REGULA, REGULILE COPIILOR ADOPTIVI (2025) – CARTE
Titlul Original:
Rule กฎของเด็กเลี้ยง
Genul Cărții: 18+, BL (LGBTQ+), Romantic, Dramă, Stil de Viață
Limba Nativă: Thailanda, Capitole: 27
Rating Conținut: 18+ - Restricționat (nuditate, violență, blasfemie etc)
Autor: Yoenim
Publicată în: 18 Martie 2025
Traducere și adaptare: Kally
Povestea "Rule. Hin - Mil" ne este oferită în limba portugheză de Drika01s de pe Wattpad. Mulțumim frumos!
Rezumat:
„Regula, regulile copiilor adoptivi” este noua poveste care face parte din universul Love Sindrom.
Pe Alan l-am întâlnit în povestea „Robia tigrului”. Alan este persoana care îi va lua locul lui Kamol după ce acesta se retrage, și el se va ocupa cu traficul de arme pentru Ivan și cei 3 trigri în Thailanda.
Pe tânărul student Dol l-am întâlnit în povestea și serialul „Love in live” fiind unul din prieteni lui Kla.
Dar oare ce se va întâmpla când Dol, forțat de situație, devine unul dintre „copii” noului mafiot și trebuie să respecte regulile pe care le stabilește Alan. Dol face totul așa cum este stabilit dar el încalcă o regulă și acea regulă este...
Capitolul 1
Se auzi un zgomot puternic în interiorul unei căsuțe dintr-un sat de provincie, fata s-a mutat rapid să îmbrățișeze brațul fratelui ei cu o față tensionată în interiorul dormitorului.
- P’Dol, îl strigă tânăra pe fratele ei, cu vocea tremurândă.
- Stai în cameră. Mă duc să văd singur, i-au răspuns Tolaravi sau Dol surorii lui.
- Dar dacă tată... Fata chiar nu voia ca fratele ei să plece, dar era îngrijorată pentru mama ei.
- E în regulă. I-a zâmbit Dol surorii sale înainte de a se ridica și de a merge să deschidă ușa.
- Ți-am spus, nu am. Ce altceva mai vrei să fac? a spus vocea mamei lui Dol.
- Tocmai ai livrat niște haine. De ce nu ai? A revenit vocea furioasă a unui bărbat de vârstă mijlocie. Acea persoană era tatăl lui Dol.
- Încă nu mi-a dat banii. Chiar dacă primesc banii, trebuie să-i folosesc pentru a cumpăra alimente și cele necesare casei. În acest timp, am fost puși în carantină din cauza Covid-ului și trebuie să economisim bani, nu știi? a răspuns mama lui Dol. Ea spală și a călca haine, unii clienți o plătesc în funcție data lor de salariu, uni o plătesc săptămânal iar uni când hainele sunt livrate.
- Nu-mi pasă, ce dracu este Covid? Dă-mi banii, trebuie să plec, mă grăbesc. Strigă tatăl lui Dol în timp ce mergea spre propria soție. Dol, care tocmai venise, a intervenit rapid și și-a împins propriul tată.
- Poți să nu mai fii nebun? a strigat Dol. Cine va spune că este agresiv față de propriul său tată, nu-i păsa pentru că dacă nu venea să-și ajute mama e posibil ca mama lui să fie abuzată de tatăl său pentru că așa a fost mereu.
- La naiba! Nenorocitule ești un fiu de cățea, îndrăznești să mă împingi?
- Încetează, Dol, nu mai interveni! Mama lui Dol s-a repezit și ea să-și oprească fiul, pentru că de multe ori Dol a fost bătut de propriul său. Dol nu ar fi vrut să-și rănească tatăl, dar era îngrijorat pentru mama lui. În timp ce ritmul a devenit haotic portofelul mamei a căzut, tatăl lui Dol la văzut și la luat imediat înainte ca Dol sau mama lui să îl poată lua.
- Dă-l înapoi, mama lui Dol a mers să îl ia înapoi dar tatăl lui Dol a luat bani și a aruncat portofelul gol în soția lui.
- De ce ai spus că nu o ai bani? M-ai mințit, a spus tatăl lui Dol.
- Tată, te duci iar la cazinou? a întrebat Dol supărat după ce propriul său tată a luat bani.
- Da, de ce? a întrebat tatăl lui Dol.
- În acest timp suntem în carantină și ar trebui să păstrezi distanța față de alții oameni dacă te vei infectezi și apoi vi și ne îmbolnăvești și pe noi? a spus Dol.
- Ce naiba de boală este asta? Nu mă voi infecta sunt suficient de puternic să nu mor. Tatăl lui Dol a terminat de vorbit și a ieșit imediat din casă. Mama lui Dol era supărata că toți banii fuseseră luați de soțul ei.
- P’Dol, strigă vocea surorii mai mici a lui Dol, Dao, către fratele ei. După ce și-a dat seama că tatăl său a părăsit casa, Dao a alergat imediat să-i vadă pe mama și fratele său.
- Nu-i nimic, răspunse Dol, înainte de a se uita la fața mamei sale și a scoate un oftat blând.
- Mamă despre cheltuielile casnice nu-ți face griji, am destui bani economisiți, a spus Dol.
- Dar acei bani trebuie păstrați pentru școală, a spus mama lui Dol cu o voce tremurândă. Ea știa cât de mult se chinuia fiul ei și cât de mult lucrează pentru a câștiga bani pentru studii. Încă din liceu Dol a lucrat pentru a putea studia la facultatea care îi place. În plus, a ajutat-o și pe sora lui mai mică, Dao este acum în al șaselea an de liceu și urmează să intre la universitate anul viitor.
În trecut situația financiară a familiei nu era chiar rea și se descurcau destul de bine dar acum 3-4 ani, tatăl lui a devenit dependent de jocuri de noroc.
- Dar în această perioadă nu ai putut merge să lucrezi cu jumătate de normă, a spus mama lui cu o voce joasă.
Dol studia la o universitate din Bangkok și lucra cu jumătate de normă într-un restaurant care are și un pub și din când în când lucrează la editarea de videoclipuri cu prietenii. Dar când a venit epidemia de Covid restaurantul a fost închis temporar și el a pierdut acest venit. Cât despre sora mai mică a lui Dol după ce iese de la școală ea lucrează ca ospătar la un restaurant obișnuit nu prea departe de casă pentru a câștiga bani și pentru a-și ajuta propriul frate dar în timpul pandemiei, restaurantele au fost închise și ea și-a pierdut veniturile. Acum ea nu poate decât să o ajut pe mama ei la spălatul hainelor.
- Încă mai am de lucrez la editarea clipurilor. Nu-ți face griji, mamă, spuse Dol înainte de a intra în dormitorul lui apoi a luat banii pe care i-a ascuns și i-a dat mamei sale să cumpere mâncare pentru azi. El nu vrea să-i dea mamei sale mulți bani pentru că se teme că tatăl lui îi va lua.
- Mamă, ia acești bani să cumperi alimente pentru a găti în seara asta, a spus Dol, pentru că magazinele care vând produse proaspete din sat sunt deschise pentru ca oameni să își poată cumpăra lucrurile necesare. Mama lui a acceptat banii cu o expresie tristă pentru că copilul ei trebuie să sufere din cauza situației.
- Când voi absolvi o voi lăsa pe mama să stea acasă și să nu mai lucreze, a spus Dol pe un ton serios. El a renunțat la tatăl său cu mult timp în urmă, acum el trăia doar pentru mama și sora lui. După ce i-a dat banii mamei sale, Dol și Dao s-au întors în camera lui Dol pentru că o ajuta pe Dao cu studiile iar acum elevi trebuie să învețe online.
- P’Dol, spuse Dao cu o voce joasă la întoarcerea în cameră.
- Ce? a întrebat Dol.
- După ce voi absolvi Mathayom 6, eu nu voi merge încă la universitate. Eu voi lucra și voi economisi niște bani iar când voi avea suficienți bani îmi voi continua studiile, ia spus Dao fratelui său ce avea de gând să facă.
- Nu, Dao, nu trebuie să-ți faci griji pentru bani de studii. Eu voi lucra și te voi ajuta să poți merge să studiezi la universitate. Dacă vrei să mergi și să lucrezi cu jumătate de normă, nu te voi opri, dar studiile trebuie să fie pe primul loc. A spus Dol pe un ton serios. Dao și-a strâns ușor buzele și ochii îi erau fierbinți.
- Nu te gândi prea mult. Mai rabdă doar un pic și viața se va îmbunătăți. Dol își incurajează sora mai mică înainte de a continua să-și ajute sora mai mică să învețe pentru a evita că sora lui să se gândească prea mult.
.............
- Totul merge bine acum, nu-i așa, Alan? se auzi vocea lui Kamol, un fost traficant de arme din Thailanda.
- Totul a mers bine și îți mulțumesc pentru că ai intervenit pentru mine, a răspuns Alan într-o manieră prietenoasă. Alan este noul traficant de arme pe care Kamol l-a prezentat lui Ivan Balenkov, un mafiot rus și un traficant de arme de talie mondială care lucrează cu încă trei prieteni. Alan a fost recomandat de Kamol și acum lucrează pentru Ivan de peste un an. Alan a fost destul de bun și și-a extins influența și în țările vecine mai mult decât Kamol. Kamol nu l-a invidiat deloc pe Alan pentru că consideră că este meritul lui.
- Nu, o parte din asta se datorează abilităților tale, a spus Kamol zâmbind.
Azi, Alan a venit să mănânce la casa lui Kamol pentru că ei țin mereu legătura.
- Mai poți călători în afara țării în această perioadă? a întrebat Kamol pentru că în această perioadă este o epidemie.
- Încă nu pot călători. Dar sursa mea a spus că in câteva luni voi putea călători pentru că acum totul începe să se îmbunătățească din cauza vaccinurilor. Ah, Khun Roman a dat ordin laboratorului să facă un vaccin și rezultatele au fost bune. Vaccinul produs de Khun Roman a fost dat la știri. Îl voi ruga să-l trimită și pentru voi, iți garantez că nu vor exista efecte secundare, a spus Alan.
- Mulțumesc foarte mult, a răspuns Kamol, încrezător în vaccinul lui Roman.
Apoi ei au vorbit despre muncă și au luat cina împreună până la lăsarea întunericului. Alan s-a scuzat apoi și a plecat.
- Șefu, vrei să mergi acasă acum? a întrebat Toom, cel mai apropiat bodyguard al lui Alan după ce mașina a plecat de la casa lui Kamol. Alan și-a răsucit ușor gâtul pentru a scăpa de oboseala.
- Sună-l pe Fifa și întreabă dacă este acasă. Dacă este, spune-i că voi merge la el, a răspuns Alan. Așa că Toom sunat și a întrebat așa cum a ordonat propriul șef și a primit un răspuns plin de entuziasm din partea lui Fifa. Fifa este unul dintre „copii” lui Alan care îl răsfăță în pat.
Alan nu îl are doar pe Fifa el mai are încă două tinere pe care le crește. Toată lumea trebuia să facă un contract cu el și doar 3 oameni aveau acest contract, dar ei trebuiau să respecte regulile lui Alan. Alan îi avea grijă de „copii” lui pentru că nu ducea lipsă de banii. Dar dacă ai întreba de ce nu există cineva pe care să iubească parțial este pentru că lui Alan nu-i place să fie legat de cineva și s-a gândit că viața lui era plină de pericole. Prin urmare, nu vrea ca iubitul său să fie un punct slab în vieții sa. Așa că mai bine plătește pentru nevoile sale. Alan poate avea relațiile atât cu bărbați, cât și cu femei.
Mașina a condus o distanță scurtă într-un cartier de dimensiuni medii și a mers direct la parcarea din fața unei case unde un băiat în haine sumare purtând o cămașă albă subțire și pantaloni scurți care abia se vedeau de tipul cămășii și își arăta picioarele zvelte. Alan avea un zâmbet mulțumit pe buze când îl văzu pe Fifa așteptând să-i ureze bun venit. Lui Alan îi plac oameni care sunt experimentați și pricepuți în pat mai mult decât cei naivi iar Fifa era pregătit să-l mulțumească pe Alan așa cum îi place.
- Mi-e atât de dor de tine. Fifa a îmbrățișat brațul lui Alan când a coborât din mașină și a apoi s-a întins să-l sărute pe obraz. Alan i-a îmbrățișat talia subțire și și-a ridicat șoldurile în sus. Fifa și-a înfășurat imediat picioarele în jurul taliei puternice a lui Alan. Alan a strâns cu putere fundul băiatului.
- Ce mi-ai pregătit astăzi? a întrebat Alan.
- Va trebui să mergem în cameră să vezi, a spus tânărul cu o voce și ochi seducătorii, ignorând privirea bodyguard-ului. Alan l-a dus imediat pe tânăr în casă, pe care i-a cumpărat-o pentru comoditate atunci când vine să-l vadă.
Timpul a trecut și situația epidemiei s-a îmbunătățit. Universitățile și școlile s-au deschis pentru ca toată lumea să se întoarcă la studii.
De fapt, Dol ar fi trebuit să se întoarcă de ieri la școală, dar a trebuit să se ocupe de niște lucrurile acasă. Așa că azi s-a întors la Bangkok și Dol a mers la propriul cămin.
- Oh, tocmai te-ai întors? a întrebat amabil vocea proprietarului căminului.
- Da, unchiule Hom, ești bine? la salutat Dol pe proprietarul căminului care era foarte amabil cu el.
- A fost puțin dificil în timpul carantinei. Oh, ai văzut mesajul trimis de mine că ti-am păstrat un loc aici, nu? a întrebat Hom.
- Am văzut. Multumesc mult, unchiule Hom pentru că m-ai ajutat în acest fel. Dol a ridicat mâna pentru a-i aduce respect lui Hom pentru că el a fost cel care a semnat în numele lui Dol pe timpul carantinei. Hom nu a perceput chirie pentru cei care nu au rămas la cămin iar pentru oamenii care au rămas a luat doar jumătate din bani.
- Nu-i nimic, toată lumea are probleme, a spus Hom zâmbind înainte ca Dol să urce la etajul doi. De îndată ce a intrat în cameră, a început să facă curățenie pentru că nu s-a mai întors de multe luni aici dar înainte de a începe nu a uitat să îi trimită un mesaj surorii sale pentru ai spune că a ajuns la cămin iar Dao ia raportat despre diverse lucruri de acasă. După ce a terminat curățenia, Dol a făcut un duș și s-a odihnit în timp ce se juca pe telefoanele mobile.
În acest timp, prietenul lui pe nume Kla are tendință de a flirta pe rețelele de socializare. Dol intră în live uneori pentru a-și tachina prietenul și urmărea știrile de la distanță. El nu intenționa să interfereze cu relația prietenului său chiar dacă persoana cu care flirta Kla este un bărbat. El cunoștea bine personalitatea prietenului său. Dol are trei prieteni în grupul său: Kla, Pun și Bee, toți cei trei prieteni sunt buni cu el. Dol se consideră norocos că i-a cunoscut pe acești trei prieteni.
Tring... Tring...
Tonul de apel a sunat în timp ce se juca pe telefonul mobil. Când Dol văzut numărul a apăsat imediat să răspundă.
- P’Phu, ai sunat de parcă ai fi știut că m-am întors la Bangkok, spuse Dol imediat.
(„Hm, am un simț bun. De cât timp te-ai întors?”) a întrebat Phu înapoi.
- Tocmai am sosit astăzi și voiam să te sun mai târziu, a spus Dol.
(„Ei bine, în secțiunea de restaurant le este permis oamenilor să stea și să mănânce, dar trebuie să existe un despărțitor. Eu am vrut să vorbesc cu tine despre pub. Ești liber mâine seară? a întrebat Phu înapoi.
- Astăzi sunt liber. Chiar nu am nimic de făcut, a spus Dol.
(„Bine, vino să mă vezi la restaurant în seara asta.”) Phu a răspuns înainte de a închide telefonul.
Apoi Dol a coborât să cumpere lucruri pentru cămin.
- Bună, phi Phu. Dol a ridicat mâna pentru a-l saluta pe seniorul care se afla la restaurantul în care lucra cu jumătate de normă.
- Vino repede. Hai să vorbim. Phu este managerul restaurantului și este persoana care îl acceptă pe Dol această muncă specială.
- În ceea ce privește restaurantul, este așa cum ți-am spus. Dar pentru pub, acum guvernul nu ne-a permis să se deschidem. Dar șeful nostru are niște legături și poate fi deschis dar trebuie doar să fim puțin atenți, a răspuns Phu.
- M-am gândit să te las să lucrezi în pub. Ești de acord? a spus Phu pentru că avea nevoie de angajați în care să aibă încredere, așa că s-a gândit la Dol pentru că avea destulă încredere în el.
- Dacă voi lucra în secțiunea pub voi câștiga mai mulți bani?a întrebat Dol din curiozitate.
- Da, mult mai mult. Dar te voi lăsa să lucrezi în principal în partea VIP, a spus Phu în timp ce se uita la fața lui Dol. Dol asculta în tăcere, el știa deja că oameni din secțiunea VIP sunt oameni destul de bogați și influenți pentru a putea folosi acest serviciu. Acolo putea întâlni celebrități și actori sau chiar politicieni despre care nu puteai spune nimănui că i-ai întâlnit, dar nu știu motivul pentru care nu putea vorbi.
- Da, răspunse Dol.
- Știi ce servicii avem în secțiunea VIP? a întrebat Phu.
- Este ca un pub normal? Sau poate exista o cameră VIP privată, a spus Dol pe baza a ceea ce știa doar vag pentru că nu fusese niciodată în zona VIP nici măcar într-un pub obișnuit pentru că lucrează doar în partea de restaurant și nu are acces la pub.
- Este așa cum ai spus dar pentru alte pub-uri dar pub-ul nostru este mai mult decât atât, a început Phu, iar Dol părea confuz.
- O să îți spun asta acum pentru că am încredere în tine și știu că vrei să câștigi bani pentru a studia și pentru a-ți trimite sora la universitate. Dacă mergi și lucrezi în zona VIP vei câștigă mulți bani. Dar trebuie să semnezi un contract de confidențialitate, spuse Phu pe un ton serios. Acest lucru îl făcu pe Dol să se încruntă imediat.
- Pub-ul este împărțit în secțiuni este zona de pub normal unde poate intra oricine dar în zona VIP majoritatea clienților sunt oameni celebri, artiști, politicieni sau oameni influenți în diverse domenii, pentru că în secțiunea VIP există și niște servicii speciale. Phu îi spune sincer lui Dol pentru că a văzut cât de mult muncea și cât de sârguincios și onest era și cu atât mai mult când a aflat povestea familiei lui. Așa că a vrut să-l ajute.
- Vrei să spui... servicii sexuale? a întrebat Dol, uluit.
- Da, dar în pub-ul nostru oamenii care fac aceste servicii nu sunt forțați. Majoritatea sunt oameni care au acceptat să vină să facă această muncă pentru bunăstarea lor materială pentru că câștiga mult mai bine decât un salariat obișnuit. Dar acesta este un serviciu de înaltă clasă, a explicat din nou Phu.
- De aceea trebuie semnat un contract, pentru că s-ar putea să vezi oameni pe care nu ar trebui să-i vezi că vin pentru a folosi astfel de servici? a întrebat Dol.
- Da, ți-am spus, nu aveam de gând să te las să lucrezi în aceea secțiune dar dacă vrei să lucrezi acolo te voi lăsa să fi asistentul barmanului și uneori să ajuți la servirea băuturilor. Te asigur ca banii sunt mult mai mulți decât la restaurant iar bacșișul primit este mai mare. Știu că ai nevoie de bani, așa că am vrut să ajut, a spus Phu pe un ton serios.
- Dar s-ar putea să nu pot lucra mereu. Știi că uneori s-ar putea să fiu prins cu studiile, a răspuns Dol pe un ton îngrijorat în legătură cu această chestiune.
- Știu, vi doar când poți. Te voi plăti la oră. În mod normal primești 50 bath pe oră, dar în zona VIP vei primi 150 bath pe oră plus bacșișurile. Dar lasă-mă să-ți spun, bacșișul pe noapte nu este mai mic de 2.000 de baht. Ia explicat Phu despre câștig lui Dol. Asta îi face ochii lui Dol să se mărească imediat.
- O voi face, Phu. Dol a răspuns imediat pentru că așa va câștiga mai mulți bani.
- Atunci așteptați o clipă. Aș vrea să merg să iau contractul, a spus Phu înainte de a merge să ia un contract care trebuie semnat pentru a păstra confidențialitatea. Dol a luat documentul și l-a citit din nou pentru a fi sigur înainte de a fi de acord să semneze pentru că era încrezător că va putea face asta.
- Bine, atunci vii la muncă mâine. Acolo sunt trei tipuri de uniforme. A spus Phu în timp ce ieșea să ia uniforma care este obligatorie în secțiunea VIP pentru că trebuie să fie clar pentru toată lumea ce servici oferă.
- Oh, există o uniformă pentru mine, a spus Dol.
- Oh, nu e nimic. Întoarce-te și odihnește-te. Să vorbim despre asta mâine, a răspuns Phu. Dol și-a ridicat mâna pentru a-i aduce un omagiu lui Phu înainte de a se întoarce la cămin. El și-a luat hainele să se spele la o spălătorie cu monede pentru a se pregăti pentru ziua de mâine.
.........
- Șefu, marfa lui khun Ivan a ajuns în port. Se auzi vocea lui Toom în timp ce Alan își bea cafeaua de dimineață la conacul său.
- Șoferul este pregătit? întrebă Alan calm.
- Totul este gata, a răspuns Toom. Alan își puse jos ceașca de cafea apoi se ridică. Un alt bodyguard îi luă costumul lui Alan și îl urmă pe Alan în fața casei. Mașina era deja parcata și aștepta. Alan a urcat în mașină. Toom stătea lângă șofer pentru că lângă Alan stătea deja secretarul său.
- Bună dimineața, șefu, se auzi vocea unui tânăr drăguț.
- Bună Jin, cum a fost vacanța ta? întrebă Alan.
- Genială, a răspuns Jin zâmbind. Chiar dacă Jin era arătos, Alan îl vedea ca fratele său mai mic. Niciodată nu s-a gândit nai mult a atât. Cât despre Jin, el nu a vrut niciodată să fie mai mult de atât sau să fie una dintre escortele lui Alan. Prin urmare, face ca această relație să funcționeze bine și fără probleme romantice. Alan dădu din cap în semn de acord la răspunsul lui Jin.
- Ai ceva de raportat, a spus Alan, iar Jin a început să raporteze. El lucra fluent în domeniul contractării pentru proiecte guvernamentale mari și diverse chestiuni, iar Alan îi punea întrebări din când în când.
- Oh, mai este o problemă. Prao m-a contactat, a spus Jin, făcându-l pe Alan să-și încrunte imediat sprâncenele. Prao este o tânără pe care o „creste” Alan.
- De ce te-a contactat? a întrebat Alan, Jin a oftat.
- Apelul telefonic a fost similar cu problema șefului și s-a plâns că în acest timp șeful nu a căutat-o deloc. A spus Jin sincer, fără ocolișuri iar Alan îl credea pe Jin.
- Contactează-o înapoi și spune-i că i-am redus indemnizația lunară cu 20%. Dacă întreabă de ce, să meargă să citesc reguli convenite, a răspuns Alan cu nonșalanță. Toată lumea știe că oricine ar fi nu trebuie să se plângă și nici nu trebuie să ceară să meargă să îl vadă.
- Da, a răspuns Jin în timp ce călătoreau, mașina lor a rămas blocată în trafic în zona unei universități.
- Studenții sunt foarte drăguți, spuse Jin, uitându-se afară din mașină. Alan nu era un șef strict, excepție face timpului în care Alan își odihnea ochii.
- Vrei să iei un minor? a întrebat Alan, cu ochii în continuare pe iPad.
- Oh, șefu, doar glumesc. Dar dacă chiar mă interesează, mă uit la unul de 20 de ani. A răspuns Jin.
- Oops, ha ha. Jin a râs brusc făcându-l pe Alan să ridice privirea.
- Ce? a întrebat Alan.
- Îmi pare rău, șefu’. Nu am putut să-mi rețin râsul. Băiatul ăla care are o geantă albă. Chiar acum s-a împiedicat în timp ce mergea si manca pâine. Pâinea ia scapă din mână dar copilul acela a prins-o repede. Mișcarea a fost foarte amuzantă, a spus Jin râzând. Alan se uită afară din mașină și văzu partea laterală a feței tânărului despre care vorbea Jin. El stătea în picioare și mânca pâinea și bea apă, exact când mașina înainta dar Alan nu s-a deranjat să se uite din nou.
- Ha ha, ai fi putut să te oprești și să mănânci în primul rând. Jin încă râdea de tânărul care cu o clipă în urmă se împiedicase.
- Mi-e așa de foame? S-a plâns Dol după ce a ieșit din cămin pentru a merge la universitate. El nu vrea să piardă timpul așa că a continuat să meargă și să mănânce pâine până s-a împiedicat de ceva. Pâinea i-a alunecat din mână, dar a sărit și a apucat-o la timp înainte să stea și să mănânce pentru că îi era teamă că i-ar putea scăpa din nou. Când a terminat de mâncat a continuat să meargă grăbit pentru că era timpul să intre la primul curs.
- Dol, pe aici, răsună vocea lui Bee în timp ce ridică mâna pentru a-i face semn lui Dol când Dol a intrat în sală de clasă. Dol s-a apropiat repede și s-a așezat lângă prietenul său, dând din cap pentru a-i saluta pe cei trei prieteni.
- Salut. Dol i-a salutat pe toți cu expresia lui obișnuită și zâmbitoare. Prietenul lui pe nume Kla dă din cap înapoi în modul lui normal.
- Credeam că vei întârziat, a spus un alt prieten, care este model și idolul.
- Oh, dar de ce ai venit să studiezi? Tocmai te-ai întors? a întrebat Bee, un alt prieten cu aspect obraznic.
- Hm, tocmai m-am întors ieri. Am fost puțin ocupat acasă, a răspuns Dol.
Profesorul a intrat așa că au fost nevoiți să nu mai vorbească și să studieze chiar acum, toată lumea încă poartă măști. După ce au terminat primul curs, era timpul pentru prânz. Toată lumea s-a dus apoi la cantina facultății.
- Ce zi este astăzi? De ce sunt atât de mulți oameni? Se pare că sunt și din alte grupe, a întrebat Kla în timp ce stătea cu prietenii să cumpere mâncare. Deși uneori sunt studenți de la diferite departamente care vin și mănâncă la cantina lor dar nu atât de mulți ca astăzi.
- Au venit să vadă cât de curajos ești, răspunse Dol.
- Se uită la fața mea? a întrebat Kla, înainte de a se uita din nou în jur. El a văzut că erau fete și bărbați, seniori și juniori care s-au întors să se uite la el.
- De ce? a întrebat Bee înapoi.
- Ieri ai fost în tendințe, atât de mult că au vrut să vină să te privească mai atent, l-a tachinat Dol pentru că aseară s-a uitat pe rețelele de socializare pentru a vedea ce fac prieteni săi.
- Este mai celebru decât mine, a tachinat Pun.
- Când vei înceta să fi atât de enervant. A răspuns scurt Kla înainte de a comanda mâncare apoi au mers împreună pentru a găsi o masă goală.
- La naiba, este loc pentru noi? a spus Bee, fără să se aștepte să fie atât de mulți oameni, deși mesele erau puse la distanță dar pentru că sunt mulți oameni, totul a devenit mai înghesuit.
- Vrei să ni te alături? a strigat vocea Ginei în timp ce flutura mâna pentru a-l striga pe Pun. La masa tinerei erau locuri suficiente pentru un grup de 4 bărbați, printre care Kla, Pun și Bee. Dol se întoarse să se uite la fața lui Kla. Kla dădu din cap înainte ca ei patru să plece să stea cu un grup de trei tinere care erau deja așezate.
- Dol tocmai ai venit la universitate, îl salută Khing când l-a văzut pe Dol.
- Hm, m-am întors la Bangkok puțin mai târziu, a răspuns Dol, îndrăznind să-l împingă pe Dol să stea lângă ea. Gina s-a așezat apoi pe margine, Pun la împins pe Bee să stea lângă Gina pe partea opusă a lui Kla.
În timp ce stătea să mănânce, Dol nu putu decât să ofteze deoarece cele două tinere se străduiau atât de mult să se apropie de prietenii lui. Cât despre el, chiar acum nu se gândea să se îndrăgostească deoarece el însuși încă se chinuie să supraviețuiască pentru ași ajuta mama și sora.
Capitolul 2
- La naiba, unde te duci atât de grăbit? murmură vocea lui Bee când au terminat ultimul curs și Dol și-a împachetat lucrurile în grabă vrând să plece.
- Trebuie să merg la muncă cu jumătate de normă. Ne vedem mâine, a spus Dol cu un zâmbet înainte de a ieși repede din cameră.
- La naiba Dol. Întotdeauna sunt lucruri de făcut la editare și tu încă îți găsești un alt loc de muncă cu jumătate de normă. S-a plâns Bee.
- Asta este. Am întrebat dacă există ceva cu care să il pot ajuta dar a spus că este în regulă, el vrea doar să strâng niște bani, a spus Poon.
Ei l-au întrebat deja pe Dol dacă există vreo problemă și dacă îl pot ajuta cu ceva dar Dol a refuzat zâmbind de fiecare dată, așa că ei nu puteau decât să privească de departe. Ei nu pot decât să spere că într-o zi prietenul lor le va spune.
Dol s-a întors la cămin a făcut un duș în grabă și și-a schimbat hainele. Apoi a luat hainele pe care avea să le poarte la serviciu și le-a pus în geantă pentru a se schimbe la locul de muncă pentru că există un vestiar pentru angajați.
Dol a mers o vreme cu autobuzul și a ajuns la locul de muncă unde s-a întâlnit cu angajați din secțiunea de restaurant. După ce s-au salutat puțin el a intrat în zona VVIP care este pe cealaltă parte a localului și Dol merge imediat acolo.
Dol a văzu un bărbat cu o față cunoscută ieșind pe intrarea VVIP, Dol și-a încruntat ușor sprâncenele pentru că nu se aștepta să întâlnească această persoană aici. În mod normal el a văzut această persoană în restaurant și cel mai important, nu credea că această persoană va intra în acea zonă. Dar Dol s-a gândit că nu e treabă lui și nu-i va pasa de nimic.
- Hei, ai ajuns și tu, a salutat Phu în timp ce intră în pub.
- Am venit un pic mai devreme pentru a învăța ce am de făcut. Mi-e teamă că, dacă nu fac ceva bine, voi ajunge din nou în restaurant, a spus Dol pentru că în secțiunea VIP știa că sunt destul de stricți.
- Oh, bine. Bryze a sosit. Îl voi lăsa pe el să te învețe meseria. El este barmanul principal aici. Du-te să-ți schimbi hainele înainte, a spus Phu.
Dol a intrat să se schimbe în vestiarul personalului din zona VIP. Când a terminat el a ieșit imediat să-i găsească pe Phu și Bryze.
- Oh, copilul ăsta, a salutat Bryze când a văzut chipul lui Dol, pentru că el îl văzuse în secțiunea restaurantului înainte.
- Bună, phi Bryze. Dol ridică imediat mâinile pentru a saluta pe cealaltă persoană. Bryze dădu din cap.
- Așteaptă un minut îl voi lăsa pe Bryze să te învețe. Eu îți voi spune mai întâi elementele de bază ale muncii și interdicțiile, a spus Phu înainte de a-i explica încet lui Dol și de a-l duce să se uite în diferite părți ale pub-ului și mai ales în zona VIP.
În acea zonă este o secțiune de canapele, dar exista separatoare pentru a oferi intimitate. Există și o mică scenă pentru DJ. Nu vor fi spectacole de muzică live ca în secțiunea de restaurant și pub normal. Aici sunt și camere private pentru cei care au nevoie de ele. Ceva foarte privat, până la 10 camere care se află la etajul doi.
- Dar camera asta? A arătat Dol spre o cameră pentru că Phu nu i-a spus încă nimic despre ea.
- Oh, am uitat, aceasta este camera unei gazde care face activități de divertisment și lucruri de genul acesta. Asta se numește SS, a răspuns Phu.
- Poți să intri și să arunci o privire, încă nu a venit nimeni, a spus Phu înainte de al conduce înăuntru pe Dol. Arăta ca o cameră de recreere unde există o canapea mare un bar cu băuturi, un aparat de jocuri, masă de biliard și multe alte lucruri.
- Această cameră este pentru femei. Toată lumea se va aduna aici așteptând ca oaspeții să aleagă. Dacă uneori trebuie să ajuți chelnerul sau barmanul vei avea un iPad pe care să-l iei și să-l predai clientului pentru a alege o altă persoană, a răspuns Phu, făcându-l pe Dol uluit instantaneu.
- Stai puțin, ai spus că aceasta este o cameră pentru femei. Există și o cameră pentru bărbați? întrebă Dol curios. Phu a zâmbit ușor în colțul gurii.
- Da, aici nu sunt doar femei care fac plăcere clienților. Există clienți care sunt femei sau cei care au gusturi pentru același sex. Așa că vin și folosesc serviciile de aici, a spus Phu. Dol a fost un pic uluit.
- Urăști homosexualitatea? Pentru că clienții de aici sunt de diferite genuri, a întrebat Phu. Uitase complet să-l întrebe pe Dol despre asta pentru că oamenii care lucrează în secțiunea VIP nu au nimic de obiecta față de clienții cu gusturi pentru același sex, deoarece aici este o secțiune VIP secretă.
- Nu mă deranjează, Phi prietenul meu are un tip cu care cochetează, a răspuns Dol când se gândea la Kla și la prietenul său.
- Şi tu? întrebă Phu, Dol zâmbind sec.
- Încă nu pot supraviețui singur, Phi. Mă gândesc mai mult la bani, a spus Dol, direct. Phu râse încet.
- Hai, lasă-mă să te duc să te uiți în celelalte zone, a spus Phu înainte de a-l duce să se uite din nou în jur și apoi la dus la Bryze care a preluat imediat conducerea.
- La început, trebuie doar să-ți amintești cu ușurință numele băuturilor. Dacă într-adevăr nu îți aduci aminte, am rețeta postată chiar aici ca să o poți urma, a spus Bryze.
- Da, a răspuns Dol, iar Bryze a continuat să îi predea. Dol a ascultat cu atenție și acest lucru l-a făcut pe Bryze destul de fericit înainte de a ajuta la aranjarea paharelor de băutură după model.
- Phi Bryze, pot să te întreb ceva? începu Dol.
- Ce? întrebă Bryze înapoi.
- A existat vreodată o persoană care a încălcat o regulă și a vorbit despre această chestiune internă în afară? întrebă Dol, curios.
- Da, a răspuns Bryze.
- Deci... a întrebat Dol mai departe.
- Ei bine, acești oameni nu au fost dați în judecată pentru încălcarea contractului. Dar șeful are propriul lui mod de a rezolva lucrurile, a răspuns Bryze. Răspunsul lui Bryze l-a făcut pe Dol să ghicească că nu trebuie să fie un lucru bun. Așa că nu a mai întrebat nimic mai departe. Iar când lucrezi în această zonă nu ți-se permite să intri cu telefonul mobil pentru că clienților le era teamă că angajații vor face fotografia în secret și le vor publica.
Acum angajații încep să vină treptat la muncă. Unii oameni sunt mai prietenoși și au venit să salute pentru că se cunoșteau dar cine nu se cunoștea a venit și s-a prezentat.
- Au sosit vedetele pub-ului, spuse Bryze, făcând un semn din cap spre holul de intrare al angajaților. Dol s-a întors să se uite și a văzut o tânără frumoasă cu o siluetă bună care a intrat în pub, inclusiv un tânăr cu o siluetă mică și fragilă. Dol a rămas uimit pentru că nu știuse niciodată că va exista așa ceva aici.
- Oh, deci ești un nou angajat? O tânără a intrat și la salutat zâmbind.
- Da, se numește Dol. Nu-l agresați pe noul copil, a spus Bryze zâmbind.
- Bună, ridică imediat Dol mâinile pentru a o saluta pe tânără pentru că știa că fata era cu siguranță mai în vârstă decât el.
- Bună, ai o față drăguță. Numele meu este King s-a prezentat tânăra.
- Da, acceptă Dol zâmbind.
- Hm, atunci bun venit. Te rog, da-mi un pahar de daiquiri, a spus King, întorcându-se și privind la Bryze.
- Hai, prepară-l singur, spuse Bryze pentru că voia să-i testeze abilitățile lui Dol. Dol s-a uitat la rețeta pe care o făcuse Bryze înainte și apoi a preparat băutura tinerei și a pus paharul pe blatul barului.
- Culoarea este frumoasă, te rog lasă-mă să o gust, a spus King înainte de a ridica paharul și de a gusta.
- Hm, este delicios. O să țin minte acest pahar, a spus King zâmbind. Făcându-l pe Dol să zâmbească și să accepte cu fericire.
- Mă voi duce mai întâi să mă pregătesc. Muncește din greu, tinere, a spus King tachinator înainte de a merge spre vestiar.
Nu a trecut mult timp până când acest loc s-a deschis și asta îi făcu inima lui Dol să bată cu putere când se gândi cu cine s-ar putea întâlni, dar încă avea o expresie calmă. Unii clienți încep să vină dar Dol nu știe ce fel de persoane ar putea fi, probabil oamenii de afaceri și oamenii bogați.
Dol îl ajută cu sârguință la muncă pe Bryze înainte de a se opri când a văzut o persoană venind cu cineva după el și asta a făcut ca ochii lui Dol să se mărească.
- Stai liniștit Dol, sunt mult mai multe lucruri de care să fii șocat decât asta, i-a spus Bryze în gluma lui Dol când i-a văzut chipul tânărului.
- Phi... această persoană este soțul unei vedete? Uh... Dol nu a îndrăznit să menționeze numele soției celeilalte părți, care era o vedetă celebră.
- Da, sunt lucruri mai șocante. Privește cu atenție, a spus Bryze. Bărbatul a folosit camera VVIP și nu după mult timp, o gazdă SS mare a intrat în cameră. Ochii lui Dol au devenit mai mari decât înainte și se întoarse să se uite la fața lui Bryze care râse încet.
- Înțelegi de ce acest loc trebuie să fie atât de strict în privința secretelor clienților? spuse Bryze, făcându-l pe Dol să dea din cap în semn de acord înainte de a respira adânc. El s-a gândit că cu siguranță vor fi și mai multe lucruri care l-ar șoca.
- Apropo, încă nu l-am întâlnit pe proprietarul pub-ului, a spus Dol, pentru că de cele mai multe ori vorbea despre munca lui prin Phu. Dol se gândise că proprietarul s-ar putea să vină să aibă grijă de pub, dar nu-l întâlnise niciodată și nu-i văzuse niciodată fața.
- Poate că l-ai mai întâlnit înainte dar nu ai știu cine este. Șefii nu se dezvăluie decât dacă trebuie, a răspuns Bryze.
- Asta înseamnă că l-am mai întâlnit? întrebă Dol.
- Hmm, răspunse Bryze în gât. Dol nu s-a gândit să mai întrebe nimic pentru că se gândea că el este doar un angajat normal și probabil că nu are dreptul să-i vadă fața misteriosului proprietar.
Dol a continuat să lucreze și întâlnește periodic oameni care îl fac să fie uluit și șocat dar el a trecut cu bine peste această primă noapte. Dol a făcut o treabă bună și la terminarea programului a cerut să plec. Bryze nu a putut spune nimic, așa că Dol s-a dus să-și scaneze degetul și să-și schimbe hainele înainte de a se întoarce la cămin. Era bine ca pub-ul îi ofere cina. Deci așa poate economisi niște bani.
După ce s-a întors în cămin, a făcut imediat un duș și s-a culcat pentru că a doua zi dimineața trebuia să meargă la școală.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat în seara noii zile după ce Dol a terminat cursurile și se întoarce la cămin pentru a face un duș și pentru a se pregăti de muncă. El a luat telefonul s-a uitat la el și a văzut că era numărul surorii sale. Așa că a apăsat imediat să răspundă la telefon.
- Ce este, Dao? spuse Dol.
(„Ești ocupat?”) A întrebat Dao înapoi.
- Nu sunt ocupat, mă îmbrac să ies pentru a merge la muncă, a răspuns Dol.
- Este vreo problemă acasă? întrebă Dol imediat.
(„Doar puțin. Tata s-a dezlănțuit și a luat din nou bani mamei.”) Dao a vorbit încet.
- Și mama a făcut ce i-am spus? Întrebă Dol mai departe. El i-a spus propriei sale mame ca atunci când încasează bani să-i ascundă undeva și să ia câte puțin în cazul în care tatăl său vine să ia bani el va lua doar o mică parte din bani.
(„A făcut-o, dar tata a lovit-o din nou pe mama. Eu a venit acasă de la școală și am văzut amprenta palmei pe obrazul mamei, iar acum obrazul ei este umflat, așa că eu am întrebat-o și apoi am aflat că tata a venit să ia bani.”) A răspuns Dao cu o voce tremurândă pentru că era supărată că nu-și poate proteja propria mamă. Când a auzit asta Dol strânse din dinți.
- Încă un pic de răbdare. Acum am fost promovat ca asistent barman și primesc mai mulți bani, i-a spus Dol surorii sale dar nu ia spus toate detaliile munci.
(„Și acum P’Dol va fi și mai obosit?) Întrebă Dao îngrijorată.
- Nu, este la fel ca înainte, este și mai confortabil și nu trebuie să mă plimb pentru a servi atât de mult, i-a spus Dol surorii sale pe un ton normal pentru a nu-și îngrijora sora.
- Apropo când sunt la muncă nu am voie cu telefonul mobil. Dacă este vreo problemă sau vrei să îmi spui ceva lasă-mi un mesaj și când pot să-mi verific telefonul te voi contacta înapoi, a spus Dol când și-a amintit.
(„Bine”) A acceptat Dao.
- Acum, ai grijă de mama. Dacă se întâmplă ceva dincolo de puterile tale sau există o problemă gravă te rog, du-te să-l vezi pe unchiul Phrai. Dol a vorbit despre unchiul său care le-a fost foarte aproape și i-a ajutat mereu și în care Dol are mai multă încredere decât în propriul său tată.
(„Da, eu nu-l mai deranjez pe P’Dol.”) Răspunse Dao.
După ce și-a luat rămas bun de la sora lui a închide telefonul apoi a ieșit grăbit din cămin pentru a merge la muncă.
........
- Unde ne întâlnim cu khun Kitti? Vocea lui Alan îl întrebă pe Toom mai tare în timp ce lucra în propria companie.
- La pub-ul lui khun Cephas, răspunse Toom. Alan își ridică ușor sprâncenele înainte ca un zâmbet să-i curbeze colțurile gurii.
- Nu ți-e teamă că soția ta va fi din nou suspicioasă? întrebă Alan.
- Probabil că nu reușesc să-mi suport propriile dorințe. Ai adus din greșeală în discuție asta dar cred că este mai degrabă o treabă de revendicat cu soția ta. Jin, care stătea acolo, vorbi din nou, iar Alan dădu din cap în semn de acord.
- Hmm, atunci ar fi bine pentru mine să folosesc serviciul de acolo și astăzi. Pot considera că subvenționez afacerea lui Cephas, a răspuns Alan, pentru că era foarte apropiat de proprietarul pub-ului.
- Oh, șeful a spus asta, dacă acei trei „copii” ar ști ar fi foarte triști, chiar dacă ai avut grijă de ei dar rareori mergi să-i cauți, a tachinat Jin.
- Nu este bine pentru ei? spuse Alan cu nonșalanță, gândindu-se la cei trei „copii” pe care i-a crescut și care sunt la fel ca oricare alți angajați ai săi doar că lucrează într-un domeniu diferit față de toți ceilalți.
- Oh, și despre pedeapsa lui Prao. Ce a zis? Există vreo problemă? Alan a întrebat despre una dintre fete.
- Când am contactat-o pentru ai spune s-a liniștit acum pare mult mai calmă, a spus Jin pe un ton batjocoritor pentru că știa că cealaltă parte era dispusă să tacă parțial pentru că reducerea indemnizația a fost destul de mică și i-a fost teamă că Alan îi va anula salariul de întreținere pentru că tânăra nu lucrează, ea doar stă și folosește bani pe care i dă Alan.
- Bine, a răspuns Alan, înainte de a se întoarce să vorbească despre muncă până seara târziu.
Alan s-a întors la conacul lui să facă un duș și să se schimbe apoi va merge la a pub pentru a discuta cu clienții de acolo.
............
- Ai venit repede, la salutat Bryze în timp ce Dol intrase în zona barului.
- Totuși mai târziu decât tine, răspunse Dol zâmbind înainte de a-l ajuta pe Bryze la munca sa, făcându-l pe Bryze foarte mulțumit. Dol a muncit din greu până când pub-ul a fost deschis. Phu a venit și l-a salutat puțin pe Dol înainte de a intra în sala de recepție. Dol s-a uitat în jur și a fost șocat când a văzut un politician care a intrat cu alți doi bodyguarzi. Un membru al personalului a mers să-i întâmpine și să-i ducă în camera VIP.
- Nu fi șocat, treci la treabă, a spus Bryze. Dol se întoarse și îi zâmbi lui Bryze, crezând că ar trebui să se obișnuiască pentru că cu siguranță va întâlni persoane care îl vor uimit că folosesc astfel de servicii. Dacă nu cunoștea o persoană nu va fi șocat, dar când văzu persoanele pe care le văzuse apărând prin mass-media că vin aici pentru servicii nu poate să nu-l uimească pe Dol.
- P’Phu a spus că proprietarul pub-ului are unele conexiuni. Dar nu cred că ar trebui să folosesc cuvântul „unele” ar trebui să folosesc cuvântul „mai multe”, a spus Dol pentru că nu credea că un astfel de pub poate fi deschis în Thailanda. Bryze a auzit asta și a râs încet dar nu a spus nimic mai departe.
Dol și-a făcut propria treabă și a încercat să se obișnuiască până când un angajat al SS a venit să comande o băutură la bar.
- Bună Dol, îl salută pe Dol SS-ul pe nume Liu pentru că ieri au avut niște conversații.
- Bună, phi Liu, a salutat Dol pe cealaltă persoană. Dol și-a amintit că a văzut-o intrând în camera VIP în care se află politicianul.
- Vreau o sticlă de vin Petrus din orice an, te rog, și du-o în camera V1, a spus Liu.
- Hei, vrei un vin Petrus, Liu. Astfel, primești o mulțime de puncte. A spus Bryze.
- Da, unde este, phi Bryze? Khun Kitti a comandat asta pentru că a venit un invitat special pentru a discuta despre afaceri, a spus Liu zâmbind. Bryze ridică ușor sprâncenele.
- Cine? întrebă Bryze.
- Khun Alan, a spus Liu zâmbind.
- Ah, nu e de mirare. Dacă ceilalți angajați SS ar ști, cu siguranță ar fi plini de entuziasm, spuse Bryze, iar Dol ascultă în liniște pentru că vrea și el să știe.
- De ce? întrebă Dol.
- Și tipul ăsta vrea să știe, a tachinat Liu.
- Huh, vreau să știu doar când sunt în pub dar când ies afară știu că trebuie să uit totul, a spus Dol.
- O să-ți spun. Dar acum aveam de gând să întreb de ce ai ieșit Liu. Ți-ai comandat propria băutură, unde a plecat chelnerul? Bryze a întrebat despre personalul care preia comenzi și servește.
- Cred că o să îmi iau rămas bun de la voi doi, phi Bryze. Se pare că voi avea de lucru, a spus Liu.
- Ah, nu l-am văzut pe P’Phu spunându-ți ceva, întoarce-te și ai grijă de khun Kitti. Îl voi pune pe Dol să vină să vă servească, a spus Bryze, iar Liu a dat din cap și a zâmbit înainte de a merge în camera VIP.
- L-am auzit pe șeful spunând că ar trebui instalat un program de comandă a băuturilor în camera VIP. Dacă este instalat, ar trebui să fie puțin mai convenabil, a spus Bryze.
- Ce fel de program de comandă a băuturilor? întrebă Dol.
- Este ca atunci când mergem la un restaurant Sukiyaki... și ai o tabletă pe masă pentru a comanda mâncare din meniu. Selectezi articolele comandate și apoi vor fi trimise direct în camera de preparare. Dacă instalăm acest program în camera VIP oamenii din cameră ne pot comanda băuturi și mâncare, apoi noi le pregătim să le servim.
- Ah, asta e bine, a răspuns Dol.
- Ce zici de khun Alan despre care a vorbit phi Liu tocmai acum? Dol încă voia să știe pentru ca era curios dar mai mult de atât voia să știe pentru că așa va ști cum ar trebui să se comporte când întâlnește fiecare client, deoarece clienții sunt diferiți și au personalități diferite.
- Oh, despre khun Alan se spune că este un senior care este aproape de proprietarul pub-ului și este o persoană influentă, dar nu îți spun în ce domeniu lucrează. Pot spune doar că este o persoană destul de periculoasă, dar este amabil și cel mai important el este în spatele șefului nostru. Și când am spus că toți angajații SS probabil vor fii entuziasmați este pentru că vor să aibă grija de Alan, spuse Bryze zâmbind.
Exact cum a spus Dol, ei vorbesc despre clienți doar în interiorul pub-ului și ei nu scot o vorbă despre asta în afara.
- Oh, da, a răspuns Dol. El s-a gândit că toată lumea vrea să aibă grijă de Alan, probabil pentru că Alan era foarte bogat și dădea un bacșiș bun.
- Bine, îți voi da o misiune. Știi cum să servești vinul, nu? Breyze a vorbit despre muncă.
- Da, răspunse Dol.
- Atunci du-te să iei vinul pe care Liu l-a comandat tocmai acum, a spus Bryze în timp ce nota numele vinului apoi îl lasă pe Dol să meargă să-l ia. Dol a plecat imediat pentru că se temea că clienții vor aștepta prea mult timp.
- Khun Kitti îl așteaptă deja, șefu’, spuse Toom după ce l-a adus pe Alan la pub unde își făcuse o întâlnire cu Kitti. Jin nu a venit cu Alan pentru muncă în zona gri deoarece sunt oamenii de care trebuie să aibă grijă și care sunt mai importanți.
- Hm, a răspuns Alan, înainte de a coborî din mașină cu încă doi bodyguarzi și inclusiv cu Toom înainte să intre cu toți pe ușa VIP. Fiecare angajat l-a văzut pe Alan și toți și-au plecat capul în semn de salut. Recepționera a știut imediat că Alan venise să o întâlnească pe Kitti pentru că Kitti o anunța-se deja. Așa că ea a venit imediat să-l conducă pe Alan să îl vadă pe Kitti în camera VIP.
- Bună, khun Alan. Bryze îl salută politicos pe Alan când acesta a trecut pe lângă bar. Alan dădu din cap pentru că era destul de familiarizat cu Bryze înainte de a intra într-o cameră VIP.
- Bună khun Alan, ai ajuns te rog să iei loc, a spus Kitti care stătea pe canapea, flancat de doi tineri. Alan se uită la cei doi angajați SS pe care aveau chipuri cunoscute.
- L-am chemat aici pe nong Liu special pentru khun Alan, spuse Kitti liniștit. Un zâmbet ușor îi apăru pe buze lui Alan înainte de a se așeza pe canapea.
- Vă rog să-mi permiteți, khun Alan, spuse Liu, mișcându-se să se așeze lângă Alan. Când a văzut că Alan nu a spus nimic. Acest lucru l-a făcut pe Liu fericit că el va fi cel care va avea grijă de Alan în seara asta. Dacă Alan ar fi interesat să-i folosească serviciile de acum încolo, Liu ar fi și mai fericit pentru că îi furnizase deja serviciile sale lui Alan o dată și de atunci el a fost fascinat de cât de bine este să ajungi în patul lui Alan, pentru că este foarte bun.
- Am comandat o băutură specială pentru khun Alan. Vă rog să așteptați încă puțin. Spuse Kitti cu umilință.
- Mulțumesc, a răspuns simplu Alan înainte de a vorbit mai întâi despre munca generală pentru că afacerile cu adevărat importante și secrete vor fii vorbite mai târziu. Iar când va fi momentul să vorbească, angajații SS vor fi rugați să iasă și să aștepte mai întâi în sala de așteptare.
- Aceasta este sticla, phi Bryze? Întrebă Dol, care tocmai ieșise din cramă și întinzându-i lui Bryze sticla de vin.
- Da, ai întârziat puțin, khun Alan tocmai a intrat în camera VIP acum, a spus Bryze.
- Ah, nu? a răspuns Dol.
- Atunci hai grăbește-te să duci vinul și paharele în camera aceea și să îi servești. Dar să nu faci nimic greșit. Poți să o faci, nu? a spus Bryze pentru că voia ca Dol să învețe cum să lucreze.
- Da, răspunse Dol. El s-a gândit doar că, dacă intră să-i servească ar putea primi un bacșiș. După ce Bryze a pregătit totul, Dol a luat tava cu băuturi și a mers în camera VIP, cu o expresie calmă, dar în interiorul lui era în secret puțin entuziasmat. Când a ajuns a apăsat butonul de semnal din fața camerei și bodyguardul îi deschise ușa.
- Am adus băuturile pentru a le servi, spuse Dol și bodyguardul îi făcu semn lui Dol să intre înăuntru. Dol aruncă o privire în cameră și îl văzu pe Kitti, pe un politician pe care îl cunoștea și care stătea în brațe cu un tânăr angajat SS. Dar când a privit în cealaltă parte, inima i-a tresărit când a văzut un tânăr frumos care se uită rece la el și cu Liu stând lângă el.
(Tatăl meu este foarte chipeș și mama mea este foarte frumoasă dar... această persoană este cu siguranță khun Alan) Dol se gândea în secret în inima lui și l-a admirat pe Alan.
- Un nou angajat? a întrebat Alan pentru că nu-l cunoștea pe Dol. El a trebuit să întrebe pentru că trebuie să prevină greșelile și pericolele să apară în interiorul acestui pub. Dol care a auzit a fost puțin surprins.
- Da... a răspuns Dol, punând încordat băutura pe masă pentru că s-a simțit puțin speriat de tonul și atitudinea lui Alan.
- Phu a fost cel care l-a recrutat să lucrez, Liu a fost cel care l-a ajutat să vorbească.
Alan dădu din cap și nu a mai spus nimic mai departe. Dol și-a îndeplinit în grabă sarcinile apoi a părăsit imediat camera VIP
- Ce e în neregulă? Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă. Întrebă Bryze zâmbind în timp ce Dol se întorcea la bar.
- Nu am văzut o fantomă. Dar mi s-a făcut pielea de găină când l-am întâlnit pe khun Alan, a răspuns Dol.
- De unde știi care dintre persoanele din cameră este khun Alan? întrebă Bryze tachinat.
- O, phi Breeze, phi Liu a spus că khun Alan va merge să vorbească cu domnul Kitti. Apoi, când am intrat, am văzut o persoană necunoscută stând cu phi Liu așa că am ghicit cine este. La urma urmei, îl cunosc deja pe Khun Kitti. Răspunse Dol. Bryze a zâmbit puțin.
- Bine, hai să continuăm lucrul. Comanda a sosit, răspunse Bryze, iar Dol se grăbi să continue imediat lucrul.
După un timp, Liu a ieșit și s-a așezat în fața barului cu un alt angajat SS.
- O, phi Liu, de ce stai aici? întrebă Dol.
- Khun Alan și khun Kitti au chestiuni importante de discutat. Așa că noi trebuie să așteptam afară. Răspunse Liu cu o voce normală pentru că era deja obișnuit cu asta. Dol dă din cap în semn de acceptare.
- Apropo, cine este norocosul câștigător în seara asta? întrebă Bryze zâmbind, Liu știa exact ce vrea să spună Bryze.
- Este Liu, a spus un alt angajat, împingând enervat capul lui Liu cu un deget, dar este mai mult o tachinare și Liu a râs și el.
- Te vei ocupa de Khun Alan mai departe sunt atât de invidios, a spus un alt angajat.
- Bine, o să-ți cumpăr niște gustări, a răspuns Liu zâmbind.
Când cei doi vorbeau Dol lucra dar în același timp asculta, el a putut ghici că Alan va cumpăra serviciile lui Liu în seara asta pentru că Bryze a întrebat cine a fost norocosul câștigător. Dar acum Dol se gândea în secret de ce a fost numit „norocosul câștigător”. Deci cât de bun este Alan? Pentru a-i face pe angajații SS să dorească că Alan să apeleze la serviciile lor.
După ce a trecut destul de mult timp un bodyguardul a venit și i-a chemat pe Liu și pe celălalt angajat SS înapoi înăuntru.
Apoi Alan a ieșit cu Liu care îl ținea de braț. În timp ce trecea pe lângă bar Dol nu s-am putut abține să nu se uite la Alan. Liu și-a fluturat mâna în secret de rămas bun lui Bryze și Dol. După ce au ieșit pe ușa principală, Dol s-a întors și a continuat să lucreze.
Capitolul 3
Dol s-a dus la studii și a muncit cu sârguință iar cand a primit bacșiș de la clienți el transfera adesea o parte din bani surorii și mamei sale pentru a-i folosi. Lucrând în acel pub l-a făcut să vadă o lume mai largă. A văzut multe lucruri șocante pespre clienții care intră în pub-ul VIP dar a reușit să se adapteze în decurs de o săptămână spre satisfacția lui Phu și Bryze. Și cel mai important, Dol nu a discutat niciodată cu cineva din afară despre ce văzuse și auzise înăuntru. Nici măcar propriului său grup de prieteni.
- Omule, ai de gând să lucrezi în seara asta? Bee, un prieten apropiat din grup, s-a apropiat și l-a întrebat pe Dol în timp ce îi îmbrățișa gâtul.
- Ei bine, am primit o mulțime de bacșiș în ultima vreme. Suficient pentru a-mi trage puțin respirația. A răspuns Dol zâmbind.
- Și așa, vei mai accepta să lucrezi cu mine? întrebă Bee mai departe. Munca despre care vorbea Bee este o muncă de editare a pozelor și a clipurilor.
- Stai, dacă spui asta înseamnă că clienți au revenit? întrebă Dol imediat.
- Ei bine cineva și-a făcut o programare pentru a vorbi în seara asta. Așa că o să te întreb dacă poți să mergi să vedem care e treabă și să vorbim, a răspuns Bee.
- Și ceilalți? a întrebat Dol căutând un alt prieten care se dusese acum la baie cu Poon.
- În acest timp, Kla este dependentă de nong Cake. Așa că ne-a dat această slujbă nouă, altfel ar fi venit. Spuse Bee încet. Dol a zâmbit și a acceptat.
- Bine, îl voi suna pe manager să-i spun că o să ajung puțin mai târziu, a răspuns Dol înainte de a-și scoate telefonul mobil și de al suna pe Phu.
- P’Phu, este convenabil să vorbesc cu tine?... Apoi o să sun și o să-ți spun. Azi s-ar putea să ajung un pic târziu... Tocmai sunt pe cale să mă duc să vorbesc despre munca mea de editare a fotografiilor... Da... Da. Mulțumesc, Phi. Dol a vorbit cu Phu o vreme apoi a închide telefonul. Bee s-a ridicat și a așteptat să audă răspunsul.
- E în regulă, spuse Dol, făcându-l pe Bee să zâmbească de satisfacție.
- Dol, se auzi o voce care îl strigă pe Dol făcându-l să se întoarcă și să se uite înainte să zâmbească. Lui Bee îi sclipeau ochii când a văzut cealaltă persoană.
- Ce este Mill? Dol a salutat un prieten de sex masculin de la o altă facultate care este un client obișnuit al restaurantului și al pub-ului la care lucra și el era cunoscut că băiatul care servește.
- Ai vrea să-mi rezervi o masă în seara asta? Întrebă Mill.
- În seara asta am să merg târziu la muncă. Am de gând să fac niște comisioane. Dar nu este încă vineri sau sâmbătă. Cum de te duci așa devreme? întrebă Dol zâmbind, pentru că acest prieten merge adesea și în mod regulat vineri și sâmbătă.
- M-am plictisit și aș vrea să merg să beau ceva. În caz că voi face pe cineva să se uite la mine, a spus Mill zâmbind. Mill este un bărbat gay cu încredere de sine. Și face parte din comitetul executiv. El are un aspect care arată drăguț și elegant și este destul de interesant pentru mulți oameni.
- Oh, ce zici de tipul de la universitate... care te-a dus ultima data la pub? întrebă Dol înapoi. Gura lui Mill s-a înmuiat ușor.
- Da, tipul este un pic cam enervant așa că l-am lovit cu piciorul în cap și l-am trimis departe, a răspuns Mill, iar Dol a râs încet.
- Atunci poți să suni și să îmi faci o rezervare? întrebă Mill din nou.
- Vrei aceeași masă? Întrebă Dol mai departe, Mill încuviință din cap. Prin urmare, Dol a sunat personalul care se ocupă de rezervări pentru a rezerva o masă. Și a fost așa cum și-a dorit Mill.
- Am rezervat deja, spuse Dol.
- Bine, mulțumesc, o sa îți dau un bacșiș mare, a spus Mill zâmbind.
- Nu mai lucrez în acea zonă. P’Phu m-a transferat pentru a fi asistent barman în pub-ul VVIP. Spuse Dol, ochii lui Mill s-au mărit după ce a auzit asta.
- Adevărat, aș fi dorit să mergem acolo, dar există o mulțime de reguli și taxa de intrare este scumpă. Nu știu de ce este atât de scump, s-a plâns Mill. Dol nu putea decât să zâmbească dar n-a spus nimic, în acel timp Mill a fost strigat de prietenul lui. Prin urmare, Mill a cerut să plece.
Dol se întoarse apoi să se uite la prietenul său Bee, care acum se uita la spatele lui Mill și zâmbea absent.
- Ce e cu tine, Bee? Zâmbești ca un nebun? întrebă Dol.
- De unde cunoști o „zeiță” a managementului ca Mill? a întrebat Bee pentru că, în mod normal, nu prea îl întâlnea pe Mill la universitate. Dol s-ar putea să îl întâlnească uneori, dar când se întâlnesc doar își zâmbesc și se salută. Ai au vorbit mult doar când Mill a mers la restaurant.
- Ei bine, Mill este un client obișnuit al localului în care lucrez, a răspuns Dol.
- Cât de apropiați sunteți? întrebă Bee.
- Suntem apropiați ca niște prieteni normali. De ce întrebi? întrebă Dol înapoi.
- Vreau să știu care sunt specificațiile lui Mill. Știi că îmi place foarte mult de el? spuse Bee zâmbind. Dar nu îi plăcea de el de parcă ar fi vrut să-i fie iubit. Era doar încântat de farmecul și de încrederea celuilalt mai mult.
- Nu e ca tine și mine, a răspuns Dol în glumă. Bee apoi l-a luat pe Dol pentru a merge înapoi la curs, exact când Kla și Poon se întorceau apoi s-au grăbit spre clasă.
După ce au terminat ultimul curs, Dol și Bee s-au despărțit de prietenii lor și au mers direct la hotelul unde și-au făcut o întâlnire cu clienții pentru a discuta despre muncă.
- Clienții noștri lucrează aici? l-a întrebat Dol pe Bee pentru că acest hotel era destul de luxos.
- De ce aleg să angajeze studenți ca ei? Când ar putea angaja profesioniști celebri? întrebă Dol confuz.
- Ne-au mai văzut munca. În plus, angajarea noastră îi va face să economisească bani, Dol, răspunse Bee încet deoarece prețul munci lor era mai mic decât cel a unor profesioniști. Dol a dat din cap fără să se gândească la nimic. Când au intrat Bee a sunat imediat clientul iar în curând, cineva s-a apropiat de ei doi.
- Khun Dol și Khun Bee, nu? O angajată s-a apropiat și ia salutat.
- Da, a răspuns Bee.
- Vă rog să veniți pe aici, a spus angajata înainte de a-i duce pe Bee și Dol în sala de așteptare pentru a vorbi despre muncă. Munca nu este doar editarea de clipuri, ci și realizarea de fotografii și clipuri pentru a face publicitate restaurantului hotelului.
- Dacă am putea merge mai întâi să vedem locația, te-ar deranja? Dol a vorbit pentru că mai întâi trebuiau să vadă locația reală și apoi să vorbească din nou despre cum să facă filmările.
- Bine, a răspuns angajata, apoi i-a dus imediat pe cei doi cu liftul până la restaurantul hotelului.
- Khun Mind, astăzi camera VIP 1 este rezervată de un client. Un alt angajat a venit să-i spună angajatei care i-a dus pe Dol și pe Bee să vadă restaurantul hotelului.
- Oh, bine. În schimb, te duc să vezi camera V2, răspunse tânăra. Dol și Bee nu au spus nimic pentru că înțeleg bine situația pentru că acum restaurantul încă servește clienții pentru că acum s-au redeschis pentru ca oamenii să vină să mănânce. Dol și Bee s-au plimbat și au făcut câteva fotografii pentru a putea planifica munca.
- Scuză-mă, unde este baia? Dol a vrut să meargă la baie, așa că a întrebat-o pe Mind.
- Mergi înainte apoi fă la stânga și o vei vedea. A răspuns angajata. Așa că Dol s-a scuzat și s-a dus mai întâi la baie. După ce și-a terminat treabă în baie și a ieșit s-a izbit de o tânără care tocmai ieșea din altă baie făcând fata cu tocuri înalte să cadă.
- Oh, îmi pare rău, este ceva în neregulă? i-a spus Dol fetei șocat. Pe lângă faptul că a ajutat să o susțină el se gândi în adâncul sufletului că nu s-a lovit de ea atât de puternic încât să o facă sa cadă. Chiar daca s-a oprit la timp, femeia a căzut, dar el a crezut că ar putea fi din cauza faptului că femeia purta tocuri înalte și așa că și-a pierdut echilibrul și a căzut. Când Dol a mers să o ajute, femeia i-a plesnit mâna.
- Nu mă atinge! Fata a strigat la Dol înainte de a se întoarce în cealaltă direcție.
- Domnule Alan, vă rog să mă ajutați. Mă doare foarte tare. Femeia pe nume Prao s-a întors și a strigat. Rugând cealaltă persoană să o ajute, făcându-l pe Dol să se întoarcă și să se uite. El a văzut un grup de bărbați în negru stând în picioare, uitându-se la el și la femeie, cu un bărbat înalt, metiș în costum stând în mijloc. Inima lui Dol a început să bate mai puternic când și-a amintit că cealaltă parte era Alan, care era client în pub-ul VIP unde lucra. Ochii lui Alan au privit-o pe tânără cu un sentiment de slăbiciune, înainte ca el să facă semn din cap către propriul său subaltern pentru a o ajuta pe tânăra pe nume Prao să se ridice. Tânăra s-a chinuit puțin. Privindu-l pe Alan nemulțumită că cealaltă parte nu a venit să o ajute. Dar când tânăra a ajuns lângă Alan ia îmbrățișat rugător brațul.
- Domnul Alan eu mi-am accidentat foarte gravă gleznă. Trebuie să-l dai afară pe acest angajat care m-a făcut să sufere așa, a spus tânăra în timp ce arăta spre Dol.
- Hm, eu... nu sunt angajat aici, a spus direct Dol. Alan îl privi pe Dol în tăcere pentru o clipă.
- Dacă te doare piciorul așa de rău o sa pun pe cineva sa te lase la cazare. O să anulez cina și o să așteptăm ca glezna să se vindece. Hai să vorbim despre asta mai târziu. Spuse Alan cu o voce calmă. Acest lucru a făcut ca fața tinerei să se uimească puțin, în timp ce Dol și-a strâns buzele pentru a-și reține râsul pentru că putea înțelege situația din fața lui. Părea că fata ar fi vrut să-l roage pe Alan, dar lui Alan nu-i păsa cu adevărat de fata așa că el o va lăsa să se întoarcă prima. Dol crede că cu siguranță nu este iubita lui Alan, altfel Alan nu ar călători cu siguranță la pub-ul unde lucrează.
- Dar eu am crezut că vom sta și vom mănâncă. Eu pot sta nu-mi voi folosi glezna prea tare, a spus tânăra grăbită pentru că i-au trebuit câteva zile până să-l poată întâlni pe Alan că să-și ceară scuze pentru incidentul anterior.
- Cum dorești, a răspuns Alan înainte de a se întoarce și de a merge spre sala de mese VIP cu tânără lipită de brațul lui și șchiopătând, fără ca nimeni să-i acorde atenție.
Dol stătea liniștit și privea ca și cum el ar fi doar un element de aer, dar Dol crede că acest lucru este bine.
- Când am ajuns să-ți văd chipul de aproape, nu sunt deloc surprins de ce vor oamenii de la pub vor sa-l servească pe domnul Alan, a mormăit Dol înainte de a se întoarce la prietenul său.
- Este ceva în neregulă?a întrebat Bee pentru că nu a văzut incidentul pentru că vorbea cu o angajată. Dar a văzut că prietenul lui privea spatele unui grup de oameni care păreau destul de înfricoșători și grupul de oameni au intrat apoi într-o sală VIP.
- Nimic, a răspuns Dol înainte de a-l invita pe Bee să continue să vorbească despre munca lui.
- În concluzie, voi încerca mai întâi să mă gândesc la un plan în seara asta apoi voi veni și voi discuta din nou cu tine, a spus Bee când au terminat de vorbit.
- Da, dacă s-a este ceva lăsa-mi un mesaj pentru că în timp ce lucrez, nu îmi pot folosi telefonul mobil, a spus Dol.
- Chiar! dacă există o situație de viață sau de moarte, ce vei face? întrebă Bee înapoi.
- Există un număr de urgență în cazuri de adecvată necesitate, a răspuns Dol. El i-a dat doar surorii sale acel număr.
- De ce este această muncă atât de misterioasă? Ești asistentul barmanului, nu? a întrebat Bee mai departe.
- Hai, nu trebuie să știi. Este secretul pub-ului, a răspuns Dol. Bee se încruntă ușor.
- Deci vei avea probleme? Ce se întâmplă dacă pub-ul are o problemă? întrebă Bee înapoi.
- Nu, dar nu-ți face griji, a răspuns Dol, știind că prietenul său era îngrijorat. Bee a dat din cap și a acceptat apoi s-a oferit voluntar să-l trimită pe Dol la muncă, dar Dol a cerut să meargă el însuși pentru a nu fi nevoit să-și facă prietenul să piardă timpul mergând înainte și înapoi.
După ce s-a despărțit de prietenul său s-a grăbit înapoi la cămin să fac un duș și s-a dus direct la pub, care acum era deschis. El s-a dus să se schimbe în uniforma personalului apoi s-a dus imediat la Bryze.
- Îmi pare rău că am întârziat, phi Bryze, a spus Dol și s-a dus să-l ajute imediat.
- Este în regulă, mi-a spus deja P’Phu, a răspuns Bryze zâmbind.
- Acceptați încă și lucrările de editare? întrebă Bryze în timp ce lucra.
- Da, o fac cu prietenii din grup. Ei filmează pentru diverse evenimente și editează clipuri, a răspuns Dol.
- Ești la fel de bun, a lăudat Bryze.
- Un pic, Phi. Suficient pentru a câștiga niște bani pentru mâncare, a răspuns Dol cu umilință.
- Apropo, din întâmplare l-am întâlnit pe domnul Alan, îi spuse Dol lui Breyze când și-a amintit, pentru că oricum vorbeau despre asta doar în acest pub.
- Unde? întrebă Bryze.
- La hotel unde am fost să vorbesc despre muncă. L-am întâlnit cu o femeie, a spus Dol, înainte de a-i spune lui Bryze povestea cum s-a lovit de femeia care era cu Alan și a vorbit despre răceala lui Alan față de acea tânără.
- Tocmai vorbeați despre o fată pe nume Prao? Vocea lui Liu răsună, făcându-l ușor surprins pe Dol pentru că nu știe când a venit Liu să stea în fața barului.
- Phi Liu, sunt total șocat, a spus Dol. Liu râse încet.
- Oh, dacă vrei să bârfești despre cineva, liniștește-te. De îndată ce am auzit numele domnului Alan, am venit și eu să ascult. A răspuns Liu zâmbind. Dol îi zâmbi sec înapoi. Uitați că dacă proprietarul a auzit numele, ar putea fi în măsură să vă ajute.
- Apropo, phi Liu, o cunoști pe fată pe nume Prao? întrebă Dol, pentru că își amintea deja numele fetei.
- Da o știu, acea fată este un câine nebun. Știu că domnul Alan creste aproximativ trei „copii” două femei și un bărbat, iar Prao este unul dintre copii, a spus Liu, făcându-l uluit pe Dol.
- De unde știi? întrebă Dol.
- Oh, ei bine, merg adesea cu domnul Alan. Așa că știu puțin pentru că le-am întâlnit din întâmplare pe cele două femei. Dar nu l-am întâlnit niciodată pe acel băiat, și-a amintit Liu. Dol și Breyze au pregătit și băuturi.
- Și despre ce vorbeai cu persoană pe nume Prao. Cum este? întrebă Dol.
- Ești thailandez. Chiar îți pasă, a tachinat Bryze.
- O, phi Bryze, trebuie să știu cate ceva despre clienții noștri așa voi ști ce să nu fac pentru a-i face pe clienți nemulțumiți. Dol a găsit repede o scuză. Bryze și Liu au râs.
- Nu este nimic mare. Ei bine, domnul Alan m-a dus acolo și apoi am întâlnit-o pe Prao. În fața domnului Alan, Prao părea zâmbitoare și s-a comportat de parcă ar fi înțeles bine situația, dar în spatele lui Alan fata aceea a luat-o razna și m-a insultat. Se pare că vrea cu siguranță să fie promovată la mai mult decât a fi copilul lui Alan. Liu a vorbit așa cum a înțeles și a crezut el situația.
- Deci domnul Alan nu se simte interesat sau atașat de oamenii pe care îi crește? Întrebă Dol înapoi.
- Nu, domnul Alan are o regulă de fier. Copiii lui vitregi nu au voie să-l iubească sau să arate posesivitate față de el sau să-i ceară atenție. Altfel, el le va anula orice sprijin. Se pare că nu vrea să se lege de cineva. Cred că acest lucru este bine. Are suficientă libertate și putere. El poate avea grijă de oricine așa cum își dorește dar nu este încă confortabil să fie cu cineva. Chiar dacă el are grijă și le oferă o casă multor oameni, a spus Liu. Dol a dat din cap, pentru că a fost de acord cu ceea ce a spus Liu. Dacă iubești libertatea, nu ar trebui să ai un iubit.
- Apropo, phi Liu, nu crezi că ți-ar plăcea să fii unul dintre copiii vitregi ai domnului Alan? Îl tachina Dol înapoi.
- Nu, pentru că și eu iubesc libertatea. Mai sunt mulți bărbați pe care să-i încerc. Deci, ești interesat să mă încerci? îl tachina Liu, făcându-i lui Dol cu ochiul. Dol a râs pentru că știa că Liu doar glumea. Liu a vorbit puțin cu Dol și Bryze și apoi s-a dus să-și facă propria treabă. Când am terminat munca Dol s-a întors în camera mea ca de obicei.
Au trecut trei zile
Astăzi este sărbătoare. Așa că Dol și Bee și-au făcut o programare pentru a face poze și clipuri la hotelul clientului la care au venit acum trei zile. Kla și Poon au venit și ei în ajutor dar nu au cerut o cotă parte. Ei au venit pentru că au vrut doar să-și ajute prieteni. Au ajutat la filmări până când treaba a fost aproape 100 % terminată.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat. El l-a ridicat și a văzut că este numărul surorii lui, așa că s-a scuzat cu prietenii săi să meargă să vorbească mai departe de toată lumea pentru a nu deranja munca prietenilor tăi.
- Ce e, Dao? Dol a răspuns la telefonul surorii sale.
(„P’Dol... Huh... P’Dol Te rog ajută-mă.”) strigătele plângătoare ale lui Dao răsunară dar Dol a încercat să-și păstreze calmul.
- Ce sa întâmplat, Dao? Ce sa întâmplat? De ce plângi? întrebă Dol imediat.
(„Huh... P’Dol... Mama, Mama...”) Vocea lui Dao era plângătoare și incapabilă de înțeles, făcându-l pe Dol și mai neliniștit decât înainte.
- Dao, calmează-te și vorbește încet. Dacă plângi așa, nu înțeleg nimic. Dol i-a vorbit frumos surorii lui pentru a o ajuta să se calmeze puțin. Dao a tăcut un pic, dar tot suspinat și a făcut-o să realizez că trebuie să își controleze emoțiile pentru a putea vorbi, deși și Dol este nerăbdător și vrea să afle repede ce s-a întâmplat vrea că sora lui să se calmeze puțin.
(„Huh, P’Dol, acum mama este din nou la spital...”) Dao a reușit să vorbească.
- Ce se întâmplă? Ce e în neregulă cu mama? a întrebat Dol înainte de a auzi un sunet puternic și apoi cineva a vorbit la telefon în locul lui Dao.
(„Dol, tu ești.”) Vocea mătușii de alături a vorbit.
- Da, mătușă Waew, ce este în neregulă cu mama? întrebă Dol înapoi.
(„Mama ta este în siguranță acum. Dar Dao este înspăimântată, pentru că este o problemă destul de mare și mama ta este internată în spital.”) Spuse mătușa Waew, dar Dol încă putea auzi sunetul plânsetelor surorii lui mai mici.
(„Tatăl tău are datorii la cazinou din cauza jocurilor de noroc și nu a avut bani pentru a plătit datoria, așa că tatăl tău a încercat să o folosească pe Dao pentru a plăti datoria. Mama ta a încercat să-l oprească așa că a fost împinsă și s-a lovit cu capul de peretele casei, spărgându-și capul. Eu am auzit zgomote așa că am venit să o ajut la timp.”) Mătușa Waew a vorbit. Dol și-a simțit fața amorțită când a auzit. Inima lui i-a ars imediat de furie și teamă deoarece era îngrijorat pentru mama și sora lui.
- Eu, voi veni imediat. Poți te rog să stai cu sora mea mai mică și cu mama până ajung? spuse Dol pentru că nu știe pe cine să se bazeze.
(„Da, acum eu și Nam suntem la spital. Nu te grăbi, vino încet.”) A răspuns Waew, Dol a acceptat, înainte de a închide telefonul. El a tras adânc aer în piept apoi s-a îndreptat spre prieteni săi cu o expresie normală pe față. El a fost mereu așa și nu le-a spus niciodată prietenilor săi problemele casei sale, nu pentru că nu are încredere în ei dar nu vrea ca propriile lui probleme să-i facă pe prietenii săi să se îngrijoreze din această cauză.
- Băieți, pot să mă scuz mai întâi? Mă duc puțin acasă. Mama tocmai s-a îmbolnăvit. Le-a spus Dol prietenilor săi.
- Ce e în neregulă cu mama ta? întrebă Bee înapoi.
- Nu știu. Așa că vreau să mă întorc și să arunc o privire. Dacă reușesc să iau autobuzul în această după-amiază, voi ajunge acasă în seara aceasta, a răspuns Dol.
- Ești sigur că este doar bolnavă? Te pot ajuta cu ceva? Sau ar trebui să te conduc acolo? Bee a făcut un joc de cuvinte, observând că expresia lui Dol nu era foarte bună chiar dacă Dol a încercat să o ascundă.
- Este în regulă. Pot să merg singur. Voi băieți nu vă veți pierde timpul. Cât despre munca mea, o să vi-o trimit de îndată ce termin cu treburile de acasă, a spus Dol.
- Oh, da, a răspuns Bee, pentru că și-a înțeles bine prietenul.
- Îmi pare rău, că nu pot fii aici să ajut, a spus Dol, simțindu-se vinovat.
- Nici o problemă, a răspuns Kla.
- Atunci voi merge eu primul. Dol și-a luat rămas bun de la prietenii săi apoi a plecat imediat.
- Chiar crezi că mama lui este doar bolnavă? Părea ciudat de agitat, le-a spus Poon celor doi prieteni ai săi.
- Gândesc la fel ca tine, dar știi cum este Dol, chiar dacă este ceva grav el nu ar vorbi și nici nu ne-ar spune. A spus Kla asta cu o voce calmă pentru că cunoștea bine personalitatea prietenului său. Deși ei au investiga singuri puțin problema lui Dol dar ei nu spus nimic și au înțeles problemele prietenului său și ei știu că Dol nu se simțea confortabil să le spună ce probleme are.
Când s-a despărțit de prieteni, nu a mers la cămin pentru că avea deja propria geantă cu el. După ce a părăsit hotelul Dol la sunat pe Phu pentru ai spune că mama lui a fost brusc internată în spital așa că va pleca să vadă pentru o zi dar nu a spus nimic mai mult. Dol s-a dus în stația de autobuz pentru a merge înapoi acasă. Drumul a durat vreo 3-4 ore iar seara a ajuns în provincia unde stătea și s-a dus direct la spitalul unde mama lui a fost recuperată. Mama lui era într-o camera comună.
- P’Dol. Dao ai cărei ochi sunt umflați și roșii s-a ridicat imediat și și-a îmbrățișat fratele când ea s-a apropiat de el, Dol și-a îmbrățișat sora mai mică în timp ce se uita la mama lui care dormea.
- Bună, mătușă Waew, Nam. Dol a ridicat mâinile pentru a aduce un omagiu vecinilor săi. Amândoi au dat din cap.
- Este bine că ai venit așa noi doi ne vom întoarce să ne uitam puțin la casă. Dar vom veni din nou mâine, a spus Nam și Waew a acceptat. Dol înțelege bine pentru că fiecare are treburile sale. Dar cei doi au ajuns să fie prieteni cu Dao după ce el a plecat la a facultate.
- Vă mulțumesc foarte mult la amândoi. Dacă vă pot ajuta cu ceva vă rog să îmi spune-ți, a spus Dol. Nam îl bătu pe Dol pe umăr.
- Nu-i nimic, hai să ne ajutăm unii pe alții, a răspuns Nam înainte de a cere să se întoarcă.
Apoi Dol s-a așezat pe scaun lângă mama lui cu Dao stând în picioare lângă el.
- Cum este mama? a întrebat-o Dol pe sora lui mai mică.
- Capul ia fost spart și a trebuit să fie cusut, dar doctorul a spus că trebuie să rămână în spital pentru ai monitoriza starea pentru a vedea dacă este ceva în neregulă sau nu? spuse Dao cu o voce scăzută. Dol scoase un oftat blând.
- Care e treaba cu tata? Și unde s-a dus? Dol a întrebat despre propriul său tată pentru că nu ia putut vedea nici măcar o umbră aici. Dao își strânse ușor buzele, în timp ce trupul îi tremură. Așa că Dol și-a pus sora să stea pe un scaun și apoi s-a ghemuit să vorbească cu sora lui.
- Tata a mers de ieri la cazinou. Astăzi, la prânz, tatăl meu a venit brusc cu doi oameni pe care nu îi cunoșteam. Erau bărbați foarte înfricoșători. Tata părea și el de parcă ar fi fost bătut. În acel moment, eu o ajutam pe mama să calce haine pentru un client. Apoi tata a arătat spre mine și cei doi bărbați au venit să mă ia. Dar mama a încercat să-i oprească. Mama l-a întrebat pe tata ce se întâmplă dar acei doi oameni au spus că tata datorează bani cazinoului. Așa că ei au venit să mă ia pe mine în locul datoriei pentru a mă da proprietarului cazinoului. Mama a refuzat, așa că s-au luptat până când a fost împinsă cu capul de perete. Atunci Nam a intrat în casă și a chemat alți oameni să vină în ajutor, iar cei doi au fugit. Nu știu unde a dispărut tata, spuse Dao cu o voce tremurândă, indicând teamă și teroare din cauza a ceea ce tocmai se întâmplase.
- Asta este o nebunie în ce epocă trăim acum? De când există practica de a-ți trimite proprii copii să se prostitueze în schimbul datoriilor la jocurile de noroc? spuse Dol cu resentimente.
- Dol, mie îmi e teamă că acești oameni se vor întoarce din nou. Ce voi face eu și mama? întrebă tânăra, cu adevărat speriată.
- Nimeni nu a raportat problema sau să-l anunță-l pe șeful satului? întrebă Dol înapoi.
- Nam și Waew au spus că degeaba îl informam pe șeful statului sau pe poliție pentru că cei de la cazinou au oamenii peste tot chiar și în poliția locală. Iar dacă vorbești se vor răzbuna din nou pe noi și s-ar putea să facă ceva mult mai serios decât atât, a spus Dao, ceea ce Dol a înțeles bine. Era clar că legea nu putea lupta cu puterea banilor și a oamenilor influenți și răi. Chiar dacă el s-ar duce să se plângă la mass-media este posibil să nu primească suficientă atenție. Mai ales în această perioadă în care oamenii au pus accentul pe epidemie.
- Și știi cât de mult le datorează tatăl tău? Întrebă Dol înapoi. Dao clătină din cap și fața i s-a încordat când a auzit.
Dol și-ar luat mama și sora mai mică să plece în alt loc, dar el încă era îngrijorat de studiile surorii sale mai mici pentru că Dao este pe cale să termine liceul și nu ar vrea să-și transfere sora în mijlocul anului școlar și nu știa dacă mama lui va fi dispusă să renunțe și să se mute din casă. Alții ar putea spune pur și simplu să se mute dar pentru el nu este atât de ușor pe cât se poate spune.
- Nu-ți face griji, mă voi ocupa eu de asta. Deci, ai mâncat ceva? întrebă Dol.
- Am luat doar micul dejun, a răspuns Dao, așa că Dol a scos bani pentru ai da surori lui.
- Du-te să cumperi niște orez să mănânci și cumpăra și pentru mime. Mă voi ocupa eu de mama, a spus Dol. Dao a luat apoi banii de la fratele său înainte de a pleca.
Cât despre Dol, s-a așezat lângă patul mamei sale, ținând-o de mână și mângâind-o ușor. Curând, mama lui s-a trezit și a deschis încet ochii.
Capitolul 4
- Mamă, ce mai faci? a întrebat-o imediat Dol pe propria sa mamă.
- Dol, îl strigă mama lui Dol cu o voce răgușită. Așa că Dol i-a dat apa mamei sale să bea.
- Te doare capul, te simți rău? a întrebat-o Dol pe mama sa cu îngrijorare.
- Mă doare puțin, dar nu ar trebui să fie nimic. Unde s-a dus, Dao? L-a întrebat mama pe Dol de fiica ei cu o voce agitată.
- Dao s-a dus să cumpere mâncare. Mamă, nu-ți face griji, a răspuns Dol, făcând-o pe mama lui să se simtă ușurată înainte ca ochii ei să se înroșească.
- Ți-a spus ce s-a întâmplat? Mama lui Dol a vorbit.
- Da, răspunse Dol.
- Eu, nu înțeleg deloc de ce tatăl tău este așa. De ce nu se poate opri de la jocurile de noroc? Este corect ca copii și soția lui să sufere așa? Mama lui Dol s-a plâns cu regret.
- Mamă, nu te gândi prea mult. Îți va da și mai multe dureri de cap. Dol îi frecă ușor dosul mâinii mamei sale.
- Dol, ce ar trebui să facem? Sunt foarte îngrijorată, a spus mama lui cu voce joasă.
- Mamă, nu-ți face griji. Mă voi ocupa eu de această problemă, a răspuns Dol, exact așa cum i-a spus surorii sale mai mici.
- Cum te vei descurca? a întrebat mama lui înapoi. Dol era puțin tăcut. De fapt, nu avea niciun plan în minte.
- Voi încerca să vorbesc cu șeful cazinoului dacă pot plăti în rate? Apoi voi vorbi cu el că nu vom mai fi responsabili pentru datoria pe care o va face tata de acum înainte, a spus Dol să-și facă liniștească mama. El însuși nu este sigur dacă va putea ajunge la un acord cu cealaltă parte sau nu.
- O să accepte? Și de unde vei găsi banii să plătești în rate, Dol? Dol și tu ești foarte obosit, a spus mama lui cu o voce tremurândă și îngrijorată atât pentru fiu, cât și pentru fiica sa.
- Nu-ți face griji, fiul tău nu va muri. Astăzi am acceptat o muncă de a filma un clip promoțional pentru un hotel de lux. În plus, la munca suplimentară pe care o fac primește o mulțime de bacșiș, a spus Dol zâmbind pentru ca mama lui să nu fie nevoită să-și facă griji în privința banilor.
- Ești foarte obosit? întrebă mama lui Dol cu o voce tremurândă. Dol se opri un pic pentru a-și înghiți epuizarea apoi i-a zâmbit propriei sale mame.
- Doar un pic, mamă. Dar îmi place munca mea, a răspuns Dol. Expresia mamei lui se relaxă.
- Deci, când voi putea să părăsesc spitalul? Nu vreau să stau mult timp aici. A întrebat mama lui Dol.
- Mă duc să o întreb pe asistenta. Acum, mamă, te rog întinde-te și odihnește-te, a spus Dol care stătea lângă propria mamă. El a vorbit cu mama sa periodic până când sora lui mai mică s-a întors cu mâncarea. Cei doi au mers să stea și să mănânce pe balconul de afară. Când au terminat de mâncat, Dol a rugat-o pe Dao să intre și să o verifice mai întâi pe mama lor, în timp ce el și-a sunat propriul prieten pentru a întreba de munca despre care au vorbit astăzi.
(„Ai ajuns de mult timp acasă?”) A întrebat Bee când Dol a sunat.
- De ceva vreme, răspunse Dol.
(„Și cum este mama ta?”) A întrebat Bee mai departe.
- E în regulă. Dar cum este cu munca? Dol a întrebat despre muncă. Bee i-a explicat apoi lui Dol ce aveau de făcut și ia trimis partea lui de munca pe care Dol a acceptat-o.
- Dacă nu mă întorc la timp luni pentru primul curs, te rog să te îi iei și mie notițe și temele, a răspuns Dol pentru că nu era sigur când va merge să discute despre datoriile tatălui său.
(„Da.”) A răspuns Bee.
(„Dol.”) Bee își numi prietenul.
- Da, răspunse Dol scurt.
(„Îți mai ai și prietenii, dacă există ceva ce nu poți rezolva, poți să vii să te sfătuiești cu mine.”) A spus Bee pentru că simțea că prietenul său era în dificultate. Dol a fost puțin tăcut după ce a auzit asta. El nu îndrăznea să ceară ajutor prietenilor săi pentru că nu vrea ca cineva să spună că el este cu acest grup de prieteni din interes și pentru că speră să profite de ei pentru că toți prietenii din grupul lui au o stare materială bună pentru că provin din familii bogate. Pentru că Dol a intra la această universitate a fost o reușită enormă. El îi prețuia pe prieteni săi pentru că toată lumea era sinceră și nu l-au privit niciodată de sus.
- Sunt bine, mulțumesc foarte mult, a răspuns Dol înainte de a mai vorbi puțin cu Bee și apoi a închis. Dol scoase un oftat blând apoi s-a întors să-și vadă propria mamă.
Ziua următoare
După ce a verificat-o pe mama sa că aceasta a luat micul dejun, Dol a vorbit cu doctorul, iar doctorul i-a spus că poate să-și scoată mama din spital după-amiaza pentru că după ce a examinat-o mai amănunțit a constatat că nu sunt complicații. Asta l-a făcut pe Dol și pe Dao să fie foarte ușurați.
Nam și mătușa Waew au venit în vizită și s-au oferit voluntari să o ia să o ducă pe mama lui Dol pentru că ei au mașină.
- Mamă, du-te întinde-te și odihnește-te mai întâi. Dol și-a dus mama în dormitor să se odihnească.
- Dar hainele clientului nu au fost încă călcate, spuse încet mama lui Dol pentru că ieri când a vrut să calce hainele s-a întâmplat ceva rău și nu a reușit să termine. Din fericire, Dao a oprit rapid întrerupătorul curentului electric din casă înainte de a merge la spital.
- O să le calc eu și Dao. Mamă, du-te întinde-te și odihnește-te. Răspunse Dol. El știa să facă treburi casnice pentru că nu vrea să își deranjează mama și sora mea mai mică.
- Mulțumesc mult mătușii Waew și lui Nam. Dol și Dao s-au întors să ridice mâinile pentru a-i aduce un omagiu vecinilor săi de lângă casă.
- Nu-i nimic. Dacă ai ceva, poți să o suni pe mătușa, Dao, a răspuns mătușa Waew. Dao a răspuns înainte ca vecini să se întoarcă la propria lor casă. Dol și Dao au ajutat la călcarea hainelor apoi au mers să livreze hainele la casele clienților.
- Dao, te rog să stai cu mama deocamdată. Mă duc să fac comisioane pentru o vreme. Dacă ți-e frică, închide casa și încuie ușa, a spus Dol.
- Unde te duci? întrebă imediat Dao.
- O să rezolv lucrurile cu tatăl meu. Nu-ți face griji. Dol i-a zâmbit surorii lui înainte să-și ia geanta și să iasă. Dao a vrut să-și oprească fratele dar știa că nu îl poate opri. Așa că nu putea decât să privească spatele fratelui său cu ochi îngrijorați înainte de a închide casa și de a încuia ușa. Apoi s-a dus să aibă grijă de propria mamă.
Cât despre Dol, el s-a dus cu autobuzul la cazinou pentru că știa exact unde este. Din moment ce obișnuia să-și urmeze tatăl des, era sigur că tatăl lui, probabil, nu ar îndrăzni să vin la cazinou chiar acum din cauza fricii proprietarului cazinoului. Când a coborât din autobuz, am mers pe jos pe o aleea înainte de a vedea o clădire. Din afară părea a fi o fabrică, dar, de fapt, în interior este un cazinou de dimensiuni medii și sunt mulți oameni care vin să joace aici.
- Copile, ce cauți aici? întrebă vocea paznicului de la intrarea cazinoului când l-a văzut pe Dol întrând.
- Aș vrea să vin să vorbesc despre datoria pe care o are tatăl meu, a răspuns Dol politicos.
- Cine este tatăl tău? a întrebat paznicul.
- Numele tatălui meu este Don, a răspuns Dol, dar nu știa dacă cealaltă parte își va aminti sau îl va cunoaște pe tatăl său.
- Oh, nenorocitul ăla blestemat, care fuge de datoria șefului meu și acum își trimite copilul să negocieze în numele său? A întrebat cealaltă parte pe un ton aprig.
- Tata nu m-a trimis aici. Am venit eu însumi. Aș dori să vin să discut câteva probleme legate de datorii. Pot să mă întâlnesc cu șefii tăi? spuse Dol. Cealaltă parte se uită la Dol din cap până în picioare iar când a văzut că Dol nu reprezintă a fi un pericol el a dat din cap și a acceptat.
- Da, urmează-mă, a răspuns cealaltă persoană înainte de a se întoarce și de a le spune celorlalți paznici să fie cu ochii pe intrare. Apoi ei au intrat înăuntru în secțiunea cazinoului pentru al duce pe Dol pe un hol până au ajuns în fața unei camere, unde stăteau doi paznici și păzeau ușa. Dol s-a gândit că dacă ar fi prins și bătut aici, cu siguranță i-ar fi greu să scape. Dar dacă a venit deja aici va trebui să cedeze.
- Te rog, spune-i că fiul unuia care îi datorează bani, a venit să îl vadă, a spus persoana care l-a adus pe Dol unuia dintre paznici. Paznicul a bătut la ușa camerei și a deschis-o pentru a-și informa mai întâi șeful apoi s-a întors și i-a spus să intre.
Dol a intrat în cameră. Când a intrat, a văzut un bărbat de 50 de ani, cu o structură dolofană, purtând aur la gât și la mâini și cu o față vicleană stând în spatele mesei. Iar în spatele lui mai stăteau doi paznici. Acolo Dol a văzut pe cineva pe care nu se aștepta să-l întâlnească. Acesta era șeful satului.
- Tu ești fiul lui Don? întrebă proprietarul cazinoului cu o voce severă.
- Da, răspunse Dol.
- Ai venit tocmai când vorbeam cu un adult despre tatăl tău. Stai jos, a spus proprietarul cazinoului cu o voce deloc plăcută.
- Deci, ce legătură are șeful satului cu asta? Întrebă Dol pe șeful satului, ascunzându-și nemulțumirea pentru că a înțeles că șeful satului este de partea proprietarul cazinoului.
- Sunt aici pentru tatăl tău. Unde a plecat tatăl tău? De ce nu a venit el ? întrebă șeful satului cu aceeași nemulțumire.
- Nici eu nu știu unde s-a dus tatăl meu? Dar am venit pentru că am vrut să negociez datoriile tatălui meu, a răspuns Dol.
- De ce a spus tatăl tău că îl o va aduce pe sora ta mai mic să vină să „lustruiască flori” pentru mine? Dacă o aduci pe sora ta mai mic, s-ar putea să ne fie mai ușor să vorbim, a spus proprietarul cazinoului cu un zâmbet pe buze, făcându-l pe Dol să-și strângă pumnii strâns. El ar vrea să sară și să-l lovesc pe cealaltă cu pumni în față.
- Pot să te rog ceva? Sora mea nu are nimic de-a face cu asta. Tata are datorii. Eu am venit astăzi pentru că am vrut să vin să negociez o soluție. Dacă se poate aș dori să întreb dacă pot achita datoria în rate lunare? Dol a vorbit.
- Datoria tatălui tău acum a ajuns la cinci sute de mii plus dobândă. Câți bani vei plăti lunar? Și dacă plătești în rate, când vei termina? În plus, am amabilitatea să adun flori în fiecare săptămână, nu în fiecare zi. Cealaltă parte a răspuns de parcă ar fi o persoană caritabilă. Dar adevărul nu este deloc așa. Când Dol a auzit suma de bani pe care o datora tatăl său, fața i-a amorțit instantaneu.
- Deci... tatăl meu îți datorează 500.000 de baht? Întrebă Dol, uluit.
- Tatăl tău a împrumutat 100.000 de baht, dar nu mi-a mai trimis flori de mult timp și datoria a ajuns până la cinci sute de mii. Și am și un contract. A spus proprietarul cazinoului în timp ce ridica contractul și îl arunca pe masă. Dol s-a uitat la el și a văzut că este într-adevăr un contract și are scrisul tatălui său.
- La început, nu m-am gândit să o iau pe sora ta dacă Don ar fi plătit dobânda direct. Tatăl tău a venit și a propus asta, a spus din nou proprietarul cazinoului. Dol strânse din dinți, era furios pe propriul său tată.
- În plus, sora ta mai mică este drăguță. Așa că am trimis pe cineva să meargă să o ia și gata. Auzind asta Dol s-a întors să se uite la șeful satului. Dar cealaltă parte a stat în liniște de parcă nu-l interesează să îl ajute.
- Dacă cer rate, spuse Dol în această privință.
- Nu te voi lăsa să plătești în rate. Dar o să-ți dau o săptămână ca să găsești cinci sute de mii și să mi returnezi. Dacă nu, atunci adu-o pe sora ta. Spuse cealaltă parte cu severitate, Dol își strânge pumnii în timp ce strângea din dinții până când venele i se umflară la tâmple. Dar el nu e un prost să se arunce și să îl lovească pe proprietar pentru că știa că nu poate lupta. Întrucât toți aveau arme și, dacă i s-ar întâmpla ceva, sora și mama lui ar fi cu siguranță în dificultate.
- Așa că, dacă primești banii înapoi pot să fac un contract suplimentar că de acum înainte, dacă tatăl meu se îndatorează din nou nu mai este problema noastră și orice vrei să faci cu el, doar fă-o. Dar nu te pune familia cu mea în timp ce fac rost de bani, a spus Dol. El și-a pierdut încrederea în tatăl său din moment ce a aflat unde voia să o trimită pe sora lui mai mică. Nu se aștepta ca tatăl său să fie un tată bun. Dar Dol vrea doar să nu fie o persoană rea.
- Bine, dacă găsești banii, ha, ha, a spus proprietarul cazinoului într-o manieră batjocoritoare, pentru că era sigur că Dol nu-i va putea găsi indiferent de situație.
- Dă-mi voie să te asigur că nu va interfera cu familia ta până când vei aduce banii, a spus șeful satului.
- Atunci aș vrea să mă întorc și să fac rost de bani mai întâi. Mă voi întoarce în 7 zile, a spus Dol. Cealaltă parte a dat din cap. Dol se întoarse să se uite din nou la șeful satului dar nu a spus nimic apoi a ieșit imediat cu furia pe care o reținea înăuntrul sau. Paznicul care aștepta l-a condus afară pentru a nu intra în cazinou.
Când ieși în față clădiri Dol a plecat spre stația de autobuz pentru a merge acasă cu o expresie gânditoare. De unde va face rost de 500.000 de baht în 7 zile. Știa că cealaltă parte i-a dat ocazia să meargă pe acest drum pentru că știa că nu va putea găsi acei bani. Dol s-a întors acasă. Bate la ușă și Dao a venit să-i deschidă ușa.
- Cum a fost, phi Dol? întrebă imediat Dao. Dol a zâmbit.
- Mi-a permis să-i plătesc în rate, și-a mințit Dol sora pentru că nu vrea ca sora lui să se gândească prea mult. Când Dao a auzit asta s-a simțit ușurată. Dar îi pare rău și pentru fratele sau.
- Eu te voi ajuta să găsești banii să achiți ratele, phi Dol ca să nu fii nevoit să muncești atât de mult, a spus Dao, pentru că își dorea foarte mult să-și ajute fratele.
- Nu trebuie să faci asta tu ajută-o pe mama să lucreze. Eu pot câștiga bani. Nu vreau ca tu să muncești mai mult decât atât. A spus Dol pentru că nu voia că sora lui să lucreze cu jumătate de normă cât timp el va încerca să găsească bani să plătească datoria.
- Dar... Dao a ezitat.
- Nici un dar... Ai pregătit cina pentru mama? Dol a schimbat subiectul, pentru a-și împiedica sora mai mică să vorbească din nou despre asta.
........
- Hei, Dol. Ce mai face mama ta? Vocea lui Bee îl întâmpină când l-am văzut mergând drept în dimineața unei noi zile.
- E mai bine acum. A fost doar o mică problemă. Doctorul mi-a spus să o duc acasă și să se recupereze, a răspuns Dol pe un ton normal.
- O, asta e bine. Sper ca mama să se facă bine curând, a spus Bee și la bătut ușor pe umăr pe Dol.
- Kla și Poon nu au sosit încă? Dol a întrebat despre ceilalți doi prieteni.
- Probabil va veni în curând. În timp ce îi așteptăm, hai să vorbim despre editare si despre tema pe care a dat-o profesorul mai întâi, a spus Bee.
Cei doi s-au așezat să discute despre temă până când au sosit Kla și Poon, exact la timp pentru a merge la curs.
În timp ce erau la curs, Dol nu a avut prea multă concentrare pentru că se gândea la problema banilor pe care trebuia să-i returneze. El s-a uitat la cei trei prieteni ai săi ezitând dacă să împrumute banii de la prieteni săi sau nu?
Atitudinea lui Dol îl face pe Kla să simtă că Dol are ceva pe suflet.
- Ce s-a întâmplat? L-a întrebat Kla pe Dol pe tonul său calm obișnuit. Făcându-l pe Dol să tresară puțin.
- Nu e nimic. De ce? a întrebat Dol încet în timp ce a zâmbit înapoi.
- Dacă ai ceva de spus, poți să ne spui cu încredere. I-a dat lui Kla șansa lui Dol să vorbească. Dol a tăcut o clipă.
- Nu e nimic, sunt doar îngrijorat pentru mama. Mi-e teamă că nu se va odihni și se va apuca de treabă. A spus Dol zâmbind.
Dar în acel moment Kla știa că Dol încerca să evite să răspundă cu adevărat, dar nu s-a gândit să-l preseze pe prietenul său pentru că știe că probabil e o chestiune personală. Dol s-a prefăcut că își îndreaptă atenția către studii. Prin urmare, Kla nu a mai întrebat nimic.
La sfârșitul cursurilor, Dol s-a despărțit repede de prietenii săi pentru a se întoarce în cameră ca să se pregătească muncă cu jumătate de normă la pub. El nu se dusese la muncă de două zile. Inițial ar fi dorit doar o zi liberă.
- O, de ce ai venit așa devreme? Vocea lui Phu a răsunat când l-a văzut pe Dol intrând direct în pub.
- Bună, phi Phu. Îmi pare rău că am lipsit două zile, a spus Dol pe un ton stresat.
- Ce mai faci? Ești plătit pe oră. Dar nu lipsi prea des decât dacă e necesar, a răspuns Phu.
- Da, am venit puțin mai devreme astăzi. Ca să pot ajuta la pregătirea mai rapidă a pub-ului, a răspuns Dol. Phu a zâmbit și l-a lăsat pe Dol să pregătească lucrurile până când toată lumea a venit treptat la muncă. Bryze l-a salutat și a vorbit cu Dol înainte de a lucra împreună până a venit timpul să deschidă pub-ul.
În timpul serviciului, Dol se pierdea din când în când în gânduri pentru că era stresat din cauza banilor pe care trebuie să-i returneze.
- Ai vrea să te așezi puțin și să te odihnești, Dol? a spus Bryze făcându-l pe Dol să se oprească o clipă înainte de a ridica mâinile în semn de scuze.
- Îmi pare rău, phi. Știu că am fost puțin distras astăzi, a spus Dol, știind bine asta.
- Oh, am văzut. E bine că n-ai făcut nicio greșeală. Dar ești un pic mai încet. Ce problemă ai în suflet? Hai ia o pauză, a spus Bryze cu înțelegere, pentru că în tot acest timp Dol a fost mereu hotărâtă să muncească.
- Mulțumesc, phi. Voi lua o pauză de 10 minute, a spus Dol înainte de a merge spre camera personalului. El se sprijini de dulap cu o expresie stresată.
- Cucu! Ce faci aici? Vocea lui Liu a răsunat și asta l-a făcut pe Dol să tresară puțin.
- O, phi Liu, s-a întâmplat ceva? întrebă Dol înapoi.
Liu s-a apropiat și s-a așezat pe o bancă în fața lui Dol, în timp ce Dol s-a așezat pe podea.
- Am mers și am vorbit cu Bryze. Bryze a spus că ești aici. S-a întâmplat ceva? Spune-mi. Cineva de aici te hărțuiește? a întrebat Liu pe un ton serios. Dol a râs încet.
- Nimeni nu mă hărțuiește. Toată lumea de aici este drăguță cu mine, a răspuns Dol.
- Eu sunt genul de persoană căreia îi place să își bage nasul în treburile altora. Este ceva cu care aș putea să te ajut? Sau dacă dorești să te consultați cu cineva poți să-mi spui. Chiar dacă nu ne cunoaștem de mult timp eu văd că tu ești un băiat bun, a spus Liu zâmbind. Liu cunoscându-l pe Phu dinainte știa că Dol lucrează să își trimită sora mai mică la universitate pentru a ușura povara familiei. Dol s-a uitat la Liu cu o expresie tulburată.
- Există vreo modalitate prin care să pot obține cinci sute de mii? Cel târziu până sâmbăta aceasta, a întrebat Dol. Liu, când a auzit astea, a tăcut o clipă.
- Ce-ai făcut cu toți acei banii? întrebă Liu înapoi.
Dol oftă încet. Nu știa dacă să-i povestească sau nu despre problema familiei lui pentru că nu o spusese nici măcar prietenilor săi apropiați încă.
- E o chestiune de familie? întrebă Liu. Dol dădu din cap.
- Phi Liu, ai vreun sfat? întrebă Dol înapoi. Dol știa că era doar student și nu putea obține un împrumut bancar sau orice alt fel de împrumut. Chiar dacă ar putea, cu siguranță nu ar fi cinci sute de mii. Liu a tăcut o vreme.
- Dacă mă întrebi există. Dar... nu cred că e potrivit pentru tine. Și nu sunt sigur dacă poți obține cinci sute de mii. Spuse Liu.
- Ce este? întrebă Dol înapoi. Liu s-a uitat la Dol cu o expresie serioasă.
- Lucrează ca mine, a răspuns Liu, făcându-l pe Dol să înlemnească imediat.
- De fapt, nu vreau să te recomand Dol în felul acesta. Dar e mai bine să faci acest lucru decât să faci ceva ilegal, cum ar fi traficul de droguri sau ceva de genul ăsta, a explicat Liu.
- Phi, uită-te mai întâi la fața mea. Nu sunt arătos și nu am prea multă experiență. Cine m-ar vrea? a spus Dol cu o voce joasă.
- Cine a spus că tu nu arați bine? Cu toții avem valoarea noastră. Trebuie să fie cineva căruia îi place de tine. Dacă cineva este cu adevărat interesat, tu ai vrea să o faci? Nu am venit să te încurajez să faci asta, dar nu mă pot gândi la nimic altceva care te ar face să câștigi cinci sute de mii până sâmbătă, a spus Liu.
- Phi Liu, ai câștigat vreodată 500.000 într-o săptămână? Cu slujba asta. A întrebat Dol cu curiozitate.
- Am câștigat înainte, dar nu des. Ultima dată a fost acum mult timp, a răspuns Liu sincer. Dol oftă încet.
- Dacă tu chiar vrei să lucrezi ca mine, voi încerca să întreb niște cliente dacă sunt interesate de tine. Poate că vei găsi o femeie bogată care să vrea sa aibă grijă de tine, a spus Liu. Unii angajați SS erau îngrijiți de femei bogate și trăiau bine.
- Dar cel mai important, Dol, poți să faci cu adevărat acest tip de muncă? Nu crezi că este inutil? a întrebat Liu.
- Nu am nicio intenție să vă privesc de sus pe nici unul din voi, nici pe oricine care face această profesie. Fiecare are propriul drum, a spus Dol cu sinceritate.
- Mulțumesc. Atunci permite-mi să întreb niște clienți pentru tine. Nu te gândi prea mult. Poate vom găsi o altă cale de ieșire, a spus Liu ca să-l consoleze. Dol a dat din cap în semn de aprobare înainte ca amândoi să se întoarcă la muncă pentru că Dol se odihnise mai bine de 10 minute și nu voia ca Bryze să obosească prea mult.
Liu nu a avut ocazia să salute clientele care au venit să folosească serviciile de aici, deoarece el accepta doar clienți de sex masculin. El nu a vrut să ce ceară ajutorul altor gazde care oferă servicii grupurilor de femei pentru că știa că Dol nu vrea afle și alții despre asta.
- Liu, Alan e aici. Te-a chemat la el, a venit Phu și a spus. Liu a zâmbit imediat când a știut ca Alan îl chemase.
- Da, a răspuns Liu, înainte să se mai aranjeze puțin apoi ieși din vestiar ca să-l găsească pe Alan
Alan a ales să vină aici astăzi să bea ceva dar și pentru că avea o treabă de discutat cu proprietarul pub-ului, dar proprietarul pub-ului avea să vină un pic mai târziu așa că între timp Alan va veni și va bea în timp ce îl așteaptă întrucât nu avea alte treburi. Nu a durat mult până când persoana pe care o chemase să-l servească a intrat în camera VIP.
- Bună seara, khun Alan, l-a salutat Liu pe Alan.
- Hmm, stai jos mai întâi, i-a răspuns Alan. Liu s-a așezat cuminte lângă Alan. În timp ce îi turna vin într-un pahar lui Alan încărcând să-i facă pe plac, așa cum face întotdeauna.
- Apropo, khun Alan, pot să vă întreb ceva? Liu l-a văzut pe Alan și s-a gândit la Dol. Deci credea că Alan cunoaște o mulțime de oameni.
- Ce? întrebă Alan înapoi.
- Cunoaște pe cineva care ar dori să adopte un băiețel? întrebă Liu. Alan a ridicat ușor din sprâncene.
- Vrei să-ți găsești o bonă? întrebă Alan înapoi.
- Nu, este pentru juniorul meu care lucrează ca ajutor de barman aici. Are o problemă și trebuie să găsească bani pentru a rezolva urgent o anumită problemă și ar vrea să lucreze ca mine, deși ar fi dificil să câștige atâția bani până sâmbătă. Spuse Liu.
