DEASUPRA TIGRULUI (2025) – CARTE
Titlul Original:
เหนือพยัคฆ์
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Acțiune, Romantic
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 50
Rating Conținut: 15+ - Adolescenți de 15 ani+
Autor: Yoenim
Publicată în: 28 Octombrie 2025
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Cu toți am făcut deja cunoștință cu Akira, unul din cei patru tigri ai mafiei și cu Kaimera (Chimera, dar se pare că autoarea i-a schimbat puțin numele) unul din oamenii de încredere a lui Roman care lucra pe partea întunecată a afacerii, dar puțini oameni știau că el era unul dintre cei mai buni hackeri pe care îi avea Roman.
În momentul în care au început să apară conflicte în familia lui Akira, Kaimera este trimis de Roman să îl ajute pe Akira.
Toată lumea spune că Akira este un tigru nemilos, feroce, viclean și aproape psihopat. În ochii prietenilor săi arată ca un nebun dar care își ia în serios munca. Lui Akira nu îi pasă cum îl văd alți oameni, singurul lucru pe care îl vrea este să fie în inima lui Kaimera.
Kaimera e singurul om căruia Akira îi permite să fie deasupra lui în toate... chiar și în pat.
Pe site veți găsi traduse complet cele trei cărți în ordinea apariției lor fiind: SUPRIMAREA TIGRULUI (2022) – CARTE, TRUCUL TIGRULUI (2024) – CARTE, ROBIA TIGRULUI (2024) – CARTE.
Capitolul 1
Într-un dormitor spațios, cu culori calde, un băiețel drăguț de 10 ani, cu pielea albă, stă pe o podea moale, mușcându-și buza ca să-și rețină suspinele. O femeie de 35 de ani stă acolo, aplicând medicamente și tratând rănile băiatului cu o privire blândă.
- Te doare, fiule? a întrebat mama care îi aplica medicamentul fiului ei cu o voce blândă și un zâmbet.
- Nu, a răspuns băiețelul, înainte de a simți căldura care îi mângâia acum părul.
- Dacă te doare, spune pur și simplu că te doare. Dacă simți că vrei să plângi, Akira, poți plânge. Nu pentru că ești un copil, ci pentru că ești o ființă umană cu sentimente iar asta nu e neobișnuit, a spus mama băiatului, știind cât de mult îndurase fiul ei și cât de mult trebuia să suporte și care erau așteptările familiei sale.
- Dar ei... spuse Akira încet, amintindu-și de cuvintele tatălui său și ale bătrânilor clanului, care îi spuseseră să nu plângă și să îndure, chiar dacă fusese antrenat în lupte intense încă de la o vârstă fragedă.
- Uită de bătrânii ăia, a spus mama lui Akira, dar pe față încă avea un zâmbet.
- În fața mea vei fi mereu băiețelul meu, a spus mama lui Akira înainte ca Akira să poată plânge și să-și îmbrățișeze mama. Aceea a fost ultima dată când a plâns în brațele mamei sale.
Un tânăr chipeș s-a trezit din vis cu transpirația șiroindu-i pe linia părului. Inima îi bătea repede în timp ce o visa pe iubita sa mamă, care murise de 27 de ani, dar încă o visa. Toshimoi Akira are acum 37 de ani. El se ridica încet în șezut și își dă părul care îi ajunge până la umeri pe spate. Chiar dacă avea 37 de ani, chipul lui încă arăta ca al unui tânăr de 20 de ani. Akira se ridică de pe patul tatami, care era un pat scund în stil japonez. Akira purta doar pantaloni, un kimono lejer și își scoase cămașa de noapte. Intră în baie să-și facă treaba, apoi își legă părul neglijent la jumătate și ieși din dormitor cu o expresie calmă.
Imediat ce ușa dormitorului lui Akira s-a deschis și proprietarul a ieșit cu o față serioasă și o expresie leneșă, gărzile de corp, majordomii și menajerele din apropiere s-au întors să-l întâmpine pe Akira cu capetele plecate.
- Bună dimineața.
- Mm, a răspuns Akira încet. S-a oprit pe coridorul care ducea direct la dojo-ul său privat de lupte. A coborât și s-a oprit la podeaua de piatră a grădinii, în timp ce privea în sus pentru a primi lumina blândă a soarelui care strălucea, lovindu-i pielea albă și netedă, dar existau urme de răni vechi și noi. Spatele îi era tatuat cu un tigru și alte tatuaje colorate. Pe brațul drept superior avea un tatuaj cu un trandafir mare, roșu aprins cu tulpina plină de spini și care era înfășurată în jurul brațului până la cot. Era destul de potrivit pentru Akira.
- Ce vrei la micul dejun, șefu? a întrebat Ken, cea mai apropiată garda de corp a lui Akira. Acest lucru l-a făcut pe Akira să se gândească la persoana din visul său, mama sa.
- Țipar și natto cu orez, a spus Akira. Era mâncarea preferată a mamei sale când aceasta era în viață.
- Da, a răspuns Ken înainte de a pleca să-i dea ordine menajerei. Akira a stat tăcut o clipă înainte de a merge spre o cameră destinată practicării diferitelor forme de arte marțiale, era inclusiv o sală de sport alături. Akira a scos de pe raft o sabie de lemn care cântărea la fel de mult ca o sabie adevărată și s-a dus imediat să se antreneze pe manechinul de cauciuc de dimineață.
Toshimoi Akira este descendentul direct al familiei Toshimoi, o familie mafiotă japoneză, cunoscută și sub numele de Yakuza. Akira a fost numit următorul lider al familiei, urmându-l pe Toshimoi Isamu, care era bunicul său, în locul lui Toshimoi Junto, tatăl lui Akira. Acest lucru se datora faptului că bunicul său vedea mai mult potențial în nepotul său, Akira, decât în tatăl lui Akira, care era propriul său fiu, iar acesta este motivul pentru care familia lui Akira nu este foarte pașnică.
Akira nu se înțelege cu tatăl său. Ai putea spune că îl urăște. Akira nu are aproape niciun respect pentru tatăl său. În ochii lui Akira, tatăl său este o persoană inutilă și egoistă.
Tatăl lui Akira s-a căsătorit cu mama lui Akira deoarece ambele familii își doreau ca copii lor să se căsătorească. Mama lui Akira a fost de acord să se căsătorească, așa cum i-a cerut familia. Și bunicul lui Akira o iubea pe mama lui Akira. El a crezut că mama lui Akira ar putea să-l schimbe pe fiul său cel mare, deoarece la acea vreme tatăl lui Akira era un nemernic, un playboy căruia îi plăcea doar să se distreze și folosea influența familiei sale peste tot. Dar se pare că bunicul lui Akira s-a înșelat puțin. După căsătorie, tatăl lui Akira a continuat să fie un playboy. După nașterea lui Akira, bunicul său și-a pus speranțele în nepotul său și l-a presat constant. Micuțul a trebuit să poarte această povara și să fie educat de la o vârstă fragedă. Doar mama lui i-a fost alături, încurajându-l și protejându-l. Cât despre tatăl său, nu i-a păsat niciodată de Akira. Se comporta frumos doar când era în fața bunicului său și a altor bătrâni din familie.
În cele din urmă, Akira a aflat adevărul, că tatălui său abia dacă îi păsa de el și de mama sa, deoarece tatăl său avea în secret o altă soție în afara casei. În ziua în care mama lui Akira a murit, tatăl său și-a adus soția ascunsă și cei trei copii la înmormântare, iar primul fiu era cu doar două luni mai mare decât Akira. Tatăl lui Akira și-a prezentat fără rușine copiii și soția secretă celorlalți. Acest lucru l-a făcut pe Akira, în vârstă de 10 ani, să-și piardă cumpătul. Akira a apucat o sabie de lemn expusă și i-a lovit pe cei trei copii ai tatălui său, inclusiv pe propriul său tată. Din fericire, bunicul lui Akira a venit să-l oprească și, din fericire, Akira nu a apucat o sabie adevărată și nu i-a omorât. Acest lucru i-a făcut pe mulți să vadă cât de înfricoșător era Akira, chiar dacă avea doar 10 ani.
După aceea, Akira a devenit un copil mai calm. S-a antrenat singur până când a fost bun la toate, mai ales când vine vorba de a folosi katana. Relația lui Akira cu tatăl său s-a destrămat la înmormântarea mamei sale. Tatăl lui Akira a încercat să-și aducă celălalt fiul, al celeilalte soți să se apropia de bunicul său, dar bunicului său nu i-a păsat. Când toată lumea a știut că bătrânul Isamu îi va da lui Akira funcția de lider al familiei, Akira a fost și mai mult vizat. Bunicul său a trebuit să-l trimită pe Akira la studii în străinătate. Acest lucru i-a permis lui Akira să întâlnească trei prieteni adevărați, cu care lucra împreună în comerțul cu arme.
Akira transpira abundent în timp ce exersa scrima, o altă gardă de corp, Doya, a venit și i-a adus un prosop ca să-și șteargă transpirația.
- Ți-a vorbit Ken despre zborul în China? L-a întrebat Akira pe Doya.
- Mi-a spus, l-am contactat deja pe căpitan, a răspuns Doya. Akira a dat din cap, deoarece trebuia să zboare în China peste două zile pentru a licita o mină de diamante. Pe lângă comerțul cu arme, Akira făcea afaceri cu pietre prețioase, parțial pentru că îi plăceau culorile și strălucirea diamantelor și a altor pietre prețioase.
- Șefu’, a răsunat vocea lui Ken când a intrat. Akira s-a întors să privească fără să răspundă.
- Stăpânul l-a rugat pe șef să luați micul dejun împreună la casa principală, a spus Ken, referindu-se la bunicul lui Akira.
- Hm, o să-i spun despre zborul meu în China. Spune-i bunicului că trebuie să fac un duș mai întâi, a spus Akira înainte să se întoarcă în dormitorul lui ca să facă un duș. Akira și-a scos hainele de pe corp înainte de a-și lua telefonul în baie. Akira a intrat în cadă, și-a pus un picior pe marginea căzii și a folosit telefonul pentru a înregistra un clip de la picioare până la coapse, înainte de a întoarce camera pentru a-și arăta fața. A zâmbit și a ridicat puțin sprâncenele spre cameră înainte de a apăsa butonul de oprire. Akira s-a uitat la clipul pe care tocmai îl înregistrase. După ce a fost mulțumit, a apăsat butonul de trimitere către cineva cu mesajul:
„Vreau pe cineva să mă ajute să mă spele pe picioare...”
- Bună dimineața, l-a salutat Akira pe bunicul său, care stătea așezat pe o pernă.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei pe un ton normal. Akira s-a așezat pe partea opusă.
- Micul dejun, Ken a spus că le-ai ordonat oamenilor tăi să ți-l pregătească, a spus bunicul.
- Da, a răspuns Akira cu puțin timp înainte ca bunicul său să ordone cuiva să pună mâncarea pe masă. Akira s-a uitat la mâncare cu o privire mai blândă, pentru că îi amintea de mama sa. Cei doi au început să mănânce împreună. De fapt, bunicul lui Akira nu interzisese vorbitul în timpul mesei, dar Akira nu voia să spună nimic chiar acum. Voia să absoarbă sentimentul de dor al mamei sale mâncând în liniște. După ce s-au săturat, cei doi s-au așezat să bea ceai pe balcon.
- În două zile, voi zbura în China, a spus Akira.
- Ce zici de petrecerea zilei tale de naștere? a întrebat bunicul său, deoarece ziua de naștere a lui Akira va fi în curând.
- Bunicul se poate descurca cum dorește. Eu sunt în regulă cu orice. Mă ocup de toate deodată în ziua evenimentului, a spus Akira cu un zâmbet pe buze. Bunicul lui Akira știa exact ce voia să spună prin „a se ocupa de toate deodată”.
- Bine, voi pregăti eu evenimentul pentru tine, dar va trebui să vorbesc și cu ceilalți, a răspuns bunicul.
- Mulțumesc, spuse Akira, luând o înghițitură din ceai.
- Ieri, tatăl tău a venit să vorbească despre pământul din Sendai, a început bunicul Akirei.
- Nu, a răspuns Akira imediat, cu o expresie neutră.
- I-am spus deja tatălui tău că dacă îl vrea, să meargă să ți-l ceară singur. Ți-am cedat deja funcția mea, i-a răspuns bunicul. Akira a chicotit încet.
- He, he, îmi dau seama după expresia lui, a spus Akira, nu prea încântat de subiect.
- De fapt, bunicul ar fi trebuit să-i spună că, dacă chiar își dorește acel pământ, poate să-mi dea una dintre urechile fiului său și i-l voi da. Sunt foarte drăguț că nu-i iau urechile fiicei sale, a spus Akira pe un ton normal. Bunicul lui Akira s-a uitat la nepotul său și a oftat ușor.
- Dacă tatăl tău mă mai întreabă despre asta, îi voi spune, a răspuns bunicul, iar ei au continuat să bea ceai în tăcere.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Akira a sunat când s-a întors în casa lui după ce a vorbit cu bunicul său. Akira își construise propria casă, separată de casa principală a familiei pentru intimitate, dar era o poartă mică care lega proprietățile.
- Hei, Salut, și-a salutat Akira prietenul pe un ton jucăuș, care era diferit de momentul în care vorbea cu bunicul său sau cu oricine altcineva. Și aceasta era o altă latură a lui Akira. Când era cu cei trei prieteni apropiați ai săi sau cu oameni în care avea încredere, părea o persoană jucăușă și prostuță.
(„Dragul meu, ești acasă!”) i-a răspuns Ares, unul dintre prieteni apropiați, iar Akira a chicotit.
(„Te-am sunat să te întreb când pleci în China.”) a spus Ares.
- Peste două zile, de ce? a întrebat Akira.
(„Nimic, dar îți spun că voi aduce pe cineva cu mine.”) a spus Ares.
- Cine? a întrebat Akira, plin de curiozitate.
(„Te voi prezenta când ne întâlnim.”) a răspuns Ares.
- Ce se întâmplă? Nu poți să-mi spui pur și simplu? a strigat Akira, nu chiar serios. Apoi, un mesaj a venit pe telefonul său. Akira și-a coborât telefonul ca să se uite la ecran înainte de a continua rapid conversația cu prietenul său.
- Asta e tot deocamdată. Pe curând. Am ceva urgent de făcut, i-a spus Akira repede lui Ares și i-a închis imediat telefonul prietenului său înainte de a citi mesajul primit.
AREMIAK 💌 „Ai grijă, clipul tău s-ar putea scurge.”
ARIKA 💌„Nu mi-e frică pentru că știu că îl poți șterge cu siguranță.”
ARIKA 💌„Mi-e atât de dor de tine. Vino să mă vizitezi cândva sau ar trebui să vin eu să te văd?”
AREMIAK 💌 „Eu trebuie să lucrez mai întâi.”
După ce a citit ultimul mesaj, Akira a trimis un alt mesaj, dar cealaltă persoană nu l-a citit, lăsându-l pe Akira cu o față posomorâtă.
- Ești chiar bun la fugit, nu-i așa? a mormăit Akira pe un ton nonșalant înainte de a se sta și a se gândi la evenimentele din trecut când întâlnise cealaltă persoană.
FLASHBACK
Când Akira avea 15 ani, bunicul său l-a trimis la studii în străinătate, trimițând oameni care să aibă grijă de el îndeaproape. Akira a trebuit să se adapteze la un loc nou și la oameni noi. Crescând în condiții de strictețe și presiune, Akira era o persoană destul de rezervată. Chiar dacă vorbea mai multe limbi, nu se gândea să se apropie de nimeni deoarece în trecut, întâlnea doar oameni care voiau să profite de el. Prin urmare, nu avea încredere în nimeni. Și pentru că Akira era asiatic, mai mic decât adolescenți de vârsta lui și tăcut ca o persoană timidă care nu se certa, a devenit o țintă ușoară pentru bătăușii obraznici.
- Hei, unde te grăbești, micuțule? a strigat o voce. Seara, după școală, Akira era pe punctul de a se întoarce la cămin pentru că nu chemase șoferul să vină să-l ia. Un grup de adolescenți obraznici l-au urmat în grabă și l-au blocat pe Akira. Akira s-a uitat calm la cealaltă persoană înainte de a se întoarce și a pleca, fără să-i pese de grupul de oameni din fața lui, ceea ce l-a nemulțumit pe băiatul obraznic.
Brusc...
Rucsacul lui Akira a fost tras din spate, aproape făcându-l să cadă. Akira s-a clătinat ușor, dar nu a căzut pentru că își recăpătase repede echilibrul. Akira s-a întors să-l privească cu o expresie plictisită. Și-a întins o mână înainte, desfăcându-și palma.
- Dă-mi-l înapoi, a spus Akira pe un ton calm.
- Dacă îl vrei înapoi, vino și răscumpără-l cu banii, a spus cealaltă persoană pe un ton tachinator. Ceilalți trei prieteni au chicotit și l-au tachinat pe Akira, fără să știe că acțiunile lor aveau ochii a patru persoane care îi priveau de la distanță.
- Ce idioți, a răspuns Akira pe un ton calm, fără nicio expresie pe față.
- Ticălos guraliv ce ești, ai grijă sau o să te bată, a spus un alt tânăr, împingându-l pe Akira de umăr. Akira avea încă o expresie plictisită, nu părea deloc speriat sau stresat, ceea ce a atras atenția oamenilor care priveau de la distanță.
- Dă-mi-l înapoi. Akira a continuat să își ceară rucsacul înapoi pe un ton calm. Băiatul care ținea rucsacul lui Akira l-a deschis și a vărsat tot conținutul, în mijlocul râsetelor prietenilor săi. Akira s-a uitat la obiectele personale care căzuseră pe podea cu o privire întunecată înainte de a se uita la persoana din fața lui cu o privire rece, făcându-l pe celălalt să se oprească o clipă, dar totuși voia să-l tachineze pe Akira.
- Stai să văd ce a adus băiețelul ăsta la școală. Hei, ce-i asta? Unul dintre băieți a luat un săculeț roșu, destul de veche, cu o curea de prindere, asta i-a făcut ochii lui Akira să strălucească puternic. Lucrul pe care l-a luat cealaltă persoană era un săculeț cu o amuletă pe care mama lui Akira i-o făcuse când acesta era încă în viață. Akira o ținea mereu cu el.
- Ce fel de gunoi e asta? Cred că mai bine îl arunci, a spus celălalt în timp ce arunca săculețul cu amuleta în direcția opusă dar când s-a întors din nou...
Lovitură!
Băiatul care aruncase amuleta lui Akira a fost lovit atât de tare în piept încât a căzut pe spate și nici măcar nu s-a mai putut ridica în picioare.
- Voi sunteți cei care ați cauzat probleme, a spus Akira rece. Prietenii băiatului lovit s-au repezit să-și răzbune prietenul. E adevărat că Akira era mic de statură, dar era agil. Putea evita și lovi cu pumnul cu ușurință grupul de delincvenți. Chiar dacă ar fi putut fi lovit la rândul său, loviturile erau minore în comparație cu greutatea loviturilor sale. Akira avea ochi ageri și a văzut o creangă subțire, potrivită pentru mâna lui. Akira s-a grăbit să o apuce și s-a întors să lovească grupul de delincvenți, exact ca atunci când folosea o sabie în luptă.
- Au... Au... Aaah... Destul... au! Grupul de copii obraznici a strigat de durere, pentru că forța loviturilor nu fusese deloc ușoară.
- Hei, hei, ce faceți? Profesorii și portarul școlii au alergat să-l oprească. Akira a reușit să se abțină la timp să nu lovească capul persoanei care aruncase amuleta mamei sale.
- Tipul ăsta ne-a rănit, domnule profesor, a spus ticălosul, făcându-i pe profesor și pe portar să se uite la Akira cu o expresie confuză și uluită.
- Acest copil? a întrebat profesorul ca să fie sigur, pentru că Akira era mai mic și singur. Dar când a văzut că unul dintre copiii obraznici era grav rănit, a chemat rapid o ambulanță și i-a forțat pe toți cei care erau mai puțin răniți, inclusiv pe Akira, să meargă la biroul disciplinar. Akira s-a întors să se uite la locul unde copilul obraznic aruncase amuleta mamei sale, înainte de a-l urma neajutorat pe profesor, fără să-i spună că vrea să găsească ceva mai întâi. Profesorul l-a ajutat să adune obiectele căzute și le-a pus grosolan în rucsac pentru el.
Akira și-a chemat tutorele să vină la el. Nu intenționa să explice nimic. A spus doar că grupul de delincvenți a venit să-i ceară bani și a spus școlii să verifice singuri imaginile de pe camerele de supraveghere. Persoana care a venit ca tutore al lui Akira a făcut o treabă bună. Lui Akira nu-i păsa ce metodă folosea tutorele său pentru a vorbi cu profesorii și cu părinții celorlalți copii. Dar un lucru era sigur, a reușit să-l facă pe Akira să iasă confortabil din biroul directorului, fără nicio grijă.
- Unde te duci, tinere stăpân? a întrebat imediat tutorele lui Akira când a văzut că Akira mergea în altă direcție, nu spre parcare.
- Am ceva de luat. Voi așteptați în mașină, a spus Akira calm. Tutorele părea că ar vrea să spună ceva.
- Fă cum îți spun, spuse Akira cu o voce calmă, aruncând o privire spre tutorele său, forțându-l pe acesta să-și plece capul în semn de răspuns. Chiar dacă Akira avea doar 15 ani, presiunea pe care o exercită era ca cea a unui adult. Era din cauza antrenamentului și a presiunii la care a fost supus iar asta îl făceau să fie așa.
Akira s-a întors imediat la locul unde avusese incidentul. Era deja seara târziu, iar cerul se întuneca. Akira era îngrijorat pentru că trebuia să găsească amuleta mamei sale. Akira a cercetat locul unde văzuse amuleta căzând, dar nu a putut să o găsească. Akira a strâns din dinți cu putere.
- Hei, tu, a strigat cineva. Privirea lui Akira s-a întors și a văzut un tânăr cam de vârsta lui stând acolo. Era un băiat mai înalt decât Akira, cu o față frumoasă și brunetă. Akira l-a privit cu prudență.
- Căutați asta? spuse tânărul politicos, înmânându-i lui Akira săculețul cu amuleta. Ochii lui Akira se luminară și zâmbi. Akira a luat repede săculețul, înainte de a reveni rapid la expresia lui obișnuit de calmă.
- Mulțumesc, a spus Akira, strângând strâns amuleta mamei sale în mână.
- Nu e nimic, a răspuns scurt cealaltă parte. Akira s-a uitat în tăcere la cealaltă parte, neștiind ce să spună. Totuși, cealaltă parte i-a întins ceva lui Akira.
- Ai zgârieturi pe brațe și pe gât. Uite niște medicamente și un plasture. Folosește-le, a spus celălalt. Akira s-a încruntat ușor, confuz. S-a uitat din nou la persoana înaltă din fața lui iar ceva l-a făcut să întindă mâna să le ia. În mod normal, dacă ar fi avut ceva al lui, Akira cu siguranță nu s-ar gândi să vorbească cu un străin în felul acesta.
- Cum te cheamă? îl întreba Akira curios pe cealaltă persoană.
- Numele meu este Kaimera, a răspuns celălalt baiat. Akira a făcut o pauză, întrebându-se dacă cineva și-ar numi copilul așa, deoarece suna ca numele unui animal din mitologia greacă.
- Cât despre tine, te cunosc deja. Numele tău este Akira, a răspuns Kaimera. Akira s-a uitat imediat la Kaimera.
- Sunt în aceeași clasă cu tine. Acum că ai obiectul, voi pleca primul, a spus Kaimera înainte de a se întoarce și a pleca imediat, lăsându-l pe Akira să se uite gânditor la spatele celuilalt, dar fără să simtă vreo intenție rea din partea lui. Deodată, cuvintele mamei sale i-au răsunat în minte în timp ce mama lui îi făcea săculețul cu amuleta pe care o avea în mână.
„Această amuletă te va ajuta să găsești pe cineva care te iubește cu adevărat, care este loial și care este gata să meargă alături de tine toată viața, exact așa cum o mama e pentru copilul său, Akira.”
SFÂRȘIT FLASHBACK
- Cineva care mă iubește cu adevărat? a spus Akira în timp merse să ia săculețul cu amuleta care se uzase cu timpul, dar Akira încă o păstra cu grijă. S-a uitat la ea și s-a gândit la fața persoanei care tocmai îi trimisese un mesaj cu un moment în urmă. Acea persoană era Kaimera, cel care găsise săculețul cu amuleta pentru a i-o returna și cel care îi dăduse medicamentul. Chiar dacă mai târziu a aflat că medicamentul nu provenea doar de la Kaimera, dar săculețul cu amuleta a fost găsit de Kaimera și acesta i l-a returnat personal. Akira și Kaimera au multe amintiri, dar acum Akira trebuie să se schimbe pentru a merge la treabă la compania sa de bijuterii.
- Ai ceva de raportat? l-a întrebat Akira pe Ken, care îi era atât gardă de corp, cât și secretar. Ken a vorbit la nesfârșit despre muncă și despre progresul afacerii sale, iar Akira a răspuns ca de obicei.
- Și mai e o chestiune mică, dar enervantă, spuse Ken, pentru că Akira spusese că, chiar dacă era o chestiune minoră, ar trebui să i-o raporteze.
- Ce? a întrebat Akira înapoi.
- Tomoko și mama ei s-au dus la magazinul principal KA să cumpere un set nou de bijuteri, a spus Ken, referindu-se la sora vitregă a lui Akira.
- Cum a gestionat magazinul asta? a întrebat Akira.
- Managerul nu le-a permis să intre și le-a cerut ambelor femei să părăsească magazinul, a răspuns Ken. Trebuia să-i spună lui Akira pentru că se gândea că, dacă tatăl lui Akira ar veni și i-ar vorbi despre asta, Akira ar putea răspunde mai ușor.
- Adaugă un bonus managerului magazinului, spuse Akira cu un ușor zâmbet la colțul gurii, satisfăcut. Ken acceptă și nota imediat cerințele lui Akira. Până când ajunseră la KA Company, era o companie care se ocupă cu crearea de diverse bijuterii. Akira și subordonați săi intrară în companie. Toți angajații se ridicară și își plecară capetele pentru a saluta. Akira se uită la ei cu o privire calmă și urcă imediat la etajul propriului birou.
- A găsit departamentul de marketing un model? a întrebat Akira, deoarece luna viitoare avea loc o prezentare de modă cu bijuterii.
- A găsit. Iată o listă cu modelele și informațiile aferente. Ken i-a înmânat imediat iPad-ul lui Akira. Akira l-a luat și a început să-l răsfoiască înainte de a se opri la un model cu care era foarte familiarizat.
- L-ai ales și pe Rinto? Ei bine, eu nu l-am mai văzut pe Rinto de luni de zile, a spus Akira, lingându-și ușor buzele.
- Ar trebui să-l contactez și să întreb? a întrebat Ken, care știa ce voia Akira.
- Hm, în seara asta, a răspuns Akira. Ken a ezitat pentru o secundă dacă să contacteze tânărul model masculin pentru Akira, deoarece era normal ca Akira să aleagă persoane cu care să se culce. Persoana care urma să se culce cu Akira trebuia să accepte că lui Akira îi plăcea să folosească violența în pat.
Chiar dacă Akira avea deja pe cineva în suflet, relația lor nu era clară în multe privințe. Akira se culca uneori cu alte persoane. Akira nu putea decât să aștepte și să vadă dacă într-o zi el și cealaltă persoană ar fi fost cu adevărat de acord să fie împreună. Iar în acel moment Akira ar fi încetat imediat să se mai gândească la partenerii lui sexuali. Cât despre el și cealaltă persoană, Akira nu se gândise încă la care ar fi poziția lui în relație. Akira ar cere doar ca persoana din inima lui să fie de acord să-și petreacă viața cu el mai întâi.
- Domnul Rinto a fost de acord. Am făcut o programare la ora 22:00. Sunteți de acord, șefu’? a întrebat Ken ca să confirme.
- Hmm, a răspuns Akira încet. Apoi s-a uitat o vreme la lista de modele înainte de a se așeza și a continua să lucreze pe cont propriu.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușă înainte ca Doya să o deschidă și să intre.
- Șefu’, domnul Junto vrea să-l vadă pe șef, a spus Doya despre tatăl Akirei. Expresia feței lui Akira a devenit imediat rece.
- De ce a venit? a întrebat Akira.
- Am spus că a venit să vorbească despre prezentarea de modă de luna viitoare, a răspuns Doya, așa cum i s-a cerut. Akira s-a încruntat ușor înainte de a chicoti încet.
- Cred că pot ghici ce vrea bătrânul ăla. Haide, să intre. Mi-e puțin foame, a spus Akira, lăsându-se pe spate în scaun cu o expresie relaxată. Doya a dat din cap în semn de aprobare înainte de a pleca, în timp ce Ken a rămas ascultător lângă Akira. Nu a trecut mult timp până când tatăl Akirei a intrat cu o față severă.
- De ce sunt oamenii din compania ta atât de nepăsători? Sunt tatăl tău. De ce trebuie să trec prin atâtea bătăi de cap doar ca să vin să te văd? Tatăl Akirei a început imediat să se enerveze când a văzut fața fiului său.
- Nu este normal ca atunci când o persoană din afară vine să contacteze personalul companiei și să respecte procedurile? Oricine nu se gândește să respecte regulile este numit cineva care nu cunoaște manierele corecte, i-a răspuns Akira tatălui său, făcându-i fața să se înroșească de furie la replica fiului său.
- Dar eu sunt tatăl tău! a strigat Junto.
- Pentru mine, ești un străin, Toshimoi Junto, a spus Akira pe un ton tachinator. Tatăl său tremura de furie, dar a trebuit să se abțină. Era normal pentru el să-l întâlnească pe Akira. Nu exista niciodată un moment în care să nu-și vadă fiul umilindu-l, dar chiar acum, avea mai întâi ceva important de discutat cu Akira.
- Bine, am ceva de discutat cu tine. La prezentarea de modă de luna viitoare, vreau ca și cei doi frați mai mici și tăi să participe la defilare, a spus tatăl Akirei, referindu-se la Tomoko și Akio. Akira a izbucnit imediat în râs când a auzit asta, iar pe fața tatălui său a apărut o privire nedumerită.
Capitolul 2
- Tata credea că prezentarea mea de modă este un eveniment anual pentru grădiniță. Cum aș putea oare să invit un copil să cânte pe scena școlii? a spus Akira cu un rânjet disprețuitor. Cuvintele lui aveau menirea de a-i aminti tatălui său că, în ochii lui, fratele său vitreg era exact ca un copil mic.
- Acela e frățiorul tău! a strigat tatăl Akirei la el când Akira a spus asta, ca și cum i-ar fi insultat fiul iubit.
- Sunt singurul copil al mamei mele. Nu am frați și surori, a spus Akira pe un ton rece, uitându-se urât la tatăl său. Tatăl său a fost luat prin surprindere, temându-se de privirea lui Akira. Akira a zâmbit.
- Am deja toate modelele. Dar dacă vrei să ajute la acest eveniment, există de fapt un post de chelner pentru participanții evenimentului. Ești interesat? a întrebat Akira, făcându-l pe tatăl său să fie nemulțumit imediat. Chiar dacă era îngrijorat de intrigile lui Akira, totuși credea că, fiind tatăl său, Akira ar trebui să-i dea o șansă.
- Cum poți să-l lași pe fratele tău mai mic să facă așa ceva? a strigat din nou tatăl Akirei.
- Atunci nu mai am nimic de spus. Nu te amesteca în munca mea și te rog să trăiești în pace. Ah, și dacă crezi că fiul tău este atât de capabil, să meargă să își deschidă propria sa afacere și să o administreze singur. Nu face fața asta. Îți spun un lucru: nu-l voi lăsa niciodată pe fiul tău să se amestece în afacerea mea. Acesta este un avertisment, a spus Akira fără să țină cont de tatăl său. Pentru că de mult timp își pierduse orice respect pentru tatăl său. Îl vedea pe omul din fața lui doar ca pe un bărbat care se comportase ca un șofer, trimițându-l în pântecele mamei sale.
- Ești... ești un nerecunoscător. Tatăl Akirei a arătat cu degetul spre fiul său și a vorbit pe un ton furios, dar nu a putut face nimic pentru că mai mult de jumătate din putere era în mâinile lui Akira.
- He, he, am făcut același lucru pe care i l-a făcut tatăl meu bunicului meu, adică l-am ruinat pe tatăl meu. A spus Akira cu un zâmbet crud, făcându-l pe tatăl său să sară de pe scaun imediat înainte de a pleca cu o față palidă pentru că nu putea spune nimic. Akira s-a uitat la spatele tatălui său, care a plecat cu o privire relaxată și s-a lăsat pe spate în scaunul de la birou înainte de a-și ridica telefonul pentru a-i trimite un mesaj lui Kaimera.
ARIKA 💌”Am fost abuzată emoțional de tatăl meu. Te rog să ai grijă de mine.”
AREMIAK 💌 „Săracul de tine.”
ARIKA 💌”Îți pare rău pentru mine?”
AREMIAK 💌 „Îmi pare rău pentru tatăl tău.”
AREMIAK 💌”Lasă-mă să ghicesc, tatăl tău trebuie să fi pălit din cauza cuvintelor tale.”
ARIKA 💌”Ai o intuiție specială? He, he.”
AREMIAK 💌 „Da.”
Când Kaimera a răspuns cu asta, el a tăcut. Akira nu i-a mai vorbit și a continuat să lucreze.
Toc... Toc...
Sunetul unei tastaturi de computer s-a auzit înainte ca tânărul înalt care stătea în fața calculatorului să se lase relaxat pe spătarul scaunului, cu privirea încă fixată pe ecranul calculatorului cu imaginea de pe o cameră de supraveghere din biroul persoanei cu care tocmai făcuse schimb de mesaje. Cealaltă persoană stătea și lucra. Kaimera a luat o ceașcă de cafea și a băut, fără să-și ia ochii de la cealaltă persoană nici o clipă.
- Încă la fel de rău ca întotdeauna, mormăi Kaimera. Se uită la Akira prin ecran fără ca cealaltă parte să știe acest lucru pentru că Kaimera era pricepută la hacking și la spargerea diverselor sisteme. Și nu era doar bun la informatică, ci și la diverse forme de luptă. Pentru că lucra pentru Roman, un mafiot italian, care era prieten apropiat al lui Akira. Kaimera îl respecta pe Roman și lucrase cu el încă din copilărie.
Kaimera este un orfan luat în grijă de familia lui Roman Vasillo și instruită să fie un susținător a familiei. Tatăl lui Roman a văzut abilitățile lui Kamera și l-a convins să-l urmeze pe Roman și să-l trimită la aceeași școală. Kaimera este o persoană modestă și își cunoaște propriul statut. Chiar dacă familia Vasillo îi oferă mai multe privilegii decât multora dintre cei care lucrează pentru familie, el știe cine este. Se comportă doar ca un subordonat sau confident, nevrând niciodată să fie la același nivel cu Roman, lucru pe care toată lumea îl înțelege.
Kaimera este extrem de loial și fidel familiei Vasillo. Își dedică viața lor. Munca sa se desfășoară în întuneric și în culise pentru Roman și este șeful OBI, organizația pe care Roman a creat-o pentru a comercializa și a schimba informații secrete, inclusiv spionaj sau urmărirea oamenilor.
Când era în același liceu cu Roman, dar într-o altă clasă, a întâlnit un nou elev japonez. În mod normal, Kaimera era o persoană tăcută și retrasă. Chiar dacă era în centrul atenției fetelor și a băieților din clasă, nu a acordat atenție nimănui până când l-a întâlnit pe Akira.
Akira avea o față drăguță, piele albă, corp mic, dar cu o expresie rece și ochi goi, Kaimera se simte interesat de cealaltă persoană în mod inexplicabil. Îl privește și îl observă mereu pe Akira. Akira este adesea agresat de unii colegi de clasă, dar Akira nu acordă niciodată atenție acestui lucru. Kaimera poate observa că Akira nu are nicio teamă sau stres. Când este tachinat sau agresat, Kaimera își dorea să vadă mai mult personalitate celeilalte persoane. Kaimera este interesat de Akira pentru că îl face să simtă că se poate vedea pe sine și este sigur că Akira este mai rău decât se arată.
Pentru că Kaimera era interesat de Akira, Roman și doi dintre prietenii lui Roman, Ares și Ivan, l-au observat de la distanță. Când Kaimera a fost întrebat el i-a spus lui Roman adevărul despre Akira, iar acest lucru l-a făcut pe Roman și pe prietenii lui să fie interesați de Akira. Ei au fost atât de impresionați încât au reușit să-l convingă pe Akira să le fie prieten. Și când Akira a devenit prietenul lui Roman, Kaimera îl vedea pe Akira ca pe un prieten al șefului său.
De-a lungul timpului petrecut în liceu împreună în America, Akira a fost mereu în aceeași clasă cu Kaimera, în timp ce Roman, Ares și Ivan erau în altă clasă. Akira stătea aproape de Kaimera și nimeni nu îndrăznea să se pună cu el pentru că, pe lângă faptul că se temea de Kaimera, Akira însuși era la fel de înfricoșător, văzându-l pe Akira înfruntând oameni care îl hărțuiau și care îi depășeau limitele.
Când au ajuns la universitate, au studiat cu toții la aceeași facultate. Akira s-a mutat în aceeași casă cu prietenii săi, inclusiv cu Kaimera, ceea ce i-a apropiat și mai mult.
- Îmi placi, Kaimera. Vino să locuiești cu mine în Japonia, a spus Akira în timp ce Kaimera înota în piscina vilei seara. Akira stătea cu picioarele în apă. Cuvintele lui Akira l-au făcut pe Kaimera să se oprească din înot și să se întoarcă imediat să se uite la Akira.
- Ce ai spus? a întrebat Kaimera ca să fie sigur.
- Îmi placi. Când termini facultatea, vrei să vii să locuiești cu mine în Japonia? repetă Akira. Kaimera se încruntă și se uită în ochii lui Akira și văzu privirea serioasă a celuilalt. De când Akira se alăturase grupului lui Roman, Akira își dezvăluia o altă latură a sa pentru că avea încredere în prietenii săi, inclusiv în Kaimera. Era o latură complet diferită față de atunci când se afla în fața altor oameni. Aceștia îl acceptau, chiar dacă era puțin ciudat. Mai ales Kaimera, el accepta întotdeauna fiecare latură a personalității lui Akira și părea să-l cunoască foarte bine pe Akira.
- Glumești? a spus Kaimera pe un ton normal.
- Vorbesc serios, spuse Akira, încruntându-se. Iar Kaimera își dădea seama că nu glumea.
- Nu pot merge. Trebuie să lucrez pentru Roman și familia Vasillo, a spus Kaimera fără menajamente, așa cum era jurământul lui.
- Atunci ce se întâmplă dacă te cumpăr de la Roman? a întrebat Akira.
- Nu plec, a confirmat Kaimera. Akira și-a strâns ușor buzele.
- Ceea ce am spus mai devreme, ai auzit doar partea în care te-am invitat să locuiești cu mine? N-ai auzit nimic altceva? a întrebat Akira. Kaimera a tăcut o clipă. De fapt, îl auzise și își amintea bine, dar a ales să ignore cuvintele de la început. Când a văzut că Kaimera era tăcut, Akira a repetat din nou.
- Îmi placi, așa cum lui Jack îi place de Rose în Titanic. Fără bariere sociale, fără cuplul ăsta pentru că Jack a murit. Apoi îmi placi cum lui Romeo îi place de Julieta. He, he, și ăia doi mor la final. Apoi Kwan o place pe Riam, ca în literatura thailandeză. Oh, și ăia doi mor. Ce naiba e asta? a spus Akira în timp ce își ridica mâna să se scarpine în cap, pentru că nu-i venea în minte niciun exemplu care să îl facă pe Kaimera să înțeleagă.
- Înțeleg ce vrei să spui, nu e nevoie să dai exemple, spuse Himera oftând. Aceasta era o altă latură a personalității lui Akira pe care o arăta adesea Kaimerei și celor trei prieteni ai săi.
- Ah, bine că înțelegi. Ce părere ai despre mine? a întrebat Akira fără menajamente. Kaimera a recunoscut că a fost puțin surprins de franchețea lui Akira.
- Cum poți fi sigur că mă placi pentru a avea o relație de cuplu? a întrebat Kaimera pe un ton normal.
- Sunt o persoană care își acceptă sentimentele și nu sunt atât de prost încât să nu știu ce sentimente am pentru tine, a răspuns Akira.
- Atunci ce te face să crezi că îmi plac bărbații? a întrebat Kaimera mai departe. Voia doar să afle punctul de vedere al lui Akira.
- Nu știu dacă îți plac băieții sau fetele, dar vreau să știu dacă îți place de mine, asta e tot, a răspuns Akira, făcându-l pe Kaimera să se oprească o clipă. A înțeles sensul cuvintelor lui Akira. Akira voia ca el să privească dincolo de gen și să se uite în schimb la persoană.
Kaimera însuși are un secret în inima lui pe care nu vrea să-l spună din modestie. Îl cunoaște bine pe Akira pentru că Akira i-a povestit lui și celor trei prieteni ai săi tot ce a trebuit să îndure, iar asta l-a făcut pe Kaimera să vadă diferența dintre el și Akira.
- Nu contează ce cred eu despre tine, pentru că e imposibil ca noi doi să fim împreună, spuse Kaimera serios.
- Crezi că e dificil, dar nu contează. Știu că vei pune întotdeauna pe primul loc recunoștința față de familia Vasillo. Voi aștepta răspunsul tău, indiferent cât timp va dura, a spus Akira zâmbind, fără să pară trist sau supărat că Kaimera nu-i vorbise direct.
- Au trecut 17 ani de când aștepți răspunsul meu, a spus Kaimera în timp ce întindea mâna să atingă ecranul computerului, care încă îl arăta pe Akira lucrând.
În ultimii 17 ani, fiecare și-a îndeplinit propriile îndatoriri și a fost mereu în contact, dar se întâlnesc doar din când în când. Își trăiesc propriile vieți. Chiar dacă Akira a spus că încă așteaptă un răspuns de la Kaimera, Akira era încă considerat singur și avea relații fizice cu bărbați și femei, așa cum este normal pentru un tânăr care vrea să-și elibereze dorințele. Dar Akira nu avusese niciodată o relație serioasă cu nimeni. Kaimera însuși se ducea să se elibereze cu niște băieți și femei și nici el nu avusese o relație serioasă.
Amândoi își cunoșteau bine sentimentele unul celuilalt, dar nu se plângeau niciodată pentru că înțelegeau că era firesc. Chiar dacă în adâncul sufletului puteau avea sentimente ascunse, nu le arătau.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Kaimera sună, trezindu-l din gândurile sale despre Akira. El răspunde imediat la apel, deoarece este de la Noris, garda de corp apropiată a lui Roman, care îl urma tot timpul.
- Da, a răspuns Kaimera la telefon.
(„Șeful te-a rugat să vii la biroul lui.”) A răsunat vocea lui Noris.
- Bine, vin imediat, i-a spus Kaimera celeilalte persoane. După ce a răspuns și a închis, Kaimera s-a uitat fix la Akira pentru o clipă înainte de a închide ecranul computerului și de a ieși din camera sa privată și a merge direct în biroul lui Roman din casa principală.
Cioc... cioc...
Kaimera bate la ușa biroului lui Roman, iar Noris se duce și o deschide pentru ca Kaimera să intre.
- Da, șefu’, spuse Kaimera.
- Trebuie să merg la licitația minieră din China și la petrecerea de ziua lui Akira. Ar fi bine să te pregătești, a spus Roman.
- Da, a răspuns Kaimera pe un ton normal. Roman s-a uitat la prietenul său apropiat, cel care crescuse odată cu el.
- Au trecut deja peste 17 ani. Nu crezi că e prea mult timp? Roman a menționat brusc această chestiune, care a coincis cu ceva la care se gândea de ceva vreme.
- Îmbătrânești pe zi ce trece. Fă ceva pentru tine, Kaimera, insistă Roman, din nou. Ochii lui Kaimera se coborâră în pământ, gânditor.
- Voi aștepta și voi vedea, a răspuns Kaimera. Nu voia să-i dea încă lui Roman un răspuns definitiv, deoarece voia mai întâi să vadă ceva clar, chiar dacă ar fi durat zeci de ani.
- Hmm, depinde de tine. Dar tu ar trebui să știi cel mai bine cât de stabil și sigur este Akira. Nimeni nu-i poate zdruncina dorințele, nici măcar familia lui, a spus Roman în încheiere. Kaimera nu a spus nimic înainte ca Roman să continue să vorbească despre muncă. Roman l-a pus pe Kaimera să-l ajute pe secretara lui, Nathan, care lucra parțial pe partea legală a afacerilor și să aibă grijă de munca lui Nathan.
Când discuțiile s-au terminat, Kaimera a plecat pentru a continua să lucreze în secțiunea lui, chiar dacă era foarte târziu în noapte. Kaimera s-a întors la computerul lui și a apăsat din nou butonul de pornire pentru a-l vedea pe Akira încă stând în birou și lucrând, apoi s-a întors să fie atent la al doilea ecran pentru a da ordine lui OBI și a lucra la monitorizarea oamenilor cărora Român îi dăduse ordine.
🐅...🐅...
Akira lucra și participa la ședințe ca în fiecare zi până când venea timpul să plece de la serviciu, părăsi compania pentru a merge la o altă casă privată, care nu era reședința lui principală. Pentru că ori de câte ori facă o programare pentru a se elibera, îi chema la această casă. Iar astăzi, Akira își făcuse o programare cu un tânăr model pe nume Rinto. El a sosit înaintea lui Rinto pentru că voia să facă mai întâi o baie caldă. Lui Akira nu-i plăcea ca cineva să-l deranjeze în timp ce făcea baie, cu excepția unei persoane. După ce a stat în cadă până când a fost mulțumit și-a pus doar yukata și a ieșit să se stea pe balcon, bând sake-ul pe care confidentul său, Ken, i-l pregătise, în timp ce privea luna pare relaxat, ceea ce este foarte diferit de viața reală.
Akira trebuie să fie atent la aproape fiecare pas. Pe lângă dușmanii externi la care trebuie să fie atent, există și mulți dușmani în familie care îl vor mort.
- Cum stau lucrurile la Taiga? l-a întrebat Akira pe Ken, care stătea în apropiere.
- Nu e nimic nou. Afacerile merg bine, a răspuns Ken.
- Bine, dacă Taiga are nevoie de ceva, poți să-i aduci. Ah, și nu uita să-i trimiți invitația la lansarea noii mele colecții de bijuterii, a ordonat Akira. Akira mai avea o afacere despre care puțini știau că o deține, și anume este un club de lux care oferă plăcere bărbaților. Doar cei cu suficienți bani pot intra în club. Și tot personalul este dispus să muncească, nimeni nu este obligat să facă nimic. Există atât personal masculin, cât și feminin. Taiga este cel care supraveghează totul la club și este cel care preia conducerea ca proprietar al clubului în locul lui Akira. De fapt, acest club nu numai că oferă alinare pentru singurătate, dar servește și ca o sursă bună de știri pentru Akira, chiar dacă poate folosi serviciile lui OBI.
- Da, a răspuns Ken. Akira l-a privit pe Ken și a zâmbit ușor.
- Dacă nu aș fi știut că ești un japonez adevărat, aș fi crezut că tu și Kaimera sunteți frați, călcându-vă pe urme unul altuia, a spus Akira râzând încet. Ken știa exact ce voia să spună Akira, așa că a stat pur și simplu acolo tăcut.
- Șefu’, Rinto a sosit, a spus Doya când a fost contactat de gărzile de corp.
- Hmm, să intre și să bea ceva cu mine mai întâi. Vremea e frumoasă azi, a spus Akira. Nu după mult timp, Rinto, un model masculin de statură mică, a urmat garda de corp a lui Akira și a intrat.
- Bună, Toshimoi-san, Rinto s-a înclinat și l-a salutat pe Akira.
- Salut Rinto, ți-am spus. Poți să-mi spui Akira. Nu e nevoie de prea multe formalități, a spus Akira. Deși avea un prieten apropiat care îi spune pe numele său real, lui Akira nu-i plăcea să fie numit după numele familie sale. Simțea că trebuie să poarte o mulțime de poveri fără tragere de inimă, așa că nu voia să audă oamenii numindu-l pe numele său de familie, chiar dacă era politicos.
- Da, domnule Akira, spuse Rinto zâmbind.
- Ia loc, a spus Akira. Rinto s-a așezat cuminte lângă Akira. Ken i-a turnat lui Rinto sake să bea.
- Ești pregătit? a întrebat Akira pe un ton normal.
- Da, a răspuns Rinto.
- Nu ai de lucru săptămâna asta, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Nu, a răspuns Rinto zâmbind, știind că Akira întreba despre muncă pentru că era model. Dacă avea vreo urmă pe corp sau pe față, s-ar putea să nu poată lucra. Era bine cunoscut în rândul grupului de oameni care se culcaseră cu Akira că acesta era violent în timpul actului sexual, dar nu provocase niciodată moartea nimănui. Iar cei care puteau rezista violenței lui Akira primeau compensații foarte mari. Prin urmare, mulți oameni erau dispuși să fie tratați violent pentru bani, la fel ca Rinto, care fusese adesea solicitat pentru serviciile sale.
- Bine, a spus Akira cu un chicotit în gât, înainte să se uite la camerele de securitate instalate în casă și să-i zâmbească la rândul său.
🐅...🐅...
- Ești atât de enervant, a spus Kaimera când l-a văzut pe Akira uitându-se la cameră înainte de a apăsa butonul de oprire. Când Akira l-a dus pe Rinto în dormitor, chiar dacă era puțin enervat, a înțeles natura umană pentru că și el se dezlănțuise cu o prostituată.
În plus, chiar dacă știa ce simțea Akira pentru el, atâta timp cât nu era clar în privința asta nu avea dreptul să-l oprească pe Akira în această chestiune. Cel mai important lucru era că Kaimera putea ignora această chestiune, pentru că Akira nu era victima nimănui. Nu știa cine ar fi în ce poziție dacă el și Akira ar trebui să se culce împreună. Când va veni momentul, vor vorbi despre asta. Dar Kaimera deja plănuise unde va fi el.
- He, he, poate că amândoi suntem psihopați, își spuse Kaimera, gândindu-se la situația lui și a lui Akira înainte de a merge la serviciu, ca să nu-și facă prea multe griji pentru poveste cu Akira, deocamdată.
Ziua următoare
Noaptea trecută, Akira a dormit la casa privată, deoarece petrecuse aproape toată noaptea cu Rinto. După ce și-a terminat treburile, Akira l-a lăsat pe Rinto să se odihnească în timp ce el s-a dus să doarmă în altă cameră. Asta pentru că Akira nu ar dormi în aceeași cameră cu nimeni altcineva, chiar dacă ar face sex împreună.
Akira, era într-o yukata și avea părul puțin ciufulit, a căscat somnoros în timp ce își scărpina burta și mergea spre balconul de lângă grădină și iazul cu pești.
- Uau, ce vreme frumoasă, a spus Akira în timp ce se așeza pe pernă și se lăsa pe spate, sprijinindu-și corpul cu mâinile. Lumina blândă a soarelui îi bătea pe față, iar pe piept avea urme de zgârieturi, dar lui Akira nu-i păsa prea mult.
- Ceai, Doya i-a adus lui Akira niște ceai fierbinte și l-a turnat într-o ceașcă. Akira l-a luat și l-a băut cu meticulozitate.
- Pregătește un cec pentru Rinto, i-a spus Akira lui Doya, iar Doya și-a plecat capul în semn de răspuns.
- Ce trebuie să fac astăzi? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Astăzi ai un apel video cu domnul Fei Long. După aceea, șeful este liber pentru că trebuie să zboare spre China în seara asta, i-a explicat Ken programul său de lucru. Fei Long este rețeaua lui Akira din Hong Kong.
- La ce oră? a întrebat Akira.
- La ora unu, a răspuns Ken. Akira a dat din cap și a continuat să-și bea ceaiul înainte să-și privească unghiile.
- Atunci sunt liber în dimineața asta. Sun-o pe domnișoara Shinami să-mi facă unghiile, a spus Akira în timp ce ridica mâna să-și verifice unghiile și făcu un gest cu mâna. Ken a sunat-o imediat pe manichiurista personală a lui Akira și, după scurt timp, manichiurista a sosit cu o geantă cu echipament.
- Bună ziua, domnule Akira, a salutat manichiurista mai în vârstă cu un zâmbet.
- Bună, domnișoară Shinami. Arăți la fel de frumoasă ca întotdeauna astăzi, a salutat Akira. Shinami s-a așezat pe scaunul din fața lui Akira.
- Ce ai vrea să-ți fac azi? Vrei să-ți pictez ceva? a întrebat Shinami.
- Taie-mi unghiile, vopsește-le în negru și folosește diamante ca să faci litera K pe ambele degete mijlocii. O să rog pe cineva să-ți aducă diamantele, a spus Akira întorcându-se spre Ken.
- Ken, adu-mi sacul cu fragmente de diamante din dulap. Cel roșu, a spus Akira. Ken a făcut ce a spus Akira.
- Dă-mi să-ți văd unghiile, a spus Shinami. Akira i-a întins mâna.
- Ai de gând să le tai? Un pic mai lungi arată bine, a spus Shinami când a văzut lungimea unghiilor lui Akira.
- Nu te pricepi la mânuirea unei săbii și la tăiat oameni, a răspuns Akira. Shinami a zâmbit, fără să se teamă de cuvintele lui Akira. Știa că Akira nu era o persoană rea care să-i rănească pe alții. Îi făcea unghiile lui Akira de ani de zile, iar Akira fusese întotdeauna politicos cu ea, chiar dacă uneori putea fi rece. Nu după mult timp, Ken i-a adus lui Akira un săculeț roșu de catifea. Akira a turnat diamantele mici, despre care a spus că erau fragmente de diamante, pe o tavă căptușită cu pânză pe care o pregătise Ken. Pentru Akira, erau diamante imperfecte, fragmente de diamante. Dar pentru alți oameni, erau valoroase. Shinami o privea cu descurajare. Pentru că era o persoană onestă și nu lacomă, Akira îi cerea adesea să le folosească.
- Poți alege orice dorești, a spus Akira.
- Nu ți-e teamă că s-ar putea desprinde? Cred că șansele să cadă sunt mari, a spus Shinami, știind că Akira exersează adesea luptele, inclusiv scrima, ceea ce ar putea face ca diamantul să cadă.
- Nu contează dacă cad, a răspuns Akira. Shinami a zâmbit în schimb.
- Bine, hai să începem, a spus Shinami înainte să-i facă unghiile lui Akira. Akira a stat liniștit și a lăsat-o pe Shinami să-i facă unghiile până când totul a fost terminat. Akira și-a ridicat mâna și s-a uitat cu satisfacție, mai ales la diamantele aranjate în forma literei K pe ambele degete mijlocii, care străluceau puternic.
- Foarte bine. Ken, plătește-o pe Shinami. Ah, și poți alege 2-3 diamante, a spus Akira cu îndrăzneală, pentru că făcea întotdeauna asta. Shinami nu a refuzat, știind că lui Akira nu-i plăcea să fie nemulțumit. Cu toate acestea, a ales doar 2. După ce a primit banii, Shinami a cerut să plece, în timp ce Akira și-a scos telefonul ca să-și facă o poză la unghii și i-a trimis-o lui Kaimera.
Kaimera, care lucra cu Nathan, și-a luat telefonul și a văzut o poză cu unghii pe care i-o trimisese Akira și l-a întrebat dacă sunt frumoase.
AREMIAK 💌”Ce înseamnă litera K?”
ARIKA 💌 „Cum te numești?”
AREMIAK💌 „Atunci de ce ai făcut-o pe degetul mijlociu?”
ARIKA 💌 „Nu știi ce înseamnă degetul mijlociu?”
Kaimera clătină din cap exasperat după ce citise mesajul lui Akira despre degetul mijlociu.
AREMIAK 💌 „Știu, dar nu înțeleg de ce ai făcut-o pe degetul mijlociu.”
ARIKA 💌 „Ei bine, am vrut varianta reală, dar era prea departe, așa că am făcut-o ca înlocuitor.”
- Din nou obraznic, Kaimera a mormăit încet, frustrat, înainte de a se opri când Akira i-a trimis o altă poză, dar era un selfie cu Akira, în timp ce își sugea vârful degetului mijlociu și ridica o sprânceană spre cameră.
- Tu ești... Kaimera a rămas fără cuvinte în fața lui Akira, dar a chicotit puțin înainte să-i trimită un mesaj lui Akira că lucrează.
- Chiar vreau să-ți văd fața. Ce fel de față ai făcut când ai văzut ultima poză? Akira și-a spus zâmbind când a văzut mesajul lui Kaimerei în care scria că lucrează, înainte ca Akira să se ridice să facă un duș și să se schimbe pentru a lua micul dejun înainte de a se întoarce la casa principală. Cât despre Rinto, Akira și-a pus oamenii să-l trimită la el acasă.
- Domnule Akira, vă rog să veniți în casa principală, a spus confidentul bunicului, care a venit să-i spună lui Akira când a văzut că Akira se întorsese acasă.
- S-a întâmplat ceva cu bunicul? a întrebat Akira.
- Domnul Norito este aici. A spus că are ceva de vorbit cu tine, așa că m-a rugat să vin să-ți spun. Confidentul bunicului a vorbit despre bunicul Rong, care era adevăratul frate mai mic al bunicului lui Akira. Relația lui cu Akira nu era bună, deoarece celălalt voia să devină capul familiei și găsea întotdeauna modalități de a i se opune lui Akira când a știut că Akira va fi următorul cap al familiei.
- Oameni enervanți, mormăi Akira înainte de a se îndrepta spre casa principală cu o expresie calmă.
Capitolul 3
Akira a mers spre casa principală a familiei, iar oamenii bunicului său i-au deschis ușa sufrageriei lui Akira pentru a intra. La intrare, Akira l-a văzut pe celălalt bunic al său, adică pe fratele mai mic al bunicului său, stând cu unul dintre nepoți săi. Akira l-a privit imediat cu dispreț înainte de a se apropia și a se așeza lângă bunicul său.
- Dacă ai ceva să-mi spui, spune-o pur și simplu. Am puțin timp. Am multe de rezolvat, a spus Akira calm.
- Nu ai de gând să-l saluți și să-i prezinți omagiile bunicului tău? a răsunat vocea lui Riku, vărul lui Akira. Akira i-a aruncat o privire scurtă înainte de a se întoarce spre bunicul său.
- Bună, bunicule, a spus Akira înainte să se întoarcă să-i facă cu ochiul lui Riku, care stătea cu o față la fel de morocănoasă ca și bunicului său.
- Mă refer bunicul Norito, a răspuns Riku ferm.
- Păi, mi-ai spus să-l salut pe bunicul meu, așa că am făcut-o, a răspuns Akira cu o expresie tachinatoare.
- Atunci eu nu sunt bunicul tău, spuse al doilea bunic al Akirei, nemulțumit.
- He, he, am ales doar să te respect. A, și dacă nu ai de gând să-mi spui ce vrei, să vorbești cu mine, atunci nu o face? Timpul meu este prețios, l-a întrerupt Akira fără nicio grijă. Nu se temea că bunicul său s-ar supăra, pentru că în acel moment, bunicul lui Akira stătea acolo, sorbind ceai, părând relaxat, ca și cum nu i-ar fi păsat de situația de față.
- Uită-te la nepotul tău preferat. Își tratează cu lipsă de respect bătrânii în felul ăsta. Alții vor spune că nu e potrivit să fie următorul lider al familie, a spus Purong, uitându-se urât și cu resentiment la Akira.
- Nu cred că controlez oamenii cu respect. Îi controlez cu putere și sânge. Ai vrea să-ți demonstrez? a spus Akira zâmbind, colțul gurii i se strâmbă și își înclină ușor capul. Riku a tresărit ușor când a văzut privirea psihotică a lui Akira.
- Stai liniștit, a spus bunicul Akirei, lăsând jos ceașca de ceai și mângâindu-l ușor pe picior.
- Vorbește despre afaceri. Akira are mult de lucru, a spus bunicul Akirei. Bunicul Rong a mormăit puțin.
- Vreau să îl duci pe Riku să învețe despre munca de la compania de bijuterii. Riku are o diplomă în management, așa că te poate ajuta cu siguranță, a spus bunicul Rong pe un ton ușor coercitiv. Akira a râs încet.
- De ce râzi? a întrebat Riku.
- Serios, din ce sunt făcute fețele voastre? S-ar putea să le folosesc ca să-mi construiesc o baie termală. Sunt atât de groase încât apa nu se poate scurge, a spus Akira pe un ton batjocoritor, făcându-i pe bunicul Rong și pe Riku să se înroșească instantaneu.
- Voi doi știți foarte bine că relația noastră nu este atât de armonioasă. Întotdeauna ați fost ostili față de mine. Și acum vreți să-l angajez pe tipul ăsta să lucreze la compania mea? La ce vă gândiți? Credeai că voi fi atât de filial încât să-l accept? E ridicol. Akira i-a răspuns direct, pentru că nu voia să salveze aparențele cu nimeni. Nici bunicul său nu-i spusese niciodată nimic despre asta. Pentru că tot ce spusese Akira era adevărat.
- Încearcă să întrebi un copil de grădiniță dacă cineva care nu-l place, care mereu caută necazuri și îl hărțuiește mereu, vine și îi cere să se joace cu el, ar vrea să se joace cu el? a replicat Akira fără a salveze aparențele. Rong și Riku au rămas fără cuvinte pentru o clipă.
- Oamenii sunt adaptabili. S-ar putea să fiu persoana care te poate ajuta cel mai mult, cine știe? a spus Riku, deoarece intenționa să lucreze la compania Akirei.
- Haha, o schimbare? E amuzant. Ești chiar nerușinat. A spus Akira nepăsător.
- Akira, e prea mult. Sunt bunicul tău! Rong nu a mai putut suporta, a arătat spre Akira și a țipat.
- Ești doar fratele mai mic al bunicului meu, nu bunicul meu adevărat. Apropo de asta, nici măcar nu-mi pasă de tatăl meu adevărat, i-a spus Akira batjocoritor tatălui său. Cum să nu știe că tatăl său complotase cu al doilea său bunic pentru a prelua funcția de lider al clanului? Akira a considerat-o o mișcare prostească. Toată lumea știa că bunicul Rong își dorea această poziție pentru propria familie, la fel și tatăl său. Deci cum au putut colabora cu atâta sinceritate? Singura modalitate era să lucreze împreună pentru a-l elimina pe el mai întâi, iar apoi să se lupte între ei pentru ea mai târziu.
- Ei bine, Akira nu se simte confortabil să-l lase pe Riku să lucreze cu el. De fapt, familia ta nu are o companie de familie? De ce nu-ți gestionezi propria companie? a întrebat bunicul Akirei pe un ton normal.
- Bunicule, nu vorbi ca și cum nu știi nimic. Compania lui Sairong e în pragul falimentului din cauza administrării defectuoase a urmașilor. Au mai cerut o dată un împrumut de la banca centrală ca să îi ajute, a spus Akira sarcastic, făcându-i pe Rong și Riku să roșească de furie și jenă.
- Riku, să ne întoarcem! Al doilea bunic nu a mai suportat să-i fie umilit de nepotul său, așa că s-a ridicat și a plecat imediat. Riku l-a privit nemulțumit pe Akira, apoi s-a ridicat repede și l-a urmat pe bunicul său înapoi. Akira a chicotit încet, fără să arate nicio expresie serioasă, și a turnat ceai în ceașca bunicului său și în a lui.
- Nu crezi că te va urî și mai mult, Akira? a întrebat bunicul Akirei pe un ton normal.
- Bunicule spui că dacă i-aș ceda, n-ar mai vrea să mă omoare, a spus Akira, uitându-se la bunicul său.
- Bunicul e bătrân acum. Hotărârea lui nu mai e ca înainte, a spus Akira, tonul său batjocorindu-l pe bunicul său. Totuși, dacă alții l-ar fi ascultat cu atenție, ar fi știut că tonul lui nu era cu mult diferit de cel din momentul în care vorbea cu al doilea bunic al lui său. Bunicul lui Akira știa bine acest lucru și nu s-a supărat pe nepotul său, deoarece el fusese cel care îi insuflase această atitudine.
- Bine, din moment ce am lăsat totul în seama ta, să decizi și să controlezi, nu mă voi amesteca prea mult. Doar nu ne doborî familia, i-a răspuns bunicul Akirei.
- Bunicule, încă te ții de familie, e neschimbată. Mă face să mă întreb cum ar fi dacă familia Toshimoi s-ar prăbuși cu adevărat. Spuse Akira pe un ton relaxat, dar fața bunicului său era deja serioasă, pentru că nu putea ghici la ce se gândea nepotul său.
- Akira! l-a avertizat bunicul pe nepotul său. Akira a chicotit ușor și a întins mâna să-i bată usor mâna pe spate bunicului său.
- Glumesc doar. Nu te mai uita așa serios la mine, a spus Akira cu un zâmbet care nu i-a ajuns în ochi înainte de a se ridica.
- Ei bine, e aproape timpul pentru întâlnirea mea de afaceri. Trebuie să mă pregătesc pentru călătoria în China. Plec acum, i-a spus Akira bunicului său cu un zâmbet slab. Bunicul său a dat din cap în semn de aprobare. Înainte ca Akira să poată ieși din sala de așteptare a bunicului său, zâmbetul de pe fața lui Akira a dispărut fiind înlocuit de răceală.
Ding...
AREMIAK 💌 „Ai omorâ pe cineva astăzi?”
- Hahaha! A izbucnit râsul lui Akira în timp ce citi mesajul pe care i-l trimisese Kaimera, ca și cum ar fi știut că voia cu adevărat să omoare pe cineva.
ARIKA💌 „Pentru că ești așa, vreau să fii al meu.”
🐅...🐅...
Akira a ajuns acum în China și s-a dus direct la casa lui, pe care a construit-o pentru că zboară des în China pentru muncă. Este o casă cu patru etaje, dar într-un stil modern. Are o suprafață spațioasă, este înconjurată de un gard mare și este foarte sigură.
Când a sosit, Akira nu s-a putut abține să nu-l roage pe Ken să sune escorta pe care o folosea în mod regulat pentru a-l ajuta să-și elibereze emoțiile. După ce și-a eliberat o parte din emoțiile sale sălbatice, Akira s-a dus la sala de antrenament de scrimă pe care o construise în fiecare loc în care își construia o casa, pentru că lui Akira îi plăcea scrima și tot felul de săbii. Akira a luat sabia samurai și a exersat singur, în timp ce el își scotea cămașa și purta doar pantaloni lungi de pânză.
- Șefu’, domnul Roman și domnul Ivan sunt aproape aici. Domnul Roman, aduce pe cineva cu dânsul, a intrat Ken și i-a raportat Akirei.
- Cine este? a spus Akira zâmbind.
- Nu uita să-l iei pe copilul ăla cu tine, a spus Akira despre tânărul care vindea servicii. Ken și-a plecat capul să accepte comanda înainte ca Akira să se distreze stând la pândă pentru prietenul său în fața ușii de la etajul doi. Akira stătea în picioare, evitând privirea tânărului înalt pe care prietenul său îl adusese cu el, observându-l înainte de a zâmbi. Când a simțit că tânărul care venise cu prietenul său probabil nu era obișnuit, Akira a vrut să-i testeze puțin abilitățile. S-a îndreptat rapid spre cealaltă parte și și-a ridicat sabia pentru a lovi în direcția în care stătea.
Lovitura...
Poc...
Sabia din mâna lui Akira a zburat, deoarece cealaltă parte s-a întors rapid să-l lovească pe Akira în încheietura mâinii. Akira a recunoscut că nu credea că cealaltă parte va reacționa așa, așa că nu a strâns sabia prea tare în mână. În acel moment, oamenii lui Roman, prietenul lui Akira, au venit imediat să-și protejeze șeful. Roman însuși l-a îmbrățișat pe tânărul pe care îl adusese cu el.
- La dracu’, dragul meu fiu! a mormăit Akira în timp ce alerga să-și ridice sabia de samurai, care fusese aruncată pe jos. Când oamenii lui Roman au văzut că era Akira, s-au retras.
- Ce naiba faci, Akira?! a strigat Roman tare când și-a dat seama că persoana care se repezise spre el era prietenul său.
- Roman, puștiul tău, mi-a zgâriat sabia. Akira a ridicat sabia ca să i-o arate prietenului său. Mânerul sabiei se zgâriase puțin pentru că a lovit o piatră.
- Sabia ta se va frânge din cauza mea. Ce naiba faci? a întrebat Roman cu o voce severă. Akira a zâmbit.
- Am vrut doar să-l testez pe copilul tău. Am auzit că omul tău e priceput, așa că am vrut să văd cât de bun este, a răspuns Akira. De fapt, știa de omul prietenului său de ceva vreme.
- Deci, cum e? a întrebat Ivan, celălalt prieten al Akirei, zâmbind.
- Bravo. Viteza ta de reacție e atât de rapidă. Ai scăpat chiar și de sabia mea! l-a lăudat Akira. Akira nu a dezvăluit prea multe despre cealaltă latură a sa celor din afară, dar din moment ce prietenul său îl adusese cu el pe acest tânăr, însemna că avea multă încredere în el, așa că Akira se comporta ca și cu prieteni săi.
- Ce se întâmpla dacă nu reușeam să mă eschivez la timp? a întrebat tânărul adus de Roman.
- Pot reduce raza de acțiune a sabiei mele, îți garantez că nu te loveam. Pentru că nu vreau să fiu ucis de Roman încă, a spus Akira zâmbind înainte de a se uita la tânărul prostituat care acum era scos din casă de oamenii lui. Akira l-a privit cu indiferentă.
- Iar ai cumpărat pe cineva cu care să te culci, a mormăit Ivan. Era ușor de ghicit, din moment ce și corpul lui Akira avea urme de gheare. Akira s-a apropiat și și-a pus brațul în jurul umerilor prietenului său.
- E doar pentru a scăpa de stres. Tipul ăla nu e mort. Încă poate merge normal, a răspuns Akira nonșalant.
- Apropo, nu vine și iubitul meu Danil? l-a tachinat Akira pe Ivan, cunoscând bine situația prietenului său.
- Îți dorești atât de mult să mori, nu-i așa? a întrebat Ivan cu o voce severă. Akira a râs, pentru că doar îl tachina pe Ivan.
- Hai să intrăm mai întâi în clădirea principală, spuse Akira, legănându-și sabia și conducându-i spre clădirea mare din centrul grădini.
- Apropo, nu vrei să mă prezinți și pe mine omului tău, Roman? a întrebat Akira după ce s-a așezat pe canapeaua din sufragerie.
- El este Keith, iubitul meu. Keith, el este Akira, prietenul meu, a prezentat Roman, încă enervat că prietenul său îi testase abilitățile iubitului său.
- Ah, deci îl numești iubit? Ești primul iubit din grup, nu-i așa? a tachinat Akira.
- Cine a spus asta? a spus Roman cu un ușor rânjet, apoi s-a uitat la Ivan, care stătea acolo cu o față serioasă. Akira s-a întors să se uite la Ivan și ochii i s-au mărit înainte de a sări de pe canapeaua pe care stătea, s-a ghemuit pe canapea cu Ivan și l-a împuns pe Ivan în mod repetat.
- Hei, hei, s-a terminat?Întrebă Akira entuziasmat, pentru că drumul amoros al lui Ivan era cam greu de discutat, blocat într-o relație frate-frate. Ivan dădu din cap în semn de aprobare, înainte ca Akira să se întindă pe spate pe cealaltă parte a canapelei și să-și pună picioarele în poala lui Ivan.
- Sunt singurul singur? Ares a spus că aduce pe cineva cu el. Pun pariu că e cineva pe care l-a rezervat deja, s-a plâns Akira înainte să se uite în jur după cineva care spera să fi călătorit cu Roman.
- Ce zici de petrecerea de ziua ta de naștere? a întrebat Roman.
- Bătrânii au făcut deja pregătiri. E atât de enervant, a răspuns Akira.
- Haha, e o demonstrație de putere, a spus Ivan. Akira s-a încruntat înainte să se întoarcă să-l privească pe Keith, care acum se uita cu interes la katana lui.
