UMPLE-ȚI INIMA DE IUBIRE (2025) – CARTE
Titlul Original:
เติมใจให้เต็มรัก
Genul Cărții: 18+, Familie, Romantic,
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 27
Rating Conținut: 18+ - Restricționat (nuditate, violență, blasfemie etc)
Autor: Saenglalin
Publicată în: 22 Decembrie 2025
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Povestea urmărește relația tensionată și plină de pasiune dintre Pinnara (poreclită „micul iepuraș”) și Kawin (numit și Khun Win, descris ca un „leu” dominator).
Pinnara este o tânără studentă naivă și vulnerabilă care se află într-o situație de criză din cauza unor amenințări. Kawin este un bărbat puternic, influent și calculat. El o remarcase de mult timp pe Pinnara, iar când aceasta ajunge într-o poziție vulnerabilă, decide să nu o lase să îi scape.
Vicleanul Kawin îi propune un acord secret valabil timp de șase luni. Deși Kawin pretinde inițial că este un bărbat care se plictisește repede, scopul lui real este să o cucerească definitiv și să o păstreze în „colivia lui de aur”.
Prolog
PĂCAT ÎN INIMĂ
Posesorul fizicului înalt și impunător, de 190 de centimetri și trecut de treizeci de ani, era îmbrăcat într-un costum bleumarin, fără cravată, purtat peste o cămașă albă cu trei sau patru nasturi desfăcuți pentru un plus de confort. Fața sa frumoasă era lipsită de expresie, ochii ageri și intenși greu de descifrat, iar atitudinea sa formidabilă nu făcea decât să-i sporească prezența impunătoare.
Tânărul ședea cu picioarele încrucișate, cu spatele lat rezemat de canapeaua mare și neagră. Brațul său puternic se odihnea pe un pahar aproape pe jumătate gol de brandy chihlimbar, privirea sa pătrunzătoare fixată asupra peisajului exterior al clădirii prin peretele de sticlă. Apoi, silueta robustă a subordonatului său de încredere, cu fața acoperită de barbă și mustață, s-a apropiat de el cu o expresie încordată.
- Oamenii noștri l-au capturat, Khun.
- Bine! Atunci lasă-mă să văd fața tipului care a îndrăznit să-mi trădeze cazinoul.
- Da, Khun.
Jirasit se întoarse și dădu din cap, ordonându-le celor doi subordonați ai săi să târască trupul bătut în camera de pedeapsă, sau în ceea ce angajații cazinoului cunoșteau drept „închisoarea subterană” folosită pentru a-i supune pe cei care îndrăzneau să trădeze organizația.
Oricine vine aici, îi pot spune un lucru: fie se pregătește pentru un tur al iadului, fie se pregătește să plătească pentru păcatele sale în închisoare.
„Grand Celestia” este un hotel de lux de cinci stele, cu un cazinou mare care funcționa legal, la subsol. Situat în cartierul Watthana din Bangkok, este popular atât printre thailandezii înstăriți, cât și printre străinii care vin să stea la hotel și să-și încerce norocul.
Această locație privilegiată poate fi numită cu adevărat un paradis pe pământ. Pe lângă generarea de profituri substanțiale pentru renumita familie de miliardari, Chok Siribowornkul, datorită viziunii lor pentru afaceri și perspicacitate, singurul nepot al lui „Khun Nopadol”, care a fost îngrijit de bunicul său de la o vârstă fragedă.
Kawin Chokshiribowornkul sau „Khun Win” este iubit și respectat de toți angajații. Tânărul a fost învățat strategii, tactici și trucuri de afaceri. În adolescență, a început să-și dezvolte propriile idei de afaceri, implicându-se și lucrând alături de toți ceilalți.
În doar câțiva ani, a preluat rapid conducerea de la magnat, impunându-se independent și câștigând respect în lumea afacerilor. Acest lucru l-a transformat pe Kawin într-unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din țară încă de la o vârstă fragedă.
În timp ce ușa camerei se deschidea, o pereche de ochi negri ca smoala îl priveau fix pe tânărul casier. Un bărbat de vârstă mijlocie, cu fața umflată, îngenunchea în fața lui, corpul tremurând de frică și teroare la aureola de autoritate pe care o emana, înainte ca o voce rece să spargă tăcerea.
- Crezi că oamenii de aici sunt atât de proști încât nu știu că bancnotele schimbate pe jetoane sunt contrafăcute?
- Eu... n-am vrut, khun Win. M-am înșelat. N-o să mai fac asta data viitoare, a bâlbâit bărbatul înspăimântat, împreunându-și mâinile într-un gest implorator către tânărul său șef.
Regulile de intrare în cazinou impun clienților interesați să-și încerce norocul să aibă un depozit minim de cincizeci de milioane de baht în cont. Prin urmare, locul este plin de persoane bogate. Orbit de lăcomie și împovărat de datorii informale, unul dintre ei complotează să delapideze banii clienților, schimbând bancnote contrafăcute pe jetoane.
Știa foarte bine că încălcase o regulă serioasă a cazinoului și că nu avea cum să fie iertat, dar cel puțin pledoaria lui ar putea fi ultima șansă a vieții lui.
- Data viitoare? a rânjit Kawin cu răutate.
- Pierderea financiară pe care o voi suferi nici măcar nu include prejudiciul adus reputației mele. Dacă un client dezvăluie secretul, poți să-ți asumi responsabilitatea? Crezi că voi mai lăsa vreodată pe cineva ca tine să lucreze la cazinoul meu?
- Vă... vă rog să nu mă concediați. Sunt disperat, khun Win. Am datorii. Mi-a spus că am trei zile la dispoziție să le plătesc, altfel îmi va lua fiica de soție.
- Cine este acea persoană căreia i-ai fost de acord cu cerințele? a replicat o voce rece și lipsită de emoție.
- Vă rog, vă implor, bărbatul își împreună repede mâinile într-un gest de implorare, implorându-l pe stăpânul său,
- Sau, ce ziceți de asta? V-o dau pe fiica mea, khun Win, gratuit. Dar vă rog, nu mă concediați.
A fi concediat de la un loc de muncă bine plătit și cu beneficii excelente în acest moment este ca și cum ai fi în iad, mai ales în acest climat economic. Când ești încolțit și nu ai cum să te aperi, indiferent câtă persuasiune este necesară, casierul problematic este dispus să facă orice.
Prin urmare, a ales să-și ofere fiica de optsprezece ani ca modalitate de a-și ispăși greșelile. Cel puțin fiica lui nu ar fi trebuit să devină „amanta” unui bărbat bogat și desfrânat, care avea multe soții care se certau și se întreceau pentru atenția lui în casă.
Comparându-l pe khun Songpol cu tânărul șef care stătea în fața lui, era clar că Kawin avea un avantaj semnificativ. Provenea dintr-o familie înstărită și, în plus, tânărul era necăsătorit. Poate că tinerețea și frumusețea fiicei sale i-ar putea atrage atenția, schimbând potențial viitorul familiei sale. E chiar mai bine decât să câștigi la loterie; crima pe care a comis-o devine complet lipsită de sens.
Calea de urmat este despre câștiguri.
Cine ar fi crezut că vorbele fostului său subordonat vor dezlănțui anumite probleme ascunse în inima tânărului șef, provocând un efect de undă? Simultan, paharul de brandy din mâna lui a fost aruncat pe podea în fața vorbitorului, cioburi de sticlă s-au spart și au tăiat fața deja înroșită a casierului, făcând sângele să se prelingă încet.
Pleng!
- Hm! Ce fel de tată ești tu, să-ți oferi copilul altcuiva ca să-ți ispășești crimele? Tânărul a pășit înainte și l-a apucat pe fostul angajat de guler, ochii lui ageri arzând de furie, făcându-l pe angajat să intre în panică.
- Ca să știi, urăsc părinții egoiști care și-ar abandona propriii copii dintr-un motiv atât de stupid.
Kawin i-a izbit corpul greu de perete cu toată forța, apoi s-a întors să apuce arma neagră și lucioasă de pe masă, îndreptând-o spre frunte într-un acces de furie. Degetul lui ar fi putut apăsa pe trăgaci asupra acelor proști trădători, dacă subordonatul său de încredere nu l-ar fi reținut apucându-l de braț.
- Nu, Khun! Trebuie să vă întoarceți la ședința de consiliu. Lăsați-ne pe noi să ne ocupăm de restul.
Șeful și-a desprins brutal mâna de pe zgarda ticălosului și i-a împins pistolul subordonatului său de încredere înainte de a da un ordin sever.
- Așadar, înainte să-l dai poliției, ar trebui să-i cureți puțin gura murdară. După aceea, nu va face decât să latre și să urle cu vorbe bune.
- Nici o problemă, khun.
Jirasit știa exact ce voia să spună tânărul său stăpân prin „ai curăța gura”. Și-a plecat capul în semn de acceptare. Kawin a bătut ușor pe umărul lat al subordonatului său, știind că acesta nu-l va dezamăgi cu siguranță.
- Când termini, raportează-mi.
Kawin a ieșit din suita VIP a cazinoului, urmat de doi paznici. Apoi, strigăte de jale au răsunat când ușa s-a trântit. Tânărul ura egoismul acelui bărbat față de fiica sa, căci un astfel de act echivala cu abandonarea propriului sânge, lăsând-o să înfrunte frica și singurătatea – un sentiment pe care îl cunoștea bine.
Încă de la vârsta de zece ani, mama sa l-a abandonat, lăsându-l să crească singur, fără să cunoască adevăratul motiv. Habar n-avea că acest act a lăsat o cicatrice adâncă în inima unui băiețel, care încă mai crede că părinții lui nu-l iubesc și nici în ziua de azi nu îi pasă de el.
Chiar dacă a primit atâta dragoste și căldură de la bunicul său, în adâncul inimii sale, aceasta nu a putut niciodată compensa pe deplin dorul și dorința de a fi iubit de părinții săi...
Capitolul 1
RAR
- Hei, Pin! Smoothie-ul tău cu lapte roz e super dulce și are și frișcă!
Pinnara Wannareekul și-a ridicat privirea dintr-un teanc de documente, s-a întors și i-a aruncat un zâmbet larg și mijit celei mai bune prietene a ei, care ținea în mână smoothie-ul ei preferat și ocolea tejgheaua cafenelei spre mica masă rotundă unde stătea.
- Mulțumesc, dragă prietenă.
A spus frumoasa și drăguța femeie de douăzeci și șase de ani, întinzându-se după un pahar și luând o înghițitură răcoritoare. Se simțea energizată și gata să continue să lucreze, ca și cum ar fi primit o doză puternică de cofeină, înainte de a scana zona în căutarea prietenei sale.
- Unde e Meny? N-am văzut-o.
Jae Meny, al cărei nume era de fapt Methus, este atât feroce, cât și băiețoasă, o studentă vedetă și fostă studentă la economie care a economisit bani pentru a se transforma, schimbându-și pronumele din „el” în „ea”. Toate cele trei femei au absolvit împreună o licență.
Kanisara și Meny au ales să nu urmeze studii de masterat precum Pinnara, deoarece amândouă posedau abilități considerabile în bucătărie. În schimb, au decis să-și urmeze visul de a deschide un restaurant și o cafenea numită „Hommy Bistro & Cafe” în fața unei universități celebre din Bangkok. Cafeneaua are o ambianță în stil coreean, creând o atmosferă caldă și familiară, iar conceptul său a devenit incredibil de popular printre studenți.
- Iată-o, flirtând cu copilul ăla și zâmbind larg.
Kanisara se așeză pe scaunul din fața celei mai bune prietene a ei, arătând spre o altă fată care chicotea cu un student din anul întâi în zona exterioară a restaurantului. Acest lucru o făcu pe Pinnara, care privea, să zâmbească amuzată.
- Apropo, nu l-am văzut-o pe phi Tha, în ultima vreme. A trecut cam o lună, cred.
- Participă la mai multe seminari săptămâna asta. Este în Koh Samet și nu se va întoarce decât vineri.
Numele locației nu părea prea potrivit pentru un seminar. Întrebarea Pinnarei, menționându-l pe iubitul ei, a făcut automat ca sprâncenele Kanisarei să se încrunte, deoarece, din moment ce își văzuse cea mai bună prietenă întâlnindu-se cu acest bărbat nepăsător, chiar dacă se întâlniseră doar de câteva ori. De obicei, el călătorea mereu, nu stătea niciodată într-un singur loc. Dar nu voia să se bage și să-și facă prietena mai neliniștită.
Pe oricine iubește cea mai bună prietenă a ei, îl iubește și ea. Totuși... dacă Pinnara va trebui vreodată să sufere din cauza acestui bărbat, ea și Meny nu vor lăsa niciodată să treacă asta.
- Hei, draga mea Pin! Mi-a fost atât de dor de tine!
După ce i-a întâmpinat pe tinerii clienți, Meny s-a repezit la ea și a îmbrățișat-o cu afecțiune pe micuța Pinnara. Deși aveau aceeași vârstă, Meny a considerat-o întotdeauna pe Pun sora mai mică a grupului.
Înainte ca liderul grupului să se poată întoarce, ea a ridicat o sprânceană și a întrebat-o pe prietena ei, care stătea cu o față bosumflată, cu o privire de enervare și o expresie nedumerită.
- O! Ce e în neregulă cu tine? Faci o grimasă ca fundul unei maimuțe!
- Păi... fac singură toată treaba la cafenea, pentru că khun Methus e prea ocupat să flirteze cu bărbați tineri, a spus Kanisara.
- Taci din gură! Nu există nimeni cu numele ăsta aici.
Meny aproape că a țipat când și-a auzit vechiul nume bărbătesc. Ar fi vrut să se aplece și să-i ciufulească părul prietenei ei năzdrăvane care stătea vizavi de ea. De ce se supăra atât de tare doar pentru că voia să salute niște tipi și să își crească popularitatea?
În timp ce Pinnara își privea cele două cele mai bune prietene cum se tachinau și glumeau una pe cealaltă, nu s-a putut abține să nu zâmbească, știind foarte bine că se iubeau și erau incredibil de apropiate. Apoi, Kanisara a fost cea care a întrebat, schimbând subiectul.
- Hei, Pin, cum merge teza ta? Între munca de la facultate și cursuri, mă doare capul doar uitându-mă la tine.
- Am trimis propunerea de interviu la Grand Celestia, dar îmi cer să-l revizuiesc.
Expresia feței lui Pinnara s-a întunecat puțin, dar a perseverat atât în muncă, cât și în studii, chiar dacă familia ei nu era bogată. Locuia cu mama ei, iar familia lor era destul de bine.
Mama ei lucrează ca brutar, furnizând produse de patiserie restaurantelor și cafenelelor din districtul Hua Hin, provincia Prachuap Khiri Khan.
Venitul din afacerea lor era suficient pentru a-și întreține familia și i-a permis să-și trimită singura fiică să studieze pentru o licență la Bangkok, fără a fi inferioară celorlalți.
Mai mult, Pinnara a fost o studentă excelentă, absolvind cu onoruri de primă clasă în Economie. Având oportunitatea de a urma un master, a putut lucra la universitate în timp ce studia. Echilibrul dintre cele două activități nu a fost prea dificil pentru ea și a reușit să economisească suficienți bani pentru a se întreține pe parcursul studiilor și a ușura semnificativ povara financiară a mamei sale.
- Ei bine, așa stau lucrurile. Ești incredibil de norocos că ai tras la sorți un lucru atât de rar.
Kanisara a zâmbit, făcându-i cu ochiul și tachinându-și prietena. Pentru că atunci când Pinnara a extras lucrul rar la loterie, în loc să fie încântată și să sară de bucurie ca toți ceilalți, a stat acolo cu o față de parcă lumea se sfârșea, complet pierdută în gânduri.
A lua legătura cu un om de afaceri atât de tânăr și atrăgător e mai greu decât să împingi o piatră în vârful dealului.
Visul Pinnarei de a termina un masterat în doi ani ar putea deveni... Chiar doi ani și jumătate.
- Nu-mi spune... Pin a ajuns să-l intervieveze pe khun Kawin, nepotul bogatului om de afaceri Nopadol?
- Da! E de primă clasă, surioară. Frumos, bogat, totul e la îndemână. În plus, e incredibil de greu de abordat. Dacă ar fi fost ușor de abordat, eu aș fi terminat interviul și aș fi absolvit de mult!
- Știi, aș fi norocoasă să fiu apropiată de cineva de calibrul ăsta. Nu știu ce mănâncă khun Win, dar e incredibil de chipeș și irezistibil. Are o aură de mafiot total. Îmi amintesc că la ceremonia de premiere a burselor, acum doi ani, când a venit cu khun Nopadol, doar stând acolo și uitându-se la mine, inima mi-a bătut mai repede ca un rollercoaster. Era cât pe ce să leșin.
Meny a vorbit, cu ochii sclipind de entuziasm, ca și cum ar fi fost complet îndrăgostită de o celebritate. În schimb, Pinnara nu a putut decât să zâmbească, pentru că bărbatul pe nume Kawin Chokshiribowornkul, pe lângă faptul că era chipeș și perfect în toate privințele, era incredibil de greu de abordat și avea un nivel extrem de ridicat de spațiu personal.
Deodată, și-a amintit de acum doi ani, înainte de a începe masteratul, când Pin lucra ca asistent al profesorului Duangduen, decanul Facultății de Economie. Îl întâlnise ocazional la evenimente universitare, deoarece bunicul său, khun Nopadol, era un sponsor important al bursei ei. Chiar și așa, nu vorbise niciodată cu el personal.
Ca să nu mai vorbim de interviul pentru lucrarea ei de licență, care e practic ruinat acum. L-a depus luna trecută și abia acum a primit un răspuns pentru a face corecții, chiar și la început, este clar că „ascultarea” ei nu va fi ușoară. Spera că norocul menționat de Meny va duce la o finalizare fără probleme și cu succes a masteratului în ultimele șase luni.
Era aproape ora cinci seara. După ce Pinnara a terminat de discutat revizuirile interviului cu khun Angkana, secretara președintelui Grand Celestia, și după ce cealaltă parte i-a spus că o va contacta în curând pentru a programa interviul, a simțit o lumină la capătul tunelului pentru teza ei.
- Vă vom anunța data programării cât mai curând posibil.
- Vă mulțumesc foarte mult, khun Angkana.
Pinnara s-a înclinat respectuos în fața celeilalte femei, făcând-o pe Angkana să simtă afecțiune față de tânăra fată. Ea are o atitudine blândă, ochi plini de entuziasm și un zâmbet luminos și modest pe chipul ei frumos. După aceea, cele două femei de vârste diferite s-au despărțit pentru a-și îndeplini îndatoririle.
Mâna ei subțire și-a băgat mâna în geanta de umăr ca să-și ia telefonul mobil și i-a scris un mesaj celei mai bune prietene a ei, spunând că o va aștepta în holul hotelului.
Pentru că mai devreme, Kanisara se oferise voluntar să o ia și să o ducă înapoi la apartamentul ei, până când ușile liftului s-au deschis, indicând că ajunseseră la parterul clădirii.
În același moment, un alt lift pentru directori, situat vizavi, s-a deschis. Ochii lui pătrunzători au privit fără să vrea chipul femeii subțiri din fața lui, îmbrăcată într-un maiou sub un sacou roz deschis mulat și blugi lungi albi. Era ocupată să-și pună telefonul mobil în geantă înainte de a ieși din lift.
Kawin își amintea foarte bine de chipul acela frumos. Căldura din ochii ei și zâmbetul ei sincer i-au rămas întipărite în memorie, fără să se stingă niciodată.
Tânărul și garda sa de corp de încredere au urmat-o pur și simplu în tăcere, înainte ca el însuși să se îndrepte direct spre canapeaua de piele din hol.
Apoi, și-a luat iPad-ul și a așteptat mașina ca să meargă acasă, ca de obicei.
Totuși, chiar când Pinnara era pe punctul de a face un pas înainte, un obstacol mare i-a blocat calea. Sunetul unui cuplu tânăr care șoptea, trupurile lor fiind îmbrățișate pasional – bărbatul mângâindu-i obrazul și pielea – era atât de intens încât părea că ar fi fost singurele două persoane în acel loc. Între timp, tânăra femeie chicotea ușor și încerca jucăuș să-l descurajeze.
- Hai să ne oprim deocamdată Tha. Mi-e jenă. Vom continua sus mai târziu.
Dar cine ar fi știut că numele pe care îl rostea o va face pe Pinnara să înlemnească? Bărbatul care o suna în fiecare dimineață și seară, spunând în mod repetat că treaba lui nu era terminată și că va mai rămâne în Koh Samet câteva zile, de fapt își petrecea timpul cu o colegă mai în vârstă pe care o cunoștea foarte bine.
- P’ Tha.
- Nong Pin.
Thakoon și Pranrawee au exclamat numele persoanei care i-a întâmpinat, amândoi surprinși. Tânărul nepăsător părea luat prin surprindere, neașteptându-se să-și vadă prietena acolo. S-a scuturat repede de femeia voluptuoasă de lângă el și a pășit înainte, afișând un zâmbet infatuator, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Ce faci aici Pin?
- Serios? Eu ar trebui să-l întreb pe P’Tha mai multe despre munca din Koh Samet, s-a terminat?
Pinnara a accentuat în mod deliberat cuvântul „terminat”, lăsând clar că nu era suficient de naivă încât să nu vadă natura relației lor. Expresia și privirea ei în timp ce își privea iubitul erau pline de durere.
- Pot să-i explic asta lui Pin.
El a întins mâna să o prindă, dar tânăra femeie a făcut un pas înapoi, refuzând să-l lase să o atingă. În acel moment, Pinnara a simțit că toată încrederea ei în el fusese spulberată.
- Ce vrei să explici? E atât de evident.
Directorul general al Grand Celestia, după ce fusese martor și auzise tot ce se desfășura în fața lui, se lăsă pe spătarul canapelei, privind cu atenție scena ca și cum ar fi urmărit o reprezentație teatrală grandioasă în loc să citească raportul ședinței din mână, până când subordonatul său de încredere s-a apropiat de el.
- Mașina este gata, Khun.
- Spune-le să aștepte. Am ceva mai interesant de văzut chiar acum.
Capitolul 2
JUCÂND ROLUL „VECINULUI” DE ALĂTURI
- Spune-le să aștepte. Am ceva mai interesant de făcut chiar acum.
Jira era complet uluit.
Nu știu ce e așa interesant la asta, dar dintr-o dată tânărul șef joacă rolul vecinului curios, observând constant și fiind atent la ce se întâmplă, ceea ce este complet neobișnuit pentru el.
Tânărul bodyguard nu a putut decât să-și plece capul și să facă un pas înapoi, stând de cealaltă parte, rămânând tăcut și observând de la distanță.
În timp ce situația tensionată din fața lui punea o presiune imensă asupra lui Tha, acesta rămânea uluit, încercând să găsească o scuză pentru a arăta din nou bine în ochii lui Pinnara.
Pranrawee știa că nu va spune întregul adevăr, așa că a luat inițiativa de a vorbi pentru a-l proteja pe bărbat și pe ea însăși și, de asemenea, pentru a sublinia importanța relației lor, astfel încât ea să știe.
- Cred că ar trebui să te calmezi mai întâi, Pin.
- Cât de răbdătoare și deschisă la minte trebuie să fiu, să mă lași pe mine pentru ca tu să „mănânci” în secret pe la spatele meu în halul ăsta?
- Nu fi așa arogantă, pentru că cea care vine mai târziu este probabil Pin. Tha și cu mine suntem împreună de trei ani. Chiar dacă relația noastră a avut suișuri și coborâșuri, iar tu s-ar putea să fi cealaltă femeie, Tha se va căsători cu mine în câteva luni. Gândește-te bine cine înșală pe la spate.
Cuvintele lui Pranrawee nu numai că au întărit faptul că Pinnara fusese înșelată să-l iubească și să aibă încredere în bărbatul din fața ei timp de un an întreg, dar i-au amintit și că, indiferent cât de cochet ar fi fost bărbatul ei, în cele din urmă, femeia pe care Tha o alegea era doar ea.
Pinnara încerca să-și înăbușe furia, cu mâinile ei mici strânse pe lângă corp, chiar dacă ochii ei mari și rotunzi, care odinioară străluceau puternic, ardeau de lacrimi. „Nu-mi voi arăta absolut deloc partea slabă.”
Tha este fiul unui politician local din provincia Pathum Thani. Este considerat chipeș, genul la care visează multe fete. Întrucât urmează un master în Administrarea Afacerilor are cursuri pe lângă facultatea de Economie, acolo a întâlnit-o pe Pinnara pentru prima dată.
Cu frumusețea ei uimitoare, ochii ei rotunzi și strălucitori și zâmbetul dulce, s-a îndrăgostit la prima vedere. De atunci, Thakoon a început să o cunoască și să încerce să se apropie de ea. Tânărul s-a comportat ca un gentleman, cald, amabil și atent, ceea ce i-a determinat să se întâlnească timp de un an întreg.
Dar astăzi și-a dat seama că un bărbat ca Thakoon nu era demn de încredere. Profită de relația șubredă dintre el și Pranrawee, comportându-se ca un burlac perfect și de neatins.
În realitate, era o mincinoasă, înșelătoare și manipulatoare, complet inconștientă și chiar se poziționa fără rușine că o femeie aflată într-o relație dublă.
În ultimul an, Pinnara visase la o viitoare căsătorie cu acest bărbat. Însă realitatea la care a fost martoră i-a deschis ochii, realizând că nu putea rămâne captivă cu o persoană atât de groaznică. Avea și ea demnitatea ei.
- Vă mulțumesc foarte mult, Tha și Pran că mi-ați deschis ochii. Nu trebuie să mă asociez cu cineva cu un caracter atât de rău. Exact cum se spune... un cadavru în putrefacție va fi întotdeauna asociat cu un sicriu în descompunere.
Alții ar putea să o vadă pe Pinnara ca pe o femeie rezervată și dulce, dar, în realitate, este o luptătoare feroce. Din moment ce cele două persoane din fața ei i-au rănit sentimentele și i-au trădat încrederea, de ce ar trebui să continue să le arate respect?
- Pun, chiar crezi că familia lui Tha ar accepta o femeie săracă ca tine? Mi-au spus totul. Singurul motiv pentru care sunt drăguți cu tine este pentru că le pare rău pentru tine.
Nu știu ce motiv să spun că îmi pară rău pentru ea. E doar o scuză folosită de bărbații cocheți cărora le este frică să nu fie prinși.
- Pran! Destul! interveni Thakoon, trăgând-o pe viitoarea sa mireasă de braț pentru a o împiedica să o rănească pe Pinnara și avertizând-o să nu facă asta.
Pentru că acum vocea lui Pranrawee devenea din ce în ce mai puternică, atrăgând atenția oaspeților cazați la hotel. Înainte ca bărbatul viclean să poată reacționa, s-a întors către fosta lui iubită și a dat vina pe ea pentru tot ce se întâmplase în relația lor.
- Întotdeauna am crezut că Pin va fi altfel, dar până la urmă, își petrece tot timpul muncind. Dând meditații, înlocuind profesorii... e incredibil de plictisitor. Te aștepți să suport o femeie ca tine? Recunoaște, motivul pentru care nu ne-am înțeles este din cauza propriilor tale acțiuni.
Cât de rău trebuie să fie cineva să o învinovățească pentru tot?!
- Nu încerca să te justifici. Dacă vrei să termini lucrurile, spune-o, e atât de ușor, a replicat Pin furioasă.
- De acum înainte, nu mai avem nimic de-a face unul cu celălalt. Mergeți și distrați-vă.
Pinnara a continuat cu o voce calmă, cu ochii plini de dezgust și furie mocnită. Atitudinea ei severă și furioasă i-a spus lui Thakoon că nu mai era o femeie naivă care s-ar fi lăsat ușor înșelată. Apoi, silueta ei subțire a plecat fără să se uite măcar înapoi.
Între timp, Kawin, comportându-se ca „vecinul curios”, a rânjit, un chicotit satisfăcut scăpându-i de pe buze.
Era intrigat de natura sfidătoare a tinerei femei din fața lui. Cei care trădau în relații încă îndrăzneau să creadă că au dreptate, nu doar în acțiunile lor, ci și caracterul lor erau la fel de josnice.
Înainte ca silueta înaltă să se ridice încet în picioare, a aruncat o privire spre cei doi tineri care stăteau acolo, cu fețele amorțite și bătând din picioare cu furie.
Fața Pinnarei s-a înroșit de furie. Toate emoțiile i-au copleșit inima, făcând-o să tremure. Ochii i s-au umplut de lacrimi. A încercat să-și ridice capul, clipind rapid pentru a-și reține lacrimile de slăbiciune. Nu pentru că îl iubea atât de mult pe Thakoon, ci pentru că înșelăciunea era inacceptabilă. Suferea.
Urăsc înșelătorii!
În acel moment, persoana mică, mergând ca un robot, aproape că a fost lovită de un grup mare de turiști care foloseau hotelul din apropiere, dacă nu ar fi fost trasă mai aproape exact la timp.
Brațe puternice au îmbrățișat corpul mic într-o îmbrățișare caldă. Cea care încerca să fie puternică nu a putut rezista. Pinnara era ca un pahar crăpat peste tot; cea mai mică atingere o făcea să se spargă în bucăți.
Și-a lăsat lacrimile să curgă în tăcere, fără suspine sau văicăreli, fără să-i pese pe cine îmbrățișa.
Dar Kawin putea simți rana din inima ei. Tânărul i-a mângâiat spatele subțire, simțind lacrimile udându-i cămașa. Mâinile ei mici i-au strâns tivul sacoului. Slăbiciunea ei îi provoca durerea inimii puternice într-un mod pe care nu-l mai simțise niciodată cu nimeni altcineva.
Tânărul îi înțelegea perfect sentimentele. Să fii martor cum un iubit te înșală chiar sub ochii tăi era incredibil de dureros, iar să rupă definitiv legăturile unei relați nu era deloc ușor pentru o femeie mică de statură ca ea.
Văzând aceasta, Jirasit a pășit rapid înainte pentru a-și proteja stăpânul, dar Kawin a ridicat mâna pentru a-l opri. Acțiunile stăpânului său i-au surprins pe mulți. Bărbatul, de obicei rezervat și retras, îi permisese unei femei pe care nu o cunoștea să se apropie de el atât de ușor. În ciuda surprizei, nimeni nu a îndrăznit să-l întrebe. Nu au putut decât să-și plece capetele și să se retragă la pozițiile lor din apropiere.
După o vreme, când suspinele s-au potolit și persoana din brațele lui a părut să-și dea seama ce se întâmplă, Pinnaree s-a desprins repede din îmbrățișare.
- Oh! Îmi... îmi pare atât de rău. Îmi pare foarte rău, și-a cerut scuze persoana în mod repetat, plecându-și capul de rușine și ștergându-și în grabă petele de lacrimi cu mâna.
Dar înainte ca Kawin să poată scoate un cuvânt, o voce care o striga pe tânără răsună din spatele lui.
- Pinara!
Persoana chemată s-a grăbit să se ducă la prietena ei apropiată. Văzând fața înroșită și ochii umflați ai persoanei din fața ei, Kanisara s-a grăbit să-și îmbrățișeze prietena, plină de îngrijorare. Cele două fete s-au ținut apoi de mână și au urcat în mașină, plecând până au dispărut din raza vizuală.
Apoi Jirasit a pășit înainte, și-a plecat capul pentru a cere permisiunea și a raportat ultima sarcină a zilei.
- E aproape timpul pentru cină cu stimatul președinte.
- Ei bine, hai să mergem.
Kawin i-a răspuns subordonatului său de încredere în timp ce picioarele sale lungi se îndreptau spre sedanul luxos parcat în fața hotelului, unde îl aștepta un șofer. Pantoful său negru din piele a călcat pe ceva și s-a aplecat să-l ridice. A văzut o mică brățară strălucitoare din argint. Nu a fost greu de ghicit cui îi aparținea – fetei înlăcrimate care se agățase de el, udându-i costumul Armani cu lacrimile ei.
Dar de ce i se părea atât de inexplicabil de familiar această brățară? Ah, sigur! În timp ce directorul general se urca pe bancheta din spate a mașinii, o voce profundă și răgușită a vorbit, l-a strigat pe subordonatul său de încredere, care stătea lângă șofer.
- Jira.
- Da, khun, subordonatul său de încredere și-a ridicat privirea prin oglinda retrovizoare spre tânărul său șef, nerăbdător să primească ordine.
- Găsește-mi toate informațiile despre femeia aceea pe nume Pin.
Capitolul 3
EXTREM DE SUSPECT
- Găsește-mi toate detaliile despre femeia aceea pe nume «Pin».
- Bine.
Părea că șeful său fusese îmbrățișat doar câteva minute. Jirasit s-a gândit că această persoană trebuie să fie „specială”, spre deosebire de oricine altcineva. A zâmbit în sinea lui înainte ca privirea sa să cadă asupra unei perechi de ochi ageri care se reflectau în oglinda retrovizoare, privindu-l cu atenție.
- De ce zâmbești?
- Nimic, Khun. M-am gândit doar că fata aia trebuie să aibă ceva special ca să te facă să te uiți la ea.
Jirasit a fost destul de surprins, deoarece nu-l văzuse niciodată pe tânărul său șef manifestând un interes excesiv față de vreo femeie, nici măcar față de angajatele care îi aruncau priviri cochete ori de câte ori directorul general venea să inspecteze lucrările. Totuși, niciodată până atunci Kawin nu manifestase un asemenea interes față de vreuna dintre ele.
- Fă cum îți spun sau vrei să mergi pe jos acasă?
- Nu, e mai bine să merg cu mașina. E mult mai confortabil.
Privirea severă și rece a lui Kawin i-a spus lui Jira că, dacă va continua să fie curios, ar trebui să se pregătească să facă o plimbare noaptea prin Bangkok. Subordonatul său de încredere nu a ezitat să-i ordone imediat șoferului să pregătească mașina.
Sau poate de data asta voi avea în sfârșit o „iubită” ca toți ceilalți?
Cu doi ani în urmă
La Universitatea VBE, a avut loc o mică ceremonie de decernare a burselor în cadrul Facultății de Economie, omul de afaceri proeminent Nopadol oferind burse studenților de licență, masterat și doctorat. Au fost acordate în total cincisprezece burse. După ceremonie, a avut loc o mică sărbătoare și o întâlnire în cadrul grupului.
O figură înaltă și impunătoare, într-un costum închis la culoare și elegant, privea în jos de la balconul săli de recepție de la etajul doi. Ochii săi pătrunzători s-au întâlnit cu cei ai unei siluete subțiri și grațioase, îmbrăcată într-o rochie albastru deschis. O față dulce și blândă cu ochi mari și strălucitori căutau ceva.
Când a văzut ce căuta, un zâmbet strălucitor i s-a întins pe buzele rozalii, făcându-l să se simtă ca și cum ar fi fost vrăjit. Inima lui puternică bătea cu putere ca niciodată.
„Frumos”... acesta a fost primul cuvânt care i-a venit în minte.
„Încântătoare”... acesta e al doilea cuvânt care îi venea în minte, ceea ce face ca el să nu-și mai ia ochii de la ea.
Nu era ca și cum Kawin nu ar fi întâlnit niciodată femei frumoase. Aproape fiecare femeie care îl aborda era uimitoare. Cu toate acestea, majoritatea erau frumoase datorită machiajului și îmbunătățirilor corporale. Deși nu era nimic în neregulă cu asta, fiind o chestiune de alegere personală, pentru el, frumusețea naturală pe care o vedea în fața lui lăsa o impresie mai durabilă.
O siluetă subțire se îndrepta cu pași mari spre banca de piatră din fundul grădinii, unde un băiețel îmbrăcat într-un smoching și cu papion stătea cu brațele încrucișate, cu o privire îmbufnată și morocănoasă. Micuțul se aplecă în față cu un zâmbet fermecător și îl salută cu o voce dulce și clară.
- Deci aici este micul Kopter a lui P’Pin?
Când băiețelul s-a întors și și-a văzut prietena apropiată, s-a bosumflat și a părut că era pe punctul de a plânge, scâncind:
- Phi Phin... Huh!
- De ce plânge băiatul meu cel deștept? Poți să-mi spui?
Pinnara a îngenuncheat pe iarba moale din fața copilașului și a întins ambele mâini pentru a-i mângâia ușor capul și umerii, într-un gest reconfortant.
Mai devreme, tânăra femeie văzuse expresia îngrijorată și ochii decanului, îngrijorat de fiul lui de patru ani, care se văicărea și voia ca mama lui să-l răsfețe. Dar pentru că profesorul Duangduen trebuia să se ocupe de oaspeții importanți, băiețelul, Kopter, s-a supărat și a fugit de la eveniment. Pinnara, care era destul de apropiată de băiețel, s-a oferit voluntar să-l ajute să-l caute, ca ea să nu-și facă atâtea griji.
- Mamei nu-i pasă de mine... Mânuța dolofană a micuțului și-a șters repede lacrimile de pe obraz, în timp ce el ofta ușor, aducând un zâmbet afectuos oricui îl vedea.
- Mama nu îl pe iubește pe Kopter, nu-i așa?
Întrebarea copilului mic a fost suficient de tare pentru ca cel de la balconul de deasupra să audă clar. Era aceeași întrebare care îi frământase mintea lui Kawin în copilărie. Tânărul își tot punea aceeași întrebare, dar primea întotdeauna doar răspunsuri reconfortante care îi spuneau să uite de ea.
„Nu-ți face prea multe griji. Mă ai încă pe mine, dragul meu.”
Sau chiar doica care l-a crescut spunea adesea asta.
„Nu e adevărat. Mătușa Arun îl iubește pe Win cape propriul copil.”
Dar niciunul dintre cuvinte nu a reînviat inima care tânjea după dragostea unei mame. În acest moment, voia să afle adevărul: de ce hotărâse ea să-l lase cu bunicul său timp de aproape douăzeci de ani? Deodată, o voce dulce și caldă a vorbit.
- Toți părinții își iubesc și le pasă de copilul lor. Doar că, în acest moment, s-ar putea să fie ocupați sau să aibă un motiv anume care să-i fi rănit neintenționat sentimentele lui Kopter. Dar crede-mă, indiferent ce ar face părinții voștri, există întotdeauna o «dragoste» în asta. Pinnara a șters ușor lacrimile de pe obrajii dolofani ai băiețelului cu degetul mare.
- Dar nu trebuie să fugi așa, bine? Mama ta e foarte îngrijorată, a spus Pin, zâmbind dulce și blând, înainte de a-l îmbrățișa pe băiețelul care i s-a repezit în brațe.
Acțiunile lui Pin l-au făcut pe cel care priveau de departe să zâmbească ușor, ca și cum ar fi fost acel copil mic care era mângâiat.
Cuvintele pe care le auzea erau ca un balsam pentru inima lui ofilită, făcând-o să bată din nou. Nu știa dacă răspunsul ei era adevăratul motiv pentru care mama lui îl părăsise și dispăruse atât de mult timp – că tot ce făcea era pentru că îl „iubea”. Acel răspuns hrănise inima lui Kawin până în ziua de azi
În prezent...
O limuzină luxoasă a oprit în fața conacului Choksiribowornkul la ora șase seara. O siluetă înaltă și impunătoare a pășit pe poartă și l-a găsit pe proprietarul casei, în vârstă de șaptezeci și nouă de ani, deja așezat la masa din sufragerie, însoțit de Arun, menajera principală și doica lui Kawin. Văzându-și tânărul stăpân, pe care îl crescuse încă din copilărie, Arun a radiat de încântare și le-a poruncit servitorilor să aducă mâncarea.
- În sfârșit ai ajuns, scandalagiule. Ai întârziat zece minute azi.
- Știi cât de ocupat sunt. Dacă ți-e foame, de ce nu mănânci mai întâi, bunicule? Așa nu va trebui să aștepți cu stomacul gol.
Kawin a răspuns și s-a așezat pe scaunul din stânga bătrânului, în timp ce în fața lui stătea Jirasit, tânărul bodyguard căruia i se permitea întotdeauna să ia parte la masa din sufragerie.
- Am uitat că am un singur nepot care muncește din greu.
- Atunci de ce nu mă ajuți cu treaba, bunicule? În felul acesta nu vei mai fi atât de neliniștit și pot veni acasă mai repede să iau cina cu tine.
- Nepotul ăsta al meu, uite cum răspunde cu o față atât de serioasă.
Bunicul își dorea neapărat să întindă mâna și să-și lovească iubitul nepot peste cap. Întâlnind privirea intensă si aprigă, a nepotului său, o privire care ar speria orice angajat sau subordonat, nu i-a păsat deloc. A continuat doar să-i zâmbească răutăcios nepotului său.
- În loc să-l pui pe bunicul tău să te ajute cu treaba, ce-ar fi să îți găsești o soție bună? Bunicul a continuat să ofere sugestii, făcându-l pe cel care era pe punctul de a-și pune orez în gură să se oprească brusc.
- Ce!
- Ei bine, dacă te căsătorești, vei avea copii. Apoi eu voi avea strănepoți. După aceea, vei avea pe cineva care să te ajute cu munca.
- Visezi înainte să dormi?
Bătrânul, cu zâmbetul său radiant, nu și-a putut reprima gândurile când nepotul său năzdrăvan l-a întrerupt, aproape dându-și capul de pe farfuria cu orez, în timp ce Jira și Arun, menajera, erau de față. Arun nu s-a putut abține să nu zâmbească ușor la glumele jucăușe ale bunicului și ale nepotului.
- Serios, Win, ai aproape treizeci și șase de ani. Nu crezi că ar trebui să am un nepot sau o noră?
- Dacă aș avea, bunicul ar vedea cu ochii lui, a răspuns Win pe un ton obosit, dar ascultătorul se simțea tulburat pentru că își dorea cu adevărat ca strănepoții să alerge casă și să-i țină companie.
Deodată, ochii pătrunzători ai bărbatului de aproape optzeci de ani, au zărit o pată de ruj roz deschis lângă nasturii cămășii albe a nepotului său. Un zâmbet malițios i s-a întins pe față. Cineva care văzuse totul știa exact ce înseamnă o astfel de urmă.
- Sau poate ai găsit deja pe cineva care te interesează, de aceea nu mi-ai spus? Nopadol și-a mijit ochii, scrutându-l pe cel care stătea lângă el. Dar nepotul său năzdrăvan era mai interesat de mâncarea din farfurie decât de subiectul conversației.
- E mai bine dacă nu ai spune prostii.
- Înainte să te cerți cu un bătrân, uită-te mai întâi la propria ta cămașă, nepoate.
După ce a spus asta, a bătut ușor umărul lat și a zâmbit larg de fericire. Și a funcționat; persoana care se comportase ca și cum nu știa nimic s-a uitat în jos spre locul unde îi zăbovea privirea bunicului său. Era o pată slabă de ruj roz. Nu era nevoie să investigheze mai departe pentru a afla a cui era.
Deci plângăcioasa aia m-a făcut de râsul tuturor la masă? Dacă o va mai vedea vreodată, voi regla conturile cu ea, stai să vezi! Dar, în mod ciudat, în loc să se înfurie, a zâmbit ușor și a schimbat repede subiectul.
- Uite. N-ai spus că ți-e foame? Nu te-am văzut mâncând nici măcar o îmbucătură, doar îmi găsești defecte.
- Ei bine, ești nepotul meu, cum să nu fiu interesat de tine? Deci, pe scurt, am o noră acum, nu-i așa?
Kawin și-a dat ochii peste cap și a clătinat ușor din cap înainte de a renunța. A luat un pahar cu apă, l-a băut și s-a ridicat, ieșind cu pași mari din sufragerie și îndreptându-se direct spre biroul său de la etaj, încheind practic conversația cu acțiunile sale. Bunicul său l-a strigat repede.
- Hei! De ce mă lași așa, Win?
- Sunt sătul. Ești prea ocupat să-ți faci griji pentru treburile altora.
După ce a răspuns Kawin a ieșit din sufragerie, lăsându-și bunicul fără cuvinte și incapabil să mai argumenteze, doar pentru a fi păcălit și insultat încă o dată de iubitul său nepot.
- Nepotul ăla...e chiar nerecunoscător! Cine l-a crescut?!
- Bunicul său l-a crescut singur.
Mătușa Arun i-a răspuns lui Nopadol cu un zâmbet blând și o voce lentă și deliberată. Totuși, Nopadol părea complet luat prin surprindere, așa că și-a îndreptat atenția către tânărul bodyguard care își mânca orezul în tăcere.
- Deci, Jirasit, încearcă Win să îmi găsească o noră? Goana neobosită a bogatului om de afaceri Nopadol după o noră nu s-a încheiat încă, iar întrebarea a căzut acum asupra lui Jirasit.
- Ăă... ei bine... persoana care se afla într-o poziție dificilă, incapabilă să răspundă, dar o voce parcă din ceruri a venit să-l salveze.
- Jira!
Chiar dacă vocea suna ciudat de rece, Jira își ridică repede paharul cu apă ca să-și clătească gura și bâlbâi un răspuns.
- Da, Khun.
- De ce mai zăbovești? Grăbește-te și mănâncă, apoi întoarce-te la treaba pe care ți-am dat-o, sau te dau afară!
Ascultând, s-ar putea să nu fie doar tonul unei mustrări. Dacă mai ezită, organele inferioare s-ar putea să-i fie servite tânărului stăpân.
- Da, Khun. Atunci îmi iau rămas bun acum. Mulțumesc pentru masă, mătușă Arun.
După ce termină de vorbit, Jira nu pierdu niciun moment și ieși din sufragerie atât de repede încât abia dacă lăsă vreo urmă de praf, lăsându-i pe cei doi bătrâni să se uite după el nedumeriți. Apoi, capul familiei murmură încet pentru sine.
- Tipii ăștia sunt cu totul altceva, mai ales Win. E clar că se comportă suspicios.
Capitolul 4
GÂNDEȘTI CA MINE?
Această casă în stil cabană, cu două etaje, de culoare crem, este situată în apropierea plajelor imaculate cu nisip alb din Hua Hin. Fațada casei dispune de o mică grădină, plantată cu ierburi aromatice, legume și plante ornamentale, creând o atmosferă plăcută și relaxantă.
Exteriorul este înconjurat de un gard scund, din lemn, similar cu designul casei, care servește doar la definirea limitelor și face ca locuința să arate caldă și primitoare.
A trecut o săptămână de la despărțirea dintre Pinnara și Thakoon. Tânăra s-a întors acasă pentru a-și vindeca rănile emoționale, iar Kanisara și Meny au fost de acord cu ideea ei. Cel puțin o schimbare de peisaj o va ajuta să se recupereze mai repede.
Pinnara s-a simțit norocoasă să primească sprijin din partea celor mai bune două prietene ale sale, Kanisara și Meny, care s-au unit pentru a se ruga pentru Thakoon și Pranrawee, fără a lăsa aproape niciun spațiu între vocile lor. Deși era încă îndurerată, dragostea și grija celor din jurul ei au ajutat-o să devină mai puternică din punct de vedere mental mai rapid.
Nenorocit! Fiu de cățea!
Aceasta era frustrarea reprimată pe care Meny voia să i-o descarce mincinosului, Thakoon, după ce aflase întreaga poveste. Fața și comportamentul ei de regină a grupului, arătau clar furie și resentimente față de el.
Între timp, Kanisara i-a oferit cuvinte de alinare celei mai bune prietene a ei la telefon.
(„Bine că ai scăpat de cineva ca el. Fie ca el să fie binecuvântat, Pin.”)
- Sunt mai bine acum. Tu și Meny nu trebuie să vă faceți griji, le-a zâmbit Pin celor două prietene ale ei, arătându-le că nu-i mai pasă de bărbatul acela nenorocit.
(„Dacă totul e în regulă, atunci sunt ușurată. Măcar să nu lași o persoană rea ca el să îți blocheze oportunitățile, știi?”)
Cum se spune, „Chiar și pieptul de pui are nevoie de marinare, iar o inimă frântă are nevoie de o nouă iubire, nu-i așa, surioară?” Kanisara s-a întors să o întrebe pe prietena ei, care o învăța pe Pin cum să se deplaseze mai repede decât un tren de mare viteză Shinkansen care schimbă liniile.
(„Da, desigur. De ce să stai cu cineva groaznic? Găsește-ți pe cineva nou și găsește-ți pe cineva bun, pe cineva cu adevărat minunat, draga mea. Cineva ca Pin, e frumoasă, are pielea albă și o siluetă grozavă. E atât de atrăgătoare, încât își poate găsi cu ușurință o nouă iubire.”)
Remarca plină de complimente a lui Meny le-a făcut pe Kanisara și Pinnara să izbucnească în râs, transformând instantaneu atmosfera sumbră într-una de bucurie.
- Deci, stai aici și te bucuri de priveliște, draga mea?
Napassawan Wannareekul, în vârstă de cincizeci și șase de ani, și-a întâmpinat fiica cu un zâmbet blând și ochi plini de dragoste, în timp ce privea silueta mică care stătea pe banca din grădină, privind lumina aurie care se estompa în marea din fața lor.
- Acest loc este cel mai frumos.
Frumoasa fată a zâmbit slab în timp ce mama ei s-a apropiat și s-a așezat pe aceeași bancă, mângâindu-i ușor părul cu mâna ei caldă, a întrebat:
- Deci, câte zile vei sta cu mine, Pin?
- O săptămână, Pinnara a îmbrățișat silueta plinuță a mamei sale și și-a lipit capul mic de umărul delicat al mamei, un gest familiar din copilărie, când căuta afecțiune.
- Stai atât de mult timp copilul meu. Nu-l va deranja pe profesorul tău că îți neglijezi studiile și munca?
- Mai am de terminat doar teza, apoi voi absolvi. Cât despre muncă, e vacanța de vară, așa că nu prea am ce face. E mai bine să fiu cu mama. Îmi este atât de dor de tine.
Chiar dacă Napasawan nu era mama biologică a acestei fetițe minunate și prețioase, era gata să-i ofere Pinnarei toată dragostea și căldura de care avea nevoie.
În trecut, Napasawan a trebuit să se mute în Hua Hin, unde prepara deserturi și gătea mâncare pentru a se întreține. Într-o zi, după ce termină munca la un restaurant și se îndrepta spre casă, a început să plouă torențial.
Mașina gonea cu viteză nesăbuită și, în același moment, o mașină din fața ei a derapat din cauza apei de pe sosea, s-a răsturnat violent și i-a spart parbrizul.
Doi pasageri din mașină zăceau respirând încet, dar cea mai sfâșietoare priveliște era cea a unei fetițe de doi ani, cu fața mică și mâinile mânjite de sânge și ulei, plângând isteric în brațele unei femei. A fost o priveliște care a întristat-o profund pe Napasawan.
Incapabilă să suporte priveliștea, ea a îmbrățișat acel copil, în timp ce sirenele unei ambulanțe răsunau în apropiere. Salvatorii i-au dus apoi de urgență pe răniți la spital, dar în cele din urmă nu au mai putut să le salveze viața.
Pierzând o persoană dragă, Napasawan a înțeles imensa suferință pe care a îndurat-o fetița. Prin urmare, s-a ocupat de tot și a adoptat copilul, promițând să aibă cea mai bună grijă de Pinnara.
- E adevărat.
- Da, te iubesc, mamă, a continuat fiica să vorbească cu blândețe, făcând o grimasă flatantă. Era atât de adorabilă încât mama ei nu s-a putut abține să nu-i sărute căpșorul.
- Și eu o iubesc pe Nong Pin, ești fiica mea.
Pinnara s-a desprins din îmbrățișarea caldă și a privit chipul mamei sale cu ochi mari și inocenți, înainte de a-i săruta obrazul dolofan. Naphatwan nu a putut decât să zâmbească ușor la gestul afectuos al fiicei sale.
Reuniunea cu mama ei i-a permis să-și vindece inima frântă după o poveste de dragoste pură și inocentă. Relația dintre ea și fostul ei iubit nu era un secret; Pinnara a decis să-i spună mamei sale tot ce se întâmplase.
Totuși, mama ei nu a învinovățit-o deloc. În schimb, a îmbrățișat-o și a consolat-o, respectându-i pe deplin decizia. Prin urmare, de acum înainte, problema lui Tha va deveni doar un eveniment trecut, îngropat adânc, și nu se vor mai împăca niciodată.
Nenorocitul ăla e mort pentru mine.
*****
O săptămână mai târziu... În luxosul zgârie-nori care găzduiește birourile Grupului Chok Siribowornkul, situat în același complex cu hotelul și cazinoul Grand Celestia, un tânăr bodyguard robust intră în biroul directorului general, ținând în mână niște documente.
- Am informațiile pe care le-ați solicitat, khun Win.
- Ăă, mulțumesc foarte mult.
Șeful a scos trei sau patru documente dintr-un plic maro și s-a uitat la ele aproape două minute. Apoi a ridicat privirea și l-a întrebat pe subordonatul său de încredere...
- Deci locuiește doar cu mama sa, nu-i așa?
- Da, pe certificatul de naștere nu este trecut numele tatălui; e trecut doar khun Naphat Wannwannareekul ca mamă. În ceea ce privește suspiciunile domnului Win cu privire la mama lui khun Pin...
Jirasit clătină încet din cap ca răspuns, pentru că încercase să investigheze și să caute informații, dar nu exista absolut nicio posibilitate. Asta îi era suficient lui Gawin să înțeleagă.
- Probabil că mă gândesc prea mult la lucruri, a spus Kawin, pe chip și în ochi, reflectând același gol din inimă. Tânărul își căutase familia toată viața, dorind să știe unde se aflau părinții lui, dar tot nu găsea nicio urmă de ei.
Jira și-a văzut tânărul stăpân privind în continuare fotografia de 10x15 cm din fața lui. Chipul frumos și zâmbetul strălucitor au înmuiat în mod ciudat ochii pătrunzători ai lui Kawin.
În exterior, oamenii l-ar putea percepe pe șeful său ca fiind decisiv și sever, poate pentru că responsabilitățile pe care le-a avut de la o vârstă fragedă i-au servit ca un fel de scut protector.
Dar în adâncul sufletului, Kawin se simțea singur și gol. Tânărul bodyguard știa exact cât de mult.
- Voi continua să lucrez.
- Da, khun.
Înainte ca Jira să poată ieși măcar din biroul șefului său de la etajul treizeci și șase, s-a auzit o bătaie ușoară în ușă, o cerere de permisiune de intrare. O femeie de treizeci de ani, într-o uniformă îngrijită, ținând în mână un teanc gros de dosare, s-a apropiat de biroul tânărului șef și i-a vorbit politicos.
- Există câteva documente pe care șeful trebuie să le semneze înainte de ședința de azi după-amiază.
- Poți să-le lași aici.
Kawin a vorbit pe un ton calm și serios înainte de a lua un dosar de pe birou și de a-l deschide, citind în tăcere și intrând în modul de lucru serios. Între timp, secretara lui și-a amintit brusc ceva și a început să raporteze.
- O! O studentă absolventă pe nume Pinnara a depus o cerere pentru a vă intervieva, șefu’, pentru teza ei. De data aceasta, îmi cere un răspuns. Ar trebui ca interviul să fie la fel ca înainte?