- Deși este un copil bun. El lucrează cu jumătate de normă ca să câștig bani pentru a se întreține și pentru a-și ajuta sora mai mică. Acum el este la universitate, a spus Liu.
- Câţi bani? a întrebat Alan înapoi, ca și cum ar fi fost o întrebare generală.
- Cinci sute de mii, a răspuns Liu. Alan a ridicat din nou sprâncenele.
- Dacă e un student. De ce a cheltuit atâția bani? a întrebat Alan nedumerit.
- Cred că ar putea fi o problemă de familie. Nu am detalii despre ce este vorba. Spuse Liu din nou. Alan a luat vinul și l-a băut.
- Nu crezi că puștiul ăla te va păcăli? întrebă Alan înapoi.
- Nu cred. Acest copil este cel pe care Phu l-a adus la muncă aici. Și ia garantat șefului că este un copil bun și cinstit. Spuse Liu cu încredere. Alan a tăcut și se gândi la ceva.
- Cheamă-l să vorbim. O să văd singur dacă copilul ăla a mințit, a spus Alan, pentru că era apropiat de proprietarul pub-ului și are multe drepturi în acest pub. Așa că a vrut să-l verifice pe angajatul menționat de Liu ca să vadă ce fel de persoană era cu adevărat. Dacă va vedea că nu e cinstit. Îi va spune proprietarului pub-ului să aibă grijă de el.
- Da. Mă duc să îl chem, a răspuns Liu înainte de a se ridica repede și a pleca din camera VIP a lui Alan.
- Dol, ești ocupată? Liu s-a dus să îl cheme pe Dol care ștergea pahare.
- Nu mai sunt foarte ocupat. Phi Liu, ce vrei? a întrebat Dol înapoi.
- Adu niște bere HHH în camera VIP 02, a spus Liu. Nu a spus direct că Alan îl chemase pentru că îi era teamă că Bryze va fi suspicios de ce l-a chemat Alan pe Dol și pentru că Liu nu știa dacă Dol îi spusese sau nu lui Bryze despre problemele lui.
- Unde e chelnerul? întrebă Bryze surprinsă.
- S-a dus la baie de aceea am venit eu aici să comand. Grăbește-te, a spus Liu în timp ce se uita la Dol. Dol a simțit că Liu îi ceruse în mod special să îl servească deci trebuie să fie ceva de la sine înțeles.
- Da, a răspuns Dol înainte ca Liu să urce în camera VIP.
Cât despre Dol, el s-a ocupat comandă și a pregătit berea pe care a cerut-o Liu apoi a luat tava cu băuturi și l-a urmat. Când a ajuns la ușa camerei a înghețat puțin când a văzut o garda de corp stând în picioare. Asta l-a făcut pe Dol să știe cine este în cameră. Probabil că acesta era Alan pentru că l-a văzut pe Alan intrând cu o gardă de corp. Când l-a văzut pe Dol ținând o tavă cu băuturi, garda de corp i-a deschis imediat ușa lui Dol să intre.
- Mă scuzați, spuse Dol politicos. În cameră, Alan stătea cu Liu și mai erau încă trei gărzi de corp, ceea ce îl făcu pe Dol puțin nervos când a văzut ochii ageri ai lui Alan holbându-se la el, investigându-l. Atmosfera apăsătoare s-a răspândit și asupra lui Dol, făcându-l să nu îndrăznească să se uite la Alan.
Capitolul 5 - +18
Dol așeză ușor băutura pe masă. Liu a așteptat ca Dol să servească totul.
- Dol, nu ieși încă. Khun Alan vrea să te întrebe ceva, a spus Liu, iar Dol a îndrăznit să se uite la Alan cu surprindere, întrebându-se ce avea să-l întrebe Alan. Dol, nu s-a gândit deloc la ceea ce îi sugerase Liu.
- Da, răspunse Dol.
- Liu a spus că ai nevoie de 500.000, a spus Alan cu o voce calmă, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Da, Khun. Dol a răspuns cu o voce puțin mai tare pentru că nu credea că Alan îl va întreba despre asta.
- Ce vrei să faci cu banii? a întrebat Alan, pe un ton serios. Este o întrebare care chiar necesită un răspuns.
Dol și-a strâns ușor buzele, gândindu-se: „Din moment ce lucrurile au ajuns deja în acest punct, el însuși era la capătul puterilor.” Dol a respirat adânc apoi s-a uitat la Alan. Nu și-a mai ferit privirea ca înainte, făcându-l pe Alan să ridice ușor din sprâncene. La început, Dol părea nervos și îngrijorat, până când Alan s-a gândit în sinea lui dacă îl păcălea sau nu pe Liu. Apoi, dintr-o dată, tânărul a luat o atitudine mai serios decât înainte.
- Vreau să folosesc banii ca să achit datoria la jocuri de noroc a tatălui meu, a răspuns Dol. Liu a fost destul de șocat când a auzit asta. Nu cred că va exista vreo datorie în această chestiune.
- Ești sigur că e al tatălui tău? a întrebat Alan tachinator pentru a vedea atitudinea lui Dol, care avea o fața puțin posomorâtă.
- Da, tatăl meu a împrumutat 100.000 de baht de la cazinou, dar a refuzat să plătească dobânda, așa că aceasta s-a cumulat până a ajuns la această sumă, a răspuns Dol.
- Atunci de ce nu-l lași pe tatăl tău să-și asume responsabilitatea? întrebă Alan din nou.
- Tata... Dol și-a înghițit dezamăgirea față de tatăl său înainte să înceapă să le spună povestea.
Alan și Liu au ascultat cu atenție ce sa întâmplat în familia lui Dol. Pe tot parcursul povești lui Dol, Alan a observat și expresiile faciale ale lui Dol. Chiar și Toom însuși a observat acest lucru. Datorită muncii lor, ei au învățat să citească expresiile faciale și să se uite întotdeauna la atitudinile celorlalți. Alan credea că Dol spunea adevărul.
- Oh, Dol, l-a strigat Liu pe Dol încet și cu milă. Dol i-a zâmbit ușor lui Liu pentru că știa că Liu era preocupat de sentimentele lui.
- Liu a spus că ești dispusă să muncești ca el. Sau să devii copilul cuiva ca să obții bani pentru a plăti datoria tatălui tău. Spuse Alan din nou. De fapt, putea trece problema lui Dol cu vederea pentru că nu are nicio legătură cu el. Dar dintr-o dată vrea să știe despre asta. Chiar dacă nu mai făcuse asta niciodată și nici măcar nu-l cunoștea pe Dol. Dol care a auzit asta a rămas uluit pentru o clipă înainte de a decide, răspundă.
- Da, a răspuns Dol pe un ton serios.
- De ce? întrebă Alan mai departe.
- Pentru că cred că e singura modalitate prin care pot face mai mulți bani până sâmbătă, a răspuns Dol pe un ton serios pentru că asta e tot la ce se poate gândi.
- Nu ai pe nimeni cunoscut de la care să împrumuți? Alan a continuat să pună întrebări, ceea ce i-a surprins destul de mult pe subordonații săi. În mod normal, Alan nu era genul care să-i întrebe pe alții despre lucruri de genul acesta. Dol a tăcut o clipă și și-a coborât ușor capul.
- De fapt, am prieteni care m-ar ajuta, dar nu vreau să deranjez pe nimeni. Sunt problemele familiei mele, nu vreau ca nimeni să aibă probleme. Vreau să încerc să mă descurc pe cont propriu. Dol își spunea adevăratele sale gânduri, altfel ar fi cerut bani împrumut de la prieteni săi.
- Chiar dacă trebuie să faci ceva împotriva voinței tale? a întrebat Alan, pentru că știa că, în realitate, Dol nu voia cu adevărat să facă așa ceva.
- Da, răspunse Dol. Alan stătea liniștit, privind fața lui Dol dar n-a mai spus nimic. În camera VIP, era liniște completă. Nici măcar Liu însuși nu a îndrăznit să spună nimic pentru că Alan este cel care va lua decizia.
- La ce oră termini serviciul? a întrebat Alan după ce a stat liniștit și s-a uitat o vreme la Dol.
- Depinde de mine. În majoritatea cazurilor, plec după ce se închide pub-ul, a răspuns Dol.
- Hm, bine. La ora unu voi termina de vorbit. Așteptă-mă în parcarea din spate, a spus Alan. Toom s-a uitat nedumerit la șeful său.
- Khun Alan, ați găsit pe cineva care să îl ajute pe Dol? întrebă Liu fericit. Liu s-a gândit că Alan ar putea cunoaște pe cineva care l-ar putea ajuta pe Dol cu bani. Chiar acum inima lui Dol bătea repede când a auzit ce a spus Alan.
- Hmm, a răspuns Alan scurt, făcându-l pe Dol să zâmbească. Chiar dacă în adâncul sufletului era speriat de ce ar trebuie să fac în continuare în schimbul banilor.
- Da, mă voi grăbi și te voi aștepta când termin muncă. Vă mulțumesc foarte mult, khun Alan, spuse Dol, înclinându-se în fața lui Alan. Dar Alan nu a spus nimic.
- Hai întoarce-te la muncă, a spus Alan. Dol s-a întors repede la muncă, pentru că lipsise ceva vreme.
- Îmi pare rău, Bryze, că te-am lăsat să lucrezi singur, a spus Dol ridicând imediat mâinile pentru a se scuza în fața lui Bryze.
- E în regulă. Nu e chiar așa mare lucru. Apropo, de ce ai întârziat atât? întrebă Bryze curios.
- Eu... tocmai m-am plâns lui phi Liu că vreau să câștig niște bani extra și probabil că phi Liu i-a spus lui khun Alan. Așa că îmi va oferi o slujbă dar m-a chemat pentru un scurt interviu, dar încă nu știu ce slujbă este. Dol nu a îndrăznit să-i spună lui Bryze adevărul chiar acum pentru că încă nu știe ce se va întâmpla în continuare. Bryze însuși nu a întrebat pentru că a considerat că este o chestiune personală.
Dol a continuat să lucreze. Cât despre Alan, când proprietarul pub-ului a ajuns ei au vorbit puțin despre muncă.
- Mă întorc primul, Bryze, a spus Dol când a venit timpul să termine serviciul. Astăzi, Dol a terminat serviciul puțin mai devreme decât de obicei pentru că se temea că Alan va aștepta prea mult. După ce a terminat, Dol a ieșit în spatele pub-ului unde s-a întâlnit cu subordonații lui Alan care așteptau.
- Șefu’, a spus să te las să aștepți în mașină, a spus subordonatul lui Alan, arătând cu capul spre mașina de lux parcată în timp ce îl conduce pe Dol la mașină.
- Oh, vrei să aștept în mașina asta? a întrebat Dol, fără să creadă că Alan l-ar lăsa să aștepte într-o mașină de lux ca asta.
- Da, așa a ordonat șeful? Fă pur și simplu ce spune, a răspuns subordonatul lui Alan. Dol își înghiți cuvintele de refuz și apoi s-a urcat ascultător în mașina. Cu ambele mâini își strângea strâns buzunarele. Inima îi bătea cu putere în timp ce se gândea la ce fel de persoană avea să îi prezinte Alan.
- Cum de nu ai luat un copil de la pub cu tine astăzi? Vocea lui Cephas, proprietarul pub-ului, l-a întrebat pe Alan când Alan a cerut să plece după ce au terminat de vorbit despre afaceri. Alan a zâmbit ușor la colțul gurii.
- Voi luat o persoană cu mine, a spus Alan înainte de a ieși din camera VIP. Cephas, care auzise asta, se încruntă ușor în timp ce se ridica să-l conducă pe Alan afară. Alan trecu pe lângă bar dar nu-l văzu pe Dol, el știe că cealaltă parte trebuie să-l aștepte deja în mașină.
- Du-te și uită-te la pub. Nu trebuie să mă conduci, i-a spus Alan lui Cephas. Cephas a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se îndrepta spre biroul lui.
Alan, s-a dus la parcare, unde îl aștepta Klon cu mașina pornită.
- Așteaptă de mult copilul ăla? Alan l-a întrebat pe subordonatul său care stătea acolo.
- De puțin timp, a răspuns subordonatul lui Alan. Alan dădu din cap înainte să urce în mașină, în timp ce Toom îi deschidea portiera. Dol, care aproape că adormise din cauza aerului condiționat rece, a trebuit să se îndrepte repede auzind sunetul portierei mașinii deschizându-se. Alan i-a aruncat o privire scurtă lui Dol.
- Bună, Dol nu știa ce să facă sau să spună. El a ridicat din nou mâinile în semn de respect față de Alan.
- Hmm, a răspuns Alan cu un geamăt. Apoi a vorbit cu șoferul și mașina a plecat imediat pentru că știa deja unde va merge Alan.
- Păi... unde mergem? întrebă Dol curios.
- Vorbim când ajungem acolo, a răspuns Alan.
Dol a tăcut tot drumul. Cât despre Alan și-a luat telefonul ca să verifice diverse sarcini. Când s-a întors să-l privească din nou pe Dol, a văzut că Dol adormise. Alan s-a uitat din nou și îl examinează pe Dol. Dol era un tânăr care nu avea o față dulce sau fragilă, ca orice alt adolescent, dar, pe de altă parte, există și trăsături ascuțite și dulci. Chiar dacă acum dormea, Alan stătea privind în jos de la sprâncene, la ochii închiși, nasul, buzele și chiar gâtul celeilalte persoane înainte să se încrunte la gândul a ceea ce hotărâse să facă în continuare.
În scurt timp, mașina a ajuns la un hotel de lux. Când Dol s-a trezit, s-a uitat în jur nedumerit.
- Am ajuns. Dă-te jos din mașină, a spus Alan calm înainte să coboare din mașină, pentru că Toom i-a deschis portiera. Cât despre Dol, a deschis repede portiera mașinii pe partea lui și a ieșit.
- Hai să mergem, spuse unul dintre subordonații lui Alan cu un semn din cap către Dol, pentru al urma pe Alan. Dol l-a urmat în grabă îndeaproape. Odată ajunși înăuntru, ei merg direct spre liftul care îi va duce cameră.
Dol a stat în lift nemișcat când a văzut că se afla în mijlocul unui grup de oameni. Presiunea se extinde. Dar Alan nu a arătat nicio emoție. Alan i-a aruncat o privire scurtă lui Dol, când a ajuns la etajul camerei. Dol l-a urmat pe Alan în timp ce se uita în jur. Dol și-a dat seama că acesta era un hotel. Dar nu știe ce hotel este apoi ei au intrat în cameră. Alan s-a dus și s-a așezat pe canapea. Oamenii lui Alan s-au apropiat și au turnat niște vin pentru ai da lui Alan. Dol a stat nemișcat pentru că nu știa ce să facă în continuare.
- Stai jos, spuse Alan scurt. Dol s-a așezat imediat pe o canapea. Această cameră este împărțită pe zone și este similară cu un apartament. Dar nu există bucătărie. Există două dormitoare și o secțiune unde se pot prepara băuturi.
- Știi de ce te-am adus aici? a întrebat Alan, luând o înghițitură din vin.
- M-ai adus să fac o treabă... în schimbul unor bani, a răspuns Dol încet, pentru că sincer vorbind el nu știa ce avea de făcut.
- Da, răspunse Alan.
- Atunci... cu cine va trebui să lucrez? Dol s-a gândit că Alan îl va aduce să se întâlnească cu oameni care îi vor deveni clienți. Dar Dol nu a văzut pe nimeni în afară de Alan și de subordonați lui.
- Aș vrea să te întreb din nou. Îndrăznești să te vinzi pentru bani sau îndrăznești să… ai pe cineva care să aibă grijă de tine? Alan nu a răspuns, ci a întrebat direct.
Dol a tăcut o clipă. Nu disprețuia industria sexului. Dar nu s-a gândit niciodată că într-o zi va fi într-o situație dificilă și va trebui să ia și el această cale.
- Da, îndrăznesc, răspunse Dol pe un ton ferm.
- Bine. Te las să începi din seara asta, a răspuns Alan, luând o înghițitură de vin și îl privește pe Dol cu ochi sclipitori.
- Să încep acum? Cu cine? a întrebat Dol, nedumerit.
- Cu mine, a răspuns Alan. Lăsându-l pe Dol fără cuvinte pentru că el nu crede că o persoană echitabilă ca Alan va ajunge să aibă o relație cu el.
- Deci... cu tine? Credeam că o să îmi duci pe altcineva, spuse Dol în timp ce se gândea.
- Și ce dacă începi cu mine? Nu îndrăznești? a întrebat Alan.
Între timp, Toom s-a uitat în secret la șeful său cu o privire nedumerită gândindu-se: De ce s-a implicat Alan brusc cu tânărul din fața lui? Chiar dacă Dol nu este genul care îi plăcea lui Alan nici măcar puțin...
- Îndrăznesc. Pur și simplu nu credeam că acea persoană vei fi tu, a răspuns Dol cu o voce înăbușită, inima lui a bătut repede când și-a dat seama că persoana cu care trebuia să o aibă o relație este Alan.
- Atunci nu simți nimic? Asta necesită o relație cu un bărbat și tu vei fi cel care o va primi, a întrebat Alan direct. Lui Dol i se înfierbântă fața.
- A spune că nu simt nimic ar fi o minciună. Dar nu urăsc asta. N-am mai făcut-o niciodată cu un bărbat, așa că nu știu ce să fac și mă tem că nu te voi putea satisface, a răspuns și Dol direct.
- Te voi întreba pentru ultima dată. Ai accepta o relație cu mine? Gândește-te bine înainte de a răspunde. Dacă te răzgândești, poți ieși din camera asta chiar acum, dar dacă te hotărăști să accepți, intră în camera aceea fă un duș și pregătește-te, Alan arătă spre dormitorul din spate.
Dol se uită la fața lui Alan în timp ce se gândea la cuvintele personalului SS din pub, care voiau cu toții să meargă cu Alan, și la cuvintele lui Liu: „Alan este atât de grozav în pat”. Dol se gândi că, dacă prima sa experiență va fi cu Alan, trebuie să fie o experiență incredibilă, deși era un pic speriat. Dol își strânse ușor buzele înainte de a se ridica și a păși spre ușa dormitorului pe care îl arătase Alan. Alan zâmbi satisfăcut.
- Șefu’, ești sigur? a întrebat Toom când Dol a intrat în dormitor.
- Hmm, ia în considerare faptul că ajuți pe cineva aflat la nevoie, a răspuns Alan nonșalant.
- Dar nu e o sumă mică de bani, spuse din nou Toom. De fapt, cinci sute de mii de baht pentru Alan era foarte puțin. Dar Toom a spus asta în comparație cu Dol, 500.000 de baht sunt prea mult pentru Dol. Niciodată ceilalți copii ai lui Alan nu au primit atâția bani. Nici măcar personalul SS pe care l-a folosit Alan. Mai ales când Dol a spun că e prima dată Toom încă crede că e prea mult.
- Gândește-te la asta ca și cum mi-aș cumpăra ceva nou, a spus Alan, știind că subordonatul său apropiat era probabil suspicios, de ce a ales să îl ajute pe Dol? Chiar dacă nici el nu-și poate da seama. Lui Alan îi plac oamenii cu experiență. Îi plac oamenii care îi răspund extrem de fierbinte, dar Dol nu are nicio experiență.
După ce Dol a intrat în dormitor, s-a așezat imediat la capătul patului și și-a pus mâna pe piept pentru că inima îi bate repede, pentru că nu cred că persoana care l-ar ajuta ar fi Alan. Alan era o persoana pe care Dol o considera ca fiind dintr-o altă lume. Dol a stat și s-a gândit la asta o vreme înainte de a se duce repede la baie să se pregătească. El deschis internetul ca să vadă... Cum ar trebui să se pregătească? Când a aflat suficiente informațiile, s-a simțit puțin timid înainte să respir adânc.
- Haide, orice se întâmplă, se va întâmpla, a spus Dol ca să se încurajeze înainte să facă duș și să se pregătească.
Alan, i-a dat lui Dol timp să se pregătească. În acest timp el a vorbit despre muncă cu Toom. La un moment dat telefonul mobil al lui Toom a sunat. El l-a scos și s-a uitat la el înainte de a se încrunta când a văzut că era numărul lui Prao.
- A sunat khun Prao, a spus Toom.
- Răspunde, spuse Alan pe un ton calm. Toom a apăsat apoi butonul pentru a răspunde la apelul tinerei.
- Da... Șeful e ocupat. Prao, ce s-a întâmplat? a întrebat Toom înainte să se încrunte ușor.
- N-ar trebui să chemi o ambulanță? Sau, dacă este cineva cu tine, să te ducă la medic. E incomod pentru șef... Ești sigur, Prao? Că vrei să vorbești cu șeful... Bine, asta e tot, a spus Toom înainte de a închide, respirând ușurat.
- Ce este? a întrebat Alan pe un ton normal.
- Nu sunt dornic să aflu, vreau doar informații. De ce a sunat?
- M-a sunat să spună că e bolnavă. Vrea ca șeful să o ducă la spital, dar i-am spus deja că nu e convenabil. Dar a continuat să țipe și a vrut să vorbească cu șeful. Dar când am întrebat-o dacă e sigură că vrea să vorbească, a tăcut. Și apoi a spus că nu va mai vorbi, a răspuns Toom sincer. Când a întrebat-o pe tânără dacă e sigură că vrea să vorbească cu Alan. Tânăra probabil știa că exagerează puțin așa că a refuzat repede și a închis. Alan a luat paharul de vin și a luat o înghițitură mică.
- Pregătește 1 milion de baht și un contract de reziliere. A spus Alan, făcându-l pe Toom să înțeleagă imediat că Alan nu va mai fi „bona” lui Prao și că era timpul ca ea să plece.
- Da, a răspuns Toom imediat.
- Între timp, puteți să vă odihniți. Și eu voi lua o pauză. Oh, și nu uita să trimiți pe cineva să investigheze în detaliu cazul lui Dol pentru mine, a încheiat Alan, înainte de a se ridica și a merge spre dormitor.
Când a deschis ușa, nu l-a văzut pe tânăr în cameră, dar a bănuit că probabil era în baie. Alan și-a scos cămașa și și-a pus un halat de baie înainte de a se așeza pe canapeaua din cameră pentru a se bucura de priveliștea nocturnă prin ferestrele mari de sticlă.
Crak...
Se auzi zgomotul deschiderii ușii de la baie. Dol ieși purtând un halat de baie, dar el s-a oprit puțin când l-a văzut pe Alan stând pe canapea. Alan se întorcea să se uite la el. Dol a recunoscut că era foarte nervos în legătură cu privirea cercetătoare a lui Alan.
- Ești gata? întrebă Alan.
- Da, răspunse Dol cu voce joasă. Inima îi bătea cu putere. Alan se ridică și se îndreptă încet spre Dol. La început Dol s-a retras. Dar picioarele i s-au oprit și a așteptat în tăcere, făcându-l pe Alan să zâmbească ușor la colțurile gurii.
- De fapt, chiar nu-mi plac oamenii fără experiență. Spuse Alan cu o voce calmă. Dol a înțeles bine ce voia să spună Alan. Dol s-a uitat la fața lui Alan cu o privire serioasă, pentru că asta era ceva de care era sigur.
- Dar o să învăț și o să-ți fac pe plac, a răspuns Dol. Alan râse încet în gât când văzu expresia lui Dol.
- Bine, să vedem dacă înveți rapid. Și cât de mult poți să mă mulțumești? spuse Alan înainte de a-l apuca de bărbie.
- Îți place să săruți? întrebă Alan.
- Da, răspunse Dol, pentru că se mai sărutase înainte cu fosta sa iubită din liceu.
- Atunci încearcă să mă săruți Dol, a spus Alan înainte de a se apleca să-l sărute pe Dol. Când buzele moi și reci atinseră buzele lui Dol, el a simțit ca și cum un curent electric îi trecu prin tot corpul. Dar nu a uitat ce trebuia să facă și și-a apăsat buzele pe ale lui Alan. Dol a încercat să-și folosească vârful limbii sale mici să mângâie vârful limbii lui Alan. Alan a cedat, permițându-i tânărului să se dovedească. Dol recunoaște că este puțin stângaci, pentru că a fost departe de așa ceva de mulți ani. Dol încearcă să-și conecteze vârful limbii cu cel al lui Alan. După o clipă, s-a îndepărtat cu fața roșie.
- Ăsta este sărutul tău? întrebă Alan, făcându-l să creadă că Alan ar fi nemulțumit.
- Păi... eu... nu am sărutat pe nimeni de mulți ani. Dol a răspuns direct, făcându-l pe Alan să ridice ușor sprâncenele. Nu se aștepta ca tânărul să-i spună atât de direct.
- Hm, atunci o să-ți arăt cum e să săruți cu adevărat, spuse Alan, apoi se apasă pe buzele lui Dol din nou, pasional. O mână puternică s-a ridicat pentru a-l ține de ceafă pe Dol, în timp ce celălalt braț se încolăci pentru a tine corpul lui Dol și al trage mai aproape de el. Vârful limbii lui Alan a pătruns în gura caldă a lui Dol, măturând și gustându-i limba, trăgând și împingând până se simți mulțumit.
Dol simți că picioarele i s-au înmuiat, ambele mâini ale lui Dol s-au ridicat pentru a prinde halatul de baie al lui Alan. Creierul îi era încețoșat doar din cauza sărutului lui Alan făcându-l pe Dol să realizeze că arăta ca un copil foarte mic. După ce Alan l-a sărutat pe Dol o vreme, Dol a început să-l sărute înapoi așa cum i-a făcut Alan. Acest lucru l-a făcut pe Alan să se simtă destul de mulțumit de învățarea lui Dol.
- Umm, Dol se simți bine în legătură cu sărutul lui Alan. Acest lucru a făcut să-i scape un geamăt din gât până când Alan și-a întredeschis buzele. Dol se uită la Alan cu ochi strălucitori și cu o fața roșie. Dol își strânse buzele, simțind un val de emoție.
- Poți fi folosit, spuse Alan. Acest lucru l-a făcut pe Dol să se simtă foarte fericit.
- Te-ai masturbat vreodată? întrebă Alan. Dol dădu din cap. Era o ființă umană cu nevoi. El și-a folosit mâinile pentru a se elibera.
- Așează-te la capătul patului. Apoi arată-mi, a spus Alan zâmbind. Știa că Dol era timid, așa că a vrut să-l facă pe tânăr să își reducă treptat timiditate. Când a auzit ce a spus Alan inima i-a bătut puternic. Dol nu s-a mai masturbat niciodată în fața cuiva. Când și-a dat seama că lui Alan îi plac oamenii cu experiență, a încercat să-și rețină jena și s-a așezat pe marginea patului. Dol a desfăcut cordonul halatul de baie care a fost legat în jurul taliei. Alan, s-a dus să ia un scaun și a venit să stea în fața lui Dol pentru al privi. Dol își strânse buzele și apoi își luă încet penisul în mână și l-a strâns fără al privi pe Alan.
- Ține-ți ochii deschiși.
- Ah... Dol care începea să simtă fluturi în stomac a încercat să-și rețină gemetele.
- Nu trebuie să te abții. Dacă vrei să gemi, geme. Vreau să-ți aud vocea, a spus Alan. În timp ce Dol continua să-și strângă propriul penis până când s-a trezit complet. El a început să îl mângâie și să îl miște mai repede. Ambele picioare sunt depărtate unul de celălalt. Dol se lăsă pe spate, folosind o mână pentru a-și sprijini corpul iar cu cealaltă mână îi mișcă penisul. Alan și-a lins buzele uscate când se uită la expresia lui Dol el înghiți în sec.
- Ah..Ugh.. Gemu Dol de plăcere. El nu se mai masturbase de o lună, pentru că era ocupat cu serviciul și problemele de acasă. Lui Dol ia ieși în sfârșit un geamăt pe care nu l-a putut reține în timp ce gâfâia puțin obosit. Când a întâlnit ochii lui Alan, a simțit că trupul lui s-ar putea topi și corpul lui era acum roșu de jenă. Dar Dol a încercat să-și ascundă jena.
- Șterge-te, Alan se ridică și îi întinse lui Dol un șervețel pentru a șterge sucul de dragoste care fusese eliberat. Dol l-a luat și l-a curățat frumos.
În timp ce Dol se ștergea, Alan își scoase apoi halatul de pe corp. Când Dol i-a văzut trupul gol, a înghețat puțin. Corpul lui Alan arăta foarte perfect, mușchii care păreau potriviți pentru corpul lui. Alan i-a văzut privirea din ochii lui Dol care a coborât pentru ai privi mijlocul corpului și Dol a înghițit puțină salivă. Alan văzu privirea din ochii lui și un zâmbet îi ridică colțul gurii. Alan și-a apucat penisul fierbinte și la mișcat
- Folosește-ți gura, a spus Alan. Dol știa exact ce voia Alan. El nu mai atinsese niciodată penisul nimănui înainte, în afară de al său. Dol știa că nu poate evita asta. El a luat penisul lui Alan, apoi s-a gândit la filmele porno pe care le-a văzut și a început să facă ceea ce își amintea.
Dol își folosi vârful limbii pentru a linge ușor penisul fierbinte al lui Alan de la vârf până la bază și înapoi. Apoi mângâie vârful penisului fierbinte al lui Alan până când acesta a început să se extindă la dimensiunea sa maximă. Dol are încă o inimă puternică care bate tot timpul. El a început să-și dea drumul timidității și și-a folosit gura caldă pentru a capta penisul lui Alan chiar dacă nu îl poate băga pe tot în gură. El și-a folosit buzele pentru a mângâia vârful fierbinte fără să se oprească.
- Hmmm... ai învățat atât de repede... oh... la naiba, gemu Alan în timp ce își folosi mâinile pentru a prinde părul lui Dol. Când a auzit complimentul Dol părea că inima lui a prins încrede așa că a crescut puțin mai mult viteza. Au fost momente când Alan a forțat capul lui Dol pentru că penisul lui să intre mai adânc în gura lui. Dol la început credea că se va sufoca, dar s-a adaptat.
- Ahh... exact așa... umm... gemu Alan de satisfacție.
Dol nu știa cât timp și-a folosit buzele dar știa că buzele lui încep să devină puțin amorțite. Plus acum, Alan începe să-și miște șoldurile mai repede. Dol încerca să învețe ritmul pentru ai răspunde cât mai repede posibil. Până când Alan și-a scos penisul fierbinte din gura lui Dol. Dol încerca să își ușureze respirația apoi își ridică privirea spre Alan, cu expresia confuză, întrebându-se dacă a făcut ceva greșit. Alan se pare că știe la ce se gândește.
- Ai făcut o treabă bună, dar nu vreau să mă eliberez încă, spuse Alan, făcându-l pe Dol să se simtă oarecum ușurat.
- Ești... mulțumit? întrebă Dol. Alan și-a ridicat un zâmbet în colțul gurii la întrebarea lui Dol, înainte să îi ridice bărbia pentru a se uita în sus apoi s-a aplecat și a sărutat încet buzele lui Dol.
- Satisfăcut, a răspuns Alan, deși încă nu era complet mulțumit pentru că în trecut nu trebuia să piardă timpul făcând astfel de lucruri. Dar s-a gândit că nu va dura mult și cu siguranță îl va face să fie mulțumit pentru că cealaltă parte învață rapid.
- Du-te întinde-te pe pat și scoate-ți halatul de baie, a spus Alan, iar Dol a făcut așa cum a ordonat, deși era puțin jenat. Dol se întinse pe spate pe pat și se uită la Alan, care mergea gol apoi el luă gelul lubrifiant și prezervativele.
- Știai că trebuie să folosești gel? întrebă Alan pe un ton normal.
- Da, răspunse Dol înainte ca Alan să se urce pe pat. El se puse între picioarele lui Dol pentru a le depărta. Alan a luat și a pus o pernă sub șoldurile lui Dol. Apoi stoarce gelul lubrifiant în mână. Dol se uită la chipul frumos al lui Alan cu inima bătând cu putere. Chiar dacă nu avea experiență cu bărbați înainte, dar Dol nu se simțea dezgustat de ceea ce urma să se întâmple pentru că încă nu știa exact ce fel de experiență va fi.
- Ah, strigă Dol încet când simți răcoarea gelului lubrifiant pe aleea lui îngustă.
- În mod normal, nu trebuie să fac așa ceva pentru nimeni. Faptul că o să fac asta, cum o să mă răsplătești? întrebă Alan tachinator.
- Voi face tot ce vrea khun Alan. Orice vrei o să fac, a spus Dol pentru că știa că era o chestiune de pat. Gura lui Alan se curbe într-un zâmbet ușor.
- Atunci mai întâi să o luăm ușor, a spus Alan, introducându-și încet degetul în canalul îngust al lui Dol care se încordase din greșeală apoi s-a relaxat încet pentru că nu vrea ca Alan să fie nemulțumit.
- Îmi strângi foarte bine degetul, spuse Alan răgușit în timp ce își lingerea propriilor buzele. Când Dol a văzută că Alan și-a lins buzele îl făcu să se simtă destul de excitat.
- Ah..uh... Dol scoase un sunet în timp ce Alan își împinge încet degetele înăuntru și în afară, crescând numărul de degete. Dol își pune ambele mâini pe pernă pentru a alina senzația ciudată pe care o simte.
- Ah! Dol tresări când degetele puternice ale lui Alan i-au apăsat punctul sensibil făcându-i creierul să se încețoșeze pentru o clipă. Alan a zâmbit ușor înainte de a se concentra să apese asupra acelui punct. Dol își mișcă capul înainte și înapoi. El voia să își apropie picioarele dar nu a putut pentru că Alan era între ele. Lui Alan îi place să vadă expresia de pe chipul lui Dol chiar acum. De asemenea Alan își împinge rapid degetul lung înăuntru și afară până când Dol scoase un geamăt incontinent. Alan știa că trupul lui Dol începuse să se adapteze. El și-a retras degetul, făcându-l pe Dol să se simtă ușurat pentru o clipă. El gâfâi ușor pentru că a fost o experiență nouă pentru el și nu credea că asta îl va face să se simtă bine. Dol se uită la Alan care acum își pusese un prezervativ și a aplicat din nou gelul lubrifiant.
- De acum înainte începe adevărata experiență. Trebuie să te relaxezi, a spus Alan. Dol înghiți ușor când văzu dimensiunea penisului lui Alan. Când el i-a făcut sex oral lui Alan se gândi dacă acea dimensiune ar putea intra în canalul lui îngust.
- Ești pregătit sau vrei să te răzgândești? îl întrebă Alan din nou pe Dol în timp ce cu o mână își glisa penisul.
- Sunt gata, nu mă voi răzgândi, răspunse Dol răgușit. Alan a zâmbit satisfăcut înainte de a ridica ușor șoldurile lui Dol apoi își îndreaptă penisul spre intrarea canalului de dragoste a lui Dol. Alan își apăsă încet vârful.
- Ah... doare, strigă Dol. Alan însuși strânse din dinți pentru că de obicei, nu e nevoie să îndure așa ceva.
- Relaxează-te, spuse Alan. Dol a încercat să se relaxeze, așa cum a spus Alan. Alan și-a mișcat șoldurile înăuntru și în afară în ritmuri scurte pentru o vreme cu un mârâit din gât în timp ce canalul îngust îi strângea penisul fierbinte.
- Strâns, mormăi Alan înainte de a-și putea împinge șoldurile până la capăt.
- Ah... Uf. Dol și-a muscat buza și s-a cam speriat când Alan și-a introdus penisul dintr-o singură mișcare până la capăt. Ambele picioare ale lui Dol i-au tremurat. El a simțit puțină dure.
- Eu... pot să te îmbrățișez? întrebă Dol pentru că simțea ca el vrea o ancoră fizică. Alan își ridică ușor sprâncenele pentru că nu credea că Don ar avea curajul să-l întrebe așa ceva.
- Sigur, aprobă Alan politicos și se aplecă asupra lui Dol. Dol l-a îmbrățișat pe Alan, cu partea inferioară a corpului lui Alan în corpul său dar care încă rămase nemișcat.
- Tu... te poți mișca, spuse Dol. Așa că Alan și-a mișcat șoldurile încet, brațele lui puternice alunecând sub spatele lui Dol. Dol îl îmbrățișă pe Alan înainte ca Alan să înceapă să își miște șoldurile mai repede. Când Alan simți că canalul îngust al lui Dol se adăpase la dimensiunea lui. Alan a folosit această ocazie pentru a se ghemui în gâtul lui Dol pentru al mușca atât de gât cât și de umăr. Chiar dacă Dol simți puțină durere dar fiorul care a venit ere în schimb inexplicabil.
- Eu... eu... Ahh... khun Alan... gemu Dol, neputând să se abțină.
- Ah. La naiba. Alan simți și el același fior pentru că canalul lui Dol îl strânge până când Alan a îmbrățișat spatele lui Dol și l-a ridicat pe Dol pentru a sta acum în poala puternică cu corpurile încă conectate intre ele. Și așa Alan a putut să-și împingă șoldurile, făcându-i să-i tremure corpul lui Dol. El nu a crezut niciodată că sexul între bărbați îl va face să se simtă atât de bine.
- Ah. La naiba, azi o să te învăț noțiunile de bază. Um... De acum trebuie să înveți multe, înțelegi? spuse Alan în timp ce gemea. Chiar dacă Dol simțea încă puțină durere Alan se simțea bine. Alan și-a scos penisul și l-a pus pe Dol să se întoarcă cu spatele. Dol s-a mișcat așa cum dorea Alan. Alan l-a prins de șolduri pe Dol și l-a ridicat în sus, Dol și-a dat seama imediat în ce poziție voia să îl pună Alan pentru că el o văzuse în filmele porno. Gura lui Alan se curbe într-un zâmbet când Dol era în poziția pe care și-o dorea, adică în genunchi. Alan și-a introdus din nou penisul fierbinte în fundul lui Dol, care prinse strâns perna.
Snap...
Alan îi plesni fundul lui Dol cu o palmă fermă. Dol a tresărit ușor. Alan apucă șoldurile lui Dol apoi a început să-și miște din nou șoldurile.
- Ugh... Ah... gemu Dol cu o plăcere extremă. Alan își legăna șoldurile cu împingeri rapide și lente iar asta îl face pe Dol aproape să leșine.
Sop... Sop ... Sopp
Sunetul cărnii lovind carnea devenea din ce în ce mai puternic din cauza forței cu care Alan se arunca în el. Trupul lui Dol se cutremură.
- Atât de strâns... oh rahat, gemu Alan. Gemetele celor doi au răsunat în dormitor și se intercalau cu zgomotele scârțâitului de pat. A fost bine că patul era robust și nu s-a rupt, permițându-i lui Alan să-și folosească toată puterea pe care o simte în corpul său pentru a elibera emoția. Până când Dol a simțit că era pe cale să se elibereze.
- Ah... khun Alan... eu...ah... încercă Dol să-i spună lui Alan. Dar Alan știa ce vrea să spună din cauza forței de contracție al canalului îngust. Așa că Alan și-a accelerat șoldurile până când a simțit că corpul lui Dol s-a zvâcnit. Cât despre Alan, el a continuat să-și împingă șoldurile puțin mai mult, apoi s-a eliberat și el.
Sunetele celor doi gâfâind tare se amestecau iar transpirația celor doi picura din cauza forței și a emoții. Alan se aplecă și îl mușcă de spate la sfârșit făcându-l pe Dol să simtă o furnicătură în partea de jos a stomacului.
- Încă nu s-a terminat, spuse Alan la urechea lui Dol. Când a auzit asta Dol și-a înghițit saliva.
- Da, răspunse Dol ușor spre satisfacția lui Alan. Apoi a început a doua și a treia rundă de predare.
Capitolul 6
Ding... Ding
Ceasul deșteptător de pe telefonul mobil al lui Dol a sunat dimineața făcându-l pe Dol care adormise aproape spre dimineață să-și deschidă încet ochii și să se trezească simțind dureri în tot corpul.
Dol și-a întors ușor capul. Apoi s-a uitat în jur și a văzut că era singur într-o cameră de hotel. Fără a vedea nici măcar umbra lui Alan. Dar Dol nu a fost surprinsă pentru că aseară Alan îi spusese să doarmă până când vrea și o să vorbească din nou cu el când se trezește. În acel moment, Dol a acceptat cuvintele cu ușurință pentru că în același timp era obosit și epuizat.
- În sfârșit am reușit, își spuse Dol. Când s-a gândit la evenimentele de aseară el s-a înroșit la față. Nu a considerat deloc că a fost o rușine pentru că și-a vândut trupul pentru bani, pentru că a făcut-o pentru familia lui.
- Mă tem că nu voi putea merge la școală astăzi, a mormăit Dol înainte să se hotărască să-i trimită un mesaj lui Bee că își va lua liber de la școală, invocând faptul că are febră și nu se simte bine. El a mai vorbit puțin cu Bee prin mesaje apoi s-a ridicat încet în șezut și s-a dat jos din pat ca să meargă la duș.
Dol a văzut un set nou de haine împreună cu lenjeria intimă pusă acolo. Știa că era a lui pentru că Alan i-a mai spus aseară că va pune pe cineva să-i pregătească un set nou de haine. Dol s-a dus să facă un duș.
El nu poate să nu se gândească la noaptea trecută. Chiar dacă nu avusese niciodată o experiență cu bărbații înainte, el nu poate nega că sexul de aseară a fost chiar grozav. Nu se simțise niciodată atât de bine, chiar dacă la început l-a durut puțin. Alan, deși pare feroce, nu a fost prea egocentric și el s-a simțit atât de bine. Când a terminat de făcut dus și de îmbrăcat, Dol și-a luat geanta apoi a deschis încet ușa dormitorului.
- Ești treaz? Dol tresări puțin când a auzit vocea profundă a subordonatului lui Alan.
- Da, bună, a salutat Dol cealaltă persoană.
- Stai jos primul. Avem ceva de discutat mai întâi, a spus Toom. Dol s-a așezat ascultător pe canapea.
- Unde e khun Alan? Dol a întrebat de Alan, crezând că Alan va trebui să vorbească cu el.
- Șefu’, are de lucru. Așa că îmi voi asuma eu responsabilitatea de a discuta detaliile cu tine de acum înainte, a spus Toom pe un ton serios. Dol a ascultat cu atenție.
- Mai întâi, ia-ți medicamentul. E bun pentru corpul tău. Și acesta este medicamentul pe care mi l-a dat șeful. „Pregătit pentru tine”, a spus Toom, înmânându-i lui Dol niște medicamente antiinflamatoare și un unguent cu un bilet care îi spune și cum să le folosească făcând fața lui Dol puțin mai colorată.
După ce a luat medicamentul, el a continuat să vorbească cu Toom.
- Știi că cei 500.000 de baht pe care îi ceri, nu e o sumă mică? a întrebat Toom. Fața lui Dol s-a posomorât.
- Știu, a răspuns Dol. Nici măcar Liu, care era o vedetă a pub-ului VIP, nu putea câștiga 500.000 de baht într-o singură zi.
- Șeful s-a oferit să te sprijine. Vei fi copilul șefului. Șeful îți va da un salariu de 80.000 de baht pe lună, dar îți va reține 30.000 de baht pe lună până când ajungi la 500.000 de baht. Ești de acord? Pentru a-ți da o sumă forfetară de 500.000 de baht nu merită cu adevărat pentru șeful meu, a sugerat Toom. De fapt, Alan nu a menționat deloc cei 500.000 de baht. Dar Toom nu voia ca șeful său să piardă atât de mulți bani cu un tânăr. Chiar dacă era o sumă mică de bani pentru Alan.
Dol, care a auzit, a tăcut o clipă pentru că nu credea că va fi un copil al lui Alan. Asta însemna că trebuia să continue să facă sex cu Alan, ceea ce i-a încins fața lui Dol, pentru că nu s-a putut abține să nu se gândească la pasiunea lui Alan de aseară, înainte să-și recapete cunoștința.
- Poți deduce mai mult de 30.000? a întrebat Dol înapoi, făcându-l pe Toom să ridice ușor din sprâncene, pentru că nu credea că Dol va scădea mai mult decât oferise.
- Atunci vei putea să te descurci? a întrebat Toom tachinator pentru că atunci când Prao a aflat că va primit doar 80.000 de baht ca salariu, tânăra nu a fost prea încântată, dar nu a spus nimic pentru a protesta. Chiar dacă Alan i-a dat un salariu de 80.000, a fost doar pentru început. Dacă copilul vitreg se comportă bine și Alan era mulțumit, Alan va mai crește salariu și va avea grijă de el. Dar dacă copilul vrea ceva, sau dacă există vreo ocazie specială Alan i-ar cumpăra lucruri scumpe, precum ar fi o locuință sau o mașină.
- Da mă pot descurca. Am un loc de muncă cu jumătate de normă care îmi aduce destui bani, a răspuns Dol.
- Acum ești copilul șefului. Vei mai lucra? N-ar fi mai bine dacă nu ai mai lucra și ai merge la școală? a întrebat Toom din nou.
- Încă trebuie să muncesc pentru că trebuie să o trimit pe sora mea la facultate. După ce îmi plătesc toate datoriile, va trebui să mă întorc la muncă ca înainte, a spus Dol în timp ce se gândea. Nu știa dacă îl mulțumise pe Alan aseară sau nu. Așa că se temea că într-o zi Alan s-ar putea plictisi s-au enerva pe el. Iar când va veni ziua aceea, va avea totuși un loc de muncă pe care să se bazeze. Dacă își plătește toate datoriile, Alan l-ar putea lăsa să se întoarcă la viața lui normală.
Toom, care a auzit asta, s-a holbat la Dol. E ca și cum ar întâlni o persoană ciudată.
- Cât vrei să deduc? întrebă Toom.
- 60.000 de baht, a răspuns Dol. De fapt, voia să deducă totul. Dar a ales să lase aproximativ 20.000 în cazul în care mama și sora sa mai mică ar avea vreo urgență. Toom care a auzit a rămas și el surprins pentru că nu îi venea să creadă.
- Ești sigur? Întrebă Toom din nou.
- Da, răspunse Dol. Toom a făcut apoi câteva modificări minore detaliilor contractului de pe iPad.
- Pentru a fi copilul șefului va trebui să respecți niște reguli. Ar trebui să citești asta mai întâi ca să vezi dacă poți urma aceste reguli. Dacă încalci regulile nu vei mai fi copilul șefului, a spus Toom, deschizând fișierul cu regulile pentru ca Dol să le citească.
Dol a luat iPad-ul și a citit fiecare punct. În mare parte, este vorba despre a nu depăși linia, a nu-i cere sau a-i face rău lui Alan. Dol era încrezător că poate face orice, până când a ajuns la regula final: Nu te îndrăgosti de Alan și nici nu te comporta ca un prinț absolut al lui Alan. Dacă faci ceva greșit, nu vei fi avertizat, ci vei fi imediat concediat.
- Ăă, să ai o bonă, deci așa e, mormăi Dol. Nu e ca și cum n-ar fi văzut niciodată o bonă. Unii elevi au susținători de tip „sugar daddy”. El i-a văzut petrecând timp împreună prin pub-uri și restaurante dar pur și simplu nu-i păsa prea mult pentru că credea că nu e treaba lui. Dar nu credea că azi va ajunge să fie în aceeași situație ca și oamenii aceia. Dol a scos un oftat ușor.
- Înțeleg toate regulile, i-a spus Dol lui Toom.
- Bine, iată contractul. Citește-l mai întâi. Dacă e în regulă, îl poți semna, a spus Toom, dându-i lui Dol iPad-ul ca să citească contractul. Dol citește contractul și nu sunt probleme apoi își semnează numele...
Dol se gândea la ce a făcut Alan. Totul este într-adevăr sistematic.
- Bine, va trebui să îți cer informațiile de contact și programul de cursuri. Șeful cu siguranță nu te va suna în timpul orelor. Dacă șeful vrea vreodată să te întâlnească trebuie să fi pregătit să te întâlnești cu șeful, a spus Toom în această privință. Dol a acceptat și ia furnizat propriile date de contact.
- Nu mergi la școală azi, nu-i așa? a întrebat Toom, pentru că misiunea lui nu era încă încheiată.
- Da, răspunse Dol.
- Bine. Te duc să plătești datoria de 500.000 de baht, a răspuns Toom, pentru că preluase această responsabilitate de la Alan. De fapt, putea lăsa pe altcineva să-l înlocuiască pe Toom dar când a aflat cine este proprietarul cazinoului Alan i-a dat lui Toom această misiune pentru ai fi mai ușor să vorbească.
- Da, spuse Dol fericit pentru că voia să pună capăt rapid problemei datoriilor.
- Dar trebuie să facem și un contract cu ei. De acum înainte, eu, mama și sora mea mai mică nu vom mai fi responsabili pentru datoriile acumulate de tatăl meu, a spus Dol când și-a amintit.
- L-am pregătit deja, a răspuns Toom, făcându-l pe Dol uimit de cât de repede a fost.
- Atunci hai să mergem, a spus Dol înainte ca Toom să-l ducă pe Dol la mașină și să-l ducă la cazinoul unde tatăl său era îndatorat.
De data aceasta, Dol a călătorit ușurat că a reușit să-și gestioneze datoriile. Chiar dacă trebuie să își vândă corpul și să își schimbe stilul de viață. În afară de Toom mai era însoțit de încă doi dintre oamenii lui Alan.
Dol nu le-a spus deloc oamenilor lui Alan cum să ajungă la cazinou dar se pare că oamenii lui Alan știau cum să ajungă la destinație.
- Cine ești? Ce faci aici? spuse portarul când văzu trei bărbați înalți cu aspect periculos și un alt tânăr.
- Am venit să achit datoria în numele tatălui meu, Don, a spus Dol. Portarul s-a uitat la el și la grupul lui Toom și i-au privit cu ochi neîncrezători.
- Atunci intră singur, a refuzat portarul să-i lase pe cei din grupul lui Toom să intre.
- Nu, pentru că eu sunt agentul care va aduce banii pentru plată. Nu fi așa prostuț. Dacă vreau să intru cu forța o pot face. Dar acum îți spun frumos, a spus Toom. Fața portarului era ușor serioasă.
- Lăsați-mă să-i spun șefului meu mai întâi. Așteptați aici, a spus portarul înainte de a trimite pe cineva să raporteze proprietarului cazinoului. După scurt timp, a venit și i-a spus că pot intra dar că armele trebuie inspectată mai întâi. Toom putea ghici că nu îi vor lăsa cu arme așa că ei și-au lăsat armele în mașină de la început și nu se temeau de nimic. Oamenii proprietarului cazinoului au condus grupul lui Dol la biroul proprietarului cazinoului, unde Dol fusese înainte.
- Aduci oameni ca ăștia. Ai făcut deja bani, tinere? a întrebat proprietarul cazinoului pe un ton batjocoritor
- Da, răspunse Dol. Asta l-a făcut pe proprietarul cazinoului să ridice ușor din sprâncene.
- Unde sunt banii? a întrebat proprietarul cazinoului înapoi cu o privire precaută spre Toom.
- Banii vor fi transferați în contul tău. Dar înainte să transfer banii, trebuie să văd contractul pe care l-ai făcut cu tatăl lui Dol, khun Amon, a spus Toom, făcându-l pe proprietarul cazinoului să se încrunte că străinul din fața lui îi știe numele.
- De unde îmi știi numele? a întrebat Amon, proprietarul cazinoului. Ceilalți trei subordonați din cameră au făcut gesturi pentru a-și lua armele pe care le purtau. Dar nu l-a făcut pe Toom să simtă nicio frică.
Cât despre Dol, se întreba de ce știa Toom numele celeilalte persoane. Nici măcar Dol însuși nu știa numele proprietarului cazinoului.
- Nu contează. De unde știu numele tău? Dă-mi să văd contractul de împrumut, a insistat Toom.
- De ce vrei să te uiți? Dă-mi bani. E mai bine să mi transferi acum ca să nu pierdem timpul, i-a răspuns Amon. Toom a zâmbit ușor în colțul gurii.
- Nu te mai făli atât de mult. Nu e bine pentru tine, spuse Toom pe un ton normal.
- Crezi că ai avantaj? a întrebat Amon cu o voce severă, simțindu-se iritat de atitudinea lui Toom.
Dol însuși nu a vrut să spună nimic. Știa că Toom putea cu siguranță să gestioneze această situație pentru că el credea că oamenii lui Alan... Cu siguranță nu vor ceda.
- Vei afla, a răspuns Toom, și părea că totul se întâmplă la momentul potrivit.
Telefonul mobil al lui Amon a sunat. Amon îl ridică și se uită la el înainte să-și schimbe rapid expresia feței și să răspundă la apel.
- Bună ziua, Khun, spuse Amon pe un ton politicos. Asta l-a făcut pe Dol să realizeze că trebuie să existe cineva mai important decât Amon și el s-a uitat imediat la Toom. Amon a ascultat cealaltă persoană vorbind cu o expresie posomorâtă.
- Sunteți oamenii lui Khun Alan? Amon l-a întrebat imediat pe Toom când șeful său cel mare l-a sunat să-i spună că dacă oamenii lui Alan vin să achite datoria unui băiat tânăr pe nume Dol să facă așa cum vrea cealaltă parte fără al întrerupe și fără a juca murdar sau al înșela deloc.
- Da, a răspuns Toom. Amon a transpirat puțin atunci când a vorbit la telefon.
- Da, Khun... da. Chiar la timp... Da, Khun... Da, Khun. După ce a terminat de vorbit, cealaltă persoană a închis. Amon s-a întors repede să ia documentul de împrumut al tatălui lui Don și i l-a înmânat lui Toom.
Toom l-a luat și l-a citit fără să spună nimic. După ce l-a citit a dat ușor din cap apoi i-a trimis documentele lui Amon cât și noul contract. Amon l-a luat și l-a citit. El a văzut înțelegerea pe care a făcut-o Toom, care îi include pe Dol, mama lui și sora lui mai mică. „Nu ne vom mai asuma responsabilitatea pentru datoriile tatălui meu și îi este interzis cazinoului să mai hărțuiască sau să i se întâmple ceva familiei lui Dol.”
Probabil că Dol se simte nesigur dar de fapt, Amon știe că acesta nu este doar un contract obișnuit, ci o amenințare menită să-l împiedice să se implice cu familia lui Dol. Dacă era vorba de o persoană obișnuită, chiar dacă avea un contract de semnat, putea face trucuri murdare mai târziu fără să se teamă de lege, pentru că se consideră bine susținut.
- Bine, asta e. Nu e nicio problemă, a spus Amon dezinvolt, pentru că șeful său îl amenințase destul de des. Amon, care nu era chiar atât de prost, știa că persoana pe nume Alan trebuie să aibă mai multă putere decât șeful său și Amon semnează documentul. Toom i-a dat și lui Dol să semneze. Când totul a fost în regulă, Toom a transferat 500.000 de baht către Amon.
Dacă ar fi fost întrebat dacă Alan l-ar putea amenința pentru a nu plăti această sumă, Alan o poate face cu siguranță. Dar a fost de acord să plătească pentru că aceasta va fii o monedă de schimb pentru al avea pe Dol.
Dol zâmbi larg când totul s-a rezolva. Toom a fost cel care a păstrat contractul și Dol nu a obiectat. Dol intenționa să nu le spună mamei și surorii sale mai mici că plătise deja toată datoria pentru că nu vreau ca mama sa să-l suspecteze de unde a avut banii pentru a plăti. El le va spune că va plăti în rate datoria, așa cum ia spus înainte.
- Unde vrei să te duc? a întrebat Toom în timp ce urcau în mașină pentru a se întoarce la Bangkok.
- Mă poți lăsa la căminul meu? a răspuns Dol, spunându-i locația căminului său. Toom nu a mai spus nimic până au ajuns la căminul lui Dol.
Toom privi căminul din fața lui cu o privire de neînțeles.
- Ai avea de gând să te muți? Dacă da, poți să-l întrebi pe șef, a spus Toom, începând să vorbească.
- Nu vreau să mă mut. Acest cămin e bun pentru mine. Proprietarul căminului e foarte amabil, a răspuns Dol sincer. Toom nu a mai spus nimic pentru că vrea să știe dacă Alan continuă să-l răsfețe pe Dol cu bani, oare Dol va vrea să ceară lucruri precum ceilalți copii, bonei sale?
- Mulțumesc că m-ai adus, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de mulțumire. Chiar dacă Toom este subordonatul lui Alan, este mai în vârstă decât el.
După ce Dol a deschis portiera și a coborât din mașină, Toom i-a cerut imediat șoferului să se întoarcă la Alan, la companie.
Cât despre Dol, după ce s-a întors în camera lui, a făcut un duș și s-a întins să doarmă pentru că era încă obosit de la activitățile de aseară. În plus, a trebuit să meargă să rezolve problema datoriei. Acum era ușurat că datoria tatălui său a fost rezolvată, așa că Dol a adormit curând.
.......
- Scuză-mă, șefu’, se apropie Toom imediat de Alan la sosirea la companie.
- Stai jos și vorbește, a spus Alan, lăsând stiloul jos din mână. Secretarul lui Alan, Jin, era și el în biroul lui Alan.
- Trebuie să ies mai întâi? întrebă Jin.
- E în regulă, nu e un secret, a răspuns Alan, iar Jin s-a așezat la loc.
- Este totul în regulă? întrebă Alan.
- Da. După ce khun Paitoon a sunat, totul a fost mai ușor, a spus Toom. Alan a zâmbit satisfăcut, pentru că atunci când a primit informațiile lui Dol, a știut că tatăl lui Dol era îndatorat la cazinou și era una dintre rețelele de cazinouri ale deputatului Paitoon, iar proprietarul cazinoului se numește Amon. Alan l-a sunat apoi pe deputatul Paitoon, care era unul dintre oamenii care se temeau de influența lui Alan, pentru a-i spune lui Amon să nu joace murdar cu oamenii lui.
- Cât despre programul de cursuri al lui Khun Dol, îl am deja, a spus Toom din nou.
- Stai puțin. De ce am impresia că șeful mai crește un copil? a întrebat Jin imediat.
- Da, de aceea te-am rugat să rămâi și să asculți, a răspuns Alan.
- Șefu’, dar trei nu sunt de ajuns? Nu e ca și cum șeful ar merge să-i vadă în fiecare zi. Așa, n-o să irosești banii? Jin sa plâns imediat.
- O persoană va fi concediată azi, a spus Alan, făcându-l pe Jin să se oprească o clipă înainte de a zâmbi imediat.
- Nu-mi spune. E Prao? a întrebat Jin.
- Da, a răspuns Alan, făcându-l pe Jin să zâmbească larg.
- He, he este atât de nerușinată. Prao știe deja că a fost concediată? a întrebat Jin din nou.
- Încă nu. Va trebui să o informezi în seara asta, a răspuns Toom.
- Sigur, mi-ar plăcea foarte mult să-i văd fața când va afla că a fost concediată, a spus Jin bine dispus.
- Apropo, cum este copilul nou? Jin a întrebat pentru că el este cel care trebuie să fie... coordonatorul care lucrează cu noul copil. Așa că Alan ia trimis informațiile lui Jin să le citească.
- Oh? De ce îmi pare copilul ăsta atât de cunoscut? mormăi Jin când a văzut fotografia lui Dol.
- Uau, șeful nostru a scăpat nepedepsit pentru că a luat un minor. Puștiul ăsta are deja 20 de ani, a spus Jin încet. Alan nu a spus nimic.
- Hmm, istoricul său e curat. Chiar dacă e puțin cam dificil cred că ar trebui să încerc să-l întâlnesc, a spus Jin înainte să-i returneze lui Alan istoricul lui Dol.
- Oh, șeful are o cină cu Khun Mes în seara asta, a spus Jin când și-a amintit. Alan a dat din cap înainte să continue să vorbească despre muncă.
........
- Ce faceți voi aici? întrebă Prao când a deschis ușa pentru a-i întâmpina pe Jin și Sol, o altă gardă de corp a lui Alan. Cât despre Toom, trebuia să meargă cu Alan.
- Vrei să stau aici și să vorbesc? a întrebat Jin cu o voce calmă. Prao a fost puțin nemulțumită, dar tot le-a făcut loc celor doi să intre. Jin s-a apropiat și s-a așezat pe canapea fără să-i pese de proprietar. Dacă va fi primitoare sau nu? Prao s-a apropiat și s-a așezat pe o altă canapea.
- Spune, ce se întâmplă? a întrebat Prao cu o voce severă. Jin i-a înmânat lui Prao un plic cu documente.
Prao la primit cu sprâncene încruntate. Apoi scoate documentele dinăuntru, erau actele de proprietate pentru apartamentul in care locuia și mașina pe care o folosea în prezent împreună cu un alt cec de 1 milion de baht.
- Mi-ai dat asta, Alan? a întrebat tânăra femeie zâmbind pentru că s-a gândit că Alan trebuie să o fi iubit foarte mult dacă îi dă totul pe nume. Apartamentului și a mașinii pe care a folosit-o tânăra, a fost ceva ce Alan i-a cumpărat. Dar nu a fost încă transferat pe numele ei.
- Da, a răspuns Jin.
- E un cadou de rămas bun, a spus Jin. Asta a făcut-o pe Prao să se oprească imediat cu un sentiment de groază care preia controlul.
- Ce... care rămas bun? a întrebat Prao cu o voce severă. Jin ia trimis documentele de anulare în timp ce Prao face pe față rece.
- Deci, Alan, are de gând să-mi anuleze adopția? întrebă Prao cu voce tare.
- Da, puteți semna în căsuța de mai jos, a răspuns Jin. Fata clătină din cap.
- În niciun caz. Nu cred. Khun Alan nu ar anula niciodată adopția. Ești gelos pe mine, deci mă tachinezi, nu-i așa? Prao încă nu putea accepta adevărul. Jin a zâmbit ușor la colțul gurii.
- De ce te-aș invidia? Ai ceva care să mă facă gelos? Înainte să crezi că te tachinez, gândește-te mai întâi la acțiunile tale. Cât de mult ai depășit limita cu șeful meu? Șeful a fost drăguț și ți-a dat apartamentul și mașina, împreună cu 1 milion de baht. De fapt, șeful meu ar fi putut să nu îți de-a nimic, dar tot a fost amabil cu tine. Nu te mai plânge și semnează. Nu am mult timp liber, a spus Jin ferm.
- Nu e adevărat. Nu cred. Nu voi semna. Tânăra femeie s-a gândit că, dacă nu semnează, totul va fi în regulă.
- Nu semnezi nu vei primi nimic. De fapt, contractul care ți-a fost dat spre semnare nu este... important pentru că șeful nostru l-a transformat într-o singură foaie de hârtie. Cât despre tine dacă nu semnezi nu primești nimic, nici apartamentul, mașina și cei 1 milion de baht. Gândește-te bine. Mai bine ai semna Prao, sau vei pierde totul? spuse Jin pe un ton rece cu un zâmbet satisfăcut în colțul gurii, această tânără este insațiabilă. Spre deosebire de ceilalți doi copii adoptați ai lui Alan, cu care nu au avut multe probleme. Motivul pentru care a fost concediată a fost pentru că a încălcat regulile stabilite de Alan. Această problemă a fost discutată înainte de semnarea contractului. Cealaltă parte a promis că le va urma dar până la urmă, nu a putut face ce a promis.
Cuvintele lui Jin au făcut-o pe tânăra femeie să ezite. Ea stătea acolo, mușcându-și buza, adâncită în gânduri. Jin nu a mai spus nimic să o preseze. A lăsat-o să încerce să își revizuiască singură gândurile. Rezultatul a fost satisfăcător.
- Pot semna, a spus Prao, pentru că îi era frică să nu piardă totul. Cât despre Alan, ea plănuise deja să găsească o ocazie să meargă să-l convingă și să-și ceară scuze.
- Bine, a răspuns Jin. Femeia a semnat apoi ascultătoare acordul de reziliere, luând cecul și documentele de proprietate pentru apartament și mașină. Jin nu a spus nimic. S-a ridicat imediat și a ieșit din apartamentul fetei.
.....
- Hmm, Prao a fost concediată? De ce? Vocea tânărului a vorbit când cineva l-a sunat să-i raporteze.
- Hm, ce bine a făcut. Îi place să se poarte ca o nebună, a spus tânărul înainte de a tăcea când a auzit o altă veste.
- Are un copil nou? Aș vrea să știu ceva informații. Spune-mi câte ceva.
Ziua următoare
Dol se pregătește de școală pentru că se simțea mai bine. El își luă geanta și ieși din cămin pentru a merge direct la universitate deși mai simțea puțină durere în canalul din spate. Dar Dol era deja foarte răbdător și nu voia să-și facă prietenii suspicioși.
- Hei, te simți mai bine? salută vocea lui Bee. Dar nu doar l-a salutat Bee îl lovi cu piciorul în fund pe Dol.
- Ah, Dol se opri și își încleștă pumnii. Chiar dacă nu era o lovitură puternică cu piciorul, trecuseră doar două zile de când fusese mâncat de Alan. Acest lucru l-a făcut pe Dol să simtă o durere ascuțită înainte să se întoarcă și să-și lovească prietenul peste cap.
- Idiotule, puteai doar să mă saluți. De ce m-ai lovit? Deja mă doare fundul, a strigat Dol fără să stea pe gânduri.
- Ce-ai făcut? întrebă Bee înapoi, confuz. L-a făcut pe Dol să se oprească o clipă.
- Am alunecat și am căzut în baie, a inventat Dol o scuză cu o expresie normală. Bee a dat din cap pentru că și-a crezut prietenul.
- Dar munca de editare? Ce ai mai făcut? a întrebat Dol, schimbând subiectul. Bee a continuat să vorbească despre muncă în timp ce își aștepta ceilalți prieteni.
- Hei, Dol. Pari mai vesel. Nu mai ești ca înainte, l-a salutat Kla, care a intrat cu Poon, pentru că simțea că Dol arăta foarte luminos deși există unele semne de oboseală, ochii arătau mai strălucitori decât acum două zile.
- Nu chiar dar mama se recuperează destul de bine după boală, așa că mă simt ușurat, a răspuns Dol, cerându-și scuze în gând prietenului său pentru că a trebuit să mintă în halul ăsta.
- E bine. Pur și simplu nu ne simțim prea confortabil să te vedem că ai probleme, a spus Poon. Dol a tăcut o clipă înainte de a le zâmbi prietenilor săi.
- Vă mulțumesc foarte mult că v-ați făcut griji pentru mine, a răspuns Dol, simțindu-se norocoasă că întâlnise prieteni atât de buni. Prieteni care nu-l disprețuiesc pentru că nu este la fel de bogat ca ei.
- Dacă am ajuns cu toții. Hai să mergem în clasă, a spus Bee pe un ton invitant înainte ca cei patru cei mai buni prieteni să meargă împreună în clasă.
După școală, Dol s-a grăbit înapoi în cămin să facă un duș și să se schimbe pentru a merge la muncă, pentru că își luase liber cu o zi înainte. Chiar dacă îl sunase pe Phu să-i spună că nu se simte bine, tot îi părea rău că mințise pentru că nimeni nu știe ce a făcut. Dol s-a gândit că se va grăbi la muncă mai devreme decât de obicei pentru a pregăti pub-ul.
- O, de ce ai venit așa devreme? Te simți mai bine? a întrebat Phu când l-a văzut pe Dol sosind mai repede.
- Sunt bine acum. Am venit mai devreme pentru că am vrut să pregătesc pub-ul ca să recuperez ceva din ziua de ieri pentru că am fost liber. Îmi pare rău, Phu, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de scuze către Phu. Dar Phu nu a spus nimic.
- E în regulă, pentru că oricum lucrezi deja cu jumătate de normă și ești plătit la oră, a răspuns Phu. Dol a zâmbit și a cerut să meargă la muncă. Dol a pregătit totul până când a sosit Bryze.
Bryze a fost șocat când a ajuns la pub și totul era gata. Dol a râs și a spus că vrea să se compenseze pentru că ieri Bryze a trebuit să muncească singur. Bryze râse dar n-a spus nimic. De îndată ce totul a fost pregătit rapid, au avut puțin timp liber înainte să se deschidă pub-ul, așa că Dol a cerut să meargă să stea în camera personalului și să se odihnească. Nu era nimeni acolo, în afară de Dol.
Capitolul 7 - +18
- Dol, a răsunat vocea lui Liu în timp ce se îndrepta curios spre Dol.
- Salut, phi Liu, l-a salutat Dol pe Liu cu un zâmbet, pentru că Liu era considerat persoana care l-a ajutat să găsească o modalitate de a avea bani pentru a achita datoria tatălui său.
- Ce mai faci? Te rog să mă pui la curent. Sunt foarte îngrijorat pentru tine, a spus Liu cu sinceritate.
- Eu... eu deja am achitat datoria tatălui meu, a răspuns Dol. Ochii lui Liu s-au mărit când a auzit asta.
- Serios? Felicitări, spuse Liu ușurat înainte de a se opri o clipă.
- Cine i-a plătit lui Dol atâția bani? a întrebat Liu absent. Dol a făcut o scurtă pauză. Nu știa cum să-i spună lui Liu că era Alan, pentru că Alan îl angaja adesea pe Liu să aibă grijă de el.
- Oh, nu trebuie să-mi spui. Îmi pare rău. Pur și simplu m-am lăsat dus de val, a spus Liu când și-a dat seama că Dol s-ar putea să nu vrea ca nimeni să știe, pentru că Dol nu era în aceeași profesie ca el.
Dacă ar fi spus-o cu o față veselă, ar fi fost puțin jenant. Dol și-a țuguiat ușor buzele. Își dorea foarte mult să aibă pe cineva cu care să se poată să se consulte sau cu care să vorbească despre aceste lucruri. Mai ales că devenise copilul adoptiv al lui Alan.
- Vreau să-i spun lui phi Liu pentru că tu ești cel care m-a ajutat să găsesc o cale de ieșire, a spus Dol.
- Dol, dacă te simți inconfortabil, nu trebuie să-mi spui. E o chestiune personală, a spus Liu, bătându-l ușor pe Dol pe umăr.
- Nu am nicio problemă cu tine, phi, a spus Dol din nou. Liu a zâmbit ușor.
- Mulțumesc că ai încredere în mine, i-a răspuns Liu care îl consideră pe Dol ca pe un frate mai mic.
- Persoana care m-a ajutat este Khun Alan, a spus Dol cu o față serioasă. Liu, care a auzit asta, a rămas puțin uluit.
- Hei, stai puțin, a spus Liu care rămase fără cuvinte, înainte de a se grăbi spre ușă să vadă dacă intră cineva și apoi să se întoarcă repede să-l vadă pe Dol.
- Bine, nimeni nu vine aici, a spus Liu, nevrând ca nimeni să audă despre asta.
- Și ce s-a întâmplat? a întrebat Liu.
Dol i-a spus sincer că Alan îi cumpărase serviciile și s-a oferit să-l lase să fie unul dintre copii lui Alan în schimbul unei deduceri de 500.000 de baht.
Liu a rămas uluit pentru o clipă. Liu nu era gelos pe Dol. Totuși, nu credea că Alan ar plăti pentru Dol, deoarece el îi cunoștea bine gusturile lui Alan. Nu voia să îl disprețuiască pe Dol, dar știa că lui Alan îi plac persoanele cu multă experiență.
- Atunci fiind prima dată cu Alan, corpul tău e bine? a întrebat Liu, știind că Dol nu mai avusese o astfel de experiență înainte și că atunci când l-a întâlnit pe Alan, era îngrijorat. Fața lui Dol s-a înroșit.
- Sunt bine, simt o ușoară durere, dar Khun Alan mi-a dat niște medicamente să iau, a răspuns Dol încet.
- Bine. Atunci, tu încă lucrezi? a întrebat Liu din nou.
- Da, nu vreau să-mi dau demisia, a răspuns Dol.
- Ce se întâmplă dacă te sună Alan? a întrebat Liu, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Vom vorbim despre asta mai târziu. Nu m-am gândit deloc încă, a răspuns Dol cu o voce înăbușită.
- Hmm, dacă ai ceva de spus, poți să-mi spui. Nu-ți face griji, mă pricep foarte bine la păstrarea secretelor, a spus Liu zâmbind. Dol s-a simțit oarecum ușurat înainte să se invite reciproc să meargă la muncă.
........
- Unde te duci acum, șefu’? a întrebat Toom când Alan a terminat de mâncat cu Hang Ku Kha.
- La pub-ul lui Cephas, a răspuns Alan. Toom i-a spus apoi șoferului să meargă direct la pub-ul lui Cephas și l-a sunat pe Cephas ca să-l anunțe că Alan era pe drum.
Când au ajuns, a parcat mașina în locul obișnuit și l-a condus pe Alan printr-o intrare privată. Alan a ales să urce în camera VIP în loc să se întâlnească cu Cephas în biroul său, ceea ce l-a făcut să treacă pe lângă bar. Alan s-a oprit puțin când l-a văzut pe Dol pregătind cu sârguință băuturile și, la un moment dat, Dol s-a întors să se uite la el înainte de a se opri când l-a văzut pe Alan uitându-se la el. Dol și-a plecat capul pentru a-l saluta pe Alan politicos. Alan a dat ușor din cap, dar nu a spus nimic înainte de a merge direct în camera VIP.
- E bine copilul ăla? De aceea lucrează, i-a spus Alan lui Toom când acesta a intrat în cameră.
- Cred că nu vreau să se oprească din a lucra, spuse Toom în timp ce gândea.
- Hmm, de când cresc copiii, ăsta e probabil primul care se înclină și mă salută cu atitudinea asta, a spus Alan, clătinând din cap. Dacă ar fi fost unul dintre ceilalți copii ai lui ar fi venit la el și ar flirta în loc să-l salute așa.
- N-a spus șeful că este că și cum ar cumpăra lucruri noi? a spus Ron, un alt bodyguard, pentru că era acolo în noaptea aceea când Alan a vorbit cu Toom. Alan l-a privit ușor pe Ron, făcându-l pe Ron să tresară când a spus-o din greșeală.
- Îmi pare rău, spuse Ron repede. Toom clătină ușor din cap. Alan nu se gândi să-l învinovățească, pentru că cunoștea bine personalitatea subordonatului său.
- E adevărat, a răspuns Alan.
- Comandă o băutură și cheamă-l băiatul ăla la mine, i-a spus Alan lui Toom. Toom a făcut imediat comanda.
- Hei, ai auzit că Alan e aici? Liu s-a dus la bar și l-a întrebat în șoaptă pe Dol.
- Da, tocmai a intrat în camera VIP acum un moment, a răspuns Dol.
- Poate a venit să te vadă? a tachinat Liu.
- Nu, probabil a venit să-ți vadă șeful, i-a răspuns Dol. El se gândea că, dacă Alan ar fi vrut să-l vadă, l-ar fi rugat pe Toom să-l sune, în loc să vină în mod neașteptat la pub. Când s-a gândit la asta, fața lui Dol a devenit puțin stresată. Nu știa dacă Alan le va spune celor de aici sau nu că el este unul din copii lui adoptivi. Dol a oftat ușor, gândindu-se că, dacă Alan va spunea asta va fi în regulă pentru că el trebuia să-și accepte propria alegere.
Nu după mult timp, Toom a venit la bar.
- Când băuturile comandate din camera lui Alan sunt gata lasă-l pe acest băiat să le servească. Șeful are ceva de vorbit cu el, a spus Toom. Bryze a fost de acord, pentru că pregătea băuturile pentru Alan.
Dol, care a auzit, nu a obiectat, ci i-a aruncat o privire scurtă lui Bryze.
- Nu te întreb ce treabă are khun Alan cu tine pentru că unele lucruri trebuie să fie personale, a spus Bryze. Oricum nu intenționa să se bage în treburile lui Dol.
- Mulțumesc. Când voi fi pregătit, îți voi spune, a răspuns Dol. Bryze a ridicat mâna și a mângâiat ușor capul lui Dol. Chiar dacă lucrau împreună de puțin timp, Bryze îl considera pe Dol ca un frate mai mic datorită sârguinței și onestității lui Dol.
- Hei, iată băuturile din camera lui Alan. Servește-le. Bryze i-a împins căruciorul cu băuturi lui Dol.
Dol a luat căruciorul și l-a împins imediat în camera VIP a lui Alan. Garda de corp din fața camerei i-a deschis ușa lui Dol să intre. Dol se simțea puțin nervos pentru că Alan se holba la el în tăcere.
- Am adus băuturile, spuse Dol și așeză băuturile cu grijă pe masă.
- Stai jos, spuse Alan. Dol se duce să se așeze pe cealaltă canapea.
- Aici, spuse Alan în timp ce bătea ușor pe canapea lângă el. Dol își strânse ușor buzele, dar se așeză ascultător fără nicio ezitare, temându-se că Alan va fi nemulțumit.
- Ești suficient de bine fizic ca să vii la muncă? a întrebat Alan. Fața lui Dol s-a înroșit.
- E puțin mai bine, dar încă nu 100%”, a răspuns Dol sincer. Alan a dat din cap în semn de aprobare.
- Mâine e zi liberă. Nu mergi la școală, nu-i așa? a întrebat Alan, pentru că Toom se uitase deja la orarul de curs al lui Dol.
- Da, răspunse Dol.
- Te vei întoarce la cămin după muncă și vei împacheta haine pentru două nopți și trei zile, a spus Alan. Se gândea că Dol trebuia să învețe mult mai multe de la el.
- Păi... dacă merg cu tine, khun Alan cum pot veni să lucrez? a întrebat Dol cu o voce ezitantă. Alan s-a încruntat ușor.
- O să vorbesc eu însumi cu proprietarul. O să-i spun că lucrezi pentru mine, așa nu vei fi concediat, a spus Alan. Știa că Dol încă voia să continue să lucreze aici și nu voia să aibă probleme.
Crak...
S-a auzit zgomotul unei uși deschizându-se înainte ca un tânăr să intre. Bărbatul purta o cămașă albă cu mânecă lungă, pantaloni negri și avea o pereche de ochelari transparenți în buzunarul cămășii.
- Hm! Dol a scos un sunet din gât, pentru că fața acelei persoane îi era familiară.
- Ai venit de mult aici? a întrebat o voce gravă.
- Doar de o clipă, răspunse Alan scurt.
- Hei, Dol. Cum e la serviciu? a întrebat cealaltă persoană.
Dol a părut imediat confuz. Cealaltă persoană a chicotit ușor înainte de a-și pune ochelarii transparenți și de a-și da ușor părul pe frunte. Ochii lui Dol s-au mărit imediat.
- Phi Hin? a întrebat Dol.
- He, he, da, sunt eu. Hin este porecla mea, dar numele meu real este Cephas, a spus Hin din nou, făcându-l pe Dol și mai uimit, pentru că Cephas era proprietarul pub-ului și al barului unde lucrase înainte.
- Phi... nu, khun Hin este șeful meu, nu-i așa? a întrebat Dol înapoi.
- Da, a răspuns Hin zâmbind, apoi și-a scos ochelarii și și-a dat părul pe spate, exact ca înainte.
- De ce îl cunoști sub numele de Hin? a întrebat Alan.
- Păi... khun Hin, ăăă... khun Cephas, Dol nu știa cum să-i spună celeilalte persoane.
- Îmi poți spune în continuare Hin, a răspuns Cephas.
- Bine, îl cunosc pe phi Hin, pentru că atunci când lucram la celălalt bar era un client. Îl vedeam des pentru că venea să stea la masa din zona de care eram responsabil, i-a răspuns Dol lui Alan.
- Ha, ha, m-am prefăcut că sunt un client ca să văd cum lucrează angajați de acolo, a răspuns Hin.
- Din moment ce îmi cunoști adevărata identitate, nu spune nimănui asta, a spus Hin.
- Phu știe? a întrebat Dol mai departe.
- Știe. Altfel, cum ar putea Phu să fie mana mea dreaptă? a răspuns Hin zâmbind. Asta l-a făcut pe Dol să înțeleagă de ce personalul din cealaltă parte a barului nu-l cunoscuse niciodată pe proprietar. Doar Phu acționa în numele lui tot timpul. Mulți oameni credeau în secret că Phu era proprietarul barului.
- Dar... de ce stai aici? a întrebat Hin, zâmbind.
- Nu întreba, știi deja, a răspuns Alan. Când l-a văzut pe Dol, Hin a râs încet, pentru că nu era nimic în acest pub de care să nu știe.
- Pai, dacă ești aici, aș vrea să mă întorc la muncă mai întâi, a spus Dol, gândindu-se că probabil cei doi aveau ceva de discutat.
- Bine, nu uita ce ți-am spus. A spus Alan după ce Dol a cerut să se întoarcă la muncă.
- Ți s-au schimbat gusturile? a întrebat Hin, pentru că îi cunoștea bine gusturile vărului său.
- Ce e rău în a încerca ceva nou? a răspuns Alan.
- He, he nu e greșit, dar nu credeam că va fi puștiul ăsta, a repetat Hin. În timpul în care s-a deghizat în client pentru a vedea munca din celălalt bar, Dol era o persoană pe care o știa muncitoare și care își făcea bine treaba. De aceea l-a rugat pe Phu să încerce să-l contacteze pentru a lucra în pub-ul VIP de pe partea asta.
- Din moment ce știi, atunci îi vei da lui Dol două zile libere. E în regulă? a întrebat Alan.
- Cine ar îndrăzni să aibă o problemă cu un partener ca tine? a spus Hin zâmbind.
- Și ceilalți copii ai tăi știu că bona lor are un nou copil? a întrebat Hin.
- Fie că știu sau nu, nu contează, spuse Alan nonșalant, pentru că era o treabă personală.
- E adevărat că ești un frate bun. Sincer, nu vrei să te oprești la cineva? întrebă Hin curios.
- Întreabă-te pe tine mai întâi, a răspuns Alan. Hin a râs.
- Nu sunt încă atât de bătrân, dar ar trebui să-ți întemeiezi o familie, a spus Hin.
- Nu am găsit încă persoana potrivită pentru mine. Dacă o voi găsi, nu voi renunța. Nu-ți face griji, a spus Alan înainte de a vorbi despre muncă, pentru că îi era prea leneș să vorbească despre asta cu varul său mai mic. La urma urmei, încă nu a găsit persoana potrivită pentru el.
După muncă, Dol s-a întors la cămin să facă un duș, să se schimbe și să pregătească lucrurile așa cum i-a comandat Alan. În timp ce lucra, Alan nu l-a mai sunat să vorbească cu el. Dol s-a concentrat pe propria lui muncă. Doar un subordonat al lui Alan a venit să-i spună lui Dol când a ieșit din pub că îl va suna și îl va lua din fața căminului. Dol și-a împachetat repede lucrurile în geantă în cazul în care subordonatul lui Alan ar veni să-l ia, ca să nu fie nevoit să-l aștepte mult. La scurt timp după ce Dol și-a terminat bagajele, subordonatul lui Alan l-a sunat să-i spună că îl așteaptă în fața căminului. Dol a ieșit imediat din cameră și, când a coborât, a văzut o mașină de lux care îl aștepta cu motorul pornit. Dol s-a dus imediat la mașină. Dol a deschis portiera din față lângă șofer înainte de a se opri, pentru că Ron stătea deja acolo.
- Khun Dol, stai în spate, i-a spus Ron. Dol s-a urcat pe bancheta din spate. Dol nu s-a gândit să întrebe de Alan pentru că știa că oricum se vor întâlni. Ron l-a supravegheat din când în când. Dol abia dacă și-a ridicat telefonul ca să se joace cu el. El a stat și s-a uitat afară din mașină până au ajuns la un apartament care era destul de luxos în ochii lui Dol. Dol i-a urmărit cu ușurință pe oamenii lui Alan, dar a continuat să se uite în jur până când au luat liftul până la etajul 8 și s-au dus direct în apartament.
- Vă rog să intrați. Ron i-a deschis ușa lui Dol să intre. Dol a intrat și l-a văzut pe Alan stând pe canapea, bând vin și uitându-se la televizor. Alan părea să fi făcut un duș și să se fi schimbat. Toom și ai alți doi subordonați ai lui Alan stăteau prin cameră.
- Ai făcut duș? a întrebat Alan când l-a văzut pe Dol intrând cu o geantă.
- Da, a răspuns Dol. În mod normal, purta pantaloni scurți de fotbal și un maiou când dormea, dar cum trebuia să vină să-l vadă pe Alan, își pregătise pantaloni lungi de pijama, pentru că se temea că, dacă ar purta hainele lui obișnuită, Alan ar fi într-o dispoziție proastă. Dol nu era suficient de inocent încât să nu știe ce urma să facă în continuare când îl va întâlni pe Alan.
- Ron, pune geanta lui Dol în cameră. Dol, vino aici. Alan a bătut ușor locul gol de lângă el. Dol i-a dat geanta lui Ron și s-a dus imediat să se așeze lângă Alan. Dol purta pantaloni lungi de trening și un tricou asortat.
Alan stătea și se uita la el și s-a gândit că era cu adevărat diferit de ceilalți copii ai lui. Dacă ar fi fost altcineva, ar fi purtat haine puțin provocatoare pentru a-i stimula starea de spirit. Dar cu Dol... Alan nu știa ce să spună. Știa cu adevărat că Dol nu se prefăcea a fi nevinovat, Dol chiar nu știa cum să se comporte pentru a-l face să se simtă bine sau să fie mulțumit.
- Ce, echipa OO joacă în seara asta? a spus Dol când a văzut că echipa lui de fotbal preferată juca astăzi. S-ar putea să fie din cauză că Dol a fost stresat din cauza datoriilor și problemelor familiale, așa că nu a urmărit prea mult știrile din fotbal.
- Îți place echipa asta? a întrebat Alan, pentru că și lui îi plăcea.
- Da, îmi place Ellen. E foarte bun la pasat mingea... Dol a menționat numele jucătorului său de fotbal preferat și, din greșeală, a început să vorbească despre echipa de fotbal cu Alan și a uitat de sine în timp ce a încurajat echipa de fotbal. Când Alan a văzut că persoana de lângă el știa cu adevărat despre echipa de fotbal l-a făcut pe Alan să vorbească din greșeală despre fotbal. Acest lucru i-a făcut pe subordonații lui și pe Toom să se uite unul la altul, pentru că nu-l mai văzuseră niciodată pe Alan vorbind așa cu unul din copii lui. Mai mult, Alan nu arăta nici un fel de iritare.
- Bănuiesc că Dol e ceva nou pentru Șefu, phi Toom, i-a șoptit Ron lui Toom, așa că Toom l-a lovit cu cotul pe Ron în coastă ca să-l oprească din vorbit.
- Hei! a strigat Dol de bucurie când echipa lui a marcat.
- E 1-0, khun Alan. Dol se întoarse și îl strânse pe Alan de braț cu bucurie și uita la el. Alan zâmbi ușor, pentru că și el era încântat, înainte de a privi în jos spre mâna lui Dol care îi scutura brațul chiar acum. Dol, care văzu că Alan se uita la mâna lui, a fost șocat și îi eliberă repede brațul lui Alan când își aminti ceva.
- O, îmi pare rău. Am uitat, khun Alan nu m-a chemat să vin aici să mă uit la meciul de fotbal, a spus Dol încet când s-a gândit că poate pentru Alan era o pierdere de timp și poate că Alan ar vrea să facă altceva în loc să se uite la meciul de fotbal.
- De ce crezi că te-am adus aici? a întrebat Alan, Dol își strânse ușor buzele.
- Ăă... trebuie să fac ce face un copil ca mine, a răspuns Dol.
- Ce? a întrebat Alan scurt.
- Să te fac fericit, a răspuns Dol. Alan a chicotit.
- Sunt mulțumit și așa iar faptul că mă uit la fotbal mă face fericit, a răspuns Alan pe un ton normal. Era adevărat că atunci când mergea să vadă unul dintre copii, scopul principal era să-și potolească dorințele, oboseala și libidoul și abia după aceea venea să urmărească și să încurajeze echipa de fotbal împreună.
- Serios? a întrebat Dol, nedumerită.
- Hmm, a răspuns Alan simplu și a continuat să se uite la meciul de fotbal. Dol s-a uitat la Alan și a continuat și el să se uite la meci.
La început, Dol era încordată, dar când Alan a început să vorbească despre fotbal, Dol a început să se relaxeze. După ce s-a terminat meciul de fotbal, era ora 4 dimineața. Dol a început să caște.
- Ar trebui să vă odihniți mă duc și eu la culcare, le-a spus Alan subordonaților săi înainte de a se ridica. Dol s-a ridicat imediat și l-a urmat.
- Urmează-mă, i-a spus Alan lui Dol, apoi a intrat în dormitorul mare unde Ron pusese geanta lui Dol. Dol l-a urmat imediat pe Alan. Îi era somn, dar a trebuit să încerce să se trezească mai întâi, pentru că a crezut că Alan ar putea vrea altceva de la el. Alan s-a urcat în pat și s-a uitat la Dol, care stătea lângă pat cu o expresie nedumerită pe față.
- Nu dormi? a întrebat Alan. Dol părea puțin nedumerit.
- Ăă, dormiți? Atunci, khun Alan... nu aveți de gând să o faceți? a întrebat Dol, pentru că a văzut că și Alan era pe punctul de a adormi.
- Știu că ți-e somn, și mie mi-e somn. Hai la culcare, am destul timp să fac lucruri cu tine, a spus Alan, făcându-l pe Dol să se înroșească la față înainte să se așeze în pat lângă Alan, era ca și cum ar fi dormit cu un prieten. Și pentru că lui Dol îi era foarte somn, el a adormit înaintea lui Alan.
Alan s-a întors să se uite la tânărul de lângă el și a clătinat din cap întrebându-se de ce a alesese să fie bona lui Dol. După un timp Alan închise ochii.
- Ah... În timp ce Dol dormea, a simțit o furnicătură în vârful pieptului, făcându-l să deschidă ochii și să vadă că Alan se strecoară deasupra pieptului său, făcându-l pe Dol să tresară ușor, pentru că tocmai se trezise.
- Ești treaz? a întrebat Alan, ridicând capul să se uite la el.
- Khun Alan, l-a strigat Dol pe Alan, cu o voce ușor răgușită.
- Trezește-te, e timpul să-ți faci treaba, a spus Alan și s-a uitat la ceasul de pe perete și a văzut că era ora 10:00 dimineața.
- E ora 10:00? a întrebat Dol imediat.
- Și ce dacă? a întrebat Alan. Dol a rămas uluit o clipă când a știut că Alan voia să facă sex cu el atât de devreme.
- Există vreo lege care interzice oamenilor să facă sex la ora 10 dimineața? a întrebat Alan, care ghicise ceva, făcându-l pe Dol să roșească.
- Nu, niciuna, a răspuns Tal înainte să se ridice. Alan s-a apropiat din nou de el.
- Dar... pot să merg puțin la baie? a întrebat Dol. Tocmai se trezise, așa că nu era prea încrezător.
- Sigur, a răspuns Alan. Dol s-a dat repede jos din pat și s-a dus la baie. A văzut acolo două periuțe de dinți noi și imediat s-a spălat pe dinți înainte de a se spăla pe față și de a se pregăti puțin. Când a ieșit din nou din baie, l-a văzut pe Alan stând gol sprijinit de tăblia patului, cu o pătură acoperindu-i partea inferioară. Dol a înghițit în sec când a văzut ceva împingând pătura.
- Ce crezi că ar trebui să facem? a întrebat Alan.
Dol s-a urcat încet pe pat și s-a hotărât să tragă pătura la o parte și a văzut penisul lui Alan chiar în fața lui. Dol s-a mișcat printre picioarele lui Alan și l-a apucat, lingându-l cu vârful limbii. Alan a zâmbit satisfăcut că Dol luase inițiativa fără ca el să fie nevoit să-i dea multe ordine.
- Mmm, a scos Alan un sunet din gât înainte ca Dol să prindă penisul lui Alan cu gura lui moale pentru ai suge capul deoarece cunoștea punctele sensibile ale bărbaților. Dol și-a folosit vârful limbii pentru a-l linge și a-l mulțumi pe Alan.
- Ah... La naiba, ți-ai îmbunătățit limba. Ahhh, l-a lăudat Alan, făcându-l pe Dol să se simtă fericit că putea să-l mulțumească pe Alan. Dol și-a mișcat buzele mai repede, făcându-l pe Alan să-și strângă stomacul de plăcere. Alan a ridicat mâna să-i prindă părul lui Dol, nu prea tare. Apoi la lăsat să-și folosească gura ca să-l răsfețe continuu, până când Dol a simțit că îi amorțește gura pentru că Alan încă nu se eliberase. După un timp Alan s-a înțepenit puțin, și-a mișcat șoldurile în sus, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă. Apoi Alan a eliberat lichidul în gura caldă a lui Dol, până când sucul de iubire al lui Alan a curs din colțul gurii lui Dol.
- Dacă nu-l înghiți, scuipă-l pur și simplu, a spus Alan după ce i-a dat drumul părului lui Dol. Dol voia să-i facă pe plac lui Alan așa că a înghițit sucul iubirii, făcându-l pe Alan să zâmbească ușor. Penisul fierbinte al lui Alan era încă tare și nu se înmuia ușor.
- Ei bine, ce ai învățat fața de data trecută? Ce poți face că să-mi faci pe plac? a spus Alan care stătea rezemat de tăblia patului. Fața lui Dol era roșie dar s-a dat jos din pat și s-a dezbrăcat. Lumina soarelui care pătrundea prin perdele le făcea corpurile clar vizibile, fără a fi nevoie să aprindă luminile. Dol și-a strâns ușor buzele când a văzut privirea pofticioasă a lui Alan, care se uitase la corpul lui gol. Dol s-a întors din nou în pat. De data aceasta, s-a urcat și s-a așezat în poala puternică a lui Alan, frecându-și fesele de penisul fierbinte. Dol s-a aplecat și și-a îngropat fața în curbă gâtului lui Alan și și-a mușcat buzele deoarece există o regula care „Interzice crearea de semne de dragoste pe corpul lui Alan” lucru pe care Dol și-l amintea bine. El doar a mușcat ușor pentru a crea o senzație de furnicături. Apoi și-a mișcat buzele în jos, spre sfârcurile lui Alan deoarece credea că punctele sensibile ale bărbaților ar trebui să fie oricum aceleași. Așa că Dol și-a folosit vârful limbii pentru a-i linge sfârcurile lui Alan. Alan a întins mâna să-i strângă fesele lui Dol și și-a târât degetele lungi de-a lungul feselor, provocându-i furnicături în abdomen.
- Mmm, a scos Alan un sunet din gât. Deși Dol nu era la fel de experimentat ca ceilalți copii ai săi, nu putea nega că intențiile stângace ale lui Dol îl făceau să se simtă bine.
- Ah, unde sunt prezervativele și gelul? a spus Dol.
- În sertarul ăla, Alan dădu din cap spre noptieră. Dol se mișcă să-l deschidă și să le scoată, apoi își dădu seama că Alan pregătise totul. Dol îi puse imediat un prezervativ lui Alan, în timp ce ochii lui Alan erau mereu atenți să vadă ce va face Dol. Dol a strâns lubrifiantul în mână și îl întinde pe pasajul său strâmt, Alan ridică ușor din sprâncene, apoi Dol se urcă în poala puternică a lui Alan și ține penisul lui Alan în poziție verticală. Alan zâmbi pentru că știa ce va face Dol. Dol își strânse buzele, înghițindu-și toată jena, apoi își apăsă încet fundul în jos pentru a lăsa pasajul său strâmt să înghită penisul fierbinte lui Alan.
Alan însuși strânse din dinți pentru a-și controla emoțiile, pentru a nu fi cel care controlează totul. Voia să-l lase pe Dol să facă totul singur. De îndată ce penisul a fost introdus, s-a produs o senzație de strângere. Dol încerca să se relaxeze și își apăsă încet corpul în jos. Pasajul strâmt strângea frecvent penisul. Alan mângâie ușor coapsele lui Dol, ajutându-l pe Dol să se simtă excitat și să-și suprime timiditatea.
- Uh... Dol tremura ușor. Alan, care a văzu asta, se aplecă și îi cuprinse fața lui Dol, sărutându-l pasional. Dol îl sărută la rândul său imediat și își apasă încet șoldurile în jos.
- Ugh, un sunet i-a scăpat din gât lui Dol în timp ce canalul său amoros i-a înghițit întreaga lungime lui Alan, făcându-l să se simtă ușor agitat. Alan și-a mișcat mâna pentru a-i strânge fesele, făcându-l să se relaxeze. Apoi, Alan și-a desprins buzele care îl sărutau și s-a rezemat de tăblia patului. Dol s-a uitat la venele de pe tâmplele lui Alan și a știut că Alan trebuie să-și fi reținut destul de mult emoțiile, așa că Dol s-a mișcat încet în sus și în jos.
- Mmm, a scos Alan un sunet din gât, mâinile sale continuând să mângâie picioarele lui Dol, trecând ocazional la șolduri, înainte de a întinde mâna spre penisul lui Dol, stimulându-l
- Ah... ugh. Dol și-a mușcat buza involuntar, așa că Alan a ridicat mâna ca să-i mângâie ușor buzele lui Dol.
- Nu-ți stăpâni vocea. Dacă vrei să gemi, geme pur și simplu, a spus Alan cu voce răgușită. Pe măsură ce Dol a prins ritmul, și-a mișcat șoldurile mai repede în sus și în jos.
Sop... Sop...
Sunetul făcut de fundul lui lovind picioarele lui Alan urmat ritmul de urcare și coborâre al lui Dol. Dol și-a folosit o mână pentru a-l ține pe Alan de umăr ca să se sprijine în timp ce acesta se legăna în sus și în jos, Alan îl privi dar nu a spus nimic.
- Ah... ohhh... gemu Dol de plăcere.
- Ahh... atât de strâns și fierbinte. Mmm... a gemut Alan, pentru că pasajul lui Dol îl strângea frecvent. Alan l-a apucat pe Dol de talie ca să o împiedice să se miște în sus și în jos, făcându-l pe Dol să se uite la Alan cu surprindere. Ochii umezi ai lui Dol l-au făcut pe Alan să strângă din dinți. Era firesc pentru oamenii erau în mijlocul pasiunii și nu se prefăceau, ceea ce l-a făcut pe Alan destul de excitat. Alan s-a întins pe spate.
- Hmm, continuă, a spus Alan. Dol a continuat să se miște în sus și în jos, dar de data aceasta, Alan și-a împins șoldurile în sus în ritmul mișcărilor lui Dol.
- Ah! gemu Dol de plăcere. Alan zâmbi slab apoi l-a apucat pe Dol de șolduri și și-a împins șoldurile în sus în mod repetat, făcându-i lui Dol să tremure violent, forțându-l să se aplece și să se sprijine pe pieptul puternic al lui Alan.
- Ah... Khun Alan... ah... ahh... sunt atât de excitat, a gemut Dol.
- Ah, doar de la atât? Ah... Asta e, a întrebat Alan, ridicându-și șoldurile fără oprire.
- Mă simt atât de bine... ah... mă simt atât de excitat, a spus Dol, strângându-și penisul cu mâna ca să-l stimuleze. Își simțea gâtul uscat. Chiar dacă Alan își împingea șoldurile în sus și în jos, a învățat să-și miște corpul pentru a se potrivi ritmului împingerilor lui Alan. Alan era foarte mulțumit că învățase atât de repede.
- Nu mai suport... Ah... O să ejaculez, a spus Dol cu o voce răgușită. Alan și-a mărit forța și viteza pentru că voia și el să elibereze.
- Ahh! Dol și-a ridicat corpul când a fost cuprins de convulsii și și-a eliberat sucul iubirii pe propria mână și pe abdomenul puternică a lui Alan. Alan a scos și el un mârâit puternic când s-a eliberat. Corpul îi tremura, ca și cum ar fi rămas fără energie, chiar dacă tocmai se eliberase pentru prima oară. Dol știa că Alan va trebui cu siguranță să continue încă o rundă.
Dol gâfâia dar a luat repede un șervețel pentru a șterge sucul iubirii pe care îl eliberase pe abdomenul lui Alan, în timp ce Alan îl privea cu ochi sclipitori.
- Îmi pare rău, a spus Dol, temându-se că Alan s-ar supăra că își eliberase sucul amoros pe abdomenul lui Alan, format din șase pachete.
- E în regulă, pune-mi un prezervativ nou, a spus Alan, făcându-l pe Dol să roșească din nou. Dol i-a scos prezervativul în care se afla sucul iubirii lui Alan și ia pus imediat unul nou, iar a doua rundă a început.
Capitolul 8
După ce au terminat a doua partidă, era aproape prânz. Alan și Dol deja făcuseră duș și se schimbaseră de haine. Cât despre Dol, acesta simțea niște dureri în corp, dar încă putea merge.
- Am comandat deja mâncarea. Hai să ieșim să mâncăm, a spus Alan înainte să plece. Dol l-a urmat imediat. Când a ieșit, a constatat că mâncarea fusese deja pusă pe masa din sufragerie. Lui Dol i-a mârâit imediat stomacul, pentru că îi era foarte foame.
Alan și Dol s-au așezat să mănânce împreună. Dol nu mai era la fel de încordat acum ca la început, pentru că se gândea că trebuie să se obișnuiască să fie „bona” lui Alan. Dacă era încordat și se temea de Alan, Alan s-ar putea să nu fie fericit.
- Îți place apartamentul asta? a întrebat Alan în timp ce mânca, deoarece nu era foarte strict în privința manierelor la masă. Dol a fost puțin nedumerit când a auzit asta.
- Ăăă, nu-ți pot spune. De când am ajuns, am fost doar în dormitor și aici, spuse Dol direct, făcându-l pe Ron, care stătea nu departe, să-și strângă buzele ca să-și rețină râsul la auzul răspunsului lui Dol. Alan se uită la fața lui Dol și știu că Dol chiar îi răspunse adevarul, nu-l tachina în niciun fel.
- Dacă ți-aș spune că acest apartament este al tău, ce ai spune? a întrebat Alan. Dol a făcut o pauză.
- Ăă, am deja propria mea cameră și e aproape de universitate, a răspuns Dol. De fapt, acest apartament este destul de convenabil pentru a călători la universitate, dar nu e la fel de aproape ca căminul în care locuiește.
- Dacă vreau să te văd, vrei să vin în dormitorul tău? a întrebat Alan, făcându-l pe Dol să înțeleagă de ce îi dăduse Alan acest apartament.
- Pot să vin în camera asta doar când vrea khun Alan să mă vadă? În perioadele normale, aș prefera să stau în cămin, a răspuns Dol, așa cum și-ar fi dorit.
- Nu crezi că această cameră e mai spațioasă și mai confortabilă decât căminul tău? a continuat să întrebe Alan.
- E adevărat că e convenabil, dar sunt mai obișnuită cu căminul meu. Dar dacă khun Alan vrea să mă vadă, vin imediat aici, a răspuns Dol. Știa că Alan avea nevoie de un loc unde să petreacă timpul cu o bonă ca el.
- Știi că nu-mi place să fi neascultător, a spus Alan, făcându-l pe Dol să amuțească imediat.
- Atunci pot schimba dormitul aici și în cămin? Uneori, dacă am un curs de dimineață sau o activitate care se termină târziu noaptea, e mai convenabil să locuiesc în cămin, a sugerat Dol. Se întreba dacă Alan ar permite asta.
- Hmm, cum vrei tu, a răspuns Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească și să continue să mănânce.
- Ies să fac niște treburi și mă întorc când se întunecă. Poți sta aici deocamdată. Dacă ai nevoie de ceva, spune-i lui Ron. Îl voi pune pe Ron să stea aici și să aibă grijă de tine deocamdată. Dacă ai nevoie de ceva, spune, a spus Alan după ce s-a săturat. Era normal ca oamenii lui să rămână și să aibă grijă de bonă deocamdată, ca să-i poată spune ce trebuia făcut sau ce nu.
- Da, a răspuns Dol cu ușurință. Înainte ca Alan să se pregătească să iasă, Dol s-a ridicat și l-a condus pe Alan la ușă.
- Ia o pauză, i-a spus Alan lui Dol în timp ce pleca, lăsându-i doar pe Ron și Dol.
- Aveți nevoie de ceva, khun Dol? a întrebat Ron.
- Nu. Pot să stau și să lucrez aici? l-a întrebat Dol pe Ron.
- Poți sta unde vrei în acest apartament, Khun Dol. Acest loc a fost pregătit pentru tine, i-a răspuns Ron. Dol a zâmbit în semn de răspuns.
- Mulțumesc, a răspuns Dol înainte să-și ia laptopul și să se așeze să lucreze la editare în sufragerie cu Ron.
Ron nu l-a deranjat. Au rămas amândoi în colțurile lor până după-amiaza, în jurul orei trei. Apoi, Dol s-a întins ca să scape de rigiditate și s-a uitat la ceasul de pe perete.
- Khun Ron, l-a strigat Dol pe Ron.
- Da, răspunse Ron.
- Dacă vreau să cumpăr mâncare proaspătă ca să gătesc singur cina, este posibil? a întrebat Dol.
- Da, există un centru comercial lângă apartament, a răspuns Ron.
- Păi, vreau să merg să cumpăr niște produse proaspete de la piața. Îmi amintesc că e o piață de produse proaspete în apropiere, a spus Dol, pentru că mai fusese în zona asta înainte. Motivul pentru care nu a mers la cumpărături la mall a fost pentru că prețurile erau mai mari. Dol de obicei economisește bani.
- Da, bine, a răspuns Ron, comparându-l în minte pe Dol cu celelalte bone ale lui Alan, întrebându-se prin ce erau diferite, dar nu a spus nimic.
- Apropo, khun stai să văd bucătăria o clipă. Dol a intrat în bucătărie și a constatat că ustensilele de gătit erau complete. Păreau noi și nefolosite. Cu toate acestea, nu existau deloc condimente.
- A cui era apartamentul ăsta înainte? l-a întrebat Dol cu curiozitate pe Ron.
- Apartamentul asta a fost cumpărat de șef cu mult timp în urmă. Nimeni nu l-a folosit. Când șeful a vrut să-ți dea apartamentul asta, a chemat pe cineva să vină să facă curățenie, a răspuns Ron. Deoarece fusese mobilat de mult timp, Alan le oferea uneori subordonaților săi apartamente sau camere dacă aceștia făceau o treabă bună.
- A, de aceea arată totul nou. Atunci, să mergem la cumpărături? Sau khun Ron va aștepta în cameră? a întrebat Dol înapoi.
- Merg și eu cu tine, a spus Ron, și cei doi au părăsit apartamentul.
- Unde te duci, Dol? a întrebat Ron când Dol nu a mers pe jos până la parcare.
- Ce-ar fi să mergem la piață? a răspuns Dol.
- Deci nu urci în mașină? a întrebat Ron, arătând spre parcare.
- Piața nu e departe. Pot merge pe jos până acolo. E chiar aici. Nu vreau să cumpăr prea mult, a răspuns Dol. Ron a fost apoi de acord să-l urmeze pe Dol.
- Pot să te întreb ceva? Aș vrea niște informații despre khun Alan, a întrebat Dol în timp ce mergea.
Piața de produse proaspete era la aproximativ un kilometru de apartament.
- Da, a răspuns Ron, așteptând să audă ce avea să întrebe Dol.
- Câți copii „bonă” are khun Alan? a întrebat Dol direct.
- Cu tine, sunteți trei acum, a răspuns Ron, pentru că nu era un secret. Dol și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Sunt toți bărbați sau sunt și femei? a întrebat Dol.
- Era o femeie și doi bărbați, a răspuns Ron.
- Atunci, voi avea șansa să-i întâlnesc? Mi-e doar teamă că mă voi comporta ciudat și nu voi ști ce să fac dacă îi întâlnesc, a spus Dol încet.
- Nici eu nu sunt sigur, a răspuns Ron. Nu era ca și cum bonele lui Alan nu s-ar fi întâlnit niciodată. Alan își aduna toate bonele la masă uneori. Dar acum, că Dol era bona lui Alan, Ron nu era sigur dacă Alan îl va prezenta pe Dol celorlalte două bone.
- Bine, a răspuns Dol simplu, nevrând să mai întrebe nimic, de teamă că s-ar amesteca prea mult în treburile lui Alan.
- Ron, iei cina cu mine. O să gătesc mai multă mâncare. Dar s-ar putea să nu fac nimic extravagant. O voi face în funcție de bugetul meu, a spus Dol cu un râs sec.
- Dacă vrei ceva, Dol, spune-mi. Șeful mi-a spus să plătesc pentru tine. Șeful va acoperi cheltuielile când șeful merge în vizită sau stă la cineva. Dol nu trebuie să cheltuiască, a explicat Ron. Dol a dat din cap, dar nu credea că va cumpăra mult.
Nu după mult timp, cei doi au ajuns la piața de produse proaspete. Dol se plimba alegând lucrurile cu pricepere. Ron la urmărit în spate pentru a-l ajuta să care lucrurile. Dar Dol a ales să care el însuși unele dintre plase, lăsându-l pe Ron să-l ajute să care doar unele dintre lucruri. Ron îi tot raporta lui Toom din când în când despre ce făcea Dol.
- Chiar ai cumpărat atât de mult, Dol? a întrebat Ron când a văzut lucrurile în mâinile lui și ale lui Dol.
- E deja mult. La început, plănuisem să cumpăr mâncare proaspătă doar pentru cină, dar apoi m-am gândit din nou la asta. Ar fi mai bine să cumpăr mai mult și pentru mâine, a spus Dol.
A cumpărat niște condimente, ingrediente proaspete și legume pentru că avea deja în minte un meniu pe care să-l gătească. El a cumpărat doar ingredientele de care avea nevoie. Unul dintre motive ar putea fi și faptul că era obișnuit să economisească bani, așa că nu voia să cumpere prea mult, chiar dacă erau banii lui Alan. După ce au terminat de făcut cumpărături, cei doi s-au întors la apartament.
.......
- Au mergs la piața de produse proaspete? a spus Alan când Toom i-a raportat după ce Alan și-a terminat întâlnirea.
- Da, dar acum s-au întors în apartament, a răspuns Toom. Alan a dat din cap.
Cioc... cioc
S-a auzit o bătaie în ușă înainte ca Jin să intre.
- Șefu’, FIFA m-a sunat și m-a întrebat dacă șeful ar putea merge să-l vadă săptămâna asta pentru că va călători cu prietenii lui în altă provincie, așa că ar vrea să-l întreb pe șefu’ mai întâi, i-a spus Jin lui Alan. Alan a bătut ușor cu degetul în masă.
- Lasă-l pe FIFA să plece într-o excursie. Când se va întoarce din călătorie, mă duc să îl văd și să îi transferi banii de călătorie, a spus Alan pe un ton normal. Ar putea spune că a fost îndrăgostit de el în ultima vreme, așa că nu e nicio problemă ca FIFA să meargă într-o excursie în provincie cu prietenii lui.
- Da, a răspuns Jin, apoi a ieșit să-l sune pe FIFA.
- Atunci de ce nu merge șeful să-l vadă pe Khun View? a întrebat Toom.
- O să aștept acum. Când va sosi nava lui Ivan? a răspuns Alan la întrebarea lui Toom și apoi a întrebat despre muncă, fără să-i pese de propriul copil adoptiv.
- E aproape ora 16:00 cred că putem pleca acum, a spus Toom. Alan a dat din cap înainte de a ieși din birou spre port ca să verifice armele care fuseseră livrate.
- Șefu’, generalul Kamchai ne-a contactat din nou. În timp ce conducea spre debarcader, Toom a menționat un ofițer militar dintr-o țară vecină care a încercat să-l contacteze pe Alan pentru a cumpăra arme, dar Alan a refuzat să le vândă din cauza conflictelor anterioare legate de impozitele excesive și de egoismul din partea țării vecine. Prin urmare, Alan a anulat afacerea, dar țara vecină a încercat să continue să-l convingă pe oameni să-l contacteze.
- Nu-ți face griji, a răspuns Alan calm. Nu-i păsa dacă respingerea celeilalte părți i-ar face vreun rău.
- Da, a răspuns Toom și nu a mai spus nimic.
.......
Dol, nu gătise încă cina pentru că lui și lui Ron nu le era încă prea foame. Dol se întorsese să lucreze din nou. Voia doar să cumpere niște mâncare și să o pregătească când îi va fi foame. Într-un fel, Dol voia să știe când va veni Alan, dar, pe de altă parte, nu îndrăznea să întrebe pentru că se temea că ar fi prea mult deranj și ar depăși limita lui Alan. La ora 18:00, Dol s-a ridicat să gătească cina, urmat de Ron ca să-l ajute.
