăla, dar cred că un prost ca el trebuie să fi fost spălat pe creier sau poate a mai fost cineva implicat, a spus bunicul Akirei, exprimându-și gândurile.
- Fie că e deștept sau prost, e parțial responsabil pentru moartea mamei mele, a subliniat Akira, încercând să-l împiedice pe bunicul său să folosească inteligența sau prostia drept scuză pentru asta.
- Te întreb serios, de ce ai ales să păstrezi secretul? Dacă tot ai de gând să-l ascunzi, de ce nu l-ai redus la tăcere pe Dr. Shiro? a întrebat Akira. Chiar dacă știa deja unele dintre motive din presupunerile sale și aleu lui Kaimera, totuși voia să le audă chiar din gura bunicului său pentru a-și alina durerea din inimă, să știe că măcar bunicul său încă se gândea la el.
- Am ținut secretul pentru că e fiul meu. Chiar dacă e inutil, tot e fiul meu. Dar uitându-mă la tine, ești nepotul meu. Cum aș fi putut să-ți spun, aveai doar zece ani, că tatăl tău a fost implicat în moartea mamei tale? A trebuit să-ți acopăr ochii și urechile, făcându-te să crezi că mama ta a murit pur și simplu de o boală, ca să nu-ți confrunți tatăl impulsiv într-un moment în care nu aveai puterea sau priceperea de a lupta împotriva unui adult. Bunicul Akirei a vorbit pe un ton serios.
- Pe atunci, mă gândeam doar că, dacă tu și tatăl tău v-ați putea împăca în viitor, voi păstra secretul. Și dacă ai fi suficient de mare ca să afli de ce a murit mama ta, ai avea suficientă putere să ai grijă de tine, exact așa cum ai și acum, a răspuns bunicul Akirei. Akira a înțeles perfect ce voia să spună bunicul său și știa, de asemenea, că dacă ar fi știut când avea zece ani, el era doar un copil, s-ar fi năpustit asupra tatălui său și poate s-ar putea să fie și el eliminat. Pentru că nu dădea niciun semn că ar ști, tatăl său nu a acționat, crezând că își va putea controla fiul în viitor.
- Deci acum, dacă aș face ceva, ar accepta bunicul? a întrebat Akira la rândul său.
- În trecut, i-am dat multe șanse, dar se pare că nu a apreciat niciodată bunele mele intenții. Acum, intenționez să-ți predau ție conducerea familiei. Depinde de tine cum o gestionezi. Sunt foarte bătrân acum și vreau să mă pensionez, a spus bunicul Akirei resemnat. Știa că nu-l putea împiedica pe Akira să facă ceea ce urma să facă.
- Ce te face să crezi că aș accepta poziția? a întrebat Akira. Bunicul lui Akira s-a întors să se uite la Kaimera.
- Dacă accepți poziția și promiți să faci familia noastră să prospere de acum încolo, atunci pot accepta și eu relația ta cu Kaimera. Știu că, fie că o accept sau nu, oricum nu-ți va păsa, dar n-ar fi mai bine dacă un bătrân ca mine ar recunoaște oficial acest lucru, ca un bătrân de partea ta? a sugerat bunicul Akirei. Akira a zâmbit ușor în timp ce se gândea la ceva.
- Da, voi accepta oficial funcția de conducere de la bunicul meu. Dar în ziua în care voi prelua funcția, voi rezolva problemele nerezolvate. Sper că bunicul meu nu va obiecta la asta, a spus Akira serios. Fața bunicului său părea puțin încordată.
- Nu crezi că o să transformi o zi bună într-una afurisită? a întrebat bunicul Akirei, nedumerit.
- Nu-i așa că am reușit să-mi demonstrez abilitățile de lider decisiv arătându-le atâtor oameni? Și consider asta o modalitate de a curăța familia de paraziți, a spus Akira nonșalant, în contrast puternic cu atitudinea sa anterioară. Bunicul său a rămas tăcut.
- Chiar... ai de gând să-ți omori tatăl? a întrebat bunicul său din nou. Akira a chicotit ușor.
- Nu intenționez să-l omor, dar îl voi face să sufere. Chiar dacă ar vrea să moară, nu ar putea. Asta e mai satisfăcător, a rânjit Akira.
- Cât despre ceilalți, mă voi ocupa de ei în funcție de caz, a spus Akira, subliniind că nu intenționa să se ocupe doar de tatăl său. Bunicul lui Akira a rămas tăcut, adâncit în gânduri.
- Ei bine, atunci voi găsi o zi pentru a organiza ceremonia de predare a conducerii pentru tine. Pregătește-te. Va fi curând. Nu vreau să mai lungesc asta, a spus bunicul Akirei. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Bunicul lui Akira s-a uitat apoi la Kaimera.
- De acum înainte va trebui să-ți încredințez ție sarcina de a-l susține pe Akira, a spus bunicul Akirei pe un ton serios.
- Nu-ți face griji, îl susțin întotdeauna, a spus Kaimera pe un ton serios înainte ca Akira să se scuze și să se întoarcă acasă.
Kaimera și-a luat telefonul și a citit mesajul de la Obi, care tocmai sosise, înainte de a ridica ușor o sprânceană.
- Toată treaba asta e atât de complicată și putredă, a spus Chimera, făcându-l pe Akira să se întoarcă și să se uite imediat la el.
- De ce? Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira la rândul său.
- Am primit niște informații de la Obi. N-o să-ți vină să crezi că se pot întâmpla astfel de lucruri în familia ta, a spus Kaimera înainte să-l conducă pe Akira să intre în cameră și să-i arătat Akirei informațiile pe care le obținuse. Akira a rămas uluită, exact așa cum se așteptase Kaimera.
După conversația cu bunicul lor, Akira și Kaimera nu l-au mai văzut. Cu toate acestea, știau că se pregătea în liniște pentru ceremonia de succesiune și nu făcuse încă un anunț oficial. În curând, bunicul lor avea să-i adune pe toți bătrânii și rudele pentru a-i informa despre asta.
Astăzi, Kaimera și Akira zboară spre Hong Kong pentru a inspecta mărfuri împreună cu Fei Long. Fei Long l-a luat acum pe Chun înapoi cu el, dar Chun îl ajută în continuare pe Kaimera de la distanță.
- Salut, i-a salutat Shun pe Kaimera și Akira în timp ce ajungeau la casa lui Fei Long pentru a aștepta sosirea transportului lor.
- Bună, a răspuns Akira, apoi s-a dus să se așeze pe canapea.
- Astăzi, te voi duce să inspectezi mărfurile în mijlocul mării. Nu-ți face griji în privința inspecției; am rezolvat totul. După ce inspecția va fi completă, putem face o plimbare plăcută cu barca, a spus Fei Long.
- Ca data trecută, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, și prietenii mei vor fi acolo. Sunteți de acord, domnule Akira? Sau preferați puțină intimitate? Spuneți-mi doar. Voi discuta niște afaceri cu prietenii mei, a întrebat Fei Long.
- Bine, atunci ne vom despărți pur și simplu, a spus Akira, exact ca ultima dată când se urcase pe navă cu Fei Long. Fei Long aranjase ca prietenii lui să fie într-o zonă separată de cea a lui Akira.
- Va fi distractiv cu o mulțime de oameni, a spus Akira, uitându-se la Kaimera.
- Ești bine în ceea ce privește siguranța mea? L-a întrebat Akira pe Kaimera, în caz că Kaimera era îngrijorat pentru siguranța lui.
- Faptul că sunt aici e de ajuns, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut înainte de a întinde mâna să-i cuprindă obrajii iubitului său.
- Ești cel mai drăguț, a spus Akira, făcându-l pe Chun să se înece cu apa pe care o bea. Akira l-a privit scurt.
- Ce s-a întâmplat cu tine, Chun? a întrebat Akira în felul său obișnuit.
- Hehe, doar comparam cum seamănă cuvântul «drăguț» cu Kaimera, a spus Chun sincer. Akira a chicotit, în timp ce Kaimera a zâmbit ușor, nu era nemulțumit și nici jenată.
- E suficient că e drăguț în ochii mei, nu-i așa? Akira s-a întors și a dat din cap către Kaimera, care apoi a clătinat jucăuș capul lui Akira.
- E ca și cum mi se pare drăguț Akira, interveni Kaimera, făcându-l pe Shun să zâmbească ironic cuplului din fața lui. În ochii lui Chun, cuvântul „drăguț” era departe de adevărul despre cei doi. Dar dacă i-ai fi întrebat dacă sunt nemiloși, nu ar fi negat deloc. Au stat, au vorbit și s-au relaxat până seară, apoi s-au pregătit să se îmbarce pentru a inspecta încărcătura. Iahtul lui Fei Long urma să fie ancorat în altă parte; urmau să inspecteze mărfurile mai întâi cu barca cu motor.
Inspecția a decurs bine. Toate articolele au ajuns complete și nedeteriorate. Kaimera a efectuat o verificare de securitate amănunțită și nu a găsit nimic suspect. După ce au verificat totul au pornit spre docul iahtului lui Fei Long.
- Când văd nava, îmi amintesc de Roman, a spus Akira, deoarece prietenul său are o afacere în construcția de nave comerciale și de croazieră. La îmbarcare, Fei Long a condus grupul lui Akira pe puntea a doua, în timp ce prietenii lui au rămas pe puntea inferioară. Cu toate acestea, puteau accesa puntea superioară printr-o scară laterală, ocolind grupul lui Akira. Cu toate acestea, oamenii lui Fei Long au servit băuturi. Chun a rămas cu grupul lui Akira, fără a se alătura prietenilor lui Fei Long.
- De ce nu te duci jos și te distrezi cu prietenii tăi? a întrebat Akira, sprijinindu-se de pieptul puternic al lui Kaimera savurând briza mării, cu un pahar de vin în mână.
- Prieteni? Nu am niciun prieten, sunt doar prietenii lui Fei Long, a răspuns Chun. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- De ce, nu te-a prezentat prietenilor lui? a continuat Akira, curios. Chun a făcut o pauză.
- Ba da, dar nu mă înțeleg cu ei. Există o singură persoană cu care pot vorbi, dar nu vreau să mă implic, a explicat Chun în continuare.
- Deci accepți «statutul»? a întrebat Kaimera calm. Chun a dat din cap.
- Dar ce a spus Fei Long? a întrebat din nou Akira, simțindu-se enervat în numele lui Chun.
- Fei Long a spus să nu-mi fac griji. Dacă cineva mă tratează urât, ar trebui să-i spun, a spus Chun. Lui Chun nu părea să-i pese prea mult de această problemă și nici măcar nu părea interesat de prietenii lui Feilong.
- Ori de câte ori am probleme cu prietenii lui, Fei Long îmi ia întotdeauna partea. De aceea nu-mi pasă ce spune cineva despre mine, a adăugat Chun.
- Nu cred că Fei Long însuși nu a fost cineva care a crescut înconjurat de bogăție? Datorită efortului și abilităților sale a ajuns atât de departe, a spus Akira din propria perspectivă. Nu l-a disprețuit deloc pe Fei Long; de fapt, chiar i-a recunoscut abilitățile.
- Știi, oamenii ăia nu sunt toți bogați. Sunt doar cei care au uitat de ei înșiși, a spus Chun nonșalant. Akira și Kaimera au dat din cap în semn de înțelegere, dar înainte să poată spune ceva, garda de corp a lui Akira s-a mișcat să blocheze două femei în ținute strâmte și dezvăluitoare, care se uitau insistent la Akira și Kaimera.
- Am vrut doar să toastăm cu ei, a spus tânăra femeie, asigurându-se că Akira o poate auzi, gândindu-se că văzând fete atât de frumoase l-ar determina să le permită să se prezinte.
- E incomod. Vă rog să plecați, a spus Akira calm. Și garda de corp a luat cuvântul, rugându-le pe cele două femei să plece, dar se pare că acestea au refuzat.
- De ce stă el acolo? Sau e aici să vă servească de băut? Femeia se referea la Chun, care stătea acolo, lucru pe care Akira îl știa, dar se prefăcea că nu-l știe.
- Cine e tipul ăla despre care vorbești? a întrebat Akira.
- Chun, a spus femeia, privindu-l pe Chun cu o expresie disprețuitoare.
- Trebuie să fii atent. E un hoț mărunt. S-ar putea să-ți fure ceva scump fără să-ți dai seama. Chun nu a dat niciun semn că ar fi stresat sau nemulțumit de cuvintele femeii.
- Așa cum vă place vouă, fetelor, să furați cardurile de credit ale bătrânilor și să le folosiți ca să cumpărați lucruri, nu-i așa? a replicat Chun, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- Despre ce prostii vorbești? Nu mă acuza! a exclamat tânăra femeie.
- Nu vă mai văicăriți! Îmi tulburați plăcerea. Sunt într-o dispoziție bună. Plecați, a spus Akira sever, făcându-le pe cele două femei să tresară ușor înainte ca gărzile lui Akira să le escorteze pe puntea inferioară a navei.
- Ești un discipol al lui Kaimera, nu-i așa? Probabil vei putea să te răzbuni, a spus Akira zâmbind. Chun a înțeles exact ce voia să spună Akira.
- Desigur, spuse Chun zâmbind. Acum era priceput la hacking și se gândea că ar putea să-l folosească pentru a le da o lecție celor care îl disprețuiau.
- Deci, care este progresul în ceea ce privește perturbarea acelor rețele de „call center”? a întrebat Kaimera.
- Încă mai fac probleme. Recent, eu și Ren le-am spart conturile bancare și am transferat 100.000 de dolari către o fundație pentru copii. Ar fi trebuit să fie mai mult, dar au transferat banii dinainte, a raportat Chun. Kaimera a dat din cap satisfăcut.
- Și ce a spus generalul Zhou? a întrebat Akira, întrucât Kaimera a fost cel care l-a contactat direct pe generalul Zhou.
- Am auzit că îl urmăresc în prezent pe generalul Shu, dar nu va mai dura mult, pentru că i-am trimis deja coordonatele lui, a spus Kaimera.
- Știu că Riku încearcă să găsească o modalitate de a-l ajuta, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Ei bine, dacă a avut norocul să nu fie acolo când a fost arestat generalul Shu, ar fi supraviețuit, a răspuns Kaimera.
- Hm. Se pare că lucrurile se vor aranja curând, mai ales în ziua în care voi prelua oficial conducerea familiei, a spus Akira, pentru că acea zi avea să fie ziua în care avea să rezolve în sfârșit toate problemele care persistau.
- Mă scuzați, te-a deranjat cineva de jos tocmai acum? a întrebat Fei Long.
- Doar puțin, dar i-a spus lucruri răutăcioase lui Chun, s-a plâns Akira, înainte ca Kaimera să-l ciupească ușor de obraz.
- Serios, Chun? L-a întrebat imediat Fei Long pe Chun.
- Da, dar nu trebuie să le spui nimic, pentru că mă voi ocupa eu, a răspuns Chun serios, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut înainte de a-i face un semn de aprobare cu ambele mâini.
- Excelent! Mai degrabă așa! spuse Akira zâmbind. Fei Long îi zâmbi la rândul lui, întrucât oricum nu avea de gând să-l împiedice pe Chun.
- Dacă aș putea să-mi ridic degetul mare de la picior, aș face-o, dar mi-e prea leneș să-mi scot șosetele, a spus Akira.
- Doar degetul mare de la mâini e de ajuns, a răspuns Shun imediat. Akira a izbucnit în râs.
- În fine, trebuie să vă cer din nou scuze lui Akira și Kaimera, a spus Fei Long. De asemenea, a fost nemulțumit când a aflat că femeia nu-i ținuse cont de avertismente. În timp ce stăteau, beau și vorbeau, femeia încerca să se plimbe în sus și în jos pe acoperiș și să se uite frecvent la Akira și Kaimera, dar nu primea nicio atenție în schimb și nu îndrăznea să-i mai deranjeze până când s-au despărțit și nimeni nu-l mai deranja pe Akira.
- Hei, Chun, trebuie să ai grijă de Kai al meu, a spus Akira dis-de-dimineață. Întrucât Kaimera îl ducea pe Chun la unitatea OB staționată în Hong Kong în ziua respectivă, în timp ce Akira urma să se întâlnească cu partenerul de afaceri al lui Fei Long, așa că au fost nevoiți să se despartă.
- Domnule Akira, vă înșelați? Abia pot avea grijă de mine, cum pot avea grijă de Kaimera? Eu sunt cel care trebuie îngrijit, a răspuns Chun. Akira a chicotit ușor înainte de a se apropia și a-i cuprinde talia lui Kaimera din față, frecându-și fața de umărul puternic al acesteia.
- O să-mi fie atât de dor de tine. Lasă-mă să respir adânc și să-mi umplu plămânii cu parfumul tău, a spus Akira, trăgând adânc aer în piept. Kaimera l-a strâns ușor pe Akira de ceafă înainte de a se apleca să-l sărute pe frunte în fața tuturor. Chun și-a întors fața în secret, simțindu-se jenat, dar cei doi nu le-au acordat nicio atenție celorlalți.
- Prefă-te că nu ne-am văzut de zile întregi. Ne vom vedea în seara asta, a spus Kaimera, mângâind ușor gâtul și capul lui Akira.
- Îți voi asigura protecția ta la sediul OB, l-a asigurat Kaimera pe Akira. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se îndepărta pentru a urca în mașină cu Feilong. Chimera și Chun au urcat și ei în aceeași mașină, Chun la volan. Niciunul dintre ei nu avea pe cineva care să-i urmărească, deoarece nu erau supuși aceleiași supravegheri ca Akira. Prin urmare, Kaimera i-a pus pe toți să-l însoțească pe Akira și Fei Long. Kaimera l-a dus pe Chun la unitatea OB pentru a-l prezenta, în cazul în care dorea ca Chun să se ocupe de vreo treabă la birou. De asemenea, i-a eliberat lui Chun un permis de acces. Kaimera a început imediat să-l monitorizeze pe Akira, instruindu-l pe Chun cu privire la proceduri. Akira, însă, nu a avut nicio problemă cu asta.
Kaimera i-a ordonat lui Obi să aibă grijă de Akira de la distanță, în timp ce el se ocupa de alte sarcini pentru Roman și îl învăța pe Chun. În jurul orei trei după-amiaza, Fei Long l-a sunat să spună că îl aduce pe Akira înapoi la reședință. Kaimera a decis atunci să-l ia și el pe Chun înapoi.
- Ați dori să trecem pe la piața de produse proaspete, domnule Kaimera? Aș vrea să-l vizitez puțin pe copil, a întrebat Chun, părând puțin ezitant, din moment ce oricum era pe drum.
- Copilul pe care îl ajuți și de care ai grijă, nu-i așa? a întrebat Kaimera la rândul lui, pentru că Chun îi povestise despre el.
- Da, a răspuns Chun.
- Sigur, a răspuns Kaimera.
- Voi vedea ce pot cumpăra să gătesc pentru Akira. Chun a zâmbit fericit înainte de al conduce pe Kaimera la piața locală, vechiul său loc de muncă.
- Ăă, domnule Kaimera, ați dori să veniți cu mine sau ați prefera să mergeți la cumpărături cât așteptați? a întrebat Chun.
- Mă duc la cumpărături cât timp tu îți vezi de treabă, a spus Kaimera, înainte de a se despărți pentru a merge la cumpărături în altă direcție. Silueta lui înaltă și impunătoare ieșea în evidență în piață. La început, vânzătorii au ezitat să-l salute, dar când l-au auzit vorbind chineză, s-au apropiat de el ca să stea de vorbă și să le recomande produsele într-un mod prietenos. După ce și-a ales articolele, Kaimera s-a dus să-și pună cumpărăturile în mașină și l-a sunat pe Akira să-l întrebe dacă mai are nevoie de ceva.
(„Alo?”) Akira a răspuns la apel.
- Există ceva anume pe care ai vrea să-l mănânci în seara asta? Tocmai am trecut pe la piața de produse proaspete, a întrebat Kaimera, chiar dacă el cumpărase deja niște lucruri.
(„Ai de gând să gătești?”) a întrebat Akira entuziasmat.
- Da, a răspuns Kaimera.
(„Orice e în regulă, ce vrei tu. Dacă e vorba de mâncarea ta, mănânc orice.”) a răspuns Akira pe un ton vesel. Kaimera era pe punctul de a-i răspunde lui Akira, dar ochii lui au zărit o reflexie în oglinda retrovizoare a mașinii de lângă el, arătând pe cineva îndreptând o armă spre el.
Bang...
S-au auzit împușcături, urmate de țipete de panică din partea vânzătorilor și cumpărătorilor din piață.
- Ah...
Kaimera s-a încruntat ușor, privind sângele care îi curgea de pe umăr. Văzând o armă îndreptată spre el, s-a eschivat repede, dar glonțul i-a atins umărul.
(„Împușcături! Ce s-a întâmplat, Kai!”) se auzi vocea Akirei la telefon.
- Te sun eu înapoi, a răspuns calm Kaimera, auzind vocea lui Akira. Nu era niciun semn de panică sau tensiune. Și-a scos pistolul de la brâu, a pus un amortizor, a găsit un unghi din care să privească spre cealaltă parte și a ripostat imediat.
Bang
- Auh! a strigat celălalt în timp ce Kaimera l-a împușcat direct în piept. Ceilalți care fuseseră cu el au căutat repede adăpost, plănuind inițial să se repeadă și să îl împuște din nou pe Kaimera. Kaimera s-a uitat sub mașină. Putea distinge picioarele celuilalt grup după mișcări și tipul de pantofi pe care îi purta.
Bang
- Au! a strigat un adversar în timp ce era împușcat în picior, făcându-l să cadă la pământ. Acest lucru i-a permis lui Kaimera să tragă din nou, dar cealaltă parte a continuat să tragă asupra lui Kaimera intermitent. Kaimera a inspectat zona și a căutat adăpost înainte de a alerga spre un alt vehicul pentru a se apropia cât mai mult de inamic, ignorând sângele care îi curgea din umăr. A reușit să se poziționeze în spatele grupului inamic, exact când Chun sosea să-l ajute. Kaimera i-a făcut semn lui Chun să creeze o distragere a atenției. Chun și-a folosit arma pentru a trage aparent un foc, așa cum i-a ordonat Kaimera, făcându-i pe inamici să se concentreze asupra lui Chun și să nu observe că Kaimera ajunsese în spatele lor.
- Ah! Au răsunat strigăte după ce Kaimera i-a împușcat pe atacatori în coapse, aruncându-i la pământ, cu sângele șiroind din ei. Kaimera s-a repezit spre ei, smulgându-le armele din mâini. Chun s-a repezit să-l ajute, știind că acum era în siguranță.
- Trage-i pe tipii ăia acolo, a strigat Kaimera. Chun a târât apoi încă două persoane care fuseseră împușcate mai devreme în parcare, printre strigătele de durere ale celor care fuseseră împușcați. Odată ce s-au adunat cu toții, erau cinci persoane în total. Localnici au început să se adune când au văzut că totul era în ordine și că sosise poliția.
- Stai! Pune arma jos! a răsunat vocea unui ofițer de poliție, în timp ce Kaimera încă avea o armă în mână. Kaimera s-a întors să privească cu o expresie calmă înainte de a-și băga arma în buzunarul jachetei.
- V-am spus să lăsați arma jos! a strigat din nou vocea polițistului.
- Domnule locotenent, sunt eu, a strigat Chun, dându-se la o parte ca să le permită polițiștilor să-i vadă fața.
- O, Chun, ce se întâmplă? Și persoana asta...? a întrebat polițistul, care îl cunoștea pe Chun.
- Acesta este domnul Kaimera. El este cel care a fost atacat într-o ambuscadă și împușcat de acești tipi. Doar se apăra. Domnul Fei Long poate garanta pentru asta, a spus Chun, folosind numele lui Fei Long. Acest lucru i-a determinat pe ofițerii de poliție să-și pună armele deoparte și să se apropie imediat de Chun, arătându-le suspecți răniți celorlalți ofițeri și chemând o ambulanță.
- Putem să-i lăsăm pe acești oameni în seama poliției deocamdată? s-a întors Kaimera să întrebe.
- Bine, a răspuns Chun. Kaimera și-a dat seama atunci că acest grup de polițiști avea probabil legături cu Fei Long.
+ Dar ești rănită acum. Vei merge la spital sau ar trebui să-l sun pe medicul personal al lui Fei Long, să vină acasă? a întrebat Chun. Kaimera a apăsat calm o batistă pe rana sângerândă.
- Hai să mergem acasă, a răspuns Kaimera. Știa că, dacă ar merge la spital, Akira l-ar urma cu siguranță și că ar putea fi dificil să-l protejeze. Dar acasă, Akira ar fi fost în siguranță. Chiar dacă el însuși era rănit, Kaimera a pus siguranța iubitului său pe primul loc.
- Domnule locotenent, o să iau acum persoana rănită. Dacă trebuie să o interogați sau să faceți orice altceva, vă rog să mă contactați, a spus Chun. Polițistul a dat din cap și i-a permis lui Chun să îl ducă pe Kaimera la mașină. În timp ce Chun se întorcea acasă, Kaimera l-a sunat imediat pe Akira.
(„Kai, ce s-a întâmplat? Unde ești acum?”) a răsunat vocea frenetică a lui Akira. A trebuit să se abțină să îl contacteze pe Kaimera, temându-se că ar putea să îl distragă într-un moment atât de critic, și să aștepte cu răbdare ca el să-l contacteze. Între timp, i-a ordonat lui Fei Long să trimită pe cineva să investigheze ce se întâmplase.
- Cineva m-a atacat și a încercat să mă împuște, dar m-am descurcat. Acum mă întorc spre casă, a răspuns Kaimera. Akira s-a simțit oarecum ușurat, deoarece faptul că Kaimera a răspuns pe un ton normal l-a asigurat că era cel puțin în siguranță și că viața lui nu era în pericol.
(„Bine, bine, eu și Feilong ne întoarcem. Pe curând.”) a spus Akira pe un ton serios înainte ca Kaimera să închidă.
- Ești incredibil de puternic, chiar și după ce ai fost împușcat și sângerezi așa, a spus Chun. La început, Chun era în secret îngrijorat pentru Kaimera, dar văzând că cealaltă persoană părea relaxată, chiar apăsând o batistă pe rană fără să dea semne de durere, se simți oarecum mai calm.
- Am fost rănită mai rău decât atât, a răspuns Kaimera, întrebându-se cât de furios ar fi fost Akira dacă ar fi știut că e rănit.
- Bine, du-l înăuntru, i-a spus Fei Long subordonatului său înainte de a închide și a se întoarce să se uite la Akira, care stătuse tăcut de când închisese apelul cu Kaimera.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Oamenii mei au spus că Chun l-a sunat pe medicul meu personal să vină acasă, a spus Fei Long.
- Ce s-a întâmplat? Cine e rănit? a întrebat Akira imediat, pentru că nu îl întrebase pe Kaimera cu un moment în urmă.
- Kaimera a fost împușcat, dar probabil nu e grav. Altfel, nu te-ar putea suna, a mințit Fei Long. Expresia feței lui Akira s-a răcit auzind asta, dar nu a spus nimic, așteptând să ajungă repede la casa lui Fei Long.
Capitolul 38 - 18+
- Imediat ce mașina s-a oprit în fața reședinței lui Fei Long, Akira nu a așteptat ca cineva să-i deschidă portiera. A coborât repede din mașină și s-a uitat la majordomul lui Fei Long care îl aștepta.
- Unde este Kaimera? a întrebat Akira cu o voce severă.
- E la infirmerie, răspunse imediat majordomul.
- Condu-mă acolo, a spus Akira. Fei Long, care îl urmase, l-a condus repede spre clădirea din spate, pe care o amenajaseră drept cabinet de prim ajutor, în caz că voia să evite să meargă la spital și să cauzeze probleme. Akira a mers repede fără să vorbească cu nimeni până au ajuns la cabinetul de prim ajutor. Fei Long a deschis imediat ușa și a intrat.
- Unde este Kaimera? a întrebat imediat Fei Long, văzându-l pe Chun stând acolo.
- E în cameră. Doctorul coase rana, dar m-a rugat să aștept afară pentru că nu vrea nicio infecție, a spus Chun, făcându-l pe Akira, care era pe punctul de a păși spre camera în care se afla Kaimera, să se oprească o clipă și să stea nemișcat, temându-se că, dacă ar intra înăuntru, i-ar putea cauza probleme lui Kaimera.
- Ce s-a întâmplat? Akira s-a întors să-l întrebe pe Chun. Chun a explicat apoi, pentru că Kaimera îi povestise ce se întâmplase în mașină înainte ca Chun să alerge să-l ajute.
- Deci, pe scurt, acei oameni au fost luați de locotenentul Wu, nu-i așa? L-a întrebat Fei Long pe Chun.
- Da, a răspuns Chun.
- Am nevoie de toți acei oameni. Te descurci? l-a întrebat Akira pe Fei Long cu o voce calmă, știind foarte bine că nu era doar o întrebare, ci mai exact era ceea ce Akira își dorea de la el.
- Da, domnule, a spus Fei Long, înainte de a se întoarce să-i ordone subordonatului său să contacteze poliția. Fei Long avea să le vorbească personal, în timp ce Akira stătea cu pumnii strânși.
- Cât de grav rănit este Kai? l-a întrebat Akira pe Chun ca să se asigure.
- A fost zgâriat la umăr, dar vă pot spune că nu e nimic grav. Kai e incredibil de dur. Chiar și după ce a fost împușcat, a reușit totuși să-i împuște pe toți acei tipi, a spus Chun sincer, parțial pentru a-l liniști pe Akira. Expresia lui Akira părea să se lumineze auzind asta, dar sprâncenele îi erau încă ușor încruntate. Curând, Fei Long s-a întors.
- O să rog pe cineva să-i aducă pe oamenii ăia aici, a spus Fei Long, după ce deja rezolvase lucrurile cu poliția. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Se pare că îl vizează în mod special pe Kai. Cine sunt? a spus Akira surprins. Dacă ar fi fost întrebat cine are mai mulți dușmani, el sau Kaimera, cu siguranță ar fi el. Kaimera a operat mai ales în umbră și puțini oameni știu de ce este capabil sau pe cine ajută din culise. Acesta este motivul pentru care Kaimera are foarte puțini dușmani.
Crak
Sunetul unei uși care se deschidea a răsunat și, după o clipă, un doctor de cincizeci de ani a ieșit, ușor surprins când a văzut pe cineva stând rigid în fața ușii.
- Putem intra acum? a întrebat Akira imediat.
- Da, a răspuns doctorul. Akira nu a mai spus nimic. A mers direct în sala de tratament și l-a găsit pe Kaimera stând calm pe pat. Umerii lui puternici erau înfășurați în tifon alb, cămașa îi fusese scoasă și avea niște pete de sânge uscat pe corp. Akira a strâns din dinți. Nu era supărat pe Kaimera, ci pe oricine îl rănise. Kaimera a întins o mână spre Akira, iar Akira l-a luat de mână, apoi s-a apropiat imediat de Kaimera.
- În afară de umăr, te doare și în altă parte? a întrebat Akira.
- Nu, a răspuns Kaimera sincer. Akira l-a sărutat imediat pe Kaimera, iar Kaimera l-a sărutat la rândul lui. Acest lucru i-a făcut pe Fei Long și Chun, care îi urmaseră, să se întoarcă cu spatele pentru ca cei doi să se poată bucura de sărutul lor pasional. Akira a tremurat ușor, dar el a mușcat buza lui Kaimera, iar Kaimera l-a mușcat la rândul lui până când ambele buze s-au umflat și au devenit roșii înainte de a se retrage.
- Sunt rănită, a spus Kaimera cu un ușor rânjet.
- Știu, pentru că și eu sufăr, a răspuns Akira. Durerea la care se referea Akira nu era fizică, ci durerea din inima lui de a vedea persoana pe care o iubea suferind. Nu era prima dată pentru ei; mai trecuseră prin asta înainte.
Au fost răniți de multe ori, chiar mai rău decât asta, dar dacă li s-ar oferi o alegere, nu ar vrea ca cealaltă persoană să fie rănită deloc.
Fei Long și Chun, auzindu-i pe cei doi vorbind, s-au întors încet și s-au apropiat. Akira mângâia ușor bandajul de pe umărul puternic al lui Kaimera.
- Doctorul a spus că ai pierdut ceva sânge, dar nu îți pune viața în pericol, așa că nu ai nevoie de o transfuzie de sânge, a spus Fei Long, după ce îl întrebase deja pe doctor înainte de a intra. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare, deoarece doctorul îi spusese același lucru.
- Zece copci, a spus Chun.
- Mai puțin, a răspuns Kaimera.
- Fei Long a trimis oameni să-i aducă pe atacatori aici. Îi voi interoga eu însumi, a spus Akira pe un ton serios.
- Sunt japonezi, a spus Kaimera, reușind să-i distingă. Akira s-a încruntat imediat. Dacă ar fi fost din Europa sau America, Akira nu ar fi fost surprins, dar știind că erau japonezi ar fi putut însemna că motivul era el.
- Dacă voiau să mă atace într-o ambuscadă, de ce te-au atacat, nu pare logic. Din ce a spus Chun, se pare că au vrut intenționat să te omoare, a spus Akira.
- Sau poate cineva știe că Kaimera este cel care te ajută Akira, așa că vor să scape de el că apoi să scape de tine, a speculat Fei Long.
- Poate, a răspuns Akira, păstrând o atitudine calmă și stăpână pe sine. Nu era vorba că furia i se potolise, dar Akira a ales să și-o înăbușe, întrucât persoana din fața lui nu făcuse nimic greșit. Apoi, Kaimera i-a strâns ușor mâna.
- Respiră adânc. Nu intra în panică. Sunt în siguranță, spuse Kaimera direct, citind expresia feței lui Akira. Akira se opri o clipă înainte de a respira adânc, așa cum îi spusese Kaimera.
- Și tu expiri? a întrebat Akira, făcându-i pe Fei Long și Chun să se oprească o clipă, incapabili să țină pasul cu schimbarea bruscă de dispoziție a lui Akira. Kaimera a chicotit ușor, știind că Akira încerca tot posibilul să-și controleze emoțiile.
- Hehe, expiră! Nu poți pur și simplu să inspiri, a spus Kaimera, scărpinându-se în cap.
- Ne putem întoarce în cameră să ne împrospătăm? a spus Akira.
- Poți merge în camera ta acum. Doctorul va veni din nou mâine să curețe rana, a spus Fei Long înainte ca Kaimera să se dea jos din pat. Akira a luat apoi celălalt braț al lui Kaimera, cel nerănit, și a mers cu el, urmat de Fei Long și de Chun, până au ajuns în camera lor.
- Dacă mai ai nevoie de ceva, spune-mi, spuse Fei Long ca o remarcă de rămas bun, știind că Akira voia să fie singur cu Kaimera.
- Bine. Când ajung oamenii aceia, anunță-mă, a spus Akira. Fei Long i-a luat la cunoștință cuvintele înainte de a-l lua pe Chun. Apoi, Akira l-a condus pe Kaimera în dormitor.
- Vreau să fac un duș, a spus Kaimera.
- Îi voi face o baie, a răspuns Akira. Din fericire, Kaimera nu-și rănise piciorul, altfel Akira nu l-ar fi putut căra. Akira l-a ajutat pe Kaimera să-și scoată pantalonii. Kaimera era complet gol când Akira l-a pus pe Kaimera să se așeze în cadă și i-a așezat brațul rănit pe marginea căzii ca să nu se ude.
- De ce nu faci o baie cu mine? Îl invită Kaimera. Akira nu obiectă. Se dezbrăcă și el, apoi șterge cu grijă petele de sânge uscate înainte de al spăla ușor pe Kaimera. Mâinile sale, bătătorite de la mânuirea sabiei, mângâiau încet corpul lui Kaimera în timp ce îl soala, dar acest lucru stârnea și o anumită senzație în Kaimera, făcându-i să i se umfle organele genitale. Akira își miji ușor ochii.
- Ești rănit și încă ai chef? întrebă Akira. Furia lui se potolise oarecum, dar nu complet, până când nu se ocupă de persoanele care îl rănise pe Kaimera.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Ai brațul rănit, ești sigur că poți face asta? a întrebat Akira în glumă.
- Nu-mi folosesc brațul. Dacă vrei, fă-o tu pentru mine, a răspuns Kaimera, încercând parțial să-l înveselească pe Akira.
- Atunci o să-mi folosesc gura ca să îți fac pe plac mai întâi. Te doare atât de tare, nu depune prea mult efort. În plus, vreau să-mi păstrez energia pentru alte lucruri mai întâi, a spus Akira zâmbind. Nu voia să rămână fără energie înainte de a putea interoga grupul care l-a atacat și a împușcat pe Kaimera.
Akira se așeză între picioarele lui Kaimera și îi mângâie erecția cu mâna, Kaimera s-a uitat la Akira cu ochi strălucitori.
- Mmm, a gemut Kaimera imediat ce limba mică a lui Akira i-a lins vârful penisului fierbinte, stimulându-l rapid până când o senzație de furnicături s-a răspândit în tot abdomenul inferior, făcându-i mușchii abdominali să se încordeze și să devină vizibili.
- Mmm, gura ta e atât de caldă, ah, a gemut Kaimera în timp ce Akira îi lua penisul fierbinte în gură, mângâindu-l și sugându-l alternativ. Sunetul mângâierii s-a amestecat cu gemetele kui Kaimera. Akira s-a uitat la fața iubitului său și a văzut privirea pasională din ochii lui Kaimera. Akira și-a folosit mâna pentru a mângâia părțile la care nu pute ajunge, alternând cu strângerea și tachinarea testiculelor. Akira a continuat să îl încânte pe Kaimera cu gura o vreme, până când mâna nevătămată a lui Kaimera i-a prins părul.
Strânsoarea lui Akira s-a mărit, știind că Himera era pe cale să se elibereze și-a grăbit ritmul buzelor.
- Ahhh, Kaimera și-a dat capul pe spate și a gemut, eliberându-și sperma în gura lui Akira. Akira a lăsat-o să se prelingă pe la colțurile gurii sale înainte de a-și retrage buzele.
- A ta e atât de mare, încât mi-a obosit puțin gura, a spus Akira zâmbind înainte ca Kaimera să îl tragă pe Akira spre el pentru un sărut, ignorând complet faptul că sperma lui era încă în gura lui Akira. Cei doi s-au sărutat pasional înainte ca Akira să împingă pieptul puternic al lui Kaimera la o parte.
- Grăbește-te și fă un duș ca să poți lua cina și să-ți iei medicamentele, a spus Akira, deoarece doctorul îi prescrisese medicamente. Apoi, Akira i-a scăldat cu grijă atât pe Kaimera, cât și pe el însuși, până când au fost gata.
- Ar trebui să vin cu tine? a întrebat Kaimera. După ce au terminat de cinat și au stat puțin să digere mâncarea, Fei Long l-a întrebat pe Akira dacă vrea să meargă în celulă.
Când a ajuns în ascunzătoarea sa subterană? Grupul care l-a atacat pe Kaimera erai acolo. Deși unii primiseră tratament anterior, starea lor nu este bună, în special cel care a fost împușcat direct în piept. Acum zace într-o celulă, abia respirând.
- Ar trebui să te odihnești. După ce termin cu interogatoriul, mă voi grăbi să te îmbrățișez, a spus Akira zâmbind. Inima îi ardea de dorința de a le da o lecție celor închiși.
- Nu te răni, a subliniat Kaimera.