Vârful stiloului, care semna documentul, se opri ușor. Nu se așteptase ca soarta să-i trimită acest mic iepuraș direct lui. Cum ar putea să o lase să scape? Kawin și-a ridicat privirea din dosar și i-a răspuns calm secretarei sale.
- Eu voi fi cel care va răspunde la toate întrebările interviului. O puteți contacta direct.
Angkana s-a simțit surprinsă și, fără să vrea, s-a întors să întâlnească privirea tânărului bodyguard care stătea în apropiere, ca și cum ar fi întrebat: „Crezi la fel ca mine, B1?”. Totuși, Jira nu i-a răspuns lui B2, doar și-a plecat capul și a ascunde un mic zâmbet.
Se pare că micul și naivul iepuraș Pinnara va fi probabil încolțit și prins într-o cușcă de aur de către leul cel mare. Dacă Kawin își dorește ceva, nu are cum să nu-l obțină. Un bărbat plin de încredere, cu un talent pentru manipulare, cum ar putea scăpa această tânără femeie fără experiență?
Capitolul 5
OFERTA LEULUI
- Încă ești trist din cauza brățării, Pin?
Napasawan a întrebat-o pe frumoasa ei fiică, care a rămas tristă și retrasă la masa din sufragerie după ce și-a dat seama că brățara pe care i-o dăduse cadou de ziua ei dispăruse.
- Ei bine, mama s-a obosit din răsputeri să mi-o dăruiască. Uită-te la mine sunt complet iresponsabilă!
Pinnara a făcut o grimasă, cu obrajii umflați, după ce a încercat să-și amintească posibilele locuri unde a fost și unde ar fi putut pierde brățara ei iubită. Cel mai probabil, atunci când se afla în îmbrățișarea aceea caldă.
Gândul la parfumul lui curat și la căldura care radia din el a făcut-o să se înroșească la fața.
- Bunurile materiale, copilul meu, pot fi întotdeauna înlocuite. Dar dacă i se întâmplă ceva fiicei mele într-o zi, voi fi mult mai tristă.
- O, îmi pare atât de rău, mamă, a spus ea, cu brațele subțiri, care i-au cuprins talia mamei sale, iar ea i-a mângâiat obrazul moale.
- Te rog, nu te supăra pe mine. Te iubesc foarte, foarte mult.
- Uită-te la tine, mereu atât de afectuoasă. Cine ar putea fi vreodată supărată pe singura ei fiică? O mână delicată mângâie căpșorul cu o tandrețe iubitoare, atât de mare încât menajera, Waen, care o ajuta de mult timp cu prăjiturile, nu se putu abține să nu zâmbească în semn de apreciere pentru scena iubitoare din fața ei.
- Pin este acum exact ca micuța Pin când avea cinci ani. Îi place să fie afectuoasă, iar Phat cedează întotdeauna.
- Corect, Waew? Cred și eu la fel. Dacă voi avea vreodată un ginere, va trebui să-l dresez să fie încăpățânat, altfel se va topi ușor din cauza farmecului lui Pin.
- Destul, eu, nu mai sunt tristă. Hai să mâncăm niște gustări făcute de mama și mătușa Waen.
Pinnara a ridicat steagul alb, predându-se și schimbând subiectul. Simțea că se bagă singură în bucluc, fața i se înroșise. Mâna ei subțire a apucat brioșa cu ciocolată din fața ei, a mușcat-o zdravăn și a mestecat-o până când obrajii i s-au umflat adorabil, în timp ce mama ei o privea cu nerăbdare cum savura desertul.
- Cum a fost, draga mea? A fost delicios? Când pleci, o să-ți pun câteva la pachet.
- E cel mai delicios! Frumoasa fiică a zâmbit, obrajii ei dolofani radiind, făcând ca fața frumoasă și tinerească a lui Napasawan să se deschidă cu un zâmbet similar de fericire.
Telefonul mobil al Pinnarei a sunat, îndemnând-o să bea repede apă, să-și șteargă firimiturile de pe gură și să se ridice să răspundă la apel.
- Bună ziua, khun Angkana.
(„Bună ziua, khun Pinnara. Aș dori să vă informez despre data și ora interviului cu khun Kawin. Va fi mâine la ora 15:00. Vă este convenabil?”)
- Da, e convenabil, răspunse vocea dulce ezitant, copleșită de bucurie. Deși părea puțin brusc, faptul că a acceptat interviul însemna că finalizarea masteratului ei era la îndemână.
(„Atunci ne vedem mâine.”)
- Vă mulțumesc foarte mult, khun Angkana. Pe curând. Femeia minionă și-a închis telefonul mobil cu un zâmbet radiant și s-a întors în casă, cu inima plină de bucurie.
A doua zi, exact la ora trei după-amiaza, o siluetă minionă, îmbrăcată într-un tricou alb cu guler rotund, peste un cardigan gri închis tricotat și blugi lungi din denim, a pășit prin ușile de sticlă transparente spre zona de recepție a clădirii de birouri. Pinnara i-a explicat scopul ei angajatei, care a condus-o apoi la liftul din partea stângă, spunând în același timp...
- Vă rog să luați liftul. Merge-ți direct la etajul treizeci și șase și o veți găsi pe khun Angkana așteptându-vă în față.
- O, vă mulțumesc foarte mult.
Pinnara și-a plecat capul în fața angajatei într-un gest de recunoștință, apoi s-a îndreptat spre liftul care i-au fost indicat. Curând, a ajuns în fața biroului directorului general. Mâinile îi erau reci ca gheața, făcând-o să și le frece ușor pe lângă corp în timp ce respira adânc pentru a-și aduna puterile.
Un salut însoțit de un zâmbet prietenos din partea secretarei, care s-a ridicat în grabă de la birou și a venit spre ea.
- A! Sunteți aici, khun Pin? Șeful așteaptă în birou. Veniți, eu vă voi conduce.
Secretara a făcut un gest spre ușa mare din fața ei, apoi a bătut de două sau trei ori pentru a cere permisiunea de a intra, până când a auzit vocea gravă a șefului ei răspunzând.
- Poți intra.
Ușa mare din fața secretarei se deschise larg, dezvăluind o tânără subțire care stătea lângă ea. Ochii ei mari și rotunzi se întâlniră cu cei ai unei siluete înalte și impunătoare care stătea cu spatele la ușă, cu fața spre peretele de sticlă din podea până în tavan. O mână era în buzunarul pantalonilor, în timp ce privea priveliștea după-amiezii târzii a orașului Bangkok.
Tot în negru, arăți super chipeș!
O voce a răsunat în capul Pinnarei în timp ce și-l imagina într-un costum în stil occidental, o cămașă neagră fără cravată, făcându-l și mai chipeș și impunător.
Tânăra femeie și-a scuturat repede gândurile care o distrăgeau și s-a dus să se așeze pe canapeaua din colț, primind în liniște oaspeți. Între timp, Angkana s-a oferit să pregătească băuturile. În acel moment, biroul spațios era ocupat doar de Pin și de Win.
- Ăăă... Bună. Sunt Pinnara, o studentă la masterat care are programat un interviu cu khun Kawin. Atmosfera era atât de liniștită încât părea stranie, încât a trebuit să rup tăcerea.
- Da, este o plăcere să vă cunosc, khun Pinnara, a răspuns proprietarul camerei pe un ton calm și egal, înainte ca tânărul să se așeze în spațiul gol de lângă ea. Mai erau două fotolii individuale, ceea ce o încorda și mai tare.
- Ei bine, atunci, eu... ăăă... cred că ar trebui să începem, a spus ea.
Mâna mică a băgat mâna în geanta de pânză, pregătindu-se să scoată iPad-ul ca să noteze detalii. Atitudinea nervoasă a făcut-o pe persoana care privea să zâmbească afectuos. Persoana mai înaltă a fost prima care a pus o întrebare, pe un ton calm, ușor abrupt.
- Nu e nevoie de atâta formalitate. E în regulă să îmi spui pe nume când vorbim. Nu e nevoie să folosești „khun” pentru că nu sunt profesor la universitatea ta.
- Dar… Înainte ca buzele ei delicate și rozalii să poată termina de vorbit, o voce aspră și niște ochi ageri și nemulțumiți o priviră cu mânie, făcând-o pe Pinnara să înghită cuvintele pe care voia să le spună.
- De ce? Ești rezervată și îi ții pe oameni la distanță?
- Nu, nu e asta. Pin pur și simplu crede că nu e potrivit.
- Ce anume crezi că e nepotrivit? a întrebat el, mijindu-și ochii cu suspiciune.
- Ai venit să mă intervievezi, nu-i așa? Măcar dacă ne-am apropia mai mult, teza ta ar fi terminată mai repede.
Cineva de calibrul lui vrea să fie prieten cu mine?
Pinnara se întrebă în sinea ei, întorcându-se să se uite la cea care o întreba cu o expresie nedumerită, întrebându-se de ce voia să se împrietenească cu ea. Dar ochii lui pătrunzători și întunecați erau deja fixați asupra ei, ca și cum ar fi așteptat cu atenție răspunsul ei.
Persoana mai scundă s-a hotărât să replice sarcastic. Ce fel de persoană poate fi atât de neștiutoare și să lovească pe cineva cu o față serioasă în halul ăsta?
- Eu mă simt extrem de onorată.
Totuși, persoana care vorbea cu sarcasm a chicotit ușor și a continuat să o sâcâie cu întrebări, ca și cum rolurile lor ar fi fost inversate.
- Deci, care este subiectul tezei tale?
- Analiza rentabilității investițiilor în domeniul hotelier și al cazinourilor.
- E o idee interesantă. Trebuie să ai și tu ceva în care să investești, a rânjit bărbatul înalt cu răutate.
- Ce zici de brățara asta? Kawin scoase o mică brățară argintie din buzunarul sacoului de la costum și o arătă, făcând-o pe tânără aproape să se arunce înainte să o ia. Dar un bărbat ca el nu i-ar fi dat drumul atât de ușor. Nu doar brățări, ci și ei.
- Cum ai obținut brățara mea, Win?
Nu-mi spune că el e tipul ăla! Uau, uimitor! Pe cine am îmbrățișat? Dintre toate lucrurile rare, Pin! Și acum ce ai de gând să faci? Imaginea tezei a dispărut într-o clipă.
- Te-am întrebat și încă nu mi-ai răspuns. Deci, ți-a cumpărat-o iubitul tău? Proprietarul biroului și-a mijit ochii cu suspiciune, întrebând pe un ton aspru, rece și ironic.
- Nu, această brățară a fost un cadou de ziua mea cumpărată de mama.
Răspunsul ei ferm, împreună cu atitudinea ei posomorâtă, l-au lăsat cu un amestec de satisfacție și ușurare. Cu toate acestea, brățara a fost pusă înapoi în buzunarul costumului, exact ca înainte. Stăpâna ei nu putea decât să o privească cu ochi plini de dor, implorând cu o voce dulce și blândă.
- Khun Win, nu mi-o puteți da înapoi?
- O vrei chiar atât de mult înapoi?
Leul cel rău și-a apropiat chipul frumos de ea până când ea i-a simțit respirația caldă și curată pe tâmple și obraji, făcându-i obrajii moi să se înroșească. El i-a privit buzele delicate, curios să afle cât de moi și atrăgători erau, iar ea a bâlbâit un răspuns.
- Da, o vreau.
Întrucât Kawin voia și el să captureze acest iepuraș adorabil și să o închidă într-o colivie de aur, a trebuit să depună ceva efort. Cel puțin, având-o alături, unele dintre întrebările pe care și le punea ar putea primi răspuns în curând.
- Atunci de ce nu accepți oferta mea? Cel puțin, cred că merită riscul.
Grozav! Ce coincidență perfectă că toate acestea au legătură cu teza. Totul este așa!
Pinnara s-a uitat insistent în acei ochi pătrunzători, întunecați și sclipitori preț de o clipă, înainte de a-și întoarce privirea, incapabilă să-i întâlnească privirea. Apoi, a murmurat o întrebare cu o voce slabă.
- Bine. Ce fel de ofertă? Dar trebuie să fie o ofertă care să nu profite de mine.
În ciuda atitudinii sale îndrăznețe și nesăbuite, avea câteva trucuri în mânecă. „Ești destul de deșteaptă, iepuraș,” Kawin simțea o simpatie și mai mare pentru tânăra din fața lui.
- Vino, fii a mea. Rămâi cu mine.
Capitolul 6
DOAR A FI APROAPE ESTE CALD
- Vino, fii a mea. Rămâi cu mine.
- Ce?! Cine n-ar fi surprins? Deodată, mi-ai făcut o astfel de ofertă.
Văzându-i expresia surprinsă și ochii mari și rotunzi, tânărul s-a simțit și mai afectuos.
De ce e așa drăguță?
- Poți să te gândești mai întâi la asta. Această ofertă este doar pentru tine.
- Și dacă sunt de acord, ce voi primi? A decis să evalueze mai întâi situația, în caz că exista o cale de ieșire sau să recupereze brățara.
- Ai primit brățara, ți-ai primit teza și... m-ai primi pe mine.
Dacă Meny ar ști, probabil ar leșina și i-ar spune să accepte oferta fără ezitare. E atât de norocoasă că are totul, inclusiv un bărbat chipeș cu un chip dăruit de ceruri și un trecut familial impecabil, e aproape imposibil să găsești pe cineva care să se poată compara.
Ea își dorea brățara, voia să-și termine teza, iar el avea un obiect atât de rar și valoros... Miniona procesa toate aceste lucruri, adâncită în gânduri, când dintr-o dată o voce gravă i-a răsunat aproape de urechea mică, fără avertisment.
- Chiar e atât de serios să te gândești atât de mult la asta?
Pinnara tresări ușor, fără să-și dea seama că el se așezase atât de aproape încât picioarele li se atingeau aproape. Apoi, vocea ei dulce vorbi încet.
- Nimic nu vine ușor, știi. Trebuie să-mi acorzi timp să mă gândesc. Chiar și investițiile implică riscuri, așa că e firesc ca eu să mă tem să nu piard.
Studenta la economie negociază cu finețe, dar nu își dă seama că personalitatea ei incredibil de fermecătoare este cea care îl face pe Kawin să zâmbească malițios, dar este absolut captivant.
- Ți-am spus că va merita riscul. Eu văd doar câștiguri, nicio pierdere. Încă nu am văzut niciun dezavantaj.
- Atunci am nevoie de cinci zile, spuse Pin, abilitățile ei de negociere scăzându-i. Voia să câștige niște timp, poate să se întoarcă acasă și să se gândească, dar omul de afaceri viclean i-a spulberat speranțele.
- Trei! Nu-mi place să aștept. Trei zile sunt mai mult decât suficiente.
- Ești incredibil de nemilos, Khun.
Femeia mică de statură a bombănit în sinea ei, dar în cele din urmă a cedat. Trei zile au fost suficiente; cel puțin brățara ei iubită era teafără și nevătămată, nu pierdută.
- Bine, trei zile sunt.
Un zâmbet malițios i se întinse pe chipul frumos, iar răspunsul ei păru să-l mulțumească pe deplin. Cei care fuseseră martori la acel zâmbet, însă, nu se putură abține să nu strâmbe nasul de iritare.
Înainte ca leul și micul iepuraș să apuce să se mai certe, o bătaie în ușă i-a întrerupt.
- Intră, a spus proprietara camerei, iar aceeași secretară a deschis ușa și a intrat să-i raporteze tânărului ei șef, zâmbindu-le blând amândurora.
- Eu am rezervat deja o masă și am comandat cina.
- Mulțumesc, khun Ang. Dacă este ceva, vă rog să-i transmiteți lui Jira, i-a spus Win secretarei sale, apoi s-a întors către tânăra cu ochi strălucitori care stătea lângă el.
- Atunci hai să mergem, spuse bărbatul înalt fără alte formalități, ridicându-se în picioare. Apoi trase încheietura mâinii mici a Pinnarei, îndemnând-o să se ridice și ea. Pinnara, uimită, întrebă repede:
- Unde mă duci?
- E deja ora cinci. Hai să luăm cina și apoi te duc acasă.
Bărbatul, oferindu-se să o ducă acasă, nu a așteptat deloc ca ea să obiecteze, până când tânăra femeie a trebuit să-i tragă încheietura groasă înapoi spre ea, apoi să-și dea capul pe spate și a refuzat politicos.
- E în regulă. Pot să iau BTS înapoi. Sunt doar două stații până la apartamentul meu. În plus, nici măcar nu am apucat să-l intervievez pe khun Win astăzi.
Pinnara s-a bosumflat inconștient și s-a comportat copilărește față de el, uitând că nu era cineva pe care era obișnuită să se îmbufneze. Dar acest comportament, în mod surprinzător, părea drăguț în ochii persoanei care privea și avea un zâmbet ușor pe buzele bine conturate și spuse cu o față serioasă.
- Nu-mi place să răspund la întrebări când mi-e foame.
Ce naiba! Nebunule! E atât de egocentric!
Femeia minionă s-a întors repede să-și ia geanta de umăr, în timp ce o mână mare i-a prins încheietura mică și a condus-o afară din birou. Pinnara nu a putut decât să-și plece capul în semn de rămas bun către Angkana înainte de a o urma pe silueta înaltă afară.
Secretara, care lucrase cu șeful ei de aproape zece ani, nu s-a putut abține să nu zâmbească răutăcios la vederea scenei din fața ei. Kawin era mereu serios în privința muncii sale, iar expresia lui era atât de serioasă încât era greu să-i ghicești emoțiile. Rareori glumea cu angajații săi într-un mod care i-ar fi subminat autoritatea.
Dar aceasta era prima dată când vedea un zâmbet împodobindu-i chipul acela frumos. Ceva trebuie să se fi întâmplat între cei doi; Angkana era absolut sigură de asta.
Cina din seara asta a fost la un faimos restaurant japonez din lanțul hotelier Grand Celestia. Tânăra a fost condusă într-o sală privată cu un perete de sticlă, chelnerul a venit imediat și le-a servit mâncarea.
În timp ce Pinnara își savura în liniște mâncarea, cineva îi servea constant feluri de mâncare fără ca ea să le ceară. Aceste mici gesturi de grijă îi încălzeau inima.
- Într-o zi te voi duce să vezi un cazinou, în caz că ai nevoie de informații pentru teză.
- Serios? Ochii ei mari și rotunzi au strălucit imediat.
- Mulțumesc, a zâmbit dulce fata minionă, plină de bucurie. Inițial plănuise să-i ceară permisiunea, dar nu se aștepta ca el să fie atât de amabil.
- Dar trebuie să vii cu mine, bine?
- Da, voi sta aproape de tine, Win, nu voi merge departe, a răspuns ea, deși cazinoul lui era complet legal, avea totuși reguli și reglementări stricte; nu oricine putea intra cu ușurință.
Kawin i-a zâmbit ușor fetiței cu aspect de păpușă, care a dat din cap entuziasmată, atitudinea ei trădând o bucurie sinceră. Arăta, fără îndoială, drăguță și fermecătoare.
- Atunci acceptă repede oferta mea.
Uită de amabilitatea lui, Pin. Chiar nu poți ține pasul cu tipul ăla viclean și fermecător.
- Mă gândeam că vei fi mai drăguț, Win, a spus tânăra fată bosumflată, umflându-și obrajii cochet, ceea ce l-a făcut pe Kawin să chicotească în secret, dar și-a păstrat în continuare o expresie serioasă.
- O! Nu uita, și eu sunt om de afaceri!
- Eu voi lua o decizie imediat.
Vocea dulce a vorbit tărăgănat și sarcastic, iar ea și-a întors atenția asupra mâncării din farfurie, fără să observe privirea pătrunzătoare, plină de tandrețe.
După ce cina se terminase, directorul executiv al The Grand Celestia a condus-o pe tânără afară din restaurantul japonez, în mijlocul privirilor curioase ale personalului.
Întrucât tânărul șef nu se mai interesase niciodată de vreo femeie, negocierile de afaceri erau întotdeauna gestionate de el alături de o gardă de corp și o secretară pricepută. Dacă nu era vorba de o femeie importantă, nu i-ar fi strâns mâna atât de tare. În plus, nimeni din grupul său nu îndrăznea să întrebe. Nu puteau decât să-și țină suspiciunile pentru ei înșiși, în tăcere.
O limuzină luxoasă, cu emblema unui trident în față, a tras în parcarea de la intrarea unei mici alei care ducea la apartamentul femeii, o jumătate de oră mai târziu. Niciun vehicul, nici pe două roți, nici pe patru roți, nu putea intra; singura modalitate de a ajunge acolo era pe jos, aproximativ cinci sute de metri.
Acest apartament a fost inițial un cămin studențesc. Din cauza condițiilor economice și a concurenței sporite pe piața imobiliară, împreună cu construirea unei stații BTS (Skytrain) în apropiere, oamenii au cumpărat terenul în număr mare.
Însă proprietara, destul de zgârcită, a refuzat să vândă. În schimb, a ales să renoveze căminul într-un apartament accesibil, profitând de spațiul limitat. Cu toate acestea, clădirile din jur răsar ca ciupercile și invadează zona, iar locul de parcare și drumul îngust de acces către apartament sunt destul de înghesuite, după cum se poate vedea.
- Khun Win, mă puteți lăsa la intrarea în alee, voi merge restul drumului pe jos. Nu este departe, doar aproximativ 500 de metri. Merg regulat pe acolo. Vă mulțumesc că m-ați adus.
Pinnara i-a mulțumit respectuos, plecându-și capul în semn de recunoștință pentru amabilitatea lui de a o conduce acasă în siguranță. A deschis portiera și a coborât din mașină, întorcându-se să-și ia geanta, dar brațul lung al șoferului i-a smuls-o înainte să o poată lua, el a coborât de pe scaunul șoferului cu o expresie neutră.
- Te conduc înăuntru, spuse calm proprietarul mașinii după ce încuie mașina cu telecomanda. Pinnara clipi, surprinsă că el o va conduce până înăuntru și încercă politicos să refuze.
- Eu pot merge singură.
- Am spus că te duc eu, așa că trebuie să te duc până acolo.
Vocea bărbatului masiv deveni și mai intensă, obligând-o pe femeia, de obicei timidă, să cedeze fără tragere de inimă. Apoi îl conduse într-o alee mică. Drumul îngust are felinare slab luminate care se aprind și se sting, iar atmosfera este straniu de liniște.
- Nu ți-e frică? De ce nu găsești un loc mai bun în care să locuiești? a întrebat Kawin, rupând tăcerea. Judecând după intrare, nu părea a fi un apartament. Ar fi crezut-o mai bine dacă cineva i-ar fi spus că intră într-o casă bântuită.
- Acest loc este grozav. Intrarea este pur și simplu unică și este chiar lângă stația BTS (Skytrain). Nici chiria lunară nu este prea scumpă.
- Ai spus că nu e foarte scump. Cât mai exact?
- 6500 de baht pe lună, spuse Pinnara, întorcându-se spre el cu un zâmbet. Dar bărbatul înalt continua să bombăne ca un urs care mănâncă miere și părea chiar să-i țină o predică în același timp.
- Pe aceste intrări incredibil de izolate, securitatea este practic zero. Ai noroc că nu ai fost răpită.
- De obicei, luminile nu se aprind și nu se sting așa în fiecare zi. În plus, trebuie să fiu cumpătată, știi. Nu sunt suficient de bogată ca să-mi cumpăr un apartament scump.
Cei doi tineri au mers mai departe pe alee, vorbind pe parcurs. Ceea ce păreau a fi doar cinci sute de metri s-a părut a fi mai mult de cinci ore.
- Hei! Ce e aia acolo?
- Ce?! Win, te rog să nu mă speri!
Persoana ușor speriată, care se temea în secret de fantome, care inițial vorbea și mergea înainte, s-a întors brusc cu fața spre silueta înaltă, aproape repezindu-se spre el, făcându-l pe cel care îi făcea farsa să izbucnească în râs.
Apoi, ca și cum totul ar fi conspirat împotriva lor, felinarele supărătoare, care străluceau ca niște licurici, s-au stins brusc. Micuța femeie, deja îngrozită, a sărit în brațele persoanei înalte fără să stea pe gânduri.
- Oh!
Kawin aproape că și-a pierdut echilibrul și a căzut pe spate, dar din fericire și-a revenit și i-a tras corpul subțire aproape de pieptul său lat. Voluptatea care îi apăsa abdomenul puternic, combinată cu mirosul slab și dulce, i-a făcut sângele să curgă involuntar. Apoi s-a aplecat și i-a șoptit ceva la urechea ei mică.
- Cine a spus că va merge singură? Ți-e frică? Ar fi trebuit să-i las pe cei cu adevărat capabili să meargă singuri.
- O, khun Win, vă rog să nu mă lăsați singură.
Posesoarea corpului moale și-a sprijinit bărbia mică pe pieptul lui lat, aruncându-i o privire imploratoare și inocentă, temându-se că el se va răzgândi și o va lăsa singură în întuneric.
Ca să fiu sincer, oricine ar vedea asta aproape că ar vrea să o sărute ca să o consoleze, dar trebuie să mă abțin.
- Nu te voi părăsi, vocea și privirea lui în întuneric erau ferme și serioase, făcând-o pe tânără să se simtă caldă și în siguranță în același timp.
- Mă îmbrățișezi atât de tare, ar trebui să te duc în brațe acasă?
- Nu... e în regulă. Pot merge singură.
Femeia minionă și-a eliberat încet brațele de pe corpul lui musculos, apoi, în schimb, s-a agățat de brațul lui puternic. Fața ei albă s-a înroșit incontrolabil; era jenată, dar frica a depășit-o. După aceea, s-a agățat de tânăr, practic lipită de el ca niște gemeni siamezi.
Kawin a trebuit să clatine ușor din cap, simțind afecțiune. Cu doar câteva clipe în urmă, se prefăcea curajoasă și lăudăroasă, dar acum era atât de speriată încât abia putea merge.
În timp ce buzele sale bine conturate se curbau într-un zâmbet ușor, amuzat,
Nu a durat mult până când cei doi tineri au ajuns la blocul problematic de apartamente. Avea patru etaje, cu puțin gard perimetral, doar o veche garzină și un agent de securitate care ațipea de la începutul serii, supraveghindu-i pe cei care intrau și ieșeau. Atmosfera era incredibil de liniștită; se întreba dacă existau măcar zece camere închiriate.
Cum poate cineva să suporte să locuiască într-un apartament atât de dărăpănat?
- Mulțumesc că m-ai adus cu mașina, a spus Pinnara după ce au ajuns în fața apartamentului, înainte să întindă mâna să-i ia geanta de umăr din mână.
- Bine, ar trebui să te duci sus în camera ta.
- Bine, atunci, khun Khun să aveți o călătorie liniștită spre casă. Ne revedem curând.
- Da.
Kawin a privit silueta subțire intrând în lift până când aceasta a dispărut din vedere. Ochii lui pătrunzători au rămas fixați asupra numerelor în timp ce acestea se schimbau încet etaj cu etaj, dându-și seama că micul lui iepuraș locuia la etajul trei. Un nod i s-a format în gât; a simțit o durere de cap în ciuda faptului că siguranța ei era în dezavantaj, tânărul a oftat adânc, resemnat, înainte de a se întoarce direct în parcarea de unde venise.
Între timp, Pinnara privea silueta înaltă și impunătoare a bărbatului care se oferise voluntar să o însoțească prin fereastra camerei sale, unde luminile de pe hol erau acum din nou aprinse. Deși își păstra întotdeauna o expresie severă și serioasă, apropierea lui o umplea de căldură, sinceritate și un sentiment de siguranță.
Capitolul 7
BINEFĂCĂTORUL
Silueta înaltă și impunătoare clătină din cap pentru a-și alunga oboseala după o lungă ședință cu consiliul de administrație. Kawin își ridică privirea de la laptopul său când auzi o bătaie în ușa biroului. Apoi, subordonatul său de încredere intră, raportând ceva ce îl rugase să se ocupe.
- În ceea ce privește instalația de iluminat cu energie solară de la intrarea și ieșirea din apartament, antreprenorul a finalizat lucrarea.
- Nicio problemă, nu-i așa? a întrebat Win calm.
Anterior, el a rugat-o pe secretara sa să contacteze proprietarul pentru a aranja repararea felinarelor de la intrarea în apartament, dar proprietara era îngrijorată de costuri. Mai simplu spus, e destul de zgârcită. Îi era frică să nu fie nevoită să plătească toate cheltuielile diverse, cum ar fi facturile la electricitate și întreținere, în cazul în care izbucnește un incendiu.
Kawin a propus apoi iluminatul stradal cu energie solară, pentru a reduce costurile cu electricitatea. În ceea ce privește întreținerea, o echipă de tehnicieni se ocupa de aceasta la fiecare șase luni, iar CEO-ul lui Grand Celestia acoperea personal cheltuielile. Auzind acest lucru, proprietarul apartamentului a simțit că a primit un câștig neașteptat și a fost imediat de acord să lase echipa să continue lucrările.
- Nu, am achitat toate cheltuielile, își amintea Jirasit încă zâmbetul larg și bucuria debordantă a proprietarei apartamentului în timp ce se repezea înainte și îl îmbrățișa strâns. Gestul acela brusc îi făcuse pielea de găină.
- Minunat! Atunci hai să mergem să vedem cazinoul.
- Da, Khun, subordonatul de încredere și-a plecat capul în semn de recunoaștere a ordinului șefului său, apoi au ieșit din biroul siluetei înalte și impunătoare.
Inițial, când Jirasit a primit comanda, a înțeles că tânărul său șef era interesat de locația acestui apartament pentru a-și extinde afacerea. Dar după ce a aflat detaliile tânărul bodyguard a fost luat prin surprindere când șeful său s-a oferit voluntar să repare felinarele din fața blocului și chiar a instalat camere de supraveghere, totul pentru că cineva locuia în acel bloc. Jira a zâmbit în secret la grija șefului său pentru acea femeie, deși era puțin prea pretențios.
*****
Era aproape ora șase seara când trei prietene apropiate s-au întâlnit la un supermarket din apropierea apartamentului lor pentru a cumpăra ingrediente pentru cină: shabu. În timp ce Pinnara împingea căruciorul de cumpărături în spatele celor două prietene ale ei care alegeau carne și legume, a simțit ceva și s-a întors repede să se uite în spate. Simțea că este urmărită tot timpul.
- S-a întâmplat ceva? a șoptit încet Kanisara, observând comportamentul neobișnuit al prietenei sale, lăsând-o pe scandalagioaica grupului să aleagă mâncarea în timp ce ea vorbea.
- Nimic. Hai să continuăm să alegem ingrediente.
Era ca și cum un bărbat într-un costum negru și o șapcă de baseball ar fi mers între raionul de produse uscate și zona în care stătea ea. Dar când femeia s-a hotărât să se întoarcă și să se uite, nu era nimeni acolo. Alți clienți care nu le acordau prea multă atenție erau ocupați cu cumpărăturile.
- Bine, atunci mă duc să aleg niște gustări în timp ce mă uit la Netflix.
- Bine, e bine, dădu Pinnara din cap în semn de aprobare.
Apoi, cele trei fete au luat diverse lucruri și le-au pus în coșul de cumpărături înainte de a se îndrepta spre casierie pentru a plăti. După aceea, au părăsit supermarketul și s-au îndreptat direct spre apartament, arătând foarte fericite.
Totuși, când au ajuns pe aleea din fața apartamentului lui Pinnara, cele trei fete au fost surprinse să vadă lumini albe strălucitoare luminând întreaga intrare. Se putea spune că acum erau în siguranță, și nu ar mai fi simțit teamă mergând pe acolo.
- A câștigat khun Sri la loterie sau ceva de genul ăsta, încât e dispusă să înlocuiască toate becurile cu unele cu energie solară, cum ar fi astea?
Imediat ce Meny a ajuns în fața blocului, a scanat zona în căutarea proprietarei clădirii. Voia să o laude pentru neglijarea proprietății, forțându-i pe locuitori să meargă printr-un roi de licurici luni de zile.
- Da, exact. S-a îmbogățit neașteptat, a fost de acord Kanisara cu prietena ei, înainte de a arunca o privire și a vedea o femeie de șaizeci și cinci de ani, îmbrăcată complet în mătase și cu coafura ei coc specifică, coborând din lift.
- Mătușă Sri, ai câștigat la loterie sau ceva de genul? Ești îmbrăcată atât de viu, esti chiar mai strălucitoare decât târgul de la templul Wat Rai Khing!
- Nu am câștigat la loterie, draga mea. E mai degrabă un noroc. Un bărbat foarte amabil și generos mi-a instalat felinare gratuit, chiar și camere de supraveghere! Și nu mi-a cerut niciun ban. E chipeș, bogat și incredibil de amabil!
- Cine este? a întrebat imediat Meny, nerăbdătoare să afle cine era „generosul binefăcător” al lui Sri.
- Ei bine, proprietarul acelui hotel de lux cu cazinou a aranjat ca totul să fie rezolvat, se lăudă Sri cu mare entuziasm.
Când Pinnara a auzit asta, fața ei albă a început să se înroșească, mai ales când le-a văzut pe cele două cele mai bune prietene ale ei privind-o insistent și apoi zâmbind răutăcios, tachinând-o.
- Nu-mi spune... Kanisara zâmbi, ochii ei sclipind de o surpriză conștientă. Totul era adevărat.
- Ce e în neregulă cu voi? Nu vă uitați așa la mine! Pinnara se prefăcu tulburată, arătând o față serioasă ca să-și ascundă jena.
- Ieri ai spus că khun Win te-a adus acasă, nu-i așa? Și chiar s-a plâns că intrarea era pustie, luminile pâlpâiau și s-a îngrijorat imediat ce te-a lăsat. Ce înseamnă asta? Spune-mi, Pin! Văzându-și prietena încercând să evite întrebarea, Meny a trecut imediat la subiect, făcând-o pe Pin să se înroșească la față în timp ce schimba rapid subiectul.
- Ce vrei să spui? Mi-e foame. Hai să mergem sus în cameră.
Persoana care spusese că îi este foame a înaintat cu pași repezi spre liftul apartamentului, lăsându-le pe cele două prietene să dea din cap în semn de înțelegere înainte de a vorbi la unison.
- Acest lucrare este suspect.
Altfel, fața frumoasei fete nu s-ar fi înroșit aprins și nu ar fi plecat în grabă. De ce, dacă nu era nimic suspect? Înainte ca Kanisara și Meny să-și poată lua rămas bun de la proprietara apartamentului, acestea s-au grăbit să intre în lift cu zâmbete strălucitoare.
În bucătăria confortabilă, cele trei cele mai bune prietene au început să-și împartă sarcinile pentru a pregăti cina, fără a uita să-și tachineze prietena, care făcea obiectul multor discuții.
- Hei, Pin, nu ai de gând să-l suni pe khun Win să-i mulțumești? E atât de îngrijorat pentru tine, încât s-a obosit chiar să instaleze camere de supraveghere și stâlpi de iluminat stradal.
Kanisara a fost prima care a vorbit, după ce a așezat oala cu shabu în centrul mesei, a băgat-o în priză, a umplut-o cu supa neagră și limpede, care arăta apetisant, și a încălzit-o la foc mic.
- Da, ești frumoasă, dar nu fi lipsită de inimă. Nu e bine să faci asta, știi?
Meny a profitat de ocazie și a adăugat repede, așezând legumele tocate pe care le pregătise într-un coș pe masă. Pinnara, care era responsabilă de pregătirea vaselor, părea destul de agitată și a ales să evite întrebarea.
- Nu-i pasă deloc de mine. Nu mai vorbi așa.
- Dacă nu era îngrijorat, atunci de ce ar fi făcut-o? a continuat Kanisara să insiste, pentru că era gata să încurajeze acest cuplu până la nuntă.
- De unde aș putea ști eu? a mormăit în șoaptă persoana interogată de prietenele ei.
- Nu știam, de aceea ți-am spus să suni. E bine să știm și noi.
Meny, care scotea carnea de porc din tava de polistiren, a ridicat privirea dând o mână de ajutor. Neavând cum să evite acest lucru, Pinnara nu a avut de ales decât să se conformeze.
- Îl voi suna după ce terminăm de mâncat. Mai avem lucruri de pregătit.
- Avem totul pregătit. Du-te și dă acel telefon. Odată ce supa fierbe, carnea de porc și legumele sunt gata, putem mânca! Kanisara tot nu voia să renunțe. Cu un zâmbet larg și sclipitor, ea și-a încurajat cu entuziasm cea mai bună prietenă.
Prin urmare, Pinnara s-a mutat de la masa din sufragerie și s-a așezat pe canapeaua pentru oaspeți din apropiere, apoi și-a luat telefonul mobil și a format numărul „binefăcătorului generos” pe care prietenele ei îl așteptau cu nerăbdare. În cele din urmă, o voce profundă și blândă a răspuns apelului.
(„Buna seara?”)
- Ăăă... vă deranjez în timp ce lucrați, khun Win? Nu știa cum să înceapă convorbirea. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că-i sare din piept. Probabil era prima dată când îl suna personal în felul acesta.
-(„E aproape ora 19:30. Nu lucrez non-stop”,) a chicotit afectuos persoana de la celălalt capăt al firului.
- Ai mâncat încă?
(„Întrebând așa ceva, vrei să mâncăm împreună?”)
Remarca tachinatoare de la celălalt capăt al firului a făcut-o pe Pinnara să roșească incontrolabil, înainte să mormăie încet o negare, totuși mai erau două persoane care ascultau cu atenție, chiar dacă fiecare dintre ele erau ocupate să adune una și alta de pe masa din sufragerie. Dar urechile lor ascultau cu atenție.
- Deloc. Eu întrebam doar din politețe.
(„Da. Deci, ai sunat ca să-mi testezi eticheta socială?”)
Kawin chicoti ușor la telefon. Știa că tânăra femeie folosea sarcasmul ca să-și ascundă jena.
E atât de drăguță și adorabilă, cine nu ar vrea să o tachineze?
- Eu voiam doar să-ți mulțumesc.
Pin și-a exprimat încet și blând scopul, dar persoana de la celălalt capăt al firului știa deja ce voia să spună. S-a prefăcut a fi ignorant și a pus o întrebare la rândul lui.
(„Mulțumesc pentru ce?”)
- Păi... e pentru că Win a ajutat la instalarea iluminatului stradal și a camerelor de supraveghere pe aleea spre apartamentul meu.
(„Am făcut-o doar pentru că nu voiam să te întorci pe întuneric după ce te-am lăsat”,) a răspuns vocea de la celălalt capăt al firului, cu un ușor zâmbet afișat pe fața frumoasă.
Nu știa de ce, dar simpla propoziție la care a răspuns el a făcut-o să se simtă inexplicabil de „specială”.
- Indiferent care ar fi motivul, vă mulțumesc foarte mult, a spus Pin.
(„Aș prefera să aud o «acceptare» decât un «mulțumesc»”,) a răspuns direct persoana de la celălalt capăt al telefonului, fără să ocolească subiectul. Acest lucru a făcut ca fața albă a ascultătoarei să se înroșească aprins.
- Serios? Eu mai am o zi să mă decid. Ai uitat, Win.
(„Timpul trece atât de greu”,) a mormăit bărbatul înalt la telefon. Nu semăna deloc cu atitudinea lui severă și serioasă obișnuită.
- Îți voi da un răspuns imediat ce vor trece trei zile.
(„Nu mai pot aștepta.”)
Cine nu ar roși la un astfel de compliment? Pinnara aproape că a vrut să se ascundă sub covor și să dispară. Înainte ca femeia minionă să poată reacționa, a încercat să folosească o voce fermă pentru a-l calma și a-l întrerupe rapid.
- Dacă nu poți aștepta, nu ai altă variantă decât să aștepți. Asta e tot.
Persoana tachinată a chicotit ușor, iar pe fața sa frumoasă s-a răspândit un zâmbet pe care nimeni nu-l mai văzuse vreodată.
Tânăra gardă de corp care se uita periodic în oglinda retrovizoare văzându-și tânărul șef fericit, nu se putu abține să nu simtă și el un sentiment de mulțumire în inimă.
- Oh! Vorbesc atât de încet, nu înțeleg nimic. Dar, judecând după conversația lor, trebuie să fie plini de fericire. Obrajii ei sunt atât de roșii!
- Nu mă tachina, Kanisara. Ai terminat de pregătit totul? Mi-e foame!
- Te prefaci că ți-e foame ca să ascunzi.
Meny a tachinat-o zâmbind, spunând că, dacă într-o zi cea mai bună prietenă a lor ar fi gata să-și deschidă inima și să ofere o șansă cuiva nou, era perfect, arătos și bine pus la punct ca această persoană, ea și Kanisara ar fi foarte fericite și încântate.
După aceea, cele trei fete au început să mănânce cina împreună, discutând despre diverse lucruri și râzând vesele. După ce s-au săturat, s-au dus la duș și apoi au încheiat noaptea întinzându-se în sufragerie ca să se uite la un film pe Netflix, până au adormit toate.
Capitolul 8
OAMENII LUI KAWIN
Când Pinnara și-a terminat tema de recuperare pentru profesorul de economie, era aproape ora 20:00. A ales să ia trenul de la universitate înapoi la apartamentul ei, o călătorie care a durat mai puțin de douăzeci de minute și au fost aproximativ cinci stații.
La acea oră, nu era foarte aglomerat, iar casele din apropiere se închideau treptat, oferindu-le oamenilor timp pentru intimitate. Deși aleea era pustie, lumina felinarelor o făcea să se simtă în siguranță. Un zâmbet slab i-a apărut pe buze și nu s-a putut abține să nu se gândească la bărbatul cu chip sever care era atent la detalii atât de mărunte.
Totuși, în timp ce intra pe aleea ei obișnuită care ducea la apartament, s-a oprit brusc când a văzut pe cineva rezemat de perete, holbându-se la ea. A venit la ea ca și cum ar fi așteptat-o tot timpul.
- Ai venit târziu acasă în seara asta. Te-am așteptat atât de mult, Pin.
Thakoon a zâmbit larg când a văzut persoana pe care o aștepta. Nu numai că a salutat-o, dar tânărul a făcut și el un pas înainte, intenționând să o ia de mână pe Pinnara. Totuși, femeia a făcut un pas înapoi, părând neliniștită.
- Încă ești supărat pe mine pentru asta, Pin? Mă poți ierta? Știi cât de dor mi-a fost de tine cât timp nu eram împreună?
Felul în care persoana din fața ei a pus o față tristă și a spus minciuni a făcut-o să se simtă dezgustată.
- Cum îndrăznești să întrebi asta cu atâta nerușinare, chiar dacă tu și ea v-ați despărțit acum câteva luni? Nu știu ce încerci să faci din nou.
- Ție P’Tha, îți este dor de mine? Pinnara a rânjit.
- Cred că P’Tha se gândește doar la el însăși.
Dacă ar fi să ghicesc... probabil are probleme cu Pranrawee acum și speră să mă prostească din nou. Dar o femeie ca ea învață din greșelile sale; nu se va lăsa păcălită să fie înșelată a doua oară!
- Îți spun adevărul, Pin. Îmi doresc cu disperare să mă întorc la tine. Vreau să fim cum eram odată.
Tha și-a vărsat sentimentele. Încercase să o contacteze pe femeie prin toate mijloacele, dar ea îl împiedicase să facă asta. Așa că a decis să o supravegheze de la distanță și astăzi a așteptat-o la intrarea în apartamentul ei.
El spera ca Pinnara să fie înțelegătoare și iertătoare, pentru că în adâncul sufletului regreta destul de mult că a pierdut-o. Chiar dacă nu era deosebit de incitantă sau palpitantă, se simțea mai confortabil fiind cu ea decât cu Pranrawee.
- Nimic nu va mai fi la fel. Te rog pleacă, P’ Tha. Altfel, voi depune o plângere la poliție pentru hărțuire și încălcarea proprietății.
Mâna ei subțire a întins mâna după telefonul mobil și a format la întâmplare un număr, o tactică de a amenința cealaltă persoană și de a arăta că nu avea de gând să dea înapoi. Thakoon era o figură de rang înalt, iar un proces ar putea să îl afecteze pe el și pe familia lui.
Dar în acel moment, persoana a cărei minte era consumată de lăcomie și-a dezvăluit adevărata natură. Thakoon i-a smuls telefonul mobil și la aruncat nepăsător, apoi a tras violent de brațul Pinnarei spre el și a strigat tare.
- Credeai că poți scăpa de mine? Nu te voi lăsa să pleci ușor.
Nu erau doar cuvinte, fiul unui politician local cu intenții malefice și fără teamă de lege, a îmbrățișat silueta subțire, plecându-și fața pentru a inhala parfumul dulce pe care nu avusese niciodată ocazia să-l simtă până atunci.
Deși fuseseră iubiți înainte, afecțiunea lor se limita în mare parte la țineri de mână, braț la braț și îmbrățișări ocazionale. Mai mult, la acea vreme, Thakoon voia să proiecteze o imagine de gentleman pentru a-i câștiga încrederea, sperând la o poveste de dragoste ulterioară.
Dar acum, acele imagini nici măcar nu-i mai vin în minte!
Pinnara s-a chinuit să reziste actului dezgustător. L-a împins și l-a îmbrâncit, refuzând să se lase atinsă de nasul și gura acelui bărbat.
- Dă-mi drumul! Nu te purta așa cu mine!
- Și dacă sunt un răufăcător? În seara asta tot vei avea un răufăcător ca mine drept soț.
Thakoon era furios că tânăra femeie nu voia să facă ce voia el. I-a aruncat corpul mic de perete. Chiar când era pe punctul de a se năpusti asupra ei, femeia și-a ridicat genunchiul și l-a lovit în zona inghinală, apoi și-a apucat geanta și, într-un acces de furie, a izbit-o în mod repetat peste capul și fața ticălosului.
- Oh... Au!!
Geamătul lui și felul în care și-a ridicat brațul pentru a se proteja de lovitura ei l-au forțat să se retragă. Văzând o oportunitate, Pinnara a fugit repede, dorind să strige după ajutor, dar înainte să apuce să ajungă departe, persoana care o urmărea a apucat-o și i-a aruncat geanta deoparte.
- Speri că va veni cineva să te ajute? Acele două prietene ale tale n-au nicio șansă să ajungă la timp.
- Dă-mi drumul... Au!
Vocea imploratoare s-a transformat instantaneu într-un strigăt de durere în timp ce mâna mare i-a răsucit cu forță încheietura mâinii. Fața frumoasă s-a contorsionat de durere, iar lacrimile au țâșnit și i-au curs neîncetat.
Acum tânăra femeie spera că cineva îi va veni în ajutor. Era în același timp îngrozită și dezgustată de acțiunile acestui bărbat.
- Eliberează-mi oamenii acum! O voce aspră și poruncitoare a răsunat din spate, însoțită de o privire feroce și arzătoare care se uita fără teamă la celălalt bărbat.
- Khun Win...
În momentul în care silueta înaltă și familiară i-a apărut în față, Pinnara nu și-a putut stăpâni lacrimile, care au căzut ca ploaia. O licărire slabă de speranță i-a fost reaprinsă. Slavă Domnului că rugăciunile ei au primit răspuns. Slavă Domnului că el a răspuns la chemarea ei, pentru că în acel moment nu știa la cine să se mai îndrepte. Mâinile ei tremurânde au format apoi ultimul număr pe care îl sunase.
Între timp, după ce s-a întors de la o întâlnire cu partenerii de afaceri, Kawin a văzut un apel primit. Inima lui puternică, tânjind după cea care îl sunase, l-a determinat să răspundă fără ezitare. Cu toate acestea, auzindu-i țipetele, și-a dat seama imediat că Pinnara era în pericol.
În acel moment, inima lui puternică era cuprinsă de tulburare, îngrijorare și anxietate, atât de mult încât s-a grăbit să ajungă acolo. Și când ochii lui pătrunzători au văzut chipul frumos, înroșit de frică, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, maxilarul i s-a încordat și și-a pierdut controlul emoțiilor.
- Ce naiba te bagi? Asta e între soț și...
Mi-e teamă!!!
Pof!!
Kawin nu a așteptat ca ticălosul să-și termine propoziția. I-a dat un pumn puternic lui Thakoon în bărbie, apoi, într-un ecces de furie, l-a lovit cu piciorul în piept, trimițându-l pe Thakoon la pământ, izbindu-l de perete. Între timp, subordonatul său de încredere și două gărzi de corp care îl urmăriseră s-au ocupat rapid de bărbat.
Eram drăguț cu el, iar el încă are tupeul să aducă în discuție ceva atât de josnic.
Tânărul a strâns-o strâns pe silueta mică și tremurătoare într-o îmbrățișare, simțind deopotrivă milă și furie. Dacă ar fi sosit mai târziu, ea s-ar fi confruntat cu consecințe teribile și ar fi purtat trauma momentului dezgustător pentru tot restul vieții.
- Nu-ți fie teamă, Pin. Sunt aici. Degetul lui mare i-a șters ușor lacrimile care îi curgeau pe obrazul moale.
Pinnara a simțit îngrijorarea din vocea lui, iar tânăra femeie l-a îmbrățișat pe bărbatul înalt, copleșită de bucurie și recunoscătoare pentru ajutorul său. Frica pe care o simțise s-a risipit treptat.
Între timp, Kawin a sărutat în mod repetat capul fetiței, în timp ce îi mângâia spatele subțire cu mâna lui mare, liniștind-o și potolindu-i teama.
Cu toate acestea, instigatorul a continuat să o batjocorească pe tânără, spunând că, din moment ce nu „binecuvântase” pe nimeni, nimeni altcineva nu ar trebui să spere la asta. Thakoon a încercat să se elibereze din strânsoarea bodyguardului robust, dar în cele din urmă a fost lovit în spatele genunchiului, forțându-l să îngenuncheze în fața lui.
- Ești sigur că vrei să o iei pe aceasta femeie de la mine? Lasă-mă să-ți spun, orice ai face, nu va fi deloc distractiv.
Jira și-a dat ochii peste cap, disprețuind fiul arogant și încrezut al politicianului, pentru că știa că băiatul urma să înfrunte iadul înainte să fugă să se plângă tatălui său.
Ochii lui Kawin s-au mărit și a strâns din dinți până când obrazul i-a tresărit. A eliberat încet silueta mai mică din îmbrățișare, apoi s-a apropiat cu precauție de celălalt bărbat. Din moment ce gura lui implora să fie închisă, avea să-i satisfacă pe deplin dorința.
- Fiu de cățea! Cu o gură ca asta, mai bine ai implora să scapi cu viață. Dacă vrei un glonț, de ce n-ai spus-o de la început? Ți-aș fi putut face pe plac.
Mâna groasă a bărbatului l-a apucat pe celălalt de guler, iar acesta, într-un exces de furie, a dezlănțuit o serie de lovituri în față. Sângele i-a pătat gura și nasul. Era atât de furios încât a vrut să-l omoare pe acest ticălos. Apoi a luat o armă de la subordonatul său și a îndreptat-o cu forță spre fruntea celuilalt, făcându-l pe insolent să se strâmbe. Apoi a coborât-o încet spre gura lui.
Toc!
Sunetul unei arme armate indica faptul că trăgaciul era gata în orice moment, făcându-l pe bărbatul arogant, dar laș, să intre în panică. Voia să fugă cât de repede putea, dar nu se putea mișca pentru că era ținut în loc de doi bodyguarzi masivi. Fața lui Thakoon îl durea și pulsa toată. Stătea acolo încordat, aproape udându-și pantalonii.
- Khun Win, vă rog să nu trageți!
Pinnara a vorbit repede cu o voce blândă ca să-l oprească, nu pentru că i-ar fi părut rău pentru bărbatul din fața ei, ci pur și simplu pentru că nu voia ca Kawin să intre în bucluc mai târziu. Și era mai degrabă îngrijorată pentru el decât dispusă să-l lase să scape pe Thakoon.
- Eu sunt speriată. Te rog, nu face asta. Lasă-l să plece.
Mâinile mici strânseră strâns brațul musculos, în timp ce ea se uita la bărbatul înalt cu o privire imploratoare. Doar văzând lacrimile cum îi curgeau din ochii frumoși și i se prelingeau din nou pe obrajii înroșiți, mâna care fusese pe punctul de a apăsa pe trăgaci coborî automat, îmbrățișându-i în schimb corpul delicat în brațe încă o dată.
Jira a întrezărit cine putea îmblânzi temperamentul crud și fierbinte al șefului său. Chiar și bogatul om de afaceri Nopadol se predase, dar acum, cu o singură rugăminte din partea Pinnarei, Kawin s-a supus imediat.
Tânărul a respirat adânc, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe furia cumplită, înainte de a-i înmâna pistolul negru și elegant subordonatului său de încredere și de a vorbi printre dinți.
- Ocupă-te de restul.
- Da, Khun.
Imediat ce tânăra gardă de corp a luat la cunoștință ordinul, a fost apucată de încheietura ei subțire și trasă departe de locul faptei. Tânăra femeie era încă șocată după tot ce se întâmplase, văzând că nu era dusă înapoi la apartamentul ei, ci se îndrepta spre parcare, a bâlbâit o întrebare.
- Unde mergem?
- La penthouse-ul meu.
- Dar… Înainte ca Pinnara să-și poată termina propoziția, bărbatul agitat izbucni cu o voce severă, ochii lui întunecați arzând din nou de furie.
- Dacă insiști să rămâi aici, probabil că mă voi întoarce și îi voi împușca gura aia putredă cu siguranță.
Capitolul 9
PRIMUL SĂRUT
Pinnara stătea nedumerită în suita spațioasă și luxoasă de la ultimul etaj al unui condominiu din inima orașului. Fusese condusă acolo de bărbatul înalt, încă de când sosiseră la penthouse; aceasta nu scosese niciun cuvânt. Se temea că, dacă ar spune ceva din greșeală, l-ar nemulțumi și mai mult, așa că a ales să rămână tăcută și l-a urmat înăuntru.
Proprietarul luxosului penthouse a apucat-o de încheietura mâinii și a tras-o în dormitorul spațios. Atunci bărbatul, care încercase să-și calmeze furia dezlănțuită, a rupt tăcerea.
- Rămâi aici cu mine în seara asta.
Fața ei albă s-a înroșit mai tare decât un crevete fiert la auzul propoziției calme, dar poruncitoare. Inima ei bătea cu putere mai mult ca niciodată. Știa că nu intenționa să o intimideze sau să o asuprească; fiecare acțiune a lui era plină de îngrijorare și grijă. Dar, din politețe pentru că îl deranjase la o oră atât de târzie, femeia cea mică a vorbit cu o voce blândă.
- Ăăă... de fapt, voi aștepta până se va calma situația înainte să mă întorc, a spus Pin.
Dar înainte să-și poată termina propoziția, vocea bărbatului a întrerupt-o aspru:
- Vrei să te întorci acolo și să-l lași să te violeze?
- Nu! protestă Pinnara furioasă, încruntându-se.
- N-ar avea puterea să-mi facă nimic. Khun Win l-a bătut atât de rău.
- Cine știe? Când oamenii sunt orbiți de lăcomie, orice e posibil. Nu le va păsa cât de mult doare.