- Hei, știi scrimă? a întrebat Akira. Keith a clătinat din cap.
- M-am mai jucat cu săbii de lemn dar doar pentru distracție, nu am studiat serios, a răspuns Keith. Akira a zâmbit când a auzit asta.
- Vrei să înveți? Te pot învăța. Mă plictisesc foarte tare acum, a sugerat Akira. Keith a fost și el destul de interesat, înainte de a-i cere permisiunea lui Roman.
- Dacă Keith are și cea mai mică cicatrice de la sabia ta... a spus Roman,
- Ești adevăratul Roman? Scuipă-l pe prietenul meu chiar acum! Akira se ridică și arătă spre Roman, făcându-l să ofteze exasperat.
- Vrei să primești un glonț sau două? a întrebat Roman, înainte ca Akira să zâmbească.
- Da, acum seamănă mai mult cu tine. Cine ar fi crezut că poți fi atât de obsedat de dragoste și posesiv cu cineva ca el? a spus Akira.
- Dar nu-ți face griji, voi folosi o sabie de lemn ca să îl învăț. Iubitul tău nu va avea nicio rană, cu siguranță, a spus Akira înainte de a-l invita pe Keith să exerseze, dar la lăsat pe Keith să se schimbe mai întâi. Akira s-a dus să-l aștepte pe Keith în sala de antrenament și i-a pregătit o sabie de lemn, până când Roman a venit să-l aducă pe Keith.
- Poți merge oriunde vrei. Du-te și stai de vorbă cu Ivan cât timp îl aștepți pe Ares. Eu voi avea grijă de iubitul tău. Îți promit că nu-i voi lăsa nicio zgârietură pe corp, a spus Akira, făcându-i semn lui Roman să plece. După ce Roman a plecat, Akira i-a întins o sabie de lemn.
- Hai să începem, a spus Akira entuziasmat și a început să-l învețe pe Keith elementele de bază. Keith părea să învețe repede, spre marea încântare a lui Akira. Chiar l-a plăcut mult pe iubitul prietenului său, în ciuda faptului că, de obicei, era destul de închis față de cei din afară.
- Acum că știi elementele de bază, ce ar fi să-ți testez abilitățile? a spus Akira.
- Bine, a răspuns Keith înainte ca cei doi să se poată lupta unul pe celălalt. Akira s-a bucurat să-l testeze pe Keith, așa că a dat totul. Keith însuși a recunoscut că Akira era cu adevărat priceput la mânuirea sabiei.
- Hai să luăm o pauză, a spus Akira când a văzut că Keith începea să obosească și să transpire pe tot corpul.
- Ești atât de bun, l-a bătut ușor Akira pe Keith pe umăr înainte să se trânti pe podeaua sălii de antrenament. Keith s-a așezat și el.
- Dar nu te pot învinge, a răspuns Keith pe un ton sincer.
- He he, practic scrimă de când eram copil, a răspuns Akira, privind fix la tavanul sălii de antrenament, în timp ce își amintea de experiențele trecute.
- Ai vrea să devii elevul meu? Îmi place foarte mult să te învăț, a întrebat Akira.
- De ce nu-l întrebi mai întâi pe Roman? a spus Keith zâmbind, pentru că venise cu Roman și nu știa cât de des îl va vedea pe Akira.
- Hai să-l întrebăm pe Roman, a sugerat Akira înainte ca amândoi să părăsească sala de scrimă. Akira a alergat la prietenii lui care stăteau și vorbeau.
- Romannn... a răsunat vocea Akirei în timp ce acesta alerga înăuntru, acoperit de transpirație.
- Ce? răspunse Roman.
- Pot să-l iau pe Keith? a întrebat Akira, înainte de a primi o privire crudă din partea lui Roman, făcându-l pe Keith, care venea în spate, și el acoperit de transpirație, să-și dea ochii peste cap exasperat.
- Spune o propoziție completă, Akira, a spus Keith.
- A, am uitat. Poți să-l lași pe Keith să fie discipolul meu? a spus Akira din nou.
- De ce? a întrebat Roman înapoi.
- Iubitul tău e foarte ager la minte. Îl învăț ceva iar el învață foarte bine. Nici măcar Doya, care este numărul unu al meu, nu poate învăța la fel de repede ca Keith, a spus Akira încet entuziasmat, Roman oftă ușor.
- Putem vorbi despre asta mai târziu. Nu l-ai văzut pe Ares? a întrebat Roman. Akira a văzut apoi că sosise un alt prieten de-al său, împreună cu un tânăr chipeș.
- Aresss, ești aici? Ăsta e tipul pe care ai spus că-l vei aduce? Akira s-a apropiat de persoana pe care o adusese prietenul său, dar Ares a ridicat mâna și i-a împins capul pe spate lui Akira.
- Akira, poți te rog să te comporți ca o persoană normală? a spus Ares exasperat.
- Ce e în neregulă cu mine? a întrebat Akira. Prietenii lui voiau atât de mult să spună mai multe. Înainte ca Ares să-l prezinte pe Akira persoanei cu care a venit pe nume Tharn, Roman l-a prezentat pe Keith lui Ares și lui Tharn. Înainte ca Akira să meargă să facă un duș și să se schimbe.
Persoana pe care Akira o așteptase să-l urmeze pe Roman în China stătea și lucra în propria cameră, în reședința lui Akira, fără că Akira să știe, pentru că această casă are de fapt o cameră privată pe care Akira a făcut-o special pentru Kaimera. Când a crezut că Kaimera nu va veni, Akira nu a venit să se verifice. Nimeni din oamenii lui Akira nu i-au spus, deoarece Roman comandase acest lucru dinainte, deoarece nu voia ca Akira să deranjeze munca lui Kaimera în acel moment.
Kaimera stătea atent la două laptopuri, privindu-l pe Akira prin ecrane, care se pregătea să meargă la duș. În timp ce Akira era în sala de antrenament de scrimă cu Keith, Kaimera stătea și îl privea.
Cioc... cioc
S-a auzit o bătaie în ușa camerei lui Kaimera. El a oprit ecranul unde era Akira și s-a îndreptat spre ușă, când a deschis l-a văzut pe Ken, cea mai apropiată garda de corp a lui Akira.
- Ce este? a întrebat Kaimera. Ken știa că Kaimera nu era doar agentul secret al lui Roman, ci și cineva pe care șeful său îl prețuia foarte mult.
- Unde iei cina? a întrebat Ken.
- În cameră, a răspuns Kaimera, pentru că avea treabă și nu avea timp să plece pentru a se întâlni față în față cu Akira, Ken și-a plecat ușor capul.
- Ken, l-a strigat Kaimera pe Ken în timp ce acesta era pe punctul de a pleca.
- Șeful tău mai ia somnifere în ultima vreme? a întrebat Kaimera.
- Încă mai ia, dar nu la fel de des ca anul trecut, a răspuns Ken. Kaimera a dat din cap. Deși îl urmărise în secret pe Akira prin camerele de supraveghere, nu putea face întotdeauna asta.
- Poți pleca, a spus Kaimera. Ken s-a îndepărtat. Kaimera s-a așezat la loc și și-a continuat munca.
După ce Akira făcuse duș și se schimbase, se îndreptă spre sufragerie, unde își stabilise o întâlnire cu prietenii lui, și se așeză să ia cina cu toată lumea.
- Tharn, vrei să încerci scrima? a întrebat Akira după ce mâncaseră puțin.
- Nu poți invita pe toată lumea la scrimă, Akira, l-a întrerupt Ivan.
- Ei bine, în caz că e interesat, ce zici, Tharn? Ești interesat? întrebă din nou Akira, dar Tharn clătină din cap.
- Nu, nu vreau să fac bătături. Dacă e o armă, e în regulă, a răspuns Tharn sincer, făcându-l pe Akira să ridice și el mâna ca să se uite imediat la ea.
- Hei, mâinile mele sunt foarte aspre. De ce nu mi-am observat propriile mâini? a spus Akira cu o expresie șocată.
- Ai fost nerușinat mult timp, și la față, și la mâini, i-a răspuns Ares înainte ca Akira să-l apuce pe Tharn de mână, pentru că stăteau aproape unul de celălalt.
- O, mâinile lui Tharn sunt așa moi. Acum înțeleg de de nu vrea să aibă mâini aspre, a spus Akira cu un zâmbet viclean, pentru că voia să-și tachineze prietenul.
Snap!
- Dă-i drumul, a răsunat vocea joasă a lui Ares, în timp ce întinse mâna și lovi mâna lui Akira, apoi îl forță pe Akira să-i dea repede drumul lui Tharn.
- Nenorocit vicios ce ești, cum îndrăznești să-mi rănești prețioasă mâna? Dacă nu pot ține o sabie, trebuie să-ți asumi responsabilitatea transferându-mi 10% din acțiunile OTV. Akira a vorbit într-o serie de cuvinte, compania la care se referea Akira fiind compania de divertisment a lui Ares.
- Ți-am spus că ai mâinile aspre. Asta n-o să te doară. Cauți doar o oportunitate să te duci să-i lovești pe copiii de la OTV, nenorocit pervers, a strigat Ares.
- La naiba, știi asta. Akira a mormăit încet, dar nu era serios. Doar își tachina prietenul. După ce au terminat de mâncat, s-au așezat să mai bea câteva băuturi. Akira stătea pe canapea bând vin, cu picioarele sprijinite pe cotieră, în timp ce se sprijinea de Ares.
- Mă vezi ca pe un spătar? a mormăit Ares.
- Ce naiba, doar să mă sprijin puțin de tine. Sunt atât de mic, a spus Akira. Deși Akira era mai mic decât prietenii lui, nu era tocmai minion. Purta în prezent o yukata suficient de desfăcută cât să-i dezvăluie o parte din piept.
- Ce tatuaje ai, Akira? a întrebat Keith, artistul tatuator, pentru că văzuse câteva dintre tatuajele lui Akira înainte când s-au întâlnit prima dată, Akira își scosese cămașa.
- Vrei să vezi? Îți arăt, a spus Akira zâmbind înainte de a-și arăta tatuajul de pe brațul drept și pe cel de pe spate, care era un tatuaj cu un tigru și un dragon luptându-se în partea inferioară a spatelui, în partea superioară o mască Hannya de culoare roșie, iar pe brațul drept se află un trandafir roșu mare pe umăr, cu o tulpină spinoasă care înconjoară brațul drept.
- De ce e un trandafir? De obicei văd la femei astfel de tatuaje, dar nu prea văd bărbați cu un astfel de tatuaj, a întrebat Keith. Chiar mai văzuse bărbați cu tatuaje cu trandafiri înainte, dar Akira era mafiot, deci era destul de diferit.
- Nu sunt bărbat, glumi Akira cu o voce slabă, apoi își dădu o șuviță de păr după ureche, făcând o expresie timidă, ceea ce îi făcu pe toți să tacă.
- E obositor să vorbesc cu tine, a mormăit Ares pe un ton nonșalant. Prietenii lui știau că Akira doar glumea.
- Haha, glumesc doar, a spus Akira râzând zgomotos.
- Pur și simplu îmi place. Nu știu ce părere au alții despre tatuajele cu trandafiri de genul acesta, dar pentru mine reprezintă dragostea care vine la pachet cu provocări. Nu e doar frumoasă, dar poate veni cu prețul durerii și al obstacolelor din cauza acestor spini ascuțiți, a spus Akira pe un ton normal.
- Dar tatuajul de pe spate? Sau e un tatuaj de familie? a întrebat Keith, la urma urmei, majoritatea celor din Yakuza Japoneză au tatuaje care simbolizează puterea.
- Ceva de genul ăsta. Tatuajul familiei mele este un dragon, după cum poți vedea. Dar eu urăsc dragonii, așa că mi-am făcut un tigru să se lupte cu el, a spus Akira râzând încet.
- Dar cel cu față diabolică? a întrebat Tharn.
- Ai putea să o numești mască Hannya sau Oni, dar este un demon care transformă gelozia și furia în resentimente. Dar, partea bună este că poate proteja și împotriva răului, a spus Akira.
- Deci, ce tatuaj te reprezintă, în afară de trandafir? a întrebat Keith, ca artist tatuator, îi plăcea să vorbească despre tatuaje.
- Ghici care? a spus Akira zâmbind. Prietenii lui s-au privit cu o expresie ușor iritată.
- Cred că e masca Hannya, a spus Keith.
- Și eu cred la fel, a spus Thar.
- Greșit, a spus Akira.
- Tigru, a continuat Tharn.
- Nu, spuse Akira zâmbind. Keith se încruntă, pentru că era sigur că Akira nu era cu siguranță un dragon. La urma urmei, Akira tocmai spusese cu un moment în urmă că îl enervează dragonii, așa că își făcuse un tigru care să se lupte cu dragonul.
- Doar spune, spuse Ivan resemnat, pentru că mai făcuseră deja acest fel de presupunere și știau deja răspunsul.
- Tatuajul care mă reprezintă este acesta de aici. Îl vedeți? Akira s-a întors cu spatele la Keith și Tharn și a arătat spre un colț al tatuajului de pe talia lui din dreapta, unde era un mic tatuaj negru. Keith și Tharn s-au apropiat să se uite. Tatuajul era mic, cam 1-2 centimetri. Era un tatuaj cu o pisică neagră drăguță. Keith și Tharn se întorc și se privesc unul pe celălalt, șocați.
- Îl vezi acum? E drăguț, nu-i așa? a spus Akira râzând încet.
- Ai vreun medicament pentru durerea mea de cap? a întrebat Tharn. Keith a râs și el, înțelegând ce-i spusese Roman înainte, că prietenul său Akira era cam ciudat.
- Hai să încheiem conversația despre tatuaje, i-a întrerupt Roman, înainte de a trece la alte subiecte. După ceva timp au decis să meargă fiecare pe drumul lui pentru a se odihni.
Capitolul 4
Prima parte
- Bună dimineața, șefu, l-a salutat Ken pe Akira în timp ce ieșea din dormitor, purtând o yukata închisă la culoare. Avea părul puțin ciufulit pentru că nu se obosise să-l pieptene. Își trecuse doar mâinile prin el.
- S-a trezit cineva? a întrebat Akira. Era încă întuneric, dar Akira se trezise devreme ca să meargă la antrenament.
- Încă nu, a răspuns Ken.
- Cine era de serviciu în fața camerei mele aseară? a întrebat Akira.
- Doya, tocmai l-am schimbat acum un minut, a răspuns Ken sincer.
- E ceva în neregulă? a întrebat Ken. Pentru că, dacă Akira întreba așa, însemna că trebuie să fie ceva.
- Nimic, am simțit doar că ceva în cameră e diferit față de obicei, sau poate că am mutat-o eu și am uitat, a spus Akira ridicând ușor din umeri. Nu considera asta o mare problemă, fiind încrezător în siguranța acestei case, în plus oamenii prieteniilor lui erau cu toții acolo. Ken, care a auzit asta, a tăcut o clipă, dar nu a spus nimic. Asta pentru că știa cine mutase lucrurile din camera lui Akira. Doya îl informase deja că aseară, Kaimera intrase în dormitorul lui Akira pentru aproximativ 5 minute. Unul dintre motive era că Akira luase somnifere în noaptea precedentă, așa că nu știa că Kaimera intrase în dormitor.
- Mai bine mă duc să-mi iau elevul, a spus Akira în timp ce se îndrepta direct spre camera lui Roman și Keith.
- Ăăă, domnule Akira, șeful nu s-a trezit încă. Probabil va mai dura ceva timp, a spus Noris bodyguard lui Roman, când l-a văzut pe Akira venind.
- Dacă nu s-a trezit încă, trezește-l, a spus Akira zâmbind.
Cioc... Cioc
- Roman, Keith, te-ai trezit deja? a strigat Akira în timp ce bătea la ușa dormitorului prietenului său.
- Ăăă, domnule Akira, cred că putem aștepta puțin mai mult, Noris cunoștea bine firea lui Akira, așa că nu putea spune decât atât ca să-l descurajeze.
- Trezește-te, Roman! Vreau să exersez scrima cu elevul meu, a continuat să strige Akira înainte ca ușa camerei să se deschidă, împreună cu silueta înaltă a lui Roman, care îl privea iritat pe Akira.
- Dacă nu te oprești din țipat, o să-ți iau toate săbiile din colecție și le vând la fier vechi, a amenințat Roman. Akira s-a bosumflat la prietenul său.
- Ești atât de crud. Vă las să dormiți. Hai o să beau ceai cât aștept, a mormăit Akira și a renunțat să-l trezească pe Keith, parțial pentru că se temea că prietenul său chiar îi va arunca săbiile. Akira s-a dus la balconul de lângă grădină. Ken i-a făcut niște ceai. Akira s-a așezat și a băut ceai o vreme, apoi s-a întins pe spate pe podeaua balconului de lemn, fredonând încet melodia lui preferată:
🎶...🎶...
Vreau să fiu sclavul tău, vreau să fiu stăpânul tău, vreau să-ți fac inima să bată
Alerg ca un roller coster, vreau să fiu un băiat bun, vreau să fiu un gangster, pentru că tu ai putea fi frumoasa, iar eu aș putea fi bestia.
🎶...🎶...
- Cântecul ți se potrivește cu adevărat, a răsunat vocea lui Keith. Akira s-a întors să se uite și a râs încet.
- A, și eu cred la fel. Și tu te trezești devreme, nu-i așa? a întrebat Akira tachinându-l.
- M-am trezit din cauza ta. Ce-ar fi să mergem la antrenament? Phi Than ar trebui să vină mai târziu, a spus Keith. Akira s-a ridicat imediat.
- Hai să mergem, a spus Akira înainte să-l conducă pe Keith în sala de antrenament. Au petrecut o oră acolo, până când Tharn a venit să stea de vorbă și să-i urmărească pe Akira și Keith cum studiază și exersează scrima. Două ore mai târziu, a intrat și Roman.
- De ce îmi deranjezi studiile, Roman? a întrebat Akira.
- Keith și Tharn trebuie să meargă să ia micul dejun, iar tu trebuie să mergi la o întâlnire cu mine acum. Secretarul meu e aici, i-a răspuns Roman. Akira făcu o față plictisită înainte ca el să plece cu Roman. Keith și Tharn s-au dus în sufragerie. Ken a adus un prosop pentru ca Akira să-și șteargă transpirația.
- Ar trebui să mă lași să fac un duș mai întâi, a mormăit Akira nonșalant în timp ce se îndrepta spre sala de conferințe. Și când Akira a intrat în sala de conferințe, ochii i s-au mărit și inima i-a bătut cu putere când a văzut persoana pe care aștepta să o întâlnească.
- Kaiiii! Akira a alergat imediat spre Kaimera, deschizându-și brațele ca și cum ar fi vrut să il îmbrățișeze, dar a fost împins de cap de Kaimera.
- Nu te mai comporta ca un câine care se năpustește asupra stăpânului său, Akira-san, a spus Kaimera cu o voce calmă, făcându-i pe cei trei prieteni ai lui Akira să râdă. Nimănui nu i-a păsat că Kaimera i-a vorbit așa lui Akira, pentru că îi cunoșteau pe amândoi.
- Ești atât de rău cu mine. Eu sunt o pisică, știi! Akira a terminat de vorbit și a ridicat mâna ca și cum ar fi o labă de pisică și a mieunat, clipind din ochi în mod repetat. Kaimera nu a putut decât să oftete. Era bine că Akira făcea asta doar când era cu ei. Dacă Akira ar fi făcut asta în fața altor oameni, nimeni nu l-ar fi respectat ca viitorul cap al familiei Toshimoi.
- Nu o lua personal, spuse Roman.
- Nu mă deranjează deloc, a răspuns Akira, fluturând mâna cu un zâmbet. Privirea lui a rămas fixată asupra feței lui Kaimera. Și Kaimera l-a privit pe Akira cu o ochii blânzi.
- Nu, i-am spus lui Kaimera să nu se descarce pe un nebun ca tine. Du-te și stai jos. Am pierdut deja destul timp, a spus Roman sever. Akira a ridicat ușor din umeri și s-a întors la locul lui, expresia și atitudinea lui schimbându-se.
- Haideți, să începem, a spus Akira înainte ca ședința să înceapă. Kaimera a fost cel care le-a explicat tuturor informațiile. Chiar dacă voia să meargă să vorbească cu Kaimera, Akira s-a concentrat mai întâi pe treaba lui. Oamenii lui Akira au adus un mic dejun simplu pentru toată lumea.
- Kai, dă-mi de mâncare. Akira i-a întins farfuria cu pâine prăjită lui Kaimera.
- N-ai mâini? l-a tachinat Ares pe prietenul său, enervat.
- Taie-mi mâna cu sabia, i-a spus Akira sarcastic lui Ares, întinzând ambele brațe înainte, făcându-l pe Ares să vrea să-și plesnească prietenul peste cap.
- Dacă mi-le tai și Kaimera este cel care are grijă de mine, te voi lăsa să o faci, a spus Akira, întorcându-se să-i zâmbească lui Kaimera.
- Încă mai ai nevoie de mâinile tale. Nu ți le tăia încă, a spus Kaimera calm.
- Hm, corect. Chiar trebuie să-mi folosesc mâinile, a spus Akira, făcând un gest cu mâna ca și cum ar fi ținut ceva în mână scuturând-o repede. Toată lumea știa ce voia să spună Akira.
- Vrei să mergem o rundă? a spus Ares. Akira a râs. Doar își tachina prietenul. Kaimera nu a spus nimic. A întins unt pe pâine pentru Akira și a luat-o ca să-l hrănească. Akira a deschis gura să accepte cu ușurință și a ridicat o sprânceană spre prietenul său.
- Ești prea indulgent, i-a spus Roman exasperat lui Kaimera.
- Nu fi gelos, i-a spus Akira lui Roman.
- Hai să vorbim despre muncă, a sugerat Kaimera, schimbând subiectul. Dar a continuat să-i dea lui Akira pâine până când a terminat-o. Au avut o ședință lungă până la prânz. Prietenii lui Akira, Keith și Tharn, s-au despărțit să ia prânzul, în timp ce Akira s-a dus să facă un duș, pentru că el nu făcuse duș de dimineață. Din fericire, vremea era răcoroasă.
- Hei, sunt atât de obosit. Du-mă în camera mea, a spus Akira, desfăcându-și brațele. Kaimera știa exact ce voia Akira. S-a întors cu spatele la Akira și s-a ghemuit ușor. Akira a zâmbit satisfăcut, văzând că Kaimera făcea ce voia el. Akira s-a urcat pe spatele lui Kaimera. Înainte ca Kaimera să-și folosească mâinile și brațele puternice pentru a-i susține șoldurile din spate, Akira a îmbrățișat imediat gâtul lui Kaimerei și și-a sprijinit bărbia de umărul lui. Kaimera l-a dus pe Akira pe spatele lui, în camera. Oamenii lui Akira urmându-l de la distanță. Deși Akira părea mai mare decât ceilalți bărbați, era totuși mai mic decât Kaimera. Ar putea fi din cauza structurii corporale specifice etniei sale.
- Chiar nu vrei să vii să locuiești cu mine? a întrebat Akira.
- Nu e încă momentul, a răspuns calm Kaimera. Akira a oftat ușor.
- E în regulă. Sunt bun la așteptat. Am așteptat peste 30 de ani să răstorn Clanul Demonilor, dar am așteptat doar 17 ani după tine, a spus Akira, râzând încet.
- Ești sarcastic? a întrebat Kaimera pe un ton calm.
- Da, bine, a răspuns Akira. Când au ajuns în camera lui Akira. Kaimera l-a așezat pe futon.
- Ar trebui să faci un duș. Mai avem încă o ședință la care trebuie să participăm, a spus Kaimera.
- Nu poți să mă speli pe spate? a întrebat Akira. Kaimera s-a uitat la Akira și i-a întâlnit privirea.
- Mă duc să fac un duș ca să putem merge să mâncăm prânzul. După ce Kaimera a terminat de vorbit, a ieșit imediat din dormitorul lui Akira. Akira a râs încet, fără să se simtă deloc jignit. Chiar dacă Kaimera se comporta ca și cum nu-i păsa de el, era pentru că fusese așa încă de când erau studenți. Kaimera se comporta adesea rece cu Akira, dar el era primul care știa ce își dorea Akira, ce își dorea el, și i-a obținut asta prin intermediul prietenilor lui Akira.
- E destul de bine, își spuse Akira înainte să se ridice să facă duș și să se schimbe, pentru că mai avea o întâlnire cu prietenii lui.
Și când a venit momentul să se pregătească pentru a merge la licitația de diamante, Akira a trebuit să se schimbe în costumul pe care Roman i-l pregătise. Akira stătea cu mâinile în șolduri. S-a uitat la costum cu neplăcere, pentru că voia să poarte în schimb un kimono bărbătesc la licitație.
- Domnul Roman a ordonat ca șeful să poarte acest costum, a spus Ken când a văzut expresia nemulțumită a șefului său.
- Nu e deloc pe gustul meu, s-a plâns Akira, dar în cele din urmă a cedat și a ieșit din cameră pentru a se alătura tuturor, Kaimera rămânând cu Roman.
- Ce s-a întâmplat, Akira? a întrebat Keith când văzu fața bosumflată a lui Akira, părând nemulțumit. Akira s-a întors imediat să se uite la Keith.
- Keith, vreau să port un kimono, dar nenorociții ăia nu mă lasă să-l port. Dacă mă vezi purtându-l, sigur vei spune că arăt bine, a spus Akira imediat. Pentru că atunci când era aici, Akira purta adesea doar pantaloni lungi și umbla fără cămașă, chiar dacă vremea era rece. Keith îl întrebase de ce nu purta cămașă, iar Akira i-a răspuns că era pentru a-și cultiva răbdarea.
- O să-l porți când te întorci acasă. Azi vreau ceva mai formal, a spus Ivan. Keith a zâmbit ușor când a aflat motivul pentru care Akira arăta posomorât. Akira a mormăit în șoaptă.
- Kai! Akira s-a întors să îl strige pe Kaimera, dorind să se prefacă drăguț.
- Mașina e gata. Kaimera a ignorat vocea lui Akira și i-a informat imediat pe toți despre mașină. Altfel, călătoria ar fi fost zadarnică. Akira a trebuit să se urce în propria mașină, urmat de multe mașini de bodyguarzi. De poate spune că a creat agitație printre oamenii care au văzut acel convoi trecând.
Nu a durat mult până când au ajuns la licitația concesiunii miniere, care avea loc la un hotel. Era un eveniment care includea și un banchet, acolo erau oameni de afaceri din întreaga lume care au venit să stabilească noi conexiuni. De îndată ce au sosit cei patru șefi ai mafiei, presa a încercat să facă cât mai multe fotografii cu cei patru, deoarece era rar să apară împreună la un eveniment. Ivan a fost primul care a coborât din mașină, urmat de Akira, Ares și Roman. Ares a coborât cu Tharn din mașină iar Roman cu Keith.
Akira era diferit de Akira pe care îl vedeai în casă. Când Akira era în fața celorlalți, avea o atitudine calmă, privind în jur cu o privire rece. Când prietenii lui au coborât cu toții din mașină, au intrat cu toții la eveniment.
Imediat ce au intrat în sală, oameni în haine luxoase erau împrăștiați peste tot. Acest eveniment nu era doar o licitație minieră la care grupul lui Akira urma să liciteze. Existau, de asemenea, multe mine mai mici și relicve antice valoroase care erau scoase la licitație. Licitația minei nu era o competiție de semne de licitație, că atunci se licitau diamante. În schimb urma să prezinte documente de propunere și planuri de minerit către comitet, care urma să anunțe în acea seară câștigătorul. Roman se ocupase deja de documente. Între timp, liderul chinez a venit să salute grupul lui Akira. Deși s-au salutat reciproc, Akira i-a lăsat lui Roman sarcina de a vorbi cu liderul. A scanat evenimentul înainte de a zâmbi ușor când l-a văzut pe Riku, nepotul bunicului său, stând alături de un grup de oameni de afaceri japonezi.
- S-a chinuit până când a reușit în sfârșit. Akira a mormăit jalnic. Știa că Riku voia să vină să-i salute, dar nu a îndrăznit pentru că rudele lui Roman veniseră să-l salute primele și nu erau prea bune cu Roman. Akira a stat și a privit distracția când prietenii lui și Keith au răspuns rudelor lui Roman.
În acel moment, Kaimera nu era prezent la eveniment deoarece pirata camerele de supraveghere ale hotelului din mașina sa cu un laptop pentru a supraveghea evenimentul. Nu i-a luat mult lui Kaimera să se infiltreze în toate sistemele de camere de supraveghere. A stat și a urmărit camerele din apropierea locului unde stăteau Akira și ceilalți, deoarece toată lumea stătea acum la mesele lor.
- Hei, aveți și voi o katana de licitat? și-a zis Kaimera. Întrucât în sala de depozitare era o cameră, a spart-o ca să vadă detaliile sabiei și a trimis-o pe telefonul lui Akira.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira vibrează în timp ce așteaptă începerea licitației. Akira îl ridică și vede un mesaj trimis Kaimera. Îl deschide, ochii strălucindu-i de satisfacție.
- Am ceva pentru care vreau să licitez, a spus Akira. Ivan s-a întors să se uite nedumerit.
- Ce? a întrebat Ivan. Apoi, Akira i-a arătat telefonul prietenului său.
- Cine l-a trimis Kaimera? spuse Ivan, clătinând din cap exasperat.
- Nu se poate face nimic, Kaimera mă cunoaște cel mai bine, i-a spus Akira lui Ivan cu o expresie calmă. Nu voia să arate că e feritit pentru că era în fața tuturor celorlalți chiar acum. Apoi i-a trimis un mesaj lui Kaimera.
ARIKA💌 „Dacă câștig licitația, te rog ajută-mă să-mi lustruiesc sabia.”
Akira a trimis un mesaj ambiguu, chicotind ușor.
- Pari atât de psihotic, știi asta, Akira? Ares, care stătea lângă el, a rânjit disprețuitor, nu prea tare.
- Știu. Am făcut-o intenționat, i-a replicat Akira prietenului său. Auzind asta, Tharn a râs încet de tachinarea lui Akira la adresa prietenului său.
A două parte
Licitația va începe cu obiectele mai mici iar la sfârșit minele. Când a urmat licitația pentru katana, o sabie antică din care există doar șapte în lume. Akira era hotărât să o obțină.
- Vom începe licitația pentru sabia celui de-al Cincilea Păcat de la 50.000 de dolari, a spus gazda de pe scenă, înainte ca cineva să ridice un semn de licitație.
- Cincizeci și cinci de mii, a răsunat vocea unuia dintre participanți. Gazda a anunțat prețul licitației. Cei interesați au continuat să-și ridice semnele de licitație. Akira și-a ridicat și el semnul. Prietenii lui nu au fost surprinși că Akira a licitat pentru sabie, deoarece știau că prietenului său îi plăcea să colecționeze săbii antice. Licitația pentru sabia celor Cinci Păcate a devenit din ce în ce mai intensă, până când suma totală a ajuns la 500.000 de dolari. Au mai rămas doar două persoane care să licitaze: Akira și...
- Masashi, a scrâșnit Akira din dinți când a văzut că cealaltă persoană era Kashima Masashi, nepotul cel mare al clanului care era rivalul clanului său. Masashi însuși era viitorul lider al clanului Kashima. Masashi s-a întors să se uite la Akira și i-a aruncat un zâmbet enervant, pentru că cele două clanuri concuraseră mereu unul cu celălalt.
- Calmează-te, spuse Roman, observând iritarea crescândă a Akirei.
- Tipul ăla doar încercă să te enerveze, a spus din nou Ares. Akira a concurat cu celălalt ofertant și, în final, Akira a câștigat Sabia celor Cinci Păcate pentru un total de 1 milion de dolari.
- E o prostie, a spus Akira pe un ton batjocoritor, știind că familia Kashima nu avea destui bani pentru a cheltui pe așa ceva. Masashi stătea acolo cu o expresie goală, incapabil să concureze cu Akira la licitație.
După licitația de obiecte, a urmat cea a minelor. Nu existau afișe de licitație că la primele articole. Plicurile licitației fuseseră deja trimise comitetului în prealabil. Și acum era momentul să se anunțe numele și sumele licitate ale câștigătorilor. Grupul lui Akira nu era prea îngrijorat de licitație, deoarece erau încrezători că vor câștiga cu siguranță. Și, în cele din urmă, grupul lui Akira a câștigat cu adevărat. Cei patru prieteni și-au lovit pumnii cu zâmbete pe față. Aplauzele au izbucnit pe tot parcursul evenimentului înainte ca cineva să-i invite în sala de conferințe din interior pentru a semna documentele licitației și a discuta din nou cu liderul. Keith și Tharn aveau să aștepte afară.
- Felicitări domnului Toshimoi pentru câștigarea licitației, a spus liderul. Akira a zâmbit ușor înainte de a vorbi și au semnat diverse documente până când totul a fost terminat. Akira a plătit prețul licitației pentru sabie și a primit sabia punându-i pe oamenii săi să o pună în mașină. După aceea, grupul lui Akira a ieșit din sala de conferințe.
- Ești același nebun Akira, a răsunat vocea lui Masashi. Akira s-a oprit brusc și i-a aruncat celuilalt bărbat o privire disprețuitoare. Prietenii lui au rămas acolo, așteptând ca Akira să aibă un schimb de replici cu el.
- Așa este, a răspuns Akira scurt.
- Chiar ești o persoană bună. Ai bani de cheltuit pe licitații absurde, a spus Masashi sarcastic.
- Haha, nu tocmai ai concurat cu mine într-o licitație absurdă? a râs Akira încet.
- Ei bine, eu mă pricep la a face bani, așa că am bani să licitez pe lucruri inutile pentru distracție. Dacă vrei să fii ca mine, ar trebui să-ți creezi propria afacere și să câștigi bani fără să te bazezi pe banii familiei. Astfel vei putea licita articole în valoare de milioane de dolari dar tu nu poți cumpăra nici măcar o figurină de 10 dolari, nu-i așa? a răspuns Akira. Prietenii lui au râs încet, pentru că vorbele lui Akira erau o insultă la adresa celeilalte părți, că până și o figurină de 10 dolari trebuia să folosească banii familiei.
- Akira! Masashi, care știa că Akira îl insultase, dar nu a putut decât să stea acolo furios. Tot nu îndrăznea să facă nimic în fața prietenilor lui Akira. Akira se putea descurca deja singur, dar dacă prietenii lui Akira ar fi intervenit sau l-ar fi ajutat, ar fi fost într-o situație și mai rea. Ai putea spune că Masashi mai avea încă ceva bun-simț, înainte să întoarcă capul și să plece imediat de lângă grupul lui Akira.
- Știi că nu poți lupta și totuși ai venit aici să mă lași să te calc în picioare din nou, a spus Akira înainte de a se duce la Keith și Tharn și de a-i invita să se întoarcă. Ei s-au despărțit, s-au urcat în propriile mașini și s-au îndreptat spre casă.
- Unde este sabia? l-a întrebat Akira pe Ken.
- E la Kaimera, a răspuns Ken. Akira a zâmbit satisfăcut. Pentru că Kaimera avea grijă de katana pe care o câștigase la licitație, Akira stătea și se uita afară din mașină și simțea că ceva nu era în regulă.
- Se pare că cineva vrea să-mi testeze talentul, a spus Akira cu un zâmbet crud când a văzut un camion trecând în viteză pe lângă al lor. Înainte ca camionul să lovească prima mașină din fruntea convoiului, acesta a pierdut controlul și a ieșit de pe carosabil. Camionul a blocat imediat traficul, ceea ce i-a făcut pe toți să fie în alertă. Radioul din mașină a raportat că o mașină bloca și capătul convoiului. Acum, fiecare gardă de corp își făcea treaba pentru a-și proteja șeful. Akira nu s-a simțit deloc alarmat. A stat și s-a uitat cu o expresie calmă înainte să audă împușcături în toate direcțiile. Părea că se trăgea în mașina lui Akira mai mult decât în celelalte. Din fericire, toate mașinile erau antiglonț.
- E atât de enervant. De ce nu folosesc amortizoare? s-a plâns Akira din cauza focurilor puternice de armă.
- Hai să așteptăm ca Roman să evalueze mai întâi situația, a spus Akira. Pentru că, dacă erau împreună și ar fi existat o problemă, l-ar fi lăsat pe Roman să evalueze mai întâi situația. Oamenii lui Akira erau pregătiți să răspundă, așteptând doar ordine. Nu după mult timp, au auzit radioul de la oamenii lui Roman spunându-le să răspundă. Garda de corp a tuturor a ripostat imediat cu un răspuns metodic. Akira s-a întors să apese butonul de deblocare de pe spătarul scaunului său înainte de a scoate sabia de rezervă pe care o avea în mașină în loc să-și scoată arma.
- Vreau să fac puțină mișcare, a spus Akira pe un ton calm înainte de a-și scoate sacoul de la costum și de a-și scoate cravata și a-și descheia nasturii cămășii pentru a se mișca mai ușor. Focurile de armă erau puternice, dar niciun ofițer de poliție nu a apărut la fața locului, parțial pentru că se temeau să nu fie prinși în focul încrucișat al acestui război. Când a fost gata, Akira a deschis portiera și a ieșit din mașină fără teama gloanțelor care țâșneau din diferite direcți pentru că știa că erau oameni care îl protejau, iar unul dintre ei era Kaimera. Kaimera a ieșit din mașină înaintea lui Akira. Și-a asamblat rapid arma și, când l-a văzut pe Akira ieșind din mașină cu o sabie, și-a îndreptat imediat arma pentru a-l proteja pe Akira.
Akira mergea cu sabia fluturând și un zâmbet pe față, dar era un zâmbet ucigaș. Akira s-a repezit și a lovit grupul de oameni care veniseră să-i întindă ambuscada. Sângele s-a împroșcat peste tot, împreună cu strigătele de durere ale celuilalt grup. Unii dintre ei nici măcar nu au avut timp să țipe înainte de a fi tăiați până la moarte. Prietenii lui Akira știau că Akira era cel mai iritat în momentul de față.
Când Akira se afla în mijlocul grupului, nimeni nu a îndrăznit să tragă, de teamă să nu își împuște propriii săi camarazi. Keith a văzut că Akira își mânuia cu dibăcie sabia și, de fiecare dată când își mișcă sabia, cineva cădea la pământ până când toți oamenii din față lui mureau, în timp ce oamenii din spate erau eliminați de oamenii lui Ares.
Akira stătea acum ținând în mână sabia pătată de sânge, cu un zâmbet pe față ca al cuiva care se distra, chiar dacă era de fapt enervat. Kaimera s-a apropiat de Akira și i-a întins un prosop mic, pe care Akira l-a luat și l-a folosit pentru a șterge sângele de pe sabie.
- Chiar îmi cunoști inima, Kai, a spus Akira înainte să-și pună sabia în teacă.
- E totul în regulă? a întrebat Roman în timp ce se apropia să-și vadă prietenul.
- Hmm, a răspuns Akira înainte de a le ordona oamenilor săi să elibereze locul și să adune toate cadavrele. Oamenii lui Ares aveau să contacteze poliția în legătură cu această problemă. Toată lumea s-a întors apoi acasă în siguranță. Ares s-a despărțit și l-a dus pe Tharn să se odihnească în cameră. Akira și-a scos cămașa pentru că era pătată de sânge. Și fața lui era ștearsă. Acum stăteau împreună în clădirea principală pentru a vorbi despre ce s-a întâmplat. Kamera venise și îi șoptise ceva lui Akira mai devreme.
- Ce mai face phi Tharn? l-a întrebat Keith pe Ares imediat ce Ares a intrat să li se alăture.
- L-am lăsat să facă un duș și să se odihnească. A fost doar puțin șocat, a răspuns Ares. Keith a dat din cap.
- Îmi pare rău că Tharn și Keith au trebuit să treacă prin asta, a spus Akira.
- Dacă spui asta, înseamnă că e exact așa cum am crezut eu, a spus Roman. Akira a dat din cap.
- Ce este? a întrebat Keith înapoi.
- Grupul de oameni care a venit să ne atace, intenționau în mod special să mă omoare, dar au creat o situație în care toți să pară dușmanii lor pentru a devia adevărul. Mă cred prost? Au tras în mașina mea mai mult decât în celelalte. Dacă nu aș putea vedea asta, aș fi nebun, s-a plâns Akira. O altă dovadă pe care Akira a primit-o de la Kaimera a fost că Kaimera a văzut tatuaje grupului de oameni morți, care erau tatuajele familiei bunicului Rong.
- Cine crezi că a fost? a întrebat Ivan. Niciunul dintre cei patru prieteni nu părea câtuși de puțin intimidați sau îngrijorat de evenimentele care tocmai se întâmplaseră. Păreau să stea de vorbă, relaxați.
- Cine vrea poziția de lider al clanului de la mine, acei oameni sunt. Hm... ce trucuri superficiale, a spus Akira pe un ton batjocoritor. În acel moment, Kaimera a intrat, dorind să-i aducă lui Roman un document.
- Kai, vino și îmbrățișează-mă. Mi-e atât de frică. Akira și-a schimbat imediat tonul și și-a deschis brațele, rămânând în continuare așezat pe canapea.
- Vă rog să vă comportați într-un mod adecvat situației, a spus Kaimera, simțindu-se exasperat.
- Bine, cred că ar trebui să ne despărțim și să ne odihnim. Trebuie să zburăm în Japonia mâine, a spus Roman. Toată lumea a dat din cap. Akira s-a întors să se uite la Kaimera și a clipit.
- Te duc eu, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească imediat. Apoi, ca de obicei, Kaimera l-a lăsat pe Akira să-i călărească spatele.
- Chiar mi-e frică, a mormăit Akira. Kaimera a zâmbit ușor.
- Ți-e tem că...? a întrebat scurt Kaimera.
- Mă tem că sabia mea ar putea fi infectată cu sângele acelor oameni, a mormăit Akira, ceea ce nu era exact ceea ce avea în minte Kaimera.
- Ți-o lustruiesc eu eu, a spus Kaimera.
- Ești cel mai bun, dar ar fi și mai bine dacă ai putea să-mi lustruiești și sabia personală de 16 cm, a spus Akira cu un zâmbet. Kaimera știa că Akira se referea la penisul lui.
- Încă îți amintești cât măsură? a întrebat Kaimera pe un ton normal, ca și cum ar fi purtat o conversație superficială.
- Îmi amintesc. Tu ai fost cel care mi-a măsurat-o, a spus Akira cu un râs ușor. Era o amintire din perioada în care studiaseră în străinătate. Ei aveau aceeași latură sălbatică și aventuroasă ca mulți oameni. El și Kaimera își folosiseră mâinile pentru a-și oferi reciproc plăcere înainte. Pe atunci, Akira voia să-și știe propria mărime. Kaimera a fost cel care i-a măsurat-o, la fel cum Akira a fost cel care a măsurat-o pentru Kaimera.
- N-a crescut deloc? a întrebat Kaimera.
- Hm, da, sabia mea este mai mică decât ta, a spus Akira încet.
- Ar fi bine dacă ai putea lua o pauză din când în când, dacă nu vrei ca sabia ta să se ciobească, a spus Kaimera. Akira a zâmbit ușor, sprijinindu-și bărbia pe umărul puternic al lui Kaimera, așa cum făcea întotdeauna.
- Sabia mea este mereu în teacă, nu-ți face griji. Chiar dacă o folosesc des, există ceva ce aștept să folosești tu în primul rând, i-a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit din nou. Știa ce voia să spună Akira. Era normal ca ei doi să vorbească ambiguu, de peste 18 ani, și era ca și cum ar fi vorbit despre vreme. Kaimera nu a răspuns nimic până nu au ajuns în camera lui Akira. Kaimera l-a pus pe Akira pe podea.
- Hei, nu te întoarce încă în camera ta. Stai aici să adorm. Nu vreau să iau somnifere, a spus Akira. Kaimera a tăcut o clipă.
- Atunci du-te și fă un duș mai întâi. Voi sta aici până adormi, a spus Kaimera. Akira a zâmbit larg înainte de a intra în baie, fredonând melodia lui preferată. Kaimera a oftat ușor înainte de a se duce să aprindă o lumânare parfumată pentru a-l ajuta pe Akira să adoarmă ușor. Nu după mult timp, Akira a ieșit cu o yukata care nu era chiar potrivită.
- Gata, a spus Akira.
- Du-te și culcă-te, a spus Kaimera. Akira s-a urcat ascultător pe futon. Dacă niște oameni din afară l-ar vedea pe Akira chiar acum, ar fi cu siguranță șocați.
- Lasă-mă să te țin de mână, a spus Akira pe un ton ușor implorator. Kaimera s-a mutat lângă Akira și i-a întins mâna. Akira a ținut mâna lui Kaimera în a lui.
- Mâinile tale sunt la fel de calde ca întotdeauna, a spus Akira.
- Închide ochii, a spus din nou Kaimera. Akira a închis încet ochii, cu Kaimera stând lângă el, privindu-l. După o vreme, Akira a adormit, dar Kaimera nu s-a ridicat pentru că aștepta ceva.
Brusc...
Corpul lui Akira a tresărit ușor, iar Kaimera și-a ridicat cealaltă mână pentru a-l mângâia ușor pe cap. Ochii lui s-au îmblânzit. De fapt, chiar dacă Kaimera nu i-ar fi mângâiat capul, Akira nu ar fi știut. A avut doar un coșmar. Când a văzut că Akira adormise din nou, Kaimera și-a scos încet mâna, l-a acoperit cu o pătură, a verificat dormitorul lui Akira înainte de a ieși.
- Ken, l-a strigat Kaimera pe Ken, care stătea nu departe de ușa dormitorului Akirei. Ken s-a dus spre el.
- Unde e sabia pe care a folosit-o Akira? a întrebat Kaimera despre sabia lui Akira.
- E în sala de antrenament. O să rog pe cineva să o curețe, a răspuns Ken.
- O voi curăța eu însămi, a spus Kaimera. Ken a dat din cap înainte ca Kaimera să meargă în sala de antrenament, unde exista o zonă de curățare. Kaimera a scos sabia lui Akira și a curățat-o cum trebuie apoi a dezinfectat-o bine. Știa exact cum să o curețe, astfel încât sabia să nu se deterioreze. După ce a terminat, s-a dus să se odihnească.
Capitolul 5
- Chiar nu vii cu mine? L-a întrebat Akira pe Kaimera în dimineața zilei următoare, întrucât Akira și Ivan urmau să se întoarcă mai întâi în Japonia, în timp ce Roman și Ares urmau să zboare înapoi după-amiaza.
- Trebuie să zbor cu avionul lui Ares, a spus Kaimera. Deoarece Ares urma să călătorească în același avion cu Roman, Kaimera trebuia să se ocupe de aducerea avionului privat al lui Ares.
- Hm, de ce nu zbori cu propriul tău avion, Ares? i-a strigat Akira prietenului său care ieșise să-l aștepte.
- Tharn va merge cu Keith, a răspuns Ares. Akira nu a putut decât să se încrunte.
- Dar merg cu tine la aeroport, a continuat Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească, chiar dacă mergeau doar împreună la aeroport. Când a venit momentul au urcat în mașină și s-au dus imediat la aeroport. Kaimera s-a dus mai întâi să-l vadă pe Akira plecând la avion.
- La ce oră pleacă avionul tău? L-a întrebat Akira pe Kaimera. Ivan s-a urcat în avion și s-a așezat primul.
- Avionul pleacă cam la o oră și jumătate după tine, a răspuns Kaimera.
- Ăă, o să rog pe cineva să te ducă acasă, a spus Akira din nou. Kaimera a acceptat.
- Ți-am curățat sabia. Ar trebui să fie deja în mașină acum, a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească imediat.
- Ești cel mai bun, a spus Akira zâmbind.
- Ar trebui să te urci în avion. Ne vedem în Japonia, a spus Kaimera în timp ce pleca. Akira nu a avut de ales decât să se îmbarce în avionul său privat, în timp ce Kaimera a trebuit să meargă în avionul lui Ares pentru a se ocupa de diverse treburi. Întrucât avea treabă, Roman l-a lăsat să se îmbarce primul în avionul lui Ares.
- Serios, n-ai de gând să-i dai drumul lui Kaimera? a întrebat Ivan în timp ce avionul atingea altitudinea.
- Nu m-am gândit niciodată la asta, a răspuns Akira cu o expresie nonșalantă.
- Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă Kaimera n-ar avea sentimente pentru tine? a întrebat Ivan.
- O să continui să-mi trăiesc viața așa, sau... o să-l prind pe Kaimeră și o să-l închid, a spus Akira râzând ușor. Dar Ivan știa că prietenul său nu va face asta, doar s-ar putea să-și trăiască viața așa.
- Niciodată nu am visat să am o familie fericită. Chiar dacă va trebui să fiu singur pentru tot restul vieții, pot trăi cu asta, a spus Akira.
- Cum ești singur? Ne ai pe noi trei, a răspuns Ivan. Akira a râs încet.
- Prietenii și iubiții sunt diferiți. Trebuie să fii cu persoana pe care o iubești. Cum poți fi cu mine tot timpul? Din câte am văzut, voi trei deja vați găsit dragostea, a spus Akira, pentru că își putea da seama că Roman va fi cu siguranță cu Keith pentru totdeauna. Ares probabil va ajunge și el cu Tharn. Cât despre Ivan și Danil, Akira era sigur că nu puteau scăpa unul de celălalt. Și cu atât mai mult când Ivan a spus că se împăcaseră cu Danil, cu atât Akira era mai încrezător. Ivan îl privea calm pe Akira. Știa cât de bun era acest prieten la a-și ascunde sentimentele.
- Dar din câte văd, probabil că și Kaimera te iubește. E doar o chestiune de timp, spuse Ivan gânditor, pentru că și el îl cunoștea bine pe Kaimera.
- De ce crezi asta? i-a cerut Akira părerea prietenului său.
- E timpul să-ți asumi cu adevărat poziția de lider al clanului, a spus Ivan. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Cum? a întrebat Akira înapoi.
- Din perspectiva mea, motivul pentru care Kaimera a tot prelungit situația este parțial teama că, dacă bunicul tău sau bătrânii din familia ta află despre relația ta cu un bărbat, ar putea folosi acest lucru ca motiv pentru a se opune ascensiunea ta că lider al clanului, a spus Ivan din perspectiva lui. Akira a tăcut o clipă, pentru că nu se gândise niciodată la asta în felul acesta.
- Așa e? Pentru că atunci când rog pe un tip să se culce cu mine, bunicul și ceilalți știu despre asta, dar nimeni n-a menționat încă nimic, a spus Akira.
- Nu este la fel ca atunci când l-ai avea doar pe Kaimera ca partener de pat, nu crezi? a răspuns Ivan. Akira a făcut o pauză să se gândească.
- Vrei să spui că Kaimera va fi alături de mine odată ce voi deveni capul familiei? a întrebat Akira din nou. Ivan a dat din cap în semn de aprobare.
- Oh, de ce bunicul meu a lungit asta atât de mult timp? De ce nu mi-a dat pur și simplu titlul? Alte familii le-au dat deja copiilor lor titluri când au împlinit 30 de ani, s-a plâns Akira.
- Cred că știi răspunsul la această întrebare, a spus Ivan. Nu voia să vorbească prea mult despre bunicul lui Akira. Ar putea fi considerat o calomnie. Ar fi fost mai bine să-l lase pe Akira să gândească singur. Akira a tăcut o clipă, dar a înțeles imediat.
- He, he, probabil că bunicul credea că, odată cu trecerea timpului, eu și Kaimera nu vom mai avea aceleași sentimente unul pentru celălalt, a spus Akira râzând încet. Era adevărat că unii oameni ar putea crede că relația dintre Akira și bunicul său era foarte bună, ceea ce era și bine, dar exista o linie subțire între ei. Nu era vorba de ură așa cum o avea Akira pentru propriul său tată, ci mai degrabă de rezistență în unele chestiuni mărunte. Pentru că bunicul lui Akira știa că nu-l putea controla pe Akira 100%, dar dacă i-ar fi dat poziția altcuiva, familia s-ar fi putut prăbuși.
- Apropo, când va veni Danil? Akira a schimbat subiectul.
- Ar trebui să ajungă în Japonia cam în același timp cu noi. Ar trebui să te duci acasă mai întâi. Îl voi aștepta pe Danil să-l iau, a spus Ivan, pentru că oricum mergeau des la casa lui Akira.
- Hmm, atunci îl poți aștepta și pe Kai. Kai ar trebui să ajungă cam în același timp cu Danil, a spus Akira, înainte de a lua o pauză în timpul zborului spre Japonia, deoarece Akira știa că, dacă se va întoarce acasă, va avea cu siguranță multe dureri de cap.
Kaimera nu a călătorit cu Akira pentru că el trebuia să se ocupe de alte treburi.
- Șefu’, înainte să te întorci, oamenii stăpânului mi-au spus să mergi să-l vezi. Garda de corp a lui Akira, care era acasă, a venit să-i raporteze lui Akira. Akira părea epuizat.
- Hmm, mai întâi mă voi schimba, a răspuns Akira. A intrat să se schimbe în yukata lui preferată și s-a îndreptat imediat spre casa principală. Când a ajuns, a văzut că oamenii pregăteau locul pentru ziua de naștere a lui, și că acolo erau și bătrâni și subordonați care se plimbau agitați.
- Ce faci aici? a spus Akira cu o voce calmă. Bunicul său s-a întors să se uite la el și a zâmbit slab.
- Toată lumea vrea să vadă cum organizăm evenimentul, pentru că mâine vin și alte familii, a răspuns bunicul lui Akira. Fața lui Akira părea plictisită. Era deja sătul să se certe cu propria familie, iar acum erau și străini. Cu unele familii nu aveau relații bune și toate purtau măști între ele. S-ar putea să existe unele familii care să fie cu adevărat drăguțe cu el.
- De ce? Ți-e frică să nu-ți pierzi reputația? Eu sunt sărbătoritul și nici nu mă gândesc la asta, a spus Akira sarcastic către ceilalți bătrâni.
- Nu poți spune asta. Nu ne putem pierde reputația în fața celorlalte familii, a spus al doilea bunic a lui Akira.
- He,he, doar cu mine, familia nu își va mai pierde reputația, a răspuns Akira, iar toată lumea a înțeles ce voia să spună Akira. Akira voia să le spună tuturor că, indiferent ce ar face, cu Akira, nu vor apărea probleme. Și Akira era singurul care dădea familiei putere și faimă. Al doilea bunic și alții îl priveau pe Akira cu invidie, pentru că nu se puteau certa cu adevărat pe această temă.
- Voiam să te va întreb despre mâncare și băuturi. Dorești ceva special? a întrebat bunicul Akirei pentru a schimba subiectul. Pregătiseră deja mâncarea, dar bunicul lui Akira a întrebat în caz că Akira ar fi vrut să adauge ceva, ca să poată comanda la timp.
- Nu, hai să rămânem la ce am discutat, i-a răspuns Akira calm bunicului său.
- Mă voi ocupa eu de asta pentru tine, a spus bunicul Rong. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele înainte de a râde încet, știind că bunicul Rong trebuie să fi plănuit ceva împotriva lui.
- Cum dorești. Akira nu a obiectat.
- Nu înțeleg de ce trebuie să facem atâta tam-tam cu petrecerea de ziua lui Akira. Dacă tot are atâția bani, de ce nu angajează pe altcineva să o organizeze, a spus Junto, tatăl lui Akira, în timp ce intra în curtea familiei pentru a discuta afaceri cu tatăl său.
- Voi angaja pe altcineva să se ocupe de aranjamentele pentru înmormântarea tatălui meu, ca să nu fiu nevoit să trec prin toate bătaia asta de cap, a răspuns Akira, făcându-l pe tatăl său să roșească furios.
- Mă blestemi, Akira?! Junto a arătat spre Akira cu un deget tremurând.
- Destul, Junto. Mâine e ziua de naștere a fiului tău și tot încerci să faci probleme, a spus bunicul Akirei.
- N-am început încă nimic împotriva lui, tată. El e cel care mă tot sâcâie, i-a răspuns Junto tatălui său.
- Dacă ar fi să ghicesc, motivul pentru care tu a-i venit aici este pentru a-i cere bani bunicului, nu? O să-mi cumpere un cadou, nu-i așa? Nu e nevoie. Nu-l vreau, a concluzionat Akira dintr-o dată, făcându-l pe tatăl său să se înroșească de furie. Cât despre bunicul Rong, acesta a rămas acolo cu un zâmbet pe față, mulțumit să vadă că tatăl și fiul nu se înțeleg.
- Bunicule Rong, te rog să-ți controlezi emoțiile. Zâmbetul acela e prea mult îți va usca gingiile. Chiar dacă Akira se certa cu tatăl său, acesta observa și atitudinea tuturor celor prezenți. Cuvintele lui Akira l-au făcut pe al doilea bunic al său să înceteze imediat să zâmbească și să se uite la Akira cu o privire posomorâtă.
- Of, du-te și odihnește-te. Tocmai te-ai întors și ești obosit. Bunicul se va ocupa de asta. Ah, și vino să iei micul dejun cu noi mâine dimineață, a spus bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira înainte de a se întoarce și a merge imediat înapoi spre casa lui, fără să-i pese de ce ar putea spune tatăl și al doilea bunic al său. Akira s-a întors acasă, le-a dat instrucțiuni gărzilor sale de corp pentru o vreme înainte de a ieși să-i aștepte pe Ivan, Danil și Kaimera, care erau pe cale să intre în casa lui, conform celor relatate de oamenii lui.
- Danillllll mi-a fost dor de tine! i-a strigat Akira lui Danil cu o voce clară când l-a văzut pe Danil coborând din mașină. Akira s-a prefăcut că se grăbește să-l îmbrățișeze pe Danil, dar Ivan s-a mișcat rapid pentru a-l bloca, făcându-l pe Akira să-l îmbrățișeze în schimb. Și când a simțit că persoana pe care o îmbrățișa nu era moale, ci mai degrabă dură, Akira a ridicat privirea înainte de a se retrage rapid.
- Uf, Ivan, de ce mă blochezi? a strigat Akira, în timp ce Danil a râs entuziasmat.
- Nu-l îmbrățișa pe Danil, a spus Ivan cu o voce calmă. Akira l-a privit urât pe Ivan înainte de a se întoarce spre el Kaimera, care coborâse dintr-o altă mașină și stătea în spatele lui Ivan. Akira s-a dus imediat să îl îmbrățișeze pe Kaimera.
- Kai, Ivan nu mă lasă să-l îmbrățișez pe Danil, așa că lasă-mă să te îmbrățișez în schimb, nu-i așa? a spus Akira zâmbind. Fața lui Kaimera era lipsită de expresie, dar nu l-a împins pe Akira laoparte. A stat acolo nemișcat. Era nemișcat pentru că acum se afla în curtea familiei lui Akira. Acolo erau atât oamenii lui Akira, cât și oameni din casa principală. Prin urmare, Kaimera nu intenționa să se comporte așa cum făcea când era singur cu Akira.
- Nu-l mai hărțui pe Kaimera. Nu ai de gând să ne aduci acasă? a întrebat Ivan. Akira s-a bosumflat la Ivan și apoi a s-au desprins de corpul puternic al lui Kaimera.
- Îmi strici cu adevărat fericirea. Haideți, să intrăm, i-a invitat Akira, conducându-i în casă și ducându-i în dormitorul lor înainte de a se așeza să vorbească în sufragerie. Au vorbit despre Ares și despre yukata pe care o purta Akira. Danil s-a uitat la yukata pe care o purta Akira și s-a gândit că i se potrivea foarte bine lui Akira.
- Ce? De ce mă privești așa, Danil? Nu poți să te îndrăgostești de mine pentru că deja îl am pe Kaimera în inima mea, a spus Akira, încrucișându-și brațele și privind în sus la el. Danil a râs pentru că Akira nu se schimbase deloc.
- Nu e Kaimera unul dintre oamenii lui Roman? a întrebat Danil curios.
- Roman mi-la dat. Acum, Kaimera e a-l meu, a răspuns imediat Akira. În acel moment, Kaimera a intrat cu ceai, după ce îl primise de la servitoare.
- Nu sunt un obiect, spuse Kaimera, părând obosit.
- O, Kai. Nu te văd ca pe pe un obiect. Akira a îmbrățișat piciorul lui Kaimera și și-a frecat obrazul de el. Kaimera a trebuit să-l împingă pe Akira înapoi ca să se așeze din nou cum trebuie.
- Ai mulți subordonați de care să te ocupi. Nu-i lăsa pe alții să te vadă făcând asta, a spus Kaimera serios. Akira s-a bosumflat.
- Dacă alții văd, e în regulă. Dacă gura cuiva e prea lungă, o să i-o tai și o să o prăjesc să o mănânce, a spus Akira râzând ușor. Danil a zâmbit sec când a auzit asta. Akira nu s-a simțit jignit niciodată din cauza lui Kaimera când aceasta îl trata cu răceală. Asta pentru că știa motivul pentru care Kaimera a făcut asta. Akira era un mafiot, următorul lider al familiei și Kaimera nu voia ca nimeni să-l privească de sus pe Akira. Dar lui Akira îi plăcea și să-l tachineze pe Kaimera.
Ei au stat și au vorbit o bună bucată de vreme. Kaimera a cerut să plece pentru a se ocupa de niște treburi până când oamenii lui Akira au venit să-i spună că sosise grupul lui Roman și Ares. Au ieșit să-l întâmpine și i-au dus să se așeze și să se odihnească, în timp ce vorbeau și se cunoșteau, deoarece Danil tocmai îl întâlnise pe Tharn la ora cinei.
- Atunci hai să mergem în sufragerie. Am pregătit ceva, a spus Akira zâmbind și i-a condus pe toți imediat în sufragerie. Sufrageria era lângă grădină și avea scaune în stil japonez pe podea. Ivan și Ares și-au tras oamenii lângă ei. Keith a stat lângă Roman ca întotdeauna, până când Akira a chemat pe cineva să aducă mâncarea. Era mâncare japoneză. Toată lumea a mâncat fără probleme și puteau vorbi în timp ce mânca, pentru că Akira nu era foarte strict. Ducea o viață mai relaxată.
- Unde este petrecerea de ziua ta de naștere? a întrebat Keith curios, deoarece nu a văzut nicio pregătire la casa lui Akira.
- În casa bătrânului, e haos acolo. Era cât pe ce să ne luam la bătaie în dimineața asta, a spus Akira zâmbind.
- Dar dacă mâine seară mă trezesc brusc și mă bat cu oamenii de acolo, nu vă alarmați. E normal, a spus Akira din nou înainte de a-l invita pe Keith să i se alăture la lecțiile de scrimă de a doua zi.
După ce au terminat masa, toți s-au mutat să se așeze și să bea ceai pe terasa de lângă grădina japoneză. Ares a cerut să îl ducă pe Tharn să vadă mai întâi camera, în timp ce Ivan a fost îndemnat de Danil să meargă împreună la onsen, deoarece Akira amenajase și o cameră cu onsen, dar exista doar o singură cameră, deoarece Akira nu credea că într-o zi prietenii lui își vor aduce iubiți. A făcut-o doar pentru a se relaxa împreună cu prietenii lui. Așa că Ivan a cerut să-l ducă pe Danil să se relaxeze mai întâi singuri.
- După petrecerea de ziua mea de naștere, unde te duci? Akira stătea cu picioarele întinse lăsându-se pe spătarul scaunului într-o manieră relaxată.
- Îl duc pe Keith la mama și la tata, a răspuns Roman.
- Ah, ești sigur până în punctul în care îl duci să-ți cunoască părinții? întrebă Akira, uitându-se jucăuș la Keith. Înainte ca Akira să-și poată ridica ambele brațe pentru a-și răsuci corpul pentru a scăpa de rigiditatea din spate, dar pentru că și-a răsucit corpul puțin prea mult, scaunul s-a răsturnat, făcându-l pe Akira să cadă pe spate.
Buff...
- Au! Scaunul ăsta nenorocit e complet sub standard! Va trebui să comand unul nou! a mormăit Akira, apoi s-a ridicat și s-a așezat la loc. Keith a râs încet.
- Cred că e vorba de tine, nu de scaun, spuse Roman exasperat. Akira era puțin ezitant.
- Deci, ce s-a întâmplat cu atentatul asupra noastră? Keith a continuat conversația.
- Știu cine e. Când m-am întors, unii dintre bătrâni au fost șocați. Probabil au crezut că sunt mort, a spus Akira cu o privire plină de milă când s-a gândit la fața bunicului Rong când l-a văzut. Totuși, și-a păstrat simptomele. Nu era diferit de tatăl său, care era evident precaut în privința lui.
- Dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să îmi spui, i-a răspuns Roman. Chiar dacă era o chestiune internă, era treaba familiei lui Akira, dar dacă prietenul său i-ar fi cerut ajutorul, l-ar fi ajutat cât de mult ar fi putut.
- Bine, mai întâi, găsește un magazin care poate face scaune noi pentru mine, i-a spus Akira lui Roman. Keith a râs. Știa că Akira doar glumea cu Roman.
- O, ți-am pregătit și un cadou. Lasă-mă să ți-l arăt. Ca să fiu sincer, nu știu ce să-ți cumpăr, a spus Roman înainte de a se întoarce să-i ordone lui Noris, care nu era departe, să aducă cadoul pregătit.
- Întâmplător l-am câștigat la o licitație. Să fiu sinceră, voiam să i-l dau lui Keith, dar Keith mi-a sugerat să ți-l dau cadou de ziua ta. Sper că nu te superi. Spuse Roman direct.
- Nu, îmi place orice îmi dați voi, a răspuns Akira. De fapt, îi dăduseră lucruri mult și mai mari. Când a primit cutia cu ceasul, Roman i-a dat-o lui Akira. Akira a luat-o și a deschis-o, cu ochii măriți.
- E atât de frumos! E orbitor și strălucitor, exact ca aura mea frumoasă, a spus Akira și a luat imediat ceasul și l-a pus la încheietura mâinii. Era un ceas decorat cu multe diamante colorate. Pentru Keith, era mai degrabă un accesoriu neobișnuit. Dar când Akira la pus la mâna, Keith s-a gândit că i se potrivește. Akira și-a ridicat încheietura mâinii.
- Mâine, îl voi purta ca să mă dau mare în fața acelor oameni invidioși. Lasă lumina diamantelor să se reflecte și să-i orbească, a spus Akira râzând. Keith stătea și se uita și nu s-a putut abține să nu râdă încet. Roman a dat din cap satisfăcut când a văzut că prietenului său i-a plăcut. Au stat și au vorbit o vreme, iar Ivan, Danil, Ares și Tharn au ieșit și ei să stea de vorbă. Akira le-a arătat ceasul pe care i-l dăduse Roman.
Akira a rugat pe cineva să-i aducă băuturi și s-au așezat să bea împreună. A încercat să îl caute pe Kaimera, dar a putut ghici că probabil lucra în camera lui. Akira știa la ce se pricepea Kaimera, așa că nu era surprinzător că uneori Kaimera părea introvertit. Pentru că cea mai mare parte a muncii lui Kaimera se desfășura în fața calculatorului. S-ar putea chiar să stea și să-i urmărească chiar acum. Akira s-a uitat la camera de securitate din casa lui și a zâmbit către cameră. Akira a ghicit corect. Kaimera stătea și lucra, urmărind și camera unde se aflau Akira și prietenii lui.
Dar s-a întâmplat un incident șocant când Keith, care dispăruse să fumeze, s-a întors cu o tânără și a aruncat-o în mijlocul sufrageriei, făcându-i pe toți cei care stăteau pe balcon să se întoarcă și să pară șocați, în special pe Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira imediat când a văzut-o pe tânără, care era fiica bătrânei menajere. Tânăra menajeră a tremurat de frică.
- Akira, tocmai am văzut-o pe această menajeră turnându-ți ceva în ceainic. Pachețelul cu pudră era asupra ei. Roagă pe cineva să-ți aducă ceainicul pentru a-l examina, spuse Keith serios, deoarece o văzuse pe tânăra femeie turnând pudra în ceainicul Akirei.
- E doar pudră de ceai. Nu e nimic mai mult, răspunse tânăra femeie cu o voce șovăielnică.
- Pudra ta de ceai trebuie să fi fost primită de cineva de cealaltă parte a zidului? Cineva i-a adus-o prin ușa mică din spatele casei, a replicat Keith. Akira îl credea deja pe Keith, deoarece acesta nu primise niciodată ceai de la casa principală.
- Du-o pe femeia asta în camera rece, a spus Akira cu o voce calmă, iar ochii i se măriră. Femeia a încercat să implore dreptate, dar Akira a ignorat-o, iar oamenii lui au luat-o.
- Mulțumesc foarte mult, Keith. Drept recompensă, îți voi da una din stabile mele de colecție. Mâine, poți alege una, a spus Akira serios.
- Dar… Keith voia să refuze, pentru că nu se aștepta la nimic de la Akira, dar Roman l-a apucat primul de braț.
- Săbiile pe care le colecționează tipul ăsta valorează fiecare cel puțin 500.000 de dolari, spuse Roman, făcându-l pe Keith să ridice ușor o sprânceană și să se întoarcă spre Akira cu un zâmbet.
- Bine, voi alege una, a răspuns Keith imediat.
- Nu te gândi la asta! Știu că m-ai ajuta fără să aștepți nimic în schimb? s-a plâns puțin Akira, dar nu vorbea serios. Glumea doar. Pentru că, dacă Akira a spus că o va face, atunci o va face. Keith a râs încet.
- Prețul mi se pare foarte atractiv, a răspuns Keith sincer, făcându-i pe toți să râdă.
- Ceasul pe care l-ai primit, l-am licitat pentru 2 milioane de dolari, a spus Roman.
- Da, bine, e bine că mi-ai salvat viața, a răspuns Akira înainte ca toți să-și continue conversația.
🐅...🐅...
- Ai dus-o în camera rece? l-a întrebat Kaimera pe Ken, care tocmai se întorsese după ce o dusese pe tânără în camera rece, așa cum îi ordonase Akira.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, în legătură cu persoana care a contactat-o pe femeia respectivă, o să aflu eu pentru tine, a spus din nou Kaimera. Aflase despre incident de pe camerele de supraveghere, așa că s-a dus la Ken să-i povestească despre această problemă. Voia ca Ken să-i spună lui Akira ca poate sta liniștit în privința asta.
- Da, îi voi spune șefului, a răspuns Ken.
- Hei, salut? a venit salutul lui Leaf, confidentul lui Danil, când acesta a dat întâmplător peste Kaimera.
- Ce mai faci? a salutat Kaimera scurt.
- Sunt bine, a spus Leaf zâmbind.
- Tocmai îl căutam pe domnul Danil a comandat un tort, așa că vreau să te întreb dacă poți să-l duci tu și să-i urezi Akirei „La mulți ani” la miezul nopții. A întrebat Leaf, pentru că dacă era trecut de miezul nopții, era ziua de naștere a Akirei.
- Sigur, a răspuns Kaimera pe un ton normal înainte de a stabili o oră. Kaimera s-a întors apoi în camera lui și a verificat camerele de securitate pentru a găsi persoana care îi dăduse drogurile tinerei servitoare. Nu a durat mult până când un zâmbet i s-a format pe buze, dar nu plănuia să-i spună lui Akira chiar acum, pentru că îl așteptau lucruri mai importante.
Akira a stat de vorbă cu prietenii săi până la miezul nopții, când era ziua de naștere a lui Akira. Deodată, Akira l-a văzut pe Kaimera venind spre el cu un tort și o lumânare aprinsă. Akira a zâmbit imediat larg.
- Kaiiii! a strigat Akira către Kaimera cu o voce ascuțită, făcând o mișcare să sară în sus și să meargă spre el.
- Dacă nu vrei ca tortul să cadă, te rog să stai nemișcat, l-a întrerupt Kaimera. Akira s-a oprit imediat. Kaimera a așezat tortul pe masa joasă din fața lui Akira și s-a dus să stea lângă el.
- La mulți ani. Danil a fost cel care a cântat cântecul de ziua de naștere. Ceilalți au cântat împreună cu el. Akira a zâmbit și a râs pentru că, în mod normal, în fiecare an, nu stăteau niciodată și suflau în punga lumânări în felul acesta. Cel mult, beau cu prietenii în noaptea dinaintea zilei de naștere și apoi merg la petrecerea de ziua de naștere pe care o organiza familia principală. Când cântecul s-a terminat, Akira și-a pus o dorință înainte de a sufla în tort.