- Hm, poate ar trebui să-ți spui asta ție mai întâi, a replicat Akira, dar fără nicio seriozitate sau resentiment față de Kaimera. Kaimera a zâmbit pur și simplu ușor.
- Bine, te voi aștepta să te întorci și să mă îmbrățișezi, a spus Kaimera. Akira a zâmbit ca răspuns înainte ca Kaimera să se întoarcă în dormitor să se odihnească. Apoi, Akira a plecat cu Fei Long și Chun.
Fei Long l-a condus pe Akira la clădirea din spatele infirmeriei, unde o scară ducea la subsol. Doya l-a urmat pe Akira, ținând sabia, știind că stăpânul său va avea nevoie. Când ușa s-a deschis, Akira a văzut cinci bărbați zăcând într-o grămadă. Cei care nu erau grav răniți priveau cu ochi speriați.
- Hmm... fața ta îmi pare familiară, a spus Akira, privind un bărbat așezat lângă perete, cu ambele picioare înfășurate în tifon alb.
- Și mie mi se pare familiar, a adăugat Doya.
- Cine te-a trimis? a întrebat Akira calm, dar nimeni nu a scos o vorbă. Akira și-a întins mâna spre Kaiya, care i-a întins mânerul sabiei sale, ținând teaca, astfel încât Akira să poată scoate doar lama. O katana strălucitoare a fost dezvăluită, o priveliște amenințătoare. Akira a învârtit încet sabia.
- Bine, vei spune adevărul sau trebuie să tai ceva mai întâi? a amenințat Akira din nou. Acum, o persoană zăcea aproape de moarte, în timp ce celelalte patru se priveau nervoase, întrebându-se ce să facă în continuare.
- Fie că răspund sau nu, oricum te vei descurca cu noi, nu-i așa? a replicat cealaltă persoană.
- Așa este, a răspuns Akira.
- Hei! Un strigăt de șoc și teroare a răsunat când Akira și-a folosit katana pentru a-l înjunghia pe bărbatul aflat în stare critică în stomac, făcându-l să cadă nemișcat. Era clar că probabil nu va supraviețui.
- Din moment ce prietenul tău este practic pe moarte oricum, doar îl ajut să-i reduc suferința, a spus Akira cu un zâmbet crud, înainte de a îndrepta vârful sabiei sale, din care picura sânge, spre bărbatul care inițial țipase.
- Bine, să-ți spun? Sincer, nu mi-e greu să-mi dau seama cine va trimis. Vă țin aici pentru că vreau să știu motivele, a răspuns Akira, pentru că voia să știe de ce au încercat să îl asasineze pe Himera.
- Ah! a țipat bărbatul care țipase la Akira, ținându-se de urechea din care țâșnea sânge. Akira și-a lovit rapid sabia, retezându-i bărbatului urechea instantaneu. Chun, văzând asta, a rămas uluit, deoarece nu-l mai văzuse niciodată pe Akira dând cuiva o astfel de lecție.
- Sabia mea este foarte ascuțită. A meritat prețul mare, a spus Akira, admirându-și propria sabie. Acest lucru i-a făcut pe oamenii lui Fei Long să se simtă în secret norocoși că sunt de partea lui Akira.
- Cine te-a trimis? a subliniat Akira fiecare cuvânt, ochii lui strălucind în timp ce se uita fix la bărbatul cu urechea tăiată.
- De ce mi-ai răni omul? a întrebat Akira din nou.
- Noi... noi doar am urmat ordinele, a bâlbâit celălalt bărbat.
- Asta înseamnă că ținta ta este doar Kaimera? a continuat să întrebe Akira.
- Da, a răspuns cealaltă persoană.
- Dacă nu vor să spună cine i-a trimis, ar trebui să investighez pentru tine? a întrebat Chun nerăbdător, după ce fusese învățat de Kaimera.
- Câte minute? a întrebat Akira, făcându-l pe Chun să realizeze că trebuia să găsească răspunsul cât mai repede posibil.
- Nu mai mult de o jumătate de oră, a răspuns Chun, înainte de a face fotografii cu telefonul tuturor celor capturați și de a fugi afară să adune informații.
- Bine, cât timp îl așteptăm pe Chun, hai să ne distrăm puțin a spus Akira cu o voce amenințătoare, înainte ca un strigăt trist să izbucnească din subsol.
Între timp, Kaimera auzea totul din subsol, prin cerceii pe care îi purta Akira. Deși nu vedea nimic, își putea da seama cât de mult se distra iubitul său, judecând după râsul lui în timpul actului. La scurt timp după aceea, Chun s-a întors în subsol.
- Oh... Chun se opri o clipă când văzu starea celor din subsol care îl atacase pe Kaimera. Erau acoperiți de sânge. Oamenii lui Fei Long și Akira stăteau afară, cu expresii calme. Chun tresări ușor când simți mirosul înțepător de sânge.
- Bine, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Chun cu un zâmbet, cu sângele stropit pe obraz.
- Păi, acești oameni sunt ai familiei Kashima, a raportat Chun.
- Ah, deci aceștia sunt oamenii lui Masashi, a spus Akira. În acel moment, toți oamenii închiși erau într-o stare jalnică și incapabili să vorbească.
- Bine, îți las ție gunoaiele astea, Fei Long. Sunt într-o dispoziție mai bună acum, i-a spus Akira lui Fei Long, care stătuse acolo tot timpul. Fei Long a confirmat ordinul.
- Doya, pune-i pe oamenii noștri să se ocupe de cazinoul lui Masashi, le-a ordonat Akira oamenilor săi înainte de a-i da lui Doya sabia să o curățat. Apoi Akira s-a întors, iar toată lumea a executat imediat ordinele lui Akira.
Akira s-a întors în dormitor și l-a găsit pe Kaimera așteptându-l. Akira i-a zâmbit ușor iubitului său.
- Ți-am pregătit cada cu apă ca să te poți îmbăia. După ce ai depus puțin efort ți-ar prinde bine o baie în apă caldă, a spus Kaimera, chiar dacă Akira deja făcuse o baie mai devreme.
- Mă cunoști foarte bine, a spus Akira zâmbind. Kaimera s-a apropiat și a șters ușor pata de sânge de pe obrazul lui Akira cu o cârpă.
- Data viitoare, nu lăsa sângele altor oameni să te atingă. Nu știi niciodată ce boli ar putea avea, a subliniat Kaimera.
- Ah, am uitat. Eram atât de ocupat să mă gândesc cum să-i fac pe oamenii ăia să sufere pentru că mi-au rănit persoana iubită, a spus Akira, uitându-se la brațul împușcat al lui Kaimera.
- În fine, ar trebui să te duci să faci o baie, a spus Kaimera, conducându-l pe Akira la baie. Akira s-a dezbrăcat și s-a relaxat în cada caldă, în timp ce Kaimera stătea pe margine, vorbind cu el.
- Știi că acei tipi sunt oamenii lui Masashi, nu-i așa? a spus Akira, știind că Kaimera putea auzi.
- Știu, a răspuns Kaimera.
- Atunci de ce te vizează pe tine? Sunt sigur că niciunul dintre ei nu știe încă despre relația noastră. Știu doar că ești prietenul meu care a venit în vizită și mă ajută puțin, și-a exprimat Akira suspiciunile.
- Dacă ar fi să ghicesc, cred că probabil și-au dat seama că sunt în spatele tuturor problemelor cu care se confruntă, pentru că au început să intre în panică exact când am ajuns, a spus Kaimera, exprimându-și gândurile, din moment ce nu ascultase mereu sau să verifice constantă grupului lui Masashi s-ar putea să îl fi făcut să rateze ceva.
- Deci vor să mă schilodească, nu-i așa? mormăi Akira, începând să fie de acord cu ce spusese Himera, pentru că exista un singur motiv pentru care oamenii l-ar fi atacat pe Kaimera.
- Recunosc că am făcut o greșeală de data asta, pentru că am crezut că nu le va păsa atât de mult de mine, și-a recunoscut Kaimera greșeala.
- Nu greși prea des, pentru că s-ar putea să te pierzi, iar eu nu sunt încă pregătit să te pierd, a spus Akira serios, privindu-l pe Kaimera. Kaimera a mângâiat ușor obrazul lui Akira.
- Nu vreau să te pierd și nu vreau să te văd trist. De acum înainte, voi avea mai multă grijă de mine și nu voi mai fi așa nepăsător, a promis Kaimera. Akira și-a frecat ușor obrazul de mâna lui Kaimera.
- Vreau să fac sex cu tine chiar acum. Ce ar trebui să fac? a întrebat Akira zâmbind.
- N-ai spus că nu vrei să mă străduiesc prea mult? L-a tachinat Kaimera. Akira a scos un mic chițăit.
- Uitându-mă la asta, ești într-o formă bună, iar rana e minoră. O voi face eu însumi, a spus Akira zâmbind. Kaimera a chicotit ușor.
Și acum, Kaimera și Akira erau goi pe pat, cu Kaimera stând rezemat de tăblia patului, cu mâna lui nevătămată strângându-i părul lui Akira în timp ce Akira își folosea gura pentru a mângâia erecția lui Kaimera, pregătind-o pentru penetrare. Akira i-a pus cu abilitate un prezervativ lui Kaimera. Buzele lor s-au întâlnit din nou și s-au sărutat intens. Deși Akira voia să fie mai dur cu Kaimera, s-a abținut pentru a nu-l răni prea tare.
- Sunt gata. Tu ești? a întrebat Akira zâmbind.
- Sunt pregătită de ceva vreme, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor înainte de a apuca penisul lui Kaimera și de a se așeza în poala lui puternică. Akira și-a lubrifiat propriul pasaj îngust cu gel, pregătindu-se temeinic înainte de a-și apăsa încet șoldurile pe erecție. Vârful penisului a alunecat treptat în deschizătura strâmtă.
- Uh, a gemut Akira, simțind strângerea și contracția.
- Doar să nu te rupi, a continuat Kaimera să-și tachineze iubitul. Akira și-a strâns ușor buzele, concentrându-se să-și apese încet partea inferioară a corpului, dar voia și să-i răspundă lui Kaimera.
- Nu-l voi rupe, ah, altfel nu voi avea unul de folosit. Ahh... e așa mare, a răspuns Akira, gemând în același timp.
Sop...
- Mmm, Akira se apăsă complet, până când erecția a dispărut complet în corpul lui. Akira și-a îngropat fața și l-a mușcat pe Kaimera de umărul nevătămat. Kaimera nu spuse nimic; chiar se întoarse să-l sărute pe Akira pe tâmplă. Kaimera însuși își stăpânea emoțiile în timp ce Akira se încorda în mod repetat în jurul penisului său. Odată ce corpul său se obișnui, Akira se mișcă imediat în sus și în jos, fără să atingă deloc umărul rănit al lui Kaimera. A început prin a se mișca încet.
- Mmm, a gemut Kaimera, copleșit de plăcere. Akira s-a lăsat pe spate, sprijinindu-i picioarele cu mâinile în loc să se țină de umerii lui puternici, oferindu-i lui Kaimera o vedere clară asupra părții superioare a corpului și a organelor genitale ale lui Akira. Și-a lins buzele uscate, penisul său tresărind odată cu mișcările lui Akira, făcându-l pe Kaimera incapabil să reziste tentației de a-i apuca penisul și de a-l mângâia.
- Ahh… Kai… Mmm… gemu Akira. Începu să se miște mai repede în sus și în jos. Kaimera se aplecă să sugă și să ciugulească sfârcurile mici ale lui Akira, mușcându-le cu o intensitate jucăușă, făcându-l pe Akira să se simtă și mai excitat. Kaimera recunoscu că era destul de frustrat de rana lui. Nu-i era cu adevărat frică de durere, dar nu voia să-l facă pe Akira să se îngrijoreze sau să se simtă rău dacă rana lui s-ar redeschide.
Sop... Sop....
Sunetul cărnii care se lovește de carne răsuna intermitent odată cu mișcările lui Akira, până când Kaimera nu l-a mai putut tolera. L-a împins pe Akira înapoi.
Apoi, s-a urcat repede pe el, trupurile lor fiind încă împletite. Akira a rânjit ușor, deloc deranjat de întrerupere.
- Nu mai poți suporta, nu-i așa? a întrebat Akira, ridicând mâna ca să strângă bărbia lui Kaimera.
- Nu-mi mișc brațul și e în regulă, a spus Chimera cu voce răgușită, înainte să-și miște șoldurile folosind un braț pentru a-și susține partea superioară a corpului.
So... Sop....
O serie de bufnituri puternice au răsunat, făcându-i corpul lui Akira să tremure violent.
- Mmm... Ah... ce bine mă simt! Ah! a gemut Akira.
- Mmm, atât de satisfăcător, a mârâit Kaimera în gât, șoldurile i se mișcau înăuntru și în afară cu forță și viteză. Akira și-a ridicat mâna pentru a mângâia abdomenul puternic al iubitului său, corpul său arcuindu-se de plăcere și de forța impactului. Akira și-a ridicat partea superioară a corpului pentru al săruta pe Kaimera, corpul său legănându-se violent.
- Ah... ah... gemu încet Akira. Kaimera își împinse șoldurile înapoi și se izbi cu putere de el, lovind zona erogenă a lui Akira, făcându-i mintea încețoșată.
- E... prea... emoționant... ahhh... uimitor... mmm... gemu Akira în extaz. Kaimera fu încântat să vadă asta și începu să împingă rapid. Akira înghiți în sec. Kaimera nu-și folosise deloc brațul rănit; poate că fusese ușor afectat, dar era încrezător că rana nu se va deschide. Akira și Kaimera se priviră cu un amestec de emoții senzuale și pasionale.
- Ah... Nu mai pot suporta... Ah... Mai tare, te rog, gemu Akira, implorând. Kaimera nu ezită, împingându-l cu toată puterea, lovindu-l neîncetat.
- Ah… Mmm… Akira și-a ridicat capul, cu ochii sticloși pentru o clipă, în timp ce se elibera, Kaimera a împins rapid, iar la scurt timp după aceea, și el s-a eliberat.
Sunetul respirației lor ușor greoaie umplea aerul în timp ce Akira privea în ochii lui Kaimera cu o dragoste copleșitoare. Kaimera se uita înapoi la Akira, la fel de copleșit de dragoste, și-a scos încet propriul penis și prezervativul, aruncându-l la gunoi.
- O să dormi bine și o să ai vise dulci? a întrebat Kaimera.
- Hehe, sigur. Dar cred că ar trebui să ne spălăm mai întâi, a spus Akira. De fapt, nu s-au oprit niciodată după o singură rundă, dar de data aceasta Akira nu voia ca Kaimera să se obosească prea tare din cauza accidentării. Așa că s-au dus la baie să se spele și s-au îmbrăcat, apoi s-au întins pe patul lat, cu Akira întins pe o parte cu brațul nevătămat. Akira și-a lipit fața de umărul iubitului său.
- Nu trebuie să ne mulțumim cu răbdarea și să creăm vulnerabilități pe care dușmanii noștri le pot exploata pentru a ne face din nou rău, a spus Akira.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
- Dacă ai fi fost măcar o fracțiune de secundă mai lent sau dacă nu ai fi observat, poate că nu ai fi întins aici cu mine așa acum, a spus Akira din nou. Kaimera a rânjit la cuvintele lui Akira.
- Dacă bunicul tău îi cheamă pe toți ca să-i informeze despre predarea conducerii familiei, trebuie să fim mai atenți, pentru că știu că acei oameni vor găsi o modalitate să scape de tine în cel mai scurt timp, a spus Kaimera.
- Sper că sunt cu adevărat pricepuți. Dacă ar fi fost, m-ar fi eliminat de mult. Nu, doar pentru că te am pe tine să mă ajuți din culise, nu-mi pot face nimic, a spus Akira cu satisfacție. Pentru că fără Kaimera, s-ar fi putut confrunta cu nenumărate nenorociri, ar fi suferit răni constante și poate chiar ar fi murit.
- Cum am spus adineaori, nu trebuie să fim nepăsători de acum înainte, a subliniat Kaimera. Akira a sărutat umărul gol și puternic al lui Kaimera, în timp ce Kaimera îi scotea cămașa de pijama.
- Totul se va rezolva în ziua predări conducerii, desigur, a spus Akira cu încredere. Deja făceau multe pregătiri, așteptând doar niște dovezi în plus și o dată de la bunicul său.
Capitolul 39
- După ce au inspectat mărfurile în Hong Kong, Akira și Kaimera s-au întors în Japonia și au continuat să lucreze la sarcinile lor, fiind mai precauți decât înainte, chiar dacă Kaimera avea unitatea OBI care îl ajuta în secret în culise.
- Ce naiba se întâmplă? De ce a luat foc cazinoul nostru? a înjurat Masashi furios când oamenii lui au raportat că arsese cazinoul în care investise el, Akita și Riku, care era în construcție.
- Arde de aseară. Muncitorii au plecat cu toții acasă. Cred că e cu siguranță o acțiune provocată, nu un accident, a răspuns Akita.
- Cine a îndrăznit să ne dea foc cazinoului? a întrebat Riku, înainte ca toți să amuțească pentru o clipă.
- Akira și prietenul lui s-au întors. Ai trimis pe cineva să se ocupe de ei? a întrebat Akita, amintindu-și că Masashi se oferise voluntar să se ocupe de prietenul lui Akira. Masashi, s-a uitat la Akita cu o expresie nemulțumită, deoarece și pe el această chestiune îl deranjase.
- Am trimis, dar oamenii mei au tăcut. Nu au trimis nicio veste înapoi, a spus Masashi cu resentiment.
- E posibil ca Akira să fi făcut asta? a întrebat Riku. Cei trei au schimbat priviri.
- Nu sunt sigur, nu până nu mă întâlnesc cu subordonații mei pe care i-am trimis, a refuzat Masashi să recunoască faptul că oamenii săi făcuseră de fapt o greșeală.
- Deocamdată, hai să ne ocupăm mai întâi de incendiul de la cazinou. Ne vom ocupa de prietenul lui Akira mai târziu, a întrerupt Riku.
- Și cum rămâne cu generalul Shu? Poate generalul Hui să ne ajute cu asta? l-a întrebat Masashi pe Riku, întrucât Riku era responsabil de această problemă. Fața lui Riku a devenit imediat inexpresivă.
- Acum, că generalul Shu a fost capturat și generalul Hui a dispărut, cred că l-au scos definitiv din peisaj pe generalul Shu, a spus Riku.
- La naiba! Ce prostie e asta? De ce există probleme nesfârșite? a strigat Masashi frustrat, pentru că dacă generalul Shu este prins nimeni nu îi poate ajuta, asta înseamnă că și veniturile pe care ar fi trebuit să le obțină de la banda de escroci vor dispărea.
- Deocamdată, hai să păstrăm distanța față de generalul Shu. Nu face prea multe mișcări, altfel am putea să ne încurcăm, a avertizat Akita. Toată lumea a tăcut o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare și de a-și continua discuția despre reparațiile cazinoului.
Tring... Tring...
Telefonul lui Akita a sunat. L-a ridicat și a văzut că era numărul mamei sale, așa că s-a ridicat și a ieșit afară să răspundă.
- Da, mamă, a răspuns Akita la apelul mamei sale.
(„Unde ești?”) a întrebat mama tânărului.
- Am venit să discut despre muncă cu Masashi și ceilalți. E o mică problemă. Ai nevoie de ceva, mamă? a întrebat Akita.
(„Vreau actul de proprietate pentru...”) a răspuns mama lui Akita, referindu-se la pământul pe care i-l dăduse deja lui Akira.
- Ce, nu, nu mamă, a răspuns Akita ezitant.
(„De ce nu? Poți veni să-mi transferi proprietatea pe numele meu”,) a răspuns mama tânărului.
- L-am vândut. Aveam nevoie de bani ca să investesc în deschiderea unui cazinou, mama știa asta, așa că l-am vândut, a susținut Akita.
(„Ce? De cât timp l-ai vândut?”) a întrebat mama tânărului, cu o voce presărată cu stres.
- Asta a fost acum mult timp. Ce o să facă mama cu pământul ăla? a întrebat Akita la rândul său.
(„Eu... nu contează. Voi vorbi eu cu tatăl tău.”) a răspuns mama lui Akita.
(„O, bunicul tău îi cheamă pe toți la o întâlnire la ora șase seara la casa principală poimâine, dar nu știu despre ce este vorba.”) a răspuns mama lui Akita.
- Probabil ne va chema la masă și la o discuție, ca de obicei, a răspuns Akita, pentru că bunicul său făcea asta în fiecare lună ca să vadă ce mai fac și pentru a afla noutăți despre membrii familiei sau dacă cineva are probleme.
(„Bine, atunci asta e tot”,) a spus mama Akitei ca o remarcă de rămas bun înainte de a închide.
- Dragul meu, l-a strigat-o Sae, mama vitregă a lui Akira, cu blândețe pe soțul ei, care era absorbit de telefon. Știa din vocea lui că se uita la un serial scurt, ceea ce a enervat-o puțin.
- Ce este? a întrebat Junto, tatăl Akirei, întorcându-și privirea spre soția sa.
- Ce faci? a întrebat Sae la rândul ei, chiar dacă știa deja răspunsul.
- Doar mă uit la ceva, a răspuns Junto indiferent.
- Nu mergi la muncă azi? a întrebat Sae din nou, pentru că soțul ei conducea o companie de transport, dar nu mergea bine, parțial pentru că Junto nu era interesat și se concentra doar pe obținerea poziției de conducere a familiei pe care o voia fie pentru el fie pentru Akita, pentru că ei ar fi preluat toate profiturile din afacere. Sae s-a încruntat ușor, dar nu a spus nimic despre afacerea soțului ei.
- Am ceva ce voiam să te întreb, spuse Sae cu vocea ei dulce obișnuită, în timp ce se așeza și îmbrățișa brațul soțului, mângâindu-i cu afecțiune mâna.
- Ce este? a întrebat Junto.
- Aș vrea terenul din district. Îl mai ai? a întrebat Sae. Junto a făcut o pauză, pentru că terenul din districtul despre care întreabă soția lui aparținea fostei sale soții.
- Da, de ce? a întrebat din nou Junto.
- Păi, pot să te întreb ceva? Aș vrea să-l păstrez ca dar pentru nunta lui Tomoko. Cred că Masashi va veni în curând să discute despre nunta fiicei noastre, a adăugat Sae.
- De unde ști? Au sugerat deja asta? a întrebat imediat Junto, încântat de perspectiva de a se implica cu familia Kashima. Deși cele două familii au fost antagonice în trecut, el l-a văzut pe Masashi apropiindu-se de Akita și Riku și chiar ieșind cu fiica sa.
- Ăă, da. Tomoko a spus că odată ce cazinoul lui Akita, care este o societate mixtă cu Masashi, va fi finalizat, vom discuta despre asta. Mă întrebam dacă ar fi posibil să obțin terenul acela pentru copilul meu? a spus Sae calm.
- Pot să-l transfer mai târziu pe numele copilului meu, nu-i așa? De ce trebuie să fie mai întâi pe numele tău? a întrebat Junto, considerând că e complicat. Sae s-a întristat imediat.
- Dacă este transferat de la tine, va fi ca un cadou pe care i-l faci copilului nostru, chiar dacă suntem soț și soție. Vreau ca copilul nostru să se simtă bine și vreau să mă simt mândră dacă darul oferit copilului nostru e pe numele meu, a spus Sae, cu vocea tremurândă, în timp ce își sprijinea capul de umărul soțului ei.
- Nu provin dintr-o familie bogată sau proeminentă. Înainte, a trebuit să mă ascund și am durat mult timp până am putut trăi ca o familie alături de tine. Nu vreau ca cineva să spună că mama lui Tomoko nu avea nimic de lăsat fiicei sale. Mă înțelegi? a spus Sae cu o voce jalnică, făcându-l pe soțul ei să o îmbrățișeze imediat.
- Te înțeleg acum. Atunci mâine te voi duce să semnezi documentele de transfer al terenului, a spus Junto. Sae a zâmbit fericită înainte de a se apleca să sărute obrazul soțului ei.
- Ești mereu atât de drăguț cu mine. Te iubesc, a spus Sae, mângâindu-și cu afecțiune soțul, chiar dacă nu mai erau tineri.
🐯...🐯...
(„Deci, bunicul tău o să le povestească familiei despre numirea în funcția de conducere astăzi, nu-i așa?”) a întrebat Roman în timp ce purta o convorbire video de afaceri cu Akira.
- Da, spre începutul serii. Deja mă gândesc ce să port. Mă gândeam să port ceasul pe care mi l-ați dat tu și Keith de ziua mea. Vreau ca lumina să-i orbească pe oamenii ăia, a spus Akira chicotind.
(„Ce altceva ai purta în afară de o yukata?”) a spus Roman, știind exact la ce se gândea Akira. Akira a zâmbit drept răspuns.
(„Ești sigur că nu vrei să participăm la ceremonia de preluare?”) a întrebat Ares.
- Absolut. Pentru că ziua aceea va fi ziua în care voi distruge întreaga familie și voi scăpa de toți paraziții. Nu vreau să vă implicați în vreo problemă, a spus Akira serios.
- De fapt, nu e o zi chiar importantă, pentru că oricum am obținut poziția asta, a spus Akira ridicând nonșalant din umeri.
(„Dacă ai nevoie de ceva, anunță-mă, sau dacă ai nevoie de mai mulți oameni, spune-mi,”) a spus Ivan.
- E în regulă. Doar Kaimera e suficient, a spus Akira cu mândrie. Toți prietenii lui știau despre relația lui cu Kaimera.
(„M-a gândit că Kaimera după ce te va ajutat cu acest proiect, probabil nu se va mai întoarce să lucreze cu mine”,) a tachinat Roman.
- Bineînțeles că nu l-aș pierde pe soțul meu din vedere, a spus Akira, dându-și părul pe spate, făcându-i pe cei trei prieteni ai săi să dea din cap exasperați.
(„Poți spune asta din toată inima”,) a răsunat vocea lui Keith, în timp ce stătea lângă Roman.
- Bineînțeles, am acceptat întotdeauna cine sunt. Tu ce zici? Ai îndrăzni să spui că Roman este soțul tău? l-a tachinat Akira pe Keith. Keith părea puțin arogant.
(„Lucruri de genul acesta se înțeleg în inimă. Nu e nevoie să spun prea multe, pentru că oricum, știm doar atunci când suntem singuri în pat”,) a răspuns Keith.
- Hehe, tu ești cel care se simte mai jenat, a replicat Akira, fără să renunțe. Keith a chicotit ușor.
(„Bine, renunț. Mi-e jenă”,) a spus Keith liniștitor, știind că Akira doar glumea. Akira a râs, evident încântat, și au continuat să vorbească despre întregul plan, pe care prietenii lui Akira îl știau deja de la el.
Când veni timpul să meargă la casa principală, Akira era însoțit doar de însoțitorii săi. Kaimera urmărea totul pe ecranul unui computer, deoarece bunicul lui Akira permitea accesul în cameră doar membrilor familiei. Bunicul său ceruse, de asemenea, ca relația dintre Akira și Kaimera să nu fie dezvăluită altora încă, pentru a evita orice obiecții cu privire la oportunitatea acestuia. Cu toate acestea, după ce a primit postul, Akira făcea tot ce dorea și se conforma dorințelor bunicului său în această privință.
- Te voi urmări, a spus Kaimera în timp ce îi prindea cureaua în jurul taliei lui Akira.
- Crezi că cineva va obiecta? a întrebat Akira.
- E puțin probabil, dar dacă e așa, ar trebui să-i provoci la luptă, a îndemnat Kaimera.
- Ah, ce ofertă interesantă. Îmi place foarte mult să provoc oamenii la luptă, a răspuns Akira zâmbind.
- Și după ziua de azi, trebuie să fim mai atenți, pentru că până când va avea loc ceremonia oficială de predare, probabil vor fi mulți oameni care vor să te omoare, a spus Kaimera pe un ton normal, fără să dăruiască niciun semn de îngrijorare.
- Dacă sunt pricepuți, să vină, a spus Akira, cu capul sus.
- Ești sigură că vrei să porți acest ceas? a întrebat Kaimera, luând ceasul pe care Keith i-l dăduse cadou de ziua lui.
- Sigur, o să-l port ca să-i enervez pe băieții, a spus Akira zâmbind. Apoi, Kaimera i-a pus ceasul lui Akira.
- Chiar dacă nu-l porți, tot vor fi geloși pe tine pentru că te porți mereu atât de enervant, a spus Kaimera, ciupindu-i ușor nasul iubitului său.
- Mulțumesc pentru compliment, știu, spuse Akira cu mândrie. Kaimera clătină din cap cu afecțiune spre iubitul său, care se apropia de patruzeci de ani.
- Bine, e timpul. Ken și Doya așteaptă afară în sufragerie, a spus Kaimera. Akira a ieșit apoi cu o atitudine calmă și demnă, în timp ce Kaimera s-a dus la căsuța pe care o folosea drept birou imediat.
Akira s-a dus la casa mare a bunicului său. Ken a raportat că mulți oameni deja sosiseră. Bunicul lui Akira găzduia o masă, la fel ca întâlnirea lunară, așa că toată lumea a presupus că era pur și simplu o întâlnire pentru conversație și o masă. De îndată ce a sosit Akira, toată lumea s-a întors să se uite la el. Cei care erau oarecum prietenoși l-au salutat, în timp ce cei care nu se înțelegeau doar s-au uitat la el cu nemulțumire. Akira s-a așezat lângă bunicul său și nimeni nu a îndrăznit să obiecteze.
- Hai să așteptăm până ajunge toată lumea înainte să luăm cina împreună, a spus bunicul lui Akira. Akira a continuat să-și savureze ceaiul până când a sosit familia tatălui său. Ochii lui Akira s-au mărit, dar a rămas calm până când toată lumea a fost prezentă. Mâncarea a fost servită și toată lumea a mâncat și a stat de vorbă în liniște. Akira a mâncat doar puțin, preferând să mănânce mai mult acasă. După ce toată lumea a terminat de mâncat, a venit timpul pentru ceaiul de după-masă.
- Bine, acum că am terminat cu toții de mâncat, am ceva ce aș vrea să discut cu toată lumea, a început bunicul Akirei, atrăgând imediat atenția tuturor, în special a familiei celui de-al doilea bunic și a familiei tatălui lui Akira.
- S-a întâmplat ceva, tată? a întrebat tatăl Akirei.
- Asta eram pe punctul de a spune și eu, a răspuns bunicul lui Akira. Akira s-a uitat la tatăl său ca la un idiot. Fața tatălui lui Akira s-a întunecat ușor, dar și-a menținut o expresie calmă.
- Am stabilit data pentru predarea conducerii familiei. Va fi peste două săptămâni, a declarat bunicul Akirei scopul întâlnirii, făcându-i pe toți să gâfâie și să schimbe priviri. Al doilea bunic părea să spună ceva, dar tatăl Akirei a vorbit primul.
- Cui o să-i dai conducerea? a întrebat tatăl Akirei. Bunicul lui Akira s-a uitat la fiul său cu dispreț.
- Cred că am fost întotdeauna clar în privința cui vreau să-i dau postul, a reiterat bunicul Akirei.
- Frate, chiar o să i-o dai postul lui Akira, nu-i așa? întrebă Rong, ascunzându-și nemulțumirea din ochi, dar Akira o putea vedea.
- Da, sau crede cineva de aici că e mai bun decât Akira? Spune-mi, a spus bunicul Akirei, uitându-se la toată lumea.
- Îl voi lăsa pe Akira să se dueleze ca să rezolve problema odată pentru totdeauna, a spus bunicul lui Akira, făcându-l pe Akita, care inițial se oferise, să ezite imediat, dându-și seama că nu-l putea învinge pe Akira într-o luptă.
- Frate, conducătorul familiei nu este doar un luptător iscusit, l-a întrerupt Rong.
- Bunicule, vorbești ca și cum nu m-aș pricepe la nimic altceva decât la luptă. Am extins controlul familiei asupra multor teritorii cu propriii mei oameni. Am construit o companie folosind propriii mei bani și nu trebuie să-ți spun cât de mare este; toată lumea știe. Am creat numeroase conexiuni pentru a face afaceri în numele meu, distribuind profiturile familiei. Nu garantează profiturile pe care le-am obținut din munca mea că bunicul cunoaște abilitățile mele? a spus Akira calm, iar mulți dintre bătrâni au fost de acord. Viețile lor confortabile de astăzi i se datorau lui Akira. Bunicul lui Akira a făcut o pauză, fiind cu adevărat fără cuvinte.
- Dacă ești de acord să împarți cu noi zona de care ești responsabil, atunci vom avea un loc unde să ne demonstrăm abilitățile, a argumentat Riku.
- Hm, să-l împart ca să-l gestionezi tu, nu-i așa? Să nu crezi că nu știu cât de haotic e, când tu deja gestionezi o zonă . Și dacă ai fi chiar priceput, nu mi-ai folosi numele ca să-ți revendici în mod fals dreptul de proprietate. E un caz de afaceri care se suprapun. La fel ca în cazul banilor, am găsit eu însumi fondurile necesare pentru a le investi. Nu e ca și cum a trebuit să împrumutați de la familia Kashima ca să fiți investitori, chiar dacă nu ne înțelegem cu ei. E evident rușinos, a adus Akira în discuție această problemă, făcându-i pe câțiva dintre bătrânii care nu știau despre asta înainte să tresară de surpriză. Fața lui Riku s-a întunecat ușor, neașteptându-se ca Akira să-l umilească în halul ăsta. Dar dacă Riku s-ar fi gândit cu atenție, ar fi știut că lui Akira nu-i păsa de nimeni, nici măcar de propriul său tată.
- Bine, am decis că Akira va fi următorul lider al familie, iar ceremonia va avea loc peste două săptămâni. Îți voi trimite programul mai târziu, a încheiat imediat bunicul Akirei.
- Vom avea suficient timp să pregătim totul, tată? a întrebat tatăl Akirei.
- Am făcut deja o parte din aranjamente. Nu trebuie să vă faceți griji, casa principală se va ocupa de asta. Acum vă puteți împrăștia cu toții. Bunicul lui Akira voia să spună doar atât. Toată familia celui de-al doilea bunic s-a ridicat și a plecat fără să vorbească cu nimeni. Între timp, Akira a fost chemat de rudele mai în vârstă să-l felicite. Akira a răspuns scurt, evitând orice familiaritate deosebită.
- Tată, vreau să vorbesc cu tine despre ceva, a spus tatăl Akirei, apropiindu-se de tatăl său.
- Mă scuz acum, a spus Akira, nevrând să-i vadă fața tatălui său, înainte de a se ridica și a pleca înapoi la reședința sa. Tatăl său s-a așezat apoi să vorbească în privat cu bunicul lui Akira.
- Ce se întâmplă cu tine? l-a întrebat bunicul Akirei pe fiul său.
- Aș vrea să vorbesc cu Bina despre Akita, a spus tatăl Akirei. Voia să încheie o alianță matrimonială cu familia Binei, deoarece, dacă ar reuși, ar însemna că familia sa ar avea sprijinul a două familii importante: familia Kiboru a Binei și familia Kashima a lui Masashi. Acest lucru i-ar oferi lui Akita o șansă mai mare de a deveni liderul familiei.
- Poți să uiți de asta. Familia Kiboru a respins-o. Binei nu-i place de Akita. Mi-au spus deja asta, a spus bunicul Akirei, confirmând afirmația. Era adevărat, chiar il respinseseră.
- Serios? Ești sigur, tată...? Junto credea în sinea lui că tatăl său nu vorbise în numele lui.
- Crezi că o să te mint? Atunci du-te la familia Kiboru și întreabă-i tu. Și asigură-te că aduci înapoi fiecare fărâmă din umilința ta, a spus bunicul Akirei furios, făcându-l pe tatăl lui Akira prea speriat ca să mai întrebe ceva.
- Ei bine, atunci plec, a întrerupt scurt conversația Junto, dorind să se gândească cum să încheie o alianță matrimonială cu familia Kiboru. Bunicul lui Akira și-a privit fiul retrăgându-se și a oftat ușor, întrebându-se ce fel de educație i-a oferit fiului său pentru a avea un astfel de copil.
Akira s-a întors la reședința sa și a aflat că Kaimera era în biroul său. S-a apropiat de el. Kaimera, știind că Akira vine, și-a întors scaunul spre ușă. Akira a deschis ușa, și-a deschis brațele și s-a îndreptat spre Kaimera. Kaimera și-a îmbrățișat iubitul.
- Aproape că nu m-am putut controla, a spus Akira. Kaimera știa că Akira se referea la tatăl său.
- Ești foarte răbdător. Mai așteaptă puțin și totul se va termina, a răspuns Kaimera cu blândețe, înainte de a-l privi pe Ken, care stătea în prag.
- S-a întâmplat ceva, Ken? a întrebat Kaimera. Akira s-a întors să se uite la subordonatul său.
- Am ceva de raportat. Oamenii noștri au achiziționat pământul rămas, a spus Ken. Akira a izbucnit imediat în râs.
- Hahaha! În sfârșit am recuperat toate lucrurile mamei mele. Hm, știam deja. Un nemernic ca bătrânul ăla n-ar fi putut să le păstreze, a spus Akira cu satisfacție.
- Ah, sunt într-o dispoziție atât de bună astăzi, a spus Akira, așezându-se în poala lui Kaimera, care apoi și-a înfășurat brațele în jurul taliei iubitului său.
- Ken, spune-le oamenilor noștri să intensifice măsurile de securitate începând de mâine, până când Akira preia funcția, a spus Kaimera.
- Da, a răspuns Ken, pentru că acum Kaimera era ca un alt șef pentru el.
- Cât despre tine, deocamdată, dacă nu e absolut necesar, încearcă să ieși cât mai puțin posibil, bine? a spus Kaimera, cuprinzându-i ușor bărbia lui Akira și întorcându-i fața spre el.
- La companie nu trebuie să mergi personal; putem avea întâlnirea prin apel video. Dar cum rămâne cu inspecția produselor? a întrebat Akira la rândul său.
- Mă duc să verific singur, a propus Himera.
- Dar și tu ești o țintă a lor, a replicat Akira.
- Cred că și-au mutat ținta către tine acum, a spus Kaimera, exprimându-și gândurile.
- Hmm, e în regulă. Dar chiar vreau să sărbătorim în seara asta. Dacă nu putem ieși, hai să-l sunăm pe Taiga și să-l invităm să vină pe la noi, a spus Akira, pentru că era bine dispus și voia să sărbătorească.
- Ken, poți să te duci să îl iei pe Taiga? Spune-i să vină să sărbătorim și că va rămâne aici peste noapte, a spus Akira. Ken a confirmat ordinul și a plecat imediat.
- Ar trebui să așteptăm la casa principală? i-a sugerat Akira lui Kaimera.
- Mai întâi voi mai lua câteva măsuri de securitate. Tu du-te și anunță oamenii și pregătește locul, a spus Kaimera, pentru că nu voia să rateze nimic.
- Bine, grăbește-te și urmează-mă, a spus Akira, sărutându-l pe Himera pe frunte înainte de a se ridica și a pleca.
- Noroc! a spus Akira, ridicând paharul de vin pentru a ciocni cu Kaimera Ken și Taiga. Akira îl invitase pe Ken să stea și să bea cu ei, precum și pe Doya, dar Doya a optat doar pentru ceai, deoarece era încă de serviciu. Nimeni nu era gelos sau supărat pe Ken, știind că el muncise întotdeauna din greu pentru Akira și că fusese cu el mai mult timp decât oricine altcineva.
- Felicitări anticipate pentru numirea ta în funcția de lider al familiei și felicitări pentru pământul mamei tale, a spus Taiga zâmbind.
