Titlul Original:
Genul Cărții: 18+, BL (LGBTQ+), Acțiune, Familie, Tineret, Romantic, Thriller, Crimă
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 27
Rating Conținut: 18+ - Restricționat (nuditate, violență, blasfemie etc)
Autor: G-MM
Publicată în: Iulie 2024
Tatuatorul Kant lucrează ca spion pentru poliție. Când este însărcinat să investigheze o pereche de frați pistolari, descoperă că unul dintre ei este o aventură de o noapte pe care nu a putut să o uite - Bison. Cei doi asasini deţin o hamburgerărie. Kant se duce acolo şi își concentrează eforturile pentru a-l fermeca pe Bison să îi ofere informaţii. Când încercările sale sunt zădărnicite de Fadel, fratele mai mare al lui Bison, înfricoşător și protector, Kant angajează pe cineva care să se poată ocupa de el. El apelează la ajutorul celui mai chipeș prieten al său, Style, care este o pacoste și nu se teme de nimic. Mecanicul Style l-a lovit odată din spate pe Fadel și s-au certat. Kant îi promite lui Style mașina pe care a pus ochii dacă reușește să câștige inima lui Fadel. Dacă misiunea sa este încununată de succes, lui Kant i s-a promis un cazier judiciar curat, astfel încât să poată începe o viață nouă.
Probabil ați auzit zicala: ”Când un asasin ucide, nu clipește.”
Ei bine, asta ar putea fi adevărat. De când a intrat în această profesie, nu a clipit niciodată în timp ce își îndeplinea misiunea. Poate pentru că această muncă necesită o concentrare intensă, mai ales atunci când ținta (una rea) încă se mișcă.
Nu omorâm pe oricine.
Șefii noștri ne ordonă să ucidem doar oameni răi.
Dar ce înseamnă să fii rău? Ce este alb și ce este negru? Ce este bine și ce este rău? Uneori, se gândea să o întrebe pe mama sa, mama adoptivă, cea care l-a crescut, o femeie pe care chiar și șeful său o respecta profund.
„Asta este pădurea Sherwood sau ceva de genul? Crezi că ești Robin Hood? Poți să iei dreptatea în propriile mâini și să scapi lumea de oamenii care sunt etichetați ca fiind răi?”
Se gândise să o întrebe, dar nu o făcuse niciodată.
Flashback.
”Nu ezitați să apăsați pe trăgaci. Nu ascultați bătăile inimii care ar putea strica totul. Chiar dacă mâinile vi se umezesc, transpirația vă curge pe la tâmple, iar rugămințile de milă vă străpung urechile, reflectându-se adânc în fiecare fibră a corpului, nu trebuie să ezitați sau să clipiți nici măcar o secundă. Priviți totul ca într-un film cu încetinitorul. Îndreptați cu atenție arma Glock 17 direct către țintă. O singură lovitură, cât se poate de precisă. Arătați milă pentru morți și terminați treaba rapid.”
Nota explicativă: Glock 17 este un pistol dotat cu ”Safe Action,” care oferă o rată constantă și moderată a focurilor de la primul până la ultimul glonț, echipat cu amortizor.
S-a terminat.
A coborât pistolul și a privit în jos, la trupul fără viață. Sângele gros a început să curgă, iar parfumul familiar de metal i-a invadat nările. Cu toate acestea, nu fusese niciodată ceva cu care să se obișnuiască. Ființa care odată fusese vie stătea nemișcată, mușchii zvâcneau încă ușor, iar ochii, larg deschiși, refuzau să se închidă. Oftă și înclină capul, privindu-și pentru o clipă cerul nopții. Stelele străluceau frumos, dar el nu avea chef să le admire.
- Bison, ce e în neregulă cu tine? Ți-a luat o veșnicie să țintești înainte să tragi.
Bison aruncă o privire indispusă către „partenerul său asasin.” Lucraseră împreună de câțiva ani, iar dinamica lor era clară. Fără să spună un cuvânt, clătină ușor din cap, lăsând să se înțeleagă iritarea. Pistolul pe care îl ținuse în mână fu așezat deoparte, în timp ce răspundea:
- Nimic. M-am săturat de viața asta de rahat. Când vom înceta să mai fim asasini, Fadel? Nu mai vreau să fac asta.
Scoase o țigară și o aprinse. Fumul îi liniștea corpul agitat de fluxul de adrenalină care încă îi pulsa în vene. Fadel, partenerul său și cel care era ca un frate mai mare pentru el, nu îi răspunse imediat. Se concentra pe distrugerea dovezilor, era treaba lui, iar eficiența îi era caracteristică.
- Ești epuizat? întrebă în cele din urmă, fără să-l privească.
- Nu știu... Doar că nu mai vreau să fac asta, murmură Bison, sprijinindu-se de peretele rece.
- Mama nu te va lăsa să renunți atât de ușor.
- Știu. Vrei o țigară?
- Sigur, dar mai întâi lasă-mă să termin aici.
Bison simți un val de neplăcere privindu-l pe fratele său mai mare în timp ce acesta se ocupa de partea lui de muncă.
- Nu trebuie să treci peste, Fadel!
Știa că Fadel va face totul bine, ca întotdeauna. În plus, varianta ușoară nu era stilul lui.
- Data viitoare, lasă-mă să mă ocup de țintă. După aceea, fac și curățenie. Iar dacă ești epuizat, poate ar fi bine să consulți un terapeut.
Fadel avea o personalitate capricioasă, frumos, dar mereu sumbru.
După ce a terminat cu cadavrul, l-a învelit meticulos înainte de a-l urca în portbagajul unei mașini vechi. În pantalonii săi negri dintr-o țesătură fină, făcu câțiva pași lungi și întinse mâna spre Bison pentru a primi țigara.
- Deci îi vei spune terapeutului: „M-am săturat să ucid oameni. Am ucis deja prea mulți!” Așa?
- Poți încerca să spui ceva mai inteligent?
- Da, domnule.
- Dacă nu mă pot destăinui unui terapeut, nu mă voi duce. E o pierdere de timp.
- Fadel îi aruncă o privire tăioasă fratelui său mai mic. Deși erau parteneri de o perioadă bună de timp, personalitățile lor erau total diferite. Lui Bison îi plăcea să pălăvrăgească, uneori chiar să vorbească enervant înainte de a se ocupa de o țintă.
Fadel în schimb, era rezervat când venea vorba despre cuvinte. Pentru el, a vorbi era o pierdere de energie, inutilă.
- Plecăm împreună?
- Nu, partea mea este făcută. Restul este al tău.
- Unde mergi?
- Oriunde se poate odihni inima mea.
- Hmm...
- Ar trebui să iei și tu o pauză, Fadel. În viața ta nu trebuie să fie această rutină.
Fadel s-a ridicat în picioare fără să reacționeze la critici. Bison și-a terminat țigara, apoi a aruncat-o la pământ și a zdrobit-o cu pantoful.
- Am plecat frate mai mare.
- Bine. Ne vedem acasă.
Luând asta drept permisiune, Bison s-a întors și a plecat spre casă cu visele sale.
A visat că într-o zi va fi liber, că nu va mai trebui să ucidă și nici să se ascundă. A, și aproape că a uitat – își dorea un iubit și o pisică. Acesta era visul lui.
Chiar dacă slujba lui de asasin presupunea mutări frecvente, Bison nu a spus niciodată:
„Iată-ne din nou aici, ne mutăm încă o dată”.
Nici nu își mai amintea de câte ori se mutase până acum. De fiecare dată când se muta, nu rezistata să nu ia o mașină și să exploreze noul cartier, observând unde erau magazinele, restaurantele și barurile relaxante.
În timp ce conducea, a dat peste o pistă de bowling care noaptea s-a transformat într-un pub cu activitate de seara devreme până la miezul nopții. După ce a plecat de la serviciu, a simțit nevoia de o băutură pentru a scăpa de stresul cotidian.
Bison și-a parcat mașina și s-a așezat la o masă, sorbind în liniște dintr-o bere într- un loc în care era mai potrivit să vii cu prietenii decât să vi singur.