- Destul. Cât de mult o să mă mai amenințe? Buzele se mișcau, vocea îi tremura. Atitudinea amenințătoare a lui Thakoon o lăsa pe Pinnara încă neliniștită, chiar dacă acum se simțea mai în siguranță.
- Gândește-te la asta ca la camera ta. Poți folosi totul. Omul meu îți va aduce geanta. Tonul lui sever se îmblânzi când îi întâlni ochii mari și înspăimântați, în care încă se mai putea citi o urmă de frică din cauza a ceea ce se întâmplase.
Probabil că aceasta era prima dată când inima lui puternică se temea că vorbele lui ar putea-o supăra.
- Du-te și fă un duș. După aceea, putem aplica unguentul pe braț și pe încheietura mâinii tale.
Ochii lui pătrunzători zăboviră asupra încheieturii mâinii mici și înroșite, precum și asupra brațului palid care ieșea din mânecă, marcat cu dungi roșii de la strânsoarea ticălosului acela. Doar văzând asta, Kawin voia să se întoarcă și să-i dea o lecție.
Tânărul oftă prelung, se întoarse cu spatele și ieși din dormitorul mare, lăsând-o pe persoana mai scundă să se holbeze după el, clipind din ochi.
- Du-te și fa duș, și-a spus ea.
- Haide, Pin, stai aici deocamdată. Cel puțin e mai sigur decât să te întorci.
Tânăra femeie a încercat să-și liniștească inima înfricoșată și să-și recapete puterile, chiar dacă în adâncul sufletului încă era îngrijorată că Thakoon, care nu renunța niciodată, va găsi cu siguranță o modalitate de a o răni din nou dacă i s-ar oferi ocazia.
Douăzeci de minute mai târziu, o siluetă subțire, îmbrăcată într-un tricou supradimensionat, închis la culoare, și pantaloni lungi, gri, din bumbac, cu șnur în talie, cu tivurile suflecate pentru a nu fi prea lungi, s-a împiedicat și a căzut, făcându-se de râs. Împrumutase aceste haine din zona de dressing a proprietarului camerei.
În timp ce piciorușele ei mici ieșeau din dormitor, ochii ei frumoși și rotunzi scanau camera în căutarea persoanei care o adusese acolo. Văzu o siluetă înaltă și bine făcută, purtând un maiou negru și pantaloni gri închis, ca și cum tocmai făcuse duș și se schimbase undeva, stând și vorbind la telefon. Când ochii lui ageri au zărit-o, închise repede și așeză telefonul pe măsuța rotundă din fața canapelei, unde o aștepta deja o mică trusă de prim ajutor.
- Vino și stai aici, Pin.
Apoi, mâna lui groasă a bătut ușor spațiul gol de lângă el pe canapeaua lungă, arătându-i unde ar trebui să stea. Pinnara s-a așezat încet lângă el.
- Pot să aplic crema pentru vânătăi singură, khun Win. Nu vreau să vă deranjez, a spus tânăra femeie când l-a văzut scoțând crema pentru vânătăi din trusa de prim ajutor din fața ei.
- E mai bine dacă ți-o aplic eu. Tu s-ar putea să nu o faci bine și o să-ți lași urme în spatele brațelor.
Win a întins ușor mâna și i-a apucat încheietura mâinii mici, având grijă să nu-i atingă vânătaia, și a pus cu grijă puțin unguent, aplicându-l ușor. Pinnara i-a urmărit gestul tandru, simțindu-i grija, care i-a încălzit inima.
Simplul gând la evenimentele de astăzi i-a adus un val de frică. Ochii ei mari și rotunzi au început să o usture, iar lacrimile i-au curs șiroaie. Doar gândul că, dacă nu ar fi primit ajutorul lui, ar fi îndurat singură acea încercare cumplită, lăsându-i o cicatrice care avea să dureze o viață întreagă.
- Te doare? întrebă o voce blândă și profundă cu îngrijorare, în timp ce își ridica privirea spre fața ei frumoasă și înroșită. Încerca să-și stăpânească lacrimile, în timp ce buzele ei delicate vorbeau încet și ezitant.
- Nu... nu, e în regulă.
Tânărul a așezat unguentul pe masa de sticlă din fața lui, apoi a tras silueta mică și neatentă în poala sa puternică. A șters ușor lacrimile cu degetul mare și a întrebat cu îngrijorare.
- Atunci de ce plângi?
- Eu vreau doar să-ți mulțumească din nou, Win. Dacă n-ai fi fost tu să mă ajuți, până acum...
Nu voia să o mai audă pomenind de ticălosul ala, așa că Kawin i-a răspuns pe un ton ferm și serios, reflectând adevăratele sale sentimente și fără să se prefacă că o liniștește în vreun fel.
- Ți-am spus, dacă ești cu mine, nimeni nu-ți poate face rău.
- Chiar vrea khun Win ca eu să rămână cu tine?
Pinnara a întrebat din nou, nevoită să ia o decizie proprie. Pe tot parcursul tratamentului, s-a tot gândit la ce se întâmplase. Ar trebui să decidă să nu se mai întoarcă în acel apartament și să rămână în schimb cu cele două prietene ale ei până când lucrurile se vor calma?
Dar dacă Thakoon nu se oprește din a o hărțui? E o persoană răzbunătoare și cinică. Doar pentru că ea a anunțat despărțirea lor el continuă să o hărțuiască și să-i perturbe intimitatea. Și apoi mai e influența familiei lui. Abia se descurcă singură cu totul, iar acum trebuie să le împovăreze și pe Kanisara și Meny cu asta? În plus, afacerile celor două prietene prosperă, dar dacă vor fi afectate de Thakoon, se va simți vinovată față de ele pentru totdeauna.
Totuși, oferta pe care i-o făcuse bărbatul din fața ei ar putea fi singura soluție. La urma urmei, avea nevoie de cineva care să o protejeze pe parcursul studiilor de masterat și credea că el avea suficientă influență – poate chiar mai multă decât familia lui Thakoon. Nu știa de ce, dar faptul că era aproape de el o făcea să se simtă atât de caldă și în siguranță.
Prin urmare, Kawin este cea mai bună alegere pentru ea.
- Vorbesc serios și nu-mi voi schimba părerea.
- Deci, dacă eu accept oferta, o vei accepta și tu, Khun Win?
Două perechi de ochi s-au întâlnit, ca și cum s-ar fi măsurat reciproc, înainte ca bărbatul mai înalt să zâmbească ușor și să vorbească, ridicând mâna pentru a-i mângâia ușor obrazul alb aflat la mai puțin de o lățime de palmă.
- Da.
- Cât timp va trebui să stau cu tine, Khun Win? Ochii ei limpezi și inocenți i-au privit chipul frumos, așteptând cu nerăbdare răspunsul.
- Până când mă plictisesc. Dar nu-ți face griji, sunt genul care se plictisește ușor și se satură repede.
„Mincinosule!” A fost prima propoziție pentru care a vrut să se blesteme. De fapt, voia să spună că nu se va plictisi niciodată, dar încăpățânarea lui îl făcea să spună exact opusul a ceea ce simțea cu adevărat.
- Sper să nu te saturi de mine în următoarele trei până la șapte zile, bine?
Iepurașul lui a fost destul de ingenios în cererea ei. Cum să nu o iubească?
- Deci, în următoarele șase luni, mă vei impresiona la nesfârșit, nu-i așa? a spus Kawin, aplecându-se aproape de fața ei frumoasă, care era roșie de jenă.
- Eu voi face tot posibilul să mă asigur că nu te plictisești niciodată, Win.
Nu știu de unde a avut îndrăzneala să spună așa ceva. Și cât despre încercarea de a-l impresiona și a-l împiedica să se plictisească, nu se pricepe atât de bine pe cât spune.
O, Pin, ești într-un mare bucluc.
Înainte ca Pinnara să-și poată scutura gândurile nerealiste și să întrebe ceva ce voia să clarifice, pentru a evita probleme și regrete viitoare.
- Voi fi eu singura femeie care îți va tine companie, khun Win? a întrebat ea, încercând să rămână calmă și să-i întâlnească privirea pătrunzătoare, chiar dacă o făcea să se simtă foarte nervoasă.
- Eu pur și simplu nu vreau să fie o a treia persoană în relația nimănui și nici nu vrea să împart un bărbat cu nimeni.
Cine vrea ca istoria să se repete? Permite-mi să vă spun, a fost înșelată înainte, iar acum a devenit bănuitoare, chinuind-o fără încetare.
- Sunt singur, nu sunt cu nimeni, nu am nicio obligație și, pe toată durata acordului nostru, te voi avea doar pe tine, iar tu mă vei avea doar pe mine. E corect așa, ești de acord? Un om de afaceri ca el cu siguranță nu ar lăsa o înțelegere să-i scape. Kawin a zâmbit ușor, mângâindu-i ușor obrazul alb cu mana lui puternică.
- Da, eu te voi avea doar pe tine, Win, până când se termină contractul nostru.
Iepurașul meu e o luptătoare, nu-i așa? Acum pare o potrivire corectă. Deși la exterior pare dulce și inocentă, în interior este hotărâtă și îndrăzneață.
- Atunci tricoul este cam nepotrivit.
- Ce?! Chiar acum?
Nu-mi spune că o să mă pună să încep contractul imediat? Cât de nerăbdător și grăbit este! Nu crede că ar trebui să se odihnească puțin?
Kawin văzând chipul frumos și dulce, ochii mari și rotunzi, măriți de șoc, și nu a putut rezista tentației de a o tachina apropiindu-și chipul frumos până când a putut simți respirația caldă a femei. Apoi i-a șoptit la urechea mică cu o voce joasă și răgușită.
- Ei bine, de ce să mai aștept? Încă mai am unguent de aplicat pe braț.
- A... e pentru aplicarea unguentului.
E atât de pervers, Pin! La ce te gândești? Doar îmi punea unguent, asta e tot. Ce jenant!
Femeia se certa în tăcere, în timp ce mânuța ei își sufleca încet mâneca dreaptă pentru a aplica unguent pe vânătăi. Fața ei albă se înroși, arătând adorabilă, făcându-i pe cei care o vedeau să zâmbească afectuos și determinându-i să o tachineze și mai tare, făcând-o să roșească și mai mult.
- De ce? Vrei să începem contractul chiar azi?
Fără să întrebe, nasul lui ușor ascuțit a zăbovit lângă tâmpla ei delicată și obrazul moale și rozaliu, în timp ce buzele ei de culoarea cireșei au murmurat repede ceva încet.
- Nu, nicidecum. Eu nu mă gândeam la asta.
Kawin își dorea neapărat să sărute acele buze pline. Nu știa cât timp se va putea abține.
- Nu sunt pregătit să lupt cu cineva cu un braț rănit. Pur și simplu nu e corect.
Bărbatul a afișat un zâmbet malițios, făcând-o pe cea tachinată să vrea să-i lovească fața frumoasă, dar tot ce a putut face a fost să-și întoarcă fața de la acea privire cochetă.
Curând, Win i-a aplicat cu grijă unguentul pe braț și pe încheietură. Cu toate acestea, brațul lui puternic a rămas înfășurat în jurul corpului ei delicat din poala lui, refuzând să o lase. Mâna lui mare i-a ținut capul mic pe umărul lui lat. Parfumul slab și unic al femeii mici l-a făcut pe Kawin să se simtă relaxat, la fel cum parfumul său curat și plăcut o făcea pe Pinnara să se simtă caldă și în siguranță.
- Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine.
Zâmbetul ei dulce, ochii timizi și sinceri l-au făcut pe Kawin să privească comportamentul adorabil și captivant al femeii din poala lui, fiindu-i greu să-și întoarcă privirea. I-a dat ușor o șuviță de păr la spate, i-a ținut ușor gâtul mic și i-a mângâiat ușor obrazul neted cu degetul mare înainte de a-și apropia chipul frumos.
- Pentru femeia mea, aș face orice.
Imediat ce termină de vorbit, buzele sale arzătoare se lipiră de buzele pline pe care le dorea. La început, sărutul a fost lent și blând, apoi s-a intensificat cu pasiune. Tânărul își introduse încet limba caldă, măturând nectarul dulce din gura mică, apoi împletindu-se jucăuș cu limba moale, făcând ca conștiința deja diminuată a femeii din poala lui să se estompeze treptat.
- Uh...
Un geamăt dulce și ușor i-a scăpat din gât. Mâinile ei mici s-au mișcat încet pentru a-i înconjura gâtul gros, acceptând sărutările îmbătătoare, blânde și tandre, exact așa cum intenționa el. Între timp, o mână mare i-a mângâiat talia, strecurându-se în tricoul ei supradimensionat, atingându-i pielea netedă și spatele subțire.
După ce savură nectarul dulce de pe buzele ei pline, gura lui și nasul proeminent începură să se cuibărească pe obrajii ei trandafirii apoi la gâtul ei alb, inhalând adânc parfumul îmbătător. Femeia mai scundă, recăpătându-și în sfârșit calmul și reușind să-și tragă respirația, scoase un protest slab și tremurând.
- Win, te rog... oprește-te, mânuțele mici au împins pieptul lui puternic.
- E foarte târziu acum. Trebuie să mă duc la culcare.
Credeai că leul viclean își va lăsa prada mică să plece atât de ușor? Mâna lui mare i-a prins încheietura mâinii mici, care nu era rănită, a sărutat-o cu pasiune și apoi a spus...
- Tocmai te-am sărutat și eu ca să-ți mulțumesc, draga mea. Mai rămâne un sărut ca avans, promisiunea pentru încă o rundă.
Ultima propoziție i-a făcut inima să tresară, în timp ce brațele puternice și-au strâns îmbrățișarea în jurul corpului delicat. Părea că în seara asta, bărbatul care intenționa să o copleșească cu asemenea sărutări emoționante nu o va lăsa să adoarmă ușor.
Chiar când buzele lui frumos conturate erau pe punctul de a-i atinge din nou buzele pline, Pinnara și-a întors fața, ceea ce a făcut ca buzele lui calde și nasul proeminent să-i apese obrazul neted cu afecțiune deplină. Gestul a fost urmat de o voce joasă și răgușită, un amestec de mustrare și poruncă, șoptită în urechea ei mică.
- Haide. Relaxează-te, draga mea. Dacă ești încăpățânată, nu te voi lăsa să mergi la culcare.
- Khun Win... Um!
Capitolul 10
IEPURAȘUL ROAGĂ LEUL
- Khun Win, hm? Ăă!
Înainte ca buzele ei delicate să poată termina măcar o propoziție, acestea au fost reduse la tăcere de o gură bruscă, intensă și fierbinte. A început să mănânce și să sugă încet, crescând treptat căldura și intensitatea după dorință, până când cea care simțea plăcerea nu a mai putut decât să gemă încet, ca și cum ar fi fost pe cale să moară.
- Mmm... Khun Win...
Dar buzele lui calde și umede încă îi sărutau vârful bărbiei delicate, trasându-i ușor de-a lungul obrajilor ei trandafiri și mângâindu-i baza netedă a gâtului.
Pinnara nu putea decât să respire cu greu, în timp ce persoana care o săruta își lipea buzele de ale ei, respirația lui caldă ciugulindu-i ușor gâtul alb de câteva ori. Parfumul… tandrețea trupului ei mic aproape că îl făcea să-și piardă controlul. Voia să o sărute, să o îmbrățișeze și să o mângâie așa mult timp.
Mâinile ei mici i-au cuprins obrazul aspru în timp ce își cuibărea fața pe gâtul lui moale și neted, a implorat:
- Ha... haideți să mergem la culcare, vă rog.
Expresia surprinsă și atitudinea timidă a persoanei din poala lui l-au făcut pe Kawin să nu se poată abține să nu zâmbească afectuos și să-i dea încă o sărutare apăsată pe obrazul moale.
- Bine.
Tânărul a ridicat în brațe silueta mică, care i-a cuprins repede și strâns gâtul puternic cu brațele ei subțiri, temându-se că ar putea cădea. Bărbatul mai înalt a chicotit ușor, amuzat, înainte ca picioarele sale lungi să se îndrepte spre dormitor.
Apoi i-a așezat ușor corpul delicat pe patul mare, curat și alb, urmat de silueta lui musculoasă care s-a întins lângă ea, fără a uita să-i îmbrățișeze strâns corpul mic la pieptul său. Cu toate acestea, Pinnara se zbătea în continuare, încercând să se mute într-un alt colț al patului, dar o voce gravă și severă i-a vorbit blând.
- De ce nu stai locului și te foiești atât? N-ai spus că ți-e somn, nu-i așa?
- Mă îmbrățișezi atât de tare, mă tem că nu voi putea respira, mormăi vocea dulce pe pieptul lui lat. Apoi ridică privirea și îi văzu ochii pătrunzători deja fixați asupra ei, făcându-i fața și urechile să se înroșească și mai tare.
- Nu mai pune întrebări și du-te la culcare! Lasă-mă să-ți spun, am somnul ușor, așa că stai nemișcată dacă nu vrei să fii trezită în miez de noapte.
Cu un corp atât de moale și parfumat pe care să-l mângâie toată noaptea, bărbatul care pretindea că doarme ușor a trebuit să se abțină din greu. Mâna lui mare a stins toate luminile din cameră folosind smartphone-ul, apoi și-a îngropat chipul frumos în părul des, moale și parfumat. Între timp, cea îmbrățișată mai strâns decât o pernă nu a putut decât să-și încrețească nasul spre pieptul lui lat. Fața ei frumoasă era roșie, iar buzele ei pline s-au curbat într-un zâmbet în întuneric.
- Hai dormi. Noapte bună.
După ce și-a terminat propoziția, a sărutat-o ușor pe frunte și nu a uitat să-și strângă brațele puternice, calde și sigure în jurul corpului ei delicat, îmbrățișând-o și mai tare.
Pinnara zăcea nemișcată, permițându-i bărbatului înalt să o îmbrățișeze și să o adoarmă. O mână puternică a tras pătura groasă și moale peste amândoi. În scurt timp, cei doi tineri au adormit, unul după altul.
La trei zile după ce Pinnara a acceptat să devină femeia lui Kawin, viața ei s-a schimbat complet. Penthouse-ul lui luxos, Villa Celestia, era complet mobilat cu tot ce are nevoie o femeie, de la haine și genți la încălțăminte și produse de îngrijire a pielii.
Lucrurile din vechiul său apartament erau suficiente, dar acum a comandat să i se cumpere mai multe lucruri, inclusiv înlocuirea telefonului mobil vechi și stricat cu unul nou. De asemenea, a angajat o menajeră pentru a face curățenie de trei ori pe săptămână.
Ea este exact ca Cenușăreasa.
În plus, tânărul a mers cu ea la un control medical pentru a confirma că e sănătoasă, iar Pinnara a fost bucuroasă să primească injecții contraceptive lunare regulate. Dacă există o lună în care nu își doresc asta, el este gata să fie cel care o protejează. Amândoi sunt de acord să trăiască împreună în mod corect și să fie responsabili unul pentru celălalt.
Deși susținea că erau doar „prieteni cu beneficii”, acțiunile lui Kawin față de Pinnara nu erau diferite de cele ale unui „iubit”. O aștepta să-și termine rapoartele și teza, se culca mereu cu ea și, dacă avea timp liber, mâncau fiecare masă împreună. O lua și o ducea, demonstrându-i atenție și grijă, până în punctul în care subordonații săi, care o priveau, știau sigur că Pinnara era viitoarea „doamnă”, doar că șeful avea un mod unic și neconvențional de a o curta.
Ușa dormitorului se deschise, iar o pereche de ochi mari și rotunzi zări o figură înaltă și musculoasă, într-o cămașă gri deschis, care nu era încheiată complet. Pieptul lat era împodobit cu un tatuaj cu o aripă de pasăre și o semilună, alături de mușchi abdominali puternici și bine definiți. Acest lucru îi făcu fața frumoasă să se înroșească, așa că își întoarse repede privirea, încercând să-și ascundă jena.
- Eu am pregătit deja micul dejun.
Persoana care se îmbrăca nu a spus nimic, dar un ușor zâmbet i-a apărut pe buze înainte să termine de îmbrăcat în câteva minute. A luat sacoul de la capătul patului și s-a îndreptat spre persoana care stătea în fața ușii, dar nu a uitat să-i strângă talia subțire într-o îmbrățișare strânsă.
Mișcările lui au fost rapide ca ale unei maimuțe; Pinnara abia a avut timp să reacționeze. Înainte să-și dea seama, buzele calde i-au plantat pe tâmplă un sărut mare și zgomotos.
- Khun Win, dacă mă îmbrățișați așa, hainele ți se vor șifona, a spus persoana mai scundă, împingându-se de la pieptul lat cu o expresie îngrijorată.
- O îmbrățișare ca asta nu îmi va șifona cu adevărat hainele, nu-i așa? a spus persoana care îmbrățișa, cu o față lipsită de expresie.
Dar de fiecare dată când mă îmbrățișa, se transformă întotdeauna într-un sărut. Ca ultima dată, la birou. Din fericire, o bătaie în ușă ne-a întrerupt, altfel... Numai gândindu-mă la asta, o roșeață mi s-a răspândit pe obraji.
- De ce te înroșești așa? Te gândești la ceva pervers îl legătură cu mine, nu-i așa?
- Nu e deloc adevărat! Khun Win, nu mă acuzați!
Văzând-o bosumflată și umflându-și obrajii, nu a putut rezista tentației de a se apleca și a-i săruta obrazul moale. Apoi, vocea lui gravă a tachinat-o, făcând-o pe fata timidă să roșească și mai tare.
- N-am vrut să te acuz nicio secundă. Tot ce-mi doresc e să te strâng în brațe și să te sărut.
- Khun Win! Dă-mi drumul chiar acum! Nu mai vorbesc cu tine. Altfel întârziem amândoi la muncă.
Bărbatul înalt i-a dat drumul imediat, dar înainte să o lase pe silueta mai scundă, buzele i-au coborât pentru a-i săruta buzele delicate și roz, jucăuș, dar afectuos, apoi a pus o întrebare înainte de a o conduce afară din cameră.
- Spune-mi, la ce oră vei veni să mă vezi astăzi?
- Nu mai târziu de ora patru după-amiaza. Am o întâlnire de lucru cu îndrumătorul meu și mă înscriu și pentru examenul de susținere.
- Oamenii mei te vor duce și te vor lua. Ai înțeles?
- Bine.
Pinnara i-a zâmbit dulce bărbatului înalt, iar apoi cei doi tineri au început să ia micul dejun împreună. După micul dejun, Kawin a luat-o de mână pe femeia mai scundă și a condus-o de-a lungul aleii care lega zona penthouseului a „Vilei Celestia” de luxosul hotel Grand Celestia până la liftul lor privat.
Odată ce erau împreună în lift, Kawin a tras-o mai aproape pe silueta subțire, îmbrățișând-o. Nasul său proeminent și buzele bine conturate au zăbovit în jurul tâmplelor și părului ei, în timp ce îi spunea sfaturi.
- Nu lenevi, ai înțeles?
- De ce? Îți lipsesc, Win?
Iepurașul lui zâmbea dulce, privindu-l cu acei ochi inocenți – cine nu s-ar topi? Dacă nu avea o întâlnire la care să participe, i-ar fi săruta buzele cochete până i s-ar umfla.
- Voi aștepta, a răspuns el, nasul și urechile ei înroșindu-se ușor, făcându-l pe cel care a văzut să zâmbească ușor.
- Eu mă voi grăbi să te vad, Win.
Ding!
Pinnara termină de vorbit exact când ușile liftului se deschiseră încet, indicând că ajunseseră la parter. Totuși, mai repede decât se aștepta, silueta mică, care era pe punctul de a ieși, fu trasă înapoi înăuntru de o mână mare, iar o pereche de buze coborâră pentru a-i acoperi gura ușor întredeschisă și uimită. El o sărută pasional, cu un amestec de dorință și dulceață care le încântă inimile timp de câteva minute.
- Grăbește-te înapoi.
A zâmbit și a sărutat din nou acele buze delicate, mâna lui mare mângâind ușor și afectuos căpșorul mic. Apoi, a apăsat butonul liftului pentru a deschide ușa și a condus-o pe micuța femeie spre mașina unde o aștepta subordonatul său.
Pinnara a urcat repede în mașină, încercând să-și ascundă jena. Avea buzele umflate și roșii și nu s-a putut abține să nu zâmbească, cu inima plină de mulțumire. Deși Kawin era puțin încăpățânat, acțiunile sale i-au arătat grijă. Chiar și astăzi, în timp ce avea o conferință telefonică cu investitorii, a coborât cu liftul ca să o conducă și le-a cerut subordonaților să aibă grijă de ea.
Conferința telefonică cu investitorii străini interesați de un parteneriat cu Chok Sirikorn Group în domeniul imobiliar s-a încheiat. Ușa biroului directorului general s-a deschis, iar un bodyguard înalt și impunător și-a plecat capul pentru a cere permisiunea înainte de a vorbi.
- Șefu’, Consilierul Thanthat și khun Thakoon au venit să solicite o întâlnire privată cu dumneavoastră.
- A venit mai repede decât credeam.
Buzele lui bine conturate s-au ridicat într-un ușor zâmbet. În noaptea aceea, le-a ordonat oamenilor săi să îl bată pe Thakoon până când acesta era învinețit și chiar i-a oferit un serviciu de livrare la domiciliu. Nu era pentru al umili, ci pentru a arăta că nimeni nu avea dreptul să-i facă rău femeii lui.
- Ai pregătit cadoul pentru consilier? Kawin știa scopul vizitei acestei familii și nu era genul de persoană care să lase pe cineva să se pună cu el cu ușurință.
- Da, Khun, dădu din cap Jira cu o voce fermă. El și restul subordonaților săi erau gata să-și protejeze șeful ca și cum viața lor ar depinde de asta.
- Atunci hai să mergem să salutăm oaspeții.
Kawin vorbi cu o voce rece, ridicându-se în picioare și ieșind din birou. Subordonatul său de încredere și trei gărzi care așteptau afară l-au urmat direct spre liftul executiv pentru a coborî la parterul cazinoului, locul de întâlnire.
Cei doi vizitatori stăteau cu expresii încordate pe canapea, în timp ce două gărzi de corp stăteau de pază în fața camerei VIP. Când au văzut o figură înaltă și impunătoare, într-un costum gri, fără cravată, intrând în cameră, Thakook, încă nutrind resentimente față de celălalt bărbat, a adoptat imediat o atitudine trufașă și arogantă în fața tatălui său, făcându-l pe Thanatat să-și privească fiul cu dezaprobare.
- Nu știam că khun Thanatat mă va vizita aici, a spus Kawin, salutându-i pe tată și fiu fără nicio teamă de autoritatea celuilalt care era consilier municipal.
- Nici eu nu mă gândeam că ne vom întărim pentru o asemenea prostie.
Thanatat a încercat să calmeze situația, deoarece familia sa se afla într-un dezavantaj semnificativ. Pentru al face pe cineva ca Kawin să cedeze, era nevoie de o abordare diplomatică. Cu toate acestea, impulsivitatea și furia fiului său au ruinat totul.
- Cum adică o prostie, tată?! Omul ăsta a pus pe cineva să-mi mutileze fața în halul ăsta! E clar un interlop deghizat în om de afaceri!
- Tha!
- Rana de pe fața ta arată mult mai bine acum. Dar văd că au rămas la fel de guraliv ca întotdeauna, a rânjit Kawin, provocându-l intenționat pe celălalt bărbat. Și părea să funcționeze, deoarece fiul politicianului local a reacționat sălbatic, sărind în sus și aruncându-se înainte ca să-l apuce de guler.
- Ticălosule!
Însă instinctul lui Jira de a-și proteja șeful era la fel de rapid ca arma din mâna sa, gata să tragă în capul bărbatului arogant în orice moment. Thanatat îngrozit, și-a tras fiul în spatele lui și a bâlbâit o rugăminte, aproape implorând milă.
- Nu crezi că ar fi mai bine să discutăm cu calm? Până la urmă, fiul meu este victima aici. Dacă se află că ai atacat un om lipsit de apărare, tu vei avea de pierdut, Kawin. S-ar putea să-mi scape din greșeală vreo vorbă despre asta. A spus Thanatat.
- Hm! Dar văd că fiul dumneavoastră este foarte curajos când vine vorba de femei, khun, replică Kawin cu un rânjet disprețuitor
Replica tăioasă a tânărului l-a lăsat cu gura căscată pe Thanatat, făcându-l să simtă cum îi îngheață sângele în vine. Sperase să se folosească de vârsta lui înaintată și de o retorică îmbinată cu amenințări subtile pentru a-l intimida, însă, indiferent de unghiul din care priveai lucrurile, el rămânea tot în dezavantaj. Puștiul acesta era într-adevăr la fel de abil și periculos pe cât se zvonea despre nepotul magnatului Noppadol.
- Eu zic că oricum nu ai nicio dovadă. În plus, femeia aceea nu are niciun viitor, provine dintr-o familie de clasă joasă, care nici nu se compară cu noi. Mai bine să nu ne certăm din atâta lucru. Cuvintele pline de dispreț la adresa Pinnarei l-au făcut pe Kawin să-și încleșteze maxilarul, iar ochii săi tăioși au sclipit de o furie oarbă. Făcu un pas amenințător spre tatăl și fiul din fața lui, ca un leu gata să-și sfâșie prada, și vorbi printre dinți:
- Sunteți sigur că nu am dovezi? Tonul lui rece le-a provocat celor doi fiori pe șira spinării. Thakoon era absolut convins că locul acela amărât în care locuia Pinnara nu avea nici măcar o cameră de supraveghere, așa că era aproape imposibil să existe vreo probă care să-l incrimineze.
- Nu mai încerca să ne sperii! Ești șmecher și faci pe grozavul doar pentru că îl ai ca paravan pe bunicul tău! Strigă Thakoon.
Thakoon a pășit înainte, ridicându-se încrezător și hotărât, chiar dacă nu era nici măcar la fel de înalt ca Kawin. Acest lucru l-a făcut pe Jira să rânjească amuzat „Ce patetic.”
- Cred că ar trebui să aruncați o privire la dovezi, Khun. Ar putea ajuta la calmarea fiului dumneavoastră. A spus Kawin zâmbind înainte ca garda sa de corp să-i înmâneze un iPad cu imagini video de pe camerele de supraveghere care arătau chipul făptașului foarte clar. Tânărul știa foarte bine cât de laș era Thakoon, așa că i-a sugerat proprietarului apartamentului să instaleze atât iluminat stradal, cât și camere de supraveghere.
Thanatat și fiul său năzdrăvan au rămas fără cuvinte, incapabili să se certe, ca și cum li s-ar fi umplut gurile cu apă pentru o clipă. Chipurile lor arogante au devenit mai palide decât un pui fiert.
- Poate ar trebui să vă gândiți din nou cine va pierde cu adevărat, tu sau eu, dacă acest videoclip va fi publicat în toate canalele media și publicul va vedea că un consilier care se presupune că acționează pentru binele societăți își învață de fapt fiul să agreseze o femeie lipsită de apărare. Cât respect și incredere mai pot avea?
Vocea lui Win era rece, iar ochii lui, plini de milă, se uitau fix la tatăl și fiul care stăteau tremurând, înăbușindu-și furia. Dacă Thanatat ar fi cauzat în mod pripit și mai multe probleme, reputația pe care renumitul consilier și-o cultivase cu grijă ar fi putut fi ruinată într-o clipă.
- Cred că ar trebui să poți decide singur în această chestiune de acum înainte, Kawin i-a luat iPad-ul din mâna tremurândă a consilierului și a repetat propoziția.
- A! Și încă ceva, femeia din videoclip nu este cineva pe care tu și fiul tău ar trebui să o vorbiți de rău sau să o lipsiți de respect. Este viitoarea mea soție, așa că vă rog să-i arătați puțin respect.
Acestea fiind spuse, nu voia să mai piardă timpul cu ei. Kawin a ieșit cu pași mari din camera VIP fără să se uite măcar la cei doi, tată și fiu care stăteau acolo cu gurile căscate și uluiți.
Deși Thakoon fusese întotdeauna răsfățat, practic bătea din picioare și se comporta copilărește ori de câte ori lucrurile nu mergeau cum vrea el. Mai mult, a venit astăzi sperând că cealaltă persoană va îngenunchea și îi va cere scuze.
- Tată, pot să-ți explic asta.
- Ce alte minciuni o să-mi spui? Mă lași să fiu umilit și să-mi fie jignită demnitatea de un copil! Nenorocit ce ești! Thanatat scutură violent brațul de care se agățase fiul său și strigă tare, cu vocea plină de furie.
- De acum înainte, trebuie să te căsătorești cât mai repede cu Pan și să pleci în Australia, ca să nu mă mai faci de rușine în fiecare zi. Acestea fiind spuse, a ieșit furios din cameră împreună cu oamenii săi, vizibil supărat. Sperase să-l intimideze pe nepotul lui khun Nopadol, dar, în schimb, el a fost cel călcat în picioare.
Ordinul decisiv dat de Thanatat iubitului său fiu a adus un zâmbet malițios de satisfacție pe chipul frumos al directorului general. Între timp, ochii pătrunzători ai directorului general i-au privit pe tată și fiu în timp ce părăseau cazinoul, părând complet umiliți și furioși. Oricine ar fi îndrăznit să-i atingă femeia ar fi suportat cu siguranță consecințele.
- Khun Pin vă așteaptă în hol să mergeți acasă, i-a raportat Jirasit șefului său după ce subordonatul său a anunțat acest lucru prin dispozitivul de comunicații.
- Hmm, bine. În timp ce silueta înaltă și elegantă era pe punctul de a păși spre lift, și-a amintit brusc ceva și s-a întors către garda sa de corp de încredere.
- Jira.
- Da, Khun.
- Am o treabă pentru tine. Trebuie să-mi promiți mai întâi că nu vei pune întrebări și că vei face tot ce-ți spun.
- Ăă, da, Khun, a răspuns Jirasit, deși în secret era destul de neliniștit. Cu toate acestea, își respecta și își venera șeful mai mult decât propria viață și se supunea cu bucurie oricărui ordin a lui Kawin.
- Atunci lovește-mă cu pumnul.
- Ce?! Bărbatul căruia i s-a cerut să îl lovească cu pumnul a făcut ochii mari, șocat. Ce idee nebunească i-a venit șefului său ca să-l pună să facă asta? Dacă magnatul ar afla, lui Jira i-ar fi fost tăiat capul, cu siguranță.
- Eu nu… Înainte să apuce să termine de vorbit, tânărul șef l-a întrerupt cu o voce rece, trimițându-i bodyguardului un fior pe șira spinării.
- Dacă nu o faci, atunci mâine renunți să-mi mai fii garda de corp și te duci acasă să-l ajuți pe bunicul meu să cultive orhidee. Lasă-l pe Tone să facă munca ta în schimb. Ești un laș, inutil.
- Nu! O voi face.
Jirasit a refuzat imediat. Simplul gând de a trece de la a fi gardă de corp pentru șeful său la cea de udare a orhideelor stăpânului său era terifiant. Imaginea lui de gardă de corp principală nemiloasă ar dispărea într-o clipă. Prin urmare, ar fi preferat să-și muște limba și să moară pe loc.
Între timp, Pinnara, care aștepta pe canapeaua din hol, i-a văzut pe Thakoon și pe tatăl său mergând spre mașina parcată în față și asta i-a stârnit curiozitatea. Dar înainte să apuce să se gândească prea mult la asta, o siluetă înaltă și familiară a apărut în fața ei. I-a zâmbit luminos și a pășit spre el, punându-i o întrebare.
- Chiar acum, eu i-am văzut pe consilierul Thanatat și pe fiul său aici… Totuși, ochii ei mari și rotunzi s-au mărit de șoc când a văzut vânătăile de pe fața lui.
- Stai! Ce s-a întâmplat cu fața ta, khun Win? Sprâncenele ei frumoase și subțiri s-au încruntat.
- Nu-i nimic. Hai să mergem acasă, a spus Kawin, strângând repede talia subțire într-o îmbrățișare și sărutând tâmpla femeii blânde, cu miros parfumat. Dar micul iepuraș s-a împotrivit, privindu-i atent fața frumoasă și ridicând mâna pentru a-i mângâia obrazul aspru și nebărbierit.
- Cum se poate așa ceva? Obrazul tău e așa roșu, ochii ei mari și întrebători s-au întors spre Jira, vocea ei dulce devenind mai fermă,
- Khun Jira...
Înainte să-i poată răspunde femei, privirea pătrunzătoare a șefului său i-a semnalat că datoria lui se terminase. Tânărul bodyguard a căutat rapid o cale de scăpare.
- Tocmai mi-am amintit că trebuie să merg să supraveghez operațiunile cazinoului. Așa că plec acum, a spus el, plecând grăbit.
- Ah! Deci de aceea m-a pus să-l lovească în față? Doar ca să o îngrijoreze pe Khun Pin. Seful meu e foarte viclean și ingenios. Mormăi Jira.
- Nu-mi spune că fața lui khun Win arată așa din cauza acelor doi, tată și fiu?
Pinnara, îngrijorată, a întrebat când au intrat în penthouse: „Thakoon, ai îndrăznit să mă rănești, acum îl rănești și pe el?”
Bărbatul, încă nesigur de răspunsul său, a tras-o pe silueta mai mică în poală, apoi și-a odihnit fața frumoasă pe umărul ei delicat.
- Ești supărată că m-a rănit așa?
- Bineînțeles că sunt supărată. Nu avea dreptul să te rănească Win, de data asta, nu voi lăsa lucrurile să treacă ușor.
Inima lui Kawin s-a umplut de bucurie știind că persoana din poala lui era îndurerată. Planul său de a o fermeca pe tânăra din fața lui mersese mai bine decât se aștepta, deoarece vocea și ochii ei erau pline de îngrijorare.
Indiferent de câte ori tânărul curajos și neînfricat se confruntase cu cei care veniseră să caute necazuri, nu se simțise niciodată atât de bine. Ochii lui pătrunzători întâlneau ochii frumoși cu o tandrețe blândă.
- Îmi place că ești atât de îngrijorată pentru mine, spuse Win, sărutându-i cu afecțiune obrazul moale.
- Mai sunt și alte răni? L-a rănit P’Tha pe Khun Win în altă parte?
Bărbatul viclean zâmbi malițios, apropiindu-și chipul frumos și, folosind cealaltă mână pentru a apuca mânuța ei pentru a o pune peste partea stângă a pieptului.
- Mă doare aici, pentru că nu-mi place când Pin vorbește despre tipul ăla, spuse el încet, cu o voce gravă imploratoare, pur și simplu nevrând să audă pronumele familiar pe care îl folosea ea pentru a se referi la ticălosul ăla.
- Trebuie să mă consolezi acum, draga mea, a implorat el, apoi, nemaiputând rezista, i-a sărutat pasional buzele rozalii.
În acest moment, Pinnara și-a dat seama că se îndrăgostise de farmecul leului. Dar cine a spus că un iepuraș ca ea va fi doar o pradă? În plus, nu voia ca evenimentele trecute să provoace discordie în relația lor. Cele două mânuțe ale ei i-au mângâiat obrajii aspri și nebărbieriți și a șoptit seducător, cu buzele aproape de ale lui:
- Win, trebuie să mă înveți cum să te consolez. Care e cea mai bună metodă să te consolez, dragul meu Win?
Capitolul 11 - 18+
O NOAPTE ÎNTREAGĂ DE MÂNGÂIERI
- Trebuie să mă înveți, Win, care e cel mai bun mod de a te consola, Win?
Expresia lui Pin este incredibil de devastatoare. Îi face pe oricine o aude să înghită în sec. Cine nu ar fi fermecat de o rugăminte atât de dulce? Și dacă nu o va învăța minunata artă a consolării în seara asta, va fi un prost.
Kawin a tras mai aproape capul femeii mai scunde, celălalt braț al său înconjurând corpul ei delicat într-o îmbrățișare strânsă. Apoi, buzele lui s-au lipit de buzele ei pline, un sărut blând care s-a intensificat treptat, devenind un sărut pasional și profund care a excitat-o pe femeia din poala lui. Respirațiile lor fierbinți s-au amestecat, devenind una singură.
- Vreau ca Pin să mă liniștească toată noaptea, șopti tânărul, desprinzându-și buzele calde de buzele ei rozalii, cu o voce joasă și răgușită, înainte de a-și trasa buzele fierbinți de-a lungul obrazului ei neted, inhalând parfumul îmbătător.
- Dar... Eu nu mă pricep prea bine la asta.
Când vorbește, se comportă dură, dar în practică, e zero. Teoria însă, o cunoaște oarecum. Nici nu o întrebați de unde a studiat; gașca ei de prietene e altceva. Mai ales Meny, care îi spune constant să studieze mai bine ca să nu fie nervoasă când va veni momentul, așa cum o face acum.
- Concentrează-te asupra lecțiilor mele, draga mea. Am obținut chiar și onoruri de primă clasă, așa că de ce nu pot excela și în asta?
A sărutat-o pe ureche, ciugulindu-i ușor lobul urechii și provocându-i fiori pe șira spinării. Între timp, mâna lui mare i-a mângâiat spatele neted, până la coastele subțiri. În mai puțin de un minut, i-a descheiat cu succes halatul.
Pielea ei albă și trandafirie era sărutată și mângâiată de la gât în jos spre umeri, încet, în timp ce el o lingea și o sugea cu o dorință pasională, trimițând fiori de excitație în tot corpul tinerei femei. Pinnara închise ochii, respirând greu, și inconștient scoase un geamăt ușor.
- Ah, mmm.
Degetele puternice ale bărbatului i-au desfăcut încet sutienul din spate. Femeia, ale cărei simțuri se pierdeau, i-a împins subtil pieptul lat, ca și cum ar fi vrut să spună ceva. Bărbatul, pierdut în mirosul dulce, și-a mutat încet privirea, plină de dorință, pentru a întâlni acei ochi tremurători și rotunzi.
- E prea târziu să mă oprești acum, draga mea, șopti Win, sărutându-i ușor colțul moale al buzelor, arătând preventiv că dorința lui creștea în el, provocându-i o durere pulsantă.
Pinnara clătină încet din cap, fața și urechile devenind și mai roșii. Nici ea nu putea rezista dorințelor din adâncul inimii ei.
De asemenea, simțea penisul erect și dur apăsându-se pe curbele voluptuoase ale corpului ei, provocând o umiditate și o senzație de furnicături răspândită în toată ființa ei. Apoi a zâmbit dulce, s-a aplecat, l-a sărutat pe obrazul aspru și a vorbit.
- Eu voiam doar să-l ajute pe Win să se dezbrace.
- Ești atât de drăguț cu mine, cum aș putea să-ți rezist, nu-i așa?
Kawin sărută cu pasiune acele buze moi și atrăgătoare, în timp ce limba ei mică era gata să învețe și să răspundă. Mâinile ei mici îi pipăiră umerii lați, descheindu-i complet cămașa și trăgând-o de pe corpul său musculos. Acțiunile ei îl făcură pe bărbat, dornic să-i dea o lecție de dragoste și să gemă ușor de satisfacție.
- Um...
Mâna lui groasă i-a urmărit încet sânii, apoi s-a curbat în sus pentru a-i cuprinde sânii plini. Și-a folosit degetul mare pentru a-i mângâia ușor sfârcurile de culoarea cireșei care se ridicau ca răspuns la atingerea lui, atât de încet încât posesoarea sânilor moi a tremurat din tot corpul.
- Mmm, Win...
Un geamăt dulce a strigat încet numele celei care o încânta, un sunet care i-a stârnit și mai mult dorința. El a aprins în mod deliberat un val de pasiune atât în el, cât și în femeia din poala lui, făcând dorințele lor la fel de intense. Buzele lui fierbinți au trecut de la un sărut profund și pasional la o mângâiere blândă a gâtului ei palid, lăsând urme roșii slabe, apoi coborând pe pielea netedă, delicată și voluptuoasă din fața lui. A sărutat ușor curbele pline ale sânilor ei înainte de a folosi vârful limbii pentru a încercui sfârcurile roz și erecte, făcând-o pe femeia mai mică de statură să se încordeze și să tremure din toată corpul.
Cu un sân atât de moale și un parfum atât de încântător, cine ar putea rezista?
Corpul ei alb și neted se lipi de silueta musculoasă. Mâinile ei mici îi mângâiau în mod natural fizicul puternic, aprinzându-i o căldură arzătoare în tot corpul. Voluptatea de sub fusta ei scurtă îi stârnea și mai mult duritatea, făcându-i inima să bată cu putere.
Tânjesc să te ating, vreau cu disperare să intru în îmbrățișarea ta umedă și suculentă.
Kawin nu a mai putut rezista. A ridicat-o, prinzându-i șoldurile elegante, astfel încât picioarele ei subțiri să-i poată înconjura talia. Silueta mică și-a cuibărit fața roșie pe umărul lui lat, permițându-i să o conducă spre patul mare.
Tânărul a așezat ușor corpul subțire pe salteaua moale înainte de a se retrage de lângă silueta delicată. Și-a desfăcut repede cureaua și și-a scos pantalonii, urmați de boxeri. Fața lui Pin era roșie, dar era atât de atrăgătoare.
Ochii ei mari și rotunzi au clipit în timp ce privea silueta înaltă și musculoasă, înainte de a se concentra asupra penisului său erect îndreptat direct spre ea. Își mușcă inconștient buzele pline, încercând să își ascundă jena care i se răspândea prin tot corpul.
Numai gândul la penisul uriaș din fața ei, care era pe cale să o penetreze, îi făcea fața frumoasă să se înroșească, roșeața răspândindu-se pe tot corpul.
Nu seamănă deloc cu cel pe care mi l-a arătat Many în film. Acela era de mărimea unui castravete, dar acesta e chiar mai mare decât un „castravete”. Se pare că acest act amoros va fi mai mult decât pot suporta.
- Draga mea, de ce ți se înroșesc fața și corpul? Kawin și-a lipit corpul puternic mai aproape de silueta subțire, mâinile sale mari cuprinzându-i obrajii moi și sărutându-i apăsat, șoptind întrebarea cu afecțiune.
- Pentru că sunt timidă, a șoptit ea încet, mișcându-și ușor buzele frumoase. Atitudinea ei adorabilă și timidă nu l-a făcut decât să se îndrăgostească nebunește de ea.
- Dacă o facem des o să te obișnuiești mai bine cu asta.
După ce termină de vorbit, și-a lipit buzele de buzele ei pline pentru a o săruta încă o dată pasional. Pinnara și-a despărțit buzele dulci și moi, răspunzând adorabil și dezirabil. Mâinile lui mari i-au scos repede fusta și chiloții mici, apoi le-au aruncat neglijent pe podea.
Buzele lui fierbinți și bine formate s-au lipit de corpul parfumat, sărutând-o și marcând fiecare centimetru ca fiind al lui. Femeia zăcea înțepenită și tremurând din tot corpul, până când gura lui fierbinte i-a învăluit sfârcurile erecte. Limba lui mișcându-se rapid, alternând cu suptul și linsul, devenind din ce în ce mai pasional. Femeia de sub el nu putea decât să gemă ușor, cu o plăcere intensă.
- Ah! Win...
Mai ales când i-a sărutat intens abdomenul plat, ea s-a pregătit inconștient să primească atingerea lui pasională. Apoi, corpul ei mic a tresărit când mâna lui mare i-a despărțit picioarele frumoase.
- Oh, doamne...
Picioarele ei palide erau strânse unul de altul de timiditate, dar brațe puternice le despărți. Ochii lui pătrunzători priveau carnea frumoasă din fața lui cu o privire tandră, înainte de a se apleca să-i sărute ușor coapsa moale și movila de carne și de a vorbi încet.
- Nu fi timidă, draga mea. Ești frumoasă peste tot.
După ce a terminat de vorbit, și-a îngropat chipul frumos între picioarele ei, vulva era umedă și strălucitoare. Tânărul a sărutat centrul petalelor moi, folosindu-și gura fierbinte și limba caldă pentru a crea o plăcere și o excitație intense. Pinnara s-a încordat, abdomenul inferior tremurând de extaz, în timp ce el sugea și gusta nectarul dulce din interior, lingându-i și mângâindu-i profund clitorisul, luând-o complet prin surprindere.
Tânăra femeie clătină din cap, părul ei lung și castaniu închis răspândindu-se pe pernă. Mâinile ei mici, care strânseseră salteaua, se împleteau acum cu părul lui des și negru, eliberând senzația de furnicături, ca și cum un curent electric ar fi străbătut-o.
- Win, ahh...
- Um, ce bine m-am simțit! Atâta lichid, draga mea?
A murmurat întrebarea direct, dar cu mai multă afecțiune decât orice altceva, făcând-o pe persoana mai scundă să roșească și să-și muște inconștient buza de jos pentru a suprima senzația copleșitoare.
- Uf, nu mai pot suporta...
Vocea ei dulce tremura de dorință, dar Kawin nu i-a arătat nicio milă. În schimb, și-a mișcat limba rapid și intens, sorbind fiecare picătură din nectarul ei dulce. Curând, posesoarea acelei dulceți amețitoare a țipat și a avut convulsii repetate înainte de a se prăbuși inert pe patul moale.
- Ești atât de dulce și moale peste tot.
Corpul său musculos s-a apropiat încet, îmbrățișând silueta fragilă și tremurândă. I-a privit fața frumoasă și roșie, ochii pe jumătate închiși și umezi, cu o privire blândă și iubitoare. Apoi s-a aplecat și i-a sărutat fruntea, ștergând ușor transpirația, înainte de a-i da următoarea lecție de dragoste.
Picioarele lui puternice i-au despărțit încet picioarele frumoase, în timp ce o mână mare i-a cuprins șoldurile rotunjite, trăgând-o mai aproape de corpul lui puternic. Kawin și-a apucat penisul complet erect, frecându-l de-a lungul canalului ei de iubire umed și parfumat înainte de a apăsa capul în cavitatea moale. Cu toate acestea, femeia de sub el a gâfâit violent.
- Ah! Mă doare, Eu... Huh! Mâinile ei mici i-au împins pieptul lat și s-a retras cu o durere sfâșietoare când obiectul dur și rigid i-a pătruns în deschizătura strânsă.
- E în regulă, draga mea. O voi face încet. Relaxează-te.
Cuvintele de mângâiere au venit odată cu un sărut blând. Kawin a trebuit să facă tot posibilul să fie blând cu ea; nu voia să-i creeze frică sau neliniște.
Văzând că persoana de sub el începea să reacționeze natural, și-a introdus corpul puternic doar pe jumătate și l-a lăsat acolo, permițându-i persoanei mai scunde să se acomodeze până când corpul moale a început să apese pe cel musculos, uitând de durere.
- Lasă-mă să te iubesc puțin mai profund, draga mea.
Tânărul se aplecă și șopti aproape de buzele ei pline, umflate și rozalii, cu o privire imploratoare. Asta o făcu pe Pinnara să roșească, iar ea dădu ușor din cap în semn de aprobare.
Kawin i-a sărutat fruntea netedă, împingându-și simultan penisul mare prin pasajul ei moale până la capăt. Mâinile ei mici i-au prins umerii lați, durerea transformându-se într-o senzație de furnicături. Vocea ei dulce a gemut încet, tremurând.
- Ah... ah...
Ritmul actului lor amoros, inițial lent, s-a intensificat treptat și a devenit din ce în ce mai rapid. Cu cât părțile ei interioare se strângeau mai mult în jurul lui, cu atât Kawin gemea mai tare de o plăcere intensă.
- Ah... Pin ești uimitoare, draga mea. Atât de emoționant. Mmm...
Cuvintele de satisfacție, rostite cu o voce profundă și răgușită, erau ca un combustibil, aprinzând focul dorinței dintre ei. Tânărul a strâns din dinții, accelerând ritmul actului lor amoros până când acesta a atins apogeul. Sunete umede, se amestecau cu gemete, până când unul dintre ei abia mai putea suporta.
Sop! Sop!
- Win, ahh... eu aproape termin...
Pinnara a implorat, ochii ei frumoși și strălucitori plini de dorință, întâlnind privirea pătrunzătoare care avea o expresie blândă, rugătoare și ademenitoare.
Te satisfac până vei termina.
Atât de palpitant încât vei muri.
Atât de emoționant încât nu am putut rezista.
Kawin se aplecă, îmbrățișând corpul delicat în brațe și își îngropă nasul în curbura parfumată a gâtului ei, în timp ce activitățile lor intime se intensificau, ducându-i pe amândoi într-un tărâm al extazului. Curând, gemetele li se împleteau, răsunând puternic împreună.
- Ah... Ohh...
Bărbatul masiv a dus-o pe tânăra de sub el în extaz. Simțea că plutește, ca o pană în vânt. Corpul ei a stors fiecare picătură de fluid alb tulbure înainte de a se prăbuși pe pat, respirând greu.
Kawin i-a strâns trupul subțire într-o îmbrățișare, sărutându-i fața netedă peste tot. Pinnara nu a putut decât să-și lipească obrazul moale și rozaliu de pieptul lui lat, permițându-i să-i mângâie ușor spatele și să o consoleze. Buzele lui s-au cuibărit pe obrazul ei și pe urechea mică.
Bărbăția care se înmuiase pentru o clipă s-a trezit din nou. În momentul în care a îmbrățișat acel corp voluptuos și parfumat, i-a fost greu să reziste. Și părea că femeia din brațele lui putea simți pulsarea arzătoare. Ochii ei mari și rotunzi i-au privit din nou ochii pătrunzători și lascivi. Buzele ei delicate au cerut blând...
- Mai vrei, khun Win?
- Cine ți-a spus să fii așa drăguță, Pin? I-a mângâiat ușor obrazul cu degetul mare, o ușoară roșeață apărându-i pe față, înainte să se apropie de trăsăturile ei frumoase și a adăugat:
- Se pare că va trebui să mă consolezi din nou în seara asta.
Bărbatul viclean, dorind să fie mângâiat de dragostea ei iar și iar, s-a aplecat, i-a acoperit buzele pline și i-a dat încă o sărutare pasională și ademenitoare...
Capitolul 12
NORMALITATE EXTRAORDINARĂ
Micuțul băiețel de nouă ani adormea, dar mâna lui mică și subțire încă o strângea tare pe cea a celeilalte și murmura încet:
„Mami... vei fi lângă mine, nu-i așa”
„Da, du-te la culcare, dragul meu,” căldura din mâna mamei mângâia ușor căpșorul înainte ca acea căldură să se estompeze treptat.
- Mamă... Mamă!
Dar apoi, persoana care promisese că îi va fi alături în ziua aceea l-a abandonat, lăsându-l singur în casa mare a bunicului său timp de peste douăzeci de ani.
Brusc!
Corpul musculos care dormise s-a trezit brusc. Picături de sudoare îi acopereau fața frumoasă, indicând că supraviețuise unui coșmar. Ochii săi ageri s-au mărit în întuneric înainte de a arunca o privire spre ceasul digital de pe noptieră, care arăta 5:30 dimineața.
Mâna lui mare s-a ridicat să-și mângâie fața înainte să se întoarcă și să ajungă la trupul moale pe care îl ținuse cu atâta drag în brațe în fiecare noapte. Dar simțea doar golul rece al patului, lipsit de silueta mică după care tânjea. Kawin și-a aruncat repede pătura de pe el și s-a ridicat, cu inima strânsă. Frica ascunsă adânc în inima lui se strecura.