- Vă mulțumesc tuturor foarte mult, a spus Akira serios. Prietenii lui i-au urat la mulți ani pe tonul lor calm obișnuit, deoarece nu erau genul care să-și exprime deschis dragostea pentru prietenul lor.
- Sper să ai parte de o viață lungă, a spus Tharn într-o binecuvântare, făcându-i pe toți să râdă, chiar și pe Akira.
- Eu sper ca tu să ai succes cu persoana pe care o ai în minte, a spus Danil, uitându-se la Kaimera, ceea ce l-a făcut pe Akira să zâmbească și mai larg. Înainte ca Akira să taie torul și să-l împartă.
- Poftim, Akira i-a înmânat o bucată de tort lui Kaimera. Kaimera l-a luat fără să refuze. Apoi a stat mâncând liniștit la distanță, dar ochii lui au fost ațintiți asupra lui Akira tot timpul. După ce toată lumea a terminat de mâncat, s-au împrăștiat să se odihnească. Akira s-a dus la Kaimera, care aștepta.
- Mergi în camera rece? a întrebat Kaimera cu subînțeles.
- Mergem împreună? a întrebat Akira.
- Hai să mergem, a răspuns Kaimera, și cei doi au mers împreună.
- Ai găsit ceva? a întrebat Akira scurt, dar Kaimera știa că Akira întreba despre imaginile de pe camerele de supraveghere.
- Am găsit. Ți-le voi arăta, a răspuns Kaimera.
- Mă bucur să te am aici. Voi răbda până te voi face să stai lângă mine, a spus Akira zâmbind. Buzele lui Kaimera s-au arcuit ușor, dar nu a spus nimic.
- Domnule, l-a strigat bătrâna servitoare care fusese cu Akira încă din copilărie. Vocea îi tremura, când a aflat că fiica ei fusese dusă în cameră rece ea a venit la Akira. Akira s-a uitat la ea cu o privire calmă.
- Mătușa Gumi vrea să-și ajute fiica? a întrebat Akira pe un ton calm. Menajera Gumi a îngenuncheat imediat în fața lui Akira. Akira a rămas nemișcat, cu ochii în jos, privind-o rece.
- Domnule, știu că fiica mea a făcut ceva de neiertat. Vă rog să nu o pedepsiți cu moartea. Gumi îl cunoștea bine pe Akira. Dacă nu ar fi făcut nimic greșit, cu siguranță nu ar fi fost trimis în camera rece. Nu voia să fie de partea fiicei sale, dar voia să ceară o pedeapsă mai mică.
- Dacă fiica ta îmi este utilă și răbdătoare, atunci nu va fi condamnată la moarte. Ești bătrână. Du-te și odihnește-te, a spus Akira rece înainte de a trece pe lângă servitoarea îngenuncheată. Servitoarea nu a îndrăznit să îl urmeze, dar simpla propoziție a lui Akira i-a dat o oarecare speranță că fiica ei nu va muri. Și dacă fiica ei va supraviețui, o va trimite înapoi la familia ei la țară.
Akira a coborât la subsol, unde se afla camera rece. Această cameră era rece precum numele ei. Nu numai că aerul era rece, dar oamenii prinși și duși acolo se confruntau și cu frigul din inimile lor. Când au auzit sunetul ușii de fier deschizându-se, au văzut silueta lui Akira intrând.
Capitolul 6 - +18
- Domnule, n-am făcut nimic. Am fost acuzată pe nedrept. Vocea imploratoare a tinerei femei s-a auzit, în timp ce un corp mic s-a repezit din colțul camerei pentru a-l îmbrățișa pe Akira. Totuși, Kaimera a blocat-o și a împins-o pe tânără până când aceasta a căzut pe spate. Reacția lui Kaimera a fost mai rapidă decât a lui Doya, confidentul lui Akira. Akira a zâmbit, colțul gurii ridicându-i-se de satisfacție.
- Gura ta poate vorbi, dar mâinile tale nu îl pot atinge, a spus Kaimera cu o voce calmă. Fata a tremurat de frică când a văzut privirea lui Kaimera în timp ce acesta i-a vorbit în japoneză pentru ca fata să poată înțelege.
- Eu, chiar n-am avut intenția să te otrăvesc, spuse tânăra femeie cu voce tremurândă, îngenunchind pe podeaua rece.
- Atunci ce te-a făcut să te duci să iei acel pachet de medicamente de la cineva din casa mare? Nici să nu te gândești să minți, pentru că am dovezi, a spus Akira amenințător. Chiar dacă nu văzuse dovezile, era sigur că Kaimera le găsise cu siguranță pentru el. Fața tinerei femei a pălit când a auzit asta. Era sigură că nu erau camere de supraveghere acolo, dar gândindu-se din nou, s-ar putea să fi fost ascunse fără ca ea să știe.
- Domnule, recunosc că am primit un pachet de medicamente de la cineva din familiei principale. Dar medicamentul pe care l-am primit este un afrodisiac, a spus tânăra femeie cu o voce tremurândă. Akira și-a ridicat ușor sprâncenele, în timp ce ochii lui Kaimerei s-au luminat imediat. Înainte ca tânăra femeie să-și plece capul în mod repetat către Akira.
- Domnule, vă rog să mă iertați. Am vrut doar să vă droghez. Nu am intenționat să vă otrăvesc. Jur, îmi recunosc vina în legătură cu drogul, dar nu v-am otrăvit. Tânăra femeie vorbi cu o voce tremurândă. Avea mari speranțe să se culce cu Akira, sperând să-i devină amanta. Profitând de faptul că erau mulți oameni în casa lui Akira, acesta nu ar fi atent. Dar habar n-avea că, dacă toți prietenii lui Akira ar veni, asta însemna că grija și siguranța ar fi, de asemenea, ridicate.
- Doya, i-a strigat Akira confidentului său cu o voce calmă.
- Da, a răspuns Doya imediat.
- Ai verificat deja? a întrebat Akira scurt.
- Da, dar nu este afrodisiacul despre care a spus, a răspuns Doya. Examinaseră deja pudra. Ochii tinerei femei s-au mărit de șoc auzind asta.
- Domnule, jur că într-adevăr i-am contactat ca să cumpăr afrodisiac, a spus femeia pe un ton panicat.
- Kai, ce crezi? a întrebat Akira părerea lui Kaimera.
- Hai să vorbim afară, a spus Kaimera.
- Bine. Doya, ține-o sub supraveghere deocamdată. Fără mâncare sau apă până nu aflu toată povestea, a spus Akira și s-a îndepărtat. Kaimera l-a urmat calm.
- Of, m-am gândit să-i tai mâna, a spus Akira nepăsător înainte de a se îndrepta spre biroul său, urmat de Kaimera și Ken.
- Ei bine, ce crezi, Kai? i-a cerut Akira părerea lui Komera.
- Din aspectul fizic al femeii, se vede că spune adevărul, spuse Kaimera pe un ton calm.
- De fapt, există două motive de luat în considerare. În primul rând, intenționa să te drogeze. În al doilea rând, chiar intenționa să folosească că un semnal de alarmă, dar medicamentele au fost schimbate fără ca ea să știe, a spus Ken, și el a gândit la fel ca Kaimera.
- Indiferent de situație, ea e proasta care a greșit, a reiterat Kaimera în această privință.
- Ken, contactează-l pe Taiga și pune-l să investigheze cazul drogurilor, i-a ordonat Akira lui Ken.
- Da, o să-l rog pe Doya să-l contacteze, a răspuns Ken. Akira i-a aruncat o privire scurtă confidentului său.
- Îți dau un ordin, tu trebuie să fii cel care îl contactează, a subliniat Akira. De fapt, îl tachina doar pe Ken, pentru că știa bine povestea dintre Ken și Taiga. Ken, neputând refuza, și-a plecat capul și a acceptat ordinul.
- Du-te și fă cum îți spun. Vreau să vorbesc cu Kai singur. Akira i-a făcut semn prietenului său apropiat să plece. Ken a ieșit imediat, lăsându-i doar pe Akira și Kaimera.
- Când ai blocat-o pe femeia aceea chiar acum, inima mi-a bătut atât de repede. M-am simțit ca o pisicuță, protejată de cineva. Akira și-a schimbat starea serioasă de dinainte într-una drăguță.
- Pur și simplu nu vreau să te atingă nicio murdărie, a spus Kaimera. Akira a râs imediat.
- Cred că ești singurul care mă crede atât de curat și nobil încât nu vrei să mă murdăresc, chiar dacă nu e deloc așa, a spus Akira pe un ton relaxat.
- Am trecut prin multe, ar trebui să știi asta, a spus Akira, aruncându-i lui Kaimera o privire semnificativă, iar Kaimera știa că Akira se referea la parteneri lui de pat.
- Îți cumperi doar fericire. Nu văd asta ca fiind murdar, a spus Kaimera, pentru că nu s-a gândit prea mult la asta. Era doar o relație fizică, nimeni nu-l putea lega pe Akira. Dar dacă ar fi cu Akira, din ziua aceea Akira nu ar mai putea atinge pe nimeni altcineva și nimeni nu l-ar putea atinge pe Akira în afară de el. Akira a râs încet. Nu simțise niciodată resentimente pentru că Kaimera se comporta ca și cum nu-i păsa că Akira se culca cu altcineva. Dacă Kaimera se comporta gelos pe el, dar nu avea nicio relație cu el, ar fi fost furios pe Kaimera. Nu-i păsa de alte cupluri, dar relația lui și a lui Kaimera era deja perfectă. Aștepta doar momentul potrivit pentru a fi împreună.
- Nu ai un cadou de ziua mea? a întrebat Akira.
- Ce vrei? Dar te rog, ceva ce e posibil, a spus Kaimera. Akira și-a lins ușor buzele.
- Vreau să dormi cu mine în seara asta și să mă săruți doar, a spus Akira zâmbind. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Lăcomia ta e mai mică decât mă așteptam, a răspuns Kaimera, făcându-i ochii lui Akira să se lumineze.
- Ah... Umm. Gemu Akira când vârful limbii fierbinți a lui Kaimera se încurcă pasional cu al lui, sugându-l dureros. După ce au ajuns la o înțelegere în birou, Akira îl duse pe Kaimera în dormitorul său. Și imediat ce ușa se închise, Kaimera și Akira se năpustiră unul asupra celuilalt, folosindu-și propriile forțe, fără alte arme în afară de propriile mâini. Înainte ca mâna puternică a Kaimera să-i apuce părul de la ceafă, Akira nu a avut timp să se eschiveze, deoarece era prea ocupat să evite cealaltă mână a lui Kaimera. Apoi, buzele fierbinți le întâlniră imediat pe cele ale lui Akira, în timp ce mâna lui Akira apucă de gulerul la îi Kaimera și îl trase să cadă pe futon cu mare forță. Kaimera se zbătu puțin, pentru a nu-și pune toată greutatea pe corpul lui Akira, dar acum corpul puternic al lui Kaimera îl încăleca pe Akira. Ambele mâini libere își strângeau reciproc corpurile la fel de violent. Yukata lui Akira fu ruptă.
Brusc..
- Ah! a strigat Akira când Kaimera l-a mușcat pe Akira de buză, provocându-i o durere usturătoare, dar asta nu l-a speriat deloc pe Akira, acesta fiind destul de încântat. Înainte ca piciorul lui Akira să poată împinge puternic abdomenul lui Kaimera, făcându-l pe Kaimera să se retragă ușor, Akira stătea întins pe spate pe futon, cu yukata și părul ciufulit, cu puțin sânge șiroindu-i de pe buze. Akira și-a lins colțul gurii, simțea miros de sânge și a zâmbit ușor.
- Încă la fel de fierbinte ca întotdeauna, a spus Akira.
- Altfel, nu te voi putea controla, i-a răspuns Kaimera. Mâna lui puternică l-a apucat pe Akira de glezna care îi apăsa stomacul și a ridicat-o ușor. Akira se uita, curios ce avea să facă Kaimera în continuare. Kaimera l-a sărutat pe Akira pe glezna albă, apoi l-a sărutat până la coapsă, înainte de a-l mușca puternic.
- Ahh... Akira și-a mușcat buza înainte să-l lovească pe Kaimera cu celălalt picior, până când celălalt a căzut puțin pentru că Kaimera a reușit să se ridice, știind ce avea de gând să facă Akira. Kaimera și-a lins buzele, simțea și el puțin sânge, era sângele lui Akira de la mușcătură. Nu era deloc supărat pe Akira pentru că îl lovise, era o expresie a iubirii sale pentru cei doi, era greu de înțeles pentru oricine. Akira s-a ridicat în șezut și a râs încet.
- Mă faci să vreau să mă eliberez, spuse Akira fără menajamente, mâna lui subțire vârându-se în chiloți și mângâindu-și penisul de dimensiuni medii. Ochii lui Kaimera străluceau puternic.
- O vei face singur? a întrebat Kaimera ridicând o sprânceană.
- Vrei să o faci tu? a întrebat Akira. Kaimera s-a îndreptat imediat spre Akira. L-a tras pe Akira în sus pentru a se așeze în poala lui puternică.
- Atunci trebuie să facem un schimb, a răspuns Kaimera. Înainte ca mâna lui să ajungă la cea a lui Akira, aducându-i propriul penis. Akira a apucat penisul lui Kaimera și l-a scos afară din pantaloni. Mâna lui Kimera a apucat și penisul lui Akira. Buzele lor s-au întâlnit din nou, mâinile fierbinți alunecând pe penisul celuilalt. Cei doi s-au sărutat la fel de violent ca mâinile care alunecau pe penisurile lor. Sunetele gâfâielilor lor puteau fi auzite în dormitorul Akirei înainte ca corpurile lor să aibă spasme și să se elibereze simultan.
- Mmm, a scos Kaimera un sunet din gât. Akira și-a mușcat buza și și-a îngropat fața în umărul lui Kaimera. Amândoi au gâfâit ușor.
- Haha, nu-i rău după luni întregi în care n-am făcut asta, a chicotit Akira încet. Kaimera a întins mâna după un șervețel și l-a șters pe Akira apoi pe el.
- Vorbești de parcă n-ai fi fost eliberat de mult timp, a spus Kaimera.
- Micul meu dragon lucrează des, dar eu tot te aștept pe tine, a spus Akira în timp ce i-a luat mâna lui Kaimera și i-a pus-o pe fese. Kaimera a zâmbit ușor. Se ajutaseră reciproc în felul acesta de mult timp, dar niciodată nu fusese mai intimi de atât.
- Ai răbdare, i-a răspuns Kaimera înainte să-l ridice pe Akira din poală și să se ocupe de tot.
- Sper că răbdarea mea să merite, a spus Akira zâmbind.
- Du-te și spală-te mai întâi. Îți schimb eu cearșafurile, a spus Kaimera, pentru că erau pătate cu lichidul lor de iubire.
- Doar o rundă? a întrebat Akira tachinându-l.
- Trebuie să-l antrenezi pe domnul Keith la scrimă de dimineață. Nu vrei să te faci de râs și să-l lași baltă, nu-i așa? a spus Kaimera. Știa că Akira nu l-ar lasă baltă atât de ușor din cauza unor astfel de lucruri. El doar glumea.
Mă privești de sus prea mult, hm... A mormăit Akira în sinea lui înainte să intre în baie să se spele. Kaimera i-a schimbat lenjeria de pat, apoi s-a dus la baia lui Akira și au făcut un duș împreună, dar nu au făcut nimic mai mult decât să se spele. După ce au terminat de făcut duș, Kaimera a îmbrăcat o yukata de mărimea lui, deoarece Akira i-o pregătea întotdeauna. Înainte ca cei doi să se întindă împreună pe futon.
- Cine este persoana care i-a dat drogurile acelei femei? l-a întrebat Akira pe Kaimera, știind că Kaimera probabil știa deja.
- E omul celui de-al doilea bunic al tău, a răspuns Kaimera.
- Nu e prea diferit de ce mă gândeam, spuse Akira nonșalant. Acum stătea întins pe o parte cu fața spre Kaimera, care stătea întins pe spate, dar Kaimera era cu fața spre Akira.
- Cadoul tău chiar mi-a plăcut, a spus Akira zâmbind. Nu voia nimic de la Kaimera, pentru că putea avea orice voia. De exemplu, Akira a fost încântat de cadoul pe care i l-a făcut prietenul său, știind că prietenul său i l-a oferit cu intenții bune, așa că l-a acceptat cu bucurie.
- Știu, a răspuns Kaimera.
- Of, chiar vreau să mă plimb prin casă doar în lenjerie intimă mâine, a spus Akira. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Vreau să-mi arăt urma mușcăturii pe care mi-ai lăsat-o pe coapsă. E o operă de artă corporală superbă, a spus Akira. Kaimera a chicotit încet în gât. Se aștepta deja ca Akira să spună ceva de genul ăsta.
- Urmele tale de dinți sunt pe coapsa mea. Ah, ce frumos, a spus Akira înainte să-și amintească ceva. S-a întors și a luat telefonul de pe noptieră, apoi s-a ridicat imediat în șezut a dat pătura la o parte și i-a întins telefonul lui Kaimera
- Ce vrei să fac? a întrebat Kaimera. Akira și-a deschis yukata pe care o purta și a zâmbit ușor.
- Fă o poză cu urmele de mușcături de pe coapsa mea. Fă una care să arate doar coapsele și una care să arate totul. O voi păstra, a spus Akira, pozând imediat pentru Kaimera. Kaimera s-a ridicat în șezut, a ridicat o mână să-și frece fața și a râs.
- Haha ești cu adevărat... nebun, a spus Kaimera. Cu toate acestea, a fost imediat de acord să-i facă o fotografie lui Akira, așa cum îi ceruse. După ce Akira a fost mulțumit au putut să se întindă din nou.
- Vreau să o setez ca imagine de fundal, a spus Akira în timp ce se întindea să se uita la fotografia pe care Kaimera tocmai i-o făcuse.
- Poți să dormi acum. Kaimera a luat telefonul lui Akira și l-a pus de o parte, apoi l-a îmbrățișat. Akira a rămas apoi nemișcat cu un zâmbet pe față.
Akira s-a trezit a doua zi dimineață și nu l-a văzut pe Kaimera. Dar nu s-a simțit supărat, pentru că ori de câte ori Kaimera se trezea, îl săruta pe Akira pe frunte în semn de rămas bun. Akira știa, dar a continuat să doarmă pentru că era normal. Akira s-a trezit să rezolve niște treburi personale și apoi s-a dus să-l întâlnească pe Keith, așa cum se convenise. Când a terminat de predat scrima, Akira a trebuit să facă un duș pentru a putea merge să ia micul dejun cu bunicul său la casa mare.
- Este și bunicul Rong? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce se îndreptau spre casa principală.
- Cred că a venit să văd dacă planul de ieri a funcționat, a spus Doya. Astăzi, Doya a venit să aibă grijă de Akira în locul lui Ken, care s-a dus să facă niște treburi pentru Akira.
- Heh heh, stai și vezi expresiile acelor oameni, a spus Akira în glumă. Când au ajuns în sufragerie, oamenii bunicului i-au deschis ușa lui Akira să intre. Și când Akira a intrat, a trebuit să zâmbească când a văzut expresia fericită a bunicului Rong, care a dispărut pentru o clipă. Înainte ca Akira să arunce o privire la unul dintre adepții bunicului Rong, care fusese cel care îi daduse medicamentul tinerei servitoare, deoarece Kaimera îi trimisese o poză lui Akira printr-un mesaj, spunându-i cine era.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei, iar Akira s-a așezat.
- Bunicule, nu te simți bine? Pari palid, a întrebat Akira tachinându-l pe Rong.
- Cine are o față palidă? Sunt bine, a răspuns bunicul Akirei cu o voce posomorâtă, dar în sinea lui era furios că planul nu reușise. Bunicul lui Akira a pus-o pe servitoare să aducă mâncare și să o servească.
- Sunt toți prietenii tăi aici? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, se odihnesc la mine acasă acum, a răspuns Akira pe un ton normal. În legătură cu ce s-a întâmplat ieri la el acasă, Akira și-a pus oamenii să țină vestea secretă față de bunicul său.
- Clanul Kashima nu poate veni în seara asta, a spus bunicul Akirei. Akira a râs încet.
- Sincer, n-ar trebui să fie familia aceea aici? Toată lumea știe că nu se înțeleg cu familia noastră, dar există cineva care vrea să-i invite fără niciun motiv, i-a spus Akira sarcastic celui de-al doilea bunic al său, știind că persoana care voia să-i invite era bunicul Rong.
- Nu poți spune asta. E adevărat că cele două familii nu se înțeleg, dar nu pot pur și simplu să discute și să pună capăt ostilității? a replicat imediat bunicul Rong.
- Să pună capăt ostilității, nu-i așa? Haha, e ridicol. Dacă s-a putut face, de ce nu s-a făcut în timpul generației bunicului meu? Ce speranță aveți pentru generația mea? Auzind cuvintele lui Akira, toată lumea a tăcut.
- Cred că ar trebui să mâncăm. Am multe lucruri de făcut. Akira l-a întrerupt și s-a așezat să mănânce în liniște. Dar Akira nu a mâncat până s-a săturat, pentru că avea altceva de făcut. După ce a luat micul dejun cu bunicul său, Akira a trebuit să meargă în camera unde era păstrată cenușa strămoșilor pentru a efectua ceremonia de aducere a omagiilor. De fapt, bunicul lui Akira voia ca acesta să meargă să facă merite la templul familiei, dar Akira a spus că va merge singur într-o altă zi. Bunicul său nu l-a cicălit. După ce le-a adus omagii strămoșilor, Akira a cerut permisiunea să se întoarcă acasă.
- Ar trebui să te odihnești. Bunicul se va ocupa de treabă în locul tău. Întoarce-te la prietenii tăi ne vedem mai târziu în seara asta, a spus bunicul Akirei. Akira și-a plecat ușor capul înainte de a se întoarce spre casa lui.
- Ai pregătit ceva pentru mine? l-a întrebat Akira pe Doya.
- Menajera a pregătit-o deja, a răspuns Doya. Akira s-a dus direct în camera unde era păstrată cenușa mamei sale, pe care nu o pusese cu strămoșii săi în casa principală. Meniul de mâncare pentru ofrande și mâncarea pentru mătușa sa au fost așezate pe o măsuță. Akira a intrat să-și prezinte omagiile, apoi s-a așezat să mănânce mâncarea care fusese pregătită pentru el. Acesta a fost motivul pentru care nu a mâncat pe săturate în casa principală.
- Am 38 de ani acum, mamă. Timpul zboară cu adevărat, a spus Akira în timp ce mânca și vorbea pe un ton calm. Se uita la fotografia mamei sale cu dor, chiar dacă trecuseră peste 27 de ani de când mama lui murise. În fiecare zi, de ziua lui, Akira stătea și mânca așa cu fotografia și cenușa mamei sale. Îi spunea mamei sale povești, chiar dacă vorbea singur. În cameră, era doar Akira. Când s-a săturat, s-a dus din nou să vorbească despre muncă cu Ken și Doya. Apoi, Akira s-a întors să se întâlnească cu prietenii săi după-amiaza și a aflat că Keith, Danil și Tharn ieșiseră la cumpărături și întâlniseră oameni din familia Akirei.
- Ce, ați cunoscut pe cineva din familia mea? a întrebat Akira.
- Da, numele surorii mai mari este Tomoko, iar numele fratelui mai mic este similar cu al tău, Akio, a spus Keith, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă. Cei trei prieteni ai lui s-au întors să se uite ușor la Akira, făcându-l pe Keith să înțeleagă că toată lumea trebuie să-i cunoască pe acești doi oameni.
- Ți-au făcut ceva? a întrebat Akira pe un ton serios, spre deosebire de tonul lui obișnuit.
- Ce pot să fac? Am rămas fără cuvinte după ce am fost confruntați cu talentul oral al lui Danil și Than, a spus Keith râzând. Danil și Tharn au stat acolo zâmbind.
- Puteai pur și simplu să-i omori, a spus Akira, făcându-i pe Danil și Tharn să se oprească.
- Asta înseamnă că nu vă înțelegeți, a spus Keith. Akira a izbucnit în râs.
- Sunt doar oameni care vor să mă înlocuiască, dar nu sunt pricepuți. Dacă ăștia doi nu vorbesc bine în seara asta, vă las să vă folosiți talentul oral în avantajul vostru, a spus Akira zâmbind. De fapt, nu i-a văzut deloc pe acei oameni că fiind din familie.
După ce au stat de vorbă o vreme, a venit timpul să meargă fiecare pe drumul lui, să facă duș și să se pregătească pentru a merge la casa principală, unde vor participa la petrecerea de ziua lui Akira. Akira a trebuit să poarte un kimono elegant, cu stemele familiei prinse în cinci locuri, pentru a-i indica statutul. Akira stătea și se uita la oglinda în care se reflecta acum, cu o expresie batjocoritoare.
- O familie josnică, dar este incontestabil că am linia de sânge a acestei familii. Atunci voi folosi numele familiei pentru puterea mea, își spuse Akira. Dacă ar fi putut să-și aleagă nașterea, ar fi preferat să se nască într-o familie normală și caldă. Chiar dacă bunicul său a fost bun cu el, dacă el ar fi fost o persoană inutilă precum tatăl său, bunicului său nu i-ar fi păsat. El a trebuia să îndure multe lucruri conform așteptărilor bunicului său. Akira a ieșit din cameră și l-a văzut pe Kaimera stând acolo. Cealaltă persoană s-a uitat calm la Akira înainte de a ridica mâna pentru a-l ajuta să aranjeze kimono-ul și să de-a jos puțin praful.
- Ești cea mai talentată și mai fericită persoană, a spus Kaimera cu o voce calmă.
- Din cauza ta sunt fericit, a răspuns Akira. Kaimera a zâmbit ușor.
- Atunci nu lăsa pe nimeni să-ți strice fericirea. Îți voi purta de grijă, a spus Kaimera. Era clar că Kaimera nu avea să meargă la casa principală pentru că avea să urmărească totul de pe ecranul computerului.
- Bine, a spus Akira zâmbind înainte să se ducă să li se alăture prietenilor săi.
Când toată lumea a fost gata, Akira i-a condus spre ușa mare care lega casa principală de casa lui Akira. În acel moment, expresia și ochii lui Akira nu aveau nici cea mai mică urmă de jucăușenie sau nervozitate. Aura care o emana era destul de rece. Toată lumea a mers de-a lungul coridorului decorat cu lumini frumoase până au ajuns în sala de banchete. Ușa glisantă din lemn a fost împinsă și deschisă. Sunetele conversațiilor din cameră erau încă puternice. Când Akira a intrat, zgomotul s-a potolit imediat.
- Akira e aici. Ăă, bine ați venit tuturor, a spus bunicul lui Akira. Prietenii lui Akira și-au plecat ușor capetele pentru a-l saluta pe bunicul său.
- Stați aici, le-a spus Akira prietenilor săi. Locurile erau pe perne pe podea, iar în fața pernelor era aranjată o masă japoneză cu mâncare. Akira stătea în stânga bunicului său, un loc în mijlocul unei laturi a camerei, iar mesele erau aranjate în jurul camerei pentru oamenii care veneau la petrecere. Grupul lui Roman stătea lângă masă lui Akira. Mulți oameni din sala de banchet priveau cu interes grupul de prieteni al lui Akira. Mulți îi cunoșteau foarte bine pe cei trei prieteni apropiați ai lui Akira și știau cât de influenți erau cu toții. Acesta era un alt motiv pentru care unii oameni îl invidiau pe Akira, care era prieten cu aceste trei persoane.
- Nu ai de gând să-i prezinți mie și bunicului tău pe prietenii tăi? a spus tatăl Akirei, care stătea de cealaltă parte a bunicului său, cu o voce răgușită.
- Îi cunoști deja, nu-i așa? a întrebat Akira calm.
- Dar unii sunt nou veniți, nu ști asta, a strigat tatăl Akirei.
- Calmează-te, spuse bunicul Akirei cu o voce calmă, privind rece la fiul său.
- Bunicul probabil îi cunoaște deja pe Roman, Ivan, Ares și Danil. Nu cred că trebuie să-i prezint prea mult. Cât despre aceștia doi, el este iubitul lui Roman, Keith, și iubitul lui Ares, Tharn, a introdus Akira. Chiar dacă Tharn a vrut să obiecteze, nu a spus nimic să îl întrerupă pe Akira. Mulți oameni care au auzit asta s-au întors să șoptească și să se uite cu dispreț la grupul de prieteni ai lui Akira, dar nu au îndrăznit să spună nimic chiar acum.
- A, așa e? Încântat de cunoștință. Vocea bunicului răsună, privindu-i pe Keith și Tharn cu curiozitate, dar nu cu dispreț. Tatăl Akirei, însă, se uită la ei cu o oarecare dezaprobare, dar nu spuse nimic.
- Putem începe să mâncăm? a întrebat Akira cu o voce calmă. Voia să termine treaba asta repede. Era prea leneș ca să se arate curajos în fața celor din afară.
- Încă nu. Mama ta și frații tăi nu au sosit încă toți, a spus tatăl Akirei cu o voce severă.
- Din câte îmi amintesc, mama a murit acum mult timp, a spus Akira pe un ton rece.
- Akira! Tatăl Akirei era cât pe ce să țipe la fiul său, dar bunicul lui Akira a ridicat o mână ca să-l oprească.
- Casa fratelui cel mare are întotdeauna ceva de oferit pentru distracție, a răsunat vocea bunicului Rong în timp ce intra în sala de banchete alături de copiii și nepoții săi.
- Probabil nu e la fel de distractiv ca cea a bunicului Rong. Am auzit că au venit niște creditori la tine acasă, a spus Akira sarcastic, făcându-i pe toți cei din familia lui Rong să-și piardă reputația.
- A fost doar o mică neînțelegere, a spus repede bunicul Rong. În acel moment, nu era vorba doar de familia lor, ci și de alte familii care erau foarte apropiate.
- A, așa e? Akira se prefăcu că vorbește mai încet.
- Te invidiez, Akira. Cineva a organizat evenimentul pentru tine fără ca tu să trebuiască să faci nimic. Chiar și bunicul meu a trebuit să ajute la pregătiri, în timp ce tu trăiești o viață lipsită de griji, a spus Riku, vărul său.
- Gelos, nu-i așa? Ei bine, nu fi trist că nimănui nu-i pasă de tine la fel de mult ca de mine, a răspuns Akira, făcându-l pe Riku să se înfierbânte la față la replica lui Akira.
- Bunicul Rong trebuie să înțeleagă importanța nepotului său. Dacă încerci doar să-mi faci pe plac, nu vei face decât să-i faci pe ceilalți nepoți ai tăi să se simtă răniți, a spus Akira sarcastic, cu un zâmbet slab, ca și cum doar ar fi glumit. Dar cuvintele lui Akira l-au înjunghiat pe bunicul Rong direct în inimă. Vărul lui Akira a înțeles bine sensul cuvintelor lui Akira. Știa că Akira îi spunea că încerca să-i facă pe plac lui Akira dintr-un motiv ascuns.
- Bine, bine, puteți să vă așezați, i-a spus bunicul Akirei fratelui său mai mic. Pentru a evita ca situația să fie și mai stânjenitoare, familia celui de-al doilea bunic a fost de acord să se așeze la locurile lor. Până când cineva a informat că mama vitregă a lui Akira și cei 3 copii ai ei sosiseră la eveniment, chiar dacă stătuseră în casa principală de când intraseră.
- Îmi pare rău, Akira. Am întârziat puțin. Tocmai pregăteam un cadou pentru tine, a spus Sae, mama vitregă a Akirei și soția tatălui său .
- Nu e nevoie, a răspuns Akira calm. Sae și-a strâns buzele și s-a uitat nemulțumită la Akira preț de o clipă, apoi și-a revenit la expresia ei obișnuită.
- Mama ți-a pregătit un cadou. Poți, te rog, să vorbești politicos? a strigat Tomoko, fiica mijlocie a lui Sae.
- Hei, voi... a spus Akio, fiul cel mic al lui Sae, întorcându-se să-i vadă pe Keith, Daniel și Tharn.
- Hei, băieți! De ce sunteți aici? Cine v-a invitat? a strigat Tomoko brusc când a văzut persoanele cu care se certase mai devreme în acea zi.
- Eu, sărbătoritul, i-am invitat aici. Care e problema ta? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Tomoko, Akio, te rog să te așezi. Ai puțină considerație față de bunicul tău. Akita, fiul cel mare al lui Sae, a luat cuvântul. S-a uitat la Akira cu o oarecare nemulțumire, dar și-a păstrat calmul. Acum, mama lui vitregă și ceilalți trei copii erau deja așezați. Când au văzut că sosise și ei, bunicul lui Akira a rugat pe cineva să le servească mâncare și băutura. Liderii celorlalte familii s-au salutat și au vorbit între ei, unii vorbind despre muncă. Akira a stat liniștit, privindu-i pe toți. A ignorat privirile familiei celui de-al doilea bunic al său și ale noii familii a tatălui său.
După masă, bunicul lui Akira a chemat oameni să vină să-i ofere binecuvântări și cadouri. Nu a venit doar familia; la eveniment au venit și alte familii apropiate familiei lui Akira.
Capitolul 7
- La mulți ani, Akira! Vocea îi aparținea Binei, nepoata lui Akira din familia Kiboru. Ea i-a înmânat lui Akira o cutie cadou și i-a zâmbit dulce. Akira a aruncat o privire spre cutia cadou din mâna tinerei femei.
- Bina știe că lui Akira-nii îi place să poarte kimonouri, așa că i-a brodat un model pe un kimono drept cadou. Sper să-ți placă, a spus fata zâmbind. Akira a întins mâna să accepte cadoul și apoi i l-a dat lui Ken, care aștepta în spatele lui.
- Bina a brodat totul singură, Akira, a spus tatăl fetei, sprijinindu-și fiica. Fata a zâmbit timid.
- Bina este cu adevărat talentată, a lăudat bunicul Akirei cu un zâmbet. Akira a râs în sinea lui. Putea înțelege perfect cuvintele bunicului său; își dorea cu adevărat ca el să se căsătorească cu Bina, de unde și laudele de susținere. Akira s-a uitat apoi la fiul iubit al tatălui său, Akita, care îl privea cu resentiment, știind foarte bine că Akita era îndrăgostit de Bina.
- Mulțumesc, spuse Akira calm. Tânăra zâmbi timid înainte de a se da înapoi, permițându-le celorlalți să-l felicite pe Akira.
Akira s-a uitat la cadourile pe care i le dăduseră alții cu o expresie neutră, fără a arăta nici bucurie, nici nemulțumire. Le-a mulțumit politicos, până când a primit un cadou de la mama lui vitregă.
- Mamă... ăăă... mătușa a comandat un cadou pentru Akira. Încearcă să-l deschizi, mama vitregă a Akirei era pe punctul de a se auto-numi „mamă”, dar Akira s-a uitat urât la ea, așa că a schimbat numele în „mătușă”. Akira a acceptat cadoul fără să spună nimic. La deschidere, a văzut un ceas de lux. Akira a zâmbit ușor și l-a aruncat neglijent în grămada de alte cadouri.
- Akira! Tatăl Akirei i-a strigat numele fiului său cu severitate.
- Îmi pare rău, Roman a licitat deja pentru acest ceas cadou de ziua mea. Îl port, i-a arătat Akira tatălui său ceasul ascuns sub mânecă.
- Știi că costă 2 milioane de dolari? se lăudă Akira cu ceasul, zâmbind.
- Ceasul pe care l-a cumpărat soția tatălui meu probabil nici nu se compară, a adăugat Akira, făcându-i pe mulți să-l privească cu invidie și uimire față de bogăția lui Roman.
- Ești prieten cu Akira, Keith, și nu mi-ai spus! a spus Akio, încercând să schimbe subiectul, pentru că a văzut cum fața mamei sale pălește.
- De ce ți-aș spune? Nici măcar nu ne cunoaștem. Nici măcar nu știu cine ești, a răspuns Keith calm, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut.
- Akio, îi cunoști și pe prietenii lui Akira? Tatăl lui Akira se întoarse către fiul său cel mic, vocea lui îmblânzindu-se considerabil în comparație cu momentul în care îi vorbise lui Akira.
- Da... ei bine... Akio încerca să găsească un răspuns pentru tatăl său.
- Am dat peste Tomoko și Akio la un magazin de jucării sexuale, a intervenit Danil, stârnind agitație printre toți cei din sala de banchete. Chiar dacă magazinele pentru adulți erau legale în Japonia, membrii familiilor înstărite preferau să-și păstreze vizitele private. Părinții lui Akio s-au întors imediat să se uite la fiul și fiica lor.
- Nu... nu e asta, mamă. Eu și fratele meu am intrat acolo din greșeală, a explicat Tomoko repede.
- Da, așa este. Am intrat din greșeală. Voiam să cumpăr niște manga, așa că am invitat-o pe Tomoko să vină cu mine, dar nu mi-am dat seama că intraserăm în magazinul greșit, a spus Akio, încercând să găsească scuze.
- Am intrat din greșeală, dar voi ați intrat intenționat să cumpărați acele lucruri. Ce ați luat? Ne puteți spune! Tomoko a dat imediat vina pe grupul lui Keith, fără să știe că membrii grupului lui Keith nu erau genul care să se rușineze de astfel de lucruri.
- Uau, am luat o grămadă de lucruri. Le-am cumpărat ca să le folosesc cu oamenii mei, a spus Danil, apoi a îmbrățișat imediat brațul lui Ivan și și-a sprijinit capul pe umărul lui puternic, făcându-i cu ochiul lui Tomoko, știind că Tomoko era interesată de Ivan.
- Nu sunt Ivan și Danil frați? a întrebat Akita, nedumerit, pentru că îi mai întâlnise pe amândoi și știa că sunt frați. Cuvintele lui Akita au surprins mulți oameni.
- Ei bine, nu suntem frați adevărați, de aceea putem face sex, a spus Danil fără menajamente, făcându-le pe femeile prezente la eveniment să roșească la cuvintele lui, întrucât toată lumea înțelegea engleza.
- Ocupă-te de treaba ta nu te baga în treburile lor private, a întrerupt bunicul Akirei.
- E în regulă, bunicule. Ne place când oamenii sunt curioși în legătură cu treburile noastre, a spus Danil cu un zâmbet dulce și ochi inocenți, făcându-i pe Keith și Tharn să chicotească încet. Bunicul Akirei nu s-a putut abține să nu zâmbească, făcându-l pe Keith să realizeze că bunicul Akirei îl îndrăgea destul de mult pe Danil.
- Ah, acum că toată lumea și-a dat darurile, e rândul lui Akira să-și testeze abilitățile pentru ca toată lumea să le vadă, i-a întrerupt bunicul, așa cum era obiceiul lor. Oricine dorea să facă asta îl putea provoca pe Akira. Akira nu a obiectat când cineva dintr-o familie prietenoasă a cerut să-i testeze abilitățile, cunoscându-l bine pe cealaltă persoană. Ușa, care acționa ca un perete, s-a deschis glisând spre cealaltă parte, dezvăluind o mică zonă de antrenament. Oamenii bunicului pregătiseră săbii de lemn pentru a preveni rănile grave. Akira a luat o sabie de lemn și s-a oprit în centrul zonei.
- Vă rog să fiți blând cu mine, domnule Akira, a spus tânărul care voia să-și testeze abilitățile împotriva lui Akira.
- Sigur, a spus Akira zâmbind înainte ca cei doi să înceapă să se lupte. Totuși, lui Akira i-a luat ceva timp să-i smulgă sabia de lemn din mâna adversarului său, ceea ce a dus la înfrângere. Învinsul, însă, nu a dat niciun semn de resentiment.
- Te-ai îmbunătățit față de ultima dată, a spus Akira, complimentându-l pe celălalt, ceea ce l-a făcut să zâmbească imediat.
- Mulțumesc. Mă voi antrena mai mult, spuse tânărul, pentru că îl admira pe Akira ca model în arta sabiei.
- Mai vrea cineva să-și testeze abilitățile împotriva mea? a întrebat Akira calm după ce prima persoană s-a întors la locul ei.
- Eu, a răsunat vocea Akitei. Akira a rânjit imediat când a auzit asta. Akita voia să-i arate lui Bina abilitățile sale, deoarece era destul de priceput la folosirea ochilor, sperând că acest lucru i-ar putea stârni interesul.
- Hai învinge-l, Akita! i-a șoptit Tomoko fratelui ei mai mare, pentru că era extrem de enervată pe Akira.
- Nu te răni, i-a spus tatăl lui Akira fiului său iubit cu îngrijorare. Akita s-a întors și i-a zâmbit lui Akira, intenționând să-și bată joc de el.
- Nu-ți face griji pentru mine, tată, a spus Akita, încercând să-l provoace pe Akira, dar Akira a chicotit în sinea lui. Prietenii lui stăteau și se uitau la distracție.
- Chiar vrei să-ți folosești ochii? a întrebat Akira, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă.
- Nu, e doar de distracție, a răspuns Akita, pentru că în adâncul sufletului se temea că Akira l-ar putea tăia din greșeală și i-ar putea curge sânge.
- Heh heh, bine, a spus Akira. Mulți oameni se uitau să vadă cine era mai priceput, deoarece amândoi erau fii ai lui Jundo, cu excepția faptului că Akita era un copil nelegitim care a preluat recent numele de familie Toshimoi, după moartea mamei lui Akira.
Amândoi bărbații au ridicat săbiile de lemn pe care oamenii bunicului Rong le pregătiseră când pregătiseră terenul de duel. Nu erau aceleași săbii pe care le folosise Akira înainte. Akira a luat sabia de lemn, cu un rânjet pe buze. A simțit fragilitatea sabiei în mâna sa și nu a fost greu de ghicit că bunicul său Rong îl ajuta pe Akita să-l învingă. Pentru că, dacă Akira câștiga, celelalte familii ar începe să se gândească cine ar trebui să fie următorul lider al familiei.
- Începeți, a spus bunicul lui Akira, văzând că amândoi erau gata de luptă. Akita s-a repezit primul înainte, știind că sabia lui Akira nu era la fel de puternică ca sabia de lemn din mâna lui. Dar în loc să-și folosească sabia de lemn pentru a pară atacul lui Akita, Akira s-a eschivat ușor, făcându-l pe Akita să-și piardă ușor echilibrul în timp ce se repezea înainte în încercarea de a-i rupe sabia.
Puf!
Akira a lovit sabia lui Akita de sabia lui, făcându-i pe toți să amuțească pentru o clipă. Akita însuși a fost luat prin surprindere, neașteptându-se ca Akira să folosească o sabie de lemn împotriva lui. Danil și Tharn au scos apoi un chicotit ușor, dar, deși era liniștite, se auzea totuși. Fața lui Akita s-a înroșit de jenă. Ceilalți, recăpătându-și calmul, și-au dres glasul pentru a-și înăbuși râsul, cu excepția familiei tatălui vitreg al lui Akira și a familiei tatălui său, care păreau complet tulburați.
- Akira, ce naiba faci? De ce nu te-ai opus? a strigat Akita, încercând să-și ascundă jena.
- Încerc să lupt în funcție de nivelul de îndemânare al adversarului meu, a replicat Akira, sugerând că abilitățile lui Akita erau ca cele ale unui copil, motiv pentru care Akira se lupta așa.
- Tu! Akita a scrâșnit din dinți înainte să-l atace pe Akira mai repede și mai tare. Dar Akira s-a eschivat cu abilitate și de fiecare dată și-a folosit sabia de lemn pentru a-l lovi pe Akita în fese sau în picioare. Akita, însă, nu a reușit să-l atingă cu sabia.
- Akira, nu poți lupta ca cineva care ar trebui să fie viitorul lider al familiei? Să-ți fie puțină rușine! a strigat tatăl lui Akira, încercând să-și apere fiul preferat.
- Hmm, așa e. Ce jenant, repetă Akira cuvintele tatălui său, aruncând o privire spre Akita, ca și cum ar fi vrut să insinueze subtil că Akita era cel care ar trebui să fie mai jenat.
- Bine, atunci hai să fim serioși. După ce i-am distrat pe toți atât de mult timp, e timpul să fim serioși, a spus Akira cu un zâmbet sinistru înainte de a-și folosi genunchiul pentru a rupe sabia de lemn din mâna sa în două. Deoarece o sabie lungă de lemn s-ar îndoi mai mult atunci când se aplică forța, făcând-o să se rupă ușor, Akira a ales să o rupă el însuși pentru a reduce îndoirea bucății mai scurte de lemn.
- De ce ai rupt sabia? a întrebat Akita imediat.
- Eram doar curios să încerc să mă lupt cu o sabie scurtă, în caz că cineva se află într-o situație cu săbii scurte, ca să știe cum să lupte, a răspuns Akira înainte să se arunce asupra lui Akita. Trecerea de la o sabie lungă la un scurtă s-a transformat într-o luptă corp la corp. Akira a lovit ambele bețe cu o viteză și o ferocitate incredibile, fără să-i lase lui Akita nicio șansă de a se eschiva sau de a se apăra. Fiecare lovitură a nimerit asupra lui Akita.
Bufnitură... Poc
- Au! Ah...au! Strigătele lui Akita se amestecau cu sunetele bățului care îi lovea corpul, lăsându-l învinețit peste tot.
- Termină! E doar o luptă jucăușă. De ce o iei atât de în serios? Tatăl Akirei interveni rapid, ridicându-se să-l oprească. Dacă ar fi lăsat să continue, fiul său preferat ar fi fost și mai umilit.
- Akira, încetează, a spus bunicul lui Akira, vorbind din respect pentru numele de familie mai degrabă decât pentru cel al fiului său, dar și pentru că nu voia ca nimeni să răspândească zvonuri că frații nu se înțeleg, chiar dacă era adevărat.
- Bine, a răspuns Akira, înainte de a arunca cele două bucăți de lemn spre oamenii bunicului său, care îi aduseseră săbiile de lemn.
- Trebuie să îmi amintesc să fac o cerere de fonduri pentru a cumpăra lemn de esență tare pentru fabricarea de săbii de antrenament, lemnul din care au fost făcute unele săbii este puțin fragil. Cred că va trebui să investighez dacă a existat vreo delapidare a fondurilor folosite pentru achiziționarea lemnului. Cuvintele Akirei au insuflat frică în familia Rong și în cei care deturnaseră în secret banii.
- Sabia pe care ai primit-o pare cam veche, a remarcat repede bunicul Rong. Akira a chicotit ușor, dar nu a mai spus nimic. Bunicul său i-a invitat apoi pe toți să continue să bea până când a venit momentul să se despartă. Akira s-a întors la el acasă cu prietenii săi și au continuat să bea în sufragerie.
- Akira, ești atât de tare! Tharn i-a făcut semn lui Akira cu degetul mare în sus. Akira stătea cu brațele încrucișate și capul sus, arătând mândru.
- Oamenii ăia mediocri nu se pot compara cu mine, a spus Akira zâmbind, contrastând puternic cu atitudinea lui în fața tuturor celor de la petrecerea de la casa principală.
- Dacă nu mi-ar fi teamă de bunicul tău, i-aș da o palmă peste față lui Tamoko, a spus Danil iritat, pentru că fata se tot holba la Ivan. Toată lumea a stat puțin de vorbă înainte de a se despărți pentru a se odihni, deoarece urmau să se despartă a doua zi seara. Ivan îl va duce pe Danil înapoi în Rusia, Ares va mai rămâne cu Tharn încă două zile înainte de a se întoarce în Thailanda, iar Roman îl va duce pe Keith să-i vadă părinții în America.
Garrik
Akira a intrat în dormitorul lui și a zâmbit când l-a văzut pe Kaimera stând înăuntru.
- O, nu, mă dor mâinile atât de tare, genunchii mă dor și ei, a gemut Akira. Akira s-a așezat imediat în poala lui și l-a cuprins pe Kaimera cu brațele. Kaimera i-a răspuns îmbrățișând și el talia lui Akira.
- Cine te-a spus să rupi sabia de lemn cu genunchiul? a replicat Kaimera, pentru că se uitase prin camera de supraveghere tot timpul.
- Mi-era teamă că s-ar putea rupe și atunci am rupt-o eu. Dacă s-ar fi rupt în timpul luptei ar fi atât de jenat, a răspuns Akira. Kaimera a schițat un zâmbet ușor.
- Trebuie să mă întorc mâine, a spus Kaimera, mângâindu-l pe Akira pe spate cu mâna lui puternică. Akira și-a sprijinit capul de umărul puternic al lui Kaimera.
- Nu vreau să pleci, a spus Akira, ghemuindu-și capul pe umărul lui Kaimera.
- Am de lucru. Acum trebuie să-i ajut pe Travis și Nathan cu munca, a spus Kaimera.
- Roman, are o problemă? a întrebat Akira, faptul că Roman îl desemnase pe Kaimera să ajute cu munca pe partea legală însemna că trebuie să fi apărut un fel de problemă.
- Nathan, a răspuns Kaimera, fără a da mai multe detalii.
- Hmm, mi-am dat seama că trebuie să fie el. Dar știi ce se spune, nu poți controla sentimentele oamenilor. La fel ca mine și ca tine, a spus Akira, aducând în discuție propria situație. Cât despre Nathan, nu avea de gând să se implice, știind că prietenul lui se poate descurca.
- Omul bunicului tău este acum în camera rece, așteptând să te ocupi de el, a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Până acum, bunul meu bunic Rong probabil se întreabă unde au dispărut omul lui. Ei bine, i-l voi trimite eu înapoi, a spus Akira cu o voce calmă, dar sub ce formă îl va trimite înapoi, Akira avea să decidă mai târziu.
- Ar trebui să te odihnești. Am venit doar să-mi iau rămas bun, a spus Kaimera.
- Poți să mai dormi cu mine o noapte? Pleci mâine oricum. Doar îmbrățișează-te cu mine, a spus Akira cu o voce imploratoare, în contrast puternic cu tonul său din fața celorlalți.
- Da, a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească satisfăcut. Apoi s-a dus să facă un duș și să se schimbe pentru a se putea cuibări cu Kaimera.
- Vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă vedeți, le-a spus Akira lui Roman și Ivan, în timp ce aceștia se pregăteau să se îndrepte spre aeroport. Ares și Tharn urmau să mai stea două zile.
- E în regulă. Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. Sau dacă vrei să vii să ne vizitezi oricând, contactează-mă, i-a spus Roman lui Akira.
- Mulțumesc pentru sabie, spuse Keith zâmbind, pentru că Akira îl dusese să aleagă din colecția lui de săbii, iar Keith găsise una care îi plăcea.
- Ne vedem data viitoare. Atunci o să mai exersăm puțin, a spus Akira. Keith a zâmbit în semn de răspuns, înainte ca Keith, Danil și Tharn să-și ia rămas bun. Akira s-a uitat la Kaimera și i-a zâmbit. Kaimera s-a înclinat în fața lui Akira înainte de a se urca într-o mașină și de a se îndrepta spre aeroport cu Roman.
Crak
Sunetul făcut de ușa altei camere reci care se deschidea l-a speriat pe bărbatul ținut captiv. Pe fața lui s-a citit imediat panică, pentru că atunci când și-a recăpătat cunoștința după ce fusese lovit, s-a trezit în această cameră rece.
- Domnule Akira, dumneavoastră... de ce m-ați răpit? Dacă domnul Norito află, va fi foarte nemulțumit, a spus bărbatul din fața lui, referindu-se la al doilea bunicul al lui Akira.
- Crezi că-mi pasă de stăpânul tău? a întrebat Akira calm. După ce i-a condus pe toți, s-a apucat direct de problemă, ca să-și elibereze frustrarea de a fi din nou despărțit de Kaimera.
- Dar m-ai răpit. Nici măcar nu știu cu ce am greșit, a replicat cealaltă persoană, palidă la față.
- Oh, chiar nu știi ce ai greșit? a întrebat Akira pe un ton sarcastic, îndreptându-se încet spre cealaltă persoană înainte de a întinde mâna pentru a primi ceva de la Ken. Ken i-a întins apoi lui Akira o pungă de plastic transparentă care conținea o pudră alb-crem. Bărbatul a tremurat la vederea pungii.
- Îți amintești de medicamentul ăsta, nu-i așa? a spus Akira.
- Nu trebuie să negi sau să găsești scuze, pentru că nu vreau să ascult. Sunt aici să judec, asta e tot, le-a strigat Akira oamenilor săi după ce a terminat de vorbit cu cealaltă parte. Doya, știind ce voia Akira, s-a dus direct să-i imobilizeze brațele celuilalt bărbat la spate. Apoi, Ken l-a forțat pe celălalt bărbat să deschidă gura, iar Akira i-a turnat imediat drogul din mâna lui în gură, făcându-i ochii să se mărească îngrozit, Ken a forțat-o pe cealaltă persoană să înghită apa, cât și medicamentul, apoi l-a eliberat.
- Uhu, Uhu, a încercat bărbatul să-și provoace voma băgându-și degetele în gât.
- Nu poți să-mi faci asta, a spus cealaltă persoană cu o voce înspăimântată.
- Deci tu crezi că poți să-mi faci asta? a replicat Akira, înainte să izbucnească în râs.
- Bine, lasă otrava să acționeze. Spune-mi când și-a făcut efectul. Cât despre femeia aceea, în trei zile, dă-i medicament numit Ariel, apoi elibereaz-o, a spus Akira calm. Medicamentul Ariel menționat de Akira era un medicament inventat de grupul lor, care i-ar fi făcut incapabili să vorbească dacă nu primeau un antidot.
- Da, a răspuns Ken.
- Contactează-l pe Taiga din partea mea. Spune-i că voi merge să-l văd în seara asta, a ordonat Akira. Ken și-a plecat imediat capul în semn de aprobare înainte ca Akira să părăsească camera rece pentru a-și continua munca.
🐅...🐅...
- Unde naiba a dispărut Ato? Nu l-a văzut nimeni? a strigat Norito, al doilea bunic al lui Akira, la începutul serii, în timp ce își cauta subordonatul, pe care de obicei îl chema, dar nu-l găsea nicăieri.
- A fost și el aseară la petrecerea de la casa bunicului, a spus Riku, nepotul lui Norito.
- Așa este. Și s-a întors cu noi aseară? s-a întors bunicul Rong să-l întrebe pe un alt subordonat care stătea lângă el.
- Nu sunt sigur. Când Akita s-a luptat cu Akira, l-am văzut stând în grădină, a spus subordonatul bunicului Rong.
- Unde naiba a dispărut? spuse Rong iritat, având o întrebare de adresat celeilalte persoane.
- Sau... oare au fost capturați de Akira? a întrebat Riku.
- Atunci de ce l-ar răpi Akira pe Ato? a întrebat Rong, înainte de a se opri o clipă.
- Sau ar putea fi din cauza drogurilor? a spus Rong, dându-și seama că planul său de a-l droga pe Akira eșuase.
- Cred... Riku era pe punctul de a spune ceva, dar o bătaie în ușă l-a întrerupt. Rong le-a dat voie să intre, iar Riku l-a văzut pe subordonatul său cărând o cutie. Nu era nici prea mare, nici prea mică, cam de mărimea unei lăzi cu 12 sticle de bere.
- Ce-i asta? a întrebat Rong.
- Cineva a livrat un pachet. Este adresat dumneavoastră, domnule, a spus subordonatul bunicului Rong, înainte de a pune pachetul pe masă.
- Cine l-a trimis? a întrebat Rong, simțindu-se suspicios, pentru că nimeni nu-l contactase în legătură cu trimiterea vreunui lucru.
- Nu a fost semnat, a răspuns subordonatul. Rong s-a uitat la cutie cu neîncredere.
- Deschide-o, ordonă Rong. Unul dintre subordonații săi se apropie, despachetă cutia și simți imediat mirosul metalic de sânge. Uitându-se înăuntru, văzură o pânză roșie care înfășura ceva, legată cu o panglică roșie în partea de sus.
- Există un pachet înfășurat în pânză și legat cu o fundă, a spus subordonatul bunicului Rong.
- Desfă-l, spuse Rong iritat. Același subordonat a continuat apoi să desfacă panglica de pânză.
- Hei! a strigat surprinsă persoana care deschisese cutia, dându-se înapoi de șoc. Toți ceilalți i-au urmat exemplul, îndepărtându-se și ei de cutie.
- Ce! Ce s-a întâmplat? a întrebat bunicul, în timp ce Riku s-a ascuns repede în spatele bunicului său, un semn clar de lașitate.
- Ah...Ato, bâlbâi incoerent persoana care deschisese pânză. Rong se apropie să arunce o privire, iar ochii i se măriră de surpriză văzând ce se afla înăuntru: capul lui Ato, acoperit de sânge.
- Scoateți-l de aici! Și aflați cine mi-a ucis omul!! a strigat bunicul Rong furios, cu un amestec de furie și frică în inimă. Persoana la care se gândea era Akira, dar nu-l putea confrunta direct, pentru că asta l-ar fi implicat. Dacă Ato ar fi fost ucis din cauza otrăvii pe care îi ordonase să i-o de-a lui Akira, acest lucru nu ar fi făcut decât să-i amplifice suspiciunile.
🐅...🐅...
- Pari să fiți într-o dispoziție excepțional de bună, domnule Akira, a spus un tânăr cu o față dulce, corp subțire și păr puțin lung, îmbrăcat într-un kimono roșu, în timp ce îi turna sake lui Akira. Akira stătea rezemat de spătar într-o cameră VIP privată în stil japonez, dintr-un salon administrat de Taiga, tânărul care îi turna sake lui Akira în acel moment. Akira era adevăratul proprietar al salonului, căruia îi încredințase administrarea și informarea sa în diverse chestiuni lui Taiga. Acest salon era cunoscut pentru faptul că era frecventat de personalități influente și celebrități și găzduia atât bărbați, cât și femei care ofereau divertisment, similar unui bar de gazde. Acesta deservea doar clienți bogați.
- Hmm, da, sunt bine dispus. Tocmai am decapitat pe cineva, a spus Akira, sorbind din sake. În loc să fie surprins de cuvintele lui Akira, Taiga a izbucnit în râs.
- Persoana aceea trebuie să te fi enervat foarte tare, nu-i așa? a întrebat Taiga zâmbind.
- Doar puțin, ridică ușor din umeri Akira.
- Este vorba despre medicamentul despre care m-a întrebat Ken? a continuat Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Oamenii ăia sunt atât de încrezuți, a spus Taiga pe un ton normal.
- Așa este. Apropo, cum merge salonul? Sunt probleme? a întrebat Akira despre saplonul în care se aflau în prezent.
- Nu, nu există. Dacă ar exista, m-aș putea descurca, a răspuns Taiga zâmbind. Taiga era ca un alt subordonat apropiat al lui Akira, căruia i se atribuiau sarcini diferite de cele ale celorlalți.
- Dacă se întâmplă ceva, sună-l pe Ken, a spus Akira zâmbind, uitându-se la Ken care stătea în cameră. Taiga s-a uitat la Ken cu ochi dulci și iubitori.
- Atunci mi-ar plăcea să am probleme în fiecare zi, a spus Taiga cu un râs limpede.
- Ai primit invitația la evenimentul de lansare a noii colecții? a întrebat Akira despre eveniment.
- Da, sunt nerăbdător să văd cât de frumos va ieși, a spus Taiga. Taiga a creat bijuteriile pentru Akira, iar această nouă colecție a fost designul lui Taiga, deși identitatea sa a rămas secretă. Mulți oameni au încercat să contacteze și să găsească designerul, dar nimeni nu a reușit.
- Ți-am păstrat un set, a spus Akira. Taiga a zâmbit drept răspuns și i-a turnat lui Akira încă un pahar de sake. Atitudinea lui Taiga era foarte atrăgătoare pentru mulți, dar Akira nu simțea nicio atracție pentru Taiga. Îl vedea pe Taiga mai mult ca pe un frate mai mic. Chiar dacă Akira invitase oameni să se culce cu el, nu-l atinsese niciodată pe Taiga în acest fel. În afară de cei trei prieteni ai săi, Taiga era singurul care putea asculta problemele personale ale lui Akira.
- Am auzit că a venit și Kai? a întrebat Taiga zâmbind.
- Da, dar s-a întors, a răspuns Akira.
- Toți oamenii ale căror nume încep cu K sunt la fel? a întrebat Taiga, uitându-se la Ken, care stătea în colțul camerei. Akira a izbucnit imediat în râs.
- La fel cred și eu, a răspuns Akira zâmbind. Ken, cel despre care se vorbea, nu a putut decât să stea în tăcere, știind că nu se putea certa cu niciunul dintre ei. Pe scurt, abilitățile sale verbale nu erau la fel de bune ca ale lui Akira sau Taiga.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușa camerei.
- Intră, răspunse Taiga înainte ca ușa să se deschidă, dezvăluind o femeie voluptuoasă într-un kimono îngenuncheată în fața camerei.
- Domnule Taiga, avem un client cu care e dificil să interacționăm, a spus tânăra femeie. Taiga a chicotit ușor.
- Vin imediat, răspunse Taiga, iar fata închise ușa ca înainte.
- Mă duc la muncă acum. Vorbim din nou mai târziu, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Ken, du-te și verifică ce face Taiga și vezi ce vrea clientul ăla idiot, i-a spus Akira confidentului său. Ken s-a înclinat în semn de aprobare și l-a urmat imediat pe Taiga afară.
- Ah, apropierea unul de celălalt are avantajele ei, a murmurat Akira în glumă, luând o înghițitură de sake.
O notificare de mesaj s-a auzit pe telefonul lui Akira. L-a luat și l-a citit, apoi a chicotit ușor.
AREMIAK 💌 „A fi departe unul de celălalt nu e chiar așa de rău.”
Capitolul 8
- Vei zbura la Hong Kong? a întrebat bunicul Akirei în acea dimineață, când Akira a venit să ia micul dejun cu el și i-a spus că merge la Hong Kong pentru o întâlnire de afaceri.
- Da, de aceea am venit să-i spun bunicului dinainte, a răspuns Akira pe un ton normal.
- Când te vei întoarce? l-a întrebat din nou bunicul său.
- Înainte de lansarea noii colecții, a răspuns Akira.
- E totul în regulă? a întrebat din nou bunicul său, deși, de fapt, avea încredere că Akira făcuse totul perfect.
- Da, toți cei din companie s-au ocupat de asta, a răspuns Akira.
- Ai grijă doar să nu facă nimeni probleme, a spus Akira preventiv.
- Nu-ți face griji, o să-i pun și pe oamenii mei să supravegheze lucrurile, a spus bunicul Akirei, știind exact la cine se referea Akira.
- Apropo, ai auzit ce s-a întâmplat la casa lui Norito? a spus bunicul Akirei, sorbindu-și ceaiul.
- Despre ce vorbești? a întrebat Akira într-un mod normal, dar putea ghici despre ce avea să vorbească bunicul său.
- Cineva a trimis capul unuia dintre subordonații lui Norito într-o cutie, a spus bunicul Akirei, uitându-se la nepotul său.
- Hmm, a făcut ceva care să nemulțumească pe cineva? Akira își păstra în continuare o expresie veselă.
- Așa este, și eu vreau să știu, a spus bunicul Akirei pe un ton nepăsător.
- Bunicul crede că e vina mea? a întrebat Akira tachinându-l.
- Deci, ai făcut-o tu? a întrebat bunicul Akirei la rândul său. Akira a chicotit ușor.
- Bunicule, ai grijă când bei sau mănânci ceva. Mâncarea și apa nu sunt prea curate în ultima vreme, a spus Akira, sugerând ceva fără a răspunde direct la întrebarea bunicului său, dar bunicul său a putut ghici destul de bine ce a vrut să spună.
- Bine, voi fi atent, a răspuns bunicul Akirei. Akira a zâmbit satisfăcut. După ce a stat puțin de vorbă cu bunicul său, și-a cerut scuze și s-a întors acasă ca să se pregătească pentru zborul spre Hong Kong.
- L-ai contactat deja pe Fei Long? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce se aflau în avionul privat, care era pe cale să zboare spre Hong Kong.
- Da, a răspuns Ken. Akira avea și un penthouse acolo. Akira și prietenii lui aveau case în diferite țări, așa că nu trebuia să stea la hoteluri atunci când călătoreau în interes de serviciu, deoarece își prețuiau siguranța mai mult decât o persoană obișnuită. În unele țări, puteau chiar să stea peste noapte la un prieten, în funcție de ocazie.
- I-ai contactat în legătură cu instalarea de utilaje la mina Riyang, a întrebat Akira despre mina pe care el și prietenul său o câștigaseră la licitație, de a cărei administrare Akira urma să fie responsabil în principal, deoarece se afla în apropiere.
- E gata, a răspuns Ken din nou. Akira a dat din cap satisfăcut.
- Încă ceva... nu uita să investighezi spargerea de la casa mea de vacanță, a spus Akira, amintindu-și de incident. Prietenul său, Ares, mersese la casa lui de vacanță, dar cineva intrase prin efracție. Din fericire, oamenii lui Ares s-au ocupat de situație și i-au trimis pe supraviețuitorii să se ocupe de ei.
- Taiga va prelua acest rol, a spus Ken. Akira l-a privit scurt pe Ken.
- Apropo de Taiga, l-ai mâncat deja? l-a tachinat Akira. Ken îi aruncă o privire obosită.
- Șefu’, i-a strigat Ken lui Akira cu o voce blândă.
- Haha, doar întrebam. Dacă vrei să-l mănânci, nu mă deranjează, pentru că e treaba ta personală. În plus, cred că Taiga probabil chiar vrea să-l mănânci. Akira l-a tachinat, observând că urechile prietenului său apropiat se înroșeau, chiar dacă acesta își păstrase o față impasibilă. Akira nu a continuat să-l tachineze și, în schimb, a schimbat subiectul vorbind despre muncă.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Kaimera vibra din cauza unui apel primit. Se odihnea în camera sa privată, iar telefonul care vibra era cel pe care îl folosea pentru a contacta echipa OBI ( Investigații Externe), un grup de anchetatori extrem de pricepuți răspândiți în aproape fiecare colț al lumii. Kaimera era responsabilă de această echipă și puteau descoperi secretele oricărei persoane importante; era doar o chestiune de alegerea lor de a investiga sau nu.
- Alo? a răspuns Kaimera la telefon.
(„Oamenii noștri ne-au informat că familia Kashima a angajat o organizație clandestină din Hong Kong pentru a se ocupa de domnul Akira.”) a raportat Obi. Întrucât Akira călătorea în prezent spre Hong Kong, Kaimera l-a pus pe Obi, care se afla în Hong Kong, să supravegheze situația.
- Știi data și ora? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Când Akira este pe cale să meargă să-l întâlnească pe Fei Long noaptea”,) a răspuns Obi.
- Bine, te sun eu înapoi, a răspuns Kaimera înainte de a închide. Apoi și-a luat computerul să caute ceva și l-a sunat imediat pe Fei Long.
(„....”) Cineva a răspuns la telefon, dar nu se auzea nicio voce, lucru pe care Kaimera l-a înțeles perfect, deoarece folosea un apel care nu afișa niciun număr.
- Domnule Fei Long, sunt omul domnului Akira, se prezentă Kaimera primul în engleză.
(„Cum pot fi sigur că ești cu adevărat persoana lui Akira?”) a răspuns o voce gravă.
- Nu trebuie să fii atât de sigur, dar am ceva să-ți spun. O organizație clandestină de acolo a acceptat misiunea de a-l asasina pe Akira în seara asta, când va trebui să te vadă. Nu ți-ai dori să se întâmple nimic rău în zona ta, nu-i așa? a răspuns Kaimera. Fei Long a tăcut o clipă.
- Nu trebuie să mă crezi. Mai ai timp să investighezi mai departe și sper că oamenii mei nu vor trebui trimiși pe teritoriul tău, a răspuns Kaimera.
(„Bine, mă ocup eu, dacă ce ai spus e adevărat.”) a răspuns Fei Long. Kaimera a închis imediat. Era adevărat că îi spusese deja lui Fei Long, dar nu avea de gând să fie complet nepăsător. A trimis mesaje unor Obi, instruindu-i să-l supravegheze pe Akira de la distanță, chiar dacă era încrezător în abilitățile gărzilor de corp ale lui Akira care îl însoțeau.
La sosirea pe aeroportul din Hong Kong, oamenii lui Akira, care zburaseră înaintea lui, aveau mașinile pregătite, deoarece Akira avea deja o mașină acolo. După ce procedurile de imigrare au fost finalizate, Akira s-a urcat în mașină și s-a îndreptat direct spre penthouse-ul său.
Akira își strângea treaba și discuta despre afaceri în penthouse-ul său până când a venit momentul să se întâlnească cu Fei Long. Se pregătea să plece, dar când a coborât în parcare, a fost surprins să vadă un grup de oameni care păreau a fi oamenii lui Fei Long așteptând, împreună cu mai multe mașini.
- Ce se întâmplă? a întrebat Akira.
- Domnul Fei Long a trimis pe cineva să te ia, a spus Kaiya. Akira a ridicat din sprâncene surprins, pentru că în mod normal, când venea să se întâlnească cu Fei Long, acesta nu trimitea pe cineva să-l ia așa.
- Am primit informații că va fi un atentat asupra ta, domnule Akira. Șeful nostru ne-a trimis să te protejăm. De fapt, ne-am ocupat deja de situație, dar, ca să fim siguri, ne-am gândit că ar fi mai bine să-ți oferim și protecție, a răspuns cealaltă persoană.
- Hmm, a răspuns Akira. Nu-i era chiar frică, dar, întrucât aceasta era bună intenție a lui Fei Long, nu a refuzat. Odată ce Akira a urcat în mașină, convoiul lor a pornit imediat spre a-l întâlni pe Fei Long în port, punctul lor de întâlnire. Călătoria a fost liniștită. La sosirea în port, Fei Long și mai multe gărzi de corp îl așteptau la doc. Iahtul lui Fei Long era cel care urma să-l ducă pe Akira la nava de marfă încă ancorată afară.
- Bună, domnule Akira, l-a salutat Fei Long. Akira încă purta confortabila sa yukata, un stil pe care îl prefera. Alții ar putea considera-o greoaie și incomodă, dar pentru Akira, care o purtase toată viața, era ca o a doua piele.
- Salut, Akira și-a întins mâna pentru a-l saluta pe Fei Long.
- Sper ca călătoria ta aici să fie pașnică și netulburată, a spus Fei Long.
- Haha, a fost liniște. Poate fi parțial pentru că oamenii tăi au făcut ca totul să meargă ca pe roate, a remarcat Akira calm.
- De fapt, ar trebui să le mulțumesc oamenilor domnului Akira pentru că m-au contactat în avans, a spus Fei Long sincer, fără să încerce să-și asume meritul. Akira a ridicat ușor o sprânceană.
- Oamenii mei? Akira s-a încruntat ușor.
- Da, m-a sunat pe numărul meu personal, pe care nu știu de unde l-au luat. M-au avertizat că cineva a angajat o organizație clandestină de aici ca să se ocupe de tine, așa că a trebuit să clarific lucrurile înainte să ajungi tu, a răspuns Fei Long.
- Te-a sunat cineva și chiar l-ai crezut? a întrebat Akira rânjind.
- Nu am crezut imediat, a spus Fei Long.
- Dar am rugat pe cineva să investigheze și am aflat că era adevărat. Așa că m-am dus să lămuresc lucrurile și să le rezolv puțin.
Akira a chicotit ușor.
- Hmm, cred că pot ghici cine e, a spus Akira, simțindu-se foarte mulțumit și fericit că Kaimera încă avea grijă de el în secret, chiar dacă trebuia să lucreze și pentru Roman.
- Trebuie să fie o persoană foarte pricepută, a spus Fei Long.
- Da, este cel mai bun pe care l-am văzut vreodată. Bine, acum că e liberă coasta, hai să facem ce ne place, a spus Akira, înainte ca Fei Long să-l conducă pe iahtul său. Pe barcă, tineri și tinere îmbrăcați sumar se plimbau servind mâncare și băuturi, creând atmosfera unei mici petreceri private. Era un iaht cu trei etaje.
- Sper că nu te superi dacă aduc un prieten cu tine. Plănuisem să dau o petrecere pe barcă după muncă cu tine, dar dacă ești interesat să ni te alături, ești binevenit, a spus Fei Long zâmbind.