Își schimbase hainele. A dispărut ținuta neagră pe care o purta la serviciu, acum era îmbrăcat într-o cămașă roz cu mâneci scurte, cu model de graffiti. Purta doar câteva bijuterii minime, câteva inele, cercei și un colier, alese cu grijă pentru a-i sporii farmecul unic.
La prima vedere, arăta ca oricare alt tânăr de vârsta lui. Și da, uneori încă mai avea chef să se distreze puțin. O mână se sprijini pe masă întinzându-se spre sticla de bere rece ca gheața, luă o înghițitură, buzele i se umeziră de la lichidul amar. După ce lăsă berea să zăbovească puțin în gură înainte de a o înghiții, Bison își trecu limba pe buze, ochii săi se îndreptară spre pistele de bowling. Privi mingile rostogolindu-se pe suprafața plană, lovind acele popice și împrăștiindu-le. Sunetul repetat al popicelor care se prăbușeau, era ciudat de calmant, repetându-se iar și iar .
Simțurile lui Bison erau întotdeauna în alertă, așa că nu a fost surprins când a simțit că era urmărit. S-a întors și a văzut două perechi de ochi care priveau spre el. Unul și-a îndepărtat rapid privirea după ce a fost prins, dar celălalt a schițat un zâmbet ușor în colțul gurii.
Ochii tipului care zâmbea subtil erau frumoși, rotunzi, strălucitori, negri și parcă mereu umezi. Arătau ca ochii unui tip cochet. Dacă ți-ai dori o relație serioasă, ai evita bărbații cu asemenea ochi. Dar dacă ți-ai dori o experiență scurtă, captivantă, nouă, i-ai întoarce un mic zâmbet, ai trimite un semnal... Bison era sigur că știa câte ceva despre dragoste, și își putea pune in aplicare cunoștințele, mai ales cu un tip atât de arătos. A întrerupt contactul vizual, a băut restul de bere și s-a ridicat de la masă îndreptându-se spre bilele de bowling.
Luminile multicolore care decorau locația îi confereau o atmosferă plină de viață. Bison apucă o minge de bowling, căutând una cu o greutate care i se potrivea exact în mână. A observat că băiatul atrăgător, înalt, în jur de 185 de centimetri, se apropia. Încă doi pași, încă un pas... destul de aproape.
- Te superi dacă te salut?
- Ai nevoie de aprobare pentru asta? Dacă da... aprobarea îți este acordată.
- Mă numesc Kant. Și tu ești?
- Doar spune-mi „tu”, e suficient. Tipul de la masă este prietenul tău?
A făcut un semn înapoi spre masa lui Kant, unde tipul cu fața dulce a evitat contactul vizual din nou când a fost surprins privindu-i.
Se prefăcea că își inspectează unghiile și că nu privise in direcția lor deloc.
- Da, îl cheamă Style. Am observat că ai venit singur, așa că dacă nu te deranjează, poți să ni te alături...
- Nu mă simt confortabil, îl întrerupse Bison, dar zâmbi.
,,Uau, nici măcar nu-ți am spus numele meu și ești atât de direct. Sunt și mai interesat de tine acum.”
- De fapt, nu mă simt inconfortabil. Prietenul tău este drăguț. Tocmai te tachinam puțin. Arăți ca genul căruia îi place să se joace cu pisici încăpățânate.
- Oh, da. În special acele pisici încăpățânate și singuratice care vin ghemuite, apoi își ling propria blană .
Bison zâmbea. Probabil nu și-a dat seama că, pe lângă faptul că poate ucide cu o armă, zâmbetul lui putea fi la fel de mortal. De fapt, ar putea ucide destul de ușor. Kant era aproape năucit datorită acelui zâmbet.
- Crezi că prietenul tău se va supăra dacă... te iau în seara asta?
- Unde?
- Zâmbetul lui Bison a devenit și mai larg. Kant și-a înclinat capul și a clipit, jucându-se nevinovat, deși știa exact ce vrea să spună Bison. Era doar curios să vadă cum va răspunde această pisică încăpățânată de care chiar îi plăcea.
- Să rămână lucrurile simple. Tocmai m-am mutat aici recent. Ești de pe aici?
Recomandă-mi un hotel bun. Ochii ca floarea de piersic ai lui Kant scânteiau și parcă picături de rouă erau gata să cadă din petalele de flori. Părea că se gândește la asta, dar adevăratul său caracter nu se potrivea cu aspectul lui blând. Era tipul cu ochii de floare de piersic, dar avea inima unui jucător. Dar cui îi păsa? După seara asta oricum se termina totul între ei, dar acum ar trebui să vină cu o recomandare.
Da... să rămână lucrurile simple.
- Cunosc un hotel bun.
- Minunat! Îți luăm mașina... Fără săruturi, fără oral și folosim protecție.
Kant a dat din cap, iar Bison a preluat conducerea. Odată ce aranjamentul pentru noaptea aceea era pregătit, tipul înalt, de 185 de centimetri, s-a întors să- i dea un semn „OK” și un mini gest cu inima prietenului său de la masă. Style i-a arătat un semn cu degetul mare, înțelegând perfect că Kant nu se va mai întoarce .
-Așteaptă! A strigat Kant și a alergat să-l ajungă din urmă pe Bison, care plecase înainte. Odată ce l-a ajuns din urmă, a încetinit și a mers alături de el, strecurându-i lejer brațul în jurul taliei.
Bison a ridicat o sprânceană, surprins de atingerea caldă de pe talie, dar și-a dat seama că Kant l-a tras deoparte pentru a evita pe cineva care venea spre el. Kant a continuat să-și țină brațul acolo, iar Bison nu s-a plâns. A descoperit că nu-l deranjează sentimentul de a fi protejat. Dacă ar avea un iubit, și-ar dori pe cineva așa.. un tip înalt, atent, care vorbește dulce, afectuos și îndrăgostit de el.
- Talia ta este mai subțire decât pare. Se potrivește perfect în mâna mea. Nu am întâlnit niciodată pe nimeni cu o talie atât de mică până acum. Dar nu mă interesează băieții care filtrează tot timpul, ca acesta de aici... A spus asta în timp ce mâinile lui erau peste tot ca o caracatiță.
- Ai văzut că nu mă plâng, și chiar profiți, nu-i așa?
Kant a chicotit smerit dar amuzat, în timp ce se uita la această pisică încăpățânată care, parca ar fi vrut să păstreze distanța și își încrucișase brațele in timp ce mergea. Între timp, mâna lui Kant încă stătea în jurul taliei. Nu voia să-i dea drumul, pisicile sunt mai interesante atunci când sunt mai greu de obținut.
Chiar dacă știa că această aventură se va termina în curând, nu s-a putut abține.
- Doar că ești prea drăguț. Atât de tare m-ai acaparat că nu mai știu ce e bine sau rău.
-Da, bine, continuă, continuă să vorbești, continuă să mă complimentezi.
- Mașina mea e pe aici.
- Atunci mergi mai departe.
- Chiar ești ca o pisică încăpățânată.
Bison a ridicat indiferent din umeri. Kant nu a condus ,a stat lângă el și a continuat să-l țină de talie.
Hotelul pe care Kant îl alesese nu era departe de sala de bowling. Era un loc de dimensiuni medii, încă nou și foarte curat. Bison nu s-a putut abține să nu arunce o privire în jur, un obicei al cuiva căruia îi plăcea să observe. Au mers cu puțină distanță între ei, neatingându-se când au coborât din mașină. Bison avea mâinile în buzunare. Kant nu a spus prea multe, au vorbit puțin doar de dragul conversației și pentru a-i ajuta să se simtă mai familiarizați unul cu celălalt. Tipul înalt și frumos nu l-a mai întrebat de nume iar Bison s-a simțit ușurat. Niciunul dintre ei nu a fost deosebit de interesat de viața celuilalt până când Kant a deschis ușa. Câteva lumini s-au aprins, iar unitatea de aer condiționat a început să își facă treaba.
După ce ușa a fost trântită cu zgomot, trupurile lor s-au lipit unul de celălalt .Kant și- a folosit înălțimea pentru a domina, ținând ambele mâini pe talia subțire a lui Bison. A împins înainte, în timp ce Bison a făcut un pas înapoi spre pat. A observat că ochii frumoși ai lui Kant erau ațintiți asupra buzelor lui , simțea cum i le linge cu privirea.