- Pinnara...
Vocea îi tremura ușor în timp ce striga. Îi era frică...
Îi era teamă că ea va dispărea.
Îi era frică să nu o aibă lângă el.
Îi era frică să se simtă din nou singur.
- Pin!
- Win! Sunt aici!
Micuța persoană, auzind chemarea, s-a repezit în dormitor cu o expresie panicată pe față. Ochii ei mari și rotunzi s-au întâlnit cu ochi ageri și speriați, care s-au transformat rapid în ușurare.
- Unde ai fost, Pin?
Kawin a răsuflat ușurat și a strâns trupul subțire într-o îmbrățișare strânsă. Buzele lui bine conturate i-au sărutat ușor tâmpla și părul moale, ca și cum s-ar fi temut că va dispărea, temându-se că nu o va mai vedea niciodată.
- Eu m-am trezit devreme, stau aici pregătind o prezentare pentru lecție. Vreau să fie gata înainte de ora 7:00.
Pinnara s-a simțit vinovată că nu i-a spus bărbatului înalt cu o seară înainte. Primise un mesaj de la profesorul ei prin LINE înainte de culcare, prin care îi era atribuită o prezentare, așa că și-a setat alarma la 4 dimineața ca să se trezească și să termine de pregătit lecția.
- Ești supărat pe mine, khun Win? Îmi pare rău, a spus ea, ochii ei mari și rotunzi trădând vinovăție în timp ce se uita la el, cu mâinile ei mici cuprinzându-i obrajii, i-a mângâiat ușor barba de pe ambele părți ale feței cu degetul mare, încercând să-i potolească anxietatea.
- Nu, pur și simplu nu-mi place să mă trezesc și să nu te am lângă mine, Pin.
Bărbatul înalt părea mai relaxat decât înainte. Își aplecă fața frumoasă, sprijinindu-și fruntea lată de cea a ei. Pinnara zâmbi dulce și se ridică pe vârfuri pentru a-i săruta ușor vârful bărbiei, ca și cum ar fi vrut să-i aline sentimentele adânci din inimă.
- Am avut doar un vis prostesc.
- E în regulă. Oricare ar fi visul tău, Win, sunt aici pentru tine.
Mâna ei delicată i-a mângâiat ușor spatele lat. Chipul ei frumos și dulce se odihnea pe pieptul său lat. Tânăra femeie putea simți neliniștea din inima lui. Visul pe care îl avusese trebuie să fi fost un vis de neuitat.
Kawin și-a strâns strângerea brațelor și s-a aplecat să o sărute pe tâmplă în mod repetat, inhalând parfumul ei slab și dulce. Asta l-a făcut să se simtă relaxat.
- Hai să ne întoarcem la culcare. Eu tocmai mi-am terminat treaba.
Cei doi tineri s-au întins din nou pe patul mare. Kawin o îmbrățișă strâns pe Pin, apoi trase pătura groasă peste amândoi. Cealaltă mână îi mângâie ușor spatele subțire, ca și cum ar fi adormit-o încet.
- Par slab, Pin?
Un bărbat ca Kawin, cu personalitatea lui încrezătoare, dar oarecum rigidă, i-a pus o întrebare pe un ton blând, aproape nesigur. A fost cu adevărat înduioșător. Însemna că îndrăznea să se deschidă și să aibă încredere în ea, dezvăluindu-i această latură a sa.
- Nu, deloc. Ești doar o ființă umană, Win. Ai laturile tale sensibile, vulnerabile și puternice. Indiferent în ce stare te afli, voi fi mereu aici cu tine. Mâna ei subțire i-a mângâiat pieptul lat, apoi și-a înfășurat lejer brațele în jurul corpului lui puternic.
- Mulțumesc, îi sărută fruntea netedă, zăbovind o clipă înainte de a murmura.
- Am ales cu adevărat persoana potrivită pe care să o iubesc.
Ultimele cuvinte ale lui KaWin erau menite să fie auzite de femeia din brațele lui, dar epuizarea acumulată de la muncă a făcut-o să adoarmă în îmbrățișarea lui caldă fără să audă acele cuvinte dulci. Chiar dacă nu le auzea acum, el i-a promis că i le va spune în mod repetat în viitor.
*****
- Bună dimineața.
Persoana mai scundă, care s-a trezit prima, a întâmpinat dimineața cu ochi strălucitori și un zâmbet dulce, salutând cu o voce veselă înainte de a se apleca să-i sărute ușor obrazul aspru și nebărbierit. Acest lucru a făcut-o pe persoana care tocmai avusese un coșmar să zâmbească larg înainte de a-i ridica ceafa celei care se odihnea pe pieptul său și de a-i săruta buzele pline o dată.
- Neața.
- E zi liberă astăzi, hai să ieșim! a sugerat ea entuziasmată, ochii sclipindu-i de dorința de a-l duce undeva unde să se relaxeze și să scape de stres, sperând că asta îl va ajuta să-și aline unele dintre griji.
Bărbatul înalt se ridică în șezut, sprijinindu-și spatele lat de tăblia patului, fără a uita să o îmbrățișeze pe silueta subțire. Buzele lui calde și nasul proeminent i se cuibăreau pe tâmplele delicate și obrajii moi în timp ce întreba...
- Unde vrei să mergem?
- Hmm... Pinnara și-a înclinat capul, adâncită în gânduri o clipă, apoi expresia feței i s-a schimbat într-un zâmbet larg.
- Este o surpriză! Khun Win, ați dori să veniți cu mine?
- Oriunde vrei să mergi, pot merge cu tine, a mângâiat Kawin cu afecțiune căpșorul ei.
- Bine, atunci mă duc să mă pregătesc, a spus Pin.
Înainte ca femeia minionă să se poată desprinde din îmbrățișarea lui puternică, el și-a strâns mai tare brațele și a refuzat să o lase să plece. E ușor să devii dependent.
- Așteaptă!
- Da?
- Chiar o să mă lași singur să fac duș?
Bărbatul înalt replică, ochii lui ageri sclipind jucăuș.
- Deci, te-ai trezit și te-ai excitat imediat, nu-i așa? Și asta ca să nu mai pun la socoteală mâna care deja a început să-i mângâie pielea netedă a picioarelor de sub cămașa de noapte. Asta a făcut-o pe femeie să încerce să scape, fața ei înroșindu-se. Mâinile ei mici au încercat să le prindă pe ale lui, împiedicându-l să mai fie năzdrăvan.
- Trebuie să ne grăbim, altfel vom întârzia.
- Dacă ți-e teamă că întârzii, te ajut să te speli, vom economisi timp, bărbatul care se oferi să o ajute și-a îngropat nasul proeminent în obrajii ei moi. Nu avea de gând să o ducă la baie, așa cum a spus; pur și simplu nu a putut rezista tentației de a o îmbrățișa pe femeia cu pielea moale și miros dulce.
- Win! N-ai spus că mergi la duș? Pinnara știa că oricum pierdea. Cel puțin putea schimba subiectul în caz că el se răzgândea.
- Desigur. Să mergem, sigur e ceva răcoritor. Te duc la o baie.
Inima lui Kawin s-a topit cu un zâmbet când a văzut fața bosumflată a micuței sale iepuraș, care era incontestabil adorabilă. Nu a putut rezista tentației de a-i săruta obrazul roz, urmat de un scâncet jucăuș.
- Să nu îndrăznești să zâmbești, viclean ce ești... Mmm... Buzele frumoase care erau pe punctul de a vorbi bosumflate au fost imediat reduse la tăcere de buzele bine conturate. Apoi, cel care căutase alinare dimineața a început să o copleșească cu dragoste.
Călătoria a fost după-amiaza. Da, ați citit bine! Pentru că, până când au terminat amândoi de făcut duș, de îmbrăcat și de luat micul dejun împreună, jumătate din zi trecuse deja. Așa că Pinnara a trebuit să-și modifice puțin planurile de călătorie. A decis să-l ducă pe bărbatul înalt cu trenul.
Kawin a cumpărat biletele și, ținând talia siluetei mici, a ajutat-o să stea la coadă pentru trenul BTS de la stație. Deoarece era sărbătoare, era destul de aglomerat, iar utilizarea transportului public era o alternativă bună pentru a evita ambuteiajele.
Curând, trenul a intrat în gară. Câțiva pasageri care ajunseseră la destinație au coborât în cascadă, în timp ce alții, dorind să-și continue călătoria, s-au repezit înăuntru. Pinnara a fost împinsă de peretele trenului, în timp ce persoana mai înaltă s-a folosit drept scut. O mână i-a ținut strâns talia subțire, cealaltă agățată de balustradă. Din cauza aglomerării, cei doi erau lipiți unul de altul, iar cuvinte de îngrijorare i se șopteau la ureche.
- Ține-te bine, sau vei cădea.
Femeia minionă a zâmbit larg înainte de a-și înfășura strâns brațele subțiri în jurul corpului musculos, ca și cum l-ar fi folosit drept sursă de sprijin.
- E bine să mă țin așa?
- Te rog, nu îmi dă drumul.
- Cu siguranță nu îți voi da drumul.
Pinnara clătina din cap înainte și înapoi ca o păpușă drăguță și săltăreață, iar răspunsul ei părea să-i fi făcut plăcere persoanei îmbrățișate, făcându-l să zâmbească fermecător. Simplul fapt de a putea petrece timp prețios cu el și de a-l ajuta să se relaxeze de stresul mental a fost suficient pentru a o face fericită pe Pinnara.
Prima lor oprire de astăzi este Parcul Wachirabenjathat, cunoscut și sub numele de Parcul Căilor Ferate, un loc perfect pentru relaxare. În prezent, peluzele mari și luxuriante sunt pline de adolescenți, copii mici și familii care se bucură de picnicuri. Există, de asemenea, trasee naturale pentru ciclism, grădini de flori și activități de observare a fluturilor în parc.
- Hai să mergem să ne uităm la fluturi.
O mână mică ținea o încheietură mare, conducându-l de-a lungul unei cărări mărginite de flori și plante ornamentale. O briză ușoară bătea, făcând atmosfera mai puțin caldă și înăbușitoare. Un fluture viu colorat a trecut în zbor, aterizând pe partea stângă a cămășii bărbatului înalt, aducându-i un mic zâmbet pe față.
- Și Pin e frumoasă, a complimentat-o el brusc cu o privire visătoare, luând-o complet prin surprindere. Cine nu s-ar înroși și nu s-ar simți roșie ca aripile unui fluture?
- Ai ieși sa te relaxezi cu mine, dar ai grijă să nu zbor! mormăi Pinnara ca să-și ascundă jena.
Timiditatea ei adorabilă l-a făcut pe Kawin să zâmbească. Probabil era prima dată când zâmbea atât de mult în viața lui. Nu după mult timp, tânărul a îmbrățișat-o pe silueta subțire și i-a șoptit ceva încet la ureche.
- Nu te voi lăsa să zbori departe. Te voi ține strâns lângă mine.
Doar faptul că a văzut zâmbetul strălucitor și dulce din fața lui i-a ușurat în mod surprinzător lui Kawin o mare parte din stresul din inima sa.
Eu s-au plimbat până când soarele a început să apună. Tânărul cuplu s-a ținut apoi de mână și s-a așezat pe o bancă de piatră, privind lumina aurie a apusului care se reflecta în apa din fața lor. Mai multe bărci cu hidrobiciclete, populare printre adolescenți, se plimbau în mijlocul apei pentru a privi apusul.
- Casa mea este lângă mare, așa că atunci când sunt tristă, îmi place să stau și să privesc apusul. Ultima lumină a zilei este atât de frumoasă și liniștitoare. Apoi m-am gândit: Lumina noii zile trebuie să fie atât de strălucitoare. De fiecare dată când gândesc așa, mă simt liniștită.
Persoana mai scundă a rupt tăcerea, împărtășindu-și gândurile și sentimentele cu persoana de lângă ea. Și-a lipit chipul frumos și inocent, plin de un zâmbet dulce, de umărul lat al persoanei mai înalte, în timp ce o mână mare îi mângâia ușor capul.
- Pin este o sursă de lumină și pentru mine.
Mormăi el pe un ton serios și ferm, fără să se prefacă în vreun fel că o face să se simtă bine. Pentru că, de când o cunoscuse, inima lui cândva întunecată primise o căldură copleșitoare, ceva ce Kawin nu a cerut niciodată, dar totuși ea i-a dăruit-o de bunăvoie.
Tânărul s-a aplecat și i-a sărutat ușor tâmpla, apoi a privit fericit lumina aurie din fața lui alături de iubita sa, până când cea mică s-a desprins din îmbrățișarea lui ca și cum și-ar fi amintit ceva.
- Khun Win, te rog să mă așteptați aici. Mă întorc imediat.
Înainte ca Kawin să apuce măcar să o prindă de încheietura ei mică sau să scoată un cuvânt de protest, iepurașul lui năzdrăvan s-a ridicat și s-a grăbit în mulțimea de oameni care se plimbau și se relaxau seara. Nu a putut decât să-i privească spatele subțire până când a dispărut din vedere. Deși îngrijorat, a trebuit să se conformeze cu strictețe cererii ei.
În mai puțin de cinci minute, persoana care îi spusese să aștepte s-a întors, ținând ceva în mână. Apoi i-a oferit un cerc cu o structură interioară asemănătoare unei pânze, împodobit cu mărgele albastru închis și pene albe.
- Acesta este un cadou pentru tine, Win.
- Ce este?
- E un prinzător de vise, spuse fetița minionă cu un zâmbet dulce și blând care umplea de căldură inima cândva singură și puternică.
- De acum înainte, Win nu va mai avea coșmaruri, ci doar vise frumoase, iar eu voi fi alături de tine.
- Pin… Kawin simți o căldură răspândindu-i-se prin inimă. Îi mângâie ușor obrazul moale cu degetul mare, ochii lui pătrunzători reflectând o emoție profundă în timp ce îi privea ochii frumoși și rotunzi.
- Și de acum înainte, o voi avea pe Pin alături pentru totdeauna?
- Această cerere înseamnă că mă vrei în viața ta de acum înainte? Gândindu-se la asta, inima i-a bătut necontrolat. Dar apoi, amintindu-și termenii contractului, a început să se îndoiască de intențiile lui. Așa că Pinnara a vorbit cu o voce blândă...
- Eu sunt deja cu tine, Win, conform înțelegerii, a spus ea.
- Nu există promisiuni, nu există obligații. Suntem doar eu și cu tine. Pot să te iubesc la fel de mult cum te poate iubi un bărbat?
- Khun Win... O voce dulce a strigat încet numele celuilalt, abia crezându-și urechilor.
- Recunosc că mi-ai plăcut de acum doi ani. Când ne-am întâlnit din nou, am încercat să găsesc o cale să fiu cu tine, creând o înțelegere chiar dacă inima mea voia să o rupă din prima clipă, a spus el fără să încerce să ascundă acest lucru, nasul și urechile înroșite trădau jena, făcând-o pe cea care îl vedea să nu se poată abține să nu zâmbească afectuos.
- De ce m-ar place Win? Eu sunt doar o fată obișnuită.
Exact! Nu are nimic cu care să se compare cu el. E doar o femeie obișnuită, dintr-o familie de clasă mijlocie, cu suficienți bani pentru a se descurca.
Totuși, el o respecta, ținând-o fericit lângă el, fără a o minimaliza sau disprețui vreodată.
- M-am îndrăgostit de tine datorită caracterului tău extraordinar de obișnuit. Tu ești femeia care mi-a arătat o latură a mea pe care nu credeam că o voi vedea niciodată. Mi-ai deblocat cele mai intime sentimente, ești cea care a mângâiat acel copil mic cu cuvinte simple – indiferent de motiv, în ele a existat întotdeauna iubire. Tu ești femeia pe care vreau să o îmbrățișez iar și iar după un singur sărut. Și sunt complet cucerit de ochii tăi inocenți și rugători.
Pinnara era uluită și copleșită de emoție. Nu crezuse niciodată că cineva va auzi cuvintele pe care le folosise pentru a-l consola pe tânărul băietel, Kopter, pe atunci și că acesta încă și le amintea. Tânăra femeie nu a putut decât să-i îmbrățișeze strâns gâtul puternic atunci când acele cuvinte profund emoționante s-au terminat. A zâmbit printre lacrimi și și-a lipit în tăcere fața netedă de umărul lui robust.
- Mulțumesc. Eu sunt atât de norocoasă că te-a cunoscut, Win.
- Eu sunt norocosul că te-am întâlnit, Pin. Win a găsit împlinire în inima lui alături de femeia din brațele sale și a vrut să prețuiască și să protejeze această iubire cât mai mult timp posibil.
- Hai să fim un cuplu, draga mea. Vreau să te iubesc și să am grijă de tine cât mai mult timp posibil.
Nu știa ce-i rezerva viitorul. Simplul fapt de a-i ține mâna blândă, de a se trezi și de a-i vedea zâmbetul strălucitor, îi lumina instantaneu lumea întunecată. Și-a jurat că nu-i va da niciodată drumul la mână.
Capitolul 13
ÎNFLOREȘTE ȘI RODEȘTE
- Hai să fim un cuplu, draga mea. Vreau să te iubesc și să am grijă de tine cât mai mult timp posibil.
Nu știa ce-i rezerva viitorul, dar simpla ținere a mâinii ei, vederea acelor ochii și zâmbetului ei strălucitor îi luminau instantaneu lumea întunecată. Și-a jurat că nu-i va da niciodată drumul la mână.
- Da.
Iepurașul pe care îl adora atât de mult dădu din cap, făcându-l pe Kawin să chicotească la vederea comportamentului ei adorabil. Apoi o sărută pe frunte și îi mângâie ușor căpșorul în timp ce acesta se odihnea pe umărul lui.
- Hai să mergem acasă. Ți-am pregătit niște mâncare delicioasă, Win. A spus Pin.
- Chiar e atât de delicioasă? O tachină Kawin zâmbind. Indiferent ce făcea persoana din brațele lui pentru el, asta era suficient ca să-l facă foarte fericit.
- Odată ce khun Win o va încerca, va fi dependent.
Femeia minionă se desprinse din îmbrățișarea lui, un zâmbet fermecător așternându-i-se pe față. Gawin îi ciupi jucăuș nasul delicat, apoi o ajută ușor să se ridice, ținând-o de mână în timp ce mergeau spre stația BTS, îndreptându-se spre penthouse-ul lor.
- Haide, lasă-mă să-ți pun șorțul ăsta. Altfel, ți se va murdări cămașa albă.
Pinnara a luat un șorț în carouri albastru închis din sertarul dulapului de bucătărie și l-a pus pe cel care o ajuta să pregătească cina.
Diferența de înălțime dintre cei 165 de centimetri ai ei și cei 1,90 metri ai bărbatului nu au reprezentat deloc o problemă, deoarece bărbatul înalt a ridicat-o pe femeia mai scundă de statură și a așezat-o pe tejgheaua barului, apropiindu-și chipul frumos, ca ea să-i poată pune ușor șorțul fără să se chinuie.
Dar bărbatul din fața ei profita în secret de situație mângâindu-i obrazul moale cu buzele sale calde și nasul proeminent, inhalând cu încântare parfumul ei preferat. Tânăra femeie nu a putut decât să-și încrețească nasul spre bărbatul înalt, enervată de viclenia lui, înainte ca vocea ei dulce să-i explice o sarcină simplă cu care să o ajute.
- Khun Win, trebuie doar să mă ajuți să spăl varza chinezească. Am pregătit toate celelalte ingrediente.
- Da dragă.
Bărbatul înalt și voinic și-a suflecat mânecile până la jumătatea coatelor și a dat-o jos pe Pin de pe blatul bucătăriei. Apoi a luat un coș cu legume și s-a dus la chiuvetă de cealaltă parte, în timp ce Pinnara a zâmbit afectuos văzându-l pe bărbatul masiv ocupat să o ajute să gătească. Apoi s-a întors să pregătească supa limpede de găluște cu creveți pentru cină pe aragaz, în fața ei.
- Îi place lui Pin să gătească?
- Da, pentru că mama m-a învățat să gătesc încă din copilărie.
Pinnara a răspuns cu o voce veselă, dar răspunsul ei l-a făcut pe bărbatul înalt să se oprească o clipă. Nu era gelos că ea primea dragoste de la mama ei; pur și simplu, în adâncul sufletului, își dorea să aibă și el amintiri atât de frumoase.
Și se părea că fetița i-a observat comportamentul liniștit, așa că s-a oprit din ce făcea și a întins mâna să-i apuce mâna mare care spăla legumele, zâmbind dulce în timp ce vorbea.
- Motivul pentru care mama m-a învățat a fost ca într-o zi să am șansa să fac ceva pentru persoana pe care o iubesc. Iar acea persoană ești tu, Win. Propoziția, plină de cuvinte atât de blânde, a făcut ca inima ascultătorului să debordeze de bucurie.
- De acum înainte, spune-mi ce-ți place să mănânci și cum vrei să fie gătit. Voi face tot posibilul să-ți pregătesc.
Kawin a simțit o căldură în inimă știind că această femeie era lângă el. I-a sărutat ușor mânuța.
- Mulțumesc, dragostea mea.
După ce a spus asta, s-a aplecat și i-a sărutat ușor buzele delicate care tocmai rostiseră acele cuvinte minunate. Dar de fiecare dată când le atingea, inima lui nu se mai oprea.
Ceea ce a început ca o sărutare pe obraz s-a transformat într-un sărut care-ți face inima să tresalte. Mâinile lui mari i-au cuprins obrajii moi, trăgând-o mai aproape pentru un sărut pasional, limba lui caldă explorând cu încântare dulceața din gura ei tandră.
Nu știa cât timp trecuse. Pinnara a simțit căldura arzătoare și s-a retras repede din sărutul dulce. S-a întors spre oala de pe aragaz și a bombănit ușor.
- Vai! Supa aproape s-a evaporat!
- Bine, atunci voi aștepta la masă. Dacă stau prea mult aici, s-ar putea să gust preparatele bucătarului înainte de cină.
Kawin a zâmbit jucăuș, apoi a sărutat-o puternic pe obrazul roz înainte de a pune jos coșul cu legume spălate și de a părăsi imediat bucătăria pentru a se așeza ascultătoare la masa din sufragerie.
După o masă delicioasă, cei doi tineri s-au dus să facă o baie și să se împrospăteze. O siluetă subțire, îmbrăcată într-o cămașă de noapte moale, cu mâneci lungi, a ieșit din zona de dressing când a auzit o notificare de pe LINE.
Ajarn Maythika:📨 „Cursul este mâine. Te rog să te ocupi de el. Eu nu sunt disponibilă să particip, știa asta, nu? Să nu existe probleme mai târziu.”
Pinn:📨 „Am înțeles, profesore.”
Nu știu de câte ori a folosit-o această profesoară ca pe o mașinărie umană, atât prin faptul că nu a participat la cursuri universitare, cât și prin faptul că i-a dat de lucru. Indiferent de câte ori a încercat să refuze, și-a folosit întotdeauna autoritatea de profesoară pentru a o intimida.
Deși nu a fost îndrumătorul de teză al Pinnarei, ea a jucat totuși un rol în revizuirea susținerii acesteia. Nevrând să-și pună în pericol absolvirea, tânăra a trebuit să se conformeze cerințelor acesteia.
Sprâncenele ei frumoase se încruntară nedumerită la vederea expresiei sumbre a iubitului ei, un detaliu care nu putea scăpa privirii de șoim a lui Kawin.
Silueta înaltă și musculoasă, îmbrăcată doar în pantaloni negri de bumbac și cu un prosop alb în jurul gâtului, a ieșit din dressing și s-a apropiat de silueta mai scundă, care era absorbită de tastarea unui mesaj înainte de a așeza telefonul pe noptieră.
- S-a întâmplat ceva? Nu s-a mulțumit doar să întrebe; brațele lui puternice i-au cuprins talia subțire din spate și i-a depus o sărutare pe obrazul neted.
- Nimic special, profesorul tocmai mi-a trimis un mesaj să-mi dea niște teme, fata din brațele lui s-a întors și l-a îmbrățișat lejer, odihnindu-și fața frumoasă de pieptul lui lat.
- Te referi la profesorul Duangduen? Kawin știa bine cine era îndrumătorul de teză al tinerei, pentru că acest profesor era și decanul, care îl cunoștea foarte bine pe bunicul său.
- Nu, e profesoara Maythika.
- Serios? Cine e? Cea care te roagă adesea să țin prezentări didactice?
- Da, dar nu e nimic. Profesoara a vrut doar să supraveghez examenele studenților de dimineață.
Pinnara și-a sprijinit bărbia de pieptul lui ferm, zâmbind senină ca să-i spună să nu-și facă prea multe griji, ca să-l liniștească, înainte de a schimba subiectul.
- Să-ți usuc părul?
Kawin nu a răspuns și nu a mai pus nicio întrebare. S-a așezat pe marginea patului și a tras silueta mai mică în poală, permițându-i persoanei din poala lui să-i șteargă părul ud.
- Există vreun băiețel printre acești «tineri»?
- Da, răspunsul ei simplu a încordat imediat fața bărbatului înalt, făcând-o pe Pinnara să zâmbească ușor.
- De ce întrebați, khun Win? Sau... ești gelos pe mine? Ochii ei mari și rotunzi s-au îngustat ușor în timp ce îl tachina în joacă, iar răspunsul lui i-a făcut obrajii să se înroșească instantaneu.
- Sunt posesiv. Foarte posesiv, a spus cel care își declarase posesivitatea, mângâindu-și nasul proeminent de-a lungul obrajilor moi până la gâtul parfumat, făcând-o pe cea din poala lui să se retragă din cauza intruziunii sale.
- O, nu mă tachina, Khun Win. Nu ți-am uscat părul încă. Mâinile mici i-au dat drumul prosopului cu care îi usca părul, cuprinzându-i în schimb obrajii și ridicându-i ușor capul ca să-l privească în ochi.
Dar când întâlnești cu adevărat acei ochi ageri, dar blânzi și captivanți, îți pot spune că 99% dintre oameni s-ar topi.
- Păi... hai să îți usuc repede părul și să mergem la culcare.
- Te duci la culcare atât de devreme. Nu ți-am mulțumit încă pentru ziua de azi, a spus el, mângâindu-i ușor obrazul moale, făcând-o să simtă o roșeață caldă în tot corpul.
- Khun Win mi-a mulțumit deja de multe ori.
- Am spus-o doar cu vorbe; nu am făcut-o încă cu fapte.
Acei ochi sclipitori și strălucitori au arătat clar ce voia să spună prin „fapte”. Apoi, mâna lui mare i-a smuls prosopul mic din mână și l-a aruncat neglijent pe pat. Părea că de data asta evadarea va fi dificilă.
- Khun Win, eu trebuie să ies mâine dimineață devreme.
Știa că era inutil să-l oprească, dar mâna lui mare continua să se joace cu nasturii cămășii ei de noapte, în timp ce cealaltă mână începea să-i mângâie coapsele moi și netede, urcând încet spre șoldurile ei bine formate.
- Te voi trezi eu și te voi duce acasă. Nu vei întârzia, promit. Dar dacă ești încăpățânată, s-ar putea să fie nevoie să ne reamintim unul altuia de câteva ori în seara asta, draga mea, a șoptit el, sărutându-i greu urechea mică.
- Hei, Win, pe bune! Un pumn mic a aterizat pe umărul lat al bărbatului masiv. Lovitura ei slabă nu l-a tulburat deloc; de fapt, a chicotit ușor.
- Cu o soție atât de frumoasă, cine nu s-ar îndrăgosti?
Kawin s-a aplecat și a strivit cu forță buzele moi ale persoanei din poala sa, un amestec de intensitate jucăușă și cu o urmă de năzdrăvănie, înainte de a se transforma într-o tandrețe fericită. Apoi...
Atmosfera din cameră era plină de dragoste și căldură din partea celor doi.
*****
Ding Dong...
Clopoțelul de la ușa localului Hommy Bistro & Cafe a sunat, făcându-l pe tânărul de 21 de ani, ocupat cu strângerea meselor, să se întoarcă automat și să salute. Văzând cine era, zâmbetul i s-a lărgit aproape până la urechi.
- Salut, P’Pin. Același meniu azi?
Un student mai tânăr din facultatea sa, care lucra cu jumătate de normă, o cunoștea foarte bine pe frumoasa din fața lui, știind că era prietenă cu proprietara cafenelei și care era preparatul ei preferat din meniu, pe care îl comanda întotdeauna, un smoothie cu lapte roz.
- Vreau să beau un ceai de mere astăzi. Am vrut să încerc un preparat nou din meniu, i-a zâmbit Pinnara celeilalte persoane pe un ton prietenos.
- Bine, Phi! După ce a luat comanda, s-a dus repede să pregătească băutura pentru frumoasa doamnă.
- Uau! Ești atât de entuziast și zâmbești acum, First, l-a tachinat pe juniorul ei cu un zâmbet, Kanisara, care stătea la tejgheaua barului.
- Ei bine, frumoasa P’Pin este idolul meu. Prietenii mei spun că vor să studieze economia din cauza lui P’Pin.
First a continuat să o copleșească pe femeia mai în vârstă din fața lui cu complimente, arătând o afecțiune sinceră. Nu a existat nicio urmă de amenințare sau flirt, iar Pinnara și prietenele ei l-au tratat pe tânăr ca pe un frate mai mic.
- Bine, bine. Chiar dacă arată drăguță, când îl ajută pe profesor cu corectarea, în secret este destul de aprigă.
Kanisara o tachina pe prietena ei, dar ca asistentă a profesorului nu avea dreptul să descalifice sau chiar să degradeze pe cineva. Voia doar să-l tachineze pe copil și părea să funcționeze, pentru că fața lui First a devenit instantaneu și mai abătută decât a unui câine trist.
- Kanisara, nu îl mai tachina pe juniorul tău, a spus Pinnara, așezându-se pe un scaun și întorcându-se să-și certe prietena cu un zâmbet. Când a auzit asta, zâmbetul ei forțat s-a transformat într-unul luminos.
- Sunt sigur că o femeie frumoasă ca P’Pin n-ar fi crudă.
- Hei!! Stai liniștit, băiete... chiar zilele trecute spuneai că sunt cea mai frumoasă! Inimile tinerilor se schimbă mai repede decât vă schimbați lenjeria intimă!
Meny, care tocmai se întorcea de la o masă la tejghea, a auzit conversația și s-a simțit puțin enervată. Apoi s-a prefăcut că se supără pe tânărul bărbat.
- Dar, indiferent de situație, te am în continuare în inima mea, Meny. În plus, toate sunteți frumoase și amabile.
- Nu încerca să mă flatezi. Nu o să trec ușor peste supărarea mea. Ai terminat de servit băutura lui Pin. Te rog servește gustările la masa de acolo. După ce a dat instrucțiunile, Meny s-a alăturat conversației cu prietenele ei.
- Am înțeles, Khun, a răspuns First ca un soldat înainte de a se întoarce la munca sa, lăsându-le pe femei singure.
Odată ce toată lumea a fost adunată, conversația curioasă a liderului grupului a început fără a pierde timp.
- Ai supravegheat din nou ora de dimineață a profesoarei Maythika.
- A, da. Profesoara a întârziat la ore, așa că m-a rugat să-i țin locul, Pinnara a dat ușor din cap.
- A dormit prea mult, nu-i așa? E atât de leneșă, de ce ar vrea să fie profesoară? Și nu khun Maythika a ajuns târziu acasă ultima dată, iar apoi tipul ăla, Tha, te-a atacat prin surprindere?
Kanisara se încruntă, furioasă și extrem de nemulțumită de acea profesoară. Această profesoară era cea mai rea! Dacă ar fi demnă de respect, ea nu ar sta criticându-și profesoara în halul ăsta. Dar această persoană era cu adevărat irecuperabilă.
Studenții de licență care vin să studieze la cafenea se plâng adesea ei și lui Meny de năzbâtiile acestei profesoare. Ea se consideră cea mai tânără profesoară din departament și, fiind protejata rectorului universității, crede că poate face ce vrea. Face abuz de putere pentru a-i oprima pe studenți, rareori predă, își petrece timpul făcând cumpărături, coafându-se și făcând tratamente de înfrumusețare și, de asemenea, îi place să fure munca academică a altora și să o revendice ca fiind a sa.
- S-a trezit târziu, dar tot a reușit să rezerve un alt profesor la 8:30 dimineața. În cele din urmă, cine face prezentarea și cine se ocupă de studenți ești tu nu ea.
Meny, la fel de furioasă, fierbea mai tare decât fluieratul unui tren. Ea înjură fără reținere:
- La naiba, e doar cu cinci ani mai în vârstă, dar totuși se comportă atât de lipsit de respect, de ce să o mai ții prin preajmă?
- Haideți, gândiți-vă la asta ca la exersarea abilităților. Nu vă supărați, veți îmbătrâni mai repede. Oricum voi absolvi curând și nu vreau probleme. În plus este unul dintre membrii comisiei de absolvire. Dacă o supăr, probabil că nu-mi voi termina masteratul, a încercat Pinnara să le explice celor două prietene ale ei.
- Bine... draga mea expertă în economie, absolvă și apoi câștigă imediat concursul de frumusețe Miss Siam!
Kanisara continua să bombăne pentru că își iubea prietena și își făcea griji pentru ea. Nu-i plăcea să vadă pe cineva profitând de Pinnara, dar dacă Methika i-ar fi cauzat vreodată probleme prietenei ei, cu siguranță ar fi regretat!
- Bine, hai să schimbăm subiectul. Pari atât de fericită și radiantă zilele astea. Spune-mi, care e situația relației tale cu khun Win?
Meny a întrebat direct și fără ocolișuri, ochii ei sclipind imediat. Ea și Kanisara știau tot ce se întâmplase între Kawin și Pinnara, după ce prietena lor fusese atacată, iar viața ei personală amenințată de fostul ei iubit abuziv. Din fericire, Kawin era acolo să o protejeze și să o ajute.
- E... în regulă, mormăi Pinnara încet, fața ei albă înroșindu-se, în timp ce se prefăcea că își sorbea ceaiul de mere.
Deodată, și-a amintit evenimentele din acea dimineață. Bărbatul care promisese că o va trezi și o va duce la universitate își ținuse promisiunea. Și nu uitase să-i dea un sărut prelung de rămas bun, mai intens decât o navă care transportă sare în ocean. Până a lăsat-o să coboare din mașină, buzele ei erau practic umflate, iar el încă îi șoptea ceva aproape de buzelor moi.
„Voi veni să te iau seara.”
Relația dintre Pinnara și Kawin a înflorit ca o floare frumoasă, bine hrănită. Tânăra femeie i-a umplut lumea cândva singuratică cu strălucire, grijă și căldură.
- Nu e doar bine, nu-i așa? Remarca jucăușă și zâmbitoare a Kanisarei a trezit-o pe Pinnara din reverie. Apoi, cea care o tachina pe prietena ei i-a făcut cu ochiul lui Meny, o înțelegere tăcută trecând între ele.
- Așa e! Nu te preface prostuță, Pin. Spune-mi totul. Suntem prietene de aproape zece ani, ce ascunzi? Ai de gând să aștepți până când vei fi doamna Chokshiribowornkul și vei avea nepoți care să ne spună «mătușă»? Meny și-a mijit ochii, scrutându-și în joacă cea mai bună prietenă.
- Exagerezi. Acum... doar ne întâlnim, a mormăit persoana interogată de prietena ei, cu fața înroșită.
- Hei!!
Meny a țipat de bucurie, aproape pierzându-și cumpătul, înainte să-și acopere repede gura cu mâna de teamă să nu sperie clienții din cafenea.
Kanisara zâmbi și ea fericită. Își dorea ca prietena ei să găsească o dragoste bună, o persoană bună, iar faptul că un bărbat atât de rezervat și retras precum Kawin îi permisese unei femei mărunte să-i cucerească inima însemna că prietena ei era cu adevărat specială pentru el.
- Am ghicit bine, zâmbind mândră Kanisara.
- Ce vrei să spui? Pinnara părea nedumerită, ceea ce a făcut-o pe liderul grupului să nu se poată abține să nu simtă afecțiune față de ea.
- Un om ca Kawin este atât de direct. În plus, e dispus să-și riște reputația ca să te ajute fără să i se ceară, nici măcar o dată. E evident că te place. Și faptul că a îndrăznit să-l confrunte pe consilierul Thanatat nu a fost ușor. În cele din urmă, i-a făcut pe cei doi, tată și fiu, să-și piardă reputația, iar Tha a fost trimis în străinătate.
Deoarece Meny deține informații privilegiate de la un coleg mai tânăr care lucrează la cazinou, ea le împărtășește. De aceea, informațiile pe care le deține sunt atât de solide și precise, permițându-i să analizeze situația cu atâta precizie.
- Face toate astea pentru liniștea ta sufletească. Nu-l lăsa să scape ușor.
Kanisara a reiterat că ea și Meny erau foarte încrezătoare că Kawin nu încerca să o înșele așa cum făcuse fostul iubit al Pinnarei. Acțiunile sale, cum ar fi investiția de bani pentru a instala camere CCTV și iluminat la vechiul său apartament din motive de siguranță, indicau clar sinceritatea sa.
Când i s-a întâmplat lucruri rele Pinnarei, el a venit să o ajute și chiar a dus-o pe prietena sa în penthouse-ul lui fără să se gândească. Cu un spirit atât de încrezător și curajos, cum ai putea să nu-ți încurajezi prietena să profite de această oportunitate?
- Știu, știu. Nu mă mai tachina.
- Uau! Pin are fața și urechile roșii!
- V-am spus să nu mă mai tachinați. Altfel o să vă lovesc, a spus Pinnara, expresia ei jenată făcându-le pe cele mai bune două prietene ale ei să râdă cu poftă înainte ca cele trei fete să schimbe subiectul la o conversație lejeră.
Totuși, povestea Pinnarei și a lui Kawin a atras atenția cuiva care stătea la etajul doi al cafelei.
- Deci încerci să-mi furi poziția de noră a familiei Chokshiriboworakun, Pinnara?
Un zâmbet malițios i-a apărut pe fața puternic machiată. Părea că era timpul să acționeze.
Capitolul 14
O POZĂ URÂTĂ
Acum doi ani, Maythika și-a folosit relațiile pentru a promova la postul de profesor la Facultatea de Economie, grație unei recomandări din partea președintelui Universității VBA, care îi cunoștea bine familia.
Prin urmare, a primi lucruri cu ușurință, fără a depune niciun efort, era ceva cu care fusese obișnuită încă din copilărie. Mai mult, mama ei era proaspăta soție a unui miliardar bogat, văduv, cu copii, proprietarul unei celebre afaceri cu băuturi energizante din țară, care își pierduse prima soție.
Totuși, dacă era întrebată despre dragostea și unitatea din cadrul familiei, ea și sora ei vitregă nu se înțelegeau prea bine. În plus, având o diferență de vârstă de cinci ani, nu exista nicio posibilitate să se joace cu aceleași păpuși s-au să se joace de-a cumpărăturile împreună.
Deoarece Mallika este fiica primei soții, a studiat în străinătate și a devenit capul familiei, moștenind afacerea de la tatăl ei la o vârstă fragedă. În plus, este foarte respectată în lumea afacerilor.
Spre deosebire de ea, care nu era o elevă de top, dar a avut norocul să aibă o mamă care o susținea și a fost a doua soție a acestui miliardar care o adora, ea a avut întotdeauna aprobarea mamei sale, indiferent ce voia să facă sau cum voia să trăiască.
Dar, cum se spune, există întotdeauna cineva mai sus, iar deasupra era tatăl său, fosta lui soție și copiii. Montri și-a ținut întotdeauna fiica cea mare cu maxim respect, poate pentru că profiturile companiei care îi susținea viața confortabilă de astăzi proveneau în întregime din munca asiduă a lui Mallika.
Așa că, indiferent ce spunea sora ei vitregă, tatăl lor era întotdeauna de acord, cum ar fi să o pună să muncească ca profesoară universitară.
A adăugat chiar și un motiv, spunând că, dacă nu muncește, nu ar trebui să se aștepte la dividende companie. Din moment ce absolvise, a trebui să muncească. A încercat să o convingă pe mama ei să lupte pentru asta, dar în cele din urmă a pierdut.
Nevrând să fie comparată cu sora ei mai mare și fiind o persoană ambițioasă care nu renunță niciodată ușor, ea și mama ei foloseau orice truc sau înșelăciune necesară pentru a obține un loc de muncă la VBA, o universitate națională de top.
Chiar dacă nu-i plăcea munca, nu era dedicată iubirii copiilor și nu avea nicio publicație academică remarcabilă, motivația care a făcut-o să vrea să continue să lucreze aici a fost faptul că a întâlnit pe cineva la petrecerea de după ceremonia de premiere a burselor, care a coincis și cu petrecerea de bun venit pentru noii membri ai facultății din acel an.
Bărbatul chipeș, stilat, inteligent și priceput la afaceri, provenit dintr-o familie bună cu o influență imensă – cel care stătea în fața ei – era cel pe care îl visa a fi „viitorul ei soț”.
- Bună ziua, khun Kawin.
Nu avea nevoie de nicio prezentare; chiar și decanul, profesorul Duangduen, era uluit și fără cuvinte, neașteptându-se niciodată ca o profesoară nouă ca ea să fie atât de îndrăzneață și directă, oferindu-se cu toată ființa ei, pentru a-l aborda în această măsură pe nepotul unui magnat bogat.
Kawin făcu o scurtă pauză și aruncă o privire spre tânăra din fața lui cu o expresie neutră. Nu intenționa să cunoască pe nimeni la acest eveniment. Era acolo doar pentru că îl rugase bunicul său și nu voia să aibă de-a face cu vreo durerea de cap cauzată de faptul că bunicul său îl va sâcâi după aceea.
- Bună.
Dar Maythika nu a renunțat. S-a prezentat rapid celeilalte persoane, afișând o atitudine blândă, dându-și o șuviță de păr după ureche și zâmbind timid.
- Numele meu este Maythika. Sunt lector la Facultatea de Economie. Sunt nouă aici, așa că poate ar trebui să mă prezint lui Khun Kawin.
- Oh, chiar aşa?
Kawin a ignorat-o cu dispreț, chipul său frumos rămânând lipsit de expresie, chiar rece. Totuși, Maythika a descoperit că asta făcea parte din farmecul lui. A continuat să găsească subiecte de conversație pentru a-i capta atenția.
- De ce stai aici? Nu e distractivă petrecerea? Sau există ceva în care ai vrea să te ajut să te relaxezi?
Tânărul abia dacă a acordat atenție conversației ei, pentru că atenția i-a fost atrasă de silueta subțire într-o rochie albastru deschis, care ținea mânuța mică și dolofană a unui băiețel care rânjea fericit după ce nasul său roșu și cu muci fusese mângâiat de frumoasa femeie. Un mic zâmbet s-a ridicat în colțul gurii tânărului.
Maythika l-a văzut zâmbind din neatenție și a presupus că îi plăcea ceea ce îi oferise. Cu toate acestea, privirea lui a rămas fixată asupra peluzei de dedesubt, fără să clipească, ca și cum ar fi fost captivat de ceva mult mai frumos decât iarba verde luxuriantă.
- Khun Kawin.
Încă o dată, a fost uluită pentru că el nici măcar nu s-a uitat la ea și nici nu a arătat vreun interes. Profesoara a bătut din picioare de frustrare, strângându-și pumnii în lateral. Voia să țipe de dezamăgire, dar trebuia să-și păstreze calmul și să respire adânc.
Apoi, a forțat un zâmbet vesel, prefăcându-se a fi o femeie optimistă, ascunzându-și resentimentele. După ceremonia de premiere a burselor de acum doi ani, Maythika a încercat să participe și la alte ceremonii aflând că khun Nopadol va participa. Ea a sperat să aibă o altă ocazie să-l întâlnească.
Dar, în final, a fost dezamăgită, așa cum era de așteptat, pentru că tânărul nu a mai participat niciodată la eveniment cu bunicul lui, întrucât acesta trebuia să gestioneze afacerile din cadrul Grupului Choksirikorn.
Indiferent câți ani au trecut, Win a rămas bărbatul pe care Maythika visa să-l aibă. Dar apoi, dintr-o dată, o tânără fată care nu se putea compara cu ea în nici o privință – nici ca statut social, nici ca familie – Pinnara a depășit orice concurență și i-a câștigat dragostea, ajungând în sfârșit alături de bărbatul pe care și-l dorea.
Pinnara era o studentă iubită și adorată de toți profesorii din facultate. Toți o admirau nu doar pentru că era o studentă de top la facultatea de Economie, ci și pentru bunele maniere, bunătatea, generozitatea și sârguința ei. Acest lucru, la rândul său, o făcea pe Maythika să simtă un profund sentiment de gelozie și resentiment.
*****
- Bună, khun Win. Ai venit să o iei pe Pin mai devreme astăzi.
Salutul Kanisarei a făcut-o să tresară pe tânăra profesoară care stătea la mezaninul cafenelei, umplând-o de un amestec de curiozitate și invidie.
- Da, nu vreau să o fac pe Pin să aștepte.
Kawin a răspuns calm înainte de a o ajuta cu blândețe pe silueta subțire care voia să se ridice în picioare. I-a mângâiat capul cu o privire caldă, creând un sentiment de pură fericire și jenă care a făcut-o pe Meny să se zvârcolească.
- Te pot aștepta, Win. Uite, Meny și Kanisara îmi țin companie, așa că nu sunt singură. Pinnara ridică privirea spre bărbatul înalt de lângă ea și îi oferi un zâmbet luminos, ca în fiecare zi.
Interacțiunea afectuoasă dintre cei doi le-a făcut pe Kanisara și Meny să zâmbească larg, până când liderul grupului a trebuit să îi tachineze, stârnind râsete și adăugând un pic de amuzament.
- Ai venit în grabă pentru că ți-e teamă că tinerii de pe aici vor flirta cu Pin, nu-i așa?
- S-ar putea să fie parțial adevărat, a răspuns Kawin zâmbind.
Dar privirea lui pătrunzătoare a rămas fixată asupra chipului persoanei din brațele sale, făcând-o să i se înroșească obraji. Win nu a putut rezista tentației de a se apleca să o sărute ușor pe tâmplă, amintindu-i cât de posesiv era.
În timp ce persoana sărutată și mângâiată pe cap cu afecțiune se înroșea abundent, aceasta își îngropa fața în pieptul lat pentru a scăpa de privirile tachinatoare ale celor două prietene ale sale. Între timp Meny, martoră la această scenă adorabilă, aproape că și-a ros unghiile de jenă.
- Uau! Sunt atât de geloasă! Unde ar trebui să mă rog ca să găsesc un iubit ca Khun Win? E direct, sincer, devotat și super posesiv!
- Meny! Pinnara a trebuit să o certe pe prietena ei năzdrăvană, a cărei voce era ascuțită în timp ce vorbea, pentru că se lăsa mereu pradă vocilor din capul ei și o făcea de râs la nesfârșit. Dar oare credea că acestea două vor tăcea atât de ușor? Se înșela complet.
-O bijuterie rară precum khun Win e menită doar pentru Pin, știi. Dar tot trebuie să lucrezi la fața ta roșie, a tachinat-o Kanisara pe prietena ei în joacă.
- Hei, Kanisara, ești un sasaeng (fană obsedată)? Mă contrazici de fiecare dată și apoi pretinzi că ești cea mai bună prietenă a mea. Hm!
Glumele jucăușe dintre cele două fete au fost cu adevărat un punct culminant al perechi, făcându-i pe Kawin și Pinnara să zâmbească și să chicotească ușor.
- Bine, atunci, eu și Meny ne vor scuza. Dacă mai stăm, fața lui Pin va fi mai roșie ca a unei maimuțe, a ridicat Kanisara o sprânceană și a făcut cu ochiul, oferindu-i celei mai bune prietene a ei, care era în brațele tânărului, un zâmbet malițios.
- Cu siguranță vom vizita hotelul dumneavoastră, khun Win, când vom avea ocazia.
- Bine.
Kawin le-a zâmbit ușor celor două prietene ale Pinnarei, apoi și-a pus brațul în jurul taliei ei și a condus-o afară din cafenea, la mașina luxoasă parcată afară. Tânăra nu a uitat să-și ia rămas bun de la cele două prietene ale sale.
*****
Maythika surprinsese deja zâmbetele fericite de pe fețele cuplului. Și-a strâns pumnii tare de gelozie, pentru că imaginea din fața ei era dureroasă și o jignea profund.
Maythika nutrea resentimente în inimă, întrebându-se dacă khun Nopadol ar accepta vreodată o nepoată care nu oferea nimic pentru a aduce onoare familiei Choksiriboworn. Și dacă ar afla că nepotul său alesese o astfel de pietricică în loc de o bijuterie precum ea, Pinnara ar fi cu siguranță distrusă complet!
Profesoara a rânjit cu răutate la gândul ei de a folosi mâinile altora fără să se murdărească pe ale ei și de a aștepta la linia de sosire pentru a o traversa ușor și fericită.
*****
Mai târziu în acea seară, în sera mare de orhidee, un membru în vârstă al familiei Choksiribowornkul pulveriza meticulos apă curată dintr-o sticlă cu pulverizator pe rădăcini, tulpini și florile vibrante – o rutină zilnică pe care stimatul magnat o îndeplinea cu regularitate.
Khun Nopadol considera această activitate o formă de întindere și exercițiu pentru a preveni durerile de genunchi la vârsta de șaptezeci și nouă de ani. În timp ce ochii săi ageri admirau orhideele pe care le îngrijea ca pe propriii săi copii, a aruncat o privire și l-a văzut pe subordonatul său de multă vreme înclinându-se respectuos lângă spalier, după ce fusese chemat de menajera sa de încredere. L-a întrebat imediat despre nepotul său.
- Ce face Win în zilele astea, Thongyot?
- Continuă să ancheteze despre fiica dumneavoastră. Se pare că khun Kawin începe să obțină niște indicii.
- Acest nepot al meu continuă neobosit ancheta mea, vocea și zâmbetul de pe chipul în vârstă al lui Nopadol erau pline de dragoste și afecțiune pentru nepotul său.
Știa bine că, oricât de puternic și rezistent ar fi devenit Kawin, în adâncul sufletului său încă tânjea după iubita sa mamă, așa cum și lui însuși îi era dor de fiica sa.
- Dacă poți să-l ajuți pe Win în vreun fel, atunci fă-o, Thongyot.
- Da, Khun.
Thongyot și-a plecat capul în semn de recunoaștere a poruncii stăpânului său înainte de a se retrage din seara de orhidee pentru a se ocupa de sarcinile care i-au fost încredințate.
Între timp, Arun, menajera în vârstă, a adus o tavă cu ceai. Auzind instrucțiunile stăpânului, ea a așezat repede tava pe masa rotundă din aliaj din fața lui și l-a întrebat pe Nopadol cu îngrijorare.
- Dacă într-o zi khun Win află adevărul și o întâlnește pe fiica dumneavoastră, nu vă temeți că khun Win se va supăra?
- Sunt dispus să-l las pe Win să fie cât de supărat vrea el pe mine. Eu sunt cel care se simte vinovat față de Win, pentru că dacă nu aș fi fost eu, Win ar fi avut probabil o familie completă, ca ceilalți copii.
Deodată, amintiri din trecut i-au năvălit din nou în minte.
„Kawin... acest băiețel este un dar prețios, singurul lucru care mi-a mai rămas în viață. Te rog, poți să-i oferi atâta dragoste și căldură câte ar trebui să primească un copil?”
Ochii ei, plini de lacrimi, priveau implorator spre tatăl ei. Nu-i mai rămăsese nimic și nu voia să mai piardă nimic. Totul era mai mult decât putea suporta inima ei deja rănită.
Imaginea singurei sale fiice rămâne întipărită în memoria de neuitat a magnatului Nopadol, oricât de mari ar fi orgoliul și resentimentele sale.
Totuși... văzând lacrimile fiicei sale iubite, o inimă tare ca piatra era cât pe ce să se zdrobească.
- O... Khun, vă rog să nu vă învinovățiți. Tot ce s-a întâmplat a avut un motiv.
Fața și ochii lui Arun arătau o mare simpatie pentru angajatorul ei, dar bogatul om de afaceri își păstra totuși un zâmbet slab și răspunse într-un mod care avea să o liniștească.
- Nu mă gândesc prea mult la asta, Arun. Chiar am acceptat. În plus, am aproape optzeci de ani. Îmi doresc foarte mult să-mi văd fiica, de care îmi este atât de dor.
Timp de peste douăzeci de ani, doamna Arun a văzut întotdeauna o privire caldă, dar subtil tristă, în ochii bogatului om de afaceri Nopadol.
Dar acum, ochii aceia străluceau de speranță, iar ea susținea ca familia Choksiribowornkul să se reunească încă o dată.
*****
O mașină italiană luxoasă, cu emblema tridentului, a tras în parcarea penthouse-ului la ora 19:00, după ce Kawin își dusese iubita la cină la un restaurant din apropiere, înainte ca directorul general al Grand Celestia să aibă o întâlnire online urgentă.
Deoarece lanțul său hotelier se extinde în prezent în districtul Pak Chong, provincia Nakhon Ratchasima, care este un punct de atracție turistică popular și nu prea departe de Bangkok.
- Poți să faci un duș mai întâi, Pin. Vin să te îmbrățișez după ce se termină ședința, Kawin i-a strâns talia subțire într-o îmbrățișare strânsă, apăsându-și nasul frumos și buzele bine definite pe obrazul ei moale, care îi lipseau atât de mult.
- Nu-ți face griji pentru mine, pot găsi ceva de făcut cât timp aștept.
Fata cu ochi mari și inocenți și-a odihnit bărbia pe pieptul lui lat, brațele ei subțiri îmbrățișându-i corpul musculos înainte de a se ridica în vârful picioarelor și a-i săruta ușor bărbia frumoasă.
Apoi s-a desprins din îmbrățișarea lui și l-a împins pe bărbatul înalt spre biroul situat în stânga holului. Altfel, Win ar fi continuat să o deranjeze și el nu ar fi putut participa la ședință.
După ce Pinnara a terminat dușul, a ieșit să aranjeze flori într-o vază pentru a decora camera. Își dorea ca atmosfera să fie revigorantă, sperând că acest lucru o va ajuta pe persoana iubită să se relaxeze după munca stresantă. În timp ce mânuțele ei mici tăiau tulpinile bujorilor roz, telefonul ei mobil a sunat, iar un zâmbet larg i-a apărut pe fața frumoasă când a văzut cine o suna.
- Bună... mamă.
(„Ce faci, Pin? Te deranjez?”)
- Nu, sunt ocupată să aranjez flori într-o vază, a răspuns tânăra femeie cu o voce clară.
(„Fiica mea este atât de radiantă, pun pariu că acest tânăr trebuie să fie cineva special.”)
Vocea blândă și caldă a lui Napasawan o tachina la telefon. Știa despre noua poveste de dragoste a fiicei sale și știa, de asemenea, că acest tânăr avea grijă de Pinnara.