- Stai să verific mai întâi, a spus Akira. Chiar dacă Fei Long își adusese prietenii cu el, i-a pus să stea într-o zonă separată pentru intimitatea lui Akira. Prietenii lui nu-l deranjau, iar Akira nu era deranjat de asta. Lucrase cu Fei Long mult timp și îi cunoștea bine caracterul.
La îmbarcarea pe navă, Fei Long l-a condus pe Akira la o canapea într-o zonă cu tavan deschis, permițându-i să se bucure de briza răcoroasă a mării. Băuturile au fost servite de femei îmbrăcate sumar.
- Există cineva anume de care ești interesat? a întrebat Fei Long. Akira a luat o înghițitură din băutura lui și a chicotit ușor.
- Îmi știi preferințele, a spus Akira. Fei Long știa bine că Akira își dorea pe cineva care să poată rezista violenței sale.
- Am pe cineva ca tine, a spus Fei Long.
- Heh heh, așa cum era de așteptat după ce ai lucrat cu mine atât de mult timp, a răspuns Akira, înainte ca telefonul să-i vibreze.
AREMIAK 💌 „Am o treabă urgentă de făcut și s-ar putea să nu pot avea grijă de tine o vreme. Ai grijă de tine.”
Akira a zâmbit ușor după ce a citit mesajul lui Kaimera. Îl înțelegea bine pe Kaimera. De fapt, Kaimera nu avea nevoie să-l urmărească sau să-l supravegheze în felul acesta. Cealaltă parte avea multe sarcini importante de îndeplinit. Dar ori de câte ori avea timp liber, chiar și puțin, Kaimera îl supraveghea mereu pe Akira. Alții s-ar putea simți amenințați sau că intimitatea lor era invadată, dar lui Akira îi plăcea de fapt ce făcea Kaimera. De aceea le-a spus prietenilor săi că ei doi erau cea mai bună potrivire.
După ce i-a răspuns lui Kaimera, Akira s-a întors către Fei Long pentru a discuta despre bunurile pe care urmau să le inspecteze.
Vrrr... Vrrr...
Mâinile lui Kaimera se mișcau în timp ce tasta rapid pe tastatură pentru a face o treaba pentru Roman. Aruncă o privire pe ecran și răspunde la apel.
- Da, spuse Kaimera scurt la telefon.
(„Domnul Akira are o problemă.”) a raportat o voce din Obi.
- Care este problema? Fei Long s-a ocupat deja de ea, nu-i așa? a întrebat Kaimera calm.
(„Da, dar există un grup în cadrul organizației care a sfidat în secret ordinele liderului organizației și a aranjat ca cineva să-l elimine pe Akira în mijlocul mării.”) a răspuns Obi, iritându-l instantaneu pe Kaimera.
- Au fost deja puse în funcțiune dronele ucigașe? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Încă nu”,) a răspuns Obi.
- Bine, atunci pregătește-mi cinci și trimite-mi numerele de serie cât mai curând posibil, a ordonat Kaimera serios. După ce Obi a confirmat comanda, a închis. Kaimera l-a sunat apoi pe Noris, confidentul său de încredere, care era în acel moment cu Roman.
- Aș vrea să-mi iau liber o oră ca să rezolv niște lucruri pentru domnul Akira, a spus primul Kaimera. Noris a răspuns că Roman îi dăduse permisiunea, așa că Kaimera a întrerupt munca lui Roman pentru moment. De asemenea, nu a uitat să-i trimită un mesaj lui Akira, spunându-i să rămână în zona închisă.
De partea lui Akira, el și Fei Long s-au îmbarcat pe nava de marfă, au inspectat armele și bunurile și totul a mers ca pe roate, fără probleme. Totuși, când erau pe punctul de a se întoarce la iaht, telefonul lui Akira a vibrat din nou. L-a ridicat și a citit mesajul fără ezitare, apoi a ridicat ușor o sprânceană și a chicotit ușor.
- Fei Long, l-a strigat Akira pe Fei Long, care mergea alături de el.
- Da, a răspuns Fei Long.
- Sunt coca și ferestrele navei tale antiglonț? a întrebat Akira.
- Sticla este antiglonț, iar coca în sine oferă un anumit nivel de protecție. De ce? întrebă Fei Long serios, pentru că dacă Akira întreba asta, însemna că ar putea exista o problemă.
- Duceți pe toată lumea de pe navă în camerele închise. Ar putea exista o mică confruntare, așa că pregătiți-vă oamenii. Dar nu vă faceți griji prea mult, oamenii mei importanți sunt deja pregătiți să se ocupe de asta, a spus Akira. Fața lui Fei Long s-a încordat imediat înainte de a se întoarce să le ordone subordonaților săi să urmeze instrucțiunile lui Akira. Chelnerii și prietenii săi au fost înghesuiți cu toții în camerele cu geamuri, fiecare suficient de mare pentru a-i găzdui pe toți. Akira s-a oprit apoi în camera cu geamuri de deasupra, care oferea o vedere clară asupra împrejurimilor.
- Îmi cer scuze că nu am lămurit totul cum trebuie, a spus Fei Long, deoarece acest lucru îl făcuse să se simtă puțin jenat.
- E în regulă. De fapt, asta nu te privește deloc. Persoana de care vor să se ocupe sunt eu. Voi sunteți aici doar ca să mă ajutați, a spus Akira zâmbind.
- Și cum vor gestiona oamenii tăi această situație? a întrebat Fei Long la rândul său.
- Ai să vezi, spuse Akira zâmbind. Iahtul era acum destul de departe de nava de marfă și atunci radarul navei a detectat mai multe bărci rapide care se îndreptau direct spre ei.
- A început, a spus Akira. Fei Long stătea și el lângă Akira, fără intenția de a se ascunde. Împușcăturile au lovit geamul și coca navei. Akira a auzit țipetele slabe ale fetelor, dar nu a acordat atenție. La scurt timp după aceea, au izbucnit focuri de armă din cealaltă parte, urmate de o altă rafală de focuri și de ceea ce suna ca o lansare de rachetă.
Bang!
Una dintre bărcile rapide inamice a explodat, spre uimirea multora. Akira, însă, și-a sorbit calm băutura înainte ca bărcile rapide să fie bombardate din mai multe direcții, a căror origine era necunoscută.
- Hmm, cine ne ajută și de unde? a întrebat Fei Long. Akira a zâmbit ușor înainte de a arăta în sus.
- Sus, pe cer, a răspuns Akira. Fei Long s-a aplecat și s-a uitat afară. Deși era o lumină slabă, doar lumina navei sale strălucind, Fei Long a putut vedea o dronă zburând, iar licăriri de lumină veneau de la armele montate pe ea.
- O echipă de drone, nu-i așa? a întrebat Fei Long.
- Da, e o jucărie nouă, tocmai a fost fabricată. E controlabilă de la distanță, a spus Akira.
- Ah, interesant. E deja la reducere? a spus Fei Long zâmbind. Akira a chicotit ușor.
- Nu ți-ai pierdut instinctele de comerciant, nici măcar în mijlocul focurilor de armă. Îți voi spune mai multe mai târziu. Se pare că astăzi este ziua procesului meu, așa că voi afla rezultatele în curând, a răspuns Akira cu satisfacție.
- Are și ceva bun în faptul că ne-au atacat prin ambuscadă astăzi, a spus Fei Long.
- Trebuia să testeze noile jucării. Akira a zâmbit ca răspuns. În cele din urmă, trei dintre navele inamice au fost aruncate în aer, iar celelalte două au fugit panicate.
- Bine, hai să continuăm petrecerea, a spus Akira când Kaimera i-a trimis un mesaj să spună că e în siguranță.
Clic, clic...
Kaimeră își înclină capul înainte și înapoi, ameliorând rigiditatea după ce statuse și controlase drona ucigașă de-a lungul ecranului prin satelit. Cine ar fi crezut că este vorba despre o singură persoană care controlează totul, dar, în realitate, fiecare dronă ucigașă poate fi controlată de o singură persoană, iar aceasta nu poate controla sistemul de la distanță în acest fel. Doar Kaimera, care a dezvoltat sistemul și software-ul, poate intra în propriul sistem. Mai simplu spus, dacă cineva cumpără aceste drone și intenționează să le folosească împotriva lor, Kaimera poate opri sistemul și interfera cu totul.
...Mmm... Ah...
Kaimera a înlemnit când telefonul său a sunat brusc cu un geamăt familiar. L-a ridicat imediat și a văzut că era Akira care suna.
- Nebunul ăla, a spus Kaimera. A ghicit imediat că Akira probabil îi luase telefonul, se înregistrase și îl pusese ca ton de apel – doar pentru numărul lui Akira. De când se întorsese din Japonia, Akira nu-l mai sunase deloc; îi trimitea mai ales mesaje.
- Ce ai făcut cu telefonul meu, hm? a întrebat Kaimera calm imediat ce a răspuns la apel.
(„De ce te-ai grăbit să îl schimbi? Nu vrei să mă auzi gemând încă puțin?”) a întrebat Akira. Kamera a clătinat din cap exasperat.
- Ești bine? a întrebat Kaimera, fără să mai pomenească de gemetele auzite.
(„Sunt în siguranță. Trebuie să-ți mulțumesc că te-ai ocupat de tot. Altfel, aș fi putut fi mult mai obosit.”) Akira nu credea că partea lui ar fi fost dezavantajată dacă Kaimera nu l-ar fi ajutat, dar cu ajutorul lui, le-a ușurat semnificativ povara.
- Îți voi purta mereu de grij, a răspuns Kaimera.
(„Îmi place când vii pe la spatele meu... ăă, nu, când mă păzești din spate”,) a spus Akira, apoi a chicotit ușor.
- Ești chiar năzdrăvan, Kaimera nu știa cum altfel să descrie năzdrăvănia lui Akira.
- Deci ești încă pe navă, nu-i așa? a întrebat Kaimera.
(„Da, voi mai socializa puțin cu Fei Long înainte să mă întorc la țărm. Ar trebui să te odihnești și tu. Dacă Roman te pune prea mult la treabă, sună-mă și anunță-mă.) a răspuns Akira.
- Haha, ce-i vei face șefului? a întrebat Kaimera tachinându-l.
(„Hmm, mă duc să-i spun lui Keith, Haha. Știu că Roman îi va ceda lui Keith în orice, așa cum tu îmi cedezi mie.”) Akira s-a întors către Kaimera, care il cicălea.
- Dacă termini cu treaba, ia o pauză. Continuați să socializați. Vorbim mai târziu, a spus Kaimera ca o remarcă de rămas bun, pentru că avea treaba lui Roman de făcut.
(„Bine, hai să vorbim.”) Akira nu era un prost care voia să continue să vorbească cu persoana pe care o iubea, știind că amândoi aveau responsabilități, iar Kaimera își lua în serios îndatoririle și sarcinile atribuite.
Akira stătea și bea, cu o tânără femeie care îl îngrijea, dar în seara asta nu a luat pe nimeni acasă peste noapte. A ales să se odihnească la penthouse-ul său după ce se despărțise de Fei Long.
🐅...🐅...
- Ești liber? a întrebat Noris, intrând în jurul orei 22:00, ora Italiei, în timp ce Kaimera stătea în fața laptopului în sufrageria camerei lor comune.
- Depinde de cât de importantă este problema, a spus Kaimera, cu ochii încă ațintiți asupra ecranului laptopului. Noris a chicotit ușor.
- Dacă Akira ar vrea să cumperi o pizza, ai considera-o mai importantă decât orice altceva, l-a tachinat Noris. Kamera a chicotit ușor.
- Importanța oamenilor nu este egală. Dar ce anume vrei? Kaimera și-a lăsat mâna jos și s-a întors să se uite la Noris.
- Hmm, poate că nu e chiar atât de important, dar șeful vrea să o faci. Sunt doi noi recruți care să se alătură la OBI și șeful vrea să-i testezi, a spus Noris.
- Atunci de ce nu te duci să faci tu testul? Ești mult mai priceput decât mine, a spus Kaimera.
- Nu mă flata atât de mult. Știi că Obi nu se pricepe doar la un singur lucru, a replicat Norris, pentru că Obi nu trebuie doar să fie priceput la lupte; era expert în multe domenii, inclusiv în IT și furt de identitate.
- La această oră târzie? a răspuns Kaimera.
- Vorbești de parcă te culci devreme, spuse Noris pe un ton cu subînțeles.
- Și cum e? a întrebat Noris, amintindu-și brusc.
- În ceea ce privește munca lui Nathan, Kaimera l-a menționat pe unul dintre secretari lui Roman, pe care Noris îl plăcea în secret, făcându-l pe Noris să se oprească o clipă auzind asta.
- Sper că nu vei fi de partea lui dacă aflu ceva ce l-ar putea afecta pe șef, spuse Kaimera serios. Noris îl plăcea pe Nathan, dar nu o arăta niciodată. Iar Nathan, pe de altă parte, era îndrăgostit în secret de Roman, șeful lor. Acum, că Roman avea un iubit, Keith, care locuia cu el, Nathan a început să se comporte ciudat, iar Kaimera investiga.
- Nu iau partea cuiva dacă Nathan chiar i-a făcut o nedreptate șefului, a răspuns Norris. Kaimera a dat din cap satisfăcută.
- Bine, mă duc să ajut la antrenarea noilor recruți, a spus Kaimera pe un ton normal, înainte de a se ridica să-și pună lucrurile la loc în camera sa privată, să se schimbe în haine de antrenament adecvate și să se îndrepte imediat spre terenul de antrenament.
- A sosit domnul Kaimera, a strigat vocea îngrijitorului. Kamera a intrat cu o expresie calmă și indiferentă, dar i-a observat în secret pe cei doi nou-veniți care stăteau acolo. Deși numiți noi, amândoi lucrau de fapt ca gărzi de corp de mult timp, deoarece Roman avea mai multe grupuri de gărzi de corp în funcție de pe care îi chema pentru diferite sarcini. Kamera le recunoștea fețele, dar nu vorbise niciodată cu ei și nici nu ajunsese să-i cunoască, deoarece nu era genul care să lege relații apropiate cu mulți oameni.
- Bună, domnule Kaimera, au spus cei doi tineri. Amândoi erau mai scunzi decât Kaimera, dar nu excesiv. Unul părea a fi american, în timp ce celălalt părea coreean, deoarece forța de muncă a lui Roman era mult mai diversă decât cea a lui Akira, care de obicei folosea doar japonezi.
- Hmm, ce fel de instruire am avut până acum? a întrebat Kaimera îngrijitoarul, care i-a înmânat apoi un iPad-ul.
- Iată programul de antrenament și raportul testului de fitness, a răspuns cealaltă persoană. Kaimera l-a luat și s-a uitat la el, simțind privirea admirativă și apreciativă a tânărului de origine coreeană.
- Au exersat deja scufundările în apnee? a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Au fost antrenați, dar nu i-am evaluat încă, a spus îngrijitorul.
- Atunci hai să evaluăm mai întâi abilitățile de scufundare, a spus Kaimera, înainte de a le spune celor doi să se pregătească. S-a dus la piscină, care avea adâncimi care scădeau progresiv, special concepute pentru antrenamentul de scufundări. Chimera s-a oprit la discurile de greutăți pentru exerciții și a ridicat două discuri care l-au interesat, ținându-le ca pe niște perne ușoare.
- Te pot ajuta cu ceva? a întrebat vocea tânărului coreean. Kaimera s-a întors să se uite.
- Cum te cheamă? a întrebat Kaimera cu o voce calmă.
- Numele meu este Kim Min-young. Poți să-mi spui Min-young, a răspuns Min-young imediat.
- Ia-o, spuse simplu Kaimera, înainte de a-i înmâna lui Min-young discul de greutăți. Min-young l-a luat, înclinându-se, deoarece discul părea destul de greu pentru el. Totuși, când Kaimera l-a ținut în mână, Min-young a crezut că nu cântărește deloc mult.
- Ridică-l până la marginea piscinei, a ordonat Chimera. Min-young s-a chinuit și l-a cărat la piscină. Odată ce amândoi au fost gata, Kaimera i-a pus să intre în apă și să încerce să se scufund pentru a vedea cât de departe pot merge. Apoi au trecut la purtarea de snorkeling și ridicarea de plăci de fier. A fost un antrenament destul de dificil, dar amândoi s-au descurcat bine.
- V-ați luptat vreodată în apă? a întrebat Kaimera, stând lângă piscină. Cei doi, încă în apă, au clătinat din cap. Kaimera și-a scos cămașa și a sărit în apă.
- Are o siluetă atât de grozavă, i-a spus Min-young celuilalt prietene a său.
- Știu la ce te gândești. Să nu îndrăznești să te implici cu Kai, l-a avertizat imediat prietenul său.
- De ce? a întrebat Min-young pe prietenul lui.
- Kaimera pare amabil, dar seniorii spun că, de fapt, îi pasă doar de prietenii lui apropiați. Dacă cineva depășește limita, va avea probleme mari, a răspuns prietenul lui Min-young.
- Îl voi face să se apropie de mine, a spus Min-young încrezător.
- Kai este bun doar cu o singură persoană. Nu-ți face speranțe prea mari, a răsunat vocea îngrijitorului din spatele celor doi tineri care se sprijinea de marginea piscinei. Auzind acestea, îngrijitorul a îngenuncheat să vorbească despre asta.
- Cine este? a întrebat Min-young imediat, dar îngrijitorul doar a zâmbit, refuzând să spună ceva. Acest lucru l-a făcut pe Min-young foarte curios să afle cine era acea persoană, singura cu care Kaimera era amabilă.
Capitolul 9
- Veniți amândoi împreună, a spus Kaimera. Min-young și prietenul lui, JJ, au făcut schimb de priviri înainte de a înota spre Kaimera, știind că aceasta voia să-i antreneze în lupte acvatice. Cu toate acestea, chiar și lucrând împreună, nu erau în stare să-l înfrunte pe Kaimera. Erau epuizați și înfrânți lamentabil.
- Destul deocamdată, a spus Kaimera, fără să arate niciun semn de oboseală, înainte de a se împinge de marginea piscinei pentru a ieși din apă. Min-young, agățat de marginea piscinei, îl privea cu admirație și fascinație. Kaimera i-a aruncat o privire scurtă lui Min-young.
- Nu te mai uita așa la mine dacă vrei să lucrezi în unitatea asta, a spus Kaimera cu o voce calmă, făcându-l pe Min-young să înlemnească și expresia feței i se întunecă.
- Doar te admiram, Kaimera, a răspuns Min-young.
- Mă poți admira, dar nu te aștepta la mai mult de atât, pentru că nu am nicio intenție să pun pe cineva care să profite de mine în unitatea pe care o supraveghez, a spus Kaimera în concluzie.
- Schimbă-te în hainele tale, apoi du-te în camera întunecată, a spus Kaimera, apoi a ieșit din această zonă. Camera întunecată era locul unde își testau simțurile în întuneric.
- Deci, mai vrei să fii aproape de el? a întrebat JJ. Min și-a strâns ușor buzele.
- Nu știu, dar mai întâi o să intru în a ceastă unitate, a spus Min-young, iar JJ l-a lăsat pur și simplu să decidă.
🐅...🐅...
- Hmm, mormăi Akira, cu gâtul uscat, în timp ce savura micul dejun la penthouse-ul său din Hong Kong. Ken se întoarse imediat să se uite, în caz că șeful său avea probleme.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Ken.
- Nu, pur și simplu am simțit brusc nevoia să răsucesc mâna cuiva, a spus Akira pe un ton normal, apoi a continuat să mănânce, făcându-i pe Ken și Doya să schimbe priviri confuze. Akira era pur și simplu iritat fără niciun motiv aparent, dar nu i-a acordat prea multă importanță.
- Lucrurile de aseară s-au liniștit, nu-i așa? l-a întrebat Akira pe Ken, referindu-se la noaptea pe care au petrecut-o pe navă.
- Domnul Fei Long s-a ocupat de asta, a răspuns Ken. Akira a dat din cap, satisfăcut. Era ca un test al priceperii și autorității lui Fei Long; dacă Fei Long ar fi putut să se descurce, munca lui Akira ar fi mers fără probleme.
După ce și-a terminat masa, Akira s-a dus la compania lui Fei Long pentru a discuta despre diversele otrăvuri produse de grupul său. Nu erau droguri, ci otrăvuri cu proprietăți diferite, în special otrava Ariel pe care Akira o folosise asupra fiicei menajerei sale. La sosirea la compania principală a lui Fei Long, oamenii lui Fei Long îl așteptau pe Akira și l-au escortat imediat la biroul lui Fei Long. Ajuns în biroul lui Fei Long, Akira a observat că secretara lui Fei Long părea puțin ezitantă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira. Oamenii lui Fei Long care îl așteptau pe Akira păreau să știe.
- Ăă, o clipă, te rog. Ashun mai e înăuntru? i-a spus omul lui Fei Long lui Akira, apoi s-a întors să o întrebe pe secretara lui. Secretara a dat din cap, așa că Akira și-a dat seama că Fei Long probabil avea un oaspete. Omul lui Fei Long a apăsat apoi butonul intern de apel pentru a intra în biroul lui Fei Long înainte ca Fei Long să-i spună lui Akira că poate intra.
Akira a intrat și a ridicat ușor o sprânceană când a văzut un tânăr ciudat, cu o expresie severă, îmbrăcat într-un fel de salopetă de mecanic, care își încheia în grabă fermoarul salopetei, cu o privire nemulțumită pe față. Akira a bănuit că celălalt bărbat nu era nemulțumit de el, ci mai degrabă de Fei Long.
- Fiww! le fluieră Akira în glumă celor doi. Tânărul în salopetă era pe punctul de a spune ceva, dar Feilong i-a acoperit gura mai întâi.
- Îmi pare rău, domnule Akira, dar am nevoie de un moment, a spus Fei Long, apoi l-a condus pe tânăr într-o cameră din spate. Akira s-a așezat pe canapea, fără să arate niciun resentiment. Curând, Fei Long a ieșit singur.
- Îmi cer scuze că ți-am oferit o priveliște atât de neplăcută, a spus Fei Long.
- Haha, e în regulă, înțeleg. Dar nu credeam că cuiva ca tine i-ar plăcea așa ceva, l-a tachinat Akira.
- Îmi plac lucrurile puțin rebele. E o senzație plăcută să le îmblânzești, a spus Fei Long rânjind. Nu considera deloc un secret, mai ales cu Akira, cu care putea vorbi despre orice, pentru că lucraseră împreună de mult timp.
- Ce e așa special la el? întrebă Akira scurt, știind că lui Fei Long îi detesta pe oamenii inutili.
- Furt, spuse Fei Long zâmbind. Akira ridică ușor o sprânceană.
- Deci... spui că este hoț sau tâlhar? a întrebat Akira, curios.
- Da, majoritatea sunt furturi de mașini, a spus Fei Long zâmbind.
- Cum v-ați cunoscut? a continuat să întrebe Akira.
- Domnule Akira, nu suntem aici să discutăm despre muncă? l-a tachinat Fei Long pe Akira la rândul său.
- Hee, hee, chiar dacă mă vezi așa, de fapt sunt o persoană grijulie, a spus Akira. Era prieten cu Fei Long pentru că lucraseră împreună de mult timp, dar nu la fel de apropiați ca și cu prietenii lui.
- Nu e mare lucru. Tocmai m-am întâlnit cu el când era pe punctul de a-mi fura mașina, a răspuns Fei Long. Akira a chicotit ușor.
- Bine, pot să ghicesc ce se întâmplă în continuare. Bine, hai să vorbim despre munca noastră, a spus Akira, trecând la o poziție serioasă și discutând despre cumpărarea și vânzarea diferitelor otrăvuri.
După ce și-a încheiat misiunea în Hong Kong, Akira s-a întors în Japonia pentru a se pregăti pentru prezentarea și lansare noii colecții de bijuterii a companiei sale. Totul era pregătit până în ziua evenimentului. În acea zi, Akira a purtat un kimono cu o robă bleumarin lucioasă, împodobită cu blazonul familiei sale. Nu le-a impus invitaților niciun cod vestimentar, deoarece el însuși a ales să nu poarte costum, urmându-și propria preferință.
Akira a ajuns devreme la eveniment și a rămas în salonul VIP pentru că nu a vrut să atragă atenția asupra sa la intrare, chiar dacă era o figură cheie în cadrul evenimentului.
Această prezentare de bijuterii a atras multă atenție din partea presei, deoarece marca de bijuterii a lui Akira este foarte faimoasă. Politicieni, oameni de afaceri, personalități influente și artiști celebri, cu toții doreau invitații la acest eveniment. Tatăl lui Akira își dorea ca fiica și fiul său cel mic să defileze pe podium, deoarece acest lucru le-ar consolida reputația și ar atrage atenția pe scară largă. Modelele care au defilat pe podium, prezentând bijuteriile, au fost atent selectate și au fost extrem de profesionali.
- Nu aveți de gând să salutați mai întâi oaspeții, domnule Akira? a întrebat Taiga zâmbind. Taiga sosise și el mai devreme astăzi, dorind să evite să fie fotografiat de presă. Purta și el un kimono astăzi, doar că al lui era roșu. De aceea Akira îl adora pe Taiga ca pe un frate mai mic; aveau gusturi similare în materie de îmbrăcăminte.
- Am deja o echipă de recepție, a răspuns Akira, luând o înghițitură de ceai.
- Și vine și familia tatălui tău? a continuat Taiga, știind foarte bine situația lui Akira.
- Deci crezi că o să rateze asta? Chiar dacă nu le-am dat invitați, au reușit totuși să vină, a spus Akira, cunoscând bine personalitatea tatălui său. Dacă voiau doar să participe la eveniment ca să se agite și să profite de influența lui Akira, lui Akira nu i-ar păsa. Doar să nu te amesteci în munca lui, asta e tot.
- Și cum rămâne cu bunicul tău? a continuat Taiga.
- E bătrân acum. Probabil că o să se uite la televizor, a spus Akira, pentru că oricum presa probabil ar relata despre asta.
- Dar prietenii tăi? a continuat Taiga.
- N-au putut să vină. Lasă-i să-și facă singuri treaba, a spus Akira zâmbind. La început, poate că prietenii lui au venit să-l felicite, dar în ultima vreme Akira le-a spus că nu este nevoie să vină pentru că nu este un eveniment mare. Organizează aceste evenimente în mod regulat pentru lansările de noi colecții, iar prietenii lui de obicei trimit cadouri sau îl sună să-l felicite. Aseară, au avut un apel video cu toți cei trei prieteni ai lui despre muncă și au primit urările de bine.
- Și apoi… Taiga era pe punctul de a întreba mai departe.
- El e cu mine în fiecare clipă. Akira știa că Taiga îl va întreba despre Kaimera, care controla în prezent toate camerele de securitate de la locația evenimentului, inclusiv acest salon VIP. Akira și-a ridicat privirea spre camera de securitate și a schițat un zâmbet ușor.
- Nu simți că ești urmărit? întrebă Taiga în glumă, nu în serios, pentru că știa de la Akira că Kaimera reușea întotdeauna să spargă sistemele CCTV din orice locație pentru al vedea pe Akira, indiferent de locul în care se afla, atâta timp cât putea recepționa semnale de la satelit.
- Nu m-am simțit niciodată așa. De fapt, chiar îmi place așa. Mă face să mă simt important. E bine, a răspuns Akira. Taiga a chicotit ușor.
- Și ce se întâmplă când... te descarci? a întrebat Taiga zâmbind.
- Kaimera știa exact ce ar fi trebuit să facă în acel moment, spuse Akira sincer. Taiga dădu din cap în semn de aprobare. În sala de recepție, era un televizor conectat la o transmisiune în direct a intrării la eveniment, pe care Akira o urmărea împreună cu Taiga.
- E totul în regulă? s-a întors Akira să-l întrebe pe Ken, care coborâse să se ocupe de tot.
- Totul este în ordine. Toate bijuteriile sunt bine îngrijite. Dar șeful trebuie să coboare și să salute câteva persoane importante, a răspuns Ken. Persoanele importante la care se referea Ken erau cele care aveau o relație bună cu Akira.
- Hmm, apropo, vin și unchiul și bunicul meu? a întrebat Akira. Familia mamei lui Akira era o familie veche și consacrată de samurai, dar nu mai aveau influența de altădată. Bunicul lui Akira prefera o viață normală, conducând o școală de scrimă pentru tineri interesați și nesocializând prea mult. Akira a păstrat legătura cu bunicul și unchiul său, menținând o relație bună. Cu toate acestea, responsabilitățile sale îl împiedicau să viziteze des rudele mamei sale și nu voia să cauzeze probleme familiei mamei sale din partea dușmanilor săi.
- Se pare că unchiul șefului a venit doar cu cele două soții ale sale, a răspuns Ken. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Mă duc să-i salut, a spus Akira. Mulți oameni soseau deja la petrecere, deoarece nu era doar lansarea unei noi colecții de bijuterii, ci includea și mâncare și băutură.
- Atunci te voi urma, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare. Când a venit momentul, Akira s-a îndreptat spre intrarea organizatorilor evenimentului. Personalul s-a oprit și și-a plecat capetele într-un mod respectuos către Akira, care acum pășea cu o expresie serioasă, fără să dădea niciun semn de jucăușenie. În interiorul evenimentului, Akira era însoțit de patru gărzi de corp, în timp ce ceilalți erau împrăștiați prin toată locația.
Mulți oameni care l-au văzut pe Akira au vrut să-l salute, dar au ezitat. Akira s-a îndreptat direct spre o tânără femeie care avea cam aceeași vârstă cu el.
- Bună, Yoko, a salutat-o Akira pe un ton mai blând decât de obicei. Tânăra s-a întors și i-a zâmbit blând lui Akira.
- Bună, domnule Akira. Evenimentul de astăzi este la fel de frumos organizat ca întotdeauna, a răspuns tânăra. Toată lumea o cunoștea bine pe Yoko; era o figură națională importantă, care ducea o viață normală, participând rareori la evenimente publice. Prezența ei la evenimentul lui Akira era o dovadă a importanței și influenței sale.
- Mulțumesc. Mă întreb dacă ai vrea să iei ceva acasă astăzi? a întrebat Akira în glumă. Cei din apropiere au încercat să tragă cu urechea la ce îi spunea Akira tinerei.
- Trebuie să arunc o privire mai întâi. Dacă nu e prea extravagant, s-ar putea chiar să iau ceva acasă cu mine, a spus tânăra femeie zâmbind.
- M-aș bucura foarte mult dacă ți-ar plăcea această colecție, a tachinat Akira. Cei doi au mai stat puțin de vorbă, apoi Akira le-a oferit femeii și însoțitoarei ei ceva de mâncare în timp ce el s-a dus să salute alte persoane. Mulți au încercat să-și adune curajul să se apropie de el, iar Akira a răspuns cu un salut calm și egal.
- Domnul Taiga a sosit, i-a șoptit Doya lui Akira. Akira s-a întors și l-a văzut pe Taiga intrând în eveniment cu un însoțitor.
- Să ghicim dacă cineva se va certa cu Taiga. De fapt, ar trebui să-l compar pe Taiga cu Danil. Limbile lor ascuțite sunt la fel de bune, a spus Akira zâmbind. Mulți știa că Taiga deținea un clubul, iar unii îl antipatizau și îl priveau constant de sus. Văzându-l pe Taiga la evenimentul lui Akira, disprețul lor nu făcea decât să se sporească, fără să ia în considerare de ce Taiga, care era atât de disprețuit, era acolo.
- Ken, nu ești îngrijorat pentru Taiga? l-a tachinat Akira pe prietenul său apropiat.
- Șeful crede că cineva ca Taiga va fi ușor de hărțuit? a întrebat Ken cu o față serioasă. Akira a chicotit ușor.
- Semeni din ce în ce mai mult cu Kaimera pe zi de trece, a spus Akira, înainte să-și vadă unchiul și mătușa (soția) intrând la petrecere. L-au văzut pe Akira și s-au apropiat de el, iar Akira s-a îndreptat și el spre ei.
- Bună, unchiule Yuma, mătușă Ori, i-a salutat Akira pe cei doi cu căldură, iar aceștia i-au răspuns cu un zâmbet blând.
- Bună, ce mai faci? Unchiul Yuma a bătut ușor umărul lui Akira.
- Sunt foarte ocupat. Și de ce nu a venit și bunicul aici? a întrebat Akira despre bunicul său.
- Nu m-am simțit bine în ultima vreme, așa că nu am vrut să vină, a răspuns unchiul Yuma.
- Ah, n-am avut timp să îl vizitez. În plus, situația mea nu e prea bună, i-a spus Akira unchiului Yuma sincer, și nu prea tare.
- Înțeleg. Of. Chiar dacă aș vrea să-ți spun să renunți la tot și să duci o viață normală alături de noi, probabil că nu ai fi de acord, a spus unchiul Yuma cu înțelegere.
- Hehe, am îndurat deja atâta, cum aș putea să renunț? a spus Akira zâmbind. Unchiul său a dat din cap în semn de înțelegere.
- Ai grijă de sănătatea ta, a spus Ori cu o îngrijorare sinceră. Akira a zâmbit în schimb.
- Ah, nu mă așteptam să vii, Yuma, a răsunat vocea tatălui lui Akira în timp ce se îndrepta spre grupul lui Akira. Akira a zâmbit ușor, văzând că tatăl său adusese întreaga familie, toți îmbrăcați în cele mai frumoase haine ale lor.
- De ce n-aș veni? Nepotul meu m-a invitat personal. Spre deosebire de unii oameni care nu sunt invitați, dar totuși apar fără rușine, a răspuns unchiul Yuma zâmbind, aruncând o privire spre noua soție a tatălui lui Akira. Familiile se înstrăinaseră și evitau contactul de la moartea mamei lui Akira, în special tatăl lui Akira, care era extrem de urât de familia mamei sale.
Buzele unchiului său s-au arcuit într-un rânjet satisfăcut, bucurându-se că tatăl lui Akira îl abirdase. Între timp, mama vitregă a lui Akira roșea de jenă, știind că unchiul Yuma făcuse remarci sarcastice la adresa ei.
- Fac parte din familia lui Akira. Nu am nevoie de o invitație ca să intru, a spus tatăl lui Akira, ținând capul sus, ca și cum ar fi fost gazda evenimentului.
- Haha, doar îți imaginezi lucruri? a spus Ori, râzând încet, ceea ce l-a nemulțumit foarte tare pe tatăl Akirei.
- Asta... Tatăl Akirei era pe punctul de a continua să vorbească.
- Unchiul și mătușa tocmai au sosit. Îi voi duce la locurile lor, a spus Akira, apoi i-a condus imediat pe unchiul și mătușa sa, ignorând complet expresia tatălui său. Aranjamentul locurilor era bazat pe o listă, iar participanții nu puteau pur și simplu să ocupe locurile altor persoane.
- Prezentarea nu a început încă. Unchiule, poți să o duci pe mătușa Ori să mănânce ceva mai întâi. Dacă ai vreo problemă, spune-le oamenilor mei, a spus Akira, după ce le-a arătat unchiului și mătușii sale locurile.
- Hmm, nu-ți face griji. Du-te și salută-i pe ceilalți, a spus unchiul Yuma. Akira și-a cerut apoi scuze și a plecat în treaba lui.
Cioc... cioc...
Se auzi o bătaie în ușa micului birou al Kaimera. Se ridică de la numeroasele sale ecrane de calculator ca să se uite prin vizor înainte de a deschide ușa. Era Travis, un alt secretar al lui Roman care lucra acum cu el.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera, înainte de a se întoarce să se așeze în fața ecranului computerului, exact ca înainte. Oamenii pe care îi lăsa să intre în această cameră erau doar cei în care avea cu adevărat încredere.
- Ce faci luându-ți o zi liberă de la muncă? a întrebat Travis, nu chiar serios, pentru că Kaimera îi ceruse lui Roman o zi liberă.
- Uite, Kaimera dădu din cap spre ecranul computerului. Travis se apropie să se uite, apoi ridică o sprânceană.
- Ce fel de slujbă și unde e? a continuat să întrebe Travis.
- Prezentare lui Akira, răspunse Kaimera scurt. Travis chicoti încet.
- Am crezut că ai ceva important de făcut sau că ești bolnav, de aceea ți-ai luat liber. Dar se pare că îți asumi o misiune specială, având grijă de domnul Akira, a tachinat Travis.
- Normal, răspunse Kaimera scurt, ca de obicei.
- Ai vreo treabă cu mine? a întrebat Kaimera la rândul său.
- Nimic, am trecut doar să te tachinez. Am auzit că îi antrenezi destul de intens pe noi recruți, nu-i așa? a glumit Travis, în timp ce cei doi recruți se recuperau la un spitalul privat al gărzilor de corp.
- Doar puțin. Alții se antrenează mult mai intens, a răspuns Kaimera pe un ton calm.
- Nu cumva pentru că unul dintre ei e interesat de tine? a întrebat Travis. Kaimera doar a ridicat din umeri cu indiferență. De fapt, acest lucru nu era fără precedent. Existau oameni interesați de Kaimera care încercau să-l abordeze. La început, Kaimera era politicos, dar dacă cealaltă parte persista, Kaimera îi ignora complet, făcându-i să se teamă atât de tare încât nu ar mai vrea să se apropie de el.
- Bine, nu e nimic altceva. Doar continuă să-l urmărești pe Akira, l-a tachinat Travis zâmbind. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare înainte ca Travis să plece, iar Kaimera și-a îndreptat din nou atenția către ecranul computerului.
Curând a venit momentul prezentării de modă a noii colecții de bijuterii a lui Akira. Toți cei invitați și-au ocupat locurile, unchiul și mătușa lui Akira stând în primul rând, precum și Taiga și Yoko.
Familia tatălui lui Akira a fost forțați să stea pe locurile rezervate din spate, ceea ce i-a provocat o mare jenă tatălui său. A ocupa locurile altor persoane ar fi fost considerat nepoliticos, deoarece toți erau persoane respectabile. Singura excepție a fost Taiga, al cărei loc încercase anterior să-l ocupe sora vitregă a lui Akira, Tomoko, pentru că îl considera un proxenet, dar a fost umilită de Taiga și forțată să se întoarcă la propria ei familie.
Cât despre Akira, acesta nu stătea cu ceilalți. Avea un loc special, separat. Akira a aruncat o privire spre grupul tatălui său și a zâmbit, încântat să vadă familia tatălui său stând încă acolo, cu fețele lor obișnuite.
- Îi admir cu adevărat calmul, a murmurat Akira chicotind înainte de a-și sorbi încet ceaiul. Atitudinea lui Akira era elegantă și calmă, câștigând admirația multora. Totuși, în comparație cu fiul mamei sale vitrege, era clar că acesta din urmă nici măcar nu se putea compara cu Akira, oricât de mult încerca să se comporte ca un gentleman rafinat.
- Și familia bunicului Rong e aici, Ken? Cum au făcut rost de bilete? s-a întors Akira să-l întrebe pe Ken când a văzut familia bunicului Rong, cu excepția bunicului Rong însuși, așezat în rândul destinat celor cu bilete. Erau puțin mai în spate, dar totuși considerați parte a grupului de invitați.
- Voi verifica, a răspuns Ken imediat. Faptul că familia celui de al doilea bunic al lui Akira aveau bilete pentru eveniment însemna că cineva dinăuntru le trimisese fără permisiunea lui Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un murmur înăbușit.
Prezentarea de modă a început. Gazda a făcut o treabă excelentă, iar ceea ce a atras cu adevărat atenția tuturor, pe lângă bijuterii, a fost acompaniamentul muzical al unuia dintre cei mai buni trei pianiști din lume, creând o atmosferă minunată. Bijuteriile care împodobeau modelele au atras atenția persoanelor înstărite, care și-au notat mental ce doreau să cumpere. În special soțiile oamenilor influenți, care doreau să-și etaleze produsele altora. Bijuteriile Akirei sunt produse doar în cantități limitate pentru fiecare model.
- Hmm, lumina diamantelor și a pietrelor prețioase... chiar strălucește și se reflectă în ochii mei, a murmurat Akira cu satisfacție în timp ce privea bijuteriile reflectând lumina. Dar ceea ce aștepta Akira de fapt era capodopera finală, care nu era deloc o bijuterie pentru corpul unei persoane, ci o sabie, o katana...
- Wow, un cor de murmure a scăpat din gâturile participanților în timp ce un model masculin, într-o yukata revelatoare, etalându-și mușchii tonifiați și bronzați, a intrat purtând o katana. Teaca era împodobită cu numeroase diamante și pietre prețioase, chiar și mânerul era subtil decorat pentru o prindere confortabilă. Modelul a scos sabia și a executat un dans plin de ferocitate și grație, captivându-i pe cei care apreciau colecționarea unui obiect atât de prețios pentru prestigiu. Această katana anume era unică în felul ei și urma să fie scoasă la licitație, o parte din încasări urmând să fie donată în scopuri caritabile, iar numele câștigătorului urma să fie inclus în licitație. Acest lucru a intensificat și mai mult dorința pentru obiect în rândul bărbaților care doreau să-și îmbunătățească statutul social.
Prezentarea bijuteriilor a atras multă atenție, doar că, la final, niciunul dintre designerul nu și-a făcut apariția. Acest lucru se datora faptului că Taiga și Akira conveniseră că Taiga vrea să-și păstreze secretă identitatea deocamdată, iar Akira nu a obiectat. Nici Akira însuși nu intenționa să apară oricum ca proprietar al companiei, deoarece toată lumea știa deja cine este. Prin urmare, doar o cântăreață celebră a interpretat o melodie de încheiere.
Urmează licitația unei katane împodobite cu diamante multicolore. Dacă Keith și Tharn ar vedea-o, cu siguranță ar bârfi despre cât de magnifică este sabia. Iar persoana care a câștigat licitația este un politician, care a urcat mândru pe scenă pentru a poza pentru fotografii în timp ce primea sabia.
- Acești oameni vor doar să-și salveze aparențele, nu-i interesează cât costă, nu-i așa? a spus Akira în glumă, știind exact cum să scoată bani din buzunarele lor. Și odată ce licitația s-a terminat, le punea pe modele să poarte cu bijuteriile...
Modelele care purtau bijuteriile au fost poziționate în diferite puncte, astfel încât participanții să le poată vedea de aproape. Cei interesați au putut plasa comenzi cu membrii personalului care stăteau lângă modele. Unii chiar s-au plimbat, salutându-se și stabilind conexiuni.
- Akira, tatăl lui Akira se îndreptă imediat spre fiul lui. Akira aruncă o privire scurtă spre tatăl său.
- Ziua de naștere a lui Tomoko este luna viitoare. Ar trebui să-i cumperi un cadou. Poate un set din colecția asta de bijuterii, a spus tatăl Akirei. Dar înainte ca Akira să poată răspunde, Taiga a venit, iar Akira l-a văzut pe Akita, fiul cel mare al mamei sale vitrege, privindu-l pe Taiga cu o strălucire malițioasă în ochi. Asta l-a făcut pe Akira să zâmbească.
- Sunt atât de geloasă pe Tomoko, a spus Taiga nepăsător. Tomoko și-a înclinat capul, gândindu-se că Taiga era cu adevărat geloasă pe ea.
- Pur și simplu trăiesc zi de zi, fără să fiu nevoit să muncesc. Dacă vreau ceva, pur și simplu îl rog pe tatăl meu, iar apoi el i-l va cere lui Akira, a spus Taiga zâmbind, făcând familia lui Akira să se oprească o clipă. Cei din apropiere au ascultat cu atenție, prefăcându-se interesați.
- Dacă aș fi eu, n-aș îndrăzni să cer. Probabil mi-ar fi rușine să cer ceva ce nu-mi aparține, mai ales că nu l-am ajutat deloc pe Akira, a spus din nou Taiga. Fața lui Tomoko s-a înțepenit când și-a dat seama că Taiga tocmai o insultase.
- Probabil că nu știi, Taiga, dar Tomoko a fost bine învățată de mama ei despre cum să poftească la lucrurile altora, a continuat Akira pe un ton batjocoritor, făcând-o pe mama sa vitregă să devină palidă.
- Akira! Akita era furios că Akira îi insultase mama, dar Akira și-a dus degetul arătător la buze.
- Ssst, nu fi așa gălăgios, Akita. Toți cei de la acest eveniment sunt manierați și respectabili. N-ai vrea ca cineva să-ți critice părinții pentru că au crescut un copil atât de prost educat ca să fie atât de gălăgios la evenimentul altcuiva, nu-i așa? a continuat Akira. Taiga a chicotit ușor, făcându-l pe Akita să roșească de jenă și să se uite urât la Akira.
- Suntem o familie, Akira. Arată puțin respect, a spus tatăl Akirei printre dinți, furios, dar nu a îndrăznit să ridice vocea de teamă să nu-și piardă reputația.
- Familie? Ce amuzant, a spus Akira, chicotind încet.
- Și tu, ești doar un proxenet, cum îndrăznești să-ți arăți fața la acest eveniment? i-a spus Akio, fratele vitreg mai mic al lui Akira, lui Taiga, dorind să-și descarce umilința asupra lui.
- Ei bine, am o invitație, a răspuns Taiga.
- Nu credeam că Akira ar fi atât de apropiat de un proxenet ca tine încât să-i dea o invitație la eveniment. Sau Akira e unul dintre clienții tăi? a întrebat Tomoko batjocoritor.
- Ei bine, domnul Akira este mai important decât clienții, nu-i așa? Adevărații clienți ai clubului meu nu sunt departe, a spus Taiga, aruncând o privire spre Akita. Fața lui Akita s-a înfiorat imediat, deoarece familia lui nu știa că fusese la clubul lui Taiga și acum toți se uitau insistent la el, observând privirea lui Taiga.
- De ce te uiți la mine? N-am mai fost niciodată într-un loc ca acela, a negat repede Akita, știind că Taiga nu-i va dezvălui secretul în public. Bineînțeles, conform regulamentului clubului, aceștia trebuiau să păstreze intimitatea clienților.
- Hehe, a chicotit Akira încet, spre marea iritare a familiei tatălui său.
- Bine, trebuie să mă duc să salut alte persoane importante. Nu voi avea timp de alte prostii. Cine dorește ceva, să facă o rezervare și să plătească. Conduc o afacere, nu o organizație caritabilă, a spus Akira, apoi s-a întors cu spatele și s-a îndepărtat de familia tatălui său, lăsându-i pe acei oameni să-l privească cu furie și frustrare că nu puteau să-i facă nimic.
Capitolul 10
- E obositor să te descurci cu toți paraziții ăia, a spus Taiga zâmbind, în timp ce mergea în spatele lui Akira.
- A fost distractiv. Dar tu ce zici? Cred că Akita ar putea fi interesat de tine, nu-i așa? a întrebat Akira, aruncând o privire spre Ken, care stătea tăcut lângă el.
- Ce pot să fac? Sunt atât de fermecător. Altfel, omul tău nu ar fi atât de îndrăgostit de mine, a spus Taiga, privindu-l pe Ken cu ochi sclipitori. Ken a oftat ușor, în timp ce Akira a chicotit încet. Deși vorbea cu Taiga, ochii lui Akira scanau constant împrejurimile. A observat că familia bunicului Rong încerca să se apropie și să salute persoane faimoase. Akira a zâmbit cu milă, dar nu s-a amestecat. Era curios să vadă ce va face familia bunicului Rong.
- Domnule Akira, a strigat vocea unui tânăr. Akira s-a întors să-l privească, oferindu-i un zâmbet serios.
- Milo, mă bucur foarte mult că ai acceptat slujba mea, a spus Akira. Milo era pianistul pe care îl angajase, iar celălalt bărbat l-a privit pe Akira cu o privire dulce și plină de semnificație.
- Eu sunt cel care mă bucur foarte mult că m-ai ales pentru această slujbă, a răspuns Milo.
- Hmm, e destul de plăcut urechilor, șopti Taiga încet, tachinându-l, ca doar Akira să-l poată auzi. Akira zâmbi ușor, înțelegând intențiile tânărului pianist.
- Mulțumesc. Din păcate, am multe de făcut în seara asta. Dacă nu te grăbești să pleci, mâine îi voi contacta pe oamenii tăi pentru a te invita la o masă drept mulțumire. Sper că îți convine, a răspuns Akira, privind cu subînțeles la cealaltă persoană, făcându-l imediat pe Milo să zâmbească dulce.
- Nu zbor încă înapoi în țara mea. Plănuiesc să stau în Japonia cam o săptămână. Nu ezitați să mă contactați oricând, a spus Milo, scuzându-se să continue să exploreze expoziția.
- Hehe, te admir foarte mult Kaimera, a spus Taiga, iar Akira a înțeles perfect sensul cuvintelor lui Taiga.
- Amândoi suntem ambigui din punct de vedere moral, înclinăm spre partea întunecată. Ne înțelegem bine, mai ales în această situație, a spus Akira zâmbind. Taiga i-a zâmbit la rândul său înainte de a se îndepărta și a continua să se plimbe prin sala de evenimente, lăsându-i pe alții să se apropie și să-l salute pe Akira. Oamenii ezitau să se apropie de el pentru că Taiga era prezent, temându-se că vor fi judecați negativ, deoarece toată lumea știa cine era Taiga și de ce era capabil.
După ce a stat puțin de vorbă cu mai multe persoane, unchiul și mătușa lui au venit să-și ia rămas bun. Akira i-a transmis salutările bunicului său și i-a spus că îl va vizita dacă va avea ocazia.
- Cred că e timpul să mă întorc. Chiar trebuie să mă odihnesc, a spus Akira, prefăcându-se obosit. Cu excepția cazului în care era vorba de un eveniment important al companiei, puțini oameni reușeau să vorbească cu el așa ușor. După ce Akira a spus asta, Ken l-a chemat imediat pe șofer să pregătească mașina. În timp ce se îndreptau spre ieșirea din parcarea VIP, telefonul lui Akira a vibrat. L-a scos, cu un ușor zâmbet pe buze, apoi l-a pus deoparte. În timp ce se pregătea să meargă spre mașină, garda de corp a lui Akira l-a împiedicat pe un bărbat în uniformă de chelner să-i îi stea în cale.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Ken imediat.
- Yoko m-a rugat să vă aduc un cadou, domnule Akira. A spus că vrea să vă mulțumească pentru reducerea la bijuterii, a spus angajatul, ținând o cutie de cadou în mână. Akira a zâmbit ușor. Era tipic pentru Yoko să-i trimită cadouri spontane după astfel de evenimente, dar nu i le trimitea pur și simplu din senin, așa ca acum.
- Lasă-l să vină, a spus Akira. Ken s-a uitat imediat la Akira, dar văzându-i privirea, a putut ghici ceva. Akira s-a întors către Doya să împrumute ceva, lucru pe care Doya i l-a oferit imediat. Ken a făcut apoi un semn cu capul gărzii sale de corp pentru a elibera calea membrului personalului care să-i aducă cutia de cadou lui Akira. Celălalt bărbat s-a îndreptat imediat spre Akira, fără să știe de nimic. Dar înainte să poată face ceva conform planului său, Akira s-a repezit înainte, l-a apucat de braț și l-a răsucit cu forță.
- Huh... Au... Angajatul a țipat, dar strigătele i-au fost întrerupte brusc când gâtul i-a fost strangulat de cravata pe care Akira o împrumutase de la Doya. Cutia de cadouri pe care o căra a căzut pe pământ împreună cu arma ascunsă. Ken a ridicat arma. Nu au intervenit pentru a-l ajuta pe Akira pentru că știau că el avea situația sub control și nu voiau să se amestece în ceea ce urma să facă. Altfel, ei ar fi fost cei care i-ar fi tulburat starea de spirit lui Akira în timp ce acesta avea de-a face cu cineva.
- E dezamăgitor că a trimis pe cineva atât de slab să se ocupe de mine, a șoptit Akira la urechea celuilalt, care acum se zbătea ca să-și salveze viața. Un braț era inutil, rupt, iar cu celălalt nu avea puterea să lupte cu Akira. Fața asasinului s-a înroșit din cauza lipsei de aer și, în cele din urmă, a devenit nemișcat, sufletul părăsindu-i corpul. Akira i-a eliberat strânsoarea, iar corpul celuilalt s-a prăbușit nemișcat pe podeaua parcării. Akira și-a ajustat ușor yukata și s-a întors spre Doya.
- Îți voi cumpăra o cravată nouă, a spus Akira. Gărzile lui de corp au venit și s-au debarasat rapid de corpul asasinului. Din fericire, parcarea unde se afla Akira era o zonă VIP. Deși existau agenți de pază, aceștia nu erau suficient de aproape pentru a vedea ce s-a întâmplat. Oamenii lui Akira au făcut curățenie foarte repede.
- Bine, hai să mergem, a spus Akira, apoi s-a îndreptat spre mașină. Ken i-a deschis portiera. Imediat, convoiul lui Akira a părăsit locul de desfășurare al evenimentului, îndreptându-se spre casă.
Vrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira a vibrat când a ajuns acasă și a intrat în dormitor. L-a ridicat, a verificat ora și a răspuns la apel.
- Hei, a spus Akira zâmbind.
(„A durat puțin prea mult”,) a răsunat vocea lui Kaimera.
- Te referi la momentul în care l-am omorât? a întrebat Akira.
(„Da, de obicei e mai rapid decât atât”,) a răspuns Kaimera, iar Akira a chicotit ușor.
- Mâna mea nu e prea puternică, știi. M-am masturbat puțin prea mult aseară, ai văzut, nu? a spus Akira zâmbind. Aseară, l-a sunat video pe Kaimera și a avut o mică sesiune de sex telefonic cu el, unde s-a masturbat în fața lui Kaimera.
(„Haha, atunci de ce nu-l lași pe Ken să se ocupe de asta? În felul acesta nu va mai trebui să-ți folosești mâinile”,) a întrebat Kaimera la rândul lui.
- Am vrut să-ți arăt abilitățile mele, știi. Și te plângi că am întârziat prea mult, a mormăit Akira, nu chiar serios. Kaimera a chicotit încet. Detectase ceva suspect pe imaginile de pe camerele de supraveghere cu privire la asasin și îi trimisese lui Akira un mesaj avertizându-l să fie atent.
- Dacă nu m-ai fi supravegheat, aș fi fost împușcat, a spus Akira.
(„Nu, știu că ai simți că ceva nu e în regulă”,) a spus Kaimera, știind cât de precaut era Akira.
- Mulțumesc, dragostea mea, a răspuns Akira.
(„Hehe, am auzit că ieși cu o pianistul mâine, asta e tot?”) L-a tachinat Kaimera. Akira știa foarte bine că Kaimera știa deja.
- E în regulă? Dar dacă nu ești de acord cu acest pianist, atunci nu voi merge, a răspuns Akira.
(„Sunt bine. E doar o modalitate de a te descărca”,) a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Și tu? Nu vrei să găsești o modalitate de a te descărca? l-a tachinat Akira.
(„Sunt ocupat cu munca zilele astea, nu am timp. E în regulă să-mi folosesc mâinile.”) a răspuns Kaimera pe un ton normal. Cei doi au vorbit despre asta ca și cum ar fi discutat despre vreme.
(„Bine, du-te și fă un duș și odihnește-te. Ai avut o zi lungă. Trebuie să mergi la companie mâine, nu-i așa?”) a spus Kaimera. Știa perfect programul de lucru al lui Akira.
- Da, trebuie să verific totalurile, a spus Akira zâmbind, pentru că mâine urma să țină o ședință despre munca de azi.
(„Atunci ar trebui să te odihnești. A, și în ceea ce privește pianistul, îi voi verifica din nou trecutul și îți voi trimite informațiile mâine”,) a repetat Kaimera, doar ca să se asigure că persoana care îl aborda pe Akira nu avea motive ascunse. Akira a fost de acord, deoarece Kaimera verifica de obicei lucrurile pentru el, ca o chestiune firească. După ce conversația s-a încheiat, a închis telefonul cu Kaimera, a făcut un duș și s-a dus la culcare.
- Noris, Kaimera, după ce închise telefonul cu Akira, ieși din camera lui și se duse direct la Noris.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Noris.
- Șeful este liber să vorbească? a întrebat Kaimera.
- Hmm, este liber acum. Vrei să mergi să vorbești cu șeful, nu-i așa? a întrebat Noris. Kaimera a dat din cap, așa că Noris s-a dus să-i spună mai întâi lui Roman. Apoi, Roman l-a chemat pe Kaimera să-l vadă.
- Nu ești în permisie? întrebă Roman cu o voce calmă, fără nicio supărare că Kaimera era în permisie ca să supravegheze munca lui Akira. La urma urmei, Roman voia ca prietenul său să fie în siguranță.
- Da, dar treaba e gata, a răspuns Kaimera.
- Cum a mers? A întâmpinat Akira vreo problemă? a continuat să întrebe Roman. Kaimera i-a povestit apoi lui Roman despre asasin.
- Akira pare mult mai obosit decât noi ceilalți, atât cu cei din interior, cât și cu cei din exterior, a spus Roman. Dintre cei patru, chiar dacă aveau dușmani, Akira era cel mai des atacat și era ținta asasinării.
Roman, Ivan și Ares nu au fost surprins că atunci când l-au întâlnit prima dată pe Akira, acesta părea atât de posomorât și retras. Trecuse prin asta încă din copilărie. Deși avea o familiile care îl susținea pe Akira, în ciuda faptului că avea un bunic, fusese presat și izolat încă din tinerețe. Supraviețuirea lui Akira timp de 38 de ani era impresionantă, dar nu fusese lipsit de greșeli; se rănise uneori, dar nimic grav.
- Deci, ce te aduce aici să mă vezi? a întrebat Roman.
- Am nevoie de ceva de la Turela de Gloanțe, așa că am venit să-ți cer permisiunea, șefu’, a răspuns Kaimera. Roman a ridicat ușor o sprânceană.
- Ce ai de gând să faci? întrebă Roman imediat, știind că dorința lui Kaimera era de a avea ceva de la Turela de Gloanțe, care era de fapt fabrica de arme, medicamente și alte lucruri, asta însemna că aceasta punea ceva la cale.
- Vreau să îi fac niște cercei lui Akira. Vor fi pentru comunicare în timp real, a răspuns Kaimera.
- Vrei să spui cum ar fi să faci niște căști, un mic dispozitiv pentru comunicare la distanță, nu-i așa? a întrebat Roman.
- Da, a răspuns Kaimera serios. În mod normal, când vrea să-l avertizeze pe Akira, fie îi trimite un mesaj, fie sună. Uneori, poate fi puțin prea târziu, iar dacă se întâmplă ceva brusc, Akira ar putea fi în pericol.
- Bine, dacă vrei ceva, contactează-i și spune-le să ți-le trimită. Și dacă reușești să faci, fă și pentru noi, a spus Roman rânjind.
- Da, a răspuns imediat Kaimera. După ce a primit permisiunea, Kaimera s-a scuzat și s-a întors în camera sa. A verificat articolele de care avea nevoie și a contactat Turela de Gloanțe pentru a i le livra. Odată ce comanda a fost plasată, Kaimera a început imediat să-l cerceteze și să-l monitorizeze pe pianistul pe nume Milo pentru orice activitate suspectă. Constatând că antecedentele lui Milo erau curate, i-a lăsat un mesaj lui Akira pentru a-l citi a doua zi dimineață.
După ce i-a transmis mesajul lui Akira, Kaimera a profitat de ocazie pentru a merge să caute ceva de mâncare. Deși era priceput în multe lucruri, era încă om și avea nevoie să mănânce și să bea. Cu toate acestea, Kaimera a ales să meargă la sala de mese a gărzilor de corp, adică pe terenul de antrenament pentru gărzile de corp și Obi.
- Bună dimineața, domnule Kaimera, l-au salutat gărzile de corp când Kaimera a intrat în sala de mese. Kaimera a dat din cap în tăcere în semn de aprobare, apoi ochii i-au căzut asupra lui JJ și Min-young, care păreau destul de zdruncinați și se așezau să mănânce. Amândoi au tresărit ușor la vederea lui Kaimera, în special Min-young, care nu părea la fel de îndrăgostită de Kaimera ca înainte.
- Te simți mai bine? Kaimera se opri și întrebă cu o expresie calmă.
- Ăă, bine... puțin mai bine acum. Tot ce mai rămâne este să-mi scot gipsul de la braț, a răspuns Min. El a fost mai ranit decât JJ.
- Hmm, după ce îl dai jos ne putem antrena în luptă. Dar deocamdată, exersează folosind programul de urmărire. Cel puțin celălalt braț și cealaltă mână îți mai sunt utile, a spus Kaimera, înainte de a pleca. Min-young nu a putut decât să înghită în sec.
- E o nebunie. Chiar și cu un braț rupt, tot te pun să te antrenezi în alte lucruri. Mai vrei să fii prieten cu el? l-a întrebat JJ pe prietenul său. Min-young a zâmbit ironic, dar nu a spus nimic, doar a mâncat în liniște. Kaimera s-a dus să comande mâncare și a mâncat singur în tăcere, deoarece nimeni nu îndrăznea să stea cu el, era exact ceea ce își dorea Kaimera.
Akira s-a dus la compania lui de dimineață ca să facă o ședința despre munca de ieri. Văzuse mesajul lui Kaimera dar nu s-a gândit să îl sune acum, știind că s-ar putea să se odihnească încă, deoarece fusurile lor orare erau inversate.
- Șefu’, am adunat informații despre biletele de intrare ale familiei domnului Norito, a spus Ken, referindu-se la al doilea bunicul al lui Akira, ale cărui informații le trimisese unor oameni să le investigheze ieri.
- Ce ai aflat? a întrebat Akira pe un ton calm și egal în biroul său de la companie.
- Cineva din compania noastră a emis biletele, a răspuns Ken. Fața Akirei s-a încruntat imediat.
- Cine? a întrebat Akira.
- Directorul de marketing a spus că are unele dificultăți financiare. Când domnul Norito i-a oferit o compensație bănească în schimbul biletelor, au fost de acord să îi facă acestuia biletele, a relatat Ken.
- Hmm, mă ocup de asta în timpul ședinței, a răspuns Akira, apoi a discutat puțin mai mult despre afacerea lui cu mina de diamante înainte de ședință.
În sala mare de conferințe de astăzi, erau prezenți manageri și directori. Deși unii dețineau funcții de conducere, nu aveau prea multă autoritate, deoarece Akira controla totul. Puteau doar să urmeze ordinele lui Akira. Akira le-a spus tuturor să-și ocupe locurile. Camera a fost plină de conversații, saluturi și discuții legate de muncă până când ușile s-au deschis, cu Ken în frunte. Toată lumea a tăcut și și-a ocupat locurile. Văzându-l pe Akira, tuturor le-a dat fiori. Era rar ca Akira să convoace o ședință cu toată lumea deodată; de obicei, ținea ședințe cu unul sau două departamente odată.
Akira s-a îndreptat spre locul său, aruncând o privire calmă către toată lumea. Privirea lui a zăbovit asupra managerului de marketing mai mult decât asupra oricui altcuiva, făcându-l pe acesta să-și plece capul, transpirația șiroindu-i pe spate.
- Sunt cu toții aici? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, haideți să rezumăm evenimentul de ieri. Cine vrea să înceapă, să înceapă, a spus Akira. Fiecare manager de departament a început imediat să rezume recapitularea serii precedente. Akira a ascultat în liniște, revizuind informațiile transmise. Ocazional, puneau întrebări despre lucruri de care nu erau siguri, dar primea răspunsuri satisfăcătoare. Se discutau probleme și sugestii de îmbunătățire, iar Akira asculta calm, fără a da niciun semn de nemulțumire. Acest lucru i-a ușurat pe toți cei prezenți. Întâlnirea a durat aproape două ore.
- Bine, acum că am terminat treaba, mai am ceva de discutat cu voi toți, a spus Akira, făcându-i pe toți să se încordeze. Akira s-a uitat la toți, privirea lui oprindu-se asupra managerului de marketing.
- Toată lumea știe că atunci când lucrează cu mine, am o regulă de neclintit: onestitatea, a spus Akira. În sala de ședințe s-a lăsat tăcerea. Mulți oameni s-au întrebat dacă cineva din încăpere l-a nemulțumit pe Akira; altfel, nu ar fi adus vorba despre asta.
- Compania oferă compensații și beneficii complete tuturor, nu-i așa? a continuat Akira.
- Da, au răspuns toată lumea.
- Atunci... de ce... m-ai trădat, Arudo? a strigat Akira numele managerului de marketing. De fapt, ar fi putut să-l cheme pe Arudo și să se ocupe singur de asta, dar voia ca toată lumea să vadă și să înțeleagă consecințele trădării sale; era ca și cum l-ar fi dat exemplu pentru a-i avertiza pe alții.
- Eu...? bâlbâi Arudo, cu vocea tremurândă. Toți ochii erau acum ațintiți asupra lui. Akira nu răspunse, ci se holbă insistent la Arudo, făcându-l să pălească.
- Îți ofer șansa să mărturisești, spuse Akira scurt. Arudo se ridică repede de pe scaunul de lucru și îngenunche imediat pe podeaua sălii de conferințe.
- Îmi pare rău, șefu’. Am greșit. Chiar nu-l puteam refuza pe bunicul șefului. În plus, îl văd ca pe un membru al familiei, așa că nu am îndrăznit să refuz, a spus Arudo, cu vocea tremurândă. Știa că, dacă Akira spusese asta, trebuiau să existe dovezi.
- Cine e stăpânul, eu sau bunicul meu? a replicat Akira. Presiunea din privirea lui Akira i-a făcut pe toți să se simtă inconfortabil, chiar dacă nu ei erau cei priviți fix, așa cum era Arudo.
- Șeful este superiorul meu, a răspuns Arudo, plecându-și capul și tremurând.
- Știind toate acestea, tot îndrăznești să accepți oferta lor? Sau este pentru că ai nevoie de bani ca să-ți întreții amanta? a spus Akira, făcându-l pe Arudo să înlemnească. O altă regulă strictă pentru cei care lucrau la compania lui Akira era că angajaților le era interzis să-și înșele soțiile sau să aibă amante. Totuși, dacă încă se întâlneau cu cineva și nu erau căsătoriți, orice infidelitate era strict interzisă, deoarece putea cauza probleme companie.
Parțial pentru că Akira se confruntase cu probleme similare cu propria familie, a adus această regulă și în companie. Deși cei din afară ar putea spune că este o chestiune personală. Akira, nu voia ca oameni care nici măcar nu erau loiali propriei familii să lucreze pentru el.
- Am ochi ageri, spuse Akira din nou, aruncând o privire în jur la toți cei din sala de ședințe. Cei care nu făcuseră nimic greșit nu se simțeau intimidați. Dar unii oameni care comiteau în secret mici infracțiuni se gândeau la modalități de a rezolva problemele. Arudo era uluit pentru că nu găsea o scuză.
- Ești un muncitor calificat, dar pe lângă pricepere, am nevoie de onestitate. Priceperea poate fi dobândită, dar onestitatea este înrădăcinată în caracter și greu de cultivat. Bine, îți voi da o indemnizație pe trei luni și poți să-ți împachetezi lucrurile și să pleci de la compania mea. Cât despre noul manager de marketing, mă voi gândi pe cine să pun în funcție mai târziu. Ședința s-a încheiat. A spus Akira înainte de a se ridica și a părăsi imediat sala de ședințe.
- Șefu’, șefu’, vă rog să-mi dați o șansă, a încercat Arudo să-l strige pe Akira, dar Doya l-a oprit. Doya urma să-l însoțească pe Arudo pentru a-i procesa concedierea din companie chiar în acel moment. Ceilalți s-au uitat la Arudo cu milă și au părăsit și ei sala de ședințe.
Chiar dacă Akira era nemilos, crima lui Arudo a fost comisă în cadrul companiei, nu a avut legătură cu traficul de arme, așa că Akira nu a luat măsuri prea serioase.
Întorcându-se la biroul său, Akira și-a amintit că menționase că îl va contactase pe tânărul pianist în ziua respectivă, așa că l-a rugat pe Ken să-i aranjeze cina în seara aceea. Tânărul pianist a fost de acord imediat.
🐅...🐅...
Kaimera s-a trezit la cinci dimineața. A verificat imaginile de pe camerele de supraveghere din biroul lui Akira și a constatat că Akira nu mai era la companie. Apoi a verificat acasă și a văzut că Akira tocmai ajunsese. Nu plănuia să-l contacteze pe Akira acum, deoarece voia mai întâi să-și vadă de rutina lui.
Kaimera s-a dus la sala de sport a bodyguarzilor ca să se antreneze. A folosit diversele aparate de exerciții și apoi a alergat pe bandă în tăcere, purtând căști pentru a bloca alte zgomote din jur.
Vrr... Vrrr...
Telefonul său a vibrat în timp ce Kaimera îl așezase pe suportul benzii de alergare. A răspuns la apel prin cască când a văzut că era Akira. Era bine că Kaimera dezactivase sunetul apelurilor primite; altfel, oamenii din sală ar fi tresărit dacă ar fi auzit pe cineva gemând.
- Alo? a răspuns Kaimera la telefon, respirând puțin greoi de la alergare.
(„Hei, ce faceți? De ce gâfâi așa?”) a întrebat Akira înapoi.
- Alerg, a răspuns Kaimera.
(„Abia aștept să te văd,”) a spus Akira, apoi a trecut la un apel video. Kaimera și-a pus telefonul jos ca Akira să-l poată vedea.
(„Uau, alergi fără tricou, nu-i așa?”) Vocea Akirei a răsunat în căști. Kaimera a zâmbit ușor.
(„Chiar vreau să-ți șterg sudoarea de pe față cu limba mea”,) a spus Akira, privindu-l pe Kaimera prin ecranul telefonului cu o privire dulce și iubitoare.
- Ai mână? a întrebat Kaimera la rândul lui. Akira a râs în schimb.
(„Așa e, limba mea.”) a răspuns Akira. Kaimera a chicotit ușor în timp ce fugea.
(„Hei, acum merg să iau cina cu Milo”,) i-a spus Akira lui Kaimera.
- Cu pianistul acela? a întrebat Kaimera la rândul său.
(„Da, dar cred că nu voi merge mai departe cu el. Se pare că nu mă va putea suporta. Dacă aș merge prea departe și el ar muri în pat, asta ar fi deranjant.”) a spus Akira pe un ton normal, pentru că Kaimera îi dăduse lui Akira informații despre activitățile din dormitorul celeilalte părți.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
(„Ești mulțumit?”) a întrebat Akira zâmbind.
- Foarte mult, a răspuns Kaimera scurt. Akira a zâmbit în schimb. Nu era că nu se simțeau posesivi unul față de celălalt, dar amândoi își înțelegeau situația actuală. Această înțelegere reciprocă le permisese să se suporte până acum.
- Când vei prelua funcția? a întrebat Kaimera. Akira a zâmbit imediat ca răspuns.
(„Nu va mai dura mult. Cu siguranță, în decursul anului acesta.”) a răspuns Akira, iar Kaimera a mormăit.
(„Deci, ce vei face azi?”) a întrebat Akira, începând o conversație cu Kaimera în timp ce erau în mașină, în drum spre restaurantul unde el urma să ia cina cu Milo.
- Lucrez pentru șefu’ pentru că mi-am luat liber ieri, a răspuns Kaimera, alergând încontinuu.
(„Roman e supărat că ți-ai luat liber de la serviciu ca să mă ajuți?”) a tachinat Akira, pentru că, în realitate, Akira știa foarte bine că Roman nu s-ar supăra deloc.
- Nu, a răspuns Kaimera.
- Am de gând să fac ceva pentru tine. Te voi anunța când va fi gata, a spus Kaimera.
(„Ce faci?”) a întrebat imediat Akira, curios.
- Lasă-mă să termin mai întâi, Kaimera nu voia încă să-i spună. Akira părea enervat, dar nu prea mult, și nu era nerăbdător să afle.
(„Bine, aproape am ajuns la restaurant. Ne vedem mai târziu.”) a răspuns Akira. Kaimera a confirmat, iar Akira a închis. Kaimera a mai făcut mișcare puțin înainte de a se întoarce în camera lui ca să facă duș, să se pregătească de micul dejun și să se apuce de treabă ca de obicei.
Akira a ajuns la sala de mese privată pe care o rezervase, unde Milo aștepta de aproximativ 5 minute. Akira îi pusese pe unul dintre oamenii lui să-l ia cu mașina.
- Salut, Milo. Ai așteptat mult? îl salută Akira. Milo zâmbi imediat în semn de răspuns.
- Nu de mult. M-am gândit că vei veni să mă iei, a spus Milo zâmbind.