- Mulțumesc, spuse Akira zâmbind, rezemându-se acum de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Hmm, când Ken a menționat că domnul Akira voia să sărbătorească, mi-am adus biwa cu mine. O să-ți cânt niște melodii, a propus Taiga.
- A, deci o să-mi cânți niște muzică cu lucrurile pe care le-ai câștigat la licitație? a întrebat Akira zâmbind.
- Da, a răspuns Taiga, scoțând biwa din cutie. După o scurtă probă, a început să cânte la biwa pentru Akira în timp ce cânta odată cu el. Akira a zâmbit satisfăcut, dând ușor din cap, Kaimera ținându-l de talie tot timpul. Când Taiga a terminat cântecul, Akira și Kaimera au aplaudat.
- Ești cu adevărat priceput. A meritat să te accept, a spus Akira zâmbind.
- Apropo, sunt prima persoană care te aude cântând la această biwa? a tachinat Akira. Taiga a zâmbit ușor înainte de a se uita la iubitul lui.
- I-am mai cântat lui Ken înainte, a răspuns Taiga. Akira s-a uitat ușor la prietenul său apropiat.
- Ce enervant, a spus Akira. Toată lumea a chicotit și a continuat să vorbească până s-a făcut târziu, moment în care s-au despărțit pentru a se odihni. Taiga s-a dus la culcare cu Ken.
- Am o ședință la companie mâine dimineață. Trezește-mă, a spus Akira, cu vocea puțin neclară de la prea multă băutură.
- Da, a răspuns Kaimera, apoi cei doi s-au dus la culcare.
Bip... bip...
O alarmă slabă s-a auzit din receptorul lui Kaimera, dar a fost suficientă pentru a-l trezi imediat. A luat repede tableta și a deschis-o, fără să dăruiască niciun semn de amețeală. După ce s-a uitat la ecran, s-a încruntat ușor și s-a ridicat în șezut.
- Hmm, Akira, simțind mișcarea lui Kaimera, a scos un sunet. Kaimera s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe Akira pe obraz.
- Mă duc să mă ocup puțin de insectele alea. Poți să te duci la culcare, a spus Kaimera, dorind ca Akira să se odihnească suficient. Apoi l-a contactat pe Doya înainte de a se ridica să-și ia pistolul cu amortizor și să părăsească camera. Akira a continuat să doarmă așa cum i-a spus Kaimera, deoarece el îl asculta întotdeauna.
Kaimera a ieșit din cameră și l-a găsit pe Doya apropiindu-se, încă în pijama.
- Cineva a încercat să intre prin efracție, nu-i așa? a întrebat Doya.
- Hmm, dar cred că ai noștri probabil știu deja, a răspuns Kaimera, pentru că auzea sunete de luptă venind din lateralul casei.
- Hai să ne ocupăm de altceva, a spus Kaimera, aruncând o privire spre tabletă. Apoi a văzut pe cineva încercând să se cațere peste gardul de lângă cascadă, crezând că apa le va oferi adăpost și că sunetul le va masca mișcările. Habar n-aveau că Kaimera poziționase deja un dispozitiv de urmărire a semnalelor. Kaimera și-a luat arma, gata de acțiune. Doya și-a pregătit și el pistolul cu amortizor. Apoi s-au îndreptat în liniște spre cascadă, știind exact care colț al casei îi va ascunde.
Bang...
- Ah! Atât Kaimera, cât și Doya au declanșat o serie de focuri precise asupra intrusului, aducând totul la o stare de calm într-un timp foarte scurt.
- Bună treabă, a spus Kaimera, înainte ca oamenii săi să facă curățenie. Apoi s-a dus să verifice cealaltă parte și a văzut că subordonații lui Akira se ocupaseră de asta. După ce s-a asigurat că nu a mai rămas nimeni în viață, Kaimera i-a spus lui Doya să se odihnească, în timp ce el s-a întors în camera lui Akira. Kaimera s-a întins și l-a îmbrățișat pe Akira.
- Hmm... Cine? a întrebat Akira cu o voce prelungă.
- Nu e nevoie să știm cine sunt, pentru că oricum îi vom elimina pe toți în această perioadă, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor, cu ochii încă închiși, înainte de a tăcea din nou. Apoi Kaimera a adormit, ținându-l pe Akira în brațe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Capitolul 40
Încă de la anunțul adresat întregii familii că Akira va fi numit liderul familiei, au existat încercări constante de a-l elimina. În ciuda eforturilor sale de a păstra o prezență discretă, Akira a fost ocazional atacat și a fost împușcat, dar a supraviețuit întotdeauna cu ajutorul lui Kaimera. Acum, Kaimera a pregătit toate dovezile necesare pentru ca Akira să le folosească în ziua numirii oficiale. Este doar o chestiune de timp până când se vor întâmpla lucrurile.
🐯...🐯...
- La naiba! De ce e atât de dur și greu de ucis! a strigat Riku, dându-și seama că oamenii lui făcuseră din nou o greșeală. Știa că Akira era încă în siguranță.
- Câte echipe ați trimis?a întrebat tatăl lui Riku.
- Asta este a treia, a răspuns Riku.
- A mai trimis cineva pe altcineva? Știi ceva despre asta? a întrebat bunicul lui Riku.
- Probabil a fost echipa lui Akita și Masashi, dar toată lumea a făcut greșeli, a spus Riku, cu vocea încordată.
- Și prietenul lui Akira? a întrebat tatăl lui Riku, pentru că fiul său îi povestise totul și îi dăduse mereu sfaturi fiului său, doar că fără să le arate el însuși. Întâlnirea lui Riku cu generalul Shu se datora tatălui său.
- Masashi a spus că se va descurca, dar încă nu a reușit, a răspuns Riku.
- Chiar sunt atât de pricepuți? Nu au reușit nimic, a întrebat tatăl lui Riku.
- Așa e. Parcă știau ce vom face, a intervenit bunicul lui Riku.
- Deci ce a spus Junto? Ți-a spus ceva Akita? a întrebat tatăl lui Riku despre tatăl Akirei.
- Se pare că încearcă să aranjeze ca Akita să se căsătorească cu Buna Kiboru, astfel încât să aibă pe cineva care să-l susțină și să-i dea o șansă să devină liderul familiei. Dar cred că e dificil, pentru că nu vor să-i facă jocul. În plus, Akita e un idiot. Cum ar putea vreodată să conducă familia? a spus Riku pe un ton condescendent. Chiar dacă erau din aceeași familie, parteneri de afaceri și lucrau împreună pentru a-l submina și elimina pe Akira, nu erau cu adevărat uniți. Fiecare parte căuta avantajul lui și era mereu gata să îl înjunghie pe la spate pe celălalt.
- Sau ar trebui să așteptăm până în ziua inaugurării și să ne ocupăm atunci de asta? a sugerat bunicul lui Riku.
- Atâția oameni vor fi adunați acolo în ziua aceea. Suntem siguri că putem lua măsuri, bunicule? a întrebat Riku neliniștit.
- Ce-ar fi dacă îl otrăvim? a sugerat tatăl lui Riku, făcând ca ochii tuturor să strălucească de interes.
- Da, otrăviți-l în ziua predări. Vor fi mulți oameni acolo, așa că nu vor putea prinde pe nimeni, a spus bunicul lui Riku, mulțumit de planul său.
- Trebuie să planificăm cu atenție. Și în legătură cu otrava... Riku nu știe de ce fel de otravă are nevoie sau unde să le găsească.
- O să pregătesc totul singur, nu-ți face griji. Între timp, încearcă să plănuiești ce vom face, a spus tatăl lui Riku cu încredere înainte să se așeze să discute despre planurile lor.
🐯...🐯...
- Sunt o potrivire perfectă, exact cum spun thailandezii... «un cadavru putred și un sicriu în descompunere», nu-i așa? a întrebat Akira, după ce a primit niște informații de la Ren, căruia îi încredințase o sarcină importantă de către Kaimera.
- Hehe, n-am auzit niciodată de asta, dar cred că probabil e adevărat, a răspuns Ren cu un râs sec.
- Ar trebui să-i spun și bunicului tău despre asta? Mă tem că s-ar putea să se răzbune pe el, a întrebat Kaimera, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- Nu e nevoie, dar vom fi mai precauți și vom mări numărul de personal, a răspuns Akira. Deși încă nutrea un resentiment profund față de bunicul său, era, de asemenea, îngrijorat pentru siguranța acestuia.
- Da, l-am contactat deja pe Obi. Te asigur că în ziua evenimentului, nimic nu ne va scăpa, a răspuns Kaimera.
- Tu vei fi mai întâi responsabilă în culise, nu-i așa? L-a întrebat Akira pe Kaimera, întrucât deja își împărțiseră rolurile.
- Da, a răspuns Kaimera. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se așeza să discute planul și cu celălalt grup.
Și apoi a sosit ziua ceremoniei de numire în funcție că lider al familiei, care urma să aibă loc în curtea casei principale. Bunicul lui Akira pregătise totul, iar Akira trebuia doar să se pregătească și să cunoască procedurile ceremoniei.
În familia lui Akira, va avea loc un banchet pentru a anunța oficial schimbarea tuturor membrilor familiei. Insigna de conducere și blazonul familiei, transmise din generație în generație, vor fi schimbate.
Evenimentul prezintă artiști folclorici angajați, iar o gamă largă de mâncăruri și deserturi este disponibilă. Participanții vor avea propriile locuri. Copiii sub zece ani nu au voie să participe.
Akira, îmbrăcat într-un kimono bleumarin, stătea calm. Nu se dusese încă la casa principală, așteptând până când confidentul apropiat al bunicului său va veni să-l ia, deoarece Akira trebuia să fie ultimul care să ajungă la ceremonie.
- Ești entuziasmat? a întrebat Kaimera. Akira a zâmbit imediat.
- Sunt foarte entuziasmat că voi scăpat în sfârșit de acei paraziți, a spus Akira, chicotind încet. Așteptase ziua asta de mult timp. Aseară, prietenii lui l-au sunat să-i ureze tot binele și să spere că totul va merge bine, deoarece toți știau despre planurile lui Akira.
- E totul gata? a întrebat Akira ca să se asigure.
- Sunt gata, o să te fac să râzi, a răspuns Kaimera cu încredere. Akira a fost foarte încântat. Înainte ca confidentul bunicului său să sosească, Kaimera s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe Akira pe buze, ca un gest de încurajare.
- Te voi urmări mereu. Distrează-te, i-a spus Kaimera lui Akira cu toată plăcerea înainte ca Akira să-l urmeze pe confidentul bunicului său, cu Ken și Doya în spate. Kaimera și Ren s-au întors la pozițiile lor.
Akira a intrat la eveniment, cu o atitudine calmă, în fundalul muzicii antice. Fiecare pas pe care îl făcea transmitea o aură de autoritate și calm, potrivită unui lider. Cu toate acestea, mulți îl priveau cu invidie și cu o neplăcere, dar Akira nu a acorda atenție privirilor. Bunicul său, îmbrăcat într-un kimono complet, stătea în fruntea grupului, flancat de alții prezenți la ceremonie. Akira s-a oprit la cazanul din centrul curții.
- Domnule Akira, vă rog să picurați sânge de pe ambele degete în vasul de foc, a instruit persoana responsabilă de ceremonie, înmânându-i lui Akira un ac. Akira l-a luat și și-a înțepat vârfurile ambelor degete arătătoare, permițând sângelui să picure în vasul de foc. După aceea, a urmat instrucțiunile celeilalte persoane și s-a oprit la bazinul cu apă.
- Vă puteți spăla pe mâini în aici, domnule Akira, a spus cealaltă persoană. Akira a zâmbit slab, un zâmbet abia sesizabil dacă nu i-ai fi observat cu atenție expresia feței. Akira și-a ridicat ușor tivul kimonoului și a început să se spele pe mâini. Le cufunda în apă pe ambele părți, iar când terminau de spălat, se întorcea să primească un prosop de la persoana care supraveghea ceremonia.
- Vă rog, domnule Akira, luați loc acolo, a spus însoțitorul. Akira s-a îndreptat spre o pernă joasă așezată pe o platformă în fața bunicului său. Bunicul lui Akira stătea pe o platformă cu aproximativ 60 de centimetri mai sus. S-a uitat la nepotul său cu o privire mai blândă, dar în sinea lui era încordat, îngrijorat de siguranța nepotului său. Știa că astăzi era o zi foarte potrivită pentru o ambuscadă.
Bunicul Akirei a primit katana familiei de la un confident, a scos-o din teacă și i-a pus vârful pe cap. Akira s-a înclinat ușor.
- În numele lui Toshimoi Isamu, al zecelea cap al familiei Toshimoi, îl întreb pe Toshimoi Akira, ești gata să conduci familia noastră de acum înainte? a întrebat bunicul lui Akira.
- Sunt gata, a răspuns Akira.
- Promiți să faci familia Toshimoi și mai prosperă până în ziua predării următoarei generați funcția de conducere? a întrebat din nou bunicul Akirei.
- Promit, a răspuns Akira cu o voce calmă, fără să dăruiască niciun semn de entuziasm. Bunicul Akirei a zâmbit slab.
- În numele lui Toshimoi Isamu, al zecelea șef al clanului Toshimoi, prin prezenta îi predau lui Toshimoi Akira funcția de șef al clanului Toshimoi, care va prelua funcția de al unsprezecelea șef al clanului de astăzi. Bunicul lui Akira a terminat de vorbit și a început să se audă muzică. I-a returnat sabia confidentului său și a primit o insignă. Akira s-a îndreptat, iar bunicul său i-a prins insigna conducerii pe partea stângă a pieptului.
- De acum înainte, va trebui să-ți încredințez familia. În sfârșit mă pot odihni în pace, a spus încet bunicul Akirei. Akira nu a răspuns. După ce broșa a fost prinsă, bunicul lui Akira i-a înmânat imediat blazonul familiei. Odată ce ceremonia de predare a fost finalizată, a venit timpul pentru masă. În timpul ceremoniei, mulți și-au făcut griji în secret despre ce s-ar putea întâmpla, deoarece știau că familia nu era deosebit de armonioasă, în special familia fratelui mai mic al lui Isamu, care își dorea această poziție pentru propriii urmași.
De partea bunicului lui Akira, acesta aștepta ceva cu entuziasm, ținându-l îndeaproape pe Akira. Când a venit timpul să mănânce, toată lumea s-a așezat, a mâncat și a vorbit. Akira, așezat lângă bunicul său, a mâncat și el. Și când și-a luat ceașca de ceai să bea, a înlemnit.
- Șefu! Ken, care era cel mai aproape, l-a strigat imediat pe șeful său când Akira a început să se comporte ciudat, făcându-i pe toți să se întoarcă și să se uite. Muzica s-a oprit, era un moment de tăcere uluită.
- Akira! a strigat alarmat bunicul lui Akira când acesta a început brusc să sângereze pe gură și să aibă convulsii. Ken l-a sprijinit rapid pe stăpânul său. Toată lumea a intrat în panică, cu excepția grupului lui Riku și Akita, care priveau cu satisfacție.
- Șeful a fost otrăvit! Retrageți-vă cu toții! Nimeni nu are voie să părăsească această zonă! a strigat Doya. Toată lumea a intrat în panică, dar unii dintre cei care au rămas calmi s-au retras la locurile lor. Ușile mari au fost trântite rapid, dar înainte ca cineva să poată face ceva, un grup de aproximativ douăzeci de bărbați îmbrăcați în negru a năvălit în curtea familiei, alarmând și mai mult pe toată lumea, în special pe bunicul lui Akira, care fusese alături de el tot timpul, ținându-și nepotul de mână. Bărbații îmbrăcați în negru s-au împrăștiat controlându-i pe ceilalți membri ai familiei prezenți la eveniment, doar cinci persoane stăteau în centrul curții.
- Toată lumea, protejați-l pe bunicul lui Akira! a strigat confidentul apropiat al lui Akira lângă el, înainte ca un murmur de surpriză să se stârnească când bunicul Rong, împreună cu fiul și nepotul său, Riku, au ieșit de pe locurile lor și s-au oprit în mijlocul unui cerc de cinci bărbați mascați în haine negre, în centrul ceremoniei.
- Rong, ce se întâmplă?! a întrebat imediat bunicul Akirei când l-a văzut pe fratele său mai mic, care părea evident că este aliat cu bărbații în negru.
- Nu e mare lucru, de fapt. Am vrut doar să ne revendicăm drepturile, atât, a spus bunicul vitreg al lui Akira. Familia tatălui lui Akira s-a repezit imediat la el, în special Akita, care a fost primul care a sosit.
- Nu mi-ai spus că vei face asta! Aș fi putut să te ajut, l-a întrebat Akita pe Riku entuziasmat.
- Așa este, a intervenit tatăl Akirei.
- Junto! Fiu răutăcios! Akira e copilul tău! a înjurat bunicul lui Akira, cu inima îndurerată. Faptul că familia fratelui său mai mic îl făcea să sufere nu era la fel de dureros ca atunci când și-a văzut propriul fiu dorind să-i omoare nepotul, care era și fiul biologic al lui.
- Știu că e fiul meu, dar ești prea părtinitor, a strigat Junto la bunicul lui Akira. Între timp, Akira era vizibil îndurerat, fiind susținut de Ken.
- Voi înșivă sunteți incompetenți, așa că cum mă puteți critica? a replicat bunicul Akirei.
- Bine, o să rezolv problemele familiei mai târziu. Dar deocamdată, dacă nu vrei ca iubitul tău nepot să moară, va trebui să facem o înțelegere, a început bunicul Rong.
- Ce? Ce vrei? a întrebat imediat bunicul Akirei.
- Vreau poziția de lider al familiei pentru Riku, nepotul meu, a spus al doilea bunic.
- Ce? a exclamat o voce de femeie, dar nimeni nu a acordat prea multă atenție, presupunând că doar tresărise.
- În schimbul antidotului pentru Akira, a continuat al doilea bunic. Bunicul lui Akira s-a uitat la fratele său mai mic cu resentiment, știind că fratele său fusese cel care îl otrăvise pe Akira. S-a uitat la nepotul său cu o expresie vinovată.
- Ei bine... Bunicul Akirei era pe punctul de a răspunde.
Bang... Bang... Bang
- Ah, au
-... Hei... Ce se întâmplă? Vocile mai multor oameni s-au auzit în timp ce bărbații în negru care îi păzeau pe membrii clanului Toshimoi au căzut la pământ, cu sângele șiroindu-le de pe cap. Bunicul Rong și ceilalți cinci bărbați în negru care erau cu el s-au uitat în jur, șocați.
- Ce s-a întâmplat! a întrebat unul dintre bărbații în negru cu o voce șocată. Grupul de oameni din mijlocul curții a fost nevătămați; doar bărbații în negru de la periferie au fost afectați.
- Acești bărbați au fost împușcați. Cine a tras? Un membru al familiei s-a dus să examineze corpul unui bărbat îmbrăcat în negru, trăgându-i gluga care îi acoperea fața, dezvăluind o rană împușcată în frunte.
- Uite! Câțiva oameni au arătat spre grupul lui Akira, unde coborâseră vreo zece drone cu forme ciudate care acum blocau calea dintre grupul lui Akira și grupul bunicului Rong.
- Akira! Tu... tu... a strigat Akio, fiul cel mic al lui Junto, întorcându-se să-l privească. A constatat că Akira nu mai zăcea întins și îndurerat, ci stătea întins pe o parte pe podea, sprijinindu-se într-un braț, ca și cum s-ar fi uitat la televizor și ar fi mâncat struguri. Bunicul lui Akira nici măcar nu observase că nepotul său se comportă așa până acum.
- De ce m-ai strigat? a întrebat Akira. Toată lumea se uita la Akira cu șoc și surpriză, cu excepția propriilor săi oameni. Akira a luat o batistă de la Ken și și-a șters sângele de pe gură înainte de a o ridica.
- Sângele ăsta fals are un gust destul de dulce, a spus Akira chicotind, înainte să arunce batista deoparte.
- Akira, n-ai fost otrăvit, nu-i așa? a întrebat bunicul Akirei cu o voce ușor tremurândă. Akira s-a uitat la bunicul său cu ochi blânzi.
- Bunicul ar trebui să știe că cineva ca mine e greu de ucis, a răspuns Akira, înainte de a se ridica în șezut cu o mișcare ușor leneșă.
- Akira, trăiești? a întrebat Riku șocat.
- De ce nu? Pentru că nu am fost deloc otrăvit. Crezi că otrava amestecată în apă m-ar face să sufăr până la moarte? a replicat Akira. Ceilalți și-au dat seama atunci că Riku probabil plănuise să pună otrava în apă. Când Akira și-a înțepat vârful degetului cu un ac și s-a spălat pe mâini, otrava ar intrat prin rană, chiar dacă era doar o tăietură mică, ca o înțepătură de ac.
- Îmi pare rău, în acel bol era doar apă plată. Nu e otravă, nici măcar puțin, a spus Akira zâmbind, făcându-l pe Riku să realizeze că planul lor eșuase.
- Deci ai făcut o greșeală, Riku? Vocea unui bărbat îmbrăcat în negru s-a auzit. Oricine ar fi observat cu atenție și-ar fi dat seama că această persoană era probabil liderul grupului îmbrăcat în negru, judecând după poziția sa.
- Cine știa că o să o dau în bară? Din moment ce ești aici, ocupă-te de Akira pentru mine! a strigat Riku înapoi, lăsând clar tuturor că persoana cu cagula neagră era o cunoștință de-a lui Riku.
- Dar au murit atâția oameni de-ai mei! Nu-mi vine să cred! a replicat cealaltă parte.
- De ce vă certați voi doi? Întotdeauna ați lucrat împreună, Masashi, a spus Akira, făcându-l pe bărbatul în negru să se oprească brusc.
- Masashi? Ce fel de planuri ați făcut voi doi fără să-mi spuneți? a întrebat Akita imediat, simțind că fusese exclus, înainte de a-i smulge gluga lui Masashi, dezvăluind că într-adevăr era Masashi.
- Idiotule! Riku s-a întors să-l certe pe Akita, care, în loc să se distanțeze de situație și să pretindă că nu este implicat, pur și simplu își băgase piciorul în groapă. Cât despre tatăl său stătea acolo fără cuvinte, cu fața palidă. Văzând că Akira nu era rănit, ceilalți s-au simțit ușurați.
- Domnule Masashi, Tomoko a fost la fel de surprinsă să-l vadă pe tânăr, în același timp și iubitul lui Akio, iar ochii i s-au mărit și lui.
- Heh he, e destul de haotic, a spus Akira râzând.
- Relațiile voastre sunt foarte complicate, a spus Akira din nou.
- Ce fel de plan nebunesc e asta? Și ce le-ai făcut oamenilor mei? Sau a fost opera acestor drone? a întrebat Masashi. Fusese convins de Riku să aducă oameni care să-i ajute să-i controleze pe ceilalți membri ai clanului, Riku detaliindu-și planul și oferindu-i lui Masashi multe oferte în cazul în care ar deveni liderul clanului.
Bang...
- Ah! Țipetele lui Tomoko și ale mamei sale au răsunat în timp ce bărbatul în negru care stătea în spatele lui Masashi s-a prăbușit la pământ, cu sângele șiroindu-i de pe frunte.
- Excelent! Ai ghicit corect, a bătut Akira din palme și l-a lăudat cu un zâmbet batjocoritor. Aceste drone erau controlate de Kaimera și Ren.
- Ne-ai... ne-ai lăsat să intrăm intenționat atât de ușor, nu-i așa? a întrebat Masashi, având presimțirea că nimeni nu i-a oprit când au intrat prin efracție. La început, a crezut că Riku le-a deschis calea, dar acum și-a dat seama că s-ar putea să fi făcut și el o greșeală.
- A, deci ai vrut să te alături, nu-i așa? a spus Akira, prefăcându-se că face ochii mari. Masashi nu a putut decât să strângă din dinți.
- Bunicule, cred că ar trebui să te duci să te odihnești, l-a îndemnat Akira pe bunicul său, care stătuse tăcut o vreme.
- Nu, vreau să știu ce se va întâmpla, a spus bunicul Akirei.
- Dar ceea ce urmează să se întâmple s-ar putea să-l șocheze cu adevărat pe bunicul, a spus Akira rânjind.
- Poți să te descurci cum vrei. La urma urmei, acum tu ești liderul familiei, a spus bunicul Akirei.
- Bine, acum că am ajuns atât de departe, înainte să mă ocup de persoana care a încercat să mă otrăvească la acest eveniment, voi rezolva niște probleme nerezolvate din trecut, a spus Akira, uitându-se furios la tatăl său, făcându-l să se oprească o clipă.
- De ce te uiți la mine? N-am nicio legătură cu toate astea. Sunt doar nemulțumit de bunicul tău, dar nu ți-am făcut nimic, a spus tatăl Akirei agitat.
- Da, nu ești implicat în evenimentele de astăzi, dar au fost multe evenimente din trecut în care ai fost implicat, mai ales în ceea ce o privește pe mama, a spus Akira. Nu numai că tatăl lui Akira a tresărit, dar fața altei persoane a devenit la fel de palidă.
- Ce legătură are asta cu mama ta? a replicat imediat tatăl Akirei. Acum, grupul din mijlocul curții nu putea scăpa pentru că dronele se mișcaseră să-i înconjoare. Întreaga familie a tatălui lui Akira – toți cinci, inclusiv bunicul său – erau prinsi în capcană. Tatăl lui Riku, Riku însuși și Masashi, cărora acum le-au mai rămas doar trei subordonați.
- Crezi că, trimițând pe cineva să-l asasineze pe Dr. Shiro, secretul va dispărea pentru totdeauna? Îmi pare rău, dar am trezit din greșeală fantoma Dr. Shiro, a spus Akira, înainte ca Ken să tragă în jos ecranul proiectorului pe care tocmai îl deschisese. O dronă a aterizat în poziția sa, iar ecranul s-a luminat, arătând chipul actual al Dr. Shiro. Ochii tatălui Akirei s-au mărit de șoc.
- Nu... nu poate fi adevărat, a murmurat tatăl Akirei.
- Asta e adevărat, a spus Akira, înainte să se întoarcă cu fața spre ecran.
Zâmbind, Akira a spus:
- Dr. Shiro, salută-l pe cel care încearcă să te reducă la tăcere.
(„Bună ziua, domnule Junto”) a spus Dr. Shiro.
- Deci... ce are de-a face Dr. Shiro cu mine? a întrebat tatăl Akirei, privind nervos în jur.
(„Bineînțeles că are legătură, pentru că eu sunt cel care a descoperit că Himari, mama lui Akira, a murit din cauza otrăvirii, nu din cauza unei boli”,) a spus dr. Shiro. Ceilalți membri ai familiei care erau încă acolo au rămas cu sufletul la gură, deoarece toată lumea știa că prima soție a lui Junto murise din cauza unei boli, iar după aceea, Junto și-a adus soția de concubinaj și cei trei copii.
- Ce legătură are asta cu mine? Tatăl Akirei a continuat să se prefacă ignorant.
- De ce n-ar avea vreo legătură? Pentru că tu ești cel care mi-a otrăvit mama! a spus Akira cu o voce severă și tare, făcându-l pe tatăl său să tresară.
- Hm, ca să-ți aduci amanta în familie, ai creat instigare și ai otrăvit-o pe mama, a spus Akira cu resentiment și furie.
- Instigare, nu-i așa? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, din cauza acelei femei rele care voia totul pentru ea. Te-a instigat și chiar ți-a dat otravă, a spus Akira, fără să menționeze niciun nume, dar toate privirile s-au îndreptat spre Sae, actuala soție a tatălui lui Akira.
Imediat, Sae a negat:
- De... de ce te uiți la mine? Nu știu nimic!
- Crezi că nu am dovezi? Persoana de la care ai luat otrava este acum sub controlul meu. Imaginile de pe camerele de supraveghere au surprins totul, a spus Akira. Ecranul a trecut apoi de la afișarea Dr. Shiro la imagini de pe camerele de supraveghere dintr-o altă locație, în care Sae vorbea cu o femeie despre otravă.
(„Soțul meu vrea să o folosească ca să se descurce cu oricine îi stă în cale”,) a spus Sae.
- Stai puțin, nu e aceea Sae din trecut? Dacă e din trecut, n-ar trebui Sae să arate mai tânără, Akira? a subliniat bunicul Akirei, în timp ce fața lui Sae a devenit palidă.
- Da, da, cu siguranță ai modificat imaginile asta cu Photoshop, a protestat tatăl Akirei, încercând să-și apere soția.
- Îmi pare rău, am dat-o în bară cu dosarele, a răsunat vocea profundă a lui Kaimera înainte ca acesta să intre calm. Kaimera știa că Ren și Obi dețineau acum controlul, așa că venise să-i ofere întăriri iubitului său.
- De ce te bagi? a replicat Akita, dar Kaimera doar l-a privit înainte de a se întoarce spre Akita.
- Îl voi deschide acum, a răspuns Himera.
- Stai puțin, Kaimera. Dacă ai fi avut videoclipurile vechi, aș fi putut ghici, dar acum despre ce videoclip este vorba? Bunicul Akirei a vrut o clarificare în această privință.
- A, exact ca în videoclip. Această femeie s-a dus să ia otravă soțului ei, ca acesta să-l poată otrăvi pe Akira astăzi. Dar, după cum puteți vedea, am reușit să ținem sub control otrava, a răspuns Kaimera.
- Junto! Iar ți-ai pus mâna pe propriul fiu?! a urlat bunicul Akirei de durere.
- Eu... eu n-am făcut-o. Nu știu nimic despre otravă, a spus tatăl Akirei cu o expresie sincer neștiutoare, înainte de a se întoarce către soția sa.
- Ce este asta? Când ai luat otrava aia și cui i-ai dat-o? s-a întors tatăl Akirei să o întrebe pe soția sa.
- I-a dat-o soțului ei, nu-i așa? repetă Kaimera. Mulți păreau nedumeriți, dar Ritu înlemni și se întoarse să se uite la tatăl său.
- Pare că cineva devine mai deștept a spus Akira, chicotind încet.
- Tată... ce a vrut să spună Akira și ceilalți? a întrebat Riku. Tatăl lui Akira a făcut o pauză, întorcându-se să se uite la familia lui Riku.
- Nu îi mai puneți întrebări. Întrebați-mă pe mine în schimb. Vă voi spune eu. Soțul despre care vorbea femeia aceea este de fapt tatăl tău, Riku, a spus Akira, izbucnind în râs. Toți cei care au auzit au fost șocați.
- Ce se întâmplă, Sae? Spune-mi, ce prostie e asta? Tatăl Akirei s-a repezit imediat spre ea și și-a scuturat soția de umăr.
- Au! Mă doare! Dă-i drumul! a strigat Sae, scuturându-se de tatăl Akirei. Tatăl lui Akira s-a retras când Katsu, tatăl lui Riku, s-a repezit și l-a împins.
- Mamă... Mamă... Mamă, au strigat cei trei copii ai lui Sae către mama lor, ca și cum nu le-ar fi venit să creadă ce vedea în fața lor – tatăl lui Riku apărându-le mama. Pentru mulți era clar că cei trei copii probabil nu înțelegeau ce se întâmplă.
- Ce... ce... de când? Tatăl lui Akira a arătat cu degetul tremurând spre soția sa și a întrebat. Chiar și rudele lui Akira, inclusiv Riku, au fost uluite, complet inconștiente de acest lucru.
- Ah, de aceea am spus că e... complicat, a spus Akira vesel. Mulți oameni s-au întors să se uite la Akira.
- Akita, ai fost crescut de tatăl meu toată viața, nu-i așa? De aceea ești la fel de prost ca el, nu la fel de inteligent ca tatăl tău sau fratele tău mai mare, a spus Akira zâmbind. Kaimera a adus un scaun pe care Akira să se așeze. Și-a încrucișat picioarele și a continuat să vorbească, acceptând ceaiul de la Kaimera și sorbindu-l. Toată lumea medita acum la cuvintele lui Akira.
- Tatăl meu și fratele meu mai mare… repetă Akita, întorcându-se să se uite la tatăl lui Riku și apoi la Riku, alternând între cei doi.
- Ah, începi să devii deștept, a bătut din nou din palme Akira.
- Stai puțin, Akira. Vrei să spui... că Akita nu e fiul lui Junto? a întrebat imediat bunicul Akirei.
- Ei bine... era pe punctul de a răspunde Akira.
- Nu vorbi prostii, Akira! Ce dovezi ai? a strigat Akita, nevrând să recunoască faptul că era fiul tatălui lui Riku. Kaimera i-a aruncat documentele testului ADN.
- Poți face un alt test dacă vrei, a spus Chimera. Akita, cu mâinile tremurânde, a luat documentul și l-a examinat. Documentul arăta că ADN-ul lui Akita se potrivea cu cel al tatălui lui Riku cu nouăzeci și nouă la sută, în timp ce se potrivea cu cel al tatălui lui Akira doar cu treizeci la sută. Asta pentru că erau neamuri, întrucât tatăl lui Akira și tatăl lui Riku erau veri.
Capitolul 41
Tatăl Akirei a smuls documentul și s-a uitat la el, ochii mărindu-se de șoc la auzul adevărului.
- Sae! M-ai... m-ai înșelat?! a țipat tatăl Akirei.
- Cine a spus asta? L-am cunoscut înainte să te cunosc pe tine, a replicat Sae, făcându-l pe tatăl Akirei să tresară.
- De ce nu le spui că abordarea ta față de el era să faci echipă cu Katsu pentru a prelua conducerea familiei Toshimoi? Indiferent dacă Riku sau Akita primește poziția, totul este în mâinile tale și ale lui Katsu. Hmm, exact cantitatea potrivită de dulceață, a spus Akira, mâncând niște dulciuri. Tatăl lui Akira s-a întors să se uite la Tomoko și Akio.
- Ei bine... atunci, tatăl Akirei a arătat spre fiica lui și fiul cel mic.
- Oh, nici aceia doi nu sunt copiii tăi. Vrei dovezi? Am eu câteva, a continuat Akira.
- Hm! Ce?! au exclamat Tomoko și Akio simultan, șocați. Ceilalți care au auzit au fost la fel de uluiți.
- Recunosc, ești foarte priceput în a controla situația pentru a te asigura că acel copil este exclusiv al lui Katsu. Cât despre Katsu, îți admir cu adevărat îndrăzneala de a-i permite soției tale să se culce cu verișorul tău doar ca să câștigi putere în familie, a spus Akira pe un ton sarcastic.
- Tată... chiar e adevărat? a întrebat Riku, care nu era la curent cu situația, având în vedere că și mama lui murise.
- Da, dar tu ești fiul meu cel mare, Riku, a recunoscut Katsu, din moment ce lucrurile ajunseseră în acest punct.
- Cum ai putut să-i faci asta mamei! a strigat Riku. Mama lui era o femeie liniștită și cuminte, iar tatăl său controla totul, dar Riku nu și-ar fi imaginat niciodată că tatăl său ar putea face așa ceva.
- Tu! Katsu! Tatăl Akirei, furios, a început să-l lovească pe tatăl lui Riku, în timp ce Sae încerca să-i oprească. Zgomotul era asurzitor. Chiar și Rong a rămas uluit, deoarece fiul său nu pomenise niciodată asta până atunci, iar Akira nu ceruse nimănui să intervină.
- Akita, vino să mă ajuți! a strigat Sae, chemându-și fiul. Akita a fost uluit de ceea ce tocmai auzise.
- Cine crezi că va câștiga, Ken? s-a întors Akira să-l întrebe pe confidentul său, ca și cum ar fi urmărit un fel de emisiune de divertisment.
- Cred că e Katsu, a răspuns Ken. Înainte să poată termina, tatăl lui Akira a fost lovit cu piciorul și aruncat la pământ. Katsu a început imediat să-l lovească cu pumnul pe tatăl lui Akira, în timp ce Tomoko și Akio erau nedumeriți. Au ezitat să-l ajute pe tatăl lui Akira, pe care îl crezuseră de la bun început că este adevăratul său tată, și s-au simțit în conflict cu privire la faptul că ar fi putut să-l ajute pe Katsu, adevăratul lor tată.
- Akira, ocupă-te de el pentru mine, a spus tatăl lui Akira, care era ajutat să se ridice de propriii săi oameni.
- Calmați-vă. Nu vă omorâți între voi înainte să știți cealaltă poveste, a spus Akira zâmbind, făcându-i pe toți să se uite imediat la el, întrebându-se ce alt lucru șocant s-ar putea întâmpla.
- Masashi, l-a strigat Akira pe Masashi, făcându-l pe acesta din urmă, care observase în tăcere haosul, să se întoarcă și să se uite la Akira. Nu putea scăpa nicăieri, deoarece oamenii lui Akira blocaseră toate rutele de scăpare. A încercat să trimită un semnal familiei sale, dar totul a rămas tăcut. Habar n-avea că Kaimera interceptase toate undele de semnal din vecinătatea casei.
- Ce! replică Masashi tăios.
- Deci, ești iubitul lui Tomoko, nu-i așa? a întrebat Akira. Tomoko s-a uitat imediat la Masashi, dar Masashi a rămas nemișcat.
- Da, e iubitul meu. Ce vei face în privința asta? N-are nicio legătură cu asta, a replicat Tomoko, apărându-l pe Masashi, în timp ce Akio se uita la Masashi cu reproș.
- Serios? Credeam că tipul ăla e iubitul lui Akio, a spus Akira, făcându-l pe Masashi să se oprească o clipă.
- Despre ce prostii vorbești? Masashi e iubitul meu! protestă imediat Tomoko, în timp ce Akio își strângea buzele ezitant.
- Ce imagini sunt acestea? Akira a terminat de vorbit, iar Kaimera a afișat imagini pe ecran pentru ca toată lumea să le vadă. Era un videoclip cu Masashi și Akio făcând sex, atât video cât și audio.
- Începe imediat!! Akio era jenat că videoclipul se scursese, dar nu se simțea vinovat că avea ceva cu iubitul surorii sale. Ochii lui Tomoko s-au mărit când a văzut, înainte să se întoarcă să-și privească fratele cu furie.
- Akio! Te-ai jucat cu soțul meu, frate răutăcios! Tomoko era furioasă și s-a repezit, pălmuindu-și fratele mai mic. Akio, nevrând să fie mai prejos, și-a pălmuit sora la rândul lui, în timp ce Masashi stătea deoparte și privea.
- Hei, oprește-te! Mama ți-a spus să te oprești! Sae s-a grăbit să intervină. În luptă, Tomoko și-a pierdut echilibrul și a căzut puternic.
- Au! a răsunat strigătul lui Tomoko, făcându-i pe toți să se întoarcă și să se uite. Și Akio s-a uitat urât la sora sa.
- Masashi nu te iubește deloc! Mă iubește pe mine! a strigat Akio la sora lui mai mare.
- Nu-i adevărat! Mă iubește pe mine! Ai flirtat cu el, nu-i așa? a argumentat Tomoko, ținându-se de burtă pentru că simțea o durere ciudată.
- Masashi, care-i treaba? Pe cine iubești cu adevărat? Sae s-a întors imediat să-l întrebe pe tânăr, simțind resentimente că copiii ei se certau între ei.
- Dragoste? Nu vă imaginați nimic voi doi. Voiați să vă culcați cu mine, așa că v-am satisfăcut dorința. Masashi nu s-a mai abținut, lăsându-i pe cei doi frați uluiți.
- Sânge... De ce, e sânge? Akita s-a uitat la sora lui și a văzut sânge curgând pe podea, în timp ce Tomoko zăcea prăbușită la pământ.