- Ce aveți de gând să faceți, khun Dol? a întrebat Ron.
- Doar tăiței „mama” prăjiți, a răspuns Dol.
- Tăiței instant prăjiți? a spus Ron surprins când a menționat meniul.
- Da, acesta este meniul meu preferat. Când nu mă pot gândi la nimic, fac tăiței instant fierți sau tăiței instant prăjiți, a spus Dol râzând. Tăițeii lui instant prăjiți aveau legume și carne de porc. Dol a făcut totul cu măiestrie. Când a terminat, le-a pus pe o farfurie pentru Ron și pentru el.
Apoi s-au așezat să mănânce în sufragerie pentru că voia să se uite la meciul de fotbal. Ron nu i-a interzis să facă ceva și chiar a venit să se uite la meci cu el. Dol a ales să stea pe podea în fața canapelei și a folosit bețișoarele pentru a lua niște tăiței instant prăjiți pentru a-i mânca, exact ca atunci când era la cămin.
Crak...
Sunetul ușii deschizându-se i-a făcut pe Dol și Ron să se întoarcă imediat să se uite, cu tăițeii încă înfipți în gură.
Alan nu i-a spus lui Toom să-l sune și să-i spună că se întoarce pentru că voia să știe ce va face Dol cât timp va fi în apartament. Iar imaginea pe care a văzut-o în fața lui era cea a lui Dol și a subordonatului său, Ron, mâncând tăiței instant.
- Oh… Dol când la- văzut pe Alan și-a băgat imediat tăițeii instant în gură și s-a ridicat. Ron și-a pus repede farfuria cu tăiței instant prăjiți pe masa de sticlă și s-a ridicat și el.
- Te-ai întors deja? Lasă-mă să-ți aduc niște apă. Dol, nu știa ce să facă pentru că era șocat că Alan intrase fără să știe și s-a grăbit să aducă niște apă pentru el.
- Nu e nevoie. Ron, du-te și adu apa. Alan i-a spus lui Ron să meargă să aducă apă, în timp ce el mergea spre Dol.
- Ce mănânci? a întrebat Alan.
- Pai... tăiței instant prăjiți. Am fost la piață să cumpăr niște tăiței azi după-amiază, i-a raportat Dol lui Alan.
- Tăiței nu au prea mulți nutrienți, a spus Alan.
- Am adăugat legume și carne, a răspuns Dol.
- Mănânci des așa ceva? a întrebat Alan înainte de a se așeza pe canapea. Dol stătea acolo stângaci până când a văzut privirea lui Alan, așa că s-a așezat lângă el.
- Când sunt în cămin, mănânc destul de des este mai economic, a spus Dol chicotind.
- Nu ai bani de cheltuială? De ce nu cumperi altceva de mâncare? a întrebat Alan. S-a simțit puțin enervat că Dol nu a ales să cumpere ceva mai bun.
- Încă trebuie să economisesc bani pentru familia mea. Vreau să economisesc cât de mulți bani pot. Dar nu mănânc tăiței instant la fiecare masă. Mănânc și alte lucruri. Doar că astăzi am vrut să mănânc tăiței instant prăjiți, a inventat Dol o scuză. Alan a clătinat din cap la scuza lui Dol. Dar nu s-a supărat. El era preocupat doar de sănătatea tânărului. Ron i-a adus cu umilință lui Alan niște apă înainte de a se furișa să-și ia propria farfurie cu tăiței instant prăjiți de pe masă. Alan l-a privit ușor.
- A dispărut deja totul? a întrebat Alan.
- Ce? a întrebat Dol, nedumerit.
- S-au terminat tăițeii instant prăjiți pe care i-ai făcut? a întrebat Alan care s-a simțit din nou iritat când a văzut că Ron mâncase mâncarea pe care o gătise Dol înaintea lui. Nu era pentru că era posesiv față de gătitul lui Dol, ci mai degrabă pentru că voia să fie el cel care încearcă primul.
- Încă nu. Mai e puțin. Vrei să mănânci, khun Alan? a întrebat Dol. Pentru că făcuse mai mult, în caz că el și Ron nu se săturau.
- Hmm, vreau să încerc asta, a spus Alan. Toom și Ron s-au privit imediat, pentru că știa că lui Alan nu-i plăcea mâncarea instant, inclusiv tăițeii instant.
- Bine, ți încălzesc eu, a răspuns Dol înainte să se grăbească înapoi în bucătărie să încălzească imediat niște tăiței instant prăjiți pentru Alan și să îi pună pe o farfurie.
- Khun Alan, ați dori să luați loc la masa din sufragerie? a întrebat Dol.
- E în regulă. Nu stai să mănânci și tu aici? a întrebat Alan. Dol a zâmbit ironic, dar a adus totuși farfuria cu tăiței instant prăjiți și a pus-o pe masă pentru Alan împreună cu o furculiță și o lingură.
- Nu sunt sigur dacă e pe gustul tău, a spus Dol. Alan s-a mișcat să ia farfuria și a luat în furculiță tăiței instant ca să îi mănânce, în timp ce subordonații lui Alan și Dol îl privi cu uimire.
- Hmm, sunt comestibil, a răspuns Alan. Tăițeii instant prăjiți ai lui Dol nu erau atât de delicioși, nu erau prea picanți și nici atât de răi încât să nu fie necomestibili. Erau pur și simplu mediocri. Unul dintre motive ar putea fi că Alan nu mai mâncase niciodată tăiței instant prăjiți, așa că nu-și putea da seama dacă erau delicioși sau nu.
- Of, a oftat Dol adânc.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Alan înapoi.
- Mă temeam că nu-i vei putea mânca. De fapt, khun Alan, poți comanda mâncare de afară acum că ai încercat tăițeii mei instant prăjiți, a spus Dol, pentru că se gândea că Alan ar trebui să mănânce o mâncare mai bună decât tăițeii lui instant prăjiți.
- I-ai otrăvit de aceea nu îi pot mânca, a întrebat Alan.
- Nu. Mă tem că nu vor fi pe gustul tău, khun Alan, a răspuns Dol.
- Pot să-i mănânc. Poți să-i mănânci și tu pe ai tăi, a spus Alan.
- Atunci mă voi așeza aici și voi mânca. E mai convenabil, a spus Dol. Alan a dat din cap și Dol s-a așezat din nou pe podea, în fața canapelei, și a mâncat tăițeii instant prăjiți în timp ce se uita la televizor. Alan s-a așezat lângă el, mâncând tăițeii instant prăjiți făcuți de Dol. Alan a mâncat în timp ce se uita la televizor, așa că a terminat toată farfuria într-o clipă.
Toom nu-și mai văzuse niciodată șeful așa. De obicei, Alan avea reguli în viață. El și celelalte „bone” mâncau împreună la masa din sufragerie. Nu stăteau niciodată așa pe canapea în fața televizorului.
- Ai terminat de mâncat? Mai vrei? a întrebat Dol când a văzut că Alan își terminase farfuria.
- Nu, e de ajuns, a răspuns Alan, pentru că și el era sătul.
- Am cumpărat pepene verde. Vrei și tu? a întrebat Dol. El a băgat pepenele roșu întreg în frigider, plănuind să-l taie și să-l pună pe o farfurie când va vrea să-l mănânce.
- Da, dar termină-ți tăițeii instant mai întâi, a răspuns Alan. Dol și-a mâncat în grabă proprii tăiței instant fără nicio rezervă și s-a comportat normal. Când a terminat a luat rapid farfuriile goale, a lui și a lui Alan și le-a pus în chiuvetă, apoi a tăiat repede pepene verde și l-a pus intri bol ca să mănânce împreună cu Alan.
- Poftim. Dol așeză bolul cu pepene verde pe masă. Alan ridică ușor din sprâncene. El mâncase pepene verde pe care copii lui îl pregătiseră pentru el și de cele mai multe ori, era aranjat frumos pe farfurie. Fifa îl tăia astfel încât să rămână doar puțină coajă în mijloc, ca să fie ușor de apucat și mâncat. Cât despre Dol, el l-a tăiat și l-a pus într-un bol fără să îl aranjeze. Dol i-a dat doar o furculiță pe care să o folosească și era o furculiță normală nu una pentru fructe.
- Ce este? a întrebat Dol pe un ton curios.
- Nimic, a răspuns Alan, înțelegând că era o situație cu adevărat nouă pentru el. Alan s-a așezat apoi să mănânce pepene verde și s-a uitat la televizor lângă Dol, care stătea pe jos și mânca pepene roșu. Se părea că Dol începuse să se simtă mai relaxat față de Alan.
- Ai fost vreodată pe un stadion ca acesta să te uiți la fotbal? a întrebat Dol brusc, pentru că se uita la un meci de fotbal al altei echipe.
- Da, m-am dus să mă uit când a jucat echipa OO, a răspuns Alan.
- Cred că a fost foarte incitant, spuse Dol în timp ce se gândea, fără să simtă gelozie pe Alan sau dezamăgire pentru ceea ce el nu putea avea.
- Ai fost vreodată la un meci de fotbal pe un stadion? a întrebat Alan.
- Am fost. M-am dus să mă uit la meciurile din Thailanda, dar doar de două sau trei ori pentru că nu am avut prea mult timp, a spus Dol pe un ton normal, cu ochii încă ațintiți asupra ecranului televizorului.
- Din cauza munci cu jumătate de normă? a întrebat Alan.
- Da, a răspuns Dol scurt. Dacă celelalte bone ale lui Alan l-ar vedea chiar acum, ar fi toate surprinse să îl vadă pe Alan că invită pe cineva să vorbească așa. Atunci când Alan era cu ceilalți copii, aproape că știau ce vor să spună, pentru că Alan putea ghici gândurile și dorințele celorlalți. Dar cu Dol, părea că și Alan trebuia să învețe de la Dol.
- După ce termini de văzut acest meci de fotbal, poți merge în dormitor. Eu voi vorbi mai întâi despre muncă în acea cameră, apoi te voi urma înăuntru, a spus Alan. Acest apartament are două dormitoare: un dormitor matrimonial pentru Alan și Dol și un dormitor mic care era folosit ca birou al lui Alan. Cât despre subordonații lui Alan, ei au camere alăturate unde pot sta pe rând.
- Bine, a răspuns Dol, gândindu-se că trebuie să se pregătească pentru seara asta.
Dol s-a trezit la ora 8 dimineața cu dureri în corp, deoarece noaptea trecută, după ce se uitase la fotbal, se grăbise să facă un duș și să se pregătească pentru al aștepta pe Alan în dormitor. Când Dol a fost gata, Alan s-a întors în dormitor și, fără să spună prea multe Alan l-a învățat pe Dol cum să facă dragoste pasională în pat și în baie, până când picioarele lui au devenit atât de slabe încât abia se mai putea ține în picioare, dar a învățat multe de la Alan.
Dol nu l-a văzut pe Alan lângă el, dar a auzit un sunet din baie, așa că a știut că Alan era probabil în baie. Dol s-a dat jos din pat purtând doar pantaloni lungi de trening, fără tricou și avea pete roșii de supt pe care Alan i le făcuse pe corp. Dol a simțit că trupul său începea să se obișnuiască cu puterea lui Alan. Poate că avea niște dureri, dar nu a făcut febră și nu a trebuit să stea doar întins în pat. Unul dintre motive ar putea fi acela că Alan îi pregătise medicamentele pentru așa ceva.
Crak...
Alan a ieșit îmbrăcat într-un halat de baie, făcându-l pe Dol care se afla în mica zonă a vestiarului, să se oprească pentru o clipă.
- Oh, trebuie să pregătesc haine pentru tine? a întrebat Dol. Era prima dată când se trezise în timp ce Alan terminase de făcut un duș dimineața.
- Nu e nevoie, pentru că nu am prea multe aici. O să-mi aduc niște haine și lucruri personale și atunci tu mi le poți pregăti, a răspuns Alan.
- Bine, atunci mă duc să fac un duș mai întâi, a spus Dol. Alan l-a lăsat pe Dol să facă un duș în timp ce el se îmbrăca și s-a dus să bea cafea pentru al aștepta pe Dol în sufragerie. Când Dol a ieșit au mers să ia micul dejun împreună la masa din sufragerie.
- Am treabă azi. O să-i rog pe Ron și Mick să te ducă la spital, a spus Alan. Dol părea puțin nedumerit.
- De ce să merg la spital? a întrebat Dol înapoi.
- Analize de sânge, examen fizic, pentru că și eu fac asta regulat, a răspuns Alan. Dol a tăcut o clipă și a înțeles imediat de ce Alan îl rugase să facă analize de sânge. Asta l-a făcut pe Dol să se simtă bine, pentru că îl făcea să se simtă în siguranță, chiar dacă Alan folosise prezervativ când au făcut sex.
- Da, a răspuns Dol. După ce au terminat de mâncat micul dejun, Alan și Dol au ieșit împreună din apartament, dar s-au urcat în mașini separate. Alan s-a dus să vorbească despre muncă, în timp ce Dol s-a dus la spital.
La sosirea la spitalul privat, Dol a fost supus imediat unui control medical. Ron facilitând procesul. Mick a condus și a stat cu ei. După control, se vor întoarce la apartament, deoarece rezultatele le vor fi trimise în termen de 1-2 zile.
Tring... Tring...
În timp ce era în mașină, telefonul mobil al lui Dol a sunat. El l-a ridicat și a văzut că era numărul prietenului său, Bee.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Dol la apelul lui Bee.
(„Ești în camera ta? Mă gândeam să vin și să lucrez cu tine. Dacă există ceva am putea discuta și așa vom termina totul deodată.”) A spus Bee. Dol a făcut o pauză.
- Păi, sunt plecat cu niște comisioane. Stai să văd când mă întorc. O să te sun, a spus Dol și i-a închis telefonul prietenului său.
- Khun Ron, puteți să-l sunați pe khun Toom sau pe khun Alan și să-i întrebați dacă pot să mă întorc la cămin pentru că am de făcut o muncă cu prietenii mei? a întrebat Dol, pentru că nu îndrăznea să-l lase pe Bee să vină să vadă apartamentul unde Alan îl lăsase să stea acum.
- Da, a răspuns Ron, înainte de a-l suna pe Toom și de a vorbi o vreme.
- Șefu’, vreau să vorbesc cu tine. Ron i-a dat telefonul lui Dol, iar Dol l-a luat imediat și a început să vorbească.
- Bună, spuse Dol.
(„De ce nu-ți aduci prietenii la apartament?”) A întrebat Alan pe un ton normal.
- Nu vreau să răspund chiar acum la întrebările prietenului meu, a spus Dol direct, pentru că știa că Bee ar fi cu siguranță suspicios.
(„La ce oră te întorci? Pentru că mă gândeam să te scot la cină în seara asta.”) A răspuns Alan.
- Mă voi grăbi să mă întorc la apartament pe la trei după-amiaza, a răspuns Dol.
(„Bine”) A răspuns Alan, Dol era ușurat că Alan îi dăduse permisiunea.
- Mulțumesc, a spus Dol înainte ca Alan să ceară să vorbească cu Ron. Dol i-a înapoiat telefonul lui Ron. Ron a vorbit o vreme, apoi a închis.
Dol l-a sunat pe Bee și i-a spus să se întâlnească cu el la cămin peste aproximativ o oră și Bee a fost de acord. Cât despre Dol, el s-a întors la apartament să-și ia laptopul și a cerut să se întoarcă el însuși la cămin iar Ron a fost de acord. Dol a chemat repede un moto-taxi pentru al duce înapoi la cămin, pentru că era mai rapid decât să ia o mașină.
Capitolul 9
Când Dol a ajuns la căminul lui, l-a găsit pe Bee deja stând în fața căminului lui. Dol s-a simțit ușurat că nu-l rugase pe Ron să-l ducă. El s-a dus la prietenul său cu o atitudine normală.
- Ai așteptat mult? a întrebat Dol.
- Nu mult. Unde ai fost? a întrebat Bee.
- M-am dus să fac niște comisioane pentru un senior de la pub. Hai să intrăm, a spus Dol pe un ton normal, apoi l-a condus pe Bee în dormitorul lui.
- De ce nu am mers la tine acasă? a întrebat Dol, schimbând subiectul.
- Cineva din cartierul meu face niște reparații și nu este curent electric, așa că am fugit la tine, a spus Bee în glumă. Când a intrat în camera lui Dol, a aprins luminile și și-a pus geanta jos.
- Trebuie să merg la serviciu la ora trei după-amiaza, a spus Dol, folosind drept scuză munca pentru că trebuia să se întoarcă la Alan.
- Da, bine, ești foarte muncitor, a spus Bee înainte ca cei doi să se așeze să lucreze împreună la editare. La prânz, au cumpărat mâncare împreună. A fost bine că Alan nu ia făcut urme pe gât, așa că Dol nu a trebuit să fie prea atent.
- O, ieri l-am întâlnit pe Aong și gașca lui. A spus că vrea să ne invite să jucăm fotbal. Așa că i-am spus că te voi întreba pe tine mai întâi dacă vrei să mergi, a întrebat Bee. Înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19, Dol și Bee se alăturau adesea unui grup de prieteni de la alte departamente pentru a juca fotbal, ca să câștige niște bani de buzunar.
- În ce zi? Nu am timp să exersez zilele astea, a spus Dol pentru că trebuia să meargă la muncă cu jumătate de normă.
- Probabil în două săptămâni. Vor să te alături echipei lor, a răspuns Bee.
- Ar trebui să întrebi mai multe detalii. Apoi îți pot spune dacă pot merge să joc fotbal sau nu. În plus, dacă merg, trebuie să-mi iau liber de la serviciu mai întâi, a spus Dol sincer. Bee a dat din cap în semn de aprobare înainte de a se așeza și de a vorbi în timp ce lucrau până aproape de ora 15:00.
- Vrei să te duc la serviciu? a întrebat Bee când a văzut că era aproape timpul ca Dol să se pregătească pentru munca lui cu jumătate de normă.
- E în regulă. Întoarce-te și verifică-ți casa să vezi dacă curentul a revenit, a spus Dol, pentru că trebuia să se întoarcă la apartamentul lui Alan.
- O, mă întreb cum sunt peștii din iaz. Ne vedem mâine, a spus Bee când și-a amintit ceva. Înainte să-și împacheteze lucrurile. Dol a coborât să-și conducă prietenul și apoi s-a întors repede să-l sune pe Ron.
(„Da, khun Dol”) A răsunat vocea lui Ron.
- Aș vrea să știu unde mă duce Alan să mănânc ca să mă pot îmbrăca corespunzător, a întrebat Dol imediat. Hainele pe care le pregătise mai devreme nu erau prea frumoase, pentru că Dol credea că nu va ieși nicăieri.
(„Te va duce să mănânci la restaurantul hotelului BY. Am rezervat deja o masă.”) A răspuns Ron.
- Păi, cum ar trebui să mă îmbrac? Nu am haine așa frumoase, a răspuns Dol încet.
(„Stai puțin.”) A răspuns Ron, apoi a tăcut, ca și cum ar fi fost în așteptare. Ron a reluat apelul la scurt timp după aceea.
(„Khun Dol, puteți veni să vă îmbrăcați la apartament. Șeful va pune pe cineva să vă pregătească haine.”) A răspuns Ron.
- Bine, a răspuns Dol. Nu s-a gândit să refuze, pentru că nu voia să-l facă de râs pe Alan.
(„Pleci, Dol? Aștept jos acum.”) A spus Ron, făcându-l pe Dol să fie destul de șocat.
- A... ai venit să mă iei? Vin jos. Stai puțin, a spus Dol înainte să închidă repede telefonul și să-și împacheteze câteva dintre lucrurile personale apoi a coborât să-l găsească pe Ron.
Ron și Mick îl așteptau pe Dol, așa cum îi spusese Alan. După ce Dol a urcat în mașină, l-au dus imediat înapoi la apartament.
- La început, m-am gândit să mă întorc singur. Nu credeam că veți veni să mă luați. Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, a spus Dol, cerându-și scuze.
- E în regulă. Șeful mi-a spus să te iau, Dol, a răspuns Ron. Când au ajuns la apartament, Toom l-a sunat pe Dol, spunându-i că Alan vrea să vorbească cu el.
- Da, spuse Dol imediat când știuse că Alan urma să vorbească cu el.
(„Te-ai întors la apartament?”) A răsunat vocea gravă a lui Alan.
- Da, tocmai am intrat în cameră, a răspuns Dol.
(„Bine, voi fi acolo la 17:30. Fii pregătit. Hainele tale ar trebui să fie gata.”) A răspuns Alan, pentru că atunci când Ron i-a spus că Dol nu avea haine de purtat la cină cu el, ordonase cuiva să-i cumpere și să le spele repede, ca Dol să le poată purta în seara asta.
- Da, a răspuns Dol scurt înainte ca Alan să închidă. Dol s-a uitat la ceas și s-a gândit că ar trebui să se pregătească să facă un duș, pentru că era deja puțin după ora 16:00, așa că avea cam o oră la dispoziție. Dol a intrat în dressing și a găsit o cămașă albă cu guler chinezesc și pantaloni skinny bleumarin. Deși păreau simpli, marca l-a făcut pe Dol să-și înghită saliva.
- După ce le port, pot să-le vând la mâna a doua? își spuse Dol înainte de a râde la gândul că ar vrea să facă bani pentru el. Apoi se duse în grabă să facă un duș și să se schimbe. Dol își aranjă părul. Desfăcu puțin nasturii și își suflecă mânecile cămășii până la coate. Nu părea foarte formal, dar per total, arăta foarte bine.
- Mărimea e perfectă, a spus Dol când s-a privit în oglindă. Papuci lui erau niște ghete de piele până la gleznă. După ce s-a pregătit, Dol a ieșit din dormitor. Ron, care aștepta, a tăcut o clipă.
- Cum arăt? l-a întrebat Dol pe Ron pentru a ști o părere.
- Arăți foarte bine, Dol, a răspuns Ron sincer, pentru că Dol arăta chiar foarte bine.
- Oh, astea sunt niște accesorii. Șeful le-a comandat pentru tine. Au ajuns acum un moment, i-a întins Ron lui Dol o cutie de bijuterii.
- Mai e ceva? Dol a crezut că sunt doar hainele. Ron a dat din cap. Dol a luat cutia și a deschis-o. Apoi a văzut că era un ceas și o brățară care i se potriveau foarte bine și Dol le-a pus cu grijă. În acest timp Toom la sune pe Ron să-i spună că Alan sosise la apartament și că puteau merge jos.
- Șeful a venit, a spus Ron. Dol a oftat ușurat că se îmbrăcase la timp înainte să meargă să-l caute pe Alan la mașina care îl aștepta în față condominiului. Când Dol a coborât cu Ron și Mick, au întâlnit alți locatari ai aceluiași condominiu. Mulți dintre ei l-au privit pe Dol cu interes, pentru că privirea lui Dol în acel moment era ca a unui domn bogat urmărit de gărzile de corp.
- Îmbrăcat așa, khun Dol arată destul de bine, a răsunat involuntar vocea șoferului, făcându-i pe Toom și Alan să se întoarcă să privească afară și să-l vadă pe Dol mergând direct spre mașină. Alan a tăcut o clipă. Dol nu arăta la fel de drăguț ca Fifa, dar arăta chipeș, cool și avea și o mică latură drăgălașă. Alan a zâmbit în colțul gurii cu satisfacție.
Ron i-a deschis ușa pentru ca Dol să poată urca în mașina unde stătea Alan.
- Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, a spus Dol odată ce a intrat în mașină.
- E în regulă, a răspuns Alan înainte ca șoferul să plece, în timp ce Ron și Mick l-au urmat cu o altă mașină. Dol s-a așezat drept, de frică să nu-și șifoneze cămașa.
- De ce ești încordat? a întrebat Alan.
- He, he, mi-e teamă că mi se vor șifona hainele. Sunt puțin îngrijorat, a spus Dol sincer.
- De ce? a întrebat Alan scurt.
- Mi-e teamă să nu vă fac de râs khun Alan pentru că nu am mai mâncat niciodată la un restaurant elegant dintr-un hotel, a spus Dol. El căutase anterior restaurantul hotelului BY și descoperise cât de luxos era restaurantul.
- Fii tu însuți. Nimeni nu va îndrăzni să-ți spună nimic, a răspuns Alan. Dol a zâmbit ușor, dar în adâncul sufletului era hotărât să încerce să nu-l facă pe Alan să-și piardă reputația.
- Ai spus că ai lucrat astăzi la o sesiune de editare video cu un prieten, nu-i așa? a întrebat Alan.
- Da, eu și prietenii mei facem editări video și filmări pentru reclame așa facem niște bani de buzunar, a răspuns Dol.
- Ai vreo lucrare să-mi arăți? a întrebat Alan.
- Da, am făcut reclama pentru restaurantul hotelului... a vorbit Dol despre hotelul unde îi întâlnise pe Alan și Prao, înainte de ai arăta rapid filmarea de pe telefon cu entuziasm. Era ca și cum ar fi fost pe cale să le vândă clienților munca sa. Acest lucru l-a făcut pe Alan să zâmbească văzând expresia lui Dol chiar acum, înainte de a-i lua telefonul lui Dol să se uite la el, amintindu-i lui Alan că mai văzuse multe fotografii și clipuri promoționale cu acest restaurant înainte, pentru că ducea adesea clienți și „bonele” sale să mănânce acolo, așa că știa că era munca unui student.
- Nu-i rău. Voi încă învățați, dar e deja uimitor să puteți face asta. Alan nu s-a abținut să nu-i facă un compliment, făcându-l pe Dol să zâmbească larg imediat.
- Dacă Khun Alan are vreo treabă de făcut ca asta, ne puteți angaja. Vă voi oferi un preț bun, a spus Dol. Alan s-a uitat la Dol cu o expresie ușor uimită înainte de a râde în sinea lui că Dol încerca să-i vândă serviciile sale.
- Ha, ha. Sigur, a răspuns Alan, făcându-l pe Tal să zâmbească imediat. Se gândea că măcar va avea niște legături de la Alan. Nu după mult timp, au ajuns la un hotel de lux. Mașina a fost parcată în fața intrării hotelului. Alan și Dol au coborât din mașină, împreună cu gărzile de corp ale lui Alan. Ron și Mick stăteau în spatele lui Dol. Cât despre Alan, mai erau Toom și alte două persoane. Toată lumea a intrat înăuntru. Dol a mers puțin în spatele lui Alan. Nu s-a gândit să meargă alături de Alan. Managerul hotelului, care l-a văzut pe Alan, s-a grăbit să-l salute și l-a dus imediat la restaurantul hotelului.
Dol s-a uitat în jur cu interes, dar nu a arătat prea mult entuziasm. Când a ajuns la sala de mese, Dol a fost uimit de luxul locului. În plus, atmosfera și iluminatul arătau grozav. Dacă nu ar fi venit cu Alan, Dol și-ar fi luat telefonul să facă o poză. Managerul l-a condus la masă, care era destul de intimă și avea o vedere asupra Bangkokului. El s-a gândit că dacă cerul ar fi fost întunecat, ar fi fost și mai frumos.
- O, mulțumesc, a spus Dol în timp ce Ron venea să-i tragă un scaun lui Dol. Toom a tras un scaun pentru Alan. Cei doi s-au așezat față în față, pentru că masa aceea era doar pentru două persoane.
- Nu fi nervos. Relaxează-te, a spus Alan. Dol și-a ridicat mâna și l-a frecat ușor pe ceafă ca să se relaxeze.
- Locul acesta este atât de frumos încât aș vrea să fac o poză, a spus Dol zâmbind.
- Așteaptă până se întunecă. Va fi mai frumos când se vor aprinde luminile, a spus Alan. Dol a zâmbit în semn de răspuns. Oamenii lui Alan stăteau prin apropiere. Chelnerul a adus meniurile.
- Spune-mi ce vrei să mănânci, a spus Alan. Dol a deschis meniul și ochii i s-au mărit din cauza prețului fiecărui articol. Putea cumpăra destui tăiței instant cât să-și facă provizii pentru întreaga lună.
- Văzând prețurile, mă face să vreau să merg să mănânc la o tarabă normală unde se vinde porc la grătar. Dol a mormăit încet, dar când s-a uitat la Alan, nu a putut decât să accepte. Cu siguranță nu-l putea ruga pe Alan să meargă să mănânce porc la grătar cu el.
- Alege ce vrei să mănânci, nu-ți face griji pentru preț, a spus Alan.
- Pur și simplu... nu contează. La urma urmei, khun Alan mă susține oricum, și-a înghițit Dol propriile cuvinte, pentru că nu voia să facă nimic care să-l supere pe Alan.
- Alan, poți alege pentru mine? Pot mânca orice. Nu sunt alergic la nimic. Ca să fiu sincer, nu mă pot decide, a spus Dol.
- Bine, a răspuns Alan înainte de a-l chema pe chelner să comande mâncare și băuturi. Dol a recunoscut că a înțeles unele dintre comenzile lui Alan dar altele i-a fost greu să le înțeleagă, deoarece unele dintre articolele din meniu erau atât de greu de înțeles. După ce a comandat, băuturile au fost servite. Alan a comandat vin scump pentru ca Dol să-l încerce.
- Ai băut vreodată vin? a întrebat Alan.
- Am băut vin doar de la magazin care costă sub 500 de baht sticla, a răspuns Dol sincer.
- Atunci încearcă vinul de 120.000 de baht, a răspuns Alan, făcându-i ochii mari lui Dol imediat. După ce chelnerul a turnat vinul, Dol a luat paharul de vin și l-a mirosit din curiozitate. Nu se prefăcea că știe să bea vin. Voia doar să-l miroasă, atât.
- Încearcă-l. Ți-am ales ceva ușor de băut ca să încerci mai întâi, a spus Alan. Dol a băut încet vinul.
- Hmm, e delicios. Dar trebuie să mărturisesc că nu știu ce fel de gust e bun sau rău, spuse Dol cu un râs sec. A îndrăznit să spună asta pentru că nu erau alte mese în apropiere de masa la care stăteau ei.
- He, he. Dacă bei mult, probabil că vei putea observa singur diferența, a răspuns Alan. Dol a continuat să-și soarbă vinul în timp ce privea priveliștea de afară. Cerul începea să-și schimbe culorile.
- Ce simți după ce ai fost copilul meu atâtea zile? a întrebat Alan.
- Mă simt... ciudat, a răspuns Dol pentru că nu știa ce să spună.
- Deci e bine sau rău? a întrebat Alan.
- E bine. E bine pentru că khun Alan e amabil cu mine, a spus Dol, simțind cu adevărat ce spune. La început, poate că a fost puțin speriat și nervos când l-a întâlnit pe Alan, dar când a devenit bona lui Alan, și-a dat seama că și Alan era amabil.
Alan a ridicat ușor din sprâncene când a auzit răspunsul lui Dol.
- Și Khun Alan este, de asemenea, binefăcătorul meu. Dacă nu ar fi fost khun Alan, n-aș fi putut rezolva problemele care au apărut din cauza tatălui meu, a spus din nou Dol.
- Dar și eu beneficiez de ceva de pe urma ta, a spus Alan.
- Știu. Khun Alan, m-ai ajutat foarte mult, a spus Dol din nou. Luminile din sală erau acum mai aprinse.
- Pot să fac o poză cu paharul de vin? a întrebat Dol. Lumina care atingea paharul de vin și culoarea vinului l-au făcut pe Dol să vrea neapărat să imortalizeze acel moment.
- Sigur, a răspuns Alan. Apoi, Dol și-a pus jos paharul de vin și și-a luat telefonul ca să facă o poză. Alan a văzut telefonul lui Dol și a știut că nu era un model nou, dar nu a spus nimic. După ce a făcut poza, Dol a stat și a mai editat-o puțin.
- E drăguță? Dol a încercat să i-o arate lui Alan. Alan s-a uitat la ea și a ridicat ușor din sprâncene.
- Este atât de frumoasă. Ești cu adevărat talentat, l-a complimentat Alan. Dol a zâmbit în schimb.
- Prietenul meu e mai bun decât mine, spuse Dol fără să stea pe gânduri. Chiar atunci, mâncarea pe care o comandase Alan a fost servită.
Erau aperitive, supe, feluri principale și deserturi. Primul fel de mâncare servit a fost aperitivul. Cantitatea de mâncare l-a făcut pe Dol să se întrebe dacă va fi sătul sau nu, dar Dol nu a spus nimic. Când a văzut că Alan a început să mănânce, a mâncat și el imediat. Dar nu mâncaseră prea mult când au auzit un mic zgomot. Dol s-a întors să se uite și a văzut că oamenii lui Alan împiedicau pe cineva să vină la ei.
- Vreau să vorbesc cu tine, Alan. Eu vreau să vorbească cu tine, a răsunat vocea unei tinere pe nume Prao.
Dol s-a uitat atent și a recunoscut-o pe tânăra pe care o mai întâlnise înainte. Probabil era una dintre bonele lui Alan. Dol nu știa că Prao fusese concediată din funcția de bona a lui Alan.
- Lasă-o să intre, spuse Alan calm. Ron a lăsat-o pe fată să meargă spre masa lui Alan, dar ei au urmat-o îndeaproape.
- Khun Alan, eu as dori o nouă oportunitate, a spus tânăra. Îi cunoștea pe angajații restaurantului de aici și, când aceștia au sunat-o să o anunțe că Alan rezervase o masă, a profitat de ocazie pentru a-l vedea pe Alan.
- Cu ce ocazie? a întrebat Alan. Dol s-a așezat și a mâncat încet, uitându-se la Alan și Prao.
- Eu aș dori să... pot vorbi cu tine în privat? Tânăra a luat cuvântul când l-a văzut pe Alan stând cu un tânăr. Tânăra nu a crezut că Dol era copilul adoptiv al lui Alan, pentru că știa ce gusturi avea Alan.
- Poți să o spui aici, i-a răspuns Alan.
- Dar... Tânăra femeie nu voia să o spună aici.
- Dacă nu vorbești, atunci ieși de aici, a spus Alan cu dispreț.
- Eu voi vorbi. Eu aș dori să vă cer o nouă șansă pentru a avea grija de tine. Eu promit că nu-ți voi mai încălca limitele. Eu voi rămâne tăcut și nu îți voi mai cauza probleme, cu siguranță. Prao a vorbit cu reticență, pentru că ar putea fi singura ei șansă de a vorbi cu Alan.
- Nu mi-am luat niciodată fosta bonă înapoi ca să aibă grijă de mine. Ai primit ce ai meritat. Ce altceva mai vrei? a întrebat Alan pe un ton calm și rece. Dol a ascultat în liniște, gândindu-se că nu era treaba lui.
- Nu vreau nimic mai mult. Vreau doar să mă întorc la cum eram înainte, a încercat tânăra femeie să implore, dar cuvintele ei păreau a fi o subestimare mai profund decât copiii vitregi.
- Nu mai e nimic ca înainte. Făceam doar afaceri. Deja mi-am anulat afacerea cu tine. Ar trebui să-ți găsești un nou partener, a spus Alan.
Asta l-a făcut pe spectator să se simtă rușinat pentru tânăra femeie. El s-a gândit din nou că și el făcea afaceri cu Alan și că afacerea urma să fie anulată în curând, la fel ca și a tinerei femeie.
- Scoateți-o de aici imediat, a spus Alan. Mick și Ron au venit să o escorteze pe tânără, printre plângeri și implorări. Cu toate acestea, tânăra nu a putut rezista forței gărzilor de corp. Din fericire, încă îi păsa de propria imagine și nu a scos niciun sunet puternic și nici nu a înjurat.
- Îmi pare rău că ți-am stricat atmosfera, spuse Alan pe un ton normal.
- E în regulă, răspunse Dol cu o voce mai blândă.
- Ea e cea care a încălcat regulile, a spus Alan. Dol s-a uitat la Alan.
- Dacă nu poți respecta regulile pe care le-am stabilit, vei fi concediat și nu vei avea dreptul să faci nicio cerere, l-a avertizat Alan pe Dol.
- Da, a răspuns Dol, gândindu-se că va trebui să respecte cu strictețe regulile până când își va achita datoria față de Alan.
- Poți să pleci, au spus Mick și Ron, conducând-o pe tânără la primul etaj al hotelului, ca să se asigure că nu-l va mai deranja pe Alan.
- Prao, trebuie să-ți cunoști propria situație de acum înainte să nu mai faci așa ceva, a avertizat-o Ron cu o voce calmă.
- Nu-mi ține prelegeri! i-a spus Prao tăios lui Ron.
- Cine e bărbatul care era cu Alan? întrebă Prao curioasă și suspicioasă, pentru că Alan nu ascundea nimic de el. Ron tăcea, nevrând să spună prea multe.
- Cel care te-a înlocuit, spuse Mick. Ron se uită la Mick cu o privire dezamăgită că îi spusese tinerei, chiar dacă nu era un secret. Ron era doar îngrijorat că tânăra i-ar face probleme dacă se vor întâlni afară.
- Nu-mi spune că copilul ăla e noua bonă a lui Alan, a răspuns tânăra femeie, nevrând să creadă.
- Da, răspunse Mick.
- Nu, gusturile lui Alan nu sunt deloc așa, a argumentat Prao.
- Nu tu decizi care sunt gusturile șefului. Hai să zicem că te voi conduce de aici. Hai să mergem, Mick, spuse Ron, întrerupându-l înainte de a-l invita pe Mick să se întoarcă la șeful său.
Fiecare fel de mâncare era servit pe rând. Dol stătea și mânca în liniște.
- Mergi mâine la școală? a întrebat Alan.
- Da, răspunse Dol.
- Ți-ai adus uniforma de student la apartament? a întrebat Alan.
- Nu am adus-o. La început, khun Alan mi-a spus să pregătesc haine pentru două nopți și trei zile, așa că nu am adus-o, a răspuns Dol sincer.
Alan s-a gândit o clipă. La început, Alan voia ca Dol să stea cu el două nopți, acesta fiind termenul limită pe care îl promisese, dar voia ca cealaltă persoană să stea mai mult.
- Te întorci în cămin să dormi? a întrebat Alan.
- Da, răspunse Dol.
- Bine, te duc înapoi în seara asta, a spus Alan. Dol a zâmbit și a acceptat. Dar dacă Alan voia să mai rămână o noapte, Dol ar fi rămas. Totuși, nu voia să o spună cu voce tare. Alan s-ar putea gândi că voia să fie prea mult cu el.
- Ai plătit deja taxa de școlarizare? a întrebat Alan. Nu mai avusese niciodată un copil student și era destul de dificil să iasă și să facă lucruri împreună. Dol a fost prima persoană.
- Am plătit-o deja pentru acest semestru, a răspuns Dol.
- Bine, anunță-mă semestrul viitor. O să pun pe cineva să plătească pentru tine, a spus Alan. Din moment ce se hotărâse să îl susțină pe Dol, el se va ocupa de aceste cheltuieli.
- Mulțumesc, a spus Dol, nu a vrut să-l descurajeze pe Alan.
- Cum mai sunt lucrurile cu tatăl tău? Este vreun progres? a întrebat Alan. Dol a tăcut o clipă.
- Ultima dată când am vorbit cu sora mea, tatăl meu nu se întorsese încă. Nu știu unde a fugit, a spus Dol pe un ton calm. Gândindu-se la tatăl său, Dol nu a mai avut niciun sentiment pentru acesta după ce el a vrut să-și dea propria fiică proprietarului cazinoului pentru a-și achita datoria.
- Dacă ai vreo problemă, spune-mi pur și simplu, a spus Alan din nou. Dol a zâmbit în schimb.
- Mulțumesc, a răspuns Dol.
Toate felurile de mâncare fuseseră servite, dar Dol simțea că nu era încă sătul. Dacă l-ai întreba pe Dol, el ar crede că ar fi suficient pentru Alan sau pentru oricine altcineva care mânca astfel de mâncare. Dar pentru Dol, care era încă un adolescent, mânca destul de mult, așa că nu se simțea sătul.
- Probabil că nu te voi putea vedea câteva zile. Dacă ai nevoie de ceva, sună-l pe Ron sau pe Toom. Pentru că începând de mâine, Ron nu va mai avea grijă de tine, a spus Alan, gândindu-se că Dol ar fi putut învăța ceva de la Ron. Nu voia ca bona lui să se simtă atât de importantă încât să aibă nevoie de cineva care să-l urmeze și nu voia ca Dol să simtă că este urmărit, chiar dacă cineva îi supraveghea pe toți de departe.
- Da, a răspuns Dol scurt. Ei au stat și au băut, savurând atmosfera, până când Alan l-a invitat să se întoarcă, pentru că mai târziu trebuia să facă niște treburi.
Era bine că Dol nu-și lăsase laptopul la apartament, altfel ar fi trebuit să se întoarcă și să-l ia din nou.
- Khun Alan, l-a strigat Dol pe Alan în timp ce acesta ieșea cu mașina din hotel. Alan s-a întors să se uite la Dol.
- Păi... dacă vrei să fac ceva, te rog să-mi spui. Adică... nu știu ce trebuie să fac ca să fiu demn de a fi bona ta. Ca să fiu sincer, nu mă pricep la a fi blând. Nu știu când sau cum să fiu drăguț cu tine, i-a spus Dol direct lui Alan.
Dol văzuse copiii unor bărbați bogați comportându-se adesea drăguț și cochetând cu bărbații lor, dar cu Alan, Dol nu știa dacă ar trebui să se comporte drăguț sau normal.
- Continuă să faci ce ai făcut și până acum. Dacă am nevoie să faci ceva, îți voi spune, i-a răspuns Alan. Dol i-a zâmbit la rândul său.
- Da, a răspuns Dol, simțindu-se puțin mai liniștit. Se temea că fusese neglijent în îndatoririle sale.
Ei au stat liniștiți în mașină, ceea ce era destul de diferit față de celelalte bone ale lui Alan. Dacă ar fi fost Fifa sau Prao, ar fi venit să-l îmbrățișeze, lingușindu-se în brațele lui. Dar cu Dol, Alan considera că e bine așa. Uneori voia să stea și să se gândească la muncă și la alte lucruri în liniște, iar Dol nu-l sâcâia și nu-l deranja prea mult.
- Aproape de căminul meu e un 7-Eleven, poți să mă lași acolo, a spus Dol în timp ce se apropia de dormitorul său.
- De ce? a întrebat Alan. Dol a zâmbit ironic.
- Mă... mă gândeam să cumpăr ceva de mâncare să am în cameră, a răspuns Dol sincer. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Deci nu ești sătul? a întrebat Alan.
- Ceva de genul ăsta. Dar mâncarea pe care a comandat-o khun Alan a fost cu adevărat delicioasă. Poate pentru alții, ar putea fi suficientă cât să se sature, dar eu am o poftă de mâncare destul de mare, așa că nu mă simt foarte sătul, i-a explicat Dol lui Alan, temându-se că Alan s-ar simți nemulțumit. Dar nici nu voia să-l mintă pe Alan. Auzind asta, Alan a dat din cap în semn de înțelegere.
Prao și View erau femei, așa că nu voiau să mănânce mult de teamă să nu se îngrașe. Cât despre Fifa, el încerca să-și mențină silueta pentru a arăta bine, ca să-i placă lui Alan. Cu toate acestea, Dol nu era slab și avea chiar și un abdomen ușor conturat, tipic tinerilor cărora le plăcea să facă mișcare, să practice sporturi și să muncească. Dar cu toate acestea lui Alan a început să-i placă.
- Să oprești la magazin, Dol vrea să cumpere ceva mai întâi, i-a spus Alan șoferului. Dol a zâmbit larg imediat. Când au ajuns la magazin, Dol și-a ridicat mâinile în semn de salut către Alan.
- Mulțumesc. Voi merge singur la cămin, a spus Dol, nevrând să-l facă pe Alan să-și piardă timpul așteptându-l.
- Bine, când te întorci în camera ta, trimite-i un mesaj lui Toom, a răspuns Alan, pentru că trebuia să se ocupe de niște treburi. Când Dol a coborât din mașină, mașina lui Alan a început să se miște, așa că Dol a intrat în magazin.
Capitolul 10
- Dol, a strigat o voce. Dol s-a întors să se uite și a văzut că era prietenul lui de la universitate, Mil.
- Îmbrăcată așa, te duci la bar, nu-i așa? L-a tachinat Dol pe Mil. Iar Mil a râs.
- Ști. Dar astăzi, Dol e îmbrăcat frumos. Hm? Poartă haine de marcă, spuse Mil surprins, pentru că știa bine despre mărci. Dol se opri o clipă.
- Lasă asta, voiam doar să spun că arăți foarte bine azi. Nu te-am mai văzut niciodată arătând așa. Mil nu voia să îl facă pe Dol să se simtă inconfortabil, așa că nu l-a mai întrebat despre hainele de firmă.
- Destul de chipeș, Mil să se întâlnește cu cineva? L-a tachinat Dol. Mil a râs încet.
- E bine că suntem prieteni. Dar tu nu mergi la muncă? a întrebat Mil când și-a amintit.
- Sunt liber astăzi. Am avut niște treburi. Ai rezervat deja o masă? Ar trebui să te sun să-ți rezerv? a întrebat Dol, pentru că oricum lui Mil îi place ca el să-i rezerve o masă.
- E în regulă, am deja o masă rezervată, a spus Mil cu un zâmbet viclean. Dol și-a mijit ușor ochii.
- Da? Cine e tipul ăsta nou? a întrebat Dol înapoi.
- Așa e. E foarte interesant. Spre deosebire de mulți oameni care flirtează cu mine, dar eu am flirtat mai întâi cu el. He, he, a spus Mil râzând ușor.
- Cu cine ai flirtat tu primul, Mil? a întrebat Dol curios.
- E mai în vârstă decât noi și are deja un loc de muncă. Dar dacă Dol îl vede, cu siguranță va fi surprins. Pentru că tipul pe care încerc să-l curtez e un tocilar, are un nume ciudat și poartă ochelari, a spus Mil, făcându-l și mai curios pe Dol.
- Îl cheamă Hin. Dacă ne vom întâlni la pub, ți-l voi prezenta, a spus Mil, referindu-se la persoana pe care o curta. Dar asta l-a făcut pe Dol să se oprească o clipă.
- Numele său este Hin, nu-i așa? Îi place să te îmbrace în cămăși albe? a întrebat Dol ca să fie sigur.
- Da, da. De fiecare dată când ne întâlnim, poartă mereu o cămașă albă și pantaloni albi. Chiar l-am tachinat, întrebându-l dacă ai are gând să practice Dhamma, a spus Mil în glumă, cu ochii sclipind. Cât despre Dol, acesta a rămas fără cuvinte pentru că era sigur despre cine vorbea Mil.
- Păi... a vrut Dol să-i spună lui Mil, dar apoi s-a gândit din nou la discuția cu Hin care îi spusese să nu spună nimănui cine este.
- Cred că e mai bine să arunci o privire mai întâi. Nu judeca o carte după copertă, a spus Dol. Asta a fost tot ce a putut spune.
- Știu. Deci ce ai venit să cumperi de aici? L-a întrebat Mil pe Dol.
- Am venit să cumpăr ceva de mâncare, mă întorc la cămin, a răspuns Dol. Mil a dat din cap înainte să-l lase pe Dol să aleagă niște lucruri, pentru că deja terminase cumpărăturile.
- Mă duc acum, Dol. Pe curând, i-a făcut Mil cu mâna lui Dol. Dol a dat din cap înainte să ofteze. Nu era în măsură să-i spună prietenului său adevărul, deoarece încă lucra la pub-ul lui Hin.
- Bine, o să-i spun lui Khun Hin când o să-l văd că Mil e prietenul meu. Mormăi Dol.
După ce a terminat de făcut cumpărăturile și și-a plătit lucrurile s-a întors la cămin.
- Dol arată atât de chipeș astăzi, a spus unchiul Hom.
- O, unchiule, nu dormi încă? a întrebat Dol. Căminul are paznici care supraveghează locul atât ziua, cât și noaptea.
- Am fost să mai verific puțin pe aici și apoi mă voi culca și eu, a răspuns unchiul Hom zâmbind. Dol a stat și a vorbit o vreme cu unchiul Hom, apoi s-a scuzat și a urcat în camera lui. Odată ajuns în cameră, Dol i-a trimis rapid un mesaj lui Toom, spunându-i că s-a întors în camera lui. Cealaltă persoană i-a răspuns. Apoi, Dol a încălzit mâncarea congelată pe care o cumpărase, a făcut un duș și s-a pregătit de culcare.
După școală, Dol s-a întors la cămin pentru a merge la muncă. Era puțin îngrijorat pentru că își luase liber două nopți de la serviciu, chiar dacă Hin îi dăduse permisiunea. Cu toate acestea, simțea că profită de colegii săi, chiar dacă era plătit cu ora.
- Bună, Bryze, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de salut către Bryze când acesta a intrat în vestiarul personalului.
- Hei, ai venit mai devreme astăzi, a salutat Bryze cu un zâmbet și o expresie normală.
- Îmi pare rău, Phi că n-am putut să te ajut cu treaba timp de două zile, a spus Dol cu vinovăție.
- Hei, e în regulă. Lucrezi cu jumătate de normă, nu cu normă întreagă. În plus, ești încă student, așa că trebuie să dedici mai mult timp studiilor. Dacă muncești prea mult, îți vei strica studiile. Poți lua o pauză, a spus Bryze cu înțelegere, trecând și el printr-o situație similară.
- Mulțumesc. Dol și-a împreunat mâinile într-un gest de mulțumire către Bryze din nou.
Dol nu știa ce i-a spus Hin lui Bryze când și-a luat liber de la serviciu, dar părea să aibă legătură cu studiile sale. După ce a terminat să se schimbe, Dol l-a ajutat imediat pe Bryze cu treaba. Nu știa când a sunat sora lui pentru că își ținea telefonul în dulap. Munca de astăzi a fost palpitantă ca de obicei, a văzut politicieni, vedete cu gusturi secrete intrând în pub. Dar Dol își cunoștea bine datoria. Până când și-a luat o pauză și Dol s-a întors în camera personalului. Și-a luat telefonul să se uite și a văzut că a sunat sora lui, dar acum era foarte târziu, așa că nu a sunat-o înapoi pentru că se temea să nu-i tulbure somnul surorii sale. Plănuise să o sune din nou dimineața.
- Cucu... bau, a răsunat vocea lui Liu.
- Phi Liu, l-a strigat Dol pe Liu zâmbind.
- Ce? Nu ești surprins? se plânse Liu pe un ton nonșalant. Dol zâmbi în semn de răspuns. Liu se apropie repede de el.
- În cele două zile libere, ai fost cu Alan? l-a tachinat Liu, dar nu prea tare. Fața i s-a înroșit de jenă pentru că doar Liu știa că el era bona lui Alan, pe lângă proprietarul clubului, Hin.
- Da, a răspuns Dol sincer.
- Cum este, Alan? a întrebat Liu.
- Bine. Dol a crezut că Liu se referea la grija lui Alan.
- Mă refer la chestiile din pat, continuă Liu zâmbind, făcându-l pe Dol să se înroșească ușor înainte să-și amintească că și Liu se culcase cu Alan.
Asta l-a făcut pe Dol să simtă o furnicătură inexplicabilă în piept, dar nu a simțit nicio nemulțumire.
- E bine. M-a învățat o mulțime de lucruri, a răspuns Dol cu o voce înăbușită.
- Bine. Ar trebui să înveți multe. Poți încerca să te uiți la filmările de la GV. Studiază-le și folosește-le. Lui Alan îi plac oamenii cu experiență, a sugerat Liu fără să stea pe gânduri. Dol a dat din cap în semn de aprobare. Apoi cineva a deschis ușa și a intrat.
- Ce faceți voi doi aici? Liu un client întreabă de tine. Un tânăr care lucra în același domeniu cu Liu, pe nume Jom, a intrat și l-a strigat pe Liu.
- Bine, hai, o să merg acum, a răspuns Liu înainte de a se întoarce să se uite la Dol.
- Mă duc mai întâi la muncă. Vorbim mai târziu, a spus Liu înainte să iasă. Jom a rămas acolo, holbându-se la fața lui Dol cu o privire goală.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Dol la rândul său.
- Nu, a spus Jom înainte de a ieși.
Dol părea confuz, apoi s-a întors la treaba lui. Dol a muncit cu sârguință până când a venit timpul să termine serviciul. Apoi l-a ajutat pe Bryze să facă curat.
- Hai întoarce-te mai întâi, Dol. Nu trebuie să mergi la școală mâine? a spus Bryze când Dol a continuat să îl ajute.
- Am cursuri de la zece. Pot sta trează puțin mai mult, a răspuns Dol zâmbind. Bryze nu a spus nimic. După ce totul a fost aranjat, Dol a ieșit în spatele clubului ca să meargă acasă și l-a văzut întâmplător pe Hin stând acolo și fumând o țigară.
- Bună, khun Hin, l-a strigat Dol pe Hin, făcându-l să se întoarcă și să zâmbească.
- Salut, a răspuns Hin la rândul său.
- Ăă... aș vrea să vorbesc ceva cu tine, s-a gândit Dol la situația lui Mil. Hin și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Spune, dar nu am mult timp. Am ceva de rezolvat, a răspuns Hin. Acum era îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni, dar ochelarii îi erau băgați în guler și avea părul strâns la spate, dezvăluindu-i chipul frumos.
- Da, aș vrea să te întreb, phi Hin. Cunoști pe cineva pe nume Mil? a întrebat Dol, făcându-l pe Hin să se oprească o clipă înainte de a se uita curios la fața lui Dol.
- Mil e prietenul meu, răspunse Dol repede, iar Hin dădu din cap.
- O, îl știu, a răspuns Hin sincer, ezitând puțin.
- He,he , prietenul tău probabil a spus că știe pe cineva pe nume Hin, nu-i așa? a întrebat Hin.
- Da, nu vreau să trec peste limită sau să te deranjez, phi Hin. Dar mie... îmi pasă de prietenul meu. Dol nu știa ce să-i spună lui Hin. Dacă i-ar fi spus lui Hin să nu-i înșele prietenul, se temea că l-ar fi calomniat prea mult, pentru că, până la urmă, s-ar putea ca Hin să nu-i fi înșelat prietenul.
- He, he, nu-ți face griji. Nu-i voi face nimic rău prietenului tău. Doar mă prostesc puțin. Îți garantez că prietenul tău nu va avea necazuri sau probleme, a spus Hin serios.
- Bine, răspunse Dol scurt, neștiind ce altceva să spună.
- Ar trebui să te întorci și să te odihnești. Nu-ți face griji pentru prietenul tău, i-a făcut Hin semn cu mâna să plece. Dol a trebuit să meargă pe jos până la un moto-taxi care încă circula prin zonă ca să-l ducă înapoi la cămin.
Tring... Tring...
Imediat ce Dol a intrat în cameră, i-a sunat telefonul. Era sora lui care suna. Dol a fost surprins că sora lui îl sunase în miez de noapte, așa că a răspuns repede la apel.
- Ce s-a întâmplat, Dao? Mama e bine? a întrebat Dol imediat.
(„Calmează-te, phi Dol. Mama e bine.”) a răspuns Dao.
- Deci, ce s-a întâmplat de ce suni acum? Credeam că deja dormi, a întrebat Dol cu curiozitate.
(„Eu a dormit, dar m-am trezit ca să meargă la baie. Am crezut că ar trebui să fii terminat deja munca așa că te-am sunat.”) a răspuns Dao. Vocea ei nu era foarte tare, mai degrabă era ca și cum ar fi vorbit încet.
- Ce s-a întâmplat? Am văzut că m-ai sunat. Aveam de gând să te sun înapoi mâine dimineață, a spus Dol.
(„P’Dol, eu o să te întreb direct. De unde ai avut toți banii ca să achiți datoria tatălui?”) a întrebat Dao. Dol a tăcut o clipă. Și-a mințit familia spunând că ceruse să plătească în rate. El nu le-a spus adevărul că deja plătise, pentru că nu voia ca familia lui să fie suspicioasă.
- Cine a spus asta? a întrebat Dol înapoi.
(„În seara aceea, șeful satului a venit să o vadă pe mama și a întrebat de unde are phi Dol banii ca să plătească datoria tatălui. La început, mama și Dao au fost confuze. Șeful a spus că phi Dol plătise deja toată datoria. Eu și mama am fost foarte șocate în acel moment. Mama a putut răspunde doar că nu știe.”) a răspuns Dao. Dol a tăcut o clipă înainte de a ofta ușor.
- Îmi pare rău că nu ți-am spus adevărul. Am împrumutat bani de la o cunoștință. Dar nu-ți face griji, nu mi-a cerut nicio dobândă și m-a lăsat să plătesc în rate. Cel puțin suntem datori la el, mai bine decât la cazinou, care percepe dobânzi mari săptămânal, a spus Dol pe un ton normal.
(„Ar fi trebuit să-mi spui.”) mormăi Dao încet. Nu înțelegea de ce trebuia fratele ei să ascundă asta, dar se gândea că ar putea exista un motiv. Așa că Dao nu voia să-l preseze prea tare pe fratele ei.
(„Eu am sunat să te întreb pentru că voiam să știu adevărul. La început, a crezut că șeful minte și mama era îngrijorată. Acum că știu, îi voi spune mamei mâine dimineață, ca să nu-și facă prea multe griji.”) a răspuns Dao.
- Bine, scuză-mă. Te rog, spune-i mamei să nu-și facă griji. Ah, și în legătură cu șeful satului, dacă mai face probleme, sună-mă. Dol a subliniat acest lucru. Sora lui mai mică a răspuns imediat înainte de a închide.
Dol a oftat încet și s-a gândit la sine. Cât timp putea va putea ascunde de sora lui mai mică, de mama lui și de prieteni faptul că trebuia să fie copilul adoptiv al unei persoane influente. Lui Dol nu-i era rușine de asta, dar nu știa ce s-ar întâmpla dacă ar spune.
- Hai o să o iau încet și o să le spun. Dacă ei nu pot accepta, voi vedea la momentul acela, și-a spus Dol înainte să facă duș și să se schimbe pentru a se duce la culcare.
După ce luaseră cina cu Alan, trecuse mai bine de o săptămână în care nu-l văzuse pe Alan. Dol nu îndrăznea să-l sune pentru că nu știa de ce ar fi trebui să facă asta. Dacă Alan voia să-l vadă, ar fi trebuit să roage pe cineva să-l contacteze. Între timp, Dol mergea la școală și lucra cu jumătate de normă, ca de obicei.
Cât despre Alan, acesta a călătorit la Chonburi pentru a inspecta armele importate și exportate către clienți, ceea ce l-a ținut ocupat aproape toată săptămâna. Cu toate acestea, astăzi s-a întors la Bangkok, deoarece munca sa din Chonburi se terminase.
- Șefu’, te duci acasă acum? a întrebat Toom. Alan avea deja propria casă, dar se întorcea să doarmă acolo doar din când în când. Uneori stătea la o bonă sau într-un penthouse, în funcție de locul în care lucra sau de locul în care se afla. Cu toate acestea, avea casa sa principală. Părinții lui Alan muriseră deja. Singurele rude cu care avea o relație bună era familia lui Hin. Lui Alan nu-i păsa de ceilalți, așa că nu trebuia să vină acasă des.
- S-a întors Fifa din călătorie? a întrebat Alan despre cealaltă bonă.
- S-a întors, a răspuns Toom, pentru că primise un raport de la persoana care trebuia să se coordoneze cu Fifa. Cât despre Prao persoana care o coordonase era Jin, pentru că Alan știa că Jin o putea controla pe Prao într-o anumită măsură. Cât despre Dol, Ron era cel care îl contacta pe Toom ca intermediar pentru a-l găsi.
- Atunci sună-l pe Fifa și spune-i că iau cina cu el, a răspuns Alan. Toom l-a sunat apoi pe Fifa, care a acceptat bucuros.
.........
- Nu trebuie să mergi la muncă azi? L-a întrebat Bee pe Dol când acesta a fost de acord să meargă să joace fotbal cu prietenii de la o altă facultate astăzi.
- Am sunat să cer liber de la serviciu pentru că inițial am crezut că activitatea de la universitate se va termina târziu. Cine ar fi crezut că se va termina atât de devreme? Acum că sunt liber de la serviciu, cred că e o idee bună să joc fotbal cu voi. Așa pot să-i întreb despre meci, a răspuns Dol. Știa că Alan nu fusese disponibil în ultima vreme și nu-l contactase, așa că voia să joace fotbal cu prietenii lui.
- Da, merg și eu cu tine, a răspuns Bee zâmbind.
- Cât despre ceilalți doi, probabil se vor duce să-și găsească iubiți ca de obicei, a spus Dol despre Kla și Pun înainte ca acesta să se întoarcă în camera lui ca să se schimbe în ținută sport, apoi să se îndreptă direct spre terenul universității.
..........
- Are gust bun mâncarea? l-a întrebat Fifa pe Alan cu o voce dulce, în timp ce îi punea cu afecțiune mâncarea în farfurie.
- Da, a răspuns Alan.
- Am comandat de la restaurantul TS pentru că știu că îți place să mănânci acolo, a spus Fifa din nou. Alan a zâmbit ușor.
- Mulțumesc, a răspuns Alan scurt și s-a așezat să ia cina cu Fifa. După ce s-au săturat, s-au așezat în fața televizorului ca să digere. Fifa s-a așezat lângă Alan și l-a îmbrățișat de braț.
- Se va întoarce khun Alan acum? a întrebat FIFA.
- Da, mă duc să-l văd pe Cephas, a spus Alan referindu-se la Hin.
- O, ce păcat. Tocmai voiam să-i arăt lui khun Alan noua mea lenjerie intimă. După ce a spus asta, Fifa s-a urcat și s-a așezat în poala puternică a lui Alan, forțându-l pe Alan să îl prindă de talia subțire. Talia lui Fifa era foarte subțire, arătând mult mai delicată decât a lui Dol. Alan nu și-a dat seama că îl comparase din greșeală pe Fifa cu Dol.
- Ai slăbit recent? a întrebat Alan.
- Nu, am aceeași mărime. Nu am mai slăbit și nici nu m-am îngrășat. Știu că lui Alan îi place acest tip de corp, așa că am grijă de mine, a spus Fifa zâmbind. Alan a dat din cap.
Fifa și-a mișcat fundul înainte și înapoi pentru a se freca de mijlocul corpului lui Alan.
- Alan, ai vrea să vezi noua mea lenjerie intimă? a întrebat Fifa. Întotdeauna găsea lucruri care să-l ispitească pe Alan.
- Haide, a spus Alan, cărându-l pe Fifa în dormitor și petrecând acolo două ore.
- Pleci deja? Nu vrei să te odihnești puțin? i-a spus Fifa lui Alan. Când Alan a ieșit din baie și s-a îmbrăcat imediat.
- Am o întâlnire cu Cephas, a spus Alan, privind în jur prin cameră, dar fără să spună nimic.
- Ieri am întâlnit-o pe Prao. Mi-a spus că khun Alan a concediat-o. E adevărat? a întrebat Fifa ca și cum ar fi purtat o conversație superficială.
- Da, a răspuns Alan sincer.
- Hmm, am avertizat-o și eu înainte, dar, pe de altă parte, probabil că și-a dat seama prea târziu, a spus Fifa. Alan, care terminase de îmbrăcat, s-a întors să se uite ușor la Fifa.
- Ai făcut controlul luna asta? a întrebat Alan.
- Am fost ieri. Acolo am întâlnit-o pe Prao, a răspuns Fifa. Alan a dat din cap. Fifa s-a dat jos din pat, gol, și l-a îmbrățișat pe Alan apoi l-a sărutat ușor pe Alan pe bărbie.
- Vă mulțumesc că ați sponsorizat excursia mea și a prietenilor mei, a spus Fifa, pentru că Alan a acoperit cheltuielile.
- E în regulă. Ar trebui să te odihnești. Dacă mai vin, te voi anunța, a răspuns Alan.
- Data viitoare, scoate-mă să mănânc în oraș. Vreau un loc cu o atmosferă bună, a spus Fifa.
- Sigur, hai să găsim mai întâi un restaurant la care vrei să mergi. Dacă sunt liber, te contactez, a spus Alan. Fifa și-a pus un halat de baie și a ieșit să-l conducă pe Alan la mașină. După ce Alan a plecat, Fifa s-a întors în propria casă.
Alan, s-a dus direct la pub-ul lui Cephas (Hin), pentru că avea o programare cu un client acolo. Din fericire, întâlnirea era la ora 22:00, așa că a avut timp să stea cu FIFA.
- Khun Cephas a rezervat deja o cameră. Domnul Phillip a sosit, i-a raportat Toom lui Alan când au ajuns în parcare.
- Hmm, a răspuns Alan încet. După ce a coborât din mașină și a intrat, Alan s-a uitat spre bar, dar nu l-a văzut pe Dol acolo. Cu toate acestea, nu a spus nimic și a intrat în camera VIP.
- Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, domnule Phillip, spuse Alan, strângându-i mâna lui Phillip.
- E în regulă, nu am ajuns de mult, a spus Phillip zâmbind înainte de a se așeza pe canapea și a începe imediat să vorbească despre afaceri.
- Te enervează generalul Kamchai? a întrebat Alan. Deoarece a ales să facă comerț cu Phillip, generalul Kamchai nu a fost fericit și, prin urmare, l-a enervat destul de mult pe Phillip.
- Da, dacă am juca față în față, nu mi-ar fi frică. Dar ăstuia îi place să înțepe și să muște ca o muscă căreia îi place să roiască în jur, enervându-mă, s-a plâns Phillip.
- Mă voi ocupa eu de asta. Nu-ți face griji. Doar golește depozitul și pregătește-te pentru următorul transport, a spus Alan. Phillip a fost de acord și au continuat conversația de afaceri. După ce au terminat de vorbit, Phillip a chemat un angajat SS.
Persoana chemată era Liu. Phillip însuși avea o preferință pentru bărbații mărunți precum Liu. Cât despre Alan, nu a chemat pe nimeni.
- Bună seara, Khun Alan, l-a salutat Liu pe Alan în timp ce acesta se așeza lângă Phillip. Alan a dat din cap în semn de aprobare.
- A venit Dol la muncă? a întrebat Alan când și-a amintit.
- Nu a venit. E liber astăzi, a răspuns Liu. Alan s-a întors să se uite la Toom.
- Nu a raportat, dar nu e surprinzător, a răspuns Toom, știind ce voia Alan să-l întrebe.
- Suna-l pe Dol din partea mea, a spus Alan. Apoi, Toom a format numărul lui Dol.
........
- A trecut ceva vreme de când nu am mai jucat. Sunt atât de obosit, a spus Dol, întinzându-se pe iarba de lângă terenul de fotbal. Tocmai terminaseră de jucat fotbal, așa că au venit să se așeze să vorbească și să se odihnească.
- Al cui telefon sună? a spus cineva. Dol și ceilalți s-au întors să se uite.
- De unde se aude? A întrebat strigând Ong.
- Geanta asta, i-a arătat un alt prieten geanta.
- E al meu, a spus Dol înainte să se ridice repede și să meargă spre masa unde își pusese geanta. Și-a scos telefonul și a văzut că era numărul lui Toom. Așa că a răspuns repede la apel.
- Bună, spuse Dol.
(„Șeful vrea să vorbească cu tine”) Asta a fost tot ce a spus Toom. Inima îi bătea cu putere pentru că Alan fusese plecat de câteva zile și tocmai îl contactase din nou.
(„Nu lucrezi azi?”) a răsunat vocea lui Alan.
- Da, am avut o activitate la universitate, așa că mi-am luat o zi liberă, a răspuns Dol.
(„Unde ești acum?”) a întrebat Alan, pentru că a auzit un zgomot puternic din partea lui Dol, deoarece prietenii lui Dol vorbeau tare.
- Sunt la universitate. Prietenii m-au invitat să joc fotbal, așa că am jucat cu ei, a răspuns Dol.
(„Acum?”) a întrebat Alan, văzând că era foarte târziu.
- Da, jucăm adesea până târziu că acum, a răspuns Dol sincer, înainte de a tresări când brațul cuiva puternic l-a îmbrățișat pe Dol de umăr.
- Hei Dol, Nong Tan, studenta din primul an de la contabilitate, i-a cerut unui prieten să-mi ceară numărul tău de telefon, s-a auzit vocea lui Ong.
- Vorbesc la telefon, se întoarse imediat Dol să vorbească cu Ong.
- Îmi pare rău, nu am uitat, spuse Ong înainte de a se grăbi să se întoarcă.
- Khun Alan, l-a strigat Dol pe Alan când a văzut că cealaltă persoană tăcuse.
(„Te-ai oprit din jucat fotbal?”) a întrebat Alan.
- Am terminat. Stau aici, mă odihnesc și vorbesc cu prietenii mei. Mă voi întoarce în camera mea după puțin timp, a răspuns Dol sincer.
(„Atunci vino la apartament.”) a spus Alan. Dol a tăcut o clipă.
- Ăă, pot să mă întorc în camera mea să fac un duș mai întâi? Trebuie să-mi duc lucrurile. Sunt transpirat acum, a spus Dol. Voia să meargă să-l vadă pe Alan dar în starea asta, credea că nu va fi prea bine.
(„Bine, îl rog pe Ron să vină să te ia. Adu-ți uniforma de student ca să nu pierzi timpul mergând la cămin dimineața.”) Alan și-a exprimat dorința. Dol și-a dat seama imediat că va trebui să rămână peste noapte la apartament.
- Da, a răspuns Dol. Înainte ca Alan să închidă, Dol și-a luat geanta și s-a dus la prieteni săi.
- Băieți, mă duc mai întâi în camera mea. Mă simt obosită, a spus Dol ca o scuză să se întoarcă și să se pregătească.
- Ce? Mă gândeam că mergem să bem ceva și ce zici de numărul de telefon pentru Nong Tan? E foarte drăguță, a spus Ong.
- Nici măcar nu mă pot salva, a răspuns Dol zâmbind.
- Hai să mergem. Te duc eu. Mă întorc și eu, a spus Bee înainte să-l conducă pe Dol la mașină ca să-l ducă la cămin.
- Cred că ar trebui să dorm peste noapte la tine? Mi-e prea lene să conduc până acasă, a spus Bee când Dol a urcat în mașină, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Du-te acasă. Eu vreau să dorm confortabil. Sforăi prea tare, fir-ar să fie, a spus Dol.
- Sforăi doar un pic. De ce nu mănânci ceva mai întâi? a întrebat Bee din nou.
- Nu, o să fierb niște tăiței instant ca să îi mănânc în camera mea, a răspuns Dol.
- Bine, atunci mă duc să cumpăr niște mâncare și o mănânc mai întâi în camera ta, apoi mă duc acasă, a spus Bee fără să stea pe gânduri. Era un lucru normal pentru ei oricum. Dar apoi, fața lui Dol a început să pară puțin serioasă.
- Hei, de fapt trebuie să merg la muncă, a spus Dol, invocând munca drept scuză, făcându-l pe Bee să ridice ușor o sprânceană.
- N-ai spus că ți-ai luat liber de la serviciu? a întrebat Bee.
- Mi-am luat liber dar un coleg m-a sunat acum ceva timp și mi-a spus că unul dintre chelneri s-au îmbolnăvit, așa că duce lipsă de oameni. M-a rugat să-l ajut, dar e doar pentru câteva ore, a spus Dol din nou. Bee s-a uitat suspicios la prietenul său, dar acesta nu l-a întrebat nimic.
- Bine, bine. Te las și apoi mă duc acasă. Tu du-te la muncă, bine? Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, a spus Bee în timp ce pleca, pentru că era îngrijorat pentru prietenul său. Dol a dat din cap și, când au ajuns la căminul lui Dol, Dol i-a mulțumit lui Bee și a coborât din mașină.
Bee a condus înapoi acasă. Dol s-a uitat la spatele mașinii prietenului său cu un sentiment de vinovăție.
- Îmi pare rău că te-am mințit, prietene. Când voi fi pregătit, îți voi spune totul, a mormăit el în sinea lui înainte de a se grăbi să se întoarcă în camera lui ca să facă duș, să se schimbe și să se pregătească să meargă la Alan.
Capitolul 11
După ce Dol a terminat de făcut duș și de îmbrăcat, l-a sunat pe Ron. Ron își parcase mașina în fața căminului lui Dol, așa că Dol s-a dus imediat la mașină.
- Khun Alan s-a dus să aștepte la apartament? a întrebat Dol.
- Da, a răspuns Ron. Dol a dat din cap și nu a mai întrebat nimic. Astăzi, doar Ron a venit să îl ia pe Dol singur.
- Nu vrei să știi pe unde a fost șeful? L-a tachinat Ron. Simțea că Dol era mai abordabil și mai ușor de vorbit cu el decât celelalte bone ale lui Alan.
- Nu e treaba personală a lui khun Alan? întrebă Dol direct, știind că nu ar trebui să se amestece prea mult în treburile lui Alan. Ron, auzind asta, zâmbi ușor.
- Așa e, dar nu e chiar un secret. Șeful s-a dus la muncă și s-a dus să-l vadă pe Fifa, o altă „bonă” a șefului, a spus Ron pentru că voia să vadă cum va reacționa Dol.
Dol a dat din cap încet, gândindu-se că nu era ciudat că Alan se ducea să-și vadă bona, din moment ce Alan avea trei copii, inclusiv el. Totuși, simțea un mic gol în interior, lucru pe care Dol a reușit să-l scape. Când a văzut că Dol nu a întrebat și nu a mai spus nimic, Ron a tăcut o vreme până au ajuns la apartament. Dol și Ron au urcat imediat la etaj.
- Bună, a spus Dol, ridicând mâinile într-un gest de salut către Alan, care stătea pe canapea și bea vin ca de obicei. Alan l-a privit pe Dol cu o privire absentă. Dol nu știa ce să facă, nu se mai văzuse de mai bine de o săptămână.
- Îmi las mai întâi geanta în cameră, a spus Dol. Alan a dat din cap, gândindu-se că dacă ar fi fost Prao sau Fifa, și-ar fi lăsat geanta pe jos și s-ar fi repezit să vină la el prima dată. Dol a pus geanta în dormitor și apoi a ieșit. Alan s-a gândit că Dol va veni și se va așeza lângă el.
- Khun Alan, ați putea să-mi acordați cincisprezece minute? a spus Dol cu o expresie timidă.
- Ce vrei să faci? a întrebat Alan la rândul lui.
- He, he, tocmai am terminat de jucat fotbal și mi-e atât de foame. Pot să mănânc niște tăiței instant? a spus Dol sincer, întrucât tăițeii instant pe care îi cumpărase data trecută erau încă în bucătărie. Alan, care auzise asta, a tăcut o clipă.
- Ți-am spus că nu e nutritiv. Dacă vrei să mănânci, o să rog pe cineva să-ți comande. Poți aștepta? a întrebat Alan, nu prea încântat că copilul său trebuia să mănânce doar tăiței instant.
- Pot aștepta, dar nu te voi deranja, khun Alan, nu-i așa? a întrebat Dol.
- Crezi că am venit să te văd pentru că voiam sex? a întrebat Alan.
- O, și nu-i așa? întrebă Dol, făcându-i pe subordonații lui Alan să-și strângă buzele și să-și rețină râsul. Nu credeau că cineva ar îndrăzni să-i vorbească așa lui Alan până atunci. Auzind asta, Alan a tăcut și el înainte de a ridica un deget pentru ai face semn să vină la el.
- Of, vino să stai aici. Toom dă-i telefonul ca să aleagă un restaurant de unde să comande mâncare. Sunt multe restaurante deschise acum, a spus Alan, uitându-se la Toom. Toom i-a dat telefonul lui Dol. Dol l-a luat și s-a așezat lângă Alan.
- Ai mâncat deja, Alan? l-a întrebat Dol pe Alan.
- Am mâncat, a răspuns Alan. Dol s-a așezat și a ales un restaurant. Dol a apăsat pentru a alege „Mama Chicken Stew” (Tocăniță de pui Mama). Totuși, Alan a întins mâna și a apăsat pentru anulare, pentru că Alan se uita ce alege Dol.
- De ce? a întrebat Dol înapoi.
- Te-am lăsat să comanzi mâncare pentru că nu voiam să mănânci tăiței instant dat tot ai de gând să alegi tăiței? a întrebat Alan. Dol și-a amintit brusc și a râs încet.
- Am uitat pentru o clipă. O să comand niște orez, a spus Dol în glumă. Apoi s-a așezat și a ales un restaurant. A apăsat pentru a comanda carne tocată de porc cu busuioc și un ou prăjit și i-a returnat telefonul lui Toom.
- Când te-am sunat, erai cu prieteni? a întrebat Alan.
- Da, tocmai am terminat de jucat fotbal, a răspuns Dol înainte să-și amintească ceva.
- Ăă, khun Alan, vreți să veniți să mă vedeți cum joc fotbal sâmbăta viitoare? a întrebat Dol primul.
- Nu îți pot spune încă. De ce întrebi? a spus Alan.
- Mă duc la un meci de fotbal, a spus Dol. Nu-i răspunsese încă prietenului său, dar voia să-l întrebe mai întâi pe Alan.
- Meci de fotbal? Unde? Ce eveniment e? a întrebat Alan imediat.
- Nu am niciun eveniment. Eu și prietenii mei ne întâlnim adesea să jucăm fotbal ca să câștigăm niște bani de buzunar. Închiriem un teren, a spus Dol.
- Primești deja un salariu de la mine și totuși vrei să câștigi niște bani de buzunar? a întrebat Alan.
- Nu-i bine să obțin mai mult? În plus, o să-mi ajut prietenul, a explicat Dol.
- Unde închiriați de obicei un teren? a întrebat Alan.
- Stadionul JKK, a răspuns Dol, întrucât era stadionul pe care el și prietenii lui îl închiriau în mod regulat pentru a concura.
- De ce nu mergeți pe terenul VPD? a întrebat Alan la rândul lui.
- Locul ăla e prea scump pentru noi. În plus, prietenii mei au spus că e greu să facem o rezervare pentru că majoritatea locurilor sunt rezervate aproape zilnic de clienții fideli, a spus Dol, după cum știa deja.
- Deci, în ce zi și la ce oră este meciul? a întrebat Alan din nou.
- Sâmbăta aceasta, meciul este la ora 17:00, a răspuns Dol.
- Toom, verifică cine a închiriat la VPD în ziua aceea? Roagă-l pe Jin să-i contacteze pe clienți și să anuleze rezervarea și să-i despăgubească, a spus Alan.
- Șefu’, vrei să anulezi programare pentru, Dol? a întrebat Toom din nou ca să fie sigur.
- Da, a răspuns Alan.
- Stai puțin, am înțeles bine, stadionul VPD este al lui khun Alan? a întrebat Dol, uluit.
- Da, l-am făcut de distracție, pentru că unei cunoștințe de-a mea îi place să joace fotbal și s-a întâmplat să aibă un spațiu liber, așa că am făcut un teren de fotbal, a răspuns Alan. Dol a fost uluit.
- De fapt, nu trebuie să anulezi comanda clientului. Eu și prietenii mei doar ne jucăm amical. Putem folosi un alt teren, a spus Dol, cerându-și scuze.
- Ce-am spus? a întrebat Alan calm. Dol a tăcut o clipă, pentru că lui Alan nu-i plăceau oamenii care nu erau de acord cu el.
- Bine, o să-mi contactez prietenii mâine și le voi spune să anuleze vechea înțelegere, a răspuns Dol fără tragere de inimă.
- Bine. Poți să-i spui cum te cheamă când mergi la terenul de fotbal, a repetat Alan fără să aștepte ca Jin să confirme dacă putea sau nu anula rezervarea clientului.
- Mulțumesc în numele prietenilor mei, a spus Dol în timp ce își ridica mâinile în semn de respect către Alan.
- E în regulă, atâta timp cât faci o treabă bună pentru mine, a spus Alan, privindu-l pe Dol cu ochi sclipitori. Dol a simțit cum i se încinge fața când a văzut privirea lui Alan, dar a încercat să se comporte normal.
- Ești popular la facultate? a întrebat Alan. Dol și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Khun Alan, vrei să spui că sunt fermecător? a întrebat Dol, doar ca să fie sigură.
- Da, pentru că atunci când am sunat, am auzit pe cineva întrebând de numărul de telefon, a întrebat Alan. A recunoscut că s-a simțit puțin enervat când a auzit, dar pentru că era suficient de matur și trecuse prin multe, nu a arătat asta. A întrebat doar din curiozitate.
- Nu, în comparație cu prietenii mei Kla și Pun, aceștia doi au oameni care încearcă să se apropie de ei mereu. E rar ca cineva să mă observe, a spus Dol sincer. A recunoscut că cei doi prieteni ai lui erau mult mai arătoși decât el.
- Deci nu te gândești la nimeni? Un tânăr ca tine ar trebui să se gândească să aibă un fean, nu? întrebă Alan curios.
- Nu, atâta timp cât familia mea nu se simte confortabil, nu vreau să mă gândesc la un fean. Trebuie să-mi întrețin familia. Nu am capacitatea de a avea grijă de nimeni, a spus Dol direct. Nu a spus-o ca să-l facă pe Alan să-l compătimească, lucru pe care Alan îl putea observa. Asta l-a făcut din ce în ce mai mulțumit de Dol.
- E bine să gândești așa, a spus Alan.
- Echipa OO are un meci astăzi, a spus Alan din nou.
- Așa e. Am uitat.
Sau poate Khun Alan m-a chemat aici pentru că voia un prieten cu care să se uite la fotbalul, nu? își spuse Dol în sinea lui, dar Alan nu a negat.
De fapt, Alan nu avea niciun plan să se întâlnească cu Dol astăzi, pentru că acesta fusese deja la Fifa. Dar după ce l-a sunat pe Dol, a vrut să se întâlnească cu el, așa că l-a invitat la apartamentul lui. Cât despre fotbal, tocmai aflase că echipa pe care o iubește Dol avea un meci.
- Hmm, a răspuns Alan încet. L-a lăsat pe Dol să înțeleagă cum voia el.
- Când e adusă mâncarea, pot să stau și să mănânc aici? a întrebat Dol, pentru că voia să stea și să mănânce în timp ce se uita la meciul de fotbal. Totuși, se temea că Alan nu va fi de acord, așa că a întrebat el primul.
- Cum dorești, a răspuns Alan. Știa că Dol era diferit de ceilalți, așa că a încercat să-l lase pe Dol să fie el însuși. Cât despre subordonații lui Alan, toți se priveau unii pe alții, pentru că Alan era de obicei o persoană cu propriile planuri și reguli. Dar de când îl cunoscuse pe Dol, îl văzuseră pe Alan încălcându-și propriile reguli de multe ori, cum ar fi data trecută când mâncase tăiței instant prăjiți în fața televizorului.
Nu după mult timp, a sosit mâncarea comandată de Dol. Oamenii lui Alan au coborât și au adus-o. Dol a pus mâncarea pe o farfurie și s-a dus să se așeze pe podea în fața canapelei.
- De ce nu urci sus și te așezi frumos? a întrebat Alan.
- E mai convenabil să stau aici. Vin să stau cu tine când termin de mâncat, a răspuns Dol înainte de a se întoarce să se uite la televizor. Meciul de fotbal începuse deja. Dol mânca în timp ce se uita la televizor, uneori aclama.
Cât despre Alan, abia se uita la televizor. Stătea cu picioarele încrucișate, cu coatele sprijinite de cotiera canapelei, uitându-se la Dol care mânca și făcea diverse expresii în timp ce aclama echipa de fotbal preferată. Dol a stat să mănânce și uitându-se o vreme înainte de a simți că este privit fix. S-a întors să se uite la Alan și a întâlnit privirea înfierbântată a celuilalt. Dol s-a simțit puțin jenat.
- Khun Alan, vă este foame? Dol nu știa ce să întrebe, așa că a întrebat despre mâncare.
- Nu, ești sătul? Ai comandat doar o porție, a întrebat Alan pe un ton normal.
- E târziu. Chiar dacă mi-e foame, nu vreau să mănânc prea mult. O să mă doară stomacul, a răspuns Dol. Alan nu a mai întrebat nimic. Dol a spălat vasele și s-a întors să stea lângă Alan, ca de obicei, ca să se uite la meciul de fotbal. Când s-a terminat meciul, amândoi s-au dus în dormitor.
- Khun... vrei să o facem? a întrebat Dol direct ca să se poată pregăti.
- E târziu. Du-te la culcare, a spus Alan. Nu era atât de obsedat de sex. De fapt, nu avea nevoie să vină să-l vadă pe Dol, pentru că el se eliberase deja cu Fifa. Dol, care a auzit asta, nu l-a întrebat nimic. S-a dus să se spele pe dinți și s-a întins pe pat, pentru că deja făcuse un duș.
Cât despre Alan, s-a dus să facă un duș. Când a ieșit din nou, a văzut că Dol deja dormea, pentru că era obosit de la fotbal. Alan a venit și s-a uitat la Dol, care dormea pe pat, cu o privire de neînțeles. De când avea bone, nimeni nu mai adormise înaintea lui. De cele mai multe ori, aștepta să-i facă pe plac până se ducea el la culcare.
- Bine, nu voiam ceva nou la început? își spuse Alan înainte să iasă afară să le dea niște ordine subordonaților săi și să se întoarcă să se întindă lângă Dol.
Dol s-a trezit la auzul telefonului mobil care suna. L-a ridicat și a apăsat butonul de dezactivare a sunetului înainte de a rămâne nemișcat o vreme, apoi și-a dat seama că nu era nimeni acolo.
Când m-am întors să se uite lângă el, nu l-am văzut pe Alan. Dol s-a ridicat repede să facă un duș și să se schimbe pentru a merge la școală. Când a ieșit din dormitor, l-am văzut pe Alan stând, bând cafea și uitându-se la ceva pe iPad.
- Ești treaz? Te rog să te așezi. Micul dejun e gata, a spus Alan. Dol s-a așezat ascultător pe partea opusă. Alan era deja în costum, gata să plece la treabă.
- Ai spus că e un meci de fotbal. Ai încălțăminte de fotbal? A întrebat Alan.
- Am deja, a răspuns Dol, pentru că avea deja o pereche de ghete de fotbal.
- Ai încălțăminte pentru gazon artificial, nu-i așa? a întrebat Alan. Dol a tăcut o clipă.
- Da, a răspuns Dol. Indiferent pe ce teren juca, purta întotdeauna aceeași pereche. Ar fi fost prea scump pentru el să-și schimbe papuci pentru a se potrivi fiecărui tip de teren.
- Când ieși de la școală astăzi la ora 13:00. O să rog pe cineva să te ia ca să poți merge să-ți cumperi o pereche nouă, a spus Alan. Era normal pentru el să cumpere lucruri pentru propriii copii.
- Dar pot folosi aceeași pereche. Sau stadionul îți cere să porți pantofi potriviți pentru gazon? a întrebat Dol ignorant, nu sarcastic. Totuși, Alan s-a uitat la fața lui Dol și a văzut o privire inocentă în ochii lui.
- Nu e obligatoriu, dar dacă porți pantofii potriviți pentru acel tip de teren, nu-ți va îmbunătăți jocul? a spus Alan din nou. Dol a recunoscut că ceea ce a spus Alan era adevărat, dar totuși simțea că a fost o risipă.
- Sau ai uitat că acum ești al meu? a întrebat Alan, ghicind că probabil lui Dol îi părea rău pentru banii pe care i-ar fi cheltuit pe o pereche nouă.
- O, a fost un moment când am uitat, a răspuns Dol sincer. Alan a clătinat din cap.
- Nu te gândi prea mult. Ia orice îți dau, a subliniat Alan. În această privință, față de alte bone care majoritatea ar fi cele care ar cere sau i-ar spune indirect că ceva era frumos și ar spune că i-ar trebui. Alan voia să îi cumpere, dar Dol nu voia lucrurile pe care urma să i le cumpere Alan.
- Da, a răspuns Dol, exact când oamenii lui Alan au adus micul dejun și l-au pus pe masă.
- Hai să mâncăm ca să poți merge la școală, a spus Alan.
În timp ce cei doi luau micul dejun, ușa apartamentului a fost deschisă de oamenii lui Alan, iar o altă persoană i-a urmat înăuntru.
- Șefu’, de ce ai luat o decizie atât de bruscă? Trebuie să am grijă de client până când va fi mulțumit, a strigat Jin în timp ce se oprea lângă masa din sufragerie. Dol nu a putut decât să se uite la noul venit cu o ușoară urmă de șoc, întrebându-se cine era.
- Ai mâncat deja? a întrebat Alan.
- Încă nu, a răspuns Jin cu o voce răgușită.
- Stai jos și hai să mâncăm împreună mai întâi, a spus Alan pe un ton calm. Jin s-a așezat ascultător, dar expresia feței îi era încă iritată. Apoi s-a întors și l-a văzut pe Dol.
- Hei, acesta este noul copil al șefului, a spus Jin, pentru că îi văzuse deja poza. La început, nu a observat pentru că voia să țipe mai întâi la șeful său.
- Bună, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de salut către Jin. Jin și-a ridicat repede mâinile la rândul său.
- Ai bune maniere. Hmm, chiar dacă înfățișarea ta nu se potrivește cu ceea ce îi place șefului, arăți destul de bine, nu-i așa? a spus Jin în timp ce se uita la Dol. Dol nu a putut decât să zâmbească ironic.
- E nepoliticos asta, Jin, a spus Alan, nu chiar serios.
- Dol, aceasta este Jin, secretarul meu, Dol a ridicat din nou mâinile în semn de respect.
- Bună din nou, a spus Dol, gândindu-se că secretarul lui Alan era foarte chipeș, așa că Dol nu s-a putut abține să nu se uite la Alan și Jin.
- Hei, nu mai gândi prea departe. Alan e șeful meu și eu secretarul lui, nu știu ce să zic despre alți oameni. Dar eu și șeful, nici vorbă! a strigat Jin imediat, pentru că i-a putut observa expresia feței lui Dol. Dol a fost puțin surprins că Jin știa la ce se gândește.
- Poți citi gândurile, Jin? a întrebat Dol. Jin a râs imediat, fără să arate nicio nemulțumire.
- Ești amuzant. Pot doar să ghicesc după expresia ta. Slujba mea îmi cere să observ expresiile oamenilor, a răspuns Jin și a dat din cap. Când mâncarea lui Jin a fost pusă pe masă, Jin s-a așezat imediat și a mâncat, flămând.
- Dar șefu’, poți să-mi spui de ce m-ai pus să anulez coada de la terenul de fotbal? Mi-a luat o veșnicie să îl conving și să găsesc un loc liber pentru client, s-a plâns Jin din nou. Dol a fost luat prin surprindere când a auzit asta.
- Cred că e din cauza mea? întrebă Dol imediat. Jin păru nedumerit înainte să-și amintească că Toom îi spusese să treacă numele lui Dol în schimb.
- A, sau i-ai cerut șefului să reprogrameze coadă clienților? a întrebat Jin. Dol a clătinat imediat din cap.
- Dol nu mi-a cerut nimic. Am luat eu decizia. De fapt, Dol a ales un alt teren, dar eu vreau să joace pe stadionul meu. Nu este posibil? L-a întrebat Alan pe Jin cu o voce calmă. Jin și-a țuguiat buzele.
- Da, da. Cine ar putea să-l nemulțumească pe proprietarul stadionului? M-am ocupat deja de asta. Sunt doar puțin supărat că trebuie să mă milogesc în fața clienților, așa că am venit să mă plâng la șefu’, a spus Jin din nou, făcându-l pe Dol să-și dea seama că Jin trebuie să fie destul de important pentru Alan. Altfel, nu ar fi putut să-l critice și să-l batjocorească pe Alan în halul ăsta.
- Jin este ca un frate mai mic pentru mine. Dacă e ceva urgent, îl poți contacta pe Jin. Alan vorbi brusc, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă. Chiar și Jin fu surprins că Alan vorbise ca și cum nu ar fi vrut ca Dol să înțeleagă greșit.
- Da, a răspuns Dol zâmbind.
- Atunci hai să facem schimb de numere, a spus Jin. Avea un presentiment bun despre Dol, dar nu avea încredere deplină în el. Încă voia să vadă personalitatea lui Dol. La început, fiecare dintre copiii adoptivi ai lui Alan au fost umili și respectuoși față de el. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, au început să se comporte urât și să se creadă superiori, așa că Dol și-a scos propriul telefon și a făcut schimb de numere cu Jin, cu mâinile pline de bucurie. Apoi au continuat să mănânce.
- Mergi la școală? Vrei să te duc eu? a întrebat Jin, în timp ce mergeau spre mașină. Dol s-a uitat ușor la fața lui Alan.
- Îl duc eu acolo. Oricum trebuie să merg la companie și trebuie să trec pe lângă universitatea lui Dol, a spus Alan. Jin s-a uitat la fața lui Alan o clipă, fără să spună nimic, după ce au terminat micul dejun, au coborât în parcare. Dol s-a urcat în mașină cu Alan, iar mașina l-a lăsat pe Dol în fața universității.
- Mulțumesc că m-ai adus, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de respect către Alan.
- Nu uita, după școală îl voi ruga pe Ron să te ducă să cumperi ghete de fotbal, a repetat Alan. Dol a fost de acord înainte de a coborî din mașină, iar mașina lui Alan a plecat imediat.
Dol s-a uitat puțin în spatele mașinii lui Alan înainte de a se întoarce să intre în universitate, dar a tresărit pentru că Bee stătea în spatele lui.
- Dumnezeule, Bee m-ai speriat, a spus Dol.
- Și eu sunt șocat, a spus și Bee, la fel ca Dol.
- Cu cine erai tocmai acum? a întrebat Bee. A văzut pe cineva ce părea a fi Dol când a coborât din mașină, dar nu a văzut cine era în mașină înainte ca mașina să plece. Dol a tăcut o clipă.
- Un senior, ne-am întâlnit întâmplător și m-a adus la universitate, a spus Dol. Bee a dat din cap în semn de aprobare.
- Hei, omule, deniorul meu cunoaște pe cineva de la terenul de fotbal VPD, așa că ne-a dat o dată pentru meciul nostru de fotbal și nu trebuie să plătim nimic. O să le spun și băieților.
- Crezi că Ong va schimba terenul? a întrebat Dol, încercând să-i distragă atenția prietenului său.
- Hei, chiar așa? Cred că vor schimba cu siguranță terenul mai ales că nu trebuie să plătească nimic, a răspuns Bee imediat.
- Atunci hai să mergem să-i găsim pe băieții lui Ong, a răspuns Dol înainte de a intra în universitate, ușurat că Bee nu începuse să-l întrebe cine îl adusese.
.........
- Șefu’, sursa noastră a raportat că generalul Kamchai este pe cale să trimită oameni să jefuiască transportul pe care urmează să i-l trimitem lui Phillip, a raportat Toom după ce a închis telefonul cu sursa lor.
- Rută maritimă sau rută terestră? a întrebat Alan la rândul său.
- Cea maritimă, a răspuns Toom. Alan a bătut ușor cu degetele pe masă.
- Știe ruta noastră de transport. Avem noi un vierme sau Phillip? a întrebat Alan.
- Cred că e mai degrabă unul de-al nostru, pentru că Phillip va ști punctul de preluare doar cu o zi înainte, adică mâine, dar generalul știe deja traseul nostru, a spus Alan. Acum sunt doar ei doi în birou.
- Lasă-l pe V1 să obțină informațiile pentru mine, a spus Alan despre spionul său.
- Da, a răspuns Toom.
- O, pune-l pe Ron să-i spună lui Phillip vestea și pe Mick să meargă mai întâi cu Dol să-i cumpere ghete, a ordonat Alan. Toom a acceptat ordinul înainte de a ieși să facă așa cum îi poruncise Alan.
........
- Dol, unde te duci așa grăbit? Bee l-a strigat în grabă pe prietenul său. Când a văzut că ora se terminase și Dol și-a luat rămas bun de la prieteni pentru a părăsi imediat sala de clasă.
- Seniorul meu vrea să merg la cumpărături cu el. Trebuie să mă grăbesc. Mă așteaptă deja în fața universității. Plec acum. Ne vedem mâine, a spus Dol și a ieșit în fugă imediat, fără ca Bee să poată spune nimic.
- Unde se duce atât de grăbit? a întrebat Pun în timp ce se apropia.
- A spus că mergi la cumpărături cu seniorul tău, a răspuns Bee.
- Are Dol vreo problemă în ultima vreme? a întrebat Kla.
- Nu, eu văd asta ca pe ceva normal. Nu pare deloc tulburat. Chiar pare și mai fericit, a spus Bee în timp ce se gândea. Kla a dat din cap în semn de aprobare, pentru că simțea la fel ca Bee și voia să știe dacă și ceilalți prieteni ai lui simțeau la fel.
În ultima vreme, Kla petrecea mai mult timp cu Nong Cake, așa că nu prea a putut merge nicăieri cu prietenii lui, în afară de studiu și munca de editare.
Când Dol a ieșit în fața universității, a văzut o mașină familiară parcată acolo, așa că s-a grăbit să urce în mașină. Dol știa că persoana care venise să-l ia era Mick, pentru că Ron era ocupat să lucreze pentru Alan.
- Ai așteptat mult? l-a întrebat Dol pe Mick.
- Nu, de la ce mall vrei să cumperi? a întrebat Mick. Dol s-a gândit o clipă. Voia să meargă la un mall care era puțin mai departe de universitatea lui, pentru că nu voia să se întâlnească cu prieteni sau cunoștințe.
- Putem merge la TT? a întrebat Dol. Mick a dat din cap înainte să plece.
- Șeful mi-a dat o carte de credit. Poți să-ți alegi ce dorești, a spus Mick din nou. Dol a acceptat-o. Mick este o persoană care nu vorbește mult, spre deosebire de Ron. Așa că Dol nu a îndrăznit să vorbească mult cu el pentru că era mai apropiat de Ron. Când mașina a rămas blocată la semafor, Mick și-a luat telefonul ca să se uite pe el.
- Ai în minte o anumită pereche? a întrebat Mick.
- Pai încă nu. Vreau să mă uit mai întâi, a răspuns Dol sincer. Mick nu a mai spus nimic. Nu după mult timp, au ajuns la mall-ul unde Dol voia să meargă. Cei doi s-au dus direct la raionul de încălțăminte sport, care avea o varietate de pantofi de la marci celebre.
Dol se plimba alegând pantofi, cu Mick urmându-l îndeaproape. În timp ce Dol alegea, simțea că este privit fix, așa că s-a uitat în jur înainte de a vedea un tânăr mic și chipeș stând în picioare și privindu-l din cealaltă parte a magazinului. Când tânărul l-a văzut pe Dol întorcându-se, i-a zâmbit ușor. Dol i-a zâmbit la rândul său fără să se gândească la nimic. Când a văzut că celălalt se întorsese, Dol a continuat să-și aleagă singur încălțămintea.
Capitolul 12
După ce și-a cumpărat o pereche nouă de papuci, Dol nu l-a mai văzut pe Alan până în ziua în care a trebuit să joace fotbal cu prietenii lui. Își luase deja liber de la serviciu, iar Bee era cel care îl lua pe Dol de la cămin ca să meargă împreună.
- A sosit cineva? l-a întrebat Dol pe Bee, care venise să-l ia.
- Ar trebui să fie câțiva. Ong a sosit deja, dar nu îndrăznește să intre, a răspuns Bee în glumă.
- A, de ce? Sa spună numele meu, a răspuns Dol.
- Au spus că e atât de luxos încât nu au îndrăznit să intre, a spus Bee râzând.
- Exagerează foarte mult. O să-l sun eu, a spus Dol înainte să-l sune pe Ong să intre și să se pregătească. Ca să nu mai vorbim de concurenții care deja sosiseră.
- Bine, intră, a spus Dol după ce a vorbit cu Ong.
- Nu credeam că vom primi terenul gratis, a spus Bee fără să stea pe gânduri.
- Păi..., am avut noroc, a răspuns Dol nonșalant. Curând au ajuns la terenul de fotbal. După ce i-au informat pe personalul din față, cei doi au intrat imediat. Erau două terenuri aici. Terenul unde Dol și prietenii lui urmau să joace era Terenul B. Prietenii lui erau deja adunați acolo. Ong era cel care se coordona cu echipa adversă.
- E chiar luxos. Există un restaurant și un bar aici, a spus Bee, fiindcă era prima lor vizită aici. Există o clădire unde oamenii pot veni să se uite la fotbal. Este și o cameră de sticlă cu aer condiționat, dar există și o zonă în aer liber.
- Dol, Bee, veniți! a strigat Ong. Cei doi s-au grăbit spre el. Din câte putea vedea Dol, pe lângă participanții la competiție, mai erau și grupuri de prieteni și cupluri care veniseră să urmărească meciul. Chiar dacă era doar o competiție amicală pentru a câștiga bani de buzunar, aceștia fuseseră absenți de la fotbal o perioadă destul de lungă din cauza recentei pandemii de COVID. De data aceasta, toată lumea era destul de entuziasmată, inclusiv cei care veniseră să urmărească meciul.
- A sosit toată lumea? a întrebat Dol.
- Mai trebuie să vină trei persoane, am sunat să vorbesc cu ei și sunt puțin pierduți, dar aproape au ajuns. Cât despre echipa lui Yod, toți sunt aici. Se schimbă și se încălzesc. Și eu voi merge acum, a spus Ong.
Fiecare echipă se încălzea pe jumătatea lui de teren. La acest eveniment, erau atât fete, cât și băieți care îi cunoșteau pe concurenți și care veniseră să se uite și să îi încurajeze. Dol și Bee au dat din cap în semn de aprobare înainte de a intra în vestiarele care fuseseră pregătite.
- Dol, ți-ai cumpărat ghete noi? a întrebat Bee când a văzut papuci pe care îi avea Dol când era pe punctul de a-i încălța.
- Păi, seniorul meu i-a cumpărat și nu i-a putut purta, așa că mi i-a vândut în rate, a spus Dol.
- La naiba, marca asta e așa bună. Prețul e destul de mare. De ce nu a schimbat mărimea? a spus Bee, pentru că era și marca lui de vis.
- Nici eu nu știu. Când mi i-a oferit, i-am luat, a susținut Dol. De fapt, când i-a cumpărat, a ales o pereche mai ieftină de la o altă marcă. Dar Alan părea să știe. L-a sunat și i-a spus să cumpere de la o altă marcă și i-a recomandat modelul. Când a aflat prețul, Dol nu i-a mai vrut. Dar Alan l-a obligat să-i ia, așa că Dol nu a putut refuza.
- Bine, spuse Bee simplu, fără să arate niciun semn de invidie față de prietenul său. Dol ia luat și îi încălță cu o expresie ușor serioasă, pentru că trebuia să-și mintă prietenul. După ce se îmbrăcă, ieși să-și întâlnească prietenii.
- Phi Dol, a strigat o voce. Când Dol s-a întors să privească, a văzut o tânără al cărei chip îi era oarecum familiar.
- Da, răspunse Dol.
- Phi Dol, eu și prietenele mele suntem aici să te încurajăm. Mult noroc, a spus tânăra, părând jenată.
- O, mulțumesc, a răspuns Dol pe un ton normal, înclinându-se ușor în fața tinerei femei înainte de a merge grăbit pe teren ca să se încălzească.
- Ce naiba, prietenul meu are o fată care îl încurajează de pe margine. Bee l-a tachinat lovindu-l pe Dol cu cotul în lateral.
- Nu-mi face viața dificilă, i-a răspuns Dol.
- Ești atât de stresat. Știu că nu vrei să-ți asumi prea multe responsabilități, dar faptul că ai o iubită sau pe cineva pe care îl iubești și cu care te simți bine îți face viața mai plăcută.
- Nu-i așa că e plăcută? Uită-te la Kla și la Pun. Ce face Kla acum? E îndrăgostit nebunește. Nici măcar nu a anunțat că se întâlnește cu Nong Cake, a spus Bee. Dol a tăcut o clipă. Nu știa de ce se gândise brusc la Alan, chiar dacă nu petrecuse mult timp cu Alan.
- Să o lăsăm pe viitor, a răspuns Dol.
- Îți pasă doar de mine. Nici măcar tu nu ai o prietenă și îmi impui mie, Dol l-a tachinat pe Bee.
- Nu vreau să fiu o persoană crudă, a spus Bee. Dol părea nedumerit.
- Dacă ies cu cineva, toți ceilalți vor avea inimile frânte, în niciun caz. Nu vreau ca fanii mei să fie triști pentru că am un fean, a spus Bee în glumă, făcându-l pe Dol să își dea ochii peste cap iritat de cuvintele prietenului său înainte ca cei doi să se meargă să se încălzească cu prietenii lor.
- A sosit Dol? l-a întrebat Alan pe Mick, care sosise la terenul de fotbal înaintea lui, pentru că Alan îl rugase pe Mick să verifice situația înainte de sosirea lui Dol și a prietenilor lui.
Dol nu știa că Mick venise aici.
- A ajuns. Acum a coborât să se încălzească, a răspuns Mick. Alan a dat din cap înainte să intre. Alan avea un birou aici, la etajul doi cu vedere la Câmpul Bee. Managerul a venit imediat să-l întâmpine pe Alan.
- Hai du-te la muncă. Am venit doar să mă uit la meciul de fotbal, a spus Alan.
De fapt, nu era liber astăzi, dar a decis să amâne programarea pentru a-l urmări pe Dol. Le-a dat motiv că voia să știe cât de bun era Dol la fotbal. Asta i-a surprins foarte tare pe subordonații săi. În mod normal, Alan nu ar fi lăsat pe nimeni să-i întrerupă timpul de lucru, doar dacă era o chestiune de viață și de moarte. Dar de data aceasta, Alan era dispus să amâne munca pentru a-l urmări pe Dol jucând fotbal deși era doar un joc amical.
Alan s-a dus la birou și s-a oprit în fața geamului. A aruncat o privire și a știut unde se afla Dol. Chiar acum, tânărul alerga pentru a se încălzi cu prietenii săi.
- Spuneți-le personalului să pregătească băuturi sportive pentru ambele echipe. Dacă cineva întreabă, spuneți-le că sunt gratuite din partea stadionului, a spus Alan.
- Mă ocup eu de asta, a spus Ron înainte să iasă și să execute ordinul lui Alan.
- Dol, Dol! i-a strigat o voce lui Dol, care mergea să se pregătească pe margine. Dol s-a întors să se uite înainte să alerge spre el și a găsit o găleată cu gheață plină cu băuturi sportive.
- Ce este? a întrebat Dol.
- Ne-au dat băuturi gratuite cei de la stadion. La naiba, au un astfel de serviciu, a spus Ong, arătând din cap spre echipa adversă. Dol s-a încruntat ușor.
- Da, bine, a răspuns Dol. Nu se gândea la asta ca la ceva ce i-ar fi oferit Alan. Se gândea la asta ca la un pachet pe care stadionul îl oferea tuturor celor care foloseau serviciile lor. Ei s-au încălzit puțin înainte de a veni timpul de joc. Au angajat un arbitru cunoscut să ajute la arbitraj. Echipa lui Dol și echipa adversă au ieșit pe teren și a început meciul.
Dol a fost titular și a început din primul minut. Nu știa că Alan stătea la etajul doi al clădirii de birouri și se uita. Au alergat și au jucat fotbal până au început să transpire. Uralele s-au auzit, așa cum era de așteptat. Până când echipa adversă a marcat un gol, 1-0.
Uralele celeilalte echipe au fost puternice, dar nu l-au stresat deloc pe Dol, pentru că mai era mult timp până la final. Aproape de sfârșitul primei reprize, Dol i-a pasat mingea lui Ong, ceea ce i-a permis lui Ong să marcheze un gol care a dus scorul la 1-1. Ong a alergat să-l îmbrățișeze pe Dol cu bucurie.
- Ești atât de precis la depășiri, spuse Ong cu un râs din toată inima, fără să știe că îl făcuse pe Alan, care privea, să-i tresară ușor pleoapele.
- Și tu ești foarte precis, i-a răspuns Dol. Prietenii lui au alergat spre amândoi și i-au îmbrățișat înainte ca aceștia să reia jocul. Pe măsură ce prima repriză s-a terminat, s-au dus să se așeze pe margine ca să se odihnească.
- Phi Dol, apă, tânără i-a adus repede apă minerală lui Dol. Dol a refuzat pentru că nu voia să-i dea fetei speranțe deșarte, parțial pentru că învățase asta de la prietenul său Kla.
- Eu... Dol era cât pe ce să nege.
- Dol, sună telefonul tău, a răsunat vocea lui Bee, făcându-l pe Dol să se scuze față de tânără pentru a merge să-și verifice telefonul. L-a ridicat și a răspuns repede la apel, deoarece numărul care suna era al lui Toom.
- Da, spuse Dol imediat.
(„Vino la clădirea din dreapta și urcă la etajul doi. I-am spus deja lui Ron să coboare și să te aștepte.”) Vocea lui Alan a răsunat, făcându-l pe Dol să fie nedumerit înainte să se întoarcă la dreapta și să vadă o clădire.
- Khun Alan este pe terenul de fotbal? a întrebat Dol ca să fie sigură.
(„Da”) a răspuns Alan, făcându-i inima lui Dol să bată mai repede. Nu credea că Alan va veni să-l vadă jucând fotbal.
- Da, vin imediat, a răspuns Dol înainte de a închide și a se întoarce către prietenul său.
- Bee, mă duc puțin la baie. Dacă nu ajung înapoi la timp să ies pe teren, să meargă altcineva în locul meu a spus Dol.
- O să-ți ia atât de mult să faci caca? L-a tachinat Bee.
- Da, a răspuns Dol înainte de a se îndrepta grăbit spre clădirea pe care o menționase Alan. Apoi l-a găsit pe Ron așteptându-l. Ron l-a condus pe Dol la biroul său, unde aerul condiționat era răcoros și revigorant.
- Bună, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de salut către Alan. Alan a dat din cap în semn de răspuns.
- Stai de mult aici? a întrebat Dol, îndreptându-se spre Alan, care stătea lângă peretele de sticlă. Acest lucru i-a permis lui Dol să vadă terenul pe care juca fotbal din acest unghi, precum și locul unde se odihnea pe margine.
- Din moment ce te încălzeai, a răspuns Alan sincer, făcându-l pe Dol să roșească și să se simtă puțin jenat că Alan venise să-l vadă jucând fotbal.
- Nu credeam că vei veni să mă vezi, spuse Dol cu o voce înăbușită.
- S-a întâmplat să fiu liber. Mi-am amintit că ai un meci, așa că am trecut pe aici să arunc o privire, a răspuns Alan.
Gărzile de corp ale lui Alan s-au întors cu toții să se privească unii pe alții. Alan spusese că era liber astăzi, chiar dacă avea de lucru. Cu toate acestea, Alan amânase munca.
- Nu sunt prea bun la joc. Mă simt puțin jenat fața de tine, a spus Dol.
- Cine a spus asta? Ești un jucător bun. Ai intuit bine jocul, l-a lăudat Alan cu sinceritate, pentru că îl văzuse pe Dol jucând.
- Mulțumesc, a răspuns Dol zâmbind, obrajii și urechile înroșindu-i-se aprins, întrucât nu se aștepta să primească un astfel de compliment de la Alan.
- Apă, khun Dol, Ron i-a adus o băutură sportivă lui Dol, care era însetat. Dol a luat-o și a băut-o.
- Mulțumesc, i-a spus Dol lui Ron.
- Unde te duci după meci? a întrebat Alan.
- De obicei ies cu prietenii să mâncam ceva, dacă vom câștiga, a răspuns Dol.
- Dar tu, khun Alan când te vei întoarce? Sau vei rămâne și vei privi meciul? a întrebat Dol. O parte din el își dorea ca Alan să rămână și să-l privească, dar nu îndrăznea să o spună direct de teamă să nu-l enerveze.
- Voi rămâne până la sfârșitul meciului, a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească larg. Era bucuros că Alan va rămâne și îl va privi, chiar dacă se simțea puțin timid.
- Și, de asemenea... dacă marchezi, îți dau zece mii pentru fiecare gol. Alan i-a dat lui Dol un bonus. Ochii lui Dol s-au mărit puțin când a auzit asta. Dol a ezitat.
- Nu refuza, spusese Alan dinainte. Dol și-a țuguiat ușor buzele.