- Îmi pare rău, dar dacă fac asta, s-ar putea să dai de bucluc, a spus Akira, privindu-l pe Milo cu o sclipire malițioasă în ochi, făcându-l pe Milo să se simtă destul de jenat.
- Hai să comandăm niște mâncare. Poți comanda ce vrei, a spus Akira, înainte să înceapă să comande și să stea de vorbă cu Milo în același timp.
- Arăți atât de sexy în yukata aia, l-a complimentat Milo. Akira a zâmbit ușor.
- Mulți oameni spun asta, a spus Akira, fără să se obosească să fie umil în privința asta. Milo a chicotit, când a sosit mâncarea s-au așezat, au mâncat și au băut împreună.
- Am terminat cina. Unde mergem acum? a întrebat Milo primul, aruncându-i lui Akira o privire semnificativă. Akira a chicotit ușor.
- Îmi pare foarte rău, dar am niște treburi urgente de rezolvat. În plus... nu vreau să pierd un pianist grozav ca tine, a spus Akira. Milo s-a oprit o clipă, privindu-l pe Akira nedumerit. Chiar dacă Akira era crud și violent cu ceilalți, și mai ales în pat, nu forța niciodată pe nimeni. Dacă știa că cineva nu poate continua în pat cu el, nu l-ar fi forțat.
- Nu înțeleg, a întrebat Milo direct. Akira i-a povestit apoi la fel de direct prin ce trece fiecare dintre partenerii săi, făcându-l pe Milo să devină palid.
- Înțeleg acum. Mulțumesc că mi-ai spus dinainte, a spus Milo. Akira a chicotit ușor.
- Sau ești interesat de vreuna dintre femeile mele? a întrebat Akira.
- Nu, mulțumesc. Aș prefera să merg la clubul Taiga, a spus Milo, știind deja despre clubul lui Taiga.
- Ah, în cazul ăsta..., a spus Akira înainte să-l sune pe Ken să-i dea cardul VIP al clubului, pe care apoi i l-a înmânat lui Milo.
- Uite, îți dau acest card VIP. Te asigur că vei fi bine primit, a spus Akira. Milo a zâmbit și i-a mulțumit lui Akira. După cină, Akira le-a ordonat oamenilor săi să-l ducă pe Milo la Clubul lui Taiga. Akira nu a regretat că nu a continuat cu Milo, deoarece se părea că câștigase încă un client pentru club. Înainte de a se îndrepta spre port pentru a inspecta mărfurile trimise de Roman.
Capitolul 11
- Șefu’, există o mică problemă cu transportul nostru, a spus Ken în timp ce mașina se oprea la depozitul lui Akira din port. Acest depozit servea drept zonă de depozitare temporară, iar în seara asta, Roman urma să expedieze niște mărfuri către Akira pentru inspecție înainte de a le trimite la Fei Long în Hong Kong.
- Ce? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Oamenii noștri tocmai ne-au informat că ofițerii vamali vor să vorbească cu șeful înainte de a permite acostarea mărfurilor. Nava noastră este în prezent ancorată în afara portului și nu poate acosta încă, a răspuns Ken. Expresia feței lui Akira a devenit rece, știind foarte bine ce voiau ofițerii de la el.
- Banii pe care i-am dat mai devreme, nu au fost suficienți ca să trăiască? a spus Akira. Akira plătise o sumă considerabilă ca mită și comisioane funcționarilor vamali care inspectau mărfurile importate pe mare, ca să nu-l deranjeze. Sincer, Akira nu a trebuit să plătească, dar era prea leneș să curețe mizeria mai târziu, așa că a plătit pentru a evita alte probleme. Funcționarii nu l-au constrâns sau amenințat pe Akira, știind că nu pot, ci l-au rugat politicos să le dea niște bani pentru ceai și cafea.
- Cred că vechiul șef s-a pensionat și l-a înlocuit unul nou, a răspuns Ken.
- Atunci roagă-i să vină la birou să vorbească, a spus Akira, deoarece depozitul său avea un spațiu de birouri pentru el. După ce a primit comanda, Ken l-a contactat pe responsabilul cu recepția mărfurilor și i-a ordonat să le spună personalului să vină să vorbească cu Akira la birou. Akira a coborât apoi din mașină și s-a dus direct la birou. Curând, oamenii lui au sosit cu trei ofițeri. Akira l-a recunoscut pe unul dintre ei; era șeful adjunct care venise cu ofițerul anterior. Akira s-a uitat la bărbatul arogant din față cu o expresie calmă, în timp ce șeful adjunct familiar avea o expresie tensionată.
- Îmi face plăcere să vă cunosc, domnule Toshimoi. Sunt Benjiro, noul șef al Departamentului Vamal, se prezentă Benjiro pe un ton oarecum nemulțumit, văzând că Akira nu se prezentase primul.
- Stai jos, spuse Akira scurt, fără niciun salut în schimb. Acest lucru îl nemulțumi pe Benjiro, care se aștepta ca Akira să fie cel care să arate respect pentru a-i obține ajutorul cu mărfurile importate – despre care știa că sunt arme. Intenționa să-i ceară lui Akira o mită mai mare decât fostului său șef, ignorând avertismentele adjunctului șef, care se întâlnea adesea cu Akira, și nu voia să se amestece prea multă. Benjiro părea să ignore aceste avertismente și se așeză pe scaunul din fața biroului lui Akira.
- Am auzit că vrei niște bani în plus pentru ceai, asta e tot? a întrebat Akira direct, fără să ocolească subiectul.
- Da, banii pe care i-ai plătit vechiului șef nu au meritat deloc riscul. Încă trebuie să-i distribui celorlalți ofițeri, a spus Benjiro. Akiha a rânjit.
- Ești sigur că vrei să-i distribui și altora? a întrebat Akira, făcându-l pe Benjiro să simtă o căldură în inimă. Nu intenționa cu adevărat să-i distribuie și altora, așa cum îi spusese lui Akira; plănuia doar să dea prietenilor și oamenilor apropiați. Dar trebuia să o spună într-un mod care să-l facă să arate bine.
- Desigur, a răspuns Benjiro. Akira a chicotit ușor.
- Ce părere aveți? Sunteți de acord cu el, domnule Fudo? l-a întrebat Akira pe adjunctul care venise cu el.
- De ce trebuie să-l întreb pe el? Eu sunt șeful. Am dreptul să iau decizii fără să întreb pe altcineva, a replicat Benjiro imediat. Akira l-a privit cu o privire rece.
- Ei bine, ce mai faci, Fudo? l-a întrebat Akira din nou pe Fudo, făcându-l pe Benjiro să scrâșnească din dinți la vederea atitudinii indiferente a lui Akira.
- Nu sunt de acord. Ceea ce ne-a dat domnul Akira este deja suficient de bine, a spus Fudo fără menajamente. Nu avea nicio intenție să-și flateze noul șef, știind foarte bine așa, dacă ar fi trebuit să aleagă între a avea probleme cu Akira și Benjiro, ar fi preferat să aibă probleme cu Benjiro. Iar motivul pentru care venise cu Benjiro era să-i arate lui Akira inocența sa, să demonstreze că nu era de acord cu ceea ce făcea Benjiro.
- Hei, tu! Ești ofițer, dar alegi să fii de partea altora în loc de a fi de partea propriei organizații? a strigat imediat Benjiro la Fudo.
- Îi ajut destul de mult pe oamenii din organizație, a spus Fudo, dar acest lucru nu a părut să-i stârnească vreo suspiciune lui Benjiro.
- Deci, ce vei face? Vei fi de acord cu propunerea mea? Benjiro l-a ignorat pe Fudo, considerându-se lider, și s-a întors să-l preseze din nou pe Akira.
- Dacă plătești mai mult, îți garantez că vei putea face comerț fără probleme. Dar dacă nu... nu pot garanta că mărfurile tale vor ajunge măcar în țară, a amenințat Benjiro. Akira a chicotit ușor, și-a luat telefonul și i-a trimis un mesaj lui Kaimera. După ce a primit un răspuns, s-a uitat la Benjiro, care se uita urât la Akira pentru că nu răspundea.
- Am nevoie de o jumătate de oră să mă gândesc. Deocamdată, te rog să te relaxezi și să-ți savurezi ceaiul, a spus Akira. Ar fi putut chiar să-și ia sabia și să-l decapiteze pe celălalt, dar a ales să-l lase pe Kaimera să se ocupe de ceva.
- De ce te gândești atât de mult? a întrebat Benjiro la rândul său.
- Afacerea mea nu se joacă de-a prăvălia, a spus Akira.
- Foarte bine, am suficient timp să aștept răspunsul tău, așa cum nava ta trebuie să mă aștepte pe mine, a răspuns Benjiro. Akira s-a uitat la el și, prima dată când Benjiro i-a întâlnit privirea directă, l-a făcut să-i treacă un fior ciudat pe șira spinării. Dar când s-a gândit la banii pe care îi va primi, a alungat acel sentiment.
Timpul trecea în sala de recepție. De partea lui Akira, nimeni nu vorbea, dar se uitau la Benjiro și la asistentul său, care stăteau, discutau și râdeau, cu fețe calme și lipsite de expresie. Și Fudo stătea liniștit și își bea ceaiul, pentru că ghicise deja ce avea să se întâmple; noul său șef cu siguranță nu avea să obțină ceea ce își dorea.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Akira a vibrat din nou. A verificat ecranul și un zâmbet satisfăcut i s-a întins pe față.
- Bine, am răspunsul, a spus Akira. Benjiro s-a încruntat ușor, pentru că, în timp ce stătea în cameră, Akira nu făcuse nimic altceva decât să stea liniștit și să-și verifice din când în când telefonul. Nu părea deloc adâncit în gânduri.
- Ai așteptat să auzi vești, a spus Benjiro.
- Înainte să aud răspunsul tău, lasă-mă să te întreb din nou, tot vrei să-mi ceri mai mulți bani? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, a răspuns imediat Benjiro. Akira a dat din cap, apoi a îndreptat telefonul spre Benjiro, care s-au uitat curios la ecranul telefonului. Nu se aștepta să vadă ceva șocant, dar când s-a uitat atent la ecran, ochii i s-au mărit. Era o înregistrare video din interiorul casei lui Benjiro, imagini de la o cameră de supraveghere care îi arătau pe soția sa, pe fiul său adolescent și pe fiica sa adolescentă în casa lor. Videoclipul s-a schimbat pe măsură ce camera s-a îndreptat spre exteriorul casei. A văzut aproximativ cinci bărbați îmbrăcați în negru stând în grădina de lângă casă.
- Ce crezi că îi faci familiei mele? Cum îndrăznești să intri în casa mea? a întrebat Benjiro neliniștit, înainte de a-și ridica telefonul ca să-și sune soția. Akira nu a obiectat, stând tăcut și privindu-l pe Benjiro. Telefonul din casa lui Benjiro a sunat, iar el și-a văzut soția venind să răspundă.
- Bună, dragă, tu... Benjiro voia ca soția lui să sune la poliție, dar la celălalt capăt al firului era tăcere.
(„Ești tu Benjiro?”) Vocea soției lui Benjiro se auzea prin telefon, dar venea și de pe laptop, de la fereastra pop-up pe care Akira i-o deschisese lui Benjiro.
(„Draga mea, ce faci?”) S-a auzit o voce de bărbat. Era vocea lui Benjiro, dar nu vorbea; stătea uluit de sunetul pe care îl auzea prin ecran.
(„Fac ordine în casă. Apropo, când te întorci?”) a întrebat soția lui Benjiro.
(„Am o treabă urgentă de făcut, așa că s-ar putea să mă întorc târziu. Am vrut să te sun să te anunț.”) a răspuns Benjiro, chiar dacă a rămas așezat nemișcat.
- Ce naiba e asta? Cum ai putut face una ca asta? a exclamat Benjiro, îngrozit, când a văzut că soția lui nu observase nimic neobișnuit în conversație. Era vocea lui la telefon. Apoi, Benjiro a sunat la telefonul mobil al fiului său. Ecranul a trecut la dormitorul fiului său, unde acesta se juca. Imaginea pe care a văzut-o Benjiro provenea de la o cameră web pe care fiul său o instalase pe biroul calculatorului.
(„Da, tată”) Fiul lui Benjiro a răspuns la telefon și, la fel ca în cazul soției sale, vocea pe care Benjiro a auzit-o era cea a lui care îi spunea fiului său să verifice casa de alături. El a spus că verificase imaginile de pe camerele de supraveghere și părea că robinetul de apă fusese lăsat deschis și că voia ca fiul său să meargă să verifice. Casa de alături era locul unde se ascundeau cele cinci persoane.
(„Da, tată”,) a răspuns fiul.
- Nu! Nu! Nu ieși! Nu ieși! Nu-i face nimic fiului meu! a țipat Benjiro, cu vocea tremurându-i de frică. Nu crezuse niciodată că Akira ar fi capabil de așa ceva.
- Nu-ți face griji, oamenii mei nu vor face nimic familiei tale acum. Depinde mai mult de răspunsul tău, a spus Akira pe un ton relaxat. De fapt, Akira nu intenționa să facă rău familiei lui Benjiro. Îi cerea doar mai mulți bani. Pur și simplu voia să îi arate de ce era capabil, o amenințare preliminară. Chiar dacă Akira era nemilos, nu a mers niciodată atât de departe încât să rănească copii sau femei nevinovate.
- Ce... ce răspuns? întrebă Benjiro, asistentul său era la fel de panicat. Doar Fudo a rămas calm.
- Îți ofer două opțiuni. Ori îți iei în liniște salariul actual și continui să-ți faci treaba, ori... accepți salariul mărit, dar familia ta s-ar putea să nu poată supraviețui, a amenințat Akira.
- Mă... mă ameninți? Te voi reclama la poliție! a replicat Benjiro, dar Akira nu a dat niciun semn că ar fi intimidat de amenințare.
- Îmi ceri să luăm cadavrele membrilor familiei tale? a întrebat Akira. Benjiro a tremurat de frică înainte ca telefonul să-i sune. L-a ridicat, s-a uitat la ecran și a ezitat să răspundă.
- Bună, domnule, a răspuns Benjiro la apelul directorului general al Vămilor, superiorul său. Auzind cuvintele celuilalt, fața lui Benjiro a pălit. Îi fusese interzis să se amestece în treburile lui Akira dacă nu dorea să fie demis din funcție.
- Chiar sunteți dumneavoastră, domnule? întrebă din nou Benjiro, bănuind în secret că ar putea fi unul dintre oamenii lui Akira care își schimba vocea pentru a-i da ordine. Dar a fost întâmpinat cu o avalanșă de insulte și i s-a ordonat să se prezinte la departament a doua zi dimineață devreme. A fost de acord rapid înainte ca directorul să închidă. Benjiro s-a uitat la Akira cu neliniște. Începea să înțeleagă de ce Fudo îi interzisese să se implice cu Akira. Aroganța sa inițială a dispărut într-o clipă.
- Liceul... nu e prea departe de casa ta, a spus Akira, menționând în treacăt liceul la care mergeau fiul și fiica lui Benjiro, ca o modalitate de a-l încuraja pe celălalt.
- Nu mai cer nimic. Depinde de domnul Akira. Nici măcar nu trebuie să plătești. Nu mai am nevoie. Îmi cer scuze că te-am deranjat. Benjiro, care era mai în vârstă decât Akira, s-a ridicat repede și s-a înclinat de mai multe ori în fața lui Akira. Akira i-a întors un zâmbet.
- E în regulă. Sunt o persoană generoasă. Vă voi plăti pe toți ca de obicei. Voi faceți-vă doar treaba. Ah, și aveți grijă de barca mea, a spus Akira.
- Cât despre familia ta, dacă nu intenționezi să-mi faci probleme, nu mă voi amesteca în viața familiei tale, a răspuns Akira. Benjiro a continuat să-și plece capul până când Akira i-a făcut semn să plece. Fudo l-a ajutat apoi pe Benjiro și pe asistentul său să iasă din biroul lui Akira. Akira i-a trimis apoi un mesaj lui Kaimera, spunându-i ca cei din unitatea Obi să părăsească casa lui Benjiro.
- Ken, spune-le oamenilor noștri să verifice nava. Anunță-mă când acostează, ca să pot inspecta încărcătura și să mă odihnesc puțin, a spus Akira. Ken s-a oferit voluntar să meargă să verifice, iar Akira l-a sunat imediat pe Kamera la telefon.
(„E totul gata?”) a întrebat Kaimera.
- E gata. Ești uimitor că ai rezolvat totul în jumătate de oră, a spus Akira zâmbind. Când i-a trimis un mesaj lui Kaimera să-i clarifice problema, Kaimera i-a cerut o jumătate de oră. De aceea, Akira i-a spus lui Benjiro că are nevoie de o jumătate de oră să se gândească.
(„Timpul tău este prețios”,) a răspuns Kaimera scurt. Akira a chicotit satisfăcut.
- Inițial am crezut că voi face niște mișcare, a răspuns Akira.
(„Nu-ți irosi energia și nu transpira degeaba”,) a spus Kaimera.
- Da, ar fi mai bine să transpir în pat, nu-i așa? L-a tachinat Akira pe Kaimera la rândul lui.
- Dar hei, chiar ești tu? Nu a fost nimeni care să-ți imite vocea, nu-i așa? a întrebat Akira în glumă.
(„Depinde de tine ce crezi. Fă orice te face confortabil”,) a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
(„Trebuie să mă întorc la muncă acum. Dacă ai probleme, mă poți suna oricând”,) a răspuns Kaimera, deoarece avea de lucru cu Roman.
- Problema mea e că am nevoie de tine lângă mine tot timpul, a spus Akira.
(„În curând”,) a răspuns scurt Kaimera. Akira a zâmbit în semn de recunoaștere, apoi și-a luat rămas bun de la Kaimera și a închis. La scurt timp după aceea, Ken l-a informat că nava acostase. Akira s-a dus apoi să inspecteze personal încărcătura înainte de a se întoarce acasă să se odihnească.
Kaimera și Akira și-au continuat rutina normală de lucru. Dacă Akira întâmpina probleme, Kaimera îl ajuta să facă curățenie și să le rezolve cât mai bine posibil. Cu toate acestea, Akira nu depindea exclusiv de Kaimera; el se ocupa de multe lucruri și singur.
După ce a obținut lucrurile de la Turela de Gloanțe, Kaimera a început imediat să facă cerceii pe care îi intenționa pentru Akira, folosindu-și timpul liber de la lucrul pentru Roman. Aceștia au fost terminați rapid, Kaimera i-a testat și a plănuit să facă și câțiva pentru unitatea Obi.
- Hmm, sunt destul de buni. Și ce zici de cei ai lui Akira? Roman a luat cerceii pe care i-a primit de la Kaimera, i-a testat și apoi a vrut să-i vadă pe ai lui Akira. Kaimera i-a pus cutia jos lui Roman, care a luat-o, a deschis-o și a chicotit ușor.
- Îl cunoști bine, a spus Roman, observând că cerceii Akirei erau împodobiți cu diamante. După ce i-a examinat, i i-a returnat lui Kaimera.
- Aș dori să cer trei zile libere, a spus Kaimera.
- Te duci să-l vezi pe Akira, nu-i așa? a întrebat Roman, știind că Kaimera probabil voia să-i dea cerceii lui Akirei chiar el.
- Da, a răspuns Kaimera direct.
- De ce să mergi doar trei zile? Drumul dus-întors durează deja o zi. De ce să nu mergem o săptămână? Așa te poți și odihni, a spus Roman.
- Munca mea nu s-a terminat încă. Nu vreau să o pun în așteptare atât de mult, a spus Kaimera.
- Poți lucra oriunde, nu-i așa? a continuat Roman.
- Atunci am nevoie doar de cinci zile, se târgui Kaimera. Roman a chicotit încet.
- El vrea doar să ia o pauză lungă, dar tu, tu vrei să te întorci repede la muncă. Dacă Akira ar ști, cu siguranță s-ar plânge că nu vrei să petreci prea mult timp cu el, a răspuns Roman.
- Akira mă înțelege bine, a spus Kaimera. Roman a zâmbit ușor.
- Bine, atunci. Îți permit, a răspuns Roman.
- Ar trebui să iei avionul privat? a întrebat Roman, referindu-se la avionul său privat pe care îl păstra pentru ca apropiații săi să-l poată folosi atunci când aveau nevoie.
- Nu, prefer să merg pe cont propriu, a răspuns Kaimera. Roman a dat din cap în semn de aprobare și, după o scurtă discuție despre muncă, Kaimera s-a întors la serviciu și și-a rezervat biletul de avion. Nu-i spusese lui Akira dinainte despre vizita sa în Japonia și nici nu o considera o surpriză. Nici nu-și făcea griji că-i va fi dor de Akira, deoarece îi cunoștea bine programul.
- Cine? Vocea unui membru al unității OBI apropiat de Kaimera a răsunat în timp ce Kaimera se întorcea în apartamentul său.
- Te-ai întors? a întrebat Kaimera. Colegul său, Steve, își luase concediu după ce fusese detașat în Rusia.
- Hei, ești liber în seara asta? Vrei să vii să bei ceva cu mine? N-am mai fost de ceva vreme. Voiam să văd dacă s-a schimbat ceva, a spus Steve zâmbind. Kaimera s-a gândit o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare.
- Sigur, a răspuns Kaimera, înainte de a programa o întâlnire cu Steve și apoi de a se despărți. Kaimera s-a întors la serviciu până seara, când i-a spus lui Noris că va bea ceva cu Steve și că ar trebui să-l sune dacă ar apărea ceva urgent. Kaimera era o persoană care putea fi flexibilă în ceea ce privește programul de lucru al lui Roman fără ca Roman să obiecteze și nu avea nevoie să fie mereu atașată de Roman, pentru că Kaimera îl putea ajuta pe Roman oriunde s-ar fi aflat.
- Nu vii cu noi? a întrebat Steve, văzând că Kaimera era pe punctul de a-și lua propria motocicletă.
- Nu, doar în caz că vrei să mergi în altă parte, a răspuns Kaimera. Steve a chicotit ușor văzând că prietenul său a înțeles. După ce au stabilit un loc unde să meargă, cei doi și-au condus propriile vehicole direct la bar. Au ales un bar pentru că Steve era prieten cu proprietarul și voia să-l salute. Au optat pentru o masă la capătul îndepărtat al barului. Steve a stat de vorbă cu proprietarul și a vorbit și cu Kaimera. Kaimera a stat liniștit, bând. Barul era plin de oameni, iar muzica se amesteca cu sunetele conversațiilor și râsetelor.
- Te-am văzut mergând cu motocicleta, așa că m-am gândit să te invit la o excursie cu motocicleta. Ești interesat? a întrebat Steve.
- În timpul vacanței, nu-i așa? a întrebat Kaimera. Steve a dat din cap în semn de aprobare.
- Îmi pare rău, trebuie să merg în Japonia. Trebuie să-i duc ceva domnului Akira, a spus Kaimera direct.
- Ah, atunci hai. Asta nu te poate opri, a spus Steve cu un zâmbet cu subînțeles. Au stat și au băut, vorbind o vreme, când o femeie s-a apropiat și l-a salutat pe Steve. Steve i-a răspuns cu căldură, așa cum schimbase priviri cu ea periodic. Kaimera stătea liniștit, fără a schimba nicio privire cu nimeni. Din când în când își verifica telefonul dacă Akira lucra, așa că nu era nevoie să-l supravegheze îndeaproape.
- Kai, pot să mă scuz? Steve s-a întors să îl întrebe pe Kaimera. Kaimera știa unde mergea Steve și nu avea de gând să-l oprească.
- Hai, simte-te liber. O să mai stau puțin să beau ceva, apoi o să plec și eu.
- Bună, a răsunat o voce de femeie, în timp ce se sprijinea de tejgheaua barului, privindu-l dulce pe Kaimera. Kaimera s-a uitat la ea în tăcere.
- Pot să îți ofer ceva de băut? a întrebat din nou tânăra femeie.
- Nu mă interesează, a răspuns Kaimera cu o voce calmă. Kaimera nu plănuia să aibă relații temporare cu persoane pe care le întâlnea întâmplător. Dacă ar fi vrut cu adevărat să-și satisfacă pofta față de cineva, ar fi ales un furnizor de servicii care să ofere direct bărbați și femei spre angajare. Avea persoane de încredere, de care se putea asigura că sunt curați și că nu vor cauza probleme mai târziu. Kaimera se gândea că alegerea oricui se oferea astfel i-ar putea crea probleme mai târziu.
- Eşti atât de crud. Pot să stau și să vorbesc cu tine atunci? a întrebat tânăra femeie.
- Simte-te ca acasă, a răspuns Kaimera, întrucât locurile aparțineau restaurantului și oricine putea sta unde dorea.
- Cum te numești? Numele meu este Filla, s-a prezentat tânăra femeie.
- K, spuse Kaimera, dând abrevierea. Tânăra părea puțin nedumerită. Văzând că Kaimera nu a dat mai multe detalii, tânăra a încercat să înceapă din nou o conversație.
- Cu ce te ocupi? a întrebat tânăra femeie.
- Sunt programator, răspunse scurt Kaimera. Nu era nevoie să răspundă, dar simțea ceva suspect în legătură cu femeia cu care vorbea. În timp ce vorbeau, ea se uita mereu la masa formată din patru tineri din colțul restaurantului, ca și cum ar fi trimis un fel de semnal.
- Uau, asta înseamnă că trebuie să faci o grămadă de bani! Ești atât de talentată! a exclamat femeia, deși Kaimera și-a dat seama că nu era sinceră.
- Sunt în regulă, răspunse Kaimera scurt, ridicând paharul cu băutură să-l bea.
- Deci, ești singur aici? Nu ai niciun prieten cu tine? a continuat femeia să întrebe.
- Prietenii mei s-au întors. Mă întorc și eu imediat, a spus Kaimera, uitându-se la ceasul de la mână. Cu coada ochiului, a văzut-o pe femeie făcând semne unui grup de patru tineri. Curând, cei patru bărbați s-au apropiat de Kaimera.
- Hei, ce faci și te pui cu prietena mea? a întrebat un bărbat corpolent cu o voce aspră, trăgând-o de braț pe femeie mai aproape de el.
- Doar vorbeam, a răspuns tânăra femeie. Kaimera a rânjit la vederea slabei performanțe a tinerei.
- Care e problema ta? a întrebat Kaimera înapoi.
- Sigur, dar hai să vorbim afară, a spus un alt tânăr, pe un ton amenințător, apoi și-a pus brațul în jurul gâtului lui Kaimera. Kaimera nu l-a împins, dar s-a conformat, ridicându-se și urmând tragerea tânărului spre fața barului, cu femeia urmându-l. Grupul de tineri l-a condus pe Kaimera într-o alee mică, întunecată și retrasă și l-a împins înăuntru. Kaimera a bănuit că acest grup de tineri căuta victime singure care păreau să aibă bani, pentru a le extorca. Deși Kaimera nu părea slab, au crezut că nu se poate lupta cu cei patru.
- Ce vreți? întrebă Kaimera cu o voce calmă, aprinzând nonșalant o țigară și fumând-o, făcându-i pe cei patru tineri să se simtă insultați.
- Nimic. Dacă vrei să ieși nevătămat din aleea asta, dă-ne niște bani, a spus cel mai înalt și mai corpolent bărbat. Kaimera s-a uitat la femeia care acționa ca o momeală și a văzut că înregistra un videoclip pe telefon. Se părea că făceau asta în mod regulat. Văzând privirea lui Kaimera în lumina slabă de pe ecranul telefonului, femeia a simțit un fior ciudat pe șira spinării, dar a crezut că grupul ei îl depășea numeric și a respins gândul.
- Și dacă nu o fac? a replicat calm Kaimera. Unul dintre bărbații din grup a fost surprins să nu vadă niciun semn de frică sau tensiune din partea lui Kaimera, deoarece majoritatea victimelor lor, deși aparent curajoase, nu au fost niciodată la fel de calme ca Kaimera.
- Hei, băieți, nu vi se pare că tipul ăsta e ciudat? și-a întrebat bărbatul suspicios prietenii.
- Ce e așa ciudat la el? Pur și simplu îi este frică de noi și nu știe cum să se comporte, a spus bărbatul masiv.
- Nu mai vorbi atât de mult. Dă-mi banii dacă nu vrei să fi rănit, a spus bărbatul masiv, scoțând un cuțit ca să-i amenințe. Dar într-o clipă, cuțitul era în mâna lui Kaimera. Kaimera și-a folosit viteza pentru a-l smulge, lăsând grupul de tineri uluiți și fără cuvinte. Kaimera a învârtit cuțitul în mână, uitându-se urât la tinerii care îl extorcau.
- Vreau să mă întorc și să mă odihnesc. Hai să terminăm cu asta, a spus Kaimera, înainte ca țipetele chinuitoare ale celor patru tineri să răsune pe alee.
Tânăra care înregistra videoclipul a rămas încremenită de șoc, ținându-și telefonul în mână. Cei patru prieteni ai ei zăceau pe jos, gemând de durere, toți patru cu brațele grav fracturate și desfigurați. Kaimera s-a îndreptat spre tânără.
- Nu... nu, spuse tânăra femeie, cu vocea tremurândă de frică. Acum, frumusețea lui Kaimera fusese înlocuită de teroare în ochii tinerei femei.
Brusc..
Bărbia și gura fetei au fost prinse cu o mână de mâna mare a lui Kaimera, strângând-o ușor, în timp ce cealaltă mână îi smulgea telefonul din mână.
- Ssst, i-a șoptit Kaimera, făcând-o pe femeie, care era pe punctul de a țipa, să înlemnească. O durea maxilarul și îi amorțea din cauza strângeri kui Kaimerei. Corpul îi tremura de frică extremă și abia își putea reține urina. Kaimera a șters videoclipul pe care femeia îl filmase și a făcut ceva cu telefonul ei înainte de a-l returna și de a-i elibera imediat bărbia. Femeia s-a prăbușit pe pământ.
- Nu uita să-ți duci prieteni la spital, a spus Kaimera, apoi a ieșit din aleea mică. S-a dus la motocicleta lui și a văzut doi bărbați care aveau convulsii lângă ea. Kaimera știa că probabil erau din același grup de pe alee care voia să-i fure motocicleta, deoarece era foarte scumpă. Cu toate acestea, Kaimera instalase un sistem antifurt; oricine ar încerca să-i fure motocicleta ar fi electrocutat. Doar atingerea nu le-ar fi făcut rău, dar dacă ceva ar fi fost modificat sau deteriorat, s-ar fi declanșat un curent electric. Chimera i-a dat la o parte pe cei doi bărbați, apoi s-a urcat pe motocicletă, și-a pus casca și a plecat în camera lui.
La sosirea în camera de hotel, Kaimera l-a sunat imediat pe Steve. Nu-i păsa ce făcea Steve în acel moment; voia doar să vorbească cu el chiar acum.
(„Mmm, salut, șșșt”) Vocea lui Steve a răsunat, însoțită de gemete și de sunetele ritmice ale activității femeii.
- Spune-i prietenului tău, proprietarul barului, că, dacă nu vrea ca acesta să fie închis, ar trebui să aibă grijă de clienți, a spus Kaimera.
(„Hmm, ce s-a întâmplat?”) a întrebat imediat Steve, spunându-i femeii care era cu el să nu se miște. Apoi, Kaimera i-a explicat pe scurt ce se întâmplase.
(„Voi vorbi eu însumi cu el. Să nu îndrăznești să arunci în aer barul prietenului meu!”) a spus Steve repede.
- Am sunat pentru că voiam să vorbești tu primul. Nu te voi mai deranja, vezi-ți de treaba ta, a spus Kaimera simplu înainte de a închide. Apoi s-a dus să facă un duș și să se pregătească de culcare, dar nu a adormit complet. Și-a deschis laptopul ca să verifice mișcările grupului cu care tocmai interacționase, ca să vadă ce fac, monitorizându-i prin telefonul femeii.
- Mă plictisesc. Las-o să fie jucăria mea o vreme, a mormăit Kaimera pentru sine, apoi a început să caute pe telefonul femeii ceva interesant.
Capitolul 12 - 18+
Astăzi era ziua în care Kaimera călătorea spre Japonia. Urma să ia un zbor comercial, ca de obicei, dar nu-i spusese lui Akira că venea să-l vadă. Kaimera nu-și făcea griji să meargă acolo degeaba. Kaimera zbura la clasa întâi. Odată așezat, o însoțitoare de bord s-a apropiat de el, zâmbind și aruncându-i lui Kaimera o privire cu subînțeles. Tânără părea îndrăgostită de el, dar Kaimera nu era interesat; era mai concentrat pe telefon. Acest lucru a făcut-o pe însoțitoarea de bord să se simtă puțin jenată și s-a întors la a se ocupa de ceilalți pasageri.
Anterior, Kaimera a făcut o farsă unui grup de oameni care încercau să-l extorcheze pentru bani, piratându-le telefoanele mobile, în special telefonul tinere. Apoi, a rulat spontan videoclipuri cu fantome înfricoșătoare, cu sunete stranii, speriindu-i pe toți și făcându-i să se teamă să atingă telefoanele. A fost doar o farsă menită să-și alunge plictiseala în timpul liber.
Kaimera și-a deschis laptopul ca să vadă ce face Akira și unde se află și a văzut că Akira se îndrepta spre muncă la compania de bijuterii. Apoi, Kaimera a verificat camerele de securitate de pe traseul lui Akira pentru a depista orice era neobișnuit, ca să-l poată informa imediat pe Akira. Totul era normal. Văzând că Akira ajunsese în siguranță la companie, Chimera s-a odihnit.
După un zbor de aproape 14 ore, Kaimera a ajuns în Japonia în jurul orei 22:00. În timpul zborului, mai multe însoțitoare de bord interesate de Kaimera au încercat să stabilească contact vizual și să-i ofere servicii, dar au primit în schimb doar o indiferență rece, forțându-le să renunțe. Kaimera a oprit un taxi și a cerut să fie dus la casa lui Akira. Știa că Akira nu se întorsese încă acasă, deoarece acesta discuta despre un contract de brokeraj pentru o mină de aur din China, pe care Akira era interesat să o cumpere.
Când taxiul a oprit în fața casei lui Akira, Kaimera a coborât cu valiza lui. Garda de corp de serviciu stătea și privea cine coborâse din mașină în fața casei angajatorului său.
- Stai. Cine ești? Ce faci aici? a întrebat noua gardă de corp, care tocmai începuse lucrul, nemaiîntâlnindu-l pe Kaimera până atunci. Kaimera a ridicat ușor o sprânceană.
- Am venit să-l văd pe Akira, a răspuns Kaimera cu o voce calmă.
- Șeful nu este aici și nu a programat nicio întâlnire. Vă rog să plecați acum, a spus garda de corp, dându-l laoparte pe Kaimera. Kaimera nu era deloc supărat; de fapt, era destul de încântată că noua gardă de corp își făcea treaba bine.
- Ce se întâmplă? a întrebat un alt bodyguard, ieșind să vadă ce se întâmplă înainte ca privirea lui să privească silueta înaltă și impunătoare care stătea nemișcată.
- Cineva a spus că îl caută pe șef. Eram pe punctul de al trimite de acolo pentru că șeful nu a programat o întâlnire cu nimeni, a spus noul bodyguard.
- A... dumneavoastră sunteți, domnule Kaimera? Garda de corp, care se apropiase îi recunoscuse fața lui Kaimera imediat, fiindcă îl mai întâlnise de multe ori.
- Scuzați-mă, domnule Kaimera, când ați venit? Și cum ați ajuns aici? Bătrânul bodyguard și-a plecat repede capul pentru a-și cere scuze lui Kaimera, făcându-l pe noul bodyguard să pară destul de confuz.
- Tocmai am sosit, a răspuns Kaimera pe un ton normal.
- Vă rog să intrați. Șeful nu s-a întors încă, a venit repede bătrânul bodyguard să îl ajute pe Kaimera să ia bagajele și l-a invitat imediat pe Kaimera în casa lui Akira. Acest lucru l-a făcut pe noul bodyguard să se înmoaie ușor, crezând că îl jignise fără să vrea pe Kaimera, a cărei identitate nici măcar nu o cunoștea. Bănuia că Kaimera trebuie să fie foarte important, altfel superiorul său nu ar fi fost atât de respectuos. Kaimera l-a bătut ușor pe noul bodyguard pe umăr.
- Nu te gândi prea mult. Ți-ai făcut treaba bine, a spus Kaimera înainte de a intra. Gărzile de corp familiare cu Kaimera l-au întâmpinat cu un strigăt. Kaimera le spusese deja tuturor să nu-l sune pe Akira ca să-l anunțe că este acolo, iar toată lumea s-a conformat, știind că ordinele lui Kaimera erau exact ca și ale lui Akira. Chiar dacă erau oamenii lui Akira, trebuiau să se supună ordinelor lui Kaimera.
După ce și-a terminat întâlnirea de afaceri, Akira și-a pus imediat oamenii să-l ducă acasă, pentru că voia să se odihnească și nu voia să meargă în altă parte. Când mașina s-a oprit în fața aleii, Akira a coborât și s-a dus direct în camera lui. Garda de corp i-a șoptit în secret lui Ken că Kaimera sosise. Ken a dat din cap, știind că Kaimera era probabil acolo pentru a-l surprinde pe Akira, așa că nu i-a spus șefului său.
Akira se opri brusc când acesta deschise ușa dormitorului, simțind că cineva era deja în cameră mijindu-și ușor ochii. Patul era în spatele paravanului, în sufragerie. Mirosul slab și familiar de parfum îl făcu pe Akira să zâmbească; recunoscu al cui parfum era.
- Ai venit să mă surprinzi, nu-i așa? a spus Akira, aruncându-se spre Kaimera, care stătea la capătul patului. Kaimera și-a deschis imediat brațele pentru a-l îmbrățișa pe Akira în timp ce acesta se arunca asupra lui, înainte de a cădea înapoi pe saltea cu Akira deasupra lui. Akira a chicotit, îngropându-și fața în gâtul lui Kaimera de încântare. Kaimera l-a mângâiat ușor pe Akira pe spate.
- Crezi că ești atât de mic, nu-i așa? a întrebat Kaimera. Akira a chicotit ușor înainte de a ridica privirea spre Kaimera.
- Rămâi cu mine, lasă-mă să fiu mic și neînsemnat o vreme, a răspuns Akira. Kaimera a schițat un zâmbet ușor.
- Cum ai ajuns aici? Cu cine ai venit? Și ce faci aici? i-a pus Akira Kaimerei o serie de întrebări.
- Am zburat singur aici ca să-ți aduc ceva, a răspuns Kaimera la toate întrebările Akirei.
- Te-a lăsat Roman să vii? a continuat să întrebe Akira.
- Mi-am luat liber de la serviciu, dar voi sta doar patru nopți, a răspuns Kaimera, făcându-i ochii lui Akira să se lumineze.
- E perfect. E ideal. Voiam să merg la onsenul de la casa de vacanță. Din moment ce ești aici, voi profita și eu de ocazie să mă relaxez. Vii cu mine? L-a invitat Akira pe Kaimera.
- Voi merge cu tine peste tot, a răspuns Himera. Akira a zâmbit larg, zvârcolindu-se fericit pe Kaimera, încântat că Kaimera venise să-l vadă.
- Nu te mișca prea mult, a răspuns Kaimera. Akira a făcut o pauză, apoi a rânjit și s-a ridicat, așezându-se în poala lui Kaimera. Și-a mișcat șoldurile în joacă, frecându-se de abdomenul lui Kaimerei, care se uita la Akira cu o strălucire în ochi.
- Dacă mă mișc prea mult, te vei excita, nu-i așa? a spus Akira.
- Știi, a răspuns Kaimera.
- Atunci... lasă-mă să te ajut, a spus Akira cu un zâmbet malițios. Kaimera nu a refuzat. Akira i-a desfăcut imediat pantalonii lui Kaimera. Bărbăția lui Kaimera ieșea în evidență sub lenjeria lui intimă închisă la culoare. Akira și-a lins ușor buzele înainte de a folosi mâna care de obicei ținea mânerul unei săbii pentru a apuca erecția Kaimerei, expunând-o aerului din afara hainelor. Kaimera a rămas întinsă acolo, privindu-l pe Akira cu ochi la fel de lascivi. Akira a mângâiat penisul lui Kaimera până când aceasta s-a trezit complet în mâna lui, înainte de a se apleca să lingă lichidul limpede care se prelingea din vârf. Kaimera a scrâșnit din dinți în timp ce un val de plăcere l-a copleșit. Limba lui Akira a lins jucăuș vârful, alternând cu lingerea celor două testicule.
- Mmm... a gemut Kaimera din gât. Akira, îndemnat de euforia lui, a început să-i lingă și să sugă ambele testicule pe rând. Mâinile puternice ale lui Kaimera i-au strâns părul. După ce l-a tachinat pe Kaimera spre satisfacția sa, Akira a trecut din nou la lingerea vârfului. De data aceasta, Akira și-a folosit gura caldă pentru a cuprinde penisul fierbinte al lui Kaimera. Deși nu-l putea băga pe tot în gură, Akira a lins și a supt cu abilitate vârful.
- Aah... Mmm... gemu Kaimera de plăcere. Se uită la Akira cu o privire pătimașă.
- Mmm, mmm, a murmurat Akira din gât, în timp ce își mișca buzele în sus și în jos. Mâna puternică a Kaimerei i-a strâns părul mai tare. Akira s-a crispat ușor, dar nu a dat niciun semn de frustrare. A continuat să-și folosească buzele și mâinile pentru al satisface pe Kaimera.
- Atât de satisfăcător... a mormăit Kaimera. Voia să-și înfigă șoldurile în gura lui Akira în mod repetat, dar nu voia să-l rănească pe Akira. Akira și-a grăbit pasul, lingând și sugând pentru al ajuta pe Kaimera să se elibereze. După un timp, Kaimera s-a încordat și s-a eliberat în gura caldă a lui Akira. Akira a primit de bunăvoie fiecare picătură.
- Ssssh... Ahhh, gemu Kaimera de plăcere. L-a privit pe Akira cum își retrage buzele din punctul lui fierbinte, o picătură de spermă agățându-se de colțul gurii sale. Akira a lins-o imediat.
- Al tău e atât de mare încât mă doare gura de fiecare dată, a spus Akira. Kaimera l-a tras pe Akira pe pat, i-a desfăcut cordonul din jurul yukatei, apoi i-a dat jos lenjeria intimă. Akira și-a ridicat picioarele și le-a așezat peste umerii puternici ai Kaimerei, zâmbind îmbietor.
- Ești atât de obraznic, a spus Kamera. A apucat penisul complet erect al lui Akira și a început imediat să-și folosească propria gură pentru a face același gest ca Akira.
- Mmm... cine... Ahhh! a gemut Akira imediat când Kaimera și-a frecat ușor dinții de penisul său, provocând o ușoară durere, dar o plăcere intensă pentru Akira. Stomacul i s-a încordat de plăcere, iar degetele de la picioare i s-au strâns frenetic. Kaimera a supt puternic vârful penisului lui Akira, scoțând un sunet puternic. Akira și-a dat capul pe spate, extaziat.
- Mmm, a gemut Akira de plăcere. Kaimera a luat penisul lui Akira în mână și a început să-l mângâie rapid cu buzele. Mâinile lui puternice s-au încleștat sub șoldurile lui Akira, ridicându-l. Picioarele lui Akira au rămas atârnate peste umerii puternici ai lui Kaimera. Chiar dacă doar buzele lor se bucurau reciproc, Akira a simțit o plăcere și un extaz mai intense decât oricine altcineva, deoarece persoana care îl bucura era cea pe care o iubea. Kaimera simțea la fel.
- Kai... ah... Kai, gemu Akira, strigând numele lui Kaimera, strângându-i părul cu mâinile. În mod similar, plăcerea intensă îl făcea să-și strângă inconștient picioarele periodic, mușchii abdominali încordându-se, dezvăluindu-le forma.
- Mmm... ah... Umm... Kaimera l-a încântat pe Akira până când acesta a atins orgasmul. Corpul lui s-a încordat în extaz. Știind că Akira eliberase totul, Kaimera și-a retras buzele. Akira și-a coborât picioarele de pe umerii lui Kaimera, s-a ridicat și l-a sărutat imediat pe Kaimera. Kaimera i-a răspuns sărutului cu pasiune. Respirația lor grea s-a amestecat înainte ca Akira să-i împingă ușor pieptul Kaimerei la o parte. S-au privit în ochi, înțelegându-se perfect.
- Dacă nu ne oprim acum, lucrurile vor merge prost, a spus Akira. Kaimera a chicotit ușor înainte de a se retrage și a se opri la capătul saltelei. Apoi s-a dus să ia un halat de baie și i l-a dat lui Akira, precum și unul pentru el.
- Hai să facem o baie ca să ne putem odihni, a spus Himera. Amândoi reușiseră să-și controleze emoțiile. Kaimera l-a ajutat pe Akira să se ridice și l-a condus la baie. Înainte de a face duș și a se spăla, apoi s-au dus la culcare împreună. În noaptea aceea, Akira a dormit profund și s-a relaxat.
Akira s-a trezit dimineața, dar Kaimera nu mai dormea lângă el. S-a ridicat, s-a dus la baie, și-a pus pantalonii și a ieșit din dormitor, cu partea superioară a corpului goală și acoperit de tatuaje.
- Bună dimineața, șefu’, l-a salutat Ken pe Akira.
- Unde e Kai? a întrebat imediat Akira.
- E la sala de antrenament de scrimă, a răspuns Ken.
- Faceți aranjamentele pentru excursia noastră la casa de vacanță de la… Akira a precizat destinația. Ken a făcut o pauză.
- Astăzi? a întrebat Ken din nou.
- Da, a răspuns Akira.
- Dar șeful trebuie să zboare la Hong Kong mâine, a spus Ken, referindu-se la programul său.
- Contactează-l pe Fei Long și spune-i că amân întâlnirea noastră cu cinci zile. Am o treabă foarte importantă de rezolvat. Fei Long nu va avea nicio problemă cu asta, a spus Akira. Ken și-a plecat capul în semn de aprobare, știind că Akira l-ar alege întotdeauna pe Kaimera în locul oricărui altcuiva. Înainte ca Akira să meargă în sala de antrenament de scrimă, l-a văzut pe Kaimera exersând cu o sabie de lemn înăuntru.
- Ce-ar fi să-ți testez abilitățile? a sugerat Akira. Kaimera, purta doar pantaloni ca Akira, s-a întors să-l privească cu o sprânceană ridicată.
- Va trebui să fii blând cu mine, a spus Kaimera, știind foarte bine că abilitățile lui Akira erau mult superioare celor ale lui.
- Sigur, a spus Akira zâmbind înainte de a merge să aducă o sabie de antrenament din lemn. Cei doi au început imediat să-și testeze abilitățile. Când Akira a atacat, Kaimera s-a apărat și a contraatacat pe rând. Antrenamentul a fost aprig, dar niciunul dintre ei nu a încercat să-l lovească pe celălalt cu săbiile lor de lemn. În cele din urmă, Akira a reușit să-i smulgă sabia din mâna lui Kaimera. Kaimera a ridicat ambele mâini într-un gest de predare. Akira a zâmbit satisfăcut. Amândoi erau leoarcă de transpirație din cauza exercițiului extenuant înainte de a se întoarce la duș și a se schimba, apoi au mers împreună în sufragerie
- Domnule Akira, a strigat vocea unui apropiat al bunicului Akirei în timp ce Akira și Kaimera erau pe punctul de a se îndrepta spre sufragerie.
- Ce este? întrebă Akira cu o voce calmă. Confidentul bunicului Akirei aruncă o privire scurtă spre Kaimera, neașteptându-se să îl vadă și acolo.
- Bunicul tău a spus că ar vrea să iei cina la casa principală în seara asta. Domnul Kiboru se va alătura și el la cină, a spus confidentul apropiat al bunicului. Akira și-a mijit ușor ochii.
- Spune-i bunicului că o vom face altă dată, pentru că am treburi importante de rezolvat astăzi. Mă întorc poimâine, a răspuns Akira.
- Cred... Confidentul bunicului meu era cât pe ce să sugereze ceva.
- Cuvântul meu e definitiv. Bunicul meu mă înțelege bine, spuse Akira pe un ton rece, făcându-l pe confidentul bunicului său să se oprească o clipă înainte de a-și pleca capul în semn de recunoaștere și de a pleca să-i raporteze bunicului lui Akira.
- Probabil ar trebui să iei cina mai întâi cu bunicul tău, apoi putem merge la casa de vacanță, a sugerat Kaimera.
- Nu, ești mai important decât familia Kiboru, a spus Akira ridicând ușor din umeri înainte de a intra în sufragerie.
🐅...🐅...
- Deci Kaimera a sosit, i-a spus bunicul Akirei confidentului său de încredere, care tocmai venise să raporteze.
- Da, a răspuns confidentul bunicului.
- Atunci reprogramează întâlnirea lui Kiboru pentru poimâine, a răspuns bunicul Akirei.
- Cred că dacă dumneavoastră veți vorbi personal cu Akira, s-ar putea să fie de acord mai devreme, a sugerat confidentul apropiat al bunicului.
- Nu vreau să-l supăr pe Akira încă. Hai să ascultăm ce spune Akira. Încă mai e timp să-l conving să-mi urmeze planul, a spus bunicul lui Akira. Confidentul său și-a plecat capul în semn de aprobare, fără a oferi alte sugestii.
🐅...🐅...
După ce au terminat micul dejun împreună, Akira și-a instruit oamenii să se pregătească pentru călătoria spre casa lui de vacanță. Odată ce totul a fost gata, au plecat imediat. Kaimera l-a însoțit pe Akira și, după o călătorie lungă, au ajuns la casa de vacanță a lui Akira, care avea un onsen în aer liber cu vedere la Muntele Fuji. Oamenii lui Akira verificaseră deja că totul era în ordine. La sosire, Akira și Kaimera s-au instalat în sufragerie pentru a se relaxa, Akira ținându-i pe toți ceilalți departe pentru că voia să fie singur cu Kaimera. Akira s-a cuibărit confortabil în brațele lui Kaimera, complet relaxat.
- Ai spus că ai ceva să-mi aduci. E același lucru pe care l-ai menționat mai devreme? a întrebat Akira, pentru că Kaimera nu-i dăduse încă nimic.
- Da, a răspuns Kaimera. Inițial intenționase să i-l dea lui Akira aseară, dar când Akira l-a invitat la casa lui de vacanță, s-a răzgândit și i-l va da aici în schimb.
- Ce este? a întrebat Akira. Kaimera și-a luat haina, a scos cutia de catifea și a deschis-o pentru Akira.
- Cercel? a întrebat Akira, referindu-se doar la un cercel.
- Uau, e chiar și împodobit cu diamante! a spus Akira, impresionat.
- Acesta nu este un cercel obișnuit, a spus Kaimera, înainte să-i pună cerceii lui Akira.
- E un dispozitiv GPS atașat la cercel, nu-i așa? a ghicit Akira.
- Da, dar ceea ce e special e că pot vorbi cu tine prin asta. E ca un radio, dar diferența e că, chiar dacă sunt de cealaltă parte a lumii, pot vorbi cu tine, a spus Kaimera.
- Nu-i ca un telefon mobil? a replicat Akira.
- La telefon, trebuie să te sun și să aștept să răspunzi sau să-ți trimit un mesaj text și să aștept să-l citești. Sau dacă nici nu mă poți auzi, e inutil. Am creat asta ca atunci când se întâmplă ceva, să te pot avertiza imediat. Vei putea să-mi auzi vocea clar și să vorbești cu mine, a spus Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Ai făcut asta pentru că ți-ai făcut griji pentru mine, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Ești perfect conștient de asta, a răspuns Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Chiar vreau să le arăt asta și altor oameni, a spus Akira.
- E mai bine dacă nu știe nimeni altcineva, a spus Kaimera. Pentru că, dacă vestea despre cercel ar ajunge la urechile inamicilor lui Akira și s-ar produce un eveniment neprevăzut, inamicul ar putea distruge mai întâi cercelul lui Akira pentru a împiedica pe cineva să-l ajute la timp.
- Bine, a răspuns Akira prompt.
- Hei, hai să mergem la onsen în seara asta, i-a sugerat Akira lui Kaimera.
- Nu uita să-i spui lui Ken să-i spună oamenilor lui să stea departe de onsen, a spus Kaimera. Deși majoritatea gărzilor de corp ale lui Akira îl cunoșteau pe Kaimera, știau și că Kaimera era cineva crucial pentru cei 4 Tigri. Nu văzuseră niciodată relația strânsă dintre cei doi, cu excepția lui Ken și Doya. Mai important, atunci când Akira era cu Kaimera, arăta o altă latură a sa decât atunci când era în fața altora, o latură pe care Kaimera nu voia ca nimeni să o vadă la Akira.
- Sigur, a răspuns Akira cu înțelegere.
Cioc... cioc...
- Scuzați-mă, a răsunat vocea lui Ken înainte ca acesta să intre. Akira a aruncat o privire scurtă către confidentul său.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Domnul Fei Long a sunat, a spus Ken. Akira a întins mâna și i-a luat telefonul lui Ken ca să vorbească, în timp ce se sprijinea în continuare de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Da, a spus Akira pe un ton normal, diferit de cel din momentul în care vorbea cu Kaiimera, dar în vocea lui se simțea încă o oarecare familiaritate.
(„De ce ai anulat brusc întâlnirea cu mine?”) a întrebat Fei Long pe un ton interogativ.
- Ți-am spus că am o treabă importantă de rezolvat, a răspuns Akira.
(„Nu este munca suficient de importantă încă?”) a întrebat din nou Fei Long.
- Da, e ceva important legat de viața mea. Nu-ți face griji. Verifică mai întâi încărcătura. Voi zbura mai târziu. Ai lista brokerilor care vor inspecta mina de aur pentru mine, nu-i așa? a întrebat Akira la rândul său.
(„Am primit-o.”) a răspuns Feilong.
- Ai putea să te duci să verifici mina pentru mine? Îți dau un procent, a spus Akira, știind că și Fei Long era interesat de mina de aur.
(„A, bine, mă duc să verific eu”,) a răspuns Fei Long imediat, înainte ca Akira să vorbească puțin mai mult despre mină și apoi să închidă. Apoi i-a returnat telefonul lui Ken, care l-a luat și a părăsit imediat sufrageria pentru a-i oferi lui Akira puțin timp cu Kaimera.
- Ceva important în viața ta... ce anume? a întrebat Kaimera pe un ton normal.
- Da, ești tu. Ești foarte importantă pentru viața mea. Fără tine, nu aș avea un scop în viață, a spus Akira în felul său obișnuit.
- Chiar și fără mine, ești suficient de importantă pentru tine ca să trăiești, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Cineva ca mine, are vreun sens în viață? Nu știi că trăiesc doar ca să fiu o marionetă, a spus Akira, privind fix la șemineul aprins. Apoi a zâmbit când a simțit o sărutare blândă pe tâmplă, în timp ce Kaimera îl săruta ușor. Akira și-a întors imediat capul și s-a sprijinit de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Sunt atât de jalnic. Trebuie să fii foarte amabil cu mine, i-a spus Akira cu o voce imploratoare lui Kaimera.
- Hehe, nu mai ești chiar atât de tânăr, l-a tachinat Kaimera.
- Cine vorbește despre vârstă? Arăt ca cineva care are puțin peste douăzeci de ani, a spus Akira, punându-și mâinile peste bărbie și făcându-i cu ochiul lui Kaimera. Kaimera s-a uitat oftând, întrebându-se ce ar crede dușmanii lui Akira dacă l-ar vedea așa. Cei doi au continuat să stea de vorbă, punându-se la curent cu experiențele lor. Kaimera i-a povestit chiar și lui Akira despre barul în care a mers înainte să vină să-l vadă.
- A vorbit prietenul tău cu proprietarul barului? a întrebat Akira imediat.
- Ar trebui să vorbească cu el în curând. Probabil mă va suna ca să mă pună la curent, a răspuns Kaimera.
- Hm, ce noroc au avut copiii ăia că te-au întâlnit. Dacă m-ar fi întâlnit pe mine... le-aș fi tăiat mâinile! a spus Akira.
- Așa e, lasă-mă să mă conectez mai întâi la această casă de oaspeți, a spus Kaimera, amintindu-și, înainte să se ridice să-și ia laptopul din geantă, să-l deschidă și să înceapă să introducă un cod în timp ce Akira îl privea.
- Mi se încețoșează ochii, a spus Akira, sprijinindu-și capul pe umărul lui Kaimera dar ochii lui au rămas fixați pe ecranul laptopului. A zâmbit ușor când imaginea de la camera de supraveghere din interiorul casei de vacanță a apărut pe ecran.
- De fiecare dată când văd asta, nu pot să nu fiu uimit de cum poți pătrunde în așa ceva, a spus Akira zâmbind.
- Îți sunt de vreun folos? a replicat Kaimera.
- Ești mai mult decât util, a răspuns Akira imediat. Chiar atunci, Ken i-a informat că prânzul era gata, așa că Akira și Kaimera s-au dus mai întâi să ia prânzul împreună.
🐅...🐅...
- Tată, unde este Akira? a întrebat Junto, tatăl lui Akira. Mersese la casa să lui Akira să-și găsească fiul, dar nu l-a putut găsi. Apoi a intrat în casa principală să întrebe, unde bunicul lui Akira stătea și bea ceai, se uita la fiul său cu o expresie obosită.
- De ce ai vrea să-l vezi pe Akira? Ai venit să ceri bani? a întrebat bunicul lui Akira, făcându-l pe tatăl său să se oprească o clipă.
- Nu sunt aici să cer bani. Am vrut doar să întreb despre acțiunile din mina de diamante care au fost scoase la licitație, dacă ar putea împărți o parte cu frații lui, a spus Junto.
- Cum poate să le împartă? Aceea este o afacere comună între Akira și cei trei prieteni ai lui. Îndrăznești să-i întrebi chiar tu pe prietenii lui Akira? N-ai investit niciun dolar, n-ai contribuit cu nimic și ceri o parte din ea? Ce te face atât de îndrăzneț să întrebi asta? Sau te-a îndemnat cineva? l-a mustrat direct pe bunicul lui Akira. Junto a mai ezitat puțin.
- Minunata ta soție, în afară de a cheltui bani, ce altceva face toată ziua? Și cei trei copii ai tăi, realizează ei vreodată ceva? Nu trebuie să-l faci pe Akira atât de mândru, ci doar să te asiguri că vă puteți întreține singuri și să nu-l împovărați pe Akira. Nu poți face asta? a strigat bunicul lui Akira la fiul său.
- Mai ales tu, Junto, te-ai gândit vreodată de ce nu vreau să-ți predau poziția de lider al familiei? a adăugat bunicul Akirei.
- Nu-i așa că ești părtinitor și îl iubești doar pe Akira? a strigat Junto, făcându-i fața bunicului Akirei să se înroșească de furie.
- Și Akira nu e fiul tău, nu-i așa? Spui că sunt părtinitor, dar te-ai uitat vreodată în oglindă și te-ai întrebat dacă îl iubești pe Akira? În afară de cei trei copii nelegitimi și fără valoare ai tăi, mai ai măcar o urmă de dragoste pentru Akira? Chiar dacă nu o iubeai pe mama lui Akira, Akira e tot fiul tău, nu-i așa? Uhu, uhu. Bunicul lui Akira a țipat tare înainte de a tuși violent, cerându-le apropiaților săi să-l sprijine rapid.
- Domnule, te rog să te calmezi. Junto, cred că ar trebui să te întorci mai întâi, i-a spus confidentul bunicului lui Junto cu o oarecare nemulțumire. Tatăl lui Akira și-a strâns buzele, fața i se înroșise de la cuvintele jignitoare, înainte de a ieși imediat furios.
- Vă rog, domnule, beți niște ceai, i-a turnat repede confidentul ceai bunicului Akirei ca să-l calmeze.
- De ce am avut un fiu atât de inutil? a spus bunicul Akirei cu regret.
🐅...🐅...
- Ești bine? l-a întrebat Kaimera pe Akira în timp ce stăteau împreună și se uitau la imaginile de pe camerele de supraveghere. Oamenii lui Akira l-au sunat să-l informeze că tatăl său venise la el acasă. Așa că Akira l-a pus pe Kaimera să verifice imaginile de pe camerele de supraveghere de la casa lui și de la conacul bunicului său pentru a vedea ce face tatăl său. Acest lucru i-a permis să-și vadă și să-și audă bunicul țipând la tatăl său.
- Crezi că aș fi supărat doar pentru că tipul ăla nu mă iubește? a spus Akira, chicotind ușor.
- Nu mai am niciun sentiment pentru acel bărbat. Nu trebuie să-ți faci griji, a spus Akira sincer, fără să mintă ca să îl liniștească pe Kaimera.
- Bine, a răspuns Kaimera, înainte de a închide semnalul de pe camera de supraveghere.
- Cred că ar trebui să mergem la onsen, a sugerat Kaimera, încercând să-l înveselească pe Akira. Akira a zâmbit imediat larg.
- Hai să mergem, a spus Akira, trăgându-l pe Kaimera după el ca să se pregătească pentru onsen.
Capitolul 13
Onsen-ul de la această cabană este un onsen în aer liber, cu o priveliște spectaculoasă asupra muntelui Fuji, oferind totodată o intimitate considerabilă. Kaimera și-a scos cămașa, rămânând doar cu un prosop înfășurat în jurul taliei, și a intrat primul în apa caldă a onsen-ului. Căldura apei îi relaxa corpul într-un mod plăcut. În acel moment, în jurul zonei nu era nimeni altcineva decât Kaimera și Akira. Gărzile lui Akira patrulau în exterior, fără a se apropia de onsen, conform ordinelor lui Akira.
Akira a apărut purtând un halat de baie subțire, iar dedesubt avea doar lenjerie intimă. Kaimera, sprijinit de marginea onsen-ului, îl privea pe Akira care se apropia încet, zâmbind. Akira își prinsese părul lejer la spate, înainte de a păși încet în apă. În ochii lui Kaimera, Akira părea o operă de artă vie.
Poc!
- Ah, la naiba! Akira a exclamat cu o expresie amuzată, după ce alunecase ușor, dar fără să cadă. Kaimera și-a ridicat mâna pentru a-și acoperi gura, râzând încet.
- Ai grijă, te rog, i-a spus Kaimeira.
- Hehe, cred că ar trebui să reconstruiesc onsen-ul, a murmurat Akira, fără să pară jenat de incident. Oricum, Kaimera văzuse deja multe momente stânjenitoare ale lui Akira.
- Dai vina pe onsen în loc să fii mai atent când mergi? a întrebat Kaimera.
- Exact. De ce să mă învinovățesc pe mine, când există alte lucruri sau persoane pe care le pot învinovăți? a răspuns Akira. Kaimera a clătinat din cap, ușor exasperat, iar Akira s-a așezat imediat pe genunchii puternici ai lui Kaimera. Kaimera și-a ridicat mâinile pentru a-i susține șoldurile lui Akira.
- Ah, e atât de cald și plăcut, a spus Akira zâmbind. Halatul său s-a udat și a alunecat, dezvăluindu-i pieptul gol și tatuajul cu trandafir de pe braț. Kaimera s-a aplecat și a sărutat ușor tatuajul, iar Akira a zâmbit mulțumit. Căldura apei le relaxa corpurile.
- Vrei să te spăl pe spate? a întrebat Akira, stropind ușor apă caldă pe umerii și pieptul lui Kaimera.
- De ce întrebi, când deja ai început fără să aștepți răspunsul? a replicat Kaimera.
- Pentru că știu ce vei răspunde. Știu că vei spune da, a spus Akira zâmbind, în timp ce mâinile sale alunecau încet pe pieptul lui Kaimera. Kaimera îl privea pe Akira cu ochi strălucitori, iar mâinile sale, care îi sprijineau șoldurile sub apă, au început să apese ușor.
- Vrei să te ajut să-ți spăl „racheta”? a întrebat Akira cu un zâmbet jucăuș.
- Nu spuneai că știi ce vreau? a răspuns Kaimera. Akira a râs, iar mâna sa a alunecat sub apă, desfăcând prosopul lui Kaimera și începând să-i spele bărbăția cu mișcări delicate.
- Mmm, a mormăit Kaimera, în timp ce mâna sa aluneca pe corpul lui Akira. Cei doi își spălau reciproc „rachetele”, Akira stând încă pe genunchii lui Kaimera. Kaimera și-a folosit cealaltă mână pentru a-l trage pe Akira într-un sărut pasional. Limbile lor se împleteau, iar mâinile lor nu se opreau, până când amândoi au ajuns la eliberare simultană.
- Am murdărit onsen-ul? a întrebat Kaimeira.
- Puțin. Dar putem chema pe cineva să-l curețe, a răspuns Akira. Cei doi s-au mutat într-un alt colț al onsen-ului, lăsând aburii să se ridice ușor din apa caldă.
- Mi-e poftă de tăiței reci cu sos, a murmurat Akira. Amândoi erau complet goi, fără nimic care să le acopere corpurile, fiind singuri în apă.
- E frig afară, și totuși vrei tăiței reci? a întrebat Kaimera.
- Cine a spus că nu poți mânca ce vrei? Chiar dacă e frig, dacă vreau înghețată, nu e ilegal, a spus Akira, cu încăpățânare.
- Atunci... Kaimera a început să spună, dar Akira l-a întrerupt.
- Fă-mi tu, te rog, a spus Akira, cu o expresie rugătoare.
- Știu că știi să gătești mâncare japoneză. Și nici nu e greu de făcut, a adăugat Akira. De fapt, Kaimera era priceput la gătit mâncare japoneză, deoarece învățase special pentru a-i găti lui Akira.
- Dacă avem ingredientele necesare, o să-ți fac, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit mulțumit, s-a ridicat din apă și a mers gol să-și ia telefonul, fără să pară jenat. Kaimera îl privea cu ochi sclipitori, admirându-i corpul. Deși își dorea să-l posede pe Akira, prefera să mai aștepte. Akira l-a sunat pe Doya, cerându-i să pregătească ingredientele pentru tăiței reci, apoi s-a întors la onsen.
- Brr, e frig, a spus Akira, tremurând ușor, înainte de a se scufunda din nou în apă.
- Când plănuiește bunicul tău să-ți predea oficial conducerea? a întrebat Kaimera, gândindu-se la acest subiect.
- Anul acesta, cred. Și eu aștept să văd de ce a amânat atât, a răspuns Akira. Știa că bunicul său preluase oficial conducerea la 30 de ani, dar el avea deja 39 și încă nu fusese organizată o ceremonie oficială. Bunicul său părea să prelungească lucrurile, lăsându-l pe Akira să-și extindă influența.
- Vrei să investighez? a întrebat Kaimera. De fapt, putea să investigheze fără să întrebe, dar respecta relația lui Akira cu bunicul său.
- Nu e nevoie, a răspuns Akira. Kaimera îl privea fix.
- Știu de ce mă privești așa, a spus Akira. Știa că Kaimera era îngrijorat pentru el.
- Știu că sunt foarte atrăgător, cu un corp perfect. Și un tip frumos ca mine e doar al tău, a spus Akira, glumind, în timp ce își aranja părul teatral. Kaimera a clătinat din cap, râzând încet. Știa de ce Akira se comporta astfel și nu insista. Cei doi au rămas în onsen până când cerul a început să-și schimbe culoarea. Kaimera l-a invitat pe Akira să se spele, apoi a mers în bucătărie pentru a pregăti tăiței reci.
- Totul este pregătit, a spus unul dintre bodyguarzii lui Akira. Kaimera, îmbrăcat în pantaloni lungi și o cămașă cu mâneci lungi, a început să pregătească tăiței reci cu sos pentru Akira.
Hop!
Akira, îmbrăcat într-un yukata, l-a îmbrățișat pe Kaimera din spate, în timp ce acesta gătea. Kaimera și-a a încruntat ușor sprâncenele.
- Comportă-te adecvat, i-a spus Kaimera, amintindu-i că nu erau singuri în bucătărie.
- Nu-mi pasă de ceilalți. Aici sunt doar oamenii mei, a răspuns Akira, nepăsător.
- Dacă cineva îndrăznește să te insulte, îți permit să-i muști urechea. Nu, mai bine nu. Nu vreau ca gura ta, care mă sărută, să atingă urechile lor. Mai bine le tai gura cu sabia și o cos, ca să nu mai vorbească urât despre tine, a spus Akira, murmurând. Bodyguarzii din apropiere, care au auzit, și-au atins instinctiv gurile, imaginându-și scena.
- Nimeni nu a spus nimic. Doar că nu vreau să te vadă într-o lumină proastă, a spus Kaimera.
- Chiar dacă aș merge gol, nimeni nu ar îndrăzni să spună că nu arat bine, a replicat Akira. Kaimera a oftat ușor, dar nu era deranjat. Comportamentul lui Akira îl amuza, deși nu o arăta prea mult.
- Când sunt afară, știu cum să mă comport, a spus Akira, zâmbind.
- Cum dorești, a răspuns Kaimera. Akira și-a frecat capul de spatele lui Kaimera, care a continuat să gătească. După ce s-a săturat de alinturi, Akira s-a așezat pe blatul de bucătărie, discutând despre prietenii săi.
În scurt timp, tăițeii reci au fost gata. Pe lângă aceștia, mai erau și alte feluri de mâncare comandate. Totul era pregătit.
- Delicios! a exclamat Akira, savurând tăițeii reci pregătiți de Kaimera.
- Dacă ai locui cu mine, ai putea să-mi gătești la fiecare masă? Nu, nu la fiecare masă, să nu te obosești, a spus Akira, răspunzându-și singur. Kaimera era obișnuit cu acest comportament.
- Dacă am ocazia, o să-ți gătesc, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit și a continuat să mănânce tăițeii reci, abia atingând celelalte feluri de mâncare. Doar când Kaimera îi oferea altceva, Akira gusta.
🐅...🐅...
- Îmi pare rău că am venit fără să anunț, a spus Kiboru Shuya, fostul lider al familiei Kiboru, care venise să ia cina cu bunicul lui Akira. Shuya era însoțit de nepoata sa, Bina, care stătea cuminte lângă el.
- Nu e nicio problemă. Mă bucur să am companie la cină, a răspuns bunicul lui Akira, privindu-o pe Bina cu blândețe.
- Păcat că Akira e plecat. Ar fi fost frumos să ia cina cu Bina, a spus bunicul lui Akira.
- Nu-i nimic. Știu că Akira e ocupat. Am venit pentru că bunicul meu voia să vă viziteze, a spus Bina, zâmbind.
- Când se întoarce Akira, o să organizăm o altă cină, a spus bunicul lui Akira.
- Ce părere ai despre ce am discutat anterior? a întrebat bunicul lui Akira, adresându-se bunicului Binei.
- Depinde de Bina. Nu vreau să o forțez, a răspuns acesta, zâmbind către nepoata sa. Bina s-a înroșit, știind despre ce era vorba.
- Ce părere ai, Bina, dacă am deveni o familie? a întrebat bunicul lui Akira.
- Depinde de dumneavoastră, a răspuns Bina, timidă.
- Dar Akira va fi de acord? Nu vreau să-l forțez, a spus Bina.
- O să vorbesc cu el. De fapt, îi place de tine, a spus bunicul lui Akira, încercând să o încurajeze. Bina a zâmbit.
- Mai bine să discutăm cu Akira și vedem ce spune, a spus bunicul Binei. Conversația a continuat pe alte subiecte, fără a mai menționa relația dintre Akira și Bina.
🐅...🐅...
- Ce faci? a întrebat Akira, intrând în cameră după ce terminase de vorbit la telefon. Kaimera stătea la laptop, dar l-a închis când Akira a intrat.
- Lucrez pentru șefu, a răspuns Kaimera.
- Ai terminat de vorbit cu șeful? a întrebat Kaimera.
- Da. Roman m-a certat de parcă aș fi copilul lui, a spus Akira, glumind.
- Ar trebui să ne odihnim, a spus Kaimera, ridicându-se pentru a merge la pat.
- Ken mi-a spus că te-a văzut plimbându-te prin curte, a spus Akira, curios.
- Am instalat ceva, a răspuns Kaimera. Akira nu a întrebat ce, având încredere că tot ce face Kaimera este pentru binele său. Akira s-a întins pe pat, iar Kaimera s-a așezat lângă el. Akira s-a întors spre Kaimera, punându-și un picior peste el. Kaimera nu a spus nimic.