- Sânge... O, mamă... Mă doare burta... Ce sânge e ăsta? a strigat Tomoko pe măsură ce durerea abdominală se intensifica. Sae, care ghicise oarecum ce se întâmplă, și-a mărit ochii.
- Nu-mi spune că ești însărcinată, Tomoko, a întrebat Sae, cu vocea tremurândă. Fața lui Tomoko era palidă; era clar că nici ea nu știa.
- Aaaaah! a țipat Tomoko înainte să se prăbușească inconștientă.
- Puneți pe cineva să o ducă la spital. Doar o singură persoană, a spus Akira, făcând un semn cu capul spre subordonatul său. Deși își dorea ca fata să fie moartă, știa că copilul nu are nici o vină. Poate că copilul ar avea noroc. Oamenii lui Akira au dus-o repede pe Tomoko la spital.
- Masashi, nenorocitule! a strigat Akita, năpustindu-se asupra lui Masashi.
Bang... Bang...
- Aaaa! Țipătul lui Sae a răsunat din nou în timp ce Masashi l-a împușcat pe Akita cu o armă ascunsă și era pe punctul de a întoarce arma să-l împuște pe Akira.
Bang...
- Agh! a strigat Masashi de durere. Mâna îi fusese împușcată, făcându-i să zboare arma din mână. Cel care l-a împușcat a fost Kaimera.
- Akita! Akita! Sae a alergat și l-a îmbrățișat pe fiul ei, care zăcea pe podea abia respirând. Katsu a venit și el să-l vadă. Cât despre tatăl Akirei încă lovit și învinețit, privea cu resentiment că crescuse copilul altcuiva în tot acest timp. Stătea și privea cu un amestec de neplăcere și satisfacție la vederea lui Akita care părea să nu supraviețuiască.
- Uhu... Uhu..., Akita s-a înecat cu sângele care țâșnea înainte de a rămâne nemișcat, incapabil să scoată un singur cuvânt.
- Ahhh! Akita, fiul meu!!! a țipat Sae din nou înainte să leșine, iar Katsu a prins-o repede.
- Riku, ajută-mă! l-a strigat Katsu pe celălalt fiu al său, dar Riku a rămas nemișcat. Cât despre Rong, acesta nu mai putea sta în picioare, leșinând din cauza situației haotice în care se afla propriul său fiu.
- Duceți-l afară, rugați-l pe medicul de familie să-l examineze și nu-l lăsați absolut deloc să plece nicăieri, le-a ordonat Akira subordonaților săi înainte de a se întoarce spre grupul lui Masashi.
- S-a terminat? Akira nu i-a acordat nicio atenție mortului Akita. A privit scena din fața lui cu indiferență.
- Bine, am irosit destul din timpul meu și al tuturor celorlalți, a spus Akira. Nu a trebuit să depună prea mult efort astăzi, lăsându-i pe acești oameni să se certe între ei, în timp ce el stătea pe spate și privea amuzat.
- În calitate de șef al clanului, vă ordon să îi arestați pe Katsu, Riku și Sae să ii închideți în subsolul pentru tentativă de răsturnare și asasinare a șefului clanului. Akio și Junto vor fi închiși în dormitoarele lor. Akira a terminat de dat ordinul, iar oamenii lui au acționat rapid în mijlocul protestelor și rezistenței. Membrii rămași ai familiei celui de-al doilea bunic al clanului au rămas tăcuți.
Acum, în curte mai rămăseseră doar Masashi, rănit, și trei dintre subordonații săi. Subordonații lui Masashi i-au apăsat rana de pe mână cu o cârpă.
- Trebuie să mă lași să plec, altfel tatăl meu nu te va lăsa niciodată în pace, a amenințat Masashi.
- Te voi elibera, dar numai după ce voi obține tot ce am nevoie. Încuie-i în subsolul casei mele. Akira nu l-a pus pe Masashi în aceeași celulă cu grupul lui Riku, pentru că nu voia să i se întâmple nimic încă, odată ce scandalagiii erau prinși.
După ce i-a luat pe toți de acolo, Akira a ordonat ca treaba să fie făcută și le-a spus tuturor să plece, avertizându-i totodată să rămână calmi până când va convoca o altă întâlnire.
- Bunicule, Akira s-a întors să privească fața bunicului său, care era palidă și părea că ar putea leșina în orice moment.
- De ce...? mormăi bunicul Akirei, complet luat prin surprindere de tulburarea care se abătuse asupra familiei sale.
- Bunicule, ar trebui să te odihnești. Vorbim mai târziu. Nu-i voi judeca pe oamenii ăștia până nu vorbesc din nou cu tine, a spus Akira, făcându-i semn confidentului bunicului său să-l ducă imediat la odihnă. Apoi s-a întors să le dea subordonaților săi încă câteva instrucțiuni.
- N-am avut prea multă ocazie să îmi arătăt abilitățile astăzi, nu-i așa? s-a întors Akira către Kaimera și a spus cu regret.
- De ce să te obosești dând spectacole? E mai bine să lași câinii să se bată între ei, a răspuns Kaimera, înainte de a-l lua de mână pe Akira și a-l conduce înapoi spre casa lor.
- Așa e, nu am anunțat încă pe nimeni altcineva cine ești, a spus Akira, amintindu-și brusc. Kaimera a chicotit ușor.
- Mai este timp. Putem anunța asta data viitoare, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit în schimb.
- Îi voi suna și le voi spune cât de relaxat sunt, că nu a trebuit să fac absolut nimic, a spus Akira zâmbind.
- Deci, cum vei gestiona problema tatălui tău? a întrebat Kaimera curios.
- Pentru ceea ce i-a făcut mamei mele, mă voi răzbuna. Dar nu sunt atât de crud încât să-i iau viața, a spus Akira cu un râs rece. Kaimera știa că, chiar dacă nu ar fi fost fatal, tot ar fi fost incredibil de dureros.
- Bunicul Rong a suferit un accident vascular cerebral și acum este paralizat, a spus bunicul Akirei când Akira s-a întors la el la două zile după ceremonia de predare.
- O, ce păcat. Credeam că e mort, i-a răspuns Akira bunicului său, dar era de înțeles de ce Akira a spus asta. El s-a încruntat ușor.
- Gândește-te la asta ca la karma lui, a răspuns bunicul Akirei. De fapt, a fost destul de încântat să afle că fratele său mai mic al bunicului său era paralizat, deoarece nu mai putea face alte probleme. Ceilalți membri ai familiei erau liniștiți acum, chiar și fără Katsu și Riku care să aibă grijă de ei, de teamă să nu se amestece în încurcătură, deoarece unii nu știau ce făcuseră Katsu, Riku și bunicul Rong.
- Nu ești trist că fratele tău mai mic e așa, bunicule? l-a tachinat Akira pe bunicul său.
- E trist, dar dacă mă gândesc din nou, în felul ăsta Norito nu-ți mai poate face probleme. E bine așa, a răspuns bunicul Akirei.
- Dacă, chiar și țintuit la pat, tot încearcă să mă omoare, îl voi face să sufere și mai mult decât simpla țintuire la pat, spuse Akira serios, cu ochii arzând.
- Și ce zici de cei trei? Bunicul Akirei se referea la Katsu, Riku și Sae.
- Cei trei se comportă pașnic în celulele lor, a răspuns Akira, pentru că atmosfera din celulă era straniu de liniștită și incredibil de stânjenitoare. Riku nu voia deloc să vorbească cu tatăl său; se uita doar la tatăl său și la Sae, care stăteau și se îmbrățișau, cu o privire plină de nemulțumire.
- Deci, cum vei gestiona asta? a continuat să întrebe bunicul.
- Mă gândeam să-i trimit pe tată și pe fiu să lucreze la câmpul petrolier al lui Roman pentru o vreme, a spus Akira. Vorbise deja cu Roman, care nu a obiectat. Locul ar fi în mijlocul oceanului, păzit de oamenii lui Roman, și nu ar putea pleca – ca și cum ar fi fost închiși. Spre deosebire de alții care se puteau întoarce la țărm, Akira era foarte încrezător că tatăl și fiul nu puteau scăpa, deoarece Kaimera le-ar fi implantat dispozitive de urmărire în corpuri fără știrea lor. Avea să acționeze în această privință mai târziu.
- Cât despre fiica și fiul cel mic al acelei femei, îi voi trimite în zona de graniță specială a prietenului meu. Să trăiască viața de locuitori ai pustietății, a spus Akira, referindu-se la Tomoko și Akio. Era sigur că cei doi nu vor avea o viață liniștită, deoarece frații se vor lupta inevitabil și oricum nu vor putea scăpa.
- Și cum rămâne cu tatăl tău și Sae? a întrebat bunicul Akirei, gândindu-se la fiul său.
- Hm, felul în care a tratat-o pe mama. Singura diferență este că îl voi face să sufere la nesfârșit. Chiar dacă vrea să moară, nu va putea. Ah, și o voi pune pe iubita lui soție să stea cu el și să aibă grijă de el. Akira a vorbit cu hotărâre. În realitate, începuse deja să-și pună planul în aplicare. Tatăl lui Akira nu știa că fiul său îl otrăvise cu un medicament care l-ar fi paralizat și l-ar fi amuțit, lăsându-l nemișcat. Dar Akira nu era complet lipsit de inimă. Avea să o trimită pe Sae să stea cu tatăl său, ca să-l ajute și să aibă grijă de el. Era sigur că acea femeie nu va putea niciodată să aibă grijă de tatăl său. Cei doi ar fi fost ținuți într-o cameră lipsită de orice confort.
- Bunicule, ai vrea să vorbești în numele fiului tău? l-a întrebat Akira pe bunicul său, punându-l la încercare.
- Nu, lasă-l să suporte consecințele acțiunilor sale, spuse bunicul Akirei resemnat, întrucât renunțase cu adevărat la tot.
- Ce mai face familia Kashima? Te-au contactat deja în legătură cu schimbul? a întrebat bunicul lui Akira, deoarece Akira încă îl ținea captiv pe Masashi. Inițial, tatăl lui Masashi a trimis oameni să-și salveze fiul, dar Akira s-a ocupat de toți. În cele din urmă, au urmat negocierile, Akira predându-l pe Masashi în schimbul întregului cazinou al familiei Kashima. Acest lucru a provocat tulburări interne în familia lui Masashi, deoarece unii bătrâni au refuzat să-și piardă sursa de venit, neștiind de implicarea lui Masashi. Prin urmare, tatăl lui Masashi a trebuit să se ocupe mai întâi de problemele familiei sale. Masashi și oamenii săi au rămas închiși. Mâna lui Masashi, rănită de Himeră, se inflama din cauza tratamentului necorespunzător, iar Akira nu avea nicio intenție să trimită pe cineva să o trateze. Decizia finală îi aparținea tatălui lui Masashi cu privire la momentul în care își putea ajuta fiul.
Akira nu se temea deloc de conflictul dintre clanuri, pentru că putea cu ușurință să distrugă întregul clan Masashi. Nu făcuse nimic înainte pentru că cealaltă parte nu-i cauzase probleme serioase. Dar de data aceasta, decizia cu privire la modul de gestionare a situației aparținea membrilor clanului Masashi.
- Se pare că tatăl lui Masashi își rezolvă problemele cu familia sa, a răspuns Akira. Au aflat și că vărul lui Masashi, care este din aceeași familie este talentat și priceput, dar nu se înțelege cu familia Masashi. Akira a auzit că mai mulți bătrâni au început să-l promoveze pe acest om pentru a-i înlocui pe Masashi și pe tatăl său ca lider al familiei. Kaimera investighează dacă această persoană este potrivită pentru a negocia o înțelegere între familii.
- Spune-mi ce se întâmplă, a răspuns bunicul Akirei. Era foarte obosit de tot ce se întâmplase până atunci.
- Da, a răspuns Akira, înainte ca bunicul său să-și amintească brusc ceva.
- Akira, trebuie să-ți mărturisesc ceva, a spus bunicul lui Akira, nevrând să-i ascundă nimic nepotului său. Kaimera s-a uitat la bunicul lui Akira, ghicind ce era pe cale să spună.
- Ce este? a întrebat Akira la rândul său.
- Am trimis odată oameni să se ocupe de Kaimera, a spus bunicul Akirei, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- Dar asta a fost înainte să accept relația ta cu Kaimera, a spus din nou bunicul Akirei.
- Oamenii bunicului au făcut o greșeală, nu-i așa? a replicat Akira pe un ton batjocoritor.
- Da, a adăugat bunicul Akirei.
- Și ce dacă? Bunicul încă vrea să scape de Kaimera din viața mea? a întrebat Akira. A recunoscut că era supărat pe bunicul său. Dacă ar fi știut înainte ca bunicul său să accepte relația lor, relația lor ar fi fost spulberată. Faptul că bunicul său i-a spus adevărul l-a ajutat pe Akira să-și înăbușe furia.
- Știai dinainte, nu-i așa? Akira s-a întors să îl întrebe pe Kaimera, observându-i atitudinea calmă.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
- După aceea, am avut o conversație directă cu domnul cu Isamu, a spus Kaimera.
- Spune-mi bunicule, exact cum îmi spune Akira. La urma urmei, acum faci parte din familia lui Akira, a spus bunicul. Akira și-a înclinat ușor capul.
- M-am calmat doar pentru că bunicul i-a spus lui Kai să-i spună Bunic. Nu mă voi supăra pe tine pentru ce s-a întâmplat în trecut, a spus Akira. Bunicul său a oftat ușor.
- Deci, ce spui? Poți să-mi spui bunicule? l-a întrebat bunicul Akirei pe Kaimera.
- Da, bunicule, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească ușor.
- Deci, unde te duci acum? a întrebat bunicul Akirei, încercând să schimbe subiectul. Nu voia ca Akira să se supere prea tare pe el.
- Mă duc să-l văd pe fiul bunicului. Am ceva ce vreau să-i spun și cu care să mă laud, a spus Akira zâmbind. Bunicul lui Akira a oftat din nou înainte de a da din cap. Akira și Kaimera și-au cerut apoi scuze pentru a merge în camera unde tatăl său era tratat pentru rănile suferite în urma unui atac al lui Katsu.
Crak...
Sunetul ușii deschizându-se l-a făcut pe tatăl Akirei, care zăcea epuizat pe pat, singur în cameră, să se întoarcă imediat să privească.
- Akira, cum te-ai descurcat cu tipii ăia? a întrebat imediat tatăl Akirei, care încă putea vorbi.
- Nu trebuie să știi, spuse Akira sec. Nu simțea nicio legătură cu tatăl său. Îl privi pe tatăl său cu o privire goală.
- Pentru că nu-i voi lăsa pe cei care mă rănesc să trăiască confortabil, inclusiv pe tine, a spus Akira, făcându-l pe tatăl său să înlemnească și să pălească. Voia să se ridice și să vorbească cu Akira, dar nu avea putere, așa că a rămas întins acolo.
- Ce-o să-mi faci? Sunt tatăl tău, Akira. Și eu am fost înșelat, a spus tatăl Akirei cu egoism.
- Hm, îndrăznești să spui că ai fost înșelat? E adevărat că ai fost înșelat, dar asta pentru că ai fost prost. Totuși, chiar dacă ai fost înșelat, asta nu schimbă faptul că mi-ai otrăvit mama, a spus Akira sever la final.
- Eu... am fost instigat de femeia aceea, a bâlbâit tatăl Akirei, dând vina pe Sae.
- Ești irecuperabil. Dacă te-aș certa, ești un laș complet, mereu dând vina pe femei pentru orice. Lasă-mă să te întreb, dacă ai fi o persoană bună, loială mamei mele, nici măcar o sută sau o mie de oameni care ar încerca să te manipuleze n-ar putea. Spuse Akira sever. Fața tatălui său deveni palidă, retrăgându-se ușor. Akira se uită la tatăl său din cap până în picioare.
- Hmm, ești fără puteri acum, nu-i așa? Abia te poți mișca. E greu, a spus Akira. Tatăl său a făcut o pauză.
- Da... da, a răspuns tatăl Akirei.
- De acum înainte, nu vei mai putea mișca nimic în afară de cap și apoi îți vei pierde capacitatea de a vorbi. Hmm, trebuie să fie chinuitor, a spus Akira cu un zâmbet batjocoritor.
- De ce... ce vrei să spui? a întrebat tatăl Akirei cu voce tremurândă.
- Exact asta voiam să spun. Mi-ai otrăvit mama, așa că de ce nu te pot otrăvi și eu pe tine? Dar ești norocos că nu te-am omorât chiar acum. Te voi face să suferi până în ziua în care viața ta se va sfârși cu adevărat, i-a spus Akira tatălui său cu un zâmbet crud.
Acesta și-a mărit ochii de șoc când și-a dat seama ce îl aștepta în viitor. Știa că Akira nu doar îl amenința; Akira chiar avea de gând să acționeze în consecință.
- Tu... Akira, eu sunt tatăl tău! a strigat tatăl lui Akira. Akira, însă, a râs doar, complet netulburat de panica tatălui său.
- Ce vrei ca să mă cruți? Spune-mi și voi face orice pentru tine. Dar moștenirea mamei tale? Ți-o pot returna pe toată în schimbul eliberării mele, a spus tatăl Akirei frenetic.
- Ah, apropo de asta, trebuie să-ți arăt ceva, a spus Akira înainte de a lua plicul de la Kaimera și de a scoate actul de proprietate.
- Am recuperat tot pământul mamei mele și l-am dobândit legal. Vrei să știi cum? a întrebat Akira, înainte de a-i explica încet tatălui său cum dobândise pământul. Tatăl Akirei s-a înfuriat când a auzit ce făcuseră Sae și copiii ei – pe care îi crezuse ai lui de la bun început – cu pământul, permițându-i lui Akira să-l recupereze pe tot. S-a înfuriat enorm.
- Bine, asta e tot ce am venit să-ți spun. A, și nu-ți face griji, chiar dacă ești imobilizată la pat, îți voi trimite o asistentă să aibă grijă de tine, stând aici 24 de ore pe zi. Și o cunoști foarte bine pe asistenta aceea, pentru că ți-ai petrecut viața de familie cu ea timp de decenii. Cu siguranță te cunoaște cel mai bine, a spus Akira râzând înainte de a ieși din cameră, printre strigătele tatălui său.
- Mai este ceva ce trebuie să facem după asta? L-a întrebat Akira pe Kaimera în timp ce se întorceau spre casa lui.
- Continuă pur și simplu cu planul și așteaptă să vezi cum reacționează familia Kashima, a spus Kaimera.
- Odată ce se termină toate astea, hai să găsim amândoi niște timp să ne relaxăm, i-a sugerat Akira lui Kaimera.
- Unde ai vrea să mergi? a întrebat Kaimera la rândul lui. Akira s-a oprit să se gândească.
- Ce zici de Elveția? Vreau să merg undeva liniștit. Roman a spus că zona din jurul casei părinților lui Keith este foarte liniștită. Vreau să trăiesc viața ca o persoană normală, chiar dacă e doar pentru scurt timp, a sugerat Akira.
- Sigur, i-a răspuns Kaimera lui Akira, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut.
Astăzi este ziua în care Akira i-a convocat din nou pe membrii familiei pentru a-i informa despre pedepsele pe care le-a decis și pentru a discuta diversele reguli și regulamente de când a preluat funcția de lider al familiei.
Akira a menționat pedepsele pentru Riku, Katsu și Sae, dar nu i-a menționat pe Tomoko și Akio, sau pe tatăl său. Toată lumea știa, însă, că viața celor trei nu va fi bună până la urmă.
- Vrea cineva din a doua familie să obiecteze? a întrebat Akira familia bunicului său, care nu era cu ei pentru că era imobilizat la pat.
- Nu, fă pur și simplu cum spune Akira, a răspuns a doua soție a bunicului, știind foarte bine că soțul ei nedreptățise familia. Ceilalți au fost de acord cu pedeapsa lui Akira, crezând că dacă ar fi fost vorba de orice altă familie, ar fi fost uciși. În realitate, Akira voia să-i omoare pe toți, dar i s-a părut prea simplu. Cel puțin așa ar suferi mai mult.
- Bine. Cât despre dividende, toată lumea va primi aceeași sumă. Oricine dorește să-și extindă propria afacere este binevenit să o facă, dar să nu păteze reputația familiei. Akira a vorbit calm, apoi a discutat câteva modificări ale regulilor și noul regulament. Nimeni nu a obiectat sau nu a avut probleme; a fost o întâlnire fără certuri. Toată lumea l-a ascultat pe deplin lui Akira.
- O, mai am o chestiune importantă de spus pentru toată lumea, dar este doar pentru informarea voastră, nu pentru opinia voastră, a spus Akira pe un ton ușor apăsat, făcându-i pe toți să asculte cu atenție ce era pe cale să spună.
- Kai, i-a strigat Akira iubitului său. Kaimera s-a mutat de pe locul din spatele lui Akira și s-a așezat lângă el.
- El este Kaimera. Cred că toată lumea îl cunoaște. Acesta este iubitul meu, a anunțat Akira, lăsându-i pe toți uluiți.
- Sper că nimeni nu va aduce în discuție problema moștenitorului cu mine, pentru că nu intenționez să am pe nimeni altcineva decât pe Kaimera. Și sper că nimeni nu se va îndoi de abilitățile lui Kaimera, a spus Akira cu un rânjet pe buze. Toată lumea era deja oarecum conștientă de puterea lui Kaimera.
- Cât despre chestiunea succesiunii la conducere, spuse Akira după ce termină, aruncându-și privirea peste toată lumea.
- Dacă vreunul dintre descendenții mei demonstrează suficient talent încât să pot fi martor, s-ar putea să-i dau acelei persoane conducerea în viitor, a spus Akira. Acest lucru a stârnit entuziasm printre ceilalți membri ai familiei, indiferent de ramură, deoarece au început să-și pună speranțele în propriii descendenți. Acesta era planul pe termen lung al lui Akira de a-i distrage pe toți de la concentrarea asupra lui. Menționarea unui moștenitor a făcut ca toți să treacă imediat cu vederea relația sa cu Kaimera.
Capitolul 42
- Ne așteaptă, a spus Ken în timp ce Akira și Kaimera au ajuns la un restaurant, locul de întâlnire pentru o discuție importantă cu membrii familiei Kashima.
- Hmm, a răspuns Akira, apoi a intrat. La intrare, a găsit un tânăr bine făcut care îl aștepta. Văzându-i pe Akira și Kaimera, tânărul s-a ridicat pentru a se înclina respectuos, dar nu într-un mod supus sau servil. Kaimera și Akira au schimbat priviri satisfăcute și au dat din cap unul altuia.
- Bună, sunt Kashima Kibo, s-a prezentat Kibo.
- Bună. Nu trebuie să mă prezint, nu-i așa? a întrebat Akira la rândul său.
- E în regulă. Îl cunosc pe domnul Akira, a răspuns Kibo.
- Aceasta este Kaimera, iubitul meu, l-a prezentat Akira lui Kibo. Kibo a făcut o pauză înainte de a-i întinde mâna pentru al saluta pe Kaimera, care i-a întors gestul.
- Hai să stăm jos și să vorbim, a spus Akira.
- Știi despre ce te-am rugat să vorbești, a început Akira.
- Da, a răspuns Kibo.
- Ce părere ai avea dacă te-aș sprijini să devii liderul familiei? Se pare că mai mulți bătrâni din familia ta au discutat deja asta cu tine în secret, nu-i așa? a spus Akira, făcându-l pe Kibo să se oprească o clipă, neașteptându-se ca Akira să afle despre asta.
- Hehe, dacă vreau să știu ceva, o să știu. De exemplu, când știu că tatăl lui Masashi vrea să scape de tine pentru că începe să bănuiască că vei fi promovat să-l înlocuiești, a adăugat Akira. Fața lui Kibo s-a încordat ușor.
- Și dacă mă ajuți, ce vrei în schimb? a întrebat Kibo, știind că Akira nu l-ar ajuta pe gratis.
- Vreau un singur cazinou în Hong Kong care aparține familiei tale. Poate fi oriunde dorești; nu sunt pretențios. Și după asta, trebuie să facem pace între familii. Dacă poți controla membrii familiei tale, cooperarea în afaceri s-ar putea dezvolta în viitor, a spus Akira serios.
Anterior, îi spusese bunicului său că nu exista nicio modalitate ca cele două familii să ajungă la pace, deoarece, la acea vreme, familia lui Masashi era încă liderul clanului. Akira cunoștea bine personalitățile tatălui și ale fiului. Dar dacă liderul clanului ar fi fost schimbat cu Kibo, Akira era încrezător că un armistițiu era posibil. După ce Kaimera investigase trecutul lui Kibo, au îndrăznit să facă această ofertă.
- Un armistițiu, nu-i așa? a întrebat Kibo la rândul său, pentru că asta își dorea și el. Era sătul de luptele constante dintre clanuri. Uneori, oameni nevinovați intrau în bucluc.
- Da, a răspuns Akira. Kaimera a stat tăcut, ascultând, pentru că Akira, fiind actualul lider al clanului Toshimoi, trebuia să se ocupe singur de conversație.
- Și dacă aș deveni cu adevărat liderul, unchiul Ichiro și Masashi nu s-ar da bătuți atât de ușor, a răspuns Kibo. Nu era laș sau speriat, dar știa foarte bine că oamenii lui nu erau suficient de numeroși pentru a-l înfrunta pe Masashi.
- O să-i rog pe oamenii mei să te ajute, dar îți sugerez ceva. Uneori ar trebui să extirpăm părțile canceroase, a sfătuit Akira, iar Kibo știa exact ce voia să spună Akira.
- Dacă ai nevoie de informații, contactați-ne, a spus Kaimera, vorbind din nou. Kibo s-a gândit o clipă.
- Da, accept oferta ta, spuse Kibo cu încredere. Era acolo doar cu doi dintre apropiații săi, deoarece nu voia ca nimeni să bănuiască nimic.
Akira a zâmbit satisfăcut, văzând că Kibo luase o decizie bună. Apoi s-au așezat să discute un plan care să-l ajute pe Kibo să obțină poziția. Kibo credea că are avantajul, chiar dacă pierduse un cazinou. Avea mai multă încredere în Akira decât în alți membri ai propriei familii.
După ce a făcut o înțelegere cu Kibo, nu i-a dezamăgit pe Akira și Kaimera. I-a convocat pe bătrâni la o întâlnire, așa cum plănuise Kaimera, iar majoritatea au fost de acord cu Kibo și l-au susținut. Apoi, toată lumea a făcut din nou presiuni asupra tatălui lui Masashi. Dacă voia să-și ajute fiul să se întoarcă, trebuia să-i cedeze poziția lui Kibo. Dacă refuza în schimbul lui Masashi, Kibo ar trebuit să-i dea toate cazinourile lui Akira, punând o presiune imensă asupra tatălui lui Masashi.
În cele din urmă, tatăl lui Masashi a cedat, crezând că odată ce Masashi va fi adus înapoi, va găsi o modalitate de a-l elimina pe Kibo și de a recupera poziția de conducere. Habar n-avea că în ziua în care Masashi urma să fie returnat, nici Masashi, nici tatăl său nu vor ajunge vreodată la familie. Amândoi fuseseră eliminați, împreună cu subordonații lor. Iar cei care au făcut asta nu a fost Akira, ci chiar membrii lui Kibo.
- Hehe, tipul ăsta e ceva de-a dreptul extraordinar. E suficient de curajos să-și asume un risc, spuse Akira cu satisfacție, știind că partea lui Kibo preluase oficial conducerea familiei și că proprietatea cazinoului îi fusese transferată lui Akira.
- Și a fost destul de inteligent din partea lui să ne transfere cazinoul RT, a spus Kaimera, deoarece cazinoul pe care i-l dăduse cealaltă parte era destul de profitabil. Deși nu era cazinoul principal al familiei, nici nu era unul care genera pierderi.
- Ce se întâmplă dacă, în viitor, va vrea să ne răstoarne? a întrebat Akira.
- Hm, să sperăm că este suficient de priceput, a replicat Kaimera, dar era sigur că Kibo nu avea nicio intenție să le mai facă probleme. Armistițiul dintre cele două familii crease agitație în cadrul bandelor Yakuza din Japonia, dar era mai mult pozitiv decât negativ.
- A, și se pare că Kibo are sentimente pentru Bina, a adăugat Kaimera, spunând o altă informație pe care o adunase.
- Hmm, dacă aceste două familii se împacă și se înrudesc, va cauza probleme familiei noastre în viitor? i-a cerut Akira iubitului său părerea.
- Nu, pentru că bunicul tău și bunicul Binei au fost prieteni apropiați, au avut întotdeauna o relație bună. Dar, pe de altă parte, știu că lucrurile se pot schimba. Sper doar ca oricine devine dușmanul nostru să fie suficient de priceput, a spus Kaimera pe un ton calm și normal. Akira s-a uitat la fața iubitului său și a zâmbit ușor.
- Expresia ta este atât de incitantă acum, a spus Akira, mângâind ușor pieptul iubitului său cu degetul.
- Vrei ceva mai palpitant? a întrebat Kaimera. Ochii lui Akira s-au luminat imediat, iar el a dat din cap în semn de aprobare. Fără ezitare, Kaimera l-a ridicat pe Akira și l-a dus în cameră.
Akira a cooperat imediat, și atunci și-a dat seama ce înseamnă adevărata emoție.
A trecut un an.
Totul a devenit calm. Akira și-a îndeplinit bine îndatoririle de lider al familiei și nimeni nu a cauzat probleme.
Pedeapsa pe care o plănuise a mers bine. Katsu și Riku au fost trimiși pe o platformă petrolieră în mijlocul oceanului, forțați să facă muncă grea în fiecare zi. Nu a fost prea dificil pentru că aveau mâncare la fiecare masă, dar nu aveau libertate, deoarece tot ce puteau vedea era oceanul și nu puteau niciodată să pună piciorul pe uscat. Au încercat să scape, dar nu au putut merge nicăieri sau să contacteze pe cineva. Au încercat să se împrietenească cu ceilalți oameni de acolo, dar nimeni nu i-a ajutat pentru că toți erau loiali lui Roman.
Tomoko și Akio au fost trimiși într-un sat din mijlocul pădurii, lângă granița cu Thailanda, similar cu situația lui Riku, de unde nu au putut scăpa. Cei doi se certau și se luptau în fiecare zi. Din cauza poveștii lui Masashi, cei doi frați trăiesc în greutăți, fără nicio facilitate. Akira speră doar că, dacă se vor gândi la ei înșiși și se vor îmbunătăți, le-ar putea da o șansă. Dar, deocamdată, probabil că nu este cazul.
Tatăl Akirei, paralizat și imobilizat acasă, a fost îngrijit de Sae, dar nu a putut pleca. Această experiență a dezvăluit adevărata natură a lui Sae, femeii căreia îi dedicase totul. Sae și-a neglijat soțul, abuzându-l verbal și rănindu-l fizic constant pentru a-și descărca furia și frustrarea de a fi închisă alături de el. Tatăl Akirei a fost devastat, dar neputincios, învinovățindu-se constant pentru greșelile sale. În cele din urmă, Sae a suferit o cădere nervoasă, continuând să-l abuzeze fizic pe tatăl Akirei până când acesta a murit. Apoi s-a sinucis. Akira nu a simțit niciun șoc sau tristețe; mintea și inima lui erau goale. A ținut o înmormântare pentru tatăl său din respect pentru bunicul său. Cât despre Sae, pur și simplu a incinerat-o și i-a trimis cenușa lui Tomoko și Akio, sperând să descurajeze într-o oarecare măsură conflictul dintre ei.
Din partea familiei Kashima, lucrurile mergeau bine. Se părea că membrii familiei știau că Akira îl susținea pe Kibo, ceea ce îl făcea pe Kibo destul de respectat. Kibo a menținut, de asemenea, o relație bună cu familia Toshimoi a lui Akira, iar Kibo dezvolta o relație romantică cu Bina.
- Ce, aduci oameni într-o excursie? i-a spus Akira la telefon lui Roman în timp ce lucra la compania lui de bijuterii.
(„Da, aș vrea să te întreb dacă pot folosi casa ta de vacanță pentru o perioadă”,) a răspuns Roman.
- Pe cine? Sau îl înșeli pe Keith? Aduci un amant cu tine, nu-i așa? îl tachină Akira, înainte să-l audă pe Keith râzând în apropiere.
(„Despre ce fel de amant vorbești? Prostii. Îl duc pe prieteni lui Keith în Japonia. Voiau să-și ducă copiii într-o excursie. A, prietenul lui Keith lucra cu Kamol. Îți amintești de Kamol, nu?”) a țipat Roman la prietenul său.
- Îmi amintesc. Ce casă vrei? Am mai multe, știi, a întrebat Akira.
(„Vreau casa din...”) Roman a indicat zona unde avea să-i ducă pe toți să stea.
- Bine, vii cu avionul tău, nu-i așa? Îi voi pune pe oamenii mei să te aștepte la aeroport, a spus Akira. Roman a răspuns în semn de acord, apoi au discutat pe scurt despre niște treburi înainte de a închide. Akira l-a sunat apoi pe Kaimera.
(„Da”) Kaimera a răspuns la telefon. În prezent, Kaimera este ocupată cu înființarea unei companii IT de software, așa că nu mai este cu Akira în fiecare zi ca înainte.
- Putem vorbi? a întrebat Akira.
(„Da, ești bine?”) a întrebat imediat Kaimera, dar el s-a gândit că probabil e bine; altfel, Akira i-ar fi trimis un semnal de urgență.
- Nu s-a întâmplat nimic, pur și simplu mi-a fost dor de tine, a spus Akira, tachinându-și iubitul. Kaimera a chicotit ușor.
(„Obrajii ți s-au înroșit «Și mie mi-e dor de tine»,”) a răspuns Kaimera încet, făcându-l pe Akira să zâmbească.
- Nimic special, te sun doar ca să știi că Roman și Keith aduc oameni în Japonia săptămâna viitoare, așa că stau la casă mea de vacao. Aveam de gând să te invit să-l întâlnești pe Roman, a răspuns Akira.
(„Desigur.”) Kaimera îl răsfață întotdeauna pe Akira.
- Deci, cum ți-a fost ziua? Ești obosit? a întrebat Akira pe un ton mai blând. Știa de ce își înființase Kaimera propria companie. Chiar dacă Kaimera îl ajuta în prezent pe Akira să gestioneze familia și compania de bijuterii a lui Akira, voia să creeze ceva în numele său, astfel încât nimeni să nu poată spune că se agață de Akira. Chiar dacă amândoi știau că niciunul nu avea acele gânduri.
(„Doar un lucru mic, unele lucruri pur și simplu nu se potrivesc. Nu-ți face griji, mă descurc eu”,) a răspuns Himera.
- Hmm, atunci ce-ar fi să facem o baie în onsen în seara asta? Îți voi oferi un masaj, i-a sugerat Akira iubitului său.
(„Este o mare onoare că liderul familiei Toshimoi să-mi ofere un masaj.) a glumit Kaimera la rândul lui, făcându-l pe Akira să chicotească de satisfacție înainte de a închide și al lăsa pe Kaimera să se întoarcă la treabă.
Apoi a venit ziua în care Roman și Keith urmau să ducă oameni în Japonia într-o excursie și să stea la casa de vacanță a lui Akira, pe care o pregătise deja oamenii lui Akira.
- Vechiul subordonat al lui Kamol, Day, e destul de bun, a spus Akira, pentru că Kaimera îl investigase deja pe fostul subordonat al lui Kamol, Day. Grupul lui Day era cel pe care Roman și Keith îl aduceau în călătoria lor în Japonia.
- Dar a trecut mult timp. Mă întreb dacă abilitățile lui sunt la fel de bune ca înainte, a răspuns Kaimera. În prezent, se îndreptau spre casa de vacanță ca să-i cunoască pe toți, nu era nevoie să vină, dar se plictisea și voia să vadă ce fel de oameni se asociază prietenul său.
Akira și Kaimera au ajuns primii la casa de vacanță, dar Akira nu avea nicio intenție să iasă să-i întâmpine, deoarece voia să testeze abilitățile bărbatului pe nume Day.
- Domnul Roman se va enerva dacă îi pui la încercare oaspetele, îl avertiză Kaimera, deloc serios, știind că iubitul lui nu îl va asculta cu ușurință. Dar îl avertiza pe Akira, spunându-i să nu facă nimic nepotrivit.
- Știu, văd că ai adus și copii cu ei. Nu voi face nimic violent, a răspuns Akira, înainte de a-și ridica sabia, pe care o ținea acolo fără să o scoată din teacă.
Curând, grupul lui Roman a sosit de la aeroport, întâmpinat de cineva trimis de Akira. Akira stătea într-un colț, lângă intrarea în casă, auzind voci apropiindu-se. L-a recunoscut pe Day din fotografia pe care i-o arătase Kaimera și, văzându-l, Akira și-a îndreptat imediat sabia spre el. Anticipase că se va opri dacă Day nu se va putea apăra, dar Day s-a ferit și l-a apucat strâns de încheietura mâinii pe Akira, încruntându-se.
- Uau, chiar m-a oprit, a spus Akira. Roman a oftat.
- Îi faci nefericiți, Akira. În plus, am copii cu mine, a spus Roman. Day i-a eliberat mâna Akirei, știind că Akira nu avea de gând să le facă rău.
Zâmbind, Akira a răspuns:
- Glumeam doar, înainte de a se uita la toată lumea.
- Bun venit în casa mea, cu toții. Simțiți-vă ca acasă, a spus Akira zâmbind înainte să-l bată pe Day pe umăr.
- Ai demonstrat cu adevărat faptul că te ridici la înălțimea reputației de a fi mâna dreaptă a lui Kamol, l-a complimentat Akira pe Day, înainte de a se uita la băiatul mai mic, care era mai înalt decât celălalt copil.
- O, puștiul ăsta are o privire destul de aprigă. Ești interesat să te antrenezi cu mine în arta scrimei? a spus Akira zâmbind, pentru că băiețelul se uita urât la Akira, crezând că Akira o să-l lovească pe Day.
- Cred că îi displaci fiului meu adoptiv, a spus Roman în glumă. Înainte ca Akira să poată spune ceva mai mult, a simțit o smucitură de tivul yukatei sale.
- Anda, un alt tânăr care era iubitul lui Day, l-a strigat surprins pe fiul său cel mic. Îl ținea în brațe pe copil, dar băiatul s-a zvârcolit și a vrut să se de-a jos. Acesta l-a pus jos, dar în loc să stea nemișcat, băiatul s-a îndreptat spre Akira. Akira s-a uitat în jos și s-a retras surprins la vederea băiețelului cu părul legat în coadă, zâmbindu-i larg.
- Micuț puștan ce ești, spuse Akira surprins, sărind înapoi. Copilul, care îl privea neprietenos, era destul de mare. Akira nu simțea nimic pentru el, dar, dintr-un anumit motiv, îi era frică de copiii mici, precum băiețelul pe nume Anda. Poate că era parțial pentru că Akira nu era foarte blând cu nimeni și se temea că l-ar putea speria sau răni pe băiețel dacă l-ar atinge, așa că evita să fie aproape de el.
- Poartă-te cum trebuie, a răsunat vocea lui Kaimera în timp ce se îndrepta spre toți. Akira a tresărit imediat și la îmbrățișat pe Kaimera de braț.
- Kai, micuțul ăsta obraznic mă hărțuiește, s-a plâns Akira lui Kaimera cu o voce plângăcioasă, făcându-i pe toți, în afară de Roman și Keith, să schimbe priviri confuze. Keith a zâmbit ușor înainte de a se ghemui lângă micuțul Anda.