- Da, răspunse Dol.
- Trebuie să cobor acum. Vă rog să mă scuzați, a spus Dol, crezând că era momentul.
- Vino la mine prima dată, i-a strigat Alan lui Dol să se apropie. Dol s-a îndreptat spre el, curios.
- Stai jos, a spus Alan din nou, pentru că stătea pe un scaun. Dol s-a aplecat spre Alan înainte ca Alan să-l apuce de ceafă și să-l apese ca să-l sărute. Alan nu a intervenit deloc cu limba, ci doar l-a sărutat pe Dol pe buze.
- În caz că aveți nevoie de încurajare, a spus Alan, surprinzându-i pe toți cei din încăpere. Fața lui Dol s-a înroșit și și-a strâns buzele, simțind căldura pe buze, iar inima îi bătea cu putere.
- Da, eu voi merge primul, spuse Dol repede înainte de a ieși în grabă din biroul lui Alan, simțindu-se extrem de jenat. Alan zâmbi ușor în colțul gurii văzând expresia lui Dol.
Dol s-a întors repede la grupul său de prieteni, deoarece a doua repriză a meciului era pe cale să înceapă.
- De ce ești așa roșu la față? Ești bine? Sau ar trebui să schimb oamenii mai întâi? a întrebat Bee când a văzut fața prietenului său.
- Nu e nimic. Am fugit aici în grabă, așa că trebuie să fiu roșu la față, a afirmat Dol. Bee a dat din cap în semn de aprobare. Înainte de începerea celei de-a doua reprize a meciului.
Dol părea deosebit de entuziasmat. A aruncat o privire spre etajul doi al clădirii unde se afla Alan. Deși nu era foarte clar din exterior, încă îl putea vedea vag.
A doua repriză a meciului a început. Ambele echipe au făcut câteva schimbări, iar Dol a jucat cât a putut de bine.
- Dol, de ce pari atât de energic în a doua repriză? l-a întrebat Bee care alergase spre Dol, când a văzut că prietenul său părea și mai energic decât în prima repriză.
- Vreau să câștig să am bani să de buzunar, a spus Dol zâmbind. Bee a crezut că Dol se referea la banii pe care îi pariase cu cealaltă echipă, așa că nu a mai întrebat prea mult. A râs doar de răspunsul prietenului său și a continuat să joace fotbal.
- Uraa! A izbucnit un strigăt de bucurie când Dol a marcat al doilea gol pentru echipă. Prietenii lui au alergat să-l îmbrățișeze de bucurie. Și Dol a râs în hohote privind spre etajul doi al unei clădiri din apropiere.
Alan, care privea, a zâmbit și el satisfăcut. Apoi au continuat să joace. Dol a încercat să joace bine, nu doar pentru bani. Voia ca Alan să-l laude și să fie mulțumit de jocul său. Până când Dol a marcat un alt gol.
- Dol, dragul meu prieten! Bee a alergat să-l îmbrățișeze de bucurie. Acum, echipa lui Dol conducea cu 3-1, făcând echipa adversă să se simtă neliniștită în sinea ei, în special pe Kham, care tocmai intrase în a doua repriză. Era destul de enervat pe Dol. Șopteau ceva între ei, dar lui Dol nu-i păsa, pentru că era normal ca jucători să încerce să schimbe jocul. Apoi au continuat să joace. Dar de data aceasta, Dol a simțit că Kham încerca să se lipească în mod special de el. Dol a încercat să scape pe Kham.
Lovitură!
- Hei, ce se întâmplă? a răsunat vocea lui Bee în timp ce Kham încerca să-și miște picioarele ca să prindă mingea, dar aceasta l-a lovit pe Dol în gleznă, făcându-l pe Dol să cadă și să se rostogolească.
- Îmi pare rău, iarba e alunecoasă. Nu am vrut, a spus Kham, apoi a făcut un gest să îl ajute pe Dol să se ridice.
- O, e în regulă. Dol încercă să nu se gândească la asta prea mult, crezând că era doar un joc amical, ca cel pe care îl jucase împotriva acestei echipe înainte, chiar dacă pariase bani pe el.
- Te doare? L-a întrebat Bee cu îngrijorare pe Dol.
- E în regulă, glezna mea e bine, a răspuns Dol sincer.
- Tipul ăla a făcut-o intenționat, e evident, a spus Ron, după ce se uitase și el. Alan s-a încruntat, simțindu-se nefericit când l-a văzut pe Dol rănit.
- Întotdeauna se întâmplă asta la un meci, i-a spus Toom lui Ron, nu prea tare, dar Alan l-a auzit oricum.
- Dar nu-mi place când cineva îmi rănește oamenii, a spus Alan cu o voce calmă, făcându-i pe Toom și Ron să se oprească o clipă, dar Alan nu a mai spus nimic. Apoi a văzut când Dol și-a ridicat tivul tricoului ca să-și șteargă transpirația, ceea ce a provocat țipete din partea fetelor de pe margine, făcându-l pe Dol să pară destul de surprins.
La început Alan s-a enervat în sinea lui, dar apoi am râs în gât de atitudinea sa.
- Phi Toom, crezi că Șefu’ ar putea fi bipolar? a șoptit Ron încet, așa că Toom l-a lovit cu cotul în lateral ca să-l împiedice să vorbească. Din fericire, Alan nu l-a auzit pentru că se holba la Dol și părea că Kham îl enerva pe Dol din când în când.
- Ce naiba e asta? Dol a mormăit când Kham l-a tras de cămașă. Kham s-a prefăcut că își cere scuze, dar a zâmbit în secret până când echipa adversă a marcat un gol, scorul devenind 3-2. Dol era în continuare enervat de Kham, iar cel care nu suporta asta era Bee.
- Hei, ce faci? a strigat Bee. Oricum nu era o competiție oficială și Bee nu se temea să îi fie interzis să joace.
- Ce? Doar jucam fotbal, a răspuns Kham tachinându-l.
- Jucând fotbal ca tine, sincer, aș fi primit deja cartonaș roșu. Dar fiindcă e doar un meci amical nu am fost prea stricți în privința asta. Dar ar trebui să respectați și regulile. Sau vă este teamă să nu pierdeți bani în fața noastră? a strigat Bee imediat. Kham s-a simțit nemulțumit și l-a apucat pe Bee de guler.
- Cui îi este frică? Mie nu mi-e niciodată frică. E vorba doar de bani, a strigat Kham înapoi. Ong și prietenii lui s-au repezit să-l oprească. Dol a venit să-l țină pe Bee, împiedicându-l să se grăbească spre cealaltă persoană. Ca să fiu sincer, dacă Bee nu ar fi protestat, Dol ar fi protestat curând, pentru că își pierduse răbdarea.
- Hei, calmează-te. Concurăm de mult timp, a spus Ong. Totuși, aceasta era prima dată când se juca cu ei.
- Bine, calmează-te, Kham, a spus și celălalt lider de echipă. Îl cunoștea bine pe Ong și jucaseră adesea fotbal împreună, așa că îi cunoștea personalitatea.
- Nici măcar n-am făcut nimic încă, iar tipul ăsta deja mă critică, a spus Kham pe un ton dur.
- Joci fotbal ca un idiot, l-a certat Bee la rândul său, fără să cedeze.
- Tipul ăsta n-a spus nimic, a spus Kham pentru că îl considera pe Dol un laș.
- N-am spus nimic pentru că nu voiam să-mi pese. M-am gândit că poate pur și simplu nu știi să joci fotbal, a spus Dol sarcastic.
- Cine ți-a spus că nu știu să joc? a strigat Kham.
- O, te-am văzut cum te-ai împiedicat, ai alunecat și m-ai tras din greșeală de tricou sa că m-am gândit: Nu știi să joci, l-a tachinat Dol, ceea ce l-a nemulțumit foarte tare pe Kham.
- Destul! Jocul se va termina în câteva minute. Termină Kham. Mai bine joacă cum trebuie, a spus liderul echipei lui Kham. Alți prieteni au venit să-l ajute pentru al opri. Kham nu a putut decât să bombăne și să se retragă, așa că Dol ia dat drumul lui Bee.
- Nu te supăra așa tare. Mă descurc singur, a spus Dol, nu prea tare, doar cât să audă ei doi.
- Ești sigur? a întrebat Bee.
- Da, a răspuns Dol înainte să se întoarcă la fotbal. De data aceasta, Dol a fost cel care s-a dus să-l blocheze pe Kham și s-a prefăcut că alunecă și cade peste el.
Kham se prefăcea uneori că îl trage de cămașă, făcând același lucru pe care Kham i-l făcuse, ceea ce îl enerva destul de tare. Când s-a întors să se uite la Dol, Dol s-a prefăcut că își cere scuze, iar când timpul era aproape de final, Dol a reușit să marcheze un alt gol pentru echipă, câștigând cu 4-2.
- Dol, ai reușit un hat-trick. Prietenul meu e atât de tare. Bee a alergat spre Dol și l-a îmbrățișat-o. Toată lumea a alergat spre Dol cu bucurie.
- La naiba, te abții? Ai marcat trei goluri singur, a spus Ong, frecându-l pe Dol pe cap de bucurie.
Kham nu a putut decât să strângă din dinți, în timp ce ceilalți au înțeles că acesta era un sport în care exista un câștigător și un învins. Înainte să poată merge cu toții înapoi la marginea terenului ca să bea apă și să vorbească, echipa adversă a adus banii așa cum se convenise.
- Hai să concurăm din nou, a spus echipa adversă zâmbind, pentru că de obicei concurează între ei.
- Bine, data viitoare ar trebui să-ți alegi oamenii cu grijă, a spus Ong. Cealaltă parte a știut ce voia să spună înainte să plece.
- Hai să ieșim la un grătar ca să sărbătorim, a sugerat unul dintre prietenii.
- Bine. Putem împărți suma rămasă mai târziu, a spus Ong. De fapt, nu ar primi mai mult de o mie de baht de persoană, dar nu i-a deranjat prea mult. După ce au ajuns la o înțelegere, s-au pregătit să se despartă și să se îndrepte spre restaurantul lor preferat, Moo krata.
Cât despre Kham, s-a dus la baie să se calmeze, pentru că era foarte iritat din cauza lui Dol. În timp ce se spăla pe mâini, doi bărbați înalți l-au târât într-o altă camera.
- Hei, ce se întâmplă? a strigat Kham, înainte de a se opri când a văzut că amândoi aveau pistoalele băgate la brâu, ceea ce l-a făcut pe Kham să-și piardă imediat cumpătul.
- Te rog să taci. Trebuie să vorbim, spuse Mick calm, apoi se uită la Ron când îl văzu pe Kham dând din cap.
- Nu mai căuta probleme cu khun Dol. Dacă aflăm că ai căutat din nou probleme cu khun Dol și prietenii lui sau că i-ai cauzat probleme, pregătește-te să-ți iei rămas bun de la familia ta, a spus Ron pe un ton rece, făcându-l pe Kham să fie șocat și destul de speriat. Se întreba dacă Dol era fiul unui mafiot sau ceva de genul ăsta, că cineva îl amenințase în halul ăsta.
- Înțelegi? a întrebat Ron cu o voce severă.
- Înțeleg, a răspuns Kham imediat. Inițial, voia să găsească o modalitate de a se răzbuna pe Dol, dar s-a dovedit că va trebuit să își anuleze imediat planul.
- Bine. Învață din greu, puștiule. Nu-ți irosi viața pe lucruri mărunte, a spus Ron înainte să plece cu Mick, lăsându-l pe Kham cu picioarele tremurânde și căzând pe podea de șoc.
- Bee, mă întorc imediat. Așteaptă o secundă. Dol voia să-i spună mai întâi lui Alan că mergea la un grătar cu prietenii lui. Bee dădu din cap nedumerit înainte ca Dol să alerge spre clădirea în care era Alan. Alan tocmai cobora scările.
- Khun Alan, a intrat Dol în fugă, gâfâind. Alan le-a ordonat oamenilor săi să pregătească mașina, în timp ce ceilalți s-au dat la o parte pentru ca Alan și Dol să poată vorbi.
- Ești atât de bun, l-a lăudat Alan.
- Mulțumesc, a răspuns Dol cu un zâmbet larg.
- Ți-am transferat deja treizeci de mii, a spus Alan.
- Ah, mulțumesc, spuse Dol din nou.
- Deci, khun Alan, te întorci deja? a întrebat Dol.
- Da, unde te duci acum? a întrebat Alan, ochii lui sclipind în timp ce se uita la linia părului transpirat a lui Dol. Își amintea de vremea când Dol gemea sub el și fruntea lui era transpirată așa.
- Eu și prietenii mei vom merge să mâncăm un grătar ca să sărbătorim. Dar dacă khun Alan, vrea să merg cu el, mă duc și-i voi refuza pe prietenii mei, a spus Dol, în caz că Alan ar fi vrut să-l ia cu el.
- E în regulă. După ce termini de mâncat, vino să mă găsești la apartamentul meu. Voi aștepta acolo, a răspuns Alan, oferindu-i lui Dol puțină intimitate.
- Bine, Khun Alan, trebuie să mănânci și tu ceva, a spus Dol cu îngrijorare. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele înainte de a se apropia de Dol. Dol s-a retras ușor.
- De ce fugi? a întrebat Alan cu o voce ușor severă. Dol a zâmbit ironic.
- Sunt transpirat. S-ar putea să miros urât, a spus Dol. Alan a zâmbit ușor.
- Transpiri și când suntem în pat și nu mă deranjează, a spus Alan, făcându-l pe Dol să se înroșească la față.
- Cum e asemănător? a strigat Dol ca să-și ascundă propria jenă. Alan a chicotit încet în gât.
- Nu mă deranjează, spuse Alan înainte să se apropie de Dol. Dol rămase nemișcat. Alan își ridică brațele pentru a-l cuprinde pe Dol de talie, forțându-l să se apropie de el. Alan se aplecă să-l sărute ușor pe Dol pe gât, făcându-l pe Dol să simtă pielea de găină în tot corpul.
- Nu simt nimic care să miroase urât, a spus Alan înainte să-l sărute. Dol știa că are datoria să-l sărute pe Alan înapoi.
În acel moment, cineva a intrat. Oamenii lui Alan au încercat să-l oprească, dar Alan, conștient de acest lucru, a ridicat mâna să-i oprească. Dol nu știa pentru că era cu spatele și entuziasmat de sărutul lui Alan.
Poc...
Sunetul unei sticle căzând pe podea l-a speriat pe Dol, care a trebuit să-și desprindă imediat buzele de Alan și să se întoarcă să se uite. Dol a fost șocat când și-a văzut cel mai bun prieten stând acolo cu gura căscată nu departe de el.
- Bee... Dol și-a strigat prietenul cu o voce încordată.
- Tu... Dol... Bee nu a putut spune nimic pentru că era șocat din cauza imaginii pe care o văzuse.
Capitolul 13
Atmosfera din mașina lui Bee era acum liniștită. Când Bee a văzut scena în care Dol a sărutat un bărbat cu aspect înspăimântător, a simțit că îi țiuie urechile. Fără să știe, a fost condus înapoi la mașină de prietenul său.
- Hei... Dol, care stătea lângă șofer, a intervenit când a văzut că Bee stătuse nemișcat o vreme. Când Bee l-a văzut pe Dol sărutându-l pe Alan, Dol a recunoscut că a fost foarte șocat, dar deja se pregătise pentru asta. El i-a cerut lui Alan să-l lase să vorbească cu prietenul său înainte de a merge la restaurant. Alan a acceptat și a spus că îl va aștepta la apartament. Apoi, Dol l-a adus pe Bee înapoi la mașină ca să discute mai întâi despre acest subiect.
- Stai, nu spune nimic încă. Lasă-mă să îmi revin o clipă, a întrerupt Bee. Nu era că nu mai văzuse oameni sărutându-se, dar nu se gândise niciodată că va fi prietenul lui. Dol, care nu avusese niciodată o relație cu vreo femeie sau vreun bărbat și, pe deasupra, părea mai în vârstă decât el. Când a auzit asta Dol, l-a lăsat pe Bee să stea și să se adune o vreme. Nu a trecut mult până când...
- Bine, sunt gata, a spus Bee, întorcându-se să se uite la Dol. Dol avea și el o expresie ușor îngrijorată. Se temea că prietenii lui nu vor putea accepta asta. Știa că grupul lui nu este strict în privința relațiilor cu persoane de același sex, deoarece Kla și Pun au propriii lor parteneri, care sunt bărbați. Cu toate acestea, statutul relațional al lui Dol nu este considerat o relație romantică în niciun fel.
- Îți... îți amintești când ți-am spus că mama e bolnavă și că trebuie să merg acasă? a început Dol. Bee a dat din cap. Apoi, Dol a început să-i povestească lui Bee totul fără să-i ascundă nimic. I-a spus că tatăl său avea datorii la cazinou, așa că a trebuit să câștige bani devenind bona lui Alan pentru a achita datoria. Bee l-a lăsat pe Dol să-i spună totul până la sfârșit, fără să-i pună nicio întrebare.
- Asta e tot, i-a rezumat Dol pe scurt lui Bee.
- Ai întâmpinat o problemă atât de mare, de ce nu ai venit să ne spui? Știi că eu, Kla și Pun suntem cu toții îngrijorați pentru tine? a replicat Bee în legătură cu acest subiect.
- Eu... nu vreau să vă deranjez. Ar trebui să știți că atunci când am început să mă întâlnesc cu voi în primul an de facultate, unii au spus că mă agățam de voi. Știu că nu ați acordat prea multă importanță și ați fost alături de mine din adâncul inimii. Așa că nu am vrut să vă fac probleme sau să vă fac să credeți că mă agățam de voi, așa cum au spus alții, a spus Dol.
- De ce te interesează ce spun alții? a întrebat Bee.
- Vreau doar să mă descurc singur. Cum mă pot baza pe voi? a răspuns Dol. Bee a tăcut o clipă. A înțeles bine perspectiva lui Dol, ceea ce l-a făcut pe Bee să ofteze ușor.
- Înțeleg, dar nu credeam că ai fi de acord să fii „copilul” cuiva atât de influent. Chiar dacă nu știu cine este, din câte am văzut, are mulți subordonați, iar atmosfera din jurul lui pare periculoasă. Pot ghici cu ușurință că este destul de influent, a spus Bee.
- Păi, știu doar că e foarte bogat. Cât despre afacerile lui, nu știu. Nu e ceva ce ar trebui să știu. Îmi fac doar treaba, a răspuns Dol.
- Îmi fac griji doar pentru tine. Nu am o problemă cu persoanele care se întâlnesc cu băieți. Îmi fac griji doar că ți se va întâmpla ceva rău, a spus Bee.
- Mulțumesc pentru grija ta. Știam deja asta de când am ales eu însumi această cale, așa că trebuie să-mi asum responsabilitatea. Odată ce îmi voi plăti toate datoriile, îmi voi da demisia, a spus Dol, liniștindu-și prietenul.
- Va fi de acord? a întrebat Bee din nou.
- De ce n-ar accepta? Nu mă iubește. Mai are doi copii. Își va găsi alții în curând, spuse Dol în timp ce se gândea, dar, dintr-un anumit motiv, inima îi era ciudat de goală.
- El, mai are o bonă? a întrebat Bee surprins.
- Da, mai sunt doi oameni. Nu este tot timpul cu mine, a răspuns Dol. Bee a dat din cap în semn de aprobare.
- Hmm, dacă are pe altcineva, mă voi simți puțin ușurat. Cel puțin nu va fi atât de atașat de tine, a spus Bee. Dol a zâmbit slab.
- Deci ai de gând să le spui lui Kla și Pun? a întrebat Bee despre această chestiune.
- Am nevoie de puțin mai mult timp, dar asta nu înseamnă că nu vreau să le spun, a răspuns Dol. Bee a înțeles pentru că știa că îi era greu să le spună prietenilor lui că era bona cuiva.
- Hmm, înțeleg. Nu le voi spune atunci. Voi aștepta să-le spui tu, a răspuns Bee.
- Mulțumesc, spuse Dol recunoscător.
- Bine, dar de acum înainte, dacă ai vreo problemă, trebuie să-mi spui. Uneori, chiar dacă nu te putem ajuta, putem fi consilierii tăi. Cel puțin, te putem lăsa să te descarci, a răspuns Bee. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Hai să mergem să-i găsim pe băieți. Vor fi nedumeriți în legătură cu locul în care am plecat, a spus Dol. Apoi, Bee a ieșit cu mașina din parcare.
- Apropo? Cât despre terenul de fotbal, tipul ăla chiar ți l-a rezervat, nu-i așa? a întrebat Bee când și-a amintit.
- Îl cheamă Alan. Terenul de fotbal este al lui și a mutat rezervarea clientului, a răspuns Dol. Bee s-a întors să se uite la Dol cu ochii mari.
- La naiba, pe bune? E atât de sălbatic. Asta înseamnă că e foarte atent, a spus Bee gândindu-se.
- Nu încearcă să-mi facă pe plac. El face la fel și pentru ceilalți. Dol a spus ce credea, dar nu știa că deși era bona lui Alan doar de mai puțin de o lună, primise deja anumite drepturi pe care nimeni altcineva nu le avea.
După ce a condus o vreme, Bee a ajuns la restaurant. Grupul lor de treizeci de persoane s-a adunat, inclusiv fotbaliști și prietenii lor, precum și câteva dintre iubitele fotbaliștilor. Prietenii și iubitele celorlalți fotbaliști, plăteau pentru ei. Nu se plătea din fondul comun de câștig, pentru că nu voiau să profite de prietenii lor care participau la meciul de fotbal.
Ei au stat, au mâncat și au băut până s-au săturat, apoi au stat puțin de vorbă. Ong, care ținea banii, a chemat chelnerul să plătească.
- Cineva a plătit deja pentru tot, a spus angajatul. Ong părea nedumerit.
- Cine a plătit? a întrebat Ong.
- A spus că e pentru cineva pe nume Dol care a marcat un hat-trick, a răspuns angajatul așa cum îi spusese cel care a plătit, adică Ron. Alan îl rugase pe Ron să plătească nota de plată, iar Ron aștepta acum în mașină, în parcare. Dol nu știa ce se întâmplă. Auzind asta, Ong s-a dus imediat la Dol și l-a zguduit.
- Au, Ong! O să vomit! Ce faci? a strigat Dol înapoi. Ong a râs.
- Ascultați-mă, băieți, a spus Ong cu o voce pe care toți cei din zona în care stăteau au auzeau-o. Toată lumea s-a întors să-l privească nedumeriți.
- Trebuie să-i mulțumim lui Dol pentru această masă, a spus Ong, începând conversația. Toată lumea părea confuză.
- Cineva a venit să plătească pentru noi toți această masă. A spus doar că e pentru cel care a marcat un hat-trick adică Dol, a spus Ong. Prietenii lui au aclamat, în timp ce Dol părea nedumerit.
- A plătit cineva pentru noi din cauza mea? a întrebat Dol ca să fie sigură.
- Da, personalul mi-a spus, dar nu am văzut pe nimeni plătind. Nu știu cine este. Dacă știți, te rog să îi spui că îi mulțumim, a spus Ong zâmbind înainte de a împărți banii prietenilor săi care jucase fotbal împreună.
- Dol, crezi că este Alan? Bee care s-a gândit la asta, i-am șoptit în secret lui Dol.
- Poate. Mă duc să-l văd mai târziu și o să-l întreb, a răspuns Dol, pentru că și el gândea la fel. După ce au împărțit banii, au plecat fiecare pe drumul lui.
Dol trebuia să-l vadă pe Alan la apartamentul lui, deși Bee voia să-l ia cu el dar pentru că Bee știa deja despre situația lui Dol la lăsat să plece. Dol au văzut o mașină familiară parcată nu departe.
- Bee, mă duc singur. Khun Alan a trimis pe cineva să mă ia, a spus Dol. Bee a urmărit privirea prietenului său.
- A venit să te ia? a întrebat Bee.
- Nu el, probabil e khun Ron, subordonatul său. Mulțumesc mult. Ne vedem la universitate, a spus Dol, nevrând să-l facă pe Alan să aștepte prea mult.
- Bine, bine. Dacă ai nevoie de ceva, mă poți suna oricând, a spus Bee în timp ce pleca, înainte ca Dol să se îndrepte spre mașină și să urce imediat.
- Ai așteptat aici de la început? a întrebat Dol.
- Da, răspunse Ron.
- De fapt, puteam merge singur. Nu trebuie să pierzi timpul așteptându-mă, Ron, a spus Dol, cerându-și scuze.
- Am venit oricum să plătesc, așa că am așteptat să nu fac două drumuri, a spus Ron pe un ton normal, deloc iritat pe Dol. Ceva la Dol îl făcea pe Ron să simtă că Alan îl prețuia în mod special. Nu ar fi corect să spună că era un copil nou, așa că nu se simțea deloc iritat că trebuia să aibă grijă de Dol.
- Pot să deschid geamul mașinii? Am jucat fotbal și am stat in fuma. Mă tem că mașina va miroase urât, a spus Dol, cu un aer atent.
- Nicio problemă, a răspuns Ron, crezând că Dol era cu adevărat atent.
Curând, Dol a ajuns la apartament. A urcat la etaj și l-a găsit pe Alan stând pe canapea, așteptându-l ca întotdeauna.
- Mai întâi mă duc să fac un duș. Sunt transpirație și miros a fum de la grătar, Dol nu a îndrăznit să se apropie de Alan. Alan a dat din cap, așa că Dol s-a grăbit să facă duș și să se schimbe imediat. Din fericire, își adusese deja câteva haine aici. După ce Dol a terminat de făcut duș, s-a spălat și-a uscat părul apoi a ieșit imediat să-l găsească pe Alan.
- Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, spuse Dol.
- E în regulă, a răspuns Alan. Dol s-a așezat lângă Alan.
- Mâine seară, te voi scoate la cină cu ceilalți doi. Îți convine? Dacă nu, te rog să mă anunți, a spus Alan. Dol părea puțin nedumerit.
- Celelalte două bone ale mele, a explicat Alan. El vrea să-l duca pe Dol să le cunoască pe celelalte două bone. Dacă ar fi avut o altfel de relație, poate că nu l-ar fi prezentat. Dar Alan voia ca toți trei să se cunoască, pentru că voia ca copii lui să știe că nu doar pe unul îl creștea. Voia ca ele să nu creadă că el era singurul care avea ocazia să fie aproape de el, de asemenea, Alan ar fi putut observa atitudinea fiecăreia. Dar Alan le cerea și consimțământul mai întâi. Dar, de cele mai multe ori, erau de acord să se cunoască pentru că voia să vadă fețele celorlalte bone ale lui Alan și să vadă cum erau.
- Da, a răspuns Dol. De asemenea, voia să-i vadă pe ceilalți copii ai lui Alan, pentru că știa că lui Alan nu-i prea plăceau oamenii care arătau ca el.
- O, aș vrea să vă mulțumesc pentru terenul de fotbal și pentru masă. Și prietenii mei m-au rugat să vă mulțumesc pentru masă. Nu știau cine a plătit pentru asta, dar când au aflat că era din cauza mea, m-au rugat să vă mulțumesc, a răspuns Dol.
- Nicio problemă, a răspuns Alan.
- Ai vorbit cu prietenul tău? a întrebat Alan. Dol nu știa că, dacă oamenii lui Alan ar fi încercat să îl împiedice pe Bee să vină, l-ar fi putut opri. Dar Alan nu voia să-l oprească pentru că voia să știe cum va reacționa Dol. Și, în adâncul sufletului, voia ca prietenii lui Dol să știe despre asta.
- Am vorbit despre asta. Bee înțelege, a răspuns Dol sincer.
- Prietenul tău n-a spus nimic despre faptul că ești bona mea? a continuat să întrebe Alan.
- Nu e supărat. Este doar îngrijorat. Dar îmi respectă decizia. Îmi spune doar să-i spun dacă am probleme, a răspuns Dol. Alan a dat din cap satisfăcut.
- Hmm, un bun prieten, a răspuns Alan, așa cum era de așteptat.
- Pe lângă Bee, mai am doi prieteni apropiați pe nume Kla și Pun. Dacă khun Alan, urmărește puțin rețelele de socializare ale adolescenților, ar trebui să-i cunoașteți și să le fi văzut hashtag-urile celor doi...
Dol ia spus povestea lui Pun, un model, și a lui Kla, un prietenă care este o persoană directă. Nu-i place haosul, dar face transmisiuni în direct pentru a-i face pe oameni să-și imagineze că este cu un tânăr de care e interesat. În timp ce Dol povestea cu umor povestea prietenului său, Alan a stat și a ascultat în liniște și cu atenție, fără să-l întrerupă deloc pe Dol. A stat și a privit buzele care continuau să vorbească despre prietenul său până când Dol a început să-și vină în fire.
- Oh, scuză-mă. Am vorbit prea mult, a spus Dol chicotind, gândindu-se că Alan s-ar putea să nu vrea să audă de prieteni săi.
- E în regulă. E destul de plăcut să te ascult vorbind. În plus, mișcările gurii tale sunt destul de drăguțe, a spus Alan pe un ton calm. Totuși, fața lui Dol se înroșise deja, pentru că se simțea ciudat și jenat că Alan îl complimentase așa. Cât despre subordonații lui Alan erau cu toții uluiți.
O noua dimineață
După seara trecută, Dol era jenat de cuvintele lui Alan. Însuși Alan părea să știe ce spusese, așa că l-a invitat pe Dol la culcare. Dar Alan nu i-a făcut nimic pentru că știa că era obosit de la fotbal. Dar în această dimineață, Alan l-a pus în toate pozițiile pe Dol încă de la șapte dimineața până aproape de ora nouă. Apoi l-a lăsat pe Dol să facă duș și să se schimbe.
- Unde te duci astăzi? a întrebat Dol, ca să știe ce are de făcut.
- Trebuie să vorbesc cu un client astăzi. Mă întorc să te iau pentru cină, a spus Alan.
- A, bine. Deci, la ce oră vom lua cina? Pentru că vreau să merg la muncă, a spus Dol, pentru că își luase deja liber ieri. Alan s-a uitat la fața persoanei care voia să meargă la muncă în loc să vrea să stea mai mult timp cu el.
- O să-l sun pe Cephas și o să-i spun să-ți mai dea o zi liberă, a spus Alan. În adâncul sufletului, Dol voia să meargă la muncă pentru că era atent la ceilalți de la serviciu, dar nu-l putea refuza pe Alan.
- Bine, a răspuns Dol înainte ca cei doi să iasă în sufragerie să mănânce împreună prima masă a zilei.
Tring... Tring...
În timp ce mânca, a sunat telefonul lui Dol. L-a ridicat și a văzut că era numărul surorii sale.
- Mă întorc imediat, a spus Dol înainte să se ridice și să meargă la balcon să răspundă la apel, nevrând să-l deranjeze pe Alan în timp ce mânca. Alan s-a uitat calm la silueta bine făcută a lui Dol. L-a auzit pe Dol vorbind pe un ton destul de neplăcut înainte să închidă și să se grăbească spre Alan.
- Khun Alan, pot să mă întorc la mama și sora mea? Mă voi grăbi să mă întorc, dar nu sunt sigur dacă voi ajunge la timp pentru cină, a spus Dol pe un ton îngrijorat.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Alan imediat. Dol și-a țuguiat ușor buzele, ezitând dacă să-i spună sau nu lui Alan. Dar, pe de altă parte, Alan știa deja totul despre familia lui.
- Sora mea m-a sunat să-mi spună că tatăl meu s-a întors acasă. Șeful satului l-a adus înapoi. A spus că șeful satului i-a spus tatălui meu că eu am câștigat bani și că i-am achitat toate datoriile, a spus Dol cu un ton nemulțumit.
- Atunci te voi duce eu acolo, a spus Alan.
- Șefu’, nu mai putem amâna programarea lui khun Krit, l-a întrerupt Toom din necesitate. Alan amânase deja programarea cu acest client o dată, ieri. Dacă ar fi amânat-o din nou, ar fi putut apărea o problemă. De aceea îl avertizase. Toom nu-și putea imagina că șeful său, care lucra serios și sistematic, ar fi putut fi așa. Alan, auzind asta, s-a simțit extrem de iritat.
- Khun Alan, nu trebuie să vii cu mine. Pot merge singur. Vreau doar să văd ce va face tata, a spus Dol repede, nevrând ca Alan să-și piardă slujba din cauza lui.
- Ron, ia-l pe Dol și pe Mick cu tine. Dacă ai vreo problemă, sună-mă. Vorbim despre cină mai târziu, le-a spus Alan lui Ron și Dol.
- Da, a răspuns Ron înainte să plece împreună din apartament. Alan s-a dus să caute un client, în timp ce Dol s-a dus la casa lui din provincie.
Dol stătea cu o expresie serioasă, pentru că nu știa ce se va întâmpla cu tatăl său când se va întoarce de data aceasta.
Când a ajuns la casa lui Dol, a auzit un zgomot puternic venind din propria casă, împreună cu plânsul lui Dao și strigătele de durere ale mamei sale. Dol a alergat imediat în casă și a văzut că tatăl său o bătea pe mama sa.
- Mamă! Dol s-a grăbit să-și tragă tatăl de lângă ea, făcându-l pe acesta să se rostogolească pe podea pentru că nu fusese atent.
- Dol! Îndrăznești să mă împingi? a strigat tare tatăl lui Dol și a făcut o mișcare să se apropie de el.
- Da, îndrăznesc! Îndrăznesc să fac mai mult decât să te împing. Vrei să încerci? i-a strigat Dol, care își pierduse răbdarea cu tatălui său.
Acum își susținea mama, care avea gura crăpată, părul ciufulit și corpul plin de vânătăi. Tatăl lui Dol era pe punctul de a veni și de al pălmui din nou pe Dol, dar mâna i-a încremenit când Ron l-a apucat pe tatăl lui Dol de încheietură.
- Hei, cine sunteți voi? Ce faceți în casa mea? a strigat tatăl lui Dol, dar când a văzut că Ron și Mick aveau arme, a fost puțin uimit. Dol, care a văzut că Ron și Mick intraseră și îi blocase calea tatălui său, s-a întors imediat să se uite la mama sa. Dao, care era în aceeași stare, a alergat spre el și l-a îmbrățișat pe fratele și mama ei.
- Huh... Phi Dol, mie îmi pare rău. Eu nu o poate ajuta deloc pe mama. Mie îmi pare rău. Dao a plâns în hohote. Deoarece mătușa ei de alături a mers la fermă, așa că nimeni nu a venit să o ajute pe ea și pe mama ei. Dacă era fi încercat să fugă să găsească pe cineva care să o ajute, trebuia să fugă destul de departe. Nu voia să-și lase mama singură cu tatăl ei, așa că a încercat să il oprească, dar tatăl ei a lovit-o înapoi.
- E în regulă, Dao. E în regulă. Dao și mama sunt bine acum, a încercat Dol să-și consoleze sora.
- Mama ești bine? Te duc la doctor, a spus Dol. Nu știa cât de tare suferea mama lui. Așa că voia să o ducă la spital.
- Eu nu pot pleca nicăieri, Dol. Tatăl tău va lua certificatul de înregistrare al casei și actul de proprietate pentru a o ipoteca, a spus mama lui Dol. Ea s-a certat cu soțul ei pentru că acesta nu i-a spus unde era ascuns certificatul de înregistrare a casei.
- Această casă este a mea. Terenul este pe numele meu. Eu sunt proprietarul casei. Pot face ce vreau cu casa mea, a strigat tatăl lui Dol, dar nu a îndrăznit să se apropie de Dol și de soția lui pentru că Ron și Mick stăteau în cale.
- Cred că ar trebui să o ducem mai întâi pe mama ta la spital, a spus Ron înainte să o ajute pe mama lui Dol să ajungă la mașină. Dol și-a susținut sora mai mică. Mick a stat acolo și s-a uitat, fără să-l lase pe tatăl lui Dol să intervină. Dol era mai preocupat de mama și sora lui mai mică decât de casă. Dol, Dao și mama lui stăteau pe bancheta din spate. Ron și Mick i-au dus imediat la spital.
Când au sosit la spital, a fost examinată atât intern, cât și extern. Din fericire, simptomele sale nu erau prea grave, ceea ce l-a făcut pe Dol să se simtă oarecum ușurat.
- Ce s-a întâmplat cu șeful satului? În loc să ne ajute și să aibă grijă de noi, s-a dus să-l găsească pe tata și l-a pus să ne facă asta, i-a spus Dol lui Dao și mamei sale pe un ton iritat. Era extrem de nemulțumit de șeful satului lor.
- Eu a auzit-o pe mătușa Sui spunând că bătrânii vor de fapt pământul de lângă casa noastră, a spus Dao.
- Dacă așa stau lucrurile, probabil că șeful statului îl vor păcăli pe tata să meargă din nou la cazinou și apoi va ipoteca casa și terenul, pentru că eu am făcut un contract prin care nu voi mai fi responsabil pentru alte datorii. Dar dacă tata va ipotecă casa și terenul, e o altă poveste, așa ne poate lua casa, a spus Dol.
- Ce doriți să faceți în continuare, khun Dol? a întrebat Ron după ce a ascultat povestea.
- Cine este această persoană, Dol? a întrebat mama lui Dol când și-a amintit puțin mai bine.
- E fratele șefului meu, mamă. Șeful meu a fost atât de amabil încât l-a lăsat să mă aducă cu mașina la tine, a spus Dol, privindu-l pe Ron cu ochi rugători. Ron a înțeles că Dol nu le spusese familiei sale că era fiul adoptiv al lui Alan.
- Bună, a salutat Ron pe mama lui Dol, în timp ce Mick se ducea să cumpere niște apă și gustări pentru mama lui Dol și sora lui mai mică.
- Bună. Îmi pare rău că a trebuit să vezi asta, a spus mama lui Dol.
- Nicio problemă. Sunt bucuros să vă ajut, a spus Ron.
- Cred că o să le duc mai întâi pe mama și pe sora mea acasă și să cercetez zona mai întâi, a spus Dol, pentru că nu-i venea în minte nimic acum.
- Da, a răspuns Ron chiar când Mick s-a întors, aducându-i apă și gustări, apoi s-au întors la casa familiei lui Dol.
La sosire, tatăl lui Dol nu era nicăieri. Cu toate acestea, mama lui Dol a fost șocată de starea casei, deoarece fusese aproape devastată. S-a dus imediat să vadă locul unde erau ascunse actele de proprietate și înregistrarea ale casei.
- Uhu! Dol, tatăl tău a luat deja documentele. Mama lui Dol a izbucnit în lacrimi când și-a dat seama că documentele pe care le ascunsese lipseau. Dao s-a dus imediat să-și îmbrățișeze mama. Dol stătea acolo cu pumnii strânși, ochii roșii și injectați de sânge. Voia să-și ducă mama și sora mai mică în altă parte, dar încă erau multe lucruri care îl țineau pe loc.
- E în regulă, mamă. Dacă tata chiar va ipoteca casa și terenul și într-o zi e executată silit, o să vă iau de aici să locuim în altă parte. Putem găsi o casă nouă. Poate fi puțin dificil, dar e în regulă, a spus Dol serios.
- Dar trebuie să rupi legăturile cu tatăl meu. Vreau să divorțezi de el. E în regulă? a întrebat Dol direct pe mama sa. Mama lui a făcut o pauză, apoi s-a întors să-și privească fiul și fiica cu lacrimi în ochi.
- Pentru liniștea sufletească a celor doi copii ai mei, voi face orice, a spus mama lui Dol la scurt timp după ce a luat decizia, chiar dacă își iubea enorm soțul, dar își iubea și mai mult cei doi copii. Credea că poate îndura singură, dar nu-și putea lăsa copiii să îndure așa cum a făcut-o ea.
- Bine, a spus Dol înainte să-l invite pe Ron să vorbească afară, în fața casei.
- Khun Ron, ați putea să-l contactați, vă rog, pe khun Alan pentru mine? Nu voi putea lua cina cu el în seara asta. Vreau să rămân și să mă ocup de treburile de acasă mai întâi, apoi mă voi întoarce. Dumneavoastră și khun Mick puteți să vă întoarceți mai întâi, a spus Dol pe un ton serios. Ron și-a ridicat ușor sprâncenele. Se gândea că Dol avea să-l roage pe Alan să-l ajute cu această problemă.
- O să-l sun pe șefu’ mai întâi, a spus Ron înainte să-l sune pe Alan prin Toom. A raportat o vreme progresul, apoi s-a întors la Dol.
- Șeful vrea să vorbească cu tine, a spus Ron, așa că Dol a luat telefonul și a continuat conversația.
- Da, i-a spus Dol celeilalte persoane.
(„Ce vrei?”) a răsunat vocea gravă a lui Alan. Dol părea puțin confuz.
- Ce este? a întrebat Dol, nedumerit.
(„Dacă vrei să mă ocup de ceva, spune-mi. Voi pune pe cineva să se ocupe pentru tine. Dacă vrei ceva, doar spune-mi.”) Alan vorbea pe un ton serios.
- Eu... pot să mă descurc singur, a spus Dol din respect.
(„Acum ești omul meu și ești în grija mea. Dacă spun că mă voi ocupa eu, atunci vorbesc serios.”) a spus Alan cu o voce severă. Dol și-a țuguiat ușor buzele înainte de a se hotărî să-i spună lui Alan că vrea să se ocupe de divorțul mamei sale și că vrea să o ducă în altă parte.
(„Îl rog pe Ron să se ocupe de asta. Cât despre cina de diseară, o putem amâna pentru altă dată. E în regulă. Tu stai cu mama și sora ta deocamdată.”) a spus Alan înainte de a cere să vorbească din nou cu Ron. Ron a luat din nou telefonul.
- Eu și Mick ne vom ocupa de toate pentru tine. Poți să te duci mai întâi la mama și sora ta, a spus Ron. Dol și-a împreunat mâinile într-un semn de mulțumire către Ron și Mick, pentru că nu știa cum să îi răsplătească.
- Mulțumesc foarte mult că m-ați ajutat, chiar dacă a fost pentru că khun Alan a ordonat așa, a spus Dol cu sinceritate, făcându-l pe Ron să-i pară rău pentru Dol ca de un frate mai mic. Înainte ca Dol să se întoarcă să-și ajute mama să curețe casa.
- De ce îl ajută Șeful atât de mult? Nu ajută pe nimeni altcineva în felul ăsta, a întrebat Mick în timp ce mergea spre mașină cu Ron.
- Cred că alții nu au întâmpinat aceleași probleme ca Dol. Dacă și alții ar fi avut aceleași probleme, Șeful i-ar fi ajutat, a spus Ron gândindu-se înainte de a-l invita pe Mick să se ocupe de situație, așa cum îi ordonase Alan.
......
- Da, se auzi un zumzet vesel în timp ce o siluetă mică își așeza hainele din dulap pe corp pentru a alege ce ținută să poarte la cina cu Alan în seara asta. Restaurantul la care urmau să meargă era cel pe care îl alesese el.
Tring... Tring...
Sunetul unui telefon mobil care suna l-a făcut pe tânăr să ridice telefonul și să răspundă la apel.
- Ce este? a spus tânărul.
- Ce? Se anulează întâlnirea din seara asta? De ce? Ce s-a întâmplat? a întrebat imediat silueta mică. Când a aflat cauza, tânărul a strâns din dinți de nemulțumire.
Când celălalt interlocutor a închis telefonul, tânărul și-a aruncat hainele de furie.
Capitolul 14
După ce a făcut curățenie în casă, Dol s-a așezat să vorbească cu mama sa despre situație și despre cum dorea ca familia să plece. Poate că acest lucru a făcut-o pe mama lui să se simtă inconfortabil, dar în cele din urmă, mama lui a acceptat decizia lui Dol. Când au terminat de vorbit, s-a întâmplat ca vecini lor să se întoarcă de la fermă. Dol s-a dus să vorbească cu ei. Amândoi au fost șocați să afle că tatăl lui Dol se întorsese și îi făcuse rău soției și fiicei sale. Dol i-a spus ce plănuise și amândoi l-au susținut. Seara, Dol s-a dus să cumpere mâncare pentru mama și sora sa mai mică, apoi au plecat fiecare să se odihnă.
În timp ce Dol stătea în fața casei sale și se juca pe telefon, la începutul serii, a observat ceea ce părea a fi farurile unei mașini parcate pe strada din apropierea casei sale. Acest lucru l-a făcut să se simtă destul de suspicios, deoarece cartierul său este relativ liniștit când se întunecă. Se auzea doar sunetul unui câine vagabond nu departe.
Tring...Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat, făcându-l să tresară ușor înainte să răspundă imediat la apel când a văzut că era numărul lui Ron.
- Da, a răspuns Dol la telefon.
(„Mi-am parcat mașina pe marginea drumului în fața casei tale. Vino la mașină, te rog.”) i-a răspuns Ron, făcându-l pe Dol să se simtă ușurat că mașina în cauză era a lui Ron și s-a întrebat de ce mai era Ron acolo.
- Da, o să-i spun mamei vin într-o o secundă, a spus Dol, temându-se că mama lui s-ar speria dacă ar ieși și nu l-ar vedea. Dol s-a dus să-i spună mamei sale că vine prietenul lui și i-a spus că se duce să îl vadă o clipă. Mama lui nu a spus nimic.
- A cui e mașina aceea, Dol? a strigat mătușa Waew când l-a văzut pe Dol ieșind din casă.
- O, e prietenul meu, a răspuns Dol, apoi s-a grăbit spre mașină și s-a urcat pe bancheta din spate. A fost șocat să-l vadă pe Alan stând acolo.
- Khun... Alan... cum ai ajuns aici? a întrebat Dol, nedumerită.
- Am venit să te văd, a răspuns Alan. Deși tonul lui era calm, Dol s-a simțit bine și a simțit o siguranță indescriptibilă atunci când Alan era acolo.
- Da, răspunse Dol cu o voce blândă.
- Bine, hai să vorbim despre familia ta, a spus Alan. Nu s-a amestecat niciodată în treburile familiale ale vreunui copil adoptat, pentru că nu voia să se simtă prea apropiat. Dar cu Dol, Alan credea că îl ajutase încă de la început datorită problemelor familiale. Să-l ajute din nou nu ar fi o problemă.
- De fapt, ce mi-ai spus mai devreme a fost o idee bună, dar ce ai face dacă într-o zi tatăl tău v-ar găsi pe voi și tot v-ar deranja pe tine, pe mama ta și pe sora ta mai mică? Chiar dacă mama ta a spus că este de acord cu divorțul, tot ești fiul lui. Ești suficient de puternic să nu-l ajuți pe tatăl tău dacă l-ai vedea la ananghie? a intervenit Alan. Știa că unii oameni din societate încă considerau evlavia cel mai important lucru, dar nu vedeau realitatea care se întâmplase.
- Nu-l voi lăsa să ne mai facă mie, mamei și surorii mele mai mici probleme, a spus Dol pe un ton serios.
- E bine să gândești așa. Nu sunt o persoană amabilă. Orice lucru care îmi face viața dificilă sau haotică, pot renunța fără să mă gândesc de două ori, a spus Alan cu o voce calmă.
- Permite-mi să-ți mai spun ceva, a spus Alan, stârnindu-i curiozitate lui Dol. Toom, știind ce își dorea Alan, i-a înmânat lui Dol iPad-ul și a privit poza. Dol s-a uitat la ea cu nesiguranță, sperând că va fi mai încrezător în ceea ce va face în continuare.
- Pe lângă mama ta, tatăl tău mai are o familie de care trebuie să se ocupe. Simplu spus, tatăl tău mai are o soție și un copil de patru ani pe care îl ascunde. Nu, de fapt, tatăl tău a avut un copil cu această femeie când era adolescent, dar s-au despărțit pentru că tatăl ei nu-l plăcea pe tatăl tău. Așadar, tatăl tău a venit să lucreze în această provincie și a întâlnit-o pe mama ta și au locuit împreună până când te-a avut pe tine și pe sora ta mai mică. Dar acum cinci ani, tatăl tău s-a întors să-și vadă din nou fosta soție, lucru pe care tatăl ei nu l-a putut opri pentru că era imobilizat la pat, tatăl tău a reluat relația cu acea femeie. Și recent, tatăl tău probabil vrea să se întoarcă să locuiască cu acea femeie, pentru că tatăl ei a murit anul trecut și i-a lăsat o moștenire considerabilă, i-a spus Alan pe scurt lui Dol, pentru că trimisese oameni să-l investigheze pe tatăl lui Dol de la început și aflase întreaga poveste cu doar câteva zile în urmă. Dol, care a auzit asta, a fost imediat uluit.
- Simplu spus, ai doi frați vitregi. Cel mai mare are douăzeci și șase de ani, iar cel mai mic este copilul din imagine, are patru ani, a spus Alan din nou. Dol avea impresia că e viclean. Nu era surprins că în ultimii trei sau patru ani, tatăl său începuse să se schimbe, dispărând de acasă pentru câteva zile. La început, a crezut că tatăl său ar fi putut merge la cazinou. Nu credea că va merge la o altă familie. Era sigur că mama lui nu auzise niciodată despre asta înainte.
- Atunci... dacă cealaltă soție are bani să-i folosească, de ce a trebuit să-i ia banii mamei și să ipotecheze casa și pământul? a întrebat Dol, întrebându-se pentru că cealaltă parte avea o moștenire mare.
- O parte este pentru că voia cu adevărat să folosească banii pentru a juca jocuri de noroc, dar pe cealaltă parte este pentru că voia să o preseze pe mama ta să se despartă de el, a spus Alan din nou. A văzut planul celeilalte părți. Auzind asta, lui Dol i-a părut foarte rău. Nu credea că tatăl său ar fi un astfel de om. Ochii lui Dol ardeau. De fapt, banii erau pentru a plăti datoriile la jocuri de noroc. Dacă tatăl său ar fi cerut bani de la cealaltă soție, ar fi obținut banii pentru a plăti datoria. Dar avea de gând să o dea pe sora lui mai mică proprietarului cazinoului. Dol s-a gândit că tatăl său trebuie să o fi iubit foarte mult pe cealaltă soție, așa că nu voia ca cealaltă parte să sufere, ci, în schimb, a adus suferința asupra lui și a surorii sale.
- Tatăl tău a fugit mai devreme pentru că s-a dus să fie cu femeia aia, a spus Alan din nou. Dol și-a strâns pumnii tare. Alan a întins mâna să îl prindă de mână.
Acest gest l-a făcut pe Toom să ridice din sprâncene surprins, în timp ce Dol s-a oprit o clipă și s-a uitat la Alan.
- Știu că ești furios. Te voi ajuta să gestionezi situația, a spus Alan, mângâindu-i ușor mâna lui Dol. Acest lucru l-a făcut pe Dol să-și slăbească pumnul încleștat înainte de a se repezi spre Alan și a-l îmbrățișa, căutând sprijin. Tot timpul, Dol a trebuit să se comporte puternic pentru a fi un sprijin pentru mama și sora sa. Indiferent cât de obosit sau descurajat era, nu le-a arătat niciodată mamei și surorii sale. Chiar și cu prietenii săi, Dol nu dăduse niciodată semne de slăbiciune. Dar acum, slăbiciunea din inima lui era prea puternică pentru a o suporta, așa că l-a îmbrățișat pe Alan. Alan, a tăcut o clipă, și-a ridicat brațele pentru a-l îmbrățișa pe Dol, în timp ce îl mângâia ușor pe spate.
- Dacă vrei să plângi, plânge. Dacă asta te va face să te simți mai puțin deprimat, a spus Alan. Alan aproape că uitase de durerea lui, de când părinții lui muriseră într-un accident, când era la liceu. Acest lucru l-a obligat să învețe despre afacerea familiei pentru a putea continua totul. Din fericire, familia lui Hin a venit să-l ajute cu sinceritate. Alan a reușit să treacă peste momentele dificile și să crească pentru a deveni Alan cel de astăzi.
- Huh... Sunt obosit... De ce... Huh... se întâmplă asta cu familia mea?... Suspin! a strigat Dol frustrat.
- Huh... Nu vreau ca mama să știe despre asta. Dol a plâns din nou. Alan a mângâiat ușor spatele lui Dol.
- De fapt, mama ta s-ar putea să fie mai puternică decât crezi. Dar dacă nu vrei ca mama ta să știe, atunci nu-i spune. Alan l-a lăsat pe Dol să ia singur decizia. Dol a plâns o vreme pe umărul lui puternic înainte să-și dea seama că făcuse ceva jenant și s-a desprins din îmbrățișarea lui Alan.
- Îmi pare rău. Nu am vrut să te fac să te simți inconfortabil, a spus Dol, cu vocea tremurândă. Dintr-un anumit motiv, Alan i-a șters ușor lacrimile lui Dol, făcându-i inima să bată mai repede.
- Ai plâns până ți s-a umflat ochii, după ce ajungi acasă ce o să-i spui mamei tale? a întrebat Alan, Dol își strânse ușor buzele.
- E în regulă. Pot vorbi cu mama, a spus Dol încet, evitând privirea lui Alan. Asta l-a făcut pe Dol să simtă cum îi tremură inima necontrolat.
- Ești gata să asculți sfatul meu acum? a întrebat Alan, dorind să rezolve rapid problema tatălui lui Dol, ca să-l poată duce în sfârșit pe Dol înapoi la Bangkok.
- Da, a răspuns Dol, apoi s-a așezat și a ascultat cu atenție sfatul lui Alan. Dol a acceptat sfatul fără prea multă întârziere în a se decide.
- Mulțumesc că m-ai adus aici. Și îmi pare rău că nu pot rămâne cu tine în seara asta, i-a spus Dol lui Alan când Alan l-a adus pe Dol acasă în miez de noapte, pentru că Dol voia să se întoarcă și să fie cu mama și sora lui.
- E în regulă. Îl voi chema pe Ron să vină să te ia pe tine și pe mama ta mai târziu în dimineața asta ca să se ocupe de divorț, a spus Alan.
- Da, a răspuns Dol înainte să coboare din mașină. Alan a așteptat ca Dol să intre în casă înainte să se poată întoarce la hotel.
- Phi Dol, te-ai întors? Vocea lui Dao părea somnoroasă, în timp ce își aștepta fratele în sufrageria casei.
- De ce dormi aici? De ce nu te duci în camera ta și nu dormi cum trebuie? a întrebat Dol.
- Eu te așteptam. Unde ai fost? a întrebat Dao. Dol a tăcut o clipă.
- Dao, am ceva să-ți spun, a spus Dol înainte, hotărând deja să le spună surorii și mamei sale despre această chestiune.
Dol și-a amintit cuvintele lui Alan, care i-a spus că mama lui ar putea fi mai puternică decât credea el. În trecut, mama lui avusese grijă de ambii copii fără să se plângă de oboseală, chiar dacă tatălui lor nu îi păsase niciodată.
- Ce este? a întrebat Dao. Dol i-a povestit apoi surorii sale mai mici despre povestea tatălui său, spunând că seniorul său era detectiv și aflase despre asta când l-a căuta pe tatăl său, care dispăruse inițial. Dao, conștientă de acest lucru, a început să plângă în hohote, făcând-o pe mama sa să audă sunetul și să se ridice să se uite. Și-a văzut fiul și fiica stând pe sufragerie în miez de noapte.
- Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat cu Dao? Mama celor doi s-a grăbit să se uite și a îmbrățișat-o pe Dao. Când s-a uitat la fața lui Dao, a văzut că ochii ei erau roșii și ușor umflați din cauza plânsului. Dol nu credea că mama sa se va trezi acum. Intenționase să-i spună în dimineața asta, așa că s-a hotărât să-i spună totul deodată.
- Mamă, am ceva să-ți spun. Tot ce am spus este adevărat și am dovezi. Vreau să te calmezi. Indiferent de situație, eu și sora mea vom fi mereu alături de tine, a spus Dol. Mama lui părea nedumerită, dar aștepta să audă ce avea de spus fiul ei. Când a aflat mama lui Dol, a început și ea să plângă. Dar nu existau cuvinte care să exprime faptul că și-l dorea înapoi pe tatăl lui Dol. Era doar supărată că fusese trădată de soțul ei, cu care fusese de aproape douăzeci de ani.
- De fapt, mama poate să îl dea în judecată dacă vrea. Dol a spus ce i-a spus Alan.
- Nu, nu mai vreau să am vreo legătură cu el. O vom lua de la capăt, noi trei, a spus mama lui Dol cu încredere, făcându-l pe Dol să înțeleagă că mama lui era cu adevărat o persoană puternică.
- Da, mâine cineva ne va duce la primărie ca mama să poată divorța de tata. După aceea, ne vom strânge lucrurile și ne vom muta de aici. Casa asta ar putea fi executată silit într-o zi, iar tata probabil nu vrea să stăm în casa lui, a spus Dol.
- Deci, unde ne vom duce, P’Dol? a întrebat Dao.
- Există o casă de închiriat lângă școala ta, Dao. Vă veți muta acolo. La început, nu am vrut ca mama să facă nimic. Vă voi da bani de cheltuială și o voi lăsa pe Dao să meargă la școală. Când Dao va termina liceul, vă voi lua și ne vom muta la Bangkok, a spus Dol pe un ton serios. Cât despre casa de închiriat, Alan ar fi vrut ca cineva să i-o închirieze, ceea ce l-a făcut pe Dol foarte recunoscător pentru ceea ce făcuse Alan pentru el.
- Vom avea destui bani, Dol? Trebuie să plătim chiria, mâncarea și taxele școlare, a întrebat mama lui Dol îngrijorată.
- Mamă, nu-ți face griji pentru asta. Când voi fi pregătit, îți voi spune de ce pot gestiona totul. Ai încredere în mine și fă ce-ți cer, bine? a spus Dol. Dacă ar fi singur, probabil că nu ar fi putut gestiona totul. Dar din cauza ajutorului lui Alan, Dol s-a simțit ușurat pentru mama și sora lui. Mama lui Dol s-a uitat la fața fiului ei și a mângâiat ușor obrazul lui Dol.
- Îmi pare rău, Dol, că te-am obosit, a spus mama lui Dol în timp ce acesta ținea mână mamei sale.
- E în regulă. Pentru mama și sora mea, pot să o fac, a spus Dol pe un ton serios. Mâine avea să fie ziua în care el, mama și sora lui aveau să o ia în sfârșit de la capăt.
- Mulțumesc pentru tot. Nu știu cum să te răsplătesc, Alan. Dol și Alan erau pe punctul de a lua mașina înapoi spre Bangkok. A petrecut trei zile ocupându-se de treburile familiei. Tatăl lui Dol a fost dus de oamenii lui Alan la biroul districtual fără rezistență și nu a îndrăznit să arate nicio reacție pentru că se temea de oamenii lui Alan care îl urmăreau îndeaproape. Nici măcar ofițerii de la biroul districtual nu au îndrăznit să se împotrivească oamenilor lui Alan. După ce actele de divorț au fost semnate, tatăl lui Dol a fost luat de oamenii lui Alan și aruncat înapoi la noua familie după o bătaie bună.
Cât despre Dol, când au plecat de la biroul districtual, Alan l-a pus pe Dol să-și ia mama și sora mai mică și să se mute imediat în noua casă închiriată. Alan o închiriase deja pentru ei și era aproape de școala lui Dao. Mama lui Dol nu a obiectat, chiar dacă avea întrebări pe care voia să i le pună fiului ei despre grupul de oameni care veniseră să-l ajute. S-a gândit că atunci când fiul ei va fi gata, îi va spune el însuși. Când procesul de mutare a fost finalizat, Dol a cerut permisiunea de a se întoarce la Bangkok, deoarece trebuia să se întoarcă la școală și să lucreze cu jumătate de normă.
- Fii doar blând cu mine la rândul tău, i-a răspuns Alan. Dol a zâmbit.
- Da, a răspuns Dol. Se simțea mult mai liniștit acum și i-a cerut surorii sale mai mici să aibă grijă de mama lui. În mai puțin de un an, sora lui mai mică urma să termine liceul.
- Din moment ce ne întoarcem după-amiaza, ce-ar fi să mergem să luăm cina cu ceilalți doi oameni ai mei în seara asta? a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească ironic când și-a dat seama că va trebui să le întâlnească pe celelalte două bone ale lui Alan. Fusese încântat să le întâlnească înainte, dar acum simțea un gol ciudat în piept.
Când au ajuns la apartament, Alan și Dol s-au odihnit puțin. Apoi a venit timpul să se pregătească pentru a merge la restaurantul pe care îl rezervase. Alan a rugat pe cineva să-i cumpere haine special pentru el, făcându-l să arate mai bine decât de obicei. Alan s-a uitat la Dol cu satisfacție, apoi au părăsit apartamentul, îndreptându-se direct spre restaurantul de lux.
Micuța siluetă a lui Fifa a coborât din mașina pe care Alan o trimisese să-l ia de acasă și s-al aducă la restaurantul hotelului pe care îl alesese el. Fifa a intrat încrezător, urmat de oamenii lui Alan.
- A sosit Alan? l-a întrebat Fifa pe Mick. Mick era cel care avea grijă de Fifa a răspuns.
- Ar trebui să fie aici în curând, a răspuns Mick. Fifa a dat din cap în semn de aprobare.
- Arăt bine? l-a întrebat Fifa pe Mick, în timp ce își cumpărase o ținută nouă pentru cină.
- Arăți bine, a răspuns Mick. Fifa a zâmbit încrezător.
Ei au ajuns la restaurant, unde Mick l-a condus imediat pe Fifa la masa pe care o rezervase Alan.
- Salut View. A salutat Fifa pe tânăra care era îmbrăcată într-o rochie de culoare crem. Era singura femeie dintre copii adoptivi a lui Alan.
- Salut Fifa, a zâmbit View slab și l-a salutat înapoi. În ochii celorlalți, View părea o persoană modestă, vorbea puțin și părea amabilă. Asta l-a făcut pe Fifa să se întrebe de ce cineva ca View ar deveni bona lui Alan. Până când View a spus că își dorea doar pe cineva pe care să se bazeze, fără a avea un soț adevărat. A fi bona lui Alan îi satisfăcea nevoile, făcându-l pe Fifa să nu mai pună nicio întrebare pentru că View nu avusese niciodată probleme cu niciuna dintre bonele lui Alan.
Uneori, Prao făcea remarci sarcastice, dar View îi zâmbea la rândul ei. Cât despre Fifa, el văzând că e singurul bărbat bonă, așa că nu avea concurență. Dar acum, Alan avea o altă bonă bărbat, ceea ce îl făcea pe Fifa să simtă dorința de a o învinge pe noua dădacă a lui Alan.
- Phi View, cum crezi că va fi noul copil care o va înlocui pe phi Prao? a întrebat Fifa, pentru că Alan spusese deja că de data asta o va aduce pe noua bonă la cină.
- Nu știu. Cred că va trebui să-l văd mai întâi, a răspuns View zâmbind. După o vreme, Fifa i-a văzut pe oamenii lui Alan îndreptându-se spre masă, împreună cu Alan și un alt tânăr lângă el.
- Ați așteptat mult? a întrebat Alan calm.
- Nu mult, a răspuns Fifa. Când Dol i-a văzut pe tânără și pe tânăr, a simțit o senzație de gol, pentru că amândoi arătau foarte bine. Scaunele de la masa din erau așezate pe părți opuse. View și Fifa stăteau față în față, ceea ce însemna că Alan și Dol ar trebui să stea unul în față celuilalt.
Lângă Alan, erau doar Fifa și View, Dol nu s-a gândit deloc să stea obiecteze ceva.
- Permiteți-mi să vă prezint mai întâi. El este Dol, iar aceștia sunt View și Fifa, i-a prezentat Alan. Dol și-a împreunat mâinile într-un gest de salut către amândoi, știind că amândoi erau mai mari decât el.
- Încântat de cunoștință, a spus View cu un zâmbet amabil.
- Și mie îmi pare bine să te cunosc, Dol, l-a salutat Fifa în același fel.
- Încântat să vă cunosc pe amândoi, a spus Dol înainte să se așeze pe propriul scaun. Alan s-a așezat și el. Dol se simțea familiarizat cu fața lui Fifa, dar nu-și amintea unde o văzuse pentru că acum se compara cu View și Fifa. Amândoi arătau foarte bine, mai ales Fifa, care arăta drăguț. Și cu cât își amintea mai mult ce spuseseră oamenii lui Alan despre specificațiile și preferințele lui Alan, cu atât i se strânse inima.
- Mulțumesc foarte mult, Alan, că ai ales restaurantul la care voiam să merg, i-a spus Fifa cu o voce dulce lui Alan, făcându-l pe Dol să creadă că Alan ar fi mai atent cu Fifa.
- Hmm, hai să comandăm niște mâncare atunci, a spus Alan. Apoi, Toom l-a rugat pe chelner să aducă meniul. Fifa continua să vorbească cu Alan din când în când, inclusiv cu View, dar mai ales Fifa vorbea cu Alan. Dol s-a uitat puțin la Fifa în secret, gândindu-se că lui Alan trebuie să-i placă de fapt de cineva care se agăța ca Fifa. Dar, pe de altă parte, Dol nu se agățase niciodată de Alan așa pentru că nu știa cum să o facă.
- Ce vrei să mănânci, Dol? View s-a întors să-l întrebe pe Dol după ce toată lumea își comandase mâncarea. Doar Dol nu a comandat, parțial pentru că Dol nu știa ce să comande. Nu era un preparat din meniu pe care îl mânca des.
- Pentru Dol, același meniu ca mine, a spus Alan. Dol a dat imediat din cap. Știa că Alan avea să comandase cu siguranță ceva delicios pentru el.
- Da, pot să mănânc ce comandă khun Alan, a răspuns Dol.
- Dol încă studiază? a întrebat View pe Dol ca să facă conversație.
- Da, a răspuns Dol cu o voce înăbușită.
- Nu credeam că Alan ar lua un student, a întrebat View înapoi.
- Întotdeauna există o primă dată pentru toată lumea, a răspuns Alan pe un ton normal.
- Ai timp liber, Alan? Aș vrea să te invit să mergem la mare o noapte sau două, l-a întrebat Fifa pe Alan.
- Dacă sunt liber, îți spun, a răspuns Alan scurt. Dol se simțea puțin inconfortabil stând acolo, dar încerca să nu o arate. Nu știa ce fel de oameni erau View și Fifa, deoarece era prima dată când îi întâlnea.
Fifa a stat de vorbă cu Alan, ceea ce era normal. View a vorbit puțin, dar nu prea mult. Părea să fie un bun ascultător. Cât despre Dol, a stat liniștit până când a fost servită mâncarea. Meniul lui Dol era același cu cel al lui Alan. Avea aperitive, garnituri și feluri principale, dintre care unul era friptura de miel. Anterior, când mâncaseră împreună la hotel, Alan a observat că lui Dol părea să-i placă în mod deosebit friptura de miel, așa că a comandat acest meniu pentru el. Cât despre View și Fifa, amândoi aveau propriile feluri de mâncare preferate. Alan i-a lăsat să comande singuri. Când a văzut friptura, Dol s-a așezat și a mâncat liniștit și mulțumit. Alan nu era strict în ceea ce privește vorbitul la masă, așa că Fifa nu se putea opri din vorbit cu Alan.
- Are gust bun? a întrebat Alan, făcând ca întreaga masă să se lase în liniște. Dol, care mânca cu capul plecat, a simțit liniștea și s-a uitat la toată lumea, nedumerit.
- Este delicios. Am făcut alegerea corectă alegând acest restaurant. Dar persoana care a răspuns a fost Fifa.
- Dol, mâncarea e pe gustul tău? Îmi amintesc că ultima dată ți-a plăcut friptura de miel, așa că ți-am comandat meniul ăsta, a spus Alan, făcându-l pe Fifa să se încrunte puțin, pentru că Alan l-a întrebat pe Dol, nu pe el.
- O, are un gust bun. E chiar mai delicios decât cel de la restaurantul celălalt, a răspuns Dol și a șoptit la sfârșit, făcându-l pe Alan să zâmbească satisfăcut.
- Atunci mănâncă mult. Dacă nu ești sătul, comandă mai mult. Așa nu va trebui să te mai duci să cumperi mâncare de la 7-Eleven. Mâncarea congelată nu e prea sănătoasă, a spus Alan, știind ce spunea. Dol nu a putut decât să zâmbească ironic la cuvintele lui Alan.
- E prima dată când îl văd pe Alan atât de preocupat de mâncarea altcuiva, a spus View zâmbind.
- Și tu, bea mai puțin. Nu bea în fiecare zi, i-a spus Alan lui View. Asta l-a făcut pe Dol să se simtă puțin rănit, pentru că Alan nu era singurul pentru care își făcea griji. Gândindu-se la asta, a înțeles că Alan trebuie să fie îngrijorat pentru toți copiii pe care îi creștea.
- Da, da, a răspuns View zâmbind și a continuat să mănânce.
- Șefu’, tocmai am primit un telefon de la domnul Ivan, a spus Toom.
- Mă întorc imediat, a spus Alan înainte să se ridice de la masă. Pentru o clipă, l-a văzut pe Alan uitându-se la View înainte să se ridice, iar acum mai rămăseseră doar trei persoane la masă.
- În ce an ești? a întrebat Fifa.
- Al doilea an, a răspuns Dol.
- Atunci, știu prietenii și profesorii tăi de la universitate că ești bonă? a întrebat Fifa îngrijorat. Totuși, Dol s-a simțit ciudat din cauza cuvintelor lui Fifa și a felului în care aceasta se uita la el.
- Dacă nimeni nu vorbește despre asta sau dacă nu spun nimănui, atunci nimeni nu va ști, nu? Dar dacă o fac, cred că e în regulă, pentru că nu am cauzat nimănui nicio problemă.
Dol și-a spus propria părere, dar dacă îl asculți cu atenție, se pare că a fost sarcastic față de persoana care l-a întrebat.
- Sunt îngrijorat. Mă tem că, dacă universitatea află, va fi o problemă. Nu l-am mai văzut niciodată pe Alan cu un student, a spus Fifa zâmbind. Dol i-a zâmbit la rândul său.
- Îți mulțumesc pentru grija ta, a răspuns Dol.
- Apropo... sunt copilul lui Alan de ceva vreme. Ce părere ai despre Alan? a întrebat View. Dol a zâmbit slab.
- E o persoană bună. Chiar dacă uneori pare rece, e bun, a spus Dol în timp ce se gândea. Nu știa cum să-l descrie pe Alan, dar în ochii lui, Alan era cu adevărat bun cu el.
- Cum... a întrebat View în continuare.
- Nu pot să explic exact. Nu e vorba doar despre faptul că mă ajută financiar, ci și despre familia mea. Și Alan m-a ajutat și mi-a rezolvat unele problemele, a spus Dol cu un zâmbet slab, gândindu-se la Alan.
- Alan este foarte amabil și cu familia mea, a spus Fifa, informându-l pe Dol că Alan nu a fost amabil doar cu Dol.
- Ca atunci când o rudă de-a mea a murit anul trecut, Alan a transferat bani pentru a acoperi toate costurile înmormântări și și-a rugat oamenii să ajute la eveniment, a răspuns Fifa.
- Dar e păcat că khun Alan nu a venit la eveniment, a spus View, pentru că și ea a mers la eveniment.
- Phi View, Alan a făcut atât de multe pentru mine și îi sunt foarte recunoscător. În plus, înțeleg cât de ocupat este, a spus Fifa cu un zâmbet mulțumit. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Serios? Înainte să plănuim să luăm cina împreună, de ce s-a anulat? Știa Dol? a întrebat din nou View. Dol a zâmbit stânjenit pentru că știa că era din cauza lui.
- E din cauza mea. Trebuia să rezolv niște lucruri acasă, așa că Alan a anulat întâlnirea. Îmi cer scuze. Din fericire, Alan m-a ajutat să rezolv totul, așa că am putut să mă întorc mai devreme.
- Nu, eu și Alan tocmai ne-am întors azi, a spus Dol pe un ton sincer.
- V-ați întors? Ce înseamnă că în ziua aceea, khun Alan a mers cu tine, Dol? a întrebat View.
-Khun Alan a venit noaptea și s-a ocupat de tot. Dacă nu era khun Alan, aș fi fost complet derutată. Khun Alan este cu adevărat amabil, a spus Dol zâmbind. Cuvintele lui Dol au făcut pe cineva să-și strângă pumnii de invidie.
Capitolul 15 - +18
După o vreme, Alan s-a întors și s-a uitat la toată lumea.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Alan.
- Nu, doar vorbeam și îi puneam întrebări lui Dol, a răspuns View.
- Unde te duci în seara asta, Alan? a întrebat Fifa.
- Am ceva de vorbit despre muncă. E ceva în neregulă? a întrebat Alan la rândul lui.
- Credeam că ești liber. Voiam să te invita la noi acasă. Vreau să te răsplătesc pentru că m-ai adus să mănânc la restaurantul la care voiam să merg, a răspuns Fifa zâmbind. Dar, în adâncul sufletului, voia să meargă la acest restaurant cu Alan singur. Dar Alan i-a adus și pe Dol și View cu el.
- Hai să lăsăm asta pentru altă dată, a răspuns Alan. Dol a stat ascultând în liniște, iar conversația a fost din nou dominată de Fifa și View. Dol nu știa ce să spună, așa că a stat pur și simplu acolo mâncând în liniște.
- Dol, a strigat vocea lui Alan, făcându-l pe Fifa, care vorbea, să se oprească și să se uite la Dol. View s-a întors și ea să se uite la el.
- Da, a răspuns Dol cu o expresie nedumerită.
- Ești sătul? a întrebat Alan. Știa că Dol mânca mult, spre deosebire de Fifa și View, care de obicei mâncau mai puțin pentru că se temeau să nu se îngrașe. Dol a zâmbit ironic.
- Spune-mi, i-a răspuns Alan.
- Nu sunt foarte sătul. Dar khun Alan, nu trebuie să comanzi prea mult. Mă duc în camera mea și iau ceva de mâncare mai târziu, a spus Dol, simțindu-se jenat.
- Toom spune-i chelnerului să-i aducă încă o friptură de miel lui Dol, a spus Alan în timp ce ieșea. Dol s-a simțit puțin jenat.
- Mulțumesc, spuse Dol, știind că nu-l putea refuza pe Alan.
- Mănânci bine. Nu ți-e frică că te vei îngrășa? Lui Alan îi plac oamenii cu talie și corp subțire, a spus Fifa, vrând să-i reamintească lui Dol că nu exista nimic care să se potrivească preferințelor lui Alan.
- Nu mi-e frică să mă îngraș. În plus, fac des mișcare, a răspuns Dol.
- Lasă-l să mănânce. Dol are o poftă de mâncare bună, spuse Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească în semn de înțelegere. Cât despre Fifa, lui Dol nu-i păsa. Dol știa că s-ar putea să nu fie genul lui Alan sau să nu-l placă, dar avea să facă tot posibilul. Nu după mult timp, mâncarea lui Dol a fost servită. Dol s-a așezat și a mâncat, Alan privindu-l din când în când, chiar dacă Fifa și View se puteau auzi vorbind cu Alan. Până când Dol s-a săturat.
- Mai vrei desert, Dol? L-a întrebat Alan pe Dol.
- Nu, a răspuns Dol. Alan a dat din cap și l-a lăsat pe Toom să se ocupe de plata mâncări.
- Ei bine, din moment ce suntem cu toții sătui, hai să ne despărțim și să mergem acasă. Mick, poți să-l duci pe Fifa înapoi ca de obicei și apoi poți să te întorci să te odihnești. Cât despre View... a spus Alan, întorcându-se către View.
- Mă voi întoarce singură. Mi-am adus propria mașină. Am o întâlnire cu un prieten să ieșim la un pahar, a spus View zâmbind. Dol s-a gândit că Alan l-ar ruga cu siguranță pe Ron să-l ducă.
- Bine, atunci hai să ne despărțim, a spus Alan pe un ton normal.
- Păi, ce zici de Dol? Cum te întorci? Poți veni cu mine în mașină, a spus Fifa, gândindu-se că lui Alan nu-i păsa de întoarcerea lui Dol, din moment ce nu pomenise de el.
- Dol se întoarce cu mine, a spus Alan, făcându-l pe Fifa să se oprească o clipă, știind că Dol se va întoarce cu Alan. Dol se simțea bine că se va întoarce cu Alan. După ce au plătit, toată lumea s-a îndreptat spre lift pentru a coborî în parcare. View a fost prima care a aplecat și l-a sărutat pe Alan pe obraz.
- Mă întorc eu prima. Ne vedem mai târziu, a spus View. Alan a dat din cap. Văzând asta, Fifa l-a îmbrățișat repede pe Alan și l-a sărutat ușor pe buze.
- Mulțumesc. Te voi aștepta la noi acasă să te răsplătesc, i-a spus Fifa lui Alan zâmbind. Dol, care a văzut imaginea lui View sărutându-l pe Alan pe obraz și a lui Fifa sărutându-i buzele, l-a făcut să se simtă inconfortabil în piept, dintr-un motiv necunoscut. Cuvintele lui Fifa l-au făcut pe Dol să ofteze ușor înainte ca Fifa și View să se ducă la mașină, în timp ce Dol l-a urmat pe Alan spre mașina lui.
- N-ai de gând să-mi mulțumești cum au făcut-o ceilalți doi? l-a întrebat Alan pe Dol când acesta a urcat în mașină. Dol a făcut ușor ochii mari.
- Ăăă... da, răspunse Dol amețit și se aplecă să-l sărute pe Alan pe obraz. Dar înainte să se poată îndrepta, Alan îl apucă pe Dol de ceafă și îl sărută imediat. Asta îl făcu pe Dol să tresară puțin. Dar, în cele din urmă, l-a sărutat și el pe Alan. Alan l-a sărutat pe Dol cu pasiune, făcându-l să îi bată inima mai repede. Un mic sentiment de mândrie se născu în el. Comparativ cu View și Fifa, Dol simțea că primește ceva mai mult de la Alan decât ceilalți. View l-a sărutat pe Alan pe obraz. Fifa l-a sărutat pe Alan pe buze, dar Dol l-a sărutat cu pasiune înainte ca Alan să se retragă. Dol s-a uitat în ochii lui Alan cu ochi tremurând.
- Nu știi să fii lacom, a spus Alan, făcându-l pe Dol să stea acolo nedumerit. Toom și Ron, care stăteau în față, nu au acordat nicio atenție la ce făcea șeful lor.
- Du-ne la apartamentul meu, i-a spus Alan lui Ron. Ron a ieșit imediat din parcare. Cât despre ceilalți bodyguarzi, Toom le spusese deja prin radio unde să meargă. Mașinile s-au aliniau în fața și în spatele mașinii lui Alan, ca de obicei. Dol, care era mândru că fusese sărutat de Alan, a trebuit să se încrunte când s-a gândit că acum simțea că vrea să concureze pentru atenția lui Alan. Asta l-a făcut pe Dol să se grăbească să alunge gândul ăsta. Nu voia să concureze sau să ceară atenția lui Alan. Voia doar să-și facă treaba bine.
- Ce s-a întâmplat? L-a întrebat Alan pe Dol, a cărei expresie a feței se schimbase.
- Mă gândeam doar la ceva, răspunse Dol cu un zâmbet slab înainte să audă o voce prin radio de la oamenii lui Alan.
- Toom, e o mașină în spate. S-a auzit vocea unui subordonat a lui Alan din mașina din spate.
- Toom, în față e o camionetă care merge anormal. Vocea subordonatului din mașina din față a se auzi, făcându-i pe toți cei din mașină, cu excepția lui Dol, să-și dea seama că trebuie să se fi întâmplat ceva.
- Spune-i lui Vic să încerce să treacă și să se ducă direct la casa principală, a spus Alan calm, ca și cum s-ar fi obișnuit cu aceste lucruri.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Dol imediat.
- Cineva vrea să mă testeze puțin. Nu-ți face griji, mașina asta e antiglonț și foarte rezistentă, a spus Alan, speriindu-l puțin pe Dol, deoarece acesta putea ghici ce se întâmplă. Totuși, Dol s-a adaptat bine și nu părea speriat.
Faptul că nu îi era atât de frică sau panicat l-a făcut pe Alan foarte încântat. În timp ce treceau pe lângă o alee, o altă mașină aștepta pentru ai prinde în ambuscadă, împingând mașina lui Alan pe partea din mijloc, care era pe partea în care stătea Dol. Ron a virat mașina pentru a o evita, făcându-l pe Dol să se clatine. Se părea că respectiva mașină voia să împingă mașina lui Alan și să provoace un accident. Chiar dacă nu era niciun ambuteiaj, existau totuși mașini care circulau. Persoana din spatele lui Alan a încercat să intervină, împiedicând mașina de pe cealaltă parte să împingă mașina lui Alan.
- Ce naiba fac oamenii ăștia? Suntem e mijlocul orașului. Nu le este frică că și alții vor avea probleme? a înjurat Dol. Frica din inima lui a început să se transforme în furie.
- Calmează-te. E bine că n-au folosit arme, a spus Alan.
- Khun Dol, puneți-vă centura de siguranță și țineți-vă bine. Va trebui să folosesc partea dumneavoastră de mașină ca să mă strecor în cealaltă parte, l-a avertizat Ron. Dol a făcut repede așa cum i-a cerut Ron.
- Hai să mergem. Sunt gata, a spus Dol serios. Ron și Toom nu credeau că Dol se va putea adapta atât de repede. Ron a profitat de ocazie pentru a izbi mașina din lateral, făcând ca cealaltă mașină să piardă controlul și să se izbească de un stâlp de electricitate de pe marginea drumului. Din fericire, nicio altă mașină nu a fost lovită de gloanțele rătăcite.
- Așa îți trebuie, spuse Dol.
- Nu-ți pare rău pentru oamenii aceia? a întrebat Alan.
- De ce să-mi pară rău pentru ei? Dacă n-ar fi făcut asta, s-ar putea să fi fost noi cei răniți, a răspuns Dol. Alan a zâmbit satisfăcut. De data aceasta, tot ce-i mai rămăsese era să depășească mașina care bloca calea din fața lor. Oamenii lui Alan din față au indicat un nou traseu, să nu meargă pe ruta inițială. Dol s-a ținut strâns de mânerul ușii ca să se pregătească. Acum, panica s-a transformat în entuziasm. Și când au ajuns la o mică intersecție, mașina lui Alan din față a virat imediat, urmată de mașina lui Alan, de mașina din spate și de mașina celuilalt. Au reușit să scape de mașina din față, încercând să blocheze calea. Doar o mașină a rămas în urmă.
- Oare oamenii vor avea probleme? a mormăit Dol până când mașina a ieșit pe un alt drum. Mașina inamică care îi urmărea a reușit să depășească ultima mașină și să flancheze mașina în care se afla Alan. Și se părea că de data aceasta cealaltă parte va folosi arme, coborând puțin geamul pentru a putea folosi o armă pentru a trage în mașina lui Alan. Când Dol a văzut asta, a fost șocat, dar nu știa la ce să se gândească. Dol s-a întors să-l îmbrățișeze pe Alan, transformându-se într-un scut pentru Alan, deoarece mașina inamică era pe partea lui. Dol l-a uluit pe Alan când acesta s-a folosit pe el ca să-l apere. Alan l-a îmbrățișat la rândul său pe Dol.
- Dol, mașina mea e antiglonț, spuse Alan repede. Chiar atunci, inamicul a tras cu arma în mașină, dar glonțul nu a putut pătrunde. Dol, speriat de sunetul focurilor de armă, a încercat să-și recapete calmul.
- Serios? a întrebat Dol înapoi.
- Da, nu-ți fie frică. Alan l-a bătut ușor pe Dol pe spate ca să-l consoleze. Dol s-a întors să se uite și a văzut că celălalt era destul de supărat că nu putea trage în mașină.
- La naiba! Fii de cățea ce sunteți! Suntem în mijlocul orașului! a țipat Dol furios de ceea ce făcuse cealaltă parte. Asta l-a făcut pe Alan să ridice o sprânceană. Totuși, nu s-a simțit rău pentru că Dol a înjurat și a țipat așa. Asta l-a amuzat și mai mult. Chiar dacă situația era tensionată, era rândul lui Toom să tragă în celălalt. Ochii lui Dol s-au luminat când a văzut asta. Toom a apăsat intenționat țeava armei în jos pentru a trage în roata mașinii de lângă el, făcând ca mașina să își piardă controlul și să se izbească imediat de trotuar. De data aceasta, scăpaseră de mașina inamicului și s-au îndreptat imediat direct spre casa mare a lui Alan. Dol a oftat ușor, cu mâna lui Alan frecându-i spatele lângă el.
- Șefu și khun Dol, sunteți bine? Toom s-a întors să întrebe. Era sigur că niciunul dintre ei nu era grav rănit, deși mașina se legănase înainte și înapoi, s-ar putea să se fi lovit de câteva ori.
- Ce s-a întâmplat, Khun Alan? Dol s-a întors să-l examineze pe Alan, chiar dacă Alan ar fi trebuit să fie cel care îl examina pe Dol.
- Sunt bine, a răspuns Alan.
- Și eu sunt bine. Probabil sunt doar puțin șocat și furios, a spus Dol sincer. Alan a zâmbit ușor și a clătinat capul lui Dol. Îl găsea pe Dol destul de drăguț.
- Deci, unde mergem acum? a întrebat Dol, nefamiliarizat cu zona.
- Mergem la mine acasă, a spus Alan.
- Casa în care stai de obicei? a întrebat Dol ca să fie sigur. Alan a dat din cap, ceea ce la entuziasmat pe Dol. Ei au reușit apoi să ajungă în siguranță la casa lui Alan. Dol s-a uitat uimit la casa mare. Avea un gard înalt și gărzi de corp împrăștiate în zonă.
Asta l-a făcut pe Dol să ghicească ocupația lui Alan. Știa doar că Alan era un om de afaceri, dar nu știa ce făcea. Și apoi au fost oameni care au încercat să-l atace în felul acesta.
Imediat ce mașina s-a oprit în fața intrării principale a casei, cineva i-a deschis portiera. Dol a coborât din mașină și l-a urmat pe Alan în casă. Toate gărzile de corp ale lui Alan s-au uitat la Dol cu surprindere, pentru că Alan nu adusese niciodată pe nimeni aici, cu excepția familiei lui Hin. Mai mult, niciunul dintre copiii adoptați ai lui Alan nu pusese vreodată piciorul aici. Dol era considerat primul.
De fapt, acest tip de incident nu i se întâmplase doar lui Dol. Fifa mai fusese într-o situație similară înainte, dar Fifa și-a pierdut mințile, a plâns de șoc și a tremurat în timp ce s-a lipit de Alan. Alan știa că aceasta era o reacție normală pentru toată lumea, dar era diferit pentru Dol.
- Ați dori să beți ceva ca să vă calmați, khun Dol? Ar putea fi un ceai... a întrebat Ron, înainte să-și poată termina propoziția.
- Pot să iau o bere? a întrebat Dol. Ron s-a întors să se uite la Alan. Alan a dat din cap și i-a făcut semn lui Ron să-i aducă ce își dorea Dol.
- Așteaptă aici o clipă. Trebuie să vorbesc despre ceva, a spus Alan înainte să-l conducă pe Toom la birou ca să discute despre incident.
Cât despre Dol stătea în sufragerie, s-a uitat în jur cu interes și i-au plăcut decorațiunile de aici până când Ron a venit cu o cutie de bere.
- Mulțumesc, a spus Dol înainte de a lua o gură de bere ca să se relaxeze.
- Cine crezi că a făcut asta? l-a întrebat Alan pe Toom când acesta a intrat în birou.
- Cred că probabil e generalul Kamchai, pentru că a pierdut o mulțime de beneficii, a răspuns Toom.
- Puneți oamenii noștri să investigheze temeinic această chestiune. Dacă este într-adevăr așa, va trebui să luăm măsuri serioase, a spus Alan, ușor iritat că cealaltă parte trimisese oameni să-i facă rău. Nu era rău, dar Dol era cu el, nu voia ca nimeni să sufere din cauza lui, mai ales cei apropiați.
- Da, a răspuns Toom imediat.
- Te-a contactat V1? a întrebat Alan despre sursa sa.
- A sunat când încă eram implicați în ambuscadă. Nu am răspuns, așa că V1 mi-a trimis un mesaj, a spus Toom, deschizând mesajul și citindu-l din nou.
- Cum a fost? a întrebat Alan din nou.
- E așa cum bănuia șeful, răspunse Toom. Alan bătea cu degetele pe masă, gânditor.
- În afară de asta, să-l lăsăm pe V1 să investigheze mai amănunțit, s-ar putea să-l găsim pe trădătorul nostru, a spus Alan din nou, iar Toom a fost de acord.
- Oh, și nu uita să trimiți pe cineva să se ocupe de problema șefului satului, care a provocat haos în familia lui Dol. Dacă este posibil, răscumpără pământul, a ordonat Alan, făcând ceea ce plănuise mai devreme.
- De fapt, te poți ocupa doar de treburile șefului satului. Șeful nu trebuie să facă nimic în privința pământului. Ar trebui să-i aduci mama și sora să locuiască permanent în Bangkok, a spus Toom, gândindu-se.
- Când îți dau un ordin, doar execută-l. Nu trece de ordinele mele și nu le submina decât dacă este absolut necesar, spuse Alan calm. Toom își plecă capul pentru a accepta ordinul.
- Da, voi trimite pe cineva să se ocupe de asta, a spus din nou Toom. Înainte să mai poată vorbi puțin despre muncă, Alan l-a lăsat pe Toom să se odihnească. Apoi s-a dus la Dol în sufragerie, doar ca să descopere că Dol băuse deja trei doze mari de bere.
- Vreau să încerc să trag cu o armă. De cât timp exersezi? s-a auzit o voce ușor neclară, făcându-l pe Alan să ridice ușor o sprânceană când l-a auzit pe Dol numindu-l pe Ron „phi”, simțind o mâncărime pe dinăuntru.
- A trecut ceva vreme, a răspuns Ron care i s-a ordonat să stea cu Dol, care îl numea phi Ron după ce a băut o vreme. Dol a uitat de sine și s-a obișnuit să-l numească „phi”.
- Despre ce vorbiți? a răsunat vocea profundă a lui Alan, făcându-l pe Dol să se întoarcă să-l privească înainte de a-i oferi un zâmbet dulce, ochii strălucindu-i de încântare. Dol nu-i mai aruncase niciodată lui Alan o astfel de privire.
- Vreau doar să încerc să trag cu o armă, a răspuns Dol, cu fața roșie din cauza efectelor alcoolului.
- Ești beat? a întrebat Alan la rândul lui.
- Nu sunt beat. Sunt doar puțin amețit, a făcut Dol un gest cu degetul arătător și degetul mare către Alan.
- Atunci te duc sus să dormi puțin. Poți rămâne aici în noaptea asta, a spus Alan, pentru că încă nu avea încredere în situația de afară.
- Dar n-am adus haine, a spus Dol din nou.
- Ia-mi hainele și îmbracă-le mai întâi. Mai sunt o mulțime de haine pe care le-am cumpărat și pe care nu le-am purtat încă, a răspuns Alan.
- Da, a răspuns Dol și s-a ridicat. Băiatul s-a clătinat ușor, așa că Alan l-a apucat de braț și l-a condus la etaj.
- Casa ta, khun Alan, e foarte mare. Te-ai rătăcit vreodată? a întrebat Dol.
- Pari destul de vorbăreț când ești amețit, a spus Alan.
- Oricum vorbesc mult, poate mai puțin decât prietenul meu Bee, a continuat Dol să vorbească până au ajuns în dormitorul lui Alan.
- Du-te fă un duș. Prosoapele sunt în dulapul din la baie, a spus Alan. Dol s-a dus la baie, dar, dintr-un anumit motiv, s-a întors să se uite la Alan, care stătea acolo și se uita la Dol.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Alan.
- Vreți să facem un duș împreună? a întrebat Dol. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele înainte de a zâmbi.
- Sigur, a răspuns Alan înainte să îl ia pe Dol cu el în baie.
Baia lui Alan era spațioasă și avea o cadă. Amândoi s-au dezbrăcat repede, iar acum se îmbăiau împreună în cadă, Dol încălecând poala puternică a lui Alan și sărutându-l pasional. Dacă întrebi cine a început, răspunsul este Dol.
- Ah... Um, a scos Dol un sunet din gât când limba lui Alan l-a tachinat și l-a supt, provocând o senzație de amețeală în tot corpul. Degetele puternice ale lui Alan s-au apăsat pe sfârcurile lui Dol. Când Dol s-a mișcat, fesele lui au apăsat pe centrul lui Alan, făcându-l pe Alan să se excite ușor. Înainte ca Dol să fie cel care să-și retragă buzele și să înceapă să-l mângâie pe Alan, în timp ce Alan îl mângâia la rândul lui. Niciunul dintre ei nu a cedat.
Mâna lui Dol a mângâiat spatele puternic al lui Alan, urcând spre părul său moale pentru a ameliora senzația de furnicături pe care o simțea.
- Ah... Khun Alan... mmm, a scos Dol un geamăt ușor din gât în timp ce limba fierbinte și nasul proeminent al lui Alan i-au atins gâtul și umerii încordați. Alan a fost cel care și-a strecurat mâna sub apă pentru a-i apuca fundul ferm și rotund și a-l strânge. Dol și-a legănat încet corpul, tachinându-l destul de mult pe Alan.
- Hmm... mă tachinezi azi, Dol? a spus Alan cu voce răgușită.
- Îți place? a întrebat Dol cu o voce la fel de entuziasmată.
Brusc...
- Ah! a strigat Dol când Alan la mușcat pe Dol de sfârc, făcându-l pe Dol să tresară.
- Îmi place mult, a răspuns Alan. După ce a mușcat sfârcul lui Dol, l-a lins făcându-i stomacul să se încordeze nebunește. Amândoi se cuibăreau, iar Dol își mișca fesele ca să-l stimuleze pe Alan, făcând apa din cadă să se unduiască.
- Ah... Dol tresări din nou când degetul lung al lui Alan se introduse încet în pasajul îngust al lui Dol, fără niciun ajutor. Dar Dol se relaxă conștiincios până când degetul lui Alan reuși să intre, iar Alan îl împinge înăuntru și în afară, făcându-i trupului lui Dol să tremure.
- Ah... khun Alan... ah... îl vreau pe al tău, a implorat Dol. Motivul pentru care îl imploră ar putea fi parțial din cauza alcoolul care l-a făcut să îndrăznească să vorbească așa.
- Sigur, ridică-te și stai cu fața în direcția aceea. Dacă ti-o pun în apă, o să te doară, a spus Alan. Dol își știa datoria. S-a ridicat, i-a întors spatele lui Alan și s-a aplecat să se țină de marginea căzii, scoțându-și fesele în evidență. Alan și-a lins buzele uscate când a văzut fesele ferme ale lui Dol.
Alan s-a ridicat și l-a pălmuit pe Dol peste fese, nu tare, dar l-a făcut să tresară. Dol s-a întors să se uite la Alan cu ochi tremurând. Alan s-a ridicat și și-a mângâiat penisul înainte și înapoi înainte de a merge să ia niște lubrifiant ca să se ajute.
- Nu o să port prezervativ. Ai încredere în mine? a întrebat Alan.
- Da am, a răspuns Dol, cu o fața roșie. Amețeala era încă prezentă, dar nu până în punctul în care să-l lase inconștient. Alan și-a lubrifiat atât penisul, cât și pasajul îngust al lui Dol înainte de a-și introduce încet penisul în pasajul lui Dol, mișcându-se înainte și înapoi câteva momente.
- Ahh...
- Uh, Dol și-a mușcat buza, gemând în gât. Alan l-a apucat pe Dol de șolduri și a început să-și miște șoldurile încet, apoi repede, dar mai mult era ca și cum îl tachina pe Dol.
- Vreau să o fac eu pentru tine, a spus Dol, simțindu-se destul de chinuit.
- Haide, i-a răspuns Alan zâmbind, înainte să-l ajute încet pe Dol să se așeze în poala lui, cu trupurile încă unite. Acum Alan s-a așezat din nou în cadă, cu Dol deasupra și cu spatele la Alan. Dol a apucat marginea căzii și s-a legănat imediat în sus și în jos, făcând ca apa din cadă să se onduleze odată cu legănatul lui Dol. Alan însuși l-a ajutat pe Dol susținându-i talia.
- Uhh... ah... ahh... Dol a scos un geamăt. Alan s-a aplecat a sărutat și a mușcat spatele alb a lui Dol, lăsând urme.
- Mmm... Alan se simțea entuziasmat, dar voia să se uite la fața lui Dol când acesta era excitat.
- Oprește-te, Dol, a spus Alan, făcându-l pe Dol să se oprească din legănat și să se întoarcă să se uite la Alan cu ochii umezi.
- De ce? a întrebat Dol cu o voce răgușită.
- Vino cu mine, a spus Alan înainte să-l lase pe Dol să se ridice. Alan l-a dus pe Dol, care era ud și gol, în dressing unde era o canapea lungă. Alan s-a așezat pe canapea, și-a apucat penisul și l-a mângâiat.
- Locul ăsta e mai bun, spuse Alan. Dol, care își cunoștea datoria, nu ezită să se urce și să se așeze în poala lui Alan. Dol luă erecția lui Alan și o introduse în pasajul său îngust. În timp ce Dol era cu fața spre Alan, Alan îl ținea strâns pe Dol de fese.
- Vreau să-ți văd fața, a spus Alan. Dol a început imediat să-și miște corpul în sus și în jos. Senzația de furnicături aproape că l-a făcut pe Dol să se topească și s-a apucat de spătarul canapelei ca să se susțină. Alan era și el intoxicat gustând sfârcurile lui Dol și privind fața lui Dol când acesta gemea.
- Ah... ohhh... ohhh... Gemu Dol cu o plăcere extremă.
- Cum te simți? Ahh... Îți place când te fut? a întrebat Alan cu o voce răgușită.
- Îmi place... mult... ohhh... îmi place atât de mult... ahh, a răspuns Dol. Se simțea bine de fiecare dată când făcea sex cu Alan. Poate că se simțea puțin timid, dar nu nega că îl făcea să se simtă sătul și bine. Canapeaua scârțâia sub forța legănatului lui Dol. Alan i-a strâns fesele lui Dol. L-a lăsat pe Dol să controleze ritmul mișcărilor, chiar dacă el voia să fie cel care să se împingă puternic în Dol. Alan l-a apucat pe Dol de penis și a tras de el, făcându-l pe Dol să se simtă și mai excitat.
- Eu... ahh. Nu mai pot... ahh. A strigat Dol pe măsură ce se apropia de eliberare.
- Dă-mi drumul, iubito. La naiba, mă strângi așa tare! Ahh... a țipat Alan.
Auzind cuvântul „iubito”, Dol s-a eliberat imediat.
- Ahh... Alan se eliberase și el în pasajul din spate a lui Dol. Cei doi s-au sărutat pasional înainte ca treptat liniștea să se așterne, deoarece se eliberaseră unul pe celălalt. Respirația lui Dol era puțin mai zgomotoasă decât a lui Alan. Alan a mângâiat ușor obrazul lui Dol.
- Bine, te-am lăsat să preiei controlul jocului. E rândul meu acum, a spus Alan înainte să-l învârtă pe Dol prin dressing și prin baie, până când Dol a gemut de a răgușit. După încă două runde, Dol și Alan au făcut în sfârșit duș și s-au îmbrăcat ca să se ducă la culcare.
Dol s-a trezit pe la șapte dimineața pentru că voia să meargă la baie. A simțit ceva greu care îi apăsa pe talie. Când a deschis ochii, a văzut că era Alan care îl îmbrățișa din spate. Asta i-a accelerat ritmul inimi lui Dol. Imaginile din noaptea trecută au apărut una după alta, făcându-i lui Dol să i se încingă față. El a tras încet brațul lui Alan la o parte, dar Alan l-a îmbrățișat și mai tare.
- Unde te duci atât de devreme? Vocea lui Alan era puțin răgușită având încă ochii închiși.
- Eu... vreau să merg la baie, a răspuns Dol. Alan a tăcut o clipă înainte să ridice în sfârșit brațul.
- Hai du-te, a spus Alan. Dol s-a dat jos încet din pat. Picioarele îi tremurau ușor, dar a ajuns la baie. Alan s-a întors și s-a întins pe spate, privind gânditor spre baie. Și-a dat seama că îl adusese pe Dol în spațiul lui personal, unde celelalte bone nu fuseseră niciodată. Alan nu s-a gândit niciodată că i-ar permite unui tânăr pe care îl ajuta din necesitate să intre încet în spațiul lui. Nu era că Alan nu știa că, de când îl cunoscuse pe Dol, făcuse uneori lucruri pe care nu le mai făcuse niciodată, își încălcase unele dintre propriile reguli și îi acordase mai multă atenție lui Dol decât celorlalte bone. Nu voia să găsească răspunsurile singur acum, pentru că voia să continue să îl privească mai mult pe Sol. El se vedea cu Dol doar de o lună și ceva.
- Khun Alan, nu dormi? a întrebat Dol când a ieșit din baie și l-a văzut pe Alan holbându-se la tavan.
- Nu, trebuie să merg la muncă. Trebuie să mergi la școală azi? a întrebat Alan pe Dol.
- Am un curs online la ora zece dimineața, a spus Dol. Din fericire, profesorul ne-a pus să luăm cursuri online astăzi, așa că nu trebuie să merg la universitate. Deci Dol nu se grăbea prea tare.
- Atunci poți să studiezi aici. Am alt laptop. Așteaptă-mă. Când mă întorc, te voi duce înapoi la cămin, a spus Alan.
- Dar haine... a spus Dol, privindu-se. Dol purta acum o cămașă albă mare și boxeri lui Alan.
- O să rog pe cineva să-ți pregătească niște haine, dar deocamdată, pregătește-mi și mie niște haine. Mă duc să fac un duș, a spus Alan în timp ce se dădea jos din pat.
- Ce fel de haine ar trebui să porți? a întrebat Dol în grabă.
- Costum, oricare e în regulă, tu alegi, spuse Alan din nou înainte de a intra în baie. Dol se grăbi să aleagă o ținută de lucru pentru Alan.
- Sunt ca o soție care alege haine pentru soțul ei, își spuse Dol, cu inima bătându-i puternic.
Capitolul 16
Dol a terminat de pregătit hainele pentru Alan. S-a așezat pe canapea și a așteptat. Fața i s-a înroșit când a văzut pata de pe canapea. S-a dus repede să caute un șervețel umed ca să o șteargă.
- Ce faci? a întrebat Alan, care tocmai ieșise din baie. Dol a tresărit o clipă înainte să râdă.
- Aseară am făcut amândoi puțină mizerie pe canapea, așa că am venit să curăț, a răspuns Dol. Alan a zâmbit ușor la colțul gurii.
- O să vină menajera să curețe, a spus Alan pe un ton normal.
- O fi în regulă? a întrebat Dol imediat, pentru că era foarte jenant.
- Nu te gândi prea mult la asta. Acum, ajută-mă să mă îmbrac mai întâi, bine? a spus Alan. Dol l-a condus repede spre vestiar.
- Uite, ți l-am pregătit pe acesta. Este bine? a întrebat Dol, în caz că lui Alan nu-i plăcea.
- E bine, a răspuns Alan, înainte ca Dol să-l ajute cu sârguință pe Alan să se îmbrace până când totul a fost terminat.
- Du-te și fă un duș. O să rog pe cineva să-ți aducă niște haine. Când termini de îmbrăcat, hai jos în sufragerie, a spus Alan. Așa că Dol s-a dus și el să facă un duș. Când a ieșit din nou, Alan dispăruse. Dar erau haine așezate. Dol le-a probat și a văzut că erau pe mărimea lui, inclusiv lenjeria intimă. Așa că s-a îmbrăcat în grabă pentru că nu voia ca Alan să aștepte prea mult. Apoi Dol a coborât scările. Dol a recunoscut că nu era obișnuit să vadă atâția oameni stând în diverse locuri din casă. Dar nu-i era frică. Chiar dacă nu știa cu ce se ocupa Alan, putea ghici că probabil era vorba de un fel de afacere dubioasă, nu doar de o afacere imobiliară obișnuită.
- Pe aici, khun Dol, Ron stătea și aștepta să îl conducă pe Dol în sufragerie. Dol l-a urmat ascultător, în timp ce Alan stătea și bea cafea. Când a sosit Dol, menajera i-a adus micul dejun.
- Unde vei studia online? O să rog pe cineva să-ți pregătească un loc, a întrebat Alan.
- Pot să-l iau în dormitor? a întrebat Dol, pentru că se temea că, dacă studia jos și oamenii lui Alan se plimbau pe acolo, i-ar face pe ceilalți suspicioși, din moment ce profesorul ordonase să se pornească camerele.
- Da, Ron îți va aduce laptopul după ce terminăm de mâncat, a spus Alan înainte să-i ordone servitoarei să meargă în dormitor să facă curat. Cei doi s-au așezat să mănânce împreună. După ce au terminat de mâncat, Dol a ieșit ținând un sacou în mână ca să-l conducă pe Alan la mașină să meargă la muncă. După aceea, Dol a dus laptopul în dormitor ca să se pregătească pentru cursurile online.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui View a sunat în timp ce se relaxa în cada din apartamentul ei. L-a ridicat și a văzut că era numărul lui Fifa.
- Ce mai faci, Fifa? a spus View.
(„Este convenabil să vorbești, P’View?”) a întrebat Fifa pe un ton aprins, cu inima cuprinsă de iritare.
- Pot vorbi, a răspuns View pe un ton normal.
(„Știe Phi View unde este copilul acela acum?”) a întrebat Fifa înapoi.
- Copilul ăla? Cine? a întrebat View înapoi.
(„Noul copil al lui Alan, pe nume Dol. Știe phi View că Dol locuiește în prezent în casa mare, casa în care n-am fost niciodată?”) a spus din nou Fifa.
- Așa și? a răspuns View scurt.
(„Phi View, de ce e așa? Phi View e cu Khun Alan de mai mult timp decât mine. Khun Alan nici măcar nu s-a gândit să mă ia la el acasă. Dar de ce Dol, care abia a devenit bona lui Khun Alan de o scurtă perioadă de timp, merge deja la el acasă și chiar rămâne peste noapte?”) Fifa a intervenit când a văzut că View nu reacționa.
- Atunci de unde ai știut că Dol a fost la Alan acasă? a întrebat View, făcându-l pe Fifa să tacă o clipă înainte de a răspunde pe un ton ezitant.
(„Tocmai i-am sunat pe oamenii lui Alan să-i întreb dacă Alan vine la companie. O să fac niște gustări să i le trimit.) a răspuns Fifa.
- Sincer, indiferent unde duce khun Alan pe cineva, nu pot face nimic. E decizia lui Khun Alan, a răspuns View pe un ton normal. Fifa a tăcut o clipă.
(„M-am simțit... puțin supărat, asta e tot. Așa că te-am sunat. Ei bine, nu e nimic altceva. Asta e tot.”) Când View nu a reacționat la ce a spus Fifa, tânărul a închis. View a clătinat ușor din cap înainte de a pune telefonul la loc.
- Vrei să mă întărâți să mă ocup de asta? Ce gânduri superficiale? mormăi View indiferentă, știind foarte bine de ce o sunase Fifa să-i spună.
.........
(„Ești la el acasă acum?”) a răsunat vocea lui Bee. După ce a terminat cursul online. Bee l-a sunat video pe Dol pentru că nu era familiarizat cu camera în care stătea Dol când camera a fost pornită în timpul cursului online. Acesta a întrebat mai târziu. Dol i-a spus apoi direct că este la Alan acasă.
- Hei, crezi că Kla și Pun vor fi suspicioși? a întrebat Dol înapoi, pentru că cei doi prieteni ai lui mai veniseră în vizită în camera lui înainte.
(„Poate, dar nu te va întreba. Probabil va aștepta să le spui tu.”) a răspuns Bee direct. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
(„Este Alan foarte bogat?”) a întrebat Bee înapoi.
- Da, dar nu știu cât de bogat este sau ce fel de afaceri are. E treaba lui, a răspuns Dol. Bee a dat din cap. Dol nu a vrut să-i spună prietenului său ce s-a întâmplat aseară pentru că se temea că prietenul său își va face griji. Dol și Bee au vorbit despre muncă și școală în general.
Crak....
Sunetul ușii deschizându-se l-a făcut pe Dol să tresară, care discuta veselă cu Bee. Alan a intrat ridicând ușor o sprânceană.
-Hei, te-ai întors? a spus Dol, înainte să lase jos telefonul cu Bee. Bee și-a țuguiat imediat buzele, deoarece a ghicit că Alan se întorsese cu siguranță.
- Ce faci? a întrebat Alan, știind că Dol vorbea cu un prieten la telefon.
- Tocmai vorbeam cu Bee despre muncă, a răspuns Dol. Nu se aștepta ca Alan să vină în spatele lui, pentru că Dol își pusese telefonul jos.
(„Bună”) Bee, care l-a văzut pe Alan venind în fața camerei și uitându-se la el, și-a ridicat imediat mâinile în semn de salut. Alan a dat din cap în semn de răspuns.
- Hmm, hai continuă-ți conversația. Mai întâi mă duc să mă schimb, a spus Alan, ridicând mâna pentru a-i clătina ușor capul lui Dol, apoi se îndepărtă de ecran. Bee s-a aplecat mai aproape de telefon.
(„La naiba, Alan arată foarte bine.”) a spus Bee încet, dar sunetul a ieșit din difuzor, așa că se putea auzi. Totuși, Alan nu a spus nimic și a plecat spre dressing.
- O, am fost și eu surprins, a spus Dol din nou.
(„Ești atât de uimit încât te înroșești, Dol?”) a tachinat Bee pentru că Dol chiar se înroșea, fiindcă îi era jenat că Alan a clătinat din cap în fața prietenilor lui.
- Cine e roșu? Cred că ar trebui să vorbim mai târziu. Mă duc să am grijă de el mai întâi, a spus Dol, dorind să-și facă treaba.
(„Bine, bine, vom vorbi.”) a răspuns Bee cu un zâmbet tachinator și a închis. Dol s-a ridicat repede să-l caute pe Alan în dressing, unde Alan era pe punctul de a-și descheia cămașa.
- Te voi ajuta, spuse Dol.
- Ai terminat de vorbit cu prietenul tău? a întrebat Alan.
- Da, a răspuns Dol înainte să se ducă să-l ajute pe Alan să-și desfacă cravata cu hotărâre. Alan a rămas nemișcat, privind fața lui Dol înainte ca mâinile sale puternice să-l apuce de talie.
- Mergi la muncă azi? a întrebat Alan, mângâind ușor talia lui Dol.
- Da merg, a răspuns Dol. Voia să muncească și să economisească bani ca să se poată muta cu mama și sora lui mai mică, chiar dacă primea bani și de la Alan.
- Atunci stai aici deocamdată. Când va fi timpul de lucru, poți ieși cu mine, a sugerat Alan. Dol a fost de acord după ce l-a ajutat pe Alan să se schimbe, Alan a coborât să vorbească cu Toom despre muncă. Dol a cerut să stea în cameră și să facă niște teme pentru profesor.
- Ce au aflat oamenii noștri? l-a întrebat Alan pe Toom când a intrat în birou și a început să lucreze.
- E unul dintre oamenii generalului Kamchai, a răspuns Toom.
- Nu e chiar atât de diferit față de ce credeam, a spus Alan pe un ton calm, întrucât în acel moment avea o singură problemă și aceea era cu generalul Kamchai.
- Ai rezolvat deja situația cu poliția? a întrebat Alan. Incidentul de aseară se petrecuse pe o stradă din oraș, așa că poliția îl va contacta cu siguranță dacă va afla.
- Jin a lămurit deja lucrurile, a răspuns Toom.
La urma urmei, Alan avea o influență considerabilă în cercurile polițiștilor și a armatei. Chiar dacă evenimentele de aseară au fost destul de scandaloase, influența lui Alan și a lui Ivan au împiedicat raportarea problemei și aceasta s-ar rezolvat ușor.
- Incidentul de aseară a fost considerat doar un accident, a repetat Toom. Alan a dat din cap satisfăcut. Nu avea nicio intenție să folosească legea pentru a se răzbuna pe generalul Kamchai, din moment ce cealaltă parte nu era cetățean thailandez.