- Aș vrea să te invit la o plimbare prin grădină, dar ar trebui să păstrăm distanța. Mai bine stăm în casă, a spus Akira.
- Și eu vreau să petrec timp cu tine, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit, apoi s-a relaxat, pregătindu-se de somn.
Bip bip
Un sunet de alertă s-a auzit de pe celălalt telefon al lui Kaimera. Acesta a deschis imediat ochii și a luat telefonul să verifice. Akira se trezi și el.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira, cu vocea puțin amețită.
- E un intrus, a răspuns Kaimera, deschizându-i instantaneu ochii lui Akira.
- Câți oameni? Akira s-a dat jos din pat și și-a apucat halatul ca să-l îmbrace.
- Aproximativ 20 se pregătesc să vină sunt înarmați, a raportat Kaimera, spunând ce a văzut.
- Perfect! Hai să testăm cerceii pe care mi i-ai făcut, a spus Akira, apoi a plecat imediat. Kaimera nu era înarmat, dar era încrezător că Akira și oamenii lui se puteau descurca, așa că și-a deschis laptopul pentru a acționa ca o echipă de sprijin.
Akira a ieșit din dormitor și și-a găsit oamenii deja pregătiți să se apere, ceea ce l-a încântat foarte mult, deoarece erau conștienți de intrus.
- Păstrați liniștea deocamdată, dar dacă fac vreun zgomot, tratați-i în consecință, a spus Akira. Și când intrușii au intrat, Akira și oamenii lui au atacat imediat. Akira, mânuind katana sa familiară, și sângele curgea cu fiecare lovitură de sabie.
(„Stânga”) Strigătul lui Kaimera a răsunat, fără să-l sperie și să-i perturbe ritmul lui Akira. În schimb, i-a permis să-și rotească rapid sabia spre stânga. După aceea, strigătul lui Kaimera a continuat intermitent, făcându-l pe Akira să se bucure de lupta cu inamicii atacatori.
Kaimera nu stătea degeaba. Se îndrepta spre un colț retras al casei. Deși avea în mână un iPad care să-i servească drept al treilea ochi lui Akira, nici nu era neglijent. Într-o mână, Kaimera ținea o armă cu amortizor, deoarece grupul care sosise părea să plănuiască să se ocupe de ei în tăcere, iar ei erau, de asemenea, înarmați cu arme cu amortizor.
Kaimera a tras într-un intrus care se strecurase printre gărzile lui Akira și venea spre el, făcându-l pe bărbat să cadă. Apoi, Kaimera a curățat mizeria de pe partea lui până când situația s-a calmat.
- Cum e situația? Doya s-a dus la Kaimera, care stătea acolo.
- E în regulă. Las asta în seama ta, a spus Kaimera, apoi s-a îndreptat imediat spre Akira. Akira s-a îndreptat spre Kaimera zâmbind după ce le-a dat instrucțiuni subordonaților săi. Halatul lui era pătată de sânge, iar pe brațe avea răni de cuțit.
- Ar fi mai bine să te speli și să te schimbi mai întâi. Nu știm ce fel de germeni ar putea fi în sângele ăsta, a spus Kaimera.
- Așa este, a răspuns Akira, apoi s-a grăbit în cameră să se spele și să se schimbe. Între timp, Kaimera a profitat de acest timp pentru a verifica ce mai fac și apoi s-a întors la Akira.
- Kai, mi-a fost atât de frică! Îmbrățișează-mă, Hoho! Akira s-a repezit și l-a îmbrățișat imediat pe Kai.
- Spui asta după ce ai mânuit o sabie și ai ucis zeci de intruși? a replicat Kaimera sarcastic.
- Dacă nu mi-ai fi spus locația, nu aș fi supraviețuit, i-a atribuit Akira meritul lui Kaimera. Kaimera a chicotit încet.
- Dacă nu mai e nimic altceva, du-te la culcare. Ai muncit din greu toată ziua, a spus Kaimera, înainte să-l ajute pe Akira să se întindă pe futon și să-l îmbrățișeze, așa cum îi ceruse.
- Cine crezi că sunt? a întrebat Kaimera pe un ton serios.
- Cred că acesta e doar planul lor de rezervă. Păcat, m-am lăsat dus de val și n-am lăsat pe nimeni să întrebe, a spus Akira oftând.
- N-ai spus că ți-e frică? l-a tachinat Kaimera. Akira și-a îngropat imediat fața în pieptul lui Kaimera.
- O, mi-e somn. Hai să mergem la culcare, a schimbat Akira imediat subiectul, trăgându-l pe Kaimera de braț ca să-l îmbrățișeze. Kaimera nu a opus deloc rezistență.
Ziua următoare
Akira și Kaimera au petrecut timp împreună în casa lor de vacanță. Akira simțea că își ia o pauză de la munca asiduă și, deși încă purta discuții legate de serviciu prin apeluri video, se simțea încurajat de Kaimera, care era acum cu el.
Înăuntru, totul arăta curat și ordonat, ca și cum nimeni nu ar fi intrat vreodată prin efracție sau nu ar fi fost ucis. Oamenii lui Akira făcuseră curățenie foarte repede.
- Șefu’, șeful acestui district ar vrea să te vadă, a spus Ken în timp ce intra la Akira, care stătea întins cu capul în poala Kaimera și se uita la televizor în sufragerie, în timp ce Kaimera îl scărpina pe Akira pe spate.
- Ce problemă vrea să discute? a întrebat Akira.
- Vrea să te salute, ți-a adus un cadou, a răspuns Ken, ceea ce era tipic. Familia lui Akira făcea parte dintr-o bandă Yakuza, dar Akira își extinsese puterea dincolo de Japonia. În fiecare prefectură și regiune, existau oameni care supravegheau afacerile și interesele familiei în zona respectivă. Prin urmare, nu era surprinzător faptul că, atunci când Akira călătorea oriunde în țară, dacă persoana responsabilă de regiunea respectivă afla, solicita o întâlnire pentru a sta de vorbă, a-l flata și ai aduce cadouri deoarece ocazia de a-l întâlni pe Akira în acest fel era foarte rară.
- De unde a știut că vin? a continuat să întrebe Akira.
- I-am pus să facă curățenie aseară, a spus Ken, referindu-se la trupurile intrușilor decedați.
- A, deci au făcut o treabă bună? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, răspunse Ken.
- Bine, atunci mă duc să mă întâlnesc cu el, a spus Akira, făcându-i semn lui Ken să plece din cameră. Ken și-a plecat capul în semn de aprobare și a plecat imediat.
- Uf, ce întrerupere extraordinară a fericirii mele. Mă bucuram atât de mult de ea, a spus Akira zâmbind înainte să se ridice și să se uite la Kaimera.
- Vii cu mine? a întrebat Akira.
- Nu, du-te tu, a spus Kaimera, pentru că, la urma urmei, aceasta era treaba lui Akira și el nu avea să se amestece.
- Bine, așteaptă-mă o clipă.
Sărut..
După ce a vorbit, Akira s-a aplecat și a sărutat obrazul lui Kaimera înainte de a se retrage, a se ridica, a-și lua yukata și a plecat să se întâlnească cu șeful districtului. Kaimera, ca de obicei, și-a activat dispozitivul pentru a verifica din nou starea lui Akira.
Akira a ieșit în sala de recepție și l-a văzut pe șeful districtului, care părea să aibă în jur de 40 de ani, așezat la o masă cu o cutie mare de căpșuni. Subordonații șefului districtului au fost ținuți afară; doar șefului districtului i s-a permis să intre și să-l vadă pe Akira.
- Bună dimineața, șefu’, l-a salutat imediat șeful districtului pe Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit, cu o față lipsită de expresie.
- Sunt Aoi, șeful acestui district, se prezentă șeful districtului. Akira dădu din cap în semn de aprobare.
- Ce faci aici? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Sora mea are o plantație de căpșuni și, când am aflat că ești aici, am vrut să vă aduc niște căpșuni cadou. Plantația noastră este foarte faimoasă pe aici, așa că am vrut să le încerci, a spus Aoi respectuos. De fapt, Akira ar fi putut cumpăra fructe de bună calitate de oriunde, dar, din moment ce cealaltă parte își făcuse intenția să le aducă cadou, nu avea niciun motiv să refuze.
- Mulțumesc, a răspuns Akira, apoi s-a întors să se uite la Doya. Doya s-a apropiat și a dus cutie mare de căpșuni în bucătărie.
- Ce fel de afacere e asta? a întrebat Akira la rândul său. Întrucât era o afacere moștenită de la bunicul său, Akira nu inspecta personal fiecare locație. În schimb, fie oamenii bunicului său, fie propriii săi oameni supravegheau diferitele zone.
- E un împrumut, a răspuns Aoi.
- Există vreo problemă? a continuat să întrebe Akira.
- Recuperarea banilor nu este o problemă. Dar... cineva din familia șefului este implicat și el în această afacere și pretinde că raportează direct șefului. De aceea suntem surprinși, a spus Aoi.
- Dar după ce am investigat, am aflat că persoana care trebuia să fie șeful nu era adevăratul șef. Așa că intenționam să vă informez despre asta, dar șeful s-a întâmpla să fie aici, așa că am vrut să vă întâlnesc, a spus Aoi pe un ton serios. Akira s-a încruntat ușor.
- Familia mea? Cine? a întrebat Akira.
- Este din ramura secundară a familiei, domnul Norito, dar cel care are grijă de ei este Riku, a spus Aoi, deoarece îl mai întâlnise pe Riku înainte. Akira a zâmbit pur și simplu.
- Deci încearcă să se infiltrezi în afacerile bunicului meu și să le facă ale lui, nu-i așa? a spus Akira. Oricum, nu era deosebit de interesat de aceste afaceri, deoarece erau considerate venituri pentru familia principală. Pur și simplu își folosea oamenii, reputația și puterea pentru a le controla.
- Probabil cred că nu sunt interesat de genul ăsta de afaceri, a spus din nou Akira.
- Și unde și-au instalat biroul? a întrebat Akira la rândul său.
- E chiar aici... Te pot duce, a spus Aoi, indicând locația. Akira stătea bătând ușor genunchiul cu degetele, adâncit în gânduri.
- Din moment ce sunt aici în vacanță, aș putea la fel de bine să vizitez biroul nostru. Du-te și adună oamenii și voi fi acolo seara, a spus Akira serios. Aoi și-a plecat imediat capul în semn de recunoaștere.
- Bine, a răspuns Aoi fericit, înainte de a se scuza rapid și a merge să-i adune pe membrii bandei ca să-l întâmpine pe Akira. Cât despre Akira, a pus pe cineva să spele căpșunile și să le aducă lui și Kaimera în sufragerie.
- Sunt atât de obosit, a spus Akira în timp ce intra în cameră, apoi s-a prăbușit și și-a pus din nou capul în poala lui Kimera.
- Ce e așa obositor în a sta pur și simplu jos și a vorbi cu șeful districtului? a întrebat Kaimera.
- Partea obositoare e să fii nevoit să fac o față serioasă, a spus Akira, apoi a făcut o față serioasă pentru ca Kaimera să o vadă. Kaimera a chicotit ușor.
- Ești uimitor, l-a complimentat Kaimera. Akira a zâmbit larg imediat. Chiar atunci, Doya s-a apropiat cu căpșuni.
- Hrănește-mă, i-a spus Akira lui Kaimera.
- Atunci ridică-te și așază-te ca să mănânci cum trebuie. Te-ai putea îneca dacă mănânci culcat, a replicat Kaimera.
- Nu, nu m-am înecat cu scula ta în timp ce o aveam în gură, a spus Akira, arătând spre inghinalul lui Kaimera și chicotind ușor. Apoi s-a ridicat de bunăvoie. Kaimera a luat o căpșună și i-a dat una lui Akira, apoi a mâncat și el puțin.
- Super, a răspuns Kaimera. Akira s-a aplecat și a luat o înghițitură de pe buzele lui Kaimera.
- Așa drăguț, a spus Akira zâmbind. Kaimera l-a apucat pe Akira de ceafă și l-a tras spre el pentru un sărut pasional. Limbile li s-au împletit pasional, dulceața și mirosul parfumat al căpșunilor umplându-le gurile.
- Mmm, a gemut încet Akira. A fost ridicat în poala puternică a lui Kaimera fără să-și dea seama, pierdut în sărutul îmbătător. Când în sfârșit s-au desprins, Akira a luat o căpșună, și-a pus una în gură și i-a oferit-o pe cealaltă lui Kaimera. Kaimera a deschis gura și a mușcat din căpșună, ochii lor privindu-se fix.
- Hehe, a chicotit Akira încet, apoi s-a rezemat de pieptul puternic al lui Kaimera. Kaimera l-a îmbrățișat la rândul său pe Akira și, deși Akira nu era mic de statură, tot era mai mic decât Kaimera.
- Ai auzit conversația mea cu șeful districtului, nu-i așa? a întrebat Akira, știind că Kaimera probabil îl urmărea prin camerele de securitate.
- Hmm, a răspuns Kaimera cu un murmur înăbușit.
- Hai să mergem împreună, a invitat Akira.
- Sigur, a răspuns Kaimera, deoarece și el voia să contribuie la siguranța lui Akira.
- Dar știi cum ar trebui să te comporți, nu? insistă Kaimera, subliniind ideea. Akira părea puțin enervat.
- Știu, a răspuns Akira.
- Akira, a strigat brusc Kaimera numele persoanei din brațele sale. Akira s-a uitat la Kaimera, care se uita în jos la fața lui.
- Da, a răspuns Akira scurt.
- Te-ai gândit vreodată, dacă ai deveni liderul familiei, cui i-ai da această poziție în viitor? a întrebat Kaimera. Akira a făcut o pauză să se gândească.
- Nu o să o dau nimănui. Dacă tot e pe cale să se prăbușească, să se termine cu mine, a spus Akira nonșalant. Nu era atât de fixat pe problema succesiunii în descendență.
- Nu vrei să ai copii care să-ți ducă mai departe linia genealogică? a întrebat Kamera la rândul lui. Akira s-a uitat la fața lui Kaimera și și-a mijit ușor ochii.
- După felul în care vorbești, ceva trebuie să fie în neregulă, a spus Akira pe un ton cu subînțeles. Kaimera a chicotit ușor.
- Chiar nu îți pot ascunde nimic, a răspuns Kaimera.
- Nimic special. Tocmai am auzit că bunicul tău vrea să te căsătorești și să ai copii pentru a continua linia genealogică, a spus Kaimera sincer, dorind să afle părerea lui Akira. Inițial, voia ca Akira să afle singur, dar după ce s-a gândit bine, a decis că era curios să știe ce părere avea Akira despre asta, chiar dacă putea ghici răspunsul.
Capitolul 14
- Nu intenționez să mă căsătoresc cu o femeie doar ca să am copii. Nu vreau ca și copiii mei să aibă aceleași probleme pe care le-am avut și eu, iar bunicul meu nu mă poate obliga, a spus Akira pe un ton serios.
- Cât despre găsirea unui moștenitor, pot găsi pe cineva de încredere care să aibă grijă de asta pentru mine sau, în viitor, putem adopta un copil împreună și să-i dăm totul. Ce crezi? L-a întrebat Akira pe Kaimera zâmbind.
- Depinde de tine, a răspuns Kaimera cu satisfacție. Akira a zâmbit, pentru că răspunsul lui Kaimera părea să-i spună subtil că Kaimera își va petrece restul vieții cu el.
- Să presupunem că bunicul tău ți-ar spus că vrea să-ți lase poziția de lider al familiei, dar că trebuie să te căsătorești și să ai copii mai întâi. Ce ai face? a întrebat Kaimera din nou.
- Crezi că tot ce am îndurat până acum a fost doar de dragul de a purta masca de lider al familiei? În tot acest timp, l-am ascultat pe bunicul meu doar pentru a-mi consolida puterea asupra familiei mele. Ce crezi acum? a spus Akira încrezător. Se gândea la asta încă de la 15 ani, când a fost trimis la studii în străinătate.
- Atunci de ce ai așteptat până când bunicul tău ți-a predat funcția de lider al familiei? De ce nu te-ai separat pur și simplu? a continuat să întrebe Kaimera. Akira a făcut o pauză.
- Pentru că m-am gândit că l-ar putea face pe bunicul meu să se gândească de două ori. Dar, știi, dacă până la sfârșitul anului se va gândi doar la reputația familiei, va trebui să iau măsuri drastice, a spus Akira. Adevărul este că avea o oarecare dragoste și respect pentru bunicul său, dar era mult mai puțin decât iubirea de sine. Prin urmare, a vrut să-i ofere bunicului său șansa de a reflecta și de a reconsidera dacă vrea să păstreze relația cu el sau doar să protejeze numele familiei.
- Orice ai decide să faci, te voi sprijini mereu, spuse Kaimera serios. Știa că Akira trecuse prin multe. Kaimera însuși era doar un orfan, adoptat și educat de familia lui Roman Vasillo. Nu avea părinți sau familie de care să-și facă griji, ci doar loialitatea și recunoștința sa față de familia Vasillo. Roman îi spuseseră că, dacă voia să-și trăiască propria viață, era liber să o facă. Nu-i interziceau și nu-l obligau să lucreze pentru ei tot restul vieții. Dar Kaimera însuși voia să rămână și să-l ajute pe Roman cât de mult putea. Iar munca sa actuală, indiferent unde s-ar duce, i-ar permite întotdeauna să-l ajute pe Roman. Dar încă aștepta momentul potrivit.
- Asta numești tu iubire adevărată, a spus Akira zâmbind.
- Deci, să presupunem că sunt absolut obligat să mă căsătoresc pentru a avea copii și a continua linia genealogică, ce ai face? a întrebat Akira curios.
- Nu cere nimic imposibil, a replicat Kaimera, făcându-l pe Akira să izbucnească în râs.
- Așa este. E absolut imposibil. N-aș lăsa niciodată nicio femeie să trăiască aceeași viață ca mama, a spus Akira, gândindu-se la mama lui.
- Atunci hai să nu mai vorbim despre lucruri imposibile și să vorbim despre altceva, a spus Akira nonșalant. Cei doi au discutat apoi despre diverse subiecte până când a venit momentul ca Akira să se întâlnească cu membrii bandei de sub controlul familiei Toshimoi. S-a dus să se pregătească. Și Kaimera avea să meargă cu el, dar ca garda de corp personală a lui Akira și avea să călătorească în aceeași mașină cu Akira.
Akira a ajuns curând la biroul districtului său. Mulți membri îl așteptau să-l întâmpine și mulți priveau cu atenție pentru că nu-l mai văzuseră niciodată și nu mai întâlniseră niciodată pe cea mai puternică figură din clanul familiei Toshimoi. Când mașina s-a oprit în fața intrării, gărzile de corp ale lui Akira au coborât și și-au ocupat pozițiile. Kaimera a coborât din mașină și a scanat împrejurimile. Văzând că totul era în siguranță, s-a aplecat și i-a spus lui Akira să coboare din mașină. Akira, îmbrăcat într-o yukata, a ieșit din mașină cu o atitudine calmă, stăpân pe sine și rece. Membrii bandei mai mici au simțit un fior ciudat pe șira spinării la vederea lui Akira, chiar dacă acesta nu se uita la ei.
- Bine ai revenit, șefu’, au răsunat vocile membrilor, în timp ce își plecau capetele în semn de salut către Akira.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit, apoi a intrat imediat. Membrii bandei care erau lideri sau dețineau poziții importante l-au urmat rapid și l-au condus pe Akira în sala lor de conferințe. Akira s-a așezat pe scaunul din biroul central.
- Puteți lua loc, le-a spus Akira celor care intraseră în sala de ședințe, inclusiv lui Aoi. Aoi s-a uitat surprins la Kaimera, pentru că atunci când îl întâlnise pe Akira mai devreme, nu îl văzuse pe Kaimera în sala de recepție. Faptul că Kaimera stătea în spatele lui Akira însemna că aceasta trebuia să ocupe o poziție foarte importantă, dar el nu o observase la momentul respectiv. Aoi, însă, știa cum ar trebui să se comporte. Akira și-a plimbat privirea peste toți cei din sala de ședințe cu o expresie calmă.
- Aoi a venit să mă vadă la prânz. Se pare că are o problemă pe care nu o poate rezolva, a spus Akira.
- Da, a răspuns Aoi. Deși discutase deja acest lucru cu Akira, nimeni altcineva din sală nu știa detaliile.
- Ce fel de probleme v-a cauzat acea persoană? a întrebat Akira. Apoi, Aoi i-a rugat pe cei care se confruntaseră cu probleme să povestească cu respect despre necazurile cauzate de oamenii bunicului Toshimo. Aceștia au explicat că oamenii bunicului Toshimo au acționat arogant, creând probleme sătenilor și celor care împrumutau bani de la ei pentru că erau afiliați familiei Toshimo. Chiar dacă banda lui Akira nu se implica neapărat în activități ilegale, nu au cauzat prea multe probleme sătenilor, cu excepția celor care au cauzat cu adevărat probleme și au încălcat legea.
- Asta înseamnă că problemele pe care le-au cauzat ne afectează și reputația? a întrebat Akira. Era destul de enervat de aceste chestiuni mărunte, dar trebuia să dea o mână de ajutor, din moment ce era deja acolo.
- Da, a răspuns Aoi.
- Câți dintre oamenii noștri de aici sunt pricepuți? a întrebat Akira. Nu intenționa să-și lase gărzile de corp să se ocupe singure de asta. Își dorea ca subordonații săi de aici să participe; altfel, ar fi trebuit să se bazeze exclusiv pe el atunci când apăreau probleme. Akira voia, de asemenea, să evalueze abilitățile oamenilor săi.
- Avem nevoie de cineva cu adevărat priceput, nu doar de cineva care poate lovi bine în general, a subliniat Akira. Aoi s-a întors să vorbească cu ceilalți membri seniori, rezumându-i lui Akira problema.
- Cam 20 de persoane, a răspuns Aoi. După ce a încheiat, Akira a zâmbit pur și simplu.
- Chiar dacă am văzut sute de membri afară, doar 20 sunt cu adevărat pricepuți. Se pare că bunicul meu a fost cam neglijent cu personalul său. Odată ce se va termina, îi voi pune pe oamenii mei să-i testeze din nou pe toți membrii bandei. Dacă totuși vreți să rămâneți în bandă după test, vă voi antrena. Dar dacă nu aveți curajul să rămâneți după test, veți fi dați afară din bandă.” Akira a vorbit sever, iar Aoi a înțeles imediat că testul va fi riguros. Cu toate acestea, ar fi benefic pentru bandă, deoarece Akira fusese într-adevăr neglijent în procesul său de selecție.
- Da, a răspuns Aoi. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Există vreun teren de antrenament pe aici? a întrebat Akira.
- Da, e în spate, a răspuns Aoi.
- Cheamă pe cei 20 de oameni pricepuți să mă întâlnească acolo. Îți dau o jumătate de oră, a spus Akira serios. Aoi s-a ridicat imediat și a plecat.
- Șeful cine îi va testa pe cei 20 de oameni care sunt chemați? a întrebat Ken. Akira a zâmbit ușor.
- Avem aici un instructor de la unitatea OBI, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Kaimera, care stătuse tăcută în spatele lui de la început. Kaimera nu stătea doar acolo degeaba; observase expresiile și comportamentul tuturor celor care intraseră în cameră.
- Ce nivel de test doriți? a întrebat imediat Kaimera.
- Doar cât să le evaluez abilitățile, pentru că voi avea nevoie de serviciile lor, a răspuns Akira. Kaimera a dat din cap în semn de aprobare și, odată ce toți cei 20 s-au adunat, Aoi l-a condus pe Akira la terenul de antrenament, unde erau prezenți și alți membri ai bandei pentru a urmări testul. Ao îl informase pe Akira în prealabil, iar Akira le-a permis tuturor să urmărească testul ca un avertisment cu privire la tipul de test care urma. Printre cei 20 se aflau și cei care fuseseră în sala de ședințe, deoarece a deveni lider necesita și abilități.
- Bine, cel care îi vă testa pe toți este Kaimera. Nu vă faceți griji, acest test nu va fi fatal, pentru că încă mai am nevoie de voi, a spus Akira pe un ton normal. Toată lumea s-a întors să se uite la Kaimera, care se dusese lângă Akira și îi evalua pe toți. Doar privirea lui Kaimera le-a dat fiori tuturor, dar unii încă mai credeau că sunt suficient de pricepuți.
- Am o întrebare, a spus o voce de bărbat, în timp ce ridica mâna pentru a cere permisiunea.
- Spune, a răspuns Akira. A văzut ambiție în ochii celuilalt, dar nu era deloc un lucru rău.
- Dacă îl pot învinge, voi avea vreo șansă să lucrez ca bodyguard al șefului? a întrebat același bărbat.
- Ren, despre ce prostii vorbești? Aoi s-a întors să-l mustre ușor pe tânăr.
- Cum te cheamă? a întrebat Akira.
- Ăă, șefu’, puștiul ăsta e fratele meu mai mic. Îmi cer scuze pentru proastele lui maniere, a spus Aoi repede.
- L-am întrebat și mi-a răspuns, a spus Akira. Ren s-a mutat lângă Aoi, cu o expresie încrezătoare pe chip.
- Numele meu este Ren, a răspuns Ren.
- Ai încredere în abilitățile tale, dar dacă abilitățile tale sunt la fel de puternice ca încrederea ta, aș putea să o iau în considerare, a spus Akira. Știa că cealaltă parte nu-l putea învinge pe Kaimera, dar voia să îi vadă abilitățile.
- Da, a răspuns Ren imediat. Mulți oameni se întrebau dacă Ren ar putea face asta.
- Bine, hai să începem testul, a spus Akira. Ken i-a adus lui Akira un scaun pe care să se așeze, împreună cu niște ceai fierbinte. Kaimera și-a scos jacheta, lăsând doar cămașa dedesubt, și s-a îndreptat spre centrul curții.
- Veți intra pe rând sau toți odată? a întrebat Kaimera cu o voce calmă. Cele 20 de persoane s-au privit și au decis să intre mai întâi pe rând, pentru a vedea cum îi va testa Kaimera. Prima persoană care s-a luptat cu Chimera a fost dată afară din arenă în mai puțin de un minut, făcându-l pe Akira să se înece aproape cu ceaiul.
- Hei, fii blând cu ei. Am vrut doar să-i testez. Chiar dacă am spus că nu trebuie să fie fatal, te-ai descurcat prea repede cu ei, a spus Akira, speriindu-i pe toți cei care l-au auzit și simțind un fior care le-a străbătut șira spinării. Chiar și Ren a înghițit în sec.
- Îmi pare rău, a răspuns Kaimera înainte ca o a doua persoană să se repeadă înainte. Kaimera a profitat de timp pentru a se eschiva și a contraataca ușor, dar, deși a fost ușor, a fost suficient pentru al lăsa pe cealaltă persoană incapabilă să se ridice.
- Ah, scuze. Voi fi mai blând cu următorul. Încă nu sunt sigur cum să-mi evaluez puterea, a spus Kaimera. Akira a chicotit încet. Testele au continuat. Kaimera s-a mai relaxat, dar nimeni nu i-a putut face nimic, nici măcar Aoi. Nu pentru că ar fi fost neîndemânatici, ci pur și simplu pentru că nu erau încă la nivelul necesar pentru a lupta cu adevărat cu Kaimera. Faptul că Akira l-a folosit pe Kaimera pentru teste era un pic că și cum ar trișa. Apoi Ren a cerut să fie ultimul, crezând că Kaimera ar fi obosit după ce s-a luptat deja cu 19 oameni. Dar, în realitate, Kaimera nici măcar nu a transpirat, iar fața lui a rămas inexpresivă.
- Sunt gata, a spus Ren înainte de a începe lupta cu Kaimera. Indiferent cât de rapide erau loviturile de pumn și de picior ale lui Ren, Kaimera le respingea cu ușurință, făcându-l pe Ren să-și piardă considerabil încrederea.
- Stai, a spus Kaimera, făcându-l pe Ren să se oprească o clipă și să îl privească surprins. Kaimera s-a îndreptat spre sabia de lemn aflată lângă curte și i-a aruncat-o lui Ren.
- Încearcă să o folosești, a spus Kaimera. Akira privea cu interes.
- Dar tu... Ren se simțea stânjenit că folosea o sabie de lemn, în timp ce Kaimera nu avea nicio armă.
- Haide, a comandat Kaimera cu o voce poruncitoare. Ren s-a năpustit asupra lui Kaimera, lovind cu sabia sa de lemn. Kaimera a respins fiecare atac, mângâindu-i ocazional brațul, dar aceasta era o încercare deliberată de a testa puterea celeilalte. Nu dădea niciun semn de durere. Ren însuși începea să obosească.
- Hai să terminăm testul, a spus Akira. Kaimera a smuls sabia de lemn pe care o folosea Ren cu o mână, apoi a rupt-o cu ambele mâini, provocând agitație printre toți, deoarece știau că sabia lui Ren era făcută din lemn de esență tare. Ren a înghițit în sec, realizând că nu îl putea învinge pe Himeră.
- Interesat? L-a întrebat Akira scurt pe Kaimera.
- Merită mai mult antrenament, a răspuns simplu Kaimera. Akira știa că priceperea și ambiția lui Ren îl impresionaseră pe Kaimera.
- Vorbim despre asta mai târziu, a răspuns Akira. Ceilalți erau nedumeriți în legătură cu ce vorbeau Akira și Kaimera.
- Bine, mi-ai arătat abilitățile tale. Dar nu intra în panică. Motivul pentru care nu ai putut să îl învingi pe Kaimera este pentru că această persoană este unul dintre antrenorii unității mele secrete, a spus Akira, făcându-i pe toți să transpire rece și să înțeleagă în sfârșit de ce nu puteau face nimic împotriva lui Kaimera.
- Dar asta nu înseamnă că vă voi lăsa să stagnați. Voi trimite oameni să vă antreneze. De acum înainte, fiți siguri, dar nu va fi Kaimera, pentru că el este aici doar în vacanță, a spus Akira rânjind, privindu-i pe toți cum oftează.
- Vrem să vedem abilitățile șefului, a răsunat o voce neînfricată dintr-un grup dar care nu se număra printre cei 20. Era curios dacă un șef precum Akira poseda vreo abilitate reală sau dacă era doar înconjurat de gărzi de corp iscusite. Imediat ce a terminat de vorbit, toată lumea s-a îndepărtat.
Brusc..
Ceva a șuierat prin aer; era un pumnal, aruncat de Akira. Lama i-a tăiat obrazul celuilalt bărbat și s-a înfipt în peretele din spatele lui. Bărbatul a înlemnit, simțind durerea usturătoare pe obraz. Panica l-a cuprins când acelălalt bărbat și-a atins obrazul, doar pentru a constata că sângele țâșnește.
- Ah, scuze. Nu sunt foarte priceput cu un cuțit scurt. O sabie ar fi probabil mai precisă. De fapt, ținteam spre gâtul tău, păcat că te-am lovit doar pe obraz, a spus Akira. Tânărul, al cărui obraz fusese tăiat, a îngenuncheat imediat și și-a plecat capul pentru a-și cere scuze lui Akira.
- Îmi pare rău, șefu’. Nu am vrut să te provoc. Te rog să mă ierți, a spus celălalt bărbat, cu vocea tremurândă.
- Hehe, doar glumeam. Bine, toți 20 pregătiți-vă. Odihniți-vă bine în seara asta. Mâine seară, vă duc să vă ocupați de problemă, a spus Akira înainte să se întoarcă și să dea din cap spre Ken, făcându-i semn să plece. Kaimera l-a urmat pe Akira, cărându-i pelerina. Ceilalți membri ai bandei s-au grăbit să-l conducă pe Akira, plecându-și capetele ca de obicei. Odată ce Akira a fost în mașină, totul a fost aranjat.
- Vrei să mă ocup eu de persoana care te-a provocat? a întrebat Kaimera.
- Nu e nevoie. E doar un copil curios. Akira nu a dat prea multă importanță.
- Dar când vom trimite din nou oameni să testeze abilitățile de luptă ale tuturor, copilul acela s-ar putea să fie nevoit să treacă printr-un test mai dificil decât ceilalți. Dacă poate rezista, e bine; dacă nu, depinde de soartă, a spus Akira zâmbind.
- Apropo de asta, lasă-mă să-ți văd brațul, a spus Akira. Kaimera i-a întins brațul. Akira i-a suflecat mâneca lui Kaimera și a văzut o mică vânătaie, ceea ce l-a făcut să se încrunte.
- Am vrut doar să testez puterea copilului, a spus Kaimera.
- Bine, o să trec cu vederea asta. Dar știi că nu-mi place când ai urme de la alții pe tine? a întrebat Akira.
- Probabil la fel ca mine, a răspuns Kaimera, iar Akira a zâmbit imediat ca răspuns.
- O să pun niște alifie pe ea când ne întoarcem, spuse Akira încet. Kaimera răspunse cu un murmur înăbușit.
- Apropo, ce părere ai despre copilul ăla pe nume Ren? a întrebat Akira.
- E bine. Dacă poate face față antrenamentului riguros, ar merita să fie adus în unitate, a spus Kaimera fără menajamente.
- Hmm, hai să vorbim cu Aoi despre asta mai târziu, a răspuns Akira, apoi s-au îndreptat direct spre reședința lor.
Ziua următoare
Astăzi era ziua în care Akira urma să se ocupe de oamenii celui de al doilea bunic. L-a chemat pe Aoi la reședința sa pentru a discuta sarcinile zilei și a-i da instrucțiuni. După ce Aoi a plecat, Akira și Kaimera s-au dus la onsen, dar într-o cameră privată pe care Akira o pregătise special.
- În sfârșit am reușit să stau cu tine, ceva mă tot împiedică mai mereu, a mormăit Akira. Kaimera îl mângâia pe Akira pe spate.
- E distractiv să ai ceva de făcut, a spus Kaimera. Akira a chicotit ușor.
- Trebuie să ne întoarcem mâine, a murmurat Akira. Simțea că petrecuse prea puțin timp cu Kaimera.
- Voi găsi o zi liberă să zbor și să te văd din nou, a răspuns Kaimera. Akira s-a rezemat de pieptul puternic al lui Kaimera.
- Sau poate ar trebui să te duc eu acolo? În felul acesta nu va trebui să iei un zbor comercial, a întrebat Akira cu grijă.
- E în regulă, ai mult de lucru, a răspuns Kaimera. Akira a mormăit întruna, cu o voce plină de plângeri, dar Kaimera nu a găsit asta deloc enervant.
Cei doi au petrecut timp împreună, stând în casă, discutând despre muncă, tehnologie și otrava care era experimentată la Fortăreața de Gloanțe. Pe măsură ce se apropia seara, Akira a avut încredere în cele 20 de persoane care fuseseră testate în noaptea precedentă să participe la tratarea oamenilor bunicului său. Deși această intervenție ar putea fi percepută de alte familii ca o luptă internă, lui Akira nu i-a păsat. Noaptea trecută, Kaimera a trimis unitatea Obi în Japonia pentru a investiga mai departe decât puteau face oameni lui Akira, deoarece bănuia că bunicul său obținea banii pentru cămătăria sa. Au descoperit că bunicul său acționa de fapt în numele familiei Kashima, dușmanul lor. Aceasta însemna că bunicul său colabora cu familia Kashima pentru a-l răsturna pe Akira. Prin urmare, Akira nu a arătat nicio simpatie și nu a trimis un mesaj de avertizare în prealabil, ca de obicei.
- Nu te distra prea mult, l-a avertizat Kaimera în timp ce plecau cu mașina spre biroul bandei bunicului Rong.
- Știu. Dar oricum, cu tine aici, nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic, a spus Akira zâmbind. Curând au ajuns în fața biroului celui de-al doilea bunic, unde erau adunați membrii bandei. Cei care stăteau de gardă în fața biroului s-au întors să privească cu curiozitate, deoarece Akira avea mașina în care se afla parcată chiar în fața biroului, în timp ce ceilalți au parcat mai departe și s-au împrăștiat în jurul perimetrului, așteptând un semnal înainte de a i se alătura lui Akira. Când mașina s-a oprit, Kaimera a coborât și i-a deschis portiera lui Akira. Akira a rămas apoi cu Kaimera, în timp ce Ken și Doya au rămas în mașină.
- Hei, cine ești? Ce faci aici? se auzi o voce de bărbat, pe un ton conflictual. Akira ridică ușor o sprânceană.
- Vreau să-l întâlnesc pe șeful acestui loc, a spus Akira calm.
- Crezi că poți întâlni cu ușurință pe cineva ca liderul nostru oricând dorești? Cealaltă parte a continuat să manifeste un comportament agresiv. Akira privea cu o expresie calmă.
- De unde își ia liderul tău autoritatea? a replicat Akira.
- Nu știți cine suntem? Suntem membri ai bandei familiei Toshimoin! Cealaltă parte i-a amenințat cu numele de familie al lui Akira.
- Heh heh, și cine e șeful tău în familia Toshimoi, mă întreb? a continuat să întrebe Akira.
- Trebuie să fie Toshimoi Akira, desigur. Nici măcar nu știu dacă cineva ca tine l-ar cunoaște, a replicat celălalt, râzând și privindu-l pe Akira cu dispreț. Kaimera a clătinat din cap, exasperat de ignoranța celuilalt.
- A, chiar așa? a răspuns Akira pe un ton sarcastic.
- Ce se întâmplă? s-a auzit o voce de bărbat, iar acesta a pășit înainte cu o expresie severă. Grupul din față și-a plecat imediat capetele în fața lui.
- Șefu’, Akira și-a mijit ochii, evaluându-l pe bărbatul masiv pe care toată lumea îl numea „șefu’”, înainte de a zâmbi.
- Riku a făcut o alegere groaznică, a mormăit Akira.
- Șefu’, tânărul ăsta spune că vrea să te vadă, dar în prezent îl alungăm, a spus unul dintre membrii bandei.
- De ce ai vrut să mă vezi? Liderul s-a apropiat de Akira, cu capul sus, și l-a întrebat.
- Sau poate ai dori să împrumutați bani? a întrebat cealaltă persoană la rândul ei.
- Oamenii tăi au spus că persoana care te controlează este Toshimoi Akira, este corect? a insistat Akira pentru confirmare.
- Da, a răspuns liderul.
- L-ați întâlnit vreodată pe domnul Akira? a întrebat Akira la rândul său.
- Bineînțeles că ne-am mai întâlnit. Lucrez direct sub conducerea șefului Akira, a spus cealaltă persoană cu mândrie. Akira a ridicat ușor o sprânceană, gândindu-se că Riku probabil doar se prefăcea a fi Akira.
- Haha, ce amuzant. Dacă chiar îmi raportezi direct mie, de ce nu ți-am mai văzut fața până acum? a întrebat Akira, făcându-l pe celălalt să se încrunte înainte de a izbucni în râs.
- Haha, deci spui că ești șeful Akira? Prostii. L-am mai întâlnit pe șefu înainte. Nu încerca să te dai drept el. Întoarce-te pe unde ai venit. Liderul i-a făcut semn să plece, făcându-l pe un membru al bandei, dornic de prestigiu, să încerce să-l împingă pe Akira afară din birou. Dar înainte ca mâna lui să-l atingă, mâna i-a fost tăiată.
- Agh! Mâna mea!! Un țipăt de durere a răsunat, iar sângele s-a împroșcat peste tot, șocându-i pe toți, cu excepția lui Akira, care își scosese rapid katana și îi tăiase mâna celeilalte persoane.
- Tu! Cum îndrăznești să rănești unul dintre membrii bandei mele? Hai să ne ocupăm de el! a strigat liderul, dar înainte să se poată năpusti asupra lui Akira, s-a oprit brusc când un grup de oameni s-a apropiat.
- Îndrăznești să-l atingi pe șeful meu? a spus Aoi cu o voce severă, făcându-i pe ceilalți să pară nedumeriți, deoarece l-au recunoscut pe Aoi și s-au uitat la Akira cu neînțelegere.
- Nu e nevoie să omori pe nimeni. Adu-mi doar toate documentele aici, a spus Akira calm. După aceea, grupul lui Aoi și câțiva dintre oamenii lui Akira au atacat grupul advers, iar o luptă a urmat. Akira s-a uitat la Kaimera, care stătea cu brațele încrucișate, privind calm.
- Kai, vreau să stau pe plafonul mașinii, a spus Akira, desfăcându-și brațele larg. Kaimera s-a uitat la Akira oftând, enervat de cererea lui în acest moment, dar el nu a spus nimic. L-a ridicat pe Akira pe plafonul mașinii. Akira s-a așezat confortabil cu picioarele încrucișate, privind cum se desfășoară agitația. Kaimera s-a rezemat de mașina din apropiere, în timp ce Ken și Doya au ieșit să aibă grijă de Akira. Oamenii din apropiere s-au ascuns în casele lor, știind că zona era infestată cu bande Yakuza și, prin urmare, nimeni nu îndrăznea să intervină, nici măcar poliția.
- Hmm, ești destul de priceput, a spus Akira, privindu-l pe Ren cum se descurcă cu adversarii săi. Nu a durat mult până când adversarii au fost înăbușiți și forțați să îngenuncheze în fața biroului. Cei inconștienți au fost adunați și întinși împreună de cealaltă parte. Aoi a condus niște oameni să caute documentele de împrumut ale sătenilor pentru a i le aduce lui Akira.
- Dacă află șeful meu, aveți cu toții probleme! a continuat să strige liderul.
Pop!
Ren l-a plesnit pe lider peste cap.
- Idiotule! Știi că persoana din fața ta este adevăratul șef, Toshimoi Akira? a spus Ren, făcându-l pe celălalt să înlemnească și să se holbeze la Akira, care stătea cu picioarele încrucișate într-o postură relaxată pe plafonul mașinii, cu o expresie nedumerită.
- Nu e adevărat. Ăla nu e șeful pe care l-am întâlnit... Liderul părea destul de confuz. Akira s-a întors către Ken și i-a spus să îi arate poza lui Riku celeilalte persoane.
- Aceasta este persoana pe care ai întâlnit-o? a întrebat Ken.
- Da, el e, a răspuns liderul advers văzând poza lui Riku.
- Nu credeam că tipul ăla ar îndrăzni să se dea drept mine, a spus Akira chicotind.
- Persoana pe care ai crezut-o șeful Akira este de fapt vărul lui, Riku, care este un subordonat. Iar adevăratul șef este chiar în fața ta, a spus Ken calm, făcându-i pe toți cei care îngenuncheau să pară nedumeriți.
- Sincer, voi nu sunteți de vină, pentru că ați fost păcăliți. Dar, chiar dacă știați că există oameni care au grijă de Aoi în zona asta, de ce nu v-ați gândit să întrebați sau să vorbiți cu ei mai întâi? a întrebat Ken în numele Akirei. Toți au schimbat priviri nedumerite.
- Probabil e doar sete de putere, a spus Aoi. Acum, partea adversă îl privea pe Akira cu ochi temători, intimidat de oamenii lui Akira. Credeau că grupul lui Aoi se temea de ei și, prin urmare, nu îndrăzneau să provoace probleme sau să provoace o luptă. Habar n-aveau că Aoi avea nevoie mai întâi de ordinele lui Akira și că grupul său era mult mai priceput.
- Sunt într-o dispoziție bună zilele astea, a spus Akira, uitându-se la Kaimera pentru a-i transmite că buna lui dispoziție se datora prezenței lui, înainte de a arunca o privire spre grupul de oameni îngenuncheați, părând zdruncinați și învinețiți.
- Sunt amabil și te las să pleci. Cât despre Riku, contactează-l și spune-i că adevăratul Akira a lămurit totul aici. Dacă are întrebări, roagă-l să mă contacteze. Și sper că nu vei mai cauza probleme oamenilor mei.
- Akira a vorbit, privind pe toată lumea cu o privire rece.
- Șefu’, există un seif înăuntru, a spus Aoi. Akira s-a întors să se uite la persoana care era liderul celeilalte tabere.
- Nu am codul. Seiful este codat de la distanță. Dacă vreau să-l deschid, trebuie să sun și să-i cer șefului... ăă, acelei persoane codul. Și codul se schimbă de fiecare dată, a răspuns liderul. Akira s-a întors să se uite la Kaimera.
- Ce crezi? a întrebat Akira zâmbind.
- Lasă-mă să mă uit puțin, spuse Kaimera, apoi deschise portiera mașinii, luându-și geanta personală, așa cum anticipase că va avea nevoie de ea.
- Aoi, du-l pe Kaimera la seif, a spus Akira. Oamenii lui Riku priveau, curioși să vadă cum va deschide Akira seiful fără cod. Nu a durat mult până când Kaimera a ieșit fără efort.
- Trimiteți oameni să ia ce e înăuntru, a spus Kaimera. A spart ușor sistemul și a deschis seiful fără ca Riku să-și dea seama, lăsându-i pe toți uluiți, în special pe Aoi și Ren, care intraseră cu Kaimera. Ken și Doya i-au pus apoi pe oamenii lor să intre și să ia toți banii din seif, apoi i-au dus imediat pe Akira și Kaimera înapoi la casa de vacanță, lăsând restul în seama oamenilor săi.
Capitolul 15
Ziua următoare
Astăzi, Akira și Kaimera trebuie să se întoarcă la casa lui Akira pentru că Kaimera avea zborul de întoarcere în seara asta. De aceea au petrecut atât de mult timp împreună aseară.
- Nu credeam că voi fi plătit pentru această vacanță cu tine, a spus Akira zâmbind. Akira i-a ordonat lui Aoi să-i spună șefului celeilalte părți să-l sune pe Riku mai târziu în dimineața aceea ca să-l anunțe ce s-a întâmplat.
- Dar trebuie să te pregătești și pentru furtuna care vine spre tine. A avertizat Kaimera.
- Dar știu că mereu mă vei păzi, nu-i așa? a întrebat Akira zâmbind.
- Dar nu ar trebui să fii neatent. Dacă aflu că te rănești din cauza neatenției tale, s-ar putea să trebuiască să mă răzgândesc dacă să mai vin sau nu să te văd, a amenințat Kaimera. Akira s-a încruntat imediat auzind asta.
- Mă gândeam că o să spui că, dacă mă rănesc, o să vii repede să mă vezi, a replicat Akira, fără a fi serios.
- Nu, te voi suna doar, a răspuns Kaimera.
- Ești rău, i-a replicat Akira, dar apoi s-a aplecat și l-a îmbrățișat strâns de braț, frecându-și capul de umărul puternic al lui Kaimera.
- Prin urmare, ar trebui să ai grijă de tine, a subliniat Kaimera.
- Știu, a răspuns Akira. Cei doi se aflau acum într-o mașină, în drum spre casa lui Akira.
- Șefu’, cineva acasă a spus că bunicul dumneavoastră i-a spus să mergeți să-l vedeți când ajungeți, a spus Ken, după ce a citit mesajul persoanei însărcinate cu menținerea ordinii acasă.
- Hmm, cred că probabil știu deja despre noaptea trecută, a răspuns Akira, cu un rânjet pe buze, întrebându-se cum arăta față bunicului Rong acum.
🐅...🐅...
Zbang...
- Bunicule, calmează-te, Riku s-a grăbit să-l sprijine pe bunicul său după ce acesta a aruncat și a spart ceașca de ceai, tocmai primind vești de la oameni săi că Akira luase totul.
- De ce s-a dus Akira brusc în zona aceea? Nu a mai fost acolo de aproape un an, a spus Rong furios. A ales să meargă acolo să facă afaceri, deoarece a văzut că Akira nu era prea interesat să meargă, chiar dacă avea o casă de vacanță. Întrucât Akira avea mai multe proprietăți, de obicei alegea să meargă în altă parte.
- Oamenii noștri au spus că cineva din grupul unui prieten a venit la el acasă. Nu știm sigur cine a fost sau de ce, dar l-a dus pe acel om acolo să se relaxeze, a răspuns Riku. El însuși aproape că a înnebunit când banii lui au fost luați.
- Oare cineva ca el are timp să se odihnească măcar? a spus Rong, nedumerit. Voia să știe cine era vizitatorul.
- Puneți-i pe oamenii noștri să investigheze cine este această persoană și cât de importantă este, din moment ce ar putea să-și lase locul de muncă să se odihnească, a spus Rong. Nu știa cât de important era vizitatorul, dar voia să adune informații despre Akira în prealabil.
- Dar banii, bunicule? Familia Kashima va fi foarte nemulțumită că a pierdut atât de mulți bani, a întrebat Riku neliniștit. Bunicul său a rămas nemișcat o clipă.
- Cred că fratele meu mă va chema la o discuție. Voi încerca să recuperez banii. Dacă Kashima mă contactează, spune-le că rezolv niște probleme și să aștepte, a spus bunicul Rong. Riku a dat din cap, simțind resentiment că Akira îi ruinase afacerea fără să se învinovățească deloc.
🐅...🐅...
La sosirea la casa lui Akira, Kaimera nu se grăbea să meargă la aeroport. A decis să se relaxeze și să aștepte puțin la casa lui Akira.
- Nu-l vizitezi pe bunicul tău? a întrebat Kaimera, observând că Akira încă nu se gândea să meargă să-l vadă.
- Bunicul meu stă în casa principală, nu pleacă nicăieri. Dar tu, trebuie să pleci în curând. Vreau să mai petrec timp cu tine, a spus Akira. Kaimera s-a uitat la Akira cu o expresie profundă, dându-și seama cât de mult îl prețuia Akira. Akira și-a pus capul în poala lui Kaimera, cu fața spre abdomenul său. Kaimera i-a mângâiat ușor părul moale.
- Nu vreau să te întorci, s-a văitat Akira.
- Trecem prin despărțiri de genul ăsta de peste 20 de ani. Ar trebui să te fii obișnuit cu ele până acum, a spus Kaimera.
- Nici vorbă, nu mă pot obișnui niciodată cu asta, a spus Akira pe un ton iritat. Kaimera a schițat un zâmbet slab.
- Ar trebui să te duc la aeroport? a întrebat Akira.
- Nu, a răspuns Kaimera. Akira s-a bosumflat spre Kaimera înainte ca acesta să se aplece și să-i muște ușor buza. Apoi Akira s-a bosumflat din nou, dorind ca Kaimera să-l sărute în schimb. Kaimera nu a obiectat, dorind să-i facă pe plac lui Akira.
Întrucât se întorcea în America, cei doi s-au sărutat cu o dorință profundă și cu dorința de a prețui fiecare clipă dinaintea despărțirii. Kaimera s-a retras încet, mângâind ușor buzele lui Akira cu degetele.
- Ai grijă de tine, repetă Kaimera. Chiar dacă o spunea des, lui Akira îi plăcea să o audă. Mai important, Akira știa că, deși Kaimera îi spunea să aibă grijă de el însuși, Kaimera era cel care avea întotdeauna grijă de el, chiar și atunci când erau despărțiți.
După ce au petrecut ceva timp împreună, a venit timpul să meargă la aeroport. Oamenii lui Akira urmau să-l ducă. Akira l-a condus pe Kaimera la mașină, păstrând o atitudine calmă, în timp ce subordonații săi și oamenii bunicului său îi înconjurau. Kaimera îl avertizase dinainte despre comportamentul său.
- Data viitoare când vii, te voi duce să-l cunoști pe Fei Long, a spus Akira.
- Mulțumesc că ai avut grijă de mine, a spus Kaimera, privindu-l în ochii pe Akira. Akira a dat din cap înainte ca Kaimera să urce în mașină. Akira a privit mașina în care se afla Kaimera până când a ieșit pe poartă, apoi s-a întors către Ken.
- Bunicul încă așteaptă? a întrebat Akira.
- Da, răspunse Ken.
- Atunci hai să mergem la casa principală, spuse Akira cu o voce calmă. Atmosfera care fusese caldă când Kaimera era prin preajmă devenise acum extrem de rece, ca de obicei. Akira intră pe ușa de legătură la bunicul său, care stătea în camera de zi.
- Domnul Akira a sosit, l-a informat un apropiat al bunicului. Akira l-a urmat, păstrând o atitudine calmă.
- Bună, bunicule, Akira și-a plecat capul în semn de salut către bunicul său, înainte de a se așeza pe pernă și de a-i turna calm ceai în ceașca.
- Nu ți-am spus încă să te așezi, spuse bunicul Akirei cu un ton ușor iritat, enervat că nepotul său nu se grăbise să-l vadă de când se întorsese.
- De ce vrei să stau în picioare? E obositor, a răspuns Akira pe un ton normal, fără să arate deloc frică sau neliniște față de vocea bunicului său.
- Te-ai întors de mult timp. De ce nu ai venit să mă vezi mai devreme? a întrebat bunicul Akirei.
- Unde te grăbești, bunicule? a întrebat Akira, ridicând o sprânceană, făcându-l pe bunicul său să se încrunte imediat.
- Știu că bunicul nu se grăbește să plece nicăieri. În plus, am treburi personale de făcut. Și ceea ce vrei să-mi spui nu este urgent sau foarte important, nu-i așa? a întrebat Akira, privindu-l fix pe bunicul său. Bunicul său s-a uitat la nepotul său și a oftat ușor.
- Deci, Kaimera s-a întors, a întrebat bunicul.
- Da, a răspuns Akira sincer, pentru că știa că bunicul său știa deja că persoana care venise să-l vadă era Kaimera.
- Am auzit că bătrânul Aoi avea o problemă... a întrebat bunicul lui Akira despre ce s-a întâmplat aseară.
- Da, și eu am vrut să vorbesc cu bunicul despre asta, a spus Akira, sorbindu-și calm din ceai.
- Spune ce ai de zis, a răspuns bunicul.
- Bunicule, știi că bunicul Rong are afaceri care se suprapun cu cele ale oamenilor noștri de acolo? a întrebat Akira, uitându-se la bunicul său.
- Știu, a răspuns bunicul său direct, știind că nu poate ține asta secret.
- Atunci de ce ai lăsat problema asta să se întâmple? a întrebat Akira din nou.
- Am vrut să văd cum va rezolva oameni noștri această problemă, a răspuns bunicul său. Akira a chicotit încet.
- Cred că bunicul se preface că nu vede problema, pentru că vrei ca fratele tău mai mic să aibă un venit. Dar nu cred că știe că primește finanțare de la familia Kashima, a adăugat Akira, făcându-l pe bunicul său să se oprească o clipă.
- Vorbești serios? a întrebat imediat bunicul Akirei, asigurându-l pe Akira că bunicul său chiar nu știa nimic despre asta.
- Da, oamenii mei au investigat temeinic. Au aflat că Rong a primit finanțare de la familia Kashima și împart profiturile, folosindu-mi numele în propriul lor câștig. De aceea nu pot tolera asta, a spus Akira. Fața bunicului său s-a încordat imediat când a aflat că fratele său mai mic colaborase cu o familie inamică de multă vreme.
- Cred că fie azi, fie mâine, bunicul Rong va veni să vorbească cu tine despre banii pe care i-am confiscat. Îl voi lăsa pe bunicul să decidă în privința asta, pentru că veniturile din afacerea aceea merg oricum la casa principală a bunicului. Dacă bunicul vorbește cu bunicul Rong și ia o decizie, anunță-mă, a spus Akira cu o voce calmă. Îi lăsa problema în seama bunicului său, dar în adâncul sufletului, Akira putea ghici în ce direcție avea să decidă bunicul său.
- Rong trebuie să fie foarte supărat, a spus bunicul lui Akira cu un ton obosit.
- Poate că e trimis la spital din cauza unui accident vascular cerebral, spuse Akira nonșalant.
- Apropo, mergi undeva mâine seară? a întrebat primul bunicul Akirei. Akira s-a întors spre Ken, care și-a luat iPad-ul și l-a deschis.
- Dacă nimic nu se schimbă nimic față de planul inițial, șeful va fi liber mâine seară, iar poimâine va trebui să zboare la Hong Kong, a spus Ken. Akira a ridicat ușor din umeri, apoi s-a întors să se uite la bunicul său.
- Atunci, ia cina cu mine mâine seară, a subliniat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Akira.
- Ce a făcut Kaimera aici? a întrebat bunicul Akirei, deoarece și el îl întâlnise des pe Kaimera.
- Mi-a adus ceva, dar nu voi spune ce este, pentru că este o invenție creată de el și este necesară pentru un proiect, a spus Akira, încercând să-l împiedice pe bunicul său să pună alte întrebări.
- Atunci de ce l-ai dus în vacanță? a întrebat bunicul din nou.
- Ce e așa ciudat că mi-am dus prietenul în vacanță? a replicat Akira, holbându-se în ochii bunicului său. Bunicul său a tăcut o clipă.
- Doar întrebam. Bine, voiam să vorbesc cu tine despre ce s-a întâmplat aseară. Asta e tot. Dacă ai fi venit să mă vezi mai devreme, am fi putut termina deja. Bunicul Akirei și-a provocat subtil nepotul, lucru la care Akira nu s-a obosit să acorde prea multă atenție.
- Ei bine, atunci plec. Am niște treabă de rezolvat, spuse Akira, înclinându-se în fața bunicului său și ieșind din sufragerie, bunicul său îl privi cu o expresie calmă.
- Contactează-l pe Taiga și anunță-l că voi merge la club, i-a spus Akira lui Ken.
- Bine, a răspuns Ken și l-a contactat imediat pe Taiga.
Kaimera a auzit și știa tot ce discutase Akira cu bunicul său, deoarece acesta asculta prin cerceii pe care îi purta Akira. Cu toate acestea, nu intenționa să vorbească cu Akira despre conversația cu bunicul său, deoarece nu voia să se amestece în treburile familiei lui Akira. Ar interveni doar dacă chestiunea aceea i-ar fi cauzat lui Akira probleme insurmontabile.
- Avionul e pe cale să decoleze, a șoptit Kaimera în cercelul Akirei.
(„Drum bun!”) a răspuns Akira. Cerceii erau ca și cum ar fi fost împreună 24/24, doar că puteau porni și opri semnalul pentru intimitate. Alții s-ar putea simți inconfortabil cu acești cercei, deoarece aveau impresia că cineva îi asculta în permanență, dar Akira și Kaimera nu simțeau nimic. Kaimera nu intenționa oricum să-l asculte constant pe Akira; plănuia să-i folosească doar în situații de urgență. După ce și-a luat rămas bun de la Akira, Kaimera s-a odihnit în avion, ca de obicei.
- Bun venit, a răsunat vocea lui Taiga în timp ce se îndrepta spre Akira pentru a-l saluta. Deși i-a vorbit lui Akira, a mers și l-a prins de braț pe Ken, făcându-l pe acesta să se încrunte imediat. Ken l-a certat ușor pe Taiga, care apoi i-a eliberat brațul, dar nu fără a-l săruta pe obraz. Akira, însă, nu părea deloc deranjat; în schimb, a chicotit ușor.
- Hehe, atât de mult ți-a fost dor de mine, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Desigur, spuse Taiga pe un ton iritabil.
- L-ai luat de acasă atâtea zile.
- Cred că ar trebui să intrăm mai întâi, a sugerat Ken. Taiga l-a condus apoi pe Akira într-o cameră privată cu pereți de sticlă, cu vedere spre restul clubului. Taiga a comandat băuturi pentru Akira.
- Vrei să stea cineva cu tine astăzi? a întrebat Taiga.
- Nu, am vrut doar să vin să bem ceva, a răspuns Akira.
- Vreo noutate? a întrebat Akira.
- Doar puțin, a răspuns Taiga.
- În ceea ce te privește, există problema familiei Kiboru, dar cred că probabil știi deja câte ceva despre ea, nu-i așa? a întrebat Taiga zâmbind.
- Te referi la povestea bunicului meu care vrea să formeze o alianță matrimonială cu familia Kiboru? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, se pare că oamenii lui Kiboru au început să răspândească zvonuri că bunicul tău o iubește pe Bina și vrea ca ea să-i fie nepoată, a spus Taiga.
- Deci speră să se folosească de vestea asta ca să-i saboteze pe alții, nu-i așa? Akira și-a ridicat paharul de sake și a luat o înghițitură, cu o atitudine calmă și nepăsătoare față de subiect.
- Da, a răspuns Taiga.
- Deci, dacă ar fi să ghicesc, mâine bunicul meu îl va invita probabil pe Kiboru la cină, a ghicit Akira corect.
- Ce ai de gând să faci? a întrebat Taiga la rândul său.
- Nu fac nimic. I-am promis bunicului că voi merge la cină cu el, așa că mă duc. Cât despre alte chestiuni, nu am fost de acord cu nimic. Cine vrea să lege noduri, le poate dezlega singur. Nu-mi pasă de nimeni altcineva. Akira ridică din umeri indiferent. Nu știa cu adevărat dacă bunicul său promisese ceva, dar oricum intenționa să facă ce-i place lui.
- E bine, pentru că îl susțin pe Kaimera din toată inima, a tachinat Taiga. Akira a chicotit ușor.
- A, și mai e și chestiunea cu fiica tatălui tău care se implică cu fiul familiei Kashima, a adăugat Taiga.
- Nu-mi spune că se implică cu Masashi, a întrebat Akira. Masashi era cel care concurase împotriva lui Akira la licitația de săbii când Akira se dusese la licitația de mine cu prietenii săi.
- Da, se pare că și Masashi e îndrăgostit, a adăugat Taiga.
- Hm, trebuie să fi fost fermecată de Masashi. Ce prost. Și bătrânul ăla știe despre asta? a întrebat Akira, referindu-se la tatăl său.
- Cred că știe, pentru că soția tatălui tău pare să susțină asta, spuse Taiga.
- Se gândește să adune aliați ca să mă răstoarne? Ce prostie, a spus Akira fără nicio grijă. Apoi Taiga l-a pus la curent pe Akira cu privire la alte aspecte.
🐅...🐅...
Kaimera a ajuns la destinație cu avionul și s-a pregătit să debarce. S-a dus să-și ia bagajele de cală, ochii lui scanând împrejurimile din obișnuință. Simțise că ceva nu este în regulă încă de când se afla în avion, dar nu intenționa să facă nimic, știind că cealaltă parte nu va avea șansa să se ocupe de el.
După ce și-a luat geanta, Kaimera a târât-o la toaletă, urmat de o persoană suspectă. Kaimera s-a prefăcut că nu observă, intrând în cabina cea mai interioară și încuind ușa, așteptând o ocazie. Mai erau și alți oameni înăuntru. Kaimera a ascultat până când toată lumea a plecat și era sigur că persoana care îl urma aștepta afară. A deschis ușa și, înainte ca cealaltă persoană să poată reacționa, Kaimera l-a apucat rapid de gât, blocându-l cu antebrațul. Cealaltă persoană, neașteptându-se ca Kaimera să observe, s-a mișcat mai încet decât Kaimera.
Brusc
Kaimera i-a răsucit gâtul celeilalte persoane, curmându-i instantaneu viața. Apoi, Kaimera l-a așezat pe toaletă. Nu avea nicio intenție să-l lase să raporteze persoanei care l-a angajat. A percheziționat cealaltă persoană, găsind niște documente și obiecte personale. Le-a pus în propria geantă înainte de a ieși din baie. A închis ușa și a folosit o tehnică pentru a permite blocarea încuietorii că și cum ar fi închisă din interior. Apoi, Kaimera a ieșit, târându-și geanta din baie, comportându-se normal. Kaimera nu a uitat să intervină și să verifice imaginile de pe camerele de supraveghere pentru a șterge imaginile cu el și bărbatul intrând în baie, pentru a acoperi orice urmă în cazul în care cineva ar găsi ulterior trupul neînsuflețit al celeilalte persoane.
Kaimera a oprit un taxi care să-l ducă la reședința lui Roman. Și-a lăsat lucrurile în cameră și apoi s-a dus direct să-l caute pe Roman, pentru că, deși lucrurile erau în curs de desfășurare în America, știa că Roman era încă în biroul lui.
- E șeful aici? L-a întrebat Kaimera pe Noris, care stătea în fața ușii biroului. Noris a dat din cap în semn de aprobare. Kaimera a bătut la ușă înainte de a o deschide după ce a primit permisiunea de a intra.
- Când te-ai întors? a întrebat Roman imediat ce l-a văzut pe Kaimera.
- Am ajuns acum o clipă. Am despachetat și apoi am venit să-l văd pe șefu, a răspuns Kaimera.
- Are Akira vreo problemă? a întrebat Roman despre prietenul său. Ar fi putut să-l întrebe direct pe Akira, dar Akira nu i-ar fi spus prea multe, decât dacă ar fi avut legătură cu treburile lor. Totuși, Roman voia să știe despre problemele personale ale prietenului său, iar cea mai potrivită persoană care să-i dea aceste răspunsuri era Kaimera.
Și nu e ca și cum Kaimera l-ar trăda pe Akira spunându-i lui Roman despre Akira, pentru că e sigur că Roman l-a întrebat despre Akira pentru că era cu adevărat îngrijorat.
- În mare parte aceleași lucruri vechi, dar el are totul sub control, a răspuns Kaimera.
- Și eu aștept ca Akira să preia conducerea în curând, ca să-i putem elimina pe toți deodată, a răspuns Roman, știind că prietenul său aștepta momentul potrivit. Kaimera a ascultat în tăcere.
- Bine, du-te și odihnește-te. Întoarce-te la muncă mâine dimineață, a spus Roman. Kaimera a confirmat ordinul și a părăsit biroul lui Roman pentru a se întoarce în camera lui, dar înainte să ajungă acolo, prietenul său îl aștepta.
- Hei, salut, l-a salutat Kaimera pe Steve.
- Te-am așteptat să te întorci ca să putem vorbi despre barul prietenului meu, a spus Steve zâmbind.
- Atunci hai să vorbim în camera mea, a răspuns Kaimera, conducându-și prietenul în camera lui.
- I-ai raportat deja șefului? a întrebat Steve.
- Hmm, a răspuns Kaimera scurt, aruncând o privire spre prietenul său.
- Am vorbit cu prietenul meu și vrea să aranjeze o întâlnire ca să-și ceară scuze față de tine. Spuse Steve înapoi.
- Copiii ăia? întrebă scurt Kaimera. Steve oftă încet.
- Prietenul meu a mărturisit că știa totul; că acei oameni îi foloseau barul ca să extorcheze bani de la oameni, dar prietenul meu a trebuit să lase lucrurile baltă în schimbul siguranței sale. Mai simplu spus, în schimbul protecției, a explicat Steve.
- În noaptea aceea, prietenul meu nu știa că persoana pe care o vizau acei tipi erai tu, care ești prietenul meu, așa că nu a spus nimic, a adăugat Steve.
- Ești sigur că prietenul tău nu este implicat în extorcare și are nevoie doar de protecție? a întrebat Kaimera calm.
- Am investigat, sunt sigur de asta, spuse Steve serios, fără intenția de a minți în numele prietenului său. Știa că cineva ca Kaimera putea găsi informații, așa că investigase temeinic pentru a răspunde la întrebările lui Kaimera. Steve știa că putea antagoniza pe oricine, dar nu pe Kaimera.
- Deci, cum o să se descurce prietenul tău cu tipii ăia când încă are nevoie de protecția lor? a continuat să întrebe Kaimera.
- O să-l rog să angajeze pe cineva pe care îl cunosc să se ocupe de securitatea barului. Nu mi-a spus niciodată despre problemele pe care le-ar fi avut înainte, așa că nu știam. Am aflat abia după ce ți s-a întâmplat ție, a adăugat Steve. El a stat și s-a gândit o vreme.
- Spune-i prietenului tău să aranjeze ca tipii ăia să vină la magazin mâine seară. Voi merge acolo să rezolv totul și îi voi accepta scuzele, a răspuns Kaimera. Steve a ridicat ușor o sprânceană, dar nu a mai pus alte întrebări. Din moment ce Kaimera a spus că se va ocupa el de asta, era încrezător că o poate face.
- Bine, o să-mi contactez prietenul. Îmi pare rău că te-am lăsat singur în necazul ăsta, a spus Steve, simțindu-se sincer vinovat.
- E în regulă, asta o să vindece plictiseala, a răspuns Kaimera. Steve a chicotit ușor înainte de a se scuza să îl lase pe Kaimera să se odihnească. Apoi el își va contactă prietenul pentru a rezolva situația așa cum îl instruise Kaimera.
Kaimera și-a terminat de despachetat lucrurile și s-a pregătit să se culce, dar nu a uitat să-l vadă pe Akira și să-i trimită un mesaj spunând că ajunsese acasă. Kaimera nu intenționa să-l contacteze prin intermediul cercelului, deoarece era doar o notificare generală, iar Akira se afla în prezent într-o întâlnire de afaceri la compania lui de bijuterii.
🐅...🐅...
Akira și-a petrecut întreaga zi făcând curățenie la compania de bijuterii și văzuse deja mesajul lui Kaimera. Akira nu intenționa să îl contacteze pe Kaimera pentru că voia ca aceasta să se odihnească după călătorii, iar acum se pregătea.
Seara s-a întors acasă ca să ia cina cu bunicul său.
- Ce au spus oamenii noștri? l-a întrebat Akira pe Ken în timp ce erau în mașină.
- Maestrul chiar a invitat familia Kiboru la cină, a raportat Ken. Akira a chicotit încet. De fapt, familia Kiboru fusese aliată de multă vreme, ajutându-se mereu reciproc și nestârnind niciodată animozitate. Akira nu voia să recurgă la nimic drastic, aștepta pur și simplu să vadă cum va gestiona bunicul său situația.
- Lasă-l să spere deocamdată, a spus Akira, referindu-se la bunicul său. La sosirea acasă, Akira s-a schimbat, pregătindu-se să ia cina cu bunicul său.
- Domnule Akira, bunicul dumneavoastră m-a rugat să vă invit în casa principală. Unul dintre oamenii lui Akira a venit să-i raporteze.
- Hmm, a răspuns Akira cu un mormăit. Încă purta yukata, ca de obicei. Mergea calm alături de oamenii săi. Membrii familiei Kiboru stăteau în apropiere și, când a ajuns la ei, i-a văzut pe gărzile sale de corp.
- Domnul Akira a sosit, domnule, a anunțat confidentul bunicului. Akira a intrat și i-a găsit pe bunicul Binei și pe Bina însăși. Tânăra i-a zâmbit timid lui Akira.
- Haide, stai jos, Akira, a spus bunicul lui Akira cu un zâmbet blând. Akira s-a apropiat și s-a așezat pe locul de lângă bunicul său, care era vizavi de Bina.
- Bună seara, domnule Shuuya, domnișoara Bina, i-a salutat Akira pe cei doi pe un ton normal.
- Salut, Akira, l-a salutat bunicul Binei cu un zâmbet similar.
- Salut, Akira, l-a salutat Bina pe Akira cu blândețe.
- Nu știam că vom avea oaspeți la cină. Îmi cer scuze pentru întârziere, a spus Akira.
- E în regulă. Înțeleg că trebuie să fii ocupată cu serviciul, a spus bunicul Binei cu amabilitate.
- Atunci roagă pe cineva să aducă mâncarea, i-a spus bunicul Akirei confidentului său, înainte ca menajera să înceapă să servească mâncarea tuturor.
- Îți vei primi postul în curând, Akira, a spus bunicul Binei, alăturându-se conversației.
- Cred că va trebui să-l întrebi pe bunicul meu când va putea să mi-l dea, a răspuns Akira, uitându-se la bunicul său.
- În curând, a răspuns bunicul său.
- Akira, eu am fost zilele trecute la magazinul tău de bijuterii și am găsit o colecție cu tematică de flori de cireș. Era atât de drăguță, așa că mi-am cumpărat un colier. Bina a vorbit în timp ce își ținea în mână colierul de la gât pentru a i-l arăta lui Akira, într-un mod care încerca totodată să-i facă pe plac.
- Mulțumesc în numele designerului, a răspuns Akira.
- De fapt, dacă Bina este interesată de o anumită colecție, îi poate spune Akirei. Akira, dacă este ceva ce-i place Binei, i-l poți oferi cadou, a spus bunicul Akirei.
- Nu cred, bunicule, a spus Akira, făcându-i pe toți să se oprească.
- Bunicule, ar trebui să știi că dacă i-l dau lui Bina, cineva îmi va crea probleme și va încerca să negocieze cu tine. Cred că ar trebui să știi foarte bine despre cine vorbesc, a spus Akira cu o voce calmă. Bunicul său a făcut o pauză, știind că Akira se referea la familia tatălui său.
- Nu-i îngreunați lucrurile lui Akira, domnule Isamu. Sunt bucuros să vă susțin afacerea, a intervenit rapid bunicul Binei pentru a destinde tensiunea. Bunicul Akirei a zâmbit ușor ca răspuns, și cu toții s-au bucurat de cină împreună.