- Anda, ăla e unchiul Akira. Dacă vrei ceva, întreabă-l.
- Kira, Kira, a strigat micuțul Anda cât de tare a putut, apoi s-a îndreptat spre el. Ith era pe punctul de a alerga să-și ia propriul fiu, dar Keith l-a oprit.
- Ah, nu te apropia mai mult, micuțulr! Kai, ajută! a strigat Akira în timp Anda, alerga după el, pentru că băiețelului îi placea sabia din mâna lui. Sabia lui Akira era împodobită cu diamante strălucitoare, așa că băiețelul a vrut să arunce o privire. Când Akira a fugit, Anda a crezut că se joacă, așa că a mers după el.
- Vă rog să intrați, a spus Kaimera.
- Mă duc să verific, i-a spus Keith lui Ith, înainte să îl urmeze pe Anda.
- Stai chiar acolo, se întoarse Akira și își îndreptă sabia spre Anda, care alerga după el. Anda se opri brusc, dar încă avea un zâmbet pe față.
- Vă rog, vă rog, vă implor, a întins Anda mâna în fața Akirei. Akira părea nedumerit.
- Ce vrei? Nu există nimic pentru tine, a întrebat Akira în thailandeză, dându-și seama că grupul de oameni care veniseră erau thailandezi.
- Cred că Anda vrea teaca ta, Akira. Puștiului asta îi plac lucrurile puțin strălucitoare, spuse Keith, care îl urmase. Akira se uită la sabia din mâna lui.
- O vrei pe asta? a întrebat Akira. Anda a dat imediat din cap în semn de aprobare.
- E frumoasă, nu-i așa? a continuat Akira.
- Da, da, îmi place, a răspuns Anda.
- Dar asta e a mea, a spus Akira din nou. Anda s-a bosumflat imediat spre Akira înainte de a se întoarce să-l privească pe Keith cu o expresie abătută.
- Nu, nu poți să o iei. Îi aparține unchiului tău. Lasă-l pe tata și bunicul să-ți cumpere și ție una, a spus Keith în numele lui, dar Akira se simțea ciudat de neliniștit.
- E în regulă, poți ține teaca și te poți juca cu ea deocamdată. Dar nu lăsa bijuteriile să cadă, a spus Akira repede, apoi a scos teaca și i-a dat-o băiețelului.
- Mulțumesc, a zâmbit Anda larg, s-a înclinat respectuos și a luat teaca sabiei. Keith l-a ridicat-o apoi pe Anda în brațe.
- Hai să mergem să-i găsim pe toți, a spus Keith zâmbind, amuzat de comportamentul lui Akira. Akira l-a urmat apoi pe Keith.
Ceilalți au fost conduși într-un living în stil japonez.
- Nu se va supăra pe fiul nostru, nu-i așa, Day? L-a întrebat Ith pe iubitul lui.
- Nu, altfel Keith nu l-ar fi urmat așa, a spus Day, văzând comportamentul lui Akira și dându-și seama că nu i-ar fi făcut niciodată rău fiului său.
- Îmi cer scuze în numele lui Akira, le-a spus Kaimera lui Day si Ith.
- E în regulă, a răspuns Day,
- Cred că am înțeles ce au vrut să spună Roman și Keith înainte să coborâm din mașină. Roman le spusese că prietenul lui era puțin excentric. Roman a chicotit încet. Curând, Keith s-a întors cărându-l pe micuțul Anda, împreună cu teaca sabiei lui Akira, pe care copilul o ținea strâns. Keith a ajutat și el să o care, în timp ce Akira venea în spate, cărând sabia cu o expresie tulburată.
- Anda, ce i-ai luat unchiului tău? a întrebat acesta, surprins. Akira s-a apropiat și s-a așezat lângă Kaimera, părând epuizat.
- Ești atât de rău! Nici măcar nu m-ai ajutat! i-a șoptit Akira lui Kaimera.
- Hehe, acesta e un copil, nu o armată, a replicat Kaimera.
- Uau! a exclamat Anda, pentru că teaca sabiei lui Akira era împodobită cu diamante.
- Se pare că îi plac diamantele, a spus Keith în glumă, apoi i l-a înmânat pe micuțul Anda lui Ith. Ith și-a așezat apoi fiul în poală, strângând încă teaca sabiei.
-Phi, ia-o, i-a dat micuțul Anda fratelui său mai mare, Ob. Apoi Ob s-a mutat să se așeze lângă fratele său mai mic și a examinat teaca sabiei.
- Copilului ăla mic pare să-i placă diamantele. Îți voi da niște diamante în schimbul tecii sabiei mele, a spus Akira, dar privirea lui a zăbovit asupra copilului mic, Anda, ca și cum ar fi găsit pe cineva cu un interes similar, dar care era prea timid ca să-i facă jocul.
- Toată lumea probabil vrea să meargă acum în camerele lor. O să rog pe cineva să vă ducă. Vă rog să vă odihniți mai întâi. Am comandat cina, inclusiv mâncare pentru cei doi copii, le-a spus Kaimera politicos tuturor, pentru că dacă l-ar fi lăsat pe Akira să vorbească, nu s-ar fi putut odihni deloc. Apoi, toată lumea s-a dus în camerele lor.
- Ken, du-te și verifică la biroul din acest district și vezi dacă au diamante sau bijuterii în custodia lor. Dacă au, adu-mi-le, a ordonat Akira în timp ce se instala în camera. Ken părea puțin nedumerit și s-a uitat la Kaimera. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare, iar Ken s-a dus să îndeplinească ordinul.
- N-ai spus că nu vrei să te apropii de copii? a replicat Kaimera.
- Nu încercam să mă apropii, voiam doar să dau ceva la schimb pentru teacă, a răspuns Akira. Kaimera a rânjit. Știa că Akira voia cu adevărat să se joace cu copilul, dar era prea timid. În timp ce se odihneau în cameră, oamenii lui Akira au adus teaca.
- A, de unde ai luat asta? a întrebat Akira la rândul său.
- Tatăl copilului a returnat-o, a răspuns omul lui Akira.
- Hmm, deci nu trebuie să dai la schimb lucrurile pe care ți le-a adus Ken atunci, l-a tachinat Kaimera. Akira și-a țuguiat ușor buzele.
- E în regulă. Din moment ce le-am adus deja, le voi da copilului, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit ușor. Grupul care sosise se plimba acum prin fața casei de oaspeți. Pe la ora cinei, Akira pregătise cina pentru toată lumea. Toți au mâncat confortabil, savurând pe deplin mâncarea japoneză autentică. A existat și o masă separată pentru cei doi copii, ceea ce indică faptul că personalul lui Akira pregătise totul foarte bine.
- Mulțumesc pentru cină, a spus Day după ce terminaseră de mâncat și erau pe punctul de a continua să bea.
- E în regulă, Akira a făcut un semn cu mâna înainte de a se întoarce spre Ken.
- Ken, adu-mi lucrurile, a spus Akira. Apoi, Ken a adus o cutie de lemn.
- Micuțule, i-a făcut Akira semn băiețelului mai mic, Anda, după ce a primit cutia de lemn.
- Nepotul meu are un nume. Spune-i pe nume, a spus Kaimera.
- Anda, vino încoace, a strigat Akira către băiețel. Băiețelul a mers spre el fără nicio teamă. Toată lumea se uita, curioasă să afle de ce îl chema Akira pe Anda.
- Stai! Stai jos acolo, i-a spus Akira micuțului Anda înainte să poată ajunge la el. Dar Anda nu a vrut să asculte; s-a dus direct la Akira și s-a trântit în poala lui, în timp ce stăteau pe perne pe podea. Akira a înlemnit...
- Plam, palm, micuțul Anda a bătut ușor cutia de lemn din fața lui Akira, spunându-i să o deschidă.
- Kai, te rog ia-l pe micuț de aici, l-a implorat Akira pe iubitul lui. Kai a zâmbit ușor.
-Ce se poate întâmplat cu nepotul meu dacă stă în poala ta? a întrebat Kaimera. Akira s-a uitat imediat la Kaimera, apoi s-a uitat la capul drăguț al micuțului Anda care stătea în poala lui, înainte de a întinde stângaci mâna să deschidă cutia de lemn, stârnind zâmbete din partea tuturor. Roman i-a spus lui Keith să îl înregistreze în secret, pentru că voia să le-o arate și celorlalți doi prieteni ai săi.
- Uau! a exclamat micuțul Anda cu încântare, văzând cutia plină cu numeroase bijuterii din aur și diamante. Auzind exclamația Andei, Akira și-a ridicat imediat capul, ca și cum s-ar fi lăudat.
- Îți plac, nu-i așa? Ți le voi da pe toate micuțule, a spus Akira.
- Stai, calmează-te, interveni rapid Ith. Ceilalți au râs, înțelegând sensul cuvintelor lui Roman despre persoana ciudată. Ob a venit și s-a așezat în apropiere, dar nu-i plăceau atât de multe bijuteriile, așa că nu a fost afectat. Spre deosebire de Anda, care a luat un ceas. Keith aproape s-a înecat cu sake-ul pe care îl bea pentru că l-a recunoscut. Acel ceas era unul pe care Roman îl cumpărase la licitație, iar apoi i l-a dat Akirei.
- De ce? a întrebat Akira. Acesta a schițat un zâmbet ironic.
- E prea mult. Copiii nu știu dacă aceste lucruri sunt scumpe sau nu. Pur și simplu cred că sunt frumoase, a spus Ith.
- Nu i le-am dat pentru că sunt scumpe. Le-am dat pentru că acest copil le consideră frumoase. Nu-i așa micuțule, că sunt frumoase? Akira, obișnuit cu micuțul Anda stând în poala lui, s-a aplecat să întrebe. Micul Anda s-a uitat la Akira și a zâmbit.
- Prinde-l! a răspuns micuțul Anda.
- Uite-l, vezi? spuse Akira încet, zâmbind. Kaimera oftă.
- Îmi pare rău că ți-a cauzat probleme, a spus Kaimera pe un ton nepăsător, ca și cum ar fi fost perfect normal să-și ceară scuze constant în numele lui Akira.
- Heh heh, lasă-l să se joace. Dacă nu vreți, vorbesc eu cu Akira, a spus Roman zâmbind și s-a întors să se uite la Day.
Day dădu din cap în semn de aprobare, lăsându-l pe micuțul Anda să scotocească prin cutia de bijuterii a unchiului Kira. Ith privind, simți un fior rece pe șira spinării când fiul său arunca cutia cu frenezie.
- Mi-e teamă că diamantele ar putea cădea, i-a șoptit Day lui Ith, părând tulburat.
- La fel și eu, răspunse Ith obosit.
- Și tu? Ce vrei? Akira s-a întors să-l întrebe pe fratele său mai mare, Ob. Ob s-a uitat la Akira în tăcere.
- O sabie, a răspuns Ob.
-O, stai... Akira era pe punctul de a ruga pe cineva să aducă o katana pentru Ob.
- Stai puțin, îl întrerupse Day.
- Dacă vrei o sabie, o sabie de lemn e de ajuns, spuse Day, anticipându-l pe Akira. Akira se încruntă ușor.
- Hai să facem cum spune Day, a adăugat Kaimera.
- Bine, eu am o sabie de lemn. O să rog pe cineva să ți-o aducă, a spus Akira. Apoi l-a rugat pe Ken să-i aducă sabia de lemn lui Ob. Ob a acceptat-o cu un zâmbet, ceea ce l-a încântat foarte mult pe Akira.
Capitolul 43
- Nu credeam că îți plac atât de mult copiii, l-a tachinat Keith, acum că rămăseseră doar Akira, Kaimera, Roman și Keith, care beau împreună. Ceilalți se duseseră la odihnă, în special familia celor doi micuți, care aveau nevoie să facă baie și să-i culce pe copii.
- Ce îmi place? Absolut deloc, a răspuns Akira.
- Hehe, dacă nu ți-ar fi plăcut, nu ai fi adus acele bijuterii și nu ai cere o sabie de lemn pentru a le da copiilor, l-a tachinat Roman pe celălalt bărbat.
- L-am oferit doar ca un cadou de bun venit pentru copii, a replicat Akira, dar urechile i s-au înroșit, făcându-l pe Kaimera să îl ciupească ușor, în joacă. Apoi, Akira i-a dat la o parte mâna iubitului său și a făcut ochii mari.
- Dacă îți plac copiii, spune-o direct. Nu ai de ce să-ți fie rușine, a răspuns Kaimera.
- Da, e doar afecțiune, a răspuns Akira, repetând ce spusese Kaimera.
- Orice ai spune. Lasă-mă să-ți spun, îi iubesc foarte mult pe cei doi copii. I-am și adoptat. Sunt foarte apropiați de mine, a spus Roman cu lăudăroșie, făcându-l pe Akira să se întoarcă și să se uite imediat la el.
- Deci tatăl celor doi copii a fost de acord să te lase să le fii tată adoptiv? a întrebat Akira la rândul său.
- Ceva de genul ăsta, spuse Roman zâmbind.
- E un fel de naș, a adăugat Keith.
- Deci pot fi și eu naș? a întrebat Akira din nou.
- Nu-ți plac copiii, așa că cum ai putea fi nașul lor? În plus, îi cunoști pe cei doi copii doar de puțin timp. Nu crezi că ar putea fi răsfățați și se plâng ca să-ți dea bătăi de cap? a continuat Roman.
- Hm, ți-e mai frică să nu ți-i iau acei doi copii, nu-i așa? De aceea spui asta. În plus, dacă acei doi copii nu ar fi copii cuminți, dacă nu ar fi copii plăcuți, cineva ca tine nu ar putea niciodată să le devină naș sau tată adoptiv, a răspuns Akira, bazându-se pe judecata prietenului său.
- Nu-l mai poți tachina, i-a spus Keith iubitului său zâmbind.
- Akira, nu te gândești niciodată să ai copii? Ca Day și Ith, a întrebat Kaith curios.
- Dar voi doi? Nu vrei și tu să ai unul? a întrebat Akira la rândul său.
- Nu m-am gândit încă la asta. Nu sunt sigur de viitor, dar dacă nu se întâmplă, nu e o problemă, a răspuns Roman.
- Și eu. Eu și Chimera am fost despărțiți de zeci de ani. Acum că suntem împreună, vreau să petrec cât mai mult timp posibil cu el, a spus Akira, uitându-se la Kaimera. Kaimera a făcut o pauză, neașteptându-se ca Akira să simtă așa.
- Îmi pare rău, a spus Kaimera, strângând ușor mâna lui Akira.
- Nu e nevoie să-ți ceri scuze. Tot ce s-a întâmplat a avut un motiv. Nu e ca și cum nu ai fi vrut să fii cu mine, a răspuns Akira.
- Apropo de asta, am ceva ce aș vrea să discut cu voi, Roman, Keith, a spus Kaimera, amintindu-și ceva.
- Ce? a întrebat Roman la rândul său.
- De fapt, eu și Akira discutăm despre asta de la început, imediat după ce a preluat conducerea. Akira vrea să se relaxeze în Elveția, așa că am vrut să-l întrebe pe Keith dacă are vreo recomandare de cazare. Ar vrea ceva liniștit, doar noi doi, a spus Kaimera, deoarece nu era îngrijorat de siguranță în acel moment.
- Am construit două case de vacanță pentru când aș vrea să-mi vizitez părinții. Spune-mi doar în ce zi vrei să mergi și în ce casă ai vrea să stai, deoarece sunt în sate diferite. Voi chema pe cineva să vină să le curețe pentru tine, a spus Roman.
- Minunat! Kai și cu mine ne vom termina mai întâi treaba. Vă vom anunța în ce zi vom merge, a spus Akira zâmbind, privindu-l cu recunoștință pe Kaimera. Credea că Kaimera uitase de asta. În plus, aveau atât de mult de lucru și de gestionat în ultima vreme, încât nu prea avuseseră timp să se odihnească.
- Bine, dar ești sigur că veți fi doar noi doi? a întrebat Roman pe un ton serios.
- Da, vom zbura cu un avion privat. Subordonații mei vor rămâne în Zurich în vacanță, în timp ce noi doi vom merge singuri, a spus Akira, în timp ce avionul urma să aterizeze pe aeroportul din Zurich.
- Hmm, e în regulă. Dar sunt încrezător că nu vor fi probleme. Bineînțeles, chiar dacă ar fi, voi doi v-ați putea descurca, nu-i așa? a spus Roman zâmbind.
- Desigur, a răspuns Akira, și au continuat să vorbească despre casa de vacanță încă o vreme înainte de a se despărți pentru a se odihni.
- De acum înainte, amândoi copiii ar trebui să-mi spună Tata, a spus Akira în dimineața zilei în care grupul lui Roman urma să se întoarcă cu avionul după o călătorie de o săptămână.
- O voi ruga pe menajeră să pregătească micul dejun pentru toată lumea înainte să mergeți la aeroport, a spus brusc Akira.
- Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Roman la rândul său.
- Chiar și Ob și Anda îți spun «Ded», așa că de ce nu-mi pot spune și mie «Tata»? a replicat Akira.
- A, deci ești gelos, l-a tachinat Roman pe prietenul său.
- Nimeni nu e gelos pe tine. Totul se rezumă la egalitate, a răspuns Akira. Toată lumea părea confuză, întrebându-se cum de putea fi egalitate, dar nimeni nu a întrebat.
- Ob, de acum înainte spune-mi Tata, bine? Spune-o în numele meu, a spus Akira, întorcându-se către băiețelul care își mânca fericit mâncarea. Ob a auzit asta și s-a uitat la Day și Ith, tații săi. Day a dat din cap.
- Da, tata, a spus Ob, făcându-l pe Akira să se îndrepte și să zâmbească imediat înainte de a se uita la Anda. Anda părea confuz, fără să înțeleagă.
Keith, care stătea în apropiere, s-a aplecat și i-a șoptit ceva la ureche lui Anda înainte de a se întoarce să-i zâmbească dulce lui Akira.
- Dada, strigă Anda, făcându-l pe Akira să zâmbească și mai larg.
- Foarte bine, a spus Akira, lăudându-l.
- Ce i-ai șoptit Keith? a întrebat Kaimera curios. Keith a izbucnit imediat în râs.
- O, i-am spus lui Anda că dacă își dorește diamante frumoase, ar trebui să-i spună domnului Akira «Dada», a spus Keith sincer, fără intenția de a ascunde nimic. Ceilalți care l-au auzit au izbucnit în râs. Akira s-a uitat urât la Anda.
- Ce copil drăguț, a spus Akira, nu chiar serios, dar Anda a zâmbit senină înainte să continue să mănânce.
- Vă duc eu la aeroport, a spus Akira, și nu a existat nicio obiecție, mai ales din partea Kaimera. Pe tot parcursul timpului în care grupul lui Roman a stat la casa de vacanță, Akira îl invita pe Kaimera acolo în fiecare seară, ca să se poată întâlni.
Văzându-i pe cei doi copii mici, Kaimera nu a putut rezista tentației de a-și tachina iubitul, spunând că atunci când s-au întâlnit prima dată, acesta încă se temea de copii. Akira doar s-a uitat urât la el și a inventat diverse scuze.
După ce toată lumea a terminat micul dejun, și-au adunat lucrurile și s-au urcat în mașina lui Akira, care îi aștepta să-i ducă la aeroport. Erau programați să zboare mai târziu, în aceeași dimineață.
- Kai, merg cu mașina asta, s-a întors Akira să-i spună iubitului său. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare înainte de a urca în aceeași mașină cu Roman. Era aceeași mașină în care se aflau Ob și Anda.
- O să fiu eu proscrisul? L-a tachinat Roman pe Kaimera în timp ce conduceau spre aeroport.
- Hehe, nu, e bine că se poate relaxa puțin, a răspuns Kaimera. Akira cărase atâtea poveri, iar asumarea rolului de lider al familiei nu făcea decât să-i sporească responsabilitățile. Kaimera a observat că Akira zâmbea mai mult și părea mai relaxat după ce i-a cunoscut pe cei doi copii. Nu era că Akira care nu zâmbea înainte, dar era adesea un zâmbet de afaceri sau un zâmbet intimidant. Deși era adevărat că Akira zâmbea mai mult când era cu Kaimera și apropiații săi, acest lucru era încă rar. Sosirea celor doi copii a adus o latură mai blândă personalității lui Akira.
- Nu uitați să mă sunați când voi doi mergeți în călătorie, a subliniat Roman. Kaimera i-a confirmă cererea. Curând, au ajuns la aeroport. Toată lumea a intrat în sala de așteptare a aeronavei. Akira nu trebuia să fie înăuntru, dar datorită influenței și conexiunilor sale din cadrul companiei aeriene, a reușit să intre pentru a avea o discuție de rămas bun cu toată lumea.
- Ob, Anda, veniți repede aici. Tata are ceva pentru voi, a spus Akira. Ob și Anda s-au dus la Akira.
- Uite, păstrați câte unul pentru fiecare dintre voi, Akira le-a înmânat celor doi copii două cărți de credit, surprinzându-i pe toți, cu excepția lui Roman, Keith și Kaimera.
- Domnule Akira..., l-a strigat Day pe Akira pe un ton serios.
- Nu e un card negru nelimitat, nu te panica. Acest card voi depune dividende anuale în cont sub formă de un procent din acțiunile companiei mele. Îl poți folosi pentru bani de buzunar sau pentru a economisi pentru taxele de școlarizare, a spus Akira serios.
- Cardul are încă numele meu pe el, dar îl puteți folosi fără griji. Totuși, odată ce copii împlinesc optsprezece ani, îl voi trece pe numele lor, a adăugat Akira.
- Nu refuza, a adăugat Kaimera înainte ca cineva să poată spune ceva. Day și Ith au schimbat priviri stânjenite înainte de a se întoarce să se uite la Roman, care a dat din cap în semn de aprobare.
- Nu e mare lucru. I-am dat lui Ob sonda mea de petrol, a răspuns Roman. Day și It au acceptat imediat.
- Bleah... nu e deloc gustos! Anda, care primise cardul, l-a mușcat. Ith l-a oprit repede.
- Nu e de mâncat, dragule, spuse acesta oftând. Între timp, Ob i-a înmânat cardul lui Day înainte de a se înclina pentru a-i mulțumi lui Akira. Văzându-și fratele înclinându-se, Anda i-a urmat imediat exemplul, chiar înclinându-se în poala lui Akira.
- Of, nu vreau să plece, a mormăit Akira încet. Apoi, când a venit momentul să se îmbarce în avion, Anda l-a îmbrățișat pe Akira, sărutându-l pe ambii obraji înainte de al îmbrățișa și pe Kaimera. Kaimera a zâmbit blând.
- Drum bun, a spus Kaimera, mângâindu-i pe Ob și Anda pe cap înainte să se despartă. Apoi, Kaimera l-a dus pe Akira înapoi la reședința lui.
- Off... a oftat Akira, simțind un gol ciudat.
- Dacă vrei să îi vezi, poți oricând să zbori la ei, a spus Kaimera liniștitor.
- Așa e, nu-i așa? Dar înainte să zburăm să-i vedem pe copii, hai să mergem mai întâi într-o excursie împreună, își aminti Akira încă unde voia să meargă.
- Am crezut că ai uitat de asta când i-ai cunoscut pe copii, l-a tachinat Kaimera.
- În niciun caz. Chiar dacă iubesc și ador copiii, vei fi mereu numărul unu pentru mine, a spus Akira zâmbind. Știa că încă din copilărie petrecuse mai mult timp jucându-se cu copiii decât cu Kaimera, dar știa și că Kaimera nu îi va purta pică.
- Vei fi mereu numărul unu pentru mine, a răspuns Kaimera înainte să îl sărute ușor pe Akira pe cap.
Apoi a venit ziua în care Kaimera și Akira urmau să plece împreună în vacanță. Înainte de acea zi, amândoi se grăbeau să-și termine treaba.
Totul a mers bine. Akira i-a permis lui Ken să îl ia pe Taiga cu el, ca să poată petrece puțin timp singuri și să se relaxeze. Taiga a continuat să lucreze la club pentru Akira ca de obicei, iar lui Ken nu-i păsa, deoarece au avut întotdeauna încredere unul în celălalt.
- Ai atât de multe bagaje, Taiga, a întrebat Akira în timp ce stătea în salonul aeroportului, așteptând să se îmbarce în avionul privat al lui Akira. Akira observase mai devreme că Taiga avea mai multe bagaje.
- Ei bine, toate sunt lucruri care promovează legătura familială, a răspuns Taiga zâmbind. Akira s-a încruntat confuz.
- Ce lucruri promovează relațiile de familie? a întrebat Akira, părând confuz. Taiga i-a șoptit apoi ceva lui Akira.
- Ei bine, e vorba de lenjerie intimă și pijamale, știi. Cât despre celelalte lucruri, nu am îndrăznit să le iau cu mine. Nu eram sigur dacă sunt permise astfel de lucruri în țară, așa că nu le-am luat, a spus Taiga zâmbind.
- De ce să te mai obosești să te îmbraci în haine complicate? Stai gol pe pat, Ken e gata să te atace. Ținutele alea sunt complet inutile, a spus Akira nonșalant.
- Uhu, uhu! Ken, care bea cafea, s-a înecat când a auzit ce a spus seful său. Taiga a zâmbit timid, în timp ce ceilalți, cu excepția lui Kaimera, s-au întors ca să-și ascundă zâmbetele.
- Ceea ce ai spus e adevărat. Am vrut doar să adaug puțină emoție. Tu, Akira, pur și simplu nu înțelegi deloc estetica. Din moment ce Akira spusese asta în fața tuturor, Taiga nu s-a mai obosit să șoptească. Akira părea încă nedumerit înainte de a se întoarce cu fața spre Kaimera.
- Ce părere ai despre asta? a întrebat Akira curios pe iubitul său.
- Îl înțeleg pe Taiga. Pentru mine nu contează, dar îmi place în mod special când porți o yukata, a spus Kaimera sincer, făcându-l pe Akira să zâmbească imediat.
- Atunci o să o port în fiecare noapte când dorm. Le-am adus cu mine, a spus Akira. Chiar dacă îi plăcea să poarte yukata afară, pentru această călătorie adusese haine obișnuite. Totuși, plănuise în mod special să poarte yukata când va fi la casa de vacanță cu Kaimera. Kaimera a zâmbit la cuvintele lui, în timp ce ceilalți zâmbeau pur și simplu fără să spună nimic.
- Am auzit că i-ai pus pe cei doi copii să-ți spună Tata, așa e? a întrebat Taiga, amintindu-și că Ken îi spusese asta.
- Da, numele lor sunt Ob și Anda. Am și poze, a spus Akira entuziasmat. Kaimera a clătinat ușor din cap.
- Hei, e chiar drăguț, a răspuns Taiga.
- Da, da, el este Anda. Îi plac diamantele, exact ca și mie! În sfârșit, am găsit pe cineva cu aceleași gusturi ca mine, a spus Akira zâmbind, înainte de a se așeza să-i povestească lui Taiga despre cei doi copii, uitând complet de pijamale și nedormind deloc.
După un zbor de aproape cincisprezece ore, grupul lui Akira a ajuns la aeroportul din Zurich. Akira și Kaimera urmau să petreacă noaptea la Zurich înainte ca a doua zi dimineață să meargă cu mașina la casa de vară a lui Roman, aflată într-un alt oraș, la aproximativ două ore distanță.
Au stat la un hotel luxos în inima orașului Zurich. Acesta avea să fie cazarea subordonaților lui Akira pentru restul călătoriei, cu excepția cazului în care aceștia doreau să viziteze alte orașe. Camerele urmau să fie rezervate până la data zborului de întoarcere; Akira considera acest lucru un avantaj pentru subordonații săi de încredere, care se dedicaseră colaborării cu el în situații periculoase.
Au sosit după-amiaza, s-au cazat la hotel și s-au odihnit înainte de a ieși la cină împreună seara.
Brusc...
- Nu te vei odihni? Kaimera s-a apropiat și l-a îmbrățișat pe Akira din spate, în timp ce Akira stătea pe balcon, privind priveliștea orașului Zurich.
- Sunt încântat, a răspuns Akira. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Tu? Ești entuziasmat? a întrebat Kaimera înapoi.
- Da, chiar dacă am zburat mult în trecut, totul a fost pentru serviciu. Și chiar dacă uneori am reușit să mă relaxez cu tine, nu e la fel ca de data asta. De data asta suntem într-o călătorie împreună, doar noi doi. Eu..., spuse Akira fără menajamente. Kaimera făcu o pauză. El înțelesese, știa cât de grea era povara responsabilități iubitului său.
- Îmi voi face timp să te duc în vacanțe de genul acesta în mod regulat, cel puțin o dată sau de două ori pe an ar fi frumos, a spus Kaimera. Akira și-a ridicat privirea spre iubitul lui care îl îmbrățișa din spate.
- Da, mulțumesc, a spus Akira zâmbind înainte ca cei doi să plănuiască ce vor face și ce vor pregăti pentru călătoria lor împreună de mâine.
Seara, Kaimera și Akira i-au dus pe ceilalți la un restaurant turistic tipic. S-au amestecat printre ceilalți turiști pentru că Akira nu voia să atragă atenția. El simțea că, dacă toți se comportau ca niște gărzi de corp urmându-i, ceilalți s-ar putea simți inconfortabil. Kaimera, Akira, Ken și Taiga stăteau la aceeași masă, în timp ce ceilalți stăteau la mese alăturate, dar poziționați în jurul mesei lui Akira.
- Comandați ce doriți, le-a spus Akira tuturor. El și Kaimera au discutat despre ce să mănânce în timp ce se uitau la meniu. Atmosfera din restaurant era plăcută. Chimera a observat că majoritatea clienților erau turiști de diferite naționalități; le putea ghici originile după accent.
Akira se sprijini de Kaimera după ce comandase mâncarea și discută cu Taiga despre atmosfera restaurantului. Între timp, un cuplu, un bărbat și o femeie, mergeau braț la braț spre masa lor. Subordonații lui Akira erau pe punctul de a se ridica, dar Kaimera le aruncă o privire dezaprobatoare.
- Hei, băieți, ați putea să stați la altă masă? Aș vrea să stau eu la masa asta, a spus tânărul în engleză.
- Domnule, vor înțelege măcar oamenii aceștia ce spuneți? Hehe, a spus tânăra care se agăța de brațul tânărului, arătând clar tuturor că erau tratați cu dispreț de acești doi clienți.
- Hei, hei, ai înțeles? Ni hao! a tachinat tânărul, în timp ce femeia își trăgea de colțurile ochilor cu degetele. Era clar că cei doi probabil își băteau joc de asiatici, iar în restaurant mai erau și alți asiatici și de alte etnii. Chiar dacă Kaimera era străin, celor doi nu păreau să le pese.
- Domnule, doamnă, vă rog să vă abțineți de la a provoca tulburări aici, s-a apropiat un membru al personalului pentru a interveni, dar cei doi au refuzat să se oprească și chiar l-au împins pe membrul personalului, aproape făcându-l să cadă.
- Lăsați-ne în pace! Suntem clienți! a strigat tânărul.
Brusc...
- Au! Brațul meu! a strigat un bărbat de durere în timp ce Kaimera l-a apucat de braț și i l-a răsucit la spate.
- Ahhh! Ce-i faci iubitului meu? a țipat o voce de femeie, iar ea a făcut o mișcare să se grăbească să-și ajute iubitului.
- Ahh! a țipat o femeie în timp ce Ken s-a ridicat și a imobilizat-o.
- Mă întorc imediat, i-a spus Kaimera lui Akira. Akira a dat din cap calm. Managerul restaurantului a alergat să vadă ce se întâmplă și a încercat să-i asigure că se va ocupa el însuși de asta.
- Dacă tu crezi că nu te poți descurca, mă voi ocupa eu. Ocupă-te tu de ceilalți clienți, a spus Kaimera calm, făcându-l pe managerul restaurantului să ezite puțin. Dar, văzând expresiile lui Kaimera și Ken, a dat din cap în semn de aprobare. Kaimera și Ken i-au condus apoi pe cei doi în spatele restaurantului, iar personalul le-a deschis ușa cu profesionalism.
- Dă-mi drumul... Tânărul se zbătu și era cât pe ce să mai țipe, dar se opri brusc când un cuțit i se duse la gât.
- Ai de gând să taci sau nu mai vrei să ai o voce cu care să vorbești? întrebă Kaimera rece. Tânăra femeie care l-a văzut a rămas uluită.
- Vrei să depui o plângere la poliție? Te pot duce eu, a întrebat Kaimera rece, înainte să-și ridice telefonul și să dea un telefon.
- Sunt în spate... Trebuie să-i luați pe ăștia doi și să le dați o lecție despre cât de mult îi discriminează pe ceilalți, a spus Kaimera, făcându-i pe cei doi tineri, să tremure de frică. Nu se așteptaseră să dea peste un tip cu adevărat dur. Kaimera și Ken i-au imobilizat pe tineri mai puțin de zece minute, când o dubă a oprit și au intrat patru bărbați corpolenți. Ochii tinerilor s-au mărit de șoc înainte de a fi băgați cu forța în dubă. Kaimera și Ken s-au întors în restaurant. În restaurant era din nou liniște, dar de îndată ce Kaimera și Ken intra, toată lumea privea cu curiozitate, întrebându-se cum aveau să se descurce cei doi cu acel cuplu plin de prejudecăți.
- A sosit mâncarea, a spus Akira, iar Kaimera s-a așezat la loc pe scaunul lui.
- Cum a fost? a întrebat Akira la rândul său.
- L-am rugat pe Obi să vină și să-i ia, răspunse Kaimera, întrucât avea o Unitate Obi aici.
- Am venit aici în vacanță și nu mă așteptam să întâlnesc pe cineva ca ei, a spus Taiga pe un ton iritat.
- Nu sunt localnici. Arată a turiști, a spus Kaimera înainte să continue să mănânce. După aceea, au ieșit la o plimbare pentru a vizita orașul. Akira le-a permis tuturor să se despartă și să viziteze, dar subordonații săi i-au urmat în continuare de la distanță.
- Oare băieții ăștia nu se gândesc niciodată să meargă singuri într-o excursie? a mormăit Akira, nu prea serios.
- Ei bine, oricum e ca o excursie. Sunt doar îngrijorați, a spus Kaimera, în timp ce continuau să meargă mână în mână cu Akira.
- Îți faci griji pentru mine? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, mi-e teamă că vei răni pe cineva, a răspuns Kaimera tachinat. Akira a râs.
- Hei, am pus la cale gluma asta special ca să obțin reacția ta!
- Mâine trebuie să cumpărăm niște alimente ca să gătim la casa de vacanță, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, te voi duce la cumpărături la supermarket, a spus Kaimera. Akira părea entuziasmat.
- Pot să decid ce vreau să mănânc, nu-i așa? a întrebat Akira mai întâi. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare. Pe parcursul plimbării lor, Akira a sugerat diverse feluri de mâncare pentru ca Kaimera să îl ajute să aleagă, oferindu-se să ajute la gătit și nevrând ca Kaimera să se obosească singur. După ce s-au bucurat o vreme de peisaj, s-au întors la hotel să se odihnească.
Ziua următoare
- Odihnește-te suficient înainte să fii nevoit să te întorci la îndatoriri, a spus Taiga în timp ce îi conducea pe Kaimera și Akira spre mașina pe care unitatea Obi le-o pusese la dispoziție pentru a călători spre casa de vacanță a lui Roman.
- Distracție plăcută în călătorie, băieți. Ne revedem când ne întoarcem, a spus Akira. După ce Kaimera a încărcat bagajele în mașină, l-a dus pe Akira direct la supermarket să cumpere niște provizii.
- Mi-am dorit de mult un moment ca acesta, a spus Akira în timp ce împingea căruciorul, alături de Kaimera.
- Îți place să mergi la cumpărături? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Da, mai ales când sunt cu tine, a spus Akira zâmbind înainte de a se îndrepta spre raionul de produse proaspete.
- Ia și niște miel. Vreau să mănânc tocană de miel, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Kaimera cu ochi sclipitori.
- Sigur, a răspuns Kaimera. Se simțea bine văzându-l pe Akira atât de entuziasmat și relaxat.
- Nu uita să iei și niște vin, a spus Akira, amintindu-și că Kaimera luade carne ca să facă friptură.
- Mă duc să aleg mai târziu, a răspuns Kaimera, apoi s-a întors să se concentreze pe cumpărarea de legume. Dar când s-a întors, Akira dispăruse. S-a încruntat ușor, s-a uitat la ceas și a constatat că semnalul lui Akira era în apropiere. Apoi și-a împins căruciorul spre locul acela.
- Kai, mi-am făcut provizii de gustări, a spus Akira, observându-l pe Kaimera, în timp ce el avea o pungă cu gustări în brațe.
- Spune-mi unde te duci, spuse Kaimera pe un ton ușor sever.
- Am venit doar să mă aprovizionez cu gustări, a răspuns Akira.
- Îmi fac griji, repetă Kaimera. Akira zâmbi, puse punga cu gustări în cărucior și îi clătină ușor bărbia iubitului său înainte și înapoi.
- Știu că ești îngrijorat, dar pot să am grijă de mine. În plus, suntem doar în supermarket. Dacă se întâmplă ceva, pot să strig imediat după tine, a spus Akira. Nu era deloc jenat că iubitul lui era îngrijorat, dar nu vreau ca Kaimera să-și facă prea multe griji, se temea că nu se va distra deși sunt în vacanță.
- Crezi că e enervant? a întrebat Kaimera serios.
- Nu sunt deloc supărat. De fapt, sunt încântat. Dar nu vreau să-ți faci prea multe griji. Vrei să mă relaxez și să mă destind, și eu vreau că tu să te relaxezi. Mai ales acum că îți construiești propria companie, știu că ești stresat pentru o mulțime de lucruri, a răspuns Akira. Kaimera a făcut o pauză, pentru că Akira avea dreptate.
- Bine. Hai să facem această călătorie relaxantă, dar trebuie să ai grijă de tine, bine?a spus Kaimera. Akira a dat din cap zâmbind, iar cei doi au continuat să facă cumpărături înainte de a-și continua călătoria. Pe măsură ce se îndreptau de oraș, au început să vadă peisaje naturale frumoase.
- E ca o pictură, nu-i așa? a spus Akira, privind pe geamul mașinii.
- Și culorile sunt diferite față de Japonia, a spus Akira privind copacii și cerul.
- Chiar dacă suntem pe aceeași planetă, a continuat să murmure Akira. Kaimera a zâmbit ușor, fără intenția de a-l întrerupe. Au trecut prin lanțuri muntoase, pajiști și păduri. Akira nu dormise deloc, captivat de peisaj, până când nu au ajuns într-un alt oraș.
- De fapt, putem cumpăra lucruri de pe aici, a arătat Akira spre un supermarket pe lângă care treceau.
- Am luat pentru orice eventualitate, a răspuns Kaimera. În timp ce mergea cu mașina, Akira a despachetat o gustare și a mâncat, hrănindu-și și iubitul. Kaimera a pornit muzica în mașină, iar Akira a cântat.
În cele din urmă, au ajuns la casa de vacanță a lui Roman, urmând locația pe care i-o trimisese Roman. Casa de vacanță a lui Roman era o casă cu două etaje situată pe un deal, dar cu un pârâu care curgea alături. Era destul de retrasă, separată de alte case și nu avea un gard principal, având în schimb o mică cornișă de lemn la distanță, care înconjura proprietatea și făcea ca peisajul să se contopească cu satul. Kaimera a parcat mașina la intrarea principală, unde oamenii așteptau deja.