- Lasă-i pe oamenii noștri să se ocupe de general la graniță, ca să nu aibă timp să mă deranjeze, a spus Alan. Toom a fost imediat de acord.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușa biroului. Înainte ca Toom să poată deschide, l-a găsit pe Mick stând în fața biroului lui Alan cu un telefon mobil în mână. Pentru că în birou erau doar Alan și Toom.
- Ce este? a întrebat Toom.
- Khun Fifa a sunat și a spus că vrea să vorbească cu șeful, a spus Mick. Alan a dat din cap, așa că Toom a luat telefonul de la Mick și i l-a înmânat lui Alan.
- Ce s-a întâmplat? a spus Alan către Fifa.
(„A mers khun Alan la firmă?”) a întrebat imediat Fifa.
- Am fost deja, m-am întors. Mai e ceva? a întrebat Alan.
(„Nu, doar învăț să fac deserturi, așa că am vrut să le încerci. Dacă ești liber în seara asta, Alan, poți veni la mine acasă. Sau poți să mă rogi să vin la tine.”) a spus Fifa pe un ton implorator.
- Sunt ocupat în seara asta. Poate data viitoare, a răspuns Alan cu o voce calmă.
(„Ce păcat. Ei bine, nu contează. Când ești liber anunță-mă ca să pot pregăti niște gustări și să te aștept.”) Fifa nu s-a obosit să arate mai departe, de teamă că Alan s-ar supăra.
- Hmm, a spus Alan simplu înainte să închidă și să-i dea telefonul înapoi lui Mick.
- Ai avut vreo problemă aseară când l-ai dus pe Fifa? l-a întrebat Alan pe Mick.
- Nu, totul a fost în regulă, a răspuns Mick. Alan a dat din cap.
- Du-te și găsește-l pe Fifa și du-l să cumpere o geantă. Spune-i că i-o cumpăr eu să compensez faptul că nu am apucat să mănânc desertul lui azi, a spus Alan. Mick a acceptat înainte să plece. Alan s-a întors apoi spre Toom.
- Contactează-l pe V1 ca să acționeze, a spus Alan. Toom a urmat imediat instrucțiunile lui Alan.
- Șefu’, V1 vrea să vorbească cu tine, a spus Toom. Alan a ridicat telefonul și a început să vorbească.
- Ce vrei să spui... așa e... Crezi că se va ocupa de asta... Păstrează dovezile în siguranță. Mulțumesc mult. He, he. Nu ești în vacanță acum? Bine, când se termină treaba asta, o să-l las pe Toom să-și ia o vacanță... Bine. Alan termină de vorbit și închise înainte să se uite la Toom.
- Se pare că nu ai prea mult timp pentru V1, i-a spus Alan confidentului său. Toom a oftat ușor.
- Se plânge mereu când ne vedem, a spus Toom. Alan a zâmbit ușor.
- Îmi pare rău că nu aveți prea mult timp de petrecut împreună, a spus Alan relaxat.
- E ceva asupra căruia am fost amândoi de acord de la început, șefu, a spus Toom, iar Alan a zâmbit ușor.
- Dacă aș avea un „fean” aș vrea să fim împreună tot timpul, a spus Alan fără să stea pe gânduri. Dar în mintea lui, i-a apărut imaginea lui Dol.
Când a venit timpul ca Dol să se pregătească pentru jobul său part-time, acesta a făcut un duș și s-a schimbat în hainele pe care i le pregătise Alan, întrucât Dol nu s-a mai întors în cămin. Alan însuși s-a dus să facă un duș și să se schimbe pentru a-l duce pe Dol la pub și a discuta despre afaceri cu Hin. Alan l-a lăsat pe Dol să mănânce cina mai întâi la el acasă, ca să nu sufere de foame în timp ce lucra. Dol a mâncat oricum, crezând că așa va economisi bani.
- Poți să mă lași la stația de autobuz înainte să ajungi la pub. Voi intra singură, a spus Dol.
- De ce nu intrăm împreună? Oricum trebuie să mă duc să-l găsesc pe Cephas, a întrebat Alan cu o voce calmă.
- Nu știu cum să răspund la întrebările celorlalți dacă mă văd cu tine. Doar phi Liu știe despre mine și tine, a spus Dol încet. Alan era puțin enervat, dar i-a spus lui Ron să se oprească și să-l lase la stația de autobuz.
- Ești supărat pe mine?a întrebat Dol.
- Nu sunt supărat. Înțeleg, a spus Alan. Nu era chiar supărat, doar puțin enervat. Înainte ca Ron să poată opri mașina pentru ca Dol să iasă, Dol și-a împreunat mâinile într-un semn de salut către Alan și a coborât imediat din mașină. Mașina lui Alan a pornit înainte, pentru a intra în pau-ul lui Hin (Cephas), în timp ce Dol a mers puțin pe jos.
Dintr-o data....
- Hei, omule. Nu te-am mai văzut de ceva vreme. Vocea lui Phu a răsunat, odată cu brațele lui puternice care îl îmbrățișau pe Dol din spate, în timp ce se apropiau de intrarea din spate a pub-ului.
- M-ai speriat, phi Phu, a spus Dol. Phu l-a îmbrățișat pe Dol și a mers cu el.
- Ce mai faci zilele astea? Probleme acasă și la școală? Phu a întrebat cum merg lucrurile.
- Mama a divorțat deja de tatăl meu. Voi aștepta până când Dao termină liceul apoi o să o aduc pe ea și pe Dao să locuiască în Bangkok. Apropo, Phu? Ști vreo casă mică de închiriat pe care să mi-o recomanzi? Aș vrea o locație bună, a întrebat Dol. În acest timp voia să se pregătească să găsească o casă de închiriat pentru a locui cu mama și sora sa mai mică.
- Știu una, e lângă casa mea. O să încerc să întreb prețul. Dacă nu poți închiria o cameră cu un dormitor separat? a întrebat Phu.
- Poți, dar trebuie să merg și să arunc o privire mai întâi, a răspuns Dol.
În acel moment, ajunseseră la intrarea din spate a pub-ului și l-au întâlnit pe Alan, care stătea acolo și se uita la Dol și Phu cu o privire calmă.
- Khun Alan. Bună seara, Phu și-a ridicat repede mâinile în semn de wai către Alan. Dol și-a ridicat și el mâinile.
- Despre ce vorbiți? a întrebat Alan. Phu părea nedumerit.
- Eu și Dol? a întrebat Phu. Alan a dat din cap.
- Vorbeam despre casă. Dol vrea să găsească o casă de închiriat, a răspuns Phu, gândindu-se că Alan probabil nu era interesat. Alan s-a uitat la Dol și a dat din cap.
- Hmm, spuse Alan simplu.
- Atunci, o să plec, a spus Phu înainte să-l conducă pe Dol în pub. Dol s-a uitat scurt la Alan, dar nu a spus nimic. Și a plecat doar capul în fața lui Alan.
- Indiferent de câte ori îl văd pe khun Alan, nu mă pot obișnui cu el. Ochii lui sunt înfricoșători când are o față serioasă, a spus Phu. Dol a zâmbit drept răspuns.
- Apropo, îl cunoști pe Alan? a întrebat Phu. Din moment ce Dol lucrează într-un pub VIP, sigur îl va întâlni pe Alan.
- Îl știu, a răspuns Dol cu o expresie normală.
- Bine, nu face nimic care să-l nemulțumească. E șeful nostru, vărul lui Cephas, a spus Phu din nou. Dol a dat din cap, deși știa deja. Phu a cerut să-l găsească pe Cephas ca să discute despre muncă. Cât despre Dol, și-a pus lucrurile la loc în vestiarul personalului și a ieșit să-și vadă de treabă. Dol i-a salutat pe Bryze și pe toți ceilalți ca de obicei până când s-a deschis pub-ul. Alan și Cephas s-au îndreptat spre camera VIP, Dol a aruncat o privire spre el.
- Cine va fi norocosul care va merge astăzi cu khun Alan? a venit și a spus în glumă la bar King, o femeie care lucrează ca SS.
- Așa este. Chiar vreau să fiu chemată de khun Alan. Chiar dacă nu ieșim afară, e suficient să pot atinge pieptul acela puternic în timp ce bea băuturi, a spus o altă femeie. Dol, care a auzit asta, a simțit o mâncărime în inimă.
- Dol, te-a enervat cineva? Ai sprâncenele încruntate, a spus vocea lui King când l-a văzut pe Dol pregătind o băutură. Fața lui era încordată, ambele sprâncene încruntate. Dol s-a oprit o clipă, apoi s-a uitat la King.
- Nu, mă încrunt? a întrebat Dol înapoi.
- Da. Nu-i de mirare că ești supărat pe cineva, spuse King zâmbind, fără să se gândească la nimic. Cât despre Dol, se întreba ce se întâmplă cu el, de ce se simțea iritat când o auzea pe tânără vorbind despre Alan.
- O, Liu, stai puțin, l-a strigat King pe Liu, care se îndrepta spre camera VIP.
- Ce s-a întâmplat, phi King? a întrebat Liu înapoi.
- Te-a chemat khun Alan? a întrebat King.
- Da, a răspuns Liu sincer. Dol s-a uitat ușor la fața lui Liu.
- Înțeleg, a răspuns King. Liu părea nedumerit, dar a cerut să meargă să-l găsească pe Alan, pentru că Cephas îi ceruse lui Liu să aibă grijă de el.
- Oare este khun Alan interesat de Liu? i-a spus King celeilalte părți.
- De ce crezi asta? Poate că pur și simplu e îndrăgostit de Liu, a spus Fang. Dol a stat acolo ascultând în liniște.
- Ei bine, dacă e să luăm în calcul, Alan apelează adesea la serviciile lui Liu. Îl scoate chiar și la o plimbare. Și Liu primește destul de multe de la khun Alan, a spus King.
Dol s-a gândit la asta. Din câte știa el, era adevărat ce spusese King. Alan îl chema mereu pe Liu. Gândind așa, Dol a oftat ușor. Pentru că s-a comparat cu Liu, Fifa și View. Dol s-a gândit că nu poate concura cu acești trei oameni. Dol s-a întrebat și cine dintre acești trei era favoritul lui Alan. Dol era pierdut în gândurile sale. Nu după mult timp, Bryze l-a chemat să facă o comandă. Dol era hotărât să continue să lucreze până când a venit timpul să plece de la serviciu.
Dol, a ajutat la curățenia pub-ului până la închiderea completă a acestuia. Toată lumea a ieșit treptat din pub. Dol nu știa când a pleca Alan pentru că era destul de ocupat și a mers adesea la depozitul de băuturi.
Dol credea că Alan s-a întors probabil când nu era la bar și nu l-a văzut pe Liu. Deci cred că Alan trebuie să-l fi luat pe Liu cu el.
- Ai deja trei copii de care trebuie să ai grijă. Încă ai de gând să mai ai unul? a mormăit Dol în sinea lui.
- Te întorci deja, Dol? a răsunat vocea lui Liu, făcându-l pe Dol să se întoarcă și să se uite nedumerit.
- O, phi Liu, ești în pub? a întrebat Dol.
- Trebuie să rămân. Am venit să lucrez, a răspuns Liu zâmbind.
- Credeam că ai ieșit cu khun Alan, spuse Dol în timp ce gândea.
- Khun Alan s-a întors acum ceva timp, înainte să se închidă pub-ul. Nu a luat pe nimeni cu el, cred că trebuie să fi fost ocupat cu alte lucruri, a răspuns Liu. Dol a simțit o ușurare de nedescris.
- Așa este? a răspuns Dol scurt, cu un zâmbet ușor.
- Dar tu? Cum merge treaba cu Alan în ultima vreme? a întrebat Liu, dar nu prea tare.
- E bine. M-a ajutat mult. E și amabil, a răspuns Dol, așa cum simțea.
- Bine, dar ai grijă să nu te lași păcălit de bunătatea lui, chiar dacă este întotdeauna amabil cu ceilalți, l-a avertizat Liu cu amabilitate. Dol, care auzise asta, a tăcut o clipă.
- Nu mă pot îndrăgosti. Dacă mă îndrăgostesc, voi fi concediată din funcția de bonă. Încă nu mi-am plătit toate datoriile, a spus Dol cu o voce înăbușită. Inima i se simțea brusc goală. Liu l-a bătut ușor pe Dol pe umăr. Când au ieșit afară, Dol a mers separat până la stația de autobuz ca să găsească o mașină înapoi la cămin. Dar înainte să poată opri un taxi, o mașină de lux familiară a oprit pe marginea trotuarului. Dol a recunoscut-o imediat ca fiind a lui Alan.
- Intră, a răsunat vocea lui Alan, iar geamul mașinii s-a coborât. Dol a urcat repede în mașina lui Alan.
- Khun Alan, nu te-ai întors încă? Am auzit de la phi Liu că ai plecat din pub înainte să se închidă, a întrebat Dol surprins.
- Am așteptat să te duc înapoi la cămin, a spus Alan, făcându-l pe Dol să se simtă caldă pe dinăuntru.
- Mulțumesc, a răspuns Dol zâmbind.
- Știi, dacă ar fi fost oricine altcineva, m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi sărutat pe obraz în semn de mulțumire, a spus Alan, arătând spre el. Dol a zâmbit ușor timid.
- Am lucrat până s-a închis pub-ul, sunt transpirat. Mă tem că o să miros urât, a răspuns Dol.
- Atunci te voi săruta pur și simplu pe obraz, a spus Dol, aplecându-se să-l sărute pe Alan pe obraz înainte de a se retrage. Alan s-a uitat la Dol și a zâmbit amuzat. Era adevărat că îi plăcea cineva cu experiență și cunoștințe, dar nu putea nega că atunci când era cu Dol, se simțea confortabil. Era un sentiment simplu, nou și liniștitor.
- Deci ești apropiat de Phu? a întrebat Alan brusc despre Phu.
- Suntem apropiați. Phi Phu e ca un frate mai mare pentru mine, a răspuns Dol sincer. Alan a stat acolo holbându-se la fața lui Dol, tăcut.
- De ce? întrebă Dol cu suspiciune. Alan nu voia să spună că nu voia ca Dol să se apropie prea mult de Phu. Când l-a văzut pe Phu mergând cu brațul în jurul gâtului lui Dol, Alan s-a simțit iritat în adâncul sufletului. Dar pentru că era adult și nu se mai simțise niciodată așa, nu a spus și nu a exprimat prea mult. A încercat să creadă pozitiv că Dol și Phu se cunoșteau dinainte, așa că nu ar fi ciudat dacă ar fi apropiați.
- Ai spus că cauți o casă de închiriat, Alan a schimbat subiectul, vorbind despre casă.
- Da. Vreau să mă pregătesc ca să o pot muta pe mama și pe sora mea după ce termină liceul, a răspuns Dol.
- Nu e nevoie să închiriezi. O să rog pe cineva să-ți găsească o casă. Orice fel de casă dorești, oriunde ar fi, ți-o cumpăr, a sugerat Alan. Dol a făcut o pauză.
- Nu e nevoie să mi-o cumperi. O voi închiria deocamdată. O voi cumpăra când voi avea destui bani, a răspuns Dol. Casa nu valora zeci de mii sau sute de mii, ci milioane.
- Le-am cumpărat și pentru alții. O să îți cumpăr și ție una pentru că ai făcut o treabă bună, a spus Alan ca o scuză.
- Dar fac asta doar de o lună și nu te-am făcut prea mulțumit, a spus Dol cu o voce înăbușită.
- De unde știi că nu sunt mulțumit? a întrebat Alan. Dol și-a țuguiat ușor buzele.
- Ei bine, încă nu mă pricep prea bine la asta. Tot trebuie să mă înveți, a spus Dol cu o voce înăbușită.
- Asta mă face fericit, a răspuns Alan. Se simțea bine să îi predea cuiva lipsit de experiență ca Dol. Fața i s-a înroșit când a auzit asta.
- Să zicem că vrei o casă în zonă și ce fel de casă vrei? Gândește-te și spune-mi, a spus Alan. Dol știa că nu poate refuza și nu voia să-l supere pe Alan, așa că a fost de acord înainte de a se apleca să-l sărute din nou pe Alan pe obraz.
- Mulțumesc, spuse Dol încet, simțindu-se jenat. Știa că Ron și Toom trebuie să le fi auzit conversația. Totuși, nimeni nu a vorbit și nu se uită la ei. Nu a trecut mult până au ajuns la căminul lui Dol.
- Mulțumesc, spuse Dol.
- Bine, fă un duș și du-te la culcare. Te sun din nou când ne vedem, a spus Alan. Dol a răspuns înainte să coboare din mașină. Dol a așteptat ca mașina lui Alan să plece înainte de a urca în camera lui să facă un duș și să se pregătească de odihnă.
Capitolul 17
A trecut mai mult de o săptămână
Dol mergea la școală și lucra cu jumătate de normă, ca de obicei. În ultima săptămână petrecuse trei nopți cu Alan. Uneori, Alan îl punea pe Ron să-l ia la cină și apoi îl ducea la pub-ul lui Cephas. Dol era fericit și se obișnuise să fie mai aproape de Alan.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat când s-a întors în cămin după școală și era pe punctul de a se pregăti pentru jobul său cu jumătate de normă. Când a văzut că era numărul surorii sale, Dol a răspuns imediat la apel.
- Ce s-a întâmplat, Dao? a spus Dol.
(„E liber P’Dol? Poți vorbi?”) a întrebat Dao prima.
- Pot vorbi. Dar cum se simte mama? a întrebat Dol mai întâi despre mama lui.
(„Mama o duce bine, dar uneori se plânge că nu are ce face și vrea să câștige un venit suplimentar. Mă gândeam să te consult și în privința asta.”) a răspuns Dao.
- Mă gândeam că mama se va plictisi cu siguranță dacă ar sta pur și simplu acasă. E loc în fața casei. Încearcă să o întrebi pe mama, dacă se poate pune o masă în fața casei pentru a vinde lucruri. După școală, oricum sunt mulți elevi care trec pe acolo. Mama poate face atât mâncare sărată, cât și dulce. Las-o pe mama să se gândească ce vrea să vândă și sună-mă ca să pot transfera banii.”) Dol a intervenit pentru că locuința pe care o închiria era aproape de școala lui Dao și era o alee pe lângă care treceau adesea mulți elevi.
(„Mama a spus același lucru. Îi voi spune mamei mai târziu. Dar am sunat pentru că aveam altceva să-ți spun.”) Dao a răspuns entuziasmat. Dol și-a dat seama că sora lui părea și mai vioaie decât atunci când era cu tatăl ei.
- Ce este? a întrebat Dol înapoi.
(„Ieri, mătușa Waew a sunat-o pe mama să vorbească cu ea și i-a spus că șeful satului nostru, a fost demis din funcție deoarece este implicat într-un scandal de corupție și a fost arestat.) Dao a povestit întâmplarea, făcându-l pe Dol să ridice ușor din sprâncene de surpriză.
- Dar probabil va scăpa curând. Probabil are un susținător bun, a spus Dol în timp ce se gândea.
(„Nu, phi Dol. Mătușa Waew a spus că nu știe cu cine a avut probleme dar din ce a auzit a spus că nimeni nu îl poate ajuta și că trebuie pedepsit conform legii. A încercat să ceară ajutor, dar nimeni nu l-a putut ajuta. Nu știe de ce.”) Dao a povestit ce-i spusese mătușa Waew, deoarece era o poveste destul de faimoasă în subdistrictul lor în acel moment.
- Dacă așa stau lucrurile, e bine. Vom avea un nou șef de sat care să se ocupe de treabă, a răspuns Dol. Totuși, era puțin suspicios. Era oare opera lui Alan? Totuși, se gândea că Alan nu ar face așa ceva pentru el, deoarece nu avea nicio legătură cu Alan.
(„Da, eu cred că e bine. Asta e povestea pe care voiam să ți-o bârfesc.”) a spus Dao. Dol a râs încet.
- Bine, dacă nu mai e nimic altceva, închid eu primul. Fac un duș și mă pregătesc pentru jobul meu part-time, a răspuns Dol. Dao a fost de acord înainte de a închide. Dol a făcut repede un duș și s-a îmbrăcat, apoi s-a dus la jobul lui part-time.
Cât despre casa pe care voia să o închirieze pentru când se va muta mama și sora lui, nu vorbise încă serios cu Alan despre asta. S-a gândit că va aștepta până atunci ca să vorbească din nou despre asta pentru că s-ar putea să nu mai fie nici măcar bona lui Alan.
.....
- În ultima vreme, khun Alan nu i-a scos prea des pe copiii din pub-ul nostru. Nici măcar pe Liu, favoritul lui, nu a mai fost chemat. Conversația dintre angajații SS a răsunat, făcându-l pe Dol să-și ciulească urechile ca să asculte.
- Așa este. Sau poate s-a săturat de copiii din pub-ul nostru. Dar din câte am auzit, are propria lui bonă. S-ar putea să se descarce cu copiii lui, a răspuns o altă persoană.
Dol, care a auzit asta, s-a simțit bine. În ultima vreme, Alan nu luase pe nimeni cu el din pub. Dar, pe de altă parte, Alan avea trei bone. Poate că se ducea pe rând să vadă fiecare persoană, pentru că Alan încă venea să îl vadă pe Dol în mod regulat. Dar astăzi, Alan nu pusese pe nimeni să îl sune pe Dol. Dol voia să-l întrebe ceva pe Alan, așa că nu era sigur dacă ar fi o problemă dacă ar suna el primul.
Dol a ezitat așa până când a venit timpul să plece de la serviciu. După ce a plecat de la pub, Dol voia să meargă pe jos să găsească o mașină pentru a se întoarce la cămin, ca de obicei, dar a dat peste ceva care l-a făcut să alerge în ajutor, când a văzut că era Mil, prietenul său de la universitate, care era atacat de un grup de aproximativ patru bărbați și femei. Mil a ripostat, Dol a alergat spre el, a sărit și l-a lovit cu piciorul pe cel care îl trăgea de păr pe Mil atât de tare încât celălalt a căzut pentru că nu era pregătit.
- Aaaaah, cine m-a lovit? a strigat un tânăr care părea gay. Dol s-a dus să îl ajute pe Mil și și-a scos din grupul de oameni.
- Mil, fugi! a spus Dol, trăgându-l pe Mil să alerge după el. Mil a alergat cu Dol. Dol l-a condus pe Mil înapoi în zona pub-ului unde lucra, pentru că era sigur că măcar cineva mai rămăsese.
- Phi Phu! l-a strigat Dol imediat pe Phu când l-a văzut ieșind din pub.
- O, Dol, ce s-a întâmplat cu tine? De ce fugi? a întrebat Phu, ușor surprins. Mil respira greu, tocmai se luptase și fugise.
- Prietenul meu a fost atacat, așa că am venit să-l ajut, a răspuns Dol.
- O, Mil, ce s-a întâmplat? Intrați mai întâi. Nimeni nu va îndrăzni să intre, a spus șocat Phu, care îl cunoștea bine pe Mil, înainte de a-i conduce pe Dol și Mil să se așeze și să se odihnească în biroul lui, care se afla în zona de băuturi alcoolice. Se părea că acei oameni chiar nu îndrăzneau să-l urmeze înăuntru.
- Cum ești, Mil? l-a întrebat Dol cu îngrijorare pe prietenul său.
- Mă doare puțin, dar nu e nimic grav, a răspuns Mil. Phu le-a adus amândurora apă de băut. În timp ce cei doi beau apa, Phu a chemat pe cineva.
- Cine sunt acei oameni? De ce te-au rănit Mil? a întrebat Dol curios. Mil a oftat ușor înainte de a se uita la Phu.
- E vorba de Hin? a întrebat Phu. Mil a dat din cap, cu o față lipsită de expresie. Dol nu a îndrăznit să mai întrebe, neștiind dacă Mil știa că Hin era proprietara acestui bar.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Alan a sunat. Era vărul său, Cephas. Alan tocmai terminase de inspectat mărfurile la depozitul din port și era pe cale să se întoarcă acasă, așa că nu a putut merge la pub astăzi.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Alan la telefon.
(„Unde ești?”) a întrebat Hin imediat.
- M-am dus doar să verific marfa. Mă întorc. E ceva în neregulă? a întrebat Alan.
(„Phu m-a sunat. Omul meu a fost prins într-o ambuscadă, iar al tău a venit să îl ajute. Încă sunt la pub acum. Mă duc să-mi iau omul și să-l duc înapoi. Vrei să-l iau și pe al tău?”) a întrebat Hin înapoi. Alan s-a încruntat imediat.
- Ce e în neregulă cu Dol? a întrebat Alan, știind că Hin vorbea despre Dol.
(„Nici eu nu știu. Mă duc la pub acum.”) Hin a răspuns pentru că nici el nu fusese la pub astăzi, fiindcă avea ceva de făcut.
- Mă duc eu să-l iau pe Dol. Tu du-te și ia-ți omul, a spus Alan. Hin a fost de acord înainte să închidă.
- Sună-l pe Dol, spuse Alan scurt. Toom se ocupă imediat de asta.
Tring... Tring...
Telefonul lui Dol a sunat. L-a ridicat și a văzut că era numărul lui Toom, așa că a răspuns la apel.
- Bună, spuse Dol.
(„Ce s-a întâmplat cu tine? Ești bine?”) Vocea lui Alan a răsunat, făcându-l pe Dol să se simtă bine. Chiar dacă nu el a fost cel atacat, faptul că Alan l-a sunat și l-a întrebat l-a făcut pe Dol să se simtă destul de bine. Era un sentiment diferit față de atunci când un prieten l-a întrebat.
- De unde știi că am o problemă? a întrebat Dol înapoi.
(„Cephas a sunat și a spus că merge să-și ia omul.”) Alan a răspuns, făcându-l pe Dol să creadă că Phu trebuie să-l fi sunat pe Hin.
- O, sunt bine. M-am dus doar să-mi ajut prietenul care era atacat. Mi-am dus prietenul la pub și l-am găsit pe P’Phu care era încă acolo, a răspuns Dol.
(„Deci, cum te vei întoarce?”) L-a întrebat Alan pe Dol.
- Phu mă va duce, a răspuns Dol. Vorbise cu Phu înainte ca Alan să sune, spunându-i că Phu s-a oferi voluntar să-l ducă înapoi la cămin, deoarece oricum se întorcea pe același drum.
(„Stai acolo. Vin să te iau eu.”) i-a răspuns Alan. Se simțea puțin nefericit știind că Phu avea să-l trimită pe Dol.
- Bine, a răspuns Dol.
(„Vin să te iau imediat.”) Asta a fost tot ce a spus Alan înainte să închidă. Dol a rămas cu telefonul în mână și a zâmbit ușor. Dol s-a întors în biroul lui Phu. Părea că Mil știa deja că cineva vine să-l ia și nu putea decât să stea acolo cu o expresie posomorâtă.
- Așteaptă ca Khun Hin să-l ia pe Mil mai întâi. Apoi te duc eu la cămin, a spus Phu când Dol a intrat în birou.
- Păi, o sa vină cineva să mă ia, a spus Dol direct. Dacă i-ar fi spus lui Phu că se va întoarce singur, Phu n-ar fi fost de acord.
- Va venit prietenul tău să te ia? a întrebat Phu la rândul lui. Dol a zâmbit ușor stânjenit.
- Ceva de genul ăsta, a răspuns Dol încet.
După o vreme, Hin a ajuns la pub și s-a grăbit să intre. Hin și Mil s-au certat puțin înainte ca Mil să fie tras afară, lăsându-i pe Dol și Phu să se holbeze unul la altul, fără să îndrăznească să spună nimic.
- Phi Phu, Mil știe deja despre Khun Hin, nu-i așa? a întrebat Dol înapoi.
- Hmm, ști, a răspuns Phu, știind ce voia să spună Dol. El a fost unul dintre oamenii care l-au ajutat pe Cephas (Hin) să se deghizeze în client.
- Dar tu? Vine cineva să te ia? a întrebat Phu mai întâi pe Dol.
- Da, de fapt, poți să te întorci mai întâi. Prietenul meu probabil își va parca mașina lângă stația de autobuz. Eu mă duc să aștept acolo, a spus Dol pentru că îi era teamă că Phu îl va vedea pe Alan.
- E în regulă. Cred că ar trebui să aștepți aici deocamdată. Dacă sosește prietenul tău, să te sune nu te duce să stai să aștepți acolo. E târziu acum. Chiar dacă ești bărbat, tot e periculos, a spus Phu cu îngrijorare.
- Da, a răspuns Dol, trimițându-i un mesaj lui Toom să-l aștepte la stația de autobuz de lângă magazin. Dol a așteptat mult timp până când a început să-i fie somn. Ușa biroului lui Phu s-a deschis, făcându-i pe Dol și Phu să tresară ușor de șoc. Phu l-a recunoscut pe cel care deschisese ușa ca fiind unul din oamenii lui Alan.
- Khun Dol, șeful a venit să vă ia, a spus Ron, făcându-l pe Dol să îi pice puțin fața. Nu credea că Alan l-ar trimite pe Ron în biroul lui Phu ca să-l găsească, chiar dacă îi spusese să aștepte la stația de autobuz.
- Da, a răspuns Dol înainte de a se întoarce către Phu.
- Mă întorc eu primul, Phu. Îți voi spune mai târziu, își spuse Dol. Ar trebui să-i spună lui Phu adevărul. Phu dădu din cap înainte ca Dol să iasă cu Ron. Dol urcă în mașină și ridică mâinile în semn de salut către Alan.
- Mulțumesc pentru că ai venit, a spus Dol. Alan a dat din cap și l-a pus pe Ron să meargă direct spre casă lui.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Alan. Dol i-a povestit totul.
- Te doare undeva? a întrebat Alan, examinându-l pe Dol.
- Nu, răspunse Dol.
- Bine. Data viitoare, înainte să faci ceva, evaluează cu atenție situația. Știu că ești îngrijorat pentru prietenul tău, dar nu uita să-ți faci griji și pentru tine, a spus Alan. Dol a răspuns cu un zâmbet, simțindu-se bine că Alan era îngrijorat pentru el.
- Deci, Khun Alan, nu mă duce înapoi la cămin? a întrebat Dol înapoi.
- Dormi peste noapte la mine, în seara asta am ceva să-ți dau. Peste două zile, trebuie să plec în străinătate pentru o săptămână, a spus Alan, făcându-l pe Dol să simtă imediat un gol în suflet. Chiar dacă Alan nu venea să-l vadă în fiecare zi, nu dura niciodată mai mult de două zile. Chiar dacă nu dormeau împreună peste noapte, Alan venea la pub ca să-l vadă.
- Da, călătorie plăcută, a răspuns Dol. O parte din el își dorea ca Alan să-i trimită un mesaj sau să-l sune înapoi ca să-i spună că ajunsese cu bine, dar nu îndrăznea să o spună cu voce tare.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Alan, judecând după expresia feței lui Dol. Credea că Dol voia să spună ceva. Dol și-a strâns ambele mâini nervos.
- Mă tem că ar fi nepoliticos din partea mea să spun asta, spuse Dol cu o voce înăbușită.
- Spune-o pur și simplu, i-a răspuns Alan. De asemenea, voia să știe ce i-ar cere Dol, pentru că Dol nu-i ceruse niciodată nimic înainte. Întotdeauna îi oferise el totul.
- Păi, dacă călătoriți în străinătate, când ajungeți acolo, puteți să-mi trimiteți, vă rog, un mesaj? Puteți să-l rugați pe Toom să mi-l trimită, a spus Dol, exprimându-și dorința. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele. Se gândea că Dol ar putea să-i ceară un suvenir sau ceva de genul ăsta. Apoi Alan i-a întins lui Dol propriul său telefon. Dol părea nedumerit.
- Salvează-ți numărul și Line-ul. Când ajung acolo, te sun, a spus Alan. Dol avea mâinile puțin tremurânde, deoarece telefonul dat de Alan era telefonul personal al lui. Toom și Ron, care l-au auzit, au știut imediat că Alan îi dăduse lui Dol propriul său telefon pentru ai salva numărul, lucru pe care nicio bonă nu avusese vreodată ocazia să-l aibă. Dol a luat telefonul lui Alan, a salvat numărul și a adăugat imediat propriul său Line înainte de a i-l trimite înapoi lui Alan. Alan l-a luat, s-a uitat la el și a apăsat pe butonul de apel. Telefonul lui Dol a sunat. Dol l-a ridicat și s-a uitat la fața lui Alan.
- Numărul meu, salvează-l, a răspuns Alan. Dol l-a înregistrat imediat cu un zâmbet fericit până au ajuns la casa lui Alan.
Dol l-a urmat pe Alan înăuntru. Alan l-a dus pe Dol la etaj. L-a pus pe Dol să facă un duș, pentru că oricum erau haine pe mărimea lui Dol acolo. Alan le pregătise în caz că Dol venea să doarmă peste noapte.
Alan știa că îi dădea lui Dol mai multe privilegii decât la alte bone, chiar dacă Dol nu făcea prea multe pentru el și nu era la fel de bun la a se comporta drăguț și dulce ca alte bone. Dar se simțea confortabil când era lângă Dol. Când Dol a terminat de făcut duș, s-a dus la Alan, care stătea pe canapeaua din colțul camerei. Alan i-a înmânat lui Dol documentele de pe masă. Dol le-a luat și le-a deschis, ochii mărindu-i-se ușor.
- Asta e... Dol nu putea spune nimic pentru că în mână avea actul de proprietate al casei sale, pe care tatăl său o ipotecase anterior pentru a o folosi la jocuri de noroc. Dar acum era din nou în mâinile lui Dol, cu numele lui ca proprietar pe ele.
- Ți-le dau înapoi cum se cuvine. Poți să le păstrezi, a spus Alan. Ochii lui Dol tremurau. Nu credea că Alan ar face una ca asta.
- Dar e prea mult. Eu… Dol chiar nu putea spune nimic. Deși era fericit, i se părea că era într-adevăr prea mult pentru el.
- Știu că nu vrei să te întorci acolo, dar le-am luat înapoi doar ca să-mi potolesc pofta, a spus Alan fără menajamente, lăsându-l pe Dol fără cuvinte pentru o clipă.
- Mulțumesc, mulțumesc foarte mult, a răspuns Dol, cu inima umflându-se.
- Mai am ceva ce vreau să știu. Poate că nu te privește, dar chiar vreau să știu, a spus Dol ca început.
- Spune, i-a răspuns Alan.
- În ceea ce îl privește pe șeful satului, sora mea m-a sunat să-mi spună că acesta a fost arestat. Voiam să știu dacă khun Alan s-a ocupat de această problemă, a întrebat Dol direct.
- Da, a răspuns Alan direct.
- De ce? a întrebat Dol, gândindu-se puțin că Alan aranjase totul pentru el.
- Tipul ăla ți-a făcut probleme familiei și, dacă îl las să scape, și alte familii ar putea avea de suferit. De aceea m-am oferit să te ajut, a spus Alan direct. Dol a zâmbit ca răspuns.
- Atunci... în seara asta, te voi răsplăti, Khun Alan. Dol nu avea nimic de oferit lui Alan în afară de corpul său, așa că vorbi cu o fața roșie. Gura lui Alan a zâmbit ușor.
- He, he. Haide. Și eu vreau ceva în schimb, a spus Alan. Și toată noaptea, Dol a trebuit să-l răsplătească pe Alan până când vocea lui a devenit răgușită și seacă...
Tring... Tring...
Telefonul lui Dol a sunat în timp ce lua prânzul cu prietenii lui la universitate. L-a ridicat și i s-au mărit ochii când a văzut că era numărul lui Alan. Întrucât Alan plecase în Anglia alaltăieri, Dol a zâmbit imediat.
- O să vorbesc puțin la telefon, i-a spus Dol prietenului său înainte de a se ridica repede și a ieși din cantină.
- Are Dol o prietenă? Se comportă atât de secretos, a spus Pun când l-a văzut.
- Dacă există, ne va spune, a răspuns Bee. A bănuit că era Alan cel care sunase.
- Te porți suspicios, Bee, a spus Kla cu o voce calmă. Bee a făcut o pauză.
- Ce e în neregulă cu mine? a întrebat Bee înapoi.
- În mod normal, ești curios în legătură cu aventurile prietenilor tăi, dar de ce nu pari la fel de entuziasmat de aventurile lui Dol pe cât ești de ale mele? Sau știi deja despre asta? a întrebat Kla, încercând să îl ia puțin pe nepregătite pe Bee.
- Nu știu. Tocmai am spus și eu așa. Știi că Dol e o persoană cu gura mare, a spus Bee. Kla și Pun au schimbat o privire scurtă, dar niciunul nu a insistat asupra lui Bee pentru altceva.
- Bună, Dol, care plecase, a răspuns imediat la apelul lui Alan.
(„Am ajuns în Anglia și sunt pe cale să mă cazez la hotel.”) Vocea lui Alan a răsunat, făcându-l pe Dol să zâmbească imediat și inima să-i bată nebunește.
- Cât este ceasul acolo acum? a întrebat Dol.
(„Păi, e ora șase dimineața. Ce faci?”) a răspuns Alan și a întrebat.
- Iau prânzul cu prietenii mei de la universitate, a răspuns Dol. Simțea o senzație caldă în piept, ca și cum ar fi vorbit cu cineva cu care abia începuse să se întâlnească, chiar dacă purtau doar o conversație normală.
(„Ai de gând să lucrezi cu jumătate de normă astăzi?”) a întrebat Alan.
- Sunt liber astăzi. Trebuie să merg să cumpăr niște lucruri pentru un proiect cu un prieten. Am sunat să cer liber, a răspuns Dol.
(„Când te întorci la cămin, sună-mă.”) a spus Alan. Inima lui Dol i-a bătut mai repede când l-a auzit.
- Da, dar nu te voi deranja, nu-i așa? Mă tem că te voi suna în timp ce vorbești despre muncă, a spus Dol când și-a amintit.
(„E în regulă, sună-mă.”) a răspuns Alan, iar Dol a acceptat.
(„Ai vrea un suvenir?”) a întrebat Alan.
- Nu, atâta timp cât te întorci cu bine. Dol a vorbit din adâncul inimii, nu ca să-i facă pe plac lui Alan. Dol habar n-avea că persoana de la celălalt capăt al firului zâmbea satisfăcut.
(„Ți-e foame. Du-te și mănâncă.”) a spus Alan, nevrând să-i deranjeze lui Dol prânzul.
- Bine, te sun eu mai târziu atunci, a spus Dol înainte să închidă. Apoi s-a întors la prânzul cu prietenii lui, zâmbind.
- Pari bine dispus. E ceva bun? a întrebat Pun tachinându-l.
- Nimic. Tocmai vorbeam cu sora mea mai mică despre excursia la casa lui Kla, când te-ai hotărât să mergem? Dol a schimbat imediat subiectul. Și prietenii lui au schimbat subiectul.
După școală, Dol și prietenii lui s-au dus la mall să cumpere lucruri pentru un proiect și să ia cina împreună. În timp ce făceau cumpărături, cineva s-a apropiat și l-a bătut ușor pe Dol pe umăr. Când Dol s-a întors să se uite, a văzut că erau Fifa și Mick.
- Salut Phi Fifa, bună khun Mick, i-a salutat Dol pe amândoi.
- Ce bine că te-am întâlnit. Am ceva despre care vreau să vorbesc cu tine. Fifa nu a salutat înapoi, ci a mers direct la subiect.
- Bine, a răspuns Dol înainte să se ducă la Bee, spunându-i că trebuie să vorbească puțin despre niște afaceri și să le spună lui Pun și Kla. Bee a fost de acord înainte ca Dol să iasă să-l găsească pe Fifa și să se așeze împreună într-o cafenea. Mick stând mai departe, lăsându-i pe Fifa și Dol singuri să vorbească.
- Phi Fifa, e ceva în neregulă? a întrebat Dol.
- Ai venit cu un prieten? a întrebat Fifa. Dol a dat din cap.
- Nu a trimis khun Alan pe cineva să aibă grijă de tine cât timp este plecat? a întrebat din nou Fifa. Dol a tăcut o clipă.
- Nu, a răspuns Dol sincer.
- Serios? Khun Alan l-a trimis pe Mick să aibă grijă de mine. Cred că își face prea multe griji pentru mine, a spus Fifa zâmbind. Dol a recunoscut că inima i-a tresărit, dar nu era gelos. Chiar dacă Alan ar trimite pe cineva să aibă grijă de el, probabil că oricum nu ar accepta. Nu le dezvăluise prietenilor lui ceea ce făcea.
- Da, a răspuns Dol scurt, dar acest lucru a părut să-l facă pe Fifa puțin nemulțumit. Voia să vadă reacția lui Dol mai clar.
- Alan probabil vine des să te vadă în ultima vreme, nu? Dar înțeleg că, din moment ce ești un copil nou, Alan trebuie să fie entuziasmat de lucrurile noi, a spus Fifa din nou. Dol s-a încruntat ușor pentru că nu înțelegea de ce vorbea Fifa despre aceste lucruri.
- Vreau doar să te avertizez. Văd că ești încă tânăr și ești încă la facultate, a continuat Fifa.
- Ce avertisment? a întrebat Dol înapoi.
- Te avertizez să nu te lași dus prea mult de grija lui Alan. În cele din urmă, Alan te vede doar ca pe cineva care îl ajută să-și potolească pofta, a spus Fifa, ceea ce l-a făcut pe Dol să se simtă puțin nemulțumit.
- Ca și tine? a răspuns Dol, făcându-i ochii lui Fifa să se uimească.
- Nu e același lucru. E adevărat că statutul nostru este același, ca și copii adoptivi, dar eu sunt aici de mai mult timp, așa că sunt mai legat de Alan decât tine. Dintre toți copiii adoptivi, chiar și de cât P’View, Alan nu a trimis pe nimeni care să aibă grijă de ea așa cum a făcut-o cu mine. Ar trebui să vezi diferența până acum. E exact ca tatăl tău, a spus Fifa zâmbind. Dol s-a încruntat imediat.
- Ce legătură are asta cu tatăl meu? Îl cunoști măcar pe tatăl meu ca să vorbești așa despre el? a spus Dol nemulțumit. Nu se amestecase niciodată în treburile lui Fifa, dar Fifa de amesteca cu familia lui.
- Ei bine, nu s-a întors tatăl tău la familia pe care o iubește atât de mult? Iubita lui soție și cei doi copii ai săi, care nu sunteți tu și sora ta? a spus din nou Fifa.
- De unde știi despre familia mea? a întrebat Dol pe un ton aspru, simțind că Fifa trecuse peste limită.
- Așa e. De unde știu? a spus Fifa tachinator.
- Deci ai de gând să vorbești cu mine despre familia mea, nu-i așa? a întrebat Dol sarcastic.
- Vreau doar să mă prezint într-o altă poziție, a spus FIFA din nou. Dol părea nedumerit.
- Sunt fiul cel mare al tatălui tău, fiul lui și al femei pe care o iubește atât de mult, care nu este mama ta. Mă bucur să te cunosc, frățioare, a spus Fifa cu un zâmbet batjocoritor, lăsându-l pe Dol fără cuvinte.
- Vrei să spui că ești celălalt fiu al tatălui meu? a întrebat Dol, nedumerit și uluit.
- Așa este. Ce coincidență! Mamele noastre au același soț, iar acum amândoi avem același bărbat, a spus Fifa zâmbind. Fifa fusese anterior binevoitor pentru a-l face pe Alan să-l placă cât mai mult. Pentru că dintre toți copiii adoptați, el era singurul bărbat. Era destul de încrezător că dintre copiii lui Alan, el era favoritul.
Dar când Prao a fost concediată și Alan l-a luat pe Dol, care era și el bărbat, Fifa a simțit că are un concurent, ceea ce i-a făcut inima foarte neliniștită. Mai ales mai târziu, Dol a primit anumite privilegii pe care nu le mai avusese niciodată, făcându-l pe Fifa să-l antipatizeze și mai mult pe Dol.
Când a aflat că el și Dol aveau aceeași tată dar mame diferite, Fifa îl antipatiza și mai mult pe Dol. Simțea că mama lui Dol i-a răpit tatăl, forțându-l să crească alături de un bunic destul de strict. Când și-a întâlnit tatăl, a simțit că familia lui era completă. După ce bunicul său a murit anul trecut, Fifa s-a simțit eliberat. Îl bucura faptul că familia lui era din nou completă, chiar dacă avea un frate de patru ani. La urma urmei, el era fratele lui adevărat. Tot ce gândea și simțea Fifa era doar din propria perspectivă. Nu vedea deloc realitatea.
Capitolul 18
- Mama nu l-a răpit pe bărbatul ăla, nu-i așa? A fost pentru că familia ta nu l-a acceptat, așa că a trebuit să fugă și să-și întemeieze o nouă familie cu mama. Dacă ar fii fost chiar atât de bun și te-ar fi iubit cu adevărat, de ce nu a încercat să facă tot posibilul să o dovedească, ca să poată avea grijă de tine sau de mama ta? E doar o persoană egoistă și însetată de banii, a răspuns Dol.
- Dacă ești mândru că acel om s-a întors la familia ta, atunci fă-o. Mă bucur foarte mult pentru tine, pentru că ne-ai eliberat de un om egoist, a spus Dol în mod repetat, lăsându-l pe Fifa incapabil să răspundă. Dol s-a ridicat și s-a uitat urât la Fifa.
- Dacă asta e tot ce ai să-mi spui, atunci plec, a spus Dol, apoi a plecat imediat. Fifa nu putea decât să-l privească, nemulțumit. Dol nu părea deloc să fie îndurerat sau să simtă vreun regret pentru tatăl său.
Dol s-a întors la prietenii lui, dar starea lui mentală era instabilă. Nu a fost atent și s-a lovit de cineva.
- O, îmi pare rău. Oh P’View, și-a cerut scuze Dol celeilalte persoane, dar când s-a uitat a văzut că era View.
- Cu cine ai venit? a întrebat View imediat.
- Am venit să cumpăr lucruri pentru un proiect cu prietenul meu. Te-am rănit cumva? a întrebat Dol înapoi.
- Nu e nimic. Mă uitam doar la hainele din magazinul acela și nu am văzut pe nimeni venind spre mine, a spus View zâmbind.
- Ce coincidență! Tocmai l-am întâlnit pe phi Fifa, a spus Dol. A fost o coincidență că cele trei bone ale lui Alan se plimbau prin același mall.
- O, Fifa, cu cine a venit? a întrebat View înapoi.
- A venit cu Mick. Nu mai vine nimeni cu tine, phi View? a întrebat Dol, vrând să știe dacă Alan a trimis pe cineva să aibă grijă doar de Fifa sau nu.
- Am venit singură. Pur și simplu mă uitam întâmplător la cosmetice, așa că am hoinărit pe aici, a spus View în timp ce ținea o pungă de hârtie cu marca unui magazin de cosmetice în mână ca Dol să o vadă.
Asta l-a făcut să se opresc o clipă când și-a dat seama că Alan îl trimisese pe Mick să aibă grijă în mod special de Fifa.
- Bine, atunci mă voi scuza mai întâi. Mă tem că prietenii mei vor aștepta prea mult, a spus Dol. View a zâmbit în schimb.
- Bine, ne mai vedem, a spus View înainte ca Dol să plece să-și găsească prietenii. El s-a întors la magazinul unde prietenii lui făceau cumpărături, dar nu se apropiase încă de propriul grup de prieteni. Dol a respirat adânc ca să se calmeze. A recunoscut că starea lui mentală nu era chiar atât de bună, dar când era în fața lui Fifa, trebuia să se comporte ferm ca el să nu își de-a seama că era trist. Nu era vorba că nu-și iubea tatăl. Chiar dacă tatăl său nu-i oferise prea multă căldură sau dragoste, când era copil, tatăl său nu le făcuse nimic rău, el s-a schimbat vizibil doar după ce tatăl său și-a restabilit relația cu mama lui Fifa. În trecut, Dol fusese mai apropiat de mama sa decât de tatăl său. Drept urmare, dragostea și respectul său pentru tatăl său scăzuseră treptat.
- O, Dol, ai terminat treaba? Bee, care se uita afară din magazin și-a văzut prietenul stând acolo și a ieșit să-l întrebe. Dol s-a uitat la Bee cu o expresie serioasă.
- Ați terminat cu cumpărăturile? a întrebat Dol, pentru că urmau să meargă în apartamentul lui Pun ca să lucreze împreună la proiect.
- Am terminat. Kla plătește, a răspuns Bee.
- Hei, ce-ar fi să bem ceva azi? Cumpăr eu ceva de băut, a spus Dol. Chiar voia să bea, chiar dacă asta nu l-ar face să îi dispară neliniștea. Voia doar să bea ca să-și recapete curajul.
- Bine, a fost de acord Bee. Când Kla și Pun au ieșit, Bee a spus că Dol vrea să bea iar ei nu au refuzat.
După ce au cumpărat bere și băuturi, s-au dus direct la apartamentul lui Pun. Apartamentul lui Kla era la etajul superior. Ei au lucrat împreună și au finaliza cincizeci la sută din temele pe care trebuiau să le predea profesorului. Apoi s-au așezat să se odihnească și să bea bere.
- Băieți, veniți la mine acasă? peste trei zile plec, a spus Kla.
- Îmi spui asta dintr-o dată, a mormăit Bee pe un ton lipsit de seriozitate.
- Deci, tu mergi? a întrebat Pun.
- Vin. Cum aș putea să ratez asta? a răspuns Bee zâmbind.
- Dar tu, Dol? Poți să vi? l-a întrebat Kla pe Dol. Dol, care stătea liniștit și bea, s-a uitat la prietenul său înainte de a da din cap. Din moment ce Alan nu era în Thailanda acum, Dol voia să iasă cu prietenii lui. Voia să-și relaxeze mintea și să-și dea frâu liber emoțiilor reprimate.
- Dacă ceva e prea greu dus, eliberează-te și lasă-ne să te ajutăm, a spus Kla, știind că prietenul său avea ceva pe suflet. Bee l-a privit ușor pe Dol. Și el simțea că Dol avea ceva în minte.
- Eu... am ceva ce vreau să vă spun, a început Dol. Intenționase deja să le spună prietenilor săi totul, pentru că, așa cum spusese Kla, deja era prea greu de dus până când nu a mai putut suporta.
- Ești pregătit? a întrebat Bee direct. Dol a dat din cap. Kla și Pun s-au uitat și la fața lui Bee.
- Asta înseamnă că știi ceva, dar nu ai vrut să ne zici, a spus Pun.
- Știu câte ceva, dar cred că e mai bine să-l lăsăm pe Dol să vorbească, spuse Bee pe un ton serios. Dol își strânse ușor buzele.
- Ceea ce urmează să vă spun, nu știu dacă voi doi puteți accepta sau nu, pentru că nu e ceva ce poate fi acceptat de toată lumea, a spus Dol ca o introducere. Prietenii lui au ascultat cu atenție.
- Cum să spun asta? Dacă ar fi să o spun simplu, eu am un „sugar daddy” care mă întreține, a explicat Dol înainte să le povestească prietenilor săi totul despre cum a ajuns să fie bona lui Alan, motivul pentru care a făcut asta și i-a pus la curent cu tot ce ține de familia lui. Prieteni săi l-a ascultat cu atenție fără să-l întrerupă, lăsându-l pe Dol să-și termine povestea.
- Cam asta e tot, a spus Dol, privindu-și prieteni nervos. Știa că prieteni săi nu avea nicio problemă cu relațiile între persoane de același sex, dar în cazul lui era o chestiune diferită.
- Crezi că te vom urî atât de mult? a întrebat Kla. Dol a rămas tăcut.
- Chiar dacă sunt prietenul tău doar de peste un an, nu sunt genul de persoană care ar judeca pe cineva doar pentru că este întreținut de un om bogat, a spus Kla.
- Și eu la fel. Nu te urăsc, dar sunt furios și supărat pe tine, Dol, a spus Pun.
- De ce? a întrebat Dol înapoi.
- Ai o problemă. Nu ne-ai spus. Ți-am spus deja că, dacă ai nevoie de ajutor cu ceva, spune-mi. Dacă te pot ajuta cu ceva, te voi ajuta. Dacă nu te pot ajuta, voi încerca să găsesc o soluție, a spus Pun din nou. Ochii lui Dol erau ușor roșii.
- Pur și simplu... nu vreau ca nimeni să spună că sunt prietenul vostru doar pentru a profita de voi, a spus Dol.
- Dacă ai fi fost genul ăsta de persoană, nu am fi fost alături de tine de la bun început. Și de ce ți-ar păsa ce spun alții care nu înseamnă nimic în viața ta? a spus Kla pe un ton serios.
- Îmi pare foarte rău. Nu m-am putut gândi la nimic atunci. Nu am vrut să vă fac probleme, a subliniat Dol. Toți prietenii lui au oftat.
- Ce fel de persoană e tipul ăla? Nu te-a rănit și nu ți-a spus nimic rău, nu-i așa? a întrebat Kla cu îngrijorare.
- Nu, Alan este bun cu mine în toate privințele. Mi-a ajutat chiar și familia, a spus Dol repede.
- E și chipeș, omule. Nu e un bătrân gras și nu pare chiar atât de învârstate. Arată bine a spus Bee, după ce îl întâlnise personal.
- Tu doar taci, se prefăcu Pun și îi împinge capul lui Bee.
- Cum pot să vă spun eu asta? Am aflat din întâmplare și a trebuit să-l las pe Dol să vă spună el însuși, a răspuns Bee.
- Să spunem doar că niciunul dintre noi nu te urăște. Dar dacă e posibil, ce-ar fi să punem toți banii ca să-ți achităm datoria? În felul acesta, nu va mai trebui să-i fii copil lui, a sugerat Kla. Dacă puneau toți banii ar trebui să fie suficienți pentru a achita datoria pe care o avea Dol.
- E în regulă, mă descurc, a răspuns Dol. Dacă ar fi fost înainte, ar fi acceptat ajutorul prietenilor săi, dar acum Dol nu voia să renunțe la a mai fi bona lui Alan. Voia să mai amâne puțin momentul.
- Dar fratele tău vitreg? Nu cred că e de încredere. Ai grijă, altfel te va lovi, l-a avertizat Kla, pentru că Dol le povestise prietenilor lui despre Fifa. Mai simplu spus, le zisese tot ce avea de spus astăzi.
- Hmm, deja se comportă așa. Eu nu mă voi apropia prea mult de el, a răspuns Dol.
- Deci, ai de gând să-i spui lui Alan despre asta? a întrebat Bee. Dol a tăcut.
- Nu, de fapt, Alan probabil știa deja că eu și phi Fifa suntem frați din mame diferite, pentru că el l-a investigat pe tatăl meu. Dacă nu mi-a spus despre asta, s-ar putea să nu-i pese prea mult de viața mea personală. În plus, am devenit copilul lui adoptiv înainte ca el să investigheze afacerile tatălui meu. Poate că Alan a fost cel care i-a spus lui phi Fifa că avem același tată, cine știe? a spus Dol, ușor indignat. Kla s-a uitat calm la prietenul său.
- Nu te implica prea mult în relația asta, Dol, l-a avertizat Kla pe un ton serios. Asta l-a făcut pe Dol să tacă o clipă, cu inima bătându-i puternic.
- Tu și el aveți un schimb de beneficii. Îți dă bani ca să-i oferi confort în schimbul... corpului tău. Nu spun că ce ai făcut a fost rău pentru că e viața ta. Nu ai cauzat nimănui probleme. Sunt doar îngrijorată pentru tine, a spus Kla cu o îngrijorare sinceră. Fața lui Dol s-a întunecat puțin pentru că știa că începea să cedeze puțin din cauza bunătăți și griji lui Alan, care îl făceau pe Dol să se clatine destul de mult.
- Eu... înțeleg. Mulțumesc pentru avertisment, a răspuns Dol. Nu era supărat din cauza avertismentului prietenului său, pentru că știa că acesta era cu adevărat îngrijorat pentru el. Kla l-a bătut ușor pe Dol pe umăr ca să-l încurajeze.
- Dacă ai vreodată nevoie de ajutor cu ceva, spune-mi, a insistat Kla. Dol a zâmbit și a acceptat. Băuseră de ceva vreme așa că Dol a uitat să-l sune pe Alan pentru că era prea ocupat să vorbească cu prietenii lui despre ce se întâmplase.
Tring... Tring...
Telefonul lui Dol a sunat. L-a ridicat și i s-au mărit ochii. Era numărul lui Alan și și-a amintit că uitase să-i trimită un mesaj.
- A sunat khun Alan. Îmi iau un moment să răspund, i-a spus Dol prietenului său înainte de a se ridica grăbit să vorbească pe balcon.
- Da, a răspuns Dol imediat la telefon.
(„Nu ai ajuns încă în cameră? Nu e deja târziu?”) a răsunat vocea severă a lui Alan.
- Ăăă, scuze. Lucram în apartamentul unui prieten am fost atât de ocupat încât am uitat să-ți trimit un mesaj, a spus Dol încet.
(„Ești în apartamentul prietenului tău acum?”) a întrebat Alan înapoi.
- Da, răspunse Dol.
(„Pari beat.”) Alan, care sesizase tonul vocii, a întrebat pentru că Dol vorbise cu o voce ușor neclară.
- Doar puțin. Tocmai am terminat jumătate din proiect și stau să beau ceva cu prietenii mei, a răspuns Dol sincer.
(„Deci, când te vei întoarce?”) a întrebat Alan din nou.
- Pot să dorm în camera prietenului meu dacă mă îmbăt prea tare și nu pot să mă duc acasă, a spus Dol. El îi spusese deja lui Pun despre asta, spunând că, dacă el și Bee se îmbată, dacă ar putea dormi la el. Alan, care auzise asta, a tăcut o clipă.
(„Hmm”) a răspuns Alan în șoaptă.
- Khun Alan, peste trei zile merg în vizitez la casa unui prieten în Phuket, i-a spus Dol mai întâi lui Alan.
(„Care prieten?”) a întrebat Alan mai departe. De fapt, Alan știa câți prieteni apropiați avea Dol pentru că pusese pe cineva să îi investigheze.
- Kla, i-a răspuns Dol.
(„Bine, înainte să pleci, sună-mă din nou și spune-mi câte zile vei lipsi și când te vei întoarce.”) a continuat Alan.
- Probabil voi fi plecat doar două sau trei nopți, pentru că trebuie să mă întorc la studiu, a răspuns Dol. În timp ce vorbea cu Alan, inima lui Dol bătea repede, iar pieptul îi bubuia. Era un sentiment foarte confuz.
(„Bine, îți transfer banii de buzunar”) a spus Alan. El a deschis un cont pe numele lui Dol pentru ai transfera salariul lunar sau banii de cheltuială.
- Am câteva bani. Nu o să-mi trebuiască prea mult dacă mă duc la prietenul meu acasă, a răspuns Dol, din obiceiul său de a fi atent.
(„Ți voi transfera, așa că folosește-i sau îi poți păstra pentru mama și sora ta mai mică.”) a spus Alan. Dol a tăcut puțin înainte de a răspunde. Apoi, Alan l-a lăsat pe Dol să vorbească cu prietenii lui.
Când Alan a închis, Dol s-a întors să se așeze, să bea și să vorbească cu prietenii lui. Dol i-a spus lui Kla că îi spusese deja lui Alan că va merge la casa lui în Phuket.
......
- Șefu’, în legătură cu raportul de la V1, ar trebui să ne ocupăm de asta acum? a spus Toom după ce Alan i-a închis telefonul lui Dol.
- Stai puțin, vreau să știu dacă vor face ceva mai mult decât atât, a replicat Alan. Voia ca cealaltă parte să facă ceva și mai greșit, ca să poată rezolva problema cu ei o singură dată.
- Te rog, sună-l pe Jin din partea mea. Probabil că încă nu doarme, a spus Alan. Gândindu-se la ceva, Toom nu a ezitat să-l sune pe Jin, care era în Thailanda ca să-i țină locul lui Alan.
Tring... Tring...
Era aproape miezul nopții, Dol continua să se uite la fotbal și să bea cu prietenii lui când a sunat telefonul lui Dol. L-a ridicat și a fost surprins să vadă numărul, înainte de a răspunde imediat la apel.
- Bună, phi Jin, a răspuns Dol la apelul secretarului lui Alan.
(„Spune-mi unde e apartamentul prietenului tău.”) s-a auzit vocea lui Jin. Dol părea nedumerită.
- De ce? a întrebat Dol înapoi.
(„Khun Alan m-a rugat să te duc înapoi la cămin. Vrea ca tu să te întorci și să dormi în cămin sau în apartament.”) a spus Jin, făcându-l pe Dol să se simtă uluit.
- Phi Jin, nu trebuie să vii să mă iei. O să chem un taxi, dacă khun Alan vrea să mă întorc în camera mea să dorm, a răspuns Dol cu părere de rău. Nu credea că Alan îl va pune pe Jin să vină să-l ia pentru că era deja miezul nopții. Prietenii lui Dol s-au întors să se uite când au auzit numele lui Alan.
(„Dol te duc eu la cămin. Trimite-mi locația.”) a repetat Jin. Dol a trebuit să apese pentru a trimite locația apartamentului lui Pun, iar Jin a spus că nu era departe de casa lui și că ar dura cam douăzeci de minute. După ce a spus asta Jin a închis.
- Băieți, trebuie să mă întorc. Khun Alan l-a rugat pe secretarul lui să vină să mă ducă înapoi în camera mea să dorm, le-a spus Dol prietenilor săi. Era amețit și beat, dar acum era complet treaz.
- Hmm, se comportă de parcă ar fi protector cu tine, a tachinat Bee.
- Nu, pur și simplu nu vrea să-mi deranjez prietenii, a susținut Dol. Nu știa de ce Alan a făcut asta, dar îl făcea să creadă în secret că Alan îl proteja. Dol și-a făcut repede bagajele și și-a luat rămas bun de la prieteni pentru a merge să-l aștepte pe Jin în fața apartamentului lui Pun. Dol nu a așteptat mult pentru că traficul nu era aglomerat, mașina lui Jin s-a oprit lângă trotuar. A coborât geamul și l-a strigat pe Dol, care a urcat imediat în mașină.
- Îmi pare rău, phi Jin, că ți-am făcut probleme. Dol și-a ridicat mâinile în semn de scuze către Jin.
- E în regulă. De fapt, eram ieșit și încă nu ajunsesem acasă, a spus Jin zâmbind. Dol a observat că Jin era într-adevăr îmbrăcat pentru ocazii speciale.
- Dar tot îți este greu să vii să mă iei, a spus Dol din nou.
- Dacă ar fi fost oricine altcineva, poate l-aș fi refuzat, dar cu tine sunt relaxat, a răspuns Jin zâmbind.
Ai putea spune că era părtinitor, dar îl îndrăgea destul de mult pe Dol, chiar dacă nu-l vedea des. Îi simțea corectitudinea, raționalitatea, adevărata identitate și lipsa de pretenții, nu ca celelalte bone ale lui Alan. Dol i-a arătat drumul spre cămin, pentru că a doua zi încă trebuia să meargă la școală.
- Mulțumesc că ai venit să mă conduci, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de mulțumire către Jin.
- Nu uita să-l suni pe șef și să-i spui că ai ajuns în cameră. Jin a subliniat acest lucru, iar Dol a răspuns înainte de a intra în camin. După ce Jin a plecat cu mașina, Dol s-a întors în camera lui și nu a uitat să-i trimită un mesaj lui Alan, deoarece nu îndrăznea să-l sune de teamă să nu-l deranjeze. Totuși, după ce i-a trimis mesajul să-i spună că s-a întors în cămin, Alan l-a sunat imediat înapoi.
- Bună, spuse Dol.
(„Te-ai întors la cămin sau la apartament?”) a întrebat Alan.
- La cămin, a răspuns Dol. Alan a scos un sunet din gât, drept răspuns.
- De fapt, khun Alan mi-ar fi putut spune să mă întorc să dorm la cămin. Puteam să iau un taxi înapoi așa n-ar fi trebuit să-l deranjez pe phi Jin, a răspuns Dol.
(„E mai sigur să te întorci cu Jin. Nu trebuie să te întorci singur.”) a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească ușor.
(„Ar trebui să te duci la culcare. E târziu. Te sun din nou mâine.”) a spus Alan.
- Mă suni? a întrebat Dol surprins.
(„Da, pe cine ar trebui să sun? Cu tine vorbesc.”) a răspuns Alan, făcându-l pe Dol să-și strângă buzele de jenă.
- Da, khun Alan, aveți grijă de dumneavoastră, a spus Dol încet înainte să audă un râs ușor din partea lui Alan.
(„Și tu.”) a spus Alan și a încheiat apelul, făcându-l pe Dol să se întindă pe pat și să se foiască.
- La naiba, de ce mi-e așa jenă? își spuse Dol înainte să se întindă pe spate, holbându-se la tavan în timp ce se gândea la regulile stabilite de Alan. Înainte credea că le poate respecta pe toate fără să încalce vreo regulă, dar acum începea să se simtă nesigur.
Acum Dol era în vizită la Kla acasă. Înainte, Alan îl suna în fiecare zi. De obicei, îl suna să-l întrebe ce face și unde se află. Dol răspundea sincer, pentru că nu mergea nicăieri în afară de universitate și de locul său de muncă.
În ziua în care a călătorit la Phuket, l-a sunat pe Alan și i-a spus. Alan i-a transferat 50.000 de baht, ceea ce l-a uimit pe Dol. La început, plănuise să sune și să îi trimită banii înapoi, dar și-a amintit că Alan cu siguranță nu i-ar accepta, așa că a păstrat banii și i-a transferat mamei sale. Dol își sună mama și sora mai mică din când în când. Mama lui vinde acum mâncare și gustări în fața casei închiriate, iar răspunsul a fost foarte bun. Acest lucru l-a făcut pe Dol să se simtă liniștit, știind că mama lui nu mai are timp să-și facă griji sau să fie tristă pentru tatăl său.
Acum, Dol crede că viața lui e mai bună, nimic nu-l deranjează. Își vede de propriile îndatoriri, fie că e vorba de studiu, muncă sau treburi personale. Dar a fost ocupat cu prietenii lui, pentru că există o fată care vrea să se interpună între Kla și persoana pe care Kla o iubește. El și Bee îl ajută cât pot. Dol stă fericit acasă la Kla și este prima dată când merge într-o vacanță fără să-și facă prea multe griji. În ziua în care a trebuit să se întoarcă la Bangkok, Dol îi trimite un mesaj lui Alan să îi spună că urmează să se îmbarce în avion și că s-ar putea să nu-l poată contacta timp de o oră.
- Te întorci cu Bee? a întrebat Kla după ce s-a urcat în avion.
- Da, a răspuns Dol. Ei s-au îmbarcat în avion și după scurt timp au ajuns la aeroportul din Bangkok. Imediat ce Dol și-a pornit telefonul, a primit un apel. Era numărul lui Alan.
- Bună, spuse Dol.
(„Ai coborât deja din avion?”) a întrebat Alan.
- Da, a răspuns Dol, tocmai ieșind din baie.
(„Bine, mașina așteaptă la poarta cinci.”) a răspuns Alan, iar Dol a părut nedumerit.
- Ai trimis pe cineva să mă ia? a întrebat Dol înapoi.
(„Da.”) a răspuns Alan scurt, făcându-l pe Dol să zâmbească imediat.
- De fapt, pot să mă întorc cu prietenii mei, s-a plâns Dol, nu prea serios, înainte de a se întoarce către Bee.
- Bee, mă întorc singur pentru că khun Alan a pus pe cineva să mă aștepte în față cu o mașină, a spus Dol, pentru că Bee parcase mașina în parcarea aeroportului.
- Așa e? Bine, dădu Bee din cap, privindu-l jucăuș pe prietenul lui.
- Atunci ies acum. Îmi voi lua rămas bun de la prietenii mei pentru o clipă, a continuat Dol, înainte de a închide telefonul. Apoi, Dol s-a dus să-și ia din nou rămas bun de la prietenii lui. Kla și Pun s-au simțit puțin ușurați când au aflat că Alan trimisese pe cineva să-l ia pe Dol. După ce și-au luat rămas bun de la prietenii lui, Dol și-a târât geanta până la ușa de ieșire, așa cum îi spusese Alan. S-a uitat la mașini înainte să-l vadă pe Ron coborând dintr-o mașină și venind să îi ia geanta.
- O, khun Ron, nu ai mers cu khun Alan? a întrebat Dol, crezând că Ron nu plecase în străinătate cu Alan. Conform programului, Alan nu se întorsese încă din străinătate.
- Hai să mergem, a răspuns Ron simplu înainte de a pune geanta lui Dol în portbagajul mașinii. Dol a deschis portiera din spate ca să intre, dar ochii i s-au mărit și a zâmbit când a văzut că persoana care stătea înăuntru era Alan.
- Khun Alan, când v-ați întors? a întrebat Dol fericit. Când a văzut fața lui Alan, nu s-a putut abține să nu zâmbească.
- M-am întors aseară. Mi-am terminat treaba mai devreme, așa că m-am întors imediat, a răspuns Alan. Dol părea puțin stânjenit pentru că nu știa unde să-și pună mâinile. Voia să-l îmbrățișeze pe Alon, dar se temea că Alan va fi nemulțumit.
- Vino încoace, Alan și-a deschis brațul care era lipit de Dol, făcându-l pe acesta să se miște rapid spre el.
- Cum a fost călătoria? a întrebat Alan. Dol i-a povestit imediat ce s-a întâmplat. Nu mai era nervos ca înainte. Mașina a pornit dar Dol nu s-a obosit să întrebe unde îl duce Alan pentru că avea să meargă cu Alan peste tot.
- Am un cadou pentru tine. Cred că o să-ți placă, a spus Alan.
- Mulțumesc, a răspuns Dol.
- Ți-l dau când ajung acasă, a spus Alan. Dol a dat din cap fără să se gândească despre care casă vorbea Alan. Apoi Alan a întrebat despre mama și sora lui, iar Dol i-a povestit totul, ce făcea mama lui și care era starea ei mentală până au ajuns la casa lui Alan.
- Oh, nu mergem la apartament? Dol a crezut că Alan îl va duce la apartament.
- Ți-am spus că te aduc acasă, a repetat Alan. Dol a zâmbit timid, pentru că era prea fericit să-l vadă pe Alan și să-l asculte cu atenție.
Cei doi s-au dus în dormitorul lui Alan. Dol și-a pus geanta în dressing și s-a așezat pe canapea așteptând suvenirul. Alan s-a dus, a luat o pungă de hârtie și i-a dat-o lui Dol.
- Scoate-l și uită-te, a spus Alan. Dol l-a luat și a scos conținutul, era un tricou de fotbal al echipei lui favorite.
- Ăsta e tricoul echipei OO? întrebă Dol entuziasmat, desfăcând tricoul ca să se uite la el și văzu și o semnătură pe el.
- Hei, khun Alan, aceasta este un autograf. Dol a rămas fără cuvinte pentru că își amintea semnătura de pe tricou, o văzuse la televizor și pe lucrurile pe care fanii le aduceau ca idolul lor să le semneze.
- Semnătura lui Ellen. Acest tricou este un tricou autentic al echipei. Tocmai l-am întâlnit pe Ellen, așa că l-am rugat să ți-l semneze, a spus Alan. Ochii lui Dol s-au mărit. Dol a zâmbit larg de bucurie înainte de a alerga spre Alan și a-l îmbrățișa, sărutându-l în mod repetat pe obraz.
- Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Khun Alan este cel mai amabil, a spus Dol. Alan, care fusese îmbrățișat și sărutat pe obraz de Dol, a rămas uluit pentru o clipă. A recunoscut că a fost puțin șocat pentru că de obicei Dol, nu ar îndrăzni să-i facă așa ceva de teamă să nu-l nemulțumească. Totuși, Alan a zâmbit.
- Dacă sunt atât de amabil. Există vreo recompensă pentru mine? a întrebat Alan. Dol a făcut o pauză pentru o clipă înainte să-și dea seama ce tocmai făcuse, ceea ce l-a făcut să se înroșească.
- Îți dau totul, a răspuns Dol, știind exact la ce fel de recompensă se referea Alan și intenționând să-l răsplătească pe Alan cât mai mult posibil, având în vedere tot ce învățase de la el.
.........
- Ce? Spui că Alan s-a întors și că s-a dus imediat să-l găsească pe puștiul ăla? Vocea lui Fifa a răsunat când a aflat că Alan se întorsese din străinătate, iar prima persoană la care s-a dus Alan a fost Dol.
- Da, răspunse Mick.
Zdrang...
Sunetul de sticlă spartă s-a auzit din partea lui Fifa, simțind că era pe cale să fie lăsat la o parte de Alan.
- Trebuie să o sun pe P’View, a spus Fifa neliniștit înainte să-și ridice telefonul și să o sune pe View. Dar View nu a răspuns, ceea ce l-a iritat și mai tare.
Capitolul 19
După ziua în care a primit tricoul cu autograful jucătorului său de fotbal preferat, s-a apropiat de Alan și mai mult. Dol nu știa dacă Alan mergea la Fifa și la View sau nu, dar nici nu se gândea să întrebe. În general, Dol se întâlnea cu Alan în fiecare vineri, sâmbătă și duminică și uneori se întâlneau și în timpul săptămânii. În unele zile, Alan mergea la pub-ul lui Hin, unde Dol avea un loc de muncă cu jumătate de normă. Dar Alan nu a mai chemat niciun angajat SS să iasă cu el. Din câte își dădea seama Dol, Alan venea la pub doar să îl aștepte să termine munca și apoi îl ducea la cămin sau dormeau împreună. Dol s-a obișnuit ca Alan să facă parte din viața lui de zi cu zi.
Phu și Bryze știau deja că Dol era bona lui Alan, pentru că Dol le spusese direct, nevrând să ascundă nimic. Totuși, Dol nu se hotărâse încă să le spună celorlalți din pub, decât dacă ar fi devenit suspicioși și l-ar fi întrebat ei înșiși. Totuși, nimeni nu l-a întrebat nimic. Ei au vorbit doar între ei despre motivul pentru care Alan nu mai scosese pe nimeni afară.
Dol este bona lui Alan de trei luni. El îi trimitea mereu bani mamei sale și surori mai mici, iar ori de câte ori avea timp liber, se întoarce să-și viziteze mama și sora. Anterior, a existat o problemă cu iubitul lui Kla din cauza unei fete pe nume Ching, care este colega lor de clasă. Ching este îndrăgostită de Kla, așa că a încercat mereu să-i creeze probleme iubitului lui Kla. Dol îi povestește lui Alan despre această întâmplare. Alan îl întreabă dacă vrea să-l ajute, dar Dol îi spune că se vor descurca singuri.
În cele din urmă, Ching a renunțat la universitate și a fost trimisă să studieze în străinătate, deoarece Ching plănuia să pună niște oamenii să îl violeze în grup pe iubitul Kla. Dar au aflat la timp așa că planul a eșuat și totul s-a terminat cu bine. Dol l-a pus la curent pe Alan cu toate problemele prietenului său.
Acum, Dol este obișnuit să-l aibă pe Alan în viața lui, până în punctul în care inima îi bate mai repede pentru Alan în fiecare zi. Acest lucru nu-i este pe plac lui Dol. Dol încearcă întotdeauna să se comporte bine, respectând regulile stabilite de Alan.
Cât despre Fifa, se văd uneori, dar ori de câte ori se întâlnesc, dacă Alan nu este prin preajmă, Fifa are tendința să-i vorbească de sus și să-i spună cât de caldă este familia lui. Acest lucru îl face pe Dol să se întrebe dacă Fifa ar fi putut avea probleme cu familia sa în trecut, ceea ce nu este diferit de el. Dar Dol alege să lase lucrurile baltă.
- Dol, s-a auzit vocea lui Mil în timp ce Dol stătea cu prietenii săi la universitate.
- Ce s-a întâmplat, Mil? E ceva în neregulă? a întrebat Dol. Acum, Mil se întâlnește cu Hin și l-a adus să-l cunoască pe Alan. Mil este, de asemenea, o altă persoană care știe că Dol este copilul adoptiv al lui Alan, dar Mil nu a spus nimănui asta.
- Ploy are ceva despre care vrea să vorbească cu tine. Știe că sunt apropiat de tine, așa că m-a rugat să îl aduc să vorbească cu tine, a spus Mil pe un ton serios. Lângă el se afla Ploy, un student în ultimul an care este administratorul paginii „Cute boys & girls” a universității sale. Ploy a avut un conflict cu grupul lui Dol din cauza lui Kla, dar nu a fost prea grav, pentru că au reușit să lămurească lucrurile.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Dol înapoi. Ploy a ezitat puțin și s-a uitat în jur înainte de a se așeza pe un scaun lângă Dol.
- Cineva mi-a trimis un mesaj pe pagina mea. E o poză cu Dol alături de... un bărbat cu aspect demn. Fața celuilalt bărbat nu e foarte clară, dar fața ta Dol se vede cel mai clar, a spus Ploy, asta îi face pe prietenii lui Dol să se apropie, deoarece știau că trebuie să fie o poză cu Dol și Alan.
- Pot să arunc o privire? a întrebat Dol. Apoi, Ploy i-a dat telefonul lui Dol, care l-a luat și s-a uitat la el.
- Mesajul pe care l-a trimis spunea că Dol era copilul adoptiv al unui bărbat care are deja soție și copii. Voia să o postez pe pagina mea ca să te avertizez Dol. Dar am vrut să vorbesc cu tine mai întâi pentru că nu voiam să am o problemă ca cea cu Kla, a spus Ploy cu o voce înăbușită, după ce fusese certat destul de des de grupul lui Dol la momentul respectiv.
- Cine ți-a făcut o poză în secret? a spus Bee nemulțumit că cineva i-a făcut în secret o poză lui Dol ca să-l denigreze. Pozele trimise erau din mai multe locuri în care fuseseră Alan și Dol.
- Cum de bodyguardul nu a fost atent? mormăi Dol. Alan avea destul de mulți bodyguarzi care îl urmăreau, dar de ce nu observase nimeni că el și Alan erau fotografiați în secret.
- În primul rând, Ploy, bărbatul din imagine care e cu Dol, nu are soție sau copii. Se întâlnește cu Dol, chiar dacă e puțin mai mare decât noi, i-a spus Kla lui Ploy ca să nu fie mai suspicios. A trebuit să mintă despre faptul că Alan se întâlnea cu Dol ca să ascundă faptul că Dol era un copil adoptiv.
- Ah, deci cam așa e, a răspuns Ploy, pentru că ea credea că Kla a spus adevărul.
- Asta înseamnă că cealaltă parte încearcă cu siguranță să-i strice reputația lui Dol, a spus Bee în timp ce lua telefonul de la Dol ca să arunce o privire.
- Mă duc să verific cu Kla să văd cine a trimis pozele, a spus Pun pe un ton serios.
- Am încercat și eu să verific, dar pare o pagină de Facebook nou creată, a spus Ploy.
- În fine, mulțumesc foarte mult, Ploy, că ne-ai povestit despre asta prima dată. Mulțumesc, Mil, că l-ai adus pe Ploy la mine, i-a spus Dol lui Ploy și lui Mil. Mil s-a uitat la Dol cu înțelegere.
- Nicio problemă, a răspuns Mil.
- O să îți cer și mesajele Ploy. S-ar putea să fie nevoie să fac și capturi de ecran, a spus Dol înainte de a trimite fotografiile și capturile de ecran cu întregul mesaj pe telefonul său și de a-i returna telefonul lui Ploy.
- Voi bloca contul de Facebook al acelei persoane. Dar dacă își creează un cont nou și îmi trimite din nou mesaje, voi aduna dovezile și ți-le voi trimite Dol, a spus Ploy.
- Mulțumesc, a răspuns Dol înainte ca Ploy și Mil să ceară să plece să-și găsească prietenii.
- Sincer, aceasta este o chestiune personală a ta. Nu cred că universității îi pasă dacă cineva are un adult bun la suflet care să aibă grijă de el. Atâta timp cât nu ai făcut nimic ilegal, e suficient, a spus Pun.
- E adevărat ce a spus Pun, dar dacă oamenii de la universitate află, s-ar putea să spună ceva rău sau să se uite la tine nu e prea drăguț. Doar să nu le acorda atenție, a spus Kla din nou.
- Vă mulțumesc foarte mult. Mă bucur că v-am spus înainte să aflați despre incidentul de astăzi, a spus Dol. A recunoscut că se simțea puțin stresat că oamenii voiau să-l denigreze. Dol știa că nu făcuse nimic greșit. Dol și Alan erau fericiți în această relație, dar nu voia ca nimeni să bârfească prea mult pe seama lui.
- Cine crezi că e? Nu ai niciun dușman, a spus Bee, întrucât Dol nu prea deranja pe nimeni.
- Aș putea spune că am, dar nu m-am gândit niciodată la el ca la dușmanul meu, a spus Dol.
- Cine îndrăznește să facă asta?
- Fratele meu vitreg. Dar mă întreb, dacă ar fi fost el, de unde a făcut rost de fotografiile alea? a răspuns Dol.
- Ai de gând să-i spui lui Alan despre asta? a întrebat Bee.
- Cred că va trebui să-i spun, pentru că e vorba și de el, spuse Dol în timp ce se gândea. Chiar voia să-i spună și lui Alan.
- Hmm, poate că el va găsi persoana din spatele tuturor acestor lucruri, a spus Pun. Dol a dat din cap în semn de aprobare. În adâncul sufletului, nu era sigur ce ar spune Alan dacă ar fi fost într-adevăr Fifa și Alan ar fi știut despre asta. Oare ar trece cu vederea sau i-ar lua partea lui Fifa? La urma urmei, Dol nu știa care dintre cei trei copii adoptați ai lui Alan era preferatul lui.
După școală, Dol s-a dus în apartamentul lui Kla ca să afle cine a trimis fotografiile la administratorul paginii universității. Dol l-a sunat pe Alan să-i spună că a venit în apartamentul lui Kla să lucreze.
- Veștii negative, probabil că acea persoană se pricepe destul de bine la IT. Fratele tău vitreg e bun la asta? a întrebat Kla când el și Pun au încercat să găsească sursa, dar nu au putut afla nimic.
- Nu știu, a răspuns Dol, pentru că nu știa prea multe despre Fifa .
- E în regulă. Hai să așteptăm și să vedem ce fac în continuare. Momentan, nu trebuie să ne facem griji. Ploy oricum nu va posta asta pe pagină, a spus Dol. Prietenii lui au dat din cap în semn de aprobare.
Tring... Tring...
Telefonul lui Dol a sunat. El l-a ridicat și a răspuns repede la apel, pentru că era Alan.
- Bună, spuse Dol.
Era deja întuneric.
(„Ai terminat?”) a întrebat Alan înapoi, pentru că acum cerul începea să se întunece.
- Ei bine, am terminat, a răspuns Dol.
(„Bine, vin să te iau de la apartamentul prietenului tău, da?”) a întrebat Alan.
- Da, a răspuns Dol. Alan a acceptat și a închis. Nu după mult timp, Alan a sunat să spună că aproape ajunseseră la apartamentul Kla. Kla, Pun și Bee au coborât împreună să îl conducă pe Dol. Au stat o vreme de vorbă în față, apoi cele trei mașini au oprit lângă ei.
- Există și o mașină de bodyguarzi? a spus Pun, pentru că tocmai văzuse asta pentru prima dată.
- Da, a răspuns Dol și era pe punctul de a-și lua rămas bun de la prietenii săi pentru a urca în mașină, dar geamul mașinii s-a coborât, permițându-le prietenilor lui Dol să-l vadă pe Alan. În mod normal, când Alan mergea să își ia bona, nu cobora din mașină și nu cobora geamul așa, dar cu Dol, Alan voia ca cei trei prieteni ai lui Dol să-l vadă.
- Bună, cei trei prieteni ai lui Dol au ridicat imediat mâna în semn de salut către Alan. Alan a dat din cap în semn de răspuns.
- Ați venit să îl conduceți pe Dol? a întrebat Alan, făcându-i pe Toom și Ron să se uite unul la altul, deoarece Alan de obicei nu se obosea sau nu interacționa cu prieteni unui copil adoptiv.
- Da, nu vreau să coboare și să aștepte singur, a răspuns Kla. Alan a dat din cap în semn de aprobare.
- Plec acum. Ne vedem mâine, le-a spus Dol prietenilor săi înainte de a urca repede în mașină, pentru că se simțea puțin timid. Prietenii lui nu au putut decât să se uite la el și să-l încurajeze cu un zâmbet.
- Nu uita să-i spui despre asta, a spus Kla în timp ce închidea portiera mașinii, iar Ron a pleca cu mașina.
- Ce se întâmplă? a întrebat Alan, luând mâna lui Dol și mângâind-o ușor.
- Există o mică problemă la universitate, a început imediat Dol. Alan a ridicat ușor din sprâncene. Apoi, Dol i-a arătat lui Alan poza de pe telefonul său pe care o primise Ploy.
- Cineva a trimis aceste fotografii administratorului pagini care postează articole despre studenți, dorind ca pagina să mă expună ca fiind un întreținut de cineva care are copii și soție. Dar s-a întâmplat ca administratorul să mă cunoască, așa că a venit să-mi spună despre asta, a spus Dol în timp ce Alan se uita la poză. Alan avea o expresie calmă, iar Dol nu știa ce părere avea Alan despre asta.
- Nu-ți face griji. Poartă-te normal. Mă voi ocupa eu de asta, a spus Alan. Dol a ezitat puțin.
- Sau mai știi ceva? a întrebat Alan mai departe când a văzut expresia lui Dol.
- Nu, a răspuns Dol. O parte din el voia să-l întrebe pe Alan despre Fifa, dar a ales să tacă. Dacă Alan ar fi fost de partea Fifa, Dol ar fi fost cel care ar fi intrat în bucluc. Alan s-a uitat fix la Dol. Când a văzut că Dol nu spunea nimic, nu a mai întrebat. Dar își putea da seama ce gândea Dol.
- O, am ceva pentru care vreau să-ți cer scuze, a spus Dol când și-a amintit.
- Ce? a întrebat Alan la rândul său.
- Păi, când adminul mi-a povestit despre asta, prietenul meu Kla a susținut că tu și cu mine suntem într-o relație și că nu aveai soție sau copii. Îmi pare rău că te-am folosit drept scuză în felul ăsta, a spus Dol pe un ton îngrijorat, pentru că se temea că Alan ar fi nemulțumit, din moment ce Dol nu era sigur dacă să vorbească sau nu...
Este împotriva regulilor stabilite de Alan că cineva să pretindă că îl deține.
- Prietenul tău a spus adevărul. Nu e nevoie să-ți ceri scuze, a spus Alan, făcându-i inima lui Dol să bată mai repede.
- Pentru că problema că eu nu am copii sau o soție este adevărată, a spus Alan. A menționat doar despre soția și copiii, dar nu a menționat relația sa cu Dol. Inima lui Dol s-a strâns puțin, dar și-a spus că era bine că Alan nu a spus nimic. Cât despre Alan, s-a uitat la fața lui Dol și a zâmbit ușor.
- Ai mâncat ceva? a întrebat Alan când Dol a tăcut.
- Încă nu, a răspuns Dol sincer.
- Vrei să te scot să mănânci ceva sau ai vrea să mergi acasă? a întrebat Alan cu afecțiune.
- Mă duci la tine acasă? a întrebat Dol, crezând că Alan îl va duce la apartamentul lui. De fapt, Alan l-a dus pe Dol la casa lui, în loc să doarmă la apartamentul lui. Alan a dat din cap în semn de aprobare.
- Putem merge să mâncăm acasă, a răspuns Dol, pentru că voia să se odihnească. Alan i-a făcut pe plac, punându-l pe Toom să-i ordone servitoarei să pregătească mâncare pentru Dol.
Când a sosit, Dol a cerut să meargă mai întâi să facă un duș și să se schimbe, în timp ce Alan stătea și vorbea cu Toom în birou.
- Șefu’, am o întrebare, a spus Toom. Alan s-a uitat fix la Toom înainte de a da din cap.
- Ce părere ai despre khun Dol, șefu’? a întrebat Toom direct.
- De ce întrebi? Alan nu a răspuns, ci a întrebat la rândul său.
- Pentru că vreau să știu ce trebuie să fac în continuare, spuse Toom din nou, pentru că răspunsul lui Alan l-ar face să se hotărască să spună ce a făcut. Alan se încruntă ușor.
- Ce fel de răspuns vrei? a întrebat Alan, testând apele confidentului său.
- Vreau să știu dacă Dol, este special sau este la același nivel cu Fifa, a întrebat Toom din nou. Alan a chicotit încet în gât.
- Chiar nu poți vedea asta, Toom? Ești cu mine de atâta timp, cum de nu ști? a spus Alan pe un ton normal, chicotind.
- Înțeleg câte ceva, dar vreau să mă lămurească șeful, spuse din nou Toom.
- Dol e mai special decât toți ceilalți. Dacă vrei să știi când a început, nu-ți pot spune. S-ar putea să fi început din prima zi când un tânăr a fost de acord să se culce cu mine pentru a obține bani cu care să plătească datoria nenorocitului său de tată, chiar dacă era prima lui dată. Sau poate când Dol s-a uitat la fotbal cu mine. Sau poate când Dol m-a protejat când am fost atacați. Chiar nu-ți pot spune când a început. Alan nu era o persoană discretă cu prietenii apropiați, dar nici nu era genul care să arate prea mult. În trecut, nu le spusese subordonaților săi cât de important era Dol pentru el, pentru că voia să fie 100% sigur de sine mai întâi. Și știa că toată lumea va observa asta, pentru că se abătea mereu de la regulile pe care le stabilise, chiar dacă era un lucru mărunt.
- Jin mi-a spus odată că ar trebui să-mi găsesc un iubit serios. Poate că a venit momentul acela, a răspuns Alan pe un ton relaxat.
- Dar Dol, nu este genul de persoană care îi place șefului? a întrebat din nou Toom.
- Și ce dacă? Uneori, tipul de persoană pe care o cauți nu este persoana cu care vrei să-ți petreci viața. Dacă ar trebui să aleg între cineva care îndeplinește specificațiile mele și cineva cu care mă simt confortabil, aș alege a doua variantă, a spus Alan, exprimându-și propriile sentimente. Toom, care auzise asta, a rămas puțin tăcut.
- Șefu’, trebuie să vă mărturisesc ceva, spuse Toom după ce se hotărî, făcându-l pe Alan să ridice ușor o sprânceană.
- Ce? a întrebat Alan la rândul său.
- E vorba de salariul lui, Dol, a spus Toom, pentru că acum știa că Alan chiar îl prețuia pe Dol.
- De ce, nu e suficient pentru Dol cât să trăiască? Atunci dă-i lui Dol o mărire de salariu, a spus Alan imediat.
- Nu e asta. Eu... Apoi Toom a mărturisit că își luase libertatea de a-i reține o parte din salariul lui Dol pentru a achita datoria pe care Alan a plătit-o la cazinoul. Alan, auzind asta, a amețit.
- Când ai crezut că ai autoritatea să iei această decizie? a întrebat Alan cu o voce calmă.
- Accept pedeapsa, șefu’. La început, nu am crezut că ești serios în privința lui Dol. Am crezut că această sumă de bani era prea mult pentru Dol, așa că nu am vrut să irosești bani, a mărturisit Toom sincer. Alan a recunoscut că era foarte nemulțumit de decizia lui Toom că a gândit așa. Dacă Toom ar fi făcut asta cu FIFA sau cu Prao, nu ar fi spus nimic.
- În orice caz, ți-ai depășit limitele și trebuie să fi pedepsit, a subliniat Alan. Toom și-a plecat capul și a acceptat pedeapsa ascultător.
- Ce faci aici? Du-te la centrul de antrenament, a spus Alan, iar Toom a știut imediat ce pedeapsă i-a dat Alan.
- Khun Ron, l-ați văzut pe khun Alan? l-a întrebat Dol pe Ron când a coborât scările și nu l-a văzut pe Alan.
- E la centrul de antrenament din spate. Dol, vrei să mergi? Te duc eu acolo, a întrebat Ron, pentru că știa deja de la Toom că Dol era acum mai special decât oricine altcineva.
- Pot să merg? O să se supere khun Alan? a întrebat Dol timid. Voia și el să vadă antrenamentul bodyguarzilor, dar se temea că va depăși limita lui Alan, din moment ce Alan nu-i spusese lui Dol nimic.
- Nicio problemă, a răspuns Ron. Din cauza statutului actual al lui Dol, Ron era sigur că Alan nu s-ar supăra.
- Atunci voi fi în grija ta, a răspuns Dol. Ron l-a condus pe Dol spre sala de antrenament.
S-a auzit un zgomot puternic când Dol a intrat. Un grup de oameni stăteau în jurul a ceva. Când Dol s-a apropiat, a văzut că Alan își scosese tricoul și purta pantaloni lungi de trening. El se lupta cu Toom. Dar Toom părea destul de rănit.
- De ce se antrenează atât de mult? l-a întrebat Dol pe Ron. Acum stătea printre oamenii lui Alan care se adunaseră să-i urmărească pe Alan și Toom cum se luptă.
- Asta e o pedeapsă, a spus Ron. Dol părea nedumerit.
- Ce a greșit, khun Toom, ca să merite această pedeapsă? a întrebat Dol curios.
- O să afli destul de curând, spuse Ron. Dol nu intenționa să se amestece în pedeapsa lui Alan, ci a rămas acolo, privind cu interes, înainte să-și amintească ceva.
- Khu Ron, aveți un prosop? Vreau să pregătesc unul pentru khun Alan, a spus Dol. Ron s-a dus să ia un prosop pentru Dol. Dol l-a cerut pentru că a văzut că Alan era transpirat.
Când Alan l-a văzut pe Dol, a oprit pedeapsa lui Toom. Toom zăcea acum întins pe spate, complet epuizat, cu o buză crăpată și vânătăi pe față și pe corp.
- Destul. Du-l pe Toom la infirmerie, a spus Alan înainte să se îndrepte spre Dol. Toți oamenii lui Alan l-au privit pe Dol cu interes, pentru că nu-l mai văzuseră niciodată înainte, iar străinilor nu li se permitea să vină aici.
- Poftim, un prosop, i-a întins Dol prosopul lui Alan.
- Șterge-mă tu, a spus Alan. Fața lui Dol era rosie, dar totuși i-a șters transpirația de pe față și de pe corp lui Alan. Alan stătea cu mâinile ridicate și colțurile gurii zâmbind.
- Spune-i lui Toom când termină de tratat rănile să vină să mă vadă, i-a spus Alan lui Ron. Ron a acceptat înainte de a se îndrepta spre Toom.
- Nu ești surprins să mă vezi luptându-mă cu Toom? a întrebat Alan. Dol a clătinat din cap.
- Nu, sunt doar curioasă, a răspuns Dol sincer.
- Vreau să învăț și eu niște tactici de luptă, a spus Dol, pentru că era interesat de această chestiune. Cel puțin ar fi pentru autoapărare în caz de urgență.
- Bine, atunci trebuie să te muți aici. Dacă ești liber, poți începe antrenamentul imediat, l-a convins Alan pe Dol.
- Dar... o să te deranjez? a întrebat Dol, știind că acesta era locul privat al lui Alan.
- Ți-am dat permisiunea deja, a spus Alan. Dol a ezitat puțin.
- Bine, a răspuns Dol, pentru că în adâncul sufletului își dorea să fie cât mai aproape de Alan. Alan l-a însoțit înapoi spre casa principală.
- Poți mânca tu primul. Eu mă duc să fac un duș rapid, a spus Alan, temându-se că lui Dol i-ar putea fi foame.
- Te pot aștepta, a răspuns Dol. Alan a zâmbit satisfăcut înainte de a se grăbi să se ducă la baie să facă duș, să se schimbe și să coboare să mănânce cu Dol.
După ce s-au săturat, Alan l-a dus pe Dol în biroul său ca să aștepte să vorbească cu Toom. Dol s-a uitat cu interes la biroul lui Alan și s-a așezat pe canapea. Alan s-a așezat lângă el și și-a ridicat brațul pentru a-l cuprinde pe Dol în jurul umerilor, făcându-l pe Dol să se sprijine de corpul lui Alan, așa cum făcea întotdeauna.
- Nu ești curios să afli ce fac? a întrebat Alan.
- Știu doar că conduci o firmă de construcții care se ocupă de proiecte mari și afaceri imobiliare, a spus Dol adevărul.
- Și nu crezi că e ciudat că în casa mea sunt o mulțime de gărzi de corp care se plimbă de colo colo? a continuat să întrebe Alan.
- Sunt surprins, dar nu vreau să depășesc limita, a spus Dol. Alan a zâmbit satisfăcut.
- Dacă îți spun, o să-ți fie frică de mine? a întrebat Alan din nou.
- Nu pot răspunde la întrebare până nu aflu cu ce te ocupi cu adevărat, a răspuns Dol. Nu voia să facă o promisiune în treacăt.
- Bine, eu fac afaceri cu arme, se hotărî Alan să-i spună lui Dol, urmărindu-i reacția.
- Ilegal? întrebă Dol cu curiozitate. Din moment ce Alan îi spusese direct, Dol nu fu prea surprins, pentru că bănuise deja că probabil era vorba de un fel de afacere dubioasă.
- Sunt și legale dar și ilegale, a răspuns Alan pe un ton normal.
- Dacă îmi spui asta, nu ți-e teamă că o să le spun și altora? întrebă Dol cu suspiciune, chiar dacă se bucura că Alan îi spusese adevărul.
- Sunt sigur că n-ai face asta, spuse Alan serios, făcându-l pe Dol să zâmbească ușor.
- Vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o, a răspuns Dol zâmbind.
- Deci, ți-e teamă că fac acest tip de afacere? a întrebat Alan din nou.
- Nu mi-e frică. Mi se pare grozav, a răspuns Dol cu un râs încet. Alan nu s-a putut abține să nu-l sărute pe Dol pe buze, făcându-i fața să se înroșească.
- Ce copil ciudat, a răspuns Alan tachinator, rânjind. Curând s-a auzit o bătaie în ușă, iar Dol s-a îndreptat în șezut, dar Alan încă își ținea brațul în jurul umărului lui Dol.
- Intră, a strigat Alan înainte ca Toom să intre, cu fața învinețită și încheieturile bandajate. Toom s-a înclinat ușor în fața lui Alan și a lui Dol, apoi a rămas nemișcat, cu o privire calmă.
- Acum te întrebi de ce l-am pedepsit pe Toom, Dol? i-a spus Alan lui Toom.
- Da, dar dacă e o chestiune personală... spuse Dol ezitant, gândindu-se că Toom ar fi putut face ceva greșit, dar probabil că nu era treabă lui.
- Greșeala pe care a făcut-o Toom e din cauza ta, așa că trebuie să o recunoști, a spus Alan primul, făcându-l pe Dol să pară surprins.
- Din cauza mea? Ce este? întrebă Dol înapoi. Alan se uită la confidentul său.
- Trebuie neapărat să vă cer scuze, khun Dol, are legătură cu salariul tău, a spus Toom pe un ton serios și politicos.
- Salariul meu? De ce? a întrebat Dol. Alan nu a spus nimic. L-a lăsat pe Toom să-i mărturisească lui Dol ce făcuse.
- De fapt, Șeful nu mi-a ordonat să vă scad bani din salariu pentru a achita datoria de 500.000 de baht pe șeful a plătit-o cazinoului. Dar nu am vrut ca șeful să piardă acei bani, așa că am ales să-i scad din salariul pe care șeful trebuia să ți-l dea, a spus Toom fără menajamente. Dol, care a auzit asta, a tăcut o clipă.
- O să-l rog pe Toom să-ți restituie banii deduși din salariul tău obișnuit și apoi te voi compensa cu deducerea pe trei luni, a spus Alan.
- Nu trebuie. Te înțeleg, Toom. De fapt, e o idee bună să îmi deduci banii. E o sumă uriașă. Nu te pot compensa suficient pentru banii pe care i-ai pierdut, a spus Dol cu o voce înăbușită la sfârșit.
- Cine a spus că nu merită? a întrebat Alan, privindu-l pe Dol cu ochii sclipitori, făcându-i obrajii să se înfierbânte.
- Așa este corect. M-ai ajutat și mi-ai dat atât de mult. Dol a insistat în continuare asupra afirmației sale inițiale.
- Atunci mărește-i salariul lui Dol la 200 de mii pe lună, a spus Alan, făcându-l pe Dol să își mărească ochii și să clatine din cap.
- Cum se poate așa ceva? Nici vorbă, nu accept, spuse Dol șocat. De la un salariu de 80 de mii, crescuse la 200 de mii pe lună. Dol se gândi că era într-adevăr prea mult pentru el. Dol nu voia să se disprețuiască, dar știa că nu merita un salariu atât de mare.
Toom se uită la Dol și știa că acesta nu se prefăcea că refuză. Dacă ar fi fost altcineva, ar fi acceptat deja acel salariu. Asta îl făcu să înțeleagă de ce Dol era atât de special pentru Alan.
- Între a primi același salariu plus o compensație sau ai dori să îți cresc salariul la 200.000 și apoi să îți rețin datoria, ce ai alege, a propus Alan. Dar, de fapt, dacă Dol ar fi ales să ia cele două sute de mii și să-l lase pe Toom să-i scadă cele 500 de mii pe care i le plătise Alan, Alan i-ar fi transferat oricum banii înapoi lui Dol. Și Dol părea să poată ghici gândurile lui Alan.
- Pot să aleg același salariu și compensația, a răspuns Dol încet, știind că nu se poate opune lui Alan. Dacă Fifa ar afla că Alan i-a mărit salariul la 200.000, cu siguranță ar fi o problemă.
- He, he, atunci hai să facem așa, a răspuns Alan.
- Trebuie neapărat să vă cer scuze, khun Dol, spuse Toom din toată inima.
- E în regulă. Te înțeleg, Toom. Îmi pare rău că ai fost pedepsit, a spus Dol când a știut că Toom era rănit din cauza problemei lui.
- E ceva ce trebuie să accept pentru că am încălcat ordinele șefului meu, a răspuns Toom.
- Bine, începând de mâine, Dol vrea să învețe tactici de lupte. Îl voi lăsa pe Dol să rămână aici. Tu pregătește-te să găsești pe cineva care să-l antreneze pe Dol și întocmește și un plan de antrenament, a răspuns Alan. Era încântat că Dol voia să învețe să lupte.
- Da, a răspuns Toom imediat.
........
- În niciun caz!!! De ce acordă Alan atâta importanță acestui lucru?! a strigat Fifa în propria casă când a aflat că Alan îl va lăsa pe Dol să se mute în casa mare cu Alan și să aibă pe cineva care să-l învețe să lupte.
- Nu poți să-mi iei totul, Dol!
Capitolul 20
A trecut o săptămână
Dol stă la Alan acasă de o săptămână. După școală, vine să se antreneze și să facă exerciții cu Ron, deoarece Toom îl pusese pe Ron să-l învețe pe Dol. Dol încă lucrează cu jumătate de normă, ca de obicei, dar oamenii lui Alan îl iau și îl duc acasă. Liu îl tachinează în secret, spunându-i că nu mai trebuie să lucreze cu jumătate de normă, dar Dol încă merge la muncă ca de obicei. Alan nu-i interzice să facă nimic. Sâmbăta și duminica, dacă nu are nimic de făcut, Dol vine la centrul de antrenament dis-de-dimineață, la fel ca astăzi.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat în timp ce se odihnea după antrenament. După un timp, l-a ridicat și a văzut că era numărul surorii sale.
- Ce s-a întâmplat, Dao? a spus Dol.
(„Phi Dol, poți să te întorci la mine și la mama?”) a întrebat Dao cu voce tare.
- De ce? Ce s-a întâmplat? Dol a avut un presentiment urât.
(„Tata a venit la noi acasă să se plângă de tine.”) a răspuns Dao. Dol a tăcut o clipă.
- De unde a știut unde locuiți? a întrebat Dol imediat.
(„Nici eu nu știu. Tata s-ar putea să mă fi așteptat la școală și să mă fi urmărit. Dar eu vrea să te întorci mai întâi și să vorbești cu mama.”) a răspuns Dao.
- Despre ce să vorbesc? Dol s-a simțit ciudat și a întrebat.
(„Păi... tata... a spus că mama nu te-a crescut bine, pentru că tu te-ai vândut unui bărbat de aceeași vârstă cu a tatălui.”) Dao a răspuns cu o voce înăbușită, făcându-l pe Dol să tremure.
- Deci ce a spus mama? a întrebat Dol pe un ton normal.
(„La început, mama nu a crezut ce a spus tata, dar tata i-a arătat mamei o poză și i-a spus că cineva i-a trimis-o tatei.”) a repetat Dao. Dol a respirat adânc.
- Spune-i mamei să nu-l asculte pe tata. Mă voi întoarce și voi vorbi cu ea, a spus Dol. După ce Dao i-a răspuns, Dol a închis telefonul cu o expresie serioasă.
Nu voia ca mama lui să afle ce făcuse. Nu știa dacă mama lui ar accepta și nu voia ca ea să fie supărată.
- S-a întâmplat ceva? a răsunat vocea profundă a lui Alan în timp ce intra în sala de antrenament și îl auzea pe Dol vorbind la telefon pe un ton destul de neplăcut. Dol s-a întors să se uite la Alan cu o privire scurtă.
- Trebuie să mă întorc la mama, a spus Dol.
- De ce? a întrebat Alan la rândul lui. Dol și-a strâns ușor buzele.
- Tata s-a dus la mama și i-a arătat fotografii cu noi doi, apoi i-a spus că m-am vândut unui bărbat, i-a povestit Dol ce îi spusese sora lui. Alan s-a încruntat ușor.
- Aș vrea să mă întorc s-o vorbesc cu mama, a cerut Dol permisiunea, pentru că era la casa lui Alan.
- Te duc eu acolo, a răspuns Alan.
- Ron, sună-l pe Jin și spune-i să amâne programarea pe mâine, a spus Alan.
- Khun Alan, nu trebuie să veniți. Nu vreau să vă deranjez timpul de lucru, spuse Dol repede.
- Nu e la fel de importantă ca problema ta, spuse Alan, făcându-i inima lui Dol să bată mai repede. Alan își dădu seama că treburile lui Dol erau importante pentru el.
- Mulțumesc, a spus Dol înainte ca Alan să îl ducă pe Dol să facă duș, să se schimbe și apoi să meargă imediat să o vadă pe mama lui Dol în provincie.
- Te gândești mult la mama ta? a întrebat Alan cu o voce blândă, în timp ce stătea în mașină. Dol, care se uita în gol, s-a întors să se uite la Alan înainte de a da din cap în semn de aprobare.
- Da, nu știu cum să-i spun mamei mele, a răspuns Dol.
- Nu-ți face griji, o să vorbesc eu însumi cu mama ta, a spus Alan. Dol s-a uitat la Alan cu o expresie nedumerită.
- Ce-i spui mamei? a întrebat Dol înapoi.
- Îi spun că suntem împreună, exact cum a spus și prietenul tău mai devreme. Am venit aici să-ți arăt susținerea mea, a spus Alan. Dol a rămas uluit o clipă, cu inima bătându-i puternic.
- Nu ți-am făcut probleme, nu-i așa? întrebă Dol încet. În adâncul sufletului, își dorea ca vorbele lui Alan să fie adevărate, dar era imposibil. Dol credea că Alan îl ajuta pentru că era copilul adoptiv al lui. Dar ceea ce Dol nu știa era că Alan nu ajutase niciodată pe niciunul dintre copii lui adoptivi. Indiferent cât de greșit era înțeles vreun copil de al lui, Alan îl lăsa să-și rezolve singur problemele. Doar pe Dol îl ajuta personal în felul acesta Alan.
- Deloc, a răspuns Alan. Apoi, Dol s-a mutat și s-a așezat aproape de Alan și și-a sprijinit capul pe umărul lui puternic.
- Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc pentru tot, a spus Dol. Alan a întins mâna și i-a mângâiat ușor părul lui Dol înainte de a-l îmbrățișa.
De-a lungul timpului petrecut cu Dol, Alan știa că Dol încercase întotdeauna să fie puternic în toate. Ori de câte ori întâmpina o problemă care nu avea legătură cu el, Dol nu venea niciodată să-i ceară ajutorul. De fapt, era destul de atent cu el.
- Nu trebuie să fii puternic în toate. Când oamenii sunt puternici, pot fi și slabi. Nu este greșit. Ești o persoană vie și ai o inimă. Când ești trist, plângi. Când ești fericit, zâmbește. Când ești obosit, odihnește-te. Poți fi descurajat, dar nu te da bătut. E normal. Alan continua să îl încurajeze, făcându-l pe Dol să simtă căldură în tot pieptul. Dol și-a ridicat brațele să-l îmbrățișeze pe Alan. Simțea că a găsit un sprijin emoțional foarte puternic și vreau să rămână alături de el așa pentru totdeauna.
- Mulțumesc, a răspuns Dol încet. Apoi a stat acolo până a ajuns la casa pe care Dol o închiriase pentru mama lui.
Astăzi era zi de sărbătoare, așa că Dao nu a mers la școală. Ei au ajuns la casa mamei lui Dol la ora 14:00. Alan l-a lăsat doar pe Toom să-l urmeze înăuntru, pentru că nu voia ca mama lui Dol să se sperie. Dao a deschis poarta casei când a văzut că sosise fratele ei.
- P’Dol... Bună, l-a salutat Dao pe Dol, apoi a trebuit să se oprească când l-a văzut pe Alan coborând din mașină. Ea și-a ridicat repede mâinile în semn de salut către el, iar Alan a dat din cap în semn de răspuns, salutând-o pe sora mai mică a lui Dol.
- Unde e mama? a întrebat Dol imediat despre mama lui.
- E în casă. Eu i-am spus deja mamei că va veni P’Dol. Intră, a spus Dao. Voia să-l întrebe pe fratele său cine erau oamenii care au venit cu el. Dao a bănuit că era grupul de oameni care veniseră să îi ajute când s-au mutat în noua casă și grupul de oameni care îl aduseseră pe tatăl ei să semneze actele de divorț.
- Bună, mamă, a spus Dol, ridicând mâinile în semn de salut către mama sa, care stătea și cosea pe canapea. În casă era o singură canapea lungă, așa că Dao s-a dus repede să aducă un scaun pe care să stea Dol și Alan. Pe Alan nu l-a deranjat deloc, așa că s-a așezat pe scaunul de lângă Dol.
- Bună, numele meu este Alan, a spus Alan, înclinându-se în fața mamei lui Dol și prezentându-se.
- Bună, mama lui Dolj și-a amintit de Alan, pentru că mai devreme voia să-l întrebe pe fiul ei cine era persoana care venise să-i ajute.
- Tata a venit să o vadă pe mama, nu-i așa? a întrebat Dol, mergând direct la subiect. Mama lui Dol s-a uitat o clipă la Alan înainte de a da din cap. Din moment ce fiul ei vorbise în fața lui Alan, nu credea că avea ceva de ascuns.
- Știu de la Dao ce i-a spus tata mamei, a spus Dol, iar mama lui a oftat ușor.
- Ca să fiu sinceră, nu-l cred pe tatăl tău. Pentru că ceea ce spune el nu este de încredere, a spus mama lui Dol. Chiar dacă își iubea foarte mult soțul, își iubea și mai mult cei doi copii. Mai ales că tatăl lui Dol făcea lucruri rele și era necinstit.
Ca să fie sinceră cu ea, nu voia să fie o persoană credulă care credea în ceea ce spunea tatăl lui Dol.
- De ce nu crezi? a întrebat Alan curios.
- În primul rând, a spus că Dol se întâlnește cu cineva de vârsta lui. Dacă nu greșesc bărbatul din imagine ar trebui să fii tu, nu? Cred că îmi amintesc bine, a spus mama lui Dol. Deși era slabă în anumite privințe, nu era proastă. Își putea aminti fața lui Alan, chiar dacă imaginea lui era neclară.
- Și nici măcar nu pari de aceeași vârstă cu fostul meu soț. Cum poate spune că ai aceeași vârstă cu el? a spus mama lui Dol, făcându-l pe Alan să zâmbească ușor. Se gândi că Dol ar putea avea aceeași personalitate ca mama lui.