- Akira, du-o pe Bina mai întâi să bea ceai în grădină. Trebuie să discut niște afaceri cu Shuuya, a spus bunicul lui Akira. Akira știa că bunicul său voia ca el să aibă o conversație privată cu Bina.
Capitolul 16
Akira a dus-o pe Bina să stea în grădina conacului bunicului său. Servitorii le-au adus ceai, iar amândoi l-au băut. Bina s-a uitat în taină la Akira cu ochi adoratori.
- Cred că știi motivul pentru care bunicul meu m-a rugat să te aduc aici la ceai, a spus Akira cu o voce calmă. Tânăra femeie s-a simțit jenată auzind asta.
- Ei bine... știu, a răspuns tânăra femeie, știind că ambii lor bunici își doreau ca ei să se cunoască mai bine. Akira s-a uitat la ea în tăcere. El o vedea mai mult ca pe o soră mai mică.
- Ești dispusă? întrebă Akira scurt. Tânăra își coborî ușor capul.
- Și cum rămâne cu tine, Akira? Fata nu a răspuns, dar a pus o întrebare la rândul ei.
- Bina, îmi pare foarte rău, dar chiar dacă am aproape 40 de ani, nu am de gând să mă căsătoresc și să îmi întemeiez o familie prea curând, i-a spus Akira tinerei femei sincer. Nu voia să dezvăluie că avea deja pe cineva pe care iubea, deoarece nu i-ar fi complicat decât viața. Tânăra femeie a făcut o pauză auzind asta.
- Nu vreau să-ți pierzi timpul cu mine. În plus, te iubesc mai mult ca pe o soră mai mică, a spus Akira. Dacă ar fi fost orice altă femeie, i-ar fi vorbit nepoliticos sau i-ar fi spus să plece. Dar Bina era o persoană bună; nu a depășit niciodată limita și nu l-a deranjat prea mult pe Akira. Altfel, bunicul său nu ar fi vrut-o ca noră. În plus, familia ei era foarte drăguță.
- Akira, nu crezi că ar trebui să ne cunoaștem mai întâi? a întrebat fata la rândul ei.
- E o mare pierdere de timp, a răspuns Akira fără menajamente.
- Bina, nu vreau să te rănesc. Dacă tu crezi că simpla căsătorie va duce automat la iubire, nu cred că e real. Dacă forțăm lucrurile și trăim împreună, cea care va suferi cel mai mult vei fi tu. Nu vreau ca o persoană bună ca tine să fie rănită, a spus Akira, gândindu-se la sine. Fața tinerei s-a întristat imediat auzind asta, iar Akira a știut exact ce simțea pentru el.
- În plus, nu poți să te acomodezi cu gusturile mele. Dacă ai avea pe cineva care să mă investigheze în profunzime, ai ști că cineva ca mine nu este genul cu care ar trebui să te riști. Akira nu și-a ascuns preferințele în pat. Fața tinerei femei s-a întunecat ușor auzind asta. De fapt, știa despre preferințele lui Akira, dar credea că sunt doar zvonuri.
- Și cum rămâne cu bunicii noștri? Cum le vom spune? a continuat tânăra femeie.
- Voi spune doar că nu te iubesc, atât. Cred că bunicul tău nu te va obliga, a răspuns Akira. Tânăra părea puțin tristă, pentru că, în realitate, îi plăcea foarte mult de Akira.
- Hai să bem niște ceai cât timp vorbim, a spus Akira. Tânăra femeie a dat din cap în semn de aprobare.
🐅...
- Ce vei face dacă nepotul tău refuză căsătoria noastră aranjată? l-a întrebat bunicul Binei pe bunicul Akirei pe un ton serios, știind foarte bine că Akira nu era cineva care putea fi controlat sau forțat.
- Îl voi conving eu însumi, a spus bunicul Akirei.
- Recunosc, îmi place foarte mult de Akira. Dacă ar deveni nepotul meu, aș fi fericit. Dar nici nu vreau să-l nemulțumesc. Știi asta, a spus bunicul lui Bina dinainte pentru că nu voia probleme și nici nu voia să-l nemulțumească pe Akira.
- Nu-ți face griji, sunt și eu mulțumit de Bina. Bina este o femeie drăguță și ar fi o soție bună pentru Akira. Îmi doresc ca nepotul meu să aibă o parteneră de viață bună. Voi vorbi cu el despre asta, a spus bunicul Akirei pe un ton serios, dar în adâncul sufletului, era destul de îngrijorat.
- Da, spune-mi doar dacă ai nevoie de ajutorul meu cu ceva. Bina nu are nicio problemă. Din conversațiile noastre, Bina este o mare fană a lui Akira, a spus bunicul Binei cu sinceritate. Bunicul Akirei a zâmbit în semn de răspuns și au mai vorbit o vreme despre nepoți lor înainte de a discuta alte probleme legate de muncă, astfel încât Akira și Bina să poată petrece puțin timp împreună.
🐅...
- Șefu’, domnul Akita este aici cu tatăl și mama sa, a spus Ken, informându-l pe Akira că mama vitregă și tatăl lui sosiseră cu fiul lor cel mare.
- A venit să-l vadă pe bunicul? a întrebat Akira la rândul său.
- Da, răspunse Ken.
- Atunci lasă-i să intre. Oricum nu e treaba noastră, spuse Akira indiferent. Apoi îi privi pe oamenii bunicului său cum îi conduceau pe cei trei în casă. Akira, care stătea și bea ceai cu Bina, privea cu o expresie calmă.
- Tu ești, Bina? a întrebat Sae, mama vitregă a Akirei, când a văzut-o pe tânără stând lângă Akira.
- Bună ziua, unchiule, mătușă. Bună ziua, domnule Akita, i-a salutat Bina politicos pe cei trei. Între timp, Akita s-a lăsat pe spate în scaun, prefăcându-se relaxat și neavând intenția să-i salute deloc. Akita s-a uitat la Bina cu o privire dulce și iubitoare.
- Bună, Bina. Poți să-mi spui Akita. Suntem cu toții prieteni aici, a spus Akita. Akira a zâmbit ușor, știind că lui Akita îi plăcea de Bina.
- Da, a răspuns Bina zâmbind, nevrând să fie nepoliticoasă în fața bătrânilor.
- Akira, de ce nu ți-ai salutat părinții? Akita s-a întors să-l certe pe Akira, făcând-o pe Bina să simtă că Akira era nepoliticos.
- Obișnuiesc să salut oamenii așa? a întrebat Akira, făcându-i pe tatăl și mama vitregă să se simtă puțin jenați.
- Dacă ai venit să-l vezi pe bunicul, intră. Nu e nevoie de toate saluturile astea; e o rușine, a spus Akira. Nu era nevoie să se comporte ca o persoană drăguță și politicoasă în fața nimănui.
- Akira! Tatăl lui Akira era cât pe ce să-și certe fiul, dar soția lui l-a apucat de braț și l-a oprit.
- Dragul meu, te rog nu-l deranja pe Akira. Hai să mergem să-l vedem pe tatăl tău, l-a întrerupt Sae, mama vitregă a Akirei, trăgându-și soțul de braț și conducându-l în sufragerie.
- Vorbim mai târziu, i-a spus Akita lui Bina zâmbind, înainte să-și urmeze părinții înăuntru.
- Nu ești interesată de el? Se pare că te place, a spus Akira. Bina a schițat un zâmbet slab. Chiar dacă era dulce și rezervată, nu era atât de proastă ca să nu-și dea seama ce fel de persoană era Akita.
- Nu spune asta. Chiar dacă nu m-aș căsători cu tine, nu l-aș alege pe el, a răspuns tânăra femeie, făcându-l pe Akira să chicotească încet.
- Bina ești destul de deșteaptă, a complimentat-o Akira. Bina a zâmbit timid. Akira nu avea nicio intenție ca oamenii lui să asculte ce vorbea tatăl său cu bunicul lui, știind că Kaimera va găsi întotdeauna informații pentru el. După o scurtă conversație cu Bina, Akita a ieșit.
- Pot să stau cu tine? i-a spus Akita Binei, apoi s-a așezat pe cealaltă parte.
- Nu e permis, spuse Akira calm, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă. Se gândi că Akira probabil o proteja pe Bina, ceea ce îl făcea și mai hotărât să o ia pe Bina de lângă Akira.
- Ai putea, te rog, să nu fii nepoliticos în fața Binei? Bunicul mi-a spus să stau și să vorbesc cu voi cât îi aștept pe mama și pe tata. Bina probabil nu te deranjează, nu-i așa? a întrebat Akita. Bina s-a uitat la Akita cu o expresie ezitantă, deoarece aceasta nu era casa ei.
- Nerușinat ca mama ta, nu-i așa? Sângele ei îți curge prin vene, nu-i așa? a spus Akira, chicotind încet, făcându-i fața lui Akita să se aprindă de furie la insultă adresată mamei sale.
- Akira, e de ajuns! Mama mea e un adult. E potrivit să vorbești așa și să o spui în fața Binei? a strigat Akita, dar a încercat să nu arate prea multă furie pentru că se afla în fața tinerei femei.
- I-am spus asta chiar și mamei tale în față, a răspuns Akira cu o expresie malițioasă, făcându-l pe Akita să scrâșnească din dinți.
- Îmi cer scuze în numele Akirei, Bina, că te-a făcut să te simți inconfortabil, i-a spus Akita tinerei femei cu o voce și o privire blândă.
- Crezi că joci rolul eroului într-o piesă de teatru? a întrebat Akira. Akita a strâns din dinți, știind că Akira încerca să-l provoace și nu vrea să-i arate absolut deloc nemulțumire lui în fața Binei.
- Deci, Bina, ești de mult aici? Akita a încercat să-l ignore pe Akira și s-a întors să vorbească din nou cu Bina.
- A trecut ceva vreme. Cred că bunicul va termina de vorbit curând și probabil vom merge acasă, a răspuns tânăra femeie.
- Ah, ce păcat. Dacă aș fi știut că vi și tu Bina, i-aș fi invitat mai devreme pe mama și pe tata să-l viziteze pe bunicul, a spus Akita.
- Așa este. Altfel, nu ai fi venit până aici ca să flirtezi. Dar totuși ai ajuns la timp, a spus Akira sarcastic. Akita și-a încleștat pumnii ca să-și stăpânească furia și a început o conversație cu fata despre diferite lucruri. Bina a răspuns scurt, fără să arate niciun semn că l-ar antipatiza pe Akita, dar nici nu afișează o familiaritate exagerată. După o vreme, bunicul fetei a ieșit.
- Bina, hai să mergem acasă, a spus bunicul fetei, ceea ce a ușurat-o.
- Bine, eu voi pleca acum, a spus Bina, luându-și rămas bun de la Akira și Akita. Amândoi s-au ridicat în picioare să-și prezinte omagiile bunicului Binei înainte de a pleca acasă. Akita, neavând nicio intenție să rămână cu Akira, s-a grăbit înapoi la părinții săi, în camera de zi a bunicului său.
- Cred că mă voi întoarce și eu, a spus Akira. Nu avea de gând să-și ia rămas bun de la bunicul său, știind foarte bine că bunicul său știa că nu va mai intra. Akira s-a ridicat și a mers direct înapoi spre casa lui. Și, așa cum se aștepta Akira, bunicul său nu a fost deloc supărat că nepotul său plecase fără să-și ia rămas bun.
🐅...🐅...
Kaimera s-a trezit și primul lucru pe care l-a făcut a fost să verifice ce se întâmplase cu Akira în timp ce el dormea. Era sigur că Akira era în siguranță, deoarece îi dăduse un transmițător de semnal de urgență. În caz de pericol sau dacă oamenii lui Akira nu puteau controla situația, Akira îi trimitea un semnal, chiar dacă Kaimera dormea. Cu toate acestea, Akira nu folosise niciodată acest transmițător. Asta însemna că Akira și oamenii lui erau foarte capabili să gestioneze orice situație.
După ce a aflat ce se întâmplase, și-a văzut de treabă lui și apoi s-a apucat de muncă. Kaimera știa că Akira era probabil într-un avion, zburând spre Hong Kong, așa că nu-l contactase încă. Avea el însuși de lucru și îl va contacta pe Akira când va avea timp liber.
(„Ce s-a întâmplat?”) a răsunat vocea Akirei.
- Avionul pe cale să aterizeze? a întrebat Kaimera la rândul lui.
(„Ce ai făcut în ultimele ore?”) a întrebat Akira la rândul său.
- Am lucrat pentru șefu, a răspuns Kaimera scurt.
- Cum a fost cina cu familia Kiboru ieri? a întrebat Kaimera.
(„Hehe, nu știi deja?”) a întrebat Akira. Știa că Kaimera vizualizase cu siguranță imaginile de pe camerele de supraveghere.
- Am vrut doar să te întreb cum te simți, a răspuns Kaimera.
(„Bine. Am vorbit cu Bina și ea înțelege.”) a spus Akira indiferent, deoarece nu era important pentru el.
- E o fată drăguță. N-ai lua-o în considerare? a întrebat Kaimera tachinator.
(„Nu, nu vreau ca nimeni să sufere ca mama. Ce contează dacă oamenii din jurul meu cred că e potrivită? Nu am nevoie de acea «potrivire».) a răspuns Akira serios.
- Nu crezi că ar trebui să încerci să o folosești drept scut? a continuat Kaimera.
(„Apropo, nu mi-e frică de câini. În plus, am o sabie. Ce-ar face ei cu un băț?”) a spus Akira în glumă, făcându-l și pe Kaimera să nu se poată abține să zâmbească.
- Și vrei să știi ce făcea tatăl tău ieri? a întrebat Kaimera la rândul lui, știind că Akira nu trimisese pe nimeni să investigheze această chestiune.
(„Îmi vei spune singur mai târziu”,) a spus Akira cu subînțeles. Kaimera a zâmbit satisfăcut.
- Se pare că cineva l-a contactat pe Akita ca să-l informeze că Bina și bunicul ei iau cina cu bunicul tău, în speranța că vă va apropia pe voi doi, a relatat Kaimera imediat ce aflase.
- Așa că i-a invitat pe tatăl și pe mama vitregă la casa bunicului tău ca să saboteze această căsătorie aranjată, a adăugat Kaimera.
(„Cam așa credeam și eu”,) a răspuns Akira, știind că vizita lui Akita de ieri ar fi putut fi legată de Bina.
- Se pare că familia lui Akita vrea să încheie o alianță cu familia lui Bina, pentru a folosi reputația familiei Kiboru și relația lor bună pentru a te susține în viitoarea conducere a familiei, a răspuns Kaimera.
(„Hehe, sunt destul de ambițioși,”) a spus Akira pe un ton disprețuitor.
(„Deci o să-l pună pe bătrânul ăla să-l convingă pe bunicul meu, nu-i așa?”) a spus Akira, răspunzând mesajului cu subînțeles.
- Da, a răspuns Kaimera.
(„Dacă ar fi să ghicesc, probabil că bunicul meu nu ar fi de acord.”) a ghicit Akira.
- Da, a răspuns Kaimera cu sinceritate.
(„Ei bine, probabil că bunicul îmi va vorbi mai târziu despre ce vrea. Dar un lucru e sigur, nu voi lăsa pe nimeni să-mi dicteze viața.”) a spus Akira pe un ton serios.
- Dacă aș fi eu, ți-aș putea controla viața? a întrebat Kaimera tachinându-l.
(„Dacă ești tu, sunt de acord cu orice. Dacă vrei să mă înlănțui, să mă biciuiești, să mă arzi cu lumânări, te las să faci totul.”) a spus Akira râzând.
- Nu ești tu cel care le face asta altora? a întrebat Kaimera tachinându-l, pentru că toată lumea știa că oricine se culca cu Akira trebuia să accepte durerea.
(„Da, dar tu ești singura persoană pe care aș lăsa-o să-mi provoace durere fizică”,) a replicat Akira. E adevărat că e violent cu parteneri lui, dar cine ar ști că lui Akira îi place la fel de mult durerea. Pur și simplu alege cui îi permite să i-o provoace. Pare cineva contradictoriu când vine vorba de preferințele sale sexuale, dar acesta este Akira, un individ unic.
(„Apropo de asta, care-i treaba cu barul prietenului tău?”) Akira a întrebat despre situația lui Kaimera.
- Voi merge acolo în seara asta. Îți voi spune mai multe mai târziu, a răspuns Kaimera. Akira a acceptat, înainte ca Kaimera să fie nevoit să închidă pentru că suna Roman.
După ce Kaimera și-a terminat treaba și a verificat siguranța șefului său, confirmând că nu era nimic de care să-și facă griji, s-a îndreptat direct spre barul prietenului lui Steve la începutul serii. Steve îl aștepta deja acolo. Când a sosit Kaimera, Steve stătea așteptând afară, în fața barului.
- Au sosit copiii? a întrebat Kaimera.
- Sunt aici, dar se pare că nu știe de ce a fost chemați, spuse Steve zâmbind.
- Hai, spuse Kaimera scurt. Steve i-a condus înăuntru, iar când Kaimera a ajuns la o masă privată pe care le-o pregătise proprietarul, grupul de tineri care fuseseră mustrați mai devreme de Kaimera au fost uimiți și au părut șocați să îl vadă pe Kaimera oprindu-se la masa lor. Toți păreau destul de surprinși, iar femeia care îi însoțea era palidă.
- Ce... ce se întâmplă? De ce l-ați adus pe tipul ăsta aici? Liderul grupului s-a întors imediat să vorbească cu proprietarul barului.
- Vrea să vorbească cu voi, a răspuns proprietarul barului. Nu-i mai era frică de acest grup de tineri, pentru că Steve îl asigurase că Kaimera se poate descurca cu totul.
- Fără tam-tam. Stați liniștiți și ascultați, a spus Kaimera calm, privind la toată lumea, făcându-i pe unii să-și ferească privirea de frică. Kaimera stătea pe un scaun în fața unei mese rotunde cu scaune curbate, asemănătoare unei canapele. Oricine încerca să plece putea fi oprit cu ușurință de Kaimera și nimeni nu îndrăznea să o facă, deoarece trebuiau să treacă mai întâi pe lângă el. Steve și proprietarul stăteau de pază în spatele lui Kaimera.
- Ați dormit bine în ultima vreme? a întrebat Kaimera cu o expresie neutră, în contrast puternic cu îngrijorarea sinceră din întrebarea lui.
- De ce întrebi despre asta? a replicat furios liderul grupării.
- Deci, nimic ciudat? a continuat să întrebe Kaimera. Toată lumea a tăcut, schimbând priviri nervoase.
- Nu era ca și cum se auzeau zgomote ciudate venind din telefon, a continuat Kaimera, făcându-le tuturor ochii să se mărească.
- Da, cum ai știut? Sau a fost vina ta? Și... cum ai făcut-o? a întrebat imediat liderul grupului.
- Recunosc că a fost opera mea, dar cum am făcut-o... nu știi. Chiar dacă ți-aș spune, n-ai înțelege, a spus Kaimera cu o voce calmă.
- Eu... o să raportez asta poliției! a strigat liderul grupării, în timp ce ceilalți stăteau tăcuți, cu fețele palide.
- Hehe, poți să raportezi dacă vrei, dar va trebui să găsești dovezile. Și înainte să le poți găsi... s-ar putea să vă găsesc familiile mai întâi, a amenințat Kaimera.
- Joden, Ali, Lawson, Wester, Luna... vă sună cunoscute aceste nume? a întrebat Kaimera, speriindu-i pe ceilalți pentru că erau numele părinților lor.
- Hei, de unde ai știut numele părinților noștri? a întrebat liderul grupării.
- Asta e treabă mea. De unde am știut? a spus Kaimera, aruncându-și privirea peste toată lumea. Chiar și prietenul lui Steve, proprietara barului, a fost uluit să audă asta.
- Motivul pentru care l-am rugat pe proprietarul barului să aranjeze această întâlnire cu voi este pentru a finaliza o înțelegere. De acum înainte, vi se interzice să mai faceți asta și vi se interzice să cereți bani pentru protecție de la acest bar. Dacă este posibil, ați putea oferi protecție gratuită, dar depinde de voi, a sugerat Kaimera.
- Dar dacă nu ne conformăm? Liderul a rămas încăpățânat, dorind să vadă cât de departe poate merge Kaimera cu adevărat. Kaimera și-a luat telefonul de serviciu și a făcut ceva pe el.
Ding...
Un sunet de notificare s-a auzit de pe telefonul liderului, făcându-l pe cealaltă parte să-l ridice rapid și să verifice, înainte ca ochii să i se mărească.
- Ce... ce se întâmplă? De ce au fost transferați toți banii de pe cardul meu așa? Ce ai făcut cu banii mei? a întrebat frenetic liderul bandei, făcându-i pe ceilalți să-și scoată repede telefoanele ca să vadă dacă au pățit și ei același lucru.
- Nu vă faceți griji, am luat banii doar de la tipul ăsta. Vouă nu v-am făcut nimic încă, dar asta s-ar putea schimba în viitor dacă veți continua să faceți probleme și nu faceți ce am sugerat astăzi, a spus Kaimera pe un ton nonșalant.
- Cât despre banii tăi, dacă promiți să faci ce spun, ți-i voi da înapoi, a răspuns Kaimera. Nu avea nicio intenție să-i ia banii celeilalte persoane.
- Sau dacă vreți să vă încercați norocul, dacă vreți să mă reclamați la poliție, puteți. Am destul timp să mă distrez cu voi, a spus Kaimera.
- Ăăă... a spus că lucrează ca programator, a spus singura femeie din grup, amintindu-și ceva ce i-a făcut pe toți să creadă că Kaimera era cu siguranță priceput la hacking.
- Eu sunt de acord. Nu voi mai face așa ceva, femeia a fost prima care a fost de acord, îngrozită de Kaimera. După ea, ceilalți au vorbit la fel. Liderul, însă, a rămas ezitant, în ciuda faptului că banii i-au fost retrași de pe cardul de credit.
- Ca să fiu sincer, am o altă modalitate de a mă descurca cu voi, dar nu am nicio intenție să o folosesc, a spus Kaimera, îndreptându-și arma spre fruntea liderului. Deși deținerea unei arme era relativ legală și ușor de obținut aici, toată lumea putea observa că arma lui Kaimera era o armă reală, funcțională și arăta diferit de armele obișnuite. Bărbatul care avea arma îndreptată spre fruntea lui a tremurat imediat.
- Ascultă-l doar pe prietenul meu. Chiar dacă îl raportezi președintelui, nu-i poți face nimic, a spus Steve, fără a detalia de ce.
- Bine, bine, vom face cum spui, a cedat în cele din urmă liderul grupării. Apoi, Kaimera și-a pus arma deoparte, ca înainte.
- Nu crede că fac doar promisiuni deșarte. Îți știu fiecare mișcare. Chiar dacă îți schimbi telefonul după asta, nu poți scăpa de mine, a adăugat Kaimera. Cealaltă parte și-a dat seama că se lovise de un obstacol uriaș.
- Asta e tot ce am avut de spus, a răspuns Kaimera.
- Acum că am ajuns la o înțelegere, permite-mi să vă invit la o băutură. Și tu Steve, a spus prietenul lui Steve cu ușurare înainte ca Kaimera și Steve să se ducă să se așeze la bar. Barmanul le-a pregătit repede băuturi amândurora.
- Deci lucrezi ca bodyguard, ca Steve, nu-i așa? l-a întrebat proprietarul barului pe Kaimera, din moment ce a fi bodyguard nu era tocmai un secret.
- Tipul ăsta deține o poziție mult mai importantă decât mine, dar nu-ți pot spune care este, a spus Steve zâmbind.
- Ah, înțeleg, spuse proprietarul barului zâmbind și nu-i mai puse nicio întrebare lui Steve, de teamă să nu îl supere pe Kaimera.
- Apropo de asta, dacă ești atât de priceput, dacă vrei să cucerești lumea ca în filme, chiar ar trebui să o faci, a glumit proprietarul barului, pentru că, judecând după ce a spus Steve, nici măcar Președintele nu ar putea face nimic împotriva lui Kaimera.
- Nu, sunt prea leneș, a răspuns Kaimera scurt, surprinzându-l puțin pe proprietarul barului. În loc să spună că nu poate, a spus că este prea leneș.
Asta înseamnă că Kaimera ar putea face asta cu ușurință dacă ar vrea? Barmanul nu a îndrăznit să mai întrebe, ci a continuat să le pregătească de băut lui Kaimera și lui Steve. Grupul de tâlhari s-a împrăștiat, neîndrăznind să se apropie de Kaimera. Kaimera a băut o vreme cu Steve, apoi s-a scuzat să plece, în timp ce Steve a plecat cu grupul său obișnuit de prietene.
Kaimera s-a întors în camera lui înainte de a se pregăti de culcare. Prima lui sarcină a fost să verifice ce face Akira. L-a văzut pe Akira vorbind cu Fei Long în sufrageria privată, cu o priveliște frumoasă asupra golfului. O parte a sufrageriei private avea ferestre mari care ofereau o vedere clară asupra golfului. Fără ezitare, Kaimera a verificat împrejurimile și, asigurându-se că este în siguranță, s-a dus la culcare cu mintea limpede.
🐅...🐅....
- Ai vrea să o testăm? a întrebat Fei Long în timp ce el și Akira discutau despre mașina sport pe care Fei Long o importase și o personalizase recent.
- Interesant. De obicei nu conduc eu însumi, a spus Akira. Datorită slujbei și statutului său, nu avea nevoie să conducă și nu-i era convenabil decât dacă era absolut necesar. Dar Akira era și o persoană căreia îi plăcea viteza.
- Atunci, după ce terminăm de mâncat, mergem pe pistă? Voi chema pe cineva să pregătească locul. Vă asigur că nimeni nu vă va deranja în timp ce conduceți, a sugerat Fei Long.
- Bine, a răspuns Akira, și au continuat să mănânce. După ce au terminat masa, s-au dus la mașină. Convoiul lui Fei Long a condus grupul lui Akira la hipodrom. Pista privată a lui Fei Long era deschisă doar persoanelor bogate și influente, iar de data aceasta le ordonase oamenilor săi să anuleze rezervările pentru ca Akira să poată folosi pista.
- Ar trebui să îl contactez pe Kaimera ca să mă asigur că șeful nu are probleme dacă merge la hipodromul lui Fei Long? a întrebat Ken, nesigur dacă Kaimera îl supraveghea pe șeful lor în acel moment. Ken îl contacta adesea pe Kaimera dacă ceva nu ținea de el.
De exemplu, ca Akira să meargă la curse nu era în planul lui Kamera, iar dacă acesta nu știa și nu-l supraveghea pe Akira, acest lucru putea duce la probleme. Dintre cei patru prieteni, Akira este cel mai des vizat. Prin urmare, lui Roman nu-i păsa dacă Kaimera îl ajuta și are grijă de siguranța lui Akira.
- Nu e nevoie. Dacă Kaimera se odihnește acum, lasă-l să se odihnească, spuse Akira, după ce calculase timpul. Probabil că Kaimera se odihnea la ora respectivă, chiar dacă uneori lucra fără somn. Akira își dorea în continuare ca Kaimera să se odihnească puțin dacă ar fi avut ocazia.
- În plus, mă îndoiesc că cineva se va juca pe pista lui Fei Long, a spus Akira. Ken părea puțin tulburat, dar nu s-a certat cu șeful său. Curând au ajuns la pista lui Fei Long. Akira a fost condus la salon, în timp ce Fei Long s-a dus să verifice ce e înainte de a-l trimite pe Akira la zona de tuning și parcare. Akira nu a trebuit să aștepte mult înainte ca oamenii lui Fei Long să-l însoțească la garaj. Akira încă purta yukata, nepăsându-i că cineva se holba la el. La sosire, Akira l-a văzut pe tânărul pe care îl mai văzuse cu Fei Long înainte, îmbrăcat într-o salopetă de mecanic, stând acolo cu o expresie posomorâtă, ținând o cheie în mână.
- Oare cheia aia din mâna lui o să zboare și o să lovească pe cineva în cap? a tachinat Akira. Fei Long a zâmbit ușor.
- Nu, nu e nimic. E doar prost dispus pentru că i-am anulat cursa, a răspuns Fei Long.
- Ah, atunci cheia franceză probabil îți va cădea în cap, a spus Akira din nou. Fei Long a chicotit ușor.
- Vino, lasă-mă să-ți arăt mașina, a spus Fei Long conducând drumul spre vehiculul său de lux. Akira a înconjurat mașina, observând-o cu interes, în timp ce oamenii lui Fei Long priveau de la distanță, fără a interveni în niciun fel.
- Cine a personalizat mașina asta? a întrebat Akira.
- Tao, arătă Fei Long spre tânărul care stătea la o oarecare distanță.
- Ei bine, atunci hai să încercăm și să vedem dacă abilitățile mele sunt chiar atât de bune, a spus Akira înainte ca Fei Long să-l lase să urce în mașină. Yukata nu a avut niciun efect asupra abilităților de condus ale lui Akira. Deși oamenii lui Fei Long păreau surprinși să-l vadă pe Akira într-o yukata încercând să conducă mașina pentru a-i testa viteza și calitatea, nu au îndrăznit să-i spună nimic. Și când totul a fost gata, Akira a început imediat să pornească înainte cu viteză mare.
Capitolul 17
Sunetul motorului și a anvelopelor care accelerau l-au făcut pe Akira să zâmbească satisfăcut. Mașina a gonit înainte cu abilitate. Ceilalți au privit cu nerăbdare, dar dintr-o dată au sosit oamenii lui Fei Long care s-au grăbit pe pistă pentru a-și găsi șeful.
- Șefu’, e un intrus. Alarma s-a declanșat, a spus subordonatul lui Fei Long cu o voce încordată. Ken, auzind asta, a intrat imediat în alertă. Oamenii lui Akira s-au pregătit să-i ajute pe oamenii lui Fei Long să se ocupe de intrus, chiar dacă încă nu știau cine era intrusul.
- Contactează-l și spune-i lui Akira să se întoarcă imediat, a ordonat Fei Long subordonatului său, întrucât avea contact radio direct cu mașina. Oamenii lui Fei Long i-au spus rapid lui Akira să se întoarcă.
Auzind acestea, Akira nu a pierdut timpul și a condus direct spre garajul unde se aflau oamenii lui și Fei Long.
- Acei ticăloși îmi distrug fericirea, a mormăit Akira.
Bang!
Roțile mașinii lui Akira au scârțâit până au sfârâit după ce s-a tras asupra lui, făcând mașina să se învârtă pe pistă. Akira s-a chinuit să controleze vehiculul, din fericire încetinind lângă garaj, dar chiar și așa, mașina s-a izbit de bordură. Din fericire, nu s-a răsturnat, dar impactul i-a șocat pe gărzile de corp ale lui Akira. Ken și Doya s-au repezit imediat la mașină.
- Doya, acoperă-mă, i-a ordonat Ken lui Doya cu voce tare. Oamenii lui Fei Long au securizat și ei zona, iar partea adversă a avut parte de unele represalii. Mașina lui Akira s-a oprit brusc, iar din ea ieșea fum.
Akira, care se afla în mașină, nu a fost rănit grav pentru că purta centura de siguranță, dar a simțit totuși o durere ascuțită din cauza impactului. Acum, trebuia să iasă din mașină pentru că începea să iasă fum. Împușcăturile din jurul lui nu l-au speriat deloc pe Akira; în schimb, l-au făcut să vrea să se implice pentru a-și exprima frustrarea că fusese întrerupt.
Oamenii lui Ken și Fei Long s-au repezit pentru a ajutat la deschiderea mașinii și l-au scos în siguranță pe Akira, dar au fost nevoiți să evite gloanțele care veneau din partea opusă.
- Dă-mi o armă, a spus Akira, simțind o ușoară durere în brațul stâng din cauza impactului. Ken i-a întins repede o armă lui Akira. Deși Akira voia să-și folosească sabia, nu o purta întotdeauna cu el, așa că a trebuit să folosească arma în schimb.
Bang... bang...
Akira și-a întors arma și a tras în direcția în care a văzut oameni, dar nu a ratat. Adversarii au fost împușcați și au căzut la pământ. Akira s-a apărat singur, fără să aștepte ca gărzile sale de corp să-l acopere. A rămas calm, fără să intre în panică și fără să se grăbească să se adăpostească. Fața îi era la fel de rece ca întotdeauna, până când, în sfârșit, a găsit adăpost în garaj.
- Ce mai faci? Ești rănit cumva? Fei Long, încă ocupat să aibă grijă de celălalt tânăr, s-a grăbit să-l vadă pe Akira.
- Nu, îmi pare rău pentru mașina ta. Te voi compensa, a răspuns Akira pe un ton normal.
- E în regulă, e doar o problemă minoră mașina, a spus Fei Long.
- Domnule Akira, cel mai bine este să mergeți mai întâi în salonul VIP. Fiți sigur, mă voi ocupa de tot, a spus Fei Long pe un ton serios, înainte de a le cere oamenilor săi să-l însoțească pe Akira în salonul VIP situat în interiorul hipodromului.
- Șefu’, te-ai rănit cumva? l-a întrebat Ken din nou pe Akira, pentru că a observat că brațul stâng al lui Akira se mișca într-un mod neobișnuit.
- Brațul meu stâng, dar nu cred că e rupt, a spus Akira cu încredere, pentru că mai suferise răni grave.
- Stai să văd, a spus Ken. Akira și-a scos apoi partea de sus a yukatei pentru ca Ken să-i poată examina brațul stâng.
- Probabil pentru că ai fost lovit când mașina a scăpat de sub control. Te-ai lovit la cap? a întrebat Ken mai departe, dorind să verifice cât mai amănunțit posibil.
- Nu, a răspuns Akira.
- Odată ce domnul Fei Long va lămuri totul, probabil va trebui să chemăm un doctor pentru un control, ca să fim siguri, a spus Ken. Akira a dat din cap în semn de aprobare înainte de a-și pune din nou yukata. La scurt timp după aceea, a intrat Fei Long.
- Totul este în regulă. Îmi cer sincer scuze, Akira, că nu am gestionat situația mai bine. Nu m-am așteptat niciodată să fiu atacat în plină zi în felul acesta. Fei Long și-a plecat capul în fața lui Akira, cerându-și scuze pentru rănirea lui Akira pe teritoriul său.
- Știi cine e și ai cui dușmanii sunt? a întrebat Akira la rândul său.
- E dușmanul meu, a răspuns Fei Long.
- Cred că a fost o neînțelegere. Ei credeau că eu sunt în mașină. Akira a înțeles, deoarece mașina pe care o conducea îi aparținea lui Fei Long.
- Va trebui să vă rog, domnule Fei Long, să chemați un doctor să-l examineze pe șeful. Se pare că a suferit răni din cauza izbirii mașinii de marginea pistei, a spus Ken imediat.
- A, așa este. Atunci hai să mergem la penthouse-ul meu. Totul e în siguranță acum, a spus Fei Long înainte să pornească spre penthouse-ul său. Fei Long și-a chemat imediat medicul personal pentru a-l consulta pe Akira.
- Din fericire, nu ai oase rupte, dar mâine s-ar putea să-ți fie învinețit și umflat brațul stâng, nimic periculos. Pentru tăieturile minore, ți-am dat niște unguent de aplicat și câteva pastile de luat, a spus medicul personal al lui Fei Long, observând niște zgârieturi pe brațele și picioarele lui Akira, dar nimic grav.
- Mulțumesc foarte mult, i-a spus Fei Long medicului său personal înainte ca acesta să-i dea medicamentul lui Ken și să se scuze. Apoi, Fei Long a rugat pe cineva să-i aducă lui Akira o băutură.
- Nu te învinovățesc. E normal pentru noi. În plus, era cât pe ce să dai de bucluc din cauza dușmanilor mei data trecută, a spus Akira, referindu-se la incidentul de pe navă.
- Dar pe atunci, niciunul dintre noi nu a fost rănit așa cum este acum, a adăugat Fei Long. Akira l-a privit pe Fei Long cu satisfacție, pentru că a simțit sinceritatea din acțiunile celuilalt. Era bucuros că alesese persoana potrivită pentru a face parte din rețeaua sa. O parte din aceasta se datora și investigației și evaluării anterioare a lui Fei Long de către Kaimera.
Akira s-a oprit o clipă, gândindu-se că Kaimera nu-i trimisese niciun semnal de avertizare. Asta însemna că Kaimera ar putea dormi. Akira nu era furios, ci mai degrabă îngrijorat. Dacă Kaimera s-ar trezi și și-ar da seama că este în pericol în timp ce el dormea, nu știe ce ar spune Kaimera. Și Akira știa că oricum nu putea ascunde nimic de Kaimera.
- S-a întâmplat ceva, Akira? a întrebat Fei Long serios, observând că Akira se încrunta și rămânea tăcut.
- Nimic. Hai, cred că ar trebui să ne odihnim cu toții. Avem de testat produs în seara asta. Nu vreau să pierd timpul. A fi atacat e ceva obișnuit acum, a spus Akira nonșalant.
- Atunci ce-ar fi să amânăm până mâine, ca să te poți odihni puțin? a sugerat Fei Long.
- E în regulă, nu voi muri ușor, a răspuns Akira pe un ton normal.
- Atunci poți sta la penthouse-ul meu deocamdată și vom merge să testăm din nou produsele mai târziu. Te voi duce la casa de oaspeți de lângă locul de testare, a spus Fei Long. Akira a dat din cap în semn de aprobare și s-au mutat la casa de oaspeți a lui Fei Long din pădure pentru a se odihni.
🐅...🐅...
Din partea lui Kaimera, nici măcar nu avusese ocazia să se informeze despre Akira înainte să-l ajute pe Norris cu munca lui. Abia când a avut puțin timp liber a verificat unde se afla Akira. După o scurtă căutare, l-a găsit pe Akira la o casă de oaspeți din mijlocul pădurii, pregătindu-se să testeze un produs într-un buncăr secret ascuns acolo; un loc unde Akira merge în mod regulat pentru teste.
La început, Kaimera nu intenționa să se întoarcă și să verifice ce făcuse Akira în timp ce dormea. Dar felul în care se comporta Akira l-a surprins. Totuși, nu voia să-l întrebe direct acum, deoarece voia ca Akira să-și termine mai întâi treaba. Apoi, el avea să fie cel care să revadă evenimentele petrecute în timp ce dormea.
- La naiba! a înjurat Kaimera cu furie. Nu era supărat pe Akira sau Fei Long, ci pe el însuși pentru că nu și-a dat seama că Akira era în pericol în acel moment.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Noris, observând expresia iritată a lui Kaimera.
- Aseară, Akira a fost atacat, a spus Kaimera.
- Deci, cum a mers? a întrebat Noris imediat.
- E în siguranță acum, a răspuns Kaimera.
- Dacă acum e în siguranță, atunci de ce pari încă atât de nemulțumit? a întrebat Noris. Kaimera a oftat.
- Când Akira a fost atacat, dormeam, așa că nu eram acolo să-l supraveghez sau să-l urmăresc, a spus Kaimera sincer. Noris a tăcut o clipă.
- Hei, cred că ai făcut tot ce ai putut. Nu-l poți proteja pe Akira 24/24. Ești om, nu robot, a spus Noris, exasperat.
- Totuși, trebuie să-ți trăiești propria viață. Cred că Akira vrea să ai și tu puțin timp liber, a adăugat Noris. Kaimera a rămas tăcută o clipă.
- Deocamdată, calmează-te. Akira e oricum în siguranță. Putem stabili mai târziu ce să facem dacă Akira se află vreodată într-o situație periculoasă și cum să-l ținem la curent când nu ești prin preajmă, a sugerat Noris, făcându-i ochii lui Kaimera să se mărească puțin, fiind de acord cu ideea lui Noris.
- Hmm, mulțumesc, a răspuns Kaimera scurt și s-a întors la munca pentru Roman, hotărând să aștepte ca Akira să-și termine treaba înainte de a-l contacta din nou.
🐅...🐅...
- Totul este în ordine. Gata de livrare, a spus Fei Long după ce au terminat de testat armele importate.
- Bine, atunci te las pe tine de acum înainte. Dacă ai nevoie de un nou permis, contactează-mă, a spus Akira, răspunzând la mesaj.
- Atunci ce-ar fi să sărbătorim puțin astăzi, chiar aici, la cabană, a sugerat Fei Long, din moment ce cabana lui din pădure era oricum un loc sigur.
- Bine, zbor înapoi în Japonia mâine, a răspuns Akira înainte să se întoarcă la cabana lui Fei Long. Akira a intrat în camera lui, dar înainte să poată face ceva, i-a sunat telefonul. Era un apel video de la Kaimera. Inima lui Akira bătea ciudat, deoarece Kaimera rareori suna prin apel video, dar a răspuns oricum. Akira i-a zâmbit dulce lui Kaimera, care acum stătea cu o sprânceană încruntată.
- Hei, ți-a fost atât de dor de mine azi, încât m-ai sunat prin video? l-a tachinat Akira, dar Kaimera s-a uitat doar la Akira cu o față impasibilă.
(„Ce îți mai face brațul stâng?”) a întrebat Kaimera. Akira a făcut o pauză, apoi un zâmbet i-a apărut pe buze.
- Știu că nu pot să-ți ascund asta, dar sunt foarte bine. Doar o ușoară entorsă și o vânătaie, a răspuns Akira, dar Kaimera încă părea enervat.
- Ești supărat? a întrebat Akira înapoi.
(„Da, dar nu sunt supărată pe tine. Sunt supărată pe mine însămi.”) a spus Kaimera cu sinceritate.
- Nu fi supărat. Nu e vina ta, a spus Akira pe un ton ușor implorator, nevrând ca Kaimera să se învinovățească.
(„Spune-i lui Fei Long că îi dau o săptămână să se ocupe de persoana care a ordonat atacul. Dacă nu poate, mă ocup eu.”) Kaimera vorbea serios. Nu voia să depășească limitele nimănui, știind că fiecare avea propriile abilități și că fiecare persoană ar trebui să-și rezolve mai întâi propriile probleme. Dar dacă într-adevăr nu puteau face față, Kaimera se implica imediat.
- Deci ști că era dușmanul lui Fei Long? a întrebat Akira la rândul său.
(„Știu și știu cine sunt. De aceea am spus că îi dau timp să se descurce. Dacă nu poate, atunci este responsabilitatea mea.”) Kaimera a subliniat acest aspect.
- E ușor de înțeles când ești furios în halul ăsta. Chiar mă enervează, a tachinat Akira, încercând să îl calmeze pe Kaimera. Kaimera nu-și arăta de obicei frustrarea pe față; chiar și Akira văzuse asta doar de câteva ori. Dar dacă ar fi avut de ales, Akira nu ar fi vrut ca Kaimera să fie supărat.
(„Dar nu vreau să suferi”,) a subliniat Kaimera. Dacă Akira era agățat de Kaimera, Kaimera era și mai agățat de Akira decât și-ar fi dat seama cineva. Ares a glumit odată că atât Akira, cât și Kaimera erau la fel de psihotici, totuși se înțelegeau surprinzător de bine și se acceptau unul pe celălalt pentru ceea ce erau.
- E normal. Amândoi suntem în industria asta de mult timp, am văzut așa ceva de multe ori. Nu te-ai obișnuit încă? a întrebat Akira pe un ton normal.
(„Sunt obișnuit, dar când vine vorba de tine, nu. Dacă te-ai fi rănit cât timp eram acolo sau mă uitam la tine pe ecran, nu aș fi fost atât de supărat pe mine cum sunt acum”,) a spus Kaimera. E ca atunci când au fost atacați împreună cu prietenii lui Akira în timpul licitației miniere din China. Kaimera era acolo atunci, așa că nu s-a simțit la fel de supărat că acum.
- Încep să fiu gelos pe mine însămi că te îngrijorezi așa pentru mine, a spus Akira, schimbând subiectul cu un zâmbet.
(„Bănuiesc că atunci vei fi gelos tot restul vieții.) a spus Kaimera, făcându-l pe Akira să chicotească încet.
(„Cum stau lucrurile cu produsele?”) Kaimera a schimbat subiectul pentru că, cu cât vorbea mai mult despre asta, cu atât devenea mai iritat.
- Totul e în regulă. Mâine zbor înapoi în Japonia, a răspuns Akira, uitându-se la Kaimera, care îl privea fix prin ecranul telefonului. Inițial, Akira îl rugase pe Fei Long să-i găsească pe cineva cu care să se culce, ca să se relaxeze și să-și elibereze frustrarea, dar văzând starea de spirit a lui Kaimera, a decis că e mai bine să aștepte. Akira a schimbat subiectul, vorbind despre munca lui Roman. Kaimera a răspuns pe un ton normal, dar ochii lui încă citea iritare. Akira nu a mai spus nimic și abia când Kaimera a trebuit să se întoarcă la muncă au închis.
- Of, a oftat Akira încet. Nu era vorba că ar fi fost enervat, ci doar că era îngrijorat pentru Kaimera. Dacă s-ar întâmpla așa ceva cu Kaimerei, Akira ar fi fost și el însuși furios pentru că nu a putut face nimic.
Akira s-a relaxat în camera lui până a venit momentul întâlnirii, așa cum îi spusese Fei Long. Apoi, Akira s-a așezat și a băut ceva cu Fei Long lângă piscină.
- Fei Long, persoana mea importantă, a spus că ai la dispoziție o săptămână să te ocupi de cei care ne-au atacat. Dacă nu poți, va veni și se va ocupa singur de asta. Ce crezi? Akira s-a adresat direct lui Fei Long. Fei Long a făcut o pauză.
- Este persoana care a trimis dronele să ne ajute? a întrebat Fei Long.
- Da, a răspuns Akira.
- Mă voi ocupa de toate conform programului pe care mi l-au dat, a spus Fei Long pe un ton serios, știind foarte bine că cealaltă parte nu încerca să-și depășească limitele sau să facă ceva împotriva lui pe teritoriul său, ci mai degrabă îi testa abilitățile pentru a vedea dacă poate gestiona totul așa cum se aștepta de la cineva din rețeaua lui Akira.
- Bine. Probabil că a auzit deja, a spus Akira zâmbind. Fei Long a ridicat o sprânceană nedumerit, întrebându-se cum de a putut să audă. Nu puteau fi gărzile de corp care erau acolo.
- Îl voi aduce să te întâlnească mai târziu, a spus Akira, știind că Fei Long era suspicios. Fei Long a fost imediat de acord.
🐅...🐅...
- E ceva în neregulă cu Kai? Șoapte le-au scăpat grupului care se antrena în unitatea Obi, după ce au fost chemați la o sesiune de antrenament intensă de către Kaimera, care era mai extenuantă ca niciodată.
- Da, atmosfera din jurul nostru e chiar înfiorătoare, a șoptit o altă persoană.
- A făcut cineva ceva care să-l nemulțumească? Cealaltă persoană s-a întors să se uite la Minyoung, care stătea lângă JJ. Minyoung a clătinat repede din cap.
- Nu am fost eu! Nu l-am deranjat deloc pe Kaimera! a clarificat repede Minyoung, nevrând ca alții să înțeleagă greșit.
- Pot garanta asta, a spus JJ, vorbind în numele prietenului său.
- De ce este într-o dispoziție atât de proastă? a mormăit cealaltă persoană.
- V-ați odihnit destul! Hai să ne întoarcem la antrenament! Vocea lui Kaimera a răsunat în sala de antrenament, făcându-i pe toți să sară imediat în picioare și să se grăbească să exerseze, așa cum le-a spus el. În realitate, Kaimera nu era supărată pe nimeni; era doar supărată pe el însăși și se descărca pin antrenament.
Ziua următoare
Akira s-a întors în Japonia și a ajuns acolo seara, doar pentru a-i găsi pe oamenii bunicului său așteptându-l la momentul potrivit.
- Bunicul vrea să mă vadă, nu-i așa? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, a răspuns apropiatul bunicului.
- Atunci vin să-l văd pe bunicul mai întâi, a spus Akira, înainte de a se îndrepta spre casa principală. Akira putea ghici că bunicul său probabil avea să vorbească despre bunicul Rong.
- Bună, bunicule, l-a salutat Akira pe bunicul său când l-a văzut.
- Stai jos. Trebuie să fii obosit din cauza călătorie, a a spus bunicul lui Akira.
- Doar puțin. Bunicul voia să vorbească cu mine despre bunicul Rong, nu-i așa? a întrebat Akira, știind că bunicul Rong, venise să vorbească cu bunicul său despre afacerea care se suprapunea.
- Da, bunicul a venit să ceară banii înapoi. A spus că are nevoie de ei ca să-l plătească pe investitor, a spus bunicul Akirei. Akira a izbucnit imediat în râs.
- I-a spus bunicului cine era investitorul? a întrebat Akira mai departe.
- Rong mi-a spus direct că a primit banii de la familia Kashima, dând motivul că aceștia doreau împăcare și nu voiau alte probleme, așa că au venit să investească, a repetat bunicul lui Akira, transmițând ceea ce îi spusese fratele său mai mic.
- Bunicul crede asta? a întrebat Akira scurt, ridicând o sprânceană. Bunicul său a tăcut o clipă.
- He he, cred că am pus întrebarea greșită. Bunicul știe că e imposibil, dar a ales să închidă ochii, te-ai prefăcut că crezi ce a spus fratele tău și pur și simplu vrei să-i dau banii înapoi, a spus Akira, referindu-se sarcastic la bunicul său.
- Nu vreau ca cele două familii să aibă probleme în acest moment, chiar dacă suntem în relații proaste de mult timp, a răspuns bunicul Akirei. Dar Akira a simțit că era doar o scuză din partea bunicului său.
- De fapt, bunicule, ai fi putut să-i lași conducerea familiei fiului tău, a spus Akira calm. Bunicul său s-a încruntat imediat.
- Despre ce prostii vorbești? a replicat bunicul Akirei, dar tonul său nu era aspru sau jignitor.
- Dacă bunicul, actualul cap al familiei, este încă atât de nehotărât, atunci cum ar putea fi fiul său să fie un lider? a spus Akira fără teama de a-l enerva pe bunicul său, ceea ce într-adevăr l-a nemulțumit.
- Mă insulți, Akira, a spus bunicul Akirei cu severitate.
- Nu te insult, bunicule, dar tu ești cel care se insultă pe sine. Nu mă deranjează dacă vrei să-i dai banii înapoi fratelui tău, dar ar trebui măcar să-ți pedepsești propria familie pentru că s-a asociat cu dușmanul. E adevărat că au fost momente când familiile care se certau s-au împăcat, dar cu familia Kashima, îți spun, niciodată. Chiar dacă te ajută acum, e doar temporar. Odată ce obțin ceea ce își doresc cu adevărat, se vor întoarce la a se certa din nou. Akira a vorbit pe un ton serios cu privirea lui pătrunzătoare fixată asupra bunicului său fără teamă, reducându-l la tăcere instantaneu.
- Recunosc că am o slăbiciune pentru unele lucruri, dar dacă afectează familia sau oamenii aflați în grija noastră în viitor, nu voi fi niciodată cu inima moale. Dar dacă ești sigur că îl poți controla pe bunicul Rong, atunci depinde de tine, a spus Akira nonșalant la sfârșit. Apoi, amândoi au rămas într-o atmosferă de tăcere, niciunul nevorbind. Akira și-a lăsat bunicul să se cufunde în propriile gânduri.
- Hai să lăsăm deoparte problema bunicului tău deocamdată. Mai am ceva ce vreau să discut cu tine, a schimbat bunicul Akirei subiectul, iar Akira nu a obiectat.
- Vreau să vorbesc cu tine despre Bina, a început bunicul Akirei, făcându-l pe Akira să ofteze ușor. Nu era încântat de niciunul dintre lucrurile pe care bunicul său voia să le discute.
- I-am spus deja Binei că nu mă gândesc să îmi întemeiez o familie cu nimeni acum, l-a întrerupt imediat Akira.
- Nu mai ești tânăr, Akira. Oamenii de vârsta ta au deja soție și copii. A răspuns bunicul lui Akira.
- Nu înțeleg de ce mi-aș dori copii. Nu sunt potrivit să fiu tată, a spus Akira pe tonul său calm obișnuit.
- Deci nu plănuiești să ai copii care să ducă numele familiei mai departe? a întrebat bunicul său. Akira s-a uitat în tăcere la fața bunicului său înainte ca un ușor zâmbet să-i apară pe buze.
- Dacă a avea un copil m-ar face să devin ca bărbatul care pretinde că este tatăl meu... aș prefera să nu am niciunul. Aș prefera să găsesc pe cineva din afară care să moștenească poziția de conducere în locul meu, a spus Akira, făcându-l pe bunicul său să tacă imediat. A fost o remarcă foarte jignitoare la adresa bunicului său.
- Dacă unchiul tău nu ar fi murit atât de tânăr, nu ți-aș fi vorbit despre asta, Akira, a spus bunicul lui Akira, gândindu-se la fiul său cel mare, care murise în adolescență. Dacă ar fi supraviețuit, bunicul lui Akira i-ar fi dat postul de lider unchiului său de la bun început.
- Hai să nu vorbim despre cei care au murit, a răspuns Akira. Bunicul lui a tăcut.
- Dar vreau să încerci să o cunoști mai întâi pe Bina. Până la urmă te vei îndrăgosti. După ce bunicul său a terminat de vorbit, Akira a izbucnit într-un râs batjocoritor.
- O să mă îndrăgostesc până la urmă, nu-i așa? Haha. Bunicule, nu te preface că nu ți-ai învățat lecția, a spus Akira, bunicul său știind foarte bine că se referea la propriii săi părinți.
- Oare bunicul vrea ca o persoană bună ca Bina să sufere la fel cum a suferit mama? a întrebat Akira, cu ochii arzând de furie.
- Știu că nu vei fi niciodată ca tatăl tău, a continuat bunicul Akirei să-și liniștească nepotul.
- Bunicule, nu crezi că aș putea face chiar mai mult decât fiul tău? Crezi că sunt o persoană bună? a întrebat Akira pe un ton rece. Atmosfera era atât de tensionată încât bunicul Akirei a oftat ușor.
- În fine, vreau să te mai gândești la asta înainte să refuzi. Nu o respinge încă. Familia noastră trebuie să continue și am încredere deplină în tine, a spus bunicul Akirei pe un ton mai blând, nevrând să se certe cu nepotul său în acel moment. Akira a rămas tăcut, nici acceptând, nici respingând oferta.
- Of, hai să vorbim despre asta mai târziu. Du-te și odihnește-te. Trebuie să fii obosit dar te-am chemat să vorbim mai întâi, a ales bunicul Akirei să se retragă deocamdată, nevrând să-și supere nepotul.
- Da, a răspuns Akira scurt înainte de a se scuza și a se întoarce acasă.
- Deci, domnul Akira a refuzat, nu-i așa? a spus apropiatul bunicului lui Akira după ce Akira s-a întors acasă.
- Da, a răspuns bunicul Akirei oftând.
- Credeam că îl pot controla pe Akira, dar se pare că m-am înșelat, a spus bunicul Akirei pe un ton calm, înainte de a reflecta asupra trecutului.
La întoarcerea de la casa bunicului său, Akira s-a dus direct la sala de antrenament. A lovit manechinul de antrenament cu atâta forță și ferocitate încât acesta a fost complet distrus. Subordonați săi apropiați, Ken și Doya, nu au intrat în sala de antrenament ca să se uite, știind că șeful lor avea nevoie de spațiu. După ce și-a descărcat frustrarea pe manechin pe săturate, Akira s-a prăbușit pe podeaua sălii de antrenament, leoarcă de transpirație. A rămas întins acolo, privind fix la tavan, gândindu-se la mama sa.
Akira a recunoscut că nu era genul de persoană care să renunțe ușor. I-a spus bunicului său să nu vorbească despre cei decedați, dar Akira însuși se agățase mereu de amintirile mamei sale și credea că nu va putea niciodată să renunțe la asta în această viață.
- Te vei îndrăgosti până la urmă. E ridicol, a mormăit Akira. Știa că ar putea exista cupluri care nu se iubesc, dar în cele din urmă se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, exact cum spusese bunicul său. Dar credea că este imposibil pentru el și nu voia ca nimeni să sufere durerea unei căsătorii aranjate.
- Ken! l-a strigat Akira pe Ken, care stătea în fața sălii de antrenament. Ken s-a grăbit imediat să intre.
- Da, răspunse Ken.
- Sună-l pe Taiga și spune-i să pregătească pe cineva să mă servească. Voi merge la club în seara asta, a spus Akira cu o voce calmă. Plănuise să se odihnească, dar voia să-și descarce frustrarea. Ken a confirmat ordinul și a ieșit.
- Mă privești? Vorbește cu mine, a strigat Akira. Curând, un sunet s-a auzit din cerceii lui.
(„Te urmăresc.”) Kaimera a luat cuvântul. Akira a zâmbit ușor. Faptul că a auzit vocea lui Kaimera i-a atenuat puțin disconfortul din inimă, dar iritarea a rămas.
- O să mă descarc la Clubul lui Taiga în seara asta, i-a spus Akira lui Kaimera sincer, ca de obicei.
(„Bine”) a răspuns scurt Kaimera.
- Dacă vrei să fii tu cel care mă consolează și mă ajută să trec peste frustrare, atunci rămâi cu mine, a spus Akira serios. Kaimera a tăcut o clipă, știind că Akira era iritat.
(„Dacă va veni ziua aceea, nu-mi cere să nu te mai consolez”,) a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să chicotească ușor înainte de a răspunde și de a încheia conversația. Akira voia doar să îi spună asta dinainte; nu voia cu adevărat să discute acest subiect cu Kaimera.
Capitolul 18
Akira și Kaimera și-au continuat sarcinile respective și au continuat să comunice regulat. Kaimera a rămas vigilent și a asigurat siguranța Akirei, chiar dacă era ocupată cu propria muncă.
Fei Long s-a ocupat de cei care trimiseseră asasini să-l atace pe el și pe Akira, exact așa cum îi instruise Kaimera, scutindu-l pe Kaimera de a zbura acolo pentru a rezolva problema.
Akira îl evită pe bunicul său în ultima vreme, invocând scuza că călătorește frecvent cu prietenii pentru a inspecta minele și afacerile sale. Acest lucru l-a împiedicat pe bunicul său să aibă ocazia să discute despre căsătorie cu el.
Pe partea familiei bunicului Rong, lucrurile păreau să se fi calmat pentru o vreme, după ce Akira le perturbase anterior diversele surse de venit. Cu toate acestea, Akira nu era mulțumit de sine; dar a rămas precaut.
Akira se află în prezent în China, în numele unui prieten, pentru a inspecta o mină de diamante. Astăzi este prima sa zi acolo, iar la auzul veștii, mai mulți oficiali de rang înalt au solicitat invitații la o cină de bun venit. Akira a acceptat invitația din partea unui general pe care îl cunoaște bine.
- Bună, domnule Akira, l-a salutat generalul Zhou pe Akira în timp ce acesta intra în sala de mese privată a restaurantului luxos pe care îl rezervase generalul.
- Bună, domnule general, îl salută Akira pe un ton normal, fără să arate niciun semn de respect. Doar generalul Zhou și apropiații săi arătau respect față de el.
- Vă rog, luați loc, l-a invitat generalul Zhou. Akira s-a așezat calm. Generalul Zhou l-a lăsat pe Akira să aleagă ce voia să mănânce și, în timp ce așteptau mâncarea, au stat de vorbă.
- Nu m-ai invitat aici doar ca să îmi oferi o masă de bun venit, nu-i așa? a întrebat Akira.
- Da, domnul Akira încă mă înțelegi, a spus generalul Zhou.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Akira din nou.
- Domnule Akira, cunoașteți cumva pe cineva cu competențe IT? a întrebat generalul Zhou.
- De ce crezi că aș avea pe cineva priceput în acest domeniu? a continuat să întrebe Akira.
- Cred că faptul că grupul dumneavoastră poate produce și vinde arme și echipamente atât de eficiente înseamnă că oamenii dumneavoastră trebuie să fie foarte pricepuți în multe domenii. Prin urmare, aș dori să solicit o oarecare cooperare în schimb.
Generalul Zhou a început, observând comportamentul lui Akira. Fața lui Akira a rămas lipsită de expresie.
- Ce voi primi la schimb? întrebă Akira scurt, știind foarte bine că generalul Zhou nu i-ar cere ajutorul gratuit și că el însuși nu ajutase niciodată pe nimeni gratuit.
- O concesiune de exploatare a aurului în zona... pe 20 de ani, a propus generalul Zhou, făcându-l pe Akira să zâmbească ușor. El însuși era interesat de mină, dar era deținută de guvern și străinilor nu li se permitea să intervină. Totuși, faptul că cealaltă parte era dispusă să-i ofere această mină însemna că probabil nu mai aveau nicio opțiune.
- Te confrunți cu vreo problemă serioasă din cauza căreia ești dispus să folosești această mină drept punct de sprijin? a întrebat Akira la rândul său.
- Este o situație gravă, a spus generalul Zhou pe un ton serios.
- Departamentul nostru este atacat în prezent de hackeri care ne perturbă diverse sisteme, inclusiv escroci, bande și centre de apel care sunt omniprezente în multe țări în acest moment.
- Dar, din câte știu eu, majoritatea escrocilor care circulă pe aici sunt finanțați de oameni din țara voastră, nu-i așa? a întrebat Akira rânjind.
- Da, dar din cauza poziției mele, uneori nu pot fi prea direct. Există susținători puternici în cadrul organizației. Vreau să-i elimin complet, a spus generalul Zhou pe un ton hotărât. Akira știa că generalul Zhou nu era o persoană rea; făcea totul pentru oameni cu sinceritate autentică, chiar dacă asta însemna să se asocieze cu indivizi cu moralitate ambiguă, precum Akira și grupul său.
- Trebuie să existe un motiv pentru care vrei să te ocupi de acești escroci, a spus Akira, părând nedumerit. Generalul Zhou s-a întors să se uite la confidentul său.
- Permiteți-mi să răspund în numele lui. Numele meu este Yang An și sunt un apropiat al Generalului, s-a prezentat primul Yang An. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Tatăl meu, care era prieten cu generalul, s-a sinucis după ce un escroc i-a golit toate economiile din cont. Dacă ar fi fost doar economiile lui, tatăl meu nu ar fi făcut așa ceva. Dar era și președintele unei fundații pentru copii, iar conturile fundației erau în grija lui, iar acele conturi au fost complet golite, a fost devastat și... Yang An și-a terminat propoziția cu vocea tremurândă.
- Bine, cred că pot ghici, a răspuns Akira.
- Pot să te întreb ceva, chiar dacă e o întrebare crudă? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- Da, a răspuns Yang An.
- Dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat tatălui tău, prietenilor tăi, Generale ai fi fost atât de nerăbdător să le înăbuși? a întrebat Akira la rândul său. Amândoi au tăcut o clipă, pentru că cuvintele lui Akira au atins cu adevărat un punct sensibil. Chiar dacă îi înăbușiseră într-o oarecare măsură pe acești oameni, nu erau cu adevărat atât de entuziaști pe cât spusese Akira. Văzându-le expresiile, Akira le-a putut ghici adevăratele sentimente.
- Bine, nu trebuie să-mi răspunzi. Dar nu ar cauza vreo problemă folosirea acelei mine ca punct de sprijin împotriva mea? a întrebat Akira la rândul său.
- Liderul a aprobat asta, a răspuns generalul Zhou. Akira a dat din cap satisfăcut.
- Oricum, trebuie să văd mai întâi documentele contractului. Dacă e în regulă, o să rog pe cineva să mă ajute, a spus Akira, gândindu-se că va folosi această ocazie ca să îl aducă pe Kaimera să lucreze îndeaproape cu el.
- Deci... chiar aveți pe cineva care să se ocupe de aceste probleme, nu-i așa? întrebă din nou generalul Zhou pentru confirmare. Akira zâmbi ușor.
- E cel mai important din organizația noastră. Poate că până acum și-a dat seama că am nevoie de ajutorul lui, a spus Akira, făcându-i pe generalul Zhou și pe Yang An să pară nedumeriți. Chiar atunci a sosit mâncarea și au continuat să mănânce și să vorbească.
- Va fi domnul Akira la reședință mâine seară? Aș dori să-i aduc contractul, a întrebat generalul Zhou imediat după ce și-a terminat masa.
- Bine, ar trebui să mă întorc de la inspectarea minei pe seara, a spus Akira, întorcându-se să se uite la Ken, care stătea la aceeași masă cu el.
- Șeful ar trebui să se întoarcă în jurul orei 17:00, dacă nu sunt probleme. Domnule general, vă rog să sosiți în jurul orei 19:00. Nu ezitați să mă contactați în prealabil, dacă doriți, a răspuns Ken. Generalul Zhou i-a confirmat imediat cererea. Apoi au discutat puțin mai mult despre mină înainte ca Akira să se întoarcă în apartamentul său și al prietenilor săi.
(„Hmm, vrei să mă întrebi dacă îl poți împrumuta pe Kaimera ca să te ajut cu treaba, nu-i așa?”) a întrebat Roman când Akira l-a sunat să-l informeze despre împrumutul lui Kaimera.
- Da, pentru că îmi va oferi dreptul de proprietate asupra minei de aur timp de 20 de ani. Voi împărți un procent cu voi, a folosit Akira oferta de procent pentru a-și atrage prietenii.
(„Deci, ți-e teamă că nu voi permite asta, de aceea ai încercat să mă ispitești cu bani, nu-i așa?) a replicat Roman.
- Deci nu vrei? a întrebat Akira sarcastic.
(„Ai oferit, cum aș fi putut refuza? Apropo, te grăbești?”) a întrebat Roman ca să se asigure.
- Păi, puțin. De ce întrebi? a răspuns Akira nedumerit.
(„Nu trebuie Kaimera să renunțe la treabă?”) a replicat Roman.
- Da, da, a răspuns Akira oftând, dar înțelegea cum funcționa treaba.
(„Mă întrebi pe mine? Nu crezi că Kaimera s-ar putea să nu vrea să accepte slujba asta?”) a întrebat Roman în glumă.
- Sunt sigur că Kaimera va veni să mă ajute, spuse Akira serios, chiar dacă nu vorbise încă cu Kaimera. Trebuia să-l întrebe mai întâi pe Roman. Știa că Roman își pedepsise secretarul de încredere, care lucrase cu el mult timp, trimițându-l la Turelă de Gloanțe, lăsându-l pe Kaimera fără personal. Prin urmare, Kaimera va trebui să muncească din greu în această perioadă.
(„Bine, bine, o să vorbesc cu Kaimera mai târziu”,) a răspuns Roman înainte să închidă. Akira știa că Kaimera nu le asculta conversația pentru că lucra pentru Roman.
- M-a chemat șefu’? Kaimera s-a apropiat de Roman după ce a fost chemat, dar Kaimera și-a dat seama că Roman probabil avea de gând să discute despre trimiterea lui să-l ajute pe Akira cu munca sa.
- Cred că știi deja că Akira are nevoie de tine să-l ajuți cu munca, a întrebat Roman.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Mergi? întrebă Roman, cerându-i consimțământul. Deși Kaimera era subordonatul și confidentul lui apropiat, el era totuși cineva care avea dreptul să ia propriile decizii cu privire la muncă.
- Va avea șeful pe cineva să-l ajute cu munca? a întrebat Kaimera la rândul său.
- O să-i predau munca lui Valko. În fine, cheamă-l pe Valko să vorbim, a spus Roman.
- Da, a răspuns Kaimera, înainte de a se scuza să-l caute pe Valko, întrucât Roman nu mai avea alte sarcini de dat în acel moment.
🐅...🐅...
Akira nu vorbise cu Kaimera în noaptea precedentă pentru că Kaimera era liber în momentul în care Akira dormea deja, așa că Kaimera nu voia să-l deranjeze. Akira s-a trezit dimineața pentru a se pregăti pentru călătoria sa la mina de diamante.
(„Domnul Akira”) Vocea lui Kaimera a răsunat din cercelul lui Akira în timp ce acesta lua micul dejun.
- Da, cât e ceasul acolo? a întrebat Akira imediat, știind că Kaimera era în Italia.
(„E trecut de ora două dimineața”,) a răspuns Kaimera.
- Încă nu dormi? Nu trebuie să lucrezi dimineața? a întrebat Akira imediat.
(„Aș vrea să vorbesc cu tine mai întâi”,) a spus Kaimera.
- Ți-a fost dor de mine, nu-i așa? N-am mai vorbit de o zi întreagă, l-a tachinat Akira pe Kaimera.
(„Sunt deja instalate camere de supraveghere la mină?”) Kaimera nu a răspuns la întrebare, ci a întrebat pe un ton serios.
- Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Akira imediat.
(„Doar voiam să știu dacă camerele sunt deja instalate”,) a repetat Kaimera.
- Nu m-am gândit încă la asta. Azi mă duc să verific amplasarea camerelor, a răspuns Akira.
- Încă ești îngrijorat de ce s-a întâmplat ultima dată, Kai? a întrebat Akira, pe un ton care nu mai era tachinator. Kaimera a tăcut o clipă înainte de a ofta ușor.
(„Trebuie să fiu sigur. Nu-mi plac lucrurile care nu țin de voința mea”,) a răspuns Kaimera calm.
- Nu-ți face griji, am o mulțime de oameni care mă însoțesc în această călătorie. În plus, generalul Zhou a trimis oameni care să mă ajute cu aranjamentele de călătorie, l-a asigurat Akira pe Kaimera, aproape ca și cum ar fi încercat să-i facă pe plac lui Akira.
(„Bine, o să-i rog pe Obii de acolo să trimită drone să te urmărească.”) a spus Kaimera, amintindu-și că avea acolo multe unități OBI și echipamentul necesar.
- E chiar atât de rău? a întrebat Akira pe un ton jucăuș, simțind că Kaimera părea mai relaxat să apeleze la unitatea OBI.
(„Să nu îndrăznești să glumești despre lucruri periculoase.”) a replicat Kaimera.
- Hei, îmi place tonul ăsta al vocii. Tu-ik-ti, tu-ik, tu-ik”, a spus el, folosind în joacă o voce dulce și imploratoare către Kaimera.
(„Aki-ra”) Kaimera a strigat numele Akirei încet și cu emfază, făcându-l pe Akira să se oprească o clipă.
- Hm, nu-ți place când sunt agățat, nu-i așa? a mormăit Akira înapoi, nu chiar serios, înainte să îl audă pe Kaimera oftând.
(„Nu vrei să dorm bine noaptea, nu-i așa?”) a replicat Kaimera.
- A, așa este. Ar trebui să te odihnești. Culcă-te imediat ce termini de atribuit sarcinile lui Obi. Trimite-mi un mesaj când te trezești. Akira a schimbat repede subiectul pentru a-i permite lui Kaimera să se odihnească, chiar dacă acesta voia să-i audă vocea și să vorbească cu el tot timpul.
(„Bine, anunță-mă după ce vor fi instalate camerele.”) Kaimera a repetat acest lucru. Akira a confirmat, înainte ca Kaimera să întrerupă comunicarea.
Cât despre Kaimera, acesta l-a contactat pe Obi în China pentru a trimite o dronă care să urmărească convoiul lui Akira către mina de diamante, oferindu-i lui Akira coordonatele lui. Obi nu l-a dezamăgit pe Kaimera, trimițând imediat o dronă mică, cu rază lungă de acțiune, pentru a-l monitoriza pe Akira și a asigura securitatea de sus.
Kaimera s-a trezit dimineața. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și ia laptopul ca să vadă ce face Akira. Ceea ce l-a ușurat a fost că nu a primit niciun apel de urgență de la Obi în timp ce dormea. Asta însemna că Akira era în siguranță.
Dar se pare că Kaimera s-a înșelat puțin, pentru că a primit un mesaj de la Obi, dar nu era urgent. Așa că Kaimera a decis să-l contacteze mai întâi pe Obi în China.
(„Da, domnule.”) Vocea unuia dintre Obi a răsunat.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kaimera cu o voce calmă.
(„În timp ce domnul Akira călătorea spre mină, am simțit că sistemul nostru de control de la distanță al dronei fusese compromis, dar am reușit să rezolvăm problema.”) Obi a raportat imediat, fără prea multe introduceri.
- Și apoi? a întrebat Kaimera scurt.
(„Nu am reușit încă să găsesc persoana care a interferat semnalul”,) a spus Obi, cu vocea ușor încordată, îngrijorat să nu îl supere pe Kaimera. Kaimera a tăcut o clipă.