Dacă trebuia să ghicească, Kant era genul căruia îi plăcea să se sărute în timpul sexului. Dar regulile erau reguli – nu se sărutau. Bison a zâmbit ușor, mâinile lui alunecau încet de la abdomenul lui Kant până la pieptul lui puternic și mai sus, până când o mână a apucat gâtul palid al lui Kant. Voia să strângă suficient de tare pentru a-l face pe celălalt să simtă durere, disconfort sau chiar să se lupte să respire.
Totuși... nu se cunoșteau suficient de bine pentru ca el să-l șocheze pe Kant cu asemenea preferințe sexuale. În loc să strângă, și-a folosit vârfurile degetelor pentru a ridica bărbia bine definită a lui Kant, atingându-i și mângâindu-i ușor buza inferioară plină și moale.
Îi era greu să respire în timp ce a fost împins în spate până la pat. Buzele lui Kant, care păreau a fi cele ale unui seducător notoriu, au fost ciugulite brusc. Inițial, Kant l-a ciupit și apoi s-a uitat la el, iar după aceea, nu a fost sigur la ce se gândește, dar și-a lins buzele până s-au umezit și apoi l-a mușcat ușor.
Bison nu simțea durere el prefera să fie cel care provoacă durere și cel care deține controlul. Dar nu putea nega că a fi mușcat îi stârnea dorințele ascunse. L-a aruncat pe pat cu o forță considerabilă, făcându-i corpul să sară. S-a ridicat ușor înainte de a se scufunda în pernă, părul său negru dezordonat contrasta cu lenjeria de pat albă. Kant l-a prins să nu se poată mișca, apoi și-a apăsat nasul pe curba gâtului lui Bison. Să simtă respirația fierbinte pe pielea lui era înnebunitor. Bison cu greu își putea reține imaginația despre ceea ce avea să urmeze. Cât de multă distracție va avea Kant în această noapte?
-Miroși atât de bine. Simt miros proaspăt de săpun și un strop de parfum, ca și cum tocmai ai făcut duș.
- Da.
Bison își înclină capul, răspunzând doar atât. Dacă nu și-ar fi făcut duș și nu și-ar fi schimbat hainele, probabil că băiatul acela ar fi simțit miros de transpirație și sânge. Kant nu a mai spus nimic, în schimb, a supt ușor gâtul moale al lui Bison, fără sa lase semne, doar senzație de salivă lipicioasă și un sentiment ciudat care a persistat și după ce și-a desprins buzele.
În timp ce Kant îl tachina cu gura, mâna lui răutăcioasă s-a strecurat sub tivul cămășii, strângându-i și frământându-i pieptul. Corpul lui Bison s-a arcuit pentru a saluta atingerea.
- Bine... după ce s-a pierdut în sărutările primite peste tot și s-a bucurat de mâinile ferme care îl strângeau, a observat că toți nasturii fuseseră deja desfăcuți.
Bărbatul acela a fost surprinzător de rapid, cămașa a căzut larg deschisă, dezvăluind corpul său palid și gol. Kant a gemut, respirația i s-a oprit, a așteptat cu răbdare ca Bison să se ridice și să-și scoată singur cămașa. Odată ce și-a scos cămașa, a dat din cap ușor către Kant, făcându-i semn să-și dea jos tricoul pe care îl purta. Kant știa deja ce trebuie să facă.
Și-a scos tricoul și l-a aruncat departe, apoi și-a folosit mâinile subțiri pentru a-l împinge pe Bison înapoi pe pat. Ochii lui scânteiau cu răutate, nu putea să-și mai ascundă firea jucăușă. Fără nicio barieră, buzele lui cercetau și puteau simți pe deplin moliciunea și căldura corpului uman.
Bison și-a strâns stomacul în timp ce a fost sărutat chiar deasupra buricului. Kant nu doar l-a sărutat, a înconjurat cu limba acea groapă mică, după care a introdus-o înăuntru. Bison s-a uitat în jos și a văzut că capul celui care îi explora corpul a coborât până la brâu. Kant i-a desfăcut ușor pantalonii. Bison și-a strâns puternic buzele , aproape în linie dreaptă, lăsându-și capul să se afunde în pernă în timp ce își ridica șoldurile pentru a-l ajuta pe tânăr să-i tragă pantalonii până la glezne.
Pantalonii au căzut rapid expunându-i membrul întărit cu vârful strălucind de pre-spermă.
-Mmm... Un geamăt i-a scăpat când a fost sărutat mai jos de buric. Kant a sărutat și a lins tachinator baza înainte de a ajunge la vârful excitației. Bison a scos un alt geamăt, de data aceasta mai puternic, vocea, ochii și felul în care corpul lui se zvârcolea erau greu de descris. Kant știa foarte bine ce făcea și cât de bine se simte.
A pus cu experiență un prezervativ pe penisul lui Bison folosindu-și gura, l-a sărutat cu buzele sale calde și moi și la înghițit adânc. Cineva îi spusese odată că se descurcă foarte bine cu gura, iar Kant a acceptat cu mândrie că este într-adevăr priceput.
Bison și-a ridicat brațele pentru a-și acoperi ochii. Gemetele lui alternau cu gâfâituri grele, pieptul se ridica și cobora ritmic. Picioarele lui erau ridicate și desfăcute pe marginea patului, dezvăluind intrarea lui dulce, permițându-i lui Kant să o vadă.
Kant a încetat să se concentreze la fața crispată a lui Bison și s-a așezat pe pat, ridicând talia tânărului și aruncându-l pe salteaua largă. Bison și-a lăsat brațele să-i acopere ochii și și-a blocat privirea de la contactul cu ochii dulci ai lui Kant într-o manieră provocatoare.
Kant s-a așezat la marginea patului, poziționat între picioarele lui Bison, și-a folosit mâinile pentru ai strânge gleznele subțiri, le-a întins în sus și a tras corpul mic mai în jos, astfel încât spatele lui moale să-i apese coapsele. A scos limba și și-a umezit buzele în timp ce se concentra asupra pliurilor dulci, simțind micuța gaură strânsă de dedesubt, zvâcnind în așteptare, nerăbdătoare.
- Este un tatuaj? Întrebă Bison, observând deodată semnul de pe corpul lui Kant.
- Sunt tatuator și am un salon în apropiere. Dacă vrei serviciile mele poți veni la salon, a răspuns Kant.
- Adică, ce servicii?
- Pentru un tatuaj, desigur.
- Bison nu s-a putut abține să nu zâmbească.
,,Crede-l, tipul ăsta sigur vorbește despre tatuaje. „
Kant nu a mai spus nimic, și-a lăsat vârfurile degetelor să atingă ușor fesele lui Bison și a introdus un deget adânc înăuntru. Bison și-a mușcat buza, dorind mai mult de atât.
- De fiecare dată când văd că-ți muști buza, vreau să te sărut atât de tare.
Buzele tale sunt atât de sărutabile.
- Dacă vom avea ocazia data viitoare, s-ar putea să te las să mă săruți, Kant.
- Voi avea această șansă?
Bison nu răspunse, doar îi zâmbi înapoi. Kant scoase un geamăt puternic. Introdusese două degete în orificiul minuscul, acum se simțea moale și alunecos, iar în timp ce își mișca degetele înainte și înapoi, ,,pasajul” sa deschis și mai mult. A atins un loc care l-a făcut pe Bison să sufle, iar Kant a început să-și împingă degetele mai tare. A apăsat în acel loc, făcându-l pe Bison să se zvâcnească ușor, cu fața îmbujorată. Duritatea din față a răspuns la senzațiile venite din spate. Kant, fiind el însuși bărbat, știa exact ce înseamnă reacțiile lui Bison. Și-a dat seama că, dacă va continua să-și introducă degetele, pisica încăpățânată de sub el, gemând încet într-o manieră drăguță, va ajunge cu siguranță, repede la punctul culminant.
Dar nu... nu voia ca această pisică încăpățânată să termine doar din cauza degetelor lui. A scos brusc degetele și s-a abținut sa nu chicotească, în timp ce ochii lui Bison s-au mărit și i-au aruncat o privire. Kant și-a tras pantalonii, fără a-i scoate de tot, ci doar i-a tras în jos pentru a-i strânge în jurul coapselor. Apoi și-a scos membru mimpunător și a început să-l mângâie pentru a-l face și mai tare înainte de a-și pune protecția și de a aplica niște gel pe lungime. Bison se uita cu ochii mari, fără să clipească, comparând în secret dimensiunea lui cu cea a lui Kant, incapabil să-și rețină un comentariu.
- Tatăl tău trebuie să te iubească foarte mult... sau ai primit o mărime mai mare?
- Este natural, ești liber să-l testezi.
- O, atunci grăbește-te și dovedește-o.
Kant nu s-a putut abține să nu râdă de conversația ciudată. S-a poziționat apăsând ușor pentru a lăsa vârful să se scufunde în pasajul strâns, pliurile au început să se întindă și să se lărgească. A împins superficial, făcând ca fața îmbujorată a lui Bison să devină și mai roșie, două lacrimi rotunde s-au ivit in colțul ochilor. Bison a tremurat, a gemut, a scos sunete asemănătoare suspinelor, în timp ce Kant continua să-l tachineze... Un țipăt puternic a răsunat în camera de hotel în momentul în care tânărul frumos a împins în cele din urmă până la capăt. Fața lui Bison s-a contorsionat într-un amestec de durere și plăcere infinită. Kant era încântat să-l vadă,, pierdut ”.Cu ambele mâini a prins coapsele lui Bison în timp ce acesta a început să accelereze ritmul trecând de la un ritm lent la unul mai rapid cu o precizie deosebită.
Bison a icnit, s-a încordat și l-a tras pe Kant mai aproape îmbrățișând-ul strâns. Și-a înfipt unghiile in spatele lui Kant și le-a retras doar când l-a auzit gâfâind după aer cu capul în curba gâtului său. Putea să parieze că unghiile lui au lăsat semne vizibile pe spatele lui Kant.
Va trebui totuși să se ocupe de asta în timpul dușului lor de mai târziu. Bison s-a strâns în jurul lui, și pe măsură ce dorințele au atins un apogeu, Kant și-a accelerat împingerile, gemând din gât, când trupurile lor se ciocneau. Micuța pisicăîncăpățânată și-a frecat obrazul moale de al lui Kant, și-a ajustat ușor poziția înainte de a-l lăsa pe artistul tatuator să preia controlul. Kant s-a tras în spate și s-a rostogolit pe o parte, gâfâind, corpul îi era moale si plin de sudoare despre care nu-și dădea seama că era al lui sau a lui Bison. Sudoarea lor se amestecase până la punctul în care era imposibil de distins cui aparține.
Bison se ridică și se uită la bărbatul care gâfâia lângă el.
- Asta e tot, ești deja obosit?
-În nici un caz , doar că te simt atât de strâmt. Sunt gata pentru runda a doua, poți să te descurci?
- Mai avem prezervative?
-Două sau trei, cred.
Kant și-a rostogolit în sus prezervativul, înainte de a-și scoate pantalonii, asigurându-se că nu uită să-l schimbe. A luat prezervativele rămase și le-a aruncat pe pat. Bison a ridicat unul, rupând pachetul, l-a pus pe lungimea încă entuziasmată a lui Kant și l-a apăsat în jos, nepermițându-i acestuia să se ridice și să încalece pe el din nou.
- Voi sta sus, nu te voi lăsa să faci tu toată treaba.
-Ah... priveliștea este uimitoare! Kant închise ochii, simțindu-și membrul strâns pe peretele cald și moale în timp ce Bison apăsa.
Era plăcut și îi oferea o senzație delicioasă de confort. Kant nu avea de gând să-și țină ochii închiși pentru totdeauna, dacă ar fi făcut-o, ar fi regretat. A deschis ochii pentru a se uita la pisica încăpățânată. Chipul lui Bison în timp ce călărea era incredibil de fermecător, ca să nu mai vorbim de sfârcurile lui frumoase, arcuite, care așteptau atingerea lui Kant. Incapabil să reziste, el a strâns și a frământat până când carnea frumoasă, a devenit moale și roșie.
Bison era priceput să controleze ritmul, știa când să se aplece și când să se retragă. Pe scurt, sexul în acea noapte a fost atât de bun încât părea ireal. Când Kant s-a trezit târziu în dimineața următoare, pisica încăpățânată nu mai era lângă el, dispăruse de parcă nu ar fi existat niciodată, lăsându-i doar o urmă pe spate. Kant și-a trecut o mână prin păr în timp ce stătea pe marginea patului nemișcat și încă somnoros .
„Ce păcat. Ar fi fost frumos să-i știu numele.”
Prima întâlnire FADEL-STYLE
Kant:
— Sunt la hotel cu pisica mea încăpățânată.
— Mă informezi sau doar te lauzi că în seara asta o să mergi să te cuplezi cu drăguțul acela micuț? Style se uita la telefonul din mâna dreaptă, afișând o expresie de bofă către ecran, deși știa că Kant, cel mai bun prieten al său, nu-i putea vedea reacția.
Notă explicativă: bofă — termen des folosit în cultura pop și media, care exprimă o stare de apatie, dezamăgire sau dezinteres față de un eveniment.
Style și-a ridicat telefonul în timp ce aștepta la culoarea roșie a semaforului. După ce prietenul său a dispărut împreună cu cel pe care l-a numit „pisica încăpățânată,” Style a continuat să bea ceva mai mult.
Așadar, în acest moment, încălca două reguli de circulație: conducea sub influența alcoolului și folosea telefonul în timpul condusului. Dar cine era el? Era Style, fiul proprietarului de la Service Auto STYLE. Încrezător în abilitățile sale de șofer, nu simțea nicio teamă că ar putea fi implicat într-un accident.
Dar...
„Călugări, nici un lucru nu este permanent, toate sunt supuse decăderii prin natură. Străduiți-vă și fiți vigilenți.”
Neatenția poate duce adesea la dezastru. Fie că a fost un spirit răutăcios sau o zeitate iritată de aroganța și încrederea lui excesivă, fie altceva, brusc mașina lui a alunecat înainte și s-a oprit în spatele mașinii care era staționată la semaforul roșu din fața lui.
Accident...
Impactul nu a fost puternic, dar o izbitură rămâne o izbitură. Doar o privire rapidă era suficientă pentru a vedea că plăcuța de înmatriculare căzuse, iar vopseaua era zgâriată. În plus, asigurarea lui expirase. Din fericire, mașina din față nu era un model european de lux în valoare de milioane.
Bine, în primul rând, să negocieze pașnic cu proprietarul.
Flashback:
- Daa... Am țipat practic ca un câine.
Motivul izbucnirii mele? Proprietarul mașinii din față și-a deschis ușa și a ieșit. Inițial, a stat lângă mașina lui, cu mâinile în șolduri, și-a ridicat bărbia și a tras adânc aer în piept, de parcă încerca să se calmeze. Apoi, a trântit ușa cu putere, iar chipul lui exprima clar cât de furios era. Trăsăturile sale ascuțite și intense îl făceau să pară și mai intimidant. S-a îndreptat direct spre mine, cu un ritm lent, dar constant. Eu stăteam țeapăn în mașină, cu telefonul în mână, ecranul încă aprins, o dovadă clară că eram distras. Nu-mi dădusem seama cât de dur și recalcitrant era proprietarul până când s-a oprit chiar lângă mașina mea. Probabil a observat telefonul din mâna mea, ceea ce a clarificat imediat cauza coliziunii. După ce a așteptat câteva clipe, timp în care eu nu mă mișcam deloc, a bătut în geam și mi-a făcut semn cu degetul să ies la o discuție.
„În momentul în care am ieșit afară, Fadel, cu instinctele lui de ucigaș și simțurile bine dezvoltate, a detectat imediat un strop de parfum amestecat cu miros de alcool.
— Îmi pare sincer rău pentru asta. Mașina mea a alunecat cumva înainte, a spus Style, încercând un zâmbet nervos către bărbatul cu aspect sever.
Fadel, proprietarul mașinii, nu a spus nimic. A făcut un pas înapoi, măsurându-l pe Style din cap până în picioare.
— Ai băut, nu-i așa? Și se pare că îți foloseai telefonul în timp ce conduceai.
— Uh... nu, nu este asta!
Fadel i-a analizat obrajii înroșiți. Cei doi aveau o înălțime apropiată, dar construcțiile lor corporale erau opuse. Fadel, cu corpul său musculos și bine antrenat, îl făcea pe Style să pară firav.
— Nu, am dreptate. Ești incredibil de nesăbuit. Bei și folosești telefonul în timp ce conduci. Pierdem timp degeaba aici. Bine că mașina s-a oprit și nu a fost un accident grav. Șoferii beți ca tine sunt o amenințare. Comportamentul tău iresponsabil duce la pierderi de vieți nevinovate.
Style aproape că își ridicase mâinile în semn de scuze. Tonul lui Fadel, deși mai jos, avea un strop de iritare, iar fiecare cuvânt „tăia adânc”. Se simțea mic, aproape că voia să dispară sub pământ de rușine.
— Bine, bine, sunt speriat, chiar îmi pare rău, da? Nu-mi mai ține discursuri, regret sincer și sunt total cuprins de remușcări.
Deși voia să plângă, era complet înghețat pe loc, reușind doar să ridice mâinile în semn de scuze. Atitudinea lui l-a înmuiat puțin pe Fadel, care a strâns din dinți, și-a pus mâinile în șolduri și a oftat.
— Sună la asigurări ca să putem pleca amândoi acasă. Asigurarea mea a expirat. Tu ai?
— Nu. Ar trebui să sun la poliție sau rezolvăm noi?
— Cred că ar fi mai bine să o rezolvăm singuri. Mă îndoiesc că ai vrea să vezi poliția, având în vedere că ai băut.
— Heh...
Style s-a scărpinat stângaci în cap, încurcându-și părul. Nu și-a dat seama că Fadel înțelesese perfect motivul pentru care nu voia să implice poliția.
— Deci, ce o să faci? a întrebat Fadel, încrucișându-și brațele, emanând o aură rece și nemiloasă.
— De fapt, sunt mecanic auto. Nu este avariată rău. Dacă vrei, poți să o aduci la garajul meu, iar eu voi acoperi toate costurile de reparație.
— Ești vinovat, tu ai lovit mașina mea, așa că desigur, ar trebui să fii responsabil. — tonul lui Fadel era ferm, dar nu agresiv.
Nu ceruse despăgubiri pentru timpul pierdut, dar în timp ce inspecta partea din spate a mașinii sale, aruncase câteva priviri atente și spre Style. Nu doar mașina, ci și el era examinat cu o minuțiozitate suspectă. Fadel era aproape convins că Style era într-adevăr mecanic auto, dar natura lui prudentă îl făcea să rămână sceptic.
Style s-a întors la mașină și i-a întins lui Fadel o carte de vizită cu numele și adresa service-ului său auto.
— Style... a murmurat Fadel, luând cartea și scoțând telefonul pentru a verifica adresa. A descoperit că service-ul nu era departe de noua lui locuință.
— Tu cum te numești? a întrebat Fadel direct.
— Chiar trebuie să-ți spun?
— În cazul în care vii la service și eu nu sunt prin preajmă, poți pur și simplu să lași mașina și să-i spui mecanicului numele tău.
— Fadel.
— Bine, Fadel. Dacă totul s-a rezolvat, să mergem fiecare pe drumul lui.
Fadel nu a răspuns, nici măcar nu a dat din cap în semn de acord. În timp ce se întorcea la mașina lui, i-a spus pe un ton neutru:
— Voi aduce mașina mâine pe la amiază.
— Vino oricând, sunt liber toată ziua mâine.
Style a răspuns cu un zâmbet dulce.
Dar acel zâmbet... Zâmbetul dulce al lui Style a înghețat rapid. Personalitatea lui Fadel era îngrozitor de neprietenoasă, rece și aparent nepăsătoare. Fadel deja se întorsese la mașina avariată, părăsind scena fără alte comentarii.
Cine ar fi crezut că un accident minor l-ar fi atras într-o conexiune atât de ciudată? Și cine ar fi crezut că lovirea barei de protecție din spate a mașinii lui Fadel se va transforma într-un dezastru nesfârșit pentru propriul său spate?
Între timp, Kant părăsise hotelul în dimineața târzie și se îndrepta direct spre casă. Nu se mai gândise prea mult la pisica jucăușă care „îl lovise” și fugise, dar, în mod surprinzător, gândurile lui se întorseseră de câteva ori la întâlnirea de aseară în timp ce conducea liniștit. Poate era din cauza sclipirii din ochii acelei pisici răutăcioase.
Privind în jos la mâinile sale, Kant își dădu seama că până și amintirea nopții trecute îi provoca reacții ciudate, aproape involuntare.
„La naiba, a fost intens și palpitant.”
Instinctele lui îi spuneau că pisica aceea era diferită de toate celelalte aventuri de până acum și se întreba ce anume o făcea atât de specială. Dar, oricât s-ar fi gândit, nu reușea să găsească un răspuns.
Kant a parcat mașina în garajul de acasă. Primul etaj al casei sale era amenajat ca salon de tatuaj, iar al doilea etaj era spațiul de locuit pe care îl împărțea cu fratele său mai mic, Babe. Erau doar ei doi. Părinții lor muriseră când el și Babe erau încă copii, iar Kant fusese forțat să se maturizeze prea devreme. Pierderea părinților îi modelase personalitatea, transformându-l într-un frate mai mult decât protector. Uneori, Babe glumea că se comporta mai mult ca un tată decât ca un frate.
Salonul său de tatuaj era deschis de la amiază până seara, iar datorită programărilor, Kant avea o oarecare flexibilitate în gestionarea timpului. Intrând în casă, a observat lângă pantofii fratelui său o pereche de pantofi pe care nu o mai văzuse înainte. Era sigur că aceștia erau noi pentru casa lor. Probabil că Babe adusese un prieten.
Realizând că fratele său mai mic nu era la școală, Kant și-a amintit brusc că era sâmbătă. Avea prima programare pentru un tatuaj la ora 15:00, așa că s-a gândit să doarmă puțin înainte de muncă.
Când a trecut pe lângă salonul de tatuaj de la parter, a auzit sunetul televizorului de la etajul doi. S-a mișcat cu grijă, încercând să nu deranjeze, în cazul în care Babe era cu un prieten. Ajungând sus, prima persoană pe care a văzut-o a fost Knot, prietenul apropiat al fratelui său mai mic.
— Hei, P’Kant!
— Mm. Ai stat aici noaptea trecută sau ai venit azi-dimineață?
— Tocmai am ajuns aici cu puțin timp înaintea ta, a răspuns Knot politicos, cu un zâmbet larg pe față.
Kant încă nu-și putea da seama cum un copil atât de educat ajunsese prieten cu Babe. Mulțumit de răspuns, a dat din cap și a aruncat o privire spre fratele său, care stătea confortabil uitându-se la televizor. În contrast, Knot părea că studia ceva.
Deși rareori îl vedea pe Babe învățând, notele acestuia erau întotdeauna impresionante. Se pare că genele bune circulau în familie.
— Dar ce zici de tine, frate? Unde ai fost de te întorci la ora asta? a întrebat Babe.
— Nu e treaba ta, puștiule.
— Probabil că ai fost să-ți răspândești semințele, nu-i așa? Ai fost atent? Ai folosit protecție? Nu vreau să devin unchi încă, a spus Babe râzând.
— Hei, hei, atenție! Kant a replicat repede, părând supărat, în timp ce se ducea să stea lângă fratele său.
La televizor erau știrile de la amiază. Un caz atrăgea atenția: uciderea unui celebru investitor imobiliar, cel mai probabil din cauza unui conflict de afaceri.
— Hei, nu acesta este tipul care a fost la știri acum câteva zile pentru trafic de ființe umane? a întrebat Kant.
Babe și-a sprijinit bărbia în mână.
— Da, el este. Pun pariu că a fost un asasinat. Se speculează că în spatele bandei de traficanți de persoane este un mare șef. Probabil că bătrânul a fost util până acum, dar când cazul a devenit public, l-au scos din joc.
— Sună ca o telenovelă.
— Știi cum este, telenovelele sunt inspirate din viața reală.
— Povestea este peste tot la știri, dar nu există niciun indiciu?
— Ucigașul ar putea fi un profesionist excelent, a răspuns Babe.
— Un servitor loial al șefului, care scoate pe oricine le stă în cale, a glumit Kant.
— Te referi la tine?
— Doar glumesc! Oricum, tu de ce nu studiezi ca Knot?
— El învață pentru un program de schimb de experiență în Anglia. Eu nu merg.
— Nu ai spus că vrei să mergi?
Babe scoase un oftat lung.
— Am bani?
Această întrebare a rezolvat totul.
— De câți bani ai nevoie? a întrebat Kant.
— Nu contează. Nu încerca să faci rost de bani în moduri ciudate. Dacă nu merg acum, nu voi muri. Altă dată, poate.
Babe s-a ridicat și a mers spre Knot.
— Să mergem să luăm ceva de mâncare.
După ce cei doi au plecat, Kant a rămas pe canapea, uitându-se la televizor, deși nu înțelegea prea bine conținutul. Telefonul din buzunar a început să sune.
— Salut, ce e, căpitane?
— Vino jos. Trebuie să vorbesc cu tine.
Kant a coborât scările și l-a găsit pe căpitanul Kris stând confortabil pe un scaun din salon, fumând o țigară.
— Ai așteptat să plece fratele meu înainte să intri, nu?
— Am intrat după ce fratele tău a ieșit.
— Există de lucru, nu? Nu mai vreau să o fac! De fiecare dată mă simt ca și cum aș fi în pragul morții.
— Nu te grăbi. Ascultă mai întâi propunerea.
Kant a oftat și a aprins o țigară.
— Atunci grăbește-te și spune.
— Ai văzut știrile în ultima vreme?
— Ce știri? Cele despre despărțiri de celebrități sau petreceri secrete? Acestea sunt peste tot.
— Vorbesc despre asasinarea politicianului de săptămâna trecută și despre uciderea omului bogat implicat în scandalul legat de traficul de persoane, a spus căpitanul Kris, cu o voce calmă, dar serioasă.
— Oh... a răspuns Kant, trăgând adânc din țigară.
- Tocmai m-am uitat la știri cu fratele meu mai devreme.
Cei doi fumau în liniște, iar o ceață albă de fum umpluse încăperea, dând un aer tensionat momentului.
— Bănuiesc că persoana din spatele acestor fapte este aceeași. Politicianul și omul bogat se cunoșteau și, aparent, colaborau la traficul de persoane, a continuat Kris.
Kant a oftat adânc, fără să comenteze.
— Cred că folosesc același asasin pentru a-i elimina, dar nu avem suficiente dovezi pentru a confirma acest lucru, a adăugat căpitanul, aruncând un plic maro pe masa rotundă din apropiere.
Kant l-a prins cu mâna, dar nu a scos imediat documentele dinăuntru.
— Ce vrei să fac mai exact?
— Vreau să investighezi și să aduni dovezi. Trebuie să confirmăm că aceștia doi sunt adevărații asasini și să ajungem la cel care orchestrează totul.
— Uau... Poliția nu are capacitatea să facă asta? Sunt asasini, căpitane! Eu sunt doar un hoț mărunt. Nu am nicio șansă în fața unor oameni ca ei.
— Tu? Un hoț mărunt? Kris râse scurt.
— Munca ta anterioară poate fi clasificată „măruntă,” Kant? Am analizat asta toată noaptea, dar oricât m-am gândit, nu am găsit pe nimeni mai potrivit decât tine pentru treaba asta. Ești un geniu al hoției.
— Oh, hai că exagerezi, căpitane. Crede-mă, nu te pricepi deloc la laude, a spus Kant, simțindu-se incomod. A întins mâna și a deschis plicul, mai mult ca o modalitate de a-și distrage atenția.
— Dacă accepți această slujbă, îți promit că îți voi șterge întregul cazier. Și, cel mai important, această treabă vine cu o recompensă semnificativă. Cei de la putere sunt dispuși să plătească frumos pentru cel care ajunge la mintea din spatele acestor lucruri.
Kant nu a răspuns imediat. A scos câteva coli de hârtie din plic și le-a răsfoit. Fiind expert în a desluși astfel de detalii, a înțeles imediat că informațiile erau precise și bine documentate.
Primul nume era Fadel. Informațiile personale furnizate erau suficient de detaliate pentru a începe o investigație serioasă.
Totuși, când a văzut poza celuilalt asasin, un val de șoc l-a lovit. Sprâncenele i s-au încruntat, iar fruntea i s-a tensionat. Inima i-a sărit din piept, apoi a început să bată atât de tare încât simțea că îl asurzește.
Celălalt asasin era Bizon. Fotografia, deși făcută pe ascuns, era suficient de clară pentru ca Kant să recunoască imediat acea figură.
Era pisica răutăcioasă care se jucase cu el în noaptea precedentă.
Kant a avut nevoie de câteva momente pentru a-și recăpăta calmul. Ochii săi frumoși trădau o combinație de ezitare și surpriză. Cum putea pisica lui drăguță să se transforme într-o fiară sălbatică? Întruchiparea inocenței din noaptea trecută era greu de asociat cu ceva atât de brutal precum asasinarea.
„Uau, față frumoasă, m-ai lăsat complet uluit,” gândi Kant, ridicând o mână pentru a-și freca ceafa într-un gest nervos.
— Ești sigur că cei doi sunt asasinii? întrebă el, încercând să-și ascundă tulburarea.
— Patruzeci la sută sigur. De aceea am nevoie să adunăm mai multe dovezi, răspunse Kris calm.
— Nu arată deloc ca niște asasini, mormăi Kant, privind din nou fotografia lui Bizon.
— Să discutăm detaliile slujbei, continuă Kris, fără să-l lase să divagheze.
— Trebuie să găsim dovezi că ei sunt asasinii și să ne conducă la maestrul din spatele lor.
— Când am spus eu că voi lua această slujbă? ripostă Kant, încercând să mascheze îndoiala care îi fremăta în voce.
— Fața ta pare interesată, replică Kris, cu un zâmbet subtil.
— Cât este salariul? întrebă Kant, schimbând subiectul.
— Fratele meu vrea să meargă într-un program de schimb de experiență în Anglia, iar eu vreau să negociez taxa.
Dacă poliția poate acționa sub acoperire pentru a investiga cazurile, cu siguranță asasinii pot acționa și ei în acest fel. Desigur, Fadel și Bison au slujbe sub acoperire pentru munca lor de asasini, pe care o fac doar ocazional. Mama sau șefa lor, așa cum o numesc, afirmă că au o profesie. În viața de zi cu zi, ei conduc un restaurant. Bison nu are nicio opinie despre asta. Fadel, fratele său vitreg, este cel care decide ce ocupație ar trebui să aibă cei doi.
Hobby-ul lui Fadel este gătitul, așa că slujba lor sub acoperire implică inevitabil bucătăria. Credeți sau nu, chiar dacă fața lui nu este tocmai prietenoasă și, din contră, este destul de acră, abilitățile sale culinare sunt de top.
După ce și-au mutat ascunzătoarea, cea mai recentă afacere pe care o dețin este un local de burgeri. Pe panoul din afara restaurantului scrie mare „HEART BURGER” sau, după cum spune Bison, sarcastic, „Heartbreak Burger”. Proprietarul este fără speranță, indiferent dacă este vorba despre viața amoroasă sau altceva, mereu se amestecă în treburile fratelui său mai mic. Bison este mai jucăuș și mai sentimental; își dorește o dragoste frumoasă și autentică. Dar, ca de obicei, Fadel continuă să-și lase viața amoroasă în ruină.
„A îndrăznit să pună cuvântul „Inimă” în numele restaurantului, deși comportamentul lui este atât de lipsit de inimă.”
Bison a mormăit în surdină despre fratele său mai mare, care ascuțea un cuțit. Arăta periculos și, dacă un client le critica mâncarea, cine știe dacă nu l-ar înjunghia cu acel cuțit. Era prima zi de lucru a restaurantului lor, și Bison habar nu avea ce făcea Fadel, deoarece nu aveau niciun client.
- Ce e? Văd că te uiți la mine de ceva vreme, întrebă Fadel fără să-și ridice măcar privirea. Bison își dădu ochii peste cap, frustrat, crezând că nu era atât de evident.
- Mă întreb ce faci. Nu e nimeni aici și totuși ai stat lângă plită de când am deschis.
- Ascut cuțitele.
- Aici, în față? Dacă oamenii trec pe lângă tine și te văd ascuțind cuțite cu o privire ucigașă, niciun client nu ar îndrăzni să intre. Lasă-l jos. Ți-e teamă că oamenii nu știu ce fel de muncă facem? Vrei să le arăți?
Bison a făcut o grimasă de enervare, dar nu a mai argumentat. Într-un târziu, Fadel a încetat să mai ascută cuțitele, și-a scos șorțul cu modelul inimă, s-a uitat la ceas și a văzut că era amiază deja. Service-ul auto probabil era deschis.
- Am ceva de făcut. Ai grijă singur de restaurant puțin, bine
- Unde te duci?
- Duc mașina la reparat.
- Adică idiotul ăla a băut și ți-a lovit mașina?
- Da. O să fii bine aici de unul singur, nu?
Bison a dat din cap în semn de acord. El nu putea să gătească, dar, după cum stăteau lucrurile, Heart Burger probabil nu va avea clienți astăzi. În plus, Fadel a spus că va fi plecat doar pentru puțin timp.
- Sigur, voi fi bine. Dar cum te întorci?
- O să iau un taxi. Service-ul auto nu este departe de aici
- Bine, să vii repede, a răspuns Bison.
În timp ce fratele său a luat cheile mașinii și a ieșit pe ușa din spate, Bison a întins mâna după telecomandă pentru a căuta un film. Nu aștepta clienți, așa că nu-i păsa dacă intră cineva sau nu. Clopoțelul atârnat de ușa restaurantului de burgeri s-a auzit abia după-amiază. Primul client a pășit înăuntru, un tip înalt, de aproximativ 185 de centimetri, cu trăsături familiare care îi aminteau lui Bison de tovarășul de joacă de aseară.
- Oh, tu ești... îl salută bărbatul zâmbind în timp ce îl recunoscu pe Bison. - Ne întâlnim din nou.
Bison a crezut că este doar o coincidență, nici prin cap nu i-a trecut că este o schemă bine planificată.
- Da, ne întâlnim din nou, întâmplător. Totuși, cred că azi, în sfârșit, o să-ți aflu numele.
Zâmbetul răutăcios al bărbatului s-a lărgit, dar tot nu și-a dezvăluit identitatea. În schimb, Kant a făcut un pas mai aproape, oprindu-se la o distanță suficient de mică încât Bison să-i simtă parfumul subtil, apoi a continuat să vorbească dezinvolt.
— Trec des pe aici și am observat locul nou amenajat. Eram curios despre ce fel de magazin este vorba. Am văzut că este un restaurant cu burgeri și, din moment ce ai deschis, m-am gândit să mă opresc și să încerc un preparat.
Bărbatul a expus lucrurile ca și cum totul era pură întâmplare.
— Este foarte frumos locul, remarcă Kant, aruncând o privire în jur. Decorat elegant, în stil american, cu frigiderul plin de beri artizanale (ediție limitată), pe lângă burgeri și alte preparate.
— Bucătarul și proprietarul este plecat în acest moment. Te-ar deranja să bei o băutură rece în timp ce aștepți? Pot să-l sun să se întoarcă repede. Este fratele meu și tocmai a ieșit puțin cu treabă.
Kant a simulat o privire ușor confuză, apoi a zâmbit.
— Deci, ai deschis restaurantul împreună cu fratele tău?
— Da, doar noi doi.
— Nu este nevoie să-l suni să se întoarcă în grabă. Ar fi prea mult dacă ți-aș cere să-mi faci un burger?
— Ar putea fi un dezastru dacă îl fac și nu iese bine. Ce se întâmplă dacă acorzi o recenzie proastă restaurantului?
Bison ridică o sprânceană.
— Nu aș face niciodată asta! Mi-ai explicat deja că nu ești bucătarul principal. O să-l mănânc azi pe cel făcut de tine, iar mâine mă întorc să-l încerc pe cel preparat de fratele tău.
Bison și-a lins buzele în timp ce ochii frumoși ai lui Kant clipeau îmbietor.
— Ar fi păcat să plec nemâncat. Mai important, aș vrea să te cunosc mai bine!
Kant adăugă asta cu un zâmbet fermecător.
— Bine, o să-ți fac o ofertă, jumătate de preț, dar nu te plânge dacă este rău.
Bison cedă în cele din urmă, încântat de privirea drăguță și cuvintele dulci ale lui Kant. Fadel ar fi surprins să-l vadă pășind el însuși în bucătărie.
Bison l-a privit pe fratele său lucrând de multe ori, iar meniul avea imagini care să-l ghideze. „Cât de greu ar putea fi? Doar pun lucrurile cap la cap, nu?” Se duse în spate, aduse meniul încă nou-nouț și neatins și îl înmână primului său client.
— Meniul recomandat este burgerul de vită. Și mă numesc Bison. Câți ani ai?
— Douăzeci și cinci. O să iau burger de vită.
— Deci avem aceeași vârstă.
— Te cheamă Bison, dar arăți ca o pisică.
— Toată lumea spune asta.
— Prin „toată lumea”, te referi la cei care încearcă să flirteze cu tine?
— Nu am spus niciodată numele meu persoanelor cu care „m-am distrat.”
— Deci, eu sunt un caz special?
Mâinile lui Bison au înghețat chiar dacă erau deasupra aragazului. Și-a ridicat privirea spre Kant, care zâmbea jucăuș, cu ochii îngustându-se ușor.
„Tipul ăsta e cochet.”
— Oh, cochetezi cu mine? Uau, habar nu aveam.
— Nu pot?
— Cine sunt eu să te opresc? O poți face dacă vrei. Dar te anunț totuși, nu am simțit nimic special și nu m-am atașat de tine aseară, îl asigură Bison.
— Deci, ești greu de cucerit.
— Depinde cum privești.
— Dar ești singur, nu?
— Da, sunt singur.
— Doar spunându-mi lucrul acesta, mi-ai făcut ziua mai frumoasă.
Kant zise asta cu un zâmbet larg pe față.
Bison nu se putu abține să nu zâmbească și el. Aprinse aragazul, își puse șorțul și mănușile în timp ce se pregătea să facă burgerul. Mișcările lui imitau tot ce învățase urmărindu-l pe Fadel când gătea.
Kant privea silueta zveltă a lui Bison în timp ce se mișca stângaci prin bucătărie. A pus meniul înapoi pe blatul de lângă aragaz, care avea și locuri pentru clienți. În loc să aștepte pe scaun, s-a dus la frigider, a luat două sticle de bere și i-a întins una lui Bison.
— Asta este pentru tine.
— Mulțumesc. Dacă Fadel... adică, fratele meu, află că beau în timpul serviciului, cu siguranță o să mă certe.
— Este atât de strict?
— Uneori. De cele mai multe ori, el este foarte agitat și meticulos, o duce puțin în extrem.
Kant zâmbi fără să spună nimic, iar Bison continuă să gătească burgerul, mirosul delicios de carne de vită la grătar răspândindu-se în restaurant.
Poate mi-ar fi oferit și niște idei mai bune despre cum să interacționez cu oamenii ăștia.” Kant suspină adânc, încercând să-și tempereze frustrarea. Își lăsă capul pe spate și privi tavanul restaurantului, încercând să pună în ordine gândurile.
„Deci, Fadel e clar liderul aici. Are o prezență copleșitoare, dar Bison... Bison e cu totul altă poveste. Cât de ironic: unul gătește burgeri perfecți, iar celălalt abia dacă știe să țină o spatulă.” Își frecă tâmplele cu degetele, întrebându-se dacă să mai stea sau să plece.
Se uită la burgerul perfect din fața sa și mușcă încet, savurând combinația de arome. Era impresionat – Fadel știa clar ce face în bucătărie. Kant nu putea să nu se întrebe cum doi asasini de elită au ajuns să conducă un restaurant de burgeri. „Cam prea multe paradoxuri într-un singur loc,” își zise el.
În spate, Fadel stătea de vorbă cu Bison, care se uita la podea, vizibil iritat.
— Nu mai face asta, îl avertiză Fadel.
— Ce? Am încercat doar să-l ajut.
— Bison, nu ești făcut să gătești. Lasă bucătăria în seama mea. Vreau să te concentrezi pe interacțiunea cu clienții. Fii drăguț, fii fermecător. Ești bun la asta.
— Asta îmi spui tu, care m-ai trimis în spate?
Fadel oftă, masându-și tâmplele cu un gest identic cu cel al lui Kant.
— Doar ascultă. E prima zi. Trebuie să facem o impresie bună, iar mâncarea e prioritatea numărul unu. Dacă nu le place ce mănâncă, nu contează cât de fermecător ești.
Bison își încrucișă brațele, bombănind în barbă, dar nu mai zise nimic.
Între timp, Kant își terminase burgerul și își ștersese gura cu șervețelul, gândindu-se dacă să rămână sau să plece. Sunetul ușii din spate deschizându-se l-a făcut să ridice privirea. Fadel ieși calm, privindu-l pe Kant cu o expresie neutră.
— Sper că ți-a plăcut burgerul.
— A fost... incredibil, recunoscu Kant sincer.
— Mă bucur să aud asta.
Kant își șterse palmele ușor transpirate pe pantaloni, simțindu-se inexplicabil de mic sub privirea lui Fadel.
— Deci, când te-ai apucat de gătit? întrebă el, încercând să umple tăcerea.
Fadel ridică dintr-o sprânceană.
— De când am fost nevoit.
— Nevoit?
— E o poveste lungă, spuse Fadel, evitând subtil detalii.
Kant își lăsă capul pe o parte, zâmbind ușor.
— Atunci poate o să mi-o spui la următoarea mea vizită.
Fadel încuviință scurt, dar nu spuse nimic. Tăcerea lui era apăsătoare, dar Kant se trezi curios să descopere ce ascundea această mască de stoicism.
„E clar că fratele ăsta e mai greu de citit. Dar e doar o chestiune de timp.”
Pe când se pregătea să plece, Bison ieși din spate, cu un zâmbet larg și fals pe față.
— Așadar, pleci deja?
— Pentru moment, da. Dar mă întorc, garantat.
— Sigur că da, răspunse Bison pe un ton jucăuș. Ne vedem curând, Kant.
Kant dădu din cap, apoi ieși din restaurant, zâmbind în sinea lui.
„Ce zi interesantă. Nu mă așteptam să fie așa... captivant.”
În timp ce mergea spre mașina lui, gândurile îi erau pline de Bison și Fadel. Acel mic restaurant ascundea mult mai multe decât se vedea la suprafață, iar Kant era hotărât să descopere toate secretele.
Fructele Lychee Emperor puteau aștepta până mai târziu. Bison strigă pisica pe care a hrănit-o mereu în ultimele zile. O găsise într-o zi când a ieșit să arunce gunoiul. Era mică, înfometată și părea că se teme de el.
,,Șarmul meu este pur și simplu debordant. Orice bărbat care mă zărește, îmi va cădea la picioare. Este stilul meu.”
Localul Heart Burger era puțin mai aglomerat azi în jurul prânzului, cu ceva mai mulți clienți decât de obicei. În mod normal, erau două-trei persoane. Astăzi, erau șase mese ocupate. Fadel stătea la grătar, în timp ce Bison mai mult se distra. În afară de a servi băuturi și mâncare, nu avea alte îndatoriri.
Vineri seara, Bison a plecat când localul nu era foarte aglomerat. Fadel se putea descurca singur cu clienții existenți. În decurs de o oră, restaurantul era plin, cu toate mesele ocupate. Proprietarul nu mai făcea față la comenzi, s-a uitat neajutorat în jur încercând să găsească o soluție. A încercat să-l sune pe Bison să se întoarcă, dar părea că tânărul îi ignora în mod deliberat apelurile. Singur și fără alternativă, a decis să lucreze temeinic, ca un super-erou și să abordeze situația cu calm. A rugat clienții să-și noteze singuri comenzile și să le ridice când erau pregătite. Tocmai când era pe punctul de a înmâna unor clienți nou veniți, hârtiile de notițe, o mâna a intervenit și le-a smuls. A ridicat privirea și l-a văzut pe Style zâmbind larg.
În noaptea aceea, au făcut-o doar de câteva ori. Style l-a împins, spunând că nu mai suportă. Fadel a fost de acord să se oprească, deoarece putea observa că Style chiar nu mai putea continua, deși nu era satisfăcut pe deplin. Style și-a înăbușit durerea, a intrat în baie, apoi s-a întors palid și înlăcrimat. Ceasul din local, arăta că era abia trecut de ora două. Văzând starea nu tocmai bună a tânărului, Fadel s-a ridicat și i-a spus:
După un weekend agitat pe toate planurile, Fadel și Bison au închis localul și au luat o pauză. În dimineața aceea, Bison s-a trezit târziu, a coborât la parter, dar a descoperit că fratele său nu era acasă. Fadel nu era genul de frate mai mare care să lase un bilet, în care să explice unde se află. Mai mult decât atât, Bison însuși nu era tipul căruia să-i pese sau să-și facă griji în legătură cu unde merge, sau ce face fratele său. Nimeni nu trebuia să-și facă griji că Fadel va fi rănit. Adevăratul motiv de îngrijorare era că acesta, ar putea rănii accidental pe altcineva.
Kant și Bison au mers împreună la școala lui Beb în după-amiaza aceea. Imediat ce au ajuns acolo, cei doi s-au îndreptat direct spre biroul profesorilor. Înăuntru, alături de un profesor de la departamentul disciplinar, se aflau Beb, adversarul său și părinții adversarului.
,,De ce am fost atât de neliniștit în ultimele zile?”
În aceste zile, localul Heart Burger este aglomerat în timpul prânzului, așa că Style încearcă să nu-l viziteze pe Fadel în perioada aceea. Cu toate acestea, incapabil să reziste dorinței sale, el fiind persoana îndrăgostită, trebuie să-și vadă iubitul de trei ori pe zi.
Am o mare pasiune pentru tot ce este frumos în lumea asiatică. Iubesc și eu cultura asiatică și tot ce ține de aceasta, de la tradiții și obiceiuri până la cinematografie și literatură.
Această pasiune, pe care chiar o pot numi hobby, mă încântă zilnic, mă relaxează și îmi permite să mă descopăr, să mă înțeleg mai bine. E o adevărată plăcere care chiar mă face să uit problemele de zi cu zi!
Cu toate că vara îmi place să merg la mare, prefer totuși drumețiile la munte. Ghici ce?! Îmi place fotbalul, sunt microbistă! Hi hi
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută pe site-ul notru. De asemenea, e posibil să împărtășim informații despre utilizarea site-ului nostru cu parteneri externi cum ar fi rețele de socializare, agenții de publicitate sau platforme de analiză a traficului; iar aceștia le pot combina cu alte informații pe care le-ai furnizat sau pe care le-au colectat din utilizarea serviciilor lor.
Alege “Accept Toate Cookie-urile” și accesează direct site-ul nostru! ”Preferințe Cookie-uri" îți permite să schimbi preferinţele privind tipurile de cookie-uri pe care doreşti să le accepţi. Informaţii și explicații suplimentare găsești pe pagina Politica de Utilizare Cookies. Lista cu serviciile și cookie-urile plasate o găsești aici. Prin utilizarea site-ului nostru ești de acord cu Termeni și Condiții precum și Politica de Confidențialitate.
Comentarii