- Dar ce vreau să știu este cum merge relația ta cu fiul meu? Se potrivește cu ce a spus fostul meu soț? a întrebat direct mama lui Dol. Voia să-și vadă fiul pentru că voia să întrebe despre această chestiune. Nu voia să vorbească la telefon.
- Trebuie să întreb pentru că în trecut, Dol a folosit banii ca să plătească datoriile tatălui său, îmi trimite mereu bani și a închiriat și casa asta. Eu doar… vreau să știu de unde au venit banii, a spus mama lui Dol. Dol și-a țuguiat ușor buzele, strângându-și ambele mâini până când Alan a trebuit să întindă mâna peste mâinile lui Dol și să o mângâie ușor, împiedicându-l pe Dol să-și strângă propria mână, care era sub ochiul atent al mamei lui și al lui Dao tot timpul.
- Sunt banii mei, a răspuns Alan. Mama lui Dol a rămas uluită.
- Nu e ciudat să-i dau bani iubitului meu ca să-i folosească și să-l ajut? a spus Alan. Dol, care știa că Alan îl ajuta doar ca pretext, nu s-a putut abține să nu-i bată inima mai repede. Fața i se înroșise, ceea ce a făcut-o pe mama lui să creadă ce spusese Alan.
- Chiar ești iubitul lui P’Dol? a întrebat Dao imediat, șocată.
- Da, a răspuns Alan.
- Nu știu dacă veți fi de acord ca Dol să se întâlnească cu un bărbat, iar eu sunt cu peste zece ani mai mare decât el, a spus Alan pe un ton politicos, complet diferit de atunci când discuta afaceri sau dădea ordine subordonaților săi. Dol însuși aștepta și el răspunsul mamei sale, pentru că l-ar face să înțeleagă că...
În viitor, dacă va avea cu adevărat un iubit care este bărbat, nu va trebui să-și facă griji dacă mama lui îl va accepta sau nu.
- Dacă m-ai fi întrebat înainte, aș fi avut nevoie de timp să mă gândesc și să accept. Dar acum, nu sper nimic altceva decât să îl văd fericit. Uneori, cuplurile ca mine și fostul meu soț nu sunt perfecte, a spus mama lui Dol, vorbele sale sunând ca cineva care renunțase deja la tot. Ochii lui Dol ardeau de bucurie auzind asta. Era bucuros că mama lui îl putea accepta așa cum era, indiferent de calea pe care o alege.
- Vârsta nu contează pentru mine, atâta timp cât ai grijă de el și îl iubești cu adevărat, a spus mama lui Dol cu grijă pentru fiul ei. Nu-i păsa ce poziție ocupa fiul ei în această relație. Își dorea doar ca Alan să îl iubească și să aibă grijă de Dol.
- Mătușă, nu trebuie să-ți faci griji. Am grijă de Dol. Aș vrea chiar să renunțe la munca cu jumătate de normă, dar nu vrea, a spus Alan. Îi sugerase deja lui Dol să renunțe pentru că avea deja un salariu lunar, dar Dol tot a cerut să meargă la muncă ca de obicei, dar poate nu în fiecare zi, pentru că uneori Dol trebuie să-i prezinte temele profesorului și să fie cu Alan iar Cephas nu au spus nimic și nici pe Bryze nu l-a deranjat pentru că Phu i-a găsit deja un alt angajat care să-l ajute.
- Lasă-l să lucreze. Pentru că dacă folosește doar banii tăi, Dol, probabil că nu se va simți confortabil, a spus mama lui Dol, pentru că îi cunoștea bine personalitatea fiului ei și știa că Alan probabil îi dădea lui Dol bani. Dar nu știa că Alan îi dădea lui Dol un salariu de bonă, nu de iubit, așa cum credea ea.
- Bine, a răspuns Alan.
- Și în legătură cu faptul că tatăl lui Dol s-a plâns la mine, de unde a luat pozele alea? L-am întrebat, dar nu a răspuns. A continuat să se plângă, să înjure și să vorbească despre bani, chiar dacă nu mai suntem rude, a revenit mama lui Dol pentru a vorbi despre plângerile tatălui lui Dol de ieri.
- Da, tata este foarte contradictoriu. Te-a ceartă și te-a acuzat că îți distrugi reputația pentru că te vinzi, dar apoi spune că, dacă P’Dol câștigă mulți bani, ar trebui să-i trimiți niște bani să-l ajuți. Chiar nu înțeleg logica tatălui meu, a spus Dao nemulțumită.
- Ce vrea de la mine? N-a spus că familia soției lui e bogată? a întrebat Dol.
- Of, nici eu nu știu ce vrea tatăl tău. Nu știu de unde a luat acele poze și acele povești, s-a plâns din nou mama lui Dol. În acel moment, era furioasă că fostul ei soț îl calomniase pe fiul ei. Nu a putut decât să-l alunge și să-i spună să nu o mai deranjeze pentru că erau divorțați. Dol și Alan s-au privit. Dol s-a gândit că tatăl său probabil știa despre asta de la Fifa. Dar Dol nu a putut spune direct de ce Fifa a făcut asta, pentru că el și „Alan” ascundeau faptul că Dol era copilul adoptiv al lui Alan.
- Mătușă, nu-ți face griji. Mă voi ocupa eu de asta. L-am adus pe Dol aici ca să te asigur că Dol n-a făcut nimic rău. Persoanele din imagine suntem de fapt eu și Dol. Dar nu e ciudat că sunt aproape de el, pentru că suntem împreună, a subliniat Alan acest aspect. Mama lui Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Mulțumesc că mi-ai spus direct despre asta, i-a răspuns mama lui Dol înainte să se uite la fiul ei.
- Și tu Dol nu-ți face prea multe griji pentru mine și sora ta. Găsește-ți puțină fericire și te voi ajuta și eu cum pot. În momentul de față, vând lucruri și câștig bani pentru mâncare și taxele școlare ale lui Dao în fiecare zi, a spus mama lui Dol, pentru că nu trebuia să-i dea bani fostului ei soț, căruia îi plăcea să-i ia banii și să joace jocuri de noroc.
După aceea Dol a schimbat subiectul și a întrebat ce vindea mama lui în fața casei și cum mergeau lucrurile.
- Stai și vorbește mai întâi cu mama ta. Eu ies puțin să vorbesc despre niște afaceri, a spus Alan, uitându-se la Toom înainte să se scuze și să iasă în fața casei.
- E foarte bun cu tine, Dol? a întrebat mama lui Dos când Alan a ieșit din casă.
- E bun, foarte bune, a răspuns Dol zâmbind.
- Dol trebuie să-l iubească foarte mult, pentru că atunci când mi-ai răspuns, ochii tăi spuneau totul, a spus mama lui Dol zâmbind. Dar asta i-a făcut inima lui Dol să tresară, pentru că era un semn de avertizare că el a încălca regulile și s-a întunecat puțin la față.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat mama lui Dol când a văzut că fiul ei arăta ciudat. Dol i-a zâmbit forțat mamei sale.
- Nu-i nimic. Mă gândeam doar la trecut, a răspuns Dol.
- Phi Dol, câți ani are Alan? a întrebat Dao despre Alan, vrând să știe despre iubitul fratelui său. Dol i-a povestit cât a putut de mult.
- Ce vrei să fac, șefu’? a întrebat Toom.
În acel moment, stăteau acolo doar Alan, Toom și Ron, vorbind. Ceilalți bodyguarzi erau în mașină pentru că Alan le spusese să aștepte în mașină.
- Lăsați oamenii noștri să facă tot ce este necesar ca să-l convingă pe tatăl lui Dol să joace la un cazinou de la graniță, până îl falimentează. Apoi, alegeți pe cineva care să aibă grijă de mama și sora mai mică a lui Dol aici, în caz că tipul ăla apare și le face iar probleme mamei și surorii mai mici a lui Dol, a ordonat Alan cu o voce calmă. Voia să-l falimenteze pe tatăl lui Dol, apoi să ia banii de la cealaltă soție a sa. Alan credea că, chiar dacă acea soție ar fi prima lui iubire, în cele din urmă, un dependent de jocuri de noroc precum tatăl lui Dol ar risipi cu siguranță averea acelei femei.
- Da, răspunse Toom serios.
- E acesta un secret, șefu’? a întrebat Ron.
- Problema cu tatăl lui Dol ar trebui ținută secretă. Alegeți pe cineva care să se ocupe de această problemă. Dar despre problema cuiva care să aibă grijă de mama și sora mai mică a lui Dol, puteți discuta despre asta, a răspuns Alan. Amândoi au răspuns cu înțelegere.
- Deci, cum se va descurca șeful cu generalul Kamchai? a întrebat Toom despre generalul Kamchai, întrucât îl contactase din nou pe Alan pentru a discuta cu el despre comerțul cu arme.
- A trimis oameni să mă atace, dar totuși îndrăznești să mă contacteze pentru a discuta despre afaceri. Este prea plin de el? a spus Alan pe un ton rece.
- Dacă așa stau lucrurile, voi refuza, a spus Toom.
- Nu, sunt curios să văd care va fi următoarea mișcare a generalului. Ar fi o idee bună să ne întâlnim, ca să putem clarifica ce urmărim și să avem cât mai multe dovezi, a răspuns Alan.
- De ce nu iei măsuri decisive? Dacă lași lucrurile așa, asta i-ar putea cauza probleme șefului, a întrebat Toom cu suspiciune.
- Îi dau o șansă, lasă-l să se distreze la maximum mai întâi, a spus Alan. Toom nu a obiectat.
- Când ar trebui să programez o întâlnire cu generalul Kamchai? a întrebat Toom.
- Fă o întâlnire sâmbăta viitoare pe seară, a răspuns Alan. Toom a fost de acord, iar Alan s-a întors în casă cu Toom, în timp ce Ron s-a dus și s-a urcat într-o altă mașină.
- Ți-a dat șeful vreun ordin? l-a întrebat Mick pe Ron în timp ce Ron urca în mașina pe care o conducea Mick.
- Da. Șeful vrea să găsească pe cineva care să se ocupe de siguranța mamei și a surorii lui Dol. Îl va suna și pe generalul Kamchai ca să discute despre afaceri, pentru că el l-a contactat pe șef, a răspuns Ron.
- Atunci cine va avea grijă de mama și de sora lui Dol? a întrebat Mick.
- Mă voi ocupa eu, a răspuns Ron. Mick a dat din cap.
După ce a vorbit cu mama lui Dol, Alan le-a scos la cină pe mama și sora mai mică a lui Dol. Dol și Alan au cerut apoi să se întoarcă la Bangkok în acea seară.
A doua zi, Toom i-a trimis pe subordonați să aibă grijă de siguranța mamei lui Dol și a surori mai mici, lucru despre care Dol nu știa.
Dol a continuat să meargă la școală, să lucreze cu jumătate de normă și să practice autoapărarea ca de obicei, până când a venit din nou sâmbătă.
- Khun Dol, a răsunat vocea lui Ron în timp ce Dol lovește cu pumnul într-un sac de box seara, după ce se întorsese de la casa lui Bee pentru că au lucrat la un proiect.
- Da, Dol, care respira greu, se întoarse să răspundă.
- Șeful m-a sunat să te informeze că s-ar putea să se întoarcă târziu în seara asta și nu trebuie să aștepți pentru a lua cină, a spus Ron, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Unde s-a dus? întrebă Dol curios. Dacă ar fi fost înainte, nu ar fi întrebat.
- S-a dus să-l văd pe khun Fifa. Șeful a ordonat ca khun Dol să își ia o zi liberă astăzi, a răspuns Ron sincer, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă. Un sentiment de gol și durere l-a cuprins.
- O... bine, a răspuns Dol scurt, apoi s-a întors să lovească din nou sacul de box. Dar în mintea lui, se întreba de ce Alan nu-l sunase personal, deși avea deja numărul lui. Dar gândindu-se din nou, Dol a înțeles că Alan nu trebuia să-i raporteze totul. La cine se duce Alan și cu cine se culcă e dreptul lui. Dol era doar o bonă.
Dar Dol nu știa că motivul pentru care Alan nu-l sunase pe Dol era de teamă că, dacă ar auzi vocea lui Dol, nu ar mai vrea să meargă să-l vadă pe Fifa. Așa că l-a sunat pe Ron să-i spună lui Dol în numele lui.
- Khun Alan, a răsunat vocea lui Fifa în timp ce alerga spre Alan și îl îmbrățișa, plângând ușor.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Alan cu o voce calmă, ridicând mâna pentru a-l mângâia ușor pe Fifa pe cap.
- Mi-e dor de tine. Nu vii să mă vezi prea des, s-a plâns Fifa. Alan încă mai venea să-l vadă pe Fifa, uneori îl scotea la cină, dar nu foarte des. Cel mai important lucru era că Alan nu se culca niciodată cu Fifa, ceea ce îl enerva foarte tare pe Fifa. El credea că din cauza lui Dol, Alan nu venea să-l vadă prea des.
- Sunt ocupat, a răspuns Alan. Fifa și-a mușcat buza, știind că Alan nu era chiar atât de ocupat. Totuși, Alan nu a venit pentru că își petrecea timpul cu Dol.
- Intră. Am comandat deja mâncare, a spus Fifa pe un ton posomorât și implorator, având în vedere că avea ceva cu care să-i ceară ajutorul lui Alan. Alan a intrat în casă și a mâncat cina cu Fifa. După ce s-au săturat, s-au așezat să digere în sufragerie, cu Fifa stând aproape de el, îmbrățișându-l și pornind televizorul.
- Khun Alan, am o favoare să vă cer, mă puteți ajuta, vă rog? a spus Fifa ca de început.
- Ce? a întrebat Alan la rândul său.
- Tatăl meu lipsește de acasă de câteva zile. Aș vrea să-l rog pe khun Alan să mă ajute să-l găsesc, a spus Fifa cu o voce blândă.
Mama sa îl sunase îngrijorată, spunându-i că tatăl său nu se întorsese acasă de câteva zile, așa că el i-a promis că o va ajuta. Fifa credea că dacă Alan ajută la îngrijirea mamei lui Dol, ar trebui să-l poată ajuta și pe el.
- Ce te face să crezi că te pot ajuta? a întrebat Alan pe un ton calm, dar ochii lui erau ațintiți asupra programului de fotbal pentru diseară, care era afișat pe ecranul televizorului, gândindu-se că trebuie să se întoarcă să urmărească fotbalul cu Dol, pentru că era echipa favorită a lui Dol.
- Ei bine... aveți mulți oameni și ar trebui să aveți pe cineva care să-l poată găsi pe tatăl meu. Dar dacă nu vă este convenabil, e în regulă. Știu că nu pot folosi treburile familiei mele ca să vă fac probleme, a spus Fifa, cu vocea tremurândă. Alan a stat tăcut o clipă.
- O să-l rog pe Mick să te ajute. Dacă ai vreo informație, spune-i-o lui Mick, i-a răspuns Alan, făcându-l pe Fifa să zâmbească că Alan trimisese pe cineva să-l ajute cu problema tatălui său.
- Mulțumesc. Atunci lasă-mă să te răsplătesc în seara asta, a spus Fifa în timp ce mângâia seducător pieptul puternic al lui Alan.
- Nu pot în seara asta. Am ceva de făcut. Am trecut doar pe la tine să iau cina pentru că nu am putut veni să te văd prea mult în ultima vreme, a spus Alan, făcându-l pe Fifa să-și muște buza de frustrare și a vorbit pe un ton normal, dar s-a prefăcut că pare trist.
- Bine, atunci e în regulă. Doar faptul că vii să mă vezi mă face fericit, i-a răspuns Fifa. A încercat să se gândească că măcar Alan venise să-l vadă.
Cât despre View, Fifa o sunase să întrebe, dar View a spus că Alan nu venise deloc să o vadă. Sunase doar ca să întrebe despre anumite lucruri. Totuși, View nu a acordat prea multă importanță, așa că Fifa s-a simțit puțin mai bine că nu fusese abandonat ca View.
Alan a stat o vreme uitându-se la televizor în casa lui Fifa, apoi s-a hotărât să meargă la întâlnirea generalului Kamchai.
- E timpul. Trebuie să plec. Cât despre tatăl tău, îl voi trimite pe Mick să discute detaliile cu tine mai târziu, a spus Alan. Fifa a acceptat înainte de a ieși să-l conducă pe Alan spre mașină, fără a uita să-i dea un ultim sărut. Alan i-a răspuns sărutului, dar nu a fost deloc pasional. Când Alan a urcat în mașină și a plecat, Fifa nu a putut decât să bată din picioare de frustrare că Alan nu a mai rămas cu el. Chiar dacă Alan îi transfera bani în fiecare lună sau îi dădea bani să cumpere orice își dorea, de fiecare dată.
Alan a ajuns la restaurantul unde își făcuse o întâlnire cu generalul Kamchai, care rezervase o cameră privată specială. Se părea că generalul Kamchai sosise primul, Mick și doi dintre oamenii lui Alan având grijă de el înainte ca Alan să intre. Generalul Kamchai era dintr-o țară vecină, dar vorbea limba thailandeză. Era puțin iritat că Alan îl pusese să stea și să aștepte, dar și-a păstrat o expresie serioasă.
- Bună seara, generale Kamchai, îl salută Alan pe un ton calm.
- Bună, Alan, îl salută generalul Kamchai înainte ca Alan să se așeze pe scaunul din fața generalului Kamchai.
În această sală privată, stăteau în picioare trei dintre oamenii generalului Kamchai. De partea lui Alan, mai erau trei: Toom, Vic și Mick. Cât despre ceilalți, Alan i-a pus să aștepte afară.
- Ai vrea să faci o înțelegere cu mine? a întrebat Alan relaxat, fără nicio presiune.
- Vreau noul lansator de rachete pe care l-ai produs pentru Phillip și vreau să anulezi afacerea cu Phillip și să faci afaceri cu mine, a spus din nou generalul Kamchai. Alan a zâmbit ușor. Se întreba cum de cealaltă parte, în calitate de general, nu putea avea o retorică inteligentă sau abilități de negociere.
- Vorbești ca un copil care se joacă de-a cumpărăturile. Am un contract legitim cu domnul Phillip, dar vrei să-l anulez pentru a face afaceri cu tine? a răspuns Alan sarcastic, făcându-l pe generalul Kamchai să strângă din dinți și să se abțină.
- Îți plătesc eu penalizarea, a spus generalul Kamchai primul.
- Hm? De unde o să faci rost de bani să plătești penalizarea pentru mine? Țara ta nici măcar nu are destui bani să cumpere arme, a spus Alan cu o rânjet disprețuitoare.
- Acum, nu vreau să-mi mai pierd timpul. Sunt aici să vă spun că nu voi face afaceri cu tine. Nu ar trebui să vă deranjeze faptul că nu primiți arme de la mine pentru că există și alți traficanți de arme și sunt mulți alții care ar fi dispuși să facă afaceri cu tine, a spus Alan. Nu s-a temut niciodată de generalul Kamchai.
- Deci mă respingi? Gândește-te bine, khun Alan, a spus generalul Kamchai furios.
- M-am gândit bine și aș vrea să vă avertizez: haideți să mergem fiecare pe drumul lui dacă nu vreți să suferiți pierderi. Alan a venit să-l întâlnească pe general doar ca să-l amenințe, nu ca să facă afaceri cu el.
- Bine, atunci o să regreți că m-ai respins astăzi. Hai să ne întoarcem! Generalul Kamchai se ridică, cu o fața roșie de furie, înainte de a-și chema subordonații să părăsească sala. Alan luă meniul și îl privi fără nicio reținere. Nu credea că generalul Kamchai ar avea o toleranță atât de scăzută.
- Mick, l-a strigat Alan pe Mick, care se ridicase în picioare.
- Da, răspunse Mick.
- Pune-i pe oamenii noștri să-l urmărească pe generalul Kamchai și să vadă unde a plecat în seara asta. Apoi, mâine, du-te să-l vezi pe Fifa, pentru că Fifa are nevoie de ajutor pentru a-și găsi tatăl dispărut. Dacă afli ceva, întoarce-te și raportează-mi, a spus Alan. Mick și-a plecat ușor capul.
- Da, a răspuns Mick înainte să plece.
- Toom, a strigat Alan către Toom.
- Da, a răspuns Toom, pentru că se gândea că Alan i-ar da un ordin legat de muncă, dar...
- Cheamă chelnerul înăuntru. Vreau să comand mâncare la pachet și să mănânc cu Dol în seara asta, a răspuns Alan în timp ce deschidea meniul să comande mâncare.
Capitolul 21
- Dol stă în sufragerie și se uită la televizor. Deși e destul de târziu, se uită la ceas din când în când.
- Khun Dol, încă nu dormiți? se auzi vocea lui Ron.
- Da, aștept să mă uit la meciul de fotbal, a răspuns Dol. Pentru că astăzi echipă lui preferată are un meci. Dar, de fapt, Dol a profitat de ocazie ca să-l aștepte pe Alan să se întoarcă, chiar dacă nu știa dacă Alan se va întoarce sau va rămâne peste noapte la Fifa acasă. Ron știa că Alan se întoarce, dar nu i-a spus lui Dol pentru că oricum Alan ar trebui să se întoarcă să-l întâlnească pe Dol. Ron nu a mai întrebat nimic și s-a plimbat din când în când verificând, până când Dol a auzit oameni vorbind și intrând. S-a întors să se uite înainte de a zâmbi când a văzut că era Alan.
- Te uiți la fotbal? a întrebat Alan. Ron s-a dus să-l ajute pe Toom să care lucrurile.
- Da, știai că echipa OO joacă astăzi? a întrebat Dol, bucurându-se că Alan se întorsese acasă.
- Știam, de aceea m-am grăbit să mă întorc la tine. Am comandat și niște mâncare, în caz că ți-e foame, a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească larg.
- Ai vrea să mâncăm împreună? a întrebat Dol.
- Hmm, unde vrei să mănânci? a întrebat Alan, dar putea ghici ce avea să spună Dol.
- Pot să stau și să mănânc în fața televizorului? a întrebat Dol. Știa că Alan ducea o viață organizată, dar mâncase și el în fața televizorului înainte, așa că Dol a întrebat dacă pot mânca în fața televizorului.
- Bine, Ron, adu mâncarea aici, a spus Alan. Ron i-a chemat pe ceilalți să-l ajute la pregătirea lucrurilor. Dol l-a ajutat pe Alan să-i descheie gulerul și să-i îndoiască mânecile cămășii, pentru că Alan nu se schimbase încă.
- N-ai mâncat încă? a întrebat Dol curios, pentru că Alan se dusese să-l vadă pe Fifa.
- Am mâncat dar puțin, a răspuns Alan. Dol și-a țuguiat ușor buzele. Voia să-l întrebe pe Alan ce făcuse, dar îi era frică de răspuns.
- Am fost la Fifa și am luat prânzul. După ce am terminat de mâncat, m-am dus să fac niște treburi, așa că am comandat niște mâncare să ți-o aduc, a spus Alan nepăsător, cu ochii lipiți de televizor, făcându-l pe Dol să zâmbească. Alan s-a uitat la Dol, care zâmbea în secret. Alan a zâmbit și el ridicându-și ușor colțul gurii. Nu după mult timp, Ron a adus mâncarea și a așezat-o pe masa de sticlă, unde înainte erau doar pahare și cești de cafea, dar acum era mâncare.
- Aș vrea să stau pe podea, a spus Dol, pentru că era obișnuit cu asta.
- Sigur, a răspuns Alan și s-a așezat pe podea în fața canapelei, lângă Dol. Acest lucru l-a lăsat pe Dol uluit pentru o clipă. Chiar și subordonații lui Alan au fost șocați. Alan le-a spus oamenilor săi care îl urmase să meargă să se odihnească. La urma urmei, erau mulți dintre oamenii lui Alan în casa. Cei doi au mâncat împreună și s-au uitat la fotbal.
Când s-au săturat, Dol s-a oferit voluntar să meargă să facă curățenie în bucătărie, apoi s-a întors să se așeze și să se uite la fotbal cu Alan. Cei doi au vorbit despre fotbal într-un mod relaxat. Dol stătea cuibărit în brațele lui Alan, din obișnuință. Alan îl mângâia pe Dol pe umeri și îl săruta din când în când pe cap. Acest lucru l-a făcut pe Dol să simtă cum inima îi bate puternic. Se simțea bine și gol în același timp.
- Ura, a dat gol! a spus Dol fericit înainte să-l îmbrățișeze strâns pe Alan cu un zâmbet. Alan a chicotit ușor. Simțea că a fi împreună cu Dol așa, era și o bucurie. La sfârșitul jocului, cei doi s-au dus în dormitorul lor să se odihnească.
.........
- La ce te uiți, Dol? a întrebat Bee când l-a văzut pe Dol holbându-se la Kla și Pun. Plănuiseră să se întâlnească la o cafenea astăzi, iar Kla și Pun își aduseseră iubiții cu ei.
- Mă uit la cele două cupluri, a răspuns Dol.
- De ce? a întrebat Bee din nou.
- Sunt atât de dulci, nu le pasă deloc de noi. Știu cât de geloși sunt prietenii lor? a tachinat Dol, ca să-l poată auzi amândoi.
- De ce ești gelos? Nu ai și tu propriul tău bărbat? L-a tachinat Pun, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Ce are Dol un fean? a întrebat curios Gam, iubitul lui Pun.
- Pun vorbește prostii. Eu nu am un fean, a răspuns Dol zâmbind înainte să-și ridice paharul să ia o înghițitură. Ochii i s-au întunecat gândindu-se la statul dintre el și a Alan, la confortul și fericirea pe care le avusese în ultimele trei luni.
Mai mult, l-a făcut să uite de propriul său statut. Mai ales în această perioadă, când Alan era mai des cu el, l-a făcut pe Dol să uite complet de sine.
- Hai să mergem la cumpărături la mall ca să putem lua prânzul acolo, a sugerat Pun, după ce au terminat de discutat despre afaceri.
- Bine, au răspuns toți înainte de a se îndrepta direct spre mall.
- Hei, o să trec puțin pe la un magazin să mă uit la ceasuri. O să îți cumpăr un cadou de ziua ta, Cake, a spus Kla. Ei au mers la un magazin de ceasuri de marcă. Dol, stătea acolo uitându-se în jur în timp ce își aștepta prietenul, fără să se gândească la nimic, înainte ca Bee să vină și să-l strângă de braț.
- Dol, ăla e Alan, a spus Bee, dar nu prea tare. Dol s-a întors să se uite și l-a văzut pe Alan mergând cu View, urmat de Toom și Ron. Alan a intrat într-un magazin de bijuterii de marcă. Inima lui Dol s-a strâns când a văzut asta, pentru că își amintea că nu era singurul copil al lui Alan.
- Cine e femeia aceea? E atât de frumoasă, a întrebat Bee.
- Un alt copil al lui Alan, se numește View, a răspuns Dol. Faptul că o vedea pe View vorbind și râzând cu Alan l-a făcut pe Dol să se simtă și mai rănit. S-a gândit că ar trebui să facă ceva pentru a-și împiedica propria inimă să sufere și să se scufunde mai adânc.
- E singura fată dintre copiii adoptivi ai lui Alan? a întrebat Bee. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Ai de gând să-l saluți? a întrebat Bee. Dol a clătinat din cap.
- Nu, acesta este timpul lor privat, a răspuns Dol, apoi s-a întors de la scena din fața lui și s-a dus la prietenii lui care își alegeau ceasuri.
- Dol, tu și Bee puteți merge să așteptați mai întâi la restaurant. Vă vom urma mai târziu, a spus Pun, pentru că nu voia ca prieteni lui să aștepte prea mult, așa că voia să aștepte la restaurantul asupra căruia se înțeleseseră deja.
- Bine, a răspuns Bee înainte de a-l invita pe Dol să meargă împreună la un restaurant. Printr-o coincidență, a întâlnit grupul lui Alan, ceea ce i-a făcut imposibilă evitarea lui Dol.
- O, Dol, l-a întâmpinat vocea lui View cu un zâmbet.
- Bună ziua, Phi View, khun Alan, i-a salutat Dol pe amândoi fără ezitare, evitând privirea lui Alan pentru o clipă. Bee și-a ridicat și el mâinile în semn de salut către Alan.
- Ați venit doar voi doi? a întrebat View.
- Nu, mai sunt patru prieteni, dar încă sunt la cumpărături, a răspuns Dol. Putea simți privirea lui Alan ațintită asupra lui.
- Deci, unde mergeți acum? a întrebat View din nou.
- Mergem să mâncăm ceva, a răspuns Dol pe un ton normal. Dar, în adâncul sufletului, simțea că îl protejează pe Alan. Dol nu se simțea bine având un astfel de sentiment.
- Unde mergeți? a întrebat Alan, așa că Dol i-a spus numele restaurantului.
- Mergem să mâncăm și noi la restaurantul ăla? Nu pot alege, a spus View zâmbind.
- Tu ești cea care nu poate alege, a spus Alan. View a râs.
- Și Alan a spus asta. Mergem la același restaurant ca Dol. Mâncarea de acolo e delicioasă, a spus din nou View.
- Bine, a răspuns Alan.
- Vreți să stați cu noi? a întrebat View.
- Nu, mai bine nu. Prieteni mei și-au adus iubiți cu ei. N-ar fi prea convenabil, a refuzat Dol repede.
- Așa e. Atunci hai să mergem la restaurant, a spus View zâmbind înainte ca grupul lui Alan să meargă înainte, în timp ce Dol și Bee îi urmau.
- Vrei să schimbi restaurantul? Îi sun eu și le spun, a întrebat Bee când a văzut că expresia prietenului său nu era prea plăcută.
- Nu e nevoie, a răspuns Dol, nevrând ca Alan să se întrebe de ce schimbaseră restaurantul. Oricum nu ar fi stat la aceeași masă. Dol a așteptat ca Alan să aleagă mai întâi o masă într-un colț retras. Apoi, Dol a ales o masă pentru grupul său de prieteni, a cărui masă era vizibilă pentru Alan.
Dol și Bee au comandat mai întâi niște mâncare, așteptând ca și ceilalți patru prieteni să comande, înainte ca Ron să intre să-l găsească pe Dol.
- Khun Dol, mergeți undeva după ce mâncați? a întrebat Ron.
- Nu, a răspuns Dol sincer.
- Șeful a spus că după ce termini de mâncat, poți să te întorci cu șeful, a spus Ron.
- Da, și ce zici de P’View? a întrebat Dol despre View, pentru că tânăra femeie a venit cu Alan.
- Hai să ne întoarcem împreună, spuse Ron din nou și Dol a răspuns.
- Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat Bee, simțind că prietenul lui nu părea să fie într-o dispoziție bună când l-a văzut pe Alan astăzi.
- Pur și simplu... simt că m-am lăsat puțin dusă de val, i-a spus Dol lui Bee fără menajamente.
- Ce? întrebă Bee la rândul lui. Dol aruncă o privire scurtă spre masa lui Alan.
- Am fost atât de dus de ceea ce mi-a oferit Alan, fie că a fost vorba de bani sau de confort, încât mi-am uitat adevăratul statut, a spus Dol încet, cu fața încordată. L-a văzut pe Alan cu Fifa, dar nu s-a simțit la fel de gol ca atunci când l-a văzut pe Alan cu View, chiar dacă View a fost foarte bună cu Dol și nu au avut niciodată probleme, spre deosebire de Fifa.
- Vorbești așa, e ca și cum ai vrea să-mi spui că te-ai îndrăgostită de Alan, nu-i așa? Bee s-a aplecat să-i șoptească și să întrebe, lucru pe care Alan l-a văzut exact la timp, făcându-l să se încrunte ușor. Chiar dacă știa că Dol și Bee erau doar prieteni, Alan nu voia ca Dol să se apropie prea mult de nimeni. Dol a rămas tăcut și nu i-a răspuns prietenului său.
- Dol, trebuie să te gândești bine dacă îl iubești cu adevărat sau dacă doar te lași influențat de situație, a spus Bee pe un ton serios.
- Eu... nu știu, mormăi Dol. Își văzu întâmplător grupul de prieteni intrând. Dol îl împinge pe Bee să-i spună să nu mai vorbească despre asta, pentru că Dol însuși voia să se gândească mai întâi un răspuns. Kla și Pun și-au adus iubiții la masă și l-au chemat pe chelner să comande mai multă mâncare. Pun și Kla l-au văzut pe Alan, dar nu l-au întrebat nimic pe Dol. Ei au stat, au mâncat și au vorbit. Dol arunca priviri pe furiș spre masa lui Alan din când în când.
- Acei oameni se uita adesea spre masa noastră. De ce se tot uită la noi? a spus Cake, dar nu foarte tare, doar cât să audă toți cei de la masă. Dol știa că Cake se referea la masa lui Alan.
- Oameni de la acea masă îl cunosc pe Dol. Nu e nimic. Kla i-a spus și iubitului său. Cake a dat din cap și nu a mai întrebat nimic.
- Cum te întorci? Kla s-a întors să-l întrebe pe Dol. Dol a dat din cap spre masa lui Alan. Kla a dat din cap în semn de aprobare. Când s-au săturat, Kla l-a chemat pe chelner să calculeze nota de plată.
- Nota a fost deja plătită, a spus chelnerul. Dol și prietenii lui au bănuit că Alan trebuie să fi plătit pentru ei. Cake și Gam păreau nedumeriți, dar când a spus că o cunoștință de-a lui Dol plătise pentru ei, nu au putut decât să-i mulțumească lui Dol în schimb. Dol a zâmbit și a acceptat înțelegerea, până când grupul lui Alan s-a ridicat de la masă. De fapt, grupul lui Alan mâncase deja înaintea grupului lui Dol, dar Alan i-a pus să aștepte până când Dol și prietenii lui au cerut nota. Nu l-a presat pe Dol să se grăbească înapoi. Când l-au văzut pe Alan mergând spre masa lor, prietenii lui Dol au ridicat mâinile în semn de salut pentru a-i mulțumi lui Alan că le-a plătit masa.
- Mulțumesc, au spus prietenii lui Dol.
- E în regulă. Vrei să te întorci acum? Alan s-a întors să îl întrebe pe Dol.
- Pot să mă întorc acum, a răspuns Dol înainte de a ieși în fața restaurantului. Dol și-a luat rămas bun de la prietenii săi înainte de a-l urma pe Alan. Dol a ales să meargă în spatele lui Alan și View, cu Toom conducându-i pe Alan și Ron în spate. Dol a încercat să încetinească și să meargă alături de Ron, până când Alan s-a întors să se uite la el și s-a încruntat.
- De ce stai în spate? a întrebat Alan. View s-a întors să se uite la Dol și a zâmbit. Dol nu știa cum să-i răspundă lui Alan. Alan l-a apucat pe Dol de încheietură și l-a pus pe Dol să meargă lângă el pe partea stângă, în timp ce View mergea lângă Alan pe partea dreaptă. Alan îl ținea doar pe Dol de mână, făcându-l pe Dol să se uite la View cu vinovăție. Dacă l-ai întreba pe Dol dacă era fericit că Alan îl ținea de mână în public poate recunoaște că era fericit, dar era și plin de durere în adâncul sufletului. Au urcat în mașină și s-au așezat ca de obicei, Alan stătea în mijloc, flancat de Dol și View. Alan și-a pus brațul în jurul taliei lui Dol tot timpul. Dol nu știa ce să facă pentru că se gândea că astăzi era ziua lui View să fie cu Alan. Dar a devenit un spin în coasta lui. Alan i-a mângâiat ușor dosul palmei lui Dol. View nu a spus nimic dar nici Alan nu a vorbit. A stat doar și a apăsat pe telefon până au ajuns la apartamentul lui View.
- Mulțumesc pentru cadoul de azi, spuse View zâmbind. Cât despre Toom, s-a dus în spatele mașinii să ia lucrurile pe care le cumpărase pentru a le duce în apartamentul lui View.
- E în regulă, le meriți, a răspuns Alan. View a zâmbit ușor înainte să coboare din mașină.
- Nu ai de gând să mergi sus cu View? a întrebat Dol.
- Vrei să merg sus în camera lui View? a întrebat Alan la rândul lui.
- Ei bine, khun Alan a venit astăzi să o vadă pe View, așa că ar trebui să stea cu View o vreme. Mă tem că View nu va fi încântat că am venit cu tine, a spus Dol. Dacă ar fi să întrebi adevărul, Dol nu voia ca Alan să urce în camera lui View.
- View nu va fi niciodată nemulțumită de tine, nu-ți face griji, a spus Alan înainte să-l lase pe Ron să meargă acasă cu mașina. Când au ajuns acasă, Alan l-a lăsat pe Dol să se odihnească și să se relaxeze, în timp ce el l-a chemat pe Toom să vorbească în biroul lui.
- Ce se întâmplă cu tatăl lui Dol? a întrebat Alan mai multe detalii.
- Acum tipul ăla e și mai dependent de jocurile de noroc. Am auzit că a început să vândă pământul și moștenirea actualei soții ca să-și achite datoriile și să joace jocuri de noroc. Inițial, a vrut să o preseze pe mama lui Khun Dol, dar oamenii noștri au blocat-o mai întâi. Așa că și-a schimbat ținta pentru a veni să-l găsească pe Khun Dol, dar oamenii noștri au reușit să-l oprească, așa că a trebuit să ia proprietățile soției sale pentru a le folosi în schimb, a relatat Toom, deoarece Alan trimisese pe cineva să se apropie de tatăl lui Dol și să-l invite să joace jocuri de noroc la graniță, ceea ce a făcut ca cealaltă parte să fie nevoită să găsească bani pentru a juca la cazino și a-și achita datoriile cât mai mult posibil, ceea ce în acel moment era ceea ce își dorea Alan.
- Bine. Spuneți-le oamenilor noștri să continue să lucreze. Să vedem pe cine se pot baza dacă soția nu mai are proprietăți, a spus Alan. Nu s-a gândit niciodată să-i spună lui Dol despre asta, pentru că voia să se ocupe de asta în liniște înainte ca Alan să vorbească despre alte treburi. După ce a terminat de vorbit despre muncă, s-a dus în dormitor. El l-a văzut pe Dol stând și lucrând în fața unui laptop, așezat pe podea în fața canapelei, cu laptopul așezat pe o măsuță joasă de cafea. Alan s-a apropiat de el și s-a aplecat să-l sărute ușor pe Dol pe cap.
- Vrei să mergi la cumpărături? a întrebat Alan înainte să se așeze pe canapeaua din spatele lui Dol. A văzut expresia feței lui Dol când s-a uitat la el în timp ce o scotea pe View la cumpărături și s-a gândit că nu îl scosese niciodată pe Dol singur la cumpărături, așa că a vrut să-i facă pe plac.
- Nu vreau. Nu am nimic ce să-mi doresc. Vreau să economisesc bani pentru mama și sora mea, a spus Dol sincer.
- Poți să-ți păstrezi economiile. Cât despre cumpărături le voi plăti eu. Nu-ți face griji, a spus Alan cu o voce blândă.
- Dar nu am nimic ce să-mi doresc cu adevărat, a răspuns Dol, zâmbindu-i lui Alan ca acesta să nu-i bănuiască atitudinea.
- Ce faci? a întrebat Alan, sprijinindu-și bărbia de capul lui Dol. Deoarece Alan stătea în spatele lui, Dol stătea între picioarele lui Alan.
- Fac un proiect pentru profesorul meu. Sâmbăta viitoare trebuie să ies cu prietenii mei să facem niște poze pentru proiect, a spus Dol tare, în caz că Alan avea vreun plan să-l ducă undeva sau să facă ceva.
- Unde te duci? a întrebat Alan înapoi.
- Nakhon Pathom... s-a întâmplat să fac niște poze clădirilor abandonate de acolo, i-a spus Dol unde merge.
- E periculos acolo? Ar trebui să-i trimit pe oamenii noștri cu voi? a întrebat Alan. Cuvântul „oamenii noștri” i-a accelerat inima lui Dol, dar s-a gândit că Alan probabil o spusese fără să se gândească.
- Nicio problemă. Vom merge acolo în timpul zilei, a răspuns Dol. Nu voia să-i suprasolicite pe oamenii lui Alan.
- Hmm, dacă ai nevoie de ceva, spune-mi, a spus Alan, dar se gândise deja să roage pe cineva să-l urmărească pe Dol de la distanță, pentru siguranță.
- Da, răspunse Dol.
- Tu stai și lucrează. Eu mă duc să fac un duș, a spus Alan înainte să se ridice și să plece. Dol se holba la spatele lui Alan, nedumerit.
.........
- Dol, l-a strigat Liu pe Dol cu o expresie serioasă, îndreptându-se spre el. În timp ce Dol lucra la bar, Dol tot venea la munca cu jumătate de normă, dar nu în fiecare zi ca înainte.
- Da, phi Liu, a răspuns Dol. Liu s-a apropiat.
- Bona lui Alan, pe nume Fifa, a venit să te vadă. Așteaptă chiar acum în spatele pub-ului. Tocmai am intrat și am dat peste el, a spus Liu în timp ce ieșea. Dol și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Nu poate intra aici, nu-i așa? a întrebat Dol înapoi. Liu a dat din cap.
- Da, pentru că nu e membru, a răspuns Liu. Dol s-a gândit, ezitând puțin.
- Mă voi duce să vorbesc cu el personal, a spus Dol. De asemenea, voia să știe de ce venise Fifa să-l vadă aici și cum de a știut că lucra cu jumătate de normă aici astăzi.
- Te voi urma, dar voi sta departe. Nu-ți face griji, Dol, a spus Liu pentru că era îngrijorat. Dol a dat din cap înainte de a-i spune lui Bryze că vrea să iasă să vorbească puțin despre niște afaceri din spatele magazinului. Bryze nu a spus nimic. Dol a ieșit în spatele magazinului, urmat de Liu de la distanță. Când Dol a ieșit, Liu s-a ascuns lângă ușă ca să supravegheze situația. Dol a ieșit și l-a găsit pe Fifa rezemat de portiera mașinii sale.
- De unde ai știut că lucrez aici? a întrebat Dol imediat. Nu-i spusese niciodată lui Fifa despre asta, dar nu știa dacă Alan îi spusese sau nu.
- Nu e chiar atât de greu dacă vreau să știu unde ești, a spus Fifa pe un ton jos.
- Ce treabă ai? Grăbește-te și spune-mi. Trebuie să mă întorc și să continui să lucrez.
- Tata vrea să te vadă, a spus Fifa. Tatăl său îl contactase frecvent, cerându-i bani. Fifa i-a transferase bani, iar tatăl său se plânsese de Dol. Fifa s-a oferit să-i spună lui Dol, dorind ca și Dol să-i de-a bani tatălui său. Fifa simțea că tatăl său îi ceruse bani prea des. La început, Fifa a vrut ca tatăl său să vină să-l vadă pe Dol personal, dar tatăl său nu a putut veni. Nu știa de ce.
- Al cui tată? a întrebat Dol pe un ton calm.
- Nu poți spune lucruri de genul ăsta. Tata e la ananghie. Ca fiu al lui, ar trebui să-l ajuți. Nu-l ignora, chiar dacă a divorțat de mama ta, a spus Fifa nemulțumit. Dol a râs încet, ghicind că tatăl său voia probabil bani.
- Și tu ești fiul lui, așa că de ce nu-l ajuți tu? Nu vrei să se întoarcă și să fie propria ta familie fericită? Sau l-ai ajutat până nu ai mai putut suporta? a spus Dol sarcastic, făcându-l pe Fifa să-și strângă buzele pentru că era adevărat ce spusese Dol. Simțea că tatăl său îi ceruse prea des bani. Chiar dacă primea un salariu de la Alan, voia să folosească bani pentru el, nu doar să-i dea tatălui său.
- Am auzit că mama ta a moștenit mulți bani de la bunicul tău, nu-i așa? Las-o pe mama ta să-și ajute soțul. De ce-mi spui mie asta? a răspuns Dol.
- Nu ai de gând să-l ajuți? Tata e la ananghie. În plus, te-ai agățat atât de tare de piciorul lui Alan în ultima vreme. Probabil că îi poți cere lui Alan mai mulți bani decât mine. De ce nu îi dai niște bani și tatălui tău? a strigat Fifa înapoi cu invidie.
În ultima vreme, Alan aproape niciodată nu se mai culca cu Fifa. Îl vedea uneori, dar nu la fel de des ca înainte. Fifa încerca să se convingă că Alan era doar atras de ceva nou, precum Dol. Dar Fifa știa că Dol era mai special decât toți ceilalți pentru că ajunsese să locuiască în casa mare a lui Alan, o casă în care el și celelalte bone nici măcar nu puseseră piciorul.
- Crezi că eu îi cer bani lui Alan? Dacă i-aș cere bani lui Alan, n-aș mai lucra cu jumătate de normă aici. Nu sunt că ține, se plânse Dol.
- Nu îndrăzni să fii așa drăguț. Nu ai fost de acord să fii bona lui Alan din cauza banilor? Sau spui că ai fost de acord să fii bona lui Alan pentru că te-ai îndrăgostit de el, deci banii nu sunt importanți? a replicat Fifa, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă. Dacă ar fi fost întrebat prima dată când a decis să fie bona lui Alan, ar fi recunoscut că era din cauza banilor, exact așa cum spusese Fifa. Dar după ce a locuit cu Alan, Dol a început să simtă că nu voia bani de la Alan, ci voia o altfel de relație.
- He, he, nu-mi spune că ești îndrăgostită de Alan. Nu știi care e regula finală a lui Alan? a spus Fifa când a văzut expresia uluită a lui Dol când a menționat că este îndrăgostit de Alan.
- Deci, ai venit să vorbești cu mine despre Alan sau despre tatăl tău? Dol a schimbat subiectul. Nu voia să vorbească despre Alan aici.
- Sunt aici să vorbesc despre amândouă, dar principalul lucru este despre tatăl meu. Vreau să-l contactezi. A spus că nu poate da de tine, a spus Fifa, pentru că Dol îi blocase numărul tatălui său.
- Nu-mi pasă. Sunt dispus să fiu un copil nerecunoscător din moment ce tatăl meu a ales să mă abandoneze pe mine, pe mama și pe sora mea mai mică pentru a trăi cu familia pe care o iubește atât de mult, nu ar trebui să se mai amestece în viața mea, a replicat Dol nonșalant, chiar dacă în adâncul sufletului era rănit de tatăl său. Chiar dacă tatăl său ar fi avut o a doua familie, dar dacă totuși l-ar fi iubit și ar fi avut grijă de ei, poate ar fi fost dispus să fie atent și să continue să-și contacteze tatăl. Dar nu a fost cazul. Tatăl său a ales să facă presiuni și să creeze probleme pentru a se putea întoarce la familia pe care o iubea cel mai mult.
- Hei, omule! Fifa era furios că Dol nu-l asculta.
- Ce se întâmplă, Dol? a răsunat vocea gravă a lui Hin (Cephas) făcându-l pe Fifa să se oprească o clipă. Fifa îl știa bine pe Hin și cine era, așa că nu a îndrăznit să spună nimic rău, pentru că nu voia ca subiectul să ajungă la urechile lui Alan.
- Nimic, doar o mică neînțelegere, a răspuns Dol.
- Am venit doar să-i spun lui Dol să-l contacteze pe tata, a afirmat Fifa. Hin a zâmbit ușor, pentru că știa totul despre Dol din gura lui Alan.
- A, așa e? Ai terminat de povestit? Dol trebuie să se întoarcă la muncă, a întrebat Hin cu o voce calmă. Fifa și-a strâns ușor buzele și s-a uitat la Dol cu nemulțumire.
- Am terminat. Mă întorc la muncă acum. L-am lăsat pe P’Bryze singur, a spus Dol înainte să plece de lângă Fifa și să intre imediat în pub. Fifa nu putea face nimic, s-a urcat înapoi în mașină și a plecat.
- Dol, chiar e fratele tipului ăla? a întrebat Liu, care auzise totul, după ce Dol a intrat în pub.
- Da, avem mame diferite, a spus Dol sincer. La urma urmei, Liu a fost cel care l-a adus pe el și pe Alan împreună.
- Deci este și el bona lui Alan? Alan știe, nu-i așa? a întrebat Liu, fără să-și dea seama.
- Cred că ar trebui să știe, pentru că Alan a pus pe cineva să-l investigheze pe tatăl meu înainte, a spus Dol. Liu s-a uitat la Dol cu îngrijorare.
- Sunt bine. Chiar dacă trebuie să mă culc cu același bărbat ca și fratele meu mai mare, eu nu l-am considerat niciodată fratele meu, a spus Dol pe un ton normal, știind că Liu era îngrijorat de sentimentele lui. Liu nu a putut decât să-l bată ușor pe Dol pe umăr.
- Dacă ai vrea sa te descarci sau ai nevoie de ajutorul meu, te rog să mă anunțați. Dacă te pot ajuta, o voi face, a spus Liu, pentru că îl considera pe Dol ca pe un frate mai mic. Dol a zâmbit și i-a mulțumit lui Liu înainte de a se întoarce la muncă.
Cât despre Fifa, nu a condus spre casă, ci s-a dus direct la un hotel să se întâlnească cu cineva, întrucât își făcuse o programare cu acea persoană.
- Ești khun Fifa? Vă rog să veniți pe aici. Un bărbat l-a salutat pe Fifa la recepție înainte de al conduce într-o cameră.
- Vă rog să intrați, a spus cealaltă persoană. Când Fifa a intrat, s-a întâlnit imediat cu persoana cu care își făcuse o întâlnirea.
- Sper că ceea ce o să-mi spui îmi va fi de folos, Fifa, a spus cealaltă parte înainte ca Fifa să-i spună ceva. După ce au terminat de vorbit, Fifa s-a scuzat și a plecat cu un rânjet disprețuitor.
- Fifa, a răsunat o voce de femeie, făcându-l pe Fifa, care ieșea din lift, să se oprească ușor când a văzut-o pe View venind spre el.
- Ce faci aici, View? a întrebat Fifa.
- Am venit la restaurantul de pe acoperișul hotelului. Dar tu ce faci aici? a întrebat View înapoi.
- Sunt aici să văd un prieten. Mă duc acasă acum. Am plecat, a spus Fifa zâmbind înainte de a pleca.
View s-a uitat la Fifa și a zâmbit ușor.
Capitolul 22
A venit ziua în care Dol a trebuit să plece din oraș cu prietenii lui ca să facă poze pentru proiectul ce trebuia predat profesorului. Dimineața, s-a trezit și s-a așezat să ia micul dejun cu Alan, pentru că Alan trebuia să verifice produsele care urmau să sosească în ziua respectivă. Ei urmau să iasă împreuna apoi Dol se întâlnea cu prietenii lui la universitate.
- Te simți rău în ultima vreme? a întrebat Alan, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă.
- Nu, de ce? a întrebat Dol înapoi.
- În ultimele zile, ai părut cam deprimat. Dacă nu te simți bine, stai acasă și odihnește-te, a răspuns Alan. Dol știa de ce era deprimat, dar nu credea că Alan ar observa.
- Nu e nimic. Mă gândeam doar la tema mea, a susținut Dol. În realitate, se gândea la el și la Alan. Dol era sigur că se îndrăgostise de Alan. Căldura și bunătatea lui îl făcuseră să-și piardă mințile. Acest lucru îl stresa destul de tare, pentru că încălcase regulile stricte ale lui Alan și nu știa ce să facă în continuare.
- Ești sigur? întrebă Alan cu suspiciune. Cum de nu-și dădea seama că Dol avea probleme? Dar nu se obosi să-l întrebe mai mult. Așteptă ca Dol să vorbească și să se consulte cu el.
- Da, răspunse Dol.
- Atunci o să-l rog pe Mick să te ducă la universitate. Mergi cu prietenii tăi? a întrebat Alan.
- Da, a răspuns Dol. Alan nu a mai întrebat nimic. S-au așezat să mănânce micul dejun și apoi au mers spre mașină. Alan urma să se uite la marfă, în timp ce Dol urma să se întâlnească cu prietenii lui.
- Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă, știi? a spus Alan, în timp ce mergea primul spre cealaltă mașină.
- Da, călătorie plăcută, a spus Dol înainte de a se apleca să-l sărute pe Alan pe obraz, făcându-l pe Alan să zâmbească satisfăcut. L-a mângâiat ușor pe Dol pe cap înainte de a-l lăsa să urce în mașină. Când mașina lui Dol a plecat, Alan s-a urcat în propria mașină.
- Spune-i lui V1 să meargă să-l urmărească pe Dol, i-a spus Alan lui Toom. Toom l-a contactat pe V1 așa cum îi ordonase Alan.
- Unde te duci, Dol? a întrebat Mick. Știa doar că Dol mergea la o ședință foto cu prietenii lui.
- La casa abandonată de lângă... a răspuns Dol normal.
- E cel de lângă templu? a întrebat Mick din nou, pentru că îl știa.
- Da, ai fost vreodată acolo, Mick? a întrebat Dol înapoi.
- Am fost acolo. E destul de înfricoșător chiar și ziua, a răspuns Mick.
- Dacă și khun Mick a spus că e înfricoșător. Cred că va trebui să iau o amuletă cu Buddha cu mine, a spus Dol chicotind.
- Deci puteți intra? Casa nu mai are proprietar? a întrebat Mick.
- Prietenul meu l-a contactat pe proprietar și i-a cerut să intre și să facă poze iar el ne-a dat permisiunea, a răspuns Dol. Mick a dat din cap și nu a mai întrebat nimic până nu au ajuns la universitate. Dol a coborât din mașină, în timp ce Mick s-a întors cu mașina pentru a-și face treaba.
Dol s-a dus la grupul de prieteni care sosise primii. Kla și Pun și-au adus iubiții, ca de obicei. Ei au mers cu două mașini, Dol a mers cu Bee și au pornit spre destinația lor, care nu era foarte departe. Ei au mers mai întâi la casa proprietarului pentru a le da cheia de la gard. Dar proprietarul nu a venit cu ei. Aveau să îi returneze cheia când terminau de făcut poze.
- E destul de pustiu, a spus Bee când a văzut casa în fața lui.
- Hai să ne grăbim să terminăm treaba ca să ne putem întoarce. Nu vreau să stau mult aici, a spus Dol înainte că ei să-și împartă treaba. Dol și Bee s-au despărțit ca să facă poze în alte părți ale casei.
- Bee, am ceva ce vreau să discut cu tine, a spus Dol după ce a ezitat o vreme.
- Ce? a întrebat Bee, apoi s-a întors să-i acorde mai multă atenție prietenului său, întrucât tonul vocii lui Dol nu era prea bun.
- Eu... am încălcat una din regulile pe care le-a stabilit Alan, a spus Dol. Bee părea nedumerit.
- Care sunt regulile? a întrebat Bee.
- Înainte să devin bona lui Alan, m-a pus să semnez un contract și să citesc regulile pentru a fi bona lui, pentru că nu-i plac relațiile complicațiile, a explicat Dol.
- E foarte atent, spuse Bee în timp ce se gândea. Fața lui Dol se întunecă puțin.
- Da, înainte de asta, a mai fost o bonă de-a lui Alan, pe nume Prao. Ea a fost concediată pentru că a depășit limita lui Alan, i-a spus Dol prietenului său.
- Dar tu ce limită ai depășit care te-a făcut să spui că ai încălcat regulile? a întrebat Bee.
- Am încălcat ultima regulă și cea mai importantă, a spus Dol.
- M-am... îndrăgostit de Alan, i-a spus Dol prietenului său. Bee, care a auzit asta, a tăcut o clipă.
- Alan știe despre asta?a întrebat Bee primul. Dol a clătinat din cap.
- Alan nu știe încă pentru că am încercat din răsputeri să-mi ascund sentimentele de el. Dar nu mă simt bine dacă mă concediază pentru că am încălcat regulile. N-ar fi mai bine dacă aș demisiona mai întâi? a întrebat Dol. Bee s-a uitat la prietenul său cu simpatie.
- Ești sigur că îl iubești? a întrebat Bee din nou. Dol a dat din cap.
- M-am gândit bine la asta. Vreau să fiu cu el tot timpul. Vreau să fiu singurul pentru el, vreau să fiu numărul unu. Când l-am văzut mergând la celelalte bone, m-am simțit rănit și invidios. Dar nu pot face nimic pentru că sunt doar bona lui. Dacă aș continua să mă forțez așa, cu siguranță aș suferit și mai mult, a spus Dol pe un ton posomorât.
- Deci vrei să nu mai fii bona lui Alan, nu-i așa? a întrebat Bee. Dol a tăcut o clipă înainte să dea din cap.
- Nu e aceasta singura cale? Pentru că, în orice caz, relația mea cu el e imposibilă, spuse Dol încet.
- Nu crezi că poate simte și el la fel pentru tine? Din câte mi-ai spus, nimeni n-a fost vreodată la el acasă, dar tu ai fost acolo, a spus Bee, pentru că Ron îi spusese lui Dol că el fusese prima persoană care venise la casa lui Alan.
- Simplul fapt că stau în casa lui nu garantează că simte ceva pentru mine. Dacă simțea la fel, de ce s-ar duce să caute alte bone? a spus Dol din nou. Bee a rămas fără cuvinte pentru că mai devreme îl văzuse pe Alan mergând la cumpărături la mall cu View.
- Deci, ca să rezum, vrei să nu mai fii bona lui? a întrebat Bee din nou. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Cred că trebuie să mă retrag înainte să ajung prea departe. Deja sufăr destul de mult, spuse Dol din nou. Bee oftă înainte de a-și bate ușor prietenul pe umăr în semn de compasiune.
- Bine, orice ai decide, voi fi mereu de partea ta, a spus Bee, pentru că totul depinde de decizia lui Dol.
- Și eu, au răsunat vocile lui Kla și Pun, făcându-i pe Dol și Bee să se întoarcă să se uite. Kla și Pun erau pe punctul de a merge să-și vadă prieteni când au auzit ce i-a spus Dol lui Bee pentru că Cake și Gam, s-au dus să ia lucruri din mașină.
- De acum înainte, dacă întâmpini probleme, să ne spui și te vom ajuta, a spus Kla pe un ton serios. Pun s-a apropiat și l-a îmbrățișat pe Dol.
- Da, indiferent cât de greu ar fi, te rog să ne spui, a spus Pun. Dol și-a privit prietenii cu recunoștință. Chiar dacă nu era la fel de înstărit ca cei trei prieteni ai săi, aceștia nu l-au privit niciodată de sus.
- Vă mulțumesc foarte mult. Cred că atunci când mă voi întoarce, îi voi spune lui Alan că vreau să anulez contractul de cu el, a spus Dol, chiar dacă simțea o durere în inimă.
- Bine, dacă vrei să venim să te luăm, spune-ne pur și simplu, a spus Kla, știind că Dol locuia cu Alan. Dacă el nu mai era bona lui Alan, Dol trebuia să se mute înapoi în cămin. Din fericire, Dol nu și-a anulat contractul de la cămin. Încă plătea chiria în fiecare lună.
- Apropo, unde au dispărut Cake și Gam? a întrebat Dol despre cei doi iubiți ai prietenului său.
- Au mers sa ia niște lucruri din mașină, a spus el cu îndrăzneală, pentru că mașina era parcată în față clădiri.
- Phi... Phi Kla, a răsunat vocea lui Cake, făcându-i pe cei din grupul lui Dol să se întoarcă să privească. Ei au tresărit când au văzut cinci bărbați care îi țineau pe Cake și Gam.
- Cine sunteți voi? Eliberați-ne iubiți acum, a spus Kla.
- Îi vom elibera pe acești doi cu siguranță, dar în schimbul cuiva pe nume Dol, a răspuns cealaltă parte, făcându-i pe prietenii lui Dol să se întoarcă și să-l privească șocați. Dol însuși nu se aștepta ca acest grup de oameni să-l dorească pe el. La început, Dol a crezut că erau niște bandiți din apropiere care voiau să-i jefuiască, dar faptul că cealaltă parte l-a identificat în mod specific pe Dol însemna că trebuie să fi venit după el.
- Ce vrei? Ce ți-am făcut de mă vrei pe mine? a întrebat Dol imediat.
- Șeful nostru vrea să te vadă, așa că vino cu noi, i-a răspuns cealaltă parte. Dol a analizat situația și a văzut că nu se puteau lupta cu cealaltă parte, deoarece aceștia avea arme și nu voia ca prieteni săi să intre în bucluc.
- Bine, merg cu voi, a spus Dol.
- Dol! l-a strigat Pun pe Dol cu o voce serioasă.
- Nu-ți face griji, cel puțin mă vor doar pe mine. Încă mai am o șansă să găsiți pe cineva care să mă ajute, a spus Dol, dar nu era sigur cât de repede îl vor găsi prietenii lui.
- Bine, nu-ți face griji. Cu siguranță te vom ajuta, a spus Kla. Nu se așteptau să întâlnească o astfel de situație în timpul filmărilor. Chiar dacă ar fi fost vorba doar de gangsteri obișnuiți, Kla credea că tot s-ar putea lupta cu ei. Dar acești tipi păreau mai degrabă profesioniști.
- Trebuie să-i eliberați pe cei doi prieteni ai mei, a insistat Dol.
- Bine, haide, a strigat cealaltă persoană. Dol s-a dus spre grupul de persoane și spre Gam și Cake. Când l-au prins pe Dol, i-au lăsat imediat pe Cake și Gam să plece, pentru că treaba lor era să-l ia doar pe Dol. Cake și Gam au alergat înapoi la iubitul lor, panicați, și s-au uitat la Dol cu îngrijorare.
- Sunt bine, a spus Dol înainte ca cei cinci bărbați să-l conducă pe Dol. Grupul lui Kla nu l-a putut urma pentru că oamenii celeilalte părți îl supravegheau îndeaproape până când Dol nu s-a urcat cu toții într-o dubă. Kla și Pun au alergat imediat după el.
- Urcă în mașină. Pun îi va ajuta pe Gam și Cake să împacheteze lucrurile și să le pună în mașină. Ia cheia și dă-i-o înapoi proprietarului casei. Eu merg cu Bee să urmărim mașina aia, i-a spus Kla. Pun a dat din cap în semn de aprobare. Apoi, Kla și Bee s-au urcat repede în mașină și au plecat imediat.
- Trebuie să chemăm poliția, a spus Kla. El era șoferul.
- N-ar fi mai bine dacă l-aș suna pe khun Alan?a sugerat Bee.
- Ai numărul lui de contact? a întrebat Kla, făcându-l pe Bee să se oprească o clipă, deoarece nu aveau cum să-l contacteze pe Alan.
- Nu, o să sun mai întâi la poliție, a spus Bee înainte să-și ia telefonul ca să sune. Între timp, Kla a urmărit duba care l-a luat pe Dol.
- Cine e șeful tău? Dol era în mașină dar nu era legat la gură sau la mâini, pentru că erau mulți oameni în mașină. Așa că nu se temea că Dol se va lupta și va fugi, pentru că a văzut că Dol era doar un tânăr obișnuit.
- N-ai ști dacă ți-aș spune, a răspuns cealaltă parte.
- O, dacă nu îl cunosc. Atunci de ce m-ați răpit? a întrebat Dol.
- Pentru că îi ești de folos șefului nostru. Stai liniștit și nu vorbi prea mult, i-a răspuns cealaltă persoană. Dol a stat liniștit o vreme, gândindu-se de ce îl capturaseră acești oameni. Apoi Dol s-a gândit la Alan.
Oare acești oameni sunt dușmanii tăi, Alan? Atunci de ce trebuie să mă răpească? își spuse Dol în sinea lui. Încerca să se uite afară din mașină din când în când. Era bine că nu avea ochii acoperiți. Dol încerca să vadă unde se afla chiar acum, dar era înconjurat și la stânga și la dreapta. Probabil că nu se putea mișca spre ușă, pentru că până când avea să deschidă portiera, probabil că avea să fie prins din nou. Așa că Dol se gândi să stea nemișcat până ajungea la destinație. În inima lui, nu se putea abține să nu se gândească la Alan.
- Șefu’, V1 a sunat și a spus că khun Dol a fost răpit, a spus Toom în timp ce intra, făcându-l pe Alan, care verifica marfa, să se oprească o clipă.
- Deci, cum stau lucrurile acum? a întrebat Alan imediat.
- V1 conduce după ei. Nu știu că sunt urmăriți. Khun Dol a fost singurul răpit, a spus Toom pe un ton serios.
- Bănuiam că se va întâmpla azi. Spune-le oamenilor noștri să se pregătească. Mă duc să-l aduc pe Dol înapoi acasă și să termin odată pentru totdeauna pe acest trădător, a spus Alan, pentru că voia să-l prindă pe trădător în flagrant. Lăsase problema să se lungească până astăzi și se simțea destul de vinovat față de Dol pentru că îi făcuse probleme. Alan știa de ceva vreme cât de special era Dol pentru el. Altfel, nu l-ar fi adus să locuiască împreună în casa mare. Chiar dacă știa cine era trădătorul, tot nu făcuse nimic pentru a îndrepta lucrurile.
Dol a fost dus la un depozit dintr-o zonă industrială. Nimeni nu știa la ce servește locul ăsta. Dol a fost scos din mașină și dus înăuntru. Dol învățase să lupte, dar putea evalua situația și știa că, chiar dacă s-ar lupta cu acești oameni și ar fugi, nu ar putea scăpa pentru că cealaltă parte aveau arme. Așa că a trebuit să urmeze ordinele celeilalte părți.
- Stai aici deocamdată. Nu te gândi să scapi. Oh... dă-mi telefonul, a spus cealaltă persoană înainte de a-l percheziționa pe Dol și de a-i lua telefonul. Acest lucru l-a iritat puțin pe Dol, pentru că la început voia să-l sune în secret pe Alan, dar acum nu-l mai putea contacta. Dol stătea pe podeaua acestei camere mici cu o față serioasă. Dol nu știa dacă Alan știa sau nu că fusese rapit. Dol stătea în cameră cu o sticlă de apă pe care i-o adusese cineva. A încercat să se plimbe prin cameră, dar nu avea nicio ieșire. Înăuntru era doar baia, și gaura de ventilație dar nu putea ieși.
Crak...
Sunetul uși care se deschidea l-a făcut pe Dol să se întoarcă imediat să se uite la ușă. Înainte să poată vedea că persoana care intra era View, Dol a rămas uluit. Se întreba dacă View era ca Khing, care părea bun la exterior, dar în adâncul sufletului era o persoană rea.
- De ce ești așa surprins? N-am venit să te rănesc, a spus View zâmbind.
- Deci... cum ai ajuns aici? a întrebat Dol, privind-o pe View cu suspiciune. Astăzi, View purta o ținută neagră elegantă.
- Am venit să te ajut, a spus View nu prea tare.
- Cum pot să am încredere că ai venit să mă ajuți? Dacă nu faci parte din grupul de afară, cum ai putut intra aici? a întrebat Dol direct. View și-a dat ochii peste cap puțin înainte să ridice telefonul și să dea un telefon.
- Am venit să îl văd pe Dol, dar trebuie să-i spui lui Dol să nu îi fie frică de mine mai întâi, a spus View înainte să-i înmâneze lui Dol telefonul.
- Vorbește, a spus View. Dol a luat imediat telefonul lui View și a vorbit fără să știe cine era la celălalt capăt al firului.
- Da, spuse Dol.
(„Dol, te-au lovit cumva?”) Vocea gravă a lui Alan a răsunat, făcându-i ochii lui Dol să se înroșească în timp ce se uita la View cu nedumerire.
- Nu, răspunse Dol.
(„O să te ajut imediat. Cât despre View, poți avea încredere în ea. Nu-ți face griji.”) i-a răspuns Alan. Dol avea ceva ce voia să-l întrebe pe Alan, dar nu credea că ar trebui să-l întrebe acum.
- Da, răspunse Dol.
(„Nu te teme, băiatul meu cuminte. Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic.”) Alan l-a consolat, făcându-i inima lui Dol să tresară. Se simțea bine și greu în același timp.
- Dar prieteni mei? a întrebat Dol despre prieteni săi, neștiind cum se simt aceștia.
(„Oamenii mei ți-au găsit prieteni. Nu-ți face griji, te așteaptă să te întorci.”) a spus Alan, ceea ce l-a făcut pe Dol să se simtă puțin ușurat.
- Bine, te aștept, a răspuns Dol. Înainte ca Alan să poată răspunde și să închidă, Dol i-a dat telefonul înapoi lui View și s-a uitat la View cu suspiciune.
- Hai o să vorbim când ieșim de aici. Voi instala în secret o cameră de filmat aici, pentru că avem nevoie de dovezi. Cât despre mine, voi rămâne pe aici. Îți garantez că nimeni nu-ți va putea face rău, a spus View.
- Dacă ai venit aici de ce nu mă scoți afară? a întrebat Dol curios.
- Alan are nevoie de niște dovezi. Chiar dacă sunt bună la spionaj și la luptă, nu pot lupta singur împotriva tuturor oamenilor de afară, a spus View fără menajamente.
- Bine, voi aștepta aici, a răspuns Dol când a înțeles ce spusese View înainte de a se uita la ea în timp ce instalase o cameră în spatele dulapului. View s-a strecurat încet afară, lăsându-l pe Dol să stea și să se gândească la care era mai exact relația lui View cu Alan.
După o vreme, s-a auzit sunetul uși deschizându-se. Era persoana care îl capturase de la început.
- Șeful meu va veni imediat, dar înainte să-l cunoști, cineva vrea să vorbească mai întâi cu tine, a spus cealaltă persoană, înainte ca silueta mică a altcuiva să intre. Dol s-a încruntat imediat.
- Phi Fifa, l-a strigat Dol pe celălalt.
- O, eu sunt. De ce te miri să mă vezi aici? a spus Fifa pe un ton batjocoritor.
- M-ai răpit? De ce? a întrebat Dol imediat.
- He, he, nu e chiar așa. Oamenii ăștia nu sunt ai mei. Le arăt doar o cale de ieșire convenabilă, a răspuns Fifa. Dol s-a uitat la cealaltă persoană nedumerit.
- Eu și el avem beneficii reciproce. El te are drept monedă de schimb, iar eu te scot din calea mea, a spus Fifa fără menajamente.
- De ce ai făcut asta? a întrebat Dol înapoi.
- Pentru că mi-ai furat atenția lui Alan. Mama ta i-a furat atenția tatălui meu acum mai bine de douăzeci de ani. Înainte, Alan m-a iubit și m-a adorat de moarte, dar acum nu-i mai pasă deloc de mine. Dacă nu ai mai fi tu, eu și el ne vom întoarce la cum eram înainte, a răspuns Fifa tăios.
- Ți-ai folosit degetul mare de la picior ca să gândești? Crezi că mama ți-a furat tatăl? Motivul pentru care tatăl meu te-a abandonat pe tine și pe mama ta a fost pentru că este un iresponsabil. E doar un laș. Ți-am spus, dacă ar fi iubit-o cu adevărat pe mama ta, nu ar fi abandonat-o așa. Și motivul pentru care s-a întors la mama ta, ți-l spun eu, a fost din cauza banilor, a răspuns Dol, făcându-l pe Fifa să se oprească o clipă. Acum tatăl său începuse să-i ceară bani și mamei lui. Dar Fifa nu putea accepta că era adevărat.
- În niciun caz! Ești doar gelos pe mine, de aceea ai spus asta, a replicat Fifa. Dol a rânjit disprețuitor la colțul gurii.
- Nu te-am invidiat niciodată, nici măcar puțin. Viața mea e mult mai bună decât a ta acum, l-a tachinat Dol pe Fifa, înfuriindu-l. În loc să încerce să-l doboare pe Dol, a fost doborât el de Dol.
- Dol! Fifa s-a repezit să-l plesnească pe Dol, dar Dol l-a apucat de încheietură și l-a ținut. Apoi Dol l-a lovit pe Fifa în față.
- Au! M-ai lovit, Dol? a strigat Fifa, căruia îi sângera nasul. Apoi s-a repezit din nou spre Dol, dar a fost lovit cu piciorul în stomac de Dol, aruncându-l în aer și prăbușindu-se la pământ.
- Au! a strigat Fifa de durere. Dol nu s-a mai obosit să atace din nou, deoarece mai erau și alți oameni acolo. Mai mult, era mulțumit doar cu atât.
- Hei, ați venit să vorbiți sau să vă certați? a întrebat un bărbat cu o înfățișare fioroasă. Nu era subordonatul lui Fifa, dar l-a ajutat pe Fifa să se ridice.
- Ar trebui să-i dați o lecție tipului ăstuia, a spus Fifa cu un sentiment de sufocare.
- Nu suntem subordonații tăi. N-ai spus că ai venit aici să vorbești cu puștiul ăsta? a întrebat cealaltă parte. Fifa l-a privit pe Dol cu resentiment.
- Mai vrei una? a întrebat Dol. Nu-i mai era frică, pentru că era sigur că Alan va veni să-l salveze. În plus, View era prin apropiere.
- Ce se întâmplă? Vocea răgușită a altei persoane a răsunat în timp ce intra.
- Fifa, ai terminat de vorbit cu tipul ăsta? a întrebat persoana care tocmai intrase. Această persoană era generalul Kamchai.
- Generale, dacă obțineți ce doriți, trebuie să scăpați de tipul ăsta pentru mine, a spus Fifa, ștergându-și sângele de la nas.
- O să scap de el. Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta. Dar nu uita să-mi trimiți vești secrete despre Alan.
Generalul Kamchai avea o înțelegere cu Fifa. Fifa s-a dus să-i spună generalului Kamchai că Dol era cineva pe care Alan îl iubea și îl adora. Dacă generalul Kamchai voia să negocieze ceva cu Alan, trebuia să-l captureze pe Dol pentru a negocia. Generalul Kamchai însuși a aflat că Dol stătea în casa lui Alan iar asta l-a făcut să creadă că Dol era foarte important pentru Alan. Dar generalul Kamchai a negociat cu Fifa să-i trimită din când în când informații interne despre Alan, în schimbul faptului că el nu îi va spune lui Alan că Fifa fusese cel care îi spusese despre Dol. Fifa a fost de acord, dar nu intenționa să-i spună generalului totul. Mai simplu spus, nu aveau încredere unul în celălalt.
Cât despre cum îl cunoștea Fifa pe generalul Kamchai, era pentru că avea o sursă printre oameni lui Alan, așa că știa că generalul Kamchai avea o problemă cu Alan.
- Știu, a răspuns FIFA.
- Deci, l-ai trădat pe Alan? a întrebat Dol neîncrezător pe cealaltă persoană.
- Ce trădare? Nu-i nici o trădare, a replicat Fifa, refuzând să accepte adevărul. Dol a rânjit la rândul său.
- Hm, dacă Alan află, crezi că vei mai putea trăi confortabil? a spus Dol. Era sigur că Alan va afla cu siguranță.
- Nu mă amenința. Salvează-te pe tine mai întâi. Nu vei mai putea niciodată să te întorci la Alan, a spus Fifa înainte să plece din cameră.
- Nu credeam că Alan s-ar îndrăgosti de un băiat obișnuit ca tine, a spus Kamchai. Știa că cealaltă persoană era probabil dintr-o țară vecină, deoarece accentul său thailandez nu era foarte clar.
- Cred că ar trebui să te răzgândești, l-a avertizat Dol pe general.
- Nu sunt un copil care să te asculte din cauza unor cuvinte de genul ăsta. Hei, scoate copilul ăsta afară. Alan va fi aici curând, a spus generalul Kamchai înainte de a ieși. Dol a fost condusă afară din cameră de oamenii generalului.
Dol s-a uitat în jur dar nu-l mai vedea pe Fifa. Acum era întuneric afară. Dol a căutat-o pe View, dar nu a putut să o găsească. Era sigur că View era prin preajmă.
- Pentru ce ai nevoie de mine ca să negociezi cu Alan? a întrebat Dol curios.
- Vreau noua armă a lui Alan. Nu vrea să mi-o vândă, așa că o voi lua gratis în schimbul tău, a răspuns generalul Kamchai. Dol se întreba în secret dacă acesta era într-adevăr cazul, ar fi Alan dispus să dea acea armă la schimb pentru el?
- Dacă Alan ți-o vinde, ai bani să-o cumperi? Dol i-a replicat sarcastic celeilalte persoane.
Snap!...
Fața lui Dol s-a întors în cealaltă parte când generalul Kamchai l-a pălmuit.
- Ești atât de deștept, i-a răspuns generalul Kamchai furios. Dol nu s-a speriat pentru că știa că urma să vină Alan.
Nu după mult timp, a auzit zgomotul unei mașini. Oamenii generalului au ieșit să monitorizeze situația și doar cinci dintre oamenii lui Alan au intrat.
- Nu credeam că vei fi atât de neajutorat încât să trebuiască să faci asta, generale, spuse Alan calm. S-a uitat la Dol, care era ținut la pământ de oamenii generalului Kamchai. Dol, văzându-l pe Alan, i-a zâmbit la rândul său, asigurându-l că este bine.
- Dacă nu ai fi fost atât de exigent, nu aș fi făcut asta. A răspuns generalul Kamchai.
- Hm, sunt vânzător, deci am dreptul să îmi aleg clienți, a răspuns Alan, știind exact ce voia generalul Kamchai.
- Dacă n-ar exista cumpărători ca mine, ai avea cui să vinzi? a replicat generalul Kamchai.
- Cumpărător nu ești doar tu, generale. Nici măcar nu trebuie să caut eu clienți, a repetat Alan.
- Spune-mi doar ce vrei. Alan nu a vrut să mai spună nimic, așa că a întrebat imediat cealaltă persoană ce își dorește.
- Cinci sute de lansatoare de rachete noi. Cât despre locul de livrare, voi ruga pe cineva să te contacteze mai târziu, a spus generalul Kamchai, crezând că îi era superior lui Alan.
- Dar omul pe care l-ai capturat? a întrebat Alan despre Dol.
- Mă voi ocupa eu de el mai întâi. Când îmi vei aduce armele, ți-l voi returna, a răspuns generalul Kamchai.
- Hmm, nu sunt prea mulțumit de această negociere. Permiteți-mi să vă fac o ofertă, a spus Alan.
- Ce ofertă? întrebă generalul Kamchai, în timp ce Dol continua să se uite la Alan și la ceilalți până când îl văzu pe Ron făcându-i semn cu mâna așa cum îl învățase Ron când se antrenau. Ron l-a pus pe Dol să aștepte mai întâi semnalul lui.
- Îmi iau omul înapoi astăzi, iar tu și oamenii tăi veți fi trimiși înapoi în țara voastră fără viață, a spus Alan. Ron i-a făcut apoi semn lui Dol să se întoarcă și să-l apuce pe cel din spatele lui, aruncându-l rapid la pământ, făcându-l pe generalul Kamchai să se întoarcă și să se uite în spate, șocat.
Bang...
S-a auzit o împușcătură. Un alt om al generalului Kamchai, care era aproape de Dol, a fost împușcat și a căzut la pământ. Nimeni nu știa de unde venea glonțul. Oamenii generalului, care nu au fost suficient de rapizi, au fost prinși de oamenii lui Alan. Alan s-a repezit, l-a apucat pe Dol și l-a dus să se ascundă în spatele unui dulap metalic din apropiere. Oamenii lui Alan, care se ascundeau afară, au început să vină în ajutor.
- Te doare undeva? L-a întrebat Alan pe Dol cu îngrijorare.
- Nu, a răspuns Dol imediat. Sunetul focurilor de armă a răsunat acum în tot depozitul. Generalul Kamchai a fost luat de sub gloanțe. Alan și-a scos și el arma.
- Stai lângă mine, spuse Alan.
- Da, a răspuns Dol. În acel moment, Toom a alergat înăuntru să fie cu Dol și Alan.
- Șefu’, scoate-l mai întâi pe khun Dol. O să îi opresc eu, a spus Toom. Alan s-a întors către Dol.
- Ești gata? a întrebat Alan.
Dol a respirat adânc și a dat din cap înainte ca Toom să înceapă să tragă să-i blocheze pe ceilalți. Alan l-a ținut de mână pe Dol și a alergat spre ușă, în timp ce el însuși trăgea în oamenii generalului Kamchai care încercau să-l oprească. Alan alerga din când în când și se ascundea în spatele lucrurilor din acel loc. În timp ce alerga, Dol l-a văzut pe generalul Kamchai ascunzându-se și ridicând arma pentru a trage în ei. Alan nu putea vedea pentru că se întorsese cu spatele ca să-l ajute pe Dol să fugă din depozit. Dar Dol s-a întors și l-a văzut, făcându-i inima să bată mai repede.
Bang... bang!
- Au... Un țipăt și o tresărire din spate l-au făcut pe Alan să se întoarcă să se uite, doar pentru a descoperi că Dol fusese împușcat în umărul drept.
- Dol! Alan l-a apucat repede pe Dol și l-a văzut pe generalul Kamchai. Apoi a tras cu arma în generalul Kamchai în mod repetat, până când generalul a fost împușcat în stomac și a căzut la pământ. Alan a vrut să-l împuște pe general în cap ca să-l termine, dar nu l-a putut lăsa singur pe Dol. Ron și Toom au alergat imediat să-l ajute pe Alan.
- Termină totul aici, a scrâșnit Alan din dinți. Fața lui Dol era acum palidă, deoarece sângele îi curgea din rană. Alan l-a ajutat pe Dol și să fugă afară. Oamenii lui Alan de afară au alergat repede să-l ajute.
- Du-te la cel mai apropiat spital! a ordonat Alan sever. L-a dus pe Dol în mașină și și-a luat jacheta de la costum ca să-i preseze rana lui Dol.
- Dol, copilul meu bun, uită-te la mine. Ești bine. Te duc la spital, a spus Alan. Dol s-a uitat scurt la Alan.
- Sunt rănit, a spus Dol.
- Știu. Îmi pare rău că te-am rănit atât de tare. Te voi compensa pentru tot. Alan a încercat să vorbească cu Dol. Nu voia să-l vadă pe Dol leșinând chiar acum. Dol nu voia să spună nimic pentru că era rănit și epuizat din cauza pierderii de sânge. Alan a continuat să-l strige și să-l trezească pe Dol până când au ajuns în sfârșit la spital.
Oamenii lui Alan au strigat după personalul medical că cineva fusese împușcat. Asistenți au venit repede cu o targă să-l ia pe Dol.
Alan l-a urmărit îndeaproape pe Dol până când acesta a intrat la camera de gardă, dar Alan a trebuit să aștepte afară. Alan și-a strâns pumnii, cămașa fiindu-i plină de sângele lui Dol și s-a întors să se uite la subordonatul său.
- Sunați pe ai noștri și spune-le să-i prindă pe cei doi mai întâi, dar să-i țină separat. Mă duc eu să mă ocup de ei mai târziu, a spus Alan cu o voce severă înainte de a se așeza pe scaunul din fața camerei de urgență, cu ochii plini de furie.
Capitolul 23
Alan a așteptat până când a aflat că Dol era în siguranță și glonțul nu a atins niciun punct vital din corpul său. După un timp, doctorul l-a mutat în sala de recuperare. Alan a cerut apoi să-l transfere pe Dol la un spital aproape de casa lui, un spital pe care îl folosea des. Pe tot parcursul transferului lui Dol, Alan a fost alături de el tot timpul, chiar dacă Dol nu se trezise încă din anestezia folosită de doctor pentru a scoate glonțul.
- Șefu’, phi Toom a sunat să spună că problema a fost rezolvată. Cadavrele acelor oameni vor fi trimise pe o barcă pentru a fi aruncate în mare, a raportat un subordonat progresul.
- Mai trăiește generalul Kamchai? a întrebat Alan cu o voce calmă.
- Nu va supraviețui, a răspuns subordonatul.
- Pune-l pe Toom să adune dovezi pentru a verifica identitatea generalului și să i le trimită înapoi conducătorului său, împreună cu un avertisment: Dacă mai trimite oamenii să mă deranjeze, mă voi duce să-l găsesc eu însumi, a spus Alan cu o voce calmă.
- Atunci, khun Alan se va duce să se ocupe de persoanele care v-a trădat? a întrebat subalternul lui Alan. Alan a rămas nemișcat o clipă. S-a uitat la Dol, care acum dormea pe un pat într-o cameră privată din spitalul în care tocmai îl transferase.
- Îi aștept mai întâi pe prietenii lui Dol. Alan nu voia să-l lase pe Dol singur. Chiar dacă subordonații săi erau acolo pentru a asigura paza în afara camerei, nu se simțea în largul lui. Alan nu a așteptat mult sosirea prietenilor lui Dol. Era deja a doua zi dimineața deoarece operația lui Dol și transferul la spitalul privat durase destul de mult.
- Khun Alan, ce mai face Dol? a întrebat Bee imediat ce a intrat.
- E în siguranță acum. O las pe Dol în grija ta, pentru că mai am treburi importante de rezolvat, spuse Alan cu o voce calmă.
- Bine, nu vă faceți griji. Dacă Dol se trezește vă voi spune, a spus Bee. Alan s-a dus la patul lui Dol și i-a mângâiat ușor capul și obrazul înainte de a se întoarce și a ieși din camera de recuperare a lui Dol pentru a se ocupa de treburile neterminate.
Alan încă purta cămașa pătată de sânge a lui Dol, neavând intenția să o schimbe sau să o dea jos chiar acum, ceea ce îl făcea să pară destul de sălbatic. Toom și Ron îl așteptau deja pe Alan la casa secretă.
- Ce mai fac ăia doi? a întrebat Alan.
- Unul face tam-tam, celălalt tace, a răspuns Ron. Alan a dat din cap și s-a îndreptat spre o cameră. Ron a deschis ușa pentru ca Alan să intre. Când cel dinăuntru l-a văzut pe Alan, a alergat imediat spre el și l-a îmbrățișat.
- Khun Alan, ajută-mă! Cineva m-a încuiat aici! a răsunat vocea imploratoare a lui Fifa. Alan a rămas acolo, holbându-se la cealaltă persoană cu o privire rece. Apoi l-a împins pe Fifa cu mare forță, făcându-l pe Fifa să cadă la pământ. Fifa s-a uitat la Alan șocat.
Eu am pus pe cineva să te aducă și să te închidă aici, a spus Alan. Fifa s-a uitat la Alan șocat.
- De ce? a întrebat Fifa cu voce tremurândă, privind în altă parte pentru că se simțea vinovat.
- Ce ai făcut? Îți știi vina? a întrebat Alan.
- Eu... Huh... n-am făcut nimic. Cineva m-a invitat să merg la acel depozit. Dar când am ajuns acolo, am văzut o persoană înfricoșătoare, așa că am fugit repede. Fifa a căutat o cale de scăpare pentru că a fost capturat când a ieșit din depozitul generalului Kamchai.
- He, he, ești sigur de ce spui? a spus Alan pe un ton batjocoritor. Corpul lui Fifa a tremurat când a văzut privirea rece a lui Alan.
- Nu te-am crescut bine? De ce mă trădezi? a întrebat Alan.
- Nu am făcut-o. Nu te-aș trăda niciodată, khun Alan. Fifa și-a strâns buzele. Alan s-a întors să se uite la Toom. Toom și-a scos iPad-ul și a apăsat pentru a deschide un videoclip. Era un clip cu Fifa intrând în camera în care era închis Dol deoarece View instalase o cameră de filmat. Fifa, care a văzut imaginea, a făcut ochii mari de șoc înainte de a se grăbi să se agațe de piciorul lui Alan.
- Huh... Nu am vrut. Mi-am pierdut mințile pentru că eram gelos pe Dol. Khun Alan, vă rog să nu vă supărați pe mine. Nu am vrut să-i spun generalului ăla despre tine. Doar îl păcăleam, a explicat repede Fifa.
- Nu-mi pasă că erai gelos, dar nu lăsa gelozia ta să le cauzeze probleme altora, a spus Alan.
- Huh... Te iubesc, Alan, sunt gelos pe toți cei care ți se apropie, a spus Fifa plângând. Alan a râs imediat, făcându-l pe Fifa să se uite la Alan nedumerit.
- Nu fi așa ridicol, Fifa. Mă iubești? Tu, nu mă iubești. Te interesează doar banii mei, a spus Alan sarcastic, apoi s-a întors să se uite la Ron. Ron, care a înțeles, a ieșit afară.
- Nu e adevărat. Te iubesc foarte mult, a spus FIFA cu vocea tremurândă.
- Hm? Știi de ce nu m-am culcat cu tine în ultima vreme? a întrebat Alan.
- Pentru că îl ai pe Dol, a spus Fifa.
- Hm, asta e unul din motive, dar cealaltă e... dacă mă iubeai cu adevărat, nu te-ai fi culca cu subordonatul meu. Imediat ce Alan a terminat de vorbit, trupul lui Mick a fost aruncat la pământ lângă Fifa. Fifa a fost destul de șocată când a văzut în ce stare era bătut Mick. Mick s-a ridicat încet în genunchi și și-a plecat capul, recunoscându-și greșeala.
- Îmi... îmi pare rău, șefu’, spuse Mick încet.
- Nu, Alan. Nu m-am culcat niciodată cu Mick, nu-i așa? Poți nega. N-am făcut sex niciodată cu Mick, a strigat Fifa la Mick, simțindu-se agitat. Mick a stat acolo liniștit, fără să nege ce spusese Fifa.
- Nu trebuie să negi, Fifa. Am toate dovezile. L-ai convins pe Mick să-ți fie informator. Am încercat să ignor asta, dar felul în care l-ai păcălit pe Mick să-l contacteze pe generalul Kamchai ca să vină să-l răpească pe Dol, ca să poată negocia cu mine pentru arme, chiar nu pot accepta asta. Și felul în care l-ai pus pe Mick să trimită poze cu mine și Dol pe pagina universității ca să-l faci de rușine și apoi i le-ai trimis tatălui tău ca să-i faci probleme mamei lui Dol. Cât despre tine, Mick, nu te-am crescut eu bine încât ai îndrăznit să mă trădezi? Nu-mi pasă cât de mult îl iubești pe Fifa, pentru că Fifa a fost de acord să facă sex cu tine. Dar ne-ai cauzat mie și lui Dol probleme. Ți-a dispărut inteligența o odată cu sperma pe care ai eliberat-o în Fifa? l-a certat Alan pe subordonatul său.
Fifa, care a auzit asta, a rămas uluit. În tot acest timp, Fifa făcuse sex cu Mick pe la spatele lui Alan. Parțial pentru că Fifa flirta cu Mick. Mick îl plăcea în secret pe Fifa, așa că i-a cedat mereu. Fifa l-a păcălit pe Mick că să întrebe diverse lucruri despre Alan, iar Mick i-a povestit totul, chiar și despre dușmanii lui Alan. Acest lucru l-a făcut pe Fifa să găsească o modalitate de a scăpa de Dol și de a-l da la o parte.
- Îmi pare rău, șefu’. Sunt dispus să accept orice pedeapsă, a spus Mick, știind foarte bine că își nedreptățise binefăcătorul. Alan îl ajutase să scape de sărăcie, permițându-i să învețe și să lucreze ca bodyguard, făcându-l să ducă o viață confortabilă. Cu toate acestea, era atât de obsedat de Fifa încât a trecut cu vederea orice altceva.
- Khun Alan, eu... Fifa a încercat să găsească o scuză, dar știa că Alan avea dovezi solide împotriva lui, așa că nu știa cum să mintă sau cum să inventeze o scuză.
- Nu mai vorbi, Fifa. Nu te voi împușca și pe tine că pe generalul ăla, cred că e destul de bine. Ai noroc că Dol e în siguranță. Dar dacă i s-ar fi întâmplat ceva lui Dol, n-ai mai sta aici să plângi. Te-aș trimite ca hrană pentru pești undeva în mare, spuse Alan cu o voce gravă, făcându-l pe Fifa să tremure de frică.
- Mick, îți place de Fifa? l-a întrebat Alan pe Mick.
- Da, a răspuns Mick sincer.
- Dar eu nu te iubesc! a strigat Fifa. Doar se distra cu Mick și îl folosea. Mick, care a auzit asta, a tăcut o clipă, pentru că regreta ce i-a făcut șefului său.
- Acum că sunteți într-o relație, mă voi asigura că dorința voastră se va îndeplini. Veți merge să locuiți împreună în Tabăra KN, a spus Alan. Fața lui Mick s-a întunecat puțin când a auzit asta, pentru că cunoștea bine locul acela.
Tabăra despre care vorbea Alan era un mic sat la graniță, în adâncul păduri. Condițiile de trai nu erau confortabile. Nu exista scăpare de acolo. Era ca o închisoare naturală, pentru că mulți dintre oamenii lui Alan o controlau. Era un loc de unde armele puteau fi trimise în țările vecine. Mick se putea adapta singur, dar Fifa...
- Nu plec. Unde este? De ce ar trebui să merg cu el? Khun Alan, vă rog să mă iertați. Mă puteți concedia. Nu vă voi deranja. Fifa considera că tabăra despre care vorbea Alan nu era cu siguranță un loc potrivit pentru el.
- Nu ai dreptul să negociezi. S-ar putea să-ți placă acolo. Ron, roagă pe cineva să-i ducă pe ăștia doi în tabără. Alan termină de vorbit și se întoarse să plece fără să le mai acorde atenție.
- Acest lucru îl puteți considerat foarte amabil din partea șefului pentru voi, a spus Toom, privindu-l pe Mick cu o expresie dezamăgită.
Cât despre Dol, după ce Alan a ieșit pentru scurt timp, Dol a început să se trezească.
- Phi Dol e treaz, a răsunat vocea lui Cake, pentru că venise cu Kla. Toată lumea s-a dus imediat să stea lângă patul lui Dol. Dol era puțin somnoros.
- Băieți, a spus Dol cu o voce răgușită. Bee i-a adus lui Dol niște apă să bea. Dol a băut-o încet înainte să se uite în jur.
- Sunt în spital? a întrebat Dol.
- Da, ai fost împușcat, îți amintești? a întrebat Kla. Știa doar că Dol fusese împușcat, dar nu cunoșteau circumstanțele exacte.
- Uf, mă doare atât de tare, a spus Dol înainte să-și dea seama de ceva.
- Dar Khun Alan? E bine? a întrebat Dol, pentru că amintirile legate de momentul în care Alan l-a adus la spital tot apăreau și dispăreau.
- E bine. Ne-a chemat să venim să îți ținem companie pentru că a trebuit să plece și să se ocupe de niște treburi, a spus Pun. Dol a rămas nemișcat pentru a-și recăpăta calmul.
- Nu am vorbit încă cu el despre demisie, a spus Dol încet.
- Vei putea vorbi mai târziu. Acum odihnește-te puțin, a spus Bee. Dol a stat liniștit o vreme înainte să adoarmă la loc. Prietenii lui s-au întors să se privească unii pe alții și au oftat ușor.
- Ar trebui să o sunăm și să o anunțăm pe mama și pe sora lui? a întrebat Pun.
- Nu o face încă. S-ar putea să le speriem degeaba. Acum e în siguranță. Așteaptă să se trezească și apoi lasă-l să decidă singur, a răspuns Kla înainte ca ei să îl supravegheze pe Dol pe rând.
- Șefu’, am ajuns, a strigat Toom. După ce a terminat de discutat cu Fifa și Mick, Alan s-a dus să facă un duș și să se schimbe, pentru că nu voia să meargă la Dol plin de sânge și a tras un pui de somn în drum spre spitalul in care se afla Dol.
- Mm, a răspuns Alan încet înainte să deschidă ochii și să coboare din mașină apoi cei doi s-au dus imediat în camera de recuperare a lui Dol.
Crak!
Sunetul ușii deschizându-se i-a făcut pe prietenii lui Dol să se întoarcă să se uite, înainte să ridice mâinile într-un semn de salut când au văzut că era Alan. Dol, care nu se trezise de mult, s-a uitat la Alan cu ochi tremurând.
- Hei, khun Alan e aici. Atunci ne întoarcem mai întâi, Dol. Vin să te văd din nou în seara asta, a spus Bee, știind că prietenul lui și Alan vor avea cu siguranță ceva de discutat. Dol a dat din cap în semn de aprobare.
- Vă mulțumesc foarte mult, băieți, a spus Alan înainte ca grupul de prieteni ai lui Dol să plece. Alan s-a dus la patul lui Dol.
- Ce mai faci? Încă te doare? a întrebat Alan încet.
- Încă mă doare puțin când mă mișc, spuse Dol încet. Alan se aplecă și îl sărută ușor pe Dol pe frunte.
- Ești grozav. Îmi pare rău că ți-am făcut probleme, a spus Alan, pe un ton serios, dar blând.
- E în regulă. Înțeleg. S-a terminat totul cu bine? a întrebat Dol.
- Totul s-a terminat. L-am pedepsit pe cel rău, a răspuns Alan înainte de a-i povesti lui Dol totul despre ce făcuseră Fifa și Mick. Dol a fost uluit când a aflat că Fifa și Mick erau într-o relație. Când a menționat de relație, Dol și-a strâns buzele și ochii i-au tremurat.
- Khun Alan, vreau să vorbesc cu tine despre ceva, a spus Dol. S-a gândit că ar trebui să i-o mărturisească direct lui Alan.
- Ce? a întrebat Alan la rândul său.
- Eu... aș vrea să demisionez din funcția de bona, a decis Dol să-i spună, făcând ca mâna lui Alan, care mângâia dosul palmei lui Dol, să se oprească pentru o clipă și sprâncenele lui să se încrunte.
- De ce? a întrebat Alan cu o voce severă.
- Sau ți-e teamă că, dacă stai lângă mine te vei răni așa din nou? a întrebat Alan cu durere în suflet.
- Nu, nu mi-e frică, a răspuns Dol repede.
- Atunci de ce? a întrebat Alan, ochii lui Dol erau plini de lacrimi.
- Pentru că... am încălcat regulile pe care le-ai stabilit, a spus Dol încet. Alan s-a uitat la Dol nedumerit.
- Ultima regulă a unui copil adoptiv este ca acesta să nu se îndrăgostească de tine, spuse Dol cu vocea tremurândă. Alan a auzit asta iar golul din adâncul sufletului lui s-a transformat brusc într-o inimă care bătea puternic, pentru că putea ghici ce avea să spună Dol în continuare.
- Eu… am încălcat regula asta. Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău, a spus Dol, cuprinsă de durere în timp ce își puse mâna în partea stângă a pieptului.
- Bine, te las să demisionezi, a spus Alan. Auzind aceste cuvinte, Dol a simțit o durere ascuțită în piept. În secret spera că Alan nu-l va lăsa să demisioneze, dar nu putea scăpa de adevăr. Chiar încălcase regulile lui Alan.
- Toom, dă-mi contractul de reziliere, a spus Alan. Toom, care era încă confuz, a deschis iPad-ul cu contractul de reziliere și i l-a înmânat lui Alan. Alan l-a luat și i l-a înmânat lui Dol.
- Poți semna? a întrebat Alan. Dol a dat din cap, gândindu-se că fusese prea îngâmfat, crezând că Alan l-ar vedea ca pe cineva mai special decât oricine altcineva. Dar nu era cazul. Dol a ridicat mâna să semneze, lacrimile curgându-i încet pe față. Când Dol a terminat de semnat, Alan i-a înmânat i-pad-ul lui Toom. Toom s-a retras.
- Mulțumesc... pentru... tot ce ai făcut pe mine, spuse Dol cu o voce tremurândă, cu lacrimile șiroindu-i încă din ochi. Rana provocată de împușcătură nu-l durea la fel de tare ca inima în acel moment. Dol închise ochii, pentru că, cu cât îi vedea mai mult chipul lui Alan, cu atât îl durea mai mult.
- Copil prostuț, de ce plângi? a răsunat vocea lui Alan înainte ca un deget puternic să șteargă ușor lacrimile de pe obrajii lui Dol. Dol a deschis ochii și s-a uitat la Alan cu o expresie confuză. Alan i-a zâmbit ușor.
- Ești tristă că nu mai poți fi bona mea? a întrebat Alan. Dol nu a știut cum să-i răspundă. Degetele lui Alan au continuat să-i mângâie ușor obrajii lui Dol.
- Nici măcar n-ai avut timp să mă asculți încă și deja închizi ochii și eviți să mă privești, a spus Alan din nou. Dol s-a încruntat ușor, chiar dacă avea ochii roșii și umflați. Alan și-a pus coatele pe pat lângă perna lui Dol și și-a apropiat fața de a lui Dol, holbându-se în ochii lui.
- De fapt, plănuisem să anulez contractul tău de bonă, a spus Alan, făcându-l pe Dol să afișeze instantaneu o privire dureroasă. Totuși, Alan a râs ușor. Voia doar să îl tachineze pe Dol.
- Pentru că... vreau să fii adevăratul meu iubit, continuă Alan, făcându-l pe Dol să i se oprească pentru o respirația.
- Ce ai spus? l-a întrebat Dol din nou pe Alan ca să fie sigur.
- Nu mai vreau să fii doar bona mea pentru că te voi promova la statutul de iubit al meu. Prin urmare, contractul ăla de bonă nu mai este necesar, a spus Alan pe un ton serios. Inima lui Dol bătea atât de tare încât aproape că i-a sărit din piept, pentru că nu credea că ceea ce auzise era adevărat. Dar totuși avea ceva în minte.
- Dar P’View? Ce va face Khun Alan? P’View n-a făcut nimic greșit, a spus Dol.
- Mi-am auzit numele. E ceva în neregulă? Vocea lui View a răsunat în timp ce intra. Alan s-a îndreptat și s-a întors să se uite la View. View s-a apropiat, l-a îmbrățișat pe Alan și i-a zâmbit lui Dol. Dol a zâmbit slab când a văzut.
- View, nu te mai juca, a spus Alan. View s-a încruntat înainte de a ceda și de a-i da drumul lui Alan la braț.
- Dol, nu face fața asta. Alan mă va pedepsi, a spus View în glumă, dar Dol încă părea nedumerit.
- Explică-i tu, i-a aruncat Alan problema lui View. View l-a privit furioasă pe Alan.
- Dol, eu nu sunt chiar bona lui Alan, a spus View, pentru că știa ce simțea Alan pentru Dol.
- Atunci de ce... Dol era încă nedumerit.
- Eu sunt spionul lui Alan și trebuia să joc rolul unuia dintre copiii lui Alan. Eu trebuie să investighez bonelor lui Alan și să știu ce fac fiecare pentru a nu-i cauza vreo problemă lui Alan? Nu, ar trebui să-ți spun șefu’, ca de obicei? a spus View zâmbind.
- Ți-am spus mai devreme, Dol, că mă pricep la spionaj, ceea ce am vrut să spun este că numele meu de cod este V1. De aceea, șefu’ le aduce pe toate bonele să se cunoască între ele, pentru că trebuie să verific personalitățile tuturor. Înainte de asta, a trebuit să-i investighez pe Fifa și Mick ca să obțin dovezi pentru șef. Când Fifa l-a dus pe Dol să vorbească la cafenea, i-am raportat totul lui Alan. Sau când am avut prima masă împreună, i-am urmărit în secret pe Mick și Fifa până la casă lui ca să adun dovezi ale relației lor pentru șefu’, a explicat View. Dol, care a auzit asta, a fost uluit.
- Când m-a văzut Dol plimbându-mă prin mall cu șeful, a fost parțial pentru că șeful te urmărea în secret, Dol, a spus View, făcându-i cu ochiul lui Dol.
- Hm, își drese Alan glasul și zâmbind ușor. View râse și ea încet.
- Așa este. O parte bună din această treabă este că pot primi și o recompensă pentru că am făcut o treabă excelentă, a spus din nou View.
- Și ce se întâmplă în continuare? a întrebat Dol.
- De acum înainte, nu vor mai fi bone sub grija mea. Vei fi doar tu, iubitul meu. Ai înțeles? a spus Alan. Dol s-a simțit satisfăcut când a auzit asta.
- Da, așa voi petrece ceva timp cu omul meu. Știi cât de mult am fost pusă să muncesc? E atât de greu să petrec timp cu omul pe care îi iubesc, s-a plâns View.
- Iubitul lui phi View? spuse Dol surprins când își dădu seama că View avea deja pe cineva pe care îl iubea. Înainte ca View să se apropie și să se țină de brațul lui Toom, care stătea nemișcat.
- Da, iubitul meu este tipul ăsta, spuse View zâmbind. Ochii lui Dol s-au mărit de uimire, în timp ce Toom nu a putut decât să ofteze ușurat.
- Șefu’, nu uita ce ai promis. Ai spus că, dacă totul se termină, ne vei lăsa pe mine și pe Toom să ne luăm o vacanță, a spus imediat View.
- Bine, așteaptă până când Dol e externat din spital. Vă las să plecați în vacanță și vă voi acoperi toate cheltuielile, spuse Alan serios, făcând-o pe View să zâmbească satisfăcută.
- Din moment ce nu mai e nimic altceva, o să-mi scot mai întâi iubitul la masă. Uite, ai muncit atât de mult, nu-i așa, dragostea mea? Ai slăbit mult, l-a tachinat View pe Toom înainte să-l conducă afară.
Doar Dol și Alan au rămas singuri în camera de recuperare. Dol s-a uitat la fața lui Alan cu o expresie timidă. Alan a zâmbit ușor.
- Acum înțelegi totul, nu? a întrebat Alan. Dol a dat din cap. Alan s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe Dol pe buze, apoi s-a retras ușor și ochii li s-au întâlnit.
- De acum înainte, ești singurul meu iubit. Nu voi mai avea nevoie de o bonă, a spus Alan cu o voce gravă și blândă.
- Ești sigur de cineva ca mine? Nu sunt deloc drăguț și nu sunt bun la nimic. A întrebat Dol.
- Sunt sigur că doar tu ești pentru mine, a răspuns Alan înainte să se aplece să-l sărute ușor pe Dol. Dol l-a sărutat la rândul lui pe Alan din toată inima care este plină de fericire
Dol a fost în spital timp de o săptămână. Apoi Alan l-a adus pe Dol acasă pentru a se recupera. Alan a pus pe cineva să anuleze închirierea căminului lui Dol. Toate lucrurile lui Dol au fost mutate în casa lui Alan. Prietenii lui Dol știau că Dol se mutase acum și nu mai era bona lui Alan ci iubitul lui. Toți prietenii lui erau fericiți pentru el. Mama și sora lui Dol nu știau că Dol fusese împușcat pentru că Dol le-a cerut să păstreze secretul. Dar faptul că Dol era iubitul lui Alan, mama și sora lui au înțeles asta de prima dată când Dol l-a adus pe Alan să-l cunoască. Așa că nu a mai fost nevoit să-i mai spună nimic.
Acum Dol stătea, rezemat de pieptul puternic al lui Alan, în timp ce aștepta să urmărească meciul de fotbal în sufragerie.
- Ce mai face Fifa? Dol s-a întors să-și întrebe iubitul care îl îmbrățișa. Dol știa că Alan l-a trimis pe Fifa în tabăra KN, dar Dol nu știa cum era acolo.
- Încă nu se poate adapta, mereu îi face crize de nervi lui Mick, dar crede-mă, Mick se descurcă, a răspuns Alan nonșalant. Dol credea că pedeapsa lui Alan era destul de acceptabilă. Cel puțin Fifa mai are o șansă să supraviețuiască dacă se gândește să se îmbunătățească probabil că Alan le va permite să se întoarcă.
- Chiar e atât de greu acolo? a întrebat Dol curios.
- E dificil? Nu, pentru că oamenii mei care se pot adapta foarte bine. Dar pentru cei care caută doar confort, ar putea fi puțin dificil dacă nu se adaptează repede, a răspuns Alan.
- Acolo nu există electricitate. Există panouri solare care sunt pornite doar ocazional. Zona înconjurătoare este o pădure densă și mașini în care nu poți intra; trebuie să mergi pe jos trei-patru kilometri de la postul de pază. Trebuie să faci duș la cascadă, i-a povestit Alan lui Dol despre experiența sa în tabără.
- Pare un loc frumos de vizitat, a spus Dol cu o emoție sinceră, făcându-l pe Alan să se uite la fața lui Dol și să râdă încet.
- Ești o persoană foarte ciudată, a spus Alan în timp ce îl sărut pe Dol pe cap și i-a strâns ușor și mâna.
- Atunci, nu bănuiește familia lui Fifa că fiul lor a dispărut și nu și-a contactat familia? a întrebat Dol curios.
- Fifa le-a un mesaj în care spunea că lucrez în străinătate. Vrei să știi și despre tatăl tău? a întrebat Alan. Dol a tăcut o clipă înainte de a da din cap.
- Vreau să știu, a răspuns Dol.
- He, he, tatăl tău e un jucător înrăit acum. Neputând să ceară bani de la tine și de la mama ta, a început să-i ia de la mama lui Fifa. Am auzit că mama lui Fifa e aproape falită. Dacă nu-și dă seama, nu va mai avea unde să locuiască și tatăl tău va deveni în cele din urmă o fantomă a jocurilor de noroc, a spus Alan fără menajamente.
- Îți faci griji pentru tatăl tău? Sau vrei să-l ajuți? a întrebat Alan, curios să vadă ce va decide Dol.
- Nu, și-a făcut-o cu mâna lui. Eu mă concentrez doar pe mama și sora mea, a răspuns Dol. Oricine spune că sunt nerecunoscător, să o spună.
- Dar cu mine cum rămâne? a întrebat Alan. Dol s-a întors să se uite din nou la Alan.
- Tu ești cel mai important, spuse Dol cu sinceritate. Alan râse încet.
- Din ce s-a întâmplat în trecut, știi că, dacă alegi să rămâi alături de mine, s-ar putea să te confrunți cu mult mai multe pericole, a întrebat Alan.
- Știu, a răspuns Dol imediat.
- Și… Alan era pe punctul de a întreba mai departe.
- Nu mi-e frică. Sunt fericit să fiu alături de tine. De asemenea, voi fi sârguincios în a învăța cum să folosesc armele și să mă apăr. Nu voi fi o povară pentru tine, a spus Dol încrezător, făcându-l pe Alan să zâmbească satisfăcut.
- Te voi duce să le prezinți omagii părinților mei și te voi duce să-mi cunoști rudele, a spus Alan. Dol știa că părinții lui Alan erau morți și că singurele rude bune rămase erau familia lui Cephas, pe care Dol îl cunoștea bine.
- Da, răspunse Dol.
- Cât despre mama și sora ta mai mică, le-am pregătit deja o casă nu prea departe de aici. Am ales un loc aproape de casa noastră așa poți să te duci să o vezi pe mama și pe sora ta mai mică oricând dorești. Și nu-ți face griji pentru siguranța lor. Oamenii mei vor supraveghea zona, a spus Alan pentru că cumpărase deja o casă într-un complex rezidențial.
- Mă tratezi așa, parcă aș fi încă copilul tău, l-a tachinat Dol la rândul său.
- Cine a spus asta? Am cumpărat o casă pentru familia iubitului meu, a răspuns Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească puțin timid.
- Sunt ca un șoarece care a căzut într-o oală de orez, a spus Dol.
- Indiferent ce spun oamenii, vreau să știi că am un depozit de orez care te va hrăni cu siguranță pentru tot restul vieții, spuse Alan cu încredere, făcându-l pe Dol să chicotească ușor. Nu credea că Alan ar glumi așa. Dol se aplecă și îl sărută ușor pe Alan pe bărbie.
- Mulțumesc. Te iubesc foarte mult, a spus Dol. Alan s-a uitat la Dol cu ochi sclipitori.
- Și eu te iubesc, dar prefer să-mi exprim dragostea și în alte moduri, a răspuns Alan, în timp ce Dol și-a țuguiat ușor buzele.
- Dar meciul aproape începe, l-a tachinat Dol. Și-a ridicat brațele și l-a cuprins pe Alan în jurul gâtului.
- Te pot duce pe stadion să te uiți, i-a răspuns Alan. Dol a zâmbit timid.
- Atunci cred că va trebui să spun că te iubesc în dormitor, a spus Dol, cu o fața roșie. Alan și Dol s-au ținut de mână și au urcat în dormitor, unde și-au declarat dragostea toată noaptea.
Gata cu Dol, copilul adoptat al lui Alan.
De acum înainte Dol este iubitul lui Alan.
SFÂRȘIT 💜
Capitolul Special 1
- Dol, Bee, cei doi au fost strigați în timp ce se stăteau în sala de clasă, lucrând pe laptopuri. Ei s-au întors să se uite și au văzut că era Ong.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns Bee.