Epilog - 18+
- Bună, numele meu este Leno și sunt îngrijitorul acestei case. Uite cheia. Leno i-a înmânat cheia casei lui Kaimera.
- Am deja pus pe cineva să facă curățenie. Casa mea nu e departe de aici. Dacă aveți probleme, mă puteți suna, i-a înmânat Leno lui Kaimera o carte de vizită, pe care Kaimera a acceptat-o.
- Mulțumesc, a răspuns Kaimera înainte ca Leno să se scuze, deoarece cei doi aveau nevoie de intimitate.
- Kai, ce-ar fi să cumpărăm niște teren pe aici și să ne construim o casă de vacanță? l-a întrebat Akira pe iubitul său, pentru că îi plăcea atât de mult priveliștea de aici. În tăcere, și-a admirat prietenul pentru că a ales o locație atât de bună.
- De ce să o construim? Dacă vrem să venim, putem sta pur și simplu la casa lui Roman. Nu trebuie să construim una singuri, a spus Kaimera zâmbind.
- Da, e adevărat. Și nici nu costă nimic, a spus Akira, chicotind încet înainte de a intra în casă. Kaimera a parcat mașina în garaj. Akira l-a ajutat să descarce cumpărăturile și au intrat în casă. Akira a cerut să exploreze casa mai întâi. A urcat la etajul doi pentru a vedea dormitorul matrimonial. Această casă avea trei dormitoare.
- Uau! Akira a deschis brusc ușa balconului dormitorului principal, dezvăluind o priveliște asupra satului și a unui pârâu din apropiere. A respirat adânc aer curat înainte de a coborî înapoi să îl găsească pe Kaimera. Kaimera s-a uitat la Akira, care era entuziasmat ca un copil, cu un zâmbet. În acel moment, punea niște produse proaspete în frigider.
- Ți-e foame? Să-ți fac ceva de mâncare? a întrebat Kaimera.
- Încă nu. Lasă-mă să te ajut să despachetezi mai întâi. Dormitorul de la etaj e superb, iar priveliștea de la balcon e uimitoare, a spus Akira. Apoi, cei doi s-au ajutat reciproc să despacheteze și au urcat în dormitor. Pe balcon era un șezlong în stil cuib de pasăre, perfect pentru ca doi oameni să se întindă și să privească stelele împreună.
- Roman trebuie să-l fi adus pe Keith aici ca să stea și să privească stelele, a speculat Akira.
- E trecut de prânz acum. O să-ți fac ceva simplu de mâncare, a spus Kaimera, verificând ora și dându-și seama că era mult trecut de ora prânzului.
Apoi, cei doi au coborât în bucătărie.
- Ah, există un balcon din bucătărie. Akira s-a dus la balcon și a privit partea din spate a casei, care era aproape de munți. Kaimera i-a zâmbit lui Akira în timp ce pregătea mâncarea. Kaimera a făcut niște spaghete carbonara simple, la care Akira nu s-a opus deloc. A mâncat tot ce făcea Kaimera. După ce a mâncat, Akira s-a oferit să spele vasele.
- Ești sigur? a întrebat Kaimera pentru confirmare.
- Desigur, a răspuns Akira. Apoi, Kaimera l-a lăsat pe Akira să le spele. Akira s-a ridicat și a spălat cu sârguință și atenție vasele, făcându-l pe Kaimera să-și înăbușe un râs, deoarece Akira își tot strângea buzele în timp ce le spăla, stropind cu apă peste tot. Dar Kaimera nu a spus nimic până când nu a terminat. Cămașa lui Akira era udă leoarcă.
- Cred că ar trebui să te schimbi, apoi putem merge la o plimbare ca să digerăm mâncarea, a sugerat Kaimera. Akira s-a dus repede să se schimbe. Cei doi au ales să meargă încet, explorând satul. În interiorul satului erau restaurante, un mic supermarket și un bar. Akira și Kaimera au mers braț la braț, mână în mână, de-a lungul unui pârâu lung care curgea de-a lungul drumului pe care mergeau. Câțiva săteni au trecut pe lângă ei, dar nimeni nu părea să-i considere ciudați. În acest sat, mai erau și alți turiști care se opresc aici pentru că există hoteluri disponibile. Deși acest sat este un punct de tranzit către Alpi, rămâne liniștit.
- Hei, e și o cascadă, a arătat Akira spre cascada care cobora din munții de pe cealaltă parte.
- O, trece un tren prin sat! Ar fi frumos să mergem cu el, a spus Akira.
- Ce-ar fi să facem o excursie mâine în satul de alături? a sugerat Kaimera. Akira a dat imediat din cap în semn de aprobare. Cei doi au intrat în sat și au găsit o cafenea. Au comandat cafea și s-au așezat să observe oamenii, amândoi stând de aceeași parte a mesei.
- Cafeaua, o femeie de vârstă mijlocie le-a servit cafea lui Kaimera și lui Akira. Akira stătea cu capul pe umărul puternic al lui Kaimera, iar Himera îi strângea ușor mâna.
- Mulțumesc, a răspuns Akira. Femeia de vârstă mijlocie i-a privit pe amândoi cu un zâmbet.
- Ați venit în vacanță? a întrebat amabil membrul personalului.
- Da, am ajuns azi, a răspuns Kaimera.
- Să aveți o călătorie plăcută, relaxați-vă confortabil și fie ca dragostea voastră să dureze mult timp! a spus angajats ca o remarcă de rămas bun înainte de a pleca. Akira a zâmbit larg la cuvintele sale, o ușoară roșeață răspândindu-i-se pe obraji.
- Ne-a urat tot binele, a spus Akira.
- Chiar și fără binecuvântările ei, te voi iubi oricum mult timp, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor, mulțumit, și a luat o înghițitură din cafea.
- Ar trebui să-i dăm și acelei angajate bacșiș. A spus ceva ce m-a încântat foarte mult, a spus Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- Mă duc puțin la toaletă, i-a spus Kaimera lui Akira. Akira a dat din cap și a stat sorbindu-și cafeaua, observând oamenii. După o vreme, a simțit că Kaimera lipsise mai mult decât de obicei, așa că a încercat să-l caute. Chiar atunci, Kaimera s-a întors.
- Nu te simți bine? a întrebat Akira.
- Mă doare puțin stomacul. Nu am fost la baie în dimineața asta, a răspuns Kaimera. Akira a dat din cap în semn de înțelegere.
- E bine. Am crezut că ai diaree sau ceva de genul. Până la urmă suntem în vacanță, a răspuns Akira, și au stat și au băut cafea încă o vreme înainte de a-și continua plimbarea prin oraș și de a se bucura de peisaj.
- Ce-ar fi să bem ceva la barul de lângă cafenea în seara asta? Atmosfera ar trebui să fie plăcută, a sugerat Kaimera. Akira a dat imediat din cap în semn de aprobare, deoarece și el se gândise în secret la același lucru.
- După ce terminăm de băut, hai să ne întoarcem pe balcon și să privim stelele, i-a sugerat Akira un plan. Kaimera nu a vrut să obiecteze. Cei doi au mers fără să simtă oboseala, parțial pentru că amândoi erau puternici și în formă fizică bună pentru că făceau exerciții fizice. S-au plimbat, au făcut poze și s-au întors la cazare la ora patru după-amiaza. S-au relaxat în vilă, Akira l-a sunat pe Roman, iar Kaimera a încercat să se conecteze la sistemul de satelit ca să supravegheze musafirii de acasă ca să-și omoare timpul.
- Voi pregăti cina înainte să mergem la bar, a spus Kaimera.
- Te ajut și eu, a răspuns Akira, iar cei doi au intrat împreună în bucătărie. Kaimera urma să pregătească o friptură simplă cu piure de cartofi și o salată.
- O să fac piureul de cartofi, s-a oferit Akira. Kaimera i-a spus apoi lui Akira ce să facă și, ulterior, s-a întors să pregătească friptura, deși se tot uita la Akira din când în când.
- Ai grijă, e fierbinte, a avertizat Kaimera în timp ce Akira era pe punctul de a scoate cartofii fierți din apă ca să-i zdrobească.
- Hehe, știi, când ești concentrat pe ceva personal, adesea îți strângi buzele, a spus Kaimera.
- Serios? întrebă Akira, întorcându-se surprins, pentru că nu-și dăduse seama.
- Da, dar e ciudat. Nu faci asta când ești în fața altor oameni, a adăugat Chimera.
- Cred că o fac doar când sunt cu oameni în care am încredere și de care sunt apropiat, a răspuns Akira, apoi și-a îndreptat din nou atenția către piureul de cartofi. Kaimera i-a spus lui Akira să-l condimenteze singur.
- Kai, încearcă-l. Akira a folosit o linguriță pentru a lua niște piure pe care îl condimentase și i l-a oferit lui Kaimera să-l încerce.
- Hei, ești cu adevărat priceput. De fapt, nici măcar nu ai avut nevoie de condimente; e delicios așa cum e, l-a lăudat sincer Kaimera. Dacă nu ar fi fost delicios, i-ar fi spus să adauge cutare sau cutare. Akira a zâmbit larg la primirea complimentului, apoi s-a aplecat și a atins ușor buzele lui Kaimera.
- Mulțumesc pentru compliment, a spus Akira, fredonând o melodie în timp ce punea piure de cartofi într-un bol pentru al pune pe masa. Kaimera a zâmbit ușor în semn de răspuns. Curând, cina a fost gata. Cei doi s-au așezat la masă și au mâncat împreună. Akira a zâmbit larg când piureul de cartofi pe care îl făcuse s-a terminat și, ca de obicei, s-a oferit să spele vasele.
- Hai să ne ajutăm reciproc, a spus Kaimera, iar cei doi s-au așezat unul lângă altul să spele vasele.
- E ca și cum am trăi împreună ca o familie. A spus Akira.
- În acest timp trăim ca o familie împreună, doar din cauza responsabilităților noastre nu putem face foarte des asta, a spus Kaimera încet.
- Așa e, a răspuns Akira zâmbind. După ce au spălat vasele, s-au dus să se schimbe și să iasă pentru a merge la bar. Au ales să meargă pe jos, chiar dacă era la un kilometru distanță, deoarece puteau face o plimbare relaxantă cu ușurință. Pe parcurs, existau ocazional felinare, dar nu erau foarte aproape unul de celălalt. Chiar și fără lumini, Kaimera și Akira nu se temeau niciodată. Ajunși la bar, au găsit o masă lângă fereastră cu vedere spre exterior.
- Locul ăsta e grozav, a spus Akira. Kaimera a comandat o bere artizanală și a băut la fel ca Akira.
- Oh, e chiar bună, a spus Akira zâmbind după ce a luat o înghițitură de bere. Kaimera a întins mâna și a șters spuma de bere de la colțul gurii lui Akira cu degetul.
- A, credeam că o să-ți folosești limba ca să ștergi spuma, l-a tachinat Akira.
- Dacă am fi singuri, aș face asta, a răspuns Kaimera.
- De ce să-ți fie jenă? Sunt atâția oameni. În plus, nimeni nu ne cunoaște, hehe, a spus Akira chicotind. Kaimera a clătinat din cap, exasperat de jucăușenia iubitului său.
- Nu mai ești chiar atât de tânăr, a spus Kaimera tachinator.
- Cine a spus că a avea patruzeci de ani nu e tânăr? Sunt încă un adolescent! a replicat Akira.
- Hmm, e adevărat. Arăți de douăzeci de ani, l-a complimentat Kaimera.
- Ești nebun, se prefăcu Akira jenat, făcându-l pe Kaimera să izbucnească în râs. Akira a râs și el odată cu Kaimera.
- Vreau să stau lângă tine, a spus Akira, pentru că Kaimera îi oferise un loc în fața lui.
- Stând acolo, poți să te uiți și afară, spuse Kaimera încet. Akira s-a bosumflat ușor spre Kaimera. În bar, se auzea muzică live, amestecându-se cu atmosfera. Au stat, au băut și au vorbit despre planurile lor pentru a doua zi, până când un membru al personalului s-a apropiat de ei.
- Sunteți domnul Akira? a întrebat angajatul. Akira a dat din cap, părând nedumerit, înainte ca angajatul să-i înmâneze un trandafir roșu. Akira l-a acceptat, părând nedumerit. După un timp, un membru al personalului a adus un alt trandafir, așa că acum Akira avea doi trandafiri în mână. Între timp, Kaimera stătea în fața lui, zâmbind blând.
- Nu-mi spune că e opera ta? întrebă Akira imediat, un zâmbet apărându-i pe față. Ochii lui sclipitori arătau clar cât de fericit era.
- Uite un trandafir, a spus Kaimera, dând din cap și mirosind trandafirul.
- Îți plac trandafirii, nu-i așa? a întrebat Kaimera, observând reacția lui Akira la trandafirul pe care i-l dăduse chelnerul.
- Știi ce înseamnă nouă trandafiri? a întrebat Kaimera din nou. Akira a clătinat din cap.
- Nouă trandafiri înseamnă că ne vom iubi pentru totdeauna, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit în schimb.
- Dar mai este un buchet de flori pe care vreau să ți-l dau, a spus Kaimera, aruncând o privire spre cineva. Persoana respectivă, știind momentul potrivit, s-a apropiat de Kaimera și i-a înmânat un mic buchet de flori. Era un membru al personalului de la cafenea.
- Te iubește foarte mult, a spus angajatul cafenelei înainte de a pleca. Mulți oameni s-au întors să se uite la Kaimera și Akira, zâmbind. Akira s-a uitat la micile flori albe.
- Aceasta este o floare de colț, floarea națională a acestei zone. Crește în Alpi și înflorește de trei ori pe an, i-a explicat Kaimera lui Akira înainte de a-i înmâna una dintre flori.
- Se spune că dacă dăm asta cuiva, înseamnă că acea persoană este dragostea lor nobilă și adevărată, iar tu ești acea persoană pentru mine, a spus Kaimera. Akira a fost uluit, deoarece Kaimera rareori spunea sau făcea așa ceva. Deși Kaimera își arătase dragostea pentru Akira în multe feluri, auzindu-l spunând asta, Akira a simțit o căldură răspândindu-i-se prin inimă, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Cu mâna ușor tremurândă, a luat ușor floarea de colț de la Kaimera, ținând-o cu grijă.
- Mulțumesc. Și eu te iubesc, a răspuns Akira, înainte de a se apleca peste masă pentru al săruta ușor pe buze pe Kaimera și de a se retrage. Cei din restaurant care au văzut asta i-au fluierat și i-au tachinat, dar nimănui nu părea să-i pese.
- Când te-ai pregătit? a întrebat Akira în timp ce călărea spatele lui Kaimera care îl ducea acasă. Akira voia să călărească pe spatele lui, iar Kaimera i-a permis, deoarece Akira nu era deloc o povară.
- Când eram la cafenea și am spus că trebuie să merg la toaletă, am vorbit cu angajata. A fost bucuroasă să mă ajute și chiar s-a dus să-mi aducă niște floare de colț. Dar nu-ți face griji, i-am dat un bacșiș generos, a spus Kaimera.
- Ești foarte viclean, dar îmi place, a spus Akira zâmbind, lipindu-și obrazul de al lui Kaimera.
- Cred că atunci când ne întoarcem, îi voi spune lui Keith să îmi facă un tatuaj cu o floare de colț. Ce crezi? L-a întrebat Akira pe iubitul lui.
- Depinde de tine, a răspuns Kaimera.
- Acum că mă deții, trebuie să ai un cuvânt de spus în luarea deciziilor, a spus Akira. Kaimera a zâmbit în schimb.
- Bine, te las să-ți faci un tatuaj, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut. Apoi au vorbit despre flori și alte lucruri până au ajuns la intrarea în casă. Akira a cerut apoi să coboare și a mers în casă împreună cu Kaimera.
- Ai spus că vei privi stelele cu mine în seara asta, a spus Akira, pentru că noaptea era perfectă pentru a admira stelele.
- De aceea am pregătit acest vin, a spus Kaimera, arătându-i lui Akira sticla. Akira a zâmbit imediat, iar cei doi s-au dus în dormitor și s-au așezat pe balcon, pe șezlongul care semăna cu un cuib de pasăre. Au stins luminile, dar Kaimera a așezat o lampă mică pentru a oferi o lumină slabă atunci când își luau paharul de vin sau turna vin. Kaimera se sprijinea de spătarul șezlongului, cu Akira odihnindu-se pe pieptul lui puternic. Amândoi își țineau propriile pahare de vin.
- Unde ai pus florile? a întrebat Kaimera.
- Am pus trandafirii în apă, iar floarea de colț într-o pungă cu fermoar. Le-am pus în valiză. Mi-e teamă că se vor pierde, a spus Akira. Intenționa să pună floarea de colț pe care i-o dăduse Kaimera într-o cutiuță mică de sticlă sub formă de cupolă în Japonia, ca suvenir. Kaimera l-a sărutat imediat pe Akira pe cap când a auzit asta. Akira s-a uitat la Kaimera, ochii lor întâlnindu-se în lumina slabă, înainte ca Kaimera să-i ridice ușor bărbia lui Akira, așteptând sărutul lui. În momentul în care buzele lor s-au întâlnit, limbile li s-au împletit, niciuna nevrând să cedeze. S-au sărutat și s-au supt unul pe celălalt. Kaimera și-au pus jos paharul de vin și l-a luat și pe al lui Akira, așezându-le unul lângă altul fără să-și despartă buzele nici măcar o clipă.
- Mmm, a gemut Akira încet. Mâna lui Kaimera s-a strecurat sub cămașa lui Akira și l-a mângâiat de la brâu în sus, trimițându-i fiori pe șira spinării. Nu se temeau să fie văzuți; casa de vacanță a lui Roman era departe de alte case, iar el stinsese luminile de pe balcon și din cameră, lumina doar o mică lampă.
- Mmm… Mmm… gemu Akira intermitent, cu brațele înfășurate în jurul gâtului lui Kaimera, care stătea acum întinsă peste Akira. Nasurile lor atingându-se unul de celălalt. Sunetele săruturilor se amestecau cu gemetele moi înainte ca Akira să se întoarcă și să se întindă peste Kaimera. Kaimera și-a înfășurat brațele în jurul taliei lui Akira, corpurile lor inferioare lipindu-se unul de celălalt. Kaimera i-a mângâiat ușor obrazul Akirei cu o mână în timp ce, în sfârșit, își despărțeau buzele.
- Ai vrea să port o yukata? a întrebat Akira tachinându-l.
- Sigur, cel puțin nu-ți va fi frig, a spus Kaimera, chiar dacă nu ningea, aerul era încă rece. Akira a zâmbit ușor înainte de a se ridica din poala lui Kaimera pentru a se schimba în yukata lui. Între timp, Kaimera s-a dus să aducă câteva lucruri necesare și le-a așezat pe balcon, apoi a oprit camerele de securitate care monitorizau atât balconul, cât și dormitorul lor. Curând, Akira a ieșit. Kaimera, care stătea rezemat de șezlongul ca un cuib de pasăre, și-a întins mâna spre Akira. Akira a luat mâna lui Kaimera și a fost tras ușor să se așeze în poala puternică a lui. Mâna lui Kaimera a ridicat tivul yukatei lui Akira până la coapse și l-a mângâiat ușor, trimițându-i fiori pe șira spinării.
- Ți-e frig? a întrebat Kaimera. Akira a clătinat din cap.
- Nu am mai trecut împreună prin antrenamente de rezistență la frig? a întrebat Akira, aducând în discuție trecutul. Kaimera a zâmbit ușor. Chiar dacă Akira era cel mai mic dintre ei, era destul de rezistent, poate chiar mai mult decât ei, dacă nu-i stăpâneau nesăbuința.
- Așa e, am uitat, a spus Kaimera zâmbind, înainte de a-i mângâia ușor obrazul lui Akira. Akira și-a înclinat capul pentru a-i permite lui Kaimera să-i mângâie și să-i țină obrazul confortabil, înainte ca fețele să l-i se apropie și s-au sărutat pasional.
- Mmm… umm… gemu Akira. Mâinile lui Kaimera strânseră și frământară coapsele lui Akira, apoi se mutară cu forță spre fesele lui. Akira nu purta lenjerie intimă, așa că Kaimera nu a trebuit să piardă timpul să o scoată. După ce li s-au despărțit buzele, s-au sărutat și s-au cuibărit pasional, mușcându-i și sugându-i gâtul până când au apărut pete roșii. Kaimera a mușcat umărul palid al lui Akira cu o intensitate jucăușă.
- Ahh, Akira a făcut o pauză, dar l-a lăsat pe Kaimera să-i lase urme pe corp după bunul plac, deoarece și Akira își lăsase urme de mușcături și semne. Acum, o parte a yukatei lui Akira îi alunecase de pe umăr, iar Kaimera continua să-l mângâie, dezvăluindu-i sfârcurile mici.
Brusc...
- Ahhh, a gemut Akira când Kaimera l-a mușcat de sfârc. L-a durut, dar a fost și incredibil de plăcut. Akira și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Kaimera și și-a arcuit partea superioară a corpului spre buzele iubitului său. Limba fierbinte a lui Kaimera l-a lins și l-a mângâiat neobosit. Mâinile lui Kaimera s-au mișcat pentru a cuprinde fesele lui Akira, prinzându-le și mișcându-le, făcându-le să se frece unul de celălalt.
- Ah... Kai... Mmm... gemu încet Akira. Kaimera își scoase repede cămașa, apoi îl întinse pe Akira pe spate. Kaimera își scoase apoi complet pantalonii. Acum, Chimera era complet gol, în timp ce Akira era încă în yukata lui. Kaimera trase tivul yukatei până la talia lui Akira, dezvăluindu-i partea inferioară a corpului gol în lumina slabă, deoarece nu aprinseseră luminile, ci doar lumina unei mici lămpi. Kaimera ridică picioarele lui Akira și le desfăcu, așa că Akira stătea acum întins pe spate cu picioarele larg desfăcute. Mâinile puternice ale lui Kaimera prinseră gleznele iubitului său. Akira simți o ușurare și o răcoare în pasajul său îngust. Erecția lui Kaimera fusese tare de ceva vreme, ușor excitată de simplul act de intimitate cu iubitul său. Kaimera își mișcă șoldurile, frecându-și penisul întărit de erecția la fel de excitată al lui Akira.
- Uh… Kai… a gemut Akira, cu un amestec de agonie și nemulțumire în voce. Își dorea mai multă plăcere și știa că Kaimera îl tachina.
- Calmează-te, șșșt, a gemut Kaimera, privind cum propriul său penis se freacă de penisul și de testicule iubitului său. Și Akira a fost afectat. Înainte ca Akira să poată reacționa, Kaimera i-a mușcat coapsa, mușcându-l și lingându-l până când piciorul lui Akira a tremurat.
- Ești gata? l-a întrebat Kaimera pe iubitul său, care acum zăcea acolo cu ochii în lacrimi.
- Îl vreau acum. Intră tare, a șoptit Akira cu voce răgușită. Kaimera a zâmbit văzându-i entuziasmul. A poziționat unul dintre picioarele lui Akira pentru a ajunge la lubrifiantul pe care îl pregătise. Nu plănuia să folosească prezervativ astăzi, dorind să simtă mai bine adevărata ființă a iubitului său. Kaimera a aplicat lubrifiantul pe propria erecție și pe orificiul strâns al lui Akira. Nu l-a pregătit prea mult pe Akira, știind că Akira știa cum să se adapteze. După ce a aplicat lubrifiantul, Kaimera și-a frecat erecția înainte și înapoi de intrare, spre frustrarea lui Akira.
- Kai, nu mă mai tachina! a spus Akira pe un ton plângăcios.
Brusc
- Uh! a gâfâit Akira când Kaimera a introdus imediat vârful penisului său în pasajul îngust al lui Akira, făcând ca acesta să se contracte în mod repetat.
- La naiba... atât de strâns. Mă strângi non-stop, Akira. Ahh... a gemut Kaimera. Akira și-a deschis ușor gura de durere și plăcere, dar și-a relaxat rapid corpul, permițându-i lui Kaimera să-și împingă întregul penis înăuntru, până la capăt.
- Ahhh! a gemut Akira. Kaimera i-a ridicat picioarele lui Akira, desfăcându-le din nou larg înainte de a-și împinge șoldurile în mod repetat.
Un sunet de palmă și un sunet umed, ca o pâlpâire, au răsunat simultan. Kaimera s-a izbit de el cu atâta forță încât corpul lui Akira a început să se convulsioneze, mâinile sale agățându-se de saltea. Fața lui Akira s-a înclinat pe spate, dezvăluind stelele sclipitoare de pe cerul nopții în timp ce corpul său se mișca odată cu impactul lui Kaimera.
- Mmm...ahhh, gemu Kaimera de plăcere. El și Akira nu aveau nevoie de prea mult preludiu sau blândețe, pentru că își cunoșteau bine preferințele unul altuia. Era adevărat că Akira era deosebit de dur cu ceilalți, dar lui Kaimera, îi permitea să fie dur cu el, iar Akira uneori îl făcea pe Kaimera să simtă durere, dar nu la fel de tare ca atunci când dormea cu alții, deoarece contextul era diferit. Kaimera s-a mișcat încet și repede înainte și înapoi o vreme, apoi i-a coborât picioarele lui Akira și si-a scos reacția, provocându-i lui Akira o senzație de furnicături în spate.
- Hai să ne ridicăm și să privim stelele, a spus Kaimera, ridicându-l pe Akira în picioare și punându-l să stea cu spatele la ea.
- Ține-te de balustradă, i-a șoptit Kaimera cu o voce răgușită. Akira știa exact ce voia Kaimera. S-a apucat de balustradă și s-a aplecat în față, arcuindu-și șoldurile înapoi. Kaimera a zâmbit, apoi și-a ridicat tivul yakutei dezvăluind șoldurile ferme și rotunjite ale lui Akira. Apoi și-a împins din nou penisul în deschizătura strânsă a lui Akira, făcându-i picioarele să tremure.
Snap... Snap ...
Kaimera l-a plesnit puternic pe Akira peste fese cu ambele mâini.
- Ahhh! a gemut Akira de plăcere și extaz. Kaimera i-a prins ferm șoldurile lui Akira și a început să împingă violent, izbindu-l și lovindu-l în același timp peste fese.
Sop... Sop....
Kaimera s-a izbit de Akira, făcându-l să se îndoiască și abia să se mai poată ridica în picioare.
- Mmm, ce bine mă simt... Ahhh! a gemut Akira, mulțumindu-i. Kaimera s-a împins în mod repetat înainte de a-i duce o mână la gura și de a-și introduce degetul mijlociu în cavitatea bucală. Akira i-a lins degetul lui Kaimera cu limba, excitându-l și mai mult. Akira i-a supt și i-a lins degetul lui Kaimera în timp ce corpul i se legăna. Șoldurile ferme ale lui Kaimera s-au încordat intermitent în timp ce îl împingea pe Akira. Akira abia și-a atins propriul penis; simpla forță a împingerilor care i-au lovit zona erogenă a făcut ca un lichid limpede să înceapă să se prelingă din vârful penisului său.
- Kai... mai tare... mai mult... oh... a gemut Akira. Kaimera nu a obiectat, mișcându-și șoldurile rapid până când Akira a rămas aproape fără suflu. Kaimera a scrâșnit din dinți, deoarece, pe măsură ce Akira se apropia de orgasm, canalul său se încorda în mod repetat în jurul penisului său fierbinte.
- Ummm....
- Ahhhh! Atât Chimera, cât și Akira au atins orgasmul simultan. Fluidele lui Akira au picurat pe balcon, însoțite de o senzație de căldură în abdomenul său. Kaimera s-a aplecat, a ciugulit urechea lui Akira și a lins-o ușor și afectuos.
- Ești bine? a întrebat Kaimera cu o voce răgușită.
- Îmi place asta... Ah, a ta e încă tare, a spus Akira, dându-și seama că erecția iubitului său nu se înmuiase încă.
- Atunci hai să continuăm până se înmoaie, a spus Kaimera încet înainte de a începe runda următoare. Dar de data aceasta, l-a dus pe Akira în dormitor.
- Nu credeam că vom rezista până în zori, a spus Akira, sprijinindu-se de pieptul puternic al lui Kaimera pe balcon în timp ce privea răsăritul după ultima lor rundă. După aceea, amândoi s-au dus să se spele, iar Kaimera s-a împrospătat și el. Au curățat balconul, apoi s-au așezat din nou cuibărindu-se pe șezlongul cuibului de pasăre, exact ca înainte, fără să se odihnească măcar.
- Hehe, tu ai cerut-o, a spus Kaimera, sărutându-i tâmpla iubitului său. Acum începeau să vadă nori plutind peste munți, împreună cu lumina slabă a soarelui care răsărea.
- Ești incredibil de puternic. Sunt complet învinețit, a spus Akira zâmbind.
- Mulțumesc pentru compliment, a răspuns Kaimera. Akira l-a privit ușor urât, dar apoi un zâmbet i-a apărut pe buze.
- Îți place să o fac dur, spuse din nou Kaimera.
- Așa este, a recunoscut Akira cu sinceritate.
- Niciodată nu m-am gândit că vom ajunge să trăim împreună așa, a spus Akira, rememorând evenimentele din viața lui.
- Întotdeauna am crezut așa, a răspuns Kaimera.
- Știu că s-ar putea să fie puțin cam târziu, te-am făcut să mă aștepți tot timpul. Dar de acum înainte, promit că nu voi pleca nicăieri. Voi rămâne cu tine așa pentru totdeauna, spuse Kaimera pe un ton serios.
- Nu trebuie să promiți, pentru că sunt sigur că te ții întotdeauna de cuvânt, a spus Akira zâmbind.
- Știi, în trecut, nu-mi plăcea ca cineva să se comporte superior mie, dar tu ești singurul căruia i-am permis să fie „deasupra mea” în toate, a spus Akira serios. Kaimera a zâmbit ca răspuns.
- Sunt foarte încântat că astăzi am privilegiul de a fi „deasupra unui tigru” feroce ca tine, a spus Kaimera încet, sărutându-i ușor dosul palmei lui Akira. Akira a chicotit încet.
- Te iubesc, Kai. Te iubesc atât de mult. A spus Akira copleșit de emoție.
- Și eu te iubesc, Akira. Te iubesc mai mult decât propria mea viață. Sunt dispus să fiu deasupra ta, astfel încât fiecare impact din lumea exterioară să mă lovească înainte să te lovească pe tine, a spus Kaimera pe un ton serios. Akira a înțeles sensul cuvintelor lui Kaimera. S-a uitat la Kaimera cu ochi recunoscători. Kaimera l-a sărutat ușor pe Akira pe frunte înainte ca cei doi să stea și să privească peisajul dimineții, savurând pacea momentului și reîncărcându-și energia pentru a înfrunta provocările cu care se vor confrunta împreună în viitor, ca tigru și ca cel care este „Deasupra Tigrului”.
SFÂRȘIT 💜
Capitolul Special 1
- Ai o întâlnire cu un client astăzi, nu-i așa? l-a întrebat Akira pe iubitul său în timp ce se pregăteau pentru serviciu. Kaimera conduce acum o companie specializată în echipamente și software IT, valorificându-și expertiza. Compania a urcat în vârful industriilor japoneze în puțin peste un an, iar mulți oameni încearcă să-l abordeze pentru a lucra cu el.
- Da, ai și tu o întâlnire, nu-i așa? a întrebat Kaimera pentru confirmare. Akira a dat din cap.
- În cazul acesta, voi veni la companie după ce îmi termin treaba. Cred că voi termina înaintea ta, a spus Kaimera.
- Bine, a răspuns Akira. Kaimera s-a aplecat și l-a sărutat pe Akira pe buze.
- Nu fi obraznic, a spus Kaimera rânjind.
- Vorbești ca și cum aș fi un copil de trei ani, a replicat Akira. Kaimera a chicotit ușor înainte ca cei doi să ia micul dejun și apoi să se despartă.
Acum, Ren și fratele său mai mare, Ao, au devenit adepții lui Kaimerea. Chiar dacă Kaimera lucrează acum în societate și nu mai este în umbră ca înainte, el supraveghează în continuare unitatea Obi pentru Roman.
- Bună dimineața, șefu’, a salutat secretara lui Kaimera, Tenma, care fusese ales personal de Kaimera.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un mormăit, înainte de a se așeza la birou.
- Ți-ai ales deja asistenții? a întrebat Kaimera, pentru că Tenma avea foarte mult de muncă, așa că i-a cerut lui Tenma să angajeze încă doi asistenți.
- E gata. Probabil că sunt la Resurse Umane chiar acum. Îi voi prezenta șefului mai târziu, a spus Tenma. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare, apoi au discutat programul zilei, după care Tenma s-a întors la biroul său din fața biroului lui Kaimera.
Kaimera stătea singur, lucrând și gândindu-se la noi idei. După un timp, Tenma a sunat, cerând permisiunea să-și aducă noi asistenți să îl cunoască pe Kaimera, lucru pe care acesta l-a acordat.
Cioc... cioc...
Tenma a bătut la ușă înainte de a intra. Kaimera ședea rezemat de spătarul scaunului, lucrând cu o atitudine calmă și rece. În spatele lui Tenma, un tânăr și o tânără o urmau, cu expresii încrezătoare. Când cei doi asistenți l-au văzut pe Kaimera, ochii le-au strălucit. Kaimera, observând acest lucru, nu a spus nimic.
- Am adus doi asistenți să vi prezint, a spus Tenma, înainte să se uite la celălalt tânăr.
- Bună, numele meu este Kendai Ryoma. Poți să-mi spui pur și simplu Ryoma, șefu’, se prezentă tânărul subțire.
- Bună, numele meu este Tanaki Rika. Poți să-mi spui pur și simplu Rika, s-a prezentat tânăra femeie.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un mormăit, înainte de a se uita la Tenma.
- Tenma va spus deja regulile și regulamentele de lucru aici? a întrebat Kaimera.
- Încă nu. Aveam de gând să vi prezint mai întâi, apoi voi discuta regulile, a răspuns Tenma.
- Atunci du-te si spune-le și învață-i ce au fe facut, a spus Kaimera, pentru că el voia doar să le vadă fața ca să-și amintească cum arăta asistenți lui.
- Da, a răspuns Tenma înainte de a-și conduce cei doi asistenți din biroul lui Kaimera.
- Domnule Tenma, câți ani are șeful? Încă pare atât de tânăr, a întrebat Ryoma după ce Tenma i-a dat regulile și regulamentele să le citească.
- Patruzeci și unu, a răspuns Tenma, întrucât nu era un secret.
- Șeful este incredibil de talentat, a transformat această companie într-o întreprindere atât de mare în puțin peste un an. Este idolul meu, a spus Ryoma. Rika și-a dat ochii peste cap ușor, crezând că Ryoma doar îl flata.
- Bine, permiteți-mi să vă explic mai întâi regulile de lucru cu șeful, a spus Tenma, înainte de a le prezenta celor doi regulamentul și de a sublinia câteva aspecte necesare.
- Deci, ce fel de cafea îi place șefului? a întrebat Ryoma nerăbdător. Tenma l-a privit cu o expresie calmă.
- Șeful își face singur cafeaua. Are un aparat de cafea în camera lui. Nu-ți face griji pentru asta. De obicei, se ocupă singur de treburile personale. Dacă nu este absolut necesar, vrea să ne concentrăm pe munca de la companie, a răspuns Tenma. Rika a considerat că acest lucru era minunat, deoarece însemna că nu ar trebui să muncească atât de mult, iar munca lor ar fi mai eficientă. Anterior, avusese parte de un șef care o punea să facă atât de multe sarcini personale încât abia dacă avea timp pentru jobul ei principal, doar pentru a fi certată constant pentru munca neterminată până când nu mai putea suporta și demisiona. Ryoma, însă, nu gândea ca Rika. Regreta că ratase oportunitatea de a se apropia de Kaimera.
După ce au primit instrucțiuni de la Tenma, cei doi au început imediat lucrul. Când a sosit clientul, Tenma s-a dus să-i întâmpine, i-a condus în mica sală de ședințe, înainte de a merge să îl anunțe pe Kaimera.
- Trebuie să venim și noi? a întrebat Ryoma când l-a văzut pe Tenma întorcându-se.
- Încă nu. Rămâi și învață mai întâi programul pe care ți-l predau, a răspuns Tenma înainte de a intra în biroul lui Kaimera. Kaimera, deja conștient de sosirea clientului, pregătise totul pentru întâlnire. Kaimera l-a condus pe Tenma afară din birou, iar Ryoma l-a privit cu ochi dulci și plini de dor, dar Kaimera nici măcar nu s-a uitat la el, făcându-l pe Ryoma să zâmbească.
Kaimera a intrat în mica sală de conferințe, l-a salutat pe clientul care dorea ca acesta să dezvolte software pentru dispozitive de comunicații care urmau să fie fabricate, iar conversația a decurs fără probleme. Kaimera a explicat lucrurile profesional, impresionând-o foarte mult pe fiica clientului, care era și ea prezentă la întâlnirea de afaceri.
- Vă vom trimite contractul pentru revizuire înainte de a programa o întâlnire pentru semnare, a spus Tenma după încheierea negocierilor.
- Da, a răspuns femeia.
- Mă întreb dacă domnul Kaimera are vreo întâlnire la prânz? Mă gândeam dacă l-aș putea invita la prânz ca să-i mulțumesc. Ar fi în regulă, tată? a spus tânăra femeie pe nume Aiko, apoi s-a întors să-l întrebe pe tatăl ei.
- E o idee bună, a răspuns imediat tatăl fetei.
- Îmi pare rău, dar am o programare să ies mai târziu. Hai să luăm o cină de mulțumire în ziua în care semnăm contractul, a spus Kaimera pe un ton normal, calm, fără să arate niciun semn de respect.
- Bine, atunci vom pleca acum, a întins tânăra femeie mâna către Kaimera. Kaimera a strâns mâna tinerei femei și mâna tatălui ei în semn de rămas bun, înainte ca Tenma să îi conducă afară și apoi să se întoarcă la biroul său. Ryoma, văzându-l pe Kaimera întorcându-se singur, s-a ridicat imediat.
- Te pot ajuta cu ceva, șefu’? întrebă Ryoma. Kaimera îl privi cu o expresie calmă.
- Du-te și fă-ți treaba, spuse simplu Kaimera, apoi intră imediat în biroul lui, lăsându-l pe Ryoma puțin dezamăgit că Kaimera nu-i acorda nicio atenție.
- Hee hee, râsul Rikăi era încet, dar Ryoma l-a auzit.
- De ce râzi? întrebă Ryoma, întorcându-se spre ea cu o ușoară urmă de nemulțumire.
- Te străduiești din greu, nu-i așa? Dar lasă-mă să te avertizez, nu te implica cu șeful dacă tot vrei o slujbă cu un salariu bun și beneficii ca acestea, a avertizat Rika direct. Își dădea seama că cineva ca Kaimera nu era genul cu care să se pună. Chiar dacă nu știa dacă Kaimera avea un iubit sau o familie, cineva de calibrul lui nici măcar nu s-ar uita la oameni ca el. Dar Ryoma părea să nu asculte deloc avertismentul lui Rika.
Când Kaimera a intrat în birou, și-a deschis laptopul ca să vadă ce face Akira, doar pentru a descoperi că celălalt bărbat era într-o ședință. Kaimera i-a trimis apoi un mesaj.
AREMIAK ✉️ „Voi fi acolo imediat. Vrei ceva de mâncare?”
După ce a trimis mesajul, Kaimera s-a uitat la ecran și l-a văzut pe Akira ridicând telefonul, citind mesajul și tastând un răspuns.