- Sunt gata. Trimiteți-mi informațiile despre interferența semnalului. Voi verifica eu însumi. Dar domnul Akira nu a avut nicio problemă din cauza asta, nu-i așa? a întrebat din nou Kaimera, subliniind problema.
(„Nu, domnul Akira este în siguranță. Este încă la mină.”) Obi a raportat și acest lucru.
- Bine, mulțumesc mult. Te voi contacta din nou mai târziu, a răspuns Kaimera înainte de a închide. Apoi a început să acceseze semnalul satelitului pentru a verifica drona pe care Obi o trimisese să-l urmărească pe Akira. A văzut o imagine aeriană de la drona de urmărire. Deși nu-l putea vedea pe Akira, semnalul de la cercelul său i-a arătat lui Kaimera că Akira se afla într-un birou prefabricat și că îl putea auzi pe Akira discutând despre munca la mină. S-a simțit ușurat și s-a dus să facă un duș și să se pregătească pentru propria muncă.
În ceea ce privește ce a spus Obi, Kaimera va verifica din nou când va avea ocazia. La urma urmei, faptul că Obi este încă capabil să se apere înseamnă că adversarul nu este atât de priceput. Totuși, Kaimera nu se lasă intimidat. Acum, trebuie doar să-i predea sarcina lui Valko, ca să-l poată ajuta pe deplin pe Akira.
🐅...🐅...
- Spuneți-le oamenilor noștri să termine de instalat toate camerele de supraveghere până mâine, altfel Kai sigur se va plânge, i-a spus Akira lui Ken după ce au terminat ședința de lucru și i-au trimis pe toți la treburile lor, lăsându-i temporar doar pe Akira și apropiații lui în birou.
- Da, a răspuns Doya, înainte de a pleca să dea instrucțiuni în locul Akirei.
- Crezi că drona lui Obi mai este acolo? l-a întrebat Akira pe Ken.
- Cred că e încă prin preajmă. Atâta timp cât șeful nu s-a întors, chiar dacă nu-l putem vedea, sunt sigur că zboară undeva prin apropiere, a răspuns Ken încrezător. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Doya se va întoarce curând. Hai să ne întoarcem acum. Avem o altă întâlnire, a spus Akira calm. Odată ce Doya s-a întors, au pornit la drum, drona lui Obi urmându-l îndeaproape. La sosirea lui Akira la reședința sa, drona lui Obi a supravegheat zona înconjurătoare încă o vreme înainte de a zbura înapoi, urmând instrucțiunile anterioare ale lui Kaimera, conform cărora misiunea se va finaliza odată ce Akira va ajunge acasă.
La sosirea la reședință, Akira s-a odihnit și a așteptat întâlnirea pe care o programase generalul Zhou. Dar înainte ca generalul să sosească, l-a chemat pe Ken pentru a-i pune câteva întrebări. Ken a venit apoi în camera de odihnă a lui Akira.
- Scuză-mă, a spus Ken, văzându-l pe Akira întins pe canapea jucându-se pe telefon, fără să facă lucreze, doar jucându-se.
- Ce este? a întrebat Akira fără să se întoarcă, absorbit de jocul pe care îl juca.
- Generalul Zhou a sunat să întrebe despre ceva, a început Ken.
- Ce? a întrebat Akira scurt la rândul său.
- Generalul a întrebat... «Șefu’, doriți un însoțitor personal?» Pot aranja unul pentru dumneavoastră, în funcție de preferințele dumneavoastră”, a spus Ken. Generalul Zhou cunoștea foarte bine gusturile Akirei. Akira l-a privit scurt pe Ken. La început, s-a gândit să fie de acord, dar acum simțea că Kaimera era prost dispus. Deși știa că Kaimera nu avea nimic împotrivă, a ales să nu îl supere.
- Nu, a răspuns Akira serios. Ken a acceptat ordinul înainte de a părăsi camera pentru a-l suna pe generalul Zhou ca să-i dea un răspuns. Când generalul Zhou și confidentul său Yang An au sosit să-l întâmpine pe Akira așa cum plănuiseră, Akira, îmbrăcat într-o yukata confortabilă, era deja așezat și aștepta.
- Bună, l-au salutat atât generalul Zhou, cât și Yang An pe Akira.
- Hai, nu e nevoie de saluturi lungi. Trebuie să revizuiesc documentele contractului. Akira nu a pierdut timpul și a trecut direct la subiect. Ken a intervenit pentru a ajuta la încheierea contractului și a discutat în detaliu acordurile și aspectele legale. Akira a fost destul de mulțumit de discuție, deoarece generalul Zhou îi oferise avantaje considerabile.
- Nu credeam că liderul ar fi dispus să sacrifice un avantaj atât de mare, a spus Akira.
- Pur și simplu vrea să scape de cei care îi stau mereu în cale, spuse generalul Zhou cu sinceritate. Akira dădu din cap satisfăcut.
- Bine, sunt mulțumit de ofertă, dar am nevoie de un moment, a spus Akira, înainte de a se ridica și a merge spre camera lui. Se părea că Kaimera de la celălalt capăt al lumii știa că Akira voia să vorbească cu el, pentru că, în timp ce îl privea pe Akira, l-a contactat imediat.
(„De ce informații ai nevoie?”) a întrebat Kaimera.
- Mă cunoști chiar bine, a răspuns Akira zâmbind.
- Vreau să știu de ce a pregătit liderul totul atât de repede, a întrebat Akira serios. Chiar dacă cealaltă persoană era sinceră, Akira nu voia să fie nepăsătoare.
(„Știa că vei accepta această ofertă, așa că au discutat și pregătit deja contractul. Pentru o ofertă mai rapidă, nu trebuie să-ți faci griji; îl poți semna imediat.”) Kaimera a răspuns, pentru că adunase deja informațiile pentru Akira, nedorind ca acesta să fie dezavantajat.
- Ai fost rapid, exact așa cum mă așteptam de la tine, Maestre. Mulțumesc! Mwah mwah mwah! Akira i-a trimis rapid sărutări lui Kaimera, făcându-l pe Kaimera de la celălalt capăt al lumii să dea din cap exasperată.
- Bine, mă duc să-mi continui conversația, a spus Akira înainte ca Kaimera să poată răspunde și să încheie conversația. Akira s-a întors apoi la generalul Zhou și a început imediat să semneze acordul.
După ce și-a terminat vizita la mina de diamante, Akira a zburat înapoi acasă. Știa că, de îndată ce va ajunge, bunicul său va trimite cu siguranță pe cineva să-l ia. Și, exact așa cum se aștepta, în momentul în care a intrat în casă, oamenii bunicului său au rămas tăcuți la intrare.
- Mă duc imediat, spuse Akira, întrerupându-i pe ceilalți. Confidentul bunicului său se înclină respectuos în semn de aprobare. Akira intră în casă, se duse direct în camera lui și oftă obosit. Era obosit și voia să se odihnească, dar trebuia mai întâi să-și vadă bunicul. După ce se schimbă, Akira se duse direct în camera bunicului său.
- Domnul Akira a sosit, a spus unul dintre apropiații lui Akira, conducându-l pe Akira să-și întâlnească bunicul. Akira și-a plecat capul în semn de salut.
- Stai jos, a spus bunicul Akirei. Apoi, Akira s-a așezat pe scaunul din fața lui.
- Mi-a fost atât de greu să te văd în ultima vreme, a spus bunicul Akirei sarcastic. Akira a turnat ceai în ceașca de ceai a bunicului său înainte de a-și turna calm și el.
- Nu sunt șomer ca fiul tău, bunicule. Am mult de lucru, atât personal, cât și de familie, a spus Akira, aparent nepăsător dacă bunicul său s-ar supăra sau nu.
- Dacă bunicul se simte singur, poate pur și simplu să-și sune fiul să vină și să stea de vorbă, a adăugat Akira.
- Ești atât de sarcastic. Dacă l-aș suna pe tatăl tău, aș face un accident vascular cerebral și aș muri, nu-i așa? a spus bunicul Akirei, dar nu și-a ridicat vocea la Akira.
- Vreau să vorbesc cu tine despre ceva, nu cu tatăl tău, a mormăit din nou bunicul Akirei. Akira a rămas tăcut.
- Zilele trecute, bunicul Rong a venit să vorbim. Voia să ceară niște pământ în zona... de care să aibă grijă, a spus bunicul lui Akira, referindu-se la zona în care Akira îi învinsese anterior pe oamenii bunicului Rong.
- Și cum rămâne cu afacerile care aparțineau familiei principale? a întrebat Akira la rândul său. Bunicul său a tăcut o clipă.
- Dacă ar fi să ghicesc, probabil ceri o înțelegere comercială, nu-i așa? a spus Akira pe un ton subînțeles.
- Nu i-am dat încă un răspuns. I-am spus doar că vreau să te consult mai întâi, a răspuns bunicul Akirei.
- Dacă ar fi să ghicesc, bunicul Rong n-ar fi prea încântat. Probabil ar spune că puterea de conducere încă îți aparține, că poți lua decizii singur fără să mă întrebi, a spus Akira.
- Vorbești ca și cum ai fi văzut cu ochii tăi. Da, bunicul tău a spus-o, a răspuns bunicul Akirei. Akira a zâmbit ușor. De fapt, știa asta dinainte, pentru că Kaimera salvase înregistrarea și i-o trimisese în timp ce acesta se afla în avion înapoi spre Japonia.
- Ce decizie vrei să iau, bunicule? l-a întrebat Akira pe bunicul său.
- Tu decizi. Te las pe tine să iei decizia, i-a răspuns bunicul său lui Akira.
- Dacă iau eu o decizie, ești sigur că nu-i vei mai ajuta cu treburile lor? l-a întrerupt Akira, știind că bunicului său încă îi păsa de fratele său mai mic, chiar dacă era conștient de cât de mult își dorea fratele său poziția de conducere. Acesta este motivul pentru care familia celui de-al doilea bunic nu primea pedepse severe atunci când făcea greșeli.
- De aceea ți-am spus, bunicule, că nu mai ești la fel ca înainte. Ți-a dispărut hotărârea. Nu mai ești ca atunci când mă antrenai atât intens, a spus Akira sarcastic. Fața bunicului său s-a încordat imediat.
- Dacă nu te-aș fi antrenat atât de mult, ai fi ajuns până aici? a răspuns bunicul Akirei.
- M-a întrebat vreodată bunicul pe atunci dacă vreau să fiu așa? E bine că sunt talentat și muncitor, de aceea am ajuns până aici. În plus, din moment ce bunicul vrea să-mi impună totul, va trebui să accepte dacă iau decizii după bunul plac, i-a replicat Akira sarcastic bunicului său.
- Nu ți-e teamă că voi preda conducerea familiei altcuiva? a întrebat bunicul Akirei. Akira a izbucnit în râs zgomotos.
- Haha, bunicule, crezi că mi-aș pierde puterea fără sprijinul familiei Toshimoi? Mai gândește-te, bunicule. Reputația familiei este susținută în prezent de numele «Toshimoi» sau de numele «Akira»? spuse Akira rece, separându-și numele de familie de al său. Fața bunicului său se înroși la tachinarea nepotului său, o remarcă pe care nu o putea combate complet.
- Bine, vorbeam despre Rong. Ce ai decis? Bunicul Akirei a încercat să-și înăbușe resentimentul și l-a întrebat despre problema care îl frământase mai devreme.
- Nu le dau nimic. Să se ocupe mai întâi cum se cuvine de teritoriul lor desemnat. M-am săturat să le curăț mizeria. Când își vor gestiona mai bine teritoriile, poate că mă voi răzgândi, a spus Akira serios. Bunicul său a tăcut o clipă, știind că nu putea negocia în numele fratelui său mai mic, din moment ce Akira îl preluase deja.
🐅...🐅...
Zang...
Ceainicul a fost trântit pe podea de bunicul vitreg al Akirei după ce a primit un răspuns de la fratele său mai mare despre ceea ce spusese nepotul său detestat.
- Bunicule, calmează-te, a spus Riku, nepotul său, văzând fața bunicului său înroșită de furie.
- Cum te aștepți să rămân calm? Akira nici măcar nu mă respectă! a spus Rong furios. Riku era la fel de furios și indignat pe Akira pentru că îl privase de un venit bun.
- Du-te și sună familia Kashima și spune-le că am aranjat o întâlnire mâine la locul obișnuit, i-a spus bunicul Rong nepotului său. Riku a urmat imediat instrucțiunile bunicului său.
- Mă întreb cât vei mai trăi, a spus bunicul Rong simțindu-se enervat.
🐅...🐅...
- Tată, trebuie să mă ajuți, a spus Tomoko, agățându-se de brațul tatălui ei și implorând cu o voce disperată, în timp ce tatăl ei stătea cu o expresie îngrijorată.
- Crezi că Akira ar fi de acord dacă m-aș duce să o implor? i-a răspuns tatăl lui Akira fiicei sale iubite.
- Dacă tata nu mă ajută, cum voi putea vreodată să îi fac pe plac domnului Masashi? a spus tânăra femeie pe un ton ezitant.
- Gândesc la fel ca tine, tată. De câte ori i-ai cerut lui Akira lucruri în numele nostru și el nu ne dă niciodată ce cerem? Se comportă ca și cum nu ai fi tatăl lui, a spus Akio, cel mai mic fiu, exprimându-și nemulțumirea față de Akira.
- Dar e totuși mai bine decât să nu spui nimic, nu-i așa? a spus mama celor doi, privindu-și fiica cu subînțeles, intenționând să-l convingă pe soțul său să vorbească cu Akira, așa cum îi ceruse fiica lui. Tatăl Akirei s-a uitat la fiica sa, care părea că era pe punctul de a plânge, și a oftat ușor.
- Hmm, o să încerc să vorbesc cu el mai întâi, dar nu pot promite că Akira va fi de acord
Capitolul 19
- Te-ai gândit la asta înainte să vii să vorbești cu mine? i-a spus Akira tatălui său cu o voce calmă și sigură, când tatăl său a venit la companie a doua zi.
- La ce să mă gândesc? a întrebat tatăl Akirei la rândul său. Akira a zâmbit pur și simplu.
- Vrei să spui că nu știi despre discordia dintre familiile Toshimoi și Kashima? a replicat Akira. Tatăl său a tăcut o clipă.
- Știu, dar nu am putea pur și simplu să facem pace? Dacă Tomoko se căsătorește cu Masashi, va fi ca și cum cele două familii ar fi unite prin căsătorie. Relația se va îmbunătăți cu siguranță și ar putea chiar să facă ambele familii mai puternice, a spus tatăl Akirei. Akira a râs batjocoritor.
- Deci, le oferi teritoriul familiei ca să-i faci pe plac unei femei, nu-i așa? Se pare că soția tatălui meu și-a învățat fiica talentul de a linguși bărbații, a spus Akira sarcastic, referindu-se la soția tatălui său.
- Akira, ai grijă la ce vorbești! a spus tatăl său furios.
- Am vorbit deja bine, nu-i așa? Te complimentam, a spus Akira, prefăcându-se inocent. Tatăl său și-a strâns pumnii tare.
- Pot să iau și eu unul? Dar doar un district, nu toată provincia, a implorat din nou tatăl său.
- Ce-o să spună bunicul, că fiul lui o să dea venitul familiei inamicului? a spus Akira cu o voce calmă. Tatăl său a făcut o pauză.
- Nu mă surprinde că bunicul nu i-a transmis tatălui meu funcția de conducere a familiei. Dacă ar fi făcut-o, familia s-ar fi prăbușit cu siguranță, a spus Akira fără menajamente, făcându-l pe tatălui său să se înroșească de furie.
- Mă insulți prea tare, Akira! Sunt tatăl tău! a strigat tare tatăl Akirei.
- Nu am amnezie și nu pot uita că ești tatăl meu. Tot repeți asta, nu-i așa? Sau ți-e teamă că vei uita, așa că aduci vorba despre asta de fiecare dată când ne întâlnim? Îți voi trimite niște vitamine ca să nu riști să faci Alzheimer, a spus Akira pe un ton tachinator. Lui Akira îi plăcea foarte mult să-și provoace tatăl și să-l enerveze sau să-l frustreze. Tatăl lui Akira simțea că tensiunea arterială îi va exploda de fiecare dată când vorbea cu Akira.
- Ce zici de asta? Am o propunere. Dacă vrei ca fiica ta iubită să folosească acest pământ pentru a face pe plac barbatului ei, atunci lasă-l pe bărbatul acela să-i facă pe plac și ei fiicei tale. Spune-le că vreau un cazinou în Macao. Orice cazinou, mare sau mic. Dacă sunt de acord, îi voi lăsa să administreze acest pământ pentru mine, a spus Akira. Tatăl său a fost luat prin surprindere, deoarece era practic incomparabil. Știa că cazinourile familiei Kashima din Macao erau o sursă majoră de venit pentru ei și nu ar fi schimbat niciodată acel pământ cu un cazinou.
- Nu vor fi niciodată de acord, a mormăit tatăl Akirei.
- Atunci tata va ști dacă o iubește cu adevărat pe fiica ta sau doar încearcă să profite de pasiunea ei pentru bărbați. Dacă Masashi o iubește cu adevărat pe fiica ta, va ceda. Nu crezi? a spus Akira rânjind. Tatăl lui Akira a rămas fără cuvinte, gândindu-se la cuvintele fiului său. Akira a spus asta doar ca să vadă dacă tatăl său va deveni mai înțelept. Înainte ca tatăl său să plece cu o expresie serioasă, Akira nu a putut decât să-l privească plecând cu un sentiment de milă.
- Ești adâncit în gânduri? a întrebat Taiga, turnându-i sake lui Akira când acesta a ajuns la club.
- Hm, răspunse Akira scurt, luând o înghițitură din sake-ul pe care i-l oferise Taiga.
- Afară sau înăuntru? a întrebat Taiga zâmbind.
- Atât in exterior, cât și în interior, dar în interior e mai multă bătaie de cap decât în exterior, pentru că nu-i pot pur și simplu omorî, a răspuns Akira nepăsător, chiar dacă vorbea despre crimă. Taiga a chicotit încet.
- Dacă îi omori, nu-ți vor mai rămâne rude, a replicat Taiga în glumă.
- Aș prefera să fiu orfan decât să locuiesc cu rude ca acestea, a răspuns Akira.
- Apropo de rude, Akita a venit să ne viziteze aici aseară, a spus Taiga.
- Cauzează vreo problemă? a întrebat Akira.
- Vrea doar să am grijă de el, spuse din nou Taiga. Ken, care asculta, se încruntă imediat.
- Și apoi? a întrebat Akira scurt.
- Servesc doar clienți VIP, a răspuns Taiga, făcându-l pe Akira să chicotească încet, deoarece Taiga voia să spună că Akita nu era un client VIP.
- N-a făcut tam-tam? a continuat să întrebe Akira.
- N-ar îndrăzni, știi, a răspuns Taiga. Akira a chicotit ușor, apoi a auzit vocea lui Kaimera prin cercel, făcându-l să se oprească o clipă. Un ușor zâmbet i-a apărut pe buze, dar nu a răspuns. Kaimera știa că și Akira auzise ce spusese.
- Of, se pare că oamenii mei pur și simplu nu vor să rămână umili, a mormăit Akira, nu chiar serios. Taiga părea puțin nedumerit, dar Akira nu a dat detalii. Nici Taiga nu a băgat de seamă, deoarece era treaba șefului său. Akira a rămas și a băut la club o bună bucată de vreme înainte de a se întoarce acasă.
- Ken, așteaptă-mă în afara camerei. Am ceva ce trebuie să-i returnezi proprietarului, a spus Akira. Ken părea puțin nedumerit, dar l-a urmat pe Akira până la ușa dormitorului. Akira a năvălit pe ușă, a aprins lumina și a rămas nemișcat în mijlocul camerei, ascultând cu atenție un anumit sunet. Nu după mult timp, s-a îndreptat spre dulap și s-a oprit în fața dulapului său. În mâna lui Akira era o sabie de lemn. Sunetul a devenit mai clar. Akira și-a folosit o mână pentru a deschide ușa dulapului și deodată, ceva a țâșnit din el. Akira a deviat obiectul care se apropia cu sabia sa de lemn, aruncându-l într-un colț al camerei. Akira s-au uitat după ce aruncase. Ceea ce lovise cu sabia sa era o cobră mare, care acum se comporta neobișnuit de frenetică, cu gluga ridicată și capul țâșnit.
Akira se holba la șarpele veninos, observându-i calm mișcările. Cobra se pregătea să se năpustească asupra lui Akira, dar acesta se eschivă și apucă capul șarpelui mare. Corpul și coada acestuia se zbăteau, dar nu putea ataca pentru că îi era ținut capul captiv. Akira ieși din cameră calm, ca și cum ar fi prins doar o mică insectă. Ken, care aștepta afară, în dormitor, se opri o clipă, surprins să-și vadă stăpânul ținând o cobră în mână.
- Ia un sac, pune-o cu grijă în el și dă-i-o înapoi proprietarului, a spus Akira rânjind, dându-i numele proprietarului șarpelui. Ken a pus imediat șarpele în sac și s-a dus să facă așa cum i-a spus Akira.
(„Bine, e totul în regulă?”) Vocea lui Kaimera se auzea din cercel.
- Nicio problemă, mulțumesc că m-ai anunțat dinainte, a spus Akira. Mai devreme, Kaimera, care monitoriza camerele de securitate din casa lui Akira, observase ceva neobișnuit. A văzut pe cineva strecurându-se în camera lui Akira și eliberând un șarpe în dulap, intenționând ca Akira să fie mușcat, ceea ce ar putea necesita o perioadă lungă de recuperare dacă nu murea.
(„N-ar trebui să te ocupi de asta cu mâinile goale.”) a replicat Kaimera.
- Știu cum să mă descurc. Când aveam 14 ani, a trebuit să supraviețuiesc singur într-un bârlog de creaturi veninoase, a spus Akira pe un ton sarcastic, amintindu-și de trecut.
(„Dar acum mă ai pe mine, ai pe toți cei care sunt gata să te ajute. Nu ar trebui să-ți asumi riscul.”) a spus din nou Kaimera.
- Pot să-mi cer scuze? Am vrut doar să-ți arăt, a spus Akira în glumă, râzând ca să nu îl supere pe Kaimera.
(„Te-ai ocupat de șarpe, nu uita să te ocupi și de viermii din casa ta. Ți-am trimis dovezile.”) a subliniat Kaimera, deoarece inamicul a reușit să elibereze șarpele în dormitor cu ajutorul cuiva dinăuntru, iar Kaimera îi trimisese deja dovezi fotografice lui Akira.
- Nu-ți face griji, orice mi-ar fi făcut cineva, le voi face și eu la fel. Akira a vorbit cu o voce aspră, ochii îi străluceau în timp ce își imagina pedeapsa pe care i-o va aplica trădătorului.
(„Poți să te odihnești acum. Eu voi continua să lucrez. Camera ta e în siguranță deocamdată”,) l-a liniștit Kaimera pe Akira.
- Mulțumesc, dragostea mea. Muah, Muah! Mi-a fost atât de dor de tine! Akira și-a acoperit gura cu mâna, copleșindu-l cu sărutări ca și cum Kaimera ar fi fost prin preajmă. A auzit și un râs slab venind din partea lui Kaimera, arătându-i că Kaimera era într-o dispoziție mai bună.
(„Iei somnifere azi?”) a întrebat Kaimera la rândul său.
- Dacă nu vrei să iau, atunci fi lângă mine, a replicat Akira.
(„Sunt mereu cu tine”,) a spus Kaimera încet, făcându-l pe Akira să zâmbească.
- Doar când trebuie să fac caca să nu fi, mi-e jenă, a răspuns Akira tachinat.
(„Haha, ar trebui să te odihnești. Nu mă voi deconecta acum. Voi sta cu tine până adormi. Nu trebuie să iei somnifere.”) Kaimera a subliniat acest lucru. Nu voia ca Akira să ia somnifere prea des, pentru că nu erau bune pentru sănătatea lui.
- Bine, a răspuns Akira, înainte de a face un duș, a se schimba și a se duce la culcare.
- Hei, mai ești acolo? a întrebat Akira în timp ce stătea în pat.
(„Da, sunt aici.”) a răspuns Kaimera, făcându-l pe Akira să zâmbească ușor.
- Ce faci? a întrebat Akira mai departe.
(„Mă pregătesc să-i predau lucrul lui Valko.”) a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit satisfăcut. Kaimera și-a ținut semnalul pe o parte deschisă pentru ca Akira să-l audă în permanență. Sunetul lui Kaimera tastând pe computer, l-au adormit treptat pe Akira.
Kaimera se uita mulțumit la Akira, care dormea în pat. Ridică mâna și mângâie ușor ecranul computerului, ca și cum i-ar fi mângâiat fața.
- Mai ai răbdare puțin, își spuse Chimera înainte de a întrerupe semnalul, permițându-i lui Akira să doarmă netulburat în timp ce el își continua treaba.
- Cum mai sunt lucrurile acolo? l-a întrebat Akira pe Doya în timp ce luau micul dejun la el acasă.
- Păcat că garda de corp a fost mușcată de șarpe, a răspuns Doya, pentru că aseară i-a returnat șarpele pe care l-a luat din camera Akirei persoanei care i l-a trimis.
- E mort? a continuat Akira, cu o voce normală.
- Se pare că l-au dus imediat la spital. Probabil că nu va muri, a răspuns Doya. Akira a continuat să mănânce, aparent indiferent.
- Și cum rămâne cu viermii din casa mea? a continuat Akira.
- S-a rezolvat totul. Persoana responsabilă era exact cine bănuiam, a spus Doya. Noaptea trecută, s-a ocupat de informatorul care adusese în secret șarpele în dormitorul lui Akira și a investigat până a aflat cui îi aparținea.
- Bine, spuse Akira scurt înainte ca Ken să intre și să se încline, cerând permisiunea de a vorbi.
- Ce este? a întrebat Akira fără să se întoarcă.
- Sună un tânăr pe nume Rentho, a raportat Ken imediat.
- Au spus că, dintr-o dată, banii bandei din trei conturi au fost sparte și golite. Au reușit să blocheze doar un cont, a raportat Ken cu un ton încordat. Akira a făcut o pauză.
- Cum au fost loviți? a întrebat Akira.
- Încă nu știu. Astăzi, Aoi urma să depună banii din dobândă în contul său, dar a constatat că soldul era zero. A contactat imediat banca și a descoperit că banii fuseseră retrași treptat aseară, fără știrea lui. Aoi și-a verificat rapid toate conturile, dar a reușit să blocheze doar un cont, a explicat Ken în continuare.
- Pregătește mașina. Mă duc la biroul districtual. Spune-i lui Aoi să mă aștepte, a spus Akira pe un ton serios. În banda familiei și în teritoriile ei, nu erau mulți oameni pricepuți la IT, iar Akira nu îl rugase pe Kaimera să îl ajute cu nimic, deoarece Kaimera avea deja o sarcină grea de muncă doar având grijă de el.
- Avem nevoie de ajutorul lui Kaimera? a întrebat Ken.
- Lasă-mă să vorbesc mai întâi cu Aoi. Am senzația că are legătură cu grupul care este implicat cu generalul Zhou. Hai să ne ocupăm noi de asta. Akira a avut o presimțire în legătură cu asta.
- Bine, o să rog pe cineva să pregătească mașina și o să-l contactez pe Aoi, a răspuns Ken, înainte de a se grăbi să aranjeze totul pentru Akira.
- Of, nici măcar nu pot mânca în liniște, a mormăit Akira, nu chiar serios.
- Mă întreb cât de nebun va deveni Akira când banii lui vor dispărea în halul ăsta, a spus Kashima Masashi, cel care s-a aflat în spatele spargerii contului de la biroul lui Akira.
- O merită! A îndrăznit să-mi trimită un șarpe. Bine că garda mea de corp a fost mușcată prima, a spus Riku furios. Cei doi s-au întâlnit într-un loc secret, deoarece în prezent cooperau pentru a-l elimina pe Akira, împărtășind beneficii reciproce.
- E ca și cum ar avea ochi magici, de aceea a reușit să evite șarpele trimis, a spus Masashi, nedumerit.
- Așa este. De multe ori avem senzația că știe totul despre noi sau poate că are un spion, a întrebat Riku.
- Nu sunt sigur. O să am grijă de oamenii mei. Și tu ai grijă de ai tăi. Masashi a răspuns, iar Riku a acceptat.
- Apropo, care sunt ultimele noutăți în cazul lui Tamoko? l-a întrebat Riku pe Masashi.
- Idioata aia, hm? Nu știu dacă va reuși, dar e mai bine decât să nu încerc nimic, a spus Masashi.
- Unchiul Junto o iubește pe Chai la culme. Cu siguranță va încerca să vorbească cu Akira, dar șansele ca Akira să-l ajute sunt zero, a spus Riku, referindu-se la tatăl lui Akira. Chiar dacă erau din aceeași familie, nu erau în relații bune. Familia lui Riku, o ramură a familiei, voia să preia conducerea familiei principale a lui Akira și îl folosea pe tatăl lui Akira pentru a-l manipula să se ocupe de propriul său fiu.
- Nu s-a îmbunătățit deloc relația cu tatăl său? a întrebat Masashi.
- Nu. Unchiul Junto a fost umilit de Akira de atâtea ori. Practic nici măcar nu-și mai respectă tatăl, a explicat Riku.
- Și cum rămâne cu Akita? Am auzit că încearcă să-l convingă pe bunicul său să se logodească el cu Bina și nu Akira, nu-i așa? a întrebat Masashi, încercând să obțină noutăți.
- Da, se pare că este îndrăgostit de Bina de mult timp. Mă întreb dacă bunicul va fi de acord, a răspuns Riku sincer. Masashi a strâns ușor din dinți, pentru că și el își dorea să o posede pe Bina. Credea că formarea unei alianțe matrimoniale cu familia Binei ar fi foarte benefică.
- Deci, Akira nu pare deloc interesat de Bina? a continuat Masashi.
- Se pare că Akira și-a dat seama că Bina nu-i poate face față tendințele psihopate, așa că nu a vrut să continue. Totuși e bine, pentru că asta înseamnă că nu va trebui să fim implicați în familia Kiboru a Binei, i-a explicat Riku lui Masashi. Masashi a dat din cap, mulțumit că cel puțin Akira nu era interesat de Bina.
- Dar dacă e necesar să se căsătorească conform dorințelor bunicului său? a continuat Masashi.
- Lasă-l pe Akita să se ocupe de asta. Vom privi de la distanță, a spus Riku. Masashi a dat din cap în semn de aprobare, înainte de a discuta despre afacerea lor secretă și despre cum să se descurce cu Akita.
🐅...🐅...
- Îmi pare rău, șefu’, Aoi și ceilalți lideri de bandă s-au ridicat, plecându-și capetele în semn de scuze către Akira, simțindu-se vinovați și temându-se de pedeapsă. Akira stătea bătând din degete pe masă, adâncit în gânduri.
- Știu că asta depășește capacitățile voastre, pentru că niciunul dintre oamenii noștri nu se pricepe la IT, a spus Akira, pentru că așa ceva nu se mai întâmplase niciodată. Apoi, Akira l-a instruit pe Ken să contacteze diversele sucursale care se ocupau de finanțele familiei pentru a bloca conturile și a-i instrui să folosească în schimb numerar.
- Cum vom preveni ca asta să se mai întâmple? Și cum vom recupera banii? a întrebat Ren. Akira s-a uitat în tăcere la Ren.
- Ești interesat de IT? l-a întrebat Akira pe Ren. Ren părea puțin nedumerit.
- Sunt interesat, dacă șeful vrea asta, a răspuns Ren.
- Hai să așteptăm până sosește Kaimera. Apoi te las să vorbești cu el, își spuse Akira. Voia să-l pregătească pe Ren să exceleze în IT, astfel încât să aibă pe cineva care să-l ajute. Akira nu voia ca Kaimera să poarte singur povara în această chestiune. Deși existau mulți Obi gata să îl ajute pe Kaimera, Akira își dorea pe cineva priceput în acest domeniu. Întrucât Kaimera era impresionat de curajul lui Ren, voia să-i dea o șansă tânărului.
- Cât despre dacă vom primi banii înapoi, vom afla mai târziu. Deocamdată, continuați să lucrați ca de obicei. Asigurați-vă că nimeni din familia mea nu se mai amestecă pe teritoriul nostru. Ați înțeles? I-a întrebat Akira pe cei prezenți.
- Am înțeles, au răspuns toți cu entuziasm înainte de a se dispersa pentru a-și îndeplini îndatoririle.
- Pleci acum, șefu’? a întrebat Ken.
- Ne întoarcem la companie. Cheamă echipa de design la o întâlnire. Akira a ales să continue să lucreze pentru că avea de gând să folosească diamantele din mină pe care le câștigase la licitație pentru a crea o nouă colecție de bijuterii.
🐅...🐅...
- Kaimera, i-ai predat deja munca lui Valko? l-a întrebat Roman pe Kaimera când l-a chemat să discute despre muncă.
- Predată cu succes, a răspuns Kaimera. Roman a dat din cap în semn de aprobare.
- Ești de acord să-l ajuți pe Akira cu munca lui? Nu te oblig. Dacă nu vrei să mergi, voi vorbi eu însumi cu Akira, a spus Roman serios.
- Sunt bine, a răspuns Kaimera ferm. Tocmai aflase că conturile unei bande de-a lui Akira fusese sparte și că banii fuseseră furați, dar nu avusese încă o conversație serioasă cu Akira. Intenționa să predea munca sa cât mai repede posibil, ca să se poată ocupa personal de această problemă.
- Pun pariu că nu vei mai lucra pentru mine o vreme. Akira te va ține prin preajmă. Probabil ar trebui să cer o mică mărire de salariu, a spus Roman, referindu-se la prietenul său.
- Dacă Șeful mă vrea înapoi oricând, mă voi întoarce imediat, a spus Kaimera, înclinându-se ușor în fața lui Roman, în timp ce acesta rămânea încă loial familiei Vasillo și lui Roman.
- Hmm, a răspuns Roman cu un mormăit, înainte de a discuta puțin mai mult despre muncă și apoi de a-i spune să plece.
Astăzi este ziua în care Kaimera va călători în Japonia pentru al ajuta pe Akira cu munca sa. Avionul privat a lui Roman îl va duce pe Kaimera, deoarece aceasta trebuie să transporte mai multe echipamente.
Akira, la rândul său, știa de data plecării lui Kaimerei și pregătise deja cazarea pentru el. Akira era încântat să îl revadă pe Kaimera, iar șederea ar fi fost mai lungă decât de obicei. Dacă ar fi fost posibil, Akira ar fi vrut ca Kaimera să rămână cu el permanent, dar trebuia să ia în considerare mai întâi diverși factori.
La sosirea la aeroport, echipa lui Akira a sosit într-un vehicul mai mare pentru a putea încărca echipamentul lui Kaimera. Kaimera le-a încărcat cu grijă în mașină.
- Domnule Kaimera, vă rog să veniți încoace, i-a spus omul lui Akira, care nu ducea decât o geantă de laptop. Kaimera s-a îndreptat calm spre mașină, dar a fost surprinsă să-l vadă și pe Akira în ea. Akira i-a zâmbit lui Kaimera și era pe punctul de a-l îmbrățișa, dar Kaimera l-a apucat de umăr, oprindu-l.
- Pune-ți centura de siguranță, a spus Kaimera, împingându-l ușor pe Akira să stea la locul lui și punându-i centura. Akira s-a încruntat iritat, dar știa că Kaimera făcea asta pentru că văzuse că în mașină mai erau și alți subordonați, în afară de Ken și Doya. Akira a continuat să zâmbească când Kaimera i-a strâns ușor mâna.
- Putem merge acasă acum, i-a spus Akira șoferului înainte ca mașina să plece de la aeroport.
- Cum a fost călătoria? a întrebat Akira.
- Totul a fost în regulă, a răspuns Kaimera. Akira era vizibil într-o dispoziție bună, chiar fredonând încet. Kaimera nu a obiectat. La sosirea la casa lui Akira, lucrurile personale ale lui Kaimera au fost duse în mica casă separată pe care Akira o pregătise pentru el în apropiere. Asta pentru că Kaimera avea multe echipamente pentru munca sa. Deși Akira își dorea ca Kaimera să păstreze totul în camera lui, el a înțeles ce trebuia să facă Kaimera. În plus, Akira știa că Kaimera va dormi cu el noaptea oricum.
În timp ce Akira intra în casa lui Kaimera, de unde toată lumea plecase deja după ce îi descărcase lucrurile, Kaimera și Akira s-au apropiat imediat. Brațele lor s-au îmbrățișat, iar buzele lor s-au întâlnit într-un sărut pasional. Limba lui Kaimera s-a împletit cu a lui Akira, sugându-i și trăgând-o cu forță, făcându-l pe Akira să scoată sunete de plăcere. Sunetele săruturilor, mârâielile joase și respirația grea umpleau aerul.
- Mmm, a murmurat Akira. Kaimera i-a ridicat șoldurile lui Akira și s-a îndreptat spre canapea. El s-a așezat pe pernele moi, cu Akira în poala lui puternică. Au continuat să se sărute pasional înainte de a se îndepărta, ochii lor întâlnindu-se într-o privire profundă și plină de semnificație.
- Mi-a fost atât de dor de tine, a spus Akira. Kaimera a mângâiat ușor buzele umflate și roșii ale lui Akira cu degetul.
- Și mie mi-a fost dor de tine, a răspuns Kaimera.
- Îți place casa asta? a întrebat Akira. De fiecare dată când Kaimera venea în vizită, de obicei dormea într-o cameră din casa principală, dar de data aceasta Akira îi dăduse o casa mai mică, pentru a-i oferi intimitate pentru muncă și pentru instalarea echipamentului.
- Îmi place foarte mult, mulțumesc, a spus Kaimera. Akira a zâmbit la rândul său.
- Ce ai vrea să mănânci? O să rog pe cineva să-ți pregătească, a întrebat Akira cu grijă.
- Orice e în regulă. Pot mânca orice, a răspuns Kaimera.
- Bine, atunci aranjează totul mai întâi sau vrei să chem pe cineva să te ajute? a întrebat Akira.
- E în regulă, mă voi ocupa eu. Și în seara asta voi verifica banii piratați, a spus Kaimera. De fapt, Kaimera plănuise să verifice de la început, dar Akira i-a spus să verifice după ce ajunge în Japonia, așa că Kaimera nu făcuse nimic încă.
Înainte ca Akira să îl lase pe Kaimera să plece și să aranjeze lucrurile. Akira l-a urmărit tot timpul, discutând despre diverse lucruri. Kaimera nu i-a cerut lui Akira să-l ajute pentru că nu voia să se obosească, iar unele obiecte trebuiau instalate chiar de Kaimera.
- Scuză-mă, șefu’, a răsunat vocea lui Ken în timp ce se îndrepta spre Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira la rândul său.
- Bunicul tău a trimis pe cineva să ne informeze, spunând că tu și Kaimera ar trebui să luați cina la casa principală, a răspuns Ken. Fața Akirei a rămas inexpresivă pentru o clipă. Știa că bunicul său trebuie să știe despre vizita lui Kaimera, dar nu se aștepta ca acesta să îl invite pe Kaimera la cină.
- Hmm, a răspuns Akira. Ken s-a îndepărtat apoi. Akira s-a uitat înapoi la Kaimera, care stătea acolo, pentru că și Kaimera auzise ce spusese Ken.
- Probabil că bunicul se întreabă ce faci aici, și de ce ai adus atâtea lucruri, a spus Akira, fără să arate niciun semn de îngrijorare. Nici Kaimera nu s-a gândit prea mult la asta, la urma urmei, mai luase masa cu bunicul lui Akira înainte.
Akira a petrecut timp cu Kaimera până seara. Kaimera, care aranjase mai mult de jumătate din lucruri, s-a pregătit să meargă la casa bunicului lui Akira.
- Șefu’, i-a strigat Ken lui Akira.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akira.
- Al doilea bunic a venit să-l vadă pe Maestru, a raportat Ken primul, pentru ca șeful său să fie informat. Expresia lui Akira a rămas neutră pentru o clipă.
- Hmm, a răspuns Akira cu un murmur înăbușit.
- Deci, tot trebuie să merg cu tine? a întrebat Kaimera.
- Hai să mergem, a răspuns Akira, înainte să meargă repede spre casa bunicului lui Akira. Ajungând în sala de recepție, l-a văzut pe bunicul lui stând de vorbă cu fratele său mai mic, amândoi cu o privire serioasă.
- Bună, domnule Isamu, l-a salutat Kaimera pe bunicul Akirei, care acum îl privea cu o expresie calmă.
- Bună, a răspuns bunicul Akirei.
- Nu ai de gând să mă prezinți prietenului tău? a spus al doilea bunic al Akirei. Nu îl mai văzuse niciodată pe Kaimera, așa că a presupus că Kaimera era prietenul lui Akira. Bunicul lui Akira era pe punctul de a spune ceva.
- Prietenul meu din vremea școlii din America, îl cheamă Kaimera, l-a întrerupt Akira pe bunicul său. Bunicul său a ridicat ușor o sprânceană, dar nu l-a contrazis pe nepotul sau, ceea ce l-a încântat oarecum pe Akira, știind că bunicul său a înțeles că nu voia ca fratele său să știe cine este Kaimera.
Capitolul 20
Prima parte
- Bună ziua, Kaimera își plecă politicos capul.
- Ce fel de persoană se numește Kaimera? a spus bunicul Rong pe un ton ușor disprețuitor, parțial pentru că nu-i plăceau în mod deosebit străinii. Kaimera a păstrat o expresie neutră, fără a arăta niciun interes sau îngrijorare pentru Rong.
- El e prietenul meu, bunicule Rong. Care e problema ta cu numele lui? L-a apărat Akira pe Kaimera, nemulțumit să vadă tonul și expresia lui Rong ca fiind condescendente față de cineva pe care îl iubea.
- Doar întrebam, replică Rong iritat.
- Bine, nu mai vorbi despre numele altora. Din moment ce Akira e aici oricum, cere-i ce vrei, a întrerupt bunicul lui Akira, făcându-l pe cel de al doilea bunic să se oprească o clipă și să se uite la Akira cu neplăcere.
- De ce? Ce vrea să-mi ceară bunicul? Îmi ceri multe în ultima vreme, nu-i așa? a spus Akira sarcastic.
- Nu îndrăzni să-mi răspunzi! Doar pentru că vei fi liderul familiei, crezi că poți disprețui un bătrân ca mine? a spus Rong furios.
- Heh heh, chiar dacă nu am poziția de lider al familiei, tot pot fi arogant față de oricine, a replicat Akira, ignorând complet cine era cealaltă persoană.
Bunicul lui Akira l-a împiedicat pe Akira să vorbească lipsit de respect față de bunicul Rong. Fața bunicului Rong s-a înroșit de furie pentru că fusese umilit în fața prietenului lui Akira.
- Bine, fac asta de dragul bunicului meu. Bunicule, ce vrei? Spune-o pur și simplu. Pentru că nu am timp să stau și să te ascult tot timpul. Sunt ocupat cu munca și treburile mă țin încordat. Nu sunt șomer ca nepotul tău, a spus Akira, susținând că era atent la bunicul său, dar totuși a reușit să-l provoace pe Rong, făcându-l să pufnească nemulțumit. Între timp, Kaimera stătea tăcut, evaluând situația.
- Tu! Rong era furios și ridică mâna ca și cum ar fi vrut să-l plesnească pe Akira peste față.
Brusc..
Dar înainte să-l poată plesni pe Akira, încheietura mică și ofilită a bătrânului a fost apucată de Kaimera cu o expresie calmă, dar ochii lui erau atât de reci încât păreau să-l înghețe pe bunicul Rong chiar în acel moment.
- Îmbătrânești. Ai grijă să nu mori de infarct, a spus Kaimera pe un ton plat.
- De ce te bagi! O să-i dau o lecție nepotului meu! a strigat bunicul Rong. Gărzile lui de corp de afară au intrat în grabă, împreună cu apropiații lui Akira, și și-au îndreptat armele spre Kaimera, care încă îl strângea strâns pe Rong de încheietura mâinii.
- Puneți armele deoparte, a spus bunicul Akirei cu severitate, făcându-i pe bodyguarzi să ezite puțin.
- Isamu, tipul ăla m-a rănit! a strigat Rong, înainte de a se întoarce să se uite la garda sa de corp, pentru că nu-și putea elibera încheietura din strânsoarea lui Kaimera.
- Trageți-l afară pe tipul ăsta și ocupați-vă de el chiar acum! a strigat al doilea bunic, dând ordinul.
- Oricine îndrăznește să se atingă de Kaimera nu ar trebui să se aștepte niciodată să mai mânuiască o sabie sau o armă, a spus Akira cu o voce amenințătoare, făcându-i pe toți să înlemnească.
- Ieșiți cu toții din cameră. Kaimera, eliberează mâna fratelui meu, a spus bunicul Akirei pe un ton serios. Gărzile de corp ale fratelui său s-au retras fără tragere de inimă. Kaimera i-a eliberat încheietura mâinii lui Rong care s-a crispat ușor, simțind durere la încheietura mâinii, dar nu prea mult, pentru că Kaimera nu o strânsese foarte tare. Cu toate acestea, resentimentul era copleșitor.
- Isamu, trebuie să te ocupi de prietenul lui Akira pentru mine, altfel nu voi accepta asta, a spus Rong.
- Atunci bunicul trebuie să se ocupe de bunicul Rong pentru mine, pentru că bunicul Rong a vrut să mă plesnească. Altfel, nu voi accepta, a replicat Akira, înfuriindu-l atât de tare pe bunicul Rong încât aproape că îi ieșea fum pe urechi.
- Destul, amândoi. Rong, întoarce-te primul. Vorbim mai târziu, i-a spus bunicul lui Akira fratelui său. Al doilea bunic părea nemulțumit, dar în cele din urmă s-a ridicat și a plecat, batjocorind. Akira a zâmbit ușor, lăsând doar trei persoane în sala de recepție: bunicul lui Akira, Akira și Kaimera.
- N-ar fi trebuit să te cerți cu bunicul tău. Știi că nu te prea iubește. Bunicul lui Akira a mormăit puțin.
- Bunicul se preface că ar fi încântat dacă aș sta liniștit, a spus Akira nonșalant. Bunicul său a clătinat ușor din cap, exasperat, înainte de a se întoarce să se uite la Kaimera.
- Tocmai ai sosit, Kaimera? a întrebat bunicul Akirei.
- Da, a răspuns Kaimera în japoneză, pe un ton nici prea aspru, nici prea blând.
- Roman ce mai face? a continuat să întrebe bunicul Akirei.
- Șeful e bine. A avut multă treabă în ultima vreme, a răspuns Kaimera sincer.
- Deci, ce faci aici? L-a întrebat direct bunicul Akirei pe Kaimera. Kaimera s-a uitat scurt la Akira.
- A venit să mă ajute. Am un proiect important care necesită abilitățile lui Kaimere, a răspuns Akira.
- E chiar atât de important? Oamenii mei au spus că ai adus o grămadă de lucruri, a întrebat bunicul Akirei pe un ton serios.
- E un proiect internațional. Asta e tot ce-i pot spune bunicului, a răspuns Akira calm. Bunicul său nu i-a mai pus nicio întrebare despre lucru.
- Hai să mergem la cină, a spus bunicul Akirei, înainte ca toți să se îndrepte spre sufragerie, Kaimera venind mereu în urma lor.
- Deci ai aceeași vârstă cu Akira, nu-i așa, Kaimera? a întrebat bunicul Akirei în timp ce luau cina împreună.
- Da, a răspuns Kaimera.
- Ești căsătorit? a întrebat bunicul Akirei.
- Încă nu, a răspuns Kaimera scurt.
- Ai pe cineva? Dacă nu, te pot prezenta cuiva, dacă nu te deranjează diferența de etnie, a spus bunicul Akirei pe un ton relaxat, ca și cum ar fi purtat o conversație superficială.
- Nu mă deranjează cu adevărat naționalitățile diferite, dar am pe cineva cu care vorbesc. Îți mulțumesc pentru intențiile tale bune, domnule Isamu, a răspuns Kaimera. Akira a zâmbit ușor, știind foarte bine că „persoana cu care vorbește” Kaimera era el.
- De fapt, caut o potențială pretendentă pentru Akira. Ai vreo sugestie despre ce fel de persoană l-ar face fericit pe Akira? Pentru că sunt foarte nerăbdător să am un nepot, a spus bunicul Akirei. Kaimera nu părea deloc stresat, în timp ce Akira a stat tăcut, lăsându-l pe Kaimera să răspundă.
- Acest gen de lucruri depinde de dorințele lui Akira, a răspuns Kaimera.
- Nu pot vorbi în numele lui sau decide cu ce fel de persoană ar trebui să fie. Este o chestiune de sentimente și o chestiune între două persoane. Când Akira găsește persoana potrivită, aceea este. Răspunsul lui Kaimera a subliniat drepturile personale ale lui Akira și capacitatea sa de a lua decizii. Bunicul lui Akira a tăcut o clipă auzind asta.
- Ce se întâmplă dacă Akira alege pe cineva nepotrivit? a întrebat bunicul Akirei.
- E nepotrivit pentru Akira, sau e nepotrivit în opinia ta, domnule Isamu? a întrebat Kaimera la rândul său. Akira a zâmbit ușor. Fața bunicului său s-a întunecat.
- Cum am spus, cel mai bine este să-l lași pe Akira să decidă cine este persoana potrivită pentru el. Sunt încrezător că va alege persoana potrivită care să-i fie alături, a adăugat Kaimera. Bunicul lui Akira a stat tăcut o clipă înainte de a da din cap în semn de aprobare, fără să mai spună nimic. După cină, Akira și Kaimera s-au scuzat pentru a se întoarce la reședința lor, invocând motive legate de serviciu.
- Ce bătrân încăpățânat, spuse Akira nepăsător în timp ce se întorcea cu Kaimera, care știa exact la cine se referea Akira.
- Pentru că are intenții bune, spuse Kaimera scurt.
- Ești amabil sau speri doar să obții ce vrei? a replicat Akira.
- Dar mă bucur foarte mult că i-ai răspuns bunicului meu în felul acesta și nu ai fost pur și simplu de acord cu el, a spus Akira zâmbind.
- De ce aș fi de acord cu asta? Știi că nu sunt o persoană amabilă. Sunt foarte egoist, a replicat Kaimera. Akira a fost destul de mulțumit de răspuns.
- Hai să mergem să îl vedem pe Taiga în seara asta, a sugerat Akira, înainte ca Ken să îl sune pe Taiga, iar apoi cei doi să se ducă să se pregătească.
Convoiul lui Akira a intrat în parcarea VIP înainte ca acesta să coboare din mașini împreună cu gărzile sale de corp și cu Kaimera. Akira a intrat în club, unde Taiga îl aștepta.
- Bună seara, domnule Akira. Bună, domnule Kaimera, i-a salutat Taiga pe amândoi. Kaimera a dat din cap în semn de salut pentru Taiga.
- Hai să mergem în cameră, a spus Taiga, conducându-i spre camera VIP, printre privirile altor clienți și ale personalului. Akira și Kaimera au intrat în camera privată, în timp ce Taiga pregătea băuturi pentru ei.
- Ai nevoie de cineva care să aibă grijă de tine? a întrebat Taiga în glumă.
- Ai vrea ca cineva să aibă grijă de Ken? a întrebat Akira la rândul său, făcându-l pe Taiga să se uite urât la el imediat.
- Glumeam doar, a spus Taiga. Akira a chicotit ușor. Erau singurii în cameră, așa că Akira s-a rezemat de Kaimera și a luat o înghițitură de sake. Kaimera s-a așezat și a băut și el.
- Cum merge designul pentru noua colecție? L-a întrebat Akira pe Taiga despre muncă.
- Îți pot trimite designul în două zile. Trebuie doar să fac câteva mici ajustări, a răspuns Taiga.
- Bun, aștept cu nerăbdare să văd munca ta, a spus Akira.
- Apropo, ai venit în vizită, Kaimera? Taiga a început o conversație cu Kaimera.
- Sunt aici să lucrez, a răspuns Kaimera scurt.
- Deci vei rămâne o vreme? Probabil că oamenii de pe aici vor să rămâi definitiv, a tachinat Taiga.
- Să așteptăm și să vedem cum se desfășoară lucrurile, a spus Kaimera. Akira s-a uitat imediat la Kaimera.
- Faptul că spui asta îmi dă speranță, a spus Akira zâmbind. Kaimera nu a răspuns, dar a sorbit calm din sake. Taiga a chicotit, știind că Kaimera îl tachina pe Akira. Ei au stat și au vorbit despre muncă și despre lucruri generale. Kaimera, care își adusese telefonul special, verifica încontinuu imaginile de pe camerele de supraveghere din interiorul clubului.
- Akita, a spus Kaimera referindu-se la fratele vitreg al lui Akira.
- E un client obișnuit aici, spuse Akira pe un ton batjocoritor.
- Se pare că se îndreaptă direct aici, a spus din nou Kaimera. Akita stătea acum în fața camerei VIP a lui Akira, dar nu putea intra pentru că gărzile de corp ale lui Akira îi blocau calea. Akira s-a îndreptat pe scaun. Curând, au intrat și gărzile de corp ale lui Akira.
- Șefu’, domnul Akita vrea să vorbească cu dumneavoastră, a spus garda de corp. Akira a ridicat ușor o sprânceană, dar a dat din cap. Curând, Akita a intrat cu o expresie ușor arogantă, dar privirea lui a devenit lascivă în timp ce se uita la Taiga.
- De ce voiai să mă vezi? întrebă Akira imediat. Akita se așeză pe pernă fără să aștepte permisiunea lui Akira.
- Vreau să discutăm despre domeniul de responsabilitate pentru familia noastră, a spus Akita.
- Noi? Haha, poți să te corectezi dacă te-ai exprimat greșit, a spus Akira, făcându-l pe Akita să pară oarecum nemulțumit, dar a reușit să-și controleze emoțiile.
- Înainte să discutăm despre afacerea ta, am ceva ce vreau să știu. Ai venit să vorbești cu mine sau cu ce scop? a întrebat Akira.
- Am venit să vorbesc cu tine, a răspuns Akita imediat.
- A, chiar așa? Și cum ai știut că sunt aici? a continuat Akira, făcându-l pe Akita să se oprească o clipă. De fapt, nu știa că Akira vine. Era acolo pentru o vizită, dar a văzut mașina lui Akira parcată în zona VIP și și-a dat seama că Akira era acolo și că urma să stea în camera aceea. Așa că a profitat de ocazie să vorbească cu el. Și i se încredințase și o treabă importantă.
- Nu trebuie să știi de unde știu. Hai să vorbim mai degrabă despre domeniul de responsabilitate, a schimbat Akita subiectul. Akira a zâmbit cu subînțeles. Akita s-a prefăcut că nu observă acel zâmbetul.
- Pot să am o zonă de responsabilitate desemnată? a întrebat Akita direct.
- Ai de gând să i-o dai surorii tale? a întrebat Akira, pentru că tatăl său pomenise asta mai devreme.
- Vreau să mă ocup eu însumi, a răspuns Akita imediat. Nu i s-a părut o idee bună să-i spună direct lui Akira, pentru că știa că Akira cu siguranță nu i-ar permite. Dar dacă ar spune că vrea să se ocupe el, ar putea exista o șansă să i se permită asta.
- De ce nu te duci să-l întrebi pe bunicul? De ce mă întrebi pe mine când știm amândoi că nu ți-o voi da? a replicat Akira.
- Bunicul m-a trimis să vorbesc cu tine, a răspuns Akita. Între timp, Kaimera stătea tăcut, dar s-a încruntat ușor înainte de a se ridica și a merge lângă Akita, care îl privea nedumerit pe Kaimera. Akita însuși se întreba de ce se ridicase Kaimera.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Akita, privind ușor în jur.
- Ridică-te, spuse Kaimera pe un ton plat.
- De ce trebuie să mă ridic, Akira? Ce se întâmplă cu prietenul tău? Dintr-o dată îmi ordonă să fac asta! a protestat Akita. Dar înainte ca Akita să poată răspunde, Kaimera l-a apucat pe Akita de braț și l-a ridicat, forțându-l să se ridice de pe pernă. Nu s-a putut opune pentru că Kaimera era mai mare și mai puternic decât el.
Partea a doua
- Hei, dă-mi drumul! a strigat Akita. Kaimera nu a spus nimic, dar a prins ușor gulerul lui Akita. Akita s-a chinuit să se elibereze, dar în cele din urmă, Kaimera a băgat mâna într-un buzunar din costumul casual al lui Akita și a scos ceva. Toți cei din cameră au privit cu interes. Akira însuși nu știa ce lucru neobișnuit găsise Kaimera, altfel nu l-ar fi căutat pe Akita.
- Akira, e prea mult! Cum îndrăznește omul tău să-mi fure lucrurile? a protestat Akita. După ce a obținut obiectul, Kaimera și-a eliberat strânsoarea de pe gulerul lui Akita și s-a uitat la obiectul din mâna sa.
- Un transmițător de hacking pentru telefoane mobile, a spus Kaimera cu o voce calmă. Akira a ridicat ușor o sprânceană, în timp ce fața lui Akita s-a întunecat puțin.
- Ce fel de dispozitiv de hacking e ăsta? Acolo îmi stochez datele de la serviciu! a strigat Akita. La exterior, arăta ca o unitate flash USB obișnuită, dar Kaimera știa că nu era așa.
- Cum ai obținut acest dispozitiv? a întrebat Akira cu o voce calmă.
- L-am cumpărat, replică Akita ferm, cu o voce plină de nemulțumire.
- De unde? a continuat să întrebe Akira. Între timp, Kaimera a scos un cuțit scurt de la gleznă și l-a folosit imediat pentru a deschide dispozitivul.
- Hei, ce faci? a strigat Akita. Ken a pășit în fața lui Akita, împiedicându-l să ia obiectul de la Kaimera.
- Spune-mi, de unde ai cumpărat asta? întrebă Akira cu o voce severă. Akita făcu o pauză.
- Mi l-au cumpărat oamenii mei. De ce? E vreo problemă? a întrebat Akita, cu ochii ațintiți asupra dispozitivului din mâna lui Kaimera. Kaimera a deschis dispozitivul, dezvăluind placa de circuit internă. Apoi a folosit vârful unui cuțit pentru a scoate o componentă mică, a reasamblat totul și s-a îndreptat spre Akita, făcându-l să se retragă ușor, deoarece Kaimera era mult mai mare decât el.
- Ți-l înapoiez, a spus Kaimera, lustruind obiectul și punându-l înapoi în sacoul costumului lui Akita, exact ca înainte.
- Ești sigur că chiar nu știi de unde ai luat asta? a întrebat Akira, sigur că Kaimera se ocupase de tot; altfel, nu i-ar fi returnat obiectul lui Akita.
- Nu știu, a insistat Akita.
- Din moment ce insiști, nu te voi contrazice. Cât despre zona de control, dacă o dorești, va trebui să oferi ceva în schimb. E cam rușinos să o ceri așa, a spus Akira pe un ton batjocoritor.
- Ce vrei? a întrebat Akita la rândul său.
- Hmm, mă interesează terenul din... Akira a menționat un teren pe care tatăl său i-l dăduse recent lui Akita, cu o lună în urmă. Acesta aparținuse anterior mamei lui Akira, dar tatăl său folosise înșelăciunea pentru a-l confisca și a-l împărți între cei trei copii ai săi. Akita se opri, gândindu-se, ezitând. Akira știa că Ajută nu știa cine deținea inițial pământul pe care îl primise; tatăl său nu i-ar fi spus niciodată.
- Tot? a întrebat Akita la rândul său.
- Da, doar partea ta. Akira nu intenționa să ceară totul deodată. Treptat, avea să recupereze ceea ce aparținea mamei sale. Akira știa că nu putea discuta asta cu tatăl său, deoarece acesta nu-i va înapoia niciodată nimic. Prin urmare, a ales să îi ofere lui Akita ceva în schimb.
- Gândește-te bine. Poți totuși să câștigi bani din zona pe care o gestionezi și poți folosi acei bani pentru a cumpăra mult teren în altă parte, l-a îndemnat Akira. Akita a ezitat, gândindu-se dacă ar fi dezavantajat. Auzind cuvintele lui Akira, a luat imediat o decizie.
- Bine, îți dau pământul ăla la schimb, a răspuns Akita. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Dar nu-i spune tatălui tău despre asta, bine? Ți l-a dat abia acum o lună, iar tu îl dai deja, a spus Akira preventiv.
- Da, a răspuns Akita. Kaimera a rânjit batjocoritor, enervat că Akita nu putea niciodată să țină pasul cu Akira.
- Bine, anunță-mă când ești gata să transferi pământul, a încheiat Akira. Akita părea încântat, uitând complet de USB de mai devreme. Visa cu nerăbdare să obțină controlul asupra teritoriului familiei; asta i-ar oferi puțin mai multă influență și prestigiu.
- Bine, atunci plec. Te voi contacta când totul e gata, a răspuns Akita înainte de a se ridica și a pleca.
- Idiotule, a spus Akira după ce Akita a plecat.
- Deci, pe scurt, acel dispozitiv a fost de fapt un instrument de piratare a datelor, domnule? a întrebat Taiga, alăturându-se conversației. La început tăcuse, deoarece era o chestiune internă de familie a lui Akira.
- Hmm, detectorul de semnal clipește, spuse Kaimera direct, știind că Taiga știa la ce se pricepe.
- Pentru ce este? a continuat să întrebe Akira.
- Cred că încercau să-ți pirateze telefonul. Dispozitivul acela are o rază de acțiune de doar 3 metri, așa că ar trebui să se apropie de tine pentru a da semnalul pe care voiau să-l pirateze. Dar l-am detectat dinainte, a răspuns Kaimera.
- Chiar crezi că nu știe cu adevărat? L-a întrebat Akira pe Kaimera.
- Cu siguranță știe, doar refuză să recunoască, a răspuns Kaimera.
- Bine că ai fost aici și l-ai detectat la timp, a spus Taiga. Akira a dat din cap în semn de aprobare.
- Nu-ți face griji. Chiar dacă nu eram aici, dacă există ceva suspect pe telefonul lui Akira, mă ocupam eu, a spus Kaimera încrezător. Akira a zâmbit satisfăcut.
- Deci, ce ai scos? a întrebat Akira mai departe.
- E dispozitivul de hacking. Îl voi examina să văd dacă putem găsi creatorul, pentru că majoritatea acestor lucruri au un design unic, a spus Kaimera pe un ton serios.
- În ceea ce privește terenul pe care l-ai cerut la schimbe, am intrat și am schimbat numele proprietarului de dedesubt, a sugerat Kaimera.
- Ce e așa amuzant la asta? E satisfăcător că mi l-a returnat chiar el. Gândește-te, dacă nenorocitul meu tată ar ști că moștenirea mamei mele, pe care a confiscat-o pentru sine, este înapoi în mâinile mele pentru că fiul său iubit a returnat-o, ce expresie ridicolă ar avea pe față? a spus Akira, ridicând sake-ul să bea. Kaimera nu a obiectat, înțelegând exact ce voia Akira.
Ziua următoare
Noaptea trecută, după ce s-au întors de la club, Akira și Kaimera s-au întors acasă, iar Akira a ales să doarmă la Kaimera. Cei doi s-au îmbrățișat până au adormit.
În această dimineață, Akira il va duce pe Kaimera la compania lui de bijuterii, astfel încât să poată inspecta computerele și echipamentele IT din companie și să vadă dacă există probleme.
- Bună dimineața, șefu, l-au salutat nervoși angajații care l-au întâlnit pe Akira la companie, privindu-l pe străinul Kaimera, care îl urma pe Akira cu interes și suspiciune. Unii l-au recunoscut pe Kaimera, deoarece acesta inspectase anterior computerele companiei. Acest lucru i-a făcut pe unii dintre cei care dețineau informații confidențiale pe computere și știau cine era Kaimera să se agite și să se întoarcă rapid la propriile computere.
- Sosirea ta s-ar putea să-i facă pe unii dintre șoareci să se zvârcolească, a spus Akira odată ajuns în birou, unde erau prezenți doar Akira și Kaimera. Akira s-a apropiat și l-a îmbrățișat pe Kaimera din spate, îngropându-și fața în spatele său lat. Kaimera stătea lângă fereastra mare de sticlă, privind priveliștea orașului.
- Îți place să-i vezi cum se zvârcolesc, nu-i așa? a replicat Kaimera, înainte de a se întoarce spre Akira și a-l îmbrățișa.
- Așa este, a răspuns Akira zâmbind, făcând o mutră spre Kaimera. Apoi, Kaimera s-a aplecat și a sărutat ușor buzele lui Akira înainte de a se retrage. Akira s-a încruntat ușor.
- De ce nu mă săruți cum trebuie? Ăsta e doar flirt, a replicat Akira.
- Dacă vrei un sărut, scoate-ți limba, a spus Kaimera. Akira și-a scos imediat limba mică. Apoi, Kaimera s-a aplecat și a supt vârful limbii lui Akira, sărutându-l intens și pasional. Akira și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Kaimera, iar Kaimera l-a îmbrățișat pe Akira cu brațele sale puternice. Au schimbat sărutări fără ca vreunul dintre ei să cedeze, înainte ca Kaimera să fie cel care s-a retras primul.
- Stai, o să-ți se umfle buzele, a spus Kaimera, mângâindu-i ușor buzele Akirei cu degetul.
- Înțeleg, spuse Akira zâmbind.
- Bine, du-te și verifică computerele. Voi aștepta aici, a spus Akira. Kaimera îi spusese deja lui Akira să nu meargă cu el, că se va duce singur și că Akira ar trebui să stea și să se relaxeze cât timp așteaptă, deoarece Akira avea de lucru. Akira a fost de acord. Kaimera și-a luat geanta cu echipament și a ieșit să-l găsească pe Doya, care îl aștepta în fața biroului lui Akira. Doya îl va duce pe Kaimera la diferitele departamente, în timp ce Ken va rămâne cu Akira.
Kaimera l-a urmat calm pe Doya prin diferitele departamente. Doya îl chema pe șeful de departament la o ședință și le ordona tuturor celor care foloseau computerele să înceteze lucrul, să se ridice de la birouri și să se adune într-un colț al biroului. Toată lumea s-a conformat imediat. Inspecția a fost bruscă și nimeni nu a avut dreptul să obiecteze. Kaimera s-a așezat să inspecteze fiecare birou, ascultând în secret ce se spunea.
De asemenea, inspecta anumite lucruri de pe computerul fiecărei persoane, care erau computere ale companiei, nu computere personale. Totuși, asta nu înseamnă că Kaimera nu putea inspecta în secret laptopurile personale; pur și simplu nu făcea asta în fața lor.
- Nu credeam că persoana care stă la biroul acesta ar descărca clipuri porno pe calculatorul companiei, a spus Kaimera nepăsător, făcându-i pe ceilalți angajați să se întoarcă și să se uite la persoana de la birou, care roșea abundent de jenă.
- Poți să te uiți pur și simplu pe site, nu e nevoie să le descarci, a spus din nou Kaimera. După ce a verificat acest computer, a trecut la următorul până când le-a verificat pe toate.
- Hai la următorul departament, i-a spus Chimera lui Doya, apoi a plecat imediat. Toată lumea a răsuflat ușurată, deoarece nu făcuseră nimic greșit, ci fuseseră doar încordați din cauza comportamentului terifiant al lui Kaimera. La sosirea la departamentul de Resurse Umane, Kaimera a intrat să-și îndeplinească atribuțiile.
- Al cui este acest computer? a întrebat Kaimera după ce l-a examinat o vreme.
- Acela e al meu, a spus adjunctul șefului departamentului.
- Câți angajați sunt în această companie? Vă amintiți? a întrebat Kaimera pe un ton serios.
- Aproximativ 250 de persoane, a răspuns șeful adjunct.
- Nu vreau cuvântul «aproximativ», spuse Kaimera calm.
- Ăă, aș putea verifica computerul? Nu-mi amintesc numărul exact, sincer, a recunoscut cealaltă persoană.
- Această companie are un total de 245 de angajați, dar pe lista angajaților sunt 255 de nume. Asta înseamnă că mai sunt 10 nume în plus, a spus Kaimera. Directorul adjunct s-a încruntat imediat, deoarece nu știa niciodată numărul real de angajați. Kaimera a apăsat ceva pe laptop și i l-a arătat directorului adjunct.
- Recunoașteți pe vreuna dintre aceste zece persoane sau ați mai întâlnit pe vreuna dintre ele înainte? a întrebat Kaimera. Și ceilalți angajați s-au uitat în jur.
- Are departamentul de marketing un angajat pe nume Kikine? a întrebat unul dintre angajați.
- De ce crezi că nu există nimeni cu numele ăsta? a întrebat Kaimera la rândul său. Angajatul părea puțin jenat.
- Păi, de fapt încerc să cuceresc o femeie din departamentul ăla, așa că știu câți oameni sunt acolo și numele lor, a răspuns angajatul.
- E nouă? a întrebat surprins un alt angajat. Kaimera a apăsat butonul de verificare puțin mai mult timp.
- Informațiile spun că a început să lucreze aici anul trecut, a adăugat Kaimera.
- E puțin probabil. Altfel, l-aș recunoaște, a spus angajatul inițial sceptic.
- Bine, dacă vrem să știm, va trebui să mergem la aceste departamente, a spus Kaimera, înainte să se uite la Doya.
- Hai să mergem mai întâi la departamentul de marketing, a spus Chimera, apoi s-a ridicat și a plecat cu Doya. Ceilalți angajați l-au urmat, curioși.
🐅...🐅...
- Ce? Akira a pus pe cineva să verifice computerele companiei? Vocea lui Riku a răsunat când cineva l-a sunat să-i raporteze asta.
- Stai liniștit deocamdată. Nu cred că vor afla ce am făcut. Dar dacă află, prefă-te că nu știi nimic. Dacă te întreabă, neagă sau dă vina pe altcineva, a spus Riku. Cealaltă persoană a confirmat instrucțiunile înainte de a închide rapid. Riku a strâns din dinți frustrat de faptul că Akira îi zădărnicea constant planurile.
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii
Yeeeeeyyyy ,în sfârșit a venit Akira și Chimera . Mersik iubita ,te iubicesc 😘😘😘
Îmi place cum a început cu fragmente din copilăria și adolescența Akirei și prima lui întâlnire cu Chimera.
Abea aștept continuarea și mulțumesc frumos pentru traducere Kaly.❤️
Mereu m-am intrebat ce varsta are Akira .Mi-l inchipuiam mic, tatuat si pasionat de katana.M-am lamurit Multumesc ca ai inceput sa-l traduci
Super!!!! Multumesc ptr traducere
URAA ma. Bucur mult ca în sfârșit a apărut povestea Akira și Chimera, și uita asa ca am aflat și prima întâlnire lui Akira și Chimera, abia aștept sa întru în firu povesti. MULȚUMESC frumos Kally 💜💜💜💜💜💜💜💜💜💜
😘😘😘😘😘🥰🥰🥰🥰🥰😍😍😍😍😍😍😘😘😘😘😘😘Mersik iubita
Multumesc
În partea a 2 a a capitolului 3 Akira este un suflet de copil in corpul unui mare Mafiot.
Abia aștept sa vad interacțiunea dintre Kaimera și Akira💜💜💜💜 . MULȚUMESC
Pe cât este de dur și nemilos ca mare șef Akira totuși ne arată și latura lui jucăușă pe care o are cu Kaimera și prietenii lui.
Kaimera în schimb chiar dacă pare distant cu Akira îl urmărește în permanență și are grijă de el.
Cap 4 partea 1 Mulțumesc pentru traducere ❤️
Acum am inteles de ce Kaimera l-a tinut atatia ani la distanta pe Akira.Cata dragoste! Multumesc
Parca-lvad pe ‘fiorosul’ Akira cum se pisiceste pe langa Kaimera. Multumesc
O iubire adevarata si ciudata totusi este intre cei doi. Multumesc
Bunicii astia care pun totul la cale.Multumesc
Ce iubire lunga si ciudata au cei doi.Imi plac Multumesc
Tare imi plac cei doi cu relatia lor lunga,lunga si mai mult la distanta.Multumesc
Wow! Avea vre-un microfon?. Mulțumesc.
Mi-s tare dragi cei doi cu relatia lor speciala Multumesc