- Sunteți liberi în seara asta? Alătura-ți-vă echipei este o competiția la universitate. A întrebat Ong. Bee s-a uitat la Dol pentru că era în regulă pentru el. Dar Dol, nu era sigur, pentru că iubitul lui Dol era destul de protector. În fiecare zi, era cineva care să-l ia și să-l ducă la universitate.
- Ce zici? L-a întrebat Bee pe Dol.
- Nu mi-am adus echipamentul de fotbal. Dacă vreau să joc, trebuie să mă întorc să îl iau, a răspuns Dol. De asemenea, voia să joace fotbal cu prietenii lui, deoarece nu mai jucase de mult timp.
- Ce ar trebui să facem? Du-te mai întâi să-ți iei echipamentul, putem aștepta, a spus Ong, dorind ca Dol și Bee să meargă să joace pentru echipa lui. Bee s-a întors să se uite la Dol.
- Ce vrei să faci? L-a întrebat Bee pe Dol.
- Păi, o să sun acasă mai întâi, a spus Dol. Voia să-i întrebe pe oamenii lui Alan dacă îi pot aduce echipamentul. În acel moment, doar prietenii lui Dol știau că Dol se întâlnea cu Alan și se muta cu el. Dar Ong și ceilalți nu știau încă. Dol nu a ascuns dar nici nu a anunțat acest lucru pentru că credea că este o chestiune personală. Dacă prietenii lui l-ar întreba, le-ar spune. Nu știa dacă prietenii lui care jucau fotbal cu el ar reacționa stânjeniți dacă l-ar vedea pe Alan.
- Bine, a răspuns Ong. Apoi, Dol s-a dus să-l sune pe Alan.
(„Ce s-a întâmplat?”) a răspuns Alan la telefon.
- Aș vrea să rămân și să joc fotbal cu prietenii mei în seara asta, a spus Dol.
(„Deci, când te vei întoarce?”) a întrebat Alan.
- O să te sun din nou mai târziu. Sau poate îl rog pe Bee să mă ducă acasă, a spus Dol din nou. Alan a tăcut o clipă.
(„Deci, ai echipamentul?”) a întrebat Alan înapoi.
- Am sunat ca să întreb dacă ar putea cineva să mi-l aducă la universitate. Dar dacă nu, e în regulă. Mă voi întoarce să-l iau eu, a răspuns Dol. Nu voia să se întoarcă să-l ia el însuși, pentru că se temea că ar fi o pierdere de timp, așa că a trebuit să-l întrebe mai întâi pe Alan. Dar dacă oamenii lui Alan nu puteau să-l aducă, Dol s-ar fi întors și l-ar fi luat el însuși și să se grăbească înapoi.
- Sigur, o să-l rog pe Ron să ți-l aducă. O să te sune Ron mai târziu, a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească fericit.
- Mulțumesc, spuse Dol.
(„Bine, când te întorci, sună-mă ca să trimit pe cineva să te ia.”) a răspuns Alan, știind că și Dol voia să joace fotbal cu prietenii lui. Dol a zâmbit auzind asta.
- Mulțumesc. Ce faci acum? a întrebat Dol înapoi.
(„Aștept să intru într-o ședință”), a răspuns Alan pe un ton neclar.
- E bine că am sunat eu primul, a spus Dol zâmbind.
(„Chiar dacă sunt într-o ședință, mă poți suna oricând.”) Alan a repetat acest lucru, iar Dol a fost de acord. Cei doi au vorbit puțin mai mult înainte ca Alan să înceapă să închidă pentru că trebuia să meargă la o întâlnire, în timp ce Dol s-a întors la prietenul său.
- Bine, o să joc cu voi, i-a spus Dol lui Ong, făcându-l pe Ong să zâmbească de bucurie.
- Bine, atunci ne vedem pe teren la ora cinci, a spus Ong. Dol și Bee au dat din cap înainte ca Ong să se întoarcă la grupul lui.
- Dar echipamentul tău și? a întrebat Bee.
- L-am rugat pe Alan să pună pe cineva să mi-l aducă, ca să nu fiu nevoie să merg să-l iau eu, a răspuns Dol.
- Uau, viața ta e atât de bună în ultima vreme. Sunt atât de invidios, l-a tachinat Bee fără să se gândească prea mult la asta. Dol a zâmbit la rândul lui și l-a invitat pe Bee să continue să lucreze.
Când a venit timpul să iasă de la școală, Dol și Bee s-au dus direct la terenul de fotbal ca să-l găsească pe Ong. Ron l-a sunat pe Dol și i-a spus că va aduce echipamentul pe teren.
- Unde e khun Ron? Dol încă îl numea pe subordonatul lui Alan „Khun”, chiar dacă era ca șeful lui. Dol e mai tânăr decât el. Dacă i-ar fi spus „Phi” Alan nu ar fi fost prea încântat, așa că l-a numit în schimb „Khun”.
- A, înțeleg. Mă duc să îl iau, a spus Dol când l-a văzut pe Ron ținând o geantă de pânză și căutându-l de cealaltă parte a terenului de fotbal. Dol a alergat spre el să o ia.
- Mulțumesc. Îmi pare rău că ti-am deranjat timpul de lucru. Dol și-a ridicat mâinile într-un gest de mulțumire pentru Ron.
- E în regulă. Când ai terminat de jucat fotbal, sună-mă. Vin să te iau, a spus Ron.
- Bine, a răspuns Dol înainte de a merge la grupul său de prieteni.
- Cine e Dol? a întrebat Ong, care nu-l mai văzuse niciodată pe Ron.
- Cineva de acasă mi-a adus echipamentul. Mă duc să mă schimb, a spus Dol, neștiind ce să-i spună prietenului său.
Dol și Bee s-au dus să se schimbe în baie și apoi s-au întors să-și găsească prietenii. Acum, fete și băieți de la universitate stăteau și se uitau la fotbal pe margine. Și una dintre fete care era acolo îl plăcea în secret pe Dol.
După ce s-a schimbat, Dol a mers să se încălzească și a început să joace fotbal cu prietenii lui, așa cum făcea întotdeauna.
.......
- I-ai dat deja echipamentul lui Dol? l-a întrebat Alan pe Ron, care venise să-l vadă în sală de conferințe.
- Da, răspunse Ron.
- Șefu’, te duci acasă acum sau verifici mărfurile care vor fi pe navă în seara asta? întrebă Toom, acum că ședința se terminase. Alan stătu nemișcat înainte să se ridice.
- Merg la universitatea lui Dol, a spus Alan, apoi a ieșit din sala de ședințe. Toom și Ron s-au privit înainte de a-l urma grăbit pe Alan.
- Șefu’, vrei să mergi să-l vezi pe khun Dol? a întrebat Ron ca să fie sigur.
- Da, vreau să merg să mă uit cum joacă fotbal, a răspuns Alan.
- Ești sigur? a întrebat Toom din nou.
- Da, a răspuns Alan scurt.
.........
- Dol, știi că echipa OO vine în Thailanda, nu-i așa? a întrebat Ong în timp ce se odihnea, după prima repriză.
- Știu. Am urmărit știrile. Am auzit că joacă un meci amical cu echipa AA, a răspuns Dol. Și el însuși avea să meargă la meci, pentru că Alan a spus că îl va lua bilete, ceea ce l-a entuziasmat destul de tare pe Dol.
- Vrei să te duci să-l vezi pe stadion? a întrebat Ong.
- Merg. Bee va veni și el cu mine. Fean-ul meu mi-a cumpărat bilete, a spus Dol, ceea ce l-a făcut pe Ong să se oprească.
- Stai puțin, ai spus că ai un fean? De când ai un fean? N-ai spus că nu te gândești la asta? a întrebat Ong șocat, pentru că nu-l mai văzuse niciodată pe Dol mergând nicăieri cu cineva.
- Nu m-am gândit la asta atunci, dar acum mă gândesc. Am un fean de ceva vreme, dar nu am făcut-o publică. E mai în vârstă decât mine, a răspuns Dol.
- La naiba, prietenul meu e foarte tare, se întâlnește cu o femeie mai în vârstă, a spus Ong, tachinându-l, neștiind ce să facă.
- Nu e o femeie, răspunse Dol, pentru că nu avea de gând să ascundă asta. Ong se opri o clipă.
- Stai, asta înseamnă că te întâlnești cu un bărbat mai în vârstă? a întrebat Ong din nou. Bee a ascultat în liniște, lăsându-l pe Dol să-i spună lui Ong.
- Da, te deranjează? a întrebat Dol cu curiozitate.
- De ce m-ar deranja? El normal în zilele noastre, pur și simplu nu mă așteptam la așa ceva. Deci, asta înseamnă că Nong Tan nu mai are nicio șansă, a spus Ong, privind grupul de tinere care stăteau în apropiere. Tan se tot uita la Dol din când în când.
- Ei bine, nimeni nu mai are vreo șansă, a spus Dol zâmbind.
- L-ai întâlnit-o vreodată pe iubitul lui Dol? s-a întors Ong să îl întrebe pe Bee.
- L-am întâlnit de multe ori, a răspuns Bee.
- Cum este? întrebă Ong curios. Bee se uită la fața lui Dol.
- Cum să spun asta? Să spunem doar că e foarte matur. Asta e tot ce pot spune, dar dacă îl vezi, vei ști. Dar dacă îl vei vedea sau nu, e altă chestiune, a spus Bee zâmbind, făcându-l pe Ong și mai curios despre ce fel de persoană ar cel care se întâlnește cu Dol. Dar înainte să poată spune ceva mai mult, a trebuit să înceapă din nou jocul.
În a doua repriză, Dol a jucat fotbal cu prietenii lui, fără să știe că cineva stătea în tribune, în cealaltă parte a terenului.
- Acela e khun Dol, a spus Ron în timp ce el, Alan și Toom se apropiau și se așezau pe tribunele de fier de lângă terenul de fotbal.
În jurul lor, studenții alergau și stăteau de colo colo. Sosirea lui Alan a atras atenția tuturor, deoarece toți trei arătau demn și erau arătoși, făcându-i pe tinerii și tinerele cărora le plăceau bărbații mai în vârstă să-i privească cu interes. Alan purta o cămașă albă cu nasturii desfăcuți și mânecile suflecate până la coate, pentru că își lăsase sacoul în mașină când intraseră în universitate. Agenții de pază erau curioși să afle cine erau, dar când Ron le-a spus că au venit să-l ia pe fratele său mai mic, aceștia nu au spus nimic. Ron și-a parcat mașina în parcarea de lângă terenul de fotbal și l-a condus pe Alan spre ei.
- Hmm, a răspuns Alan, holbându-se la Dol care alerga pe terenul de fotbal fără să clipească, fără să-i pese că el și subordonații lui erau foarte proeminenți.
- Bună, a răsunat vocea unei studente în timp ce se îndrepta spre grupul lui Alan, urmată de alte două prietene. Alan a privit în jos, aruncându-le o privire scurtă înainte de a-și îndrepta din nou atenția către Dol. Întrucât grupul de fete erau jos, în timp ce Alan și ceilalți stăteau sus, fata s-a apropiat de ei, dar Ron s-a ridicat și i-a blocat calea.
- Vă rog să nu deranjați timpul personal al șefului meu, spuse Ron cu o voce calmă, făcând-o pe tânără să se oprească când își dădu seama că statutul celeilalte părți nu era obișnuit. Alan nu i-a acordat deloc atenție tinerei. Stătea și se uita la Dol ca de obicei. Când a știut că nu se poate apropia de Alan, tinerele s-au retras, dar au rămas nu departe, în caz că exista o ocazie să-l poată cunoaște. Bee s-a întors si l-a văzut pe Alan, a fost destul de șocat. Apoi a alergat repede la Dol.
- Dol, Alan e aici, a spus Bee, făcându-l pe Dol să se uite în direcția indicată de prietenul său. Era cât pe ce să se împiedice de iarbă și să cadă.
- Cum a ajuns aici? a spus Dol, șocat.
- Nu știu. L-am văzut întâmplător, a răspuns Bee.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Ong care a trecut în fugă pe lângă el.
- Nimic. Iubitul meu tocmai a venit aici, a răspuns Dol simplu înainte de a alerga să primească mingea fără să mai spună nimic.
- Serios? a spus Ong, dar a trebuit să-și îndrepte din nou atenția către fotbal. Când a știut că Alan îl privea, Dol părea să aibă mai multă motivație să joace, ceea ce l-a făcut să marcheze un gol, prietenii lui au alergat spre el și l-au îmbrățișat de bucurie, în special Ong, care l-a apucat pe Dol de cap și l-a sărutat în joacă, dar asta a făcut ca ochii lui Alan să tresară puțin.
- Ong, nu face asta. Bee și-a tras repede prietenul la o parte.
- Ce am făcut? a întrebat Ong, nedumerit.
- Te-ai dus și l-ai sărutat pe Dol pe cap. Iubitul lui e gelos, l-a avertizat Bee.
- Serios? L-am sărutat doar de distracție, cum fac întotdeauna. Probabil că iubitului său nu-i va păsa, a răspuns Ong, întrebându-se dacă iubitul lui Dol era chiar atât de protector.
Dol s-a uitat ușor la Alan și a văzut că Alan se holba la el, sever, ridicând degetul arătător și scuturându-l ușor, ceea ce era un semnal de avertizare. Dol a zâmbit sec. Știa că Alan nu-l avertiza pentru că era furios. La sfârșitul competiției, echipa lui Dol a câștigat ca de obicei. Coechipierii lui s-au invitat reciproc să meargă să mănânce grătar.
- Eu nu pot să merg. Duceți-vă voi, a spus Dol.
- Am auzit că Bee a spus că iubitul tău e aici. Unde e? Vreau să îl cunosc, a spus Ong.
- Ești sigur? a întrebat Bee zâmbind.
- Sigur. De ce? Sau Phi nu vrea să-i cunoască pe prietenii lui Dol? a întrebat Ong surprins. Dol, auzindu-l pe Ong numindu-l pe Alan „phi”, s-a înecat cu apa pe care o bea.
- Dacă vrei să-l cunoști, urmează-mă, a spus Dol. În cazul în care Ong îl va vedea plimbându-se cu Alan în viitor, nu va fi suspicios. Dol s-a dus să-și ia geanta și i-a luat pe Bee și Ong să meargă la Alan. Dar grupul de junioare din care făcea parte Tan a alergat mai întâi la Dol, făcând grupul lui Dol să se oprească pentru o clipă. Alan însuși s-a așezat și a privit cu ochi calmi, pentru că Dol mergea spre el, dar o tânără îl aștepta.
- Phi Dol, ți-am adus ceva de baut, i-a întins tânăra femeie lui Dol o băutură energizantă. Dol a înghițit în sec când l-a văzut pe Alan uitându-se la el. Chiar dacă știa că nu făcuse nimic greșit, Dol a simțit un fior de nedescris pe șira spinării.
- Mulțumesc, dar e în regulă, a refuzat Dol.
- Ia-l pur și simplu. Nu e greu, Dol, a spus prietena fetei când a văzut că Dol a refuzat să accepte cadoul de la prietena ei.
- Da, nu e dificil fizic, dar e dificil mental, pentru că fean-ul meu probabil nu ar fi de acord să accept lucruri de la alți oameni, a spus Dol, făcând-o pe Tan să se oprească o clipă.
- Dol are un fean? a întrebat tânăra. În timpul petrecut la universitate, Dol nu fusese văzut niciodată cu nimeni. Tânăra s-a gândit că ar putea fi o fată de la o altă universitate.
- Da, și fean-ul meu e aici, spuse Dol din nou, făcând grupul de tinere să se uite repede în jur, dar nu și la Alan.
- Khun, ne întoarcem acum? l-a întrebat Dol pe Alan, care nu era departe de locul unde stătea el. Alan, care a auzit asta, a râs încet înainte de a se ridica de pe scaun. Toată lumea a urmărit linia vizuală a lui Dol și a văzut trei bărbați care păreau intimidanți venind spre el.
- Te-am văzut vorbind cu prietenii tăi nu am vrut să te întrerup, a spus Alan, făcându-i pe toți, în afară de Bee, să facă ochii mari și să se uite alternativ la Dol și Alan.
- Bee, nu-mi spune că iubitul despre care ai spus că e mai în vârstă decât Dol e tipul ăsta, i-a șoptit Ong lui Bee.
- Da, și aceia doi sunt subordonații lui, a răspuns Bee.
- Da... Bună. Sunt prietenul lui Dol. Numele meu este Ong. Ong s-a prezentat repede. Nu a fost o surpriză că Bee îl avertizase să nu-l sărute pe cap pe Dol. Ong înghiți în sec, gândindu-se că Alan trebuie să fie destul de influent ca să aibă atâția subordonați.
- Bună, numele meu este Alan, sunt iubitul lui Dol, s-a prezentat Alan, făcându-le pe fetele care inițial îl voiau pe Alan să aibă inimile frânte și să se uite la Dol cu invidie.
- A venit Khun Alan să îl ia pe Dol? a întrebat Bee, simțindu-se încă puțin nervoasă, chiar dacă se întâlniseră de multe ori.
- Da, ei bine, am terminat lucrul mai devreme, așa că am vrut să văd cum se descurcă Dol jucând fotbal, a răspuns Alan.
- Vorbești de parcă nu m-ai fi văzut niciodată jucând fotbal, a răspuns Dol, simțindu-se descurajat. Când Bee a auzit asta, s-a gândit la prima dată când l-a întâlnit pe Alan.
- Da, când ne-am dus pe terenul VPD, a venit khun Alan să te vadă, a spus Bee fără să stea pe gânduri.
- Hmm, când am mers să concurăm? a întrebat Ong.
- Da, ăla e stadionul lui Khun Alan. De aceea am reușit să jucăm acolo, a spus Bee ridicând o sprânceană. Se simțea bine să se laude cu iubitul prietenului său. Prietenii lui Dol au fost șocați când au auzit asta. Dol și-a dat ochii peste cap la lăudăroșenia lui Bee.
- Vă mulțumit, au spus prietenii lui Dol care erau acolo și și-au ridicat mâinile în semn de mulțumire către Alan, în timp ce fetele au stat toate acolo în tăcere.
- E în regulă. Dacă vreți să mai concurati din nou, anunță-l pe Dol. Alan i-a dat credit iubitul său.
- Cred că ar trebui să ne întoarcem, l-a întrerupt repede Dol. Alan a zâmbit ușor la colțul gurii.
- Bine, hai să mergem. Mă scuzați, toată lumea, a spus Alan. Toom și Ron au rămas acolo, fără să spună nimic. De fapt, aceasta era prima dată când își vedea șeful cunoscând pe altcineva decât clienți sau parteneri de afaceri.
- Mă întorc mai întâi. Voi puteți merge să mâncați, le-a spus Dol prietenilor săi înainte să se uite la Alan pentru o clipă. Toom a luat geanta lui Dol și i-a cărat-o, lucru pe care Dol știa că nu ar trebui să-l refuze. Dol și Alan au mers împreună spre parcare, lăsându-l pe Bee să fie întrebat de prietenii lui despre Dol. Dar Bee nu a spus prea multe, spunând doar că Alan era om de afaceri și că se întâlnea serios cu Dol.
- Nu credeam că vei veni aici, a spus Dol în timp ce se urca în mașină.
- Voiam doar să văd cum te descurci cu prietenii tăi, a răspuns Alan, luând prosopul pe care îl ținea Dol și ștergându-i transpirația. Dol a zâmbit și a acceptat.
- Nu mă îmbrățișa. Sunt transpirat, spuse Dol repede.
- Nu-i nimic, a răspuns Alan, strângându-l pe Dol într-o îmbrățișare, în timp ce Ron se îndepărta în liniște de universitatea lui Dol.
- E ca atunci când transpiri în pat, spuse Alan încet lângă urechea lui Dol, făcându-i fața să se înfierbânte.
- Cum e la fel? a strigat Dol ca să-și ascundă propria jenă. Alan a râs încet, l-a tachinat pe Dol ca să-l facă să țipe.
- După ce ajungem acasă, te voi duce la cină la Cephas, a spus Alan.
- S-au întors părinții lui phi Hin din Hong Kong? a întrebat Dol. Dol îi cunoscuse deja pe părinții lui Hin și aceștia îl primiseră foarte bine pe Dol deși era mult mai tânăr decât Alan și nu îi deranjau faptul că e sărac.
- S-au întors acum două zile. M-a sunat să-mi spună să te duc acolo, pentru că ți-a cumpărat niște suveniruri, a răspuns Alan.
- Ar fi trebuit să-mi spui mai devreme, așa nu mergeam să joc fotbal și să mă întorceam să mă pregătesc, a spus Dol, cu considerație față de adulți.
- E în regulă. Întâlnirea e programată la ora 20:00 la restaurantul hotelului..., a răspuns Alan. Dol s-a simțit ușurat. Nu după mult timp, au ajuns acasă. Amândoi au făcut duș și s-au pregătit să se întâlnească cu familia lui Cephas. Dol s-a îmbrăcat frumos, mergând lângă Alan i-a dat senzația unui gentleman.
Dol a învățat cum să se comporte observându-l pe Alan și era hotărât să nu facă nimic care l-ar facă să se simtă jenat atunci când avea de întâlnit cu alți oameni. Alan l-a dus pe Dol în sala de mese privată pe care o rezervase familia lui Cephas.
- Dol, a strigat Mil fericit când l-a văzut pe Dol intrând cu Alan. Dol i-a zâmbit lui Mil înainte ca el și Alan să ridice mâinile în semn de salut pentru părinții lui Cephas, care deja așteptau.
- Bună, au spus amândoi.
- Bună, te rog să stai jos, a spus mama lui Cephas. Cephas, stătea deja lângă Mill. Masa era rotundă, așa că Alan l-a pus pe Dol să stea lângă Mil în caz că aveau ceva de discutat.
- Nu știam că vii. Altfel, te-aș fi sunat să venim împreună, a spus Mil.
- Cum putem veni împreună? Nu te-ai dus să-l iei pe Mil? a întrebat Dol tachinator.
- Așa este, a spus Mil zâmbind. Mama lui Cephas i-a privit pe cei doi cu afecțiune.
- Am auzit că Dol a mers la un meci de fotbal? a întrebat mama lui Cephas.
- Da, pentru că khun Alan nu mi-a spus că trebuie să vă întâlnesc. Altfel, m-aș fi grăbit acasă să mă pregătesc, a spus Dol.
- Am considerat că mai este timp, așa că am vrut să joci fotbal cu prietenii tăi mai întâi, a spus Alan pe un ton blând. Părinții lui Cephas s-au uitat la Alan cu zâmbete slabe, simțindu-se fericiți să vadă că nepotul lor avea pe cineva lângă el.
- Da, da, a răspuns Dol pe un ton iritat. Alan a ridicat apoi mâna și l-a tras pe Dol de obraz în joacă.
- Nu l-am mai văzut niciodată pe vărul meu așa, a tachinat Cephas.
- Sunt bine, a răspuns Alan.
- Acum, voi doi, nu vă mai certați. Am cumpărat niște cadouri pentru Dol, a spus mama lui Cephas în timp ce îi înmâna lui Dol o pungă cu cadouri. Dol și-a împreunat mâinile într-un gest de wai și a primit-o înainte de a se uita la Mil.
- Eu l-am primit de când mama a venit acasă, a spus Mil.
- Da, a răspuns Dol în glumă. Înainte ca tatăl lui Cephas să-l cheme pe chelner să servească mâncarea, toată lumea s-a așezat să mănânce împreună și au stat de vorbă prietenos.
- Aș vrea să merg mai întâi la baie, a spus Dol.
- Hai să mergem împreună, a spus Mil.
Cei doi s-au ridicat și au părăsit sala privată pentru a merge la baie. După ce au terminat, Dol a ieșit, urmat de Mil. Dar Dol a trebuit să se oprească când a văzut o femeie stând în fața lui. Dol a recunoscut-o imediat ca fiind Prao, fosta bonă a lui Alan. Totuși, Mil nu o cunoștea pe femeie, așa că nu a putut decât să o privească cu suspiciune.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat-o Dol pe Prao. Prao îl văzuse pe Dol intrând cu Alan și adepții săi încă de la început, dar nu avusese ocazia să-l salute sau să vorbească cu el până nu l-a văzut pe Dol ieșind în baie.
- Trebuie să fii favorita lui Alan acum, nu-i așa? a întrebat Prao, pentru că nu știa ce se întâmplase în trecut, fiindcă era ocupată să caute un nou bărbat bogat care să aibă grijă de ea după ce a văzut că Alan cu siguranță nu o mai dorea. Ea încă spera să se întoarcă la Alan.
- Da, a răspuns Dol sincer.
- Deci, nu cumva Fifa a luat-o razna sau ceva de genul asta? Unde a dispărut? Nu l-am mai văzut de mult timp, a întrebat Prao despre Fifa.
- Nici eu nu știu. Pentru că phi Fifa nu mai e bona lui Alan, a răspuns Dol sincer. Totuși, nu i-a spus unde se afla Fifa.
- Ce? Cu ce a greșit Fifa de a fost concediat? a întrebat Prao.
- Khun Alan i-a concediat pe toți. Nu mai e nimeni pe care să-l susțină, a răspuns Dol. Prao părea să nu-i vine să creadă.
- Atunci de ce ești încă aici? a întrebat Prao.
- Ei bine, am fost promovat la statutul de iubit al lui khun Alan, a răspuns Dol pe un ton normal. Ochii lui Prao s-au mărit de șoc când a auzit asta.
- Nici vorbă! Cineva ca tine să fie iubitul lui Alan. Nu ești deloc genul lui Alan. Arăți prea mediocru, a spus Prao rânjind disprețuitor.
- Și dacă e așa, ce? Dol e cel pe care l-am ales să-mi fie iubit. Vocea lui Alan a răsunat, făcând-o pe Prao să se oprească înainte de a se întoarce să se uite la Alan, care mergea spre ei. Alan s-a apropiat, l-a apucat pe Dol de mână și s-a uitat la Prao cu ochi calmi.
- Acest copil nu se potrivește deloc genului tău, spuse Prao în timp ce se gânidea.
- În cele din urmă, alegem pe cineva cu care ne simțim confortabil, mai degrabă decât pe cineva care corespunde specificațiilor sau tipului nostru, a răspuns Alan calm, privind-o în față cu ochi reci.
- Dacă nu mai e nimic altceva, o să-mi duc iubitul înapoi să mănânce mai întâi. După ce Alan a spus asta, la ținut pe Dol de mână și s-a întors în sala de mese, urmat de Mil. Deoarece Mil i-a trimis un mesaj lui Cephas că a întâlnit-o pe fosta bonă a lui Alan.
Așa că Alan s-a ridicat să arunce o privire. Prao s-a uitat la Alan și Dol, uluită, fără să creadă că Alan va ajunge cu adevărat cu un tânăr ca Dol. Dol și Alan s-au întors să mănânce și nimeni nu a mai întrebat nimic. După ce au terminat de mâncat, au stat și au vorbit o vreme, apoi s-au întors. Alan și Dol și-au luat rămas bun de la familia lui Cephas și s-au urcat în mașină. Dol a stat liniștit tot drumul pentru că se gândea la ceva ce-l preocupa până au ajuns acasă. Când a urcat în cameră, Alan l-a îmbrățișat pe Dol din spate.
- Ce s-a întâmplat, Dol? Te gândești la ce a spus Prao? a întrebat Alan.
- M-am gândit puțin la asta, dar nu prea mult. Mă întrebam doar de ce îți place de mine, a răspuns Dol.
El spunea adevărul. Se gândise de multe ori la asta, de ce era Alan interesat de cineva ca el. Alan și-a sprijinit bărbia de umărul lui Dol.
- Este așa cum i-am spus lui Prao, când sunt cu tine, mă simt confortabil și pot fi eu însumi. Îmi faci viața mai colorată. Mă faci să... îmi încalc regulile pe care le-am respectat întotdeauna și asta îmi place, a spus Alan serios.
- Și dacă într-o zi va exista cineva ca mine, cineva care te face să te simți confortabil când ești în preajma lui, cineva care îți face viața mai colorată decât mine, m-ai părăsi pentru el? a întrebat Dol cu o curiozitate sinceră.
- În niciun caz. Chiar dacă am avut mulți copii în trecut, nu sunt o persoană care se răzgândește ușor. Acum că te-am ales pe tine, voi rămâne alături de tine pentru totdeauna, dacă nu cumva o să mă nedreptățești tu mai întâi, a spus Alan. Dol s-a întors să se uite la Alan.
- Nu ți-aș face niciodată nimic rău, a spus Dol cu același ton serios.
- Nici eu nu ți-aș face niciodată nimic rău, i-a răspuns Alan. Cei doi s-au privit înainte ca Dol să-și îngroape fața în pieptul puternic al iubitului său.
- Mulțumesc că m-ai ales, a spus Dol, gândindu-se cât de norocos fusese că l-a întâlnit pe Alan. Alan l-a îmbrățișat strâns pe Dol.
- Mulțumesc că ai fost de acord să mă lași să te ajut în ziua aceea. Altfel, nu am fi fost împreună ca astăzi, a spus Alan, amintindu-și de ziua în care Liu îl rugase să-l ajute pe juniorul său de la pub.
A fost ceva legat de Dol care l-a făcut pe Alan să fie de acord să-l ajute. Nici el nu înțelegea de ce era dispus să îl ajute pe Dol, chiar dacă nu era obligat. Dar acesta a fost punctul de plecare care îi făcuse pe cei doi că astăzi să fie unul în brațele celuilalt.
Capitolul Special 2 - +18
- Chiar trebuie să pleci? l-a întrebat Alan pe Dol calm când Dol a venit să-i spună că ar vrea să ajute la pub-ul VIP al lui Cephas în seara aceea, pentru că cineva își luase liber și Bryze va trebui să se ocupe singură de bar. De când Dol se întâlnea cu Alan, Alan nu-l mai lăsase pe Dol să lucreze la pub-ul lui Cephas.
- Trebuie să plec. Ăla e pub-ul vărului tău, răspunse Dol nepăsător când văzu expresia tulburată a iubitului său.
- De ce nu găsește Cephas mai mulți oameni? Și dacă cineva își mai ia liber așa, ce vei face? Trebuie să-l ajuți tot timpul? Dacă nu ești liber? s-a plâns Alan cu o voce calmă, așa că Dol a trebuit să se apropie să-l îmbrățișeze ca să-l liniștească.
- Nu a putut găsi pe nimeni, așa că a trebuit să mă roage să-l ajut. În plus, am mai lucrat acolo și nu este nimic în neregulă cu asta, a răspuns Dol.
- Atunci ieși cu mine. Voi merge și eu acolo. Și nu uita, trebuie să te duci să vezi meciul de fotbalul mâine, a spus Alan. Pentru că mâine va juca echipa OO care a venit în Thailanda, Alan aranjafse deja biletele de intrare pentru Dol și Bee. Cât despre Kla și Pun, aveau altceva de făcut și nu puteau merge.
- Mergi să-l vezi în seara asta? a spus Dol zâmbind. Alan a oftat ușor.
- Bine, du-te la muncă. Eu voi sta și voi bea cât timp te aștept să termini munca, i-a răspuns Alan.
- Atunci vei chema pe cineva să vină să aibă grijă de tine? a întrebat Dol înapoi.
- Pot să-i spun lui Liu. Ai cea mai mare încredere în Liu din pub-ul ăla, nu-i așa? a întrebat Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească imediat.
- Da, nu chema pe nimeni altcineva. Dol a subliniat acest aspect pentru că avea cu adevărat încredere în Liu. Chiar dacă Liu se culcase cu Alan în trecut, Dol nu era o persoană nerezonabilă. Orice ar fi fost în trecut, nu se gândea prea mult la asta, până la punctul de a le cauza probleme în relația lor. Și pentru că Dol era o persoană rezonabilă, Alan îl iubea pe Dol și putea să se întâlnească cu el. Iar Liu nu se gândea la nimic prea mult, de aceea Dol avea încredere în el. Când a ajuns la o înțelegere cu Alan, cei doi s-au dus să se schimbe, apoi s-au îndreptat direct spre pub-ul VIP al lui Cephas.
- Intru eu primul, a spus Dol. Dol trebuia să intre și să pregătească lucrurile înainte de deschiderea pub-ului. Alan putea intra doar când se deschidea pub-ul. De fapt, Alan ar fi putut intra, dar a ales să intre în timpul programului de lucru.
- Dol, mi-e atât de dor de tine, a răsunat vocea lui King când l-a văzut pe Dol intrând. Dol i-a zâmbit tinerei femei.
- Bună, Phi. Ești la fel de frumoasă ca întotdeauna, a salutat-o Dol pe tânăra femeie.
- Ești la fel de drăguț ca întotdeauna. Când Bryze mi-a spus că vei veni să ajuți la evenimentul de astăzi, chiar te așteptam cu nerăbdare, a spus King. Dol a râs încet, simțindu-se bine că seniorii lui îl primeau în continuare bine.
- L-am auzit pe Liu spunând că motivul pentru care ai demisionat a fost pentru că fean-ul tău nu mai voia să lucrezi aici? a întrebat King. În pub, doar Liu, Bryze și Phu știau cine era fean-ul lui Dol.
- Cam așa ceva. Vrea să mă concentrez doar pe studii, a spus Dol zâmbind. King s-a uitat urât la Dol.
- Nu cred. Cred că fean-ul tău e mai protector pentru că toți colegii tăi sunt atât de sexy. Probabil că îi este mai frică că Dol se va îndrăgosti de cineva de aici, a spus King, făcându-l pe Bryze să râdă încet.
- Păi... probabil e gelos, a răspuns Dol.
- Mai întâi o să îl ajut pe Bryze la treabă, a spus Dol. King a fost de acord și l-a lăsat pe Dol să meargă la treabă. Dol l-a ajutat pe Bryze cu sârguință, ca întotdeauna.
- Cred că Alan te va urma cu siguranță în curând, a spus Bryze, astfel încât doar ei doi să poată auzi.
- A venit cu mine, dar așteaptă până se deschide pub-ul, a răspuns Dol. Bryze a râs încet.
- Știam eu. Când am aflat prima dată, am fost atât de șocat, a spus Bryze, dar mâinile lui încă lucrau.
- Că m-am dus să-i fiu bona? a întrebat Dol pe un ton normal, deloc sarcastic. Era doar o conversație normală.
- Da, dar nu m-am gândit prea mult la asta. Am fost și mai șocat când am aflat că te întâlneai cu el, a răspuns Bryze.
- De ce? a întrebat Dol cu curiozitate.
- Îl cunosc pe Khun Alan de ani de zile. Nu a avut niciodată o relație serioasă. Știu doar că avea mai multe escorte și încă folosea serviciile angajaților SS din acest pub. Am crezut că nu vrea să fie cu nimeni. Dar până la urmă, s-a îndrăgostit de tine. Am fost șocat, a spus Bryze zâmbind.
- Așa e. Nici eu nu m-am gândit la asta. Să fiu cu el e ca un vis, a răspuns Dol sincer.
- E bun cu tine, Dol? a întrebat Bryze, parțial pentru că era îngrijorat pentru el.
- E bun, foarte bun. A fost bun cu mine de când eram bona lui, iar acum că suntem iubiți, e și mai bun. Cred că mi-am folosit toată karma bună din viața asta în schimbul acestei relații, a spus Dol în glumă. Bryze a râs încet înainte de a sta de vorbă și a întreba despre lucruri generale până când a venit momentul să se deschidă oub-ul.
Alan a intrat în pub cu Cephas, făcându-i pe angajații SS entuziasmați și fericiți pentru că... De când Alan și Dol au început să se întâlnească, el nu a mai fost în acest pub. Ori de câte ori vrea să îl întâlnească pe Cephas, se întâlneau la el acasă. Alan trece pe lângă bar și se uită la Dol. Dol îi zâmbește la rândul lui, dar nu spune nimic.
- O, ce zi e azi? Doi bărbați frumoși sunt înapoi la pub în același timp, a răsunat vocea lui King, făcându-l pe Dol să zâmbească în secret. Apoi și-a văzut de treabă, exact așa cum îi spusese Alan lui Dol. Liu a fost chemat să aibă grijă de Alan.
- Din nou Liu. Sau lui Alan îi place de el? De fiecare dată când vine aici, îl cheamă doar pe Liu, a spus King cu invidie. Dar nu era geloasă până la punctul de a fi nemulțumită. Mai degrabă glumea pentru că King era apropiată de Liu.
Când Dol a aflat că Alan îl chemase pe Liu, a fost destul de încântat. Până când comanda din camera VIP a lui Alan a apărut pe ecranul computerului de la bar. Bryze i-a cerut lui Dol să i-o aducă. Dol a adus imediat băutura înăuntru. L-a văzut pe Liu stând lângă Alan, dar nu foarte aproape. Liu i-a zâmbit lui Dol.
- I-ai spus lui Khun Alan să mă cheme ca să am grijă de el? l-a tachinat Liu pe Dol, pentru că Alan chiar i-a spus asta.
- Da, pentru că în tine am cea mai mare încredere, a răspuns Dol, punând băutura pe masă.
- Alan mă cam cicălește acum că te-am pus să lucrezi aici, a spus Cephas zâmbind. Alan a bătut ușor canapeaua de lângă el ca să îl facă pe Dol să se așeze lângă el. Dol s-a așezat imediat, iar Alan și-a pus brațul în jurul taliei lui Dol.
- Ești obosit? a întrebat Alan, trecându-și ușor degetele lungi prin părul lui Dol. Liu s-a uitat jucăuș la Dol, făcându-l pe Dol să roșească.
- Nu sunt obosit, a răspuns Dol.
- Nu mă așteptam să văd această versiune a ta, nu-i așa, Liu? a spus Cephas. Liu a dat imediat din cap.
- E treaba mea, a răspuns Alan. Dol a râs încet.
- Mai bine mă întorc la muncă. O să vin să te vizitez din când în când, a spus Dol zâmbind înainte de a se întoarce la muncă. Alan nu a obiectat.
Dol a lucrat cu hotărâre. Fiecare client care a venit l-a uimit pe Dol, la fel ca acum, când o celebritate masculină a venit să stea și să bea în fața barului.
Această celebritate masculină are deja o soție și, ori de câte ori vine aici, cheamă un angajat SS de sex masculin să aibă grijă de el.
- Cum te numești? L-a întrebat vedeta masculină pe Dol.
- Numele meu este Dol, a răspuns Dol.
- Îmi amintesc că ai mai lucrat aici, dar ai dispărut o vreme, nu-i așa? a întrebat vedeta masculină. Fusese interesat de Dol de atunci, dar nu avusese ocazia să-l cunoască, deoarece Dol nu era un angajat SS.
- Da, mi-am dat demisia. Dar astăzi proprietarul m-a chemat să-l ajut la treabă, a spus Dol cu franchețe.
- Asta înseamnă că sunt foarte norocos că te-am întâlnit astăzi, a spus vedeta masculină în timp ce întindea mâna să-l apuce pe Dol, care ștergea un pahar. Dol a făcut o pauză înainte de a-și retrage încet mâna.
- Da, Dol nu voia să fie nepoliticos cu clienții lui Cephas.
- Ești interesat să ieși cu mine? De fapt, am fost interesat de tine de prima dată când te-am văzut, a spus vedeta masculină, făcându-l pe Dol să rămână uluit. Bryze, care a auzit asta, s-au prefăcut că pleacă să servească băuturi, dar, în realitate, Bryze s-a dus să-i spună lui Alan, deoarece, conform regulilor pub-ului, nu aveau telefoanele asupra lor.
- Îmi pare rău, sunt aici să lucrez ca barman, nu ca angajat SS, a răspuns Dol politicos.
- Chiar dacă nu ești un angajat SS, poți totuși să lucrezi în afara. Îți garantez că te voi plăti bine, a spus vedeta masculină, aruncând o privire cochetă spre Dol. Îi plăceau bărbații în stilul lui Dol, așa că a vrut să-l invite pe Dol să lucreze în afara pub-ului.
- Îmi pare foarte rău. Nu voi accepta slujba, a răspuns Dol, uitându-se în jur după Bryze ca să vadă unde dispăruse. În acel moment, vedeta masculină, care părea să devină puțin nerăbdătoare, a întins mâna și l-a apucat pe Dol de încheietura mâinii.
- Hai să încercăm să mergem împreună mai întâi și să ne cunoaștem. Vedeta masculină a insistat în continuare asupra lui Dol. Apoi, Dol l-a văzut pe Bryze mergând cu Alan. Dol a știut că Bryze îl chemase în secret pe Alan. Dol nu a fost șocat, ci mai degrabă ușurată.
- Hei...
Încheietura mâinii vedetei masculine a fost apucată de Alan și trasă pentru al elibera pe Sol, făcându-l nefericit pe bărbat.
- Hei, care e problema ta? a întrebat vedeta masculină furios când cineva i-a întrerupt conversația. Personalul SS din apropiere l-a privit cu suspiciune.
- Ah, khun Alan, vedeta masculină îl cunoștea pe Alan, așa că a fost destul de surprins când Alan a fost cel care l-a întrerupt.
- Ce plănuiești să faci?a întrebat Alan calm.
- N-am făcut nimic. Am vorbit doar cu băiatul asta, a răspuns vedeta masculină.
- Poți vorbi, dar nu-l poți atinge, a spus Alan cu o voce calmă.
- Nu mă poți opri. Nici măcar nu am spus nimic încă, a strigat vedeta masculină.
- Nu ai spus, dar asta nu înseamnă că poți să-mi faci asta, a răspuns Dol, făcându-l pe starul masculin să se simtă destul de jenat.
- Uau, ești doar un barman, te prefaci că ești greu de obținut. Câți bani câștigi lucrând la un bar? N-ar fi mai bine să lucrezi ca angajat SS? Salariul e mult mai bun. Te plătesc eu însumi, a spus vedeta masculină. Cephas stătea nu departe, dar l-a lăsat pe varul său să se ocupe de asta.
- Dol nu trebuie să lucreze aici. Are destui bani de cheltuit, a spus Alan. Toom și Ron stăteau în apropiere, privind.
- Cum poate copilul ăsta să aibă atâția bani? Alan chiar mă făci să râd. Dacă ar avea bani, de ce ar munci aici? a răspuns batjocoritor vedeta masculină. Deși îi era frică de gărzile de corp ale lui Alan, era sigur că nu făcuse nimic greșit.
- De ce nu? Probabil că îi dau mai mulți bani în fiecare lună decât câștigi tu într-un an întreg de la filmări, a spus Alan, privindu-l pe actor din cap până în picioare.
- Ce legătură are asta cu banii tăi? a întrebat vedeta masculină, nedumerit.
- Ei bine, sunt iubitul lui. Ce-i rău că-i dau bani de cheltuială? a spus Alan, stârnind agitație printre angajații pub-ului care abia aflaseră despre asta.
Dol s-a uitat la Alan cu o expresie neajutorată. Cum de nu-și dădea seama că Alan voia să... anunțat relația lor tuturor celor din pub, dar Dol nu i-a dat prea multă importanță, pentru că oricum nu voia să o ascundă. Vedeta masculină care a auzit asta a rămas cu gură căscată.
- Acest... acest copil este iubitul tău? a întrebat vedeta masculină surprins.
- Da, a răspuns Alan imediat, dar vedeta masculină părea neîncrezătoare.
- Crede ce a spus vărul meu, khun Net. Nu te pune cu iubita lui. Cât despre tine, de data asta nu îți voi face nimic că te-ai pus cu barmanul meu. Dar dacă mai este o altă dată, îți voi revoca dreptul de a intra în pub. Și dacă mai sunt probleme, știi ce se va întâmpla. Cephas a venit și a vorbit pentru a confirma ce a spus Alan și l-a amenințat la rândul lui, făcându-l pe starul masculin să-și piardă imediat fața.
- Înțeleg. Îmi pare rău, a spus vedeta masculină înainte de a pleca repede.
- Ce s-a întâmplat? L-a întrebat Alan pe Dol, apucându-l pe Dol de încheietură și mângâindu-l ușor. Ochii personalului pub-ului s-au mărit. Dol a clătinat din cap înainte și înapoi, zâmbind.
- Cephas, de acum înainte, nu te mai obosi să-i ceri lui Dol să te ajute. Dacă ai nevoie de ajutor, voi trimite pe altcineva în loc, i-a spus Alan vărului său cu o voce profundă.
- Da, bine, a răspuns Cephas zâmbind.
- Stai puțin, lasă-mă să te întrerup o clipă, a spus King, care asistase la discuție. Alan și Dol s-au întors să se uite la King.
- Ceea ce ai spus despre Dol că e iubitul tău, Khun Alan, e adevărat? a întrebat King din nou. Alan s-a uitat la Dol.
- Da, răspunse Dol.
- E așa cum a spus Dol, a spus Alan, King făcu ochii mari de șoc.
- De când a demisionat Dol?... King s-a gândit la ce spusese Dol mai devreme.
- Da, pentru că khun Alan nu a vrut să mai lucrez, așa că a trebuit să demisionez și să mă concentrez doar pe studii, a spus Dol.
- Wow, cei doi bărbați la care am visat sunt împreună. King se prefăcu cu inima frântă, dar râdea. În realitate, era fericită pentru Dol. Pur și simplu nu se aștepta la asta.
- Treci peste asta, King, Liu a venit spre ea și a bătut-o ușor pe umăr.
- Știai de la bun început, Liu? De aceea nu pari surprins? a întrebat King și Liu i-a răspuns la întrebare.
- Ei bine, am știut de la început, a răspuns Liu zâmbind. King s-a uitat urât la Liu.
- Bine, toată lumea, întoarceți-vă la muncă. Cât despre tine, poți să îl duci pe Dol acasă acum, a spus Cephas, știind că Alan era prost dispus.
- Da, a răspuns Alan. Dol a vrut să obiecteze, dar văzând expresia lui Alan, nu a obiectat.
- Mă întorc eu primul, Bryze, i-a spus Dol lui Bryze. Bryze a dat din cap. Apoi, Dol s-a dus să-și ia geanta. Alan l-a apucat apoi pe Dol de mână și l-a condus imediat afară din pub.
- Ești iritat? a întrebat Dol după ce s-a urcat în mașină.
- Doar puțin, a răspuns Alan sincer. Dol s-a aplecat și l-a îmbrățișat pe Alan de braț.
- Sunt bine, spuse Dol cu afecțiune.
- Știu, de aceea nu vreau să lucrezi până târziu noaptea, a reiterat Alan.
- O, fac asta de mult timp și nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Este prima dată când mă confrunt cu așa ceva. În plus, cred că phi Cephas nu ar lăsa niciodată un client să-i agreseze angajații, a spus Dol cu încredere.
- Știu. Of. Bine, data viitoare când mă contactează Cephas să îți ceara ajutor, voi trimite pe altcineva în schimb. Nu mai trebuie să muncești atât de mult. Concentrează-te doar pe studii, așa cum ți-am spus, a spus Alan serios.
- Simt că mă bazez doar pe tine. Mama și sora mea trăiesc pe cheltuiala ta, iar acum Dao e pe cale să intre la universitate, a spus Dol. Se gândea la asta de ceva vreme.
- Cine a spus că o să plătesc eu totul singur? Nu ai plătit și tu cheltuielile lor? a răspuns Alan.
- Dar banii pe care i-am dat mamei și surorii mele sunt ai tăi, a spus Dol.
- Dar sunt bani pe care ți i-am dat de bunăvoie. Acum sunt ai tăi. Ce faci cu ei e treaba ta, a spus Alan în încheiere. Dol i-a aruncat lui Alan o privire obosită și și-a sprijinit capul de umărul puternic al lui Alan.
- Ești atât de egoist, a spus Dol, nu foarte serios.
- Sunt egoist doar cu tine, a răspuns Alan, zâmbindu-i la rândul său.
- În câteva luni, mama și sora ta mai mică se vor muta la Bangkok. Spune-mi când se vor muta, ca să pot trimite pe cineva să le ajute să își mute lucrurile, a spus Alan.
- Mulțumesc, a răspuns Dol recunoscător înainte de a se întoarce acasă și de a se pregăti să se odihnească, deoarece Dol urma să meargă să urmărească echipa de fotbal favorită a doua zi.
- Bună, spuse Bee care urcase în mașină și și-a ridicat imediat mâinile în semn de salut către Alan. Alan și Dol au folosit duba ca să-l ia pe Bee de acasă, pentru a merge să se uite împreună la meciul de fotbal, Alan a dat din cap în semn de salut la salutul lui Bee.
Dol și Bee purtau tricouri de la echipa lor favorită, în timp ce Alan purta o cămașă cu guler și pantaloni de bună calitate. Era o ținută casual care arăta foarte bine în ochii lui Dol, dar avea o eșarfă cu modelul echipei OO în jurul gâtului și ochelari de soare de la o marcă celebră.
- Unde sunt locurile noastre? l-a întrebat Bee pe Dol curios, pentru că se uitase deja la planul locurilor.
- Nu știu încă. Alan a spus că vom afla când ajungem acolo, a răspuns Dol. Bee a dat din cap, fără să îndrăznească să-l întrebe pe Alan. Alan nu a spus nimic. Dol și Bee au vorbit despre fotbal până au ajuns la stadionul național de fotbal. Mașina lui Alan s-a îndreptat spre intrarea VIP, făcându-i pe Dol și Bee să se uite imediat unul la altul. Cu toate acestea, nu au acordat prea multă importanță. După ce au parcat mașina, au coborât din mașină.
- Trebuie să mergem în direcția aceea, nu-i așa? Dol a arătat spre intrarea în stadion.
- Nu,, vom merge pe altă parte, a răspuns Alan, apucându-l pe Dol de mână și conducându-l împreună cu oamenii lui, spre o altă intrare. Bee l-a urmat în grabă. Alan l-a condus pe un coridor. Dol a văzut echipa și angajații stadionului mergând înainte și înapoi, iar mulți dintre ei și-au plecat capetele pentru a-l saluta pe Alan.
- Bună ziua, khun Alan, vocea persoanei care îl salutase pe Alan în engleză le-a făcut ochii lui Dol și Bee să se mărească, deoarece cealaltă persoană era antrenorul echipei OO, pe care Dol și Bee îl recunoscuseră.
- Bună ziua, khun Collins, este echipa gata astăzi? a întrebat Alan.
- Bineînțeles, nu te vor dezamăgi, a răspuns Collinsz zâmbind. Deși era mai mare decât Alan, vorbirea și felul său de a fi nu erau deloc arogante.
- El este Dol, iubitul meu și el este Bee prietenul lui Dol, i-a prezentat Alan. Dol și Bee au rămas uluiți înainte să-și șteargă repede mâinile și să-i întindă mâna lui Collin.
- Încântat de cunoștință, l-a salutat Dol la rândul său, iar Collins i-a zâmbit la rândul său.
- Alan a spus că îți place de Ellen? a întrebat Collin la rândul său. Alan a zâmbit ușor.
- Da, dar unde e Ellen? a întrebat Alan despre Ellen, făcându-i inima lui Dol să bată atât de repede încât simțea că leșină. Auzindu-i pe cei doi vorbind așa, Dol a putut ghici că Alan îi cunoștea pe toți din această echipă, dar cum de se cunoșteau, nu știa.
- E în sala de așteptare. Alan, du-te mai întâi în camera de recepție. O să-i spun lui Ellen să vină la tine, a spus Collin.
- Nu îi voi răpi mult timp, a spus Alan înainte să-i conducă pe Dol și Bee direct în salon. Dacă deschizi ușa de lângă salon, vei găsi zona VIP pentru vizionarea meciurilor de fotbal.
- Khun Alan, ce se întâmplă? a întrebat Dol imediat după ce a intrat în sala de așteptare. Bee a rămas fără cuvinte.
- Nu ți-am spus că cunosc bine echipa OO? a spus Alan zâmbind. Voia doar să-și surprindă iubitul.
- N-ai spus, dar... nu e prea mare deranj pentru noi să venim aici așa? întrebă Dol imediat, simțindu-se atent, chiar dacă era fericit să-și vadă fotbalistul preferat.
- Nu, nu îl voi deranja mult timp, a spus Alan. Curând, s-a auzit o bătaie în ușă și Ellen, îmbrăcată în echipament de fotbal, a intrat. Dol și Bee stăteau acolo încremeniți. Ellen s-a apropiat și l-a luat pe Alan de mână.
- Bună ziua, khun Alan, a salutat Ellen.
- Bună Ellen, aș vrea să-ți răpesc un moment din timpul tău. Iubitul meu te place foarte mult, așa că a vrut să te cunoască, a spus Alan. Ellen s-a întors să se uite la Dol înainte de a-i întinde mâna. Dol și-a întins imediat mâna tremurândă.
- Bună, sunt Dol. Încântat de cunoștință, a spus Don cu o voce tremurândă. Ellen s-a dus să-i strângă mâna și lui Bee. Bee l-a salutat și el în același fel.
- Îmi... îmi place foarte mult stilul tău de joc, a spus Dol cu o voce ezitantă. Alan a zâmbit văzând comportamentul stângaci al lui Dol.
- Mulțumesc foarte mult, a răspuns Ellen zâmbind.
- Eu... sunt... Alannnnn. Nu pot să o spun. Te rog, spune-i că sunt... Dol, care nu-și putea aminti cuvintele, l-a rugat repede pe Alan să vorbească în numele lui, pentru că era foarte entuziasmat. Alan i-a spus ce ia zis Dol, impresionându-l pe Ellen și știind că lui Dol și Bee le plăcea foarte mult cum joacă.
Apoi Ellen îi invită să facă o fotografie și să le semneze tricourile de fotbal pe care le purtau amândoi, făcându-i pe Dol și Bee să zâmbească de bucurie. Apoi, Alan i-a spus lui Ellen să se ducă să se pregătească.
- Khun Alannnnnnn, l-a strigat Dol pe Alan cu o voce prelungită și s-a dus direct la el și l-a îmbrățișat fericit.
- Asta e peste așteptările mele. De ce te-ai întâlnit cu ei atât de discret? a întrebat Dol curios.
- Eu sunt marele investitor al acestei echipe, a spus Alan. Dol și Bee au fost șocați.
- N-ai mai pomenit niciodată acest lucru, a spus Dol, iar Alan a râs încet.
- Așteptam doar momentul potrivit să te surprind și apoi îți spuneam, a spus Alan din nou.
- E incredibil, a spus Bee, bucuros că a beneficiat de pe urma lui Dol.
- Cu siguranță nu aș îndrăzni să postez o fotografie cu mine și Ellen pe rețelele de socializare, a spus Dol.
- De ce? a întrebat Alan la rândul său.
- Dacă fanii lui Ellen ar vedea asta, probabil s-ar întreba de ce am avut privilegiul să fac o fotografie cu Ellen. Dacă aș fi altcineva, probabil m-aș întreba același lucru, a mormăit Dol.
- E în regulă, pentru că nu doar noi avem ocazia să facem poze cu Ellen sau cu ceilalți fotbaliști. Și alți sponsori au ocazia să stea în zona VIP și să-i cunoască, a replicat Alan.
- Îl voi păstra ca suvenir, au spus Dol și Bee la fel înainte ca Alan să-i invite să stea pe locurile VIP. Nivelul la care stătea Dol era doar pentru grupul lui, deoarece era împărțit în secțiuni.
- Ar trebui să mă bucur sau să mă întristez că iubitul meu e entuziasmat când întâlnește un alt bărbat care nu sunt eu? a întrebat Alan tachinator.
În timp ce aștepta începerea meciului de fotbal, Dol s-a aplecat și l-a îmbrățișat cu afecțiune pe Alan de talie.
- Oh, nu poți pur și simplu să spui asta. Eiu doar îl admir și îmi place talentul lui Ellen, atât tot, a spus Dol. Alan a zâmbit ușor. Doar o tachina pe Dol.
- Tu ești numărul unu pentru mine, indiferent de situație. Nu există loc doi sau trei, cu siguranță, a continuat Dol când Alan și-a mijit ochii spre el. Când a spus că el era numărul unu, Alan, auzind asta, a râs încet și a ridicat mâna pentru ai împinge ușor capul lui Dol, care supraviețuise cu bine.
Ei au stat acolo până când a venit momentul să înceapă jocul. Dol și Bee au stat și au aclamat fericiți. Alan pregătise apă și gustări pentru Dol și îi mai dădea și să mâncare din când în când.
- Sunt atât de gelos pe tine, i-a șoptit Bee lui Dol, tachinându-l. Dol a ridicat o sprânceană spre prietenul său, apoi s-a întors să ia gustarea de la Alan. Bee nu a putut decât să-și dea ochii peste cap la lăudăroșenia prietenului sau. Dol stătea lângă Alan și aclama zgomotos. Alan nu a spus nimic. Chiar s-a uitat la Dol cu afecțiune. Meciul s-a terminat. Echipa OO a câștigat cu 3-2.
- Sunt atât de încântat, a spus Dol cu un zâmbet pe față. Cerul se întuneca și oamenii începeau să plece.
- Cred că ar trebui să ne întoarcem. Dacă mergem mai târziu, cu siguranță va fi ambuteiaj, a sugerat Bee. Apoi, Dol s-a întors către Alan și l-a invitat să se întoarcă.
- Nu vrei sa te întâlnești cu echipa OO? a întrebat Alan la rândul său.
- E în regulă. E destul de bine. Hai să lăsăm asta pentru altă dată, a spus Dol. Știa că Alan nu era de obicei genul care să stea pe margine și să aplaude până la sfârșitul meciului, pentru că avea mult de lucru. Dar astăzi, Alan își lăsase toată treaba ca să vină să vadă meciul cu el și Dol era foarte fericit.
- Bine, atunci hai să ne întoarcem, a spus Alan înainte să meargă la mașină. Alan ii va duce pe Dol și Bee să mănânce, apoi îl va duce pe Bee acasă.
- Cum ți-a fost ziua? L-a întrebat Alan pe Dol cu o voce blândă când au ajuns acasă și s-au dus în dormitorul lor.
- A fost atât de distractiv. Mulțumesc foarte mult, a spus Dol în timp ce îl săruta ușor pe Alan pe bărbie. De când au început să se întâlnească, Dol a fost mai expresiv față de Alan, chiar dacă încă se simte puțin timid.
- Asta e tot ce ai de spus ca să-mi mulțumești? a întrebat Alan. Dol și-a strâns ușor buzele.
- Atunci, ce-ar fi să-ți fac o baie? Hai să mergem să facem o baie împreună, a sugerat Dol. Alan a zâmbit satisfăcut.
- Interesant, a răspuns Alan înainte ca cei doi să intre în baie, care avea și o cadă. Dol a deschis robinetul de apă caldă și a pus spumant de baie. Alan s-a dezbrăcat și a intrat primul în cadă. Dol avea un prosop înfășurat în jurul părții inferioare a corpului, stătea pe marginea căzii cu picioarele băgate în cadă și a început să-i maseze gâtul, umerii și spatele lui Alan.
- Mmm, gemu Alan satisfăcut. Dol îl masa cu atenție. Mâinile lui Alan s-au mișcat și a apucat gleznele lui Dol, care erau sub apă.
- Khun, l-a strigat Dol pe Alan, dar i s-a zbârlit părul.
- Ce? a scos Alan un mic sunet din gât.
- Mâna ta, i-a răspuns Dol. Alan a râs încet.
- Poți coborî și te poți îmbăia. Nu am nevoie de masaj, a spus Alan înainte să-i tragă prosopul lui Dol. Dol a intrat imediat în cadă, cu o fața roșie.
- Îți place foarte mult să tachinezi, nu-i așa? a tachinat Dol.
- Doar te tachinez, a spus Alan, trăgându-l în sus să se așeze în poala lui puternică, care se afla sub baloanele parfumate de săpun. Alan se uita la sânii mici și frumoși ai lui Dol cu ochi sclipitori, așa că Dol a trebuit să-și ridice mâinile ca să-l ciupească pe Alan de obraji.
- Ochii tăi arată ce vrei să-mi faci, a tachinat Dol. Alan a zâmbit ușor.
- Deci poți să o faci? a întrebat Alan, privindu-l pe Dol în ochii.
- Te-am respins vreodată? a răspuns Dol cu o voce înăbușită. Alan a râs încet înainte să-i frece spatele lui Dol cu mâna. Când spuma i-a atins corpul, acesta a devenit mai alunecos.
Alan s-a aplecat să-l sărute pe Dol, iar Dol l-a sărutat imediat înapoi. Acum Dol îl putea săruta pe Alan fără stânjeneală, pentru că învățase de la Alan până se obișnuise. Vârfurile limbilor li s-au încurcat pasional, împingând și sugând, până când corpul lui Dol a tremurat.
- Mmm, a scos Dol un sunet din gât, simțind cum furnicăturile cresc. Alan i-a mușcat jucăuș buzele lui Dol, mâinile sale mișcându-se pe spatele lui Dol, în jos spre fundul ferm și rotund al lui, până când Dol și-a apropiat partea superioară a corpului de Alan, mânat de pasiune.
Pe măsură ce căldura creștea, mâinile jucăușe au mângâiat umerii puternici ai lui Alan. Sunetele săruturilor dintre cei doi se intensificau periodic. Dol își mișca corpul înainte și înapoi, făcând ca centrele ambelor corpuri să se frece unul de celălalt până când bărbăția lor s-a excitat și s-a întărit. Alan și-a mișcat buzele în jos pentru a-l mângâia pe Dol pe gât cu poftă, în timp ce sugea și lăsa urme de dragoste.
Dol și-a ridicat ușor fața pentru a-i face loc lui Alan să se cufunde în gatul lui convenabil. Una dintre mâinile lui Alan a alunecat în jos pentru a apuca penisul lui Dol, pentru a-l mișcă și a-l ține sub apă.
- Ahh... Dol a gemut. Alan și-a apropiat propriul penis de penisul lui Dol și le-a mișcat împreună pentru simulare.
- Ahh, gemu Alan de entuziasm. Cu cât vedea mai mult expresia lascivă a lui Dol, cu atât devenea mai excitat. O mână puternică se mișca, iar cealaltă îi mângâia corpul lui Dol până când aproape că s-a topit o dată cu spuma. Cei doi s-au mângâiat unul pe altul până când Alan nu a mai putut suporta. El i-a spus lui Dol să iasă din cadă și să se sprijine pe blatul chiuvetei și să se aplece în față. Dol a făcut așa cum a vrut Alan.
Alan i-a desfăcut picioarele lui Dol. Dol s-a aplecat în față știind ce să facă. Alan și-a folosit degetele lungi pentru a pregăti calea prima dată. După ce Dol era bine pregătit. Dol s-a uitat la fața lui Alan prin oglinda din fața lui în timp ce acesta îl pregătea. Privirea crudă i-a făcut inima lui Dol să bată mai repede.
- Intră, pot să suport, a spus Dol, cu o dorință crescândă când a văzut fața lui Alan prin oglindă. Alan a zâmbit imediat fericit.
- Nu veni să te plângi mai târziu, Dol, a spus Alan, corpurile lor fiind încă alunecoase de săpun. Alan nu a ezitat. Și-a ținut penisul erect și l-a îndreptat spre pasajul îngust al lui Dol. Si-a apăsat capul puțin câte puțin, în timp ce își mișca șoldurile într-un ritm lent pentru a-i permite lui Dol să se adapteze. Dol nu l-a dezamăgit. El a reușit să se adapteze imediat.
- Ahh...
- Ah… Dol și-a mușcat buza imediat când Alan și-a introdus complet penisul. Canalul amoros al lui Dol a strâns scula lui Alan în mod repetat, până când Alan a scrâșnit dinții din cauza senzației de furnicături. Alan l-a strâns și l-a plesnit pe Dol peste fese de poftă. Chiar dacă îl durea puțin, senzația era amestecată cu excitare.
Dol și-a folosit coatele pentru a se sprijini de blatul lavoarului. Alan și Dol își făceau analize de sânge în fiecare lună. Uneori, Alan nu purta prezervativ ca acum, ceea ce îi făcea pe cei doi să se simtă foarte bine unul pe celălalt. Alan și-a mișcat încet șoldurile în timp ce își folosea mâinile pentru a bloca șoldurile lui Dol.
Dol și-a lins buzele ca să amelioreze senzația de furnicături care o avea până când Alan a început să mărească ritmul.
Sop... Sop....
Sunetul cărnii lovind carnea răsuna în mod repetat în timp ce Alan își împingea șoldurile mai repede, făcându-l pe Dol să se legene. Alan alterna între a-și împinge șoldurile lent și a-și trânti șoldurile, accentuând acest lucru și făcându-l pe Dol să se înece din cauza excitări pe care o simțea.
Alan se aplecă să-i sărute umărul neted al lui Dol, iar una dintre mâinile lui Alan se întinse spre fața lui Dol. Și-a introdus degetul mijlociu în gura lui moale. Dol i-a lins și i-a supt conștiincios degetul lui Alan, în timp ce Alan își împingea în mod repetat șoldurile. Alan se uită la expresia lui Dol în timp ce îi sugea degetul, făcându-l să geamă, șoldurile lui împingându-se mai tare fără oprire.
- Ooh… ahh… Alan ridică privirea și gemu, cu șoldurile încordate de la împingerile puternice. Dol însuși îi răspunse lui Alan cu bună știință, până când, în cele din urmă, amândoi s-au eliberat simultan, auzindu-se doar respirația greoaie a amândurora.
Alan nu a așteptat și l-a cărat pe Dol să-i spele săpunul de pe corp și l-a dus din nou pe canapeaua din dressing, lucru pe care Dol nu l-a refuzat, până când totul s-a calmat și cei doi au putut face un duș și apoi să se schimbe. Au făcut trei runde de sex, iar acum Dol stătea întins cu ochii pe jumătate închiși pe patul lat, în brațele lui Alan.
- Sunt prea egoist? a întrebat Alan. Dol a clătinat din cap și a căscat ușor.
- Te las să fii cât de egoist vrei, răspunse Dol cu o voce severă.
- Atunci cine e mai bun, eu sau Ellen? îl tachină Alan din nou. Dol ridică ușor privirea spre Alan.
- Ce întrebare ciudată. El este sportivul pe care îl admir. Tu ești persoana pe care o iubesc, a spus Dol pufnind ușor. Alan a zâmbit satisfăcut.
- Dacă o spui așa frumos, s-ar putea să nu mai dormi, l-a tachinat Alan, înainte ca Dol să-l lovească în piept, nu prea tare.
- Mi-e somn. O voi face mâine dimineață, a spus Dol cu o voce joasă. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Tu însuți ai spus-o, nu uita, a subliniat Alan. Dol a dat din cap, s-a încruntat, închizându-și încet ochii. Alan a râs încet înainte de a-l săruta pe Dol pe frunte și de a închide și el ochii, sperând că atunci când se va trezi, Dol își va aminti ce spusese.
Capitolul Special 3
Cioc... cioc
S-a auzit o bătaie în ușa biroului de acasă al lui Alan, făcându-i pe Alan și pe Toom să tacă o clipă. Toom s-a dus să deschidă ușa, văzând că era Dol, l-a lăsat să intre fără ezitare.
- Te-am întrerupt? a întrebat Dol, cerându-și scuze.
- Nu, e ceva în neregulă? a întrebat Alan cu o voce blândă. Dol s-a îndreptat spre Alan, ținând în mână două documente.
- Am ceva ce aș vrea să discut cu tine, a spus Dol. Alan s-a ridicat de pe scaunul de la birou și s-a așezat pe canapea. Apoi l-a tras pe Dol să se așeze în poala lui, ceea ce l-a făcut pe Dol să se simtă destul de jenat stând acolo.
- Khun Alan, l-a strigat Dol pe Alan cu o voce blândă.
- E în regulă, a răspuns Alan zâmbind, știind că Dol era jenat. Dol nu a putut decât să ofteze ușor.
- Deci, despre ce vrei să discutați cu mine? a întrebat Alan.
- Trebuie să fac un stagiu de practică, dar ezit între aceste două companii, i-a arătat Dol lui Alan documentele. Alan le-a luat și s-a uitat la ele. Ambele companii erau companii de divertisment. Dol era în ultimul an de studiu și trebuia să facă un stagiu de practică.
- Cu cine mergi la stagiu? a întrebat Alan.
- Merg cu Bee. Cât despre Kla și Pun, ei au ales deja alt loc. Profesorul ne-a pus să ne despărțim, a răspuns Dol. Alan a privit numele companiilor înainte de a nota una și a i-o înmâna lui Dol.
- Du-te acolo, a spus Alan. Dol părea nedumerit.
- De ce ai ales locul acesta? a întrebat Dol. Pentru că Alan a ales repede.
- Îl cunosc pe proprietarul acestei companii. Este o companie cu un sistem operațional bun și un management bun. Managementul intern al celeilalte companii nu este prea bun, a spus Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească când a știut că a avut dreptate să-l consulte pe Alan.
- Chiar dacă e bine, nu pot garanta că toți angajații vor fi oameni buni. Să spunem doar că, dacă mergi să faci stagiul aici și ai probleme pe care nu le poți rezolva, spune-mi, pentru că a putea interveni, a spus Alan, având intenții clare. Își dorea ca iubitul lui să poată face stagiul confortabil. Dol, care a auzit asta, a rămas puțin uluit.
- Știu că nu vrei să-mi folosesc prea mult influența, dar uneori trebuie să o folosim pentru propriile noastre drepturi. Atâta timp cât nu presăm pe nimeni prea tare, e de ajuns, a spus Alan pe un ton serios. Dol a dat din cap în semn de înțelegere.
- Atunci îi voi spune lui Bee să aleagă compania asta, a spus Dol.
- Bine, a răspuns Alan.
- Dar khun Alan, nu mă încredința nimănui acolo. Vreau să fac stagiul ca orice alt student normal. Dacă există o problemă reală, poți interveni, așa cum ai spus, a spus Dol, apoi a cerut să plece. Și Alan l-a înțeles pe Dol.
- Sigur, a răspuns Alan. Dol a zâmbit și l-a sărutat pe Alan pe obraz.
- Mulțumesc, spuse Dol.
- Nu ți-e rușine de Toom? a întrebat Alan tachinându-l pe Dol, făcându-l să-și amintească faptul că Toom încă stătea acolo. Dol s-a întors să se uite la fața lui Toom.
- Nu văd nimic, a răspuns Toom, dar cu un mic zâmbet, fața lui Dol s-a înroșit imediat.
- O să-i spun lui P’View, se prefăcu Dol că-și ascunde jena înainte de a se ridica repede din poala lui Alan și de a părăsi biroul.
- Ce am greșit, șefu’? întrebă Toom, nedumerit. Alan râse. Faptul că Dol era parte a vieții lui îl făcea pe Alan să se simtă cu adevărat mai viu.
După ce au ales o companie la care să facă stagiu de practică, Dol și Bee au aplicat imediat pentru stagiu. Acum, fac stagiu de practică la companie de o săptămână. Mentorul care îi învață meseria este amabil, ceea ce îi fac pe Dol și Bee să se simtă destul de bine. Când Dol merge la stagiu, Bee este cel care îl ia și îl lasă acasă, pentru că trebuie să treacă pe lângă casa lui Alan pentru a merge la companie. Alan nu a avut nimic de obiectat.
- Trebuie să ieșim pentru practică azi, nu-i așa? a întrebat Dol când s-a urcat în mașina lui Bee în dimineața aceea, pentru că urmau să facă stagiul împreună.
- Da, am auzit de la Lily că vom face practică pe un platou de filmare. Cu siguranță vom întâlni o mulțime de vedete la acest loc de muncă, a spus Bee entuziasmat.
- Nimeni nu mă poate entuziasma la fel de mult ca Ellen. Indiferent de câte ori îl văd, tot mă entuziasmez de fiecare dată, a spus Dol. După ce l-a întâlnit pe Ellen pentru prima dată în ziua în care Alan l-a dus să-l cunoască, Dol a avut ocazia să îl mai întâlnească pe Ellen de câteva ori. Ai putea spune că a folosit privilegiile iubitului său, dar nu a făcut nimic rău și nici nu s-a amestecat prea mult în viața lui Ellen. Dol nu a postat niciodată nicio fotografie cu el.
- O, îți place atât de mult Ellen. Nu este gelos, khun Alan? a întrebat Bee curios.
- Nu e nerezonabil. Uneori îi place să glumească întrebându-mă cine e mai important, el sau Ellen. Dar știu că doar mă tachinează. Pentru că Alan știe ce fel de persoană sunt și are încredere în mine, a răspuns Dol zâmbind, dându-și ochii peste cap iritat. Apoi cei doi au continuat să vorbească până au ajuns la companie.
- Dol, Bee ați ajuns exact la timp. Hai să ne urcăm în duba companiei și să mergem la locația de filmare, a spus Lily. Dol și Bee nu au ezitat și au urmat-o imediat pe Lily. Lily i-a luat pe cei doi în mașină, împreună cu alte două angajate și stagiare de la alte universități. Aceste femei păreau energice și îi cunoșteau pe Dol și Bee de când se întâlniseră prima dată. Lily le-a atribuit imediat stagiarilor sarcini, printre care ajutor cu iluminarea și pregătirea filmărilor. Când au ajuns la locația de filmare, care era un teatru, Dol și Bee s-au dus imediat să ajute la muncă. Seniorii din companie dându-le lecții și sfătuindu-i. Acum, sosiseră niște vedete pentru a se machia și a se pregăti pentru scenele lor. Dol nu era deloc entuziasmat. Pentru că atunci când lucra la pub-ul lui Cephas, văzuse acolo multe vedete și oameni faimoși.
- Ăla e Khun Net. Am auzit că soția lui e însărcinată. A anunțat pe rețelele de socializare, a spus Bee când a văzut vedeta masculină care cânta de data aceasta.
Dol, care era familiarizat cu cealaltă persoană, s-a întors să se uite și s-a întâmplat ca Net să treacă pe lângă el și salutând echipa cu un zâmbet. Vedeta masculină s-a întors să-l vadă pe Dol și a rămas uluit pentru o clipă, pentru că l-a recunoscut. Dar Dol s-a prefăcut că nu s-au întâlnit niciodată, deoarece chestiunea cu Net mergând la pub-ul lui Cephas era un secret.
Dol nu înțelegea de ce Net își putea înșela soția și se culca cu bărbați de la pub-ul lui Cephas și ducea o viață normală cu soția sa. Acest lucru l-a făcut pe Dol să-i pară rău pentru soția lui Net, dar nu se putea amesteca în această chestiune. Net s-a prefăcut că nici el nu-l cunoaște pe Dol. A intrat în vestiar și s-a îmbrăcat imediat. Dol s-a întors să-și continue treaba.
- A, aceea e Sara? Ea e eroina din filmul aceasta? a spus Bee entuziasmat când a văzut-o pe actriță, în prezent era destul de populară, intrând cu managerul ei. Totuși, expresia tinerei părea puțin tensionată.
- Nu te uiți decât la vedete. Întoarce-te la muncă, a spus Dol. Apoi Bee s-a întors să se concentreze asupra muncii sale. În timp ce Dol trebuia să meargă să aducă ceva pentru echipă, s-a oprit să ia niște apă care era pregătită pentru echipă, inclusiv pentru studenții interni. Dar urechile lui au auzit ce vorbea unii din echipă.
- Nu vreau să lucrez pe același platou de filmare cu Sara și managerul ei, a spus o membră a personalului.
- La fel și eu. După un timp, fata aia va fi foarte exigentă. Stai să vezi. E atât de irascibilă și îi place să vorbească de sus cu ceilalți. Nu știu de ce nimeni n-a ieșit să o demaște încă, a spus un alt membru al personalului, antipatizându-o pe Sara.
- Am auzit că are abilități bune. A fost aleasă să fie eroina în acest film pentru că era apropiată de un director executiv din compania noastră, a răspuns o altă tânără. Dol, care auzise asta, doar a adunat informații, dar nu s-a gândit să le acorde atenție pentru că nu era treaba lui.
După ce a băut apă, Dol s-a dus să ia lucrurile pe care voia să le dea echipei și apoi s-a întors pentru a-și continua munca. Deoarece ținea în mână mai multe perdele mari, Dol a trebuit să le care, așa că nu putea vedea că cineva ieșea din vestiar, ceea ce l-a făcut pe Dol să se lovească imediat de altcineva.
- Ah, a strigat vocea unei tinere femei.
- Îmi pare rău. Nu te-am văzut. Dol, care știa că se lovise de cineva, a intervenit imediat.
- Nu vezi pe unde mergi? S-a auzit vocea unei tinere femei. Dol a mutat lucrurile pe care le ținea în mână ca să se uite și a văzut că era Sara.
- Îmi pare rău, a spus Dol, gândindu-se că greșise cărând obiectele și n-a văzut-o pe tânără. Dar, în realitate, tânăra ieșise fără să se uite.
- Oare faptul că îți ceri scuze nu mă va durea? E atât de enervant, a spus tânăra femeie.
- Ce s-a întâmplat, Sara? s-a auzit vocea managerului în urma ei.
- Tipul ăsta s-a lovit de mine. Mă întreb dacă m-am lovit la braț sau nu, a spus din nou tânăra femeie.
- Lasă-mă să mă uit. Pielea ta e foarte delicată, părea să fie de acord managerul cu spusele tinerei.
- Nu am văzut-o. Trebuie să duc în grabă lucrurile seniorilor mei ca să pregătim scena, a spus Dol, subliniind acest lucru. Sara s-a uitat urât și cu dispreț la Dol.
Dol nu putea înțelege de ce oamenii care nu se cunoșteau se priveau așa. Nu credea că tânăra ar avea o astfel de personalitate.
- Du-te și fă-ți treaba, i-a făcut semn managerului tinerei cu mâna lui Dol. Dol nu a putut decât să plece, nedumerit.
- De ce ai lipsit atât de mult? a întrebat Bee când s-a întors Dol. Apoi Dol i-a povestit ce se întâmplase.
- Serios? Am ajuns să o plac atât de mult, de ce este așa? se plânse Bee, dar lui Dol nu-i păsa. A continuat să lucreze la propriile îndatoriri până când actorii au început să intre în scenă. Dol și Bee puteau lua o pauză. Ei urmăreau filmările de la distanță pentru că s-ar putea să aibă nevoie să ajute echipa cu iluminarea. Depindea de ce cerea echipa.
Sara, care își terminase propria scenă, ieși să se așeze și să se odihnească în zona desemnată, care nu era departe de locul unde se odihneau Dol și Bee. În timpul filmărilor, tânăra era destul de exigentă, dar treaba era făcută bine.
- Hei, P’Phot, ai auzit că Alan are un fean? a întrebat Sara pe managerul ei, făcându-l pe Dol să se oprească o clipă, întrebându-se cine era Alan-ul la care se referea cealaltă persoană. Totuși, s-a gândit din nou, că existau mulți alți oameni cu același nume.
- De unde ai aflat vestea? a întrebat Phot înapoi.
- A fost în ziua în care am mers la lansarea cosmeticelor lui Belle. Pe atunci, intenționam să merg să-l cunosc puțin. Dar am auzit de la Belle că Alan are un iubit. Alan nu a negat. A spus tânăra femeie.
Dol, care a auzit asta, s-a gândit că acum câteva zile Alan a spus că trebuie să meargă la lansarea cosmeticelor unei cunoștințe. Alan l-a invitat și pe Dol să meargă cu el, dar Dol a vrut să se odihnească acasă. Pe atunci, lui Dol nu-i păsa ce cunoștință era sau a cui marcă erau acele cosmetice, pentru că nu știa prea multe despre aceste lucruri. Știa doar că Alan se dusese acolo dar s-a grăbit să se întoarcă pentru a fie cu el în ziua aceea, pentru că era sărbătoare.
Probabil că nu. Dol a mormăit în sinea lui că Alan despre care vorbea fata probabil nu era iubitul lui.
- N-am auzit nicio veste despre asta, dar dacă ar fi adevărat, Alan este foarte misterios. Dacă este adevărat, nu știm, din moment ce nu-și dezvăluie prea mult viața personală, a răspuns Phot.
- Este adevărat că el a fost finanțatorul acestui film?
- Așa este. Directorul însuși a spus-o pentru că este apropiat de regizor, a spus din nou Phot. Apoi, Sara și Phot s-au așezat și au vorbit despre persoana pe nume Alan.
- Crezi că este vorba despre Alan al tău? Cu cât îi ascult mai mult vorbind cu atât cred că este vorba despre Alan al tău, ia șoptit Bee lui Dol.
- Nu sunt sigur, a răspuns Dol, dar nu s-a gândit prea mult la asta.
După ce a terminat stagiul de practică pentru ziua respectivă, Bee a mers să îl lase pe Dol la casa lui Alan. Dol a descoperit că Alan îl aștepta deja acasă, deoarece Dol s-a întors puțin cam târziu în ziua aceea.
- Cum a fost stagiul? a întrebat Alan când l-a văzut pe Dol intrând. Alan stătea pe canapeaua din sufragerie și citea de pe iPad. Dol s-a dus la el și s-a așezat pe canapea, punându-și capul în poala lui Alan.
- Sunt atât de obosit. M-am plimbat până mi-se învârte capul, dar e distractiv, a spus Dol. Alan și-a ridicat mâna și a mângâiat ușor capul lui Dol.
- Se va termina curând, spuse Alan pe un ton liniștitor. Dol dădu din cap.
- Așa este. Am ceva să te întreb, a spus Dol, care așteptase cu răbdare să ajungă acasă ca să-și întrebe iubitul despre ce auzise.
- Ce? a întrebat Alan înapoi.
- Tu ești finanțatorul filmului…? l-a întrebat Dol curios pe Alan.
- Da, de ce? a răspuns Alan și a întrebat înapoi, făcându-l pe Dol să rămână uluit pentru o clipă.
- Nu credeam că vei investi în industria divertismentului, a spus Dol. Acum era sigur că Alan la care se referea Sara era aceeași persoană.
- Jin mi-a recomandat asta. În plus, îl cunosc pe regizor, așa că sunt încrezător că filmul va ieși bine, așa că am investit puțin, a spus Alan.
- Nu cred că e puțin, l-a tachinat Dol pe iubitul lui. Alan a râs încet, mângâindu-i părul lui Dol.
- De unde știți? a întrebat Alan.
- Tocmai am auzit o vedetă pe platoul de filmare vorbind despre tine. Mă întrebam dacă e același Alan cu iubitul meu, a răspuns Dol zâmbind.
- Cred că ar trebui să mergem să mâncăm mai întâi. Bucătăreasă a făcut fasole dulce prăjită, a spus Alan, temându-se că lui Dol i-ar fi foame.
- Ai mâncat deja? a întrebat Dol înapoi.
- Am așteptat să mănânc cu tine, a răspuns Alan. Dol s-a încruntat.
- De ce m-ai așteptat? Am venit acasă târziu. Dacă ți-e foame, mănâncă mai întâi. Nu mă mai aștepta, se plânse Dol puțin. Alan chicoti încet, bucurându-se să fie certat de iubitul lui.
- Bine, hai să mâncăm, a răspuns Alan încet, știind că Dol ar fi alergic la tonul lui. Dol s-a bosumflat la Alan înainte ca amândoi să meargă să mănânce împreună.
Stagiul lui Dol a continuat. Dol și Bee erau constant pe platourile de filmare. Dol era martor la influența Sarei asupra tuturor celorlalți de pe platourile de filmare. Din fericire, tânăra avea abilități actoricești considerabile, așa că regizorul a încercat să vadă dincolo de pretențiile ei.
Dol, care se confrunta cu crizele de furie ale tinerei, se întorcea adesea la Alan să îi spună. Nu venea să se plângă, ci să se descarce lui Alan. Dol i-a spus de fapt multe povești, nu doar despre Sara, iar Alan l-a ascultat. Dol a văzut din întâmplare și pe unul dintre directori executivi ai companiei care o susținea pe Sara și s-a întâmplat să-i vadă pe cei doi sărutându-se. Managerul Sarei l-a văzut pe Sol că văzuse avea scenă și l-a amenințat pe Dol să nu spună nimănui despre asta. Dol a acceptat. Cu toate acestea, după acea zi, se părea că managerul și Sara îl cicăleau adesea pe Dol. Unul dintre motive era intimidarea lui Dol ca să spună cuiva, deoarece acel director executiv avea deja o soție.
- Au! a strigat Dol când Sara a vărsat cafeaua fierbinte pe care i-o cumpărase Dol, opărindu-i mâna. Tânăra femeie și managerul îl rugau adesea pe Dol să le cumpere lucruri și să facă lucruri pentru ei.
- Ești prost? Ai cumpărat cafeaua greșită, chiar dacă ai cumpărat-o de atâta ori? a răsunat vocea Sarei, frustrată. Tânăra nu bea cafeaua oferita pe platoul de filmare deoarece ea voia să bea doar de la o anumită marcă.
- Hei, ce mai faci Dol? Phi Lily, poți să aduci niște gheață? Bee a alergat să-și vadă prietenul și i-a dat lui Dol apă să se spele pe mâini și a cerut gheață de la seniorul lor. Lily i-a adus-o imediat. Acum, toate privirile din acea zonă erau ațintite asupra celor doi. Lily a luat gheață învelită într-un prosop și a pus-o pe locul unde Dol fusese opărit cu cafea fierbinte.
- De ce ai făcut asta? a strigat Bee.
- Ce-am făcut? Prietenul tău îmi stă în cale, a spus Sara, uitându-se nemulțumită la Dol.
- Ce se întâmplă? Regizorul, care auzise gălăgia, a intrat să vadă ce se întâmplă. Lily i-a povestit ce s-a întâmplat, iar Sara a rămas cu capul sus, încrezătoare că Dol nu va îndrăzni niciodată să-i spună, deoarece era doar stagiar.
Bee, care era iritat din cauza prietenului său, s-a retras în secret și l-a sunat pe Ron, deoarece Ron îi dăduse numărul lui de telefon în caz de urgență.
- Nu-i nimic. Puștiul ăsta tocmai s-a opărit cu cafea, a spus managerul Sarei.
- Atunci de ce a trebuit să arunci cu ceașca de cafea în mine? Nu poți vorbi frumos? a întrebat Dol înapoi. El însuși începea să se enerveze din cauza comportamentului ei.
- Ești doar un stagiar și ai îndrăznit să-i spui asta Sarei? a strigat managerul tinerei.
- Cred că ar trebui să-i ceri scuze, Sara. E vina ta, a spus Net, care a fost martor la incident. Știa exact cine era Dol.
- Ce, khun Net? Ce vreți să spuneți prin a vorbi în numele acestui copil? a întrebat managerul Sarei pe un ton destul de neplăcut. Net a oftat ușor, apoi s-a întors să se uite ușor la Dol înainte de a tăcea, având în vedere că o avertizase.
- Nu știu ce te deranjează, Sara, dar ar trebui să-ți controlezi temperamentul, a avertizat-o regizorul. Nu avea intenția să fie de partea celui care greșea. Uneori, trecea cu vederea ceva ce putea fi trecut cu vederea. Dar de data aceasta, chiar nu putea, pentru că situația era atât de evidentă.
- Și regizorul este de partea acestui copil? spuse tânăra femeie indiferentă.
- Da, a răspuns regizorul. Tânăra femeie și-a întors capul și a pufnit în timp ce intra în vestiar fără să-și ceară scuze. Regizorul a oftat. El însuși nu voia cu adevărat să lucreze cu tânăra, dar conducerea o alesese pe ea.
- Lily, du-l pe intern la unitatea de prim ajutor ca să ia niște medicamente, a spus regizorul. Apoi, Lily l-a dus pe Dol la unitatea de prim ajutor de pe platoul de filmare.
- Ce mai faci? a intrat Bee și a întrebat.
- Am aplicat medicamentul. Nu ar trebui să fie prea grav, a spus Dol.
- Unde ai fost? l-a întrebat Dol pe prietenul său.
- Am fost la baie, a răspuns Bee. Dol i-a povestit apoi ce s-a întâmplat cât timp Bee a fost plecat. Cât despre relația dintre tânăra femeie și directorul executiv, Bee era și el conștient de asta, pentru că Dol îi povestise despre asta de când îi văzuse.
- Dol poți să îți continui treaba sau vrei să mergi acasă? a întrebat Lily cu îngrijorare.
- E în regulă, phi. Pot să lucrez, a răspuns Dol înainte de a se ridica să-i ajute pe ceilalți, chiar dacă îl dureau mâinile și erau roșii.
După un timp, un director executiv care avea o relație cu Sara a venit să vadă filmările pe platoul de filmare, dar Dol s-a gândit că tânăra l-a sunat să se plângă. Cealaltă parte s-a dus să vorbească cu regizorul. Dol a văzut că regizorul părea destul de supărat înainte ca managerul Sarei să se apropie să vorbească cu el. Directorul executiv s-a întors să se uite la Dol. După un timp, s-a dus la Dol și Lily.
- Lily, a strigat-o directorul executiv pe Lily, pentru că Lily făcea parte din echipa companiei.
- Da, khun Chon, a răspuns Lily.
- Vreau să-l dai afară pe acest stagiar. Spune universității că a încălcat regulamentul companiei, a spus directorul executiv pe nume Chon, făcându-l pe Dol să se oprească imediat și să se uite înapoi la cealaltă persoană.
- Cum pot face asta? Nu a făcut nimic greșit, a argumentat Lily în numele lui Dol.
- Am ordonat să o faci, așa că trebuie să faci ce spun, a spus directorul executiv Chon.
- Nu am greșit cu nimic. Nu poți să-mi faci asta? Da, tocmai te-am văzut pe tine și pe Sara sărutându-vă, dar ce legătură are asta cu mine? Dol nu s-a putut abține să nu spună asta. Acest lucru a făcut ca echipa să tacă imediat. Chiar dacă au făcut asta, nu credeau că cineva a văzut acest lucru clar.
- Nu îndrăzni să mă calomniezi! Khun Chon și cu mine am vorbit despre muncă, dar te-ai uitat la mine de parcă l-aș fi sărutat. O să te dau în judecată pentru defăimare pentru că nu ai nicio dovadă. A strigat imediat Sara după ce a auzit asta pentru că chiar nu existau dovezi.
- Atunci khun Chon trebuie să explice. Ce reguli ale companiei am încălcat? Dol sa întors și a întrebat fără teamă.
- Îmi susțin actorii. Dorind să-i facă pe plac tinerei, executivul Chon a făcut afirmația. Asta i-a făcut capul un pic fierbinte lui Dol.
- Dacă actorul enervează echipa și stagiari. Cum ai de gând să rezolvi asta, khun Cholanat? Vocea profundă a lui Alan răsună, făcându-i pe toți să înghețe. Unii oameni care nu-l cunoșteau pe Alan se uitau la el cu suspiciune.
Când Dol și-a văzut iubitul, a fost puțin surprins de cum ajunsese aici, dar a fost și ușurat că Alan venise.
- Cine ești? a întrebat Cholanat, el nu era proprietarul companiei, ci mai degrabă unul dintre directorii acesteia. Totuși, proprietarul companiei era cel care vorbea direct cu Alan.
- Cum de nu-l cunoașteți pe Khun Alan, khun Chon? a spus managerul înainte să se grăbească să-l salute pe Alan. Alan l-a salutat la rândul său.
- De ce? a întrebat Cholanat, nedumerit.
- Ei bine, Khun Alan este marele finanțator al acestui film, a spus din nou regizorul, stârnind agitație printre mulți dintre oamenii. Ochii Sarei s-au luminat când l-a văzut pe Alan.
- Bună ziua, khun Alan. Sunt Sara, se prezentă în grabă tânăra femeie și îi întinse mâna lui Alan. Alan îi aruncă tinerei o privire rece înainte de a se îndrepta spre Dol, ceea ce o făcu pe tânără să roșească imediat. Alan veni și îl apucă pe Dol de mână.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Alan. Dol a clătinat din cap.
- Cum ai ajuns aici? a întrebat Dol înapoi.
- Bee l-a sunat pe Ron, i-a răspuns Alan. Dol s-a întors să se uite la prietenul său. Bee a ridicat o sprânceană. Ceilalți s-au uitat șocați la Dol și Alan. Dar înainte să poată spune ceva, Toom i-a dat telefonul lui Alan. Alan l-a pus imediat pe difuzor.
- Am pornit difuzorul, a spus Alan.
(„Cholanat! Ce faci pe platoul de filmare?”) Un strigăt puternic s-a auzit, făcându-l pe Cholanat să se oprească o clipă pentru că a recunoscut vocea.
- Khun San? întrebă Cholanat cu o voce ezitantă.
(„Da! Sunt eu! Ceea ce ai făcut va dăuna companiei mele. Voi luat în considerare demiterea ta din funcția de director dacă nu te grăbești și nu-ți ceri scuze oamenilor lui Alan și nu rezolvi lucrurile.”) Cealaltă parte a vorbit furios, pentru că Toom îi raportase deja totul.
(„Khun Alan este finanțatorul acestui film. Nu a investit ca tu să strici totul. Cât despre eroina pe care ai ales-o ocupă-te de ea.”) Președintele companiei a vorbit cu o voce severă, făcând-o pe Sara să-și piardă fața.
- Ți-am spus să-i ceri scuze de la început, mormăi Net încet.
- Dacă vreau să o concediez pe eroină și să găsesc alta, îl întrerupse Alan pe proprietarul companiei.
(„O să coste mult, khun Alan.”) spuse San direct, și pe un ton mai plăcut decât atunci când vorbea cu Cholanat.
- Spune-mi doar cât costă. O să plătesc eu, a spus Alan, lăsându-l pe Dol fără cuvinte. Nu credea că iubitul lui va investi atât de mult.
- Khun, l-a strigat Dol pe Alan.
- Stai liniștit, Dol. Nu voi lăsa ca iubitul meu să fie rănit degeaba, a spus Alan, șocându-i pe toți. Asta a confirmat 100% că Dol era într-adevăr iubitul lui Alan. Fețele Sarei și ale managerului erau acum lipsite de sânge.
(„Atunci hai să facem o înțelegere. O vom concedia pe această actriță și vom lua în considerare alta care să o înlocuiască.”) a răspuns San pentru că auzise tot ce spusese Alan.
(„Cât despre tine, Cholanat, ocupă-te de toate dacă nu vrei să intri în bucluc.”) a spus San în încheiere.
(„Khun Alan, hai să ne revedem. Trebuie să vă cer scuze pentru asta.”) i-a spus San lui Alan. Când Alan a răspuns, a închis.
- Ce facem? L-a întrebat Alan pe Cholanat, a cărui față era la fel de palidă.
- Da, mă voi ocupa singur de toate. Sara, ai fost exclusă din filmul ăsta, i-a spus Cholanat tinerei, făcând-o pe Sara să țipe la Cholanat. Managerul ei a condus-o repede în afara platoului de filmare, oamenii lui Alan și toată echipa se holbau la ea. Platoul s-a calmat imediat.
- Of, dacă aș fi știut că copilul ăsta e iubitul tău, l-aș fi rugat să-ți spună să o dai afară de la început pe această actriță, a spus regizorul, sătul de pretențiile tinerei. Chiar dacă avea abilități actoricești buna, dacă personalitatea ei este proastă, este dificil să lucrezi împreună.
- Îmi pare rău tuturor că s-a făcut atâta harababură, le-a spus Dol tuturor. Toată lumea a spus că e în regulă, pentru că majoritatea erau fericiți că Sara a fost concediată.
- Pot să îl duc pe Dol înapoi mai întâi? Alan s-a întors să o întrebe pe Lily.
- Da, îl poți duce acasă, Lily a intervenit, pentru că era aproape timpul să termine filmările pentru astăzi. Dol știa că nu-l putea refuza pe Alan, așa că a fost de acord să-și strângă lucrurile și să se întoarcă cu Alan.
Alan a pus un prosop pe mâna lui Dol și a scos un oftat ușor din gât.
- Nu sunt rănit prea mult, spuse Dol zâmbind, bucuros că are pe cineva care îl protejează în felul acesta.
- Nu vreau să te rănești nici măcar puțin, i-a răspuns Alan. Dol i-a zâmbit la rândul lui.
- Doar puțin, i-a răspuns Dol. Alan a ridicat dosul palmei lui Dol și a sărutat-o ușor, făcându-l să simtă o căldură în inimă.
- Ești supărat că ți-am intervenit în stagiul de practică? a întrebat Alan.
- Nu, sunt mai mult decât fericit, a spus Dol sincer. Știa că Alan a făcut-o pentru că își făcea griji pentru el. După ce a aflat de la Bee, Alan a venit direct la Dol, ceea ce l-a făcut pe Dol foarte fericit că era important pentru Alan.
- Hmm, bine, a răspuns Alan.
- De acum înainte, să nu mai lași pe nimeni să te rănească, a avertizat Alan.
- Ce se întâmplă dacă mă rănește tu? a întrebat Dol tachinator.
- În niciun caz. Nu te voi răni... spuse Alan serios înainte să-și lipească fața de urechea lui Dol.
- Dar te face să te simți mai entuziasmat, spuse Alan tachinându-l, făcându-l pe Dol să se înroșească imediat la față. Dar nu avea cum să renunțe, așa că se aplecă în față și vorbi lângă urechea lui Alan.
- Vreau deja să mă simt entuziasmat, i-a răspuns Dol. Ochii lui Alan s-au mărit când a auzit asta.
- Ron, grăbește-te. Vreau să merg acasă, a spus Alan, făcându-l pe Dol să rămână uimit.
- Alannn, i-a strigat Dol iubitului sau cu o voce prelungită, știind ce voia să spună. În mijlocul râsului gutural al lui Alan, doar Ron și Toom s-au întors să se privească nedumeriți, pentru că niciunul dintre ei nu știa despre ce vorbea Alan. Ron a condus imediat mașina spre casa, așa cum i-a ordonat șeful său.
Capitolul Special 4
- A mers Dao deja la universitate, mamă? a întrebat-o Dol pe mama lui când a venit să o vadă acasă și a găsit-o singură în bucătărie.
- Am auzit că are un examen azi, așa că s-am grăbit să plece, a spus mama lui Dol. Acum că Dol a absolvit, Alan l-a angajat să-l ajute cu treaba. El este asistentul personal al lui Alan, coordonând lucrările pentru compania de construcții, imobiliare și comerț cu arme. Alan îl antrenează pe Dol încă de când era student. Dol, care voia să-și ajute iubitul, era hotărât să învețe de la Jin și Toom, ceea ce i-a ajutat pe Jin și Toom să-și ușureze o parte din povara lor. Alan i-a spus lui Dol despre munca sa dubioasă. Uneori, Dol accepta slujbe ajutându-i pe Kla și Pun, care se despărțiseră pentru a-și deschide propriile companii de publicitate.
Cât despre sora lui mai mică, Dao, aceasta este acum în ultimul an de studiu. Dao a urmat aceeași universitate ca Dol. Mama lui Dol și Dao s-au mutat la Bangkok după ce Dao a terminat liceul și au locuit într-o casă pe care Alan i-a cumpărat-o, care nu era departe de casa lui Alan. Dol putea merge cu mașinuța de golf în vizită. Mama lui Dol părea mult mai fericită. Chiar dacă s-a mutat confortabil în Bangkok, mama lui Dol a continuat să facă produse de patiserie pentru a le vinde brutăriilor și vânzătorilor care vindeau în piața de lângă cartier. Dol știa că nu o poate opri pe mama lui, așa că nu s-a opus. Putea doar să-i amintească să se odihnească puțin.
Despre Mick și Fifa, Alan îi spune lui Dol că Fifa s-a adaptat la viața din junglă după jumătate de an și s-a deschis față de Mick. Alan se gândește când să-i lase pe amândoi să se întoarcă la Bangkok, dar trebuie să se asigure că s-au schimba cu adevărat.
Cât despre tatăl lui Dol, Alan a pus oameni să-l supravegheze și să-i trimită vești. Recent, a fost reținut la un cazinou dintr-o țară vecină pentru că nu-și putea plăti datoriile, așa că a trebuit să lucreze acolo. Cu toate acestea, când câștiga bani, îi folosea pe toți pentru a juca jocuri de noroc, rămânând în acea stare fără a ieși. Cât despre mama lui Fifa, aceasta este acum complet falită. Tatăl lui Dol i-a cheltuit toată averea pe jocuri de noroc, dar, din fericire, ea are o căsuță în care să locuiască. Acum lucrează chinuindu-se să-și crească copilul cel mic. Ea nici măcar nu-l poate contacta pe Fifa. Cu toate acestea, Alan are pe cineva care îi trimite o mică sumă de bani lunară, prefăcându-se că Fifa o trimite. Dol a sugerat acest lucru pentru că îi părea rău pentru fratele său vitreg, care are acum peste nouă ani.
- Deci nu mergi la muncă astăzi? a întrebat mama lui Dol.
- Am liber astăzi, a răspuns Dol.
- Atunci, du-i niște curry verde lui Alan. Zilele trecute am auzit că Alan vrea să mănânce, a spus mama lui Dol. Acum era apropiată de Alan, pentru că Alan venea adesea să mănânce la mama lui Dol. Faptul că Dol fusese bona lui Alan a rămas un secret și nimeni nu a mai vorbit despre asta. La fel și în cazul comerțului cu arme al lui Alan, despre care mama lui Dol nu știa, dar Dao știa.
- Da, da, a răspuns Dol zâmbind, bucurându-se că mama lui se înțelegea bine cu iubitul lui.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Dol a sunat, așa că Dol răspunde la apel.
- Da, a spus Dol, pentru că persoana care suna era iubitul lui.
(„Unde ești?”) a întrebat Alan cu o voce blândă.
- Ești sigur că chiar nu știi unde sunt? a întrebat Dol tachinator. Știa că Alan trebuie să-l fi văzut pe camerele de supraveghere și știa că a condus Golf-ul până la casa mamei sale pentru că era în apropiere.
(„He, he, chiar știi.”) Alan a râs la rândul lui.
- Desigur, a răspuns Dol zâmbind.
- Mama ți-a făcut curry verde. Mama a spus că te-a auzit pomenind de asta zilele trecute, așa că ți l-a făcut, i-a spus Dol lui Alan, făcându-l pe Alan să zâmbească. Părinții lui Alan muriseră deja, iar Alan se obișnuise să trăiască singur toată viața. Având-o pe mama lui Dol ca parte a familiei era ca și cum ar fi avut o rudă mai în vârstă, ceea ce îl făcea să se simtă bine.
(„Te rog să-i mulțumești mamei din partea mea. E aproape ora prânzului. Poți să-mi aduci niște mâncare la firmă?”) a întrebat Alan. Dol și-a mijit ușor ochii.
- Să vin să te găsesc. E ceva în neregulă? a întrebat Dol zâmbind.
(„Mă gândeam doar la tine”) a răspuns Alan, făcându-l pe Dol să zâmbească ușor.
- Dar e ziua mea liberă. Vrei să vin din nou la birou? Trebuie să mergem la o petrecere în seara asta, a întrebat Dol înapoi.
(„Îți voi plăti ziua ca să te compensez, apoi te ne întoarcem și te poți pregăti cu mine seara.”) i-a răspuns Alan, iar Dol a râs.
- Bine, bine. Vin imediat, a răspuns Dol înainte să închidă.
- Ai de gând să-i duci curry-ul lui Alan? a întrebat mama lui Dol.
- Da, a răspuns Dol înainte să aducă o cutie cu mâncare în care să pună orez și garnituri pentru a i le duce lui Alan la companie și, de asemenea, să împacheteze niște mâncare pentru Jin. Când totul a fost gata, Dol s-a schimbat, apoi l-a rugat pe Ron să-l ducă la companie. Acum, persoana care trebuia să-l urmeze pe Dol era Ron.
- Mă puteți lăsa în fața companiei. Vreau să iau niște cafea. Doriți ceva, khun Ron? Dol a continuat să-l numească pe subordonatul lui Alan „khum”, ca de obicei.
- Nu, khun Dol, a răspuns Ron înainte de a parca mașina pentru ca Dol să poată ieși primul, deoarece trebuia să parcheze mașina în parcare. Nu trebuia să-și facă prea multe griji pentru siguranța lui Dol, deoarece Dol învățase să lupte până când a devenit destul de priceput la asta iar în jurul companiei erau și oamenii răspândiți, care erau acolo în caz de urgență sau pentru a aduna pe furiș informații. Când Dol a coborât din mașină, a intrat în cafenea. După ce a comandat o cafea. Dol a trebuit să meargă până la liftul executiv, care era separat de liftul pentru angajați deoarece cardurile de acces sunt diferite. Dol nu trebuie să-l aștepte pe Ron, pentru că Ron va veni singur.
- Stai puțin, khun, s-a auzit vocea unui membru al personalului în timp ce alerga spre Dol, făcându-l pe Dol să se oprească brusc și să se întoarcă să se uite.
- Da? răspunse Dol.
- Acest lift este pentru cei din conducere, a spus tânăra angajată. Poate pentru că Dol lua de obicei liftul din parcarea subterană, rareori întâlnea personalul de la recepție. Și în timp ce lucra, întâlnea doar supraveghetori. Nu l-ar surprinde pe Dol dacă mulți oameni nu l-ar recunoaște. El însuși nici măcar nu-i cunoscuse pe toți angajații lui Alan.
- Da, înțeleg, a răspuns Dol.
- Pe cine ați venit să întâlniți? Ați făcut o programare? a întrebat tânăra femeie. Întrucât nu văzuse legitimația de angajat, era sigură că Dol era probabil o persoană din afară. Dol a zâmbit ușor ca răspuns.
- Am o întâlnire cu khun Alan, răspunse Dol zâmbind. Nu se simțea deloc nemulțumit de tânără, pentru că aceasta îi vorbea frumos și își făcea bine treaba. Tânăra făcu o pauză.
- Șefu’ , khun Alan? întrebă tânăra femeie. Dol dădu din cap, făcând-o pe tânără să vrea să îi pună o altă întrebare când a venit o altă femeie.
- Ce faci aici, flirtezi cu un tip? Nici măcar nu lucrezi de o săptămână și deja faci probleme? O altă femeie a provocat-o pe angajata pe nume Kung. Tânăra care vorbea cu Dol părea epuizată.
- Sunt aici să-l întreb pe acest om pe cine a venit să vadă, pentru că acest lift aparține directorilor, a spus Kung.
- Un livrator de mâncare? Ar trebui să suni pe cineva să vină jos și să ridice mâncarea. Livratorii nu au voie să urce aici, a spus noua femeie pe un ton nu tocmai drăguț, părea a fi mult mai în vârstă decât Dol și Kung. Dol a crezut că femeia a văzut că el avea o geantă de pânză și câteva pahare cu cafea, pentru că Dol cumpărase și pentru Jin, Toom și Ron, așa că a presupus că era un livrator de mâncare.
- Dar a făcut o programare... Kung era cât pe ce să spună că Dol își făcuse o programare cu Alan, dar privirea celeilalte fete s-a îndreptat spre Kung.
- Nu contează pe cine întâlnește. Trebuie să vină jos să le ia, spuse tânăra femeie cu o voce severă.
- Am o întâlnire cu khun Alan. Îi voi da lucrurile pe care le-am adus lui khun Alan, i-a spus Dol tinerei ca să o informeze despre această chestiune. Tânăra s-a uitat la Dol cu dispreț, crezând că Dol făcea afirmații false.
- Nu mă minți. Vrei să-l cunoști pe șef? a spus femeie. Dol s-a încruntat imediat.
- Am o cartelă pentru a urca la etaj și eu lucrez aici, a spus Dol, ridicând cartela pentru ca cealaltă persoană să o vadă. Cu toate acestea, cealaltă persoană încă avea o privire neîncrezătoare. Parțial motivul era că nu mai fusese niciodată într-un lift executiv, așa că nu știa cum arăta cartela pentru liftul executiv. Dol nu a putut decât să ofteze ușor.
- Bine, îl sun eu să coboare, a spus Dol când celălalt a părut că nu vrea să creadă. Nu plănuia să-l sune pe Alan să coboare, dar Dol a ales să-l sune pe Jin. Dol s-a dus mai întâi la canapea să-și pună lucrurile jos, apoi a apăsat butonul de apel pentru Jin, în timp ce femeia care vorbise nepoliticos s-a apropiat de Dol, ceea ce a fost puțin nepoliticos, deoarece cealaltă persoană s-a comportat ca și cum Dol ar fi fost un infractor. Femeia pe nume Kung a mers spre ei dar se uitat când în când la Dol.
- Nu pot să urc. Poți coborî Phi, te rog? a spus Dol când Jin a răspuns la telefon. Doar Jin și View îi spuneau „Phi”. Ceilalți îi spuneau în continuare „Khun”, ca de obicei.
(„O, de ce nu poți urca? Ai uitat să-ți aduci cardul de acces?”) a întrebat Jin.
- Cineva nu mă lasă să urc. Sau dacă Ron a urcat, Ron poate coborî să vină să mă ia, a spus Dol din nou.
(„E în regulă. Vin eu jos să-te iau.”) a răspuns Jin înainte să închidă. Apoi, Dol s-a așezat pe canapea.
- Coboară acum, i-a spus Dol celeilalte persoane. Femeia a dat din cap în semn de aprobare, dar a rămas în continuare lângă Dol. Scopul tinerei pe nume Kung și al femei care stătea lângă Dol era să împiedice persoanele din afară să urce la etajul directorilor, dar expresiile lor erau diferite.
Nu după mult timp, Jin a ieșit din liftul pentru directori și s-a dus direct la Dol. Kung s-a uitat la el și a făcut ochii mari când l-a văzut pe Jin, secretarul personală a șefului, cunoscut pentru firea sa feroce și înfricoșătoare.
- O, khun Jin, s-a întâmplat ceva? a întrebat femeie care stătea lângă Dol cu un ton umil și măgulitor.
- Tu ești, Sinee, cea care nu l-a lăsat pe khun Dol să urce? a întrebat Jin cu o voce calmă. În fața celorlalți angajați, Jin îl numea pe Dol „Khun”, ceea ce a făcut-o pe femeia pe nume Sinee să se oprească o clipă înainte de a se întoarce să se uite la Dol.
- I-ai arătat cardul de acces? Jin s-a întors să-l întrebe pe Dol.
- L-am arătat, dar nu m-a crezut, a răspuns Dol slab. Nu voia să-și folosească puterea pentru a da ordine oamenilor. Fața lui Sinee s-a întunecat imediat când a auzit asta.
- Eu... mi-am făcut doar treaba, a încercat femeie să inventeze scuze.
- Da, știu că îți faci treaba, dar dacă e să te compar cu Kung, este foarte diferit, a spus Dol.
- De câți ani lucrezi? a întrebat Dol.
- Cinci ani, a răspuns femeie.
- Comparându-te pe tine, care lucrezi de cinci ani, cu Kung, care lucrează doar de o săptămână, maturitatea ta în a vorbi cu cei din afară nu este nici pe departe la fel de bună ca a lui Kung. E bine că ai venit să mă întrebi. Dacă te-ai fi comportat așa sau ai fi folosit același ton al vocii care l-ai folosit cu mine cu clienții lui khun Alan, ai fi avut probleme, a spus Dol. El a așteptat ca Jin să coboare înainte să poată spune ceva, pentru a oferi celeilalte părți dovezi că trebuie să se întâlnească cu adevărat cu Alan.
- Doriți să fie pedepsită, khun Dol? a întrebat Jin, uimind-o pe Sinee. Faptul că Jin l-a întrebat pe Sol despre pedeapsă însemna că Dol avea suficientă autoritate pentru a decide asupra acestui lucru.
- E în regulă. Probabil că nu m-a mai văzut, a spus Dol. Voia doar ca cealaltă persoană să știe și să se perfecționeze. Jin s-a întors apoi din nou către Sinee.
- Sinee, lasă-mă să-ți spun ceva. Khun Dol este iubitul șefului și lucrează și el aici. Pur și simplu nu urcă pe aici, a spus Jin ca să o anunțe pe cealaltă persoană, făcându-i pe toți cei care au auzit să facă ochii mari când l-au văzut pe iubitul lui Alan. Toată lumea auzise vestea înainte că Alan avea un iubit care era bărbat, dar nu mulți oameni îi văzuseră fața, cu excepția superiorilor.
- Îmi... îmi pare rău. Chiar nu știam, spuse Sinee cu o voce ezitantă, transpirația șiroindu-i imediat pe față.
- Da, știu. Aș vrea să-ți îmbunătățești puțin vorbirea și tonul. Te rog, urcă, Jin. S-ar putea să-i fie foame lui Alan, a spus Dol înainte de a-l invita pe Jin să urce la etaj. Jin l-a ajutat apoi pe Dol să care lucrurile la liftul executiv.