Chiar și prietenele ei, Kanisara și Meny, îl lăudau încontinuu, era nerăbdătoare să vadă chipul persoanei care îi furase inima fiicei sale.
- Acum e la o ședință, așa că nu îl pot prezenta mamei.
(„E în regulă, draga mea. Îl poți invita să ne viziteze acasă după ce termini examenele. Pot să aștept.”)
- Bine, mamă... mi-e atât de frică, i-a spus Pinnara mamei sale la telefon cu o voce plângăcioasă și imploratoare.
(„De ce face fiica mea o față așa posomorâtă? Vrei să îmi vorbești drăguț, obraznică mică?”)
- Eu sunt emoționată. Mai sunt doar câteva săptămâni. Mi-e atât de frică că nu trec examenul.
Dacă ar fi prin apropiere, e sigură că fiica ei afectuoasă s-ar apropia și s-ar cuibări să fie mângâiată în timp ce își odihnea capul pe umărul ei, așa cum face întotdeauna.
(„Draga mea Pin, ești deja atât de deșteaptă. Ai studiat din greu și ai muncit cu sârguință ca să ajungi unde ești astăzi. Acum tot ce mai rămâne este examenul oral și sunt sigură că fiica mea îl va trece. Țin cu tine, draga mea.”)
- Mulțumesc, mamă. Mi-e atât de dor de tine. O! Și mi-e dor și de creveții prăjiți cu usturoi ai mătușii Waen.
Când a menționat mâncarea ei preferată, ochii ei triști și rotunzi se luminau instantaneu. Mâncarea chiar poate schimba o dispoziție.
(„Mătușa Waen ar fi atât de fericită să audă asta, încât ar radia de bucurie.”) Napasawan nu s-a putut abține să nu zâmbească la auzul veștii la telefon.
Acea persoană, ori de câte ori știe că iubita ei fiica îi cere mâncarea ei preferată, va merge până la piață încât să prindă creveți de la piața de pește, alegându-i doar pe cei mai mari să pregătească o masă cu cea mai mare pricepere.
- Eu îi transmit salutări mătușii Waen.
Sentința Pinnarei l-a făcut pe cel care tocmai terminaseră dușul după întâlnire să se oprească brusc la arcada sălii, rezemându-și umărul de perete și ascultând în tăcere conversația.
Femeia care i-a dat brățara lui Pin drept cadou de ziua de naștere se numește „Waen”.
Jirasit i-a raportat șefului său după ce acesta investigase adevărul despre familia lui Pin cu aproape o lună în urmă.
„Adresa de livrare este un număr de casă dintr-un cartier din apropierea casei lui khun Pin din Hua Hin.”
Capitolul 15
CĂLDURA INIMII
Și adresa de livrare dată magazinului este un număr de casă dintr-un cartier din apropierea casei lui khun Pin din Hua Hin.
Sau este foarte posibil ca mama lui să fi cunoscut familia Pinnarei, iar „mătușa Waen”, pe care o numește cu afecțiune, să fie mama lui, cea pe care o căută.
Kawin avea o expresie gânditoare. Indiferent de situație, adevărul după care tânjise să-l afle se apropia. Sentimentele lui erau acum un amestec de anxietate, frică și confuzie.
Dacă ar fi fost întrebat dacă era pregătit să o înfrunte pe mama sa, care îl abandonase cu aproape douăzeci de ani în urmă, Kawin tot nu putea răspunde la această întrebare.
Între timp, după ce Napasawan a terminat de vorbit cu fiica ei, și-a cerut scuze ca să închidă telefonul și să meargă să pregătească prăjiturile. Pinnara s-a întors și ea la aranjarea frumoaselor flori într-o vază, dar dintr-o dată foarfeca a căzut sub masă.
Femeia mică de statură a tras scaunul înainte de a îngenunchea pe podeaua camerei. S-a aplecat, întinzând mâna sub masă ca să ia o foarfeca de grădină, fără să știe că o mână mare se mișca încet pe marginea mesei, împiedicându-i cu grijă capul să lovească colțul.
Ochii ei mari și rotunzi au zărit papucii de casă supradimensionați din fața ei și și-a scos repede capul de sub masă.
- O! Khun Win...
- Ai grijă, te vei răni, spuse o voce gravă și severă, dar înainte să poată termina, căpșorul mic se izbi de mâna mare care o proteja.
Pinnara și-a mângâiat ușor capul și i-a zâmbit slab persoanei care se încrunta și era gata să o certe din nou. Dar când a văzut-o pe tânăra fată din fața ei cu ochi inocenți și vinovați, cine s-ar fi putut îndura să o certe? Era pur și simplu prea sensibil la farmecul ei.
- Ești rănită? Lasă-mă să văd, Kawin a tras trupul mic mai aproape, lăsând-o să se cuibărească la pieptul lui gol. I-a mângâiat ușor și afectuos capul și chiar i-a sărutat părul des și moale de câteva ori pentru a o consola.
- Miroși atât de bine! Ai făcut duș?
Pielea răcoroasă de pe obrazul ei moale, parfumul slab... era clar ce simțea, dar voia să evite întrebarea pentru că nu voia ca el să-și facă griji.
- Nu miros bine când nu fac duș?
- Cine a spus asta? Miroși atât de bine! Pinnara și-a încrețit nasul spre bărbatul înalt și l-a sărutat pe obrazul aspru și butucănos. Atât i-a trebuit ca să schițeze un zâmbet fericit.
- Ești atât de bună la a fi afectuoasă, încât mă îndrăgostesc de tine, i-a ciupit el în joacă vârful nasului, un amestec de afecțiune jucăușă și tandrețe. Între timp, persoana din brațele lui s-a prefăcut bosumflată și s-a plâns adorabil.
- Dacă khun Win nu se îndrăgostește de mine, ar fi îngrozitor.
- Niciodată. Te iubesc atât de mult , Pin.
Buzele lui perfect conturate nu doar vorbeau; îi mângâiau obrazul moale, inhalând parfumul dulce pe care îl iubea atât de mult, umplându-i plămânii. Kawin știa bine că trupul moale și parfumat al nimănui altcuiva nu o putea înlocui vreodată.
Înainte ca tânărul să poată ghida ușor silueta subțire să se așeze în poala sa puternică, o voce dulce l-a întrebat cu o urmă de îngrijorare.
- E ceva în neregulă? Au fost probleme la întâlnire.
- Nu, nu chiar. Un partener de afaceri vrea să viziteze hotelul săptămâna viitoare. Ai vrea să vii cu noi, Pin?
- Vreau să merg, dar trebuie să mă pregătesc pentru examenul de susținere, a spus persoana din poala lui, părând extrem de dezamăgită. Kawin i-a sărutat apoi ușor mânuța femei din poală, ca și cum ar fi vrut să o consoleze.
- A, sigur, draga mea, vei absolvi în curând! După ce termini masteratul, ce planuri ai?
- Nu m-am gândit serios încă la asta. Cred că voi continua să lucrez la facultate deocamdată, poate mă voi întoarce să o ajut pe mama să vândă gustări sau poate voi căuta finanțare pentru a urma un doctorat?
- De ce să cauți mai multe fonduri? Cel mai mare investitor al tău este chiar aici. Câte diplome mai vrei? Fie că vrei să fii doctor, conferențiar sau chiar profesor, eu o pot întreține financiar pe soția mea. Sau poți lua o pauză dacă vrei. Alege ce vrei, draga mea. Te voi răsfăța în orice.
- Win! Ce tot spui! Fata timidă, cu fața înroșită și o privire adorabilă, a răspuns furioasă, apoi l-a lovit jucăușă în umărul lat cu pumnul ei mic.
- Hei! Doar spun adevărul! Nu le este interzis femeilor căsătorite să urmeze un doctorat, nu-i așa? Bărbatul, care fusese lovit în glumă de iubita lui soție, a râs cu poftă că o tachinase.
- Eu sunt atât de norocoasă! Am primit o sumă uriașă de bani.
Spuse Pinnara sarcastic, zâmbind persoanei care deja zâmbea ușor. Ochii ageri ai lui Kawin sclipiră de amuzament înainte să sărute din nou, jucăuș, acele buze frumoase și delicate.
- Desigur. Te-am avut de soție de mult timp. Cine ar îndrăzni să o lase să-mi scape?
- Bine. După ce termin examenul, ce-ar fi să mergem să o vizităm pe mama în Hua Hin?
Felul în care vorbea femeia din poala lui l-a făcut să se oprească o clipă. Nu era că nu voia să o cunoască pe mama ei, ci pur și simplu îi era frică de sentimentul că o va întâlni în sfârșit pe persoana pe care o căuta de aproape douăzeci de ani.
Atitudinea lui deveni nemișcată, ochii lui pătrunzători clipiră ușor, lucru observat de persoana care îl invitase. Pinnara înțelese că s-ar putea să fie îngrijorat de ceva din trecut sau poate ceva îl afectase emoțional. Îi cuprinse ușor obrajii cu mâinile ei mici și îi zâmbi dulce.
- Poți veni când îți convine, Win. Mama mea nu se grăbește.
- Nu e că nu vreau să o cunosc pe viitoarea mea soacră, ci doar că... Multe cuvinte îi rămâneau în gât. Dar femeia din fața lui, care părea o sursă de căldură și confort, îl înțelegea perfect. Nu-l constrângea, nu-l grăbea și chiar i-a dat timp să se adapteze.
- Eu voi fi mereu aici pentru tine, Win. Indiferent de temerile pe care le ai în inimă, eu te voi ține de mână și le vom trece împreună, bine?
Pinnara nu știa ce o împinsese să spună asta. Poate că era tristețea din ochii lui, pe care o zărise din întâmplare pentru o fracțiune de secundă; îi spunea că nutrea un fel de frică.
Aparent puternicul Kawin nu și-a arătat niciodată slăbiciunea față de nimeni, dar cu Pinnara, îi putea dezvălui toate sentimentele fără nicio rezervă.
- Îmi placi la nebunie Pin, știi?
Da! O iubea atât de mult pe această femeie. Gawin ținea strâns silueta mică în poală, iar ea, la fel de încântătoare, îi îmbrățișa corpul puternic, îngropându-și fața în gâtul și umerii lui. Apoi, vocea ei dulce a vorbit, făcându-i inima puternică să se umfle de bucurie.
- Și eu te iubește, Win.
A trecut aproape un minut, iar o voce dulce, părând angajată într-o conversație, a întrebat despre tatuaj — o semilună cu o busolă în centru, împodobită cu aripi de pasăre negre pe ambele părți, situată pe pieptul drept al tânărului.
- De ce ți-ai făcut tatuajul ăsta, Win? O mână mică a mângâiat ușor tatuajul.
- Nu-i așa că e frumos?
- Nu, e de fapt destul de frumos, spuse Pinnara, fără ca să-l flateze, pentru că totul la corpul lui musculos era superb.
- Pentru că bunicul meu mi-a spus că luna reprezintă numele mamei mele și probabil că este singurul lucru pe care îl am pentru a o reprezenta, a spus Kawin cu o voce calmă, mângâindu-i ușor brațul și spatele subțire cu mâna lui mare.
Pinnara i-a sărutat ușor mâna mare, apoi a apăsat-o pe obrazul ei moale.
- Mama ta ar fi atât de fericită, știind că fiul ei încă o iubește și îi este dor de ea, a spus Pin.
- Și crezi că mamei îi va fi dor de mine?
- Trebuie să-i fie foarte dor de tine. Cred că îi este dor de tine din tot sufletul.
- Mulțumesc că m-ai alinat, dragostea mea, a spus el, sărutând-o în mod repetat pe tâmplă.
- Nu spun asta doar ca să te consolez, Win. Cred în puterea iubirii. Și cred că mama ta veghează asupra fiului ei de undeva, poate că se teme să fie abordată, să nu fie acceptată, după aproape douăzeci de ani în care nu a avut contact cu tine. Sentimentele ei probabil nu sunt diferite de ceea ce simți tu acum. Dar eu voi fi o altă forță care să te ajute să o găsești.
Kawin a zâmbit slab. Oare pentru că era lângă el simțea o pace pe care nu o mai experimentase niciodată? Dacă ar fi fost în trecut, gândurile sale egoiste i-ar fi spus să nu-și ierte mama. Dar faptul că a auzit o altă perspectivă din partea femeii mici din fața lui l-a făcut să înțeleagă și să accepte mai mult.
- Două mâini care lucrează împreună sunt întotdeauna mai bune decât una, nu-i așa? Pinnara a încercat să facă o glumă ca să înveselească atmosfera și chiar l-a făcut să se simtă mult mai bine.
- E adevărat că două mâini sunt mai bune decât una? Un deget subțire i-a strecurat o șuviță de păr după urechea persoanei din poala lui. Ochii lui întunecați s-au îngustat, iar vocea care a întrebat părea vicleană și cu o motivație ascunsă.
- Trebuie să verificăm mai întâi dacă la ce mă refer eu este același lucru pe care l-a transmis și Pin.
- Uau... era să-mi fac speranțe deșarte.
Vocea lui era sinceră și plină de reproș, însă ochii lui intenși au început să se înmoaie, privind chipul frumos și dulce din poala lui. În acel moment, Pinnara a înțeles ce voia să spună prin „două mâini sunt mai bune decât una”.
- Întotdeauna vrei să profiți, Win, a spus femeia minionă, bosumflându-se și văicărindu-se, dar tot i-a cedat, pentru că fericirea lui era și fericirea ei.
- Soția mea este atât de frumoasă, adorabilă și incredibil de afectuoasă. Aș fi un prost să nu mă îndrăgostesc de ea. Sunt cu adevărat îndrăgostit iremediabil de tine.
Pinnara i-a apropiat gâtul puternic și și-a lipit buzele moi de gura lui frumoasă și bine conturată, sărutându-l ferm de două sau trei ori, în timp ce îi arunca un zâmbet dulce bărbatului din fața ei.
- Eu sunt de asemenea, foarte îndrăgostită și atașată de tine, Win.
Chipul lui frumos s-a luminat de un zâmbet blând și fericit la auzul cuvintelor ei, înainte să-i sărute fruntea netedă, trasându-și încet buzele calde de-a lungul nasului ei.
Apoi, a pus stăpânire pe buzele ei delicate și rozalii, ciugulindu-le ușor. Limba lui caldă a intrat pentru a întâmpina limba mică, împletindu-se jucăuș și sugând-o cu o emoție tandră și profundă. Cea care era copleșită de acest sărut dulce a început să-și piardă cunoștința, conștientizarea ei dispărând.
O mână mare i-a tras ușor bretelele subțiri ale cămășii de noapte de pe umerii delicați, lăsându-le să cadă până la talia ei subțire. Doar sutienul din dantelă albă a rămas, ascunzând formele moi și tentante care făceau ca oricine le vedea să înghită cu greu.
Buzele fierbinți ale lui Kawin i-au alunecat de-a lungul bărbiei mici, până la obrazul neted, apoi până la gâtul parfumat, unde a ciugulit-o ușor, aproape devorând-o. Vocea lui răgușită i-a șoptit la ureche:
- Ești atât de frumoasă, știi? Atât de drăguță, atât de blândă și atât de parfumată peste tot.
- Mmm, khun Win... Persoana copleșită cu o dulceață amețitoare nu putea decât să gemă încet.
Doar geamătul ușor al numelui ei a fost suficient pentru a-l trezi pe fiul său, provocându-i o dorință pulsantă de a se lipi de ea în orice fel.
În timp ce buzele lui perfect conturate îi sărutau ușor curbele pline și voluptuoase ale sânilor, ca și cum ar fi savurat un desert preferat, actul tandru, dar senzual, a trimis fiori prin tot corpul posesoarei mici.
- Ah!
Degetele lui lungi și subțiri au desfăcut sutienul mic de la spate, scoțându-l de pe sânii ei voluptuoși și aruncându-l pe canapeaua extensibilă. Ochii lui ageri, plini de o dorință arzătoare, priveau cu fascinație frumoasa floare înflorită.
Înainte ca gura caldă și lacomă să devoreze sfârcul de culoare dulce, cealaltă movilă de carne era frământată ușor de o mână mare, în timp ce degetul mare și arătătorul mângâiau în joacă sfârcul cu o plăcere amețitoare.
- Uh...
Femeia mică și-a arcuit spatele, primindu-i atingerea, incapabilă să-și înăbușe gemetele. Mișcările ei i-au trimis fiori de plăcere prin tot corpul, provocându-i dureri în părțile intime, dar el a îndurat astfel încât amândoi să poată experimenta fericirea deplină.
Kawin a coborât ușor și încet corpul subțire pe canapeaua mare, extensibilă. Înainte de a se retrage de lângă silueta atrăgătoare din fața lui, și-a scos rapid pantalonii de pijama, ca și cum nu ar fi vrut să piardă nicio secundă exprimându-și dragostea față de femeia din fața lui prin acte intime.
În timp ce corpul lui musculos se lipea de pielea ei albă și netedă, buzele lui îi ciuguleau și îi mângâiau gâtul moale, trasând punctele sensibile și sărutându-i pielea delicată ca și cum ar fi marcat-o drept a lui. Apoi, vocea lui răgușită îi șopti aproape de ureche, aprinzând o pasiune arzătoare între ei.
- Vreau să te sărut și să te ling peste tot Pin, știi?
Capitolul 16 - 18+
ÎNNEBUNIT DUPĂ OAMENI FRUMOȘI
- Vreau să te sărut și să te ling peste tot corpul, știi?
În timp ce termina de vorbit, mâinile lui mari au tras de frumoasa ei cămașă de noapte mătăsoasă și de chiloții ei minusculi. Ea, fiind atât de drăguță și atrăgătoare, l-a ajutat ridicându-și șoldurile bine definite pentru a-i fi mai ușor să le scoată. Între timp, mâinile ei mici îi mângâiau mușchii fermi, iar ochii ei mari și limpezi priveau chipul lui frumos, aflat la mai puțin de o palmă distanță.
Nu numai atât, propoziția adorabilă și zâmbetul dulce și captivant aproape că l-au înnebunit pe Kawin.
- Eu... eu vreau să te sărute peste tot, Win.
- Dacă spui asta... o să înnebunesc după tine.
Bărbatul, aproape înnebunit, i-a sărutat obrazul roz și i-a inhalat adânc parfumul dulce. Când mâinile ei jucăușe i-au cuprins bărbăția arzătoare și ea i-a șoptit dulce la ureche, pofta i-a cuprins întreaga ființă.
- Vreau să încerc să te sărut «aici», Win.
- Pin... A scrâșnit din dinți și a gemut încet, strigând numele iepurașului atrăgător, ca și cum și-ar fi reprimat emoțiile cât mai mult posibil. Altfel, cu siguranță ar fi trântit-o în pat.
- Pot să-l iau?
Își înclină capul și întreabă cu acei ochi mari și inocenți. „Cât de drăguță poate fi soția mea?” Kawin înghiți din nou în sec, inconștient. Doar rugămințile ei erau suficiente ca să-l înnebunească, iar acum zâmbește dulce și îl imploră, pierzându-și complet stăpânirea de sine.
Tânărul a întors trupul mic ca să se așeze peste al lui, apoi i-a tras ceafa mai aproape și a sărutat-o pasional cu o dorință intensă.
- Dă-i înainte, talentato. Oricum, sunt doar al tău.
Doar văzând privirea plină de așteptare din ochii lui și plină de dorința pentru ceea ce avea să-i ofere, o stimula pe femeia măruntă. Pentru că a face dragoste nu era doar despre plăcerea unei singure persoane; era despre a experimenta bucuria împreună.
Buzele ei blânde i-au sărutat bărbia sculptată, gâtul puternic și pieptul ferm, exact așa cum făcuse și el cu ea. Kawin a rămas nemișcat, lăsându-și iepurașul să-și etaleze abilitățile.
Buzele ei pline au mângâiat cu vârful limbii roz sfârcul maroniu deschis, încordându-i tot corpul. Respirația lui caldă a devenit fierbinte și arzătoare.
- Ah... Pin.
Femeia minionă care ședea în fața picioarelor lui puternice zâmbea dulce, ochii ei frumoși privind spre chipul lui frumos, întâlnindu-i privirea pătrunzătoare. Acest lucru i-a făcut inima lui Kawin să bată mai repede. Când mâinile ei moi i-au atins membrul fierbinte și palpitant, acesta era prea mare pentru ca mâinile ei să-l poată cuprinde complet. Era tare, cald și acoperit de vene proeminente. Vârful strălucea cu un fluid limpede, indicând clar cât de mult o dorea.
Nu numai că mâna ei mică l-a atins, dar buzele ei delicate i-au sărutat ușor vârful penisului. Acel act adorabil a declanșat o excitație intensă în persoana care o privea, iar vocea ei dulce era ademenitor de seducătoare.
- A ta e atât de drăguță, Win, a mângâiat-o femeia mică și năzdrăvană în sus și în jos, încet, ca și cum dragonul lui mare ar fi fost doar o jucărie pentru copiii.
Ai idee, draga mea, cât de palpitant este?
- Pin... nu mă tachina, ah...
Tânăra năzdrăvană a scos un chicotit ușor. Atunci Kawin și-a dat seama că fusese păcălit de micul iepuraș. A întins mâna și i-a ciupit jucăuș obrazul moale, apoi a strâns din dinți și a mârâit cu o voce joasă și răgușită.
- Dacă nu te grăbești și nu-ți folosești gura, o să dai de bucluc, copil obraznic.
Proprietarul buzelor moi alunecă încet în jos, apoi făcu așa cum i se ceruse. Cavitatea caldă și moale a gurii sale îl învălui, o limbă mică î-a întâmpinat vârful moale și delicat, părea inițial puțin stângace, dar odată ce a înțeles ritmul și i-a urmat îndrumarea, a reușit curând să-l bage în gură.
Gura Pinnarei se mișca ritmic, sunetul umed și jos, răgușit și încordat îi ieșea din gât. Fața ei frumoasă se contorsiona de o durere chinuitoare, ca și cum ar fi fost pe moarte.
- Ah... draga mea, dă-ți toată silința. Ești uimitoare!
Ea și-a grăbit pasul, sugând și mângâind cu buzele ei pline după dorințele lui. Simțindu-i corpul pe cale să explodeze de plăcere, el și-a schimbat poziția, făcând-o să se retragă și să-și folosească mâinile mici pentru a-l mângâia în schimb. Curând, corpul său musculos s-a convulsionat și s-a încordat, însoțit de un geamăt asurzitor.
- Ahh... Umm...
A eliberat un șuvoi de spermă albă și tulbure, pătându-i mâinile moi, stropindu-i buzele roșii luxuriante și bărbia mică, până la formele ei voluptuoase – o imagine care aproape ar înnebuni pe oricine ar vedea-o. Kawin s-a întors și a luat un șervețel, ștergându-i ușor buzele moi, în timp ce îi vorbea cu un zâmbet iubitor femeii mai scunde.
- Pin a mea este incredibil de talentată, dar și incredibil de sexy.
Obrajii femeii s-au înroșit în timp ce mâinile mari ale bărbatului îi curățau fiecare parte a corpului până când acesta a devenit impecabilă. Apoi i-a tras corpul subțire pe canapeaua moale și și-a lipit silueta musculoasă de a ei, buzele lui lipindu-se de buzele ei pline care îi provocaseră atâta plăcere. Au schimbat sărutări pasionale mult timp înainte ca Kawin să fie nevoit să se retragă fără tragere de inimă și să șoptească încet.
- Te rog, lasă-mă să te iubesc și eu Pin.
Acestea fiind spuse, și-a plimbat buzele arzătoare de-a lungul gâtului ei alb, mușcând-o și sugând-o pasional, consumat de emoție până când Pinnara nu a putut decât să stea acolo gemând ușor.
- Ah, mmm, khun Win...
Tânărul i-a mușcat ușor sfârcul de culoarea dulce, limba lui învârtindu-se în jurul lui, provocându-i o plăcere intensă. Miniona zăcea inertă, aproape topindu-se ca ceara în flacără pe canapeaua moale.
Focul în cauză era, fără îndoială, focul dorinței dintre ei, arzând intens și străbătând trupurile lor. În timp ce el continua să-i sărute și să-i mângâie abdomenul plat, Pinnara și-a încordat abdomenul ca răspuns la atingerea lui.
- Win... Mmm...
Kawin și-a apropiat buzele calde pentru a atinge dulceața moale și umedă a vulvei ei. I-a sărutat și lins petalele florilor, făcând-o pe tânără să se încordeze, primind senzații care depășeau rezistența ei.
- Uf, nu mai pot suporta, dragostea mea... te rog...
O senzație intensă a copleșit-o, aproape ducând-o la orgasm. Ritmul lent și deliberat s-a transformat într-o intensitate pasională și aprigă.
Pe măsură ce chinul ajungea la limită, a avut convulsii în mijlocul extazului. Tânăra femeie gâfâia după aer, apoi se prăbuși pe canapea, complet epuizată. Bărbatul care îi provocase o plăcere atât de copleșitoare era încă plin de energie. Dacă ai spune că băuse zece sticle de Red Bull ca să o trimită în rai în seara asta, probabil că nu ar mai putea scăpa acum.
Tânărul a ridicat-o pe femeia subțire în picioare, apoi s-a așezat simultan pe canapea, sprijinindu-se de ea. Apoi a tras-o să se așeze peste coapsele lui puternice, corpul său dur apăsându-se pe formele ei umede și voluptuoase.
Înainte să se poată aduna măcar, bărbatul ager i-a apucat talia subțire, a ridicat-o și și-a vârât rapid penisul în cavitatea ei moale și umedă, făcând-o să tresară și să i se înroșească fața.
- Hei Win... Ah!
- O să doară puțin, apoi o să fie bine. Nu fi mofturoasă, draga mea.
Buzele lui, curbate într-o manieră liniștitoare și sărutătoare, se cuibăreau pe gâtul ei parfumat. Mâinile ei mici, care anterior îl loviseră pe bărbatul mai înalt, acum se înfipseră în umerii lui lați, eliberând senzația copleșitoare. Moliciunea care îl învăluia aproape îl înnebunea.
Tânărul i-a dat ușor capul pe spate, primind un sărut pasional, tandru, dulce și intens de amețitor în același timp.
Două mâini mari i-au mângâiat părțile netede înainte de a-i cuprinde talia subțire, ghidând-o ritmic în sus și în jos. Între timp, gura lui fierbinte se cuibărea de la urechea ei la gâtul parfumat, aprinzând un vârtej de pasiune în femeia din poala lui.
Cum tânăra femeie era copleșită de o dorință intensă, ea s-a mișcat și a măcinat conform instrucțiunilor tânărului, făcându-i pe amândoi să gemă și să se plângă cu voci răgușite.
- Ah, Pin...
- Mmm... Win.
- Străduiește-te puțin mai mult, draga mea. Mmm...
O șoaptă răgușită a atins urechea mică, urmată de un sărut pe ceafă, mușcându-i și stârnind emoțiile persoanei din poala lui. Frumoasa iubită a lui Kawin a grăbit ritmul actului lor amoros, făcându-l pe tânăr să se încordeze de agonie, fiind pe punctul de a exploda de plăcere în orice moment.
Totuși... femeia minionă, prinsă într-un vârtej de pasiune, a tresărit și a îmbrățișat corpul musculos, când i-a prins șoldurile rotunjite și el s-a ridicat în picioare, în timp ce trupurile lor au rămas unite.
Pinnara s-a încordat, de frică să nu cadă, și și-a înfășurat strâns picioarele subțiri în jurul șoldurilor lui.
- Oh! Ce faci khun Win?
- Aș vrea să încerc să facem dragoste stând în picioare, i-a șoptit o voce răgușită la ureche, însoțită de sărutări repetate pe gâtul ei palid, parcă pentru a o consola și a-i alina grijile.
Tânăra femeie se înroși de jenă. Își lipi obrazul fierbinte de umărul lui lat, sânii ei plini lipiți de pieptul lui ferm, iar buzele ei moi șoptiră cu o voce tremurândă.
- Dar eu mă tem să nu cad! O, Doamne!
- Cum ai putea să cazi? O să te țin în brațe. Cine ar lăsa-o pe iubita mea să se rănească?
Kawin a strâns din dinți și a vorbit, desfăcându-și ușor picioarele și mișcându-și încet șoldurile rotunjite în sus și în jos, mărind treptat ritmul pe măsură ce emoțiile i se intensificau, până când punctul de contact îi trimitea fiori de plăcere în tot corpul.
- Nu... nu, te rog... Ah...
- Fată obraznică! Dacă nu termini cu cearta, ce-ar fi să mai facem zece runde? Nu s-a mulțumit doar să întrebe; a mărit intensitatea și frecvența împingerilor, făcând-o să simtă un amestec de plăcere, dorință intensă și o senzație de durere, dar incredibil de plăcută.
- Nebunule! Uhh! Neștiind cum să-și exprime senzația copleșitoare, buzele ei delicate se lipiră de buzele lui bine conturate, în timp ce brațele ei subțiri îi încolăciră strâns gâtul puternic.
Acțiunile ei l-au umplut pe Kawin de un extaz copleșitor, aproape până la punctul de a exploda. Tânărul și-a împins șoldurile puternice în sus pentru a le îndeplini dorințele amândurora.
Curând, ambele corpuri s-au încordat și au început convulsiile. Cavitatea ei catifelată s-a strâns în jurul virilității lui în mod repetat înainte ca el să-și elibereze complet sperma în corpul femeii.
- Ah... ahhh!
Cei doi tineri ajunseseră în sfârșit la tărâmul ceresc pe care și-l doreau. Tânăra femeie și-a sprijinit fața, respirând greu, pe umărul lui lat.
În timp ce Kawin îi ținea corpul voluptuos în brațe, el respira greu, presiunea lui căzându-i pe umerii delicați. Apoi i-a sărutat fața udă de transpirație cu afecțiune înainte de a se așeza înapoi pe canapea. Corpurile lor au rămas împletite, iar el tânjea să rămână în ea cât mai mult timp posibil.
Între timp, o mână mare și caldă îi mângâia ușor părul des și moale, spatele neted, calmându-i tremurul. După aproape un minut, femeia din poala lui și-a ridicat capul de pe gâtul lui și i-a șters ușor transpirația de pe fața frumoasă.
- Eu trebuie să fiu foarte grea, khun Win, gâfâi atât de greu. Nu mai faceți asta data viitoare.
Pinnara s-a bosumflat și a scâncit, dar Kawin a zâmbit afectuos și i-a sărutat obrazul moale și roz de mai multe ori.
- Nu ești deloc grea. Gâfâi pentru că am vrut să intru cât mai adânc în tine, ochii lui întunecați i-au privit insistent chipul frumos. Degetele lui puternice i-au mângâiat ușor obrazul moale înainte de a zâmbi răutăcios și a o tachina.
- Două mâini sunt cu siguranță mai bune decât una, nu-i așa?
Femeia, tachinată de remarca anterioară, s-a înroșit profund și l-a ciupit jucăuș de obraz, ca pedeapsă pentru comportamentul lui năzdrăvan care o face să se jeneze întotdeauna. Înainte ca silueta ei voluptuoasă să se poată desprinde din poala lui, a fost ținută ferm pe loc de brațele lui puternice.
- Poți să-mi dai drumul acum. Mă duc să fac o baie și să mă duc la culcare.
Mâinile ei mici s-au apăsat imediat pe pieptul lui lat când i-a văzut buzele calde și nasul proeminent gata să-i mângâie pielea moale. Dar cum putea puterea ei, asemenea celei a unei furnici, să concureze cu un leu flămând ca el?
- Mâine e zi liberă, hai să mai facem o rundă, draga mea. Și apoi chiar îți voi oferi o baie gratuită.
- Gata, khun Win... Uh...
Vocea dulce care protesta nu a putut în cele din urmă să reziste emoțiilor de iubire pe care bărbatul înalt le trezise în ea. Când Kawin i-a sărutat buzele pline și rozalii, le-a apăsat și le-a mângâiat intens și pasional, apoi și-a vârât limba caldă înăuntru, savurând tandrețea dulce din gura ei mică. Sărutul, plin de iubire și căldură, a condus-o pe tânără într-un moment de fericire deplină, o aromă dulce umplând din nou întreaga cameră.
O siluetă delicată zăcea peste un corp musculos, cu ochii închiși, cuibărită lângă pieptul lat al bărbatului care se trezise primul. Ochii lui ageri și întunecați priveau adânc chipul ei frumos, plin de iubire. Tânărul nu și-a imaginat niciodată că se va îndrăgosti complet și necondiționat de această femeie mică.
Pinnara îl făcea să se simtă confortabil, relaxat și cald de fiecare dată când era lângă ea. Era ca o lumină strălucitoare care readucea viața în lumea lui întunecată.
Kawin i-a luat ușor mâna stângă care îi stătea pe piept, a dus-o la buze și a sărutat-o încet. Se întreba în sinea lui cât de fericit ar fi dacă într-o zi i-ar putea pune ceva pe degetul inelar subțire.
Tânărul s-a aplecat și și-a îngropat nasul în părul ei castaniu, moale și lung, inhalându-i parfumul în mod repetat.
Persoana, simțind o atingere blândă în zori, s-a mișcat ușor. Apoi, încet, genele ei lungi și frumoase s-au deschis, iar ochii ei mari și rotunzi a întâlnit ochii lui ageri, plini de blândețe și dorință, o priveau deja fix.
- Khun Win, te-ai trezit de mult timp?
- Doar cu o clipă înainte să te trezești tu.
Degetele lui lungi și subțiri i-au dat ușor la o parte o șuviță de păr de la ureche. A zâmbit fermecător, făcându-i fața să se înroșească, roșeața răspândindu-se de la ureche până la gât. Și-a coborât privirea spre pieptul lui lat, evitându-i privirea intensă, înainte de a vorbi cu o voce dulce, șoptită.
- Ți-e foame? Să-ți pregătesc micul dejun?
- Nu mi-e încă foame de orez... dar dacă mi se face foame... atunci te pot mânca pe tine!
Tânăra femeie și-a mușcat buza și l-a privit urât, mâna ei subțire lovindu-i pieptul lat cu toată puterea.
- Khun Win! Ați putea să vă mai calmați puțin!
Dar persoana care a fost pălmuită a chicotit ușor, apoi a apucat mâna și a sărutat-o pasional.
- Pin m-ai învinețit peste tot! De ce ești atât de obraznică și fioroasă?
Atitudinea lui relaxată se transforma în cea a unui leu viclean care se pregătea să se năpustească asupra prăzii sale dulci, micul iepuraș din fața lui se îndepărtă repede din îmbrățișarea lui caldă, dar era prea târziu.
Kawin a ținut-o pe loc pe femeia subțire care încerca să scape, întorcând-o astfel încât să ajungă sub corpul lui musculos. Apoi s-a aplecat și a șoptit aproape de fața ei frumoasă:
- Încep să vreau să îmblânzesc această fată încăpățânată înainte de micul dejun.
După ce termină de vorbit, tânărul își mângâie nasul proeminent și buzele calde de-a lungul gâtului neted și alb, folosind barba de pe bărbie pentru a atinge pielea delicată, în timp ce vârful degetelor sale ferme îi gâdilă talia subțire.
- O, nu! Khun Win, asta gâdilă...
Iepurașul năzdrăvan se zbătea sub corpul mare, răsucindu-și capul frenetic la stânga și la dreapta, în timp ce mânuțele ei mici încercau frenetic să-i prindă vârful degetelor, în timp ce chicotea pentru că o gâdilau.
Sunetul chicotelilor și al glumelor jucăușe a umplut camera spațioasă cu o atmosferă de dragoste și fericire debordantă pe care cuplul o împărtășea.
*****
Mai târziu în acea dimineață, în spațioasa sufragerie a conacului Choksiribowornkul, magnatul citea știri economice în timp ce își savura cafeaua și își savura fursecurile integrale preferate. Chiar atunci, un servitor a auzit soneria de la poarta principală și s-a dus să întâmpine noul oaspete.
- Cine a venit atât de devreme? Nopadol, omul de afaceri bogat, și-a ridicat privirea de pe iPad și a întrebat-o pe menajera sa de încredere cu o expresie nedumerită, întrucât nu avusese niciun oaspete programat să-l vadă.
- Păi...
Înainte ca menajera să apuce măcar să-i raporteze stăpânului ei, o femeie frumoasă, neinvitată, într-o rochie lungă de culoare vișinie, a intrat în holul central. S-a înclinat respectuos în fața șefei casei și s-a prezentat imediat.
- Bună dimineața, domnule președinte. Sunt Maythika.
„...”
Fața frumoasă și impunătoare, care își lăsa să se vadă vârsta, se încruntă de surpriză. O întâlnise la evenimentele de la Universitatea VBA, universitatea pe care o finanța, dar nu o cunoscuse niciodată personal.
Maythika a văzut expresia magnatului în timp ce acesta o privea calm, așa că a anunțat scopul principal al vizitei sale.
- Am niște vești să vă împărtășesc despre nepotul dumneavoastră.
Capitolul 17
VREAU SĂ O CUNOSC PE NEPOATA MEA
- Am niște informații de împărtășit despre nepotul dumneavoastră.
- Nu știam că Win te cunoaște, profesor Maythika.
Tonul sever și atitudinea indiferentă a lui Nopadol au lăsat-o pe Maythika amorțită.
S-a trezit devreme dimineața și a călătorit până aici, doar pentru a fi primită ca și cum ar fi fost invizibilă?
Chiar vreau să știu ce fel de față va face dacă își va vedea iubitul nepot implicându-se cu o femeie care nu are niciun trecut sau statut social.
- Poate că nu-l cunosc direct pe khun Kawin, dar o cunosc mai bine pe femeia pe care o urmărește în prezent.
- O femeie? Nopadol a ridicat o sprânceană și s-a întors să o întrebe pe femeie, care zâmbea larg, cu buzele roșii ca ale unei învingătoare.
- Nu am venit aici să vorbesc de rău sau să defăimez pe cineva. Am vrut doar să vă avertizez.
Maythika a încercat să se comporte blând și supus pentru a câștiga încrederea celeilalte persoane, dar în spatele acelei fețe sfioase se ascundea răutate și gelozie.
Între timp, menajera și omul de încredere al lui Nopadol, Thongyot, o priveau cu atenție de la distanță. Amândoi se simțeau neliniștiți din cauza femeii din fața lor, dar nu o arătau.
- Vă rog să treceți direct la subiect, profesor Maythika. Nu am timp să stau aici și să vă ascult toată ziua.
- Atunci, te rog, uită-ți-vă la poze și ascultați în același timp, a spus Maythika, așezând trei sau patru fotografii pe masă în fața capului familiei Chokshiriborakul.
- Femeia din fotografia cu khun Kawin este Pinnara. Este studentă la masterat în cadrul facultății la care predau. În ciuda aspectului ei frumos, este de fapt destul de vicleană. Este mai interesată de khun Kawin decât de oricine altcineva. De ce? Pentru că este săracă și nu are părinți. Toți oamenii din clasa de jos vor să urce pe scara socială și să aibă capul sus. Probabil că îl seduce pe khun Kawin, motiv pentru care este atât de îndrăgostit de ea.
Maythika l-a văzut pe bogatul om de afaceri privind cu atenție scena din fața lui. S-a gândit că un bunic, văzându-și nepotul admirând o pietricică, probabil încerca să-și înăbușe furia mocnită din el. Așa că a pus paie pe foc.
- Ar fi cel mai bine dacă ți-ai avertiza nepotul să fie precaut cu această femeie. Dacă o lași să-l escrocheze pe khun Kawin și să-i fure tot ce deține, ar fi absolut rușinos. În plus, cineva demn de statutul lui khun Kawin ar trebui să fie cineva de rang egal cu el. Cu siguranță nu vrei să vezi istoria repetându-se, nu-i așa?
Tânăra profesoară a încheiat prin a redeschide o rană adâncă din inima magnatului, deoarece, din câte investigase, khun Nopadol mai făcuse o greșeală în trecut. Cu siguranță nu ar fi vrut să-și piardă iubitul nepot în favoarea cuiva cu o poziție socială diferită.
- Vă mulțumesc că m-ați anunțat, profesor Maythika.
- Sunt foarte bucuroasă să vă pot ajuta. Dacă aveți nevoie de ajutor, domnule președinte, vă rog să mă contactați oricând. Acum, îmi iau rămas bun.
- Bine.
Maythika a rânjit larg, mulțumită de propria muncă. Se gândea că de acum înainte, Pinnara va dispărea cu siguranță din viața lui Kawin și că atunci va deveni câștigătoare fără să fie nevoie să ridice un deget. Tot ce va trebui să facă va fi să stea la linia de sosire și să primească poziția de nepoată a magnatului.
Imediat ce profesoara cu limba ascuțită a plecat, Arun s-a repezit la șeful său, simțindu-se îngrijorată și neliniștită.
- Khun, credeți ce a spus femeia aceea cu ruj roșu?
- De ce n-aș crede, Arun? În timp ce îi răspundea menajerei, ochii bogatului om de afaceri au rămas ațintiți asupra fotografiei nepotului să și a tinerei.
- Deci chiar ai de gând să îi despărți pe Win și pe fata asta? a întrebat Arun ezitant, simțind că era nedrept ca cineva pe care îl iubea ca pe un fiu sau un nepot să se confrunte cu o situație atât de dificilă pentru amândoi.
- Arun, ai urmărit vreo drama?
- Ce?! Ochii menajerei-șefe s-au mărit de surpriză la auzul replicii stăpânului său.
- Dar păreai atât de calm încât eu nu-ți pot ghici emoțiile, a murmurat Arun încet.
- Motivul pentru care sunt fără cuvinte este pentru că sunt uluit. De când l-am crescut pe Win, este prima dată când l-am văzut zâmbind atât de larg și fericit, a spus Nopadol, apoi i-a înmânat fotografia menajerei ca să o privească cu atenție, adăugând încă o propoziție cu o voce plină de o bucurie și o emoție copleșitoare.
- Arun, tu l-ai crescut cu mine. L-ai văzut vreodată zâmbind atât de mult? Cum aș putea să stau în calea iubirii cuiva? În plus, nepotul meu este atât de fericit; se vede în ochii și pe fața lui. N-aș face ceva atât de absurd.
Arun a zâmbit de bucurie, iar când a întâlnit ochii bătrânei, care străluceau de fericire, inima ei aproape că sări în afara cavității toracice.
- Se pare că va trebui să mă duc să o cunosc puțin mai bine pe viitoarea mea noră, nu crezi, Thongyot?
Bucuria magnatului era atât de evidentă încât nu s-a putut abține să nu zâmbească și chiar s-a întors să-i ceară părerea subordonatului său de încredere. Acest lucru l-a făcut pe Thongyot, care de obicei era atât de serios, să zâmbească și să fie de acord fără să vrea.
- Da, khun.
*****
Zilele libere ale lui Kavwin și Pinnara nu au fost la fel de extravagante ca cele ale altor cupluri tinere, dar au fost pline de fericire, bucurându-se de o viață simplă și liniștită în penthouse-ul lor. Au vizionat filme împreună, au citit cărți și au comandat mâncare delicioasă pentru a o mânca împreună.
Spre sfârșitul dimineții, Pinnara, purtând un tricou alb și pantaloni scurți gri de bumbac, pregătea fructe și mici gustări pentru a viziona un film prin intermediul unui popular serviciu de streaming.
Între timp, președintele lui Grand Celestia a primit un apel telefonic, așa că tânărul a trebuit să se scuze pentru a-l putea gestiona. Ea înțelegea perfect afacerile lui și nu simțea deloc resentimente.
Pinnara a așezat o tavă cu produse de patiserie și fructe pe masa rotundă de sticlă înainte de a se așeza pe canapeaua mare. Și-a luat telefonul mobil ca să verifice data și ora examenului de susținere de săptămâna viitoare.
Ea a primit deja confirmarea de la universitate.
Miniona era pierdută în gânduri, pregătindu-se pentru examenul oral unde urma să își susțină teza. Fața ei frumoasă se încrunta inconștient într-o sprânceană tulburată, o privire care era în același timp fermecătoare și înduioșătoare pentru cei care o vedeau.
- Faci o grimasă de parcă ai așteapta cu nerăbdare să câștigi premiul întâi la loterie.
Nu numai că o voce profundă și plăcută a întâmpinat-o, dar brațe puternice i-au îmbrățișat și corpul subțire din spate, iar un nas frumos i-a fost plantat cu afecțiune pe obrazul moale.
- Dacă eu aș juca și aș câștigă voi primi șase milioane de baht! Ochii ei de iepuraș s-au mărit și a afișat un zâmbet dulce, ca și cum tocmai ar fi câștigat marele premiu la loterie.
Sincer, când o văd, mă face să vreau să-i ciupesc obrajii aceia moi și dolofani iar și iar.
- De ce să aștepți să câștigi la loteria? Ți-aș putea da mai mult de șase milioane de baht. Vrei să-i iei? Ți transfer chiar acum.
A uitat că era genul de persoană care nu se deranja să piardă bani, dar nu tolera să fie păcălită. Era un om de cuvânt, care își respecta întotdeauna promisiunile. Văzându-l pe bărbatul înalt pe cale să transfere banii, așa cum spusese, mâna ei mică i-a apucat repede încheietura mâinii exact la timp, iar ea s-a prefăcut a fi severă și furioasă pentru a-l opri. În schimb, a auzit un chicotit ușor din gâtul lui.
- Nu! Khun Win, încercați să mă mituiți cu bani?
- Eu numesc asta depunere se bani pentru ca soția mea să-i păstreze. Kawin a tras-o pe femeia subțire în sus și a așezat-o în poala lui, apoi s-a aplecat și și-a lipit nasul proeminent de nasul ei mic.
- Nu ți-e teamă că eu te voi escroca, te voi înșela și îți voi lua tot ce ai? L-a tachinat ea, zâmbind malițios și sfidător.
- Îți voi da totul, draga mea, inclusiv acțiunile mele din Grupul Choksirikorn. Dar mai întâi, trebuie să fii de acord să devii stăpâna Grand Celestia. Ești de acord?
Ce nebunie! A pus întrebări atât de directe fără să dea nimănui șansa de a se pregăti. Cine ar îndrăzni să răspundă la așa ceva?
Femeia care sfidase sistemul și-a simțit fața înroșindu-se și arzând, ca și cum tocmai ar fi mâncat o grădină întreagă de ardei iuți. Și-a întors privirea, întorcându-se de la privirea pătrunzătoare și blândă, iar mâinile ei, odihnite în poală, au început să se frece una de alta stânjenită.
Timiditatea persoanei din poala lui l-a făcut pe Kawin să zâmbească larg, un zâmbet pe care cu greu și l-a putut reprima, înainte de a șopti aproape de buzele ei moi cu o voce plăcută.
- Deci, ai dori să ocupi această poziție?
Fața Pinnarei s-a înroșit și mai tare decât înainte. Inimioara ei bătea cu putere de parcă ar fi vrut să-i sară din piept. Tânăra femeie și-a plecat timid fața și a dat ușor din cap în semn de aprobare.
Persoana care aștepta cu nerăbdare răspunsul a izbucnit în râs, încântată, înainte de a se apleca să sărute în mod repetat căpșorul ei cu afecțiune.
- Te iubesc Pin. O iubesc doar pe femeia din brațele mele și o voi iubi pentru totdeauna.
- Și eu te iubesc, Win.
Ochii ei mari și rotunzi, plini de emoție, au ridicat privirea și i-au întâlnit pentru o clipă privirea pătrunzătoare. Căldura și tandrețea pe care le-a primit i-au copleșit inimioara, umplând-o complet.
Kawin i-a cuprins capul, ținându-i corpul suplu în brațe, iar buzele lui bine conturate s-au lipit de buzele ei pline, mângâindu-le ușor și delicat.
I-a ciugulit buzele roz, alternând între partea de sus și cea de jos, înainte de a-și introduce vârful limbii calde pentru a-i mătură dulceața din gurița mică.
Buzele fierbinți au început să-i urmărească neîncetat gâtul alb. Pin a trebuit să-și întoarcă fața, altfel filmul pe care intenționa să-l vadă s-ar putea să devină un film de dragoste pentru adulți, cu ea și cu Win în rolurile principale.
- Khun Win... bâlbâi o voce dulce, împingându-i ușor umerii lați cu mâinile ei mici, în timp ce sugera:
- Hai să ne uităm la un film în schimb.
- Bine! Hai să ne uităm la film mai întâi. Mă uit la tine mai târziu.
Ești nebun.
Mâna ei mică i-a lovit o dată brațul puternic, dar el a apucat-o, i-a sărutat apăsat centrul palmei și apoi a apăsat telecomanda pentru a porni filmul pe care voiau să-l vadă împreună.
Kawin s-a oferit drept pernă confortabilă pentru ca persoana din brațele sale să se cuibărească, în timp ce persoana mai mică îl hrănea pe rând cu fructe, uneori chiar punându-le în propria gură, toate acestea în timp ce privea imaginile în mișcare din fața sa.
Ochii lui ageri se uitau fix la ecranul televizorului, dar nu era prea atent la poveste, deoarece avea alte lucruri pe cap după ce primise un telefon de la subordonatul său de încredere.
(„În această dimineață, cineva de la universitatea lui Khun Pin a ners să îl vadă la conac pe Khun Nopadol.”) Jirasit i-a raportat angajatorului său.
- Cine?
(„Numele ei este Maythika.”)
- Ce anume plănuiește să facă? mormăi Kawin încet, înainte de a-i da ordine subordonatului său de încredere.
(„Investigați-o pe această femeie și supravegheați-o îndeaproape. Nu știu ce vrea, dar dacă este vorba despre Pin, nu o voi lăsa să scape nepedepsită.”)
- Da, khun.
Kawin era suspicios de ceva vreme pe această profesoara, încă de când începuse să se folosească de iubita lui, Pinnara, fără să țină cont de timp și inventând mereu nenumărate scuze pentru a o forța pe Pinnara să-i facă treaba.
Mai mult, în ultima vreme a văzut-o des umblând prin locurile în care merge el. Nu știe ce vrea, dar nu va lăsa pe nimeni să o rănească pe cea pe care o iubește!
Tânărul se aplecă și sărută umărul neted și tâmpla delicată a corpului moale din poală, mângâindu-i ușor brațele subțiri. Apoi își sprijini capul de spătarul canapelei și se așeză liniștit, uitându-se la un film împreună cu ea.
*****
- Ai putea să-mi ți locul săptămâna asta, Pin?
Maythika a văzut-o pe Pinnara ieșind din biroul decanului și s-a repezit imediat să-i dea instrucțiuni.
- Păi... de fapt, trebuie să mă pregătesc pentru examenul de susținere săptămâna asta, doamnă profesoară Maythika.
Pinnara a răspuns politicos, întrucât avea un examen de susținere joi după-amiază. Acceptarea postului de supraveghetor de examen pentru studenții profesoarei Methika dimineața ar putea interfera cu pregătirea ei pentru examenul oral de masterat.
- Și ce dacă? Ai examen joi după-amiază. Nici măcar nu poți supraveghea examenul profesorului de catedră dimineața? De ce te-ar angaja facultatea ca asistent universitar dacă nu te poți ocupa de asta? a spus Maytika totuși, refuzând să renunțe. A ridicat o sprânceană și a răspuns cu un ton condescendent, prefăcându-se a fi empatică, dar în realitate fiind egoistă.
- Pot lucra pentru dumneavoastră doar după ce termin examenele, doamna profesoară. Dacă nu sunteți mulțumită, puteți încerca să rugați pe altcineva în schimb.
- Aa... sau acum că Pinnara, talentata studentă a facultății, adorată de toată lumea, are un iubit bogat nu mai e nevoită să muncească din greu în facultate, nu-i așa?
Profesoara supărătoare s-a prefăcut că își acoperă gura și a vorbit tare, făcându-i pe ceilalți studenți care stăteau pe băncile de piatră din fața clădirii facultății să se întoarcă și să fie atenți.
- Indiferent dacă am sau nu un sponsor, tot trebuie să muncesc. Dar voi putea lucra pentru dumneavoastră doar după ce termin examenele, așa cum v-am informat de la început.
Maythika se apropie și șopti o propoziție ca doar ele două să o poată auzi:
- Acceptă pur și simplu munca. Nu fi așa arogantă, Pinnara, altfel vei pierde atât slujba, cât și diploma. În plus... ar trebui să-ți știi locul. Ce se întâmplă dacă într-o zi o cioară ca tine se hotărăște să urce pe scară? Dacă vrei să fii o lebădă, agățându-te de un om ca khun Kawin, s-ar putea să ți se tăie aripile și dată la o parte de bunicul său în curând. Totuși, consideră asta un avertisment.
A rânjit malițios înainte de a juca convingător rolul unei profesoare adorabile și respectabile, punându-și mâna pe umărul tinerei femei și vorbind tare.
- Oh... doar te tachinam, totul a fost amuzant. Nu uita de tema pe care ți-am dat-o. Studenții de acolo sunt martori.
Nu numai că avea o voce veselă și un zâmbet larg, ca o profesoară amabilă și binevoitoare, dar pășea și mândră, făcând cu mâna fericită studenților care erau așezați într-un grup mare în fața clădirii facultății, înainte de a se îndrepta direct spre locul ei de parcare.
- Târfa mincinoasă!
Înjurăturile îndreptate spre profesoara cea rea au fost la limită, venind din spate. Din fericire, era atât de fericită încât nu le putea auzi. Pinnara, speriată, s-a întors repede să vadă de unde veneau înjurăturile.
- Meny!
Pin a trebuit să-și oprească ușor prietena să mai spună ceva, altfel cineva ar fi raportat decanului folosirea unui limbaj nepotrivit într-o instituție de învățământ, iar Meny însăși ar fi fost cea care ar fi suportat consecințele.
- De ce mă oprești? E evident cât de mult te folosește.
- Știu, dar n-ar trebui să ne certăm în campus. Altfel, o să ai probleme, i-a spus Pin încet prietenei sale, trăgând-o pe jumătate pe fata irascibilă spre parcarea din fața clădirii facultății.
- O, scuze, și-a cerut scuze încet Meny celei mai bune prietene a ei. A uitat să ia în considerare faptul că, dacă ar apărea o problemă, nu doar ea ar avea de suferit; și ea ar avea dureri de cap.
- Dar femeia asta chiar merită o palmă peste față. Știu de mult că e geloasă pe tine.
- Nu contează. Acum, singurul lucru pentru care ar trebui să mă stresez este examenul de susținere. Văzând expresia îngrijorată a prietenei sale în legătură cu absolvirea, Meny și-a schimbat rapid starea de spirit pentru a o distra pe cea mai bună prietenă a ei.
- Bine, bine, ce zici de asta? Îți voi face o băutură rece nouă, răcoritoare și voi fi, de asemenea, partenerul tău de antrenament înainte de testul adevărat.
Pinnara a zâmbit și a dat ușor din cap.
- Atunci hai să ne întoarcem la cafenea, bine? Până acum, Kanisara probabil se plânge ca un urs care mănâncă miere.
După ce a spus asta, s-a urcat în mașina prietenei sale, parcată în apropiere, și a condus spre cafenea. Cu toate acestea, remarca sarcastică pe care o făcuse Maythika încă îi persista în minte.