ARIKA ✉️ „Pe tine”
AREMIAK ✉️ „Păstrează asta pentru diseară.”
ARIKA ✉️ „Atunci hai să mâncăm niște Oden ca să ne umplem stomacul în seara asta.”
Kaimera l-a văzut pe Akira zâmbind în timp ce acesta tasta mesajul, ceea ce l-a făcut să chicotească afectuos înainte de a răspunde în semn de aprobare. Kaimera a mai terminat câteva sarcini înainte de a-i chema pe Ren și Ao să se pregătească. Apoi s-a ridicat, și-a luat lucrurile personale și a plecat, exact când Tenma s-a întors la biroul său.
- Tenma, dacă e urgent, sună-l pe Ao, a spus Kaimera, așa cum era obișnuit.
- Da, a răspuns Tenma, iar Kaimera a plecat imediat.
- Domnule Tenma, unde pleacă șeful? a întrebat Ryoma, curios, pentru că își imagina că Kaimera va fi la companie toată ziua.
- Asta e treaba personală a șefului, spuse Tenma, și asta fu tot ce spuse, făcându-l pe Ryoma să amuțească.
- O să trec mai întâi pe la magazin... O să cumpăr oden pentru Akira, a spus Kaimera odată ce au fost amândoi în mașină.
- Bine, a răspuns Ren și a plecat imediat cu mașina. Între timp, Kaimera a continuat să verifice ce lucra pe iPad-ul lui până când Ao a parcat în fața magazinului Oden.
- Ar trebui să cobor să ți-l cumpăr? s-a întors Ao să întrebe.
- E în regulă, aleg eu. Voi mergeți să parcați mașina, a spus Kaimera înainte să coboare din mașină. Își scosese deja sacoul de la costum, dar încă arăta incredibil de chipeș în ochii tuturor, parțial pentru că era străin, ceea ce a atras imediat atenția multora. Kaimera a intrat într-un magazin Oden al cărui proprietar l-a recunoscut, fiind un client obișnuit.
- Ești singur aici astăzi? a întrebat proprietara magazinului, știind că Kaimera vorbea japoneza.
- Da, a răspuns Kaimera, înainte de a comanda oden pentru Akira și pentru el. După un timp, Ao a venit la el, iar Kaimera i-a spus să comande și pentru Ren. Odată ce mâncarea a fost gata, s-au întors în mașină și s-au îndreptat spre compania lui Akira.
La sosire, Kaimera a intrat împreună cu Ren și Ao. Personalul îl cunoștea foarte bine pe Kaimera, așa că nimeni nu bănuia nimic. Tânăra care fusese anterior interesată de Kaimera a renunțat la idee când a aflat că Kaimera era iubitul lui Akira. Kaimera a fost lăsat să aștepte în biroul lui Akira fără ca nimeni să-l oprească, apoi i-a trimis un mesaj lui Akira spunând că a sosit și că se află în birou.
- Bine, hai să luăm o pauză de prânz și apoi vom relua ședința, a spus Akira, dându-și seama că iubitul lui sosise. Toată lumea a oftat ușor și l-a așteptat pe Akira să părăsească sala de ședințe. Akira s-a îndreptat direct spre biroul său. A deschis ușa și a zâmbit larg când l-a văzut pe Kaimra așteptându-l.
- Ai luat o pauză? a întrebat Himera la rândul lui.
- Hmm, a răspuns Akira, apoi s-a îndreptat spre Kaimera. Kaimera i-a deschis brațele, iar Akira l-a îmbrățișat imediat, apoi s-a așezat lângă el.
- Deci, ai angajat asistenți pentru Tenma astăzi, nu? Cum sunt? a întrebat Akira.
- Un bărbat și o femeie, dar totuși acum începem să ne cunoaștem, a spus Kaimera calm.
- De ce? a întrebat Akira la rândul său.
- Femeia pare să-și cunoască datoria, dar bărbatul pare că vrea să depășească îndatoririle de serviciu, a replicat Kaimera. Akira a înțeles imediat ce înseamnă „a-și depăși datoria”.
- Ei bine, arăți atât de bine, încât e firesc ca oamenii să fie interesați de tine, a spus Akira chicotind.
- Nu ești gelos pe mine? a tachinat Kaimera.
- Bineînțeles, sunt posesiv, dar sunt încrezător că nu te vei implica cu nimeni altcineva. În plus, dacă cealaltă parte nu depășește prea mult limita, nu voi face nimic. Poate chiar te vei ocupi tu de asta înaintea mea, a spus Akira. Kaimera a zâmbit, amuzat de cât de bine îl înțelegea iubitul lui.
- Lasă prostiile astea. Ți-am cumpărat niște oden. Mă duc să ți-l încălzesc, a spus Kaimera înainte să se ridice să încălzească odenul pentru Akira în camera lui privată de lângă birou. Curând, i l-a adus lui Akira să-l mănânce.
- Să mănânci oden pe vremea asta e atât de satisfăcător, a spus Akira în timp ce mânca.
- Apropo, nu te întorci la companie? întrebă Akira curios, pentru că și Chimera avea destul de mult de lucru.
- Mă voi alătura întâlnirii cu tine mai târziu. Treaba mea poate fi terminată oricând, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor înainte de a se așeza să-și mănânce oden-ul și să discute despre întâlnire până la sfârșitul pauzei. Akira a așteptat ca tot personalul să intre în sala de ședințe înainte ca el și Kaimera să intre. Faptul că îl vedea pe Kaimera alăturându-se întâlnirii i-a făcut pe toți și mai nervoși decât atunci când era doar Akira, chiar dacă nu făcuseră nimic greșit. Pe parcursul întâlnirii, Akira se adresa periodic lui Kaimera pentru părerea sa ori de câte ori era nevoie, până când întâlnirea s-a încheiat la ora trei după-amiaza.
- Ce e în neregulă cu personalul meu? Se comportă de parcă am intra în război în această simplă ședință, a spus Akira în timp ce ieșeau din sala de ședințe.
- Heh heh, sunt doar nervoși, a răspuns Kaimera.
- Apropo, mi-am terminat partea de muncă acum. La ora 20:00 trebuie să mergem să inspectăm mărfurile în port, așa că vom avea cam patru ore libere. Ce ar trebui să facem? a întrebat Akira zâmbind.
- Hai să mergem să vedem magazinele de la mall... apoi putem lua cina acolo, a sugerat Kaimera, întrucât și Akira avea un magazin de bijuterii în acel mall.
- Hmm, a răspuns Akira, înainte de a-și suna secretara pentru a-i da câteva instrucțiuni suplimentare și apoi de a se îndrepta spre parcare. Urma să se urce în mașina, condusă de Ken și Doya, în timp ce Ao și Ren îl urmau cu mașina lor. Au ajuns la mall unde se afla magazinul de bijuterii al lui Akira. Proprietarul îl invitase personal pe Akira să deschidă un magazin acolo. De fapt, Akira avea deja oameni care îi supraveghea magazinul, dar uneori acesta vizita magazinul fără să anunțe, ca să vadă cum lucra personalul. La sosire, au găsit clienți în magazin, iar personalul era ocupat să le prezinte produsele.
- Bună, șefu’, i-au salutat angajații pe Akira și Kaimera ca de obicei, întrucât toată lumea îi cunoștea deja pe amândoi.
- Hmm, a răspuns Akira, iar Kaimera a dat din cap în semn de aprobare.
- O, domnule Kaimera, l-a salutat o voce pe Kaimera, făcându-l să se întoarcă. A văzut că era fiica clientului din acea dimineață, cineva pe care nu se așteptase să vadă în magazinul lui Akira.
- Bună ziua, doamnă Aiko, a răspuns politicos Kaimera.
- Ai venit să te uiți la bijuterii? Caut un colier pe care să-l port la un eveniment, a spus tânăra femeie zâmbind.
- Bine, atunci te rog să continui. Trebuie să mă scuz acum. Kaimera nu intenționa să continue conversația; a profitat de această ocazie pentru a o evita pe femeie.
- Ăă, da, a răspuns tânăra femeie, gândindu-se că Kaimera avea probabil alte treburi de rezolvat înainte ca aceasta să urmeze pe altcineva în biroul managerului.
- Scuzați-mă, acela era proprietarul acestui magazin? a întrebat tânăra femeie, observând bărbații în negru care îl însoțeau pe Kaimera. Acest lucru a făcut-o sigură că Kaimera trebuie să aibă o influență considerabilă.
- O, da, a răspuns angajata. Întrucât atât Akira, cât și Kaimera se considerau proprietarii magazinului, ea pur și simplu a confirmat cererea. De fapt, ochii tinerei s-au mărit când a auzit; nu se așteptase ca Kaimera să fie atât de bogat. Dar nu a mai pus alte întrebări, alegându-și în schimb propriul colier. Din când în când, se uita spre spatele magazinului, dar nevăzând niciun semn ca Kaimera să iasă, a cumpărat colierul și a plecat imediat, gândindu-se că va găsi o altă ocazie să îl abordeze pe Kaimera mai târziu.
- Cine este femeia aceea? a întrebat Akira pe un ton normal.
- O clientă... a venit să discute despre muncă cu tatăl ei în această dimineață, a răspuns Kaimera sincer.
- Nu mi-ai spus despre asta, a întrebat Akira în glumă.
- E doar un client, nimic important, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut.
- Dar, judecând după ochii ei, se pare că e interesată de tine, a adăugat Akira.
- Și ce? a întrebat Kaimera scurt.
- E o persoană atât de jalnică, pentru că cel de care e interesat are deja un partener, iar acesta își iubește partenerul foarte, foarte mult! L-a tachinat Akira, prelungind cuvintele. Kaimera a chicotit încet, dar când managerul magazinului s-a întors, Akira a devenit serios, nu a mai glumit ca înainte și a început să discute despre afaceri cu managerul.
🐯...🐯...
- După ce termini de organizat, du documentele șefului pentru semnătură, a spus Tenma, deoarece trebuia să meargă la departamentul de dezvoltare pentru o problemă urgentă de serviciu. Apoi s-a ridicat și a plecat, știind că Kaimera știa deja unde merge, așa că nu era nevoie să-i raporteze.
- Mă ocup eu de asta, spuse Ryoma imediat, știind că trebuie să-i ducă treaba lui Kaimera. Trecuse două săptămâni de când începuse să lucreze acolo și nu a avut încă ocazia să mă apropie de Kaimera.
- Ești sigur că nu vei strica lucrurile? a întrebat Rika, oftând, știind foarte bine de ce Ryoma era atât de entuziasmat.
- Desigur, a răspuns Ryoma. După ce a aranjat documentele, Ryoma și-a aranjat rapid părul și hainele pentru a arăta cât mai bine, în timp ce Rika îl privea oftând înainte de a merge cu dosarul spre biroul lui Kaimera și a bate la ușă.
Cioc... cioc...
Ryoma bătu la ușă și se opri o clipă, așa cum îi spusese Tenma, înainte de a deschide ușa și a intra. Kaimera ridică scurt privirea de la ecranul computerului, în timp ce îl privea pe Akira.
- Domnul Tenma m-a rugat să vă aduc aceste documente pentru a le semna, șefu’, a spus Ryoma, privindu-l pe Kaimera cu o privire dulce și iubitoare.
- Pune-le jos, spuse Kaimera scurt. Ryoma puse documentele jos. Kaimera trase documentele mai aproape și le deschise, apoi ridică privirea spre Ryoma, care îl privea.
- Ce faci acolo? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Ăă, aștept ca documentele să fie semnate de șef, a răspuns Ryoma.
- Nu e necesar. După ce termin de semnat, te sun să vii să-l iei, spuse Kaimera calm, făcându-l pe Ryoma să se întunece puțin la față.
- Ai vrea niște gustări, șefu’? a întrebat Ryoma cu grijă.
- Nu, a răspuns Kaimera.
- Ăă...și apoi... Ryoma a încercat să găsească ceva despre care să vorbească cu Kaimera.
- Du-te și fă-ți treaba, spuse Kaimera rece, făcându-l pe Ryoma să se oprească o clipă.
- Da, tânărul nu a avut altă opțiune decât să părăsească biroul lui Kaimera, nevrând să-l mai nemulțumească. Rika s-a uitat la expresia feței lui Ryoma și a ghicit că probabil fusese mustrat.
- Hei, Ryoma, Tenma tocmai a sunat. A spus că o clientă, Aiko, va veni să îl vadă pe șef. Trebuie să mergem jos să o luăm. Mergi și tu sau merg eu? a întrebat Rika prima.
- Mă duc eu, a răspuns Ryoma imediat, pentru că voia ca Kaimera să vadă cât de entuziasmat era pentru munca sa. Și dacă se purta bine cu clienții, aceștia l-ar putea lăuda în fața lui Kaimera.
- Bine, a răspuns Rika înainte ca Ryoma să coboare la recepție ca să o aștepte pe Aiko. Ryoma nu o mai întâlnise niciodată pe Aiko, așa că a trebuit să aștepte acolo. Curând, Aiko a intrat singură în recepție, fără secretară sau altcineva care să o însoțească. Ryoma s-a uitat la ea indiferent, neașteptându-se să fie persoana pe care o aștepta.
- Pe cine ați venit să vedeți? a întrebat recepționerul.
- Domnul Kaimera am o întâlnire, a răspuns Aiko, făcându-l pe Ryoma să se întoarcă și să o privească imediat.
- Ești doamna Aiko? a întrebat recepționerul. Aiko a confirmat, făcându-l pe Ryoma să se ridice repede și să se îndrepte spre tânără.
- Bună, ești doamna Aiko? a întrebat Ryoma pe un ton politicos.
- Da, a răspuns femeia.
- Sunt secretarul adjunct al șefului. Am venit să o duc pe doamna Aiko sus la șeful, a spus Ryoma.
- O, mulțumesc, a răspuns Aiko, înainte de a-l urma pe Ryoma.
- Nu te-am văzut ultima dată când am venit să discutăm despre proiect. Abia ai început să lucrezi aici? a întrebat Aiko, gândindu-se că poate ar trebui să găsească o modalitate de a se împrieteni cu cineva care lucrează în apropierea lui Kaimera, în caz că ar putea să o țină la curent.
- Da, lucrez aici de două săptămâni deja, a răspuns Ryoma zâmbind. Amândoi erau ocupați să se gândească cum să-l ajute pe celălalt, fără să știe că aveau același scop.
- Ce ai vrea să bei, doamnă Aiko? Îți voi pregăti după ce te duc să-l întâlnești pe șefu, a întrebat Ryoma cu grijă.
- Aș dori niște ceai cald de ghimbir, te rog, răspunse tânăra femeie, așa cum îl băuse și data trecută.
- Bine, a răspuns Ryoma, observând-o în secret pe tânără. Avea o presimțire ciudată, dar nu îndrăznea să întrebe nimic acum, de teamă să nu-i facă pe plac și să-l raporteze lui Kaimera. Ajunși la etajul unde se afla biroul lui Kaimera, Ryoma a condus-o imediat la biroul șefului. Aiko s-a uitat la Rika cu un amestec de surpriză și îngrijorare, deoarece Rika era atrăgătoare și se temea că și ea ar putea fi interesată de Kaimera.
- Acea persoană este și ea secretară adjunctă? a întrebat Aiko încet pe Ryoma.
- Da, a venit o dată cu mine, a răspuns Ryoma.
- Rika, informează-l pe șefu, a spus Ryoma. Rika a apăsat apoi pe interfon, informându-l pe Kaimera că Aiko sosise. Kaimera i-a dat apoi permisiunea să intre.
- Vă rog să intrați, a spus Ryoma, înainte de a-i deschide ușa tinerei femei și apoi de a se duce repede să pregătească un ceai de ghimbir.
- Bună, Aiko, a salutat Kaimera politicos tânăra femeie.
- Bună ziua, domnule Kaimera, a răspuns tânăra femeie zâmbind.
- Vă rog să luați loc. Sunteți singură? întrebă Kaimera, surprins, pentru că trebuia să se întâlnească cu tatăl fetei astăzi, dar el nu se aștepta ca ea să vină singură.
- Da, a răspuns tânăra femeie, înainte de a se așeza pe scaun. Curând, s-a auzit o bătaie în ușă și Ryoma a intrat cu o ceașcă de ceai de ghimbir.
- Pot să te servesc? Poftim, ceaiul de ghimbir pe care l-ați cerut, doamnă Aiko, a spus Ryoma, aruncând o privire scurtă spre Kaimera. Apoi a observat că Kaimera se uita înapoi la el, ceea ce l-a făcut să se simtă stânjenit.
- Unde este menajera? De ce nu i-ai cerut ei să aducă de băut? a întrebat Kaimera.
- Tocmai am întrebat-o pe doamna Aiko dacă dorește ceva, așa că m-am oferit să i-l aduc eu, a răspuns Ryoma.
- Atunci te poți întoarce la muncă, a spus Chimera. Ryoma a plecat ascultător.
- Te rog să-l aștepți puțin pe Tenma. Între timp, îți voi explica funcționarea de bază a acestui software, a răspuns Kaimera și a început imediat o conversație de afaceri cu tânăra femeie. La scurt timp după aceea, Tenma s-a întors și l-a ajutat să vorbească cu tânără.
- Cred că va trebui să mă întorc din nou. Nu mă așteptam să fie atât de multe informații, așa că am venit singură. În fine, s-ar putea să fie nevoie să vă revăd, domnule Kaimera, a spus tânăra. În realitate, intenționa să găsească un pretext pentru al vizita din nou pe Chimera la companie.
- O să-l rog pe Tenma să-ți explice mai detaliat, poate la compania dumneavoastră, a spus Kaimera calm.
- Nu e nevoie să vă deranjați. Voi reveni altă dată. Apropo, e ora prânzului acum. Ai vrea să iei prânzul cu mine, domnule Kaimera? a întrebat tânăra femeie. Kaimera s-a întors să se uite la Tenma, aruncându-i o privire dezaprobatoare, lucru pe care Tenma l-a înțeles perfect.
- Ah, șeful are o altă ședință de lucru mai târziu. Probabil va avea o altă pauză după-amiaza, iar după aceea va fi o altă ședință, a spus Tenma.
- Îmi pare foarte rău, dar sunt foarte ocupat zilele astea. Poate data viitoare, i-a spus Kaimera tinerei femei. Părea dezamăgită, dar s-a gândit că va mai avea o șansă.
- E în regulă. În cazul acesta, mă scuz. Pe curând. Tânăra femeie nu a insistat să mai rămână și s-a scuzat să plece, dar înainte de a pleca, s-a dus la toaletă.
- Mă duc la toaletă, i-a spus Ryoma lui Rika, întrucât Tenma era încă în biroul lui Kaimera. Ryoma voia să o însoțească pe tânără la toaletă pentru a face o bună impresie asupra clientei și pentru a obține o oarecare recunoaștere din partea lui Kaimera. Ryoma s-a oprit să o aștepte la intrare, o toaletă rar folosită la acest etaj, mai ales de oaspeții care îl vizitau pe Kaimera.
- E ocupat cu munca, așa că n-am găsit ocazia să-l invit... Dar nu-ți face griji, am o grămadă de scuze să vin să-l văd... Inima îmi bate mai repede când sunt aproape de el, hehe... Bine, ne vedem mai târziu. Vocea lui Aiko la telefon a ajuns la Ryoma, făcându-l să realizeze că și ea îl plăcea pe Himera la fel de mult ca și el.
Capitolul Special 2
- Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat Rika, văzându-l pe Ryoma îndreptându-se sever spre biroul său. Realizând că Aiko avea același scop ca și el, Ryoma nu s-a obosit să o însoțească și s-a întors imediat.
- Hei, clienta aceea încerca în mod deliberat să se apropie de șef, a spus Ryoma.
- Să se apropie? Ce vrei să spui? a întrebat Rika înapoi.
- Ei bine, fata aceea e interesată de șef și încearcă să se apropie de el, a explicat Ryoma mai departe.
- Și ce dacă? a replicat Rika. Ryoma a mormăit ușor.
- De ce te bagi? Nu e treaba noastră. Lasă-i să facă ce vor, a spus Rika.
- Nu, nu voi permite asta, spuse Ryoma ferm.
- Încă mai crezi că șeful va fi interesat de tine? Visează mai departe! a spus Rika sarcastic.
- Așteaptă și ai să vezi, a spus Ryoma cu încredere.
- Nu crezi că șeful are deja o familie? Are patruzeci de ani, i-a amintit Rika, făcându-l pe Ryoma să se oprească o clipă. De fapt, se întrebase în secret dacă Kaimera ar putea avea o familie, dar chiar îl plăcea foarte mult. Apoi s-a gândit că, chiar dacă Kaimera ar avea o familie, nu ar conta. Dacă cealaltă persoană ar fi interesată de el și ar fi vrut să-l ia ca amant, Ryoma ar fi acceptat.
- În plus, și cel mai important, ar fi șeful măcar interesată de un bărbat? a adăugat Rika. Întrucât amândoi abia începuseră să lucreze acolo, nu-l cunoscuseră încă pe Akira și nu știau că Kaimera avea un iubit. Oamenii obișnuiți care nu lucrau în lumea marilor afaceri nu ar ști că liderul familiei Toshimoi era iubitul lui Kaimera.
- N-o să știi niciodată până nu încerci, a rămas convins Ryoma, pentru că Kaimera era perfect pentru el din toate punctele de vedere și era bogată și chipeș.
- Of, orice spui tu. Eu te-am avertizat, a răspuns Rika, înainte de a-și îndrepta din nou atenția către muncă. La scurt timp după aceea, Tenma a ieșit din birou să comande prânzul pentru Kaimera.
- Ce îi place șefului să mănânce, domnule Tenma? a întrebat imediat Ryoma după ce a adunat informații.
- Nimic nu e bătut în cuie. Poate mânca orice. Dacă șeful vrea ceva special, îmi va spune, a răspuns Tenma calm înainte de a comanda mâncare pentru Kaimera.
- Domnule Tenma, pot să vă întreb ceva? Doar pentru informarea mea personală, ca să nu depășesc nicio limită, a început Rika.
- Ce? a întrebat Tenma înapoi.
- Mă întrebam dacă șeful are deja pe cineva. Dacă da, ai cumva vreo poză sau ceva de genul? În caz că vine aici, eu și Ryoma vom ști cum să ne comportăm, a întrebat Rika, parțial pentru a evita o întrebare nepotrivită. De asemenea, voia ca Ryoma să știe dacă Kaimera chiar avea un iubit.
- Da, are. Veți vedea în curând, vine des la companie, dar a fost destul de ocupat în ultima vreme, așa că nu a fost aici, a răspuns Tenma. Nu intenționa să le arate poza, dorind ca cei doi să învețe singuri că, chiar dacă nu era persoana iubita a lui Kaimera, nu ar trebui să își depășească limitele. Ryoma a făcut o pauză auzind asta, în timp ce Rika a zâmbit ușor și apoi și-a reluat munca confortabil.
🐯...🐯...
- Am o vizită la sucursală astăzi... Ar trebui să fiu liber după-amiaza. O să trec pe la companie atunci, a spus Akira de dimineață.
- Am o întâlnire cu un client în această dimineață; sunt liber după-amiaza, a răspuns Kaimera. Akira s-a dus să-i aranjeze cravata iubitului său.
- Apropo, asistentul lui Tenma încă flirtează cu tine? a întrebat Akira zâmbind. Întotdeauna avea povești de spus despre Kaimera. De când Ryoma a aflat de la Tenma că Kaimera avea deja un iubit, Ryoma a continuat să încerce să se apropie de Kaimera, dar fără succes. Kaimera nu arată niciun interes pentru el, totuși nu renunță.
- La fel ca întotdeauna, a răspuns Kaimera indiferent.
- Atunci de ce nu te ocupi de asta? Nu ești enervat? De obicei, te ocupi imediat, nu lași lucrurile să se lungească prea mult, a întrebat Akira cu suspiciune, dar habar n-avea că Kaimera îl înșela în secret. Kaimera, auzind asta, a zâmbit ușor.
- Aștept să te ocupi tu de asta, a răspuns Kaimera. Akira a ridicat o sprânceană surprins. Kaimera și-a înfășurat brațele în jurul taliei lui Akira, trăgându-l mai aproape.
- Ar fi minunat dacă iubitul meu s-ar putea descurca cu acei paraziți, a spus Kaimera zâmbind.
- Dacă aș fi persoana aceea și aș ști că tu crezi că sunt un parazit, probabil aș muri, a spus Akira în glumă.
- Mai simplu spus, vrei să fiu gelos pe tine, nu-i așa? a replicat Akira, cuprinzându-i ușor bărbia lui Kaimera și scuturând-o ușor.
- Nu e chiar atât de grav, dar aș vrea să-ți faci simțită prezența. Ai fost ocupat în ultima vreme, așa că nu am vrut să te deranjez. Dar, din moment ce astăzi vi la compania mea, de ce nu te ocupi tu de asta în locul meu? a spus Kaimera zâmbind.
- Ce se întâmplă dacă plânge și imploră să renunțe? a întrebat Akira la rândul său.
- Atunci lasă-i să plece, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit în schimb.
- Bine, a fost de acord Akira. Kaimera a fost foarte încântat înainte ca cei doi să se despartă pentru a-și vedea de treabă.
Himera a ajuns la companie. Secretarul și asistenți deja sosiseră. Ryoma și-a aranjat hainele și i-a zâmbit imediat lui Kaimera. Cei trei l-au salutat pe Kaimera normal.
- Șefu’, a spus Ryoma, făcându-l pe Kaimera să se întoarcă și să se uite la el. Tenma s-a uitat și el la Ryoma cu suspiciune, întrebându-se de ce îl chema pe Kaimera.
- Am făcut o mulțime de fursecuri de casă, așa că ți-am adus câteva, șefu’. Te-ar deranja să accepți câteva? Ryoma a încercat să îl cucerească pe Kaimera cu abilitățile sale culinare, ținând în mână o cutie de fursecuri. Kaimera s-a uitat la el cu o expresie calmă.
- Dă-i-le lui Tenma, spuse Kaimera simplu înainte de a intra în biroul lui. Ryoma zâmbi, înțelegând că atunci când Kaimera spusese „dă-i-le lui Tenma”, se referea la faptul că acceptase fursecurile lui Ryoma, dar îl rugase să i le lase lui Tenma.
- Poftim, Tenma, i-a întins imediat Ryoma lui Tenma cutia. Tenma a acceptat-o și a așezat-o pe masă în spatele lui.
- De ce zâmbești? a întrebat Rika.
- Ei bine, șeful mi-a acceptat fursecurile, a spus Ryoma zâmbind. Rika părea nedumerită, dar nu a spus nimic.
- Aiko și secretara ei vor veni astăzi să discute despre muncă cu șeful. Șeful vrea să pregătim prânzul pentru cei doi clienți. Vă rog să mă ajutați cu selecția de mâncare. V-am trimis deja detaliile despre preferințele și alergiile lor. Alegeți cu grijă, pentru că este important, a subliniat Tenma.
- Da... au răspuns amândoi simultan înainte ca Tenma să se îndrepte spre biroul lui Kaimera pentru a discuta despre muncă.
- O, nu, vine din nou aici, spuse Ryoma iritată.
- E clientul șefului, așa că de ce n-ar putea veni? a replicat Rika.
Nemulțumit, Ryoma a spus:
- Ai de gând să mă contrazici în privința a tot, Rika?
- Spun adevărul. Ce-ți pasă? El ridicol, mormăi Rika obosită. Nu înțelegea de ce Ryoma încă insista, chiar dacă Kaimera nu arăta niciun interes. Dacă Kaimera ar fi fost interesat, ar fi fost încă din prima zi. Încercase anterior să-i întrebe pe alți angajați din companie despre iubitul lui Kaimera, dar nimeni nu-i spusese nimic, spunând doar că va afla dacă îl va întâlni. Era ca și cum ar fi fost prea timizi să vorbească despre asta. Dar, în cele din urmă, a aflat că iubitul lui Kaimera era bărbat. Asta a surprins-o, dar nu a șocat-o. Rika nu intenționa să-i spună lui Ryoma, gândindu-se că, dacă ar ști că Kaimera se întâlnește cu un bărbat, ar putea crede că are o șansă.
- Ce mai fac cei doi asistenți? l-a întrebat Kaimera pe Tenma după ce au terminat discuția despre treaba lor.
- Când vine vorba de muncă, amândoi sunt ageri la minte, dar Rika este mai ordonată și meticuloasă, a răspuns Tenma sincer.
- Și cum rămâne cu celălalt? a continuat să întrebe Kaimera.
- E bun în meseria lui, dar pentru că se tot gândește la lucruri la care nu ar trebui să se gândească, nu e prea meticulos în munca lui, spuse Tenma fără menajamente, iar Kaimera înțelese perfect care erau acele „lucruri la care nu ar trebui să se gândească”.
- Șeful vrea să fie concediat? a întrebat Tenma, știind intențiile lui Ryoma și că Kaimera dezaproba frecventele încercări ale lui Ryoma de a se apropia de el.
- Încă nu. Akira se va ocupa de asta, a spus Kaimera zâmbind. Tenma a ridicat ușor o sprânceană.
- Vine domnul Akira la companie? a întrebat Tenma, pentru că Kaimera nu-i spusese despre asta.
- Da, va veni după-amiază, a răspuns Kaimera. Tenma s-a uitat la șeful său, nedumerit de ce Kaimera avea nevoie ca Akira să se ocupe de asta când putea să o facă singur. Dar, gândindu-se mai bine, știa că atât Akira, cât și Kaimera… erau persoane greu de descifrat, așa că, dacă face ceva ciudat, e considerat normal pentru amândoi.
- Întoarce-te la muncă, a răspuns Kaimera. Tenma a părăsit apoi biroul lui Kamera. Ryoma și Rika au discutat despre prânz și, după ce au ales un meniu, l-au rugat pe Tenma să-l revizuiască.
- Mai târziu, când Aiko va intra la ședința de lucru, mergeți și voi amândoi. Învățați cum se face, a spus Tenma, entuziasmându-l instantaneu pe Ryoma pentru că avea să îl vadă pe Kaimera în acțiune.
Pe măsură ce se apropia ora programării, Tenma le-a cerut lui Ryoma și Rikăi să pregătească mica sală de ședințe pentru a o primi pe Aiko, în timp ce Tenma o aștepta pe tânără la recepție. Ryoma și Rika pregătiseră deja documentele pentru Tenma, deși se părea că Rika făcuse singură cea mai mare parte a muncii, deoarece Ryoma era ocupat să-i coafeze părul și să-i aplice puțin mai mult machiaj pentru a arăta prezentabil în fața Kaimera.
- E gata sala de ședințe? a întrebat Tenma, pentru că trebuiau să-i arate lui Aiko niște informații pe ecran și să i le explice în același timp.
- E gata, a răspuns Rika. Între timp, Ryoma o privea pe Aiko cu o expresie nemulțumită. Astăzi, purta haine destul de mulate, care dezvăluiau subtil anumite zone, în mod clar menite să îl seducă pe Kaimera. Și Aiko a observat privirea lui Ryoma, întrebându-se de ce o privea așa, dar a ales să îl ignore, deoarece singura ei atenție era asupra lui Kaimera. Tenma i-a condus pe Aiko și pe secretară în sala de recepție. Apoi, Ryoma și-a luat libertatea de a bate la ușa biroului lui Kaimera înainte de a o deschide și a intra. Kaimera s-a încruntat ușor când l-a văzut pe Ryoma.
- Ce este? a întrebat Kaimera cu o voce calmă.
- Doamna Aiko a sosit, spuse Ryoma încet, aruncându-i lui Kaimera o privire cochetă.
- Unde s-a dus Tenma? a întrebat Kaimera în continuare.
- Domnul Tenma o duce pe doamna Aiko în camera de recepție, a spus tânărul.
- Bine, Kaimera ignoră manierele celeilalte persoane.
- Șefu’, te pot ajuta cu ceva? Ryoma s-a dus imediat la Kai Mera.
- Nu, du-te și fă-ți treaba, a răspuns Kaimera.
- O fac chiar acum, a răspuns Ryoma cu o față serioasă, exact când Tenma a deschis ușa și a intrat. Tenma s-a încruntat imediat.
- Ce faci în biroul șefului? a întrebat Tenma cu o voce calmă.
- Am venit să-l anunț pe șefu că a sosit doamna Aiko și că îl voi ajuta să care lucrurile, a răspuns Ryoma.
- Lasă-l. Hai sa n-o facem pe Aiko să aștepte, spuse Kaimera nonșalant, dar Ryoma crezu că Kaimera acționa în numele lui pentru a-l împiedica pe Tenma să-l certe, înainte ca Kaimera să-l conducă spre sala de ședințe.
- Bună, domnule Kaimera, l-a salutat tânăra imediat cu un zâmbet, în timp ce Kaimera intra în sala de conferințe.
- Salut, a salutat-o Kaimera. Ryoma s-a încruntat ușor în secret când a auzit vocea fetei și i-a văzut expresia feței către Kaimera.
- Ce e în neregulă cu asistentul tău, Tenma? a întrebat Aiko, dându-și seama că Ryoma nu o plăcea, dar neștiind motivul, în ciuda faptului că părea să încerce să o flateze înainte. Tenma s-a întors să se uite la Ryoma.
- E ceva în neregulă? a răspuns Ryoma politicos, în timp ce se afla în fața lui Kaimera.
- A, tocmai te-am văzut bosumflat. A spus Aiko direct.
- N-am făcut nimic, doar mi-am mușcat buza acum un moment. Nu credeam că te-ar putea face să înțelegi greșit. Îmi pare foarte rău doamna Aiko, a spus Ryoma cu un ton plin de remușcări, dar în sinea lui o înjura pe fată.
- Așa e? Probabil am înțeles greșit, a răspuns Aiko. Kaimera, însă, nu i-a dat atenție și s-a așezat imediat pe scaunul lui.
- Cred că ar trebui să începem, ca să nu pierdem timpul, a spus Kaimera înainte să înceapă să discute despre muncă. Ryoma și Rika s-au așezat lângă Tenma pentru a-l ajuta cu sarcinile, în timp ce Aiko și secretara stăteau vizavi. Chimera stătea în capul mesei. Ori de câte ori Aiko voia să pună o întrebare sau să sublinieze ceva de care nu era sigură, se apleca spre Kaimera, în timp ce Ryoma o privea cu neplăcere, știind că încerca să se apropie de el. Cu toate acestea, Kaimera nu a arătat nicio emoție și nici nu a folosit contact vizual excesiv cu ea. Conversația a continuat aproape până la prânz. Tenma le-a cerut lui Ryoma și lui Rika să pregătească mâncarea comandată.
- Fata aia e atât de enervantă. Se apleacă atât de aproape de șefu încât aproape că-i ies sânii din cămașă, a spus Ryoma iritat.
- De ce ți-ar păsa? a replicat Rika.
- E evident că flirtează intenționat cu șeful, a spus din nou Ryoma.
- Cred că iei lucrurile prea în serios. Chiar dacă Aiko chiar flirtează cu șeful, e treaba ei. Șeful n-a spus nimic încă, a spus Rika, oftând. Nu se așteptase ca Ryoma să fie atât de afectat.
- Șeful poate e atent pentru că e client, dar doar pentru că e client, nu se poate comporta așa. Nu dă bine, a adăugat Ryoma.
- Ce-am făcut de a fost atât de nu dă bine? a răsunat vocea lui Aiko în timp ce intra cu o expresie severă. Auzise ce spusese Ryoma de la început. Ryoma a făcut o pauză înainte de a-și ridica bărbia.
- Te-ai îmbrăcat necorespunzător și te-ai comportat necorespunzător, a răspuns Ryoma.
- Cum mă îmbrac și cum mă comport e treaba mea. Sunt clienta domnului Kaimera. Tu ești doar asistentul lui, nu ai dreptul să mă critici? a spus femeia cu nemulțumire.
- Doar îmi exprimam punctul de vedere. Ai auzit și tu, replică Ryoma sfidător. Fața lui Rika s-a încordat imediat. A încercat să-l oprească pe Ryoma, dar părea că el nu avea nicio intenție să asculte.
- Hm, motivul pentru care vorbești așa despre mine e probabil pentru că în secret îți place de domnul Kaimera, nu-i așa? De aceea faci remarci sarcastice. Crezi că domnul Kaimera ar fi interesat de un asistent mediocru ca tine? a replicat Aiko sfidătoare înfuriindu-l pe Ryoma că fusese insultat.
- Și dacă sunt asistent ce? Nici șefului nu-i place atitudinea ta condescendentă. Te porți de parcă n-ai avea nicio valoare, a continuat Ryoma să se certe cu femeia.
- Nu credeam că compania noastră va deveni un câmp de luptă, a răsunat vocea lui Akira, făcându-i pe Aiko și Ryoma să se întoarcă imediat. L-au văzut pe Kaimera intrând cu un tânăr purtând o yukata și care era și foarte chipeș.
- Hmm, nu mă așteptam la asta, a răspuns Kaimera.
- Domnule Kaimera, asistentul dumneavoastră m-a vorbit de rău. Mă simt groaznic, a profitat Aiko de ocazie pentru a câștiga compasiune, sperând că Kaimera o va trata mai bine, ca o modalitate de a ispăși comportamentul nepoliticos al angajatului său față de un client.
- Am avut doar o conversație generală cu Rika, dar recunosc că am menționat doar ținuta nepotrivită a lui Aiko. Nu am certat-o direct, a explicat rapid Ryoma.
- Pe baza experienței mele anterioare, nu sunt de obicei surprins să întâlnesc astfel de oameni. Sunt foarte buni la inventat scuze, a spus Akira, comentând despre personalitățile celor doi care se certau.
- Domnule Kaimera, cine este aceasta persoană? a întrebat tânăra femeie, surprinsă că Kaimera a pus pe altcineva să vorbească în felul acesta.
- Înainte să mă întrebi cine sunt, permiteți-mi să vă întreb pe amândoi, motivul pentru care vă certați este din cauza lui Kaimera? Akira încă ezita să dezvăluie identitatea lui Kaimera. Auzind întrebarea lui Akira, amândoi au ezitat puțin. Secretara lui Aiko și Rika au rămas tăcute, fără să intenționeze să intervină în vreun fel.
- Da, hotărî Aiko să vorbească direct, aruncându-i lui Kaimera o privire semnificativă.
- Voi fi complet sinceră, sunt interesată de dumneavoastră, domnule Kaimera. Dacă nu există obstacole, aș vrea să încercăm să ne cunoaștem, spuse tânăra femeie cu încredere, făcându-l pe Ryoma să își mărească ochii. Nu se așteptase ca Aiko să-i mărturisească astfel sentimentele lui Kaimera.
- Uau, ce femeie încrezătoare, a spus Akira zâmbind, privindu-l pe iubitul lui. Dar Kaimera nu avea nicio expresie.
- Mulțumesc, a răspuns Aiko, crezând că Akira o complimentează. Acum bănuia că Akira era prieten cu Kaimera.
- Acest bărbat știe că sunt interesată de domnul Kaimera și nu a fost fericit. Și lui îi place de domnul Kaimera, așa că a vorbit urât despre mine, s-a plâns Aiko. Fața lui Ryoma s-a întunecat ușor, dar văzând încrederea fetei, s-a hotărât să o arate și el.
- Da, îmi place de șeful, dar nu am făcut nimic nepotrivit. Vreau doar să-l ajut pe șef de la distanță, a spus Ryoma.
- E într-adevăr fermecător, spuse Akira zâmbind, dar în secret se uită urât la iubitul lui. Akira nu era furios, ci doar puțin enervat. Deși știa de la Kai că amândoi erau interesați de el, nu se aștepta ca emoția să fie atât de intensă.
- Cred că ar trebui să terminăm cu asta. E mult trecut de prânz. Trebuie să mănânci, altfel o să te doară stomacul, i-a spus Kaimera lui Akira. Vocea lui s-a înmuiat, făcându-i pe toți cei prezenți să se încrunte ușor când au auzit tonul lui Kaimera în timp ce vorbea cu tânărul de lângă el.
- Bine, știind asta, cred că ar fi trebuit să ascult puțin mai mult, a spus Akira zâmbind, privind între Aiko și Ryoma.
- Ei bine, sunt foarte mândru de voi doi pentru că ați arătat atât de mult interes față de persoana mea, până în punctul în care ați uitat de bune maniere, a spus Akira, făcându-i pe amândoi să se oprească o clipă când le-a venit în minte expresia „persoana mea”.
- Nu credeți că Kaimera are deja un iubit? Sau știi, dar pur și simplu nu-ți pasă? a continuat să întrebe Akira. Aiko și Ryoma au rămas tăcuți, având o presimțire ciudată.
- Of, ăștia doi sunt mai lenți la minte decât credeam, a spus Akira, întorcându-se către Kaimera înainte de a le zâmbi lui Aiko și Ryoma.
- Bine, permiteți-mi să mă prezint oficial. Sunt Toshimoi Akira, iubitul lui Kaimera. Îmi face plăcere să vă cunosc pe toți, a spus Akira, prezentându-se cu un rânjet malițios, lăsându-i pe Aiko, secretara sa, Ryoma și Rika uluiți.
- Ăă... iubit, au bâlbâit Aiko și Ryoma.
- Da, Akira, el este iubitul meu, le-a repetat Chimera amândurora.
- Toshimoi... așa e? a răsunat vocea secretarei lui Aiko, iar fața ei a pălit instantaneu.
- Da, se pare că îmi știi numele de familie, a spus Akira zâmbind. Aiko s-a întors imediat să se uite la secretara ei, care era de fapt secretara tatălui ei care o ajuta la treabă.
- Îl cunoști? a întrebat Aiko. Ryoma, la început, a fost în secret fericit să afle că Kaimera se întâlnea cu un alt bărbat, crezând că avea o șansă mai mare decât Aiko. Dar când a văzut privirea pătrunzătoare și rece a lui Akira, ca un tigru care își zărește prada, Ryoma a simțit un fior pe șira spinării și nu a îndrăznit să-l privească în ochi pe Akira.
- Tu... ești... liderul familiei Toshimoi, nu-i așa? a întrebat secretara lui Aiko, cu vocea tremurândă. Deseori trebuia să adune informații despre figuri influente pentru tatăl lui Aiko, ca să nu jignească pe cineva din greșeală.
- Da, a răspuns Akira. Secretara lui Aiko a ezitat puțin înainte de a o lua de braț.
- Doamnă Aiko, vă rog să vă cereți scuze domnului Akira și domnului Kaimera, a spus secretara lui Aiko, cu vocea tremurândă, lăsând-o pe Aiko nedumerită de comportamentul secretarei tatălui ei.
- Gândește-te bine, repetă secretara,
- Familia Toshimoi, care dețin o afacere cu bijuterii... medită Aiko, ochii mărindu-se în timp ce își amintea din ce fel de familie făcea parte Akira și pentru ce era cunoscut.
- Sunteți voi doi cu adevărat iubiți? a întrebat Aiko din nou.
- Da, suntem împreună de când aveam cincisprezece ani, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să se întoarcă și să se uite imediat la el, pentru că atunci când aveau cincisprezece ani s-au întâlnit prima dată.
- Ce este? întrebă Ryoma curios. Rika era și ea curioasă.
- Nu e nimic special. Familia mea e doar o familie obișnuită din Yakuza care atunci când e nemulțumită de cineva, pur și simplu o torturează, îi taie degetele sau îi scot ochii. Apoi le pune într-un borcan la marinat, a spus Akira cu un zâmbet rece, făcându-l pe Ryoma să pălească.
- De fapt, știam deja de la Kaimera că amândoi sunteți interesați de iubitul meu. Kaimera vă urmărește de ceva vreme, dar a ales să vă ignore. Am fost atât de ocupat cu munca încât nu am avut ocazia să văd ce faceți. Astăzi, în sfârșit am avut ocazia și nu mă așteptam să văd pe cineva încercând să-mi răpească iubitul și provocând o ceartă atât de mare, a spus Akira, chicotind în sinea lui, tulburându-i și mai mult pe ceilalți.
- Cred că am păstrat distanța față de voi doi de ceva vreme și nu v-am dat niciodată speranțe false. Dar nu sunt de acord cu faptul că voi doi vă certați în compania mea, a spus Kimera calm, înainte de a se uita la iubitul său.
- Akira, cum vrei să gestionezi asta? Dă-mi o sugestie, a spus Kaimera, deschizând ușa pentru ca Akira să se hotărască, trimițându-le fiori pe șira spinării lui Aiko și Ryoma, cunoscând adevărata identitate a lui Akira. Chiar dacă Ryoma nu știa la fel de multe ca Aiko, deja îi era frică de privirea lui Akira.
- Doamnă Aiko, dacă totuși doriți să faceți afaceri cu noi, data viitoare vă rog să apelați la cineva mai profesionist pentru discuții, a spus Akira, privind-o pe tânără, mustrând-o în mod evident pentru conduita ei neprofesionistă.
- Cât despre Ryoma, ai picat acest stagiu. Nu trebuie să vii la muncă mâine. Dar nu-ți face griji, nu-ți voi trece eșecul în dosar. Acesta este un act de bunătate din partea mea pe care cred că ar trebui să-l accepți, a spus Akira calm, privirea sa pătrunzătoare mutându-se între Aiko și Ryoma. Ryoma și-a țuguiat ușor buzele, știind că nu poate oferi scuze sau implora. Nu îndrăznea. Cine ar fi crezut că Kaimera va avea un iubit care să fie liderul unei familii din Yakuza?
- Da
- Da
Reacțiile celor doi au fost slabe, înainte ca secretara lui Aiko să le ceară din nou scuze lui Kaimera și Akira și să o scoată imediat pe Aiko afară fără să ia prânzul. Ryoma și-a împachetat și el lucrurile și a părăsit compania în acel moment. Rika l-a ajutat amabil să-și facă bagajele, deoarece ea nu era implicată în această chestiune.
- Ești mulțumit de verdictul meu? L-a întrebat Akira pe Kaimera.
- Mă bucur, dar inițial am crezut că vei fi mai nemilos. Păcat că n-am apucat să văd asta, l-a tachinat Kaimera, făcându-l pe Akira să râdă.
- Vrei să fiu genul gelos? a întrebat Akira zâmbind.
- Nu chiar, dar am înțeles că niciunul dintre ei nu a comis vreo infracțiune gravă. Această decizie este în regulă, a spus Kaimera liniștitor.
- Parțial pentru care nu eram prea supărat pentru că am încredere în tine, așa cum și tu ai încredere în mine. Amândoi am depășit gelozia irațională, a spus Akira zâmbind. Apoi, Kaimera l-a sărutat ușor pe Akira pe buze.
- Nimeni nu se poate amesteca între noi doi, spuse Kaimera cu încredere.
- Crezi că e prea fad pentru relația noastră? L-a tachinat Akira.
- Ce ochi folosești ca să vezi asta ca fiind fad? Mai ales când vine vorba de ce facem în pat, e deja destul de incitant, a spus Kaimera zâmbind.
- Serios? Mă întreb cum vor fi culorile, a spus Akira cu un zâmbet tachinator.
- Știi că am un dormitor în spatele biroului meu, nu-i așa? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Bineînțeles că știu, altfel de ce aș spune-o? a răspuns Akira și, fără să mai aștepte un cuvânt, Kaimera l-a dus imediat pe Akira în dormitorul din spatele biroului, pentru a adăuga puțină emoție vieții lor de cuplu – o emoție care nu avea nevoie să fie adăugată de alții, ci una pe care o creau intenționat între ei.
Capitolul Special 3
- Curăță totul temeinic. Să nu rămână niciun fir de praf. Și nu uita să speli iazul cu pești, a răsunat vocea poruncitoare a lui Akira pe tot parcursul zilei. Încă de dimineață, le ceruse menajerelor, muncitorilor și grădinarilor să efectueze o curățenie generală și o amenajare peisagistică a grădinii, pur și simplu pentru că un oaspete important urma să rămână peste noapte la el acasă.
- Fiecare își cunoaște datoria. Vino, stai jos și bea niște ceai, a spus Kaimera, îmbrăcată într-o yukata confortabilă, privindu-și iubitul de pe veranda cu vedere la grădină și la iazul cu pești. Akira s-a întors către Kaimera înainte de a se așeza cu reticență, dar în poala lui. Kaimera și-a înfășurat un braț în jurul taliei lui Akira în timp ce îi turna ceai cu cealaltă mână.
- Nu, totul trebuie pregătit, a răspuns Akira.
- He, he, te porți de parcă un rege dintr-o țară ar fi pe cale să sosească aici, când, în realitate, sunt doar doi copii mici, l-a tachinat Kaimera pe un ton plat.
- Pentru mine, acești doi băieți sunt mai importanți decât oricine altcineva, a răspuns Akira. Băieții care veneau la casa lui Akira erau Ob și Anda, fiii adoptivi ai lui Keith, pe care Akira și Kaimera îi cunoscuseră înainte și de care erau foarte atașați, în special de Anda, de care Akira era poate puțin mai îndrăgostit decât de Ob.
- Ar trebui să fiu geloasă pe copii? L-a tachinat Kaimera. Akira și-a ridicat mâinile și i-a cuprins obrajii lui Kaimera, făcându-l să se uite la el.
- Tu ești în continuare numărul unu, și vei fi mereu! Mwah mwah mwah! După ce a spus asta, Akira l-a sărutat pe Kaimera înainte de a se retrage zâmbind, fără să-i pese dacă îl vede cineva, pentru că credea că este în propria casă.
- Ah, Akira a scos brusc un sunet, pe fața lui arătând că tocmai își dăduse seama de ceva. Imediat s-a uitat în jur după Doya.
- Doya!! l-a strigat Akira tare pe Doya, iar Doya s-a îndreptat imediat spre el.
- Da, șefu’, a răspuns Doya.
- Au sosit deja săbiile de lemn pe care le-am comandat? a întrebat imediat Akira.
- Da au sosit. Le-am lăsat în sala de repetiții. Aveam de gând să-i spun șefului după prânz, a răspuns Doya.
- Du-te și adu-le să le inspectez, în caz că trebuie reparat ceva, a spus Akira. Doya s-a dus imediat să le ia. Kaimera știa exact pentru cine le comandase Akira, doar că nu știa ce fel de ornamente ar adăuga Akira la săbiile de lemn. Când Doya i-a adus, prima sabie de lemn arăta normal; poate că teaca avea niște sculpturi interesante. Dar cealaltă sabie...
- Ai făcut-o pentru tine? a întrebat Kaimera, văzând sabia de lemn împodobită cu pietre prețioase colorate atât pe mâner, cât și pe teacă.
- Prostii! Ce aș face eu cu o sabie de lemn pentru copii? Asta e a lui Anda. Știi că copilului îi plac lucrurile strălucitoare, la fel ca mie! spuse Akira mândru, încântat că găsise pe cineva care îi împărtășea gusturile, chiar dacă era doar un copil. Kaimera chicoti încet.
- Încă îmi amintesc prima dată când l-ai întâlnit pe Anda, ai sărit și ai fugit de el, l-a tachinat Kaimera.
- Ei bine, nu m-am jucat niciodată cu copiii pe atunci, a spus Akira, luptând cu sabia de lemn. Văzând că nu era nimic de schimbat și că era mulțumit, i-a dat-o lui Doya.
- Mai bine îl sun pe Roman și îl întreb la ce oră pleacă, a spus Akira, amintindu-și.
- Am verificat deja. Domnul Roman va pleca la miezul nopții, ora Thailandei, și ar trebui să ajungă în Japonia în jurul orei 7:00 dimineața, ora noastră, a răspuns Kaimera.
- Sosește mâine dimineață, nu? Atunci o să-l rog pe bucătar să pregătească micul dejun pentru toată lumea, a spus Akira zâmbind, chemându-l imediat pe bucătar să discute ce să pregătească, toate acestea în timp ce stătea încă în poala lui Kaimera.
- Se face frig afară. De ce nu aștepți înăuntru? a spus Kaimera, punându-i o haină peste umerii lui Akira în timp ce acesta stătea în fața casei sale și aștepta oaspeți.
- E în regulă, poți doar să mă îmbrățișezi, a răspuns Akira. Kaimera s-a așezat apoi în spatele lui Akira și l-a îmbrățișat, făcându-l pe Akira să zâmbească, simțind căldură în tot corpul și în inimă. Nu au așteptat mult până când convoiul de mașini pe care Akira îl aranjase pentru a-i lua pe oaspeții importanți de la aeroport să intre pe proprietatea lui. Ochii lui Akira s-au luminat imediat. Dacă Kaimera nu l-ar fi ținut, Akira ar fi alergat să intercepteze mașinile. Ușa primei mașini s-a deschis, dezvăluindu-i pe Roman și Keith. Akira a aruncat o privire peste a doua mașină înainte ca zâmbetul său să se lărgească în timp ce doi copii mici ieșeau.
- Tata! Tata! Vocile lui Ob și Anda au răsunat în timp ce alergau spre Akira. Akira s-a ghemuit și i-a îmbrățișat pe cei doi copii.
- Ob, Anda, lui Tata, i-ați lipsit atât de mult, a spus Akira zâmbind, un zâmbet pe care gărzile de corp ale lui Akira îl vedeau rareori, era un zâmbet atât de sincer.
- Și lui Ob îi este dor de tata, a spus Ob zâmbind.
- Și mie mi-a fost dor de tine, a spus Anda, zambind larg, înainte ca Ob să se miște și el să îl îmbrățișeze pe Kaimera. Kaimera i-a întors îmbrățișarea.
- Bună, unchiule Kai, l-a salutat Ob pe Kaimera. Kaimera a zâmbit blând și i-a ciufulit ușor părul lui Ob.
- Bună ziua, domnule Akira, domnule Kai, i-au salutat pe proprietarii casei adevărații tați ai lui Ob și Anda, Day și Ith.
- Salut, cum a fost călătoria? a salutat Akira și l-a ridicat pe Anta în brațe. Ob a stat lângă ei, fără să se vaite și fără să vrea ca Akira să-l care, pentru că era mai mare.
- Foarte confortabil, a răspuns Day zâmbind,
- Trebuie să le mulțumim lui Roman și lui Keith că ne-au adus aici.
- Nu ai de gând să ne saluți deloc pe mine și pe Keith? a întrebat Roman.
- De ce ai vrea să te salut? Vorbim tot timpul, i-a răspuns Akira prietenului său.
- Ob, hai să intrăm. Tata are ceva pentru voi. Kai, hai să ducem copiii înăuntru, le-a spus Akira lui Ob și Kaimera, înainte de al ridica pe Anda într-un braț, în timp ce pe Ob îl ținea de mână pentru a-l conduce în casă.
- Îmi cer scuze în numele lui, le-a spus Kaimera lui Day și Ith.
- E în regulă, înțeleg, a răspuns Day.
- Atunci hai să aducem lucrurile înăuntru. V-am pregătit camerele. Vă rog să intrați, domnule Roman, domnule Keith, i-a spus Kaimera lui Day și Ith pe un ton prietenos, dar păstrând totuși respectul pentru Roman. Roman, însă, nu i-a permis lui Kaimera să-l numească „șefu”. Roman a dat din cap în semn de aprobare înainte de a scoate bagajele din mașină.
- Mi-a fost furat copii, l-a tachinat Keith pe Day.
- Bun. În sfârșit voi avea ceva timp cu soția mea, a răspuns Day cu o expresie calmă, în timp ce fața lui Itt s-a înroșit de jenă.
De partea lui Akira, i-a adus pe cei doi copii mici în sufragerie.
- Va e foame? Tata a pregătit micul dejun, a întrebat Akira.
- Mi-e foame și ție ți-e foame, Ob, i-a spus lui Anda. Akira i-a condus pe cei doi copii să se așeze pe scaunele de o parte și de alta a lui.
- Ai vrea să mănânci ceva anume, Ob? l-a întrebat Akira cu afecțiune pe fratele mai mare.
- Tempura de creveți, vă rog, a răspuns Ob imediat.
- Ah, perfect! Tata a pus deja pe cineva să-l pregătească, a răspuns Akira.
- Vreau să mănânc prăjitură, a spus Anda. Akira a făcut o pauză pentru că nu pregătise nicio prăjitură.
- Trebuie să mănânci mai întâi, Anda, a spus Ob serios. Anda s-a bosumflat spre fratele ei mai mare.
- Ce se întâmplă? a întrebat Kaimera, care îi urmase, când a văzut fața Andei.
- Kai, Anda vrea prăjitură, i-a spus Akira lui Kaimera pe un ton ușor neliniștit.
- Unchiule Kai, vreau prăjitură, s-a întors Anda către Kaimera, scâncind și îmbrățișându-i picioarele, făcându-i ochii să se înmoaie.
- O să comand niște prăjituri pentru tine, dar Anda, trebuie să mănânci mai întâi. Tata a pregătit multă mâncare. Dacă nu mănânci, tata va fi trist, a explicat Kaimera cu o voce blândă.
- Mănânc mai întâi, a spus Anda încet, înainte de a se întoarce să-l îmbrățișeze pe Akira.
- Ești atât de talentat, a spus Akira admirativ, înainte de al privi pe Kaimera cu un zâmbet.
- Ești destul de priceput la liniștirea copiilor, nu-i așa? L-a tachinat Akira pe Kaimera.
- E cineva mofturos sau neascultător? a răsunat vocea lui Day, făcându-l pe Anda să se urce imediat în poala lui Akira.
- Nimeni nu a fost neascultător, a răspuns Akira. Kaimera a clătinat din cap, exasperată de cât de mult îi răsfăța Akira pe cei mici.
- Anda vrea prăjitură. O să comand niște prăjitură pentru el după ce va mânca, a spus Kaimera. Akira s-a uitat ușor la iubitul lui.
- Tată, hai să mâncăm mai întâi, a spus Anda repede când a văzut privirea tatălui său. Day a zâmbit ușor.
- Bine, a răspuns Day. Ob a oftat ușor, crezând că fratele său mai mic va fi certat. Apoi, toată lumea a intrat în sufragerie. Akira i-a pus pe Ob și Anda să stea de o parte și de alta a lui, în timp ce Kaimera stătea lângă Anda, pe cealaltă parte. Roman s-a așezat lângă Ob. Day și Ith stăteau vizavi de ei. Abia dacă trebuiau să-și supravegheze cei doi copii, deoarece Kaimera și Akira aveau grijă de ei, servindu-le constant mâncare și luând vasele pentru ei.
- Aveți voi doi vreun plan de a merge undeva? a întrebat Akira, uitându-se la Day și la Ith.
- De ce ai vrea să știi? a întrebat Roman.
- Ei bine, în caz că ăștia doi vor să plece într-o excursie împreună, îi pot ajuta să aibă grijă de Ob și Anda, a răspuns Akira imediat.
- Plănuiesc să-mi duc copiii la Disneyland, a răspuns Day, întrucât acesta era principalul său plan pentru această călătorie în Japonia.
- Merg și eu, spuse Akira imediat, cu ochii sclipind, făcându-i pe toți să se uite la el.
- N-am fost niciodată acolo, așa că vreau să merg. Sau le interzic accesul celor peste patruzeci de ani? a protestat Akira când a văzut expresiile de pe fețele tuturor.
- Nimeni nu ți-a spus nimic încă, a strâns ușor Kaimera urechea moale a lui Akira.
- Am putut ghici după expresiile voastre, a răspuns Akira.
- Deci, dacă te duci, nu vor fi probleme, nu-i așa? a întrebat Day ezitant.
- Sincer, abia dacă mai avem dușmani în ultima vreme. Nu-ți face griji pentru siguranța noastră. Dar dacă va trebui să aducem gărzi de corp, se vor integra perfect, a spus Chimera, știind că iubita lui își dorea cu adevărat să meargă. Nu putea întreba de ce nu mersese înainte; asta se datora, parțial faptului că situația lor nu fusese bună înainte și nu existau prea multe lucruri care să-l motiveze pe Akira să vrea să meargă. Acum că cei doi copii erau aici, voia să meargă și el.
- E bine. Nu trebuie să fim obosiți; cineva ne va ajuta acum să avem grijă de copiii, a spus în glumă Dat.
- Sunt bucuros să-i răsfăț, a spus Akira imediat. Toată lumea a zâmbit. Cine ar fi crezut că doi copii mici l-ar putea entuziasma atât de tare pe Akira?
După ce toată lumea a terminat de mâncat, s-au așezat să digere și să bea ceai. Cât despre Anda, a putut să se bucure de prăjitura lui pe săturate.
- Apropo, am ceva pentru amândoi copiii, a spus Akira, amintindu-și brusc, înainte de a se întoarce spre Doya. Doya s-a dus apoi să ia lucrurile pe care le pregătise Akira.
- Am vrut să te întreb de ceva vreme, dar uit mereu. Ce ai făcut cu diamantele pe care le-ai retras din comoara centrală? a întrebat Roman, referindu-se la partea lui Akira.
- Ai să vezi curând, a răspuns Akira chicotind. Curând, Doya a intrat cărând două săbii de lemn.
- Uau! Anda a pus imediat jos tortul și s-a mutat să se așeze în poala lui Akira. Day și Ith au fost uluiți când au văzut sabia de lemn. Nu le-a fost greu să ghicească unde se afla diamantele despre care întreba Roman.
- Uau, asta e o nebunie! a spus Keith râzând.
- Tata le-a făcut atât pentru Ob, cât și pentru Anda, a spus Akira.
- Asta e pentru mine, a arătat Anda spre sabia de lemn cu mâner încrustat cu pietre prețioase. Akira i-a întins-o. Anda a acceptat-o cu ochi sclipitori și și-a apăsat mânerul pe obraz. Ob era la fel de încântat de sabia de lemn pe care Akira i-o făcuse.
- Ce facem dacă tata ne dă ceva? a întrebat Day, văzând că ambii fii ai săi erau prea fericiți.
- Mulțumesc, Ob și-a plecat capul în semn de recunoștință față de Akira.
- Mulțumesc. Pup, a spus Anda, sărutându-l pe Akira pe obraz. Akira a zâmbit larg.
- Ai înnebunit? Zâmbești cu gura până la urechi! l-a tachinat Roman. Akira s-a uitat ușor la prietenul său, apoi s-a întors și le-a zâmbit celor doi copii.
- Îți place? a întrebat Akira.
- Îmi place. Vreau să o încerc, a spus Ob imediat.
- Vrei să încerci? Unchiul te poate duce în sala de antrenament, a sugerat Kaimera.
- Da, a răspuns Ob imediat, înainte să-și amintească ceva și să se întoarcă spre Day și Ith.
- Tată, pot să merg cu unchiul Kai? a întrebat Ob, dându-și seama că nu-i întrebase încă pe cei doi tați ai lui.
- Vin și eu! Anda s-a ridicat din poala lui Akira, i-a îmbrățișat gâtul și l-a copleșit cu sărutări pe obraz. Akira a zâmbit, considerând asta drăguț.
- Lasă-i pe copii să se distreze mai întâi. Voi doi ar trebui să vă odihniți. Veți avea nevoie de multă energie mâine, a sugerat Roman, din moment ce oricum nu plecau nicăieri azi.
- Ob și Anda trebuie să-i asculte pe tata și unchiul Kai, bine? Nu fiți prea obraznici, a spus Ith, Day a dat din cap în semn de permisiune.
- Bine, îi voi ajuta să aibă grijă de fratele meu, a răspuns Ob.
- Nu sunt obraznic, a spus Anda, iar toată lumea a zâmbit și a râs.
- În fine, ți-i încredințez pe acești doi copii, a spus Day.
- Nu-ți face griji, e perfect în siguranță aici, spuse Akira serios înainte ca Day și Ith să se ducă la culcare în camerele lor. Roman și Keith i-au urmat și ei pe copii în sala de antrenament de scrimă.
- Ce drăguț! Akira și-a cuprins obrajii cu ambele mâini, privind cei doi copii cu o privire de pură încântare. Pregătise yukate pentru copii, iar Ob și Anda se schimbaseră deja în ele.
- Sunt foarte drăguți, a fost de acord Keith, înainte de a cere să le facă poze celor doi copii. Akira a făcut la fel.
- Când crezi că vom ajunge la antrenament? i-a spus Roman lui Kaimera și oftă. Kaimera a zâmbit ușor.
- Akira i-a așteptat pe acești doi copii tot timpul. Vrea să meargă să-i vadă, dar e ocupat cu munca. Chiar și atunci când are ceva timp liber, nu-i ajunge niciodată să zboare în Thailanda, a spus Kaimera cu înțelegere. Roman a dat din cap zâmbind, neașteptându-se ca prietenul său să fie un iubitor de copii atât de mare.
După ce au făcut suficiente fotografii, Akira și Kaimera au încercat să-i învețe pe copii cum să țină corect săbiile de lemn și le-au dat câteva lecții de bază de mânuire a sabiei. În mod neașteptat, cei doi copii au învățat foarte repede și au stăpânit tot ce i-au învățat Akira și Kaimera, spre încântarea lui Doya, confidentul apropiat al lui Akira, care îi ajuta să-i supravegheze.
- Ia! Ia! a scos Anda un sunet drăguț, dar ochii lui erau hotărâți în timp ce imita lovitura pe un manechin. Akira deja înregistra pe telefonul lui, chiar dacă Kaimera spusese că putea obține imaginile de la camerele de supraveghere mai târziu.
- Ob, cum e? Îți place? s-a întors Kaimera să-l întrebe pe Ob.
- Îmi place, dar... Ob avea o expresie tulburată, dar adulții îl priveau cu afecțiune.
- Dar ce este? Spune-mi, a întrebat din nou Kaimera. Akira s-a întors să se uite la Ob.
- Eu prefer să tragă cu arma de foc cu tata, dar și sabia e distractivă, spuse Ob direct, fără să facă pe plac nimănui. Roman zâmbi larg imediat.
- Roman, i-ai dus pe copii la tragere? E periculos, a spus Akira. Roman și-a dat ochii peste cap ușor.
- Și să-i aduci aici să exerseze mânuirea spadei? Nu a fost periculos? l-a tachinat Roman.
- Aceasta este o sabie de lemn, a replicat Akira, dar nu tare.
- E o armă falsă, nu una adevărată. Am făcut-o special pentru ca micuții să încerce să tragă. Nu-ți face griji, a răspuns Roman.
- Domnul Roman a comandat proiectarea și construirea armelor pentru copii la Turela de Gloanțe, a spus Keith nepăsător. Încă își amintea expresiile uimite de pe fețele echipei de proiectare a armelor lui Roman și cât de amuzant a fost când Roman a dat ordinul.
- Dar din câte am văzut, cred că lui Ob îi place să tragă cu armele de foc, în timp ce Anda preferă luptele corp la corp, cum ar fi și cele cu săbii, a speculat Keith.
- Îți amintești când l-am lăsat pe Anda să încerce să tragă? A nimerit ținta, dar nu chiar în centru. Când s-a uitat la țintă, s-a frustrat și a aruncat arma, nimerind perfect centrul. Day l-a certat pentru asta, a spus Roman zâmbind.
- Va trebui să așteptăm și să vedem când va crește mare, sau poate am putea încerca să decorăm o armă cu pietre prețioase, a sugerat Kaimera, ceea ce i-a făcut pe adulți să râdă cu poftă.
- Sunt confuz. Chiar dacă nu petrec mult timp cu Akira, preferințele lor sunt atât de similare. Îmi pare rău pentru Day și Ith dinainte, a glumit Roman.
- Ce? Dacă sunt ca mine înseamnă că sunt cu adevărat talentat! se complimentă Akira. Roman clătină din cap exasperat.
- Andaaa, nu mușca! Keith, cu ochii lui ageri, l-a oprit repede pe Anda, care era pe punctul de a-și mușca mânerul propriei săbii. Băiețelul s-a oprit înainte de a zâmbi timid.
- Anda, ce faci? a întrebat Akira.
- Tatăl meu a spus odată că, ca să știi dacă e adevărat, ar trebui să încerci să-l muști, a răspuns Anda.
- Ce-l învață? a spus Roman, iar toată lumea a chicotit. Anda a continuat apoi să exerseze cu sabia, strigând ocazional „Ia!”, în timp ce Ob învăța autoapărare fără arme de la Kaimera. În timpul lecțiilor, oamenii lui Akira au intrat și i-au spus ceva lui Doya.
- Șefu’, bunicul tău a sosit, i-a spus Doya lui Akira. Akira a ridicat ușor o sprânceană, neașteptându-se ca bunicul său să vină până aici. Bunicul său avea dificultăți la mers și acum era într-un scaun cu rotile.
- Vine în sala de repetiții? a întrebat Akira. Înainte ca Doya să poată răspunde, bunicul Akirei, care era într-un scaun cu rotile electric, a fost adus înăuntru.
- Nu pot veni și eu la tine în sala de repetiții? a întrebat bunicul Akirei în glumă.
- Doar întrebam, a răspuns Akira. Roman și Keith l-au salutat imediat pe bunicul Akirei, care a zâmbit și i-a răspuns la salutul înainte de a-i privi pe cei doi băieți cu interes.
- Cine sunt copii aceia? a întrebat bunicul Akirei pe un ton mai blând.
- Sunt fii unui prieten mai tânăr. Tocmai i-a adus cu el într-o excursie, a răspuns Akira.
- Ob, Anda, acesta este bunicul lui tata. Ar trebui să-i spunem străbunic sau bunic. Cel mai mare este Ob, iar cel mai mic este Anda, ia prezentat Akira.
- Bună, au spus Ob și Anda simultan, plecându-și capetele într-un salut respectuos.
- Tata, hm? repetă bunicul Akirei, părând nedumerit.
- Țin la amândoi ca la propriii mei copii. Roman este și el ca un tată pentru ei, a spus Akira. Nu-l îngrijora deloc dezaprobarea bunicului său, pentru că bunicul său accepta orice.
- Străbunicul meu folosește un scaun cu rotile la fel ca mine, a spus Anda, pentru că și el avea un cărucior.
- Străbunicul tău nu poate merge prea bine, așa că trebuie să folosească un scaun cu rotile, a explicat Kaimera. Anda s-a dus la bunicul Akirei, dar nimeni nu a spus nimic.
- Te voi masa. Tatei îi place când îl masez. Sunt un maseur foarte bun. Străbunicul poate merge acum! se lăudă Anda, pentru că lui Day îi plăcea să-și tachineze fiul punându-l să-l maseze și apoi lăudându-l. După ce Anda termină de vorbit, își ridică mânuțele mici și dolofane și strânse ușor picioarele bunicului lui Akira. Presiunea ușoară nu provoacă mai mult decât o senzație de gâdilare, dar fața lui Anda arăta că era foarte concentrat. Ochii bunicului lui Akira s-au înmuiat considerabil înainte ca el să îi mângâie ușor capul lui Anda.
- Ești un maseur atât de bun! Străbunicul tău va putea cu siguranță să meargă mai bine decât înainte, a spus bunicul Akirei.
- Se pare că am găsit o altă persoană îndrăgostită de acești doi copii, i-a șoptit Keith lui Roman. Roman a dat din cap, zâmbind.
- Ob și Anda vor fi cu siguranță niște mici miliardari, a spus Roman.
- Și tu ești destul de cheltuitor, nu-i așa? L-a tachinat Keith pe iubitul său.
- Vino încoace, l-a strigat bunicul Akirei pe Ob. Ob s-a apropiat, iar bunicul lui Akira i-a mângâiat capul în timp ce îl privea.
- Pare că va crește destul de puternic, a remarcat bunicul Akirei, după ce i-a examinat trăsăturile faciale conform fizionomiei japoneze.
- Bunicul nu poate încerca să-mi fure cei doi copii, a spus Akira în glumă.
- Pentru ce te cerți? Dacă îi considerați copiii voștri, atunci aceștia doi sunt strănepoții mei, nu-i așa? a replicat bunicul Akirei.
- Așa este, Bunicule. Akira i-a descris bunicului său abilitățile copiilor, în special cât de mult îi plăcea lui Anda să mânuiască sabia, la fel ca lui. Bunicul lui Akira s-a uitat la mânerul sabiei de lemn pe care Akira îl făcuse pentru Anda și s-a gândit: „Chiar seamănă cu el.”
- Apropo unde sunt părinții copiilor? a întrebat neliniștit bunicul Akirei.
- Tata Ith și Tata Day s-au dus la culcare, a răspuns Ob. Bunicul Akirei și-a ridicat ușor sprâncenele, nedumerit.
- Așa e, bunicule... Kaimera i-a explicat bunicului Akirei trecutul celor doi copii.
Day și Ith le-au explicat mereu copiilor cum s-au născut, chiar dacă Anda nu înțelege pe deplin. Dar Day și Ith nu au spus și nu au făcut nimic care să îl facă pe băiețel să se simtă diferit de ceilalți. Sunt încrezători că atunci când vor crește și vor înțelege mai multe, își vor înțelege și accepta propria familie.
- A, deci așa se face, a mormăit bunicul Akirei, înainte să se uite la Akira și la Kaimera.
- Știu la ce se gândește bunicul, dar nu m-am gândit la asta acum, a spus Akira, pentru că mai vorbise cu Kaimera înainte.
- Depinde de voi doi. Dacă nu știți cui să lăsați moștenirea voastră în viitor, puteți să o dați pur și simplu acestor doi copii, a spus bunicul Akirei resemnat.
- Ce înseamnă «modg»? a întrebat Anda, care îl masa pe bunicul Akirei.
- Moștenirea e ca proprietatea, nu-i așa? Știi ce este proprietatea? a explicat Keith, iar ambii copii cunoșteau cuvântul proprietate.
Toată lumea s-a uitat și a spus:
- A, deci o să primesc multe din astea, nu-i așa? Anda i-a arătat o sabie.
- Da, a spus Akira zâmbind.
- O vreau! Vreau multe! a spus Anda pe un ton copilăresc, făcându-i pe toți să râdă.
- Sigur, străbunicul tău îți va da multe, a spus bunicul Akirei zâmbind.
- Bunicule, nu cumva ai prea multă încredere în acești doi copii? Abia i-ai cunoscut și nici măcar nu știi cum vor fi când vor fi mari, l-a tachinat Akira pe bunicul său.
- Dacă cineva ca tine e dispus să le facă pe plac acestor doi, atunci nu trebuie să-mi fac griji sau să mă gândesc prea mult la nimic, a spus bunicul Akirei, știind că nepotul său era un bun judecător de caracter, chiar dacă Ob și Anda erau doar niște copii mici.
- Cred că ar trebui să lăsăm asta pentru viitor, a spus Roman zâmbind.
- Acum, încearcă să-i demonstrezi străbunicului tău tehnica legării la ochi, a spus bunicul Akirei. Ob și Anda au aratat apoi tehnica pe care îi învățase Akira. Bunicul Akirei privea cu o expresie curioasă.
- E în regulă, a spus bunicul Akirei zâmbind.
- Tata, mi-e foame, a spus Anda, frecându-și abdomenul pentru că făcuse mult efort.
- Tata a pregătit deja prânzul. Bunicule, ai vrea să mănânci cu noi? Oh, cred că nici nu e nevoie să te întreb, l-a tachinat Akira pe bunicul său, știind că va rămâne cu siguranță la prânz. Bunicul lui Akira l-a privit cu o privire furioasă înainte ca toată lumea să se mute în sufragerie. Ob și Anda l-au ajutat să împingă scaunul cu rotile al bunicului lui Akira, puțin stângaci, dar bunicului nu i-a păsat deloc și chiar a zâmbit satisfăcut.
- Pun pariu că bunicul tău e complet îndrăgostit de aceștia doi, i-a spus Kaimera încet iubitului său, înțelegând că oamenii în vârstă tânjesc ca nepoții să-i adore, chiar dacă aceștia au domnit peste mulți oameni în trecut.
- E bine așa, a spus Akira, zâmbind blând.
La sosirea în sala de mese, Day și Ith au fost invitați să ia prânzul împreună și să-l cunoască pe bunicul Akirei. Pe parcursul zilei, Day și Ith abia dacă au avut grijă de fiul lor, deoarece cei din partea lui Akira au avut grijă de ei. Și se părea că a doua zi, bunicul Akirei voia și el să meargă la Disneyland.
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii
Yeeeeeyyyy ,în sfârșit a venit Akira și Chimera . Mersik iubita ,te iubicesc 😘😘😘
Îmi place cum a început cu fragmente din copilăria și adolescența Akirei și prima lui întâlnire cu Chimera.
Abea aștept continuarea și mulțumesc frumos pentru traducere Kaly.❤️
Mereu m-am intrebat ce varsta are Akira .Mi-l inchipuiam mic, tatuat si pasionat de katana.M-am lamurit Multumesc ca ai inceput sa-l traduci
Super!!!! Multumesc ptr traducere
URAA ma. Bucur mult ca în sfârșit a apărut povestea Akira și Chimera, și uita asa ca am aflat și prima întâlnire lui Akira și Chimera, abia aștept sa întru în firu povesti. MULȚUMESC frumos Kally 💜💜💜💜💜💜💜💜💜💜
😘😘😘😘😘🥰🥰🥰🥰🥰😍😍😍😍😍😍😘😘😘😘😘😘Mersik iubita
Multumesc
În partea a 2 a a capitolului 3 Akira este un suflet de copil in corpul unui mare Mafiot.
Abia aștept sa vad interacțiunea dintre Kaimera și Akira💜💜💜💜 . MULȚUMESC
Pe cât este de dur și nemilos ca mare șef Akira totuși ne arată și latura lui jucăușă pe care o are cu Kaimera și prietenii lui.
Kaimera în schimb chiar dacă pare distant cu Akira îl urmărește în permanență și are grijă de el.
Cap 4 partea 1 Mulțumesc pentru traducere ❤️
Acum am inteles de ce Kaimera l-a tinut atatia ani la distanta pe Akira.Cata dragoste! Multumesc
Parca-lvad pe ‘fiorosul’ Akira cum se pisiceste pe langa Kaimera. Multumesc
O iubire adevarata si ciudata totusi este intre cei doi. Multumesc
Bunicii astia care pun totul la cale.Multumesc
Ce iubire lunga si ciudata au cei doi.Imi plac Multumesc
Tare imi plac cei doi cu relatia lor lunga,lunga si mai mult la distanta.Multumesc
Wow! Avea vre-un microfon?. Mulțumesc.
Mi-s tare dragi cei doi cu relatia lor speciala Multumesc
Când avem versiunea tradusa în totalitate? .ultu.esc anticipat pentru răspuns!
Mulțumesc
Asa-mi place relatia lor! Multumesc
Mulțumesc.
Multumesc.
Dupa atatia ani de iubire fara ingradiri,au ajuns un cuplu in fata tuturor si se pot bucura de iubirea lor de atatia ani.Multumesc.
Povestea lor a fost mai mult despre așteptarea lui Akira până Kaimera a acceptat să fie în permanență împreună, iubirea lor începând din tinerețe și înfăptuindu-se la maturitatea lor deplină.
Mulțumesc frumos pentru traducere Kaly 💜💜💜