- De ce nu ai luat liftul cu Ron? a întrebat Jin.
- Am trecu pe la cafenea să vă cumpăr niște băuturi, a spus Dol zâmbind. Jin a clătinat din cap înainte și înapoi, exasperat.
- Ești gata pentru petrecerea de diseară? a întrebat Jin.
- Da, vii cu mine? a întrebat Dol. Jin a dat din cap.
- Minunat, așa voi avea cu cine să vorbesc, a spus Dol râzând.
- Uau, khun Dol cauți pe cineva cu care să vorbești? l-a tachinat Jin. Dol a chicotit încet până au ajuns la biroul lui Alan. Dol a separat mai întâi mâncarea pe care o pregătise pentru Jin, apoi a dus imediat mâncarea lui Alan în birou.
- De ce ai întârziat mai mult decât Ron? a întrebat Alan, deoarece Ron deja venise.
- M-am oprit să cumpăr ceva de băut. Asta e pentru Toom și Ron. Dol nu voia să-i spună lui Alan despre lucrurile mărunte care se întâmplaseră, pentru că nu avea rost. Dol le-a dat băuturile celor două gărzi de corp și apoi s-a dus să pregătească prânzul pentru Alan. Alan l-a urmat pe Dol într-o sală mică de mese. Alan s-a apropiat, l-a îmbrățișat și l-a sărutat imediat pe Dol pe obraz.
- Hmm, ce-i cu tine? a întrebat Dol în glumă, în timp ce Alan își tot ascundea fața și îl săruta pe obraz și pe curbura gâtului, acest comportament nu îl mai văzuse nimeni cu excepția lui Dol.
- Mi-e dor de tine, a spus Alan. Dol a zâmbit, apoi s-a întors să-l sărute pe Alan.
- Suntem despărțiți doar de câteva ore, a răspuns Dol.
- Vreau să fiu cu tine tot timpul, a spus Alan.
- Ești cu mine tot timpul. Nu te plictisești de mine? a întrebat Dol tachinator.
- Nu mă plictisesc. Sau te-ai plictisit de mine? a întrebat Alan pe un ton sever, făcându-l pe Dol să se întoarcă să se uite la el și să zâmbească înainte de a se întoarce spre Alan punându-și brațele în jurul gâtului lui Alan.
- Cine s-ar plictisi de tine? Și eu vreau să fiu cu tine tot timpul, dar nu avem și noi îndatoriri de îndeplinit? a întrebat Dol cu un zâmbet și l-a sărutat pe Alan pe bărbie cu afecțiune. Alan l-a sărutat pe Dol cu poftă, pentru că în sala de mese erau doar Alan și Dol. Alan l-a sărutat pe Dol cu pasiune, dar Dol l-a sărutat și el la fel. Fiind împreună de mulți ani, de ce nu ar ști Dol ce să facă pentru a-l face pe Alan mulțumit? Până când Dol a trebuit să împingă pieptul puternic al lui Alan la o parte, buzele lui erau ușor roșii și umflate.
- Hai să mâncăm mai întâi. O să te doară stomacul, a spus Dol. Alan și-a lăsat apoi iubitul și a venit să mănânce mâncarea pe care i-o pregătise mama lui Dol. Dol a mâncat cu iubitul lui. Cei doi au vorbit despre muncă și despre petrecerea de diseară. Când Alan s-a săturat, s-a întors la muncă. Dol nu s-a putut abține să nu meargă să-l ajute pe Jin la muncă până când era aproape timpul să plece de la serviciu. Alan îl va duce apoi pe Dol acasă pentru a se pregăti pentru petrecerea de diseară.
Alan l-a ținut de mână pe Dol tot timpul. Dar în loc să-l ducă pe Dol în parcare, l-a dus la parter.
- De ce ai coborât la parter? a întrebat Dol.
- Mi-e sete, a spus Alan. Dol părea confuză. Când au ieșit din lift, ochii angajaților i-au privit cu interes pe Alan și Dol. Toată lumea îi văzuse fața președintelui companiei, Alan, iar când l-au văzut pe Alan mergând mână în mână cu un tânăr, angajații au intrat în panică. Mai ales Sinee, care abia a reușit să se ascundă la timp, temându-se că Dol l-ar putea aduce pe Alan ca să-i facă probleme. Alan l-a condus pe Dol afară, la cafenea. Era multă lume în cafenea în acel moment, dar Alan nu le-a acordat nicio atenție. Toom s-a dus să comande băuturi pentru Alan, în timp ce Ron s-a dus să ia mașină ca să-l ia din fața companiei.
- Asta înseamnă că știai deja despre cele întâmplate în după-amiaza asta, i-a spus Dol lui Alan. Alan a chicotit pentru că Jin îi povestise despre asta, așa că a vrut să se laude puțin cu Dol. După ce au băut niște băuturi, Alan l-a condus pe Dol la mașina pe care o conducea Ron și au pornit direct spre casă.
- Cred că voi deveni subiectul de discuție al companie, a spus Dol zâmbind.
- Bine, așa va ști toată lumea cine ești, a spus Alan. De fapt, Alan se oferise să îl ducă pe Dol să-i cunoască pe toți angajații din fiecare departament, ca să știe toată lumea cine era iubitul lui, dar Dol nu voia să facă mare caz din asta, așa că lui Alan i-a plăcut când a făcut asta.
După ce s-au întors acasă s-au dus să se pregătească pentru petrecere, Dol a purtat un costum gri închis la fel că și Alan, ceea ce l-a făcut pe Dol să se simtă destul de timid. După ce au terminat de îmbrăcat, s-au urcat în mașină și s-au dus direct la petrecere.
- În această situație, nu trebuie să fii atent la nimeni. Dacă cineva spune ceva rău sau se poartă urât cu tine, poți riposta. Nu te teme de reputația mea, a spus Alan. Dol a zâmbit ca răspuns.
- Cine o să-mi facă probleme? a întrebat Dol.
- Nu sunt sigur, pentru că nu vin doar oameni de afaceri. Unii își aduc familiile și propriii oameni, a replicat Alan.
- Sigur, nu te voi dezamăgi, a spus Dol zâmbind. Jin, pe de altă parte, era într-o altă mașină până au ajuns la eveniment. Alan, Dol, Jin, Toom, Ron și un alte gărzi de corp au intrat la eveniment. Alan și Dol au mers împreună, atrăgând privirile tuturor celor prezenți. Unii dintre cei care tocmai îl întâlniseră pe Dol se întrebau cine era Dol și cum de ajunsese cu Alan. Cu toate acestea, Dol învățase deja cum să socializeze și să participe la evenimente cu Alan. Astăzi, arăta calm și demn, spre încântarea lui Alan.
- Bună seara, khun Alan, l-a salutat Phillip, care era traficantul de arme al lui Alan. Alan l-a salutat la rândul său.
- Bună seara, domnule Phillip, l-a salutat Dol pe celălalt interlocutor, după ce îl mai întâlnise de multe ori.
- Tinere, arăți grozav azi, l-a tachinat Phillip pe Dol, care a zâmbit în schimb.
- Se pare că oamenii tăi sunt pe aceeași lungime de undă, a spus Alan, iar Phillip a chicotit.
- Nu pot să-l complimentez pe iubitul tău, Alan? l-a tachinat Phillip. Alan și-a ridicat brațul și l-a cuprins pe Dol în jurul taliei, sub privirile curioase ale multor oameni. Văzând atitudinea lui Alan față de Dol, au făcut tot felul de presupuneri.
- N-am spus nimic, a răspuns Alan zâmbind. Phillip a râs. Era foarte apropiat de Alan, iar Alan era încrezător că Phillip nu va veni să-i facă probleme lui Dol.
- Jin, arăți la fel de bine ca întotdeauna, s-a întors Phillip ca să-l complimenteze pe Jin. Jin și-a dat ochii peste cap, fără să-i pese dacă cealaltă persoană era sau nu partenerul de afaceri al lui Alan, pentru că lui Phillip îi plăcea întotdeauna să-l tachineze pe Jin.
- Știu, a răspuns Jin. Phillip a zâmbit ușor.
- Alan, dă-mi-l pe Jin. O să am grijă de el, se prefăcu Phillip că-l imploră pe Alan, dar își dorea foarte mult ca Jin să fie lângă el.
- Dacă Jin e dispus să meargă, nu-l voi opri. Dar se pare că nu vrea să meargă, Phillip, a spus Alan.
- Nu plec. Nu mă poți plăti la fel de mult ca șeful, a răspuns Jin. Phillip a râs. Văzând expresia lui Jin așa, a fost satisfăcut. Înainte ca cineva să vină să vorbească cu Alan.
Dol a văzut că Prao era și ea la eveniment. Probabil venise cu cineva care avea grijă de ea. Dar Dol nu i-a acordat nicio atenție. Până când a simțit că mulți oameni îl priveau cu ochi disprețuitori. L-a făcut pe Dol să simtă că ceva trebuie să fie în neregulă. Și ca să știe sigur, trebuia să se despartă de Alan.
- Phi Jin, ar trebui să mergem să ne uităm la ceva de mâncare? a spus Dol. Jin a dat din cap. Înainte ca Dol să-i poată spune lui Alan, Alan l-a lăsat pe Dol să plece. Dol și Jin s-au îndreptat spre zona de mâncare. Înainte ca aceștia să poată alege ceva, două tinere s-au apropiat de Dol și Jin. Dol s-a întors să se uite și a zâmbit ușor.
- Nu credeam că te voi întâlni aici, Dol, a răsunat vocea lui Prao, ca și cum ar fi așteptat această ocazie de ceva vreme.
- Da, nici eu nu mă așteptam să te întâlnesc aici, a răspuns Dol pe un ton normal. Jin nu a spus nimic pentru că l-a lăsat pe Dol să se descurce singur. Nu putea să-i ia locul lui Dol. Voia ca Dol să învețe cum să reacționeze singur.
- Asta numești tu o persoană norocoasă, care a fost crescută de Alan ca copilul lui dar a devenit iubitul lui Alan? O altă tânără s-a strâmbat și a ridicat din umeri.
- Așa este, a răspuns Prao.
- Hei, vreau să știu ce ai făcut de l-ai făcut pe Alan să se îndrăgostească atât de tare de tine și să te transforme în iubitul lui. Trebuie să fii foarte bun la așa ceva ca să-l faci pe Alan să se îndrăgostească atât de tare de tine încât să te transforme într-un șobolan care a căzut într-o lădiță de orez, a spus tânăra femeie pe un ton disprețuitor, scanându-l pe Dol din cap până în picioare cu privirea. Dol putea înțelege de ce mulți oameni de la petrecere îl priveau cu ochi suspicioși și neprietenoși. Dol se gândea că Prao ar fi trebuit să le spună ceva celor de la petrecere despre el.
- Nu mă flata așa, eu devin timid, a spus Dol zâmbind, făcându-le pe cele două fete să se oprească. Jin a zâmbit și a râs în sinea lui.
- Mulțumesc pentru interesul acordat problemelor mele. Nu am făcut mare lucru. Alan mi-a văzut sinceritatea și bunătatea, așa că a vrut să continue relația cu mine. Dar tu, Prao? Cu cine te întâlnești în ultima vreme? Mai ești bonă sau ai fost promovată la statutul de iubită ca mine? s-a prefăcut Dol că o întreabă pe Prao cu un zâmbet, făcând-o pe tânără să se simtă destul de jenată. Ea era încă bona unui om de afaceri de cincizeci de ani. Din fericire, astăzi, cealaltă parte a adus-o la un eveniment, permițându-i să-și etaleze abilitățile în societate, alături de prietena ei, care era și ea bona unui alt om de afaceri.
- Mă privești de sus? Și tu ai fost un copil adoptiv, a întrebat Prao cu o voce severă și nemulțumită.
- Unde te-am disprețuit? Întreb normal. Nu i-am antipatizat niciodată pe oamenii din această profesie. Am făcut-o și eu. Atunci de ce te-aș disprețui? a răspuns Dol. Nu-i displăcea cu adevărat această profesia. Spunea asta doar ca să le facă pe cele două să simtă că nu ar trebui să vorbească disprețuitor cu ceilalți. Dacă era insultat la rândul său făcea și el același lucru, nu ar trebui să se enerveze.
- Jin, nu credeam că cineva ca tine l-ar putea urmări pe puștiul ăsta așa. Prao s-a întors către Jin.
- Sigur vrei să vorbești cu mine, tacă-ți gura mai bine? a întrebat Jin, făcând-o pe Prao să-și strângă ușor buzele. Știa cât de rău era Jin. Venise să îl găsească pe Dol doar pentru că voia să îl facă pe Dol să-și piardă fața.
- Prietena mea tocmai a întrebat, a spus o altă fată, dar Prao a apucat-o de braț, împiedicând-o să-i răspundă lui Jin.
- Ce se întâmplă? a întrebat un bărbat de cincizeci de ani în timp ce se îndrepta spre Prao. Prao l-a îmbrățișat imediat de braț, arătându-i lui Dol că acest bărbat era cu siguranță cel care avea grijă de Prao.
- Nu-i nimic. Am venit doar să salut o cunoștință, a spus tânăra femeie, strângând din buze când a văzut privirea bărbatului care îl privea pe Dol cu ochi sclipitori.
- Încântat de cunoștință. Numele meu este Jakaphon. Cum te numești? s-a prezentat celălalt participant.
- Bună, numele meu este Dol, a salutat Dol cealaltă persoană la rândul său. Când cealaltă persoană i-a întins mâna, Dol a întins-o să o ia din politețe, apoi a retras-o când cealaltă persoană era pe punctul de a-i freca dosul palmei cu degetul mare.
- Această persoană este proprietarul AON, un concurent al companiei noastre, i-a șoptit Jin lui Dol din spate, iar Dol a zâmbit ușor.
- Te-am văzut cu khun Alan, a spus Jakaphon.
- Da, a răspuns Dol scurt.
- Dacă ești interesat să-ți schimbi bona, spune-mi. Cât te plătește Alan pe lună? Cu siguranță îți voi da mai mult de atât, a spus Jakaphon deschis. Știa doar că Dol era bona lui Alan, pentru că Prao nu-i spusese că Dol era iubitul lui Alan. Prao le spusese tuturor celor prezenți la eveniment că Dol era bona lui Alan. Cât despre faptul că Dol era iubita lui Alan, ea i-a spus doar prietenei ei.
- Cred că e puțin cam nepoliticos, khun Jakaphon, spuse Jin pe un ton calm.
- De ce? Am dreptul să-i fac o ofertă mai bună, nu-i așa? E ca în afaceri, spuse Jakaphon, uitându-se la Dol cu o privire cochetă. Nu era surprins că cineva care era cu o femeie ar fi interesat de un alt bărbat, pentru că lucrase la pub-ul lui Cephas înainte și văzuse mulți oameni.
- Cred că ar trebui să studiezi lucrurile mai bine. Altfel, afacerea ta nu va supraviețui. Nu mă surprinde că AON a pierdut bani în ultimii doi ani, a spus Dol, pentru că studiase și situația concurenților lui Alan. Acest lucru l-a făcut pe Jakaphon să se înroșească imediat la față.
- Ce legătură are asta cu afacerea mea? Nu te preface prea arogant, a spus Jakaphon nemulțumit.
- Da, te rog să vorbești respectuos cu khun Jakaphon, Dol. Este mai în vârstă decât tine, a spus Prao.
- Știu că e mai în vârstă decât mine. Îl avertizez doar din bunăvoință, a spus Dol, făcându-l și mai nemulțumit pe Jakaphon.
- Nu știi despre ce te avertizez, khun Jakaphon? Dol s-a întors către Jakaphon și a continuat să vorbească.
- Dacă ar fi să ghicesc, probabil ați auzit de la bona dumneavoastră, khun Prao, că sunt bona lui Alan, așa că mi-ați oferit asta. Dar dacă verificați informațiile puțin mai atent, veți ști că sunt iubitul lui khun Alan, nu o bonă. Așa că, dacă doriți să-mi oferiți ceva, va trebui să vorbiți dumneavoastră cu khun Alan, a spus Dol cu un rânjet disprețuitor, făcându-l pe Jakaphon să se oprească o clipă.
- Ce se întâmplă? a răsunat vocea lui Alan în timp ce se îndrepta spre Dol și îl cuprinse de talie.
- Uite khun Alan a venit întâmplător aici. Îl puteți întreba pe khun Alan, a spus Dol cu un zâmbet rece. Alan și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Nu-i nimic. Am venit doar să-l salutăm pe Dol, Prao, care se temea de privirea lui Alan, era pe punctul de a-l conduce pe Jakaphon să se retragă primul.
- Oamenii tăi mă insultă, khun Alan, a început o ceartă Jakaphon, căruia nu-i plăcea de Alan.
- L-ai insultat? l-a întrebat Alan pe Dol. Dol a ridicat puțin din umeri înainte să-i spună lui Alan ce s-a întâmplat. Acest lucru l-a făcut pe Alan să se întoarcă și să o privească pe Prao cu ochi rece. Prao a trebuit să se ascundă în spatele lui Jakaphon.
- Sunteți foarte curajos, khun Jakaphon, să-i oferiți asta iubitului meu. Ți-a spus Prao că Dol este doar copilul meu adoptiv? a întrebat Alan, făcându-l pe Jakaphon să se oprească puțin când a auzit cuvântul iubit de la Alan, pentru că la început a crezut că nu era adevărat.
- Nu am nicio bonă acum. Am doar iubit. Mi-am anulat deja toate bonele. La fel ca Prao, când i-am anulat contractul pentru că mi-a încălcat regulile. Nu credeam că o vei prelua tu ca să ai grijă de ea, a spus Alan, făcându-l pe Jakaphon să se întoarcă imediat să se uite la fața lui Prao. Nu știa că Prao fusese bona lui Alan. Îl făcea să se simtă jenat, deoarece era rivalul lui Alan în afaceri și nu-l plăcea pe Alan. Când a aflat că avusese grijă de o tânără care fusese odată bona lui Alan, s-a simțit jenat. Jakaphon s-a întors imediat să se uite la fața lui Prao.
- Serios? Nu mi-ai spus despre asta înainte, a întrebat Jakaphon cu o voce severă. Nu conta de la cine luase copilul și nu s-a gândit prea mult la asta. Dar când i-a luat copilul lui Alan, nu a fost fericit.
- Ei bine, nu m-ai întrebat, a răspuns Prao pe un ton ezitant. Jakrapob a pufnit imediat.
- Mă întorc, așa că trebuie să te întorci și tu, a spus Jakaphon înainte de a pleca de la eveniment. Prao l-a urmat repede, temându-se că va fi abandonată. Prietena tinerei s-a întors imediat la bona ei, temându-se că va fi și ea implicată. Dol a clătinat din cap înainte și înapoi, consternat.
- E mai bine ca fiecare să-și trăiască propria viață, de ce mai vrea să-mi facă probleme? a spus Dol.
- Nu-ți face griji. Dacă cineva mai spune ceva rău, poți să-i spui și tu, a spus Alan zâmbind înainte să-l îndrume pe Dol să continue să vorbească cu ceilalți. Unii oameni i-au spus ceva rău lui Dol, dar Dol a replicat fără să se abțină. Când au văzut că Alan îl susținea pe Dol, toată lumea s-a calmat până când Alan l-a dus pe Dol acasă.
- Ai fost vedeta evenimentului astăzi. Poți riposta împotriva tuturor fără probleme, l-a tachinat Alan pe iubitul său.
- Am fost antrenat bine de tine, a răspuns Dol râzând.
- E bine că ești iubitul meu. Dacă cineva se poartă urât, nu-l lăsa. Te voi susține mereu, a spus Alan cu afecțiune.
- M-ai favorizat prea mult, a spus Dol zâmbind.
- Mi-am susținut iubitul, ce e în neregulă cu asta, Dol? a întrebat Alan la rândul său.
- Nu e greșit, dar e mai bine să o iei ușor, a răspuns Dol. Alan a zâmbit în schimb.
- Îți pare rău că ești încă considerat un copil adoptiv? a întrebat Alan, îngrijorat pentru sentimentele iubitului său.
- Nu, dacă nu m-aș fi hotărât să fiu bona ta, nu aș fi fost aici astăzi. Această slujbă nu e dezgustătoare dacă suntem sinceri și nu provocăm probleme familiei nimănui, pentru că amândoi ne oferim reciproc beneficii, a spus Dol din perspectiva lui. Alan s-a așezat și a mângâiat ușor dosul palmei lui Dol.
- Hmm, înțeleg, spuse Alan, bucuros că Dol nu se gândise prea mult la asta.
- Și tu, te simți prost când alții spun că ai luat un copil adoptiv drept iubit? a întrebat Dol înapoi.
- Nu, pentru că oamenii aceia nu au niciun efect asupra vieții mele, a răspuns Alan, gândindu-se la același lucru.
- Așa este. Nu ar trebui să punem la inimă cuvintele oamenilor care nu sunt benefici pentru viața noastră. Ne va face inimile instabile. Cine vrea să spună ceva, să spună. Cine vrea să gândească ceva, să gândească. Dacă trece prea mult peste limită, ne vom descurca pur și simplu, a spus Dol. Alan a zâmbit satisfăcut.
- Așa e iubitul meu, a spus Alan cu mândrie, văzând transformarea lui Dol în această măsură.
- Bineînțeles că eu sunt cel mai potrivit, a spus Dol cu îngâmfare, făcându-l pe Alan să râdă de satisfacție. Chiar și Ron și Toom s-au întors să se privească unul pe celălalt cu un zâmbet.
Amândoi credeau același lucru: Alan îl întâlnise pe Dol din întâmplare iar acesta a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla.
De fapt nimeni nu era mai potrivit pentru Alan decât Dol.
SFÂRȘIT 💜
Rule. Hin - Mil
REZUMAT
„Rule. Him-Mil” este o poveste despre pasiune, identitate secretă şi prețul puterii. Un joc periculos între aparență și realitate, unde adevărata regulă este: să nu subestimezi niciodată persoana de cealaltă parte a paharului.
Într-o noapte, privirile a doi bărbați se întâlnesc în mulțime. Mil este atras de aerul misterios și intelectual al lui Hin așa că decide să-şi asume riscul şi să se apropie Hin. Hin este intrigată de încrederea şi frumusețea lui Mil. Așa că cei doi încep un joc periculos de seducție și secrete.
Mil este un student elegant care frecventează barul cu regularitate împreună cu prietenii săi. Nu îi plac abordările facile, el caută pe cineva matur, politicos şi care să poarte ochelari. Deși pare imposibil să găsească pe cineva așa în atmosfera haotică a unui bar, totuși găsește pe cineva.
Hin este orice altceva decât ceea ce pare. El este proprietarul unui bar şi al unui club VIP exclusivist. El ascunde o identitate puternică şi periculoasă sub o mască deliberat obișnuită: ochelari, păr care îi cade pe frunte şi haine de un alb imaculat. Hin observă, analizează și controlează totul. Nimeni, cu excepția celor apropiați, nu îi cunoaște adevărata faţă sau imperiul pe care îl conduce.
Ceea ce începe ca un flirt inocent se transformă rapid într-o atracție intensă. Dar lumile lui Hin şi Mil sunt separate de ceva mai mult decât vârsta şi experiența. Sunt separate de secrete întunecate, afaceri periculoase și o rețea de influență unde orice pas greșit poate fi fatal.
Dar ce se întâmplă când personalitatea atent construită a lui Hin începe să se destrame și până unde va merge Mil pentru un om care trăiește în umbră?
Dar oare ce pericole apar când adevărata putere din spatele ochelarilor este dezvăluită?
Capitolul 1
Muzica tare a umplut barul-restaurant până târziu în zori. Unii clienți au dansat în ritmul melodiei, alții au râs și au discutat, iar unii chiar au plâns, exprimându-și durerea.
Silueta mică a unui student, care era un client obișnuit al barului, ieșea în evidență din mulțime. Mil avea o față frumoasă și un dans senzual, natural. Stilul său îi dezvăluia gusturile și a atras imediat atenția tinerilor cu interese similare, care nu au putut rezista tentației de a se apropia de el din când în când pentru a-i oferi un toast.
- Hei, Mil, tipul de la masa din colț e așa drăguț. Se uită la tine de ceva vreme, a spus Pam, prietena lui, în timp ce Mil dansa. Tânărul s-a întors și a privit, într-adevăr, un tânăr cu aspect rebel îl privea intens. De îndată ce ochii li s-au întâlnit, celălalt și-a ridicat paharul ca și cum ar fi cerut un toast. Mil a imitat gestul, și-a băut paharul și a început să danseze din nou.
- Nu ai de gând să începi o conversație cu el? Pare destul de interesat, a spus Far, un alt prieten care era gay ca și Mil.
- În niciun caz, răspunse Mil sec.
- Știi perfect cum e... lui Mil nu-i plac oamenii care îl abordează primii. Nici nu-i plac prea mult oamenii de vârsta lui. Și, cel mai important, îi plac oamenii care poartă ochelari, așa că da nu e pe gustul lui, a adăugat Pam, zâmbind, cunoscând gusturile prietenului său.
Mil prefera bărbații mai în vârstă, politicoși, cu acea înfățișare serioasă dar nu plictisitoare. Dacă purtau ochelari, Mil le acorda o atenție deosebită. Mil știa foarte bine că rareori ar găsi pe cineva pe gustul lui într-un bar ca acesta.
Între timp, mai mulți oameni s-au apropiat să toasteze sau să danseze cu el, dar când au văzut că Mil nu era interesat, s-au retras. Când a venit ora închiderii, Mil și prietenii lui au ieșit în fața localului, îndreptându-se spre parcare.
- Hei, stai! a răsunat vocea unui bărbat în timp ce alerga spre Mil. Era aceeași persoană despre care Pam îi spusese că îl privea de la masă.
- Da? a răspuns Mil.
- Eu și prietenii mei vom merge să mâncam ceva în dimineața asta, vrei să vii cu noi? a întrebat tânărul. Era adevărat că celălalt bărbat vorbea politicos. Dar privirea acesta nu îi plăcea, era ca și cum ar fi vrut să-l devoreze.
- Trebuie să mă trezesc devreme mâine, nu cred că este posibil. Îmi pare rău. Refuză Mil.
Nu avea nimic împotriva aventurilor ocazionale, dar nu era stilul lui. Deși nu era un sfânt, după ce i-a răspuns celuilalt bărbat, Mil a dat din cap prietenilor săi și s-a îndreptat imediat spre parcare, lăsându-l pe tânăr să se uite înapoi cu furie la Mil pentru că îl respinsese. Frumos și bogat, tânărul era obișnuit să i se acorde atenție dar Mil îndrăznise să-l respingă, ceea ce nu făcea decât să alimenteze obsesia celuilalt bărbat. Dar Mil nu știa nimic despre asta.
Mil și prietenii lui aveau o înțelegere: în zilele în care cineva își aducea propria mașină, proprietarul mașinii nu bea prea mult. În noaptea aceea, Mil și-a adus mașină, deci avea datoria de a-și duce prietenii acasă.
- Fața băiatului acela era chiar drăguță, a spus Pam tachinator.
- Atunci mergi cu el, a răspuns Mil râzând.
- În niciun caz! E drăguț, dar privirea aceea e înfricoșătoare. Spuse Pan.
- Vezi?! Și eu cred la fel, a spus Mil, iar Pam a dat din cap acceptând.
Când au ajuns la mașină, Mil a tresărit când a văzut pe cineva trecând pe lângă el. Era un bărbat înalt, îmbrăcat din cap până în picioare în alb. Mil nu i-a putut vedea decât spatele.
- Ce s-a întâmplat? De ce ai tresărit? a întrebat Far. Mil a făcut un semn cu capul spre silueta înaltă care deja se îndepărta.
- M-am speriat de tipul ăla. Am crezut că văd o fantomă, a spus Mil și prietenii lui au râs.
- Este îmbrăcat tot în alb... A venit la o petrecere sau de la o retragere spirituală? a spus Mil încet, dar nu s-a prea mult gândit la asta, înainte ca toată lumea să urce în mașină și să plece acasă.
Au trecut cinci zile. Mil și prietenii lui erau ocupați să termine un proiect pentru al preda profesorului, așa că nu s-au dus la barul lor obișnuit. Dar odată ce au predat proiectul, Mil nu a pierdut timpul și și-a invitat prietenii la bar, care au acceptat fără ezitare. Acum erau deja la bar și beau.
În timp ce vorbeau, Mil se uita în jur, căutând fețe familiare. La urma urmei, avea un prieten din facultate care lucra acolo cu jumătate de normă.
De ce nu-l pot vedea pe Dol? se gândi Mil, întrebându-se de ce nu-și putea găsi prietenul.
Dar privirea i-a căzut în altă parte a barului. Acolo stătea un bărbat cu ochelari, cu un aer distins, aproape tocilar care purta o cămașă albă, dar Mil nu-i putea vedea pantalonii pentru că barul era foarte întunecat și aglomerat. Părul îi cădea peste frunte iar ceva la bărbatul acela îl captiva pe Mil. Împrejurimile păreau diferite dar magnetice până când privirea lui Mil a întâlnit privirea acelui bărbat cu ochelari inima lui Mil bătea cu putere.
El și-a întors repede privirea către prietenii săi, prefăcându-se nepăsător în timp ce lua o altă înghițitură de băutură.
Hin pe numele său adevărat Cephas, deținea un bar în aer liber și un club VIP frecventat de mulți clienți și turiști. Adesea el se deghiza în client obișnuit și stă în zona barului pentru a observa personalul și clientela. Nimeni din bar nu-i cunoștea fața șefului, cu excepția managerului, Phu, și a câtorva agenți de pază. Pentru angajați, proprietarul se numea Cephas, dar era doar un nume, niciodată o față. El transmitea ordine doar prin intermediul lui Phu.
Când Hin s-a infiltrat în bar, s-a dat drept un simplu funcționar care bea singur, alteori rugându-și subordonații care lucrau în zona VIP să-i țină companie. Dar, de cele mai multe ori, îi plăcea să fiu singur.
Ca să păstreze distanța față de privitori, se îmbrăca discret, arăta că un tocilar și alegea întotdeauna haine albe. I se părea că asta dădea impresia cuiva neinteresant, ca un călugăr urban de care nimeni nu ar îndrăzni să se apropie. Bineînțeles, a uitat un detaliu, niciun credincios nu ar sta să bea într-un astfel de bar. Dar strategia a funcționat și rareori îl deranja cineva, cu excepția angajaților care lucrau acolo.
- Nu te duci la clubul VIP? a întrebat Phu, prefăcându-se că toarnă gheață în pahar dar cu o voce suficient de joasă încât să audă doar ei doi. Era ceva obișnuit ca managerul să vină din când în când și să dea o mână de ajutor.
- Voi merge acolo în curând. P’Alan vine să discutăm despre afaceri, a răspuns Hin. Alan era vărul său, un om influent implicat în traficul de arme. Hin îl ajuta cu contacte și informații, iar în schimb, Alan era susținătorul financiar și politic din spatele clubului VIP, un spațiu privat plin de secrete despre politicieni, oameni de afaceri, celebrități și alți oameni bogați cu gusturi care nu puteau fi dezvăluite publicului.
- Da, Khun, a răspuns simplu Phu.
- L-ai mutat pe Dol în clubul VIP, nu-i așa? a întrebat Hin. Dol era un student care lucra cu jumătate de normă la bar și deseori se ocupa de zona de mese a lui Hin. Așa că vorbiseră de câteva ori. Hin apreciase onestitatea și dăruirea tânărului, și având asigurarea lui Phu că este om muncitor și de încredere, a decis să-l promoveze pentru a lucra în clubul VIP, unde salariul era mult mai bun.
- Bine. Hai, vezi-ți de treabă, a spus Hin, iar Phu a plecat.
Hin a privit încă o vreme. Din obișnuință, privirea lui a măturat întreaga încăpere... până când a simțit că cineva se uita la el. A căutat acea privire și a vazut un tânăr cu aspect izbitor și plin de încredere. Din aspectul lui, nu exista nicio îndoială că era gay. Băiatul s-a uitat la el dar apoi s-a uitat repede în altă parte.
Hin își arcui ușor sprânceana, intrigat. Nu știa de ce îi atrăsese atenția tânărului, dar pur și simplu i se părea că are o față frumoasă și un aer obraznic. Hin și-a verificat ceasul și se ridică, era timpul să se întâlnească cu vărul său. Apoi îl chemă pe chelner să plătească nota și plecă.
Hin a mers spre parcare și a intrat în liniște pe ușa laterală care dădea spre clubul VIP. El a mers la birou să se ocupat de niște treburi, iar când a sosit Alan, s-a dus imediat la el.
Mil și prietenii lui Pam și Far au continuat să bea ca de obicei până când s-a închis barul. De data aceasta, Mil a trebuit să conducă. El a decis să iasă singur, în timp ce Pam și Far se dusese la baie. Nu voia să piardă timpul, așa că s-au dus la mașină.
- Hei. Se auzi vocea cuiva când Mil ajunse la mașină, dar înainte ca el să poată urca se întoarse să se uite și fața îi părea vag familiară.
- Ce este cu față aceea? Nu-ți amintești de mine, nu-i așa? a spus băiatul.
- Nu, tu cine ești? a întrebat Mil, făcându-l pe celălalt să devină ușor serios.
- Acum câteva zile te-am invitat să mâncăm ceva după ce ai plecat de aici, dar ai refuzat, i-a reamintit bărbatul, cu un ton plin de resentimente.
- Și? a răspuns Mil pentru că acum și-l amintea.
- Am vrut să te întreb dacă pot avea datele tale de contact, a spus băiatul, prefăcându-se că are o conversație normală.
- Îmi pare rău, nu sunt disponibil, a refuzat Mil din nou, iritându-l și mai tare pe tânăr. Lui Mil nu îi plăcea să dea speranțe false cuiva de aceea a refuzat. Dar tânărul părea să nu accepte refuzul.
- De ce te prefaci că ești greu de convins? a spus celălalt cu o voce mai agresivă, părând să își piardă controlul. Mil s-a încruntat imediat.
- Tu ești cel care nu înțelege. Dacă nu e nimic altceva, scuză-mă. Spuse Mil, deschizând portiera mașinii. Dar înainte să poată intra, brațul i-a fost tras puternic. Mil a încercat să se retragă, dar mâna bărbatului îl ținea strâns provocându-i durere. Atacatorul a încercat să-l tragă în altă direcție, dar Mil a reacționat și i-a dat o lovitură bine țintită între picioare.
- Auu! a țipat tânărul, căzând imediat la pământ.
Mil a profitat de ocazie, s-a urcat în mașină și a plecat să-și ia prietenii din față barului.
- Intrați acum! a strigat Mil pe fereastră. Tonul urgent i-a făcut pe Pam și Far să alerge și să intre înăuntru repede. Mil a accelerat și a plecat în viteză.
Dar ce nu știa Mil... era că la întreaga scenă fusese martor Hin care fuma, făcându-și rondul obișnuit în timp ce își aștepta vărul. Inițial, s-a gândit să intervină pentru a-l ajuta pe Mil, dar când a văzut că băiatul scăpase singur, pur și simplu s-a uitat. Hin s-a apropiat de bărbatul care încă zăcea la pământ deoarece îl cunoștea bine.
- Thim, a răsunat vocea fermă a lui Hin. Atacatorul a ridicat privirea și era cât pe ce să protesteze, dar când a văzut cine îl striga, s-a înfuriat.
- P... P’Hin, a strigat Thim, cu vocea tremurându-i puțin.
- Ce aveai de gând să îi faci clientului meu? L-a întrebat Hin pe un ton rece. Thim era fratele mai mic al unei prietene de-a sa.
- N-am făcut nimic, Phi, jur! El m-a atacat. Thim s-a grăbit să se justifice, crezând că, fiind fratele unei prietene de-a lui Hin, ar avea un oarecare sprijin.
- Dacă nu l-ai fi hărțuit, crezi că te-ar fi atacat? O să las baltă azi, pentru că ești deja rănit dar nu vreau să mai aud că i-ai făcut asta unuia dintre clienții mei, ai înțeles? a spus Hin, trăgând calm din țigară, dar vocea lui era plină de amenințare.
- Da... Da, a răspuns Thim, speriat. Îi era destul de frică de Hin, dar în sinea lui deja plănuia să-i spună totul surorii sale, care, întâmplător era prietena lui Hin.
După incident, Mil le-a povestit totul prietenilor săi. Pam și Far erau furioși pe băiatul care l-a hărțuit și și-au cerut scuze lui Mil pentru că l-au lăsat să iasă singur. Apoi ei au vorbit și despre securitatea barului. Mil, însă, nu a luat problema prea în serios, știa că existau oameni de pază, dar probabil că erau ocupați în altă parte în acel moment. În plus, el nu-și făcea griji că va da din nou peste tipul de la bar. Dar prietenii lui l-au rugat să nu mai meargă la bar timp de o săptămână și Mil a fost de acord să le respecte dorința.
După o săptămână, iată-i din nou la barul lor obișnuit. Ei au comandat băuturi și s-au distrat ca întotdeauna.
În timp ce bea, Mil nu știa exact de ce, dar se uită la masa din colț unde, cu câteva zile în urmă îl văzuse pe bărbatul acela în alb stând.
Dacă ar fi o fantomă în alb, ar fi înfricoșător. A glumit Mil în sinea lui dar a încremenit. Acel bărbat era acolo, exact la fel: cămașă albă, părul căzându-i peste frunte și ochelari. El stătea singur.
Mil a simțit o nevoie bruscă să meargă să vorbească cu el. Așa că a decis să încerce. Dar dacă atitudinea celuilalt bărbat nu era bună, se va retrage imediat.
- Hei, mă întorc imediat. Am găsit o țintă și o să-mi încerc norocul, a spus Mil zâmbind. Prietenii lui au râs, dar l-au lăsat să plece, la urma urmei, nimeni nu îndrăznea să facă probleme în barul acela. Mil și-a luat paharul și s-a adresat imediat persoanei pe care o urmărea.
Hin îi observase pe Mil și pe prietenii lui din momentul în care intraseră. Își amintea perfect de el din săptămâna precedentă, chiar și de incidentul din parcare. Din a fost surprins să îl vadă pe Mil îndreptându-se cu un pahar în mână la masa lui din colț.
- Bună seara. Mil l-a salutat primul.
- Bună seara, a răspuns Hin politicos.
- Pot să stau puțin aici?a întrebat Mil cu precauție.
- Sigur. Hin dădu din cap. Era curios să vadă ce pune la cale Mil. Mil se potrivea de fapt cu genul de persoană pe care el o plăcea. Dar voia să vadă mai întâi atitudinea lui Mil și să vadă dacă avea un caracter bun. În parcare, văzuse deja că Mil se putea apăra singur și nu era atât de fragil pe cât părea.
Imediat ce a primit permisiunea, Mil s-a așezat pe scaunul din față.
- Noroc, a spus Mil, ridicând paharul. Hin și-a ridicat paharul și au ciocnit.
- Numele meu este Mil. Tu cum te numești? a întrebat Mil. Era sigur că celălalt era mai în vârstă decât el.
- Numele meu este Hin, a răspuns el scurt.
- Încântat de cunoștință. Mil a zâmbit, iar Hin doar a dat din cap.
- Vii des la barul ăsta? a început Mil o conversație.
- Aproape în fiecare zi. Când mă satur de hârțogării, vin să mă relaxez puțin, a răspuns Hin. Uneori se sătura de hârțogăraia pe care trebuia să o facă și venea să bea în timp ce observa angajații și clienții.
- Deci ești funcționar? a întrebat Mil din nou. Hin nu a vrut să dezvăluie adevărul, așa că a dat doar din cap.
- Îmi imaginez că viața de adult trebuie să fie obositoare, a comentat Mil, fără să stea prea mult pe gânduri. Hin a zâmbit ușor.
- Nu te deranjez, nu-i așa? Doar că te-am văzut singur... a adăugat Mil.
- Nu mă deranjezi deloc, a răspuns Hin. Mil s-a uitat la Hin și a zâmbit. Celălalt părea foarte politicos, ca un tocilar.
- Mi-ai părut drăguț, așa că am venit să te cunosc, a glumit Mil tachinându-l. Hin a înlemnit o clipă și a râs în sinea lui când l-a auzit pe băiatul acela numindu-l „drăguț”.
- Mulțumesc, a răspuns Hin.
- Phi nu are niciun prieten cu care să iasă? Îi voi ține companie. Dacă Phi vrea pe cineva cu care să vorbească și să bea, poate conta pe mine, a spus Mil. El a recunoscut în sinea lui că era interesat de Hin, într-o oarecare măsură, și că avea să-i observe puțin mai mult caracterul.
- Am prieteni, dar rareori avem timp să ne întâlnim. Toată lumea muncește prea mult, a spus Hin, deoarece prietenii lui erau cu toții proprietari de companii mari, unii locuiau în străinătate, deci nu aveau prea mult timp să se vadă, dar păstrau legătura permanent.
- Viața de adult e chiar înfricoșătoare, nu-i așa? a oftat Mil. În ciuda muzicii tari din bar, era totuși posibil să ai o conversație plăcută deoarece masa lui Hin era departe de difuzoare.
- Încă studiezi, nu-i așa? a întrebat Hin. Mil a dat din cap.
- Da, sunt la universitate în anul doi, a răspuns Mil. Hin a păstrat informația în minte.
- Nu te-ai plictisit să stai cu mine? Nu sunt un mare vorbăreț, a spus Hin.
- Te plictisesc oamenii care vorbesc prea mult? a răspuns Mil.
- Nu, a răspuns Hin, făcându-l pe Mil să zâmbească imediat.
- Grozav atunci. Tu vorbești puțin, eu vorbesc mult. Ne echilibrăm bine. Așa nu ne certăm cine vorbește mai mult, he, he, a spus Mil, amuzat.
Nu știa de ce, dar Mil se simțea confortabil cu Hin, până în punctul în care s-a ridicat și a venit să vorbească cu el, lucru pe care îl făcea rareori. Lui Mil îi plăcea să se apropie de oamenii care erau pe gustul său, în loc să aștepte ca ei să se apropie de el mai întâi. Mil simțea că Hin era abordabil, părea matur și politicos, exact ceea ce îi plăcea lui. Așa că a venit să-l întâlnească. Dacă Hin nu voia să vorbească cu el, se retrăgea. Hin însuși, auzind cuvintele lui Mil, a zâmbit ușor fără că Mil să observe.
- Ai venit cu prietenii, Mil? a întrebat Hin. Inițial, s-a prefăcut că nu știe unde stătea Mil.
- Da, sunt acolo, spuse Mil, arătând spre masa prietenilor săi.
- Bine. E periculos să vii singur, spuse Hin, amintindu-și când Mil fusese hărțuită de Thim.
- Dar și Phi este singur, a replicat Mil. Hin a zâmbit blând, doar cei care îl cunoșteau cu adevărat ar fi știut cât de puțin „inocent” era el.
- Nu e același lucru. Apropo Mil, dacă apare cineva rău, vei putea să te aperi? a tachinat Hin.
- Am ceva tehnică, a răspuns Mil zâmbind.
- Apropo, ai observat că sunt gay, nu-i așa? a întrebat Mil fără menajamente. Dacă Hin ar fi avut prejudecăți, ar fi preferat să plece acum.
- Da, am observat, a răspuns Hin, nu se aștepta că Mil să fie atât de direct.
- Și asta te deranjează? a insistat Mil.
- Nu, e perfect normal, a răspuns Hin, făcându-l pe Mil să zâmbească. Nu știa dacă Hin avea aceeași orientare ca el, dar atâta timp cât Hin nu îl respingea, era suficient.
Conversația a continuat cu Mil vorbind animat și Hin răspunzând calm, dar întotdeauna atent. Până când Pam i-a trimis un mesaj, chemându-l înapoi la masă.
- Vei fi aici și mâine? a întrebat Mil, cu o urmă de nerăbdare.
- Probabil că da. De ce? a întrebat Hin.
- Păi voi veni și eu. Vreau să vorbesc din nou cu P’Hin, a spus Mil zâmbind. El a cochetat puțin, pentru că celălalt nu părea jenat sau plictisit. Hin a chicotit ușor.
- Bine, a răspuns Hin.
Mil voia să-i ceară lui Hin datele lui de contact, dar s-a gândit că ar trebui să se mai întâlnească de două sau trei ori înainte de a-l cere asta. După ce Hin a răspuns, Mil s-a scuzat și s-a ridicat apoi a mers la prietenii lui.
Hin îl observa pe Mil periodic, fără ca el să știe că era supravegheat.
- Ei bine... te-ai dus și l-ai atacat pe acel bărbat primul. Asta înseamnă că ți-a plăcut de el, nu-i așa? a tachinat Pam.
- Da. Pare politicos, prietenos și deja lucrează, a răspuns Mil zâmbind.
- N-am putut să-i văd bine fața. E chipeș? a întrebat Far.
- Da, dar părul îi acoperă fruntea, nu se vede chiar clar. A spus Mil.
- Dar ochelari sunt un punct în plus pentru tine, nu? a spus Far, cunoscând gusturile prietenului său. Mil a zâmbit, pentru că era exact așa cum spusese prietenul său.
- Da, acum încep să-l cunosc. S-ar putea să nu aibă un caracter bun. În plus, încă nu știu ce orientare are, a spus Mil.
- E mai bine așa... ne aflăm într-un loc ca ăsta, trebuie să fim pregătiți să ne descurcăm cu orice fel de oameni, a spus Pam. Nu generaliza, spunând că oamenii care frecventau barurile și cluburile de noapte aveau un caracter rău, dar majoritatea când erau beți, aveau tendința să-și dezvăluie latura mai întunecată.
Mil a mai stat o vreme să bea și să vorbească cu prietenii lui, aruncând periodic cate o privire spre Hin.
Când a venit timpul să plece, Mil s-a hotărât să-și ia rămas bun de la Hin, dar când s-a uitat la masă, a văzut că nu mai era nimeni.
- Ce? Ai plecat deja? Nici măcar n-ai venit să-ți iei rămas bun. A mormăit Mil.
Apoi a zâmbit ușor, înțelesese că la urma urmei, se întâlniseră abia azi. Nu era deloc ciudat că Hin plecase fără să îl salute.
Așadar, Mil a ieșit cu prietenii lui din bar, dar a spus că va veni și mâine.
Capitolul 2
Deși stăteau afară până târziu, grupul lui Mil reușea întotdeauna să se trezească la timp pentru ore. După ultima lor ieșire, plănuiau să meargă din nou la bar în seara aceasta. De data aceasta, Pam era cea care va conduce.
- Mergi două zile la rând din cauza lui, nu-i așa? a replicat Pam tăios, în timp ce conducea.
- Da, a răspuns Mil fără menajamente.
- Asta înseamnă că chiar îl placi. Nu te-am mai văzut așa de mult timp, a spus Far, pentru că fuseseră împreună încă din liceu, toți trei.
- Da, chiar îmi place de el. De fapt, îl văzusem deja din noaptea în care a fost acel incident în parcare. Am simțit o atracție greu de explicat și am vrut să-l cunosc mai bine, a mărturisit Mil, zâmbind.
- Stai calm. Ar putea fi cineva cu laturi mai periculoase, nu se știe niciodată, l-a avertizat Pam. Mil a dat din cap în semn de aprobare.
După ce au ajuns la bar, Mil l-a căutat imediat pe Hin. Iată-l, deja stătea și bea, la aceeași masă ca întotdeauna, ca și cum acea masă i-ar fi fost rezervată lui.
- Mă duc să vorbesc mai întâi cu phi Hin. Dacă nu îl deranjează, vă chem și pe voi la masă, a spus Mil, înainte să se îndrepte spre Hin, care purta un tricou alb simplu, pantaloni crem, ochelari și același păr căzut peste frunte.
- Phi Hin, bună, l-a salutat Mil zâmbind. Hin a ridicat privirea și a răspuns cu un zâmbet blând. El însuși era curios să vadă dacă Mil va apărea, așa cum promisese.
- Bună, Mil, a răspuns Hin cu o voce calmă.
- Ești din nou singur? a întrebat Mil.
- Da, a răspuns Hin.
- În cazul ăsta, pot să-mi invit prietenii la masa ta? Dar dacă nu te simți confortabil, spune-mi pur și simplu. A spus Mil.
- Desigur. Hin a fost de acord, pentru că voia să știe cum era grupul lui Mil.
Auzind asta, Mil s-a bucurat și s-a dus repede să le spună prietenilor săi, aducându-i imediat la masa lui Hin. Un chelner a venit să le ia comanda.
- Bună seara, Khun, eu sunt Pam iar el este Far. Suntem prieteni lui Mil. A prezentat Pam.
- Încântată de cunoștință, răspunse Hin cu o voce politicoasă, făcând-o pe Pam să arunce o privire scurtă spre Mil care se uita la Hin cu un zâmbet larg.
- O să-ți ajungă gura la urechi zâmbind așa, l-a tachinat Pam pe prietenul ei. Hin s-a întors să se uite la Mil și l-a văzut zâmbind. Mil a întins mâna și a bătut-o ușor pe prietena sa pe umăr pentru că acum stătea lângă Hin, în timp ce Pam și Far stăteau vizavi de el.
- Vrei să plâng? a replicat Mil imediat, înainte de a se întoarce să-i zâmbească din nou lui Hin. Hin a zâmbit ușor văzând expresia drăguță și poznașă a lui Mil în timp ce interacționa cu prietenii săi.
- Phi Hin, dacă te simți inconfortabil că suntem aici, poți să ne spui. Nu e nevoie să fii timid. Când ne îmbătăm, putem fi un pic gălăgioși și s-ar putea să nu-ți placă, a spus Mil primul.
- Nicio problemă. Simțiți-vă liberi. Dacă aș fi vrut liniște și pace, nu aș fi venit aici. Am venit să mă eliberez de stresul de la muncă, i-a spus Hin lui Mil cu o voce calmă, făcându-l pe Mil să se simtă încântat. În acel moment, în bar se difuza muzică lentă, așteptând că formația să cate live.
- Bine, a răspuns Mil și s-a așezat să bea cu prietenii lui, vorbind și distrându-se.
Mil se întorcea periodic să vorbească cu Hin și începea să poarte o conversație odată ce alcoolul își făcea efectul.
Hin însuși îl observase în secret pe Mil. Își dădea seama că Mil îl considera un tocilar politicos și abordabil, motiv pentru care venise să vorbească cu el. Așa că a acționat în conformitate cu preferințele lui Mil. De fapt, adevăratul Hin era și el politicos... dar puțini i-au văzut latura politicoasă. Adevăratul Hin era viclean, periculos, nu mai puțin decât Alan, vărul său mai mare care era un traficant de arme. Dar Mil, în acel moment, a văzut doar latura dulce care îl atrăgea atât de mult.
Pe măsură ce alcoolul își făcea efectul, ochii lui Mil deveneau din ce în ce mai strălucitori. El stătea cu mâna sprijinindu-și bărbia și se uita la Hin zâmbind tot timpul. Hin stătea liniștit și bea când Mil nu vorbea cu el.
- E vreo problemă? a întrebat Hin, observând că Mil se holba la el.
- Phi Hin... chiar și cu ochelari și cu părul acoperindu-ți fruntea, tot ești chipeș, știi? îl complimentă Mil, făcându-l pe Hin să ezite puțin, nu se aștepta ca Mil să-l complimenteze atât de direct, făcându-l să zâmbească ușor, timid.
- Mulțumesc, și Mil e drăguț, a răspuns Hin la compliment, făcându-l pe Mil să zâmbească.
- Știu că sunt drăguț, dar mulțumesc pentru confirmare, he, he, a răspuns Mil, chicotind jucăuș. Hin a scos un chicotit încet.
- O, Mil, când bei, ți se îndulcește gura, l-a tachinat Pam.
- Sigur că da! Dar doar cu phi Hin! M-ai văzut vreodată fiind amabilă cu altcineva? a răspuns Mil disprețuitor, provocând o grimasă din partea lui Pam.
- Așa e, Pam. De obicei, Mil e mai mult un câine decât cineva drăguț, a adăugat Far. Pam a râs imediat. Cât despre Hin, și-a pus mâna peste gură ca să nu râdă prea tare, de teamă că Mil s-ar putea simți rănit, dar și-a dat seama că prietenii lui Mil doar glumeau.
- În legătură cu asta, recunosc că așa e. Ha,ha! a râs Mil, pentru că nu era supărat pe prietenii lui, știind că doar glumeau.
În timp ce Mil stătea la masă, un tânăr s-a apropiat să-i închine un toast. Mil a închiriat un toast politicos, iar Hin s-a uitat la el din când în când, dar a reacționat puțin.
- Ăă... Khun? Phu, care se îndrepta spre Hin ca de obicei, ezită când văzu că șeful său stătea cu alți oameni. Hin îl privi pe Phu cu ochii plini de subînțeles.
- Bună seara, P’Phu! îl salută Mil. Întrucât venea des aici, îl cunoștea oarecum pe Phu, managerul barului. Phu însuși a fost surprins că Mil stătea cu șeful său.
- Bună, Mil. Deci, de ce stai astăzi la masa asta? a întrebat Phu.
- Pentru că mi-am făcut un nou prieten. Phi Hin trebuie să fie și el un client obișnuit, a spus Mil zâmbind.
- Da. Khun Ce... ăăă Khun Hin este un client obișnuit de-al nostru, a spus Phu, aproape rostind numele real al lui Hin. Clienții fideli ai barului știau că numele proprietarului era Cephas, dar nimeni nu-i văzuse adevărata fața. Mulți angajați aproape că au crezut pe Phu este proprietarul.
- Păi, din moment ce l-am văzut pe phi Hin stând singur, am venit să vorbim și l-am rugat să stau la masa lui, a răspuns Mil. Phu a zâmbit înainte de a pleca să se ocupe de alți clienți, pentru că privirea lui Hin îi spunea clar „du-te la muncă și nu îmi sta în cale”.
- L-a văzut cineva vreodată pe proprietarul barului? Far a deschis brusc subiectul, făcându-l pe Hin să se înece puțin.
- Am auzit angajați spunând că se numește Cephas. Trebuie să fie un metiș, nu-i așa? a spus Pam.
- Și crezi că este tânăr sau este mai în vârstă? a întrebat Far, făcându-l pe Hin aproape să tușească.
- Ești bine, phi Hin?! a întrebat Mil, îngrijorat.
- Da, nu e nimic, a răspuns Hin zâmbind.
- Apropo, phi Hin, tu ca client obișnuit, l-ai cunoscut pe proprietarul barului? a întrebat Mil. De fapt, doar vorbeau, nu foarte serios, doar ca niște oameni care vorbesc despre lucruri banale.
- Ăăă... da, a răspuns Hin.
- Serios? Și câți ani are, aproximativ? a insistat Mil.
- Este din aceeași generație cu mine, a răspuns Hin, cerându-și scuze în sinea lui că a trebuit să mintă. El tot nu voia să îi spună lui Mil cine e în fața atâtor oameni, ar fii preferat să vorbească singuri.
- Și e drăguță? a întrebat Pam zâmbind. Hin s-a uitat la cei 3 prieteni care acum se uitau la el.
- E drăguț, răspunse Hin, recunoscând în sinea lui că era drăguț.
- Îmi doresc atât de mult să-l văd, spuse Far cu un zâmbet inocent.
- Și nu crezi că un bărbat chipeș ca proprietarul barului ar putea avea deja o soție? a întrebat Mil. Cei 3 prietenii au continuat să vorbească despre proprietarul barului, fără să știe că acesta stătea cu ei la masă și bea calm.
- Dacă l-am fi întâlnit pe khun Hin pe stradă, nu ne-am fi imaginat niciodată că va veni într-un bar ca acesta, a spus Pam, judecând doar după aspectul său exterior.
- Nu sunt chiar așa cum par, răspunse Hin cu un zâmbet blând.
- Dar e ciudat, venim mereu aici și nu-l vedem niciodată, a spus Mil, nedumerit.
- Probabil vine devreme sau poate că orele voastre nu se potrivesc, a răspuns Hin pe un ton normal. Mil a zâmbit ușor.
- Deci e ca piesa „Mai mult decât înainte” a trupei Klear, nu-i așa? a spus Mil, ridicând ușor o sprânceană. Hin a zâmbit.
- Din moment ce am menționat-o o să cer formației această melodia, a spus Mil, scriind numele melodiei pe o foaie de hârtie și dând bacșiș unui chelner să o ducă la trupa care cânta live. Era o vocalistă.
- Bine. Avem o cerere de la un client. Judecând după melodie... nu știu dacă clientul a găsit deja persoana potrivită, a anunțat vocalistul dându-i microfonul cântăreței.
- Am găsit-o, a murmurat Mil, iar Hin l-a auzit. Dar nu știa versurile, pentru că nu-și amintea prea bine numele cântecelor.
🎶Poate a fost aici, doar la momente diferite.
Poate a venit când eu deja plecasem.
Dacă mergeam mai încet în locurile în care am fost,
Poate voi da peste această persoană?
Dacă stau mai mult decât am stat înainte,
Dacă aș căuta mai mult decât am căutat,
S-ar putea să fi intrat când eu plecasem deja.
Dacă stau mai mult decât am stat înainte,
Dacă aș căuta mai mult decât am căutat,
Dacă merg mai încet prin locurile în care am fost deja,
Voi întâlni atunci acea persoană?🎶
Când formatia a început să cânte, Hin și-a dat seama ce melodie era pentru că a auzit-o des. S-a uitat pe ascuns la Mil și a zâmbit ușor. Era clar că Mil flirta cu el, făcându-i inima lui Hin să tresară.
Hin întâlnise multe femei și bărbați care l-au abordat, dar majoritatea au fost atunci când era el cel adevărat fără mască, nu deghizat cum era acum. Iar cei care l-au abordat primii au venit spre el ca și cum ar fi vrut să se culce cu el încă de la prima întâlnire, iar Hin răspundea uneori, dar nu la toți. Iar cu cei cu care a avut aventuri de-o noapte, nu a continuat o relație.
Dar Mil... chiar și în provocări, în glumele care păreau a flirt, exista o altă strălucire.
Mil, spre deosebire de mulți dintre cei care încercaseră cu Hin, nu se grăbea să-l bage în pat de la prima întâlnire. Dacă judecata lui despre oameni nu era greșită, își dădea seama că Mil nu era genul care să se culce cu oricine; altfel, ar fi plecat cu Thim.
Mil și prietenii lui au băut și au stat de vorbă cu Hin până aproape de ora închiderii. Hin i-a însoțit pe Mil și pe prietenii lui în parcare.
- Phi Hin, cum ajunge acasă? a întrebat Mil vesel din cauza efortului alcoolului.
- Cu taxiul. Am venit singur, nu am vrut să vin cu mașina, a mințit Hin. De fapt, mașina lui era parcată la clubul VIP.
- Vrei să vii cu noi? Pam te poate duce cu mașina, a propus Mil.
- Nu vă faceți griji. Am sunat deja un taxi. Voi fiți atenți la drum, a spus Hin, deschizându-i portiera lui Mil, care stătea pe scaunul din dreapta. A fost încântat să vadă că, în grupul lui Mil, șoferul nu bea mult.
- Mulțumesc. Pe data viitoare atunci, i-a spus Mil lui Hin zâmbind. Hin i-a zâmbit la rândul lui înainte ca Mil să urce în mașină, iar Pam să plece.
Hin stătea acolo, privind mașina, înainte să-și pună ochelarii înapoi în buzunar, să-și treacă mâna prin păr, să-l aranjeze pe spate și să-și descheie ușor cămașa, dezvăluindu-i pieptul musculos. În acele hainele largi pe care le purta, Mil nu avea nicio idee cum arăta adevăratul corp al lui Hin.
- He, he, e drăguț, a mormăit Hin, referindu-se la Mil, înainte să scoată o țigară, să o aprindă și să se îndrepte spre clubul VIP, gândindu-se că îl va lăsa în continuare pe Mil să stea și să flirteze cu el.
Când a ajuns, a găsit o prietenă din grupul lui așteptându-l în birou. Hin a deschis ușa și a intrat.
- Ce faci aici, Oy? a întrebat-o Hin pe fată pe un ton normal. Fata i-a zâmbit la rândul ei cu blândețe.
Lui Oy îi plăcea de mult timp de Hin și îi mărturisise deja sentimentele sale, dar Hin o vedea doar ca pe o prietenă. Ea era rănită, dar s-a prefăcut că acceptă, spunând că vrea doar să îi mărturisească. În realitate, Oy încă spera să-i stârnească interesul lui Hin, iar Hin a observat acest lucru. Dar, din moment ce nu trecuse prea mult de limita lui, el a rămas prieten cu ea. Pe lângă Oy, în grupul lor mai erau mulți alți prieteni, atât bărbați, cât și femei.
- Doar am vrut să-i cer scuze lui Hin în numele fratelui meu. Am aflat despre asta abia ieri, a spus Oy. Ea a venit repede la Hin, temându-se că el îi va purta pică din cauza acțiunilor fratelui ei.
- Bine, avertizează-l să nu mai facă nimănui așa ceva, a avertizat Hin cu bune intenții.
- Deci, Hin, stăteai la bar? Se referea la barul lui Hin, unde se deghizase în client pentru că toți prietenii lui știau despre asta.
- Da. Dar de ce ai venit atât de târziu? a întrebat-o Hin, pentru că era deja trecut de ora unu dimineața.
- Am ieși cu gașca de fete și apoi m-am gândit să vin să te văd. Ai fi atât de amabilă să mă duci acasă? Prietenele mele au plecat deja. Spuse Oy cu o voce dulce. Ieșise cu un alt grup de prieteni și aranjase ca ele să o lase acolo intenționat, ca Hin să o poată duce acasă.
- O să-l rog pe șofer să te ducă. Mai am treabă cu P’Alan, spuse Hin. Fata își strânse buzele enervată, dar nu îndrăzni să se arate prea mult în fața lui Hin înainte ca el să-l cheme pe șofer să o ducă pe fată acasă.
Cât despre Hin, s-a așezat să își facă treaba. De fapt, nu aranjase nimic cu verișorul său, era doar o scuză ca să nu o ducă acasă.
Capitolul 3
După prima dată când au împărțit masa, Mil și prietenii lui au mai stat cu Hin de trei ori. Și de fiecare dată, Hin se purta politicos cu grupul lui Mil, dar lui Mil îi acorda o atenție deosebită. Mil, la rândul său, nu rata nicio ocazie să facă o glumă sau să flirteze cu Hin, fără să-și dea seama, era din ce în ce mai interesat să-l cunoască mai bine.
În noaptea aceea, grupul a ieșit din nou dar de data aceasta, Mil a cerut să meargă singur cu mașina. A rugat-o pe Pam să-l ia pe celălalt prieten al său, pentru că voia să se ofere să-l ducă pe Hin acasă. Prietenii lui știau că Mil nu se punea în pericol degeaba și din câte își putea da seama Pam, Hin era de fapt o persoană bună, nimic asemănător cu Thim, care încercase să-l forțeze pe Mil.
În drum spre bar, Mil s-a oprit la un magazin și acolo l-a întâlnit pe Dol, un prieten de la facultate. Eu au stat puțin de vorbă, iar Mil i-a spus entuziasmat că încerca să-l cucerească pe un băiat pe nume Hin. Mil nu a observat comportamentul ciudat al lui Dol când a auzit numele. După ce și-a luat rămas bun, Mil a continuat spre bar, fără să bănuiască nimic.
- Bună seara, P’Hin, îl salută Mil cu un zâmbet, așa cum făcea de fiecare dată când îl vedea. Devenise un obicei, ori de câte ori îl vedea pe Hin, îi cerea să se așeze la masa lui iar Hin accepta bucuros.
Deși lui Mil i se părea ciudat că Hin nu era niciodată însoțit de prieteni, nu a întrebat niciodată nimic, trebuie să fi fost ceva personal.
- Bună seara, Mil, a răspuns Hin. Pam și Far l-au salutat și ei pe Hin, alăturându-se grupului. Ei au băut și au stat la povești animate.
- De ce îi place lui Khun Hin să poarte atât de mult alb? a întrebat Far curios.
- Pentru că arată mai curat, a răspuns Hin simplu. Mil nu s-a putut abține să nu zâmbească.
- Tocmai pentru că purtai alb mi-ai atras atenția prima dată când te-am văzut, a glumit Mil. Hin a răspuns cu un ușor zâmbet.
Ei au vorbit până când s-a închis barul. Întotdeauna împărțeau nota de plată, chiar și atunci când Hin voia să plătească, dar Mil nu accepta niciodată. Acest detaliu a sporit și mai mult aprecierea lui Hin pentru Mil.
- Ai venit singur cu mașina astăzi, Mil? a întrebat Hin.
- Da, a răspuns Mil, care deja se gândea să-l invite să meargă cu el.
- Și P’Hin se duce acasă acum? întrebă Mil din nou. Hin, simțind intenția, schiță un rânjet pe care Mil nu-l observă.
- Mai întâi o să mă opresc la un magazin, apoi o să chem un taxi să mă ia. Condu cu prudență, bine? a spus Hin, prefăcându-se neinteresat, înainte să plece. Mil și-a mușcat buza, ezitant dar apoi a alergat repede după el. Hin se așteptase la asta.
- P’Hin! P’Hin! a strigat Mil.
- Da? a răspuns Hin, prefăcându-se surprins și întorcându-se spre Mil.
- Păi dacă vrei, pot să te duc acasă? Dacă Phi vrea să cumpere ceva, poate să cumpere eu voi aștepta în mașină, a spus Mil.
- Și nu te voi deranja? întrebă Hin, privindu-l cu o dulceață dezarmantă. Mil clătină din cap atât de repede încât părul îi flutură. Hin chicoti ușor.
- Nimic de genul ăsta, insist, spuse Mil zâmbind.
- Atunci apreciez favoarea, a răspuns Hin.
Mil a alergat să ia mașina, în timp ce Hin s-a prefăcut că cumpără ceva de la magazin. La scurt timp după aceea, s-a urcat în mașina lui Mil, pentru al duce la apartament. Mai târziu, Hin l-a rugat pe șofer să vină să-l ia, era dispus să facă un efort suplimentar doar pentru a-l face pe Mil fericit că îl poate duce acasă.
Pe drum, Mil și-a adunat curajul și vorbi.
- P’Hin, pot să-ți cer informațiile de contact? a spus Mil, la urma urmei, se văzuseră de câteva ori și Mil simțea că poate avea încredere în el.
- Desigur, a răspuns Hin. Cei doi au făcut schimb de date de contact, iar Mil a zâmbit fericit. Hin, care privea, nu s-a putut abține să nu zâmbească și el.
La scurt timp după aceea, au ajuns la apartamentul lui Hin. El i-a cerut lui Mil să parcheze chiar lângă intrare. Mil a fost impresionat deoarece clădirea era cunoscută pentru luxul său și avea prețuri foarte mari la apartamente. Nu și-a imaginat că cineva atât de simplu, discret și cu picioarele pe pământ precum Hin ar locui acolo. Dar a tras repede concluzia că, dacă Hin lucra la o companie mare, probabil câștiga destul de bine.
În orice caz, pe Mil nu-l interesau banii sau statutul lui Hin, ceea ce-l atrăgea era personalitatea sa. La început, era înfățișarea lui, dar cu cât îl cunoștea mai bine, cu atât îi plăcea mai mult personalitatea lui Jin care era atât de diferită de cea a celorlalți oameni care încercaseră să-l cucerească.
- Mulțumesc că m-ai adus. Condu cu prudență, bine? și când ajungi acasă, sună-mă. Acum ai numărul meu, a spus Hin. Mil a fost de acord imediat.
După ce Hin a coborât din mașină, Mil s-a întors la apartamentul lui cu un zâmbet pe față. Imediat ce a ajuns, l-a sunat pe Hin.
- Sunt deja acasă, a spus Mil când a răspuns Hin.
(„Mă bucur că ești teafăr și nevătămat.”) a răspuns Hin, care deja se întorcea la bar în acel moment. Era clar că investea timp și efort în Mil.
- Ăă... P’Hin, lucrezi mâine? a întrebat Mil.
(„Nu. De ce?”) a răspuns Hin.
- Păi... dacă te invit la prânz cu mine, Phi e disponibil? Mil voia să-l vadă pe Hin în timpul zilei. Hin a tăcut o clipă în timp ce asculta, înainte să zâmbească.
(„Sunt disponibil. Unde ne putem întâlni? Vrei să vin să te iau?”) a întrebat Hin. De fapt, Hin știa unde locuia Mil, pentru că îl rugase pe unul din subordonați lui Alan să-l investigheze pe Mil, ca să se asigure că nu se înșela în privința firii sale. Și Hin nu se înșelase.
- Poți veni să mă iei. Îți voi trimite locația, a spus Mil fără să stea pe gânduri. Își dorea cu adevărat să meargă mai departe cu această relație. Și, dacă nu se amăgea, simțea că și Hin era interesat.
(„Bine. Atunci mâine la ora unsprezece te iau, ca să putem lua prânzul împreună”) a propus Hin. Mil a fost de acord înainte să închidă.
Apoi Mil i-a trimis lui Hin locația. Mil se zvârcolea în pat, încântată că avea în sfârșit o întâlnire cu Hin în timpul zilei, înainte de a se ridica să facă duș și să se schimbe înainte de a se duce la culcare, pentru că avea o întâlnire cu Hin a doua zi.
- Bună ziua, P’Hin. Uau, azi e prima dată când te văd purtând pantaloni care nu sunt albi, a glumit Mil în timp ce urca în mașină. Hin purta pantaloni gri și o cămașă de culoare deschisă, dar purta ochelari, iar părul îi cădea peste frunte. Totuși, la lumina zilei, Mil a observat mai bine cât de chipeș era Hin, chiar dacă părul îi acoperea o parte din față.
- Am și alte culori, a răspuns Hin zâmbind.
Hin alesese intenționat o mașină obișnuită ca să-l ia pe Mil, pentru că nu voia să-l sperie cu adevărata lui bogăție.
- Ce ai vrea să mănânci, Mil? a întrebat Hin. În acel moment, Mil stătea și se uita cu uimire la brațele lui Hin. Când Hin s-a întors să se uite, Mil s-a simțit imediat jenată.
- Hmm... ce zici de o friptură la mall? a sugerat Mil. Hin a dat din cap în semn de aprobare. L-a înțeles pe Mil.
Pe tot parcursul călătoriei, Mil nu a încetat să zâmbească. Hin, fără să spună nimic, l-a urmărit cu privirea și avea un ușor zâmbet.
Când au ajuns, cei doi s-au dus direct la restaurantul cu fripturi.
În timp ce stăteau și mâncau ei au vorbit despre diverse lucruri. Hin a rămas politicos cu Mil. După ce au mâncat, au ieșit la plimbare în timp ce priveau vitrinele magazinelor.
- Hin! s-a auzit o voce de femeie, făcându-i pe Mil și Hin să se întoarcă să se uite. Mil a văzut o fată frumoasă, cu o siluetă plăcută și îmbrăcată în haine scumpe de firmă.
- Oh, e o prietenă de-a mea. O să vorbesc cu ea repede, bine? a spus Hin, înainte ca femeia să se apropie și să spună ceva care să-l facă pe Mil să-și dea seama cine era. Mil însuși se simțea puțin stânjenit, dar încerca să nu se gândească prea mult la asta, pentru că oricum el și Hin nu erau încă împreună. Așa că Mil a ales să continue să se uite la brățări.
Cât despre Hin, s-a întors imediat către prietena lui.
- Oy, cu cine ai venit? a salutat-o Hin pe fată.
- Cu Thim. S-a dus la baie. Și tu, Hin, cu cine ai venit? Nu l-am mai văzut niciodată, a întrebat fata, neavând prea multă plăcere pentru tânărul care venise cu Hin, pentru că și-a dat seama că probabil era gay. Și Hin însuși era cineva care se putea identifica atât cu femeile, cât și cu bărbații. În tot acest timp, Hin nu apăruse niciodată cu nimeni în public, ceea ce o stânjenise destul de tare.
- Da... cineva cu care vorbesc, a răspuns Hin zâmbind. S-a adresat direct fetei pentru că voia ca ea să renunțe la el. Înainte, când erau doar prieteni, fata se purtase impecabil, așa că nu voia să rupă legăturile doar pentru că un prieten i se confesase. Dar știa foarte bine că prietena lui nu renunțase încă.
Oy și-a strâns mâinile strâns.
- Păi, dacă ar ști alții, ar râde de tine, a spus Oy cu un zâmbet forțat.
- Vorbești serios cu el? a întrebat apoi Oy, pentru că voia să știe cum ar trebui să se comporte de acum înainte.
- Hm... da, sunt serios. Dacă vrea să stea cu mine, îmi asum responsabilitatea și ies cu el, a răspuns Hin. Oy era foarte supărată, dar a reușit totuși să ascundă asta.
- Serios? Atunci du-te cu el. Îl voi aștepta pe Thim, spuse Oy cu un zâmbet forțat. Trebuia să se prefacă că nu-i pasă, dar în adâncul sufletului era agitată, aproape că exploda.
După ce Hin a dat din cap, fata a plecat imediat. Dar, în realitate, fata plecase să spioneze de la distanță. Cât despre Mil, văzând că fata plecase, s-a gândit că trebuie să fie doar o prietenă.
- Ai ales deja? Hin s-a apropiat și a întrebat-o pe Mil zâmbind.
- Nu m-am hotărât încă asupra culorii. Nu știu pe care să o aleg, a spus Mil.
- Pot? a spus Hin, înainte să îl apuce pe Mil de încheietură și să ia o brățară cu pietre naturale ca să i o probeze, făcându-i inima lui Mil să tresară. Se bucura că Hin se scuzase înainte să-i atingă încheietura mâinii.
- Alege pentru mine, P’Hin, spuse Mil cu o voce ușor mieroasă. Hin zâmbi ușor, simțindu-se din ce în ce mai fermecat și mai atașat de Mil.
Așa că Hin a ales o brățară pentru Mil și s-a oferit să o plătească. Dar Mil nu l-a lăsat, s-au certat o vreme până au ajuns la un compromis și își vor cumpăra reciproc brățări din pietre naturale. Hin a fost de acord. Mil a ales și el o brățară pentru Hin.
În cele din urmă, Hin a purtat la încheietura mâinii brățara pe care i-o alesese Mil, iar Mil a purtat-o pe cea pe care i-o dăduse Hin.
- De ce te ascunzi aici, toată misterioasă, surioară? a întrebat Thim, care tocmai ieșise din baie și a văzut-o pe sora lui stând într-o parte și uitându-se pe furiș.
- Thim... Hin se întâlnește cu un tip. Mi-a spus că e cineva cu care vorbește și că este serios în privința lui, a spus fata, cu inima strânsă. Thim știa că sora lui era îndrăgostită de Hin de mult timp. Thim s-a uitat și s-a încruntat.
- Hei, e nenorocitul ăla! a spus Thim.
- Cine? a întrebat Oy imediat.
- Cel care m-a atacat! Cum poate fi cu P’Hin? spuse Thim surprins. Oy strânse din dinți.
- Cred că amândoi trebuie să facem echipă. Trebuie să îl despărțim pe Hin de tipul ăsta, a spus Oy înainte să-și ia fratele de acolo pentru a plănui cum să-i despartă pe Hin și Mil.
.......
- Ce naiba e cu tine, Mil? Te-am văzut zâmbind la brățara aia cu pietre o săptămână întreagă, l-a batjocorit Far pe prietenul său, știind că brățara pe care o purta Mil fusese cumpărată de Hin. Deși nu era scumpă, lui Mil i-a plăcut foarte mult. La vremea aceea, ei tocmai luaseră prânzul la mall, după aceea se înțeleseseră să meargă la cumpărături.
- Știi deja de ce și totuși îți bați joc de mine, a replicat Mil. Recent, Mil și Hin stabiliseră să se întâlnească în timpul zilei și la bar. Și de fiecare dată, Hin continua să îl trateze bine pe Mil.
- Deci, ce zici de azi? Ai o întâlnire cu el? a întrebat Far curios, din moment ce urmau să meargă la bar mai târziu.
- Da, așa este. P’Hin a spus că va rezerva o masă, a răspuns Mil zâmbind.
- Nu cred că trebuie să facă o rezervare. De fiecare dată când mergem, primește mereu aceeași masă, a spus Pam.
- Da! Toată lumea schimbă masa uneori... dar el rămâne mereu în același loc. Trebuie să aibă un fel de card de membru al barului, a spus Far râzând, fără să se gândească prea mult la asta. Nici Mil însuși nu se gândi prea mult dar era curios.
După ce au plătit nota de plată, grupul a părăsit restaurantul.
- O, ce coincidență! strigă o voce. Mil și prietenii lui se întoarseră să se uite. Mil ridică ușor o sprânceană la vederea prietenei lui Hin, pentru că Mil și-o amintea bine.
- Da? răspunse Mil.
- Tu ești cel care iese cu Hin, nu-i așa? a întrebat Oy, zâmbind amabil.
- Da, a răspuns Mil, scurt și la obiect.
- Am crezut că văd persoana nepotrivită. Ai venit la o plimbare? L-a salutat Oy, ca și cum ar fi fost doar o conversație întâmplătoare.
- Da, a răspuns Pam în locul lui, pe un ton politicos.
- Deci mergeți din nou azi la barul lui Hin? Mi-a spus că vă place să mergeți acolo, a spus Oy. Fratele ei descoperise că Mil și prietenii lui nu știau că Hin era Cephas. Ea însăși s-a gândit să găsească o ocazie să-i spună lui Mil, neștiind că se vor întâlni din întâmplare și ea nu a ezitat să vorbească imediat.
- Barul lui P’Hin? repetă Mil cuvintele lui Oy. Ceilalți doi prieteni erau confuzi.
- Da. Barul lui SEB, e barul lui, spuse Oy inocent, dar Mil se simți puțin stânjenit de atitudinea fetei. Dar, deocamdată, se concentra mai întâi pe problema lui Hin.
- Dar... proprietarul nu este un tip pe nume Cephas? a întrebat Pam.
- Ăla e numele lui adevărat. O, Doamne, n-ar fi trebuit să spun nimic! Lui Hin îi place să se deghizeze în client. Credeam că voi știți deja, din moment ce păreți atât de apropiați. Vă rog să nu-i spuneți că v-am spus eu, altfel se va supăra pe mine. Oy a făcut o expresie vinovată. Mil a înlemnit puțin când a auzit-o. Prietenii lui au rămas cu gura căscată când au aflat adevărul.
- Mai bine plec. Mă scuzați. Fata se prefăcu vinovată și agitată înainte de a pleca. Mil privi spatele fetei și zâmbi disprețuitor.
- Fals, a spus Mil. Prietenii s-au întors imediat să se uite la el.
- Fals cum? Acum ce facem, Mil? Deci chiar e adevărat? Vrei să spui că ne-a mințit?! a întrebat Far, confuz. Mil a recunoscut că era furios pentru că Hin îl mințise, dar nu era irațional. Se gândea că Hin trebuie să aibă un motiv întemeiat și trebuia să îi de-a o explicație. Dar dacă motivul lui Hin nu era convingător, Mil nu s-ar fi gândit să continue o relație cu el, chiar dacă nu erau încă împreună.
- O să îl întreb și vom afla, a spus Mil, înainte de a-i invita să plece.
În seara aceea, au ajuns la bar. Hin era deja acolo, ca întotdeauna, cu băuturile pregătite. Mil și-a avertizat prietenii să se comporte normal. După ce l-au salutat pe Hin, ei s-au așezat la locurile lor. Mil a aruncat o privire piezișă și a văzut că Hin purta brățara pe care o alesese, simțindu-se confuz și fericit în același timp. Hin însuși știa că Mil se uita la brățara pe care o purta. De când o primise, Hin o purtase aproape întotdeauna, cu excepția momentelor în care dormea, de teamă să nu o rupă.
De fapt, în ziua aceea Hin intenționa să vorbească cu Mil despre faptul că el era proprietarul barului, pentru că nu voia să îi mai ascundă acest lucru, întrucât era sigur că el era interesat de Mil și își dorea cu adevărat să aprofundeze relația.
- P’Hin, putem vorbi puțin afară? L-a întrebat Mil pe Hin. Hin s-a uitat curios la Mil și a simțit că Mil și prietenii lui se comportau puțin ciudat. Mil însuși părea stresat, în ciuda faptului că îi zâmbea.
- Sigur. Vrei să vorbim acum? a întrebat Hin. Mil a dat din cap.
- Hei, ies să vorbesc și mă întorc, le-a spus Mil prietenilor săi. Amândoi au dat din cap.
Mil l-a condus pe Hin spre parcare. Dar înainte ca Mil să poată întreba ceva, un convoi de mașini de lux a oprit în apropiere, iar mașina din mijloc și-a coborât geamul, permițându-i lui Mil să vadă că persoana dinăuntru părea o figură impunătoare.
- Ce faci aici, Cephas? Întrebarea a răsunat, făcându-l pe Mil să înlemnească o clipă, pentru că confirma că ceea ce spusese Oy era adevărat. Mil s-a întors să se uite la Hin, care s-a încordat imediat. Nu s-a gândit să-și învinovățească vărul că a apărut la momentul nepotrivit. Hin s-a uitat la Mil cu o privire rugătoare, pentru că a bănuit că Mil trebuie să știe deja cine este.
- Nimic, Phi. Întâlnirea de azi e anulată, P’Alan. Am o treabă urgentă, i-a spus Hin vărului său mai mare. Alan s-a uitat la Mil înainte de a clătina din cap și închide geamul în timp ce mașina se îndepărtează.
Hin se întoarse spre Mil, cu o privire aproape imploratoare.
- Mil, dă-mi cheile de la mașină, i-a spus Hin lui Mil încet. Mil și-a mușcat buza furios, dar voia să știe ce avea Hin de spus. Așa că a apucat cheile de la mașină și le-a aruncat în stomacul lui Hin.
- Ia-le! spuse Mil cu o voce fermă, fără să simtă nicio teamă de adevărata identitate a lui Hin, pentru că era furios.
Hin a luat repede cheile lui Mil, a descuiat mașina pentru ca Mil să se urce primul pe scaunul pasagerului, apoi s-a urcat pe scaunul șoferului. Mil se holba la el non-stop cu o expresie sumbră. Hin s-a întors să se uite la el înainte de a ofta ușor.
Apoi Hin și-a scos ochelarii și și-a dat părul pe spate, permițându-i lui Mil să-i vadă clar fața. Când Hin și-a desfăcut nasturii de la cămașă și și-a suflecat mânecile până la coate, Hin a arătat instantaneu ca un băiat rău, făcându-i inima lui Mil să bată nebunește ca prima dată când l-am văzut.
Mil și-a întors capul, simțindu-se foarte jenat de înfățișarea lui Hin. Hin, care se holba fix la Mil, i-a văzut obrajii și urechile înroșindu-se.
- Hai, o să vorbim în altă parte, a spus Hin.
- Ei bine, hai să mergem. Phi conduce, a spus Mil pe un ton ușor dur. Hin a zâmbit ușor. Știa că Mil era furios, dar știa și că furia lui nu era irațională, altfel nu ar fi rămas să audă explicația.
- Nu te iau duc departe. Hai să mergem la biroul meu, a spus Hin. Mil era puțin confuz. Și Hin nu l-a dus departe; l-a dus pe Mil în parcarea clubului VIP și parcat mașina lui Mil lângă a lui.
- Acest club VIP este al tău nu-i așa? a întrebat Mil ca să fie sigur.
- Da, a răspuns Hin, făcându-l pe Mil să stea imediat nemișcat, pentru că simțea că adevărata identitate a celuilalt era cu adevărat superioară lui.
După ce Hin a coborât din mașină, a coborât și Mil. Hin s-a apropiat și l-a luat de mână pe Mil, făcându-l să ezite puțin.
- Intră înăuntru cu mine. E în regulă, spuse Hin încet. Mil își strânse ușor buzele, dar se lăsă tras ușor de mâna lui Hin înăuntru.
Hin l-a condus pe Mil pe ușa lui privată și au mers direct în birou.
- Stai jos mai întâi și apoi putem vorbi, a spus Hin. Mil s-a așezat pe canapea. Hin s-a dus să aducă apă și s-a așezat lângă el.
- Trebuie să fi ghicit câteva lucruri despre mine, nu-i așa? întrebă Hin, pentru că își imagina că Mil știuse doar când îi vorbise Alan.
- Nu trebuie să ghicesc. Mai bine spun știam deja, a spus Mil.
- Îmi pare rău că mi-am ascuns adevărata identitate, a spus Hin imediat.
- Numele meu este Cephas. Hin este porecla mea. Sunt proprietarul barului unde ne-am întâlnit și, de asemenea, proprietarul acestui club VIP, a spus Hin.
- Și de ce a trebuit Phi să ascundă asta? a replicat Mil. Înainte ca Hin să explice că se deghiza ca să stea și să bea în propriul bar ca să observe comportamentul personalului și al clienților, și că doar Phu și câțiva agenți de pază știau cine era și că de fiecare dată când se așeza să bea, nimeni nu se apropia de el, chiar dacă era singur, până când s-a apropiat el.
- De fapt, voiam să-ți spun azi, Mil. Nu inventez. Aveam de gând să te invit la o plimbare după închiderea barului și să vorbim despre asta, a explicat Hin. Mil și-a țuguiat ușor buzele. Îl înțelegea pe Hin, dar se simțea puțin rănit că fusese înșelat.
- Să spunem doar că îl înțeleg pe Phi. Îmi pare rău că am fost înșelat, a spus Mil direct.
- Mulțumesc pentru înțelegere. Și îmi pare rău că te-am făcut să te simți prost. Dacă vrei să mă pedepsești în vreun fel, poți să o faci, a spus Hin cu un zâmbet blând.
Mil îşi întoarse privirea nervos.
- Ce drept am eu să te pedepsesc pe Phi? spuse Mil fără să se uite la Hin, pentru că simțea că, în acel moment, Hin era periculos și îi făcea inima să bată cu putere.
- Mil, ai tot dreptul. Depinde doar dacă îți asumi acest drept, Mil, spuse Hin serios, făcându-l pe Mil să se întoarcă imediat să se uite la Hin.
- Ce înseamnă asta? a întrebat Mil. Voia să audă direct răspunsul lui Hin, nu voia să presupună.
Hin a luat mâna lui Mil și a strâns-o ușor. Mil însuși nu s-a retras, pentru că în adâncul sufletului său ținea și el profund la Hin. Chiar dacă Hin își ascunsese identitatea, avea un motiv întemeiat.
- Îmi placi, Mil. Astăzi voiam să-ți spun cine sunt pentru că am vrut să te rog să fii iubitul meu. Nu vreau să mă mai ascund de tine, a spus Hin direct, făcându-i lui Mil să se încingă la față și inima să-i bată cu putere.
- Și tu? Ce simți pentru mine? Știu că îți plac bărbații cu aspect politicos, dar dacă imaginea mea este una mai dură, ai accepta-o totuși? a continuat să întrebe Hin. Mil s-a roșit, pentru că nu se așteptase la o mărturisire. Gândurile i se luptau în cap.
- Nu mă uit doar la aspect. Chiar dacă erai un băiat rău, sau acoperit de tatuaje... dacă ești sincer și credincios cu mine, te plac la fel, a spus Mil, luându-și privirea de la Hin. Hin a zâmbit imediat.
- Deci asta înseamnă că îmi accepți sentimentele? a întrebat Hin pentru a confirma.
- Dacă nu mă vezi doar ca pe un băiat imatur atunci da, mă întâlnesc cu tine, a spus Mil, ridicând ușor bărbia, făcându-l pe Hin să chicotească ușor înainte de al trage pe Mil într-o îmbrățișare. Dar a fost o îmbrățișare nu prea puternică, făcându-l pe Mil să zâmbească timid și să îl îmbrățișeze la rândul lui pe Hin.
De fapt, Mil nu avea un tip anume. Fusese interesat de Hin de la început pentru că simțea ceva la el care îl atrăgea, făcându-l să vrea să-l cunoască. Și cu cât vedea mai mult că Hin era politicos și respectuos, cu atât îl plăcea mai mult. Și nu i se părea prea ușor, acceptând să se întâlnească cu Hin atât de repede, pentru că se temea că, dacă ar fi fost prea dificil și ar fi durat prea mult, cineva ar fi putut să-l fure pe Hin.
- Mulțumesc. De acum înainte, oricând vii la bar, anunță-mă. Dacă sunt liberă, voi sta cu tine, a spus Hin. Mil a dat din cap, simțindu-se destul de jenată.
Clack...
- Hin? a răsunat vocea lui Oy când a deschis ușa și a intrat în biroul lui Hin, exact când Hin și Mil se îmbrățișau, făcând-o pe fată să tresară ușor. Mil, surprins, a încercat să se retragă, dar Hin încă îl îmbrățișa.
Capitolul 4
- De ce n-ai bătut la ușă, Oy? întrebă Hin, simțindu-se ușor iritat că fata deschisese ușa și le întrerupsese momentul.
- Îmi pare rău, am crezut că ești singur, a spus Oy, împreunându-și strâns mâinile. Crezuse că Mil va rupe legăturile cu Hin pentru că fusese înșelat, dar s-a dovedit că se îmbrățișau în biroul lui Hin.
- Din moment ce a venit Oy, pot să ți-l prezint pe iubitul meu. Vă cunoașteți deja. El este Mil, iubitul meu. Mil, ea este Oy, un prieten de-al meu. Hin a făcut prezentările, făcându-i ochii lui Oy să se mărească la auzul cuvântului „iubit”. Unghiile i s-au înfipt în palme. Mil însuși, privind-o pe fată în secret, a observat că era foarte iritată.
- Bună, a salutat-o Mil pe fată cu un zâmbet.
- Iu... iubit? repetă Oy, aproape fără glas, uitându-se la Mil cu resentiment.
- Da. Sper că Oy se va bucura pentru noi, spuse Hin, preventiv. Fata și-a schimbat expresia feței și i-a zâmbit ușor lui Mil.
- Bineînțeles că sunt. Sunt doar surprinsă. Hin este singur de atât de mult timp. Dacă prietenii noștri vor afla, vor fi șocați, a spus fata zâmbind, dar în adâncul sufletului îl invidiază foarte tare pe Mil.
- Nu te voi deranja, Hin. Mai bine plec. Pe data viitoare. Oy și-a dat seama că nu-și putea controla emoțiile, așa că și-a luat repede rămas bun. Hin oftă.
- Îmi pare rău că totul a fost atât de brusc, a spus Hin, pentru că îl invitase pe Mil în oraș atât de brusc.
- Nu contează. Nu trebuie să te gândești prea mult la asta. Îmi place așa, a răspuns Mil zâmbind. Dacă l-ai întreba de ce nu era supărat că Hin îl înșelase, era pentru că Mil credea că Hin nu-l abordase de la început ca să-l înșele. Mil însuși îl abordase pe Hin. Hin își făcea doar treaba, așa cum făcuse întotdeauna până când totul s-a schimbat.
Hin s-a aplecat și l-a sărutat pe Mil pe frunte, făcându-i fața să se încingă de jenă și a lovit ușor umărul lui Hin.
- Ce naiba, P’Hin! Ce faci? Nu erai așa înainte. Întrebă Mil, jenat.
- L-am sărutat pe iubitul meu pe frunte. Ce e rău în asta? Înainte nu eram nimic și nu voiam să fiu intruziv. Dar acum ești al meu, a spus Hin. Mil și-a strâns ușor buzele.
- Bine, bine. Doar că mi-e jenă, a răspuns Mil, înainte să-și amintească ceva.
- Ce-ar fi dacă ți-aș spune că... de fapt, știam deja cine ești? a spus Mil. Ai putea spune că a fost indiscret, dar Mil voia să-i taie aripile lui Oy ca să nu aibă ocazia să se apropie de Hin.
- Și cum ai aflat? a întrebat Hin. Mil i-a povestit că se întâlnise cu Oy și ea îi spusese. Expresia lui Hin s-a încordat în timp ce asculta.
- De ce n-ai spus asta mai devreme? Atunci aș fi putut vorbi imediat cu Oy, a întrebat Hin cu o voce severă. Mil a ridicat din umeri.
- Mă cerți? a întrebat Mil. Hin a zâmbit ușor înainte de a-l îmbrățișa pe Mil și de a-l săruta în mod repetat. Mil l-a lovit cu piciorul, pe jumătate râzând, pe jumătate prefăcându-se că scapă.
- P’Hin e o vulpe vicleană, nu-i așa? a spus Mil, nu prea serios. Hin a chicotit ușor.
- Și pe care îl preferi? Cel politicos sau cel viclean? a replicat Hin.
- Oricare... atâta timp cât ești tu, a spus Mil. Hin a zâmbit. Se simțea ușurat că îi spusese lui Mil adevărul.
- Dar prietena ta? a întrebat Mil despre Oy.
- O să vorbesc cu ea. O cunosc bine, o să inventeze o scuză, spuse Hin, pentru că îi cunoștea bine firea fetei.
- Bine. Dar acum să ne întoarcem la prietenii mei înainte să creadă că țipăm unul la altul, a spus Mil zâmbind. Hin a zâmbit înainte ca amândoi să se întoarcă la bar.
De data aceasta, Hin nu s-a gândit să se deghizeze. Iar faptul că au văzut adevărata identitate a lui Hin i-a lăsat foarte surprinși pe Far și Pam, la fel ca și pe clienții care îl vedeau pentru prima dată pe chipeșul Hin. Iar Mil le-a spus prietenilor săi că se întâlnește cu Hin, făcându-i să țipe de entuziasm.
După ce Mil și Hin au început să se întâlnească, Hin îl lua și îl ducea adesea la universitate ori de câte ori avea timp. Prietenii lui Mil îl tachinau pentru asta. Hin îl prezentase chiar și vărului său, Alan, iar Mil fusese incredibil de emoționat să-l întâlnească.
Hin a încetat să-și mai folosească deghizarea cu ochelari și păr care îi acoperea fruntea ori de câte ori mergea să-l vadă pe Mil. Acum apărea cu adevărata sa înfățișare: chipeș și periculos. Acest lucru l-a făcut pe Mil să roșească și mai mult decât înainte.
Cât despre Oy, Hin i-a spus lui Mil că vorbise deja cu ea. Oy și-a cerut scuze și a spus că ea credea că Mil știa deja adevărul. Exact așa cum preziseseră amândoi. Și se părea că fata plecase recent în străinătate, așa că nu îl deranjase pe Hin. Dar, de fapt, Oy plecase la cumpărături în străinătate ca să-și descarce furia și plănuia să se întoarcă să se ocupe de Mil.
........
- Deci, vine P’Hin să te ia azi? a întrebat Pam după ultima oră.
- Nu. Are lucruri de rezolvat. A spus că a aranjat o întâlnire cu grupul lui de prieteni, a răspuns Mil.
- Și nu te-a invitat să-i cunoști pe prietenii? a întrebat Far.
- M-a invitat. Dar ți-am spus că nu sunt încă pregătit pentru asta, a spus Mil zâmbind. Îi spusese același lucru lui Hin dar nu l-a deranjat.
- Dar uite... nu ți-e teamă că o să se întâlnească cu fata aia? Ar trebui să-ți revendici dreptul, prietene, a izbucnit Pam.
- Am suficient timp să-mi marchez teritoriul. În plus, P’Hin nu a fost niciodată interesat de ea. Dacă ar fi vrut, s-ar fi întâmplat înainte să mă întâlnească, a spus Mil cu încredere.
După ce a vorbit cu prietenii săi, Mil și prietenii lui s-au despărțit pentru a se întoarce la casele lor, fără a mai pleca.
Când a ajuns la apartament, Mil i-a trimis un mesaj lui Hin spunându-i că se întorsese deja. De-a lungul relației lor, în ciuda aparenței lui Hin de băiat rău, Hin nu se grăbise să aprofundeze relația cu Mil. S-au îmbrățișat, s-au sărutat și s-au mângâiat, dar nu au mers mai departe pentru că Mil nu era încă pregătit, în ciuda faptului că avea experiență. Lui Hin nu-i păsa de asta, ceea ce îl făcea pe Mil să se simtă și mai în siguranță.
În toiul nopții, în timp ce Mil se uita la televizor, telefonul său mobil a sunat pentru că primise un mesaj. Mil l-a ridicat și a văzut că era de la Hin.
💌 „Vino să mă întâlnești la bar.”
Mil se încruntă ușor pentru că Hin îl rugase să vină la ora aceea, când barul trebuia să fie închis. Dar el nu bănuia nimic, pentru că se întâlneau uneori la acea oră. Întrucât era un mesaj de la Hin, Mil nu a sunat inapoi, crezând că îl va întâlni la bar.
Mil și-a schimbat hainele și a condus direct spre barul lui Hin. Când a ajuns, barul se închidea deja. Mil și-a parcat mașina în parcare, gândindu-se să iasă și să-l sune pe Hin. Imediat ce a coborât din mașină, înainte să poată face ceva, un grup de oameni l-a înconjurat, erau atât femei cât și bărbați homosexuali.
- Ești Mil, nu-i așa? a întrebat un bărbat, care era gay ca și Mil.
- Da, eu sunt. Ce vrei? a răspuns Mil, privind deja în jur în căutare de siguranță.
- Termin-o cu P’Hin, spuse una dintre fete cu fermitate. Mil se uită la ea, fără să-i recunoască fața.
- Și cine ești tu, de fapt? Ai apărut brusc aici spunându-mi să-mi părăsesc iubitul?! a replicat Mil cu o voce plictisită.
- Gata cu vorbăria. Hai să ne ocupăm de el, a spus o altă fată, nerăbdătoare.
Grupul de oameni a înaintat spre Mil, atacându-l. Deși Mil a reușit să se apere oarecum, acest lucru nu a fost suficient împotriva unui grup care îl ataca. Dar nici Mil nu s-a dat înapoi până când cineva a sosit să-l salveze. Era Dol, prietenul său din facultate care lucra la pub-ul VIP.
- Au! Un tânăr, evident gay, a țipat în timp ce era lovit cu piciorul. Dol l-a ajutat pe Mil, trăgându-l de braț și îndepărtându-l.
- Mil, fugi! a strigat Dol, trăgându-l pe Mil după el. Mil a alergat cu Dol. Dol l-a condus pe Mil înapoi în zona barului unde lucra de obicei, încrezător că măcar cineva va fi încă acolo.
- P’Phu! a strigat Dol, văzându-l imediat ieșind din bar.
- Dol?! Ce se întâmplă? De ce alergați așa? A întrebat Phu, ușor alarmat. Mil respira greu pentru că tocmai se luptase și fugise.
- Un grup îl ataca pe prietenul meu. L-am ajutat să scape, a explicat Dol, ținându-l încă în brațe pe Mil.
- Dar... Mil?! Ce s-a întâmplat? Intrați! Nimeni nu va îndrăzni să intre aici, a spus alarmat Phu, care îl cunoștea bine pe Mil, înainte de a-i duce pe Dol și Mil în biroul său din zona barului. Părea că acei oameni chiar nu îndrăzneau să intre.
- Ești bine, Mil? a întrebat Dol, îngrijorat.
- Doar câteva zgârieturi... nimic grav, a răspuns Mil. Phu le-a adus amândurora apă să bea. Dar, în timp ce se îndepărtase să o ia, a profitat de ocazie ca să sune pe cineva.
- Cine erau acei oameni? De ce voiau să te bată? a întrebat Dol, nedumerit. Mil a oftat și i-a aruncat lui Phu o privire sumbră.
- Are legătură cu Khun Hin, nu-i așa? a întrebat Phu. Mil a dat din cap cu o expresie sumbră. Dol însuși nu a îndrăznit să mai întrebe.
- Și telefonul tău mobil, Mil? Unde este? a întrebat Phu.
- Trebuie să-mi fi căzut în parcare... a răspuns Mil ferm. Era sigur că telefonul mobil se pierduse în timpul confuziei.
Phu nu a pierdut timpul: și-a luat telefonul mobil și l-a sunat imediat pe Hin.
......
- Da, ne vedea altă dată, a spus Hin în timp ce își lua rămas bun de la prieteni săi.
- Hin, poți să mă duci acasă, a spus Oy. Hin era pe punctul de a refuza, dar telefonul lui mobil a sunat. Imediat ce a răspuns și a auzit vocea lui Phu povestindu-i ce se întâmplase, ochii lui Hin au sclipit de furie. El s-a urcat în mașină și a plecat, lăsând-o pe Oy acolo, mușcându-și buza nervoasă.
Hin a ajuns repede la bar, în timp ce era în drum spre bar la sunat pe Alan întrucât și Dol a fost implicat în acel incident. Imediat ce a intrat, s-a dus direct în biroul lui Phu și l-a găsit pe Mil stând acolo, încruntat. Văzându-l, Mil i-a aruncat imediat o privire piezișă.
- Mil. Ce faci, ești bine? De ce ai venit aici? Îngrijorat, Hin i-a vorbit tare, fără să vrea lui Mil, făcându-l să se supere.
- Și cine mi-a spus să vin aici? a replicat Mil. Hin s-a uitat la Mil cu o expresie absentă.
- De ce nu m-ai sunat? a continuat să întrebe Hin.
- Și cine ar fi crezut că se va întâmpla asta?! Am mai venit să te văd la ora asta, nu-i așa?! a argumentat Mil. Hin a respirat adânc, încercând să se controleze.
- Îl duc pe Mil acasă. Dol, mulțumesc că l-ai ajutat. Vorbim mai târziu, a spus Hin, înainte să-l apuce pe Mil de încheietură și să-l scoată din biroul lui Phu. Cu cealaltă mână, a sunat pe cineva.
- Vreau ca oamenii care l-au atacat pe iubitul meu să fie prinși în termen de 24 de ore. Și mâine adu-mi toți agenții de pază care erau de serviciu astăzi la club, a spus Hin cu o voce fermă, făcându-l pe Mil să tremure ușor, pentru că nu mai văzuse niciodată acea versiune a lui Hin. După ce a închis, Hin l-a dus pe Mil la mașină.
- Mi-am adus mașina, a spus Mil cu o voce joasă.
- Lasă-o aici deocamdată, a spus Hin, înainte de a pleca imediat cu mașina și l-a dus pe Mil la apartamentul lui, unde mai fusese înainte, dar unde nu-și petrecuse niciodată noaptea.
- Astăzi vei dormi aici. Mâine, după ce rezolv problema, te voi duce la apartamentul tău, spuse Hin încet, pentru că se mai calmase deja puțin. Mil oftă ușor înainte de a clătina din cap. Apoi Hin il duse pe Mil sus, în apartamentul lui.
- Lasă-mă să văd unde te-a rănit, a spus Hin cu grijă, pentru că știa că Mil era supărată pe el.
- De ce ai țipat la mine mai devreme? a spus Mil. Hin l-a îmbrățișat repede pe Mil.
- Îmi pare rău. Eram îngrijorat. Și de ce ai mers la bar la ora asta, Mil? și-a cerut scuze Hin înainte de a întreba curios, mângâindu-l pe Mil pe cap și pe față în același timp, făcându-l să tresară pentru că simțea o căldură în interior. Deși era puțin iritat, se simțea alinat.
- Pentru că am primit mesajul tău în care îmi spuneai să vin la tine. Verifică-ți telefonul, a spus Mil, pentru că el își pierduse telefonul. Hin și-a luat telefonul și a apăsat pe el, dar nu a găsit nimic.
- Într-adevăr, era numărul tău, confirm asta, a insistat Mil.
- Lasă-mă să verific ceva, a spus Hin, înainte să apese pe ceva pe telefon. După o clipă, a apărut mesajul menționat de Mil.
Hin a scrâșnit din dinți de furie când și-a dat seama că cineva i-a manipulat telefonul. El și-a sunat imediat un prieten.
- Bob, când m-am dus la baie, mi-a atins cineva telefonul?... Ești sigur?... Bine, nu spune nimănui despre asta încă, i-a spus Hin prietenului său înainte de a închide, cu o expresie dură.
- Când te-au atacat, au spus ceva? a întrebat Hin. Mil i-a spus ce se întâmplase, dar nu a recunoscut niciuna dintre acele fețe.
- Deci, ce se întâmplă, până la urmă? a întrebat Mil, nedumerit.
- Cineva mi-a folosit telefonul ca să-ți trimită un mesaj să te ademenească. Dacă nu mă înșel, a fost ca să-ți facă rău, a spus Hin rece, amintindu-și chipul persoanei care o făcuse. Era sigur, dar tot nu avea dovezile ca să incrimineze acea persoană.
- Cine? Mil s-a uitat la el și a întrebat.
- Oy, a răspuns Hin, pentru că prietenul lui spusese că Oy îi luase telefonul ca să se joace cu el, dar la momentul respectiv Bob nu i-a păsat prea mult, așa că nu i-a spus lui Hin.
- Credeam că și-a venit în fire până acum... mormăi Mil.
- Nu-ți face griji, Mil. Mă ocup eu de asta. Îmi pare rău... că a trebuit să pățești asta din cauza mea, spuse Hin cu vinovăție. Mil își lipi capul de umărul puternic al lui Hin și îl îmbrățișă pe braț, pentru că știa că Hin se învinovățea.
- Nu contează. A fost și vina mea că nu am sunat înainte să confirm. În felul acesta, le-am dat oamenilor răi posibilitatea să mă atace. Dar te avertizez acum: dacă continui să fii prietenul ei, nu voi accepta! Pot chiar să spună că eu am fost cel care va stricat prietenia, nu îmi pasă. Ea a fost cea care m-a atacat prima, a spus Mil serios.
- Bine. Eu voi face ce vrei, Mil, spuse Hin serios, făcându-l pe Mil să zâmbească. Cine ar fi crezut că un tânăr atât de dur și răutăcios ca Hin, care nu se supunea nimănui, i-ar ceda atât de mult?
- Dacă mă lași să-ți dau ordine... atunci lasă-mă să-ți îndeplinesc și o dorință, spuse Mil vesel. Credea că deja amânase destul momentul. Auzind asta, Hin ridică ușor o sprânceană.
- Mil... spui că...? întrebă Hin ezitant.
- Dacă te prefaci că nu înțelegi, o să retrag tot ce am spus! a replicat Mil, dar a rămas repede fără suflare când Hin l-a ridicat în brațe. Mil s-a agățat de gâtul lui, uimit.
- P’Hin! Ce-i asta? Mă sperii! a spus Mil, lovind pieptul iubitului său.
- Mi-e teamă că te vei răzgândi. Așa că... hai să mergem în cameră, Mil. Să îmi iau cadoul. Murmură Hin, înainte să-l ducă în dormitor.
În noaptea aceea, trupurile lor goale zăceau împletite pasional pe patul lat, respirațiile lor gâfâind. Acum Hin purta ochelari în timp ce se mișca, pentru că Mil îi ceruse asta, pentru că se simțea mai excitat. Hin însuși a zâmbit și a făcut așa cum și-a dorit Mil. Mil a gemut până a răgușit, până în primele ore ale dimineții când Hin s-a oprit.
După ce Hin l-a dus să se îmbăieze și să se schimbe în hainele lui, Mil a adormit imediat de epuizare, cu Hin întinsă lângă el și îmbrățișându-l.
Mil s-a trezit la ora unu după-amiaza, exact când Jin a intrat Hin în dormitor.
- Ești treaz? Tocmai voiam să te trezesc. N-ai mâncat nimic de ieri, știi? a spus Hin. Acesta era unul dintre motivele pentru care își dorea ca Mil să se odihnească suficient.
- Cât e ceasul? a întrebat Mil, cu vocea încă răgușită.
- E ora unu. Poți să te ridici? a întrebat Hin, înainte să-și ajute iubitul să se așeze pe pat. Mil s-a uitat la Hin cu o ușoară dezaprobare înainte de a ridica o sprânceană când a văzut că Hin era îmbrăcat ca și cum tocmai ar fi fost ieșit undeva.
- Unde ai pleci? a întrebat Mil cu suspiciune.
- M-am întors. Tocmai am ajuns... te-ai trezit exact la timp, a spus Hin zâmbind, înainte să se așeze lângă Mil și să-l îmbrățișeze. Mil s-a sprijinit de pieptul puternic al lui Hin.
- M-am dus să rezolv problema de ieri. Acum totul e rezolvat, a spus Hin. Mil a ridicat o sprânceană surprins.
- În doar o jumătate de zi?! a întrebat Mil.
- Da. Oamenii vărului meu lucrează repede, a răspuns Hin calm.
- Deci, concluzia... a continuat Mil. Hin i-a spus că oamenii lui Alan i-au prins pe toți cei care l-au atacat și i-au găsit telefonul mobil. Grupul care l-a atacat pe Mil era format din juniorii lui Thim, fratele lui Oy. Mil a aflat apoi că cel care l-a atacat era fratele lui Oy. Oy a fost cea care a plănuit totul. Thim i-a angajat pe juniori să-l atace pe Mil, făcând să pară o dispută între tineri. Așa că a crezut că va scăpa nepedepsită.
Hin credea că Oy trebuie să fi uitat că este vărul lui Alan. Alan avea o mulțime de oameni care puteau investiga totul cu ușurință. După ce a aflat cine erau vinovații, Hin s-a dus la casa lui Oy și a găsit-o cu Thim, împreună cu părinții lor. Hin s-a plâns părinților lor, le-a arătat dovezile și l-a bătut pe Thim în fața tuturor înainte de a amenința fără teamă afacerea familiei lui Oy. Tatăl lui Oy, care își prețuia reputația și ținea la afacere și mai ales știind cine era Hin, și-a bătut chiar și propria fiică până când aceasta a căzut, promițând că îi va trimite pe amândi în străinătate și că nu îi va mai lăsa să îl mai deranjeze.
Hin însuși a spus că va rupe prietenia cu fata și o va considera doar o străină, făcând-o pe Oy să izbucnească în lacrimi. Apoi Hin a plecat. Dar, în realitate, Hin nu avea de gând să-i lase pe Oy și Thim să scape atât de ușor. Avea de gând să aștepte ca amândoi să fie trimiși mai întâi în străinătate, iar apoi îi va folosi pe oamenii lui Alan pentru a le crea probleme.
Mil a ascultat totul în tăcere și, în cele din urmă, a dat doar din cap, acceptând decizia iubitului său.
- Mil, după ce ai auzit toate astea... ți-e frică de mine? a întrebat Hin, privindu-l în ochi.
- Bineînțeles că nu. Ai făcut-o ca să mă protejezi, a răspuns Mil cu fermitate.
- Dar știu că îți place calmul Hin, politicosul Hin... și acum l-ai văzut și pe periculosul Hin, a spus el serios. Mil a râs.
- Îmi plac toate versiunile tale. Cel calm și cel periculos pentru că amândoi sunt P’Hin. Aspectul este doar un detaliu. Ceea ce contează este sinceritatea pe care o ai cu mine, a spus Mil. Hin a sărutat obrazul iubitului său.
- Mulțumesc că mă iubești pentru cine sunt cu adevărat, a spus Hin. Mil a zâmbit.
- Deci o să facem așa, de acum înainte la momentul acela voi purta ochelarii, spuse Hin zâmbind.
Cuvintele „la momentul acela” pe care le rostise Hin, Mil le-a înțeles bine și știau ce însemnă, făcându-l să roșească, amintindu-și ce se întâmplase noaptea trecută .
- Hmm... cred că o să fie bine, a răspuns Mil, înainte ca amândoi să râdă amuzați.
Și din ziua aceea, Hin și-a ținut cu adevărat promisiunea ori de câte ori „venea momentul” el purta mereu ochelarii.
SFÂRȘIT 💜
Despre UNIKA
Bună, sunt UNIKA și iubesc filmele, muzica și cultura asiatică. Îmi petrec atât de mult timp vizionând kdrama încât am decis să și traduc. Deci voi traduce, cât îmi permite timpul, tot ce este aparte.
Acest blog îmi oferă posibilitatea să vă împărtășesc mai bine iubirea mea pentru lumea și cultura asiatică prin articole și informații, sper eu cât mai utile și pe tematici diverse, iubire care nu se poate exprima pe deplin doar prin traducerea filmelor și serialelor asiatice.
De ce UNIKA?
Un acronim sună mai bine decât numele meu care este prea comun.
Pe curând dragilor!
Comentarii