Capitolul 18
NU SE POATE COMPARA
Îngrijorarea provocată de cuvintele lui Maytika persista în mintea Pinnarei, refuzând să plece. În cele din urmă, s-a hotărât să se confeseze prietenei ei. Dacă nu se descărca, se temea că acele cuvinte ar distrage-o de la pregătirea pentru examen.
- Fantoma asta mă înnebunește!
Kanisara era furioasă din cauza prietenei ei, aproape fierbinte de furie. Deja nu o plăcea pe aceea profesoară de la bun început și, văzând-o făcându-i asta Pinnarei, a vrut să-o blesteme.
- M-am gândit la asta și, având în vedere tot ce s-a întâmplat, cred că, pe lângă faptul că este geloasă pe Pin, probabil că Maythika îl vrea pe khun Khawin.
- De ce ai crede asta, Meny? a întrebat-o Pinnara, pe care prietena ei care îi dăduse un smoothie de căpșuni.
- De mult n-am mai văzut-o pe Maythika lucrând. Dar imediat ce e vorba de ceva legat de domnul Nopadol, e nerăbdătoare să dea o mână de ajutor. Probabil speră să-l cucerească pe bunic pentru al obține pe nepotul lui.
- Așa e, a murmurat Kanisara încet, dându-i dreptate prietenei sale.
- Ca și în cazul ceremoniei de premiere a burselor din acest an, profesorul Duangduen m-a angajat să pregătesc gustări și să ajut. A mai spus că Maythika vrea să fie organizatoarea principală. Trebuie să aibă un fel de plan.
- Și tocmai ne spusese că Khun Win participă la eveniment anul acesta, nu-i așa? Perfect! Meny și-a pocnit degetele, ca și cum misterul ar fi fost rezolvat, la fel cum Conan l-a găsit pe vinovat.
- De aceea te-a amenințat și chiar a îndrăznit să spună asta în fața întregii universități. Voia ca toată lumea să vadă asta pentru că știa că te vei simți inconfortabil și nu vei îndrăzni să-i refuzi oferta.
- Cred că ar trebui să-i spui lui khun Win despre asta, Pin, Kanisara întinse mâna și o strânse ușor pe Pinnara, încurajându-o și sprijinindu-o.
- Win are deja multe probleme de la serviciu. Nu vreau să-i sporesc stresul. Dacă profesoara Maythika plănuiește să facă ceea ce ne gândim noi, atunci cu siguranță îți va îngreuna lucrurile.
- Dar dacă nu spui nimic, ce se întâmplă dacă Khun Khawin, sau bunicul lui, află de la femeia aia cu gură murdară, care încearcă mereu să exagereze și să răstălmăcească povestea?
Și părea că prezicerea lui Meny se adeverise, când un angajat cu jumătate de normă de la cafenea a intrat în fugă, fără suflare și arătând de parcă s-ar fi aflat într-o situație de viață și de moarte.
- Hei! Avem o problemă mare!
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Kanisara sever când l-a văzut pe angajat făcând tam-tam.
- Cineva a venit să o vadă pe P’Pin.
- Cine?
Sprâncenele frumoase și subțiri ale Pinnarei s-au încruntat când a întrebat, sigură că nimeni nu ar fi putut veni să o vadă, mai ales dacă era persoana care spusese că o va lua ca de obicei și First îl cunoștea bine. Totuși, judecând după expresia surprinsă a lui First, nu părea a fi cineva cunoscut de toată lumea.
- E khun Nopadol.
- Bunicul lui Khun Win!
Meny și Kanisara au vorbit la unison, fără o înțelegere prealabilă, înainte de a se întoarce brusc către cea mai bună prietenă a lor, care stătea lângă ele, cu o privire de suspiciune amestecată cu îngrijorare, nu foarte diferită de cea a lor. În același timp, Pinnara s-a ridicat și a început să iasă din mezaninul de la etajul doi al cafenelei, dar încheietura ei mică a fost oprită de mâna Kanisarei.
- Stai puțin, Pin. Te duci să-l întâlnești pe bunicul lui Win? Nu ți-e frică?
- De ce să-mi fie frică? N-am făcut nimic greșit. Cu excepția faptului că se culcă în secret cu nepotul lui de aproape cinci luni.
- Nu-ți mai face griji. Sunt bine. Nu e bine să-i lași pe bătrâni să aștepte. Pinnara zâmbi slab, mângâind ușor mâna Kanisarei și făcând o glumă pentru a-i potoli anxietatea prietenei sale, dar asta nu părea să le liniștească deloc pe cele două.
După ce a sosit oaspetele, Meny s-a repezit la geanta prietenei sale, care era pe masă, și a scotocit prin ea, căutând ceva. Între timp, Kanisara încă părea panicată. Era atât de preocupată de gândurile ei încât, atunci când s-a întors și a văzut-o pe Meny, a bâlbâit o întrebare.
- Meny! Ce faci? De ce scotocești prin geanta lui Pin?
- Cum pot să cer ajutor? Trebuie să îi spun asta lui khun Win.
Pinnara a respirat adânc, adunându-și tot curajul. Dar când a văzut aura de putere emanată de bogatul magnat, inima ei mică a bătut mai repede decât dacă s-ar fi aflat într-un roller coaster.
- Bună ziua, domnule președinte.
Frumoasa fată s-a înclinat respectuos în fața bărbatului în vârstă, cu capul plecat, inconștientă de căldura și anticiparea din ochii celui care veniseră să o întâlnească. Apoi, o voce blândă a vorbit.
- Stai jos, fetițo.
- Da, Khun.
Pinnara se așeză nervoasă pe scaunul din față, cu mâinile mici și transpirate împreunate în poală. Inima îi bătea cu putere de nerăbdare, întrebându-se care va fi prima întrebare. Mintea îi goni, încercând să proceseze totul, până când o voce profundă și calmă vorbi, ca și cum ar fi inițiat o conversație.
- Ce îți place să iei când vii aici?
- Ce? Cum să nu fie surprinsă, ochii i se măriseră ca niște ouă. Magnatul, de care toată lumea se temea, îi zâmbea acum blând, plin de afecțiune.
- Ăăă... de obicei comand un milkshake roz sau un ceai de mere.
- Atunci voi încerca și eu același meniu ca tine.
Pinnara s-a întors să comande un ceai de mere mai puțin dulce de la tânărul angajat, înainte de a se întoarce pentru a întâlni privirea pătrunzătoare care semăna cu a nepotului său, cu un amestec de neliniște și frică. Dar căldura din ochii lui și zâmbetul blând au liniștit-o puțin.
- De cât timp îl cunoști pe Win, Pin?
- De vreo cinci luni.
- Cinci luni?
Sprâncenele lui khun Nopadol s-au încruntat ușor, făcând-o pe tânără să pălească și mai tare. Își făcea griji că ar putea spune ceva neplăcut și ar putea provoca o ruptură între bunicul și nepotul lui. Totul însă s-a întâmplat complet diferit față de cum se aștepta.
- De ce nu te aduce acel obraznic să-l întâlnești pe bunicul? Păstrează această bijuterie numai pentru el. Așteaptă cumva ca eu să am mai întâi strănepoți?
- Nu! Ăă... cred că khun Win ar putea fi ocupat, a bâlbâit Pin, cu vocea tremurândă.
- În plus, eu și khun Win...
Cum să spun? Răspunsul e atât de greu de spus, încât e ca un nod în gât. A spune că nu s-a întâmplat nimic ar fi o minciună uriașă și deloc credibilă. Fața și urechile fetei s-au înroșit aprins. Așa că a decis să-și ceară scuze pentru ce s-a întâmplat. Asta părea cea mai bună opțiune acum.
- Eu... vă cer scuze, Khun.
Și-a ridicat mâinile într-un gest respectuos, înclinându-și capul atât de jos încât aproape s-a ascuns sub masa rotundă din fața ei, în timp ce magnatul, zâmbea afectuos și mângâia capul tinerei femei. El a vorbit cu o voce blândă.
- De ce să-i ceri scuze bunicului, copilul meu? Am venit astăzi doar ca să o văd pe nepoata mea, nu ca să te trag la răspundere sau să mă răzbun.
„...”
Văzând-o pe tânăra fată holbându-se la el cu ochi mari și nedumeriți, bătrânul a rostit o altă propoziție pe un ton vesel și chicotitor.
- Bunicul l-a crescut pe Win de când era mic. E o persoană atât de retrasă. Dintr-o dată, te lasă să-i ocupi spațiul așa? Cum ar putea să nu vorbească serios?
Înainte ca vocea bogatului om de afaceri să devină treptat ușor tristă și sumbră, în timp ce îi povestea tinerei din fața lui momente din trecut.
- De când Win și-a pierdut familia, a devenit tăcut și retras, zâmbind mai rar. În adâncul sufletului, crede mereu că mama lui nu-l iubește și simte resentimente. În plus, și eu am jucat un rol în ceea ce s-a întâmplat, făcându-l pe Win să treacă prin asta. Încă mă simt vinovat în adâncul sufletului. Dacă există ceva ce pot face pentru a remedia greșeala, sunt dispus să fac totul.
- E atât de mare, și totuși face tot felul de lucruri crude și brutale și îi place să tachineze și să enerveze oamenii, dar inima lui Win e atât de mică și adorabilă, nu-i așa, Pin? a spus el, chicotind ușor în timp ce se gândea la nepotul lui, cu ochii plini de dragoste și căldură.
- Win a crescut și a devenit un bărbat puternic, cald și blând datorită modului în care l-ați crescut.
Pinnara zâmbi dulce, admirând felul în care fusese educat de bunicul său. Nu încerca să îl flateze, dar din conversația lor simțea căldură și blândețe care emanau din el, o dragoste pe care o primise de la nepotul bătrânului în ultimele cinci luni.
- Când cineva mi-a spus despre tine, primul lucru pe care l-am vrut să știu a fost cum a putut cineva să-l prindă pe năzdrăvanul ăla de Win cu mâinile goale? Acum că am văzut cu ochii mei, înțeleg de ce Win e atât de îndrăgostită de tine, Pin.
Nu e de mirare că Kawin a supravegheat-o îndeaproape pe această tânără fată. Era atât de amabilă și avea o atitudine atât de bună. Acei ochi inocenți și strălucitori erau plini de blândețe și căldură, fără să nutrească rea-voință față de nimeni. Așa i-a vindecat inima ofilită și a readus-o la viață.
Khun Nopadol a zâmbit ușor, privind-o pe viitoarea sa noră cum ia un pahar cu apă, ochii lui citând clar admirație. Cu toate acestea, tânăra femeie a rămas umilă.
- Eu nu joc un rol atât de important.
- Cine a spus asta? Altfel, de ce s-ar grăbi să vină aici atât de nerăbdător?
Persoana care tocmai fusese menționată făcu un semn cu capul spre silueta care intra în cafenea și se îndrepta direct spre locul unde stăteau ea și bunicul. Silueta înaltă și impunătoare era îmbrăcată într-o cămașă neagră cu mânecile suflecate până la coate, purtată peste pantaloni gri. Fața îi era severă, iar ochii întunecați erau lipsiți de expresie, făcând aproape imposibil să-i ghicești emoțiile.
- Khun Win… l-a strigat încet Pinnara pe tânăr. El s-a așezat lângă ea, i-a pus brațul în jurul umerilor și i-a sărutat ușor tâmpla, ca și cum ar fi vrut să o consoleze, înainte de a-l saluta pe bunicul lui, care stătea vizavi de ei.
- Ai plecat destul de departe de casă astăzi, nu-i așa? Întrebarea ușor tachinatoare a nepotului său l-a făcut pe bogatul om de afaceri să dea din cap și să zâmbească.
- Dacă n-aș fi călătorit atât de departe, aș fi ajuns să o cunosc pe nepoata mea? Și tu, ai de gând să o ții pe Pin ascuns într-o peșteră? Nu te gândești să o aduci să-l cunoască pe bunicul tău?
- Cine spune că nu m-am gândit la asta? Pur și simplu mi-e mai frică că bunicul va face vreo farsă. Tu plănuiești întotdeauna totul meticulos.
- Uită-te la el, Pin. Cât e de enervant, e atât de viclean și intrigant, bombăni Nopadol despre nepotul său năzdrăvan. Nu era chiar supărat; de fapt, îl îndrăgea destul de mult.
- Bunicul meu m-a învățat toate astea, a replicat Kawin, profitând de ocazie să vorbească. Bărbatul care îl învățase totul aproape că s-a înecat cu ceaiul de mere pe care i-l comandase viitoarea lui noră.
- Nu ai spus că ai o ședință pentru a pregăti călătoriei la Khao Yai? De ce s-a terminat atât de repede? s-a întors Pinnara să îl întrebe pe cel care venise în grabă cu mașina, cu o expresie surprinsă.
- Sunt îngrijorat pentru tine, Pin. Mă tem că niște bătrâni de pe aici ar putea veni pe ascuns și să-mi hărțuiască iubita.
- Auzi răspunsul lui, e atât de iritant!
Pinnara a trebuit să-l privească sever, exact cum un bunic s-ar uita urât la nepotul său, aproape dând ochii peste cap disproporționat.
- Calmează-te, Win. Bunicul stă chiar aici. Nu te comporta ca un bătrân morocănos dintr-o telenovelă, a spus Nopadol, înainte de a se întoarce să-i zâmbească ușor noii sale nepoate.
- De ce nu vii la cină cândva, Pin? Ce-ți place? Pot ruga menajera să-ți pregătească ce vrei.
- Vă mulțumesc foarte mult, Khun, dar eu pot mânca orice.
- Nu-mi spuneți «Khun» spuneți-mi pur și simplu bunicul, cum face Win. Suntem cu toții familie, și-a tachinat nepoata bărbatul care i-a spus să-i spună «bunic», făcându-i cu ochiul și zâmbind.
- Da, bunicule.
Noua nepoată, care a devenit favorită, îl face pe Nopadol să radieze de fericire. Nepotul său, care este pe cale să fie retrogradat, reușește și el să zâmbească ușor.
- Pin se pregătește chiar acum pentru examenele de susținere. După ce se termină examenele, o voi aduce la cină, i-a spus Kawin bunicului său.
- Pin, aproape ai terminat studiile? Grozav! Hai să sărbătorim după ce termini examenele.
- Da, bunicule.
- Ei bine, atunci mă duc eu acasă primul, draga mea. Am fost plecat atât de mult timp, încât mi-e dor de casă. Așa sunt oameni bătrâni.
Cu un zâmbet cald și ochi plini de dragoste i-a privit pe cei doi tineri, inimile lor fiind pline de fericire. Kawin și Pinnara au ieșit, conducându-l pe bătrân la ușa cafenelei, unde îl aștepta o limuzină luxoasă.
- Ai gusturi bune. Îmi place foarte mult. Sunt atât de fericit că o am pe Pin ca nepoată, șopti Nopadol încet, bătându-și ușor nepotul pe umărul lat înainte de a se întoarce spre tânăra femeie din brațele lui Kawin.
- Ne vedem acasă, dragii mei Win și Pin.
- Drum bun spre casă.
Nopadol le-a făcut cu mâna nepoților săi înainte de a fi ajutat să urce în mașină de șoferul său, Thongyot, iar mașina a plecat încet.
Pentru că oamenii spuneau că omul de afaceri Nopadol venise la cafeneaua din fața universității, Maythika, auzind despre asta, s-a repezit acolo în speranța că va câștiga niște puncte. Dar, în cele din urmă, a rămas fără cuvinte, înlemnită și incapabilă să-și stăpânească furia amestecată cu gelozie. Sperase că o va distruge pe Pinnara, dar scena din fața ochilor ei era complet invers.
Tot ce se întâmpla părea să întărească faptul că nu se putea compara niciodată cu Pinnara. Pierduse din momentul în care nu-l mai putea auzi vorbind, pierduse din momentul în care magnatul o ignorase. Din moment ce vedea semnele înfrângerii, pe care nu le putea compara, trebuia să găsească o modalitate de a-l aborda pe Kawin și de a-i elimina singură spinul din inimă.
Când au avut ocazia să fie împreună în mica grădină a cafenelei, suficient de departe de privirile curioșilor, numeroasele lucruri pe care Pinnara le trăise în ziua aceea au fost ușurate de privirea intensă, blândă și aproape timidă a bărbatului înalt de lângă ea. Kawin s-a așezat pe banca lungă de piatră și i-a sărutat ușor mâna..
- Ai plecat de la ședință ca să vii să mă vezi, Win?
- Nu, doar că subiectul de la întâlnire nu e mai important decât tine.
- Ang va spune că eu îl fac pe Win să-și neglijeze munca, a spus iepurașul lui bosumflat, umflându-și obrajii. Asta l-a făcut pe năzdrăvan să chicotească încet, bine dispus. Apoi și-a invitat iubita, care era pe punctul de a se așeza în spațiul gol de lângă el, să stea acolo în poala lui.
- Vreau să-ți văd clar fața.
- Chiar aici, se referea la coapsele lui puternice, iar el i-a aruncat o privire rugătoare, îndemnând-o, practic implorând-o să se așeze. Dar tânăra femeie, roșind la față, a clătinat din cap în semn de refuz.
- Nu, te rog. Cineva s-ar putea să ne vadă. Unde îmi voi ascunde fața? Pinnara s-a uitat în stânga și în dreapta, temându-se că cineva ar putea fi din greșeală prin preajmă și să-i vadă.
- Dacă nu știi unde să te ascunzi. Poți să te sprijini de pieptul meu.
Fără alte formalități, bărbatul cu pieptul puternic și cald i-a tras corpul subțire în poala sa lată, ghidând cu succes capul mic să se odihnească pe umărul său lat. Înainte ca persoana din poala lui să poată protesta, și-a apăsat nasul proeminent pe obrazul ei moale cu un sărut zgomotos.
Din fericire, această zonă este atât de liniștită încât nici măcar câinii nu pot trece. Nu pentru că Meny, proprietara cafenelei, este mai fioroasă decât un câine, dar dacă vrei doar să stai pe-aici trebuie să intri prin ușa din spate a magazinului, accesibilă doar proprietarului și celor care au permisiunea.
- Ești îngrijorată de ceva? Mâna lui mare i-a mângâiat ușor brațul subțire. Kawin avusese o idee generală de la prietena femeii care o sunase, dar nu voia să o grăbească. Voia să o lase să se relaxeze și să fie gata să vorbească.
- Când am aflat că bunicul Win vine să mă vadă, am fost speriată și îngrijorată în același timp, pentru că nu știam de ce va veni sau dacă făcusem ceva care să-l supăr. Dar acum mă simt mult mai bine, a zâmbit ea dulce.
- Poate pentru că unul dintre profesorii mei mă minimalizase înainte, așa că mă gândeam prea mult la lucruri.
- Ce profesor? Te referi la aceea profesoară Maythika?
- Da.
- Ce ți-a făcut, Pin? Vocea lui Gawin deveni mai ascuțită. Simplul fapt că știa cine plănuia să-i facă rău persoanei pe care o iubea îi fierbea inima. Grija lui pentru persoana din brațele lui nu făcea decât să crească.
- Știi, poți oricând să-mi spui, Pin, spuse Win, mângâindu-i ușor obrazul moale și trandafiriu; un obraz atât de tentant de sărutat.
- Eu nu sunt deloc o pârâcioasă, a strâmbat micuța din nas spre el, doar pentru a auzi un chicotit ușor la rândul ei.
- Dacă există cineva mai perfect decât mine, tu, Win, vei… Înainte ca buzele ei frumoase să poată termina propoziția, el a întrerupt-o ca și cum i-ar fi știut gândul.
- Pin e singura pe care o iubesc. Chiar dacă ar mai fi zece femei, oricât de perfecte ar fi, Pin ar fi tot singura din inima mea. Nu mă mai poți părăsi acum. Până și bunicul a văzut că îți aparțin.
Cuvintele au fost rostite cu atâta forță, ca un jurământ solemn, încât fața i s-a înroșit mai tare decât dacă ar fi avut febră. Brațele ei subțiri i-au înconjurat gâtul puternic și și-a lipit obrazul moale de gâtul lui.
- Nu vreau să fiu prostuță sau să mă gândesc prea mult la lucruri, murmură ea cu blândețe. Nu voia ca el să se streseze sau să-și facă griji pentru lucruri mărunte. Cât despre cuvintele iritante pe care le primise de la Maytika, toate fuseseră vindecate de prietenele ei, de Win și de bunicul ei. Nu avea de gând să le mai pună la suflet.
- Cât despre tine, Pin, poți fi cât de prostuță vrei cu mine. Dacă nu simți absolut nimic, înseamnă că nu mă mai iubești. Asta ar fi mult mai sfâșietor.
Kawin înțelegea perfect sentimentele femeii din brațele lui. În trecut, ea experimentase o iubire construită pe suspiciune, dar iubirea pe care el o avea pentru ea avea să fie întotdeauna plină de încredere, siguranță și respect.
- Eu te iubesc cel mai mult Win.
- E atât de emoționant, tânărul se aplecă și îi sărută în repetate rânduri tâmpla parfumată, inima i se umplea de bucurie. După câteva minute, femeia din poala lui se desprinse din îmbrățișarea lui și, cu un zâmbet dulce, îl invită să...
- Mai bine mergem acasă.
Kawin a zâmbit larg și, neputând să reziste, i-a sărutat buzele pline și zâmbitoare cu pasiune înainte ca amândoi să intre de mână în cafenea și să-și ia rămas bun de la cele două prietene ale ei.
Capitolul 19
CULMEA CULMILOR
Kawin a ieșit din birou după ce a terminat o convorbire telefonică despre serviciu și alte probleme cu bunicul său. Bărbatul înalt și bine făcut, îmbrăcat în pijamale; un tricou alb și pantaloni negri; a pășit agale în holul central. A văzut o siluetă subțire întinsă pe canapea, cu coatele sprijinite de cotieră, citind notițele pentru examenul de susținere de peste două zile, cu picioarele întinse confortabil pe perna canapelei, ieșind din pantalonii scurți.
Apoi, o ușoară cufundare lângă ea și mirosul familiar, curat, i-au dat de înțeles că persoana care mersese în birou pentru o întâlnire de afaceri sosise și făcuse duș, iar înainte ca Pinnara să poată reacționa, talia ei subțire s-a ridicat pentru a fi așezata în poala lui puternică.
Bărbatul înalt a mângâiat ușor fața netedă a femeii cu mâna, dându-i la o parte șuvițele de păr de pe obraji în timp ce o întreba:
- Vrei niște lapte cald? Mă duc să îți fac.
- Nu, mulțumesc. Astăzi am mâncat deja o grămadă de dulciuri și am băut o tonă de sucuri. Micuța așezată pe poalele lui clătină ușor din cap. Dacă mai mănânc ceva, sigur o să ajung grasă ca un butoi. Cea care se temea că se va îngrășa își mângâie burtica și schiță un zâmbet ironic. Dacă astăzi Meny și Kanisara nu ar fi pus-o să testeze toate acele deserturi și băuturi, chiar i-ar fi plăcut să bea un lapte cald înainte de culcare.
- Pin, nu ești deloc grasă. Mai înainte te-am ridicat în brațe și ești ușoară ca o pană, spuse Kawin zâmbind cu afecțiune. Inițial, tânăra cântărea doar vreo 45 de kilograme, iar în prezent greutatea ei era de 47 de kilograme. Chiar dacă Pinnara s-ar mai fi îngrășat încă zece kilograme, el tot ar fi putut să o ducă în brațe fără probleme. În plus, îi plăcea la nebunie silueta ei de acum, ceva mai plină și mai armonioasă. Cu toate acestea, micul său iepuraș continua să se strâmbe îmbufnată; își ascunse chipul frumos și dulce în umărul lui lat și mormăi încet:
- Nu-i adevărat. Am luat două kilograme în greutate!
- Serios? Spuse el, afișând o față neîncrezătoare. Își plimbă privirea de-a lungul brațelor și picioarelor ei zvelte, nicio parte din corpul ei nu părea să se fi îngrășat nici măcar un pic. Apoi, își coborî privirea plină de înțeles, oprindu-se direct asupra bustului generos ce se ivea din maioul alb.
- Dar din câte văd, nu e nimic gras, cu excepția...
- Cu excepția a ce? Dacă m-am îngrășat trebuie să fac cel puțin douăzeci de ture prin parcul de sub penthouse.
- Cu excepția sânilor.
- Khun Win! O mână moale i-a lovit brațul puternic cu toată forța. Bărbatul pălmuit a râs din toată inima, apoi s-a aplecat să-i sărute obrazul roz al fetei frumoase.
- Da. Spun adevărul. Îi sărut și îi ating în fiecare seară, cum să nu știu?
- Dacă nu te oprești din vorbit, o să mă îmbufnez de-a dreptul, a spus ea, prefăcându-se că se supără și întinzând mâna după notițele pe care le citise ca să-și ascundă jena.
- Bine, bine.
Kawin chicoti ușor, predându-se imediat și oferindu-i un loc special de care să se sprijine, în timp ce ridica un dosar cu documente de lângă el.
- În perioada în care ai examenele, eu s-ar putea să nu fiu lângă tine ca să te încurajez. Te-ai simțit neglijată?
- Deloc. Știu că în perioada asta ai fost foarte aglomerat cu munca și a trebuit să călătorești în provincie. Faptul că mă strângi în brațe în fiecare zi așa cum o faci acum e de ajuns ca să mă facă extrem de fericită. Nu am absolut niciun motiv să fiu supărată. În plus, bunicul a spus că va veni el în locul tău ca să mă susțină, ca să nu mai vorbesc de Meny și de Kanisara. Cu atâția oameni alături, am primit deja toată încurajarea de care aveam nevoie.
- Știi că ești cea mai drăguță fată din lume?
- Dar tot am un pic de emoții... mă tem că nu o să știu să răspund la întrebări.
- Iubita mea este extrem de isteață. Mai ales că ai învățat atât de mult. Palma lui mare îi mângâie blând creștetul capului în timp ce o ținea strâns în brațe. După ce termini cu examenele și mă întorc și eu de la Khao Yai, am să-ți dau o recompensă. Pinnara îi sărută ușor vârful bărbiei bine conturate și îi dărui un zâmbet dulce. Cine nu s-ar îndrăgosti iremediabil de o asemenea femeie?
- O să-mi fie tare dor de tine. O să stăm despărțiți două zile întregi... El se aplecă, lipindu-și nasul proeminent de nasul ei micuț, în timp ce o privea cu o privire plină de melancolie și dor într-un mod extrem de adorabil.
- Sau ce-ar fi să chiulesc de la muncă? Pinnara izbucni în râs și clătină ușor din cap. Știa bine că bărbatul din fața ei doar o tachina, deoarece Kawin era o persoană extrem de serioasă și dedicată când venea vorba de muncă.
- Kawin al meu nu are voie să chiulească de la serviciu. Altfel, khun Ang și khun Jira o să aibă prea mult de muncă, spuse ea, după care îl sărută pe obrazul ușor aspru și nebărbierit pentru a-l încuraja, cucerindu-i din nou inima.
- Tare mult aș vrea să vii și tu cu mine. Poate mai schimbăm și noi atmosfera, spuse Kawin pe un ton lent, șoptindu-i la ureche, în timp ce palma lui mare îi mângâia încet picioarele zvelte.
- Kawin! Termină! Iar ai deviat subiectul!
- Care subiect? Eu doar spuneam că ai fost stresată din cauza examenelor în ultimele zile, așa că o ieșire ca să schimbi atmosfera ți-ar prinde bine, spuse Win, privind-o direct în ochii ei mari. Văzând cum chipul ei frumos și dulce devine roșu, păru mai mult decât încântat.
- Sau... chiar vrei să schimbăm atmosfera în „acel” fel?
- Destul! Mie mi-e somn, mă duc să mă culc. Micuța făcu o mutră îmbufnată și se ridică brusc din poala lui, dându-și seama că, dacă mai rămânea acolo, cu siguranță discuția despre „schimbarea atmosferei” s-ar fi prelungit.
- Dacă-i așa, și eu sunt mai mult decât pregătit de culcare. Nici n-avu timp tânăra să se ridice și să fugă din poala lui, că încheietura mâinii îi și fu prinsă strâns. Cea care plănuia să fugă se trezi ridicată pe sus, fapt care o făcu pe Pinnara să scoată un strigăt de surpriză și să-și încolăcească rapid brațele în jurul gâtului lui puternic, de teamă să nu cadă.
- Hei!! În schimb, cel care o ținea în brațe se aplecă și își îngropă fața în obrajii ei moi și în gâtul ei frumos mirositor, făcând-o pe tânăra gâdilată să râdă încet, cu hohote înăbușite.
- Dacă ești atât de încăpățânată, cred că ar trebui să te ajut și eu puțin să repeți pentru examen. Cea pedepsită nu putu decât să simtă cum un val de roșeață îi inundă întreaga față. Tot ce a mai putut face a fost să-și ascundă chipul frumos în pieptul lat al bărbatului răsfățat, lăsându-se purtată de el spre tărâmul somnului plin de fericire, un tărâm inundat de dragostea frumoasă a celor doi.
Pregătirea pentru examen, însoțită de lecția de dragoste a celor doi tineri, a purtat-o pe fată spre un tărâm al fericirii depline. Micul iepuraș extrem de frumos a adormit în cele din urmă. Kawin s-a ocupat apoi de ea, ștergându-i corpul și îmbrăcând-o cu o pijama subțire și lejeră. După aceea, tânărul s-a îmbrăcat cu un halat de baie din bumbac negru și s-a așezat la capătul patului. Privirea lui caldă s-a ațintit asupra siluetei grațioase care dormea, emanând o blândețe plină de iubire. Cu vârfurile degetelor sale lungi și zvelte, el i-a dat la o parte, cu mare delicatețe, șuvițele de păr care îi cădeau pe obraz. Până când sunetul unei notificări de mesaj trimis de Jira, subalternul său de încredere, l-a făcut pe Kawin să apese ecranul și să citească în liniște:
📨„Khun Mallika, sora mai mare a lui Khun Maythika, este de partea noastră, șefu’.”
📨„Bine. De acum încolo, las-o pe Maythika să meargă după planul pe care l-am creat până când va deveni complet neatentă, iar apoi vom încheia acest joc.”
📨„Am înțeles, șefu’.
Ziua susținerii orale a tezei de masterat a Pinnarei a sosit în cele din urmă. Înainte de începerea examenului, ea a primit o încurajare uriașă din partea persoanei care lucra în Khao Yai. Tânărul o sunase periodic ca să o întrebe cum se simte, făcând-o să se simtă protejată, de parcă el ar fi fost chiar acolo, lângă ea. Și nu doar Kawin a fost cel care i-a trimis încurajări din tot sufletul; tânăra a primit, de asemenea, mesaje și urări de bine de la mama ei, precum și de la bunicul ei. Pinnara a ieșit din sala de examinare cu o expresie radioasă pe chip, deoarece reușise să treacă testul cu succes și primise nenumărate laude. În plus, comisia de examinare nu a avut nicio obiecție sau vreun punct care să necesite corecturi. Între timp, în afara sălii de examen, Meny o aștepta deja cu un zâmbet larg, gata să o ia pentru a merge să sărbătorească la cafenea în această după-amiază; ba chiar i-a mai spus și că surpriza pregătită va fi una pe măsură, fără nicio reținere.
- Cum a fost, Pin? Ai trecut? Meny s-a repezit imediat să o prindă de umeri, având o atitudine extrem de entuziasmată și agitată, de parcă ea ar fi fost cea care intrase în sala de examen.
- Am trecut.
- Ieeei! Prietena mea e extrem de isteață! Profesorul Duangduen, cel care era coordonatorul tezei de licență a Pinnarei și care deținea totodată și funcția de decan al Facultății de Economie, era deja foarte familiarizată cu grupul de prietene al tinerei și le privea cu drag ca pe propriile fiice, a salutat-o și a întrebat-o cum a fost, având pe chip un zâmbet blând și cald.
- Meny a venit și ea să o încurajeze pe Pin?
- Da, domnule profesor! M-am rugat la toate zeitățile posibile ca Pin să treacă cu brio. Ba chiar am promis o sută de ouă fierte altarului spiritelor din fața facultății! Vocea entuziasmată a lui Meny, care povestea cum a fost gata să dea „mită” zeităților pentru ca prietena ei să treacă examenul, i-a făcut pe profesor și pe Pinnara să pufnească instantaneu în râs. Cu toate acestea, în timp ce cei trei discutau cu mare entuziasm, unul dintre membrii comisiei de examinare a Pinnarei a venit în fugă spre profesorul Duangduen, având o expresie extrem de îngrijorată pe chip.
- A apărut o problemă, profesore! Profesoara Maythika tocmai a depus o contestație prin care refuză să o lase pe Pinnara să treacă examenul.
- Cum așa? Doar am luat deja o decizie unanimă, spuse profesorul, cu chipul devenind vizibil tensionat și serios.
- Păi înseamnă că nu trece! Pentru că studenta profesorului Duangduen, cea care pare atât de inocentă și drăguță, în realitate își dorește doar o diplomă de absolvire. S-a coborât până la un nivel josnic încât a acceptat să devină o femeie întreținută de khun Kawin, nepotul marelui magnat Khun Nopadol. Oare este potrivit ca o asemenea persoană să absolve? Cea care pornise totul își făcu apariția, croindu-și loc prin mulțime cu o voce plină de dispreț și aroganță pentru a se alătura discuției, deși nimeni nu o invitase. Maythika zâmbi în colțul gurii, de parcă era absolut sigură că ea va fi cea care va câștiga acest joc; pentru că profesorul Duangduen nu avea să-și riște propria poziție, doar pentru a proteja o studentă care se comportase într-un mod atât de josnic.
- Nu cumva vorbiți în necunoștință de cauză, profesoară Maythika? Meny, care din fire nu era genul care să se lase călcată în picioare, a fost prima care a reacționat, însă lucrul ăsta trebuia spus:
- Dacă vreți ca comisia să reanalizeze examenul, ar fi mai bine să vă verificați mai întâi propriile calificări, să vedeți dacă sunteți potrivită să fiți profesoară! Întârziați mereu la muncă și, pe deasupra, nu faceți nicio treabă. Oare nu cumva prietena mea este cea care vă face toate sarcinile?
- Tu! Cum îndrăznești...! Cuvântul jignitor pe care Maythika voia să-l arunce îi îngheță instantaneu pe buze când văzu că ceilalți membri ai comisiei de examinare se întorseseră cu toții să o privească. Unii au început să șoptească între ei, în timp ce alții o priveau cu dezamăgire.
- Profesor Maythika, dacă există vreo problemă legată de conținutul tezei mele, sunt gata să accept orice obiecție. Însă aceasta este o problemă strict personală, ba mai mult... nu ar trebui deloc adusă în discuție ca un argument, spuse Pinnara pe un ton calm și ferm. Deși nu lăsa să se vadă cât de ofensată era de cea care pornise totul, dacă ar fi fost întrebată dacă este furioasă, răspunsul ar fi fost: extrem de furioasă! Dacă are o problemă cu ea, n-are decât, dar să nu îndrăznească sub nicio formă să-l târască pe Kawin în asta! Ea nu va permite așa ceva sub nicio formă!
- Exact. Profesoară Maythika, dacă aveți vreo obiecție legată de activitatea academică, ar trebui să vă limitați strict la teză, nu să amestecați problemele personale în acest fel. Unul dintre profesorii din comisia de examinare interveni pentru a o susține pe Pinnara și pentru a adopta o poziție neutră, ceea ce i-a făcut și pe ceilalți să încuviințeze și să fie de acord.
- Deci, cum rămâne? Profesoară Maythika, aveți vreo problemă cu lucrarea academică a Pinnarei sau nu? Dacă nu, cred că ar fi mai bine să nu pierdem timpul cu această contestație.
- Ce tare! Prietena mea chiar știe să se apere și să riposteze pe măsură! Meny avea un impuls uriaș de a-i arăta toate cele zece degete mari în semn de admirație. Văzând cum prietena ei a ripostat atât de tăios. Maythika a rămas cu fața palidă ca varul, deoarece când venea vorba de partea academică nu avea nicio cunoștință în creier. Ajunsese profesoară doar pentru că își folosise conexiunile, dar competența ei era egală cu zero. Maythika simțea că este încolțită, deși inițial crezuse că o are la mână pe Pinnara. Cum de ajunsese într-o asemenea postură vulnerabilă?
- Sunt extrem de dezamăgită de faptul că ceilalți profesori s-au unit ca să o protejeze pe Pinnara! Asta în condițiile în care teza ei de dizertație a fost realizată prin vânzare propriului corp, cu nimic diferit de o prostituată de lux. Să vrei să te ridici în viață doar pentru că plănuiești să-l prinzi în plasă pe Khun Kawin... Ce penibil! Cuvintele grosolane pe care Maythika le-a aruncat fără nicio reținere la adresa Pinnarei au provocat un șoc uriaș în rândul profesorilor mai în vârstă. Unul dintre ei chiar a fost nevoit să scoată un inhalator pentru a respira, simțind că își pierde cunoștința.
- Femeia care va deveni soția mea în viitor nu are nevoie să se vândă pentru a absolvi. Asta pentru că eu nu am astfel de gânduri josnice. În schimb, persoana care se zbate cu disperare pentru că își dorește un soț și continuă să inventeze povești absurde și lipsite de sens... aceea este cea care merită cu adevărat milă. Cuvintele tăioase și usturătoare ale noului sosit i-au lăsat mască pe cei trei profesori, care au rămas cu gura căscată. În același timp, Maythika nu a putut decât să-și strângă pumnii cu putere, încercând din răsputeri să-și stăpânească furia.
- Să vă asumați răspunderea pentru cuvintele nesăbuite pe care le-ați scos pe gură, deoarece cu siguranță nu voi accepta scuze formale însoțite de un coș cu daruri. Oricine are o problemă cu Pinnara înseamnă că are o problemă cu întreaga familie Choksiriwanich. Declarația puternică și tăioasă a marelui președinte de la The Grand Celestia i-a lăsat pe profesorii din comisie cu fețele palide, amestecate cu un sentiment de ușurare. După toate astea, cu siguranță va trebui analizat comportamentul acestei profesoare puse pe scandal.
- Kawin!... Pinnara se simți deopotrivă surprinsă și extrem de bucuroasă, în timp ce Meny stătea alături cu un zâmbet atât de larg încât aproape că îi pocneau obrajii. Kawin se apropie și își puse brațul în jurul umerilor înguști ai iubitei sale, după care își aținti privirea asupra celei care provocase toată această problemă.
- Și să nu crezi cumva că nu vom îndrăzni să te dăm în judecată, Maythika. Pilele și conexiunile pe care le ai... le pot smulge din rădăcină și le pot distruge fără probleme. Maythika stătea pe loc, bătând furioasă din picior; ar fi vrut să țipe, dar nu putea scoate un sunet. Nu doar că fusese luată în vizor de Kawin, dar fusese adusă acolo chiar de către bătrânul magnat, care sosise împreună cu rectorul universității VBA, cel la care se gândise deja că i-ar asigura spatele o va face să dea greș în planurile ei. Privirea rece și plină de dispreț a bătrânului s-a ațintit asupra ei, nedeosebindu-se cu nimic de cea a nepotului său.
- O, las-o să se bucure de asta o vreme, khun Kawin! Pentru că în curând bunicul dumneavoastră o va alunga de aici, la fel cum i-a alungat și pe părinții tăi. Cu atât mai mult cu cât este o orfană, soarta ei nu va fi diferită de cea a unui câine vagabond de pe lângă templu! Cea care încă refuza să se declare învinsă a aruncat aceste cuvinte dure. Însă de data aceasta, mișcarea disperată a lui Maytika a provocat un impact mult mai puternic, asemănător cu un val seismic distrugător.
- Înainte de a-ți deschide gura, ar fi bine să te interesezi mai întâi cine este mama ei! Cum îndrăznești să-mi jignești fiica? Nici măcar nu meriți să fii profesoară. Oricine studiază cu tine probabil că va ajunge la fel de josnică. Cât despre problemele familiei mele, nu este nevoie să te amesteci și să faci pe atotștiutoarea. Mai bine folosește-ți timpul pe care îl pierzi vorbind prostii să te aperi în instanță, pentru că eu cu siguranță nu voi lăsa lucrurile așa! Napatsawan a intervenit direct pentru a-și proteja fiica, după ce încercase să-și reprime o anumită teamă din suflet. Însă gândul de a sta să privească cum fiica ei este rănită era de nesuportat pentru inima ei de mamă; așa că a dat la o parte orice frică, prinzând curaj să-i înfrunte pe toți.
Apariția persoanei care fusese dispărută timp de aproape douăzeci de ani a provocat o uimire uriașă în rândul tuturor. Nu era nimeni care să nu fi auzit de „Sasinassorn Choksiriwanich”, singura fiică a bătrânului magnat, acesta fiind numele adevărat al lui Napasawan. Întreaga situație din fața lor nu fusese deloc o coincidență orchestrată. De fapt, Kanisra și Meny doriseră doar să organizeze o surpriză după examen pentru prietena lor dragă, stabilind o întâlnire cu mama ei pentru a pune la cale o mică petrecere împreună. Însă totul se transformase într-o răsturnare de situație de-a dreptul incredibilă.
- Mamă!
- Natsa!... Bătrânul magnat rosti numelui fiicei sale, cea care dispăruse de aproape douăzeci de ani, având o voce plină deopotrivă de bucurie și de o profundă emoție. Asta pentru că nu se așteptase nicio clipă ca în această viață să își mai revadă vreodată fiica iubită. Kawin se întoarse încet spre vocea persoanei la care se gândise neîncetat timp de aproape douăzeci de ani. Tânărul rămase încremenit și complet zăpăcit, neștiind cum să reacționeze, nedeosebindu-se cu nimic de mama care își căuta din priviri fiul din fața ei. Mai mult, când auzi acea voce stinsă ieșind de pe buzele fiului ei, Napasawan simți cum ochii i se umplu instantaneu de lacrimi, având un nod în gât care o lăsă fără cuvinte.
- Mamă... Pinnara alergă repede să-și îmbrățișeze mama, privind când la una, când la cealaltă dintre cele două persoane pe care le iubea atât de mult, având o privire plină de îngrijorare pentru sentimentele amândurora. În cele din urmă, Meny a fost cea care a intervenit pentru a detensiona această atmosferă încărcată de atâtea emoții diverse.
- Vă lăsăm pe dumneavoastră domnule profesor Duangduen, să vă ocupați de persoana care nici nu ar trebui să fie profesoară la facultatea aceasta.
- A, da, desigur... profesorul Duangduen, care încă era în stare de șoc din cauza atâtor evenimente neașteptate, răspunse mecanic, ca și cum ar fi fost hipnotizată. Apoi s-a întors spre ceilalți profesori:
- Să mergem, luați și sursa problemei cu noi. Din câte se pare, de data asta va fi nevoie de o anchetă destul de lungă. Maythika a fost scoasă cu forța de acolo. Deși a început să țipe și să urle isteric, nimeni nu a băgat-o în seamă. Asta pentru că pedeapsa pentru ce făcuse mergea până la demiterea ei din funcția de profesoară; în plus, rectorul universității se temea că îi vor fi retrase fondurile primite din partea magnatului, așa că a fost nevoit să accepte ca totul să urmeze procedurile legale.
Capitolul 20
TARE LA EXTERIOR MOALE LA INTERIOR
Norul întunecat care se formase sub forma unei furtuni s-a mutat acum în cafeneaua lui Kanisra și a lui Many. Atmosfera din interiorul localului era atât de tensionată și sufocantă încât cele două proprietare abia dacă mai puteau să-și înghită saliva, mergând până în punctul în care au întors plăcuța de pe ușa de la intrare pe poziția „Închis”.
- Tu ai știut ceva dinainte, Kanisara? Că mama lui Pin este de fapt mama adevărată a lui khun Kawin?! Meny se întoarse și îi șopti prietenei ei, care stătea chiar în spatele ei, lângă tejghea, având o curiozitate uriașă.
- Păi am aflat în același timp cu tine! Kanisra se întoarse și își arăta colții spre prietena ei dragă într-o grimasă, în timp ce privirea ei rămânea ațintită asupra celor patru persoane care stăteau așezate în cerc chiar în fața lor.
- Pin sigur a știut ceva dinainte, asta-i clar! Meny încă nu se putea desprinde de subiectul pe care voia cu tot dinadinsul să-l afle. Cu toate acestea, dincolo de curiozitate, ea își susținea în tăcere prietena, privindu-i de la distanță cu multă grijă și îngrijorare.
Napaswan privi chipul fiului ei, de care fusese separată de peste douăzeci de ani. Ochii i se umplură de lacrimi, dezvăluind dorința și îngrijorarea ei nedisimulate. Mâna ei subțire tremura în timp ce întindea încet mâna, intenționând să-i prindă mâna.
- Win...
Fiul însă se ridică în picioare cu fața lipsită de expresie, făcând imposibil să-i ghicești sentimentele. Se scuză cu o voce calmă, fără să se uite măcar înapoi.
- Plec acum.
Aceasta a făcut-o pe mamă să izbucnească în lacrimi, deși nu se auzea niciun suspin. Chipul ei frumos și tânăr părea trist, făcându-i atât pe Nopadol, cât și pe Pinnara să simtă un nod în gât și lacrimi în ochi.
- Khun Win!
- Pin, du-te cu Win. Bunicul și mama vor rămâne aici și vor vorbi.
Nopadol se întoarse către viitoarea sa noră cu un zâmbet blând, în timp ce Napaswan își șterse repede lacrimile care îi curgeau pe obraji și se întoarse să-i strângă mâna mică care încă o strângea pe a ei. Înțelegea bine sentimentele fiului ei; acceptarea a tot ce se întâmplase atât de repede ar fi fost destul de dificilă.
- Mama e bine, draga mea. Du-te cu Win, Pin. Cel puțin, persoana de care Win are nevoie acum ești tu. Win te iubește foarte mult, Pin. Doar că probabil e confuz că trebuie să mă înfrunte chiar acum.
- Nu gândi așa, mamă. Și Win te iubește foarte mult și îi este dor de tine. Te voi ajuta cât pot.
Tânăra și-a îmbrățișat mama, care o crescuse încă din copilărie, apoi a consolat-o încercând să o împiedice să se mai gândească la greșelile trecutului, înainte de a se scuza și a ieși din cafenea după persoana impulsivă.
*****
Pinnara a scanat zona, căutând silueta înaltă și familiară, și a zărit un tânăr așezat pe o bancă în spatele cafenelei. Fața lui frumoasă era încordată și serioasă, așa că ea l-a privit, văzându-l pe bărbatul înalt holbându-se în continuare la grădina din fața lui, fără să se uite înapoi la ea. Dar chiar dacă nu o lăsa să stea acolo, ea avea să continue să cumpere până când el ar fi fost de acord. Nu avea să renunțe.
- Pot să stau cu tine?
- Știi de mult, Pin? Despre mama? Vocea lui Kawin a rămas la fel de aspră ca privirea lui în timp ce o privea fix.
- Da... am știut de când ai avut acel coșmar, Win. Atunci am început să caut informații despre mama ta. De aceea am vrut să te invit să o cunoașteți pe mama mea în Hua Hin.
Pinnara vorbea din inimă. Adunase informații și descoperise adevărul: iubitul ei avea o legătură cu mama lui. Chiar dacă era încă privită cu furie, nu-i păsa. Tânăra femeie s-a apropiat, și-a înfășurat brațele subțiri în jurul corpului lui puternic și și-a lipit fața de brațul lui robust. Știa că era dur la exterior, dar blând pe interior.
- Poți să fii supărat pe mine, Win, cât vrei, dar te rog nu fi supărat pe mama, bine?
Nu voia ca cei doi oameni pe care îi iubea să fie supărați unul față de celălalt. Pinnara poate că nu știa întregul adevăr, dar putea reconstitui evenimente din copilărie, văzându-și mama plângând în secret și îmbrățișând un tablou în dormitorul ei, vizitând mormântul unei anumite persoane în fiecare duminică. Nu era greu de ghicit că acea persoană trebuia să fie tatăl lui Kawin.
Cel puțin, își dorea ca mama să lămurească lucrurile cu fiul ei. Dar când l-a văzut desprinzându-se din îmbrățișarea ei și întorcându-se ușor, ochii ei s-au umplut de lacrimi.
- Khun Win... huh!
Pof!
Kawin a îmbrățișat-o strâns pe silueta subțire, sărutându-i tâmpla și părul moale de mai multe ori înainte de a o întoarce ușor cu fața spre el.
- De ce plângi? Nu sunt deloc supărat pe tine, a spus el, ștergându-i ușor lacrimile de pe obrajii moi cu degetul mare. În ochi încă se citea un amestec de confuzie și tristețe.
- Dacă nu erai tu, nu aș fi întâlnit-o niciodată pe mama. Brățara pe care ai purtat-o în ziua aceea m-a făcut să realizez că mama era încă în viață, iar eu sunt în altă parte, dar acum sentimentele mele sunt amestecate. Nu știu de unde să încep.
- Win e încă supărat pe mama?
- Au trecut douăzeci de ani. Douăzeci de ani de când am îmbrățișat-o ultima dată pe mama, vocea lui era încă joasă.
- Dar, de peste douăzeci de ani, am fost martora pierderii bărbatului pe care îl iubea cel mai mult chiar în fața ochilor ei. Indiferent de cost, indiferent cât de dificil ar fi fost drumul care urma, nu voia să te piardă și pe tine. Prin urmare, a ales să te încredințeze bunicului tău, crezând că Win va crește puternic și în siguranță, așa cum este astăzi.
„...”
Kawin se încruntă, privind în tăcere la chipul ei frumos, ca și cum ar fi atins un punct sensibil. Profitând de nemișcarea lui, Pinnara își ridică mâna mică și îi mângâie ușor obrazul și fruntea. Ochii ei mari și rotunzi străluceau de tandrețe și simpatie în timp ce vorbea cu o voce blândă.
- Eu cred că bunicul nu a spus niciodată nimic care să te facă să te simți rău din cauza mamei. Deci, poți să-i dai o șansă? Nu o putem lăsa să o ia de la capăt? Vorbitoarea a continuat să zâmbească ușor, apoi și-a mișcat mâna mică pentru a-i strânge strâns mâna mare.
- Mama ta te iubește foarte mult și îi este foarte dor de tine, Win. Vrea să vorbească cu tine, așa că te rog să vorbești cu ea. Voi fi alături de tine, a încercat Pinnara să-l convingă pe bărbatul înalt cu o voce blândă.
- Ți-a spus bunicul să vii să mă convingi?
- Deci, a funcționat? Eu te iubesc Win, și nu vrea să-i vadă pe cei doi oameni pe care îi iubește suferind.
Ea i-a aruncat o privire imploratoare, de cățeluș, sperând că va cădea în capcană, pentru că tonul vocii lui Kawin se îmblânzise cu o clipă în urmă.
- Voi încerca.
- Doar faptul că vei încerca mă face atât de fericită, Win. Ești cel mai dulce!
Kawin nu a scos niciun cuvânt, oferindu-i doar un zâmbet slab. Apoi, mâinile sale mari i-au tras capul femeii mai aproape și a copleșit-o cu sărutări, tachinând-o în joacă. Cea sărută în mod repetat pe obraji, frunte, ochi și buze a chicotit ușor, apoi s-a agățat strâns de gâtul puternic.
Femeia din fața lui poseda un fel de magie care îl făcea să o iubească din toată inima. Pinnara nu-i umplea doar inima cu iubire; ea umplea și viețile celor din jurul lui cu fericire, căldură și blândețe.
*****
- Eu... vreau să vorbesc cu tine, mamă, a fost prima propoziție rostită de Kawin, vocea lui fiind abia o șoaptă, dar care a răsunat puternic în inima mamei sale, în mijlocul zâmbetului vesel la care a fost martoră.
- Win...
Ochii lui Napassawan s-au umplut de lacrimi. Faptul că fiul ei era cel care o întreba însemna că Kawin își deschidea încet inima către ea. Ea și-a întins mâna subțire și i-a luat ușor fața mânjită de lacrimi, plină de dor. Priveliștea a fost atât de sfâșietoare încât l-a făcut pe Nopadol să-și întoarcă fața și să-și șteargă lacrimile de la colțurile ochilor.
Între timp, Pinnara zâmbi mulțumită înainte de a se așeza pe scaunul de răchită de aceeași parte cu bărbatul în vârstă, permițându-i bărbatului înalt să stea lângă mama lor.
- Îmi pare rău, copilul meu. Îmi pare sincer rău. A fost lașitatea mea. Mi-era teamă să nu te pierd Win, așa că a trebuit să fac asta. Și am dispărut și din viața ta atât de mult timp.
Fiul i-a oferit un zâmbet slab și i-a șters ușor lacrimile de pe obraji mamei sale, vorbind cu o voce blândă.
- Nu trebuie să-ți ceri scuze. Mama a făcut tot ce a putut pentru mine.
Napaswan și-a îmbrățișat strâns fiul și a izbucnit în lacrimi, fără să-i fie rușine de privirile nimănui. Vina care îi rodea inima dispăruse complet, lăsând în urmă doar dorul, dorința și bucuria copleșitoare de a-și putea vedea și îmbrățișa din nou fiul.
- Și eu am fost de vină, pentru că încăpățânarea aceea l-a făcut pe Win să-și piardă ambii părinți la o vârstă fragedă.
Nopadol a fost profund mișcat să-și vadă nepotul îmbrățișându-și mama. S-a gândit că, dacă nu ar fi luat acea decizie în trecut, nu s-ar fi întâmplat asta. Napaswan s-a desprins încet din îmbrățișarea fiului ei și s-a întors să-și consoleze tatăl.
- Tată... te rog, nu te învinovăți. E vina amândurora. Te rog, nu te învinovăți nici pe tine, nici pe altcineva.
- Da, bunicule. Te rog spune-mi ce s-a întâmplat mai exact.
Kawin s-a uitat pe rând la bunicul său și la mama sa, pregătindu-se să asculte întreaga poveste. Napaswan a întins mâna și l-a luat pe fiul ei de mână, apoi a început încet să povestească.
- Pe atunci, aveam doar nouăsprezece ani și am venit să învăț meserie la hotelul bunicului tău. În acea perioadă l-am cunoscut pe tatăl tău Win, a spus mama, cu o voce plină de o bucurie copleșitoare în timp ce vorbea despre tatăl său, o bucurie pe care ascultătorul o putea simți.
- Tatăl tău a fost un om minunat. A avut foarte multă grijă de mine. Chiar dacă știa că statutul nostru social era cu totul diferit, nu a fost niciodată ambițios; în schimb, a fost umil, muncitor și spera să economisească bani pentru a mă cere în căsătorie. Dar, pentru că afacerea trebuie să crească și să meargă mai departe, bunicul tău a decis să îmi aranjeze o căsnicie cu o familie care să se poată sprijini reciproc. Acesta este punctul de cotitură care m-a determinat să mă cert cu bunicul tău, astfel m-a pus să fac o alege. Așa de turbulentă a fost adolescența mea, a spus Napasawan în glumă, făcându-l pe tatăl ei să zâmbească.
- De când a plecat de acasă, eu am locuit cu tatăl tău, construind împreună o mică familie. Apoi te-am avut pe tine, Win, un dar prețios. Dar, din cauza sorții și a lăcomiei umane, familia tatălui tău s-a îndatorat la cămătarii, care i-au hărțuit și amenințat constant că îi vor ucide. Până într-o zi când au reușit să-i facă rău tatălui tău.
În acest moment, o senzație de durere intensă a cuprins pieptul lui Napasawan, iar Kawin a putut simți durerea pe care o trăia mama sa. Tânărul i-a îmbrățișat corpul delicat, mângâindu-i ușor umărul subțire.
- E în regulă. Dacă vorbești și asta îți provoacă durere, nu trebuie să o spui.
- Pot să o spun, fiule. Datorită ție, Win, am devenit puternică până astăzi, a spus mama, zâmbind printre lacrimi în timp ce întindea mâna și îl ținea pe fiul ei. Ochii lui Kawin erau exact ca ai tatălui său.
- Eu nu voiam să mai pierd pe cineva drag, așa că mi-am înghițit mândria și m-am întors la bunicul tău, implorându-l să te protejeze Win în locul mea. Nu știam dacă voi supraviețui dar cel puțin, fiul meu trebuia să crească puternic și în siguranță. După aceea, mi-am schimbat identitatea constant pentru ca ei să nu mă găsească.
- Te-au rănit mamă? Vocea lui Kawin era aspră și răgușită, plină de furie în numele mamei sale.
- După ce eu mi-am schimbat numele și m-am mutat, toți au fost arestați de poliție.
Napasawan i-a zâmbit ușor fiului ei, în timp ce Nopadol era furios pe cei care complotaseră să-i facă rău fiicei sale. Regreta că și-a lăsat iubita fiică să sufere atât de mult timp.
- Ar fi trebui să-mi spui adevărul despre asta, Natsa.
- Pentru că și eu i-am greșit mult tatălui meu. Sunt egocentrică, încăpățânată și chiar am îndrăznit să-ți creez bătăi de cap. Doar faptul că tata a promis că va avea grijă de Win e de ajuns ca să mă facă foarte fericită.
- Hm, e adevărat, ești o persoană încăpățânată și îndrăzneață, dar mă bucur să te revăd.
Nopadol i-a zâmbit cu căldură fiicei sale. De acum înainte, familia Choksiriwanich se va reuni din nou. Inima bătrânului s-a umplut de bucurie.
- Apropo, cum a ajuns mama aici?
- Plănuiam să-ți fac o surpriză după examene, draga mea. Aveam o întâlnire cu Kanisara și Meny, dar s-a dovedit a fi o surpriză și mai mare. În fine, mă bucur să îl revăd pe Win, să-l revăd pe tatăl meu, să-i revăd pe oamenii pe care îi iubesc cel mai mult.
- Și eu mă bucur să o văd pe mama.
- Fiul meu, ai devenit o persoană atât de puternică și cu inimă caldă, a spus Napasawan, ochii ei se umplu de admirație și mândrie față de fiul ei.
Kawin zâmbi răutăcios înainte de a vorbi încet, cu o voce blândă:
- Pentru că am întâlnit-o pe Pin. Pin mi-a schimbat multe dintre perspective. Pin m-a învățat să-i înțeleg mai bine pe ceilalți.
Tocmai când simțea o afecțiune față de familia ei, de ce trebuia el să o privească atât de dulce și iubitor? Era atât de jenant! Toți cei care au auzit au zâmbit și s-au întors să o privească pe Pinnara cu ochi afectuoși și admirativi. Asta a făcut-o să se simtă stânjenită și nu a putut decât să-i răspundă cu un zâmbet timid și jenat.
- Apropo Pin, mama nu o aprobă pe profesoara aceea. Win, trebuie să te descurci cu ea cu hotărâre.
- Nu-ți face griji, n-o voi lăsa pe femeia aceea să scape nepedepsită.
- Dar, eu… Înainte ca Phinnara să poată obiecta, bătrânul casei a oprit-o cu o mâna ridicată, zâmbind și chiar făcându-i cu ochiul.
- Ai încredere în fiul tău, lasă-l pe Win să se ocupe de asta.
Între timp, cele două femei care dețineau cafeneaua, care servea drept loc de împăcare, zâmbeau și ele fericite de la distanță. Își ștergeau pe rând lacrimile în spatele tejghelei, dar acestea nu erau lacrimi de tristețe, ci mai degrabă lacrimi de emoție copleșitoare.
Capitolul 21
IMAGINE DE VIS
Două săptămâni mai târziu
Vestea despre numeroasele minciuni ale Methikăi, inclusiv falsificarea documentelor academice pentru a absolvi și a deveni profesor, a dus la o anchetă a comisiei universității. Comisia a concluzionat că aceasta ar trebui să demisioneze din funcția de profesor la Facultatea d Economie.
În plus, Maythika a intentat un proces împotriva Pinnarei și a familiei Chokshiriboworakul pentru defăimare și calomnie.
Chiar dacă a rugat-o pe mama ei să angajeze avocați pricepuți care să o ajute să lupte pentru cauțiune prin toate căile posibile, nu a reușit să obțină o înțelegere cu reclamanții.
Între timp, Mallika, sora vitregă a Methikăi, a fost de acord cu Gawin în schimbul unei participații de trei procente la Grupul Choksiri. Ea a anunțat că rupe legăturile cu tumora canceroasă care îi afecta familia, reținând de la duo-ul mamă-fiică profiturile din afacerea cu băuturi energizante.
Dacă doreau ajutorul ei în procesul legal, trebuia să existe o condiție: mama și fiica trebuiau să întrerupă orice contact cu tatăl lor și să primească o sumă de bani pentru a se muta în altă parte a țării.
În cele din urmă, mama și fiica erau disperate, fără un ban și incapabile să-și susțină cauza. Mai mult, crimele pe care le comiseseră erau numeroase, obligându-le să accepte oferta pentru a evita să-și păteze și mai mult reputația. Apoi s-au mutat în străinătate, de la resurse financiare ample la munci ocazionale pentru a se descurca.
Între timp, relația dintre Gawin și mama sa era vizibil plină de fericire. Napasawan a compensat perioada în care nu a putut avea grijă pe deplin de tatăl și fiul ei; avea o fiică minunată – sau poate mai bine să o numim noră – care era mereu acolo pentru a o sprijini.
- Ce fel de desert faci, mamă? Miroase atât de bine!
Pinnara a intrat în bucătărie, a salutat-o pe menajeră cu o plecăciune respectuoasă și, după ce și-a pus șorțul, s-a repezit direct să-și îmbrățișeze mama din spate, ea i-a sărutat obrazul moale.
- Eu îi fac bunicului o prăjitură cu cremă de brânză și morcovi ca gustare, draga mea. Era prima dată în peste douăzeci de ani când gătea pentru tatăl ei.
- Pin, nu mergi la universitate azi?
- Eu nu am cursuri la facultate astăzi, așa că stau acasă să o ajute pe mama și pe mătușa Arun să facă deserturi. Le pot face după pofta inimii.
- Ești atât de încântătoare, n-aș îndrăzni să te pun la treabă, a spus Arun, privind-o pe tânăra fată din fața ei cu ochi afectuoși.
- Arun o vede drăguță și zâmbitoare așa, dar când devine încăpățânată, este de neoprit.
- Mamă! Mă dai de gol? Fiica și-a mijit ochii și și-a umflat obrajii într-un mod jucăuș și tachinator, ceea ce i-a făcut pe bătrâni să zâmbească văzându-i drăgălășenia.
- Dar, oricât de încăpățânată ar fi, khun Win e complet îndrăgostit de ea, a tachinat-o mătușa Arun profitând de ocazie, făcând-o să se înroșească instantaneu. Cât despre mama ei, nu era nevoie să spună nimic. Se pricepe chiar mai bine la schimbul de glume decât jucătorii echipei naționale de fotbal.
- Așa este. Deci, ar trebui să cer o zestre sau să-i cer mâna lui Pin în căsătorie?
- Eu cred... că e mai bine dacă fac eu crema de brânză.
Fata timidă a luat repede un bol cu cremă de brânză și s-a îndreptat direct spre mixerul electric de cealaltă parte a blatului de bucătărie, apoi s-a apucat de treabă ajutându-o pe mama ei să facă o prăjitură delicioasă.
Au trecut cam cincisprezece minute. Când Kawin s-a întors de la serviciu, a întrebat-o pe servitoare despre iubita lui și a aflat că aceasta era ocupată cu mama ei în bucătărie. Kawin i-a dat apoi un dosar cu documente și sacoul de costum unei servitoare ca să le pună la loc în biroul său, apoi s-a îndreptat spre bucătărie.
Cele două femei în vârstă vorbeau cu afecțiune când l-au văzut pe tânărul stăpân al casei intrând încet în bucătărie. Kawin le-a salutat în tăcere pe mama sa și pe mătușa Arun, amândouă știind bine pe cine căuta – tânăra femeie care era ocupată să pregătească decorațiuni cu cremă de brânză și fructe pentru o prăjitură, cu spatele la ușa arcuită a bucătăriei.
- Bine. E timpul pentru ceaiul de după-amiază, Khun. Așadar, Arun se va duce să pregătească ceaiul.
- Lasă-mă să te ajut. Consideră-l un exercițiu bun cât aștept să se termine de copt produsele de patiserie, a adăugat Napasawan îndemnând-o pe menajera șef să-i permită fiului ei să stea puțin singur cu nora sa.
- Pin, te rog, ai grijă la produsele de patiserie din cuptor pentru mine, draga mea. Mă întorc imediat.
Ea i-a vorbit fiicei sale în timp ce îi făcea cu ochiul fiului ei, o înțelegere tăcută între ei. Kawin nu a putut decât să le ofere un zâmbet slab mamei sale și bonei care îl crescuse, în timp ce Pinnara a acceptat cuvintele fără să se întoarcă.
- Um.
O mânuță mică a ridicat o căpșună roșie aprinsă, a înmuiat-o în crema de brânză și apoi a băgat-o în gură, mestecând-o fericită până când obrajii i s-au umflat. A tresărit surprinsă când brațe puternice i-au cuprins corpul subțire din spate, înainte ca persoana care o îmbrățișa să se aplece să-i sărute obrazul neted și să-și sprijine bărbia pe umărul ei delicat.
- Este delicios?
- Khun Win! Te-ai întors atât de curând! Femeia minionă, cu obrajii roșii, s-a întors și și-a cuprins lejer brațele subțiri în jurul trupului său înalt.
- E plictisitor să fii la serviciu atât de mult timp. E mult mai reconfortant să vin acasă să-i văd fața soției mele, a spus el, apoi și-a lipit nasul proeminent de nasul ei mic, apoi de obrazul ei moale și a sărutat-o cu putere.
Pinnara și-a pus mâinile mici pe umerii lui lați și și-a încrețit nasul spre bărbatul înalt, enervată.
- Hei ce spui! O să-l faci pe Jira să se simtă prost!
- Nu se va supăra. Va fi cineva care să îl răsfețe mai târziu. Dar acum, Pin, trebuie să mă răsfeți mai întâi pe mine, bine? Unde e sărutul acela de bun venit acasă? Încă nu am primit unul, ochii lui pătrunzători străluceau în timp ce îi privea buzele moi cu ochii plini de poftă.
- Mama ne poate vedea.
- Atunci ce-ar fi să mergem să ne sărutăm în cameră? Kawin a rânjit malițios, făcând-o pe cealaltă persoană să vrea să-l lovească de câteva ori. Dar oare cineva care voia să o sărute ar lăsa-o să plece atât de ușor? Tânărul chipeș și-a aplecat fața spre ea, buzele lui șoptind cu reproș aproape de buzele ei moi.
- Draga mea, te rog nu fi crudă.
După ce termină de vorbit, își mișcă buzele bine conturate, intenționând să le apese pe buzele ei delicate și frumoase, dar înainte să o poată atinge, clopoțelul mamei sale sună, întrerupându-l.
- Timpul a expirat, băiat obraznic ce ești, Napasawan i-a tras în joacă brațul musculos al fiului ei de lângă tânăra cu ochi strălucitori din fața lui.
Dar fiul cel mare s-a întors, a apucat-o de ceafă și a sărutat-o repede pe buzele moi. Pinnara a fost șocată, neașteptându-se niciodată ca el să fie atât de îndrăzneț încât să-și arate deschis afecțiunea în fața mamei sale.
- Crema de brânză e atât de moale și delicioasă, a spus Kawin zâmbind. Nu se referea de fapt la crema de brânză în sine, ci mai degrabă la buzele rozalii care aveau gust de cremă de brânză parfumată și căpșuni dulci.
Mama nu s-a putut abține să nu râdă, găsindu-i pe cei doi tineri îndrăgostiți drăguți. Mai ales când a văzut fața albă a norei sale roșie de jenă, l-a plesnit jucăuș peste brațul puternic și l-a certat pe fiul ei cu veselie.
- Win, nu o mai tachina pe fiica mea. Pin trebuie să mă ajute să fac deserturile. Tu du-te și așteaptă afară.
- Bine, i-a răspuns el mamei sale, dar ochii i-au rămas ațintiți asupra persoanei care stătea în spatele lui.
- Voi fi în biroul meu dacă Pin vrea să vină să mă vadă.
Acel zâmbet năzdrăvan... voia să-i zgârie fața frumoasă cu unghiile. Pinnara se prefăcu că nu observă, chiar dacă avea fața și urechile roșii, și se întoarse repede cu spatele la el.
Napasawan nu s-a putut abține să nu zâmbească la interacțiunea jucăușă dintre cei doi tineri. Simțea o afecțiune blândă pentru ei. Fiul ei, care de obicei părea dur, arăta o latură jucăușă și blândă când era cu Pinnara, zâmbind adesea, ceea ce o făcea și pe ea fericită.
În seara aceea, Pinnara se simțea obosită și somnoroasă frecvent în ultima vreme, așa că a vrut să facă o baie caldă ca să-și relaxeze corpul puțin.
După ce și-a terminat dușul, și-a pus cămașa de noapte cu mâneci lungi și s-a îndreptat spre canapeaua extensibilă din mijlocul camerei. L-a văzut pe bărbatul înalt, ținând în mână câteva dosare de lucru, stând liniștit și citind. Când a aruncat o privire și a văzut-o, i-a zâmbit blând.
- Vrei să stai aici, draga mea? Kawin, așezat pe canapeaua mare, și-a desfăcut încet picioarele și a tras-o pe persoana mai scundă să se așeze pe una dintre coapsele sale puternice, apoi i-a sărutat cu afecțiune obrazul moale.
- S-a întâmplat ceva? Arăți palidă în ultima vreme, Pin.
- Sunt atât de obosită și mi se face somn, a spus Pinnara, înfășurându-și brațele subțiri în jurul gâtului lui puternic și odihnindu-și cu afecțiune fața netedă pe umărul lui lat.
- Probabil pentru că ai studiat pentru examene și ai lucrat non-stop timp de câteva săptămâni. Nu e de mirare că ești obosită, a spus bărbatul, sărutând-o pe tâmplă și mângâind-o pe spatele liniștitor.
- Mâine, o voi ruga pe mătușa Arun să-ți facă niște supă de pui ca să te hrănești. Când eram bolnav în copilărie, obișnuia să mi-o facă regulat.
Tânărul nu se putea abține să nu-și facă griji pentru persoana din poala lui, așa că își dorea ca ea să mănânce ceva bun pentru a-și hrăni corpul, deoarece Pinnara muncise din greu multe zile la rând. Dar dacă nu se simțea mai bine, s-ar putea să fie nevoit să o ducă la medic pentru un control.
- Bine.
- Mai am trei dosare de verificat. Te duc la culcare când termin.
Femeia mai scundă nu a spus nimic, doar a dat ușor din cap și și-a sprijinit capul de gâtul celuilalt, stând nemișcată în timp ce acesta îi mângâia ușor spatele. Între timp, Win și-a îndreptat în liniște atenția către munca din fața lui.
Nu după mult timp, Pin a adormit. Kawin i-a ridicat ușor trupul mic în brațe și a așezat-o cu grijă pe patul moale și lat. A băgat-o în pat și i-a sărutat ușor fruntea cu dragoste. Apoi s-a dus să-și termine treaba restantă și s-a întors să-i mângâie trupul, căzând într-un somn adânc lângă ea.
Simțindu-se somnoroasă și având grețuri în această dimineață, fața Pinnarei era vizibil palidă. Menstruația, care de obicei venea la timp, întârziase aproape o lună întreagă. Inițial, a crezut că ar putea fi din cauza stresului cauzat de pregătirea pentru examenele de masterat.
Totuși, simptomele suspecte și îngrijorătoare le-au determinat pe Kanisara și Meny să sugereze ca ea să meargă la un control la o clinică din apropierea universității. Rezultatele au arătat că Pinnara era însărcinată în șase săptămâni.
Fața frumoasei fete era un amestec de surpriză și entuziasm, lăsând-o fără cuvinte. În schimb, cele mai bune prietene ale ei au sărit în sus și s-au îmbrățișat, țipând de bucurie la perspectiva de a deveni „mătuși”. Au îndemnat-o să-i spună imediat lui Kawin despre asta, crezând că și el ar fi la fel de încântat.
Întrucât astăzi era sărbătoare, Kawin își dorea ca iubita lui să se odihnească suficient. Dimineața, s-a dus la hotel să rezolve niște lucruri. După aceea, a avut o scurtă discuție cu bunicul și mama sa. Pinnara s-a hotărât apoi să-i povestească ce se întâmplase după ce se întorsese de la serviciu.
Tânăra femeie încercă să-și reprime entuziasmul. Nu-și putea imagina cum s-ar simți el – uluit, entuziasmat sau extrem de bucuros să afle că urma să devină tată.
- Te simți mai bine, Pin?
Salutul îngrijorat al menajerei a făcut ca silueta subțire să se oprească la baza scărilor și să se întoarcă, afișând un zâmbet luminos.
- Sunt mult mai bine acum, mătușă Arun. Am dormit profund. Și unde duci tava aia cu gustări? Pinnara a observat tava cu ceai și gustări din mâinile menajerei.
- O duc tuturor. Am auzit că stau de vorbă în sera cu orhidee.
- Atunci, ar trebui să o duc eu.
- Minunat! Vă rog să mă ajutați cu asta, i-a întins Arun tava tinerei fete din fața ei, părând puțin ezitantă, dar cum părea dornică să ajute, Arun nu a vrut să refuze.
În timp ce se oferea voluntară să aducă ceai și gustări la Casa Orhideelor, l-a văzut pe Kawin stând de vorbă cu bunicul și mama sa la masa din aliaj, cu o expresie ușor serioasă.
- Win, s-a întâmplat ceva, fiule? Am auzit că ai vrut să vorbești cu mama și bunicul tău.
- Aș vrea să vorbesc despre Pin.
Femeia a făcut o scurtă pauză după ce el i-a rostit numele. A așteptat să termine conversația, chiar dacă o preocupa. Cel puțin, nu ar trebui să-l întrerupă acum, pentru că ar fi nepoliticos.
- De Pin? S-a întâmplat ceva, dragul meu? Fața și ochii lui Napasawan citeau un amestec de suspiciune și confuzie, așa că ea a întrebat la rândul ei.
- Nu știu de unde să încep. Bunicul meu mă tot întreabă când mă voi căsători, când voi avea copii. Nu am răspuns la aceste întrebări pentru că, de-a lungul anilor, am devenit o persoană cu probleme familiale profunde, vocea lui Kawin suna ușor tristă.
- Mi-e teamă că, dacă voi începe o relație cu cineva, s-ar putea să trebuiască să-mi înfrunt trecutul. Întotdeauna am crezut că nu-mi doresc o familie, că nu sunt pregătit să fiu tată sau partener de viață.
- O... Win, îmi pare atât de rău, fiule. Îmi pare rău că te-am făcut să simți atâta durere atât de mult timp. Napasawan se simțea vinovată pentru că își iubea foarte mult fiul.
- Nu te învinovăți, mamă, Kawin întinse mâna și o prinse pe mama lui de mâna, apoi zâmbi ușor.
Pinnara a simțit o amorțeală și mâinile i s-au înghețat când i-a auzit cuvintele. A simțit ca și cum inima i-ar fi fost smulsă și trântită de pământ de bărbatul pe care îl iubea, fără să stea pe gânduri. Lacrimile i-au umplut ochii frumoși și mari.
Scena pe care și-o imaginase, în care el îi împărtășea bucuria și entuziasmul, o îmbrățișa și se gândeau împreună la numele viitorului lor copil, s-a stins într-o clipă.
- Huh...
Tânăra femeie încercă să-și stăpânească lacrimile. Clipi repede ca să-și șteargă lacrimile, dar totul era prea mult pentru a le suporta. Ridică ambele mâini mici pentru a-și acoperi gura, înăbușindu-și suspinele.
Apoi, a așezat cu grijă tava cu gustări pe masă și a plecat în liniște, cu lacrimile șiroindu-i pe față.
Durerea și resentimentele au copleșit-o, provocându-i durere în inimă. La ce visa ea? Să creadă că el era gata să construiască o familie caldă și iubitoare alături de ea, când, în realitate, probabil că voia doar să reunească partea lipsă a familiei sale?
Pinnara nu l-a învinovățit pe Kawin pentru că se simțea așa. În schimb, a înțeles că vindecarea rănilor sale emoționale de lungă durată în doar câteva luni ar fi fost imposibilă. Probabil că avea prea multe așteptări.
În trecut, fusese rănită de dragoste, înșelată în dragoste, dar de ce a durut de data aceasta atât de tare, era aproape insuportabil? Poate pentru că îl iubea atât de mult.
Îl iubea din tot sufletul.
Îl iubea atât de mult încât nu s-a pregătit niciodată pentru dezamăgire.
Îl iubea atât de mult încât visa la un viitor împreună, chiar dacă el nu i-ar fi putut oferi asta.
Îl iubea atât de mult încât nu dorea ca ea și copilul care urma să se nască să devină o nouă povară sau traumă în inima lui.
Întrucât el nu era pregătit, ea nu a intenționat să-l grăbească sau să încerce să-l forțeze să își asume responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat. Prin urmare, putea să crească copilul singură.
Tânăra femeie plângea nestăpânit în timp ce se întorcea acasă. Auzind vocea mătușii Arun, și-a șters repede lacrimile și s-a întors spre sursa sunetului pentru a evita să atragă suspiciuni.
- Eu credeam că tu, Pin, vei sta și te vei relaxa în căsuța cu orhidee cu bătrânii.
- Mă doare capul, mătușă Arun. Acum mă scuz, spuse Pinnara cu o voce ușor tremurândă, întorcându-se și urcând imediat scara în spirală din mijlocul casei. Mătușa Arun nici măcar nu avusese timp să o întrebe dacă avea nevoie de vreun medicament.
Frumoasa și tânăra stăpână s-a grăbit să plece fără să aștepte pe nimeni. Probabil se simțea foarte inconfortabil. Arun nu a putut decât să o privească plecând înainte de a se întoarce în bucătăria din care tocmai ieșise.
Înapoi în dormitorul ei, Pinnara a încercat să se forțeze să fie puternică, și-a spălat fața, și-a șters lacrimile și a adunat câteva lucruri esențiale, în timp ce mânuța ei mică se odihnea pe abdomenul încă plat.
- Vino cu mine, copilul meu. Hai să ne întoarcem acolo unde ne este locul.
Pinnara a decis să plece din casa lui Kawin cu inima frântă. Profitând de un moment în care nimeni nu era atent, tânăra femeie, cu fața roșie de la plânsul prelungit, a oprit un taxi și s-a îndreptat direct spre autogară, fără să se gândească prea mult la această decizie.
*****
- Deci, care e decizia, Win? Fața lui Nopadol s-a strâmbat de frustrare, sprâncenele i-au tresărit instantaneu când a auzit că nepotul său nu era pregătit pentru o familie. Oare speranța lui de a ține în brațe un strănepot dispărea într-o clipă?
- Ceea ce tocmai am spus a fost despre trecut, înainte să o întâlnesc pe Pin, ochii lui Kawin s-au îmblânzit vizibil în timp ce vorbea despre iubita sa.
- Pin este cea care m-a făcut să vreau să am o familie, să fiu un tată bun pentru copiii mei și un soț care va fi alături de ea pentru totdeauna. De aceea vreau să o cer pe Pin în căsătorie. În acest moment, urechile și nasul tânărului de obicei încrezător s-au înroșit.
- Așa e mai bine, nepoate! Bunicul și-a lovit genunchiul de încântare, obrajii aproape că i-au zâmbit.
- Deci, ce ai pregătit, Win? Te pot ajuta mama și bunicul cu ceva? Napasawan a zâmbit, la fel de emoționată, și s-a întors să-și întrebe fiul.
- I-am măsurat degetul inelar lui Pin și am comandat un inel. Mă gândesc să o cer în căsătorie de ziua ei, la începutul lunii viitoare. Ar putea bunicule și mamă, să păstreze asta secret deocamdată.
- Da, copilul meu. Sunt atât de fericită să-i văd pe cei doi copii ai mei căsătorindu-se, a spus Napasawan, cu lacrimi în ochi.
- Trebuie să o iubești și să o prețuiești foarte mult pe Pin, Win. Nu este doar o lumină în inima mea; ți-a oferit și atât de multă dragoste și căldură, ajutându-te să depășești momentele dificile.
- Da, mamă. Mulțumesc foarte mult, mamă și bunicule, Kawin se înclină respectuos în fața bunicului și mamei sale, simțindu-se copleșit de emoție.
Dar fericirea este adesea trecătoare. Când Kawin s-a întors acasă, a urcat în grabă scara în spirală din centrul casei pentru a o vedea pe persoana de care îi era dor și după care tânjea din toată inima. În dimineața aceea, micuța spusese că este încă obosită și vrea să se odihnească, așa că a lăsat-o să se odihnească cât a vrut.
În cele din urmă, sprâncenele întunecate și subțiri ale tânărului s-au încruntat când a pășit în dormitorul spațios, doar pentru a descoperi că silueta grațioasă a iubitei sale nu era nicăieri. Când a sosit, mătușa Arun spusese că era sus, plângându-se de o durere de cap, dar el scanase întreaga cameră, verificând chiar și baia, dar ea nu era acolo.
După ce a încercat să sune de mai multe ori, telefonul s-a închis. Înțelegând ce era în neregulă, Kawin s-a grăbit jos în sufragerie. Mama lui, observându-i expresia tensionată, l-a întrebat cu îngrijorare.
- Ce s-a întâmplat, Win? Și cum e Pin?
- Mătușa Arun a spus că Pin are dureri de cap, nu-i așa? a întrebat Gawin pe un ton aspru, făcând-o pe menajeră să bâlbâie adevărul.
- Da, așa este. Mai devreme, Khun Pin a coborât veselă. S-a oferit chiar să ducă o tavă cu gustări la casa cu orhidee. Dar când s-a întors, părea palidă și mi-a spus că o doare capul și vrea să se odihnească.
- O tavă cu gustări, nu-i așa? Dar a vorbit cu bunicul și mama lui ore întregi și nu a văzut-o pe Pinnara la casa cu orhidee. Toată lumea părea îngrijorată și șocată de dispariția fetei.
Napasawan a simțit că ceva nu este în regulă. O crescuse pe Pinnara încă de când era bebeluș și își cunoștea bine fiica; era o persoană foarte rezonabilă și probabil nu ar acționa atât de impulsiv.
- Arun ai spus că Nong Pin a fost la casa cu orhidee, e adevărat?
- Da.
- Sau poate Pin a auzit conversația noastră, dragă? Fața mamei sale era plină de îngrijorare, în timp ce Kawin era extrem de supărat, neștiind cât de mult iubita lui înțelesese greșit situația. Tânărul și-a luat telefonul mobil și a format un număr.
- Veniți încoace. Spuneți tuturor să o găsească pe soția mea. Dacă n-o găsesc, să nu se mai întoarcă.
(„Da, Khun.”) Jirasit a ținut cont de ordinul șefului său și le-a ordonat rapid gărzilor de corp să meargă să-și găsească stăpâna.
- Calmează-te, Win. Sau poate Pin a ieșit să-și vadă prietenele? Nopadol, simțindu-se la fel de îngrijorat pentru nepotul său, încercă să-l consoleze, chiar dacă el însuși le ordonase subordonaților săi să o caute pe Pinnara.
- Pin nu pleacă niciodată nicăieri fără să-mi spună, dar iată telefonul ei, e închis, i-a răspuns el bunicului său, în timp ce forma simultan un număr pe telefon cu îngrijorare.
- Pin este cu Kanisara sau cu Meny?
(„Nu, s-a întâmplat ceva?”) Kanisara a răspuns la telefon. A fost șocată că Kawin sunase brusc să o caute pe Pinnara, mai ales că cei doi erau de obicei inseparabili.
- Pin a dispărut.
(„Ce! Pin a dispărut? Cum e posibil? S-a întâmplat ceva?”)
Kawin a decis să le spună Kanisarei și lui Meny tot ce se întâmplase. Amândouă au încercat să evite să dezvăluie anumite lucruri pe care el voia să le știe, dar în cele din urmă a fost nevoite să-i spună, deoarece grija lor pentru prietena lor era mai mare decât simpla păstrare a secretului.
(„Khun Win știe deja despre Pin?”)
- Ce să știu despre Pin?
(„Despre faptul că Pin este însărcinată.”)
- Ce? Pin e însărcinată! Vocea șocată a lui Kawin i-a uluit pe toți cei care așteptaseră a afle despre dispariția tinerei femei. Era fericit la perspectiva de a avea copii, dar grija lui pentru Pinnara se intensificase acum și mai mult.
(„Da, tocmai am dus-o pe Pin să facă un test de sarcină zilele trecute. Probabil că Pin a vrut să-ți facă o surpriză, dar apoi s-a întâmplat asta. Khun Win, vă rog să aveți răbdare. Poate că sunt doar hormonii de sarcină, se supără ușor. Probabil că Pin nu a ajuns departe.”)
- N-am fost niciodată supărat pe Pin. Tot ce-mi doresc este să o văd pe Pin și pe copilul nostru. Kawin simțea că-și pierdea toate puterile. Fața și ochii îi erau pline de tristețe. Nu se putea decât întreba unde ar putea fi ea și copilul lor. Sentimentele de îngrijorare și dor îi rodeau inima puternică, provocându-i o durere imensă.
(„Amândouă vor ajuta la căutare. Pin nu va ajunge departe.”) Atât Kanisara, cât și Meny i-au promis asta lui Win.
- Mulțumesc foarte mult, vocea îi tremura, ochii pătrunzători i se înroșiră, înainte să lase încet telefonul subțire să cadă într-o parte. Apoi, mama lui a îmbrățișat cu simpatie silueta înaltă și impunătoare.
- Unde a placat Pin, mamă...?
- Win… Ochii lui Napasawan s-au umplut de lacrimi. Ea a mângâiat ușor umerii lați și puternici ai fiului ei, liniștindu-l.
- Te vom ajuta să-ți găsești iubita în curând, fiule.
Capitolul 22
VINO ȘI ÎMPACĂ-TE CU MINE
Timp de aproape o săptămână, Kawin a căuta-o pe Pinnara, practic dând lumea peste cap. Tânărul nu putea mânca sau dormi. Doar sunetul telefonului care suna îi aducea o licărire de speranță pe chipul său slăbit și frumos, dar în cele din urmă, a fost din nou dezamăgit.
Și-a căutat iubita peste tot, verificând vechiul ei apartament, casele prietenilor ei, precum cea a Kanisarei și a lui Meny, dar fără succes. Penthouse-ul pe care îl împărțeau era aproape pustiu; oriunde se uita, nu se putea gândi decât la ea. Tânărul se întorcea acasă cel târziu la ora 11 sau 12 în fiecare zi, provocându-le o mare îngrijorare bunicului și mamei sale. Nu puteau decât să se roage ca el să o găsească curând.
Kawin, cu o expresie obosită, se prăbuși pe canapeaua din mijlocul holului spațios. În timp ce își sprijinea capul de spătar și închidea ochii ca cineva complet epuizat, anumite amintiri îi năvăliră brusc în minte.
Casa lui Pin este lângă mare, iar când se simte tristă, îi place să stea și să privească apusul, pentru că ultima lumină a zilei este atât de frumoasă cât și liniștită. Apoi s-a gândit: „Lumina noii zile trebuie să fie atât de strălucitoare. De fiecare dată când gândesc așa, mă simt liniștită.”
Așa este! De ce nu și-a dat seama că iepurașul lui va fugi înapoi acasă, în Hua Hin? A fost o mare greșeală! Realizând acest lucru, bărbatul înalt a sărit de pe canapea, strigându-și tare mama.
- Mamă, mamă!
- Win, ce s-a întâmplat, fiule? Ai găsit-o pe Pin?Napasawan a ieșit în fugă din sufragerie, cu fața palidă și vocea tremurândă, punând întrebarea.
- Cred că știu unde e Pin, ochii lui ageri străluceau din nou de speranță, iar această speranță părea că era pe cale să se împlinească.
- Unde e, Win? Grăbește-te și adu-mi înapoi nepoata și strănepotul, a spus Nopadol, care era nerăbdător să-și vadă nepoata, fiind și el entuziasmat și încântat.
- Casa din Hua Hin
Districtul Hua Hin, Prachuap Khiri Khan
Pinnara a decis să se întoarcă acasă cu inima frântă. În primele trei zile, a zăcut înecată în lacrimi. Zâmbetul ei, odinioară strălucitor, era acum plin de tristețe, iar ochii ei mari și rotunzi erau roșii și umflați de la plâns.
Doar închizând ochii, îi vede mereu imaginea. Momentele petrecute împreună au fost pline de fericire și căldură, imagini pe care nu le poate șterge din inimă. Dar, cum se spune, tot ce s-a întâmplat i-a depășit cea mai nebună imaginație.
De acum înainte, trebuie să fie puternică pentru copilul ei nenăscut. Din fericire, grețurile matinale ale Pinnarei nu sunt prea severe; are amețeli și vărsături ocazionale doar atunci când este expusă la mirosuri puternice. Din fericire, o are pe mătușa Waen și pe prietena ei, Nuta, care au grijă de ea în permanență.
Mai devreme, Pinnara îi spusese cu strictețe mătuși sale să nu lase să se afle faptul că își căuta alinare aici. Deși mătușa Waen era nerăbdătoare să-i spună stăpânei sale, văzând ochii mari, roșii și umflați de la plânsul prelungit din ziua aceea, nu a îndrăznit să vorbească. A fost forțată să adopte o poziție de resemnare.
- Pentru masa de diseară, supa ta preferată cu găluște de creveți, Khun Phin, este gata.
Pinnara făcu o pauză, ținând cuțitul în mână pentru o clipă. Îi reveni în minte o amintire fulgerătoare a zilei în care pregătise cu bucurie acest fel de mâncare pentru Kawin.
Mătușa Waen a observat că chipul dulce s-a întunecat ușor, iar zâmbetul larg care se răspândise încetul cu încetul s-a stins. A întrebat cu blândețe, știind o parte din poveste și nu voia să tulbure sentimentele sensibile ale fetei.
- Ăăă... Eu, poate ar fi trebuit să fac cu tăiței din ou? Am fost la piață în această dimineață și tăițeii erau atât de plini și arătau delicios.
- E în regulă, pot să mănânc. Nu trebuie să te deranjezi, mătușă Waen, a zâmbit tânăra femeie forțat pentru a o liniști pe menajeră, înainte de a lua o mușcătură zdravănă din găluștele cu creveți și de a le mesteca încet.
- Ești sigură că nu te întorci la Bangkok, Khun Phin? Văzând-o pe tânără femeie privind-o cu o expresie nedumerită, ea lămuri repede:
- Adică, până acum oamenilor de acolo trebuie să le fie dor de tine îngrozitor.
Tânăra doamnă a casei a simțit că înghițise greșit o gălușcă. Nu a îndrăznit să se întrebe dacă el s-a gândit la ea sau nu, pentru că acele cuvinte încă o bântuiau, aducându-i lacrimi în ochi.
- Nimeni nu se gândește la mine, a spus Pin, apoi și-a plecat capul și a continuat să se joace cu găluștele și creveții din bolul ei. Între timp, mătușa Waen nu a mai putut rezista tentației de a bârfi și a izbucnit fără să stea pe gânduri.
- Cine a spus asta, khun Wi... „O, nu, era să fiu prinsă!”
- Am vrut să spun că măcar lui khun Napasawan îi este dor de khun Pin. Dar nu se poate compara cu fiul doamnei. Dacă nu ar fi oprit-o, probabil că ar fi mers cu mașina la Hua Hin în seara asta.
O! Această doamnă, Waen, nu și-a încălcat promisiunea făcută tinerei domnișoare. Doar că a sunat-o pe stăpână și s-a lăsat dusă de val bârfind puțin. Sincer, își dorește să se împace curând pentru că îi pare foarte rău pentru amândoi.
- Sunt sătulă acum. Mă voi scuza să mă odihnesc, a spus Pin.
- O, bine. Eu voi pleca acum, vă rog să încuiați casa khun Pin.
- Mulțumesc foarte mult, mătușă Waen.
Pinnara a schițat un mic zâmbet și s-a ridicat de pe scaun, după ce tocmai mâncase două îmbucături de supă cu găluște de creveți. Apoi a ieșit din bucătărie și s-a îndreptat direct spre dormitorul ei. Waen nu putea decât să o privească retrăgându-se, cu ochii plini de dor, sperând că femeia pe care o iubea se va împăca curând cu actualul ei partener.
A doua zi dimineață, silueta subțire, îmbrăcată într-un top fără mâneci din dantelă de culoare crem și o fustă lungă până la podea asortată, a decis să se ocupe de mica grădină de lângă casă. Cel puțin faptul că stătea și privea florile și plantele o făcea să se simtă mult mai relaxată. Mai mult, parfumul slab al florilor îi ameliora greața și vărsăturile.
În această dimineață, s-a hotărât să planteze bujorii roz pal pe care îi cumpărase de la piața din oraș cu o zi înainte. Fetița minionă și-a luat coșul și uneltele de grădinărit, a ieșit pe ușa glisantă de sticlă și s-a îndreptat spre mica grădină.
Totuși... înainte să-și poată începe măcar munca de grădinar, ochii i s-au mărit de surpriză la vederea persoanei care stătea în grădina ei de flori. Zâmbetul ei inițial luminos și larg a dispărut instantaneu.
- Khun Win!
Pinnara s-a oprit brusc, corpul ei fiind înțepenit. Mâinile și picioarele i-au devenit inerte, făcând-o să scape accidental pe podea coșulețul pe care îl ținea în mână. Dar înainte să-și poată recăpăta calmul și să ridice obiectele, persoana din fața ei s-a apropiat.
- Pin...
Mai repede decât se aștepta, mâinile i se mișcau. Kawin îi strânse strâns silueta mică după care tânjea, brațele sale puternice ținând-o aproape pe Pinnara, ca și cum s-ar fi temut că va scăpa de el.
- Îmi pare rău, îi tremura vocea, ochii pătrunzători îi erau roșii și înlăcrimați.
- Te rog, nu mă mai părăsi. Îi era atât de dor de ea, încât tânjea după ea din toată inima.
- Dă drumul!
Pinnara se zbătea și se opunea îmbrățișării lui. Căldura, vocea blândă, parfumul familiar al bărbatului înalt o copleșeau, făcând-o să uite câtă durere îi provocaseră cuvintele lui. Dar Kawin nu și-a slăbit deloc îmbrățișarea; în schimb, i-a strâns corpul delicat și mai strâns.
- Îmi este atât de dor de tine. Te rog, nu mă îndepărta.
- Nu te gândești la nimeni. Te rog, întoarce-te.
Atitudinea ei indiferentă și distantă i-a provocat lui Kawin o durere imensă. În adâncul sufletului, era hotărât să nu renunțe ușor până nu lămurea lucrurile cu ea.
- Nu mă întorc. Nu plec nicăieri pentru că persoana pe care o iubesc din toată inima este chiar aici.
- Dar nu te mai iubesc! Mă auzi?! a strigat ea tare, ca și cum cineva ar fi cedat. Nu doar el suferea; și ea era devastată.
Totuși, Kawin încă o ținea în brațe, știind cât de mult se zbătea, zgâriindu-l și lovindu-l, permițându-i femeii cu inima frântă să-și descarce pe deplin emoțiile. Tânărul nu a scos nicio plângere.
- Știu că vorbești așa din furie, dar eu nu plec nicăieri. Nu-mi voi părăsi niciodată soția și copilul. Așa că te rog, poți să mă asculți, draga mea? Lasă-mă să-ți explic mai întâi. După aceea, poți fi furioasă, poți face ce vrei, accept. Dar te rog, pur și simplu nu mă părăsi. Imploră din nou el, sprijinindu-și capul de umărul ei delicat.
În acel moment, Pinnara a izbucnit în lacrimi ca și cum s-ar fi rupt un baraj. Indiferent cât de mult l-a respins, indiferent cât de furioasă sau rănită era, el tot o îmbrățișa strâns și nu o lăsa niciodată să plece.
- Nu vreau să-ți mai văd fața...hic! Cea care spusese că nu vrea să-l mai vadă a îmbrățișat strâns trupul mai mare, în timp ce mâna mare continua să mângâie ușor părul moale de pe cap și de-a lungul spatelui subțire.
- Nu vorbi așa, te rog. Pin a mea poate fi feroce, poate fi furioasă, dar te rog, nu spune că nu mă iubești sau că nu vrei să-mi vezi fața... Te implor, a implorat Kawin, cu o voce plină de adorație. A sărutat în mod repetat capul mic și tâmplele delicate, refuzând să-i dea drumul.
După o clipă, persoana din brațele lui s-a calmat, lăsând în urmă doar suspine ușoare. Tânărul a întors ușor trupul delicat cu fața spre el, privind în ochii mari, roșii și plini de lacrimi, înainte de a-i șterge ușor lacrimile de pe obrazul moale cu degetul mare.
- Nu vreau să te supăr, Pin. Nu mai plânge, draga mea. Știi cât de mult mă doare?
- Huh! Dar khun Win tot a făcut-o, se plângea în continuare vocea dulce.
- O, draga mea... Te iubesc atât de mult, Pin. Te iubesc mai mult decât orice. Ochii lui ageri reflectau durere, iar buzele lui bine conturate continuau să șoptească cuvinte de dragoste, sărutând ușor lacrimile de pe obrajii ei roșii și apoi de pe pleoapele umflate.
- Ceea ce ai auzit în ziua aceea, recunosc că am spus-o cu adevărat. Te rog, nu te supăra, draga mea. Ascultă puțin mai mult.
Văzând că persoana din brațele sale începe să se opună, Kawin a îmbrățișat repede și strâns corpul mic înainte ca vocea sa gravă să vorbească cu un ton serios, venind din adâncul inimii sale.
- Atunci vorbeam despre teama mea din trecut de a avea o familie. Dar după ce te-am întâlnit, Pin, totul s-a schimbat în viața mea. Vreau să mă trezesc cu tine lângă mine, vreau să te îmbrățișez așa, vreau să construiesc o familie împreună și să avem micuți alergând prin casă.
„...” Pinnara a rămas tăcută, privind chipul lui frumos cu ochii plini de vinovăție, confuzie și neputință. Nu era că nu-l iubea, ci resentimentul o făcuse să ia această decizie.
- Mă poți ierta? Mă poți lăsa să stau lângă tine, Pin? a implorat Kawin, cu buzele aproape de cele ale ei. S-a aplecat și a sărutat-o ușor pe colțul gurii, așteptând cu răbdare răspunsul ei.
Totuși... se pare că a avut loc o întrerupere nefericită.
- Oh, a venit mătușa!
Mătușa Waen, extrem de optimistă, credea că a-i deschide calea lui khun Kawin pentru a lamuri lucrurile cu tânăra ei stăpână ar fi un succes. Dar cine ar fi crezut că, înainte de a începe măcar, va părea că se va prăbuși? Ea însăși era pe cale să fie alungată de o femeie într-un sarong, așa că a decis să le ofere în schimb amândurora un zâmbet încordat, forțat, chiar mai dur decât un pește uscat la soare.
Frumoasa tânără doamnă, profitând de ocazie pentru a se desprinde din îmbrățișarea lui puternică, a pășit repede în casă, lăsând în urmă o dâră de praf. L-a lăsat pe bărbatul înalt privindu-i spatele subțire cu o privire plină de dor, în timp ce cea care sosise la momentul nepotrivit se simțea și mai vinovată.
- Ăăă... îmi pare rău, khun Win.
- E în regulă, mătușă Waen. Am o viață întreagă la dispoziție să o recâștig pe Pin.
- Atunci continuă să încerci să o cucerești. Așa se ceartă cuplurile. Cred că Pin începe să se înmoaie. O să țin cu tine, Khun.
Mătușa Waen și-a ridicat ambii pumni încleștați într-un gest de luptă și a afișat un zâmbet larg, încurajator, ceea ce a făcut-o pe persoana care încerca să se împace cu iubita sa să zâmbească ușor.
Misiunea lui Kavwin de a-și recâștiga iubita continuă. Tânărul continuă să o cucerească, chiar dacă frumoasa lui iubită continuă să-l ignore. Cu toate acestea, este foarte priceput să o cucerească.
- Pin...
„...” Tăcerea a rămas un semnal din partea Pinnarei, care era indiferentă și distantă, nerăspunzându-i.
- Dragă...
Kawin nu a renunțat. A întins mâna și a tras ușor de tivul șorțului persoanei mai scunde, apoi a folosit o voce blândă și prelungă pentru a o tachina din nou. În cele din urmă, tăcerea a fost și mai mare decât atunci când trimisese un mesaj text puternic părtinitor.
„...”
- Soția mea.
- Hei! Khun Win, sunteți atât de liber? Nu aveți nicio treabă?
Iepurașul și-a pierdut răbdarea și a izbucnit, aruncându-i o privire furioasă. Dar cel care o tot deranja zâmbea larg și fermecător, ochii lui mari și rotunzi sclipind. Cel puțin îi vorbea, chiar dacă era puțin supărată. Kawin nu renunța ușor.
- O fac chiar acum, a răspuns el cu o față serioasă, adresându-i o privire imploratoare.
- Ce fel de slujbă? a izbucnit ea, încă supărată.
- Sunt ocupat să am grijă de copil și să încerc să o conving pe soția mea să se întoarcă. Sunt și extrem de ocupat. Indiferent cât de mult încerci să mă faci să plec, cu siguranță nu mă voi întoarce.
Pinnara încercă să numere în gând până la o sută. Se temea că va ceda vocilor din capul ei și va ajunge să o lovească pe persoana enervantă cu unealta de grădinărit de câteva ori, din pură frustrare. Tocmai își dăduse seama cât de iritant era Kawin când era sarcastic și provocator.
- Hai să ne împăcăm. Mi-a fost atât de dor de tine și de copil.
- Spui asta doar ca să-mi faci plăcere?
- Nu, vorbesc din inimă. Nu-ți este dor de mine, Pin?
Fața aceea drăguță și imploratoare a făcut-o pe persoana care încă se îmbufna și se prefăcea încăpățânată să-și întoarcă fața. În niciun caz, o să devină prea arogant.
- Sunt obosită, vreau să mă odihnesc, a spus femeia obosită, lăsând jos uneltele de grădinărit și scoțându-și mănușile înainte de a se ridica, cu bărbatul înalt ajutându-o nerăbdător lângă ea.
- Bine, atunci hai să ne odihnim.
Pinnara se simți ușurată că nu trebuia să se certe cu el și să o doară gâtul, dar a și țipat de surpriză când corpul ei subțire a fost ridicat în brațele puternice ale bărbatului de lângă ea. Odată ce și-a recăpătat echilibrul, tânăra femeie a început să țipe tare.
- Hei! Khun Win! De ce mă ți în brațe?
- În felul acesta, draga mea nu va trebui să meargă și să se obosească. Te voi duce eu, Pin.
- Eu pot merge singură. Lasă-mă jos chiar acum! Micul lui iepuraș încăpățânat continua să se zbată, dar cel care o ținea nu i-a acordat atenție. Chiar și-a strâns strânsoarea și a răspuns cu o față complet serioasă.
- Nu, vreau să-mi țin copilul în brațe.
Hm! Tatăl tău e atât de ingenios, mereu găsește modalități de a se certa cu mine. Cât timp va mai trebui să suport comportamentul lui enervant?
Persoana care o ținea în brațe a văzut-o pe frumoasa femeie bosumflată și cu obrajii umflați și nu a putut rezista să nu-i sărute obrajii moi până când inima lui s-au umplut de bucurie. Cât despre Pinnara, oricât de mult ar fi vrut să se zbată, îi era frică să nu cadă, așa că nu putea decât să-și îngroape fața roșie și netedă în curbura gâtului său.
Certurile jucăușe ale cuplului au făcut-o pe mătușa Waen, care acționa ca reporter, să facă fotografi și să le trimită direct doamnei Napasawan cu un zâmbet satisfăcut.
Capitolul 23
IUBIRE DIN TOT SUFLETUL
Kawin a dus-o pe Pinnara în casă, așezându-i încet corpul mic pe canapeaua mare din sufragerie. Apoi a luat o pernuță și i-a pus-o în poală, înainte ca tânărul să se așeze în genunchi în fața ei și să o întrebe cu îngrijorare:
- Să-ți masez picioarele, ca să te simți mai confortabil?
- Nu este nevoie, eu doar mă voi odihni puțin.
- Sau vrei să faci o baie caldă? Mai bine mă duc să-ți aduc apă caldă într-un lighean. Văzând că bărbatul cel mare este atât de dornic să se ofere să facă una-alta pentru ea, Pinnara a trebuit să îl oprească:
- Khun Kawin, stați liniștit, vă rog. Mersul de colo-colo mă amețește.
Când a văzut chipul frumos devenind trist și abătut, i-a părut rău că vorbise atât de aspru. Vocea dulce și limpede a coborât tonul, devenind mai blândă:
- Eu am vrut să spună că nu trebuie să faceți atât de multe pentru mine.
- Eu doar am vrut să fac asta pentru Pin. Nu m-am gândit că te-ar putea deranja.
- Eu nu mă simte deloc deranjată de tine, khun Kawin.
Când a auzit această frază, Kawin a zâmbit larg, în timp ce inima fetei s-a înmuiat complet.
- Atunci... Eu aș putea face o baie caldă. Buzele pline au murmurat încet, făcându-l pe bărbatul cel mare să sară în sus de bucurie.
- Pin, așteaptă-mă aici o clipă, mă întorc imediat. Apoi, Kawin s-a ridicat rapid în toată înălțimea lui și s-a îndreptat direct spre baia din partea stângă a sufrageriei, pregătind un lighean mic și un prosop pentru a-și înmuia picioarele. În același moment, s-a auzit soneria de la ușa casei lui Pinnara. Tânăra a fost nevoită să se ridice repede pentru a merge să vadă cine a venit.
Ding... dong
- O, phi Mon! Ce ai adus acolo, e atât de mult! Frumoasa stăpână a casei a zâmbit larg, salutând persoana care stătea la ușă cu brațele pline de lucruri.
- Tatăl meu mi-a spus să-i aduc lui Pin niște suc de nucă de cocos. Și mai sunt și ingredientele pentru cină pe care le-a comandat mama la telefon. Am auzit că soțul tău a venit deja să se împace cu tine, nu-i așa?
- Mon! singurul fiu al mătușii Waen și al unchiului Mong, și-a acoperit gura și a întrebat-o în șoaptă, zâmbind cu drag la cea pe care o considera ca pe o soră mai mică.
- Ce repede circulă știrile! Pinnara a strâmbat din nas către cel pe care îl respecta ca pe un frate mai mare, tachinându-l cu afecțiune.
- Vrem doar ca tu și el să vă împăcați repede. Când te vedem plângând atât de des, și pe noi ne durea sufletul, Mon a zâmbit cu blândețe, privind-o cu drag pe tânăra femeie, înainte ca privirea să-i cadă pe o mică ață prinsă în părul Pinnarei.
- Se pare că ai ceva prins în păr, Pin. Lasă-mă să ți-l scot. După ce a spus asta, a pus jos lucrurile pe care le căra. Cu toate acestea... înainte ca mâna lui aspră și bronzată să apuce să-i atingă vârful părului Pinnarei, a fost respinsă violent de palma mare a cuiva.
- Să nu îndrăznești să-mi atingi soția! Nu doar că a strigat cu o voce aspră și tăioasă, dar Kawin s-a și repezit înainte, înșfăcând gulerul cămășii celuilalt, cu intenția clară de a-i aplica un pumn zdravăn direct în obraz.
- Khun Kawin! Dați-i drumul lui Phi Mon chiar acum! Pinnara s-a întins repede să-i desprindă mâna groasă de pe gulerul cămășii lui Mon, dând în același timp un ordin pe un ton extrem de ferm:
- Nu face pe bătăușul aici, mie nu-mi place asta. Kawin, care era atât de gelos și de furios încât îi fierbea sângele în vene, s-a potolit instantaneu când a dat de privirea mustrătoare a „micului iepuraș”. Chipul lui frumos s-a dezumflat pe loc și a dat imediat drumul gulerului cămășii lui Mon. În timp ce omul care era să fie bătut a răsuflat ușurat, a mormăit în sine: „A fost pe aproape. Soția mea e încă tânără, iar copilul meu e mic... Era cât pe ce să fiu bătut de tipul ăsta.”
- Atunci, lasă-mă să duc astea în casă mai întâi. Înainte ca picioarele lui să apuce măcar să se miște, o voce plină de autoritate a dat un ordin:
- Nu este nevoie! Lasă-le chiar acolo! Atât tonul, cât și privirea îi erau atât de dure și de tăioase, încât lui Mon i s-a făcut pielea de găină și l-au trecut fiorii pe șira spinării, făcându-l să se bâlbâie când i s-a adresat tinerei din fața lui:
- Pin... Mă întorc acasă acum. Trupul lui abia dacă își mai poate mișca picioarele de frică.
- Bine, eu îmi cer scuze pentru asta. Și îți mulțumește foarte mult, phi Mon.
Mon ar fi vrut să-i răspundă fetei, dar în clipa aceea a trebuit să o ia rapid la fugă spre camioneta lui. Tânărul pescar care își iubea viața, soția și copilul a călcat imediat pedala de accelerație, demarând în trombă.
În acest timp, cel certat de soție fixa cu privirea fața ei frumoasă și dulce, plin de reproș. Pe „phi Mon” îl strigase cu o voce atât de dulce de parcă curgea miere, dar pe soțul ei îl certase adineaori cu un ton atât de dur și cu o mutră atât de îmbufnată. Îi venea aproape să o ia în brațe și să o lovească bine ca să se învețe minte.
- Nu te mai uita la mine cu o asemenea privire!
În cele din urmă, a fost certat din nou. În acest moment, Kawin arăta exact ca un câine mare cu urechile pleoștite și coada între picioare.
- Învăță să te mai calmezi puțin. Poți să nu te mai lași condus doar de impulsuri? Khun Kawin, sunteți pe cale să aveți un copil. Cât despre phi Mon, el nu se gândește la nimic nepotrivit în ceea ce mă privește; are și el o soție și un copil. A venit la mine doar ca să aducă niște lucruri, pentru că așa l-a rugat mătușa Waen.
- Da, iubito. Toate aceste argumente însemnau de fapt un singur lucru: frumoasa lui soție își domolise deja furia și chiar se folosea de copil ca pretext pentru a-l calma. Bărbatul cel mare nu a putut decât să zâmbească larg; părea proaspăt și deloc abătut, iar inima lui puternică era plină de o fericire imensă. Asta pentru că cuvintele pe care iubita lui soție le mormăia continuu, s-au dovedit a fi exact cele care i-au domolit complet mânia. Ar fi vrut atât de mult să o tragă pe micuță spre el și să o sărute cu foc, dar, din păcate, nu putea decât să viseze la asta. Dacă ar fi îndrăznit să o facă cu adevărat, ea s-ar fi supărat și mai tare, iar asta ar fi fost groaznic.
În acest timp, persoana care își ținea predica a trebuit să se oprească brusc, nedumerită. Sprâncenele ei frumos arcuite s-au încruntat, făcându-i chipul dulce să pară complet confuz; nu înțelegea de ce zâmbea el atât de mult.
- De ce zâmbești? Eu te-am certat acum, să știți.
- Îmi cer scuze.
- Greșelile tale sunt încă multe, khun Kawin. Vă rog să vă purtați ceva mai bine.
- Sunt dispus să o las pe Pin să mă pedepsească cum vrea ea, doar nu mai fi supărată. Altfel, micuțul din burtică s-ar putea speria degeaba. A trecut la fapte și a îmbrățișat strâns corpul mic, sprijinindu-și bărbia de umărul ei firav într-un gest extrem de alintat și afectuos. De îndată ce a adus vorba despre copilul din pântece, inima Pinnarei s-a înmuiat vizibil. Se pare că micuțul din burtică a trebuit să fie cel care l-a ajutat cu adevărat pe tatăl lui să o îmblânzească.
- Mai bine mergem să faci o baie caldă. Am pregătit-o deja pentru tine, a spus el, după care a adunat toate lucrurile pe care Mon le lăsase în urmă, ținându-le într-o mână. În acest timp, cealaltă mână mare a lui a cuprins strâns mâna ei mică, fără să-i mai dea drumul, conducând-o în casă.
Ziua următoare
Relația plină de tachinări și îmbufnări dintre Pinnara și Kawin părea să se îndrepte într-o direcție mult mai bună. Chiar dacă viitoarea mămică încă mai avea momente de puțin resentiment, dar acea persoană își făcea în continuare datoria de a avea grijă de ea foarte bine, fără nicio greșeală.
În această dimineață, Kawin dorea să încerce să gătească preparatul preferat al mămicii iepuraș, adică creveți prăjiți cu usturoi. Tânărul a consultat-o așadar pe mătușa Waen cu privire la rețeta acestui preparat. Mătușa Waen, menajera, i-a sugerat să se întâlnească la piața de pește în zori, la aproximativ un kilometru de casă, pentru a ajuta la selectarea unor creveți mari și proaspeți pentru a crea preparatul.
- Mă întorc imediat, draga mea. Înainte de a pleca de acasă, Kawin s-a aplecat și a sărutat fruntea celei care încă dormea, șoptindu-i ca ea să știe, chiar dacă tânăra era încă cufundată în lumea viselor.
- Khun Kawin, pe aici! Mătușa Waen a făcut cu mâna, strigându-l pe tânăr cu un zâmbet larg care îi lăsa la vedere dinți.
- Uau, el este soțul lui Nong Pin? Nuta se uită fix la bărbatul din fața ei fără să clipească. Era înalt, chipeș și arăta chiar mai bine decât un actor principal de la televizor. Dacă nu i s-ar fi spus că este un om de afaceri celebru și fiul doamnei Napasawan, ar fi crezut mai degrabă că este un model ieșit direct dintr-o revistă.
- Așa este, a dat din cap ușor Waen, înainte de a-și prezenta propria familie tânărului.
- Khun Kawin, ea este Nuta, nora mea. Iar acesta este Mon fiul meu, și acesta este Mong soțul meu.
Kawin și-a împreunat mâinile în semn de respect către unchiul Mong cu multă politețe, iar apoi a înclinat ușor capul către Nuta și Mon, înainte de a i se adresa fiului mătușii Waen.
- Îmi cer scuze pentru cele întâmplate ieri.
- O, nu este nicio problemă, înțeleg perfect, a spus Mon scărpinându-se stângaci la ceafă.
- Eu ar trebui să-mi cer scuze khun Kawin, pentru că am acționat fără să mă gândesc. În plus, cum nong Pin este atât de frumoasă și drăguță, cine nu ar fi gelos? Tânărul pescar a râs sec, un râs destul de forțat, în timp ce ceilalți au zâmbit și au chicotit, deoarece știau deja despre evenimentele care avuseseră loc cu o zi înainte.
- Aceasta este întreaga tarabă de pește a unchiului Mong?
- Nu este chiar toată, khun Kawin. A mea este doar o mică tarabă de pește. Avem creveți, pește și stridii, a spus Mong pe un ton modest. Taraba lui de pește nu era deloc la fel de mare ca ale celorlalți, ci doar atât cât să asigure traiul zilnic al familiei.
- Khun Kawin, sunteți interesat să încercați niște stridii? Stridiile noastre de la crescătorie sunt proaspete, mari și dulci. Dacă le mâncați cu pastă de ardei iute, șalote prăjite, usturoi prăjit și sosul nostru special de fructe de mare, vă garantez că o să vă placă la nebunie! a propus Nuta cu o atitudine plină de ospitalitate.
- Nu prea știu cum să le prepar.
- Trebuie să încercați! Lui Nong Pin îi plac foarte mult și stridiile prăjite în stil or suan. Poate acesta va fi un alt preparat cu care să îi cuceriți inima, ce ziceți? Doar auzind numele persoanei iubite, în Kawin s-a aprins dorința de a face lucruri bune și utile, pentru a-și mai răscumpăra din greșeli în fața mămicii iepuraș.
- Atunci, vă rog frumos să mă învățați și pe mine.
- Vorbiți serios? l-a întrebat mătușa Waen pe fiul șefei sale, cu o urmă de îngrijorare, însă răspunsul primit de la el a fost doar un zâmbet.
- Dacă lui Pin îi place ceva, vreau să fac tot posibilul să îi ofer acel lucru.
- O, de ce phi Mon nu este și el ca khun Kawin? Eu încep deja să fiu invidioasă pe Pin, haha. Nuta a tachinat în glumă, fără să aibă vreo intenție reală de invidie sau răutate față de tânăra despre care vorbea. Din contră, se simțea fericită pentru ea. Dacă Pin ar fi văzut asta, cu siguranță ar fi fost extrem de emoționată și fericită. Și, în cele din urmă, Win a început să ajute la curățarea stridiilor. Având în vedere statutul său de director general executiv al companiei The Grand Celestia, dacă s-ar fi lăudat cu asta la o băutură, acei bețivani cu siguranță l-ar fi acuzat că minte și exagerează.
Între timp, micuța care se trezise și nu mai găsea persoana care o ținuse în brațe toată noaptea, a făcut un duș și s-a îmbrăcat în haine simple de casă: o bluză bleumarin cu mâneci bufante și o fustă balon albă. A ieșit din dormitor, căutând cu privirea silueta înaltă, însă nu a găsit-o decât pe menajeră.
- Îl căutați pe Khun Kawin? a întrebat-o mătușa Waen, care se întorsese să pregătească un mic dejun simplu pentru tânăra stăpână.
- Eu doar mă uita prin casă, asta-i tot, a mormăit cea care fusese prinsă, încercând să schimbe subiectul și să găsească scuze, înainte de a se așeza pe un scaun de rattan.
- Pe lângă faptul că ai o gura bună, Pin are și o inimă încăpățânată, a tachinat-o cu blândețe menajera, oferindu-i un pahar cu suc de portocale proaspăt stors. În același timp, încerca să o convingă pe Pin să fie mai îngăduitoare, vorbindu-i despre bunele intenții ale lui Kawin.
- Ar trebui să-ți mai înmoi inima puțin, nu crezi? Khun Kawin s-a trezit de la prima oră a dimineții ca să meargă să aleagă creveți mari și proaspeți pentru tine Pin. A spus că diseară vrea ca eu să îl învăț să gătească pentru tine. Mai mult, când a aflat că îți plac stridiile prăjite în stil or suan, a insistat să meargă personal să învețe cum se curăță stridiile.
- Eu nu i-am cerut deloc să facă asta, a bombănit ea încet cu buzele îmbufnate, însă inima ei mică a tresărit de o bucurie intensă.
- Pin pe care o cunoaște mătușa este bună și foarte rațională. Să te porți așa... nu cumva înseamnă că nu-l mai iubești pe khun Kawin? Mătușa Waen a aruncat intenționat această întrebare pentru a-i testa reacția, deși știa deja răspunsul, voia doar să-l audă pentru a fi mai sigură.
- Cine a spus asta? Eu îl iubesc foarte mult, doar că eu mă tem că el se va răzgândi, se teme că va suferi din nou.
- Și în tot timpul petrecut cu khun Kawin, ai fost fericită? Eu cred că tu, Pin, știi deja răspunsul în inima ta. Dacă îl iubești, iartă-l. Mătușa nu vrea să se amestece în treburile tale, dar viața noastră este scurtă. Dacă vrei să spui ceva sau să faci ceva unul pentru celălalt, grăbește-te să o faci de astăzi, este mai bine decât să-ți pară rău mai târziu.
Pinnara uitase complet de acest lucru, poate pentru că lăsase resentimentele legate de lucruri nesemnificative să-i ghideze emoțiile. Asta deși, în realitate, el îi arătase mereu cât de mult o iubește din toată inima. Dar înainte ca tânăra femeie să poată răspunde, Mong a intrat în fugă în casă, provocând o mare uimire celor două femei de vârste diferite.
- S-a întâmplat ceva, Mong? Ai alergat de ți-ai uitat vârsta până aici, a întrebat soția, adresându-se soțului ei în vârstă de șaizeci și ceva de ani, zâmbind ușor. Dar când a observat mai bine privirea speriată și respirația sacadată a persoanei din fața lui îl făceau să se gândească că s-ar putea să se fi întâmplat ceva rău.
- Khun Win…
- Ce s-a întâmplat cu Win? Pinnara a fost cea care a întrebat înapoi cu mare agitație.
- S-a tăiat la mână cu un cuțit de deschis stridii, Pin. Acum l-am lăsat pe medicul de la dispensar să… Bărbatul de vreo șaizeci de ani nu a apucat să își termine propoziția. Tânăra din fața lui s-a ridicat brusc și a ieșit în fugă din casă fără să se mai uite înapoi la cei doi adulți, nici măcar pentru o clipă. Din cauza îngrijorării pentru persoana care se tăiase cu cuțitul, i-a făcut pe cei doi oameni în vârstă să se grăbească să meargă repede după ea.
- Pin, mai încet, te rog. Așteaptă-ne și pe noi.
- Khun Win... Vocea tremurătoare care îl striga l-a făcut pe cel care tocmai terminase de pansat rana să se întoarcă repede.
Kawin a zâmbit ușor persoanei din fața lui, de îndată ce aceasta a alergat spre el și i-a cuprins strâns gâtul puternic, fără să-i pese deloc de privirile celor din jur. Acest gest l-a făcut pe cel îmbrățișat să zâmbească, simțindu-se și mai fericit când a realizat cât de mult îl iubește și se îngrijorează soția lui pentru el.
- Eu ți-am spus deja că nu trebuie să mai faci nimic pentru mine! De ce nu mă asculți deloc? Huh... Auzind plânsul suspinat al persoanei din brațele sale, tânărul a strâns-o și mai tare la piept, ridicând-o să se așeze pe poala lui. În același timp, cu mâna care nu era rănită, a mângâiat-o ușor pe cap și i-a șters blând lacrimile de pe obrajii moi.
- Nu mă doare atât de tare. Crede-mă, draga mea, privește... Din fericire, tăietura nu a fost foarte adâncă, așa că nu a fost nevoie de cusături. Dar tot trebuie să am grijă să dezinfectez rana cu regularitate. Kawin a întins mâna bandajată pentru a i-o arăta persoanei de pe poala lui. Cu toate acestea, Pinnara încă se simțea vinovată pentru ceea ce se întâmplase. Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji, făcându-l pe cel rănit să simtă o profundă afecțiune pentru ea.
- Nu mai plânge, te rog. Dacă Pin plânge, rana o să mă mai doară pentru mai mult timp. El a sărutat-o pe tâmpla delicată și pe obrajii moi și îmbujorați, ștergându-i urmele de lacrimi cu blândețe. Dragostea și grija profundă dintre cei doi tineri din fața lor i-au făcut pe cei care îi observau să zâmbească cu bucurie și ușurare. Se simțeau fericiți că cei doi s-au împăcat în sfârșit, înainte ca toată lumea să se retragă, lăsându-i singuri pentru a le oferi intimitatea.
- Eu îmi cere scuze... Îmi pare rău că am fost atât de încăpățânată cu tine. Îmi cer scuze că m-am supărat din lucruri mărunte, până când ai ajuns să te rănești.
- Nu face nimic, iubito. Ți-am mai spus deja, nu-i așa? Sunt dispus să te las să fii oricât de încăpățânată sau supărată vrei, atât timp cât ne iubim și rămânem împreună, este mai mult decât suficient.
- Huh... Eu te iubesc foarte mult, Win. Mi-a fost atât de frică să nu ți se întâmple ceva. Toată amărăciunea din inima Pinnarei dispăruse complet, pentru că îl iubea pe acest bărbat din tot sufletul. Dacă vor mai apărea probleme, era hotărâtă să își deschidă inima și să discute direct cu el, fără să mai lase vreodată lucrurile nerezolvate ca acum.
- Și eu te iubesc Pin. Te iubesc cel mai mult, draga mea. Vârful degetului mare i-a șters delicat lacrimile care îi pătaseră obrajii moi, înainte de a adăuga pe un ton glumeț și plin de zâmbet:
- Mămico, nu mai plânge, te rog. Altfel, când o să vină pe lume micuțul, cu siguranță o să fie foarte supărat pe tăticu’.
- Încă mai ai chef de glume! Tânăra drăgălașă și plângăcioasă l-a lovit o dată peste braț. În schimb, bărbatul mai înalt a profitat imediat de ocazie pentru a o strânge în brațe, prefăcându-se că îl doare rana doar ca să o facă să îl răsfețe.
- Au!
- Te doare rana? Te doare foarte tare? Unde, lasă-mă să văd puțin! Pinnara a apucat repede mâna care fusese tăiată cu cuțitul pentru a o examina cu îngrijorare. Când a văzut sângele roșu cum începe să se prelingă încet prin tifon, a simțit o strângere de inimă.
- Nu este nimic, mami. Când ne întoarcem acasă, putem să refacem bandajul, a spus Kawin în timp ce o îmbrățișa strâns și cald, sărutând-o repetat pe creștetul capului. După aceea, cei doi tineri s-au ținut de mână și s-au întors la casa lor. Pinnara s-a grăbit să aducă trusa de prim ajutor la canapeaua din sufragerie, apoi a început să îi curețe și să îi panseze rana bărbatului mai înalt, cu mișcări foarte blânde.
- Te mai doare și în altă parte? Spune-mi, a întrebat frumoasa asistentă de ocazie când a văzut că el doar stătea nemișcat în fața ei, privind-o cu dragoste și dulceață, fără să scoată o vorbă. Acest lucru a făcut-o să se îngrijoreze și mai mult că s-ar putea să îl mai doară ceva în altă parte.
- Aici mă doare, a spus Kawin în timp ce i-a luat palma și i-a așezat-o pe partea stângă a pieptului său. În ceea ce o privește pe tânăra care îl îngrijea, aceasta l-a privit fix, cu ochii mari plini de uimire și curiozitate.
- Atunci când Pin a spus că nu mă iubește și că nu vrea să îmi mai vadă fața chiar aici m-a durut cel mai tare, a adăugat el, privind-o fix cu ochii rugători. Pinnara a scăpat un zâmbet timid.
- Atunci... înseamnă că eu trebuie să îl alin pe khun Win, nu-i așa? De îndată ce vocea ei dulce a terminat de rostit cuvintele, și-a coborât chipul frumos și senin direct pe pieptul lui lat. După aceea, și-a apăsat buzele delicate și trandafirii pe partea stângă a pieptului său, lăsând un sărut apăsat, ca și cum ar fi vrut să îi șteargă toată durerea. Însă ea nu avea de unde să știe că în acel moment inima lui nu mai suferea deloc, ci altceva era complet încordat și pulsa puternic.
- Ți-a mai trecut puțin durerea? Ochii ei mari și rotunzi s-au ridicat să privească chipul lui frumos și întunecat, care se aplecase spre ea la o distanță de doar o palmă. Când ea îi zâmbea atât de dulce, cine ar fi putut să reziste unei asemenea drăgălășenii? Tânărul i-a cuprins ușor ceafa, a tras-o mai aproape și și-a lipit buzele fierbinți, pecetluind un sărut pasional pe buzele ei pline, exact așa cum își dorea inima lui.
- Mmm! Femeia mai scundă a fost luată prin surprindere, dar nu s-a împotrivit deloc, ci s-a lăsat de bunăvoie în seama lui, gata să-l lase să savureze dulceața din sărutul ei. Trupul ei zvelt a fost împins ușor până când s-a întins pe canapeaua moale. Lucrurile pe care le pregătise pentru îngrijirea rănii au căzut pe podea, readucând-o pentru o secundă la realitate.
Zdrang!
Pinnara a fost nevoită să își ridice ambele mâini pentru a-i împinge umerii lați, întorcându-și încet fața într-o parte pentru a se feri, lăsând în schimb buzele lui calde și fierbinți să se cuibărească pe obraji ei îmbujorați, înainte ca vocea ei dulce să apuce să spună:
- Așteaptă puțin, Win! Eu încă nu am terminat de pansat rana.
- Uită de rană. Dacă nu te iubesc pe tine acum, aș putea să mor.
Capitolul 24 - 18+
DESIGUR DRAGĂ
- Uită de rană. Dacă nu te iubesc acum, voi muri.
O șoaptă răgușită i-a atins urechea mică, în timp ce se cuibărea și inhala parfumul amețitor al gâtului neted și alb, ciugulind și stârnind ușor atât persoana de sub el, cât și pe el însuși.
Una dintre mâinile lui puternice i-a descheiat încet cămașa, apoi i-a tras-o ușor de pe umărul rotunjit. Buzele lui fierbinți au sărutat-o și trasând clavicula bine definită. Între timp, mâinile ei moi au început să rătăcească la întâmplare pe pieptul lui lat și ferm prin tricoul negru pe care îl purta. În acest moment, dorința lui a explodat.
Pe măsură ce tânăra femeie a început să-i atingă ușor mușchii încordați cu mâinile ei mici, emoțiile intensificându-i-se, tânărul nu-și putu stăpâni dorința de a-i face pe plac și ai aduce din nou fericire persoanei iubite. Și-a apăsat ferm buzele calde pe baza gâtului ei înainte de a se întoarce să șoptească încet pe buzele ei moi.
- Frumoasă mea, pot să am un sărut?
Chiar dacă nu ar fi implorat-o, ea tot l-ar săruta. Brațele ei subțiri i-au înconjurat gâtul puternic, iar buzele ei moi i-au sărutat încet vârful bărbiei frumoase, apoi i-au acoperit ușor buzele înainte de a-i mușca ușor buza superioare și inferioare, așa cum făcea el adesea. Apoi, limba ei mică i-a tachinat jucăuș limba caldă, făcându-l pe bărbat să gemă ușor de plăcere.
- Um...
Sărutul pasional s-a intensificat, devenind din ce în ce mai fierbinte, până când cea care îl ceruse a devenit cea care controla actul amoros, copleșindu-se reciproc cu sărutări pline de pasiune pentru a compensa o săptămână întreagă de dor.
- Ah, khun Win...
Pinnara gemu ușor în timp ce o mână groasă îi cuprinse sânii plini de sub sutienul ei alb din dantelă, desfăcând închizătoarea din spate și trăgând de ea. Tânărul își apăsă apoi încet buzele calde pe corpul ei, sărutându-i formele. Corpul ei mirosea parfumat. Și-a trecut degetul mare peste sfârcurile de culoarea cireșei care stăteau drepte, atingerea ușoară trimițând fiori pe posesoarea sânilor moi.
- Ah!
Kawin i-a simțit corpul plin când a atins-o; probabil pentru că tânăra femeie era în primele etape ale sarcinii. Cu toate acestea, copleșit de îngrijorare, a murmurat și a șoptit o întrebare joasă și răgușită.
- Te doare?
- Nu, nu e nimic. Simt doar niște furnicături... Mmm...
Propoziția s-a încheiat când mâinile care mângâiau s-au transformat într-o gură fierbinte, luând în stăpânire sfârcurile de culoarea dulce, sugând și lingând până când persoana din poala lui nu a mai putut decât să tremure și să se încordeze.
- Pin a mea miroase atât de bine, iar sâni tăi sunt atât de moi.
I-a mângâiat cu poftă cei doi sâni plini și moi. Pinnara nu a putut decât să-și arcuiască spatele pentru a-i primi atingerea, incapabilă să-și înăbușe gemetele. A continuat până când aproape că a rămas fără suflare, înainte să se sature.
Mâna lui mare a ajuns în sfârșit la coapsa ei moale, strecurându-se sub chiloții ei mici. Degetul arătător a agățat marginea chiloților, împingându-i într-o parte pentru a crea o deschidere, permițându-i să-și introducă degetele puternice spre punctul ei sensibil, masându-i și stimulându-i emoțiile. Femeia excitată nu a putut decât să gemă încet, scoțând un protest slab.
- O, khun Win...
- Ești atât de udă acum, draga mea, a șoptit o voce joasă și răgușită în urechea ei mică, în timp ce degetul lui mare îi mângâia ușor clitorisul moale și umed, din care se prelingea un lichid dulce. Brațele ei subțiri i-au înconjurat gâtul și l-a implorat, cu buzele aproape de ale lui.
- Mmm... Te rog iubește-mă...
- Desigur, dragă!
Kawin i-a ridicat ușor șoldurile frumoase pe poala lui lată, apoi și-a descheiat pantalonii, frecându-și organele genitale de canalul ei de iubire umed și parfumat. A apăsat încet talia ei subțire în jos, împingându-și penisul tare și erect, făcând-o pe femeia mai scundă să tresară și să-și contorsioneze fața de durere.
- Ah! Khun Win... Înainte ca buzele ei frumoase să poată scoate măcar un cuvânt, gâtul ei mic a fost tras mai aproape, iar buzele lui bine conturate s-au mișcat pentru a le acoperi pe ale ei. A apăsat-o și a frecat-o cu o pasiune intensă.
În timp ce activitatea împletită de jos se desfășura perfect, Kawin i-a prins șoldurile bine definite, legănându-le și ajutând la conducerea ritmului pasional. Fața ei frumoasă și înroșită, se odihnea pe umărul lui lat în timp ce își apăsa buzele moi de-a lungul venelor pulsatile ale gâtului său puternic, apoi îl mușca ușor.
- Ah... Pin a mea... E atât de bună, dragostea mea... Mmm...
A șoptit răgușit aproape de urechea ei mică, grăbind ritmul amorului lor, intensificându-l din ce în ce mai mult. Blândețea ei îl strângea, aproape înnebunindu-l.
- Nu mai pot suporta, sunt pe punctul de a termina... Ugh...
Doar spunând că nu mai suportă, iepurașul lui năzdrăvan s-a ridicat și a lovit cu toată forța, făcându-l pe Kawin să se încordeze de agonie, aproape explodând de extaz. Tânărul a îndemnat-o mai departe, împingându-și șoldurile puternice în sus pentru a-i satisface dorințele și dându-și frâu liber și dorințelor sale.
În doar câteva secunde, corpul ei delicat a fost cuprins de convulsii și a tremurat din tot corpul. Și-a îngropat fața roșie în gâtul lui gros, țipând în timp ce se agăța strâns de el. Bărbatul înalt și musculos i-a ținut corpul voluptuos la piept, încleștându-și maxilarul și gemând ușor în urechea ei, corpul său puternic încordându-se, indicând că amândoi călătoreau mână în mână către un tărâm al extazului fericit.
- Ahh.... ah!
Kawin a sărutat ușor picăturile de sudoare care i se prelingeau pe fața netedă și roșie, zâmbind ușor. Mâna lui puternică i-a mângâiat ușor părul des și moale până la spatele neted, liniștind-o pe femeia din poala lui și calmându-i tremurul.
- Nu renunța încă, draga mea. Încă îmi este dor de tine.
Persoana din poala lui nici măcar nu avusese timp să răspundă, încă gâfâind, când o mână mică i-a bătut ușor peste umărul lat, însoțită de un chicotit ușor din partea bărbatului care o tachina.
- Nu te mai doare rana? Ai depus atât de mult efort, s-a retras persoana mai scundă de pe umărul lat, privind înapoi la el timid, cu o față roșie.
- Rana e departe de inimă, dar lipsa iubirii soției mele mă poate ucide.
- Hei, ce tot vorbești, a strâmbat soția din nas, iritată.
- Serios, cred că e mai bine să mă concentrez pe a-mi iubi soția.
I-a luat mâna subțire și a apăsat-o pe maxilarul său ascuțit, aruncându-i o privire atât de atrăgătoare și blândă. Cum ar fi putut Pinnara să i se opună? Mai ales când tânărul a ridicat-o, plasându-i picioarele subțiri între șoldurile lui puternice.
Persoana purtată nu putea decât să-și lipească obrazul moale de umărul lat, brațele subțiri înfășurându-i gâtul puternic, permițându-i să o ducă direct în dormitor. Indiferent cât de departe ar fi dus-o Kawin într-un tărâm al fericirii, singurul lucru care a rămas și a pătruns a fost iubirea pură pe care o împărtășeau.
După activitățile lor intime, era aproape ora șase seara. Kawin a avut grijă excelent de iubita sa, ducând-o pe Pinnara să facă o baie caldă, spălându-i părul și uscându-l cu foehnul până s-a uscat. I-a pregătit chiar și o cină simplă cu terci de orez cu creveți.
O siluetă subțire, îmbrăcată într-un pijama din dantelă și pantaloni scurți de satin de culoare crem, a intrat în sufragerie cu o cupă de înghețată cu vanilie și ciocolată. Bărbatul înalt era absorbit de ceva pe iPad-ul său. Când a ridicat privirea și a văzut-o, a zâmbit larg și și-a deschis brațele pentru a ridica ușor silueta mai mică în poală.
Pinnara așeză cupa de înghețată pe masa pătrată din fața ei, apoi se aruncă în brațele lui, îmbrățișându-i gâtul puternic și sprijinindu-și capul mic de umărul lui robust.
- Ai o treabă urgentă?
- Nu, a sărutat-o apăsat pe obrazul moale.
- Ai vrea să vezi cu mine, Pin? Kawin a întins mâna după iPad-ul său și i l-a întins. Pe ecran era imaginea unui breloc colorat, un prinzător de vise.
- E atât de frumos! Ce vei face cu asta, Khun Win? Ochii persoanei din poala lui au strălucit la vederea obiectului încântător din fața ei, înainte de a se întoarce să întrebe cu o expresie nedumerită.
- Mă bucur că îți place, Pin. E cadoul nostru de nuntă.
- Hm!? Ochii ei frumoși și rotunzi s-au mărit mai mult decât un ou, făcându-l pe Kawin să se simtă și mai afectuos și dorind să-i mângâie obrajii moi și să-i sărute buzele pline în mod repetat, cu adevărat îndrăgostit.
- Căsătorește-te cu mine, draga mea.
- Khun Win...
Din uluire, a izbucnit brusc în lacrimi. Cine ar fi crezut că va fi cerută în căsătorie purtând pijamale? Femeia minionă încă se clătina din cauza șocului. Un obiect rece îi era pus pe degetul inelar stâng – un mic inel cu diamant care i se potrivea perfect. Apoi, bărbatul i-a sărutat dosul palmei și i-a spus...
- Te iubesc Pin. Vreau să fiu cu tine. Vreau să construiesc o familie cu tine și să ne creștem copiii împreună în viitor, cât timp vom trăi.
Kawin i-a zâmbit călduros persoanei din fața lui, ștergându-i ușor lacrimile cu vârful degetelor. Persoana care era cerută în căsătorie și-a înăbușit apoi un suspin și l-a îmbrățișat.
- Sunt atât de prostuță, atât de ușor de ofensat și atât de pricepută la a face presupuneri, mormăi o voce dulce pe pieptul său lat, făcându-l pe ascultător să izbucnească într-un râs afectuos.
- Indiferent cum ar fi Pin, eu te iubesc doar pe pe tine, Pin, mâinile lui mari i-au cuprins obrajii trandafiri, ochii lui întunecați sclipind de tandrețe, și a spus încet:
- Deci, ce spui? Vrei să spui da?
- Mă căsătoresc cu tine.
După ce a spus asta, Kawin i-a dat o sărutare dulce. Tânărul i-a promis că de acum înainte va construi o familie caldă și iubitoare cu femeia pe care o iubește pentru totdeauna...
*****
Acceptarea cererii în căsătorie de către Pinnara a dus la o ceremonie de nuntă magnifică, potrivită prestigioasei familii Choksiribowornkul. Evenimentul a fost plin de dragoste și căldură, printre martorii care au fost extrem de bucuroși și încântați pentru cuplu.
Aceasta include și adorabilul cadou de nuntă pe care mirele l-a ales personal, deoarece a fost primul cadou pe care Pinnara i l-a oferit și reprezintă o amintire prețuită plină de fericire pentru Kawin.
- Alții pot avea propriile coșmaruri, dar de acum înainte, eu o am doar pe Pinnara. Nu mai trebuie să mă confrunt cu acele coșmaruri.
Cuvintele pline de dragoste pură ale mirelui către mireasă i-au adus o mare bucurie mamei sale, Napasawan, și bogatului om de afaceri, Nopadol.
După ceremonia de nuntă, era aproape ora 22:00, ora la care mirii urmau să meargă în camera lor nupțială în acea seară. După ce au făcut duș, viitorii părinți au luat o pauză și s-au dus să se relaxeze pe canapeaua extensibilă mare din penthouse.
Kawin i-a tras corpul delicat pe propriul său corp musculos, sărutându-i tâmpla și capul mic în mod repetat înainte de a întreba cu o voce profundă și calmă.
- Ești obosită?
- Doar puțin. Și tu, Win? Ești obosit? Pin se îndreptă ușor, astfel încât fața ei să fie la nivelul feței lui frumoase, apoi mângâie ușor obrazul aspru al soțului ei cu mâna ei albă.
- Deloc. Încă mai am energie să te iubesc multe runde, a zâmbit tânărul, tachinându-și frumoasa soție, doar pentru a primi o ciupitură puternică în lateral de cealaltă mână a ei.
- O, Win! Pinnara se prefăcu severă, dar el nu se strâmbă. El îi apucă totuși mâna, o sărută în mijloc în mod repetat și o privi cu blândețe.
- Cel mai mult o iubesc pe Pin și pe micuțul din burtica ei.
- Și eu te iubesc pe tine, Win, și pe copilul nostru.
Soția i-a sărutat o dată bărbia frumoasă înainte de a se lăsa pe spate și a-și odihni capul pe pieptul lui lat, în timp ce mâna lui puternică îi mângâia ușor spatele subțire.
A trecut aproape un minut, iar persoana din brațele lui Kawin a vorbit cu o voce dulce și înduioșătoare, sprijinindu-și bărbia mică de pieptul său ferm.
- Khun Win...
- Da, dragostea mea, Kawin se îndreptă într-o poziție semi-șezând, semi-reclinată, oferindu-se în continuare ca pernă confortabilă soției sale, și continuă să-i sărute tâmpla și obrazul moale pe rând.
- Eu te ador când mă îmbrățișezi.
- Îți plac doar îmbrățișările? a tachinat-o el, dar răspunsul pe care l-a dat a fost suficient ca să îl facă să leșine.
- Nu, clătină ea ușor din cap, părul ei lung și desprins legănându-se înainte și înapoi. Era o imagine incredibil de atrăgătoare, iar decolteul cămășii de noapte îi atârna adânc, dezvăluindu-i formele voluptuoase – o priveliște cu adevărat tentantă. Până când soția lui va termina de vorbit, Kawin probabil va face un atac de cord.
- Îmi place cum mă săruți și... cum mă iubești.
Ea s-a aplecat și i-a sărutat buzele pline.
- Cum aș putea să nu te iubesc? Ești atât de drăguță și vreau să te «iubesc» atât de mult.
Înainte chiar să rostească o rugăminte, ochii lui plini de dor nu au fost de ajuns; buzele lui fierbinți au mângâiat și sărutat gâtul alb, parfumul dulce al corpului soției sale era ca un elixir magic. Asta l-a împrospătat și l-a făcut să se simtă relaxat în același timp.
- Hmm! Khun Win, nu ați spus că o să ne relaxăm și o să ne întindem? Mâinile ei mici le strânseră ferm pe cele puternice ale lui și protesta împotriva acordului lor inițial.
- Gata cu relaxarea. E timpul să beau lapte și să mergem la culcare.
- Win! Stai puțin! Eu nu mai vorbesc cu tine. Stai nemișcat!
Pinnaree a sărit repede din brațele soțului ei, dar puterea ei slabă nu a putut face față leului flămând sau mai degrabă, leul murea de foame!
- Nu, nu e posibil. Când micuțul va veni, îmi va lua totul. Atunci îmi vei lipsi îngrozitor Pin.
Bărbatul, spunea că îi este teribil de dor de soția sa, i-a strâns corpul mic într-o îmbrățișare. Apoi, buzele lui calde au început să-i ciugulească și să-i lingă jucăuș bărbia delicată, înainte de a se apăsa ferm, dar tandru, pe buzele ei pline.
Nu după mult timp, tânăra femeie a început să gemă ușor și, înainte să-și dea seama, cămașa ei de noapte micuță cu bretele scurte îi căzuse complet. Apoi, tot ce a rămas a fost o emoție trecătoare într-o îmbrățișare pasională, plină de iubire, dorință și căldură împărtășită între ei.
Indiferent de direcția pe care o va lua povestea de dragoste dintre Kawin și Pinnara de acum înainte, ei își vor prețui dragostea și încrederea cât vor trăi.
Între timp, în lunile următoare, familia lor se va umple de copii, iar tânărul își va putea îndeplini rolurile atât de tată bun, cât și de soț bun pentru ea...
Capitolul Special 1
CADOU DE CRĂCIUN
Trei ani mai târziu
Acasă în Hua Hin, 24 decembrie.
- Tati, Jin te va ajuta să cari asta.
Jinnapat Choksiribowornkul (Jin), îmbrăcat într-un tricou cu un imprimeu mare cu un robot pe piept și pantaloni scurți, a alergat spre tatăl său, care descărca decorațiuni pentru bradul de Crăciun, jucării și alte lucruri de strictă necesitate.
Familia Chokshiribowornkul sărbătorește Crăciunul în Hua Hin anul acesta.
- E greu, Kawin mângâie ușor căpșorul fiului său.
- Da, pot să o fac. Eu sunt puternic ca tata.
Micuțul de trei ani și-a ridicat brațele dolofane, și-a încordat mușchii și a afișat un zâmbet larg, făcându-l pe Kawin complet îndrăgostit de drăgălășenia lui.
- Jin, copilul bunicii, este atât de harnic.
Napasawan stătea în grădina de lângă casă, ținând în mână un coș cu cadouri pentru nepotul ei. Ochii îi erau plini de dragoste și afecțiune în timp ce își privea fiul și nepotul cum îi ajutau să descarce lucrurile din mașină în casă. Apoi i-a întins o ceașcă de ceai și niște gustări tatălui ei.
- Jin e exact ca Win când era mic.
Nopadol în vârstă de optzeci și trei de ani, zâmbea luminos de fericire. Ochii lui, obosiți de vârstă, încă sclipeau de vitalitate. Simțea că l-ar fi văzut pe micul Kawin, de aceeași vârstă cu Jin, doar cu câteva zile în urmă. Acum, tânărul avea un strănepot care să-i completeze perfect bătrânețea.
- Hup! Jin a ridicat încet cutia cu jucării cu mânuțele lui mici, în timp ce tatăl său privea în apropiere cu o expresie îngrijorată.
- Ești bine, Jin?
- Eu sunt bine. Mă duc să mă cuibăresc cu mami mai târziu ca să-mi reîncarc bateriile.
Vocea veselă a băiețelului, însoțită de un zâmbet, l-a făcut pe Kawin să chicotească ușor. Era sigur că micuțul o implorase pe mama lui să-i dea gustări până s-a săturat complet.
Tatăl și fiul au reușit să ducă lucrurile în casă. Tânărul ajutor s-a prăbușit obosit pe canapeaua mare, dar când a văzut silueta subțire a mamei sale ieșind din bucătărie, a sărit repede în sus.
- Mami, te rog, ia-mă în brațe.
Băiețelul a fugit, zâmbind luminos, cu brațele întinse, implorând să fie ținut în brațe. De îndată ce a fost ridicat în brațe, a copleșit bucuros obrajii moi ai mamei sale cu sărutări.
- Hei, fiule, ai transpirat ajutându-l pe tata să care lucrurile, nu-i așa? a întrebat ea, mângâind ușor corpul ud de transpirație al fiului său, cu un zâmbet.
- Sunt complet epuizat, se văicări Jin, apoi își îngropă fața frumoasă, o imagine exactă a tatălui său, pe umărul ei delicat, cuibărindu-se și frecându-se de ea.
- Atunci ce-ar fi să facem un duș mai întâi?
- După ce termin de făcut duș, pot să mănânc înghețată cu ciocolată?
Băiețelul a clipit și și-a mângâiat ușor burtica cu mânuțele sale mici, făcând-o pe tânăra lui mamă să zâmbească afectuos la vederea comportamentului său adorabil. Și tatăl său a chicotit în același timp.
- Da, băiatul meu deștept.
- Ura! a aclamat fericită o voce clară înainte ca el să fie lăsat jos și înmânat bonei care era în apropiere pentru al duce pe micuț să facă baie și să se schimbe.
- Ți-e cald? Ești obosit? După ce a avut grijă de fiul ei, Pinnara s-a întors să-și vadă și ea iubitul soț. I-a întins un pahar cu apă bărbatului înalt care stătea lângă ea, cu un zâmbet ușor.
- Sunt bine, a spus el, terminându-și băutura și mulțumindu-i cu o sărutare călduroasă pe ambii obraji, un sentiment care părea să-i reîncarce energia.
- Dar... unde e recompensa mea?
Kawin o îmbrățișă pe silueta subțire, o sărută pe tâmplă și o mângâie cu afecțiune, exact așa cum făcea fiul său cel mic.
- Atunci ce ai dori, Khun Win? Frumoasa lui soție și-a înfășurat lejer brațele subțiri în jurul taliei lui, sprijinindu-și bărbia mică pe pieptul lui lat și privindu-l cu ochi inocenți și mari.
- Un sărut.
Pinnara a roșit și a zâmbit timid, dar totuși și-a răsfățat soțul. Tânăra femeie a mers în vârful picioarelor și i-a tras gâtul puternic mai aproape, apoi i-a oferit un sărut dulce drept cadou înainte de a șopti încet aproape de buzele lui.
- Ești mulțumit?
- Eu voiam ceva mai mult, dar cel mic se va întoarce curând. Ne vom vedea când va dormi Jin.
Persoana care spusese că își dorea mai mult s-a aplecat și a sărutat-o pe frunte, apoi și-a plimbat buzele calde de-a lungul tâmplelor ei delicate, în final apăsându-și nasul proeminent de obrazul ei neted de câteva ori până când au fost mulțumit.
După ce l-a ajutat pe Win să asambleze bradul înalt de doi metri, pregătindu-l pentru decorațiunile luminoase din sufragerie din seara asta, băiatul de trei ani, scandalagiu, a început să-i fie somn. Bateria lui, complet încărcată, se descărca, până când a început să se cuibărească în poala mamei sale și să adoarmă instantaneu. Kawin s-a oferit apoi să-și ducă fiul adormit în dormitor.
Pinnara privea chipul fiului ei adormit pe pat cu ochi tandri și iubitori. Mâna ei mică îi mângâia ușor șoldul mic pentru a-l liniști și a-l face să adoarmă.
- Jin este exact ca tine în toate privințele.
- În ce aspecte ne asemănăm? Kawin a tras trupul mic al soției sale în poala sa lată, întrebând zâmbind.
- Ochii, nasul, gura... și chiar mama și bunicul au spus că Jin este o versiune în miniatură a lui Win. Soțul a chicotit, amuzat și afectuos, apoi s-a aplecat să-i sărute obrazul soției sale.
- Dar când Jin este afectuos, e exact ca tine, Pin.
- Ce vrei să spui? Pinnara avea încă o expresie tulburată. Își purtase fiul timp de nouă luni, dar micuțul semăna cu soțul ei în toate privințele. Ca mamă, era în secret supărată pe Dumnezeu.
- Îi place să facă ochii aceia mari, de cățeluș, și să mă îmbrățișeze des, nu te poți contrazice. Pentru că atunci când fiul său era afectuos, era exact ca frumoasa lui soție; nu exista nicio ocazie în care Kawin să nu-și înmoaie inima.
Apoi, ochii lui intens întunecați au sclipit și a făcut o sugestie:
- Sau poate ar trebui să îi facem un frate lui Jin, ca să poată fi ca Pin a mea.
- Nu încerca să faci șmecheria asta cu mine, khu Win. Nu voi cădea în plasă, șopti ea încet, fața ei albă înroșindu-se la auzul cuvintelor lui care-i făceau inima să tresară.
- A... speram să te păcălesc puțin.
Soțul viclean s-a prefăcut a fi plin de resentimente, dar, în cele din urmă, a găsit o modalitate de a o manipula și a reaprins cu succes dragostea lor. În același timp, degetele lui puternice i-au mângâiat obrazul moale și neted, iar ochii lui pătrunzători au întâlnit privirea ei limpede și inocentă, plină de iubire.
- Îți mulțumesc că m-ai ajutat să construim o familia. Te iubesc pe tine și pe copilul nostru mai mult decât orice.
- Și eu te iubesc foarte mult, Win, ești tatăl copilului meu. Îți mulțumesc că ai făcut totul pentru mine și copilul nostru în tot acest timp.
- Pin și copilul sunt cele mai prețioase daruri din viața mea.
De îndată ce Kawin a terminat de vorbit, și-a apăsat ferm buzele calde pe buzele ei moi, strângându-și îmbrățișarea și împingându-i ușor capul mic pe umărul său puternic. Apoi a sărutat-o pe cap în mod repetat, părând să nu se sature niciodată. Cei doi tineri îndrăgostiți s-au cuibărit în dormitorul fiului lor în tăcere, o tăcere plină de o fericire copleșitoare.
Sărbătoarea de Ajunul Crăciunului organizată de familia Choksiribowornkul a fost plină de dragoste și căldură. Mici luminițe sclipitoare împodobind bradul de Crăciun, care fusese realizat cu dragoste de micuțul lor și de tati.
Și apoi a venit momentul să decoreze vârful bradului cu o stea. Gawin își ținea fiul într-un braț, în timp ce celălalt braț era înfășurat în jurul taliei subțiri a soției sale.
- Ce cadou vrea strănepotul meu să-i dea Moș Crăciun? a întrebat Nopadol, care stătea pe singura canapea de lângă bradul de Crăciun.
- Hmm... Jin și-a încruntat sprâncenele cu o expresie drăguță și gânditoare, făcându-i pe cei mai în vârstă să-i aștepte cu nerăbdare răspunsul.
- Eu nu mai vreau să pun steaua singur. Anul viitor, eu vreau să pun steaua cu fratele meu mai mic.
Răspunsul copilului de trei ani a adus zâmbete largi pe fețele străbunicului și a bunici, care sperau în secret ca un alt nepot să se joace cu micuțul Jin. Între timp, Kawin privea chipul soției sale, cu ochii plini de afecțiune.
Pinnara s-a hotărât atunci să dezvăluie secretul pe care îl păstrase, zâmbindu-i fiului ei cu dulceață.
- Poate că Jin nu va mai trebui să-l întrebe pe Moș Crăciun.
- De ce, mami? a întrebat băiețelul, înclinând capul curios.
- Pentru că Jin va deveni un frate mai mare peste opt luni, i-a șoptit ea încet fiului ei, cu fața plină de tandrețe și un zâmbet blând.
Apoi a luat mânuța dolofană a bebelușului și a pus-o pe propriul ei abdomen plat. Vederea mamei și a copilului le-a adus un zâmbet larg tuturor celor care au fost martori.
- Tati! Jin va avea un frate! Jin a îmbrățișat silueta înaltă a tatălui său și a sărit de bucurie înainte de a alerga în jurul bradului de Crăciun cu bunica și străbunicul său. Între timp, tatăl său era încă uluit și prea entuziasmat ca să vorbească.
- Când ai aflat, Pin? a întrebat-o Napasawan pe nora ei cu un ton vesel și încântat.
- Eu am fost la un control acum două zile, înainte să venim în Hua Hin.
Pinnara a zâmbit timid înainte ca soțul ei înalt să o îmbrățișeze strâns, copleșit de entuziasm și bucurie. Kawin i-a sărutat fața frumoasă și i-a cuprins obrajii moi în mâini.
- Și nu te-ai gândit să-mi spui?
- E un cadou de Crăciun, nu-i așa? Vom fi o familie de patru persoane – tată, mamă și doi copii! Mmm!
Înainte să-și poată termina propoziția, soțul ei i-a sărutat buzele delicate, șoptindu-i cuvinte dulci la ureche. Pinnara nu a putut decât să-și îngroape fața roșie în îmbrățișarea lui caldă înainte ca fiul lor mic să alerge să-i îmbrățișeze picioarele și să ridice privirea, cerându-i ceva.
- Dă-mi și mie un sărut. Și apoi îl voi săruta și pe cel mic.
Kawin l-a luat repede în brațe pe micuțul dolofan, care urma să debuteze în curând ca „frate mai mare” în câteva luni. Mâinile sale plinuțe au cuprins obrajii moi ai mamei sale, acoperindu-i cu sărutări pline de bucurie.
- Se pare că lui Jin îi place cel mai mult cadoul de Crăciun de anul acesta, draga mea.
Bunica a zâmbit de bucurie. În curând va avea un alt nepoțel, iar viața în casă va deveni mult mai plină de viață.
- Jin îi iubește pe mami, tati și frățiorul cel mic cel mai mult din lume! Jin și-a fluturat larg mâinile pentru a arăta cât de mult îi iubește, făcându-l pe tatăl său să zâmbească și să râdă fericit.
- Mami îl iubește pe Jin, pe tati și pe frățiorul tău mai mic, Pinnara i-a sărutat obrazul dolofan fiului ei, apoi i-a zâmbit dulce și soțului ei.
Cadoul de Crăciun din acest an a adus bucurie, impresii de durată și a creat momente memorabile pline de dragoste. Sper ca micuțul meu să crească curând puternic și sănătos și să ne putem revedea în sfârșit.
Capitolul Special 2
PENTRU TOTDEAUNA
De când a anunțat vestea bună de Crăciunul trecut, Pinnara a născut o fetiță încântătoare și au numit-o Phinchana Choksiribowornkul (Nong Pleng), considerată cea mai mică și mai adorabilă soră a fratelui ei mai mare, Jin.
Kawin a făcut o vasectomie pentru a nu mai avea copii, el a explicat că soția sa a trebuit să îndure atât de multă suferință din cauza grețurilor matinale și a travaliului în timpul sarcinii. Prin urmare, de ce nu ar face același lucru și pentru persoana iubită?
Pinnara se simțea o femeie foarte norocoasă. Înainte să rămână însărcinată, soțul ei a avut grijă de ea, iar odată ce a rămas însărcinată, a avut și mai multă grijă de ea. Nu i-a lipsit niciodată nimic. Găsea întotdeauna lucruri benefice pentru a o hrăni, o ajuta să aplice cremă hidratantă pe burtă, o masa și o ducea la baie în apă caldă în mod regulat.
În timpul grețurilor matinale severe și al schimbărilor hormonale bruște, Kawin nu s-a plâns niciodată. A avut grijă de ea și de copiii lor de bunăvoie, făcând-o pe tânără să se bucure enorm că își alesese partenerul de viață potrivit.
În bucătăria conacului, Kawin plănuia să-și surprindă frumoasa soție care sărbătoarea 31 de ani, alături de cei doi copii mici ai săi. Între timp, a primit sfaturi de la mama sa despre cum să pregătească un tort special.
- Eu voi avea grijă de mami, a spus Jin.
Fratele cel mare se plimba în vârful picioarelor înainte și înapoi între ușa bucătăriei și sufragerie, de teamă că mama lui va coborî din cameră și îi va strica planul surpriză de ziua ei.
- Pleng îl va ajuta pe tati să decoreze tortul!
Sora cea mică stătea cu picioarele încrucișate pe tejgheaua de marmură, ajutându-și tatăl să pună frișcă pe tortul mamei și să pună lumânări pe el.
- Jin și nong Pleng sunt cei mai drăguți, a spus Kawin mângâind capul fiicei sale și privindu-l pe fiul său cel mare cu ochi iubitori.
Comportamentul sârguincios al celor doi copilași a adus un zâmbet dulce pe fețele bunicii lor și ale menajerei, în timp ce acestea erau martore la comportamentul lor adorabil.
- Stt... Eu cred că o aud pe mami cum coboară.
Jin a șoptit repede și le-a făcut semn să tacă surorii sale mai mici și tatălui, spunându-le să se pregătească, înainte de a-i face cu ochiul bunicii, care era însărcinată cu stingerea luminilor.
- Jinn, unde ești, nong Pleng?
Auzind vocea dulce a mamei lor strigând, copiii s-au entuziasmat. Nong Pleng și-a întins repede brațele pentru ca tatăl să o coboare de pe tejghea. Apoi, Kawin a ținut în mâini un tort mare.
Când s-au stins luminile din casă, și a auzit sunetul cântecelor venind dinspre ușa arcuită a bucătăriei, Pinnara a știut unde se aflau soțul și copiii ei.
- La mulți ani, la mulți ani, la mulți ani, dragă mami, la mulți ani...
- Mami, suflă în el! a întrebat micuța Pleng cu o voce dulce, cu ochii sclipind.
Lumânările de pe tortul frumos s-au stins, iar luminile din casă s-au aprins din nou. Pinnara i-a zâmbit dulce soțului ei înainte de a întinde mâna să ia tortul cu cremă de căpșuni din fața ei.
- La mulți ani, draga mea.
Kawin a sărutat tâmpla frumoasei sale soții înainte de a se apleca și a-i lua pe fiul și fiica lor în brațe.
Cei doi copilași au sărutat fericiți pe rând obrajii moi ai mamei lor cu câte două sărutări fiecare.
- La mulți ani, mămica mea!
- Să fi fericită, mami!
- Urările minunate de ziua de naștere din partea copiilor ei i-au adus lacrimi Pinnarei. Era foarte fericită și copleșită de mica sărbătoare de ziua ei de naștere, organizată în familie.
- La mulți ani, draga mea. Mama îți urează, multă fericire. Napasawan i-a vorbit frumoasei sale nore, în timp ce mătușa Arun a intervenit lângă ea cu o privire încântată.
- Mătușa Arun îți dorește ca tu, să continui să fii o sursă strălucitoare de zâmbete pentru Win și copii.
- Mulțumesc foarte mult, a zâmbit Pinnara cu blândețe, înainte de a-i arunca soțului ei înalt o privire tandră.
- Mulțumesc, iubirea mea.
Kawin a zâmbit larg când a auzit asta. Voia să-și tragă frumoasa soție mai aproape și să-i sărute picioarele, dar era ocupat să-i țină în brațe pe cei doi copii ai lor. Avea să aștepte până când amândoi vor adormi înainte să-și poată săruta soția.
- Hai să încercăm tortul lui tati, a spus mama, invitându-și copiii și conducându-i spre holul spațios al casei.
Jin și Pleng s-au înfruptat cu nerăbdare din deliciosul tort făcută de tati, sub supravegherea bunicii, pentru a se asigura că tortul nu se transformă în cărbune înainte de a fi terminată de copt.
Între timp, cuplul stătea cuibărit pe covorul de blană, privind la cei doi micuți ai lor care vorbeau și se jucau cu bunica și bona, râzând vesel.
- Win al meu e cel mai bun! Mâna ei mică a mângâiat ușor maxilarul ascuțit al soțului ei, iar ea a zâmbit dulce, plină de mândrie.
- Mă bucur că ți-a plăcut, chiar dacă tortul nu a fost prea frumos.
O voce joasă și răgușită i-a șoptit încet la tâmplă, în timp ce el se apleca și o săruta în mod repetat pe păr de două sau trei ori.
- Chiar dacă nu e frumos, efortul depus mi-a cucerit complet inima. Win, ești un soț atât de bun și amabil, ai grijă atât de bine de mine. Mulțumesc. Profitând de ocazie, și-a copleșit soțul cu complimente. Și văzându-i fața frumoasă roșind nu a putut rezista tentației de a-i săruta obrazul aspru și nebărbierit.
- Sunt cea mai norocoasă persoană pentru că te-am întâlnit Pin, că mă iubești și mi-ai dăruit acești doi copii adorabili. Îți mulțumesc pentru dragostea ta.
- Eu sunt norocoasă că am avut ocazia să construiesc această familie completă alături de persoana pe care o iubesc. Îți mulțumesc pentru cererea în căsătorie din ziua aceea.
Kawin a chicotit la remarca tachinatoare a soției sale înainte de a o îmbrățișa strâns. I-a lipit ușor capul de pieptul său lat și i-a sărutat părul moale și parfumat.
Sentimentele lui erau un amestec de emoție copleșitoare și bucurie pură. Inima lui, odinioară puternică și nedornică să se dăruiască nimănui, se predase acestei femei, și numai ei, pentru totdeauna.
- Te iubesc Pin.
- Cât de mult mă iubești? l-a tachinat ea, pentru că fiecare acțiune pe care o făcea îi arăta cât de mult o iubea, încă din primul moment în care intrase în viața ei.
- Te voi iubi pentru totdeauna.
Kawin nu știa cât de lung va fi acest „pentru totdeauna”, dar a promis că o va iubi și va avea grijă de această femeie și de cei doi micuți ai lor până când moartea îi va despărți. Totul pentru a fi pe măsura modului în care ea a intrat în viața lui și i-a schimbat-o, umplându-i inima care înainte era uscată și ofilită cu o iubire atât de caldă.
La rândul ei, Pinnara a îmbrățișat strâns corpul solid al soțului ei, fiind recunoscătoare că a putut întâlni acest bărbat minunat, care i-a oferit mereu o dragoste atât de pură, sinceră și profundă.
SFÂRȘIT 💜
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii