UCIGAȘII INIMII (2024) – CARTE
Titlul Original:
The Heart Killers ( เขาจ้างให้ผมจีบนักฆ่า)
Genul Cărții: 18+, BL (LGBTQ+), Acțiune, Familie, Tineret, Romantic, Thriller, Crimă
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 27
Rating Conținut: 18+ - Restricționat (nuditate, violență, blasfemie etc)
Autor: G-MM
Publicată în: Iulie 2024
Traducere și adaptare: Maya
Rezumat:
Tatuatorul Kant lucrează ca spion pentru poliție. Când este însărcinat să investigheze o pereche de frați pistolari, descoperă că unul dintre ei este o aventură de o noapte pe care nu a putut să o uite - Bison. Cei doi asasini deţin o hamburgerărie. Kant se duce acolo şi își concentrează eforturile pentru a-l fermeca pe Bison să îi ofere informaţii. Când încercările sale sunt zădărnicite de Fadel, fratele mai mare al lui Bison, înfricoşător și protector, Kant angajează pe cineva care să se poată ocupa de el. El apelează la ajutorul celui mai chipeș prieten al său, Style, care este o pacoste și nu se teme de nimic. Mecanicul Style l-a lovit odată din spate pe Fadel și s-au certat. Kant îi promite lui Style mașina pe care a pus ochii dacă reușește să câștige inima lui Fadel. Dacă misiunea sa este încununată de succes, lui Kant i s-a promis un cazier judiciar curat, astfel încât să poată începe o viață nouă.
Prolog
Probabil ați auzit zicala: ”Când un asasin ucide, nu clipește.”
Ei bine, asta ar putea fi adevărat. De când a intrat în această profesie, nu a clipit niciodată în timp ce își îndeplinea misiunea. Poate pentru că această muncă necesită o concentrare intensă, mai ales atunci când ținta (una rea) încă se mișcă.
Nu omorâm pe oricine.
Șefii noștri ne ordonă să ucidem doar oameni răi.
Dar ce înseamnă să fii rău? Ce este alb și ce este negru? Ce este bine și ce este rău? Uneori, se gândea să o întrebe pe mama sa, mama adoptivă, cea care l-a crescut, o femeie pe care chiar și șeful său o respecta profund.
„Asta este pădurea Sherwood sau ceva de genul? Crezi că ești Robin Hood? Poți să iei dreptatea în propriile mâini și să scapi lumea de oamenii care sunt etichetați ca fiind răi?”
Se gândise să o întrebe, dar nu o făcuse niciodată.
Flashback.
”Nu ezitați să apăsați pe trăgaci. Nu ascultați bătăile inimii care ar putea strica totul. Chiar dacă mâinile vi se umezesc, transpirația vă curge pe la tâmple, iar rugămințile de milă vă străpung urechile, reflectându-se adânc în fiecare fibră a corpului, nu trebuie să ezitați sau să clipiți nici măcar o secundă. Priviți totul ca într-un film cu încetinitorul. Îndreptați cu atenție arma Glock 17 direct către țintă. O singură lovitură, cât se poate de precisă. Arătați milă pentru morți și terminați treaba rapid.”
Nota explicativă: Glock 17 este un pistol dotat cu ”Safe Action,” care oferă o rată constantă și moderată a focurilor de la primul până la ultimul glonț, echipat cu amortizor.
S-a terminat.
A coborât pistolul și a privit în jos, la trupul fără viață. Sângele gros a început să curgă, iar parfumul familiar de metal i-a invadat nările. Cu toate acestea, nu fusese niciodată ceva cu care să se obișnuiască. Ființa care odată fusese vie stătea nemișcată, mușchii zvâcneau încă ușor, iar ochii, larg deschiși, refuzau să se închidă. Oftă și înclină capul, privindu-și pentru o clipă cerul nopții. Stelele străluceau frumos, dar el nu avea chef să le admire.
- Bison, ce e în neregulă cu tine? Ți-a luat o veșnicie să țintești înainte să tragi.
Bison aruncă o privire indispusă către „partenerul său asasin.” Lucraseră împreună de câțiva ani, iar dinamica lor era clară. Fără să spună un cuvânt, clătină ușor din cap, lăsând să se înțeleagă iritarea. Pistolul pe care îl ținuse în mână fu așezat deoparte, în timp ce răspundea:
- Nimic. M-am săturat de viața asta de rahat. Când vom înceta să mai fim asasini, Fadel? Nu mai vreau să fac asta.
Scoase o țigară și o aprinse. Fumul îi liniștea corpul agitat de fluxul de adrenalină care încă îi pulsa în vene. Fadel, partenerul său și cel care era ca un frate mai mare pentru el, nu îi răspunse imediat. Se concentra pe distrugerea dovezilor, era treaba lui, iar eficiența îi era caracteristică.
- Ești epuizat? întrebă în cele din urmă, fără să-l privească.
- Nu știu... Doar că nu mai vreau să fac asta, murmură Bison, sprijinindu-se de peretele rece.
- Mama nu te va lăsa să renunți atât de ușor.
- Știu. Vrei o țigară?
- Sigur, dar mai întâi lasă-mă să termin aici.
Bison simți un val de neplăcere privindu-l pe fratele său mai mare în timp ce acesta se ocupa de partea lui de muncă.
- Nu trebuie să treci peste, Fadel!
Știa că Fadel va face totul bine, ca întotdeauna. În plus, varianta ușoară nu era stilul lui.
- Data viitoare, lasă-mă să mă ocup de țintă. După aceea, fac și curățenie. Iar dacă ești epuizat, poate ar fi bine să consulți un terapeut.
Fadel avea o personalitate capricioasă, frumos, dar mereu sumbru.
După ce a terminat cu cadavrul, l-a învelit meticulos înainte de a-l urca în portbagajul unei mașini vechi. În pantalonii săi negri dintr-o țesătură fină, făcu câțiva pași lungi și întinse mâna spre Bison pentru a primi țigara.
- Deci îi vei spune terapeutului: „M-am săturat să ucid oameni. Am ucis deja prea mulți!” Așa?
- Poți încerca să spui ceva mai inteligent?
- Da, domnule.
- Dacă nu mă pot destăinui unui terapeut, nu mă voi duce. E o pierdere de timp.
- Fadel îi aruncă o privire tăioasă fratelui său mai mic. Deși erau parteneri de o perioadă bună de timp, personalitățile lor erau total diferite. Lui Bison îi plăcea să pălăvrăgească, uneori chiar să vorbească enervant înainte de a se ocupa de o țintă.
Fadel în schimb, era rezervat când venea vorba despre cuvinte. Pentru el, a vorbi era o pierdere de energie, inutilă.
- Plecăm împreună?
- Nu, partea mea este făcută. Restul este al tău.
- Unde mergi?
- Oriunde se poate odihni inima mea.
- Hmm...
- Ar trebui să iei și tu o pauză, Fadel. În viața ta nu trebuie să fie această rutină.
Fadel s-a ridicat în picioare fără să reacționeze la critici. Bison și-a terminat țigara, apoi a aruncat-o la pământ și a zdrobit-o cu pantoful.
- Am plecat frate mai mare.
- Bine. Ne vedem acasă.
Luând asta drept permisiune, Bison s-a întors și a plecat spre casă cu visele sale.
A visat că într-o zi va fi liber, că nu va mai trebui să ucidă și nici să se ascundă. A, și aproape că a uitat – își dorea un iubit și o pisică. Acesta era visul lui.
Capitolul 1
Chiar dacă slujba lui de asasin presupunea mutări frecvente, Bison nu a spus niciodată:
„Iată-ne din nou aici, ne mutăm încă o dată”.
Nici nu își mai amintea de câte ori se mutase până acum. De fiecare dată când se muta, nu rezistata să nu ia o mașină și să exploreze noul cartier, observând unde erau magazinele, restaurantele și barurile relaxante.
În timp ce conducea, a dat peste o pistă de bowling care noaptea s-a transformat într-un pub cu activitate de seara devreme până la miezul nopții. După ce a plecat de la serviciu, a simțit nevoia de o băutură pentru a scăpa de stresul cotidian.
Bison și-a parcat mașina și s-a așezat la o masă, sorbind în liniște dintr-o bere într- un loc în care era mai potrivit să vii cu prietenii decât să vi singur.
Își schimbase hainele. A dispărut ținuta neagră pe care o purta la serviciu, acum era îmbrăcat într-o cămașă roz cu mâneci scurte, cu model de graffiti. Purta doar câteva bijuterii minime, câteva inele, cercei și un colier, alese cu grijă pentru a-i sporii farmecul unic.
La prima vedere, arăta ca oricare alt tânăr de vârsta lui. Și da, uneori încă mai avea chef să se distreze puțin. O mână se sprijini pe masă întinzându-se spre sticla de bere rece ca gheața, luă o înghițitură, buzele i se umeziră de la lichidul amar. După ce lăsă berea să zăbovească puțin în gură înainte de a o înghiții, Bison își trecu limba pe buze, ochii săi se îndreptară spre pistele de bowling. Privi mingile rostogolindu-se pe suprafața plană, lovind acele popice și împrăștiindu-le. Sunetul repetat al popicelor care se prăbușeau, era ciudat de calmant, repetându-se iar și iar .
Simțurile lui Bison erau întotdeauna în alertă, așa că nu a fost surprins când a simțit că era urmărit. S-a întors și a văzut două perechi de ochi care priveau spre el. Unul și-a îndepărtat rapid privirea după ce a fost prins, dar celălalt a schițat un zâmbet ușor în colțul gurii.
Ochii tipului care zâmbea subtil erau frumoși, rotunzi, strălucitori, negri și parcă mereu umezi. Arătau ca ochii unui tip cochet. Dacă ți-ai dori o relație serioasă, ai evita bărbații cu asemenea ochi. Dar dacă ți-ai dori o experiență scurtă, captivantă, nouă, i-ai întoarce un mic zâmbet, ai trimite un semnal... Bison era sigur că știa câte ceva despre dragoste, și își putea pune in aplicare cunoștințele, mai ales cu un tip atât de arătos. A întrerupt contactul vizual, a băut restul de bere și s-a ridicat de la masă îndreptându-se spre bilele de bowling.
Luminile multicolore care decorau locația îi confereau o atmosferă plină de viață. Bison apucă o minge de bowling, căutând una cu o greutate care i se potrivea exact în mână. A observat că băiatul atrăgător, înalt, în jur de 185 de centimetri, se apropia. Încă doi pași, încă un pas... destul de aproape.
- Te superi dacă te salut?
- Ai nevoie de aprobare pentru asta? Dacă da... aprobarea îți este acordată.
- Mă numesc Kant. Și tu ești?
- Doar spune-mi „tu”, e suficient. Tipul de la masă este prietenul tău?
A făcut un semn înapoi spre masa lui Kant, unde tipul cu fața dulce a evitat contactul vizual din nou când a fost surprins privindu-i.
Se prefăcea că își inspectează unghiile și că nu privise in direcția lor deloc.
- Da, îl cheamă Style. Am observat că ai venit singur, așa că dacă nu te deranjează, poți să ni te alături...
- Nu mă simt confortabil, îl întrerupse Bison, dar zâmbi.
,,Uau, nici măcar nu-ți am spus numele meu și ești atât de direct. Sunt și mai interesat de tine acum.”
- De fapt, nu mă simt inconfortabil. Prietenul tău este drăguț. Tocmai te tachinam puțin. Arăți ca genul căruia îi place să se joace cu pisici încăpățânate.
- Oh, da. În special acele pisici încăpățânate și singuratice care vin ghemuite, apoi își ling propria blană .
Bison zâmbea. Probabil nu și-a dat seama că, pe lângă faptul că poate ucide cu o armă, zâmbetul lui putea fi la fel de mortal. De fapt, ar putea ucide destul de ușor. Kant era aproape năucit datorită acelui zâmbet.
- Crezi că prietenul tău se va supăra dacă... te iau în seara asta?
- Unde?
- Zâmbetul lui Bison a devenit și mai larg. Kant și-a înclinat capul și a clipit, jucându-se nevinovat, deși știa exact ce vrea să spună Bison. Era doar curios să vadă cum va răspunde această pisică încăpățânată de care chiar îi plăcea.
- Să rămână lucrurile simple. Tocmai m-am mutat aici recent. Ești de pe aici?
Recomandă-mi un hotel bun. Ochii ca floarea de piersic ai lui Kant scânteiau și parcă picături de rouă erau gata să cadă din petalele de flori. Părea că se gândește la asta, dar adevăratul său caracter nu se potrivea cu aspectul lui blând. Era tipul cu ochii de floare de piersic, dar avea inima unui jucător. Dar cui îi păsa? După seara asta oricum se termina totul între ei, dar acum ar trebui să vină cu o recomandare.
Da... să rămână lucrurile simple.
- Cunosc un hotel bun.
- Minunat! Îți luăm mașina... Fără săruturi, fără oral și folosim protecție.
Kant a dat din cap, iar Bison a preluat conducerea. Odată ce aranjamentul pentru noaptea aceea era pregătit, tipul înalt, de 185 de centimetri, s-a întors să- i dea un semn „OK” și un mini gest cu inima prietenului său de la masă. Style i-a arătat un semn cu degetul mare, înțelegând perfect că Kant nu se va mai întoarce .
-Așteaptă! A strigat Kant și a alergat să-l ajungă din urmă pe Bison, care plecase înainte. Odată ce l-a ajuns din urmă, a încetinit și a mers alături de el, strecurându-i lejer brațul în jurul taliei.
Bison a ridicat o sprânceană, surprins de atingerea caldă de pe talie, dar și-a dat seama că Kant l-a tras deoparte pentru a evita pe cineva care venea spre el. Kant a continuat să-și țină brațul acolo, iar Bison nu s-a plâns. A descoperit că nu-l deranjează sentimentul de a fi protejat. Dacă ar avea un iubit, și-ar dori pe cineva așa.. un tip înalt, atent, care vorbește dulce, afectuos și îndrăgostit de el.
- Talia ta este mai subțire decât pare. Se potrivește perfect în mâna mea. Nu am întâlnit niciodată pe nimeni cu o talie atât de mică până acum. Dar nu mă interesează băieții care filtrează tot timpul, ca acesta de aici... A spus asta în timp ce mâinile lui erau peste tot ca o caracatiță.
- Ai văzut că nu mă plâng, și chiar profiți, nu-i așa?
Kant a chicotit smerit dar amuzat, în timp ce se uita la această pisică încăpățânată care, parca ar fi vrut să păstreze distanța și își încrucișase brațele in timp ce mergea. Între timp, mâna lui Kant încă stătea în jurul taliei. Nu voia să-i dea drumul, pisicile sunt mai interesante atunci când sunt mai greu de obținut.
Chiar dacă știa că această aventură se va termina în curând, nu s-a putut abține.
- Doar că ești prea drăguț. Atât de tare m-ai acaparat că nu mai știu ce e bine sau rău.
-Da, bine, continuă, continuă să vorbești, continuă să mă complimentezi.
- Mașina mea e pe aici.
- Atunci mergi mai departe.
- Chiar ești ca o pisică încăpățânată.
Bison a ridicat indiferent din umeri. Kant nu a condus ,a stat lângă el și a continuat să-l țină de talie.
Hotelul pe care Kant îl alesese nu era departe de sala de bowling. Era un loc de dimensiuni medii, încă nou și foarte curat. Bison nu s-a putut abține să nu arunce o privire în jur, un obicei al cuiva căruia îi plăcea să observe. Au mers cu puțină distanță între ei, neatingându-se când au coborât din mașină. Bison avea mâinile în buzunare. Kant nu a spus prea multe, au vorbit puțin doar de dragul conversației și pentru a-i ajuta să se simtă mai familiarizați unul cu celălalt. Tipul înalt și frumos nu l-a mai întrebat de nume iar Bison s-a simțit ușurat. Niciunul dintre ei nu a fost deosebit de interesat de viața celuilalt până când Kant a deschis ușa. Câteva lumini s-au aprins, iar unitatea de aer condiționat a început să își facă treaba.
După ce ușa a fost trântită cu zgomot, trupurile lor s-au lipit unul de celălalt .Kant și- a folosit înălțimea pentru a domina, ținând ambele mâini pe talia subțire a lui Bison. A împins înainte, în timp ce Bison a făcut un pas înapoi spre pat. A observat că ochii frumoși ai lui Kant erau ațintiți asupra buzelor lui , simțea cum i le linge cu privirea.
Dacă trebuia să ghicească, Kant era genul căruia îi plăcea să se sărute în timpul sexului. Dar regulile erau reguli – nu se sărutau. Bison a zâmbit ușor, mâinile lui alunecau încet de la abdomenul lui Kant până la pieptul lui puternic și mai sus, până când o mână a apucat gâtul palid al lui Kant. Voia să strângă suficient de tare pentru a-l face pe celălalt să simtă durere, disconfort sau chiar să se lupte să respire.
Totuși... nu se cunoșteau suficient de bine pentru ca el să-l șocheze pe Kant cu asemenea preferințe sexuale. În loc să strângă, și-a folosit vârfurile degetelor pentru a ridica bărbia bine definită a lui Kant, atingându-i și mângâindu-i ușor buza inferioară plină și moale.
Îi era greu să respire în timp ce a fost împins în spate până la pat. Buzele lui Kant, care păreau a fi cele ale unui seducător notoriu, au fost ciugulite brusc. Inițial, Kant l-a ciupit și apoi s-a uitat la el, iar după aceea, nu a fost sigur la ce se gândește, dar și-a lins buzele până s-au umezit și apoi l-a mușcat ușor.
Bison nu simțea durere el prefera să fie cel care provoacă durere și cel care deține controlul. Dar nu putea nega că a fi mușcat îi stârnea dorințele ascunse. L-a aruncat pe pat cu o forță considerabilă, făcându-i corpul să sară. S-a ridicat ușor înainte de a se scufunda în pernă, părul său negru dezordonat contrasta cu lenjeria de pat albă. Kant l-a prins să nu se poată mișca, apoi și-a apăsat nasul pe curba gâtului lui Bison. Să simtă respirația fierbinte pe pielea lui era înnebunitor. Bison cu greu își putea reține imaginația despre ceea ce avea să urmeze. Cât de multă distracție va avea Kant în această noapte?
-Miroși atât de bine. Simt miros proaspăt de săpun și un strop de parfum, ca și cum tocmai ai făcut duș.
- Da.
Bison își înclină capul, răspunzând doar atât. Dacă nu și-ar fi făcut duș și nu și-ar fi schimbat hainele, probabil că băiatul acela ar fi simțit miros de transpirație și sânge. Kant nu a mai spus nimic, în schimb, a supt ușor gâtul moale al lui Bison, fără sa lase semne, doar senzație de salivă lipicioasă și un sentiment ciudat care a persistat și după ce și-a desprins buzele.
În timp ce Kant îl tachina cu gura, mâna lui răutăcioasă s-a strecurat sub tivul cămășii, strângându-i și frământându-i pieptul. Corpul lui Bison s-a arcuit pentru a saluta atingerea.
- Bine... după ce s-a pierdut în sărutările primite peste tot și s-a bucurat de mâinile ferme care îl strângeau, a observat că toți nasturii fuseseră deja desfăcuți.
Bărbatul acela a fost surprinzător de rapid, cămașa a căzut larg deschisă, dezvăluind corpul său palid și gol. Kant a gemut, respirația i s-a oprit, a așteptat cu răbdare ca Bison să se ridice și să-și scoată singur cămașa. Odată ce și-a scos cămașa, a dat din cap ușor către Kant, făcându-i semn să-și dea jos tricoul pe care îl purta. Kant știa deja ce trebuie să facă.
Și-a scos tricoul și l-a aruncat departe, apoi și-a folosit mâinile subțiri pentru a-l împinge pe Bison înapoi pe pat. Ochii lui scânteiau cu răutate, nu putea să-și mai ascundă firea jucăușă. Fără nicio barieră, buzele lui cercetau și puteau simți pe deplin moliciunea și căldura corpului uman.
Bison și-a strâns stomacul în timp ce a fost sărutat chiar deasupra buricului. Kant nu doar l-a sărutat, a înconjurat cu limba acea groapă mică, după care a introdus-o înăuntru. Bison s-a uitat în jos și a văzut că capul celui care îi explora corpul a coborât până la brâu. Kant i-a desfăcut ușor pantalonii. Bison și-a strâns puternic buzele , aproape în linie dreaptă, lăsându-și capul să se afunde în pernă în timp ce își ridica șoldurile pentru a-l ajuta pe tânăr să-i tragă pantalonii până la glezne.
Pantalonii au căzut rapid expunându-i membrul întărit cu vârful strălucind de pre-spermă.
-Mmm... Un geamăt i-a scăpat când a fost sărutat mai jos de buric. Kant a sărutat și a lins tachinator baza înainte de a ajunge la vârful excitației. Bison a scos un alt geamăt, de data aceasta mai puternic, vocea, ochii și felul în care corpul lui se zvârcolea erau greu de descris. Kant știa foarte bine ce făcea și cât de bine se simte.
A pus cu experiență un prezervativ pe penisul lui Bison folosindu-și gura, l-a sărutat cu buzele sale calde și moi și la înghițit adânc. Cineva îi spusese odată că se descurcă foarte bine cu gura, iar Kant a acceptat cu mândrie că este într-adevăr priceput.
Bison și-a ridicat brațele pentru a-și acoperi ochii. Gemetele lui alternau cu gâfâituri grele, pieptul se ridica și cobora ritmic. Picioarele lui erau ridicate și desfăcute pe marginea patului, dezvăluind intrarea lui dulce, permițându-i lui Kant să o vadă.
Kant a încetat să se concentreze la fața crispată a lui Bison și s-a așezat pe pat, ridicând talia tânărului și aruncându-l pe salteaua largă. Bison și-a lăsat brațele să-i acopere ochii și și-a blocat privirea de la contactul cu ochii dulci ai lui Kant într-o manieră provocatoare.
Kant s-a așezat la marginea patului, poziționat între picioarele lui Bison, și-a folosit mâinile pentru ai strânge gleznele subțiri, le-a întins în sus și a tras corpul mic mai în jos, astfel încât spatele lui moale să-i apese coapsele. A scos limba și și-a umezit buzele în timp ce se concentra asupra pliurilor dulci, simțind micuța gaură strânsă de dedesubt, zvâcnind în așteptare, nerăbdătoare.
- Este un tatuaj? Întrebă Bison, observând deodată semnul de pe corpul lui Kant.
- Sunt tatuator și am un salon în apropiere. Dacă vrei serviciile mele poți veni la salon, a răspuns Kant.
- Adică, ce servicii?
- Pentru un tatuaj, desigur.
- Bison nu s-a putut abține să nu zâmbească.
,,Crede-l, tipul ăsta sigur vorbește despre tatuaje. „
Kant nu a mai spus nimic, și-a lăsat vârfurile degetelor să atingă ușor fesele lui Bison și a introdus un deget adânc înăuntru. Bison și-a mușcat buza, dorind mai mult de atât.
- De fiecare dată când văd că-ți muști buza, vreau să te sărut atât de tare.
Buzele tale sunt atât de sărutabile.
- Dacă vom avea ocazia data viitoare, s-ar putea să te las să mă săruți, Kant.
- Voi avea această șansă?
Bison nu răspunse, doar îi zâmbi înapoi. Kant scoase un geamăt puternic. Introdusese două degete în orificiul minuscul, acum se simțea moale și alunecos, iar în timp ce își mișca degetele înainte și înapoi, ,,pasajul” sa deschis și mai mult. A atins un loc care l-a făcut pe Bison să sufle, iar Kant a început să-și împingă degetele mai tare. A apăsat în acel loc, făcându-l pe Bison să se zvâcnească ușor, cu fața îmbujorată. Duritatea din față a răspuns la senzațiile venite din spate. Kant, fiind el însuși bărbat, știa exact ce înseamnă reacțiile lui Bison. Și-a dat seama că, dacă va continua să-și introducă degetele, pisica încăpățânată de sub el, gemând încet într-o manieră drăguță, va ajunge cu siguranță, repede la punctul culminant.
Dar nu... nu voia ca această pisică încăpățânată să termine doar din cauza degetelor lui. A scos brusc degetele și s-a abținut sa nu chicotească, în timp ce ochii lui Bison s-au mărit și i-au aruncat o privire. Kant și-a tras pantalonii, fără a-i scoate de tot, ci doar i-a tras în jos pentru a-i strânge în jurul coapselor. Apoi și-a scos membru mimpunător și a început să-l mângâie pentru a-l face și mai tare înainte de a-și pune protecția și de a aplica niște gel pe lungime. Bison se uita cu ochii mari, fără să clipească, comparând în secret dimensiunea lui cu cea a lui Kant, incapabil să-și rețină un comentariu.
- Tatăl tău trebuie să te iubească foarte mult... sau ai primit o mărime mai mare?
- Este natural, ești liber să-l testezi.
- O, atunci grăbește-te și dovedește-o.
Kant nu s-a putut abține să nu râdă de conversația ciudată. S-a poziționat apăsând ușor pentru a lăsa vârful să se scufunde în pasajul strâns, pliurile au început să se întindă și să se lărgească. A împins superficial, făcând ca fața îmbujorată a lui Bison să devină și mai roșie, două lacrimi rotunde s-au ivit in colțul ochilor. Bison a tremurat, a gemut, a scos sunete asemănătoare suspinelor, în timp ce Kant continua să-l tachineze... Un țipăt puternic a răsunat în camera de hotel în momentul în care tânărul frumos a împins în cele din urmă până la capăt. Fața lui Bison s-a contorsionat într-un amestec de durere și plăcere infinită. Kant era încântat să-l vadă,, pierdut ”.Cu ambele mâini a prins coapsele lui Bison în timp ce acesta a început să accelereze ritmul trecând de la un ritm lent la unul mai rapid cu o precizie deosebită.
Bison a icnit, s-a încordat și l-a tras pe Kant mai aproape îmbrățișând-ul strâns. Și-a înfipt unghiile in spatele lui Kant și le-a retras doar când l-a auzit gâfâind după aer cu capul în curba gâtului său. Putea să parieze că unghiile lui au lăsat semne vizibile pe spatele lui Kant.
Va trebui totuși să se ocupe de asta în timpul dușului lor de mai târziu. Bison s-a strâns în jurul lui, și pe măsură ce dorințele au atins un apogeu, Kant și-a accelerat împingerile, gemând din gât, când trupurile lor se ciocneau. Micuța pisicăîncăpățânată și-a frecat obrazul moale de al lui Kant, și-a ajustat ușor poziția înainte de a-l lăsa pe artistul tatuator să preia controlul. Kant s-a tras în spate și s-a rostogolit pe o parte, gâfâind, corpul îi era moale si plin de sudoare despre care nu-și dădea seama că era al lui sau a lui Bison. Sudoarea lor se amestecase până la punctul în care era imposibil de distins cui aparține.
Bison se ridică și se uită la bărbatul care gâfâia lângă el.
- Asta e tot, ești deja obosit?
-În nici un caz , doar că te simt atât de strâmt. Sunt gata pentru runda a doua, poți să te descurci?
- Mai avem prezervative?
-Două sau trei, cred.
Kant și-a rostogolit în sus prezervativul, înainte de a-și scoate pantalonii, asigurându-se că nu uită să-l schimbe. A luat prezervativele rămase și le-a aruncat pe pat. Bison a ridicat unul, rupând pachetul, l-a pus pe lungimea încă entuziasmată a lui Kant și l-a apăsat în jos, nepermițându-i acestuia să se ridice și să încalece pe el din nou.
- Voi sta sus, nu te voi lăsa să faci tu toată treaba.
-Ah... priveliștea este uimitoare! Kant închise ochii, simțindu-și membrul strâns pe peretele cald și moale în timp ce Bison apăsa.
Era plăcut și îi oferea o senzație delicioasă de confort. Kant nu avea de gând să-și țină ochii închiși pentru totdeauna, dacă ar fi făcut-o, ar fi regretat. A deschis ochii pentru a se uita la pisica încăpățânată. Chipul lui Bison în timp ce călărea era incredibil de fermecător, ca să nu mai vorbim de sfârcurile lui frumoase, arcuite, care așteptau atingerea lui Kant. Incapabil să reziste, el a strâns și a frământat până când carnea frumoasă, a devenit moale și roșie.
Bison era priceput să controleze ritmul, știa când să se aplece și când să se retragă. Pe scurt, sexul în acea noapte a fost atât de bun încât părea ireal. Când Kant s-a trezit târziu în dimineața următoare, pisica încăpățânată nu mai era lângă el, dispăruse de parcă nu ar fi existat niciodată, lăsându-i doar o urmă pe spate. Kant și-a trecut o mână prin păr în timp ce stătea pe marginea patului nemișcat și încă somnoros .
„Ce păcat. Ar fi fost frumos să-i știu numele.”
Capitolul 2
Prima întâlnire FADEL-STYLE
Kant:
— Sunt la hotel cu pisica mea încăpățânată.
— Mă informezi sau doar te lauzi că în seara asta o să mergi să te cuplezi cu drăguțul acela micuț? Style se uita la telefonul din mâna dreaptă, afișând o expresie de bofă către ecran, deși știa că Kant, cel mai bun prieten al său, nu-i putea vedea reacția.
Notă explicativă: bofă — termen des folosit în cultura pop și media, care exprimă o stare de apatie, dezamăgire sau dezinteres față de un eveniment.
Style și-a ridicat telefonul în timp ce aștepta la culoarea roșie a semaforului. După ce prietenul său a dispărut împreună cu cel pe care l-a numit „pisica încăpățânată,” Style a continuat să bea ceva mai mult.
Așadar, în acest moment, încălca două reguli de circulație: conducea sub influența alcoolului și folosea telefonul în timpul condusului. Dar cine era el? Era Style, fiul proprietarului de la Service Auto STYLE. Încrezător în abilitățile sale de șofer, nu simțea nicio teamă că ar putea fi implicat într-un accident.
Dar...
„Călugări, nici un lucru nu este permanent, toate sunt supuse decăderii prin natură. Străduiți-vă și fiți vigilenți.”
Neatenția poate duce adesea la dezastru. Fie că a fost un spirit răutăcios sau o zeitate iritată de aroganța și încrederea lui excesivă, fie altceva, brusc mașina lui a alunecat înainte și s-a oprit în spatele mașinii care era staționată la semaforul roșu din fața lui.
Accident...
Impactul nu a fost puternic, dar o izbitură rămâne o izbitură. Doar o privire rapidă era suficientă pentru a vedea că plăcuța de înmatriculare căzuse, iar vopseaua era zgâriată. În plus, asigurarea lui expirase. Din fericire, mașina din față nu era un model european de lux în valoare de milioane.
Bine, în primul rând, să negocieze pașnic cu proprietarul.
Flashback:
- Daa... Am țipat practic ca un câine.
Motivul izbucnirii mele? Proprietarul mașinii din față și-a deschis ușa și a ieșit. Inițial, a stat lângă mașina lui, cu mâinile în șolduri, și-a ridicat bărbia și a tras adânc aer în piept, de parcă încerca să se calmeze. Apoi, a trântit ușa cu putere, iar chipul lui exprima clar cât de furios era. Trăsăturile sale ascuțite și intense îl făceau să pară și mai intimidant. S-a îndreptat direct spre mine, cu un ritm lent, dar constant. Eu stăteam țeapăn în mașină, cu telefonul în mână, ecranul încă aprins, o dovadă clară că eram distras. Nu-mi dădusem seama cât de dur și recalcitrant era proprietarul până când s-a oprit chiar lângă mașina mea. Probabil a observat telefonul din mâna mea, ceea ce a clarificat imediat cauza coliziunii. După ce a așteptat câteva clipe, timp în care eu nu mă mișcam deloc, a bătut în geam și mi-a făcut semn cu degetul să ies la o discuție.
„În momentul în care am ieșit afară, Fadel, cu instinctele lui de ucigaș și simțurile bine dezvoltate, a detectat imediat un strop de parfum amestecat cu miros de alcool.
— Îmi pare sincer rău pentru asta. Mașina mea a alunecat cumva înainte, a spus Style, încercând un zâmbet nervos către bărbatul cu aspect sever.
Fadel, proprietarul mașinii, nu a spus nimic. A făcut un pas înapoi, măsurându-l pe Style din cap până în picioare.
— Ai băut, nu-i așa? Și se pare că îți foloseai telefonul în timp ce conduceai.
— Uh... nu, nu este asta!
Fadel i-a analizat obrajii înroșiți. Cei doi aveau o înălțime apropiată, dar construcțiile lor corporale erau opuse. Fadel, cu corpul său musculos și bine antrenat, îl făcea pe Style să pară firav.
— Nu, am dreptate. Ești incredibil de nesăbuit. Bei și folosești telefonul în timp ce conduci. Pierdem timp degeaba aici. Bine că mașina s-a oprit și nu a fost un accident grav. Șoferii beți ca tine sunt o amenințare. Comportamentul tău iresponsabil duce la pierderi de vieți nevinovate.
Style aproape că își ridicase mâinile în semn de scuze. Tonul lui Fadel, deși mai jos, avea un strop de iritare, iar fiecare cuvânt „tăia adânc”. Se simțea mic, aproape că voia să dispară sub pământ de rușine.
— Bine, bine, sunt speriat, chiar îmi pare rău, da? Nu-mi mai ține discursuri, regret sincer și sunt total cuprins de remușcări.
Deși voia să plângă, era complet înghețat pe loc, reușind doar să ridice mâinile în semn de scuze. Atitudinea lui l-a înmuiat puțin pe Fadel, care a strâns din dinți, și-a pus mâinile în șolduri și a oftat.
— Sună la asigurări ca să putem pleca amândoi acasă. Asigurarea mea a expirat. Tu ai?
— Nu. Ar trebui să sun la poliție sau rezolvăm noi?
— Cred că ar fi mai bine să o rezolvăm singuri. Mă îndoiesc că ai vrea să vezi poliția, având în vedere că ai băut.
— Heh...
Style s-a scărpinat stângaci în cap, încurcându-și părul. Nu și-a dat seama că Fadel înțelesese perfect motivul pentru care nu voia să implice poliția.
— Deci, ce o să faci? a întrebat Fadel, încrucișându-și brațele, emanând o aură rece și nemiloasă.
— De fapt, sunt mecanic auto. Nu este avariată rău. Dacă vrei, poți să o aduci la garajul meu, iar eu voi acoperi toate costurile de reparație.
— Ești vinovat, tu ai lovit mașina mea, așa că desigur, ar trebui să fii responsabil. — tonul lui Fadel era ferm, dar nu agresiv.
Nu ceruse despăgubiri pentru timpul pierdut, dar în timp ce inspecta partea din spate a mașinii sale, aruncase câteva priviri atente și spre Style. Nu doar mașina, ci și el era examinat cu o minuțiozitate suspectă. Fadel era aproape convins că Style era într-adevăr mecanic auto, dar natura lui prudentă îl făcea să rămână sceptic.
Style s-a întors la mașină și i-a întins lui Fadel o carte de vizită cu numele și adresa service-ului său auto.
— Style... a murmurat Fadel, luând cartea și scoțând telefonul pentru a verifica adresa. A descoperit că service-ul nu era departe de noua lui locuință.
— Tu cum te numești? a întrebat Fadel direct.
— Chiar trebuie să-ți spun?
— În cazul în care vii la service și eu nu sunt prin preajmă, poți pur și simplu să lași mașina și să-i spui mecanicului numele tău.
— Fadel.
— Bine, Fadel. Dacă totul s-a rezolvat, să mergem fiecare pe drumul lui.
Fadel nu a răspuns, nici măcar nu a dat din cap în semn de acord. În timp ce se întorcea la mașina lui, i-a spus pe un ton neutru:
— Voi aduce mașina mâine pe la amiază.
— Vino oricând, sunt liber toată ziua mâine.
Style a răspuns cu un zâmbet dulce.
Dar acel zâmbet... Zâmbetul dulce al lui Style a înghețat rapid. Personalitatea lui Fadel era îngrozitor de neprietenoasă, rece și aparent nepăsătoare. Fadel deja se întorsese la mașina avariată, părăsind scena fără alte comentarii.
Cine ar fi crezut că un accident minor l-ar fi atras într-o conexiune atât de ciudată? Și cine ar fi crezut că lovirea barei de protecție din spate a mașinii lui Fadel se va transforma într-un dezastru nesfârșit pentru propriul său spate?
Între timp, Kant părăsise hotelul în dimineața târzie și se îndrepta direct spre casă. Nu se mai gândise prea mult la pisica jucăușă care „îl lovise” și fugise, dar, în mod surprinzător, gândurile lui se întorseseră de câteva ori la întâlnirea de aseară în timp ce conducea liniștit. Poate era din cauza sclipirii din ochii acelei pisici răutăcioase.
Privind în jos la mâinile sale, Kant își dădu seama că până și amintirea nopții trecute îi provoca reacții ciudate, aproape involuntare.
„La naiba, a fost intens și palpitant.”
Instinctele lui îi spuneau că pisica aceea era diferită de toate celelalte aventuri de până acum și se întreba ce anume o făcea atât de specială. Dar, oricât s-ar fi gândit, nu reușea să găsească un răspuns.
Kant a parcat mașina în garajul de acasă. Primul etaj al casei sale era amenajat ca salon de tatuaj, iar al doilea etaj era spațiul de locuit pe care îl împărțea cu fratele său mai mic, Babe. Erau doar ei doi. Părinții lor muriseră când el și Babe erau încă copii, iar Kant fusese forțat să se maturizeze prea devreme. Pierderea părinților îi modelase personalitatea, transformându-l într-un frate mai mult decât protector. Uneori, Babe glumea că se comporta mai mult ca un tată decât ca un frate.
Salonul său de tatuaj era deschis de la amiază până seara, iar datorită programărilor, Kant avea o oarecare flexibilitate în gestionarea timpului. Intrând în casă, a observat lângă pantofii fratelui său o pereche de pantofi pe care nu o mai văzuse înainte. Era sigur că aceștia erau noi pentru casa lor. Probabil că Babe adusese un prieten.
Realizând că fratele său mai mic nu era la școală, Kant și-a amintit brusc că era sâmbătă. Avea prima programare pentru un tatuaj la ora 15:00, așa că s-a gândit să doarmă puțin înainte de muncă.
Când a trecut pe lângă salonul de tatuaj de la parter, a auzit sunetul televizorului de la etajul doi. S-a mișcat cu grijă, încercând să nu deranjeze, în cazul în care Babe era cu un prieten. Ajungând sus, prima persoană pe care a văzut-o a fost Knot, prietenul apropiat al fratelui său mai mic.
— Hei, P’Kant!
— Mm. Ai stat aici noaptea trecută sau ai venit azi-dimineață?
— Tocmai am ajuns aici cu puțin timp înaintea ta, a răspuns Knot politicos, cu un zâmbet larg pe față.
Kant încă nu-și putea da seama cum un copil atât de educat ajunsese prieten cu Babe. Mulțumit de răspuns, a dat din cap și a aruncat o privire spre fratele său, care stătea confortabil uitându-se la televizor. În contrast, Knot părea că studia ceva.
Deși rareori îl vedea pe Babe învățând, notele acestuia erau întotdeauna impresionante. Se pare că genele bune circulau în familie.
— Dar ce zici de tine, frate? Unde ai fost de te întorci la ora asta? a întrebat Babe.
— Nu e treaba ta, puștiule.
— Probabil că ai fost să-ți răspândești semințele, nu-i așa? Ai fost atent? Ai folosit protecție? Nu vreau să devin unchi încă, a spus Babe râzând.
— Hei, hei, atenție! Kant a replicat repede, părând supărat, în timp ce se ducea să stea lângă fratele său.
La televizor erau știrile de la amiază. Un caz atrăgea atenția: uciderea unui celebru investitor imobiliar, cel mai probabil din cauza unui conflict de afaceri.
— Hei, nu acesta este tipul care a fost la știri acum câteva zile pentru trafic de ființe umane? a întrebat Kant.
Babe și-a sprijinit bărbia în mână.
— Da, el este. Pun pariu că a fost un asasinat. Se speculează că în spatele bandei de traficanți de persoane este un mare șef. Probabil că bătrânul a fost util până acum, dar când cazul a devenit public, l-au scos din joc.
— Sună ca o telenovelă.
— Știi cum este, telenovelele sunt inspirate din viața reală.
— Povestea este peste tot la știri, dar nu există niciun indiciu?
— Ucigașul ar putea fi un profesionist excelent, a răspuns Babe.
— Un servitor loial al șefului, care scoate pe oricine le stă în cale, a glumit Kant.
— Te referi la tine?
— Doar glumesc! Oricum, tu de ce nu studiezi ca Knot?
— El învață pentru un program de schimb de experiență în Anglia. Eu nu merg.
— Nu ai spus că vrei să mergi?
Babe scoase un oftat lung.
— Am bani?
Această întrebare a rezolvat totul.
— De câți bani ai nevoie? a întrebat Kant.
— Nu contează. Nu încerca să faci rost de bani în moduri ciudate. Dacă nu merg acum, nu voi muri. Altă dată, poate.
Babe s-a ridicat și a mers spre Knot.
— Să mergem să luăm ceva de mâncare.
După ce cei doi au plecat, Kant a rămas pe canapea, uitându-se la televizor, deși nu înțelegea prea bine conținutul. Telefonul din buzunar a început să sune.
— Salut, ce e, căpitane?
— Vino jos. Trebuie să vorbesc cu tine.
Kant a coborât scările și l-a găsit pe căpitanul Kris stând confortabil pe un scaun din salon, fumând o țigară.
— Ai așteptat să plece fratele meu înainte să intri, nu?
— Am intrat după ce fratele tău a ieșit.
— Există de lucru, nu? Nu mai vreau să o fac! De fiecare dată mă simt ca și cum aș fi în pragul morții.
— Nu te grăbi. Ascultă mai întâi propunerea.
Kant a oftat și a aprins o țigară.
— Atunci grăbește-te și spune.
— Ai văzut știrile în ultima vreme?
— Ce știri? Cele despre despărțiri de celebrități sau petreceri secrete? Acestea sunt peste tot.
— Vorbesc despre asasinarea politicianului de săptămâna trecută și despre uciderea omului bogat implicat în scandalul legat de traficul de persoane, a spus căpitanul Kris, cu o voce calmă, dar serioasă.
— Oh... a răspuns Kant, trăgând adânc din țigară.
- Tocmai m-am uitat la știri cu fratele meu mai devreme.
Cei doi fumau în liniște, iar o ceață albă de fum umpluse încăperea, dând un aer tensionat momentului.
— Bănuiesc că persoana din spatele acestor fapte este aceeași. Politicianul și omul bogat se cunoșteau și, aparent, colaborau la traficul de persoane, a continuat Kris.
Kant a oftat adânc, fără să comenteze.
— Cred că folosesc același asasin pentru a-i elimina, dar nu avem suficiente dovezi pentru a confirma acest lucru, a adăugat căpitanul, aruncând un plic maro pe masa rotundă din apropiere.
Kant l-a prins cu mâna, dar nu a scos imediat documentele dinăuntru.
— Ce vrei să fac mai exact?
— Vreau să investighezi și să aduni dovezi. Trebuie să confirmăm că aceștia doi sunt adevărații asasini și să ajungem la cel care orchestrează totul.
— Uau... Poliția nu are capacitatea să facă asta? Sunt asasini, căpitane! Eu sunt doar un hoț mărunt. Nu am nicio șansă în fața unor oameni ca ei.
— Tu? Un hoț mărunt? Kris râse scurt.
— Munca ta anterioară poate fi clasificată „măruntă,” Kant? Am analizat asta toată noaptea, dar oricât m-am gândit, nu am găsit pe nimeni mai potrivit decât tine pentru treaba asta. Ești un geniu al hoției.
— Oh, hai că exagerezi, căpitane. Crede-mă, nu te pricepi deloc la laude, a spus Kant, simțindu-se incomod. A întins mâna și a deschis plicul, mai mult ca o modalitate de a-și distrage atenția.
— Dacă accepți această slujbă, îți promit că îți voi șterge întregul cazier. Și, cel mai important, această treabă vine cu o recompensă semnificativă. Cei de la putere sunt dispuși să plătească frumos pentru cel care ajunge la mintea din spatele acestor lucruri.
Kant nu a răspuns imediat. A scos câteva coli de hârtie din plic și le-a răsfoit. Fiind expert în a desluși astfel de detalii, a înțeles imediat că informațiile erau precise și bine documentate.
Primul nume era Fadel. Informațiile personale furnizate erau suficient de detaliate pentru a începe o investigație serioasă.
Totuși, când a văzut poza celuilalt asasin, un val de șoc l-a lovit. Sprâncenele i s-au încruntat, iar fruntea i s-a tensionat. Inima i-a sărit din piept, apoi a început să bată atât de tare încât simțea că îl asurzește.
Celălalt asasin era Bizon. Fotografia, deși făcută pe ascuns, era suficient de clară pentru ca Kant să recunoască imediat acea figură.
Era pisica răutăcioasă care se jucase cu el în noaptea precedentă.
Kant a avut nevoie de câteva momente pentru a-și recăpăta calmul. Ochii săi frumoși trădau o combinație de ezitare și surpriză. Cum putea pisica lui drăguță să se transforme într-o fiară sălbatică? Întruchiparea inocenței din noaptea trecută era greu de asociat cu ceva atât de brutal precum asasinarea.
„Uau, față frumoasă, m-ai lăsat complet uluit,” gândi Kant, ridicând o mână pentru a-și freca ceafa într-un gest nervos.
— Ești sigur că cei doi sunt asasinii? întrebă el, încercând să-și ascundă tulburarea.
— Patruzeci la sută sigur. De aceea am nevoie să adunăm mai multe dovezi, răspunse Kris calm.
— Nu arată deloc ca niște asasini, mormăi Kant, privind din nou fotografia lui Bizon.
— Să discutăm detaliile slujbei, continuă Kris, fără să-l lase să divagheze.
— Trebuie să găsim dovezi că ei sunt asasinii și să ne conducă la maestrul din spatele lor.
— Când am spus eu că voi lua această slujbă? ripostă Kant, încercând să mascheze îndoiala care îi fremăta în voce.
— Fața ta pare interesată, replică Kris, cu un zâmbet subtil.
— Cât este salariul? întrebă Kant, schimbând subiectul.
— Fratele meu vrea să meargă într-un program de schimb de experiență în Anglia, iar eu vreau să negociez taxa.
Capitolul 3
Dacă poliția poate acționa sub acoperire pentru a investiga cazurile, cu siguranță asasinii pot acționa și ei în acest fel. Desigur, Fadel și Bison au slujbe sub acoperire pentru munca lor de asasini, pe care o fac doar ocazional. Mama sau șefa lor, așa cum o numesc, afirmă că au o profesie. În viața de zi cu zi, ei conduc un restaurant. Bison nu are nicio opinie despre asta. Fadel, fratele său vitreg, este cel care decide ce ocupație ar trebui să aibă cei doi.
Hobby-ul lui Fadel este gătitul, așa că slujba lor sub acoperire implică inevitabil bucătăria. Credeți sau nu, chiar dacă fața lui nu este tocmai prietenoasă și, din contră, este destul de acră, abilitățile sale culinare sunt de top.
După ce și-au mutat ascunzătoarea, cea mai recentă afacere pe care o dețin este un local de burgeri. Pe panoul din afara restaurantului scrie mare „HEART BURGER” sau, după cum spune Bison, sarcastic, „Heartbreak Burger”. Proprietarul este fără speranță, indiferent dacă este vorba despre viața amoroasă sau altceva, mereu se amestecă în treburile fratelui său mai mic. Bison este mai jucăuș și mai sentimental; își dorește o dragoste frumoasă și autentică. Dar, ca de obicei, Fadel continuă să-și lase viața amoroasă în ruină.
„A îndrăznit să pună cuvântul „Inimă” în numele restaurantului, deși comportamentul lui este atât de lipsit de inimă.”
Bison a mormăit în surdină despre fratele său mai mare, care ascuțea un cuțit. Arăta periculos și, dacă un client le critica mâncarea, cine știe dacă nu l-ar înjunghia cu acel cuțit. Era prima zi de lucru a restaurantului lor, și Bison habar nu avea ce făcea Fadel, deoarece nu aveau niciun client.
- Ce e? Văd că te uiți la mine de ceva vreme, întrebă Fadel fără să-și ridice măcar privirea. Bison își dădu ochii peste cap, frustrat, crezând că nu era atât de evident.
- Mă întreb ce faci. Nu e nimeni aici și totuși ai stat lângă plită de când am deschis.
- Ascut cuțitele.
- Aici, în față? Dacă oamenii trec pe lângă tine și te văd ascuțind cuțite cu o privire ucigașă, niciun client nu ar îndrăzni să intre. Lasă-l jos. Ți-e teamă că oamenii nu știu ce fel de muncă facem? Vrei să le arăți?
Bison a făcut o grimasă de enervare, dar nu a mai argumentat. Într-un târziu, Fadel a încetat să mai ascută cuțitele, și-a scos șorțul cu modelul inimă, s-a uitat la ceas și a văzut că era amiază deja. Service-ul auto probabil era deschis.
- Am ceva de făcut. Ai grijă singur de restaurant puțin, bine
- Unde te duci?
- Duc mașina la reparat.
- Adică idiotul ăla a băut și ți-a lovit mașina?
- Da. O să fii bine aici de unul singur, nu?
Bison a dat din cap în semn de acord. El nu putea să gătească, dar, după cum stăteau lucrurile, Heart Burger probabil nu va avea clienți astăzi. În plus, Fadel a spus că va fi plecat doar pentru puțin timp.
- Sigur, voi fi bine. Dar cum te întorci?
- O să iau un taxi. Service-ul auto nu este departe de aici
- Bine, să vii repede, a răspuns Bison.
În timp ce fratele său a luat cheile mașinii și a ieșit pe ușa din spate, Bison a întins mâna după telecomandă pentru a căuta un film. Nu aștepta clienți, așa că nu-i păsa dacă intră cineva sau nu. Clopoțelul atârnat de ușa restaurantului de burgeri s-a auzit abia după-amiază. Primul client a pășit înăuntru, un tip înalt, de aproximativ 185 de centimetri, cu trăsături familiare care îi aminteau lui Bison de tovarășul de joacă de aseară.
- Oh, tu ești... îl salută bărbatul zâmbind în timp ce îl recunoscu pe Bison. - Ne întâlnim din nou.
Bison a crezut că este doar o coincidență, nici prin cap nu i-a trecut că este o schemă bine planificată.
- Da, ne întâlnim din nou, întâmplător. Totuși, cred că azi, în sfârșit, o să-ți aflu numele.
Zâmbetul răutăcios al bărbatului s-a lărgit, dar tot nu și-a dezvăluit identitatea. În schimb, Kant a făcut un pas mai aproape, oprindu-se la o distanță suficient de mică încât Bison să-i simtă parfumul subtil, apoi a continuat să vorbească dezinvolt.
— Trec des pe aici și am observat locul nou amenajat. Eram curios despre ce fel de magazin este vorba. Am văzut că este un restaurant cu burgeri și, din moment ce ai deschis, m-am gândit să mă opresc și să încerc un preparat.
Bărbatul a expus lucrurile ca și cum totul era pură întâmplare.
— Este foarte frumos locul, remarcă Kant, aruncând o privire în jur. Decorat elegant, în stil american, cu frigiderul plin de beri artizanale (ediție limitată), pe lângă burgeri și alte preparate.
— Bucătarul și proprietarul este plecat în acest moment. Te-ar deranja să bei o băutură rece în timp ce aștepți? Pot să-l sun să se întoarcă repede. Este fratele meu și tocmai a ieșit puțin cu treabă.
Kant a simulat o privire ușor confuză, apoi a zâmbit.
— Deci, ai deschis restaurantul împreună cu fratele tău?
— Da, doar noi doi.
— Nu este nevoie să-l suni să se întoarcă în grabă. Ar fi prea mult dacă ți-aș cere să-mi faci un burger?
— Ar putea fi un dezastru dacă îl fac și nu iese bine. Ce se întâmplă dacă acorzi o recenzie proastă restaurantului?
Bison ridică o sprânceană.
— Nu aș face niciodată asta! Mi-ai explicat deja că nu ești bucătarul principal. O să-l mănânc azi pe cel făcut de tine, iar mâine mă întorc să-l încerc pe cel preparat de fratele tău.
Bison și-a lins buzele în timp ce ochii frumoși ai lui Kant clipeau îmbietor.
— Ar fi păcat să plec nemâncat. Mai important, aș vrea să te cunosc mai bine!
Kant adăugă asta cu un zâmbet fermecător.
— Bine, o să-ți fac o ofertă, jumătate de preț, dar nu te plânge dacă este rău.
Bison cedă în cele din urmă, încântat de privirea drăguță și cuvintele dulci ale lui Kant. Fadel ar fi surprins să-l vadă pășind el însuși în bucătărie.
Bison l-a privit pe fratele său lucrând de multe ori, iar meniul avea imagini care să-l ghideze. „Cât de greu ar putea fi? Doar pun lucrurile cap la cap, nu?” Se duse în spate, aduse meniul încă nou-nouț și neatins și îl înmână primului său client.
— Meniul recomandat este burgerul de vită. Și mă numesc Bison. Câți ani ai?
— Douăzeci și cinci. O să iau burger de vită.
— Deci avem aceeași vârstă.
— Te cheamă Bison, dar arăți ca o pisică.
— Toată lumea spune asta.
— Prin „toată lumea”, te referi la cei care încearcă să flirteze cu tine?
— Nu am spus niciodată numele meu persoanelor cu care „m-am distrat.”
— Deci, eu sunt un caz special?
Mâinile lui Bison au înghețat chiar dacă erau deasupra aragazului. Și-a ridicat privirea spre Kant, care zâmbea jucăuș, cu ochii îngustându-se ușor.
„Tipul ăsta e cochet.”
— Oh, cochetezi cu mine? Uau, habar nu aveam.
— Nu pot?
— Cine sunt eu să te opresc? O poți face dacă vrei. Dar te anunț totuși, nu am simțit nimic special și nu m-am atașat de tine aseară, îl asigură Bison.
— Deci, ești greu de cucerit.
— Depinde cum privești.
— Dar ești singur, nu?
— Da, sunt singur.
— Doar spunându-mi lucrul acesta, mi-ai făcut ziua mai frumoasă.
Kant zise asta cu un zâmbet larg pe față.
Bison nu se putu abține să nu zâmbească și el. Aprinse aragazul, își puse șorțul și mănușile în timp ce se pregătea să facă burgerul. Mișcările lui imitau tot ce învățase urmărindu-l pe Fadel când gătea.
Kant privea silueta zveltă a lui Bison în timp ce se mișca stângaci prin bucătărie. A pus meniul înapoi pe blatul de lângă aragaz, care avea și locuri pentru clienți. În loc să aștepte pe scaun, s-a dus la frigider, a luat două sticle de bere și i-a întins una lui Bison.
— Asta este pentru tine.
— Mulțumesc. Dacă Fadel... adică, fratele meu, află că beau în timpul serviciului, cu siguranță o să mă certe.
— Este atât de strict?
— Uneori. De cele mai multe ori, el este foarte agitat și meticulos, o duce puțin în extrem.
Kant zâmbi fără să spună nimic, iar Bison continuă să gătească burgerul, mirosul delicios de carne de vită la grătar răspândindu-se în restaurant.
Poate mi-ar fi oferit și niște idei mai bune despre cum să interacționez cu oamenii ăștia.” Kant suspină adânc, încercând să-și tempereze frustrarea. Își lăsă capul pe spate și privi tavanul restaurantului, încercând să pună în ordine gândurile.
„Deci, Fadel e clar liderul aici. Are o prezență copleșitoare, dar Bison... Bison e cu totul altă poveste. Cât de ironic: unul gătește burgeri perfecți, iar celălalt abia dacă știe să țină o spatulă.” Își frecă tâmplele cu degetele, întrebându-se dacă să mai stea sau să plece.
Se uită la burgerul perfect din fața sa și mușcă încet, savurând combinația de arome. Era impresionat – Fadel știa clar ce face în bucătărie. Kant nu putea să nu se întrebe cum doi asasini de elită au ajuns să conducă un restaurant de burgeri. „Cam prea multe paradoxuri într-un singur loc,” își zise el.
În spate, Fadel stătea de vorbă cu Bison, care se uita la podea, vizibil iritat.
— Nu mai face asta, îl avertiză Fadel.
— Ce? Am încercat doar să-l ajut.
— Bison, nu ești făcut să gătești. Lasă bucătăria în seama mea. Vreau să te concentrezi pe interacțiunea cu clienții. Fii drăguț, fii fermecător. Ești bun la asta.
— Asta îmi spui tu, care m-ai trimis în spate?
Fadel oftă, masându-și tâmplele cu un gest identic cu cel al lui Kant.
— Doar ascultă. E prima zi. Trebuie să facem o impresie bună, iar mâncarea e prioritatea numărul unu. Dacă nu le place ce mănâncă, nu contează cât de fermecător ești.
Bison își încrucișă brațele, bombănind în barbă, dar nu mai zise nimic.
Între timp, Kant își terminase burgerul și își ștersese gura cu șervețelul, gândindu-se dacă să rămână sau să plece. Sunetul ușii din spate deschizându-se l-a făcut să ridice privirea. Fadel ieși calm, privindu-l pe Kant cu o expresie neutră.
— Sper că ți-a plăcut burgerul.
— A fost... incredibil, recunoscu Kant sincer.
— Mă bucur să aud asta.
Kant își șterse palmele ușor transpirate pe pantaloni, simțindu-se inexplicabil de mic sub privirea lui Fadel.
— Deci, când te-ai apucat de gătit? întrebă el, încercând să umple tăcerea.
Fadel ridică dintr-o sprânceană.
— De când am fost nevoit.
— Nevoit?
— E o poveste lungă, spuse Fadel, evitând subtil detalii.
Kant își lăsă capul pe o parte, zâmbind ușor.
— Atunci poate o să mi-o spui la următoarea mea vizită.
Fadel încuviință scurt, dar nu spuse nimic. Tăcerea lui era apăsătoare, dar Kant se trezi curios să descopere ce ascundea această mască de stoicism.
„E clar că fratele ăsta e mai greu de citit. Dar e doar o chestiune de timp.”
Pe când se pregătea să plece, Bison ieși din spate, cu un zâmbet larg și fals pe față.
— Așadar, pleci deja?
— Pentru moment, da. Dar mă întorc, garantat.
— Sigur că da, răspunse Bison pe un ton jucăuș. Ne vedem curând, Kant.
Kant dădu din cap, apoi ieși din restaurant, zâmbind în sinea lui.
„Ce zi interesantă. Nu mă așteptam să fie așa... captivant.”
În timp ce mergea spre mașina lui, gândurile îi erau pline de Bison și Fadel. Acel mic restaurant ascundea mult mai multe decât se vedea la suprafață, iar Kant era hotărât să descopere toate secretele.
Capitolul 4
Capitolul 5
Fructele Lychee Emperor puteau aștepta până mai târziu. Bison strigă pisica pe care a hrănit-o mereu în ultimele zile. O găsise într-o zi când a ieșit să arunce gunoiul. Era mică, înfometată și părea că se teme de el.
Capitolul 6
,,Șarmul meu este pur și simplu debordant. Orice bărbat care mă zărește, îmi va cădea la picioare. Este stilul meu.”
Capitolul 7
Localul Heart Burger era puțin mai aglomerat azi în jurul prânzului, cu ceva mai mulți clienți decât de obicei. În mod normal, erau două-trei persoane. Astăzi, erau șase mese ocupate. Fadel stătea la grătar, în timp ce Bison mai mult se distra. În afară de a servi băuturi și mâncare, nu avea alte îndatoriri.
Capitolul 8
Vineri seara, Bison a plecat când localul nu era foarte aglomerat. Fadel se putea descurca singur cu clienții existenți. În decurs de o oră, restaurantul era plin, cu toate mesele ocupate. Proprietarul nu mai făcea față la comenzi, s-a uitat neajutorat în jur încercând să găsească o soluție. A încercat să-l sune pe Bison să se întoarcă, dar părea că tânărul îi ignora în mod deliberat apelurile. Singur și fără alternativă, a decis să lucreze temeinic, ca un super-erou și să abordeze situația cu calm. A rugat clienții să-și noteze singuri comenzile și să le ridice când erau pregătite. Tocmai când era pe punctul de a înmâna unor clienți nou veniți, hârtiile de notițe, o mâna a intervenit și le-a smuls. A ridicat privirea și l-a văzut pe Style zâmbind larg.
Capitolul 9
În noaptea aceea, au făcut-o doar de câteva ori. Style l-a împins, spunând că nu mai suportă. Fadel a fost de acord să se oprească, deoarece putea observa că Style chiar nu mai putea continua, deși nu era satisfăcut pe deplin. Style și-a înăbușit durerea, a intrat în baie, apoi s-a întors palid și înlăcrimat. Ceasul din local, arăta că era abia trecut de ora două. Văzând starea nu tocmai bună a tânărului, Fadel s-a ridicat și i-a spus:
Capitolul 10
După un weekend agitat pe toate planurile, Fadel și Bison au închis localul și au luat o pauză. În dimineața aceea, Bison s-a trezit târziu, a coborât la parter, dar a descoperit că fratele său nu era acasă. Fadel nu era genul de frate mai mare care să lase un bilet, în care să explice unde se află. Mai mult decât atât, Bison însuși nu era tipul căruia să-i pese sau să-și facă griji în legătură cu unde merge, sau ce face fratele său. Nimeni nu trebuia să-și facă griji că Fadel va fi rănit. Adevăratul motiv de îngrijorare era că acesta, ar putea rănii accidental pe altcineva.
Capitolul 11
Kant și Bison au mers împreună la școala lui Beb în după-amiaza aceea. Imediat ce au ajuns acolo, cei doi s-au îndreptat direct spre biroul profesorilor. Înăuntru, alături de un profesor de la departamentul disciplinar, se aflau Beb, adversarul său și părinții adversarului.
Capitolul 12 (+18)
,,De ce am fost atât de neliniștit în ultimele zile?”
Capitolul 13
În aceste zile, localul Heart Burger este aglomerat în timpul prânzului, așa că Style încearcă să nu-l viziteze pe Fadel în perioada aceea. Cu toate acestea, incapabil să reziste dorinței sale, el fiind persoana îndrăgostită, trebuie să-și vadă iubitul de trei ori pe zi.
Capitolul 14
Style s-a urcat în mașină cu Kant, încă năucit de situația ciudată. Prietenul lui nu-i explicase nimic. Nici măcar nu știa unde îl duce. Însă, putea vedea expresia încordată de pe chipul lui Kant și nu îndrăznea să întrebe nimic. O jumătate de oră niciunul nu a scos nici un cuvânt.
L-a văzut pe Kant scoțând un telefon vechi ascuns sub scaunul mașinii și trimițând mesaje cuiva. După ce a pus telefonul la loc, s-a întors să se uite la Style. L-a privit fix în ochi.
Promite-mi că vei păstra secret ceea ce s-a întâmplat astăzi. Indiferent cine ar fi, oricât de multă încredere ai avea, nu vei spune nimănui.
Ești înfricoșător acum, Kant. Nu mai înțeleg nimic, situația de mai devreme, acum tu...
Repede, Style, doar promite-mi!
Bine, bine, promit. Acum poți să-mi spui ce se întâmplă? Eu doar încercam să o prind pe iubita lui Fadel. De ce m-ai târât aici? Style era năucit și bulversat de evenimentele din seara aceea.
Îți spun din nou, Fadel nu are iubită. Femeia aia nu este iubita lui Fadel.
Sunt atât de confuz în acest moment. Spune-mi măcar unde mă duci. Acesta nu este drumul spre casă, casa mea este în direcția opusă.
Hai să mergem împreună într-un loc. Am o întâlnire cu cineva...La naiba! Cu Căpitanul Kris. Probabil îți amintești, acum câțiva ani am fost prins furând mașini pentru a le vinde.
Îmi amintesc...
Am ieșit din închisoare pentru că eram informator pentru poliție. Lucrez cu ei acum. A rostit Kant cu o nuanță de vină în voce. Style și-a încruntat ușor sprâncenele. Începuse să înțeleagă ce explica Kant. Deci în momentul acela, prietenul lui lucra pentru poliție în timpul unei operațiuni.
Și atunci ce... Style nu și-a putut termina fraza, a fost întrerupt imediat de Kant.
Slujba la care lucrez implică investigarea ucigașilor profesioniști. Poliția are informații despre aceștia doi, dar nu există nicio dovadă că ar fi asasini adevărați. Îmi pare rău. Nu credeam că tu și Fadel sunteți de fapt împreună. Dar atât Fadel, cât și Bison sunt ucigași. Se pare că încep o nouă misiune.
Style a tăcut. Era atât de tăcut încât a uitat să respire. Mintea i s-a golit, iar corpul îi era amorțit. Și-a dat ochii peste cap și l-a privit pe Kant, care parcase mașina și oprise motorul. Artistul tatuator, s-a lovit cu capul de scaun privindu-și prietenul cu o expresie vinovată.
Ce-ar fi să ieșim să fumăm și să luăm puțin aer curat? Fără să aștepte ca Style să răspundă, el a deschis ușa și a ieșit. Style a stat nemișcat mult timp, atât de mult, încât i-a permis lui Kant să fumeze destul. A încercat să-și adune gândurile. Apoi, a deschis ușa mașinii și s-a dus să-l tragă de gulerul cămășii pe Kant. S-a uitat în ochii lui, căutând adevărul vizavi de ceea ce spusese mai devreme. O briză răcoroasă sufla, împrospătându-i corpul. Dar aerul rece, nu putea diminua furia nebună pe care o simțea Style, nici măcar puțin. S-a repezit cu pumnii la Kant. Acesta l-a lăsat să-l lovească, era conștient că el era motivul pentru care prietenul său era în situația aceea.
Care crezi că sunt sentimentele mele? Nu mi-a plăcut niciodată nimeni până acum. Fadel este primul. Și acum îmi spui că este un ucigaș? Vrei să spui că persoana pe care o iubesc, cea care poate arăta înverșunată, dar este blândă cu mine, ucide oameni? Despre ce naiba vorbești, Kant? Style simțea că pământul îi fugise de sub picioare.
Te înțeleg... înțeleg. A rostit resemnat artistul tatuator.
Style l-a lovit din nou, strigând tare.
-Ce înțelegi? Ce naiba înțelegi? Ce înțelegi cu adevărat, nebunule? Spune-mi doar că glumești, că minți, că nu este adevărat.
- Nu mint și înțeleg cât de confuz este să afli că persoana pe care o iubești este un ucigaș, un criminal profesionist.
Kant, se dezlănțuise și el. Țigara pe care o ținea în mână căzuse la pământ. S-a dat înapoi, simțind înțepătura tăieturii de pe buză, pe care i-o provocase Style. Și-a lăsat părul să cadă pe față, se simțea deznădăjduit și confuz. Se gândise toată ziua că Bison va pleca să facă într-adevăr ceva important, dar realitatea se dovedise a fi cu totul alta. Își urmase iubitul, la fel ca Style, să se convingă.
Bison s-a dus în camera de supraveghere pentru a distruge probele. Ținta din seara aceea a fost o femeie. Cei doi frați asasini nu au ucis-o, părea că s-au apropiat de ea să obțină niște informații. Kant se zgâria și se lovea cu pumnii. Era la fel de confuz și părea chiar mai instabil mental decât Style. Sentimentul de vinovăție îi înrăutățea și mai mult starea. A strigat din nou, mai tare, mai dureros, dar fără cuvinte sau sens. Apoi Kant a închis ochii, liniștindu-se încet. Când i-a deschis și-a văzut prietenul cu capul plecat, pumnii strânși, umerii lăsați de parcă ar fi fost pe cale să plângă.
Tocmai ai început să-l placi. Sentimentele tale pentru el, nu pot fi încă atât de profunde, nu? Doar desparte-te de el și trimite la poliție, clipul pe care l-ai înregistrat astăzi. A rostit Kant într-un târziu.
Style nu a răspuns. S-a apropiat și a tras din nou de gulerul lui Kant. Apoi a scos iar pachetul de țigări, din buzunarul cămășii prietenului său. A luat una, a aprins-o și a aruncat țigările rămase la pământ. A plecat să găsească un loc potrivit pentru a fuma și a se gândi în liniște, la ce se întâmplase.
Kant l-a lăsat să își ia timp și să se calmeze. A așteptat în tăcere până când Style s-a întors și l-a întrebat.
Ești sigur că poți să te desparți de Bison? E posibil să nu-ți mai placă de cineva pe care începi să-l iubești?
Era rândul lui Kant să tacă. Când venea vorba de propriile sentimente, era mult mai greu. Greșise când îi spusese lui Style să nu-i mai placă Fadel, pentru că nu era atât de ușor pe cât părea.
Un criminal mărunt ca mine, care se îndrăgostește de un asasin, nu-i așa că sună nebunesc? Când l-am întâlnit prima oară la bowling, nu știam nimic. Pur și simplu m-am simțit atras de el. Era ca o pisică obraznică pe care voiam să o domolesc. Poate pentru că este un criminal, l-am găsit atât de interesant.
Dar eu nu sunt nici criminal nici altceva și nu mă așteptam să fiu prins în asta. Știi că tatălui meu îi place foarte mult de Fadel? Se așteaptă să aibă grijă de mine până când voi îmbătrâni.
Style mai trase un fum adânc din țigară, ochii lui înroșindu-se în timp ce viziuni despre viitorul pe care și-l imaginase i-au umplut mintea. L-a plasat pe Fadel în acel vis, dar acum se simțea ca și cum această poveste de dragoste era destinată să se termine înainte ca ea să înceapă cu adevărat. Își împinse părul care îi căzuse pe față, înapoi în spatele urechilor.
Chiar ai de gând să-l predai pe Bison poliției?
Asta nu este responsabilitatea mea. Trebuie doar să găsesc dovezi că el este un asasin și apoi să îl urmăresc până la cel care trage sforile.
Ai găsit ceva? A întrebat Style, cu un ton batjocoritor în voce.
Kant a dat din cap, exact când l-a zărit pe căpitanul Kris mergând spre ei.
Am găsit dovezi care confirmă că este un asasin, dar încă nu știu cine se află în spatele lor.
Căpitanul Kris s-a oprit lângă ei, privindu-i pe cei doi tineri. Style i-a aruncat o privire căpitanului, simțindu-se prea copleșit pentru a saluta pe cineva într-o manieră prietenoasă. Văzând că Kant rămâne netulburat la sosirea căpitanului, Style a păstrat tăcerea.
De ce l-ai adus pe prietenul tău, Kant? A întrebat căpitanul Kris.
Am divulgat un secret legat de muncă, iar clipul pe care Style l-a filmat astăzi, s-ar putea să-ți fie de ajutor. A explicat Kant.
Lasă-mă să văd. Style și-a ridicat bărbia sfidător, scoțând un sunet ciudat din gât. El a ezitat să-i predea telefonul căpitanului Kris imediat, oferindu-i în schimb un zâmbet forțat plin de neliniște.
Căpitanul Kris a oftat.
Cooperați cu poliția, băieți! Acea propoziție l-a obligat pe Style să-i predea telefonul căpitanului Kris, împotriva voinței sale. I-a aruncat o privire de avertizare lui Kant. Căpitanul a început să redea videoclipul pe telefonul lui Style. În timp ce Kant a continuat să vorbească.
Probabil încep o nouă misiune. Au drogat-o pe femeia din clip pentru a extrage informații, dar nu au ucis-o. Următoarea țintă este cu siguranță legată de această femeie. Ar trebui să investigați.
Hmm, ați făcut treabă bună. I-a lăudat căpitanul Kris, transferând dovezile pe propriul său smartphone. Apoi a șters clipul de pe dispozitivul lui Style înainte de a i-l returna. Style a rămas tăcut, în ciuda faptului că de obicei era cel mai vorbăreț. În momentul acela, nu voia să vorbească și nici să asculte.
Căpitane! A rostit Kant ușor nervos.
Ce este, Kant?
Vreau să renunț la acest job.
Pentru că îl iubești pe asasinul ăla cu fața dulce?
A răspuns Kant cu voce joasă.
Te-am avertizat să fii atent. Înțeleg cum te simți, dar nu contează acum. Nu poți renunța după ce ai ajuns atât de departe. Folosește - ți doar creierul și dosarul tău va fi curat. Nu vrei banii pentru fratele tău mai mic? Kant... oportunități ca acestea nu vin des. Căpitanul Kris Îl avertizase pe artistul tatuator de la început să nu se implice emoțional.
Kant s-a străduit să-și tragă respirația, cu buzele strânse de ciudă. Era pierdut, nesigur și nehotărât despre cum să procedeze. Căpitanul Kris, simțind confuzia lui, a decis să preia controlul.
Aflați cine se află în spatele lor. Am încredere în tine Kant că duci treaba la bun sfârșit.
Căpitanul l-a bătut pe Kant pe umăr prietenește. Apoi a dispărut de parcă nu ar fi fost niciodată acolo. Style i-a aruncat o privire prietenului său, care a rămas înrădăcinat pe loc. Nu voia să-și exprime gândurile, dar nu se putea abține.
Asta se simte ca și cum ți-ar fi forțată mâna. Kant s-a întors spre Style, surprins.
Ești... de partea mea? A întrebat el și mai derutat.
Nu sunt sigur ce ar putea fi, dar nu mai sunt supărat. Înainte să sosească căpitanul Kris, recunosc că eram furios. Dar acum cred că înțeleg că nici tu nu ai intenționat ca lucrurile să iasă așa.
Kant a dat din cap, recunoscând adevărul din spusele lui Style.
Nu mă așteptam ca lucrurile să evolueze în felul acesta. Cred că așa este dragostea. Oricât de precaut ai fi, dacă este menit să se întâmple, se va întâmpla. A spus Kant resemnat.
Deci, vei lucra în continuare cu acel căpitan?
Nu știu. Pur și simplu nu vreau să mai fac asta. Dar tu și Fadel, ce se va întâmpla cu voi? A întrebat artistul tatuator îngrijorat.
Nu sunt sigur deloc. Hai să luăm o bere. Se spune că alcoolul ajută mintea să se limpezească când ești blocat.
Style stătea în picioare, așteptând răspunsul lui Kant. Acesta a dat din cap în semn de acord.
Voi acoperii cheltuiala. Consideră-o ca o scuză. Chiar îmi pare sincer rău că te-am târât în asta. A spus plin de remușcări Kant.
Atunci, pregătește-te să cheltuiești mult. L-a tachinat prietenul lui cel vorbăreț.
Știi, Style? Ești incredibil de amabil.
Despre ce vorbești? Nu e nevoie de sentimentalisme. Nu-mi plac dulcegăriile. A răspuns Style, prefăcându-se supărat.
Ei bine, nu e de mirare că Fadel te place. A constatat Kant. Style a făcut o pauză, inspirând profund înainte de a expira încet.
Crezi că într-adevăr mă place?
Chiar dacă ai spune că nu contează, eu cred cu adevărat că sentimentele lui Fadel pentru tine sunt reale. A mărturisit Kant sincer.
Totuși, să știi că nu ajută. De câte ori o să mai joace soarta feste cu mine? Am vrut doar să prind amanta iubitului meu și am ajuns să fiu încurcat în toate astea.
Îmi pare rău pentru tot. Kant i-a oferit încă o dată scuze, iar Style și-a înclinat ușor capul, tușind.
Apropo, trebuie să fiu destul de priceput, nu? Am reușit să-l enervez pe Fadel destul de tare. Îți poți imagina? Nu numai că nu m-a omorât, dar este și îndrăgostit de tine. Kant i-a zâmbit slab prietenului său, nevrând să-l contrazică pe Style. Sigur, era priceput să se ocupe de Fadel. Dar acum, inimile lor nu erau deloc puternice, în ciuda bravadei pe care încercau să o mențină.
Între timp, Bison și Fadel s-au întors acasă după ce au adunat informațiile necesare de la Penpak. Cei doi frați au intrat în spațiul de lucru din casa. Stând în spatele unui ecran de computer, Fadel a început să transfere date de pe un mic dispozitiv pe un monitor mai mare. În timp ce aștepta finalizarea încărcării, Bison a intrat. Sorbea dintr-o băutură răcoritoare, în timp ce observa cu dezinvoltură procesul. Bison aruncă un mic card de memorie lângă mâna fratelui său.
Ce-i asta? Întrebă Fadel serios.
Înregistrări de la supraveghere, la restaurant astăzi.
De ce le-ai adus? Doar distrugerea dovezilor este suficientă. A rostit Fadel mirat.
Ei bine, dacă Lurat și Penpak au o întâlnire secretă și există informații care pot fi vândute? Am vrut să o iau, să văd. Dacă se vinde, am putea face niște bani. Știi, tipul acesta de afaceri, au o mulțime de secrete. Trebuie să existe ceva compromițător.
Nu ești chiar disperat după bani, nu-i așa? Te comporți ca și cum ai economisi pentru o nuntă sau ceva de genul. L-a tachinat Fadel.
Bison a ridicat din umeri nepăsător. Mustrarea lui Fadel, nu avea nici un efect asupra lui.
Păstrează-l în siguranță pentru mine.
Cu un oftat exasperat, Fadel s-a conformat. A luat geanta mică cu fermoar pentru a pune cardul de memorie înăuntru. L-a etichetat cu locul în care a fost obținut și cu data, înainte de a-l pune într-o cutie mică de depozitare.
Bison s-a rezemat de masă și a așteptat. În cele din urmă, toate datele fuseseră transferate. Degetele lui Fadel au dansat peste tastatură și în scurt timp, pe ecran a apărut un program și un jurnal de întâlniri pentru Lurat. Penpak, în calitate de secretară a lui Lurat, sistematizase meticulos activitățile șefului ei. Lucrul acesta îi ajută pe cei doi frați să își planifice următoarea mișcare cu ușurință.
Poimâine organizează o gală de caritate la Fundația Surarat. Este o petrecere de mascaradă. Cred că ăsta ar fi un moment bun pentru a face mișcarea noastră. Măștile ne vor ajuta să ne ascundem identitățile. A sugerat Bison, subliniind acel detaliu din programul lui Lurat. Fadel a rămas tăcut, luând în considerare propunerea, în timp ce continua să analizeze informațiile din fața lor. Fadel a dat din cap în semn de acord, gânditor.
Să-l punem pe tipul acela să găsească bilete de intrare la eveniment. Între timp, ar trebui să venim cu un plan bun și să pregătim armele de care vom avea nevoie pentru această slujbă.
Bison a salutat în semn de răspuns. După ce a selectat data pentru a-și îndeplini misiunea, Fadel a scos o hartă a zonei din jurul locației.
Să ne uităm la căile noastre de evacuare. Pentru cineva de nivelul lui Luerat, probabil că va fi destul de mult personal de securitate la eveniment. Este posibil să se implice și poliția. Nu ne putem permite să facem nicio greșeală.
Bison a dat din cap în semn de acord, luând încă o înghițitură de sifon și mijind ușor ochii.
După această slujbă, nu uita despre ce am vorbit. Vom negocia să renunțăm să mai fim asasini.
Fadel a tăcut pentru o clipă, apoi a răspuns cu o voce joasă și nesigură... Da, nu voi uita. Spera că această misiune va fi într-adevăr ultima lor slujbă.
Aroma cafelei proaspăt preparată s-a răspândit în încăperea spațioasă. Ofițerul Kris s-a hotărât să-și facă singur o altă ceașcă, deși era deja trecut de patru dimineața. Era încă la secția de poliție cu doi colegi de încredere. După ce a primit un raport că cei doi asasini au o nouă țintă, el a ordonat echipei sale să investigheze cine era cu adevărat femeia pe care a drogat-o Fadel.
Numele ei era Penpak, secretara bogatului Luerat. Nu era greu de bănuit că noua țintă a asasinilor nu era nimeni altul, decât omul cunoscut drept magnatul binevoitor. Ofițerul Kris și-a instruit echipa să adune mai multe informații despre Penpak și Luerat. Trebuia să afle pe cine ar fi putut ,,călca pe coadă” recent, Luerat. Din păcate, informațiile lipseau. Nu a găsit nimic neobișnuit. Știa însă, că în câteva zile, Luerat va găzdui o sărbătoare pentru aniversarea a 30 de ani a Fundației Surarat.
Ofițer, ați spus că acești asasini se comportă ca niște eroi, ucid doar oameni răi, nu? Am cercetat istoria magnatului Luerat ore în șir și nu văd nimic în neregulă cu el. Este unul dintre puținii oameni de afaceri cu un dosar atât de curat.
Ofițerul Kris sorbii din cafea, mușcându-și buza pentru că gândea la fel.
Trebuie să fie ceva. Un mic detaliu pe care s-ar putea să-l fi trecut cu vederea. A răspuns el, așezându-și părul pe spate. S-a îndreptat spre panoul unde erau fixate imaginile imprimate de echipa sa. Erau imagini cu Fadel și Bison, cu linii roșii și albastre trasate pentru a indica cât de mult lucraseră în ultima vreme. Imaginea pe care tocmai a fixat-o era a magnatului Luerat și o privire de ansamblu asupra fundației. S-a uitat la fotografia fondatorului, realizând că Luerat nu era singur în imagine.
- Cine sunt acești oameni din fotografie?
Ofițerul Kris a arătat spre ecran, determinând echipa sa să caute rapid informații.
Aceștia sunt fondatorii fundației, domnule. Pe mansardă se află proprietarul Empire Estate and Property, iar în dreapta este proprietarul companiei Kasemsan. Se pare că ambii erau prieteni apropiați cu magnatul Luerat, dar ambii au murit.
Au murit?
Cum au murit?
Într-un accident de mașină.
Și afacerile lor? Ofițerul Kris și-a frecat bărbia îngândurat, de parcă ar fi găsit micul detaliu pe care îl căutase.
Aproape toate acțiunile au fost vândute magnatului Luerat înainte de moartea lor. În ceea ce privește moștenitorii celor două familii, aceștia au dispărut. Este posibil să fi murit și ei. Ofițerul Kris și-a strâns buzele, mica licărire de speranță părând să se estompeze în întuneric.
Ofițer, ști când vor lovi din nou? Această întrebare l-a scos pe ofițerul Kris din gândurile sale haotice. S-a uitat la panoul informativ și a vorbit cu încredere.
Cred că vor acționa în timpul sărbătoririi a 30 de ani a Fundației Surarat. Trebuie să-i oprim.
Pentru că, chiar dacă magnatul Luerat era cu adevărat o persoană disprețuitoare, țara avea reputația ei. Ideea ca acești asasini să execute acei oameni josnici chiar în fața poliției, era o insultă masivă la adresa demnității sale.
Capitolul 15
Inițial plănuiseră să închidă restaurantul doar vineri, Fadel însă a decis să-l țină închis până luni, din cauza unui eveniment important. Intenționa să redeschidă marți. Din moment ce închideau localul, însemna că el și Bison nu-i vor vedea pe Kant și Style, în acele zile. Au putut doar să le spună că vor avea de făcut niște afaceri importante și că se vor vedea marți. Style a răspuns că a înțeles, încheind mesajul cu obișnuitul „Ne vedem mai târziu”. Deși era surprins că partenerul său înțelegea atât de ușor, ceea ce părea neobișnuit, Fadel era prea ocupat pentru a se opri asupra unui asemenea amănunt minor.
A sosit ziua acțiunii. Celebrarea a 30 de ani de la înființarea Fundației Surarat a avut loc duminică seara. Invitațiile le-au fost trimise oaspeților chiar cu o zi înainte. Pentru a îmbunătăți lucrurile, identitățile lor fuseseră fabricate ca fiind moștenitori ai unor familii bogate. În noaptea în care au fost desemnați ca șoferi, cei doi bărbați se aflau într-o mașină de lux în valoare de milioane. Dar în loc să stea liniștiți și să mențină un comportament adecvat, erau oricum altcumva decât calmi. În timp ce mașina mergea lin, Bison și Fadel și-au verificat armele în timp ce Keen le explica sistemul de securitate pentru eveniment. În curând, vehiculul de lux i-a adus mai aproape de marea sărbătoare. Fadel a stat în tăcere, concentrându-și atenția înainte de a începe sarcina. Bison, fredona o melodie și arunca câte o privire către Keen, care conducea. Bison și-a încruntat sprâncenele și a întrebat:
-Hei Keen, încheietura ta?
-Ce este cu ea? A întrebat șoferul calm.
-Încheietura ta dreaptă era rănită grav, ceea ce făcea aproape imposibil să te miști. A spus Fadel devenind și el curios.
Cu câțiva ani în urmă, Keen fusese asasin ca el și Bison. Un lunetist priceput, greu de înlocuit. Cu toate acestea, după rănirea încheieturii mâinii drepte, nu a mai putut să tragă, iar exersarea cu mâna stângă a dat rezultate nesatisfăcătoare. În cele din urmă, de la a fi unul dintre asasinii mamei lor, Keen a trecut la un curier de documente. Se ocupa de toate sarcinile pentru care mama lor avea nevoie de el. Când și-a amintit de rănirea încheieturii mâinii, Keen pur și simplu și-a coborât privirea și nu a spus nimic. Apoi a ridicat ambele mâini de pe volan, în timp ce mașina a continuat pe drumul drept.
-Este o cale dreaptă. Ține-te, nu exercit nicio forță. A răspuns el, punându-și mâinile înapoi pe volan. Ochii lui, ascunși în spatele ochelarilor, au rămas fără expresie. Bison și-a încrucișat brațele și curios, a întrebat din nou.
-Ai regretat vreodată că nu ai mai putut să tragi? Nu spune că poți folosi mâna stângă, pentru că știi că nu este la fel de eficientă. Keen nu a răspuns la întrebare. A întors volanul cu mâna stângă, conducând mașina până la oprire, în fața locului unde avea loc petrecerea. Nu exista niciun răspuns dacă a regretat sau nu.
-Suntem aici. Voi băieți puteți merge acum, vă aștept la ieșirea stabilită. A spus el serios. Văzând că Keen nu a răspuns, atât Fadel, cât și Bison nu au insistat. Cei doi frați asasin au schimbat priviri de încuviințare, și-au prins măștile, pregătite pentru a le acoperi o parte a feței, apoi au coborât din mașină, dispărând.
Odată ce au plecat, Keen a scos un oftat și s-a uitat la mâna lui dreaptă. A îndoit-o cu pricepere, chipul lui nu trăda nicio urmă de durere. A continuat să folosească mâna dreaptă pentru a controla volanul, manevrând cu dibăcie mașina în direcția dorită. Cu ochii în spatele ochelarilor, Keen a scanat zona din jurul locației. El le furnizase lui Fadel și Bison informații detaliate despre sistemul de securitate al evenimentului, pe care le considera exacte. Cu toate acestea, nu a putut scăpa de sentimentul că era prezent mai mult personal de securitate și poliție sub acoperire decât ceea ce era indicat în sistem. În timp ce se uita cu atenție, a apăsat pe accelerație pentru a duce mașina la locul de parcare desemnat. Keen a lăsat cheile în contact în caz de urgență. A coborât din mașină cu mâinile goale pentru a evalua situația. Ca lunetist, era priceput să observe de la distanță.
După un timp, însă, a început să se simtă încordat. A observat un grup de polițiști înarmați adunându-se la intrarea evenimentului, fiecare ofițer complet echipat. Câteva clipe mai târziu, poliția a intrat în locație. Keen a apăsat rapid pe casca pe care o avea în urechea dreaptă pentru a-i contacta pe Bison și Fadel.
-Intră poliția înarmată! Trebuie să plecați de acolo chiar acum! Majoritatea serialelor, dramelor sau filmelor sunt adesea inspirate de evenimente din viața reală, scenele folosite, cum ar fi protagonistul care participă la o petrecere luxoasă, se inspiră probabil din adunările reale ale celor bogați. Bison a fost uimit de opulența din jurul lui în timp ce mergea alături de Fadel, care părea că se simțea inconfortabil în mulțime. Ei așteptau ca Chao Sua Rattan să deschidă evenimentul. Apoi venea momentul ca ei să acționeze. Bison a gustat diverse feluri de mâncare la petrecere până a fost sătul. În schimb, Fadel a rămas nemișcat și solemn, refuzând să mănânce sau să bea ceva. A stat drept, în picioare ca o statuie. În ciuda modestiei sale, forma fizicului și trăsăturile feței care ieșeau de sub mască, l-au făcut să iasă în evidență semnificativ. Câțiva oameni îl priveau cu interes, complicându-i și mai mult misiunea. Tocmai atunci, Bison îi dădu un cot în coaste fratelui său și se îndreptă spre scenă.
-El este aici. „El” se referea la ținta lor. Fadel și-a coborât privirea şi și-a strecurat mâna în jacheta de costum, pregătindu-și arma. Bison a dispărut în altă direcție. În ziua aceea era rândul lui Fadel să comită asasinarea, în timp ce Bison îi oferea sprijin. Trebuia să gestioneze distragerile și să dezactiveze sistemele CCTV. În timp ce Bison a plecat să-și îndeplinească sarcinile, Fadel s-a strecurat prin mulțime, corpul lui înalt împletindu-se între petrecăreți. Nu putea auzi muzica de la trupa live cântând în fundal. Concentrarea sa a fost în întregime pe bărbatul care s-a remarcat fără mască decorativă ca toți ceilalți. Arma sa ascunsă era ținută bine în strânsoarea lui. Era gata de acțiune când luminile se stingeau brusc. Bang! Bum!
-Poliția intră înarmată! Trebuie să fugiți acum! Vocea lui Keen a răsunat în urechea lui Fadel. El a coborât pistolul cu care tocmai trăsese și a pornit în fugă fără să se gândească. A strâns din dinți, dându-și seama că s-a încurcat. El țintise spre locul în care stătuse Chao Sua Lue Rattan, încrezător că nu va rata. Problema era că silueta corpolentă a lui Chao fusese împinsă în jos de cineva pentru a evita glonțul. Țipetele oaspeților au umplut încăperea, iar luminile intermitente au creat haos. Un strigăt a răsunat tare.
-Oprește-te! Nu te mișca! Poliția! Fadel a continuat să se miște rapid și în tăcere. Desigur, a auzit vocea lui Bison troncănind prin cască.
-Oh, sigur, mă opresc imediat, că știu că poliția este aici să mă prindă.
Uneori, Fadel îl admira pe Bison pentru că era capabil să glumească chiar și în astfel de situații îngrozitoare. Datorită planificării meticuloase a căilor de evacuare, fuga nu a fost prea dificilă.Fadel și Bison s-au întors în siguranță la mașină, unde Keen aștepta deja pe scaunul șoferului. Vehiculul de lux a plecat mai repede decât ar putea cineva să zărească. În interiorul mașinii, Fadel și-a trântit capul pe spate de scaun, mârâind de frustrare, ceva ce de obicei nu ar fi făcut.
-De unde naiba au venit toți acei polițiști? Bison și-a scos masca și a aruncat-o deoparte, îndreptându-și atenția către Keen, care probabil știa răspunsul. Dar Keen, a clătinat din cap, indicând că nu știa. Putea doar să ghicească.
-Cred că există un informator de poliție aproape de voi, băieți. Bison a tăcut. Simțea că Fadel îi arunca o privire plină de mustrare. Desigur, cea mai suspectă persoană care putea fi informator al poliției în acel moment nu era nimeni altul decât Kant. Bison a înghițit în sec, schimbând în schimb subiectul.
-Unde ne duci, Keen?
-Să o vedem pe mama. Am raportat că această sarcină a mers prost. Mama vrea să vă întâlnească pentru a confirma că sunteți în siguranță. Fadel și-a scos și el masca, aruncând-o deoparte împreună cu costumul său greu. S-a aplecat suficient de aproape pentru ca numai Bison să audă.
-Dacă Kant este informatorul și nu poți să-l ucizi, atunci mă voi ocupa eu de asta. Bison a râs sec, șoptindu-i înapoi printre dinții încleștați.
-Nu e nevoie. Dacă îndrăznește să mă trădeze, nici eu nu-l voi ține prin preajmă. Keen a aruncat o privire către cei doi frați prin oglinda retrovizoare. A clipit suspicios înainte de a apăsa pe accelerație pentru a crește viteza mașinii.Keen i-a condus pe Fadel și Bison să-și vadă mama. Lily era la clădirea companiei. Chiar dacă era destul de târziu și niciun alt angajat nu mai rămăsese în birou, mama lor încă aștepta să-și vadă cei trei fii în biroul ei privat. Lily asculta muzică clasică pentru a crea o atmosferă destinsă în cameră. Ea a expirat fumul de țigară în spațiul slab luminat când a auzit o bătaie în ușă. După bătaie, ușa s-a deschis. O voce blândă a cerut politicos permisiunea de a intra. Era vocea lui Keen, fiul care a fost cândva un lunetist mai priceput decât oricine altcineva.
-Mamă, pot? I-am adus cu mine pe Fadel și Bison. Zgomotul pantofilor cu toc înalt bătând pe covor a întrerupt liniștea când ea a încetat să se sprijine de scaunul de birou.Lily și-a îndreptat spatele, forțându-și vocea să fie blândă, în ciuda faptului că se simțea iritată că fii ei făcuseră o greșeală. Dar, din moment ce aceasta a fost prima lor eroare, era clar că nu intenționaseră ca asta să se întâmple, așa că nu ar fi potrivit să-i certe sau să-i pedepsească aspru.
-Intră, mă bucur să te văd. Odată ce le-a permis, ușa grea s-a deschis. Mirosul înțepător de fum de țigară invadase camera când cei trei tineri au intrat. Lily a zâmbit, rujul roșu dându-i zâmbetului o putere izbitoare.
-Mă bucur să-mi văd fii în siguranță. Acum, poate cineva să-mi explice ce sa întâmplat? A întrebat ea prefăcându-se calmă. Fadel, fiind cel mai mare, a crezut că era responsabilitatea lui să explice. A inspirat adânc înainte de a începe să povestească întreaga situație mamei sale.
-Îmi cer scuze pentru greșeală. Nu sunt sigur cum a aflat poliția despre planul nostru de astăzi. A spus el cu capul plecat.
-Vrei să spui că este o „cârtiță,, în interior?
-Nu sunt sigur. Eu și Bison vom investiga temeinic. Lily și-a mijit ochii cu suspiciune și și-a pus țigara în scrumieră. Muzica clasică nu făcea nimic pentru a destinde atmosfera tensionată. Aerul din cameră a devenit greu de presiune, făcându-i pe toți să se simtă inconfortabil. Keen s-a mișcat, a mers să stea în spatele mamei sale și a șoptit ceva. Lily a dat din cap, cu privirea ațintită asupra lui Fadel și Bison.
-Keen a spus că ar trebui să le spun fiilor mei ceva important și sunt de acord cu el.
-Ce este? A întrebat Bison, cu sprânceana dreaptă ușor ridicată, surprins.
-De fapt, Luerut este cel care va ucis părinții. Moartea liderilor Empire Estate și Kasemsarn Group nu a fost un simplu accident. După ce părinții voștri au murit, el le-a cumpărat toate acțiunile. V-am trimis să-l ucideți pentru că vreau totul înapoi. Biroul lui Lily a căzut într-o tăcere deplină. Bison a uitat cum să respire, în timp ce Fadel se uită în jos la podea, cu maxilarul strâns de frustrare din cauza sarcinii ratate din acea zi.
-Ei bine, s-a terminat acum. Greșelile pot fi corectate. Ar trebui să vă odihniți cu toții. Doar anunțați-mă când sunteți gata să acționați din nou. Fadel a dat din cap în semn de acceptare, în timp ce Bison și-a strâns pumnii din cauza informațiilor pe care tocmai le primise. Privind la ei, Lily a zâmbit cu satisfacție în colțul gurii. Le injectase o doză puternică de motivație. Era destul de sigură că cei doi fii ai ei nu se vor mai încurca din nou, data viitoare.
-Puteți pleca acum. Nu mai am ce discuta cu voi. A rostit ea. Văzând că Fadel încă stătea nemișcat, Bison a tras de mâneca fratelui său înainte de a se întoarce să se încline în fața lui Lily în semn de rămas-bun.
-Acum plecăm. Fadel și Bison au ieșit din birou, în timp ce Keen a rămas, stând în spatele lui Lily ca înainte. A privit cum mama lui a luat aceeași țigară pentru a continua să fumeze.
-Nu ți-am spus să menționezi că Luerut chiar le-a ucis părinții. Tocmai ți-am sugerat să le muți ascunzătoarea pentru că cea veche pare să aibă informatori de poliție pândind prin preajmă. A rostit tânărul.
-Keen, dai vina pe mine? Lily și-a coborît vocea. Keen și-a mușcat buzele, reținându-se să nu mai spună ceva. A lăsat capul în jos vinovat.
-Îmi pare rău. A rostit Keen cu o voce plină de regret.
-Dacă poliția află despre această operațiune, cred că identitățile lui Fadel și Bison vor fi dezvăluite în curând. Frații tăi ne-ar putea pune pe toți în pericol. Odată ce Fadel și Bison îl termină pe Luerat, îi voi desemna drept ținte. Keen a înghițit în sec, înțelegând pe deplin comanda. Mama lui, Lily, îi poruncea să-i ucidă pe Fadel și Bison odată ce nu mai erau de folos.
-Știu că încheietura mâinii tale este o problemă majoră, dar dacă poți avea grijă de cei doi, îți voi permite să trăiești liber așa cum ți-ai dorit cândva.
-Deci, pentru a rezuma, nu pot demisiona decât după ce i-am ucis pe Fadel și Bison, nu? A întrebat tânărul. Keen s-a uitat la fumul alb care se învârtea în aer. Ochii săi adânci nu dezvăluiau nicio emoție. A tras adânc aer în piept și a răspuns politicos și supus.
-Da, bine, înțeleg... Mamă.
Capitolul 16
Atât Fadel, cât și Bison au ales să se întoarcă acasă. Cei doi frați au verificat împrejurimile casei pentru a se asigura că niciun polițist sau agent sub acoperire nu stă la pândă. Zona din jurul casei era liniștită. După ce au cercetat o vreme, au fost siguri că nu era nimeni prezent. Se părea că poliția încă nu avea dovezi care să-i identifice, așa că nu au trimis întăriri pentru a face vreo arestare. Odată ajunși în casă, Fadel și Bison au luat drumuri separate pentru a se odihni. Nu au mai vorbit între ei, fiecare era pierdut în propriile gânduri. Fadel a făcut un duș și s-a schimbat în pijama. A încercat să adoarmă înainte de a începe o nouă zi, dar somnul lui era departe de a fi prezent. S-a răsucit și s-a întors neliniștit, incapabil să adoarmă. În cele din urmă, s-a trezit în jurul orei unu.Primul lucru pe care l-a făcut după ce s-a ridicat din pat a fost să caute niște apă pentru a-și potoli setea. Mintea îi era încă plină de diverse gânduri, trecând în revistă unde greșise în timpul operațiunii din ziua precedentă. Cu cât se gândea mai mult, cu atât înțelegea mai puțin. În cele din urmă, a mers în biroul lui, stând acolo aproximativ o jumătate de oră. Și-a amintit brusc că Bison a adus filmările de supraveghere de la restaurantul la care Penpak era parteneră. Le-a scos, intenționând să caute indicii sau vreun amănunt care să-l ajute să înțeleagă întâmplările din seara precedentă. Fadel stătea liniștit, singur în birou, fără să știe dacă va găsi ceva. De partea cealaltă Bison, nici el nu putea dormi. Se ridicase din pat în camera lui privată chiar înainte ca Fadel să o facă. Cu toate acestea, nu a mers să caute apă și nici nu a stat liniștit pentru a-și calma mintea în birou. S-a îmbrăcat, pregătindu-se să iasă, cu o privire plictisită în ochi. Mintea îi era mistuită de gânduri despre Kant, întrebându-se obsesiv dacă celălalt se apropiase cu adevărat de el pentru a-l trăda. Curiozitatea lui necruțătoare era greu de stăpânit. Bison a respirat adânc și a luat cheile mașinii.S-a urcat în vehiculul personal, dar nu a pornit motorul și nu a plecat nicăieri. În mână, agita telefonul. Din ziua în care a mers la salonul de tatuaje, în afară de extragerea datelor din dispozitivul personal de lucru al lui Kant, în noaptea în care au împărțit un pat, în timp ce Kant dormea adânc, el instalase o aplicație de urmărire în smartphone-ul lui.
Inițial, a intenționat să nu o folosească pentru că dorea să aibă încredere în partenerul său. A vrut să creadă în cineva și a vrut să încerce să iubească fără să-și facă griji. A fost dificil, foarte greu, când suspiciunea că Kant nu era sincer cu el a crescut. Bison a închis ochii, înghițind în sec. Sentimente fără nume i s-au agitat în stomac. În cele din urmă, a decis să folosească aplicația de urmărire pentru Kant de pe telefonul său mobil. Avea o funcție de redare și a văzut că Kant a mers la restaurantul în care ei se ocupaseră de Penpak. A urmat o vizită la un pod, încheind ziua la un bar. Kant nu-i spusese unde fusese în ultimele zile în care ei, erau despărțiți. I-a spus că s-a culcat devreme. Pentru că Bison era ocupat și pentru că intenționa să aibă încredere și să creadă în Kant, chiar dacă Kant ar minții, el nu putea fi decât un prost care a fost manipulat. Bison și-a fixat privirea pe ecranul smartphone-ului său. Odată ce l-a văzut pe Kant mișcându-se, a decis să pornească mașina și să-l urmărească. Se părea că Kant plecase din casă undeva, deși seară, îi trimisese un mesaj lui Bison pentru a-i spune că nu se simte bine și că va lua niște medicamente înainte de a merge devreme la culcare. Conducând sub instructiunile GPS-ului, Bison a descoperit că Kant ajunsese pe podul pe care îl vizitase anterior. Se părea că avea o întâlnire importantă cu cineva. A parcat mașina la distanță. Nu s-a speriat deloc când a coborât singur din mașină. Scanând lumina slabă, a zărit vehiculul lui Kant parcat sub un copac mare. Kant nu aranjase o întâlnire pe pod. Punctul de întâlnire părea să fie în schimb sub pod. Cu cine s-a întâlnit care a cerut un asemenea loc? Bison mergea în liniște, simțurile lui crescând. S-a rezemat de un stâlp al podului. Sub el, era un mal de-a lungul râului. Era foarte întuneric, dar Bison încă vedea că Kant stătea alături de cineva. Cei doi fumau. Bison a trebuit să recunoască că nu-l mai văzuse niciodată pe Kant fumând astfel.
-Bison și Fadel au făcut mișcarea astăzi, căpitane?
-Da, aproape că i-am avut, știi. Dacă nu ar fi fost cineva care să stingă luminile la eveniment și i-ar fi ajutat să scape, acum ar dormi în închisoare. A spus capitanul Chris cu frustrare. O mână ținea o țigară la colțul gurii, în timp ce cealaltă era băgată adânc în buzunarul pantalonilor. Kant și-a lăsat capul ușor în jos, nesigur de ce expresie să adopte. Era sigur că nu s-ar bucura dacă căpitanul Chris spunea că Bison a fost prins. Trăgând adânc din țigară, și-a dat seama cât de profund părtinitori ar putea fi oamenii. Dacă nu cunoștea un ucigaș precum Bison și nu avea sentimente pentru el, n-ar fi putut lăsa să treacă și l-ar fi încurajat pe căpitanul Chris să-i prindă repede pe criminali. Dar pentru că avea sentimente speciale pentru Bison, a simțit o ușurare enormă că celălalt era încă în libertate. Acest lucru era absolut nebunesc, totul era atât de nebunesc.
-Le-ați văzut chipurile clar? Le puteți identifica? La această întrebare, Chris a clătinat din cap ca răspuns, părând inconfortabil.
-Nu, nu clar. Au ales o petrecere cu măști pentru a-și putea ascunde fețele. În plus, au distrus filmările camerei de supraveghere, lăsând-o complet inutilă. Nu există dovezi care să-i lege direct de faptă. Chiar dacă sunt sigur că cei doi sunt ucigașii, dovezile nu sunt suficient de solide pentru a-i doborî. A răspuns căpitanul debusolat.
-... înțeleg. A spus Kant părând resemnat.
-Vreau să știu cine trage sforile în spatele lor. Ai mai găsit ceva? Kant a clătinat din cap ca răspuns și după aceea, nu a mai spus nimic. Bison a auzit clar fiecare cuvânt din conversația dintre Kant și căpitanul Nu era nevoie de o confirmare suplimentară că iubitul său era un informator pentru poliție. Ceea ce el ura cel mai mult în această lume a fost, fără îndoială, să fie înșelat și trădat. Nu a ajutat faptul că Kant l-a făcut să se simtă ca și cum ar fi fost iubit, fiecare gram de încredere și credință pe care o avea a fost complet spulberată. Strânsoarea pistolului băgat la talie a devenit puternică. Bison l-a strânse atât de tare, încât încheieturile degetelor au devenit albe, lipsite de sânge. A închis ochii, concentrându-se să se ocupe de persoana de care trebuia să se ocupe. Ar putea avea grijă de așa-zisul căpitan chiar aici și acum. Până când cineva va găsi cadavrul, probabil că mâine dimineață, era deja târziu. Scoase pistolul din toc, pregătindu-se să țintească un punct central, plănuind să se ocupe mai întâi de acel blestemat de căpitan. După aceea, avea să schimbe câteva cuvinte cu Kant. Apoi l-ar împușca. - Căpitane... nu mai fac asta. A rostit Kant între timp.
-Ți-am spus să mai stai acolo puțin. Ai făcut o treabă grozavă în tot acest timp. L-a lăudat Chris.
-Asta a fost înainte să am sentimente pentru el. Știu că sunt nebun, dar mă urăsc pentru că l-am trădat pe Bison.
-Vorbești de parcă l-ai iubi atât de mult, chiar dacă tocmai l-ai cunoscut. L-a apostfat căpitanul.
-Nu ați experimentat niciodată dragostea, căpitane. N-ați înțelege. Bison s-a prefăcut în mod deliberat că nu aude. Cui îi pasă ce credea despre el un ticălos ca și Kant? Tot ce știa era că i-a greșit și trebuia exterminat. Schimbându-și ținta de la colonelul Chris, Bison a decis să se ocupe mai întâi de propriul iubit.
-Adună-te, Kant. E un criminal.
-Bison nu este chiar atât de rău. Am simțit-o. Mâna care era pe cale să ridice pistolul pentru a trage a tremurat. Dintr-o dată, întregul său braț a rămas fără putere. Bison a simțit concentrarea încețoșându-i-se pleoapele inferioare îi ardeau de lacrimile care amenințau să se reverse. A fost tot ce era nevoie pentru ca lacrimile să nu cadă. Se ura pe sine pentru că nu putea ignora vocea lui Kant. El încă a insistat că era furios și că voia să-l omoare pe Kant, dar corpul lui îl trăda. Chiar nu era atât de rău? Ce simțise Kant la el? - Crezi că vei avea dragoste veșnică cu el? A întrebat din nou căpitanul.
-Nu știu. Îmi doresc asta.Da, nici el nu știa. Nu știa dacă un ucigaș care luase atâtea vieți ar putea iubi cu adevărat pe cineva pentru totdeauna.
-O să-ți spun că este imposibil. Du-te să iubești pe cineva mai bun decât el. Ăsta era adevărul. Bison a pus pistolul înapoi în toc. Era fără putere și își pierduse voința de a ucide pe cineva. A ieșit din ascunzătoare. După ce a abandonat gândul de a-l ucide pe Kant, și-a luat rămas bun, sperând că nu va trebui să simtă din nou această durere.
Prima rază de lumină a zilei, a apărut la orizont. Fadel stătea încă în birou, la fel ca înainte. Nu dormise de peste 24 de ore, filmările de la camera de supraveghere care se reluau din nou și din nou l-au ținut treaz, fără să se simtă deloc somnoros. A văzut totuși pe cineva în filmări. Unul era Kant, ceea ce nu l-a surprins, iar celălalt a fost Style. A observat că iubitul său folosea o cameră de pe smartphone-ul său pentru a-l urmări. Nu înțelegea această acțiune și nu se gândise că Style îl va urmări în secret. Mai ales că asta se întâmplase cu câteva zile în urmă, în timp ce vorbeau în fiecare zi, Style nu dăduse semne de suspiciune sau neîncredere. Aceste acțiuni inexplicabile l-au lăsat nedumerit. Întotdeauna crezuse că Kant era un informator al poliției, așa că fusese precaut în jurul lui. Și se convinsese că Style nu are nimic de-a face cu asta, dar din filmările pe care le vizionase în mod repetat, nu putea nega că persoana pentru care avea sentimente era implicată. Style era și el un informator al poliției? Și-a sprijinit coatele pe masa din fața lui, și-a întins mâinile și și-a îngropat fața în ele. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât mai mult îl durea capul. Fadel nu-și amintea să fi fost vreodată atât de confuz și pierdut în viața lui. Nici măcar nu știa ce să facă în acest moment. Chiar și o sarcină simplă, cum ar fi mersul la o alergare de dimineață, devenise dificilă.
Dragostea încă stăruia, dar durerea era și mai mare. Se convinsese că Style era de aceeași parte cu Kant și sentimentele pe care Style le avea pentru el nu erau decât o înșelăciune. Respirând adânc, Fadel auzi ușa biroului secret deschizându-se. Felul în care a fost deschisă ușa nu putea indica decât o singură persoană, Bison. Fadel nu a acordat prea multă atenție sosirii fratelui său, deși știa că aveau probleme de discutat.
-Trebuie să discutăm ceva. Fadel nu s-a gândit niciodată că cel care va spune asta primul va fi Bison. A încetat să-și sprijine fața în palme ca un ratat și și-a întors capul să se uite la fratele său în timp ce stătea încă în fața biroului computerului.
-Da?
-Aseară, nu am putut dormi, așa că l-am urmărit în secret pe nenorocitul ăla de Kant. Felul dur și direct în care s-a referit la celălalt l-a făcut pe Fadel să ghicească că Bison aflase că Kant nu era ceea ce părea.
-E informator de poliție?
-Da, ar fi trebuit să cred avertismentul tău. Fadel, scuze pentru că am avut încredere în el ne-am încurcat.
-I-ai spus că suntem asasini și ce plănuim să facem? A întrebat fratele mai mare.
-...n-am spus niciodată nimic. A rostit Bison vehement.
-Poate că motivul pentru care știa că plănuiam să-l eliminăm pe Luerat aseară, ar putea fi și vina mea. Nu trebuie să-ți ceri scuze.
-Ce vrei să spui? A întrebat Bison nelămurit.
-Înregistrările de la camera de supraveghere pe care le-ai adus ... nu ar fi trebuit să le subestimez. De fapt, sunt destul de utile. Cu siguranță, mi-au deschis ochii. Fadel a apăsat pe play pentru a reda înregistrarea din nou, deși o vizionase de atâtea ori încât era sigur și își putea aminti cum se mișcau toți cei din filmare. Bison a mijit ochii. Știa deja că Kant îl urmărea în ziua aceea, dar a fost surprins de prezența lui Style.
-Vrei să-mi spui că cei doi au plănuit să se apropie de noi pentru a strânge dovezi că suntem asasini, nu, Fadel?...
Capitolul 17
Fadel a scos semnul „Închis” care atârna de câteva zile pe ușa localului de burgeri. A împins ușa larg și a lăsat-o deschisă pentru a intra aer proaspăt înăuntru. A început să mute proviziile îngrămădite afară, înapoi în magazin. El a cerut doar ca furnizorii să nu-i mai livreze în zilele de vineri, dar pentru că a ajuns să închidă pentru câteva zile, proviziile se adunaseră în fața localului. Acum, nu putea face nimic decât să le organizeze corect. În timp ce a înghiontit cu piciorul, întrebându-se cum să le așeze cel mai bine, pisica neagră pe care Bison o hrănea a mieunat zgomotos.
Fadel se uită în jos la ea. Privind în jur, și-a dat seama că era singur acolo. Micuța pisică neagră părea puțin precaută față de el, arătându-și neîncrederea în timp ce se apropia timidă pentru a-l adulmeca și a-l inspecta.
Fadel și-a coborît privirea. Ochii săi severi îl făceau să pară intimidant în timp ce se uita în jos, dar nu a făcut altceva decât să stea nemișcat și să-i lase pisicii spațiu să se împletească în jurul picioarelor lui. În cele din urmă, alergia lui la pisici a scăzut.
Bărbatul înalt a îngenuncheat, întinzându-și degetele lungi pentru a mângâia gâtul moale și negru al pisicii. Dându-și seama că nu avea de gând să-l rănească și, în schimb, o atingea ușor, pisica a devenit și mai îndrăzneață, frecându-se de el cu afecțiune. Fadel a lăsat din greșeală să-i scape un mic zâmbet, permițând pisicii să se apropie de el pentru o vreme. Expresia lui blândă și caldă nu a trecut neobservată. Style îl urmărea de ceva vreme, deși nu făcuse nicio încercare să-l întrerupă sau măcar să se apropie.
-Ce te aduce aici atât de devreme? Întrebarea lui Fadel l-a luat pe Style prin surprindere. Nu se așteptase ca Fadel să vorbească primul. Scărpinându-se pe frunte, Style se întrebă cum de știa Fadel că el este acolo.
Când prezența lui a fost descoperită, Style s-a îndreptat spre locul în care se aflau Fadel și pisica. Ținea în mâini un castron cu mâncare pentru pisici și după ce s-a apropiat, s-a ghemuit lângă ei.
-Ai adus mâncare pentru pisică? O hrănești?
-Ai fost departe de local ceva vreme, așa că Kant și cu mine ne-am îngrijorat că pisica ar putea muri de foame. De obicei venim împreună, dar Kant e ocupat astăzi. Se părea că Style spunea adevărul, deoarece de îndată ce s-a ghemuit, pisica neagră l-a părăsit pe Fadel în favoarea lui Style. Fadel și-a ridicat ochii, cu privirea goală și lipsită de emoții.
-În fiecare zi?
-Da, în fiecare zi. Apropo, cum ți-au mers treburile? Totul a fost în regulă?
-Nu tocmai. Cineva năzdrăvan a decis să se implice și să ne încurce planurile.
Style a înghițit în sec, simțindu-se neliniștit. Chiar și așa, a încercat să se comporte normal, făcând tot posibilul să pară vesel și să-și păstreze sentimentele ascunse. Proprietarul de la Heart Burger a pus bolul pentru pisici jos, iar pisica neagră a început imediat să mănânce. Cu toate acestea, Fadel i-a întrerupt masa ridicându-se cu zgomot.
-Pune-o să mănânce în altă parte, nu în fața magazinului. A spus el
-Cum să o mut? O antrenez să mănânce doar într-un loc.
-Intrarea din față este locul unde vin și pleacă clienții. Dacă se obișnuiește să mănânce aici, s-ar putea să ia mâncare de la oricine și s-ar putea îmbolnăvi. Sigur, pisicile fără stăpân mănâncă de obicei orice găsesc, dar... deoarece Bison a hrănit-o, ar trebui să învețe să mănânce doar în locul potrivit.
Style clipi mirat. Spusele lui Fadel l-au luat prin surprindere. Încă nu putea înțelege cum cineva ca el, a ajuns să devină un asasin. Văzându-l pe Style stând acolo în tăcere, Fadel s-a hotărât să ducă el pisica în spatele magazinului. La un moment dat, a trecut la modul de a strânge-o, la acela de a o legăna în brațe, astfel încât micuța creatură să nu se sperie. Style nu putea decât să urmeze.
-Deci, o să lași ușa de la intrare deschisă așa? A întrebat el.
-Nimeni nu va îndrăzni să fure nimic.A răspuns Fadel convins.
Purtând bolul cu mâncare pentru pisici, Style a rămas în urmă. Cu siguranță nu era pe cale să recunoască că ieri, el și Kant au hrănit pisica chiar în fața magazinului. Și nu avea de gând să mărturisească că i-au dat carne de porc la grătar cu orez lipicios. Asta avea să-l facă rău? Dar carnea de porc a fost delicioasă, nu? Pisicile nu pot mânca carne?
-Fadel, deschizi localul azi?
-Așa plănuiam, dar acum... mă gândesc că nu o voi face.
-De ce nu?
-Răspunsul lui Fadel l-a tulburat pe Style.
-Plănuiam să deschid magazinul și să te aștept, dar acum că ești aici, poate că nu este nevoie să-l deschid deloc. Nu sunt oricum în cea mai bună dispoziție astăzi, așa că mâncarea nu va avea gust bun.
-De ce mă aşteptai?
-Păi, nu avem ceva despre care să vorbim?
Când ajunseră în spatele magazinului, Fadel lăsă pisica jos și își vârî mâinile în buzunare, privindu-l pe Style cu atenție. Style, încă în genunchi, se prefăcea că se concentrează asupra pisicii, evitându-i privirea. Dar cu ochii lui Fadel fixați asupra lui, Style a simțit că presiunea creștea.
-Despre ce ar trebui să vorbim? Întrebă Style, nervozitatea făcându-i mâinile să tremure.
-... ceva de genul cât de mult ți-a fost dor de mine când am fost plecat.Ce-ar fi să mergem la mine și să vorbim confortabil?
-Acasă la tine? În cele din urmă, Style ridică privirea, surprinzând zâmbetul ușor tachinator al lui Fadel. Transpirația, de pe palmele lui, creștea. A vrut să refuze, dar nu și-a găsit cuvintele.
-Da, acasă la mine. Știu că mori de nerăbdare să vezi locul. Azi, îți voi face turul complet.
Style nu a avut nici măcar șansa de a nega înainte ca Fadel să continue.
-Lasă-mă sa mă ocup de lucrurile din fata foarte repede. Doar tine-i companie pisicii intre timp. Și cu asta, Fadel a dispărut în fața magazinului, lăsându-l pe Style să se uite după el, înghițind greu în timp ce nervii i se înnodau în stomac. Nu se putea abține să nu se întrebe dacă era ademenit într-o capcană. La ce naiba se gândea proprietarul localului de burgeri?
Motivul pentru care Kant nu a mers să hrănească pisica neagră cu Style astăzi a fost pentru că a stat treaz să vorbească cu căpitanul Chris până în zori. Style a mers să hrănească pisica dimineața devreme, întrucât trebuia să-și ajute tatăl să deschidă atelierul de reparații auto de după asta. Kant a trimis un mesaj prietenului său să meargă singur astăzi și deși Style i-a trimis câteva răspunsuri enervate, Kant nu s-a obosit să răspundă deloc. Pentru Kant, noaptea fusese lungă și se simțea complet epuizat. Când în sfârșit a condus acasă, era atât de obosit încât s-a prăbușit pe pat fără măcar să se schimbe hainele sau să facă un duș. A căzut într-un somn adânc și s-a trezit abia când era deja destul de târziu. Lumina strălucitoare a soarelui se filtra prin perdelele de culoare deschisă și deși aparatul de aer condiționat funcționa la putere maximă, Kant simțea că aerul din dormitorul lui era înăbușitor de cald. Poate că se înfășurase prea strâns în cuvertura groasă. Gândindu-se la asta, își împinse pătura de pe el. Clipi, încă pe jumătate adormit, apoi deschise încet ochii. Lumina strălucitoare a soarelui nu i-a afectat prea mult ochii, așa că putea să vadă clar împrejurimile. Stătea întins pe o parte în mijlocul patului, așa că, când a deschis ochii, în raza lui vizuală era fix piciorul patului. Kant a văzut o siluetă stând acolo. Judecând după gâtul și corpul zvelt, a crezut că era Bison. Și-a tras rapid picioarele înapoi din precauție, așezându-se la jumătatea patului într-un amestec de surpriză și confuzie.
-... Vocea lui era răgușită pentru că abia se trezise, așa că și-a dres glasul.
Persoana care stătea la picioarele patului s-a întors și i-a zâmbit dulce. Era într-adevăr Bison. Kant și-a tras din nou picioarele înapoi, dar nu se putea mișca confortabil, așa că s-a uitat în jos pentru a vedea care era cauza reținerii în jurul picioarelor sale. Picioarele îi erau legate împreună, iar mâinile îi erau, de asemenea, legate cu o frânghie groasă. Bison se ridică de pe pat, cu chipul încă împodobit cu acel zâmbet dulce.
-Te-ai trezit deja? Cum ai dormit noaptea trecută?
-Bizon, de ce mi-ai legat mâinile și picioarele? Ce te joci?
-Nu mă joc. Sunt serios.
Tânărul se mișcă și se așeză lângă el. Lumina soarelui de la mijlocul dimineții arunca o strălucire peste chipul său fermecător. Kant a văzut că Bison încă îi zâmbea, dar era genul de zâmbet care făcea ca părul să i se ridice pe cap. Privind la mâna lui Bison, văzu că acesta ținea o armă. Bison bătu ușor tocul pistolului pe propriul obraz, lovindu-l ritmic de două sau trei ori.
-Hm? Sau ar trebui să jucăm un joc în schimb? Se pare că îți place să te joci.
-Un joc? Ce fel de joc? A întrebat Kant surprins.
-Ce zici de polițiștii şi tâlhari? Sau poate, polițiștii şi ucigașii? Ce spui Kant?
Kant a făcut ochii mari. Legat de încheieturi și glezne, nu se putea mișca liber, iar când a încercat să se ridice, Bison s-a cățărat și s-a așezat călare pe el, imobilizându-l. Un semnal de alarmă a sunat în capul lui Kant, spunându-i că acesta este sfârșitul. Fiecare misiune pe care i-a dat-o căpitanul Chris era periculoasă, dar această muncă sub acoperire cu asasini ar putea fi cu adevărat cea care îl va costat viața. Țeava pistolului i-a apăsăt tâmpla, iar Kant a fost năpădit de o transpirație rece. Din instinct, și-a strâns ochii.
-Spune-mi repede. De cât timp ești informator al poliției?
-De când... de după ce m-am culcat cu tine. După ce te-am întâlnit la bowling.
-Ești sigur?
-Da, sunt sigur. Nu mint. Bison, ai putea te rog să mă asculți?
-Chiar crezi că sunt aici pentru distracție sau pentru că vreau să aud scuze? Ți -am dat o șansă să am încredere în tine, dar tu ești cel care a distrus-o. Știu totul acum. Mi-ai trădat sentimentele.
-Dar eu te iubesc... A rostit încet Kant, încercând să deschidă ușor ochii.
-Nu mai vorbi prostii. Taci și închide ochii.O singură lovitură, Kant. O singură lovitură, și poate că îmi va ușura furia asta.
Bison a armat arma, gata să apese pe trăgaci și să trimită un glonț în capul bărbatului care a îndrăznit să-l trădeze. Kant a închis ochii, strângând din dinți, dar nu a spus nimic în apărarea sa. Bison și-a dat seama că mâna îi tremura. Nu putea apăsa pe trăgaci. A durat prea mult. Kant a observat că Bison nu a tras și a deschis încet, cu precauție ochii, ochii lui frumoși erau plini de teamă.
-Tu, n-ai de gând să mă împuști?
Întrebarea tânărului a reaprins furia lui Bison. Voia să țipe că vrea să-l împuște pe Kant, că vrea să-l omoare, dar nu putea. Pur și simplu nu a putut să o facă. Bison a tras pistolul de la capul lui Kant, l-a ridicat, apoi l-a lovit cu putere pe Kant în cap. Capul lui a căzut în lateral din cauza forței, cu obrazul drept lipit de pernă în timp ce a rămas nemișcat, inconștient de la lovitură. Bison a coborât de pe el, dându-și părul pe spate, în timp ce vedea picături groase de sânge prelingându-se din rana de pe capul lui Kant. A folosit vârful degetelor pentru a examina rana și a descoperit că nu era foarte adâncă. Bison și-a plesnit apoi propria față cu pistolul înainte de a îl arunca pe pat.
Sângele îi curgea din colțul gurii, rezultatul faptului că s-a rănit. Tensiunea și frustrarea l-au făcut să simtă că corpul lui ar putea exploda în bucăți. Habar n-avea de ce era acolo sau ce făcea. A simțit vreo bucurie sau satisfacție văzându-l pe Kant rănit? Nu, deloc. Nu s-a simțit deloc bine că l-a văzut pe Kant rănit și sângerând. Bison se așeză din nou pe pat, punându-și mâna pe piciorul lung al lui Kant. Acesta era încă inconștient, incapabil să asiste la momentul de vulnerabilitate al lui Bison. Tânărul asasin era total confuz, trecându-și degetele prin păr și chiar trăgându-se de el, de mai multe ori. A fost un moment lung, agonizant, înainte ca expresia lui Bison să se stabilească. A tras adânc aer în piept, spunându-și că nu-l va ierta pe Kant, nu l-ar ierta niciodată. Mai târziu în acea după-amiază, sub căldura dogoritoare, Bison l-a târât pe Kant afară din casă, l-a aruncat în mașină și a condus într-o locație cunoscută doar de el. Când artistul tatuator și-a recăpătat conștiința, primul lucru pe care l-a simțit a fost durerea de cap. Instinctele lui de hoț mărunt erau destul de dezvoltate, mai ales în situațiile în care nu putea fi sigur de propria sa soartă. Îl durea capul. Mâinile și picioarele îi erau încă strâns legate, iar Bison îi legase și la ochi și îi pusese și un căluș la gură. Părea că acum era legat de un scaun, complet neajutorat și incapabil să se miște. A clătinat din cap dintr-o parte în alta când și-a recăpătat conștiința. Urechile lui au captat zgomotul picioarelor scaunului care zgâriau podeua în timp ce se mișca. Kant s-a concentrat pe a asculta mai atent împrejurimile. Habar n-avea unde se afla sau cât era ceasul, totul era întunecat din cauza legăturii de la ochi, iar locul era ciudat de liniștit. Pe lângă sunetul de la picioarele scaunului, Kant era sigur că putea auzi apa picurând din când în când pe podea. Când s-a concentrat mai mult, a detectat în apropiere respirația cuiva. Inspirări lente și deliberate. În cele din urmă, persoana a expirat lung.
-Stai nemișcat dacă nu vrei să fii rănit mai mult decât ești deja.
Era vocea lui Bison. Kant a recunoscut-o instantaneu. Imediat după ce Bison a vorbit, a auzit un zgomot de pași. Asasinul nu făcea un efort să se miște în liniște, așa că Kant putea simți ritmul pașilor lui. Bison mergea direct spre el, făcându-l pe Kant să se încordeze, nesigur de intențiile lui. Bison se opri aproape de el. Deodată, banda de pe gura lui Kant a fost smulsă, provocându-i înțepături ascuțite peste pielea din jurul buzelor lui. Ochii îi lăcrimară ușor din cauza durerii și s-a înecat puțin, nepregătit pentru îndepărtarea brutală. Apoi auzi din nou vocea lui Bison.
-Plângi cât vrei. Cerșește dacă ai chef. Dar aici, nimeni nu o să-ți audă rugăciunile sau strigătele. Nu este nimeni aici în afară de mine.
-De ce ar trebui să mă rog sau să te implor pentru ceva? A vorbit Kant, încă incapabil să vadă sau să se miște. În mod surprinzător, în timp ce se gândea la ceea ce l-a condus aici, a descoperit că nu mai simte teamă față de Bison deloc.
După întrebarea lui Kant, totul a rămas în tăcere. Bison oftă.
-Pentru că o să te omor aici. O să mori aici și nimeni nu-ți va găsi cadavrul. A amenințat Bison, trântind un cuțit pe masă cu o lovitură puternică. Sunetul a răsunat amenințător și picături de apă de pe acoperișul care curgea cădeau sporadic pe podea. Era un sunet îndepărtat care necesita concentrare pentru a fi auzit. Acest loc a fost o casă abandonată, casa din copilărie a lui Bison înainte să devină orfan. Kant nu se temea de amenințările pisicii sfidătoare. În schimb, a zâmbit încet, dezvăluind un set perfect de dinți albi. Bison își miji ochii, confuz de reacția lui Kant. Și atunci, surprinzător, Kant a început să râdă.
-De ce râzi? Ești atât de speriat că ți-ai pierdut mințile? A strigat Bison furios, vocea lui răsunând prin casa goală.
Kant a continuat să râdă necontrolat, reducându-și în cele din urmă râsul până la punctul în care putea vorbi.
-Tu! Omoară-mă! Nu o vei face. Dacă ai fi vrut, ai fi făcut-o în momentul în care ai afla că sunt un informator al poliției.
-Cu siguranță te voi omorî!
-Ți-am spus, nu poți! Strigă Kant înapoi. Situația bizară dintre ei l-a făcut pe Bison Și-a ridicat mâna și l-a pălmuit puternic pe obraz pe Kant. Chipul frumos i s-a smucit, iar sângele i se prelingea ușor din colțul gurii.
Kant și-a folosit limba pentru a împinge locul rănit, tresărind durere, dar nu s-a putut abține să nu râdă.
-Nu o să mă omori pentru că mă iubești!
Încă o palmă puternică i-a izbit obrazul. Fața i s-a smucit din nou.
-Taci!
-De ce? Te ating la un nerv? A întrebat Kant sarcastic.
-Am spus să taci!
-Ha ha ... este adevărat, nu-i așa? Kant a râs din nou, satisfăcut.
Bison s-a cutremurat de furie, dar s-a luptat să-și suprime emoțiile, încercând să nu dezvăluie prea multe. Dacă a simțit ceva sau nu, nu a avut nimic de-a face cu Kant. Odată ce tânărul asasin a tăcut, Kant s-a liniștit și el.
-Este în regulă dacă mă iubești și crezi că această situație în care ne aflăm este total dată naibii, pentru că și eu simt la fel. N-ar fi trebuit să mă îndrăgostesc deloc de tine. A spus artistul tatuator cu capul plecat.
-Taci! Bison și-a strâns pumnii, uitându-se la tavan, în timp ce Kant tușea și se sufoca.
-Nu credeam că te voi iubi vreodată. Eram doar o persoană lacomă, egoistă, care lucra pentru bani și pentru lucrurile pe care le doream. Nici nu ar trebui să mă simt vinovat că te-am investigat. Am raportat la poliție, dar mă simt al naibii de vinovat. Este doar pentru că te iubesc... doar iubire simt. Dacă mă crezi sau nu depinde de tine și eu sunt confuz în privința asta. M-am gândit la posibilitatea ca am putea fi un cuplu. Poți să te oprești, Bison? Poți să nu mai fii un ucigaș? Atunci noi... putem trăi o viață normală în cuplu, bine?
Bison a vrut să-i mai pălmuiască o dată peste față, dar el fremăta, stând acolo cu pumnii strânși, tremurând, nesigur de ceea ce își dorea Kant cu adevărat.
-Bison!
Doar auzindu-l pe Kant strigându-i numele l-a făcut pe Bison să simtă că întreaga sa lume se dărâmă. Ar putea cu adevărat să iubească pe cineva în mod normal? Dar ar putea să numească normal ceea ce aveau ei acum? Într-adevăr, el nu crezuse niciodată cuvintele de dragoste sau afecțiune ale lui Kant, indiferent cât de dulce erau rostite sau cât de romantică era atmosfera la acea vreme. Abia când Kant a spus „te iubesc” cu frustrare, urmat de insulte despre cum dragostea lor a fost încurcată, a început să simtă sinceritatea din spatele spuselor lui.
Dragoste... dragostea lor nu putea să apară decât într-o împrejurare atât de teribila.
Bison a aruncat cuțitul deoparte, simțindu-se amețit de parcă urma să se prăbușească. Încă nu-i răspunsese lui Kant dacă ar putea fi un cuplu care duce o viață normală. Înainte de a o putea face, smartphone-ul său din buzunar a vibrat violent. Când l-a luat pentru a verifica, a găsit un mesaj de la Keen. Se părea că și Fadel trebuie să fi primit acest mesaj.
„Am auzit că bogatul Luerat va merge la fundație în seara asta. Ar trebui să acționați astăzi. Nu ratați ocazia din nou.”
După ce a primit mesajul de la Keen, Bison a primit un mesaj de la Fadel.
„Unde ești? Vino să mă întâlnești acasă în zece minute.”
Bison respiră adânc, în timp ce se uită la Kant, care era legat de scaun.
-Dacă te las să pleci, va trebui să-i raportezi căpitanului de poliție că o să omor pe cineva din nou. Așa că va trebui să te țin legat deocamdată. Mă întorc.
Sub legătura întunecată a ochilor, Kant făcu ochii mari, dar nu vedea nimic. A auzit sunetul pașilor lui Bison care se îndepărtează. Gura lui, care nu era acoperită, a încercat să strige.
-Bison! Bison!
A făcut-o până când nu a mai putut auzi pașii nimănui, apoi Kant a tăcut pentru a-și păstra forțele.
Capitolul 18
Style și-a dat seama că s-a înghesuit temător în mașina lui Fadel de când au părăsit localul de burgeri. Acum părea că au ajuns și era timpul să părăsească mașina și să intre în casă. Se simțea ca și cum picioarele îi erau grele, de parcă mii de pietre i le îngreunau. Nu voia să coboare din mașină, deși casa modernă cu două etaje din fața lui, era un loc pe care și-a dorit mult să-l exploreze. Și-a verificat ceasul. Inima îi bătea năvalnic și era foarte îngrijorat. Era doar nouă și jumătate. Timpul a trecut incredibil de încet, fiecare secundă simțindu-se ca o oră. Fadel a oprit motorul mașinii. Expresia lui era neutră, nu dezvăluia niciun fel de emoții. L-a văzut pe Style stând nemișcat și s-a întors pentru a-i arunca o privire severă.
-Nu cobori din mașină?
-O voi face.
-Ai mâncat ceva?
-Da, am mâncat. Dar tu? Ai mâncat ? Vocea lui Style era gâtuită de emoție.
-Nu, azi nu mi-e foame.
Style a dat din cap în semn de acord. Conversația lor, care voia să pară una normală, nu a putut îmbunătății atmosfera. Tânărul mecanic auto, a tras adânc aer în piept și și-a amintit că era cu Fadel de mult timp și acesta nu se gândise niciodată să-i facă rău. Nici acum probabil că nu avea de gând să-i facă nimic. El era cel care se gândea prea mult pentru că a descoperit accidental secretul celeilalte persoane. ,,Bine, rămâi calm Style. Îi ști secretul, dar Fadel încă nu știe că ști.”
Dacă nu ar fi vrut să continue să se țină de mână și să fie într-o relație cu acest tip, ar trebui să pună capăt lucrurilor. Ar putea spune că și-a pierdut pasiunea. Dar nu putea spune niciodată că, nu intenționa să urmeze o relație cu un criminal. A tras adânc aer în piept din nou, până când pieptul i s-a umflat, închizând ochii ca să mediteze și să-și adune curajul. Fadel și-a înclinat capul, observând comportamentul ciudat al lui Style. Și-a dat seama că, de când s-au întâlnit, acesta a afișat o mulțime de expresii suspecte. A evitat contactul vizual, a făcut fețe ciudate de parcă s-ar fi rugat în mod constant, a aruncat priviri temătoare spre el de parcă i-ar fi fost frică. Toate acestea l-au făcut pe Fadel, care intenționa să-l confrunte, să se simtă neajutorat. Se vedea clar că lui Style îi era frică de el. Era o atmosferă încordată și incomodă între ei. Ceea ce a început ca o intenție de a se răzbuna, a ajuns să-l târască pe Style într-o situație dificilă și neplăcută, iar pe Fadel l-a făcut să înțeleagă sensul cuvântului ,,învins”. Desigur, știa ce înseamnă, dar nu s-a gândit niciodată că va ajunge să fie învins de cineva. Cu toate acestea, deja se îndrăgostise de Style. S-ar putea ca Fadel să fie puțin mai bun decât Bison, deoarece și-a dat seama de la început că uciderea lui Style pentru a-l reduce la tăcere, nu era o opțiune.
-Style!
-Da? De ce mă strigi?
-Voiam doar să-ți spun că ar trebui să te grăbești și să cobori din mașină. Transpiri mult. E cald? Te vei răcorii în interior, există aer condiționat.
-Am înțeles, am înțeles. Îmi poruncești ca un tată. S-a plâns Style în timp ce deschidea ușa și ieșea din mașină. Fadel și-a dat ochii peste cap la pălăvrăgeala lui Style, aparent enervat, dar când s-a gândit că, după ce această situație se va termina, s-ar putea să nu mai audă acea voce, oboseala lui s-a transformat instantaneu în tristețe.Fadel a zâmbit slab pentru sine și l-a urmat pe Style. N-a scos niciun cuvânt, doar a mers direct să descuie ușa din față cu cheia.
-Intră. Știu că ești curios, te las să vezi totul. Fadel nu era cea mai bună gazdă, deoarece după ce Style a intrat în casă, nu i-a oferit alte detalii și și-a lăsat oaspetele său special să exploreze singur locul. Style și-a început cercetarea chiar de la pantofii de lângă ușa din față. A numărat câte perechi de pantofi erau acolo. A observat că, casa lui Fadel și Bison era foarte ordonată, dar asta nu l-a surprins, știa că Fadel era o persoană meticuloasă.
- Simte-te liber să te uiți în jur. Mă întorc imediat.
-Unde te duci?
-Să iau ceva din mașină.
-Ai uitat ceva?
- Da. Style s-a scărpinat pe cap, uitându-se la silueta înaltă a lui Fadel care se întorcea afară. Nu s-a gândit prea mult la asta, când iubitul lui i-a spus că a uitat ceva. De îndată ce ușa de la intrare s-a închis, tânărul s-a întors pentru a explora casa. Părea că Bison nu era acolo. Din moment ce Fadel se dusese să ia ceva din mașină, asta însemna că era singur în casa spațioasă a celor doi frați ucigași. Această casă arăta aproape ca orice casă obișnuită, cu o cameră de zi, un salon, o bucătărie, o baie și o sufragerie. Style nu a atins nimic, doar a observat. După ce și-a terminat examinarea în partea de jos și a văzut că Fadel încă nu s-a întors, a decis să meargă sus pentru a-și continua explorarea la etajul doi. Acolo păreau să fie dormitoarele fraților, însă trei uși erau identice. Din păcate, Style nu știa care cameră îi aparținea lui Fadel. A privit în jos spre scări și a văzut că încă era singur. A înghițit în sec și fără să aștepte, a încercat să rotească mânerele fiecărei uși pentru a explora interiorul. Prima ușă era descuiată, așa că a trecut pe lângă ea, a mers la a doua dar aceasta era încuiată. În cele din urmă, a încercat să rotească mânerul ultimei uși, cea mai îndepărtată de scară. Nu era închisă. Style a fost surprins că camera aceea era deschisă. Cu o ușoară împingere, ușa s-a deschis larg. A cercetat din nou scările, era la fel de singur ca înainte. A observat cu atenție camera, aproape convins că dormitorul din fața lui era cel al lui Fadel. Mobilierul și lenjeria de pat erau în tonuri de negru și gri, o paletă de culori care i se potriveau foarte bine lui Fadel. Style a crezut povestea lui Kant despre Fadel și Bison, că cei doi erau asasini, dar voia să găsească el însuși dovezi care să-i confirme asta. Curiozitatea lui era greu de controlat. Totuși nu a găsit nimic care să-i trezească suspiciuni. Dormitorul lui Fadel era doar un dormitor obișnuit. Obiectele din încăpere erau puține, de parcă ar fi fost gata să se mute oricând. Style era pe cale să deschidă dulapul lui Fadel, dar a încremenit, corpul înțepenindu-se în timp ce o mână caldă i-a strâns ușor ceafa.
-Ce cauți? Vocea lui Fadel s-a auzit din spatele lui, iar atingerea pe care o simțea era, fără îndoială, a lui Fadel. Style a clipit surprins, nu observase când Fadel venise chiar în spatele lui.
-Eu...
-În dormitorul meu nu vei găsii ceea ce cauți, Style. Dacă cauți dovada că sunt cu adevărat un ticălos, ți-o arăt eu însumi. Un fior rece l-a străbătut pe Style de la cap până la degetele picioarelor. Cuvintele șoptite aproape de urechea lui au făcut să i se ridice firele de păr de pe corp.
-Fadel. A rostit tânărul încet cu vocea gâtuită de emoție și teamă.
Fadel nu a mai spus nimic. A folosit mâna care ținea ceafa lui Style pentru a-l ghida în direcția pe care o dorea el. Tânărul nu știa ce să facă. S-a lăsat condus de Fadel, care l-a dus în fața ușii pe care el nu reușise să o deschidă mai devreme.
- Ți-am spus că am ceva de discutat cu tine, nu-i așa?
-Nu-mi amintesc nimic. Mi-am amintit doar că am niște comisioane de făcut. Te rog, lasă-mă să mă întorc acasă. Nu știu și nu am văzut nimic.
Însă Fadel nu l-a lăsat pe Style să plece acasă așa cum i-a cerut. A deschis ușa biroului și l-a împins înăuntru. Style era atât de îngrozit încât îi venea să plângă, cu greu se reținea. A observat în tăcere obiectele din camera în care se afla. Primele lucruri pe care l-a văzut au fost mai multe computere și un dulap cu arme. Ușa, care fusese lăsată larg deschisă, s-a închis cu un bubuit puternic în spatele lui. Biroul lui Fadel era destul de întunecat, doar câteva lumini albastre încorporate în pereți, ofereau o lumină difuză. Style nu s-a putut abține să nu se gândească că dacă Fadel l-ar ucide în această cameră, nimeni nu i-ar mai găsi trupul. Mâna care îi ținea ceafa s-a retras, iar Fadel s-a dat un pas în spate. Apoi, asasinul înalt și intimidant Fadel s-a apropiat de un computer și a scos filmări de la o cameră de securitate, apăsând pe play în timp ce îl întreba pe Style:
-Spune-mi, de cât timp ești informator pentru poliție și ce le-ai spus? Style a auzit clar întrebarea lui Fadel și de asemenea, se putea vedea pe el însuși mișcându-se pe ecran. Filmările erau din ziua aceea. Style și-a amintit exact ce făcuse. L-a urmărit pe Fadel, înregistrând un videoclip în timp ce acesta era într-o misiune. Pentru că deja știa exact ce s-a întâmplat în acea zi, nu a acordat prea multă atenție evenimentelor de pe ecran. Încet, își întoarse privirea complet spre Fadel. Bărbatul înalt își sprijinea șoldul de masă, cu brațele încrucișate, privindu-l. Style era sigur că Fadel era foarte furios și probabil își reținuse această furie de când aflase.
Style înghiți în sec, gândindu-se la întrebarea lui Fadel.
,,De cât timp ești informator?”
-Fadel, crede-mă. Nu sunt informator pentru poliție.
Buzele bărbatului s-au arcuit într-un rânjet, urmat de un râs batjocoritor. Apoi s-a întors încet și a întins mâna să apuce o armă. Corpul lui Style a devenit rigid, tânărul era aproape sigur că era pe cale să moară acolo.
-Nu minții!
-Chiar nu sunt un informator.
-Și ce zici de Kant? Nu te deranja să-ți protejezi prietenul. Bison știe deja despre asta.
- Kant este... Kant! Style nu mințea. A bombănit încet răspunsul, simțind un val de îngrijorare pentru prietenul său. Dar pentru cine ar trebui să-și facă cu adevărat griji acum? Probabil pentru el însuși. Nu se putea opri din tremurat, iar vederea îi era încețoșată de lacrimi.
-Dar eu nu sunt un informator al poliției. În ziua aceea, te urmăream doar pentru că mă gândeam că s-ar putea să mă înșeli.
- Crezi că scuza ta pare credibilă?
Style a clătinat din cap în mod repetat, nefiind foarte sigur ce încerca să-i transmită lui Fadel. Acesta a scos încărcătorul armei afară pentru a verifica gloanțele. Era mai mult un obicei, știa deja că îl încărcase pe deplin. Picioarele lui Style aproape că au cedat când a văzut magazia plină de gloanțe.
-Nu mint, Fadel, te rog nu mă împușca. Locuiesc cu tatăl meu, doar noi doi. Dacă mor, el va fi devastat.
-Spune-mi totul. Și trimite-mi videoclipul. Vreau să văd ce ai înregistrat.
-Poliția a luat deja videoclipul ăla! A rostit Style, sufocându-se și începând să plângă. Nu îndrăznea să-și ia ochii de la Fadel, care se juca cu pistolul în mâini. Era neliniștit și nu putea citii nicio emoție pe chipul lui Fadel și nici nu putea ghicii ce simțea el în momentul acela.
-Deci, ai fost sau nu informator pentru poliție?
-Nu, nu am fost! Chiar nu am fost! Te-am urmărit și apoi am dat peste Kant, care îl urmărea pe Bison. M-a târât la căpitanul Kris și atunci am aflat că lucrează pentru poliție. Și apoi mi-a spus că ești un asasin.
-Zi mai departe! A rostit Fadel continuând să se joace cu pistolul. El nu știa câtă încredere putea să-i acorde lui Style. Dar în final nici nu mai conta cu adevărat dacă iubitul lui era un informator sau nu. Numai conta pentru el, nici măcar puțin.
-Asta-i tot, Fadel. Asta-i tot.
- Ţi-e frică de mine?
- Da... da. A răspuns Style sincer.
- Bine. A mormăit Fadel, ridicându-și privirea pentru a vedea clar chipul tânărului. În lumina slabă, Style a crezut că Fadel arăta terifiant. A început să tremure tot, lacrimile curgându-i năvalnic pe obraji. Stătea acolo, neajutorat plângând în fața lui Fadel. Însă în afară de frică, un alt sentiment i s-a strecurat în inimă. Style se simțea pur și simplu rănit. Îl durea când se gândea că Fadel îi va face rău, chiar dacă sentimentele lui de dragoste erau adevărate și sincere. Deci de ce l-ar rănii? El nu se gândise niciodată să-l trădeze pe Fadel, nici măcar un pic. A ridicat o mână pentru a-și șterge lacrimile de la ochi, cu buzele roșii ușor întredeschise, tremurând. A suspinat, apoi a întrebat încet.
-Ai de gând să mă omori? Asta ai de gând să faci?
-Nu. Întoarce-te și pleacă de aici. Dacă îndrăznești să spui cuiva un cuvânt din ceea ce știi sau ai văzut astăzi, te vânez și te ucid cu siguranță.
- Dar tu unde te duci? Felul în care vorbești sună ca și cum ai merge undeva departe.
-Nu trebuie să știi. Ți-am spus să ieși, nu-i așa, Style? A strigat Fadel, cu vocea lui răsunând în încăperea mică. Style a tresărit, scoțând un alt suspin înainte de a se învârti rapid pentru a pleca. A făcut un pas înainte. Când niciun glonț nu i-a străpuns spatele, a ezitat. Nu înțelegea de ce nu l-a ucis Fadel, dar asta era bine, nu-i așa? Acesta era sfârșitul pentru ei, un sfârșit care era exact ceea ce el nu și-ar fi dorit niciodată.
-Continuă să mergi. Dacă te întorci, o să te împușc. Style a făcut încă un pas înainte, deși își simțea picioarele insuportabil de grele. Dar asta era bine, Fadel îl lăsa să plece. Tot ce trebuia el să facă era să păstreze secretul și să-și continue viața. Era aproape la uşă. Ar fi trebuit să o deschidă și să fugă din casă cât de repede putea.
,, Doar fugi, Style... doar fugi de aici.” I-a strigat o voce din interiorul său. Dar de ce gândul de a nu-l mai vedea pe Fadel îl făcea să simtă că nu poate respira? Nu se vor mai întâlni niciodată. Nu îl va mai vedea niciodată. Style a rămas nemișcat pentru o clipă și înainte să-și dea seama, s-a întors ușor pentru a se uita înapoi la Fadel. A realizat că, chiar dacă ar fi fost împușcat pentru că privea înapoi, nu conta. Era prea copleșit de propriile sale sentimente. Știa că era o prostie să se comporte așa, dar îl iubea cu adevărat pe Fadel. Ar fi fost de ajuns doar o singură privire, și Style s-ar fi întors imediat la el. Tânărul și-a imaginat că Fadel va avea arma îndreptată spre el, gata să tragă în clipa în care se va întoarce. Poate, toate acele strigăte și amenințări însemnau că Fadel îl ura și îl disprețuia cu adevărat. Dar scena din fața lui era departe de ceea ce își imaginase. Ochii lui Style s-au mărit, uimit de ceea ce a văzut. Fadel avea pistolul îndreptat în direcția lui, dar în loc să îndrepte țeava spre el, îl ținea de mâner. Pistolul era întors spre el însuși. Dacă ar fi tras, el ar fi cel rănit sau ucis, nu Style. Nu era nici o privire furioasă sau plină de ură în ochii lui. Pentru că Style se întorsese repede, zărise expresia de durere de pe chipul lui Fadel. Deși expresia aceea a zăbovit doar o clipă înainte de a dispărea, Fadel părea rănit. Mâna lui tremura și gura i s-a deschis de parcă ar fi vrut să spună ceva, dar nu putea. După o clipă, a reușit să vorbească.
-De ce te-ai întors? Nu ți-am spus...Nu a putut să continue pentru că Style alerga deja spre el, ajungând în fața lui în câteva secunde. Pașii lui erau mari, sprinteni și nu mai simțea că picioarele îi erau îngreunate. În adâncul sufletului, nu se putea abține să nu se gândească că poate aceasta era decizia pe care dorea cu adevărat să o ia, să fie în brațele lui Fadel, nu să plece. Pistolul alunecă din mâna lui Fadel când Style se ciocni de el într-o îmbrățișare. Suspine adânci au răsunat din pieptul lui Fadel.
-Cum îndrăznești, cum îndrăznești să ridici vocea la mine așa, Fadel? Cum ai putut să mă ameninți, să-mi spui că o să mă împuști? Când nici măcar nu ai avut curajul să îndrepți pistolul spre mine! Mă iubești. Acesta este adevărul, nu-i așa? Mă iubești.
-Ieși afară! A răspuns Fadel cu capul plecat.
-Dacă îndrăznești să-mi spui încă o dată să plec, vei regreta. Te voi lovi până la moarte. A strigat Style, plângând la pieptul lui Fadel în timp ce îl mustra cu furie. Nu îi mai era frică de el, știa ca nu putea să-l rănească, pentru că îl iubea. Și acum știa că și el, Fadel era la fel de zdrobit și suferea la fel de mult,la gândul că se vor despărții.
-Sentimentele noastre unul pentru celălalt sunt reale, iar asta este tot ce contează Fadel.
-Style.
-Te rog nu mă mai îndepărta. Chiar dacă lumea întreagă mă numește prost pentru că te iubesc, voi accepta să fiu prost, iar ei pot spune ce vor.
-Nu face asta.
Style și-a întărit strânsoarea din jurul taliei lui Fadel. A auzit vocea lui tremurând de parcă ar fi fost pe punctul de a plânge, iar când a ridicat privirea, a văzut de fapt lacrimi în ochii lui misterioși. Îl făcuse să plângă pe acest om dur și împietrit.
-Style, dacă mă ții așa, nu te voi lăsa să pleci.
-Chiar dacă îmi dai drumul, nu voi pleca. A răspuns tânărul hotărât. Mâna lui Fadel i-a prins strâns bărbia, destul de tare încât să-l doară, dar Style nu simțea nici mânie, nici frică. L-a lăsat pe Fadel să-i țină bărbia și să-i încline fața în sus. Buzele lor s-au întâlnit într-un sărut pasional, plin de emoție, dezvăluind tot ce simțeau unul pentru celălalt.
Nu a fost nimic ascuns sau reținut. Style i-a oferit inima sa lui Fadel, iar Fadel părea să facă același lucru.
-Fadel, te iubesc!
-Ce o să mă fac cu tine, Style?
-Te iubesc atât de mult. Tu nu mă iubești la fel de mult? Înainte ca Style să poată termina, Fadel la făcut să tacă cu un alt sărut. Apoi, l-a ridicat și l-a aruncat peste umăr, ducându-l afară din încăpere. A aplicat două bătăi ferme pe spatele lui Style în timp ce mergea spre dormitor.
- Ești atât de încăpățânat.
-Încăpățânarea mea este cea care te face să plângi?
- Cu limba aia ascuțită, sigur vei murii pe patul meu.
- Crezi că mi-e frică, nu?
Fadel l-a aruncat pe Style pe pat cu puțină forță, iar când pistolul s-a sprijinit deasupra capului lui, sprâncenele bine definite ale lui Fadel s-au ridicat ușor.
-E bine că nu îți este frică.
-Stai puțin, Phi! Hei... Fadel! Am spus să stai!
-Ce trebuie să aștept? Erai atât de guraliv acum câteva minute.
-Voiam doar să spun că nu vreau să stau cu fața în jos, vreau să te privesc. De ce mă lovești din nou la fund? Mă doare!
-Pentru că e drăguț. A răspuns el, întorcându-l pe Style spre el și privindu-l adânc în ochi. Reproșurile și protestele s-au stins când cei doi s-au privit.
-Style.
-Ce?
-Te iubesc.
-Știu.
-Te iubesc atât de mult...
-Știu.
-Style.
Style a oftat.
„Ce ar trebui să fac cu tipul ăsta atât de dur care se comportă atât de drăgăstos cu mine?” A fost ultimul lucru la care a putut cugeta lucid Style.
Capitolul 19 - +18
Patul, plin de parfumul lui Fadel, fusese exploatat maxim. Style nu știa dacă Fadel era în mod normal atât de energic, dar de data aceasta, acționa fără încetare, fără să se gândească să se oprească deloc. Nu mai fusese așa înainte. Poate că acum că s-au deschis cu adevărat unul față de celălalt, fără niciun secret ascuns, tipul dur și-a dezvăluit în sfârșit adevăratul său sine. Fadel schimbase pozițiile ore întregi, jucându-se și făcând tot felul de mișcări ciudate. Puterea limitată a lui Style în domeniul acesta, începea să cedeze. Odată ce Fadel s-a retras, Style, a încercat să se târască pentru a se salva. Intenționa să sară de pe pat, dar a fost prins de gleznă și a fost târât înapoi în centrul patului. A prins strâns cearșafurile de culoare închisă, făcându-le să se desprindă din colțuri. Fadel l-a răsturnat pe spate, prinzându-l cu o forță căreia tânărul nu i-a putut rezista deloc. Style nu a mai vrut să-și desfacă picioarele, dar pentru că Fadel era deja între ele, nu a avut de ales. Lacrimile îi curgeau din ochi, iar parte din spate l-a ars, o dată cu eliberarea lui Fadel. Lichidul fierbinte care curgea din el, făcea ca și cineva cu pielea groasă ca a lui Style să se simtă jenat.
-Fadel, sunt obosit.
-Și eu sunt obosit.
-Atunci oprește-te, ticălosule!
-Încă o rundă și termin.
-Du-te să mori de epuizare altundeva, eu nu mai pot! L-a mustrat Style.
-Nu știu, când sunt cu tine, devin obsedat. Arăți deosebit de drăguț astăzi.
-O să mor pe patul ăsta! Mă duc pe patul ăsta Fadel!
-Nu am văzut niciodată pe cineva murind din cauza lucrurilor de genul acesta. A chicotit Fadel ușor amuzat.
-Fadel!
-Te rog, ultima dată, chiar vorbesc serios.
Style și-a strâns buzele, clipind rapid la tipul cu aspect fioros care părea să implore.
-Ce ticălos! Fadel și-a umflat ușor obrajii și a ridicat un deget în fața lui Style. Știa că Style îl iubea, ăsta era motivul pentru care juca atât de dur. Style și-a întors faţa zâmbind ușor. Da, pierdea în fața comportamentului drăguț al lui Fadel și în cele din urmă a cedat și a spus-o cu voce tare.
-Bine, dar chiar ultima dată.
-Da. A încuviințat încântat ca un copil, patronul de la Burger Heart.
-După aceea, faci un duș cu mine. A continuat Style.
-Sigur, te duc la baie imediat după.
-Hei, hei, hei! Style țipă, lovindu-l pe umăr pe Fadel, când acesta se strecură înapoi înăuntrul lui. Dar cu gelul lubrifiant, cu resturile pasiunii anterioare a lui Fadel și după atâtea runde, intrarea a fost mult mai ușoară. Odată ce Fadel a ajuns înăuntru, l-a ridicat pe Style în dreptul taliei lui și s-a îndreptat spre baie. Style s-a lipit strâns de umărul lui, simțind intensitatea împingerilor în timp ce Fadel se mișca. Chipul i s-a contorsionat de plăcere iar tânărul scotea un geamăt la fiecare mișcare. A crezut că Fadel mergea cu forță, pentru al tachina. Sunetele care i-au ieșit din gât când a fost dus în brațe la baie, îi erau necunoscute până și lui însuși. Vedea că patul și baia nu erau departe, dar nu înțelegea de ce îi ia lui Fadel atât de mult să meargă până acolo. Unghiile i s-au înfipt în umerii lați ai lui Fadel. Mintea îi era încețoșată, iar el incapabil să gândească limpede. Style s-a trezit plângând, cu faţa îngropată în umărul lui Fadel. Dar nu erau lacrimi de durere sau de supărare, erau lacrimi rezultate dintr-o plăcere extremă, pe care tânărul nu o mai experimentase până acum. Înainte să-și dea seama, a fost lipit de peretele unde se afla dușul. Fadel a lăsat în cele din urmă picioarele lui Style să atingă pământul, dorind ca el să-și găsească poziția. L-a întors cu fața la zidul rece, cu ambele mâini lipite de perete. Style și-a arcuit spatele înspre Fadel, în timp ce acesta deschidea dușul pentru a răcorii corpurile încălzite. Apoi a început să-l tachineze pe Style, trăgându-se înapoi și pătrunzând adânc în el cu o mișcare rapidă. Sunetul întâlnirii celor două trupuri, a răsunat puternic. Fadel a prins strâns șoldurile lui Style pentru a-l penetra mai adânc. Style putea auzi doar sunetele copleșitoare ale corpurilor lor ciocnindu-se și propriile lui strigăte care se amestecau cu sunetul apei care stropea podeaua. Respirând greu, Fadel a șoptit aproape de urechea lui Style:
-Întoarce-te și sărută-mă, te rog.
Style l-a ascultat ca cineva care era cuprins de o vrajă. Și-a întors fața și l-a sărutat pătimaș și pasional. Mai devreme, îi spusese lui Fadel că era prea epuizat pentru a continua astfel de activități. Dar dintr-un motiv necunoscut, acum că se mutaseră din pat în baie, ceea ce el credea că era imposibil, a devenit brusc posibil. În timp ce spatele îi era sprijinit, iar membrul mare și cald al lui Fadel pătrundea adânc în el, partea lui din față ,care fusese moale, începea acum să se întărească drept răspuns. Style a încercat să se mângâie singur pentru a-și elibera emoțiile reținute, dar mâinile fierbinți ale lui Fadel l-au reținut, împiedicându-l să se atingă. În schimb, mâinile bărbatului au alunecat ușor pe membrul său întărit, mișcându-se în ritm cu împingerile lui. Cu buzele încă împreunate într-un sărut, cei doi și-au explorat reciproc cu limba, interiorul gurilor dulci. Trupurile lor comunicau și arătau dragostea și dorința mult mai bine decât ar fi putut să o facă cuvintele vreodată. La un moment dat, Fadel și-a accelerat ritmul, lovind cu mai multă forță spatele rotund și apetisant al iubitului său. Style, fiind el însuși bărbat, putea simți că Fadel se apropia. Și așa a fost. Fadel s-a îndepărtat întrerupând sărutul lor și eliberând gemetele lui Style. Buzele lui i-au mușcat lobul urechii în timp ce a șoptit o frază, pe cât de grosolană, pe atât de excitantă.
-Sunt pe cale să ejaculez. Pot să o fac înăuntru?
-Mai întrebi? Style a răspuns cu un ton plin de mustrare. Cel puțin încerca să pară cât mai intimidant. Ce mai putea spune? Cum putea Fadel să întrebe asta, când deja o făcuse deja de mai multe ori. A scos un scâncet moale, ca un mieunat de pisoi, incapabil să-l mai certe pe Fadel. A închis ochii și s-a strâns în jurul membrului pulsatoriu al lui Fadel. Fiecare senzație simțită de Fadel era clară și pentru el. Nu a mai putut suporta.
-Ah,nu... nu te opri! A icnit Style într-un mod care l-a excitat și mai mult pe partenerul său.
Fadel a mângâiat cu experiență membrul lui Style și destul de repede, un flux cald și gros de plăcere albă a izbucnit, acoperind mâna lui Fadel și trimițându-l pe Style în extaz. Brațele lui Fadel s-au înfășurat strâns pe talia lui Style din spate, trăgându-l cât mai adânc posibil. Căldura și strânsoare din interiorul lui Style l-au purtat pe Fadel spre apogeul plăcerii, imediat după acesta. După tumultul provocat de eliberare, Fadel i-a șoptit lui Style, la ureche cât este de minunat și de dulce.
Acesta s-a întors să-l sărute pe obraz și a rostit:
-Te iubesc! A fost o declarație de dragoste care nu putea fi mai sinceră. Fadel stătea întins deasupra lui Style, care era pe spate, cu o pătură moale acoperindu-i jumătate din corp. După ce făcuseră duș și se schimbaseră, Fadel îl luase pe Style să se întindă pe patul pe care îl folosiseră în acea zi. Fusese cu adevărat folosit la maximul său potențial. Au mers la culcare după-amiaza târziu, iar Style s-a trezit îmbrățișat din spate de tipul dur. Nu era foarte sigur cum a ajuns așa, cu Fadel întins peste el, dar știa că acesta era suficient de posesiv încât să nu-l lase să se miște. Style era complet epuizat și nici măcar nu a încercat să se miște sub greutatea lui Fadel, care nu dădea semne că se va trezi curând. Tânărul a adormit la loc, însă Fadel s-a trezit când l-a auzit pe Style mormăind numele său în somn. Odată ce s-a trezit, s-a mutat încet de pe Style, însă nu înainte de a pune un sărut blând pe fruntea lui frumoasă. Uitase complet ce plănuise să facă cu persoana aflată acum în pijamaua sa. Intenția inițială fusese să se joace cu el, să-l sperie și apoi să-l gonească departe. În realitate, era încă oarecum confuz cu privire la modul în care gândurile lui rău intenționate, s-au transformat într-un scenariu în care acum stăteau împreună astfel. Mai mult decât atât, privirea lui când se uita la Style trecuse complet de la o privire de prădător, la o privire blândă și tandră. Nu putea fi mai blând de atât, întreaga lui atitudine era modificată. Poate că se schimbase deja fără să-și dea seama. În cele din urmă, dacă exista o persoană care putea să-i perturbe planurile puse cu grijă la punct și să-i zguduie cursul vieții, acela era Style. Și se părea că el a fost cel care i-a permis de bunăvoie lui Style, să aibă o asemenea influență asupra gândurilor și a vieții sale. Simțea că se predase complet, lăsându-se biruit. Fadel se mișcă în liniște, temându-se că Style se va trezi. Lumina care ar fi trebuit să se filtreze prin perdele nu mai era prezentă. Probabil că era seara devreme sau poate după-amiaza târziu. Era confuz în legătură cu timpul pentru că tocmai se trezise. Mâna lui se întinse spre noptieră pentru a-și lua telefonul și a verifica ora. Era doar ora șapte. Fadel nu voia să se culce din nou. S-a gândit să se trezească să pregătească cina pentru Style, în cazul în care acesta se putea trezi flămând. Dar înainte să se poată mișca, telefonul lui, care tăcuse vreme îndelungată a bâzâit brusc, indicând o notificare. Style s-a trezit imediat.
-Te-am trezit? Îmi pare rău! A murmurat Fadel.
- Cine a trimis un mesaj? O prietenă? A întrebat Style, clipind somnoros. Fadel a ridicat o sprânceană, se părea că câștigase jackpot-ul cu un iubit gelos. Apoi s-a uitat la ecran și a văzut un mesaj pe care scria: „Am auzit că în seara asta, Chao Sua Luerat va merge la fundație. Ar trebui să luați măsuri astăzi. Nu-l lăsați să scape din nou”.
După ce a mai stat întins o perioadă de timp, Fadel s-a ridicat să se schimbe. Probabil că s-a mișcat prea tare pentru că Style, s-a trezit complet și s-a așezat lângă el.
-Cine e?
-Am o slujbă urgentă. De fapt aveam de gând să-ți pregătesc cina întâi, dar trebuie să merg la muncă. Te poți duce acasă.
-La muncă?
-Da, la muncă. Fadel și-a coborît privirea. Era sigur că Style știa ce fel de muncă făcea. Tipul care tocmai se trezise părea extrem de amețit și stătea cu picioarele încrucișate.
-Nu poți să te oprești? A întrebat el trist în timp ce l-a privit pe Fadel cu ochii mari, aproape umezi.
- Această misiune este ultima.
-N-o să o mai faci, nu? A întrebat din nou Style pe un ton rugător de data aceasta.
-Da, nu o voi mai face.
-Promiți?
-Style, cred că trebuie să vorbim serios despre asta.
-Da? Style și-a frecat părul dezordonat, făcându-l să pară și mai dezordonat.
-Dacă sunt arestat sau expus într-un fel, trebuie să te prefaci că nu mă cunoști. Dacă se întâmplă așa ceva, nu ne mai cunoaștem, bine? A rostit serios Fadel.
Style a tăcut o vreme, dar el nu era cineva care să înțeleagă astfel de chestii. Totuși, văzând seriozitatea lui Fadel, a dat din cap în semn de acord.
-Dar cred că a pretinde că nu ne cunoaștem nu ar fi credibil.
-Poftim?
-Voi spune poliției că nu știu că ești un asasin. Voi insista că habar n-am. Vor crede că doar te joci cu inima mea, iar eu sunt doar o victimă.
-Iar te joci, nu-i așa? Odată ce Fadel a înțeles ce voia să spună Style, nu s-a putut abține să nu zâmbească. A trimis un mesaj să-l cheme pe Bison înapoi acasă. Dacă idiotul ăla de Keen îi spunea să ia măsuri astăzi, însemna că calculase bine lucrurile. Fadel s-a ridicat din pat și a ales niște haine casual, de culoare neagră pe care să le poarte. Style a intrat în baie să se spele pe față. Deși nu se simțea pe deplin confortabil în legătură cu slujba lui Fadel, știa că nu avea dreptul să spună sau să ceară nimic mai mult. Fadel s-a schimbat înainte ca Style să se ocupe de treburile sale personale în baie. La zece minute după aceea, în casă nu mai erau doar ei doi. Bison se întorsese acasă, părând complet dezorientat. Când l-a văzut pe Style, și-a scos arma și a îndreptat-o spre el.
-Cum ai intrat aici?
Tensiunea din atmosferă, devenise densă. Style a zâmbit stânjenit și a ridicat mâinile în semn de capitulare. Fadel a ieșit din birou și i-a spus calm fratelui său mai mic.
-Eu l-am adus aici. Relaxează-te, este cumnatul tău.
Însă situația nu s-a îmbunătățit deloc după ce Fadel i-a spus lui Bison că el a fost cel care l-a adus pe Style în casă. Tânărul tocmai a realizat că Bison era de fapt mai temperamental decât Fadel. Nu poți judeca oamenii după aspectul lor. Chiar dacă expresia lui Fadel părea mai capricioasă și mai severă, când făcea o criză pentru că lucrurile nu mergeau așa cum voia el, cel puțin Style nu văzuse niciodată un cuțit zburând și înfigându-se în perete ca acum. Într-un moment de furie, Bison rotise un cuțit și îl azvârlise în perete aproape de Style. Acesta începea să-și facă griji pentru prietenul său Kant.
-Când a venit, mi-ai spus că vei avea grijă de el. Deci de ce este acest copil în casă acum, îmbrăcat cu hainele tale? Ca să nu mai spun că ai menționat că e cumnatul meu.
-Tocmai am ajuns la o înțelegere. Calmează-te! Trebuie să mergem la muncă în curând.
-Ai spus că vei... Ai spus că o să te ocupi de ei. M-am gândit doar... cu Kant. S-a bâlbâit Bison, privind între Fadel și Style. În realitate, a vrut să-i smulgă inima lui Fadel mai mult decât oricui, pentru că părea că era pe cale să-l omoare pe Style. Așa că s-a gândit că trebuie să facă și el ceva cu Kant. Dar fratele lui, în loc să se răzbune, l-a adus acasă. Urmele de pe corpul lui Style arătau clar că el și fratele său au fost împreună, dar nu pentru a se răzbuna Fadel. Iar acum acesta se purta ca un prost bolnav de dragoste, ceea ce a făcut ca pielea lui Bison să se strângă. Ei bine, întotdeauna își dorise să-l vadă pe Fadel cu o iubită, dar acum nu voia să-l vadă cum își arată dragostea. Bison era furios. Se uita la fratele său cum își înfășoară brațele în jurul iubitului său și îi șoptește cuvinte dulci la ureche. Fadel pufni în sinea lui, înainte de a preda în cele din urmă punga cu arme să o țină Bison. A dat ușor din cap și a întrebat, de parcă întreba despre ce aveau în meniu la cină în seara aceea.
-L-ai ucis deja pe Kant? Unde este cadavrul?
-Îmi pare rău, Fadel, dar nu l-am ucis încă. Dacă aș fi făcut-o, aș fi foarte supărat acum. Tu nu l-ai ucis pe Style, dar eu l-aș fi ucis pe Kant
-De ce ai fi supărat? Style nu este cu polițistul, dar Kant este. Nu este greșit dacă moare.
- Dar Kant nu intenționa să-l trădeze pe Bison! A intervenit Style , simțindu-se puțin mai curajos, dar înghițind din greu pentru că Bison i-a aruncat o privire aprigă. Întotdeauna crezuse că numele de Bison nu se potrivește cu,, pisica încăpățânată „despre care vorbea Kant, dar dintr-un anumit motiv, după ce a fost privit așa, a început să creadă că chiar se potrivea. Această persoană era drăguță, dar avea un temperament care putea să lovească și să întreacă orice obstacol.
-Nu a intenționat să trădeze? Nu a intenționat, dar treaba mea cu Fadel este o mizerie completă din cauza voastră.
-Kant i-a spus deja ofițerului Chris că renunță pentru că îl iubește pe Bison. A spus Style, apropiindu-se de Fadel. Cei doi frați erau asasini, dar cu Fadel se simțea mult mai în siguranță. Bison și-a dat ochii peste cap, mândria lui era încă rănită, așa că a ales să nu mai spună nimic. Știa deja că Kant îl iubește. Acel mic ticălos o repetase de mai multe ori. Știa că este iubit, dar nu avea nicio intenție să-i răspundă la dragoste.Chiar nu înțelegea cum au ajuns Fadel și Style așa. Poate un asasin să se îndrăgostească cu adevărat de o persoană normală? Fadel a luat cheile mașinii, iar Bison a încetat să se mai gândească la orice altceva, pentru că fratele lui i-a atras atenția că era timpul să lucreze. Dar înainte de a ieși din casă, priceputul și temătorul asasin Fadel, i-a oferit iubitului său câteva sărutări.
-Du-te, așteaptă acasă. Te voi contacta când termin treaba.
-Ai promis că aceasta va fi ultima misiune.
-Da, promit. Style a fost de acord să se întoarcă acasă conform instrucțiunilor. Bison a luat cheile de la mașină pe care i le-a aruncat Fadel. De obicei, el era cel care conducea în timpul operațiunilor pentru că dacă Fadel ar fi fost la volan, condusul cu o viteză de optzeci de kilometri pe oră ar fi fost ca o glumă.
O clipă mai târziu, cei doi frați asasin s-au urcat în mașină. Bison era agresiv, frustrat și l-a întrebat pe Fadel în timp ce erau singuri.
-Asta chiar va fi ultima ta slujbă?
-Da. Din cauza lui Style, vreau să trăiesc ca o persoană normală Și tu ai vrut să renunți pentru dragoste, nu? Cum stau lucrurile cu Kant?
-O să termin treaba asta și apoi mă voi întoarce să-l ucid.
-Dacă aveai de gând să-l omori, ai fi făcut-o cu mult timp în urmă. Bison nu l-a putut contrazice. De-a lungul vieții sale, cât a crescut cu Fadel, nu era sigur dacă acesta îi spusese vreodată așa ceva înainte.
-Înțeleg dacă ești dispus să-l ierți. În viață, întotdeauna va exista o persoană care ne va face să simțim că am pierdut în fața ei în toate privințele.
,,Te ajută iubirea să înțelegi mai bine această lume? Te transformă într-o persoană mai bună?” Gândurile lui Bison îl bulversau și îl făceau să se simtă nesigur.
Capitolul 20
Clădirea fundației Luerat, este un zgârie-nori cu zeci de etaje, iar biroul domnului Luerat, magnatul bogat, se află chiar la ultimul etaj. Clădirea impunătoare este situată în ceea ce este cunoscut, drept inima orașului, înconjurată de clădiri înalte din toate părțile. De obicei, o misiune ca aceasta ar necesita operare de la mare distanță, dar informațiile implementate în capul lor de Mama Lily, că Luethrat a fost cel care le-a ucis părinții, i-au determinat pe Fadel și Bison să opereze de aproape. Aveau câteva întrebări pentru domnul Luerat, cum ar fi de ce le-a ucis părinții. De asemenea, se părea că persoana în legătură cu care Mama Lily a avertizat că îi vânează, era însuși Luerat, forțându-i să-și păstreze adevărata identitate secretă. Din cauza unui incident recent, cu împușcături, securitatea în cadrul fundației s-a înăsprit considerabil. Contactul lor le-a trimis o hartă care arăta pozițiile de pază, iar Fadel și Bison s-au infiltrat în clădire deghizați în tehnicieni pentru lifturi. Au conceput un plan pentru a sparge liftul, făcându-l să se blocheze la etajul opt al clădirii. Când personalul rămas în clădire a chemat tehnicienii, ei au intrat în acțiune. Fadel și Bison, îmbrăcați convingător în muncitori, au escortat rapid personalul irelevant în afara zonei, în timp ce pretindeau că se efectuează întreținerea. Ceilalți membri ai personalului, inclusiv securitatea, nu au vrut să interfereze cu „reparațiile”. În câteva minute, au reușit să facă liftul să funcționeze din nou. Cu toate acestea, Bison nu a permis nimănui să-l folosească. I-a cerut politicos agentului de securitate să țină zona liftului interzisă deocamdată.
-Lasă-mă să testez un pic liftul. Odată ce va fi în siguranță, te voi anunța. Între timp, te rog, ajută-mă să țin oamenii departe. A cerut el serios și foarte convingător. Cu înfățișarea lui plăcută ca atu și din cauză că oamenii judecă adesea pe baza aspectului, minciuna lui Bison a fost foarte eficientă. Cei doi frați asasini și-au amplasat echipamentul în interiorul liftului, au apăsat butonul pentru etajul biroului lui Luerat și și-au pregătit armele în timp ce liftul a urcat. De îndată ce ușile liftului s-au deschis, Fadel și-a ridicat pistolul și a tras un foc de avertizare. Împuşcătura a răsunat pe tot etajul, stârnind panică. Au izbucnit țipete, iar bodyguarzii lui Luerat s-au repezit să intervină. Nici Fadel, nici Bison nu au urmărit să ucidă pe nimeni, iar cele mai multe focuri pe care le-au tras au fost cu pistoale cu tranchilizante. Aveau pregătite gloanțe adevărate doar pentru ținta lor. Cât ai clipii, Fadel și Bison i-au acaparat pe secretarul și pe bodyguarzii lui Luerat. După ce au terminat, au deschis ușa biroului magnatului. Camera era goală. Bison a închis ochii, activându-și simțurile intensificate pe care se antrenase să le dobândească de-a lungul anilor. A auzit o respirație neregulată venind de sub birou și i-a făcut semn cu mâna lui Fadel. Fratele mai mare a sărit pe biroul de lux în picioare, cu spatele drept și îndreptând arma sub birou. Zgomotul respirației neregulate devenea din ce în ce mai puternic în timp ce Luerat, cuprins de frică, gâfâia după aer. Fadel a rămas tăcut, de altfel el vorbea rar în timpul misiunilor. De obicei, Bison era cel care vorbea mai mult.
-Ieși afară, bătrâne. M-am săturat să mă joc de-a v-ați ascunselea cu tine.
-Te rog... nu mă omorî. Ce vrei? Oricât îți plătește șeful tău, pot să ofer mai mult... te rog, nu mă răni!
-Eu? Nu vreau bani. Mai ales banii pe care i-ai furat de la alții.
-Ce vrei să spui? Banii cui i-am luat? A întrebat magnatul, încă ascuns sub birou.
-De ce ne-ai ucis părinții? A întrebat Bison încet și clar. Luerat a făcut ochii mari. Fadel și Bison s-au retras, așteptând un răspuns. În loc să răspundă, Luerat le-a pus o întrebare.
-Voi doi, sunteți fii lui Buran și Phaya?
-Deci îți amintești numele lor? Atunci spune-mi, ticălosule, de ce mi-ai ucis familia? Bison era iute la mânie, s-a mutat să-și apese pistolul pe tâmpla lui Luerat, dar Fadel l-a reținut, împingând arma. Ochii lui ageri s-au uitat la documentele de pe biroul lui Luerat. Magnatul a început să explice grăbit.
-Nu! Eu nu i-am omorât. Lily a fost cea care a făcut-o. Nu știați? V-am căutat pe amândoi în tot acest timp. Sunt norocos că sunteți încă aici. Hai să vorbim despre asta. Fadel a coborât arma, dar Bison și-a păstrat scepticismul. Părea nedumerit de comportamentul lui Fadel când a coborît brusc de pe birou și a răsfoit câteva documente. Fadel a oftat.
-Pregăteam aceste documente ca să vă las amândurora compania. Părinții voștri mi-au încredințat-o când și-au dat seama că sunt vizați. Credeam că sunt următorul după petrecerea de aseară, așa că am început să pregătesc un testament. Nici nu știam dacă o să vă găsesc, dar am sperat. A rostit magnatul puțin mai calm. Bison arăta nedumerit. Fadel i-a întins câteva foi de hârtie fratelui său mai mic. Luerat nu minţea, documentele erau într-adevăr pregătite ca parte a unui testament. Printre acestea se număra un document care arăta că tatăl lui Bison a transferat niște acțiuni către Luerat, cu clauza ca acestea să fie transmise moștenitorului său. Se părea că Luerat era gata să predea proprietatea moștenitorilor de drept, dacă i se întâmpla ceva.
-Unchiule, sau ar trebui să-ți spun „mătușă”? A întrebat Bison, cu vocea plină de confuzie, dar și batjocură în același timp.
-Eu am fost juniorul tatălui tău. A răspuns Luerat, vizibil zdruncinat.
-Poți să o spui din nou? Cine mi-a ucis tatăl?
-Lily. Lily Amorn-Asavathanakul. Bison a lăsat jos documentele pe care le ținuse, sprijinindu-se de birou în timp ce genunchii îi slăbeau. Și-a ridicat privirea spre Fadel, cu fața marcată de uimire și tristețe, parcă prins între zâmbet și lacrimi. Între timp, Luerat s-a ridicat încet, cu precauție.
-Cine va trimis aici să mă omorâți? A întrebat Luerat, cu voce tremurândă.
-Lily Amorn-Asa-vathanakul, mama noastră adoptivă. A răspuns slab Bison. Odată cu răspunsul lui, liniștea s-a lăsat peste biroul spațios. Luerat a încercat să se apropie de Bison, dar înainte ca acesta să poată ajunge la el, Fadel l-a dat înapoi, trimițându-l pe magnat pe podea. În timp ce Luerat încerca să proceseze ce s-a întâmplat, o lovitură de la distanță a spulberat fereastra biroului, cu un zgomot puternic. Lovitura l-a ratat milimetric.
Comanda lui Fadel a răsunat, tare și clară:
-Jos! Bison a reacționat suficient de repede pentru a se proteja, dar Luerat nu a fost atât de norocos. Era mai în vârstă și neinstruit în autoapărare. Pe măsură ce au urmat mai multe gloanțe, aparent țintindu-l, Fadel l-a smuls din calea pericolului tocmai la timp pentru a-l salva de la moarte sigură. Văzând situația îngrozitoare, Bison a tras biroul greu la ușă, ghemuindu-se și târându-se spre Fadel.
-Fadel... Fadel, ai fost împușcat?
-Este doar o zgârietură. Nimic grav.
-Și bătrânul? E rănit?
-Nu... sunt bine. A reușit să spună Luerat, vizibil șocat, dar nevătămat. Bison a blestemat printre dinți, observând că focul de armă se oprise în sfârșit. A tras sacul cu arme care stătea pe podea mai aproape de el, căutând o armă de foc potrivită pentru un contraatac. Când a găsit o pușcă cu lunetă, a aruncat o privire spre Fadel.
-Ai adus cu tine o pușcă cu lunetă?
-Doar ști că o țin după mine. A răspuns Fadel cu nonșalanță. Cu arma pregătită, Bison a țintit în direcția din care veniseră gloanțele. L-a zărit pe lunetistul ascuns într-o clădire vecină și a tras într-acolo, nu pentru că se aștepta să-l nimerească, ci doar pentru a arăta că nu era unul care să dea înapoi ușor. Apoi s-a așezat pe spate, aruncând o privire către Fadel și Luerat.
-Ghicește. Cine este de fapt aici să-l elimine pe bătrân?
-Cine? Keen? A întrebat Fadel calm.
-Da, cine altcineva? Al naibii trădător.
-Poate că e aici să ne elimine și pe noi.
-Și cu acea rană la încheietura mâinii, poate să nimerească ținta? A mormăit Bison, privind sceptic la rana de pe talia fratelui său. Buzele lui Fadel tremurau ușor de durere. Nu era invincibil, simțea durerea ca oricine altcineva.
-Bison, stinge luminile! A ordonat Fadel. Fratele mai mic, s-a supus instantaneu, în misiuni rareori se certa cu Fadel. Într-o clipă, camera s-a cufundat în întuneric. Fadel s-a ridicat în picioare, deși părea cam instabil.
-Acoperă-ți urechile. O să fie zgomotos și orbitor. A avertizat el. Apoi a început să tragă la întâmplare. Camera întunecată s-a umplut de zgomot asurzitor și sclipiri de lumină care răneau ochii. Luerat, cu mâinile așezate peste urechi, a fost uluit de acţiunile lui Fadel. Abia când magazia de gloanțe s-a golit, s-a oprit și Fadel, respirând greu și tresărind în timp ce rana îi pulsa de durere.
-Luerat! Unchiule, am un plan. Dar va trebui să faci pe mortul pentru o vreme. Bison a chicotit ușor, în timp ce Fadel își scotea telefonul, formând un număr și punându-l pe difuzor. A sunat doar o clipă, apoi cineva a răspuns.
-Bună ziua!
-Ce naiba faci, Keen? A întrebat Fadel iritat.
-Ei bine, nu ați terminat treaba. Mama devine nerăbdătoare. A venit rapid răspunsul lui Keen.
-Deci te-a trimis să faci curat după noi?
-Nu, nu tocmai. Keen a râs la celălalt capăt al firului. Dacă ar fi fost în apropiere, Bison l-ar fi lovit cu un pumn chiar atunci și chiar acolo. După ce a chicotit, Keen a continuat.
-Deci, ați terminat treaba sau nu? A fost un încărcător complet, nu puteai să-l ratezi.
-Nu e vorba de ratat aici. Cine este următoarea țintă? Spune-mi! A cerut Fadel autoritar. Keen a râs din nou, de parcă toată situația ar fi fost o glumă pentru el.
-Cine a fost împușcat, acela este ținta.
-Ai ratat pentru că ai vrut să ratezi?
-Aveam nevoie doar de destule dovezi ca să mă întorc și să raportez că nu am ratat intenționat. Dacă ai doar o mică zgârietură, nu te purta atât de jalnic.
-Nenorocitul naibii! A șuierat Bison, clocotind de furie. Și-a strâns pumnii, dorindu-și mai mult ca oricând să-l poată lovi cu pumnul în fațta pe Keen. Keen a râs din nou, clar mândru de el. În cele din urmă s-a liniștit și a continuat.
-Următoarele ținte sunteți voi doi. Mama m-a trimis să fac curățenie, chiar dacă nu ați reușit să-l ucideți pe Luerat. Deci, ce crezi, Fadel? Sunt sigur că un tip inteligent ca tine înțelege. Ești pe difuzor? Bison! Vin să vă omor pe amândoi.
-Vino, gunoiule! O să-ți ciopârțesc fața cu un topor mai întâi, al naibii de trădător! A strigat Bison, cu ultima fărâmă de răbdare. Fadel a tras adânc aer în piept și apoi a întrebat.
-Deci, pe scurt, următoarele ținte suntem noi, toți trei. Mama te-a trimis să ne omori, dar dacă te ucidem mai întâi, nimănui nu o să-i pese, nu? A spus Fadel, rezumând lucrurile. -Exact. Cu toții suntem ținte. Mama Lily crede că nu mai suntem utili. Deci, care este următoarea ta mișcare? Fadel a închis ochii, frecându-și tâmplele în timp ce încerca să proceseze toate detaliile primite
-Cred că am un plan, dar tu și Bison trebuie să fiți de acord cu el.
-Bine, atunci. Să auzim.
-Dar mai întâi, de ce ai mințit în legătură cu încheietura mâinii tale rănite? Bison a ascultat cu atenție răspunsul. Ceea ce a auzit a fost doar un râs slab, nervos, un râs diferit de oricare altul. Nu-l mai auzise pe Kenn râzând așa vreodată, aproape ca și cum ar fi înnebunit.
-Am promis cuiva odată că nu voi mai ucide pe nimeni. A răspuns scurt Keen.
-Serios? Deci, ești la fel de precis ca întotdeauna? A întrebat Fadel sceptic.
-Faptul că nu te-am împușcat să te ucid ar trebui să fie o dovadă suficientă. A fost doar o încălzire. Fadel nu a mai insistat. În schimb, i-a făcut semn lui Bison să se apropie să își expună în liniște planul. Câteva clipe mai târziu, cei doi frați asasini au dispărut fără urmă din biroul lui Luerat.
După ce au plecat, Luerat s-a așezat înapoi în scaunul său de birou, încercând să se calmeze. Oamenii lui s-au repezit în cameră, cercetând încăperea, era clar că Luerat nu fusese rănit.
-Șefule ești bine? A întrebat unul dintre subalternii săi. Luerat a oftat și a dat ușor din cap. Planul lui Fadel necesita cooperarea lui, iar Luerat era mai mult decât dispus să-l accepte.
-Da-ții drumul și dați vestea că am fost asasinat. A rostit hotărât Luerat.
-Și asigurați-vă că contactați cel mai bun avocat pe care îl puteți găsi. Deși subalternii lui erau nedumeriți, nimeni nu îndrăznea să-l întrebe mai mult . Văzându-l lăsându-se pe spate în scaun și privind pe fereastră, nu au putut decât să încline din cap, ascultători.
-Da, domnule. Ne vom ocupa de tot, așa cum ați spus. Și atacatorii?
-Lăsați-i în pace deocamdată. Faceți așa cum v-am cerut. La urma urmei, trupul lui Fadel era făcut din carne și oase, iar un glonț l-ar putea răni grav. Când Bison l-a adus acasă, Fadel era ud de sudoare. Aceasta nu era prima lui rană prin împușcare, așa că a încercat să ascundă durerea, mergând să facă un duș. Odată întors în dormitorul lui, Bison îl aștepta în pat, cu o trusă mare de prim ajutor.
-L-am sunat deja pe Style. A spus Bison zâmbind slab.
- De ce l-ai sunat?
-M-am gândit că ai dori puțin sprijin moral.
-E doar o zgârietură.
-Atunci îl voi suna din nou și îi voi spune să nu vină.
-Nu este nevoie.
-Ha, recunoaște, ai nevoie de sprijin moral. Bison a zâmbit. Fadel a oftat, dar l-a lăsat să continue să-i îngrijească rana. După câteva clipe, tonul lui Bison a devenit serios.
-Și ești sigur de asta, nu?
-De planul nostru de a o demasca pe Mama Lily?
-Încă îi spui „mamă” bătrânei? Numai numele ei mă face să vărs.
-Nu o să-i mai spun așa. Doar Lily, bine? A rostit Fadel, în timp ce și-a scos cămașa și a rămas nemișcat, așteptând ca fratele său să-i îngrijească rana.
-Bine. Trebuie să merg mai întâi să vorbesc cu Kant. După toate astea, vom merge la închisoare, nu-i așa?
-Da, se pare că nu vom scăpa de asta.
-Lasă-mă să am grijă de această rană,dacă nu vrei ca Style să o facă pentru tine.
-Fă-o. M-aș teme pentru viața mea dacă ar face-o el.
-Am înţeles. Bison a încuviințat și s-a pus pe treabă. Trebuia să-i panseze repede rana lui Fadel. Își ,,peticise” fratele mai mare de nenumărate ori, era priceput la asta. În mai puțin de zece minute, a terminat. Fadel a început să vorbească în timp ce era tratat.
-Știi unde este Kant, nu, Bison?
-Bineînțeles. L-am legat și l-am închis. Odată ce Style ajunge aici să-ți țină companie, mă voi duce să-l văd. Dar nu sunt sigur dacă mai este acolo, dacă mă așteaptă sau nu.
-De ce nu te-ar aștepta acolo?
-Chiar dacă este numit un hoț mărunt, trebuie să recunosc că Kant se pricepe destul de bine la lucruri de genul ăsta. Nu i-am legat strâns încheieturile. Probabil că nu mai este. În plus, înainte de a pleca, i-am spus că o să omor pe cineva. N-am idee dacă a fugit să-i spună prietenului său polițist sau nu.
-Deci nu l-ai legat strâns intenționat. Înseamnă că de fapt ai vrut să se elibereze.
-Da, dacă Style este dovada că un ucigaș ca tine are o inimă, atunci Kant ar putea fi dovada că și eu am una. Bison a continuat să curețe rana cu pricepere. Odată ce a terminat, s-a dat puțin înapoi. În timp ce punea deoparte materialele medicale, Fadel s-a încruntat ușor când a auzit o bufnitură puternică de la parter.
-Uite că îmi vine să mă ridic. Înainte să termine, Style s-a repezit pe scări. Bison nu încuiase ușa casei, la urma urmei, nu existau secrete în acel loc pentru Style.
-Bison a spus... uf... a spus... uf... ai fost împușcat grav! De ce nu te-ai dus la spital? Style gâfâia puternic. Fadel a clipit surprins și s-a uitat la fratele său, care râdea satisfăcut. Bison l-a bătut pe Style pe umăr când treceau unul pe lângă celălalt.
-Mi-am bătut joc de tine. A fost doar o farsă. Nu a fost ucis sau rănit grav. Fii cu ochii pe Fadel pentru mine, bine? Există ceva de care trebuie să am grijă.
-Ce? A întrebat Style, confuz. Se repezise să-l vadă pe Fadel, panicat și speriat pentru că Bison a spus că Fadel era la un pas de moarte.Fadel stătea pe spate în pat și îl privea cu ochi duioși și limpezi. Nu era murt încă, dar coșul de gunoi avea niște bile de bumbac și pânză de țesut pătată cu sânge, ceea ce însemna că de fapt fusese rănit.
-Așteaptă aici, i-a spus Bison fratelui său, iar Fadel a dat din cap în semn de acord, privindu-l cum pleacă. Style l-a urmărit și el pe Bison cu privirea. Odată ce acesta a plecat, Style a închis ușa și s-a dus la iubitul său, care stătea pe pat.
-Unde ești rănit? Te doare?-Nu doare, Fadel s-a mișcat, ridicându-și cămașa pentru a-i arăta lui Style rana de pe talie care fusese deja bandajată, indicând că nu avea probleme serioase. Style a dat repede din cap, ușurat. Văzându-l pe Style stând nemișcat, lui Fadel i-a trecut prin cap ceva. Dacă ar recunoaște că suferă, oare ce ar face Style? Așa că și-a schimbat răspunsul.
- De fapt, mint. Mă doare foarte tare.
-Te doare tare, nu? Ai luat vreun medicament?
-Trebuie să iau medicamente?
-Dacă iei medicamente, nu o să mai doară așa tare. Așa nu va merge, ar trebui să-ți fac niște terci de orez.
-Poți să gătești?
-Nu.
-Atunci doar comandă. Style a clipit, scoțându-și telefonul pentru a se pregăti să comande mâncare.
- N-ai mâncat nimic, nu? Fadel a clătinat din cap.
-Nu încă.
-Ce vrei să mănânci? Îți comand eu.
-Terci de orez.
-De la care restaurant?
- Cel de la care ai cumpărat atunci, a fost bun.
-L-ai mâncat? M-am gândit că îl vei arunca. Style a zâmbit și și-a ridicat privirea spre Fadel. Trebuia să-și amintească ce restaurant era. Nu credea că Fadel îl va mânca cu adevărat, deoarece se comporta de parcă l-ar fi urât pe atunci.
-Nu l-am aruncat. Am mâncat tot.
- Ai de gând să mănânci la fel ca data trecută?
-Da, așa cum îți place ție.
-Și ție îți place, nu?
-Îmi place de tine.
-Oh, oprește-te! Mă voi rușina! Nu fi așa drăgăstos, îmi faci inima să bată repede. Style și-a aruncat telefonul pe pat după ce a comandat mâncarea. A apoi s-a așezat, rostogolindu-se și și-a pus capul să se odihnească în poala lui Fadel, privind în sus la bărbatul rănit.
-Întotdeauna mi-am dorit să dorm la tine. A rostit el încet.
-Atunci dormi.I-a răspuns Fadel.
-Nu.
-De ce nu?
- Dacă dorm aici în seara asta, nu te vei odihnii.
- Dar s-ar putea ca Bison să nu se întoarcă. Nu vreau să dorm singur.
-Tu minți. Pot să spun că minți. Poți dormi singur, doar fă-o.
-Style te rog, poți dormii aici cu mine? Fadel a făcut bofă și s-a scărpinat la ochi cu vârful degetului, ajuns în punctul în care trebuia să-l roage pe StyIe.
-Te rog, poți dormii cu mine, doar de data asta? Style nu a răspuns, dar s-a rostogolit pe pat, timid. Fadel a scos un oftat adânc. Dacă ar fi fost întrebat dacă a fost drăguț, ar trebui să recunoască că a fost foarte drăguț. Dar durerea provocată de rană îl împiedica să cedeze tentației.
,,Așteaptă doar până mă vindec, odată ce voi fi sănătos, acest Style drăguț și moale cu siguranță va fi fixat pe pat de către mine!”
Capitolul 21 - +18
În toiul nopții, Bison a părăsit casa și s-a întors în clădirea părăsită unde îl ținuse prizonier pe Kant. Zona din jurul clădirii era învăluită în întuneric, doar o lumină slabă de pe stradă arunca o strălucire vagă. Bison a intrat încet în casă, nu mai voia ca Kant să stea în continuare acolo, așteptându-l. Nu-l legase strâns, dar chiar dacă l-ar fi legat, Bison era încrezător că Kant s-ar fi putut elibera. El concluzionase deja că abilitățile lui Kant erau extraordinare. Odată ce Kant a aflat secretul vieții sale de asasin, Bison nu a putut rezista să sape adânc în trecutul lui Kant.Bison s-a deplasat prin întuneric, bazându-se doar pe lumina stradală din afara casei. Simțurile îi erau atât de dezvoltate încât nu avea nevoie de niciun instrument precum o lanternă sau altă sursă de lumină. În scurt timp, ajunse în camera în care îl legase pe Kant. Umărul lui se odihnea pe marginea ușii, vechea ușă de lemn în descompunere care devenise inutilizabilă și stătea permanent întredeschisă. Silueta înaltă a lui Kant era încă așezată pe scaunul din cameră , cu încheieturile încă legate așa cum îl lăsase. Bison și-a dat ochii peste cap, și-a încrucișat brațele și și-a dres glasul, deși era conștient că Kant ştia că s-a întors.
-N-ai fugit? Ai avut o mulțime de șanse să scapi cât am fost plecat. A rostit Bison încercând să fie ironic. Vorbea cu tonul mai calm și mai controlat decât atunci când vorbiseră mai devreme în acea zi. Kant i-a oferit un zâmbet slab, clătinând încet din cap, cu o banda neagră acoperindu-i încă ochii. S-a întors spre locul în care stătea Bison. Deși era legat la ochi, asta nu-l împiedica pe Kant să vadă. Bison a simțit că este privit intens și că nu poate ascunde nimic de Kant.
-Nu, am rămas să te aștept. M-am gândit că te vei întoarce până la urmă și m-am gândit că ar fi mai bine să aștept aici.
-Am auzit că plănuiești să renunți să mai fii informator de poliție. Bison a încetat să se sprijine de tocul ușii, făcând un pas înainte pentru a sta chiar în fața bărbatului reținut. Kant i-a urmărit mișcarea. Privirea lui a aterizat drept înainte, unde stătea Bison, cu brațele încrucișate și picioarele ușor depărtate. Era neînarmat, fără intenția de a-l rănii pe bărbatul din fața lui.
-Voi face asta pentru tine Bison.
-Nu încă, pentru că am nevoie să mă ajuți cu ceva. Banda de la ochi nu-i acoperea sprâncenele, așa că Bison a putut vedea sprâncenele lui Kant arcuindu-se. A respirat adânc, scoțând un sunet slab în timp ce a înaintat din nou, oprindu-se lângă o masă veche și murdară din fața scaunului pe care stătea Kant. S-a cocoțat pe marginea mesei.
-Cu ce? A întrebat Kant, trecându-și limba să-și umezească buzele uscate. -Plănuiam să închei o slujbă astăzi. Știi deja care este cea mai recentă țintă a mea, cea pe care am ratat-o și trebuie să o urmăresc din nou.
-Chao Luerat?
-Sigur, dar șeful nu a murit încă, știi nu? Mai vrei să afli cine se află în spatele ordinului de a ucide toți oamenii aceia de afaceri și politicieni?
-Cred că am o idee. Probabil mama ta adoptivă. Dar, din păcate, nu știu cine este.
-Nu sunt surprins că căpitanul Kris a ales să lucreze cu tine. Da, șeful meu este mama mea adoptivă. A răspuns Bison calm.
-Astăzi a fost o zi plină de revelații șocante, tocmai am aflat că următoarele ținte suntem noi. Fadel și eu. Kant a rămas tăcut, ascultând cu atenție, în timp ce Bison continua pe tonul său obișnuit și calm.
-Și se pare că această mamă adoptivă a mea a fost în spatele morții adevăraților mei părinți. Vreau să-i demasc crimele și sper că poliția o va aduce în sfârșit în fața justiției.
-Ce trebuie să fac eu?
- Ține legătura cu căpitanul Kris pentru mine. Spune-i că, dacă vrea să-l prindă pe adevăratul vinovat, trebuie să lucrăm împreună o vreme. Bison și-a ridicat privirea spre tavan. Acesta a fost planul lui Fadel de a o condamna pe Lily, închisoarea. Fadel nu voia să o omoare, credea că moartea ar fi o pedeapsă prea ușoară pentru ea.
- Dar totuși, să pui pe cineva ca Lily după gratii nu va fi ușor. Conexiunile ei puternice ar putea-o ajuta să evite cu ușurință orice acuzație. Ar fii nevoie și de un plan meticulos elaborat și de un ofițer de încredere. În acest caz, „de încredere” însemnă cineva cu același scop. Căpitanul Kris era hotărât să doboare persoana responsabilă de ordonarea uciderii unor oameni de afaceri și politicieni corupți. Cât despre el și Fadel, ei doreau răzbunare pentru minciunile despre familiile lor. Ținta lor era Lily. Chiar dacă nu puteau avea încredere deplină în căpitanul Kris, era cu siguranță mai sigur decât să meargă direct la poliție și să încerce să raporteze crimele lui Lily. Mama lor adoptivă era extrem de influentă, nu se știa câți ofițeri avea cumpărați deja.
-De unde să știu că nu plănuiești ceva ascuns? A întrebat Kant.
-Este firesc să fii precaut. Dar nu pot dovedi că nu am nicio intenție ascunsă. De ce nu mă testezi și afli singur? A răspuns Bison calm. Apoi s-a îndreptat clipind încet în timp ce se apropia de Kant, care era încă legat. A întins mâna și i-a desfăcut cu grijă legătura de la ochi. Când banda a căzut pe podea, Bison a văzut ochii lui Kant fluturând, genele sale groase ridicându-se încet. Bison crezuse întotdeauna că Kant avea unii dintre cei mai frapanți ochi pe care îi văzuse vreodată, de o frumusețe rară, care l-au atras în ciuda naturii sale de ucigaș neînduplecat. În timp ce privirile lor s-au întâlnit, s-au privit unul pe celălalt într-o manieră liniștită, dar acerbă, niciunul nu era dispus să-și îndepărteze primul privirea. Kant și-a mișcat subtil încheieturile, slăbind frânghia care îi lega mâinile la spate până când aceasta a alunecat în jos și s-a alăturat bandei de ochi de pe podea. Se putea elibera cu mult timp în urmă, dar nu încercase să scape. Așteptase acolo intenţionat, ca Bison să se întoarcă. Și acum, că rămăsese, a simțit că merită. Cu mâinile eliberate, Kant s-a întins și l-a prinds ferm de umeri pe Bison. A continuat să privească adânc în ochii lui. Și în acel moment intens dintre ei, a rostit o propoziție pe care probabil nu ar fi trebuit să o rostească.
-Când te-am cunoscut prima dată, nu știam cine ești, dar eram foarte interesat de tine.
-Și acum? Acum că știi ce sunt, mai ești interesat? Mâna lui Kant s-a înfășurat în jurul gâtului lui Bison, iar asasinul a ridicat o sprânceană provocator.
-Probabil sunt complet nebun. Cred că m-am îndrăgostit de tine și cred că nu mai pot scăpa de asta. Cu cât știu mai mult cine ești și ce faci, cu atât sunt mai captivat de tine. Bison a râs sec. Ochii lui Kant nu s-au oprit deloc, au dezvăluit fiecare stare și fiecare sentiment. Într-un moment în care confesiunile păreau cu totul deplasate, Bison auzise cuvântul „dragoste” limpede ca bună ziua. Era suficient de serios încât să nu-l poată ignora. S-a uitat la Kant, i-a prins încheietura delicată și a întrebat:
-Când ai reușit să te dezlegi?
- Vrei adevărul sau ar trebui să mint?
- Adevărul, desigur.
-În momentul în care mi-am dat seama că sunt legat.
-Dar picioarele tale?
-Au fost și ele libere. „Aducător de probleme” ești mult mai în necaz decât mine.
-Kant.
-Da?
-Să fiu așa ,,aducător de probleme”... mă înnebunește. Bison i-a strâns încheietura mâinii lui Kant, apoi s-a aplecat, lipindu-și buzele de ale lui Kant, sărutându-l cu dorință, fără să mai ascundă și fără să se mai rețină să arate cât de mult îl dorea. După ce s-a retras din sărut, a spus:
-Nu vreau să te iubesc.
-Nici eu! Kant nu mai voia să vorbească. L-a prins pe Bison destul de dur, trăgându-l în jos să se încadreze în poala lui. A presărat sărutări de-a lungul gâtului său, ciugulind și sugându-i mărul lui Adam în timp ce acesta se mișca la fiecare înghițitură. Mâna lui liberă a strâns ,mușchiul” ferm din fața corpului lui Bison, într-un amestec de frustrare și dorință. Nu puteau nega, amândoi erau îndrăgostiți și amândoi erau problematici. Și fiorul de a face dragoste într-un loc atât de neașteptat, îi înnebunea, dar o vor face oricum, fără secrete și fără limite de parcă și-ar pierde mințile. Bison și-a strecurat mâna în părul lui Kant, ținându-l strâns. Asta la făcut pe artistul tatuator să-și încline capul într-o parte. Durerea i-a încrețit sprâncenele, dar el a scos un sunet de satisfacție, desfăcându-și buzele pentru a le întâlni pe ale lui Bison în timp ce se apleca mai aproape. Cu o mișcare ușoară a șoldurilor, Kant l-a ridicat pe Bison, ținând-ul de talie. L-a pus pe masă, sperând că picioarele lui erau suficient de puternice pentru a suporta greutatea ambelor corpuri. Dar Bison l-a împins ferm pe Kant cu piciorul în in abdomen. Apoi și-a mișcat piciorul încet în jos, trecându-l peste organul excitat a lui Kant. Acesta a înghițit în sec, presiunea adidașilor lui Bison i-a provocat și mai multă reacție, iar pantalonii i s-au încordat și mai mult.
-Ești atât de dur aici, Kant.
-Mă gândesc cum mă voi întoarce la tine, iar asta mă face dur. Bison a zâmbit, coborând piciorul și coborând el însuși de pe masă. A micșorat distanța dintre ei, aplecându-se să-i sărute bărbia lui Kant, în timp ce mâinile lui îi deschideau cu îndemânare nasturii și fermoarul pantalonilor. Bison a îngenuncheat, privind în sus la chipul frumos al lui Kant, acesta și-a înclinat capul pe spate, eliberându-și membrul trezit din lenjerie. Bison îl ținea ferm, de parcă l-ar fi luat ostatic, privindu-l pe Kant cu o privire provocatoare. Chiar dacă stătea deasupra lui, Kant se simțea complet la mila lui Bison. Era copleșit. Bison urma să-l distrugă fără nicio urmă de milă. A început cu un sărut în vârf, limba lui fierbinte tachinând deschizătura mică, înainte de a linge toată lungimea. Ca o ultimă batjocură, la jumătatea drumului Bison a tras și a supt puternic. Kant a scos un geamăt prelung , incapabil să se mai abțină. Nu putea înțelege cum se descurca Bison cu atât de multă măiestrie. Mâna lui a prins capul lui Bison și l-a apăsat ferm în jos, făcându-l să-l înghită tot, până în gât. A crezut că a preluat controlul, dar tot el era cel copleșit în timp ce Bison își clătina capul, trimițând membrul tare într-o parte și în alta a obrajilor săi interiori. Fiecare mișcare era extrem de excitantă și de înnebunitoare pentru Kant.
Privirea îndrăzneață din ochii lui Bison aproape l-a împins în extaz pe Kant . Disperat, a trebuit să-i împingă capul lui Bison pe spate. Cu voce rugătoare, dar aspră de nevoie, în același timp a cerut milă.
-Destul, iubire. Nu vreau să termin în gura ta.
-Atunci ce vrei să fac în continuare pentru tine?
-Să te târăști înainte și să te deschizi pentru mine.
-Și dacă refuz?
-Atunci plâng pentru tine. Te rog! A implorat umil Kant.
-Serios? Bison a clătinat din cap, pe jumătate exasperat. Se gândise că Kant ar face ceva intens sau dur dacă l-ar refuza. În schimb, acesta a vorbit despre plâns, ce amenințare ridicolă. Bison nu se simțea totuși deranjat, îi plăcea să se joace cu oamenii până când aceștia erau în pragul lacrimilor. Încă în genunchi, Bison și-a șters colțul gurii cu dosul mâinii. Apoi s-a conformat, întorcându-se în patru labe, cu mâinile lipite de podea. Și-a ridicat șoldurile și i s-a oferit lui Kánt. A aruncat o privire peste umăr, întrebându-se de ce Kant se mișca încă atât de încet. Kant și-a strecurat degetele sub talia pantalonilor lui Bison, trăgându-i în jos doar cât să-i expună șoldurile. Îngenuncheat în spatele lui, Kant a presărat sărutări de-a lungul centrului spatelui lui Bison, apoi a ridicat mâna și i-a a lovit curba rotundă a șoldului cu o palmă fermă.
-Ah...! Bison a icnit, dar nu a făcut nicio mișcare să-l oprească. L-a lăsat pe Kant să se întindă și să-i mai tragă puțin pantalonii, doar cât să-i dezvăluie șoldurile frumoase și intrarea mică, roz. Niciunul dintre ei nu s-au deranjat să se dezbrace complet, doar atât cât era nevoie. Kant a strâns șoldurile moi ale lui Bison, degetele lui lăsând urme slabe pe piele, înțepătura ușoară îi provoca un amestec de disconfort și căldură ispititoare. Întinzându-l cu blândețe în față, Kant a alternat între a săruta pielea sensibilă și îmbujorată și a-l lucra cu degetele pentru a-l pregăti. Bison a scos sunete profunde de satisfacție până când, în cele din urmă, nu s-a mai putut abține și a murmurat.
-Bine, o poți pune înăuntru acum. Sunt gata.
-Dacă nu te pregătesc cum trebuie, o să te doară.
-De câte ori te-ai culcat deja cu mine? Încă nu te-ai obișnuit? Durerea este ceva delicios pentru mine. Kant nu i-a răspuns. S-a retras puțin și i-a lovit fesa stângă. Nu a fost atât de tare pe cât îi plăcea lui Bison să o facă, dar geamătul mulțumit al acestuia l-a făcut pe Kant să-și apese membrul fierbinte pe intrarea moale a lui Bison. Tocmai când începuse să se scufunde ușor, s-a tras înapoi. Îl tachina pe Bison.
-Îți place să mă rănești pe mine sau preferi să fi tu cel rănit?
-Cam....ambele.
-De câte ori vrei să preiei conducerea, spune-mi doar. Și dacă există o zi în care vrei să preiau eu conducerea, anunță-mă. Astăzi, tu ești la conducere. Te rog, fă-ți treaba. Kant a lovit din nou ușor șoldul lui Bison, apoi l-a prins pentru a-l strânge, cu degetele înfundate în carnea moale. Cu o lovitură puternică, el s-a afundat complet înăuntru, trupurile lor ciocnindu-se cu zgomot . Bison a scos un sunet ciudat, ochii i s-au mărit în timp ce se apleca în față, Kant împingându-se cu putere în el. Dacă nu îl durea, cu siguranță îl făcea să se simtă plin. Bison și-a întors capul să se uite la Kant, care îl prinsese ferm de talie, ținându-l pe loc. Kant s-a aplecat și l-a surprins cu un sărut pasional. Când buzele lui sau unit cu cele ale lui Bison, a început și ritmul trupurilor lor. Bison nu era sigur cât de tare gemea, dar știa că nimeni nu-l va auzi acolo. Sunetele plăcerii lor au umplut spațiul dintre ei o bună perioadă de timp. Nu au schimbat niciun cuvânt de când s-au despărțit și s-au apucat să se îmbrace. Kant a fost cel care a rupt tăcerea, în timp ce îi oferea lui Bison o țigară rulată.
-Ai vrea o ţigară, iubirea mea? Desigur, Bison a acceptat-o. Nu s-au grăbit să părăsească casa părăsită, și-au savurat țigările în liniște înainte de a se întoarce. Bison s-a culcat acasă la Kant, exact când se iveau zorile. Nu a dormit mult, a fost trezit de fratele mai mic Beb, care a bătut la ușa dormitorului și a strigat că se îndreaptă spre școală. L-a auzit pe Kant răspunzându-i ,,bine” apoi întorcându-se să-l țină strâns în brațe. Abia atunci a realizat Bison cât de cald și confortabil se simțea când dormea în îmbrățișarea persoanei pe care o iubea. Atât de reconfortant încât aproape că simțea că se poate topi în brațele lui Kant.
Capitolul 22
După-amiaza târziu a sosit un mesaj de la Kant, care acționa ca informator. Ofițerul Kris a aruncat o privire la ora stabilită pentru întâlnire, fără să se gândească prea mult. Mesajul lui Kant menționa că avea de actualizat câteva informații și a cerut să se întâlnească la locul lor obișnuit. Căpitanul Kris, fără să țină prea mult cont de normele de prudență, s-a îndreptat spre zona de sub pod, care era punctul lor obișnuit de întâlnire, simțindu-se relaxat și fumând pasiv o țigară. La sosire, l-a găsit pe Kant așteptându-l. Tânărul înalt s-a întors să-l întâmpine de îndată ce i-a auzit pașii.
-Ești deja aici?
-Da, ce ai de actualizat? Arăți mai bine decât acum câteva zile. A remarcat căpitanul Kris.
-Da, nu mai sunt nefericit.
Căpitanul a devenit atent. Și-a înclinat ușor capul când a observat o rană pe capul lui Kant, încruntându-și fruntea înainte de a întreba.
-Ce s-a întâmplat cu capul tău?
-Tăietura asta? Tocmai am avut o mică neînțelegere cu iubitul meu. Are un temperament puternic, iar când am vorbit lucrurile au degenerat și și-a pierdut controlul.
-Iubitul tău? Kris a tras adânc din țigară, înainte de a procesa vorbele lui Kant. Artistul tatuator a zâmbit larg, arătându-și dinții albi frumos aranjați.
-Știți deja cine este, căpitane. L-am adus aici astăzi, stă chiar în spatele dumneavoastră. Ochii căpitanului Kris s-au mărit când s-a întors, dar probabil a fost prea lent. Bison i-a aplicat o lovitură în ceafă, un bubuit puternic a răsunat în timp ce marele căpitan a căzut la pământ. Kant s-a apropiat să arunce o privire, apoi și-a întors ochii frumoși către Bison. -Nu e mort, nu-i așa, dragă?
-Bineînțeles că nu. Ai spus că trebuie doar adormit, nu? Mă pricep foarte bine să adorm oamenii. Kant a dat din cap în mod repetat. A fost ideea lui ca Bison să aibă de-a face cu căpitanul, a vrut să o facă el însuși, dar era îngrijorat că din greșală îl putea lovii prea tare. Era mai bine să lase un profesionist să se ocupe de asta.
-Îți convine căpitane? Îți place să mă pui să fac o muncă riscantă și periculoasă, acum știi cum te simți când ți se întâmplă asta. Bison a clătinat din cap supărat. S-a ghemuit, și l-a întors pe căpitan pe spate.
-Mare ca un bivol. Ar fi trebuit să-l aduc pe Fadel astfel tu și Fadel îl puteați căra acasă. Deoarece suntem doar noi doi, trebuie să depun din nou efort suplimentar.
-Atunci, dragă, stai nemișcat. Îl port eu însămi. Kant s-a dus la capul căpitanului Kris și și-a strecurat mâinile sub axila lui, încercând să-l tragă în sus. Prima lui misiune cu Bison era să-l ducă pe Kris la casa asasinului. Fadel le-a sugerat să nu discute detaliile și să facă o înțelegere acasă. Doar acest prim job, părea deja destul de provocator pentru Kant. Căpitanul Kris era incredibil de greu și în ciuda eforturilor sale, abia a putut clinti corpul voluminos. Bison și-a pus mâinile pe șolduri, dându-și ochii peste cap, apoi i-a făcut semn lui Kant.
-Tu trage din partea aia, iar eu il voi lua de partea asta.
-Uh, chiar ar trebui să merg puțin la sală, să fac mușchi ca Fadel. Ce crezi?-În niciun caz. Îmi place corpul tău așa cum este, nu trebuie să te faci mai mare. Văzându-l pe Kant chinuindu-se, Bison a decis să preia singur greutatea. Deși era mic în comparație cu Kant, el părea să aibă mult mai multă putere. A apucat încheietura dreaptă a căpitanului, târându-l câțiva metri într-o clipă. Kant a rămas mut de uimire, dar odată ce și-a revenit, s-a repezit să apuce de cealaltă încheietură a căpitanului. Cu ajutorul lui Bison, sarcina grea de a muta trupul inconștient al căpitanului a devenit brusc mult mai ușor de gestionat. Bison nu părea deloc obosit, spre deosebire de Kant, care era transpirat tot. Cei doi au reușit într-un final să-l așeze pe ofițerul Kris în mașină. Chiar dacă Bison îi spusese să nu-și facă griji în ceea ce privește antrenamentul, Kant totuși a simțit că ar trebui să facă mai multe exerciții și să-și tonifieze mușchii.
-Chiar ești obosit sau doar te prefaci? Întrebă Bison cu o fața încruntată. Kant zâmbi timid, gâfâind atât de tare încât chipul lui părea destul de amuzant.
-Sunt foarte obosit.
-Nu trebuie să mergi la sală, dar îți recomand să faci puțin exercițiu, ți-ar face bine. Kant lăsă privirea în jos, dând din cap în mod repetat.
-Știu, cred că ar trebui să încep și eu antrenamentul. Am fost atât de ocupat în ultima vreme încât nu mi-am folosit prea mult corpul. Bison nu a mai spus nimic. A pornit mașina și a plecat în viteză de pe pod. Kant a observat comportamentul lui Bison în timpul misiunilor și având în vedere experiențele pe care le împărtășiseră, a crezut că cel mai bine era să nu-l înfurie în astfel de momente. Iubitul lui l-ar putea doborî cu ușurință fără să tragă cu o armă, putea să o facă cu mâinile goale.
-La ce te uiți, Kant? E ceva în neregulă cu mine? Kant clătină din cap, muşcându-şi buza şi lăsă din nou privirea în jos, timid.
-Nu este nimic. Cred că arăți foarte bine când lucrezi.
-Ah...da?
-Te-am văzut întotdeauna ca fiind mic, ca cineva care pare ușor de protejat și de prețuit, dar acum că te văd așa, pot doar să mă gândesc că ar trebui să mă bazez pe tine pentru a avea grijă de mine. Se cuvine ca numele tău să fie Bison, ești incredibil de puternic. Tânărul asasin a făcut ochii mari, nedumerit de cuvintele ciudate ale lui Kant. Nu a răspuns pentru că nu era sigur dacă fraza aceea era un compliment sau o insultă. Când s-a întors să-l cerceteze pe Kant, l-a surprins privindu-l cu afecțiune și admirație. Pentru o clipă, Bison nu a știut cum să reacționeze.,, Părea un compliment, și asta a fost bine... chiar dacă mi s-a părut puțin ciudat.” S-a gândit el în tăcere. Pe lângă faptul că au fost nevoiți să-l tragă pe căpitanul Kris în mașină, Kant și Bison au trebuit să-l scoată și afară când s-au întors acasă cu oaspetele lor important. La acel moment, Kris era încă complet inconștient.Kant nu s-a putut abține să nu-și facă griji că iubitul lui ar fi putut lovi prea tare gâtul căpitanului și l-ar fi ucis. De aceea, în timp ce îl ajuta pe Bison să-l tragă înăuntru, nu a putut rezista atingând ușor vârful nasului lui Kris. Când a simțit că încă respiră, a oftat ușurat și a continuat să-l care spre biroul lui Fadel. Style și Fadel deja îi așteptau, dar erau prinși într-un moment dulce împreună.
- Îmi pare rău că întrerup, dar e timpul să lucrăm, la naiba. Căpitanul Kris încă nu și-a recăpătat cunoștința. Fadel îi făcu semn din cap lui Bison să-l culce pe căpitan pe canapea. Cei doi frați asasini nu păreau deloc entuziasmați, spre deosebire de Kant și Style, în special Style, care s-a aplecat să verifice dacă Kris era mort.
-Cât de tare l-ai lovit? E rece și nu pare să se trezească.
-Nu l-am lovit atât de tare. Apropo, mai sunt gustări rămase în casă? A întrebat Bison degajat.
-Nu știu, ai terminat toate gustările ambalate pe care le-am adus?
-Nu încă. Să vedem ce a mai rămas. Mi-e foame... Vreau și niște suc. Vrea cineva ceva? A întrebat fratele mai mic. După ce se ocupase de căpitanul Kris, se certa cu Fadel pe gustări. A decis să verifice singur, ce mâncare era disponibilă prin casă. Cu toate acestea, înainte de a putea ieși din cameră, Kris care era țeapăn de mult timp, a început să se miște. A scos câteva gemete ușoare și s-a rostogolit de pe canapea.
Bietul Kris a aterizat stânjenit pe podea, dar nimeni nu i-a acordat nicio atenție.Fadel stătea cu brațele încrucișate, privind în jos, în timp ce Style se agățase în spatele lui și scotea capul doar pentru a vedea ce se întâmplă. Bison a mormăit ceva neinteligibil, iar Kant l-a imitat pe Fadel, încrucișându-și brațele în timp ce îl privea pe căpitanul Kris. Acesta încă gemea, dar părea că și-a amintit brusc ce făcea și cu cine era, înainte de a leșina. Se ridică, scoțându-și pistolul din toc, dar era mai lent decât Bison, care ațintise deja o armă spre capul lui.
Reacția lui Bison a fost atât de rapidă încât, în afară de Fadel, probabil că nimeni altcineva nu a observat-o. Și, desigur, Bison era cu adevărat gata să-l împuște pe Kris dacă era nevoie. Căpitanul înghiți în sec, el intenționa doar să-și scoată arma ca o amenințare, în timp ce cealaltă parte era pregătită să tragă.
-Pune arma deoparte, căpitane, nu o să-ți facem rău. Vrem doar să discutăm. Spuse serios Bison. Kris aruncă o privire spre Kant și mormăi un blestem despre trădare. Kant s-a prefăcut că își curăță urechile, așteptând destul de mult ca Kris să-și coboare încet arma. Bison încă ținea pistolul ațintit spre capul lui, cu o sprânceană ridicată într-o manieră tachinatoare. Fadel cu planul său, era cel care îi adusese pe toți în această situație.
-Am auzit că cauți persoana din spatele nostru.
-Da. A răspuns căpitanul Kris pe un ton destul de neprietenos. Însă lui Fadel nu-i păsa, pentru că oricum nu avea de gând să se împrietenească cu el.
-Vrem și noi să o vedem în spatele gratiilor. A existat un mic dezacord și mă întrebam dacă ai putea să ne ajuți cu asta.
-Cine e?
-Lily. Ai auzit de numele ei, nu?
-Lily? Căpitanul Kris a repetat numele și a putut ghici la cine se referea Fadel. Acesta a rămas nemişcat, cu faţa la fel de lipsită de expresie și a continuat.
-Lily
Amornasawatthanakul. E mama adoptivă a mea și a lui Bison, dar tocmai am aflat... recent am aflat că Lily este cea care ne-a ucis familiile. A spus Fadel.
-Da, vreau să o bag în închisoare și mă voi asigura că și voi băieți, mergeți acolo. A replicat căpitanul Kris la fel de neprietenos.
-Ești sigur că ai ceea ce trebuie? Are poliția într-adevăr suficiente dovezi pentru a o opri pe Lily? A continuat Fadel pe un ton calm. Buzele ofițerului Kris tremurau ușor pentru că trebuia să admită că ceea ce spunea Fadel era adevărat. Mărturie era faptul că, când a aflat că Fadel și Bison sunt asasini nu a putut face nimic. Știa, dar, în ciuda faptului că dorea să-i aresteze, dovezile nu erau suficient de solide, așa că a trebuit să-i lase liberi. Ofițerul Kris a reușit să-și tempereze puțin furia, simțindu-se ușor rușinat, Fadel, chiar dacă era mai tânăr, era mult mai calculat, între ei era un contrast puternic. Ofițerul Kris a împins pistolul lui Bison și s-a ridicat.
-Deci ce vreți să fac? M-ați adus aici, sper că aveți un plan.
-Avem un plan. E bine că înțelegi lucrurile. Acesta este documentul probă pentru jobul pe care tocmai l-am primit. Include clipuri cu ordinul crimei și clipuri ale negocierilor cu principalii clienți sau contractanți.
Ofițerul Kris s-a străduit să rămână calm și să nu smulgă dovezile. Își strânse dinții și dădu din cap ca Fadel să continue.
-Peste câteva zile, va avea loc o petrecere, ziua de naștere a soției ministrului, iar Lily va participa la acel eveniment. Planul este ca Bison și cu mine să o demascăm pe Lily la petrecere, iar tu să aduci poliția să o aresteze. Ofițerul Kris s-a oprit să se gândească o clipă, privind documentul din mâinile lui Fadel. Nu era sigur dacă probele erau reale sau nu. Dar dacă ar fi trebuit să ghicească, nu credea că Fadel i-ar preda acele documente niciodată.
-Dar insist că trebuie să vă arestez și pe voi. Dacă Lily este prinsă, trebuie să fiți prinși și voi. A declarat căpitanul Kris cu fermitate.
Kant a oftat.
-Hai, căpitane. Știu că te descurci cu asta. Fadel și Bison îi vor demasca cu siguranță pe cei din spatele asasinatelor. Cum să îi putem aresta pe aceștia doi? Kris clătină din cap, aruncând o privire la Kant cu o expresie obosită.
-Nu pot să o fac de data asta. Ordinul de arestare a asasinilor vine de sus și deja am raportat superiorilor mei. Fie că ajută la demascare sau nu, există doar două variante: fie îi iau vii, fie morți. Bison își coborî arma, neobișnuit de calm. El a ridicat din umeri.
-Sunt de acord cu orice, atâta timp cât o putem prinde pe Lily.
-Bison, nu spune asta, iubirea mea. A strigat Kant vizibil afectat.
-Hei, doar calmează-te, Kant. Fadel și cu mine am vorbit despre asta. Dacă trebuie să ne confruntăm cu consecințele, atunci o vom face, iar după aceea, în sfârșit îmi pot trăi viața. O viață normală, fără a fi nevoie să fugim sau să ne mai ascundem. Kant nu mai avea cuvinte, se uita la Bison, cu ochii plini de emoție. Cu toate acestea, știa că nu-l poate opri. Bison a ridicat din nou din umeri.
- Adevărul este că nu-mi place să ucid oameni.
-Știu cât de blând ești... Căpitane, dacă merg la închisoare, cât timp va trebui să stea? L-a întrebat Kant pe căpitanul Kris. În acel moment, acesta părea mult mai blând. El a clătinat din cap.
-Nu sunt sigur, dar dacă documentele din mâinile mele sunt reale și putem prinde oamenii din spatele crimelor, atunci nu ar trebui să treacă mai mult de câțiva ani. Fadel îşi miji ochii la documentele din mâinile lui. Corpul lui, care stătea ferm, se legăna ușor în timp ce Style își înfășura brațele în jurul lui din spate, strâns. A uitat că tocmai fusese împușcat? Rana de pe talie încă îl durea foarte tare.
-Style... mă doare. Style și-a slăbit îmbrățișarea, trăgându-l pe Fadel să-l confrunte.
-Îmi pare rău, nu am vrut să te rănesc, dar... de ce nu am vorbit niciodată despre asta? Chiar o să fiu supărat pe tine.
-Ai de gând să mă părăsești?
-Nu plec nicăieri.
-Motivul pentru care nu am spus nimic este că nu știam de unde să încep. Mi-a fost teamă că vei fi supărat.
-Chiar trebuie să mergi la închisoare?
-Ofițerul a spus că va dura doar câțiva ani.
-Fadel...
-Ei bine, nu se poate altfel. Dacă vreau sa trăiesc o viață normală cu tine, asta e singura cale. Răspunse Fadel cu o voce liniştită. Style arăta de parcă era pe cale să plângă. Căpitanul Kris și-a trecut degetele prin părul scurt. Se părea că era singurul fără pereche rămas acolo.
-Să spunem că sunt de acord să mă alătur ție în capturarea lui Lily, dar trebuie să văd niște dovezi pentru a confirma că ea este cu adevărat mintea din spatele tuturor asasinatelor și este de fapt autoarea acestora. Ofițerul Kris a perturbat cu răceală scena dulce, vorbind în mod deliberat cu voce tare pentru ca toată lumea să-i acorde atenție. Fadel se întoarse să se uite la el.
-Nu este nicio problemă. Îl voi lăsa pe căpitan să vadă niște dovezi. Apoi putem discuta din nou planul.
-Ați adunat singuri dovezile?
-Nu, sunt oameni care pot face treaba asta mai bine decât noi. Dar dacă căpitanul nu vrea să moară fără să știe, sugerez să nu facă asta. Bison a ridicat din umeri. A muri fără să știi, însemna să fi împușcat în cap de un lunetist. Cunoștea un lunetist iscusit, dar dacă cineva nu voia să moară fără să fie conștient de asta, l-ar sfătui, la fel ca și Fadel, să stea departe de acel lunetist.
Capitolul 23
O mașină neagră și elegantă s-a întors și a parcat în fața intrării unui conac. Luminile decorative și muzica live care rula în acel moment le-au indicat oaspeților că în interiorul mărețului conac era în desfășurare o sărbătoare. Mașina care tocmai parcase era deținută de Lily, cu fiul ei adoptiv, Keen, ca șofer. Îl făcuse asistentul ei apropiat de când a avut un accident care i-a lăsat mâna dreaptă aproape inutilizabilă. De atunci, se părea că Keen a fost decăzut atât din rol, cât și ca importanță. A fost pus la îndeplinirea unor sarcini minore, cum ar fi documentele și conducerea. Bineînțeles, Lily a regretat capacitățile diminuate ale lui Keen, dar din moment ce el nu mai era capabil să performeze la nivelul său anterior, a trebuit să accepte realitatea. Un membru al personalului de la recepție s-a apropiat să-i deschidă ușa mașinii când aceasta s-a oprit.
- Te sun când termin, așa că nu merge prea departe. I-a spus ea lui Keen, apucându-și geanta de marcă care se afla lângă ea pentru a-i spori aspectul luxos. A coborât din mașină, afișând un zâmbet dulce. Sărbătoarea zilei de naștere a soției ministrului era considerată un eveniment semnificativ. De fapt, Lily nu era deosebit de dornică să o felicite pe soția ministrului. A venit la petrecere pentru a-și face conexiuni. A zâmbit frumos pentru camerele de la intrare, înainte de a se integra în interiorul evenimentului. Avea o oarecare reputație în lumea afacerilor iar acolo erau o serie de oameni care știau care este adevărata ei meserie. Lily a ridicat mâna în semn de salut către ministru și soția lui, gazdele petrecerii, apoi i-a salutat cu dezinvoltură și pe câțiva dintre invitați. Între timp, a simțit privirea unei perechi de ochi fixată asupra ei. S-a întors să privească în direcția în care instinctele ei indicau că cineva o privea. A văzut doar spatele unui chelner, care părea modest. Cu toate acestea, ochii ei ageri au observat că evenimentul era plin de mai mulți polițiști în civil.
-Securitatea este destul de bună, nu-i așa? A remarcat Lily adresandu-se ministrului. De fapt, bărbatul din fața ei era unul dintre clienți, unul dintre clienții ei obișnuiți. Ori de câte ori avea o problemă pe care nu o putea rezolva, lua întotdeauna legătura cu Lily.
-Ei bine, doamna este puțin prea îngrijorată. A răspuns el.
- Serios?
-După ce magnatul Luerat a fost asasinat, m-am temut că s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut la petrecere, așa că am ordonat măsuri stricte de securitate pentru a fii liniștită. A explicat soția ministrului calmă. Lily și-a plecat ușor capul ca și cum ar fi încuviințat și i-a zâmbit politicos doamnei casei. Doamna s-a ținut de brațul soțului ei, clătinând ușor din cap.
- Ar trebui să nu mai vorbim.
-Nu vă faceți griji, nu se va întâmpla nimic.Bineînțeles că nu, pentru că în spatele morții magnatului Luerat, era ea, iar astăzi nu îi instruise pe iscusiții asasini Fadel și Bison să omoare pe nimeni.
- Vă rog să vă bucurați de petrecere, domnișoară Lily. Dacă aveți nevoie de ceva, spuneți personalului. Încă o dată, Lily a dat din cap în semn de aprobare. Ea s-a îndepărtat de gazdă, cercetând camera pentru a căuta cunoștințe pe care ar trebui să le salute sau cu care să vorbească. Când a văzut pe cineva cunoscut, și-a grăbit pasul.
- Lady Phailin. A salutat ea cu o voce dulce. Cu toate acestea, a existat un moment în care Lily a înghețat. Chelnerul care trecea pe acolo i-a transmis un sentiment ciudat, de parcă se apropia prea mult. S-a oprit din mers, a rămas nemișcată și s-a întors repede să se uite la chelner. I-a zărit doar chipul, dar instinctele ei au avertizat-o ceva. Lily era sigură că nu își imagina. Atmosfera de la petrecere, în seara aceea se simțea ciudat. S-a gândit să-l urmeze pe acel chelner, dar Lady Phailin a strigat-o tocmai la timp.
-Domnișoară Lily, există ceva despre care vreau să discut cu tine. A trebuit să-și rețină curiozitatea. Lily se întoarse, forțând un zâmbet de afaceri pentru Lady Phailin.
-Hai să găsim o masă să stăm și să vorbim. Chelnerul pe care Lily îl observase era de fapt Style, alături de Kant, cei doi tineri s-au arătat dornici să participe la evenimentul important. Căpitanul Kris nu a vrut ca oameni nevinovați precum Style și Kant să se implice în arestarea unor criminali periculoși, dar văzând hotărârea lor de a ajuta, i-a pus să se deghizeze în chelneri pentru a fi cu ochii pe Lily. Kant a raportat că Lily sosise la eveniment și vorbește cu alți invitați. El, Fadel și Bison ar putea continua cu următoarea fază a planului lor. Echipa de securitate de la petrecere a fost echipa căpitanului Kris. Deși ministrul a înțeles asta ca o simplă măsură de protecție, adevărul era că aceasta a fost o operațiune de a-i înconjura și de a o captura pe Lily. Pe lângă ea, la eveniment erau și alții implicați în crime.Fadel a oferit câteva dovezi pentru a susține solicitarea de întăriri pentru operațiunea de capturare a lui Lily. Începuse petrecerea, la fel și munca căpitanului Kris.
-Indiferent ce se întâmplă, nu împușcați pe nimeni la eveniment. Lăsați asta pe seama poliției, ați înțeles? Le-a spus el lui Fadel și Bison. Cei doi asasini au râs, aparent lipsiți de griji. Căpitanul Kris repetase deja această propoziție de o mie de ori. Au știut că nu trebuie să omoare pe nimeni la eveniment, nici măcar o persoană. Bison și-a pus mănuși înainte de a începe operația. Sarcina lui era să pătrundă în camera de control pentru a reda videoclipul pe care îl pregătise pentru a o demasca pe Lily, în special. După aceea, avea să arate dovezile care legau clienții lui Lily de crimele lor. Fadel trebuia să rămână cu căpitanul Kris, neavând alte responsabilități decât să aștepte și să ofere sprijin. Fadel a mormăit în ciuda faptului că nu era un reclamant de obicei, spunând că lucrul cu poliția era foarte supărător. Căpitanul Kris a fost cel care i-a tot spus să stea nemișcat și să lase poliția să se ocupe de asta. Bison știa foarte bine că Fadel nu avea încredere în căpitan , motiv pentru care a insistat să rămână aproape în timpul operațiunii de capturare. Important era că Fadel a înțeles că Lily avea o fire mai sinistră decât arăta. Fiul ei, știa mai bine decât poliția, care era situația. Nu se risca să facă greșeli, lăsând totul în seama poliției. Bison a terminat de pus mănușile și a dat din cap către Fadel. Fratele lui mai mare i-a așezat o mână pe umăr, îngrijorat.
-Să fii atent!
-Ai încredere în mine. Bison a dispărut rapid din locul în care stătea. Au mai rămas doar Fadel și căpitanul Kris. Căpitanul s-a uitat la Fadel și a spus:
-Fratele tău este foarte bun. Dacă iese din închisoare și vrea să-i ajute pe polițiști, doar anunță-mă. Voi pune o vorbă bună la superiori. S-ar putea să obțină un loc de muncă chiar în închisoare.
-În niciun caz. Am spus că avem de gând să renunțăm și asta vom face.
- Ce ai de gând să faci mai departe?
-Voi deschide un magazin de burgeri.
-Un magazin de burgeri?
-Da, să pot fi aproape de iubitul meu. Căpitanul își dădu ochii peste cap, exasperat. Figura lui Fadel nu sugera că era genul de îndrăgostit incurabil, dar s-a dovedit că acest tip, cu aspect dur era destul de romantic și părea a fi genul care se temea să nu-și piardă iubitul. Fadel nici măcar nu și-a dat seama ce credea căpitanul despre el și chiar dacă ar fi făcut-o, un tip ca el ar fi ales să-l ignore. Și-a verificat ceasul de mână și a văzut că era timpul să acționeze, așa că a ieșit din ascunzătoare. Căpitanul Kris a mers repede alături de el, nu i-ar permite acestui asasin chipeș să conducă operațiunea. De îndată ce Fadel a pășit în mijlocul evenimentului, luminile s-au stins. S-a deplasat repede la locul în care se afla Lily și s-a așezat chiar în spatele ei, în timp ce încăperea spațioasă se cufunda în întuneric. Căpitanului Kris i-a luat destul de mult să-și adapteze ochii la întuneric. Țipetele invitaților de la eveniment au început să se facă auzite. Deși se coordonase bine cu Fadel și Bison, căpitanul a trebuit să recunoască că a acționat mai lent decât asasinii profesioniști. Kris stătea aproape de Fadel. O clipă mai târziu, luminile care se stinseseră s-au aprins din nou, luminând zona. Poliția făcea o treabă excelentă, blocând toate ieșirile.
-Vă rog să rămâneți calmi, aceasta este poliția! A repetat căpitanul binecunoscuta frază. Și-a îndreptat pistolul spre Lily, care încă părea destul de nedumerită. Ecranele folosite pentru afișarea evenimentului prezentau acum imagini cu ea. Când și-a văzut chipul pe ecran, a zâmbit, iar când a observat că Fadel o privea, a început să pună cap la cap ceea ce se întâmpla. Lily se uita la Fadel în timp ce urechile ei captau sunetul care venea de la difuzoarele din jur. Era o înregistrare a conversațiilor ei prin care le ordona lui Fadel și Bison să omoare pe cineva. Ea știa cine îi dăduse acest videoclip incriminator lui Fadel. Cine altcineva ar putea fi decât Keen?
-Fadel, dragul meu! I-a strigat ea fiului său cu dinții strânși.
- Renunță. Vei fi arestată.
-Nu-mi spune că lucrezi cu poliția.
-De ce mi-ai ucis părinții? Lily a izbucnit în râs la întrebarea fiului ei. Ochii ei erau roșii de furie. Nu conta dacă fiul său, trădătorul, nu i-a răspuns la întrebare, ea avea deja răspunsurile în fața ei. S-a uitat la Fadel și apoi și-a îndreptat privirea către polițiștii care ținteau cu armele spre ea.
-Știi despre asta? Cine ți-a spus?
-Domnul Luerat. Acum spune-mi de ce mi-ai ucis tatăl și mama. Lily și-a trecut mâna prin păr și starea de furie s-a transformat într-un zâmbet vesel. Ea a făcut un pas înainte, iar poliția a făcut un pas înapoi ca răspuns. Pentru că se luaseră toate măsurile de prevenție și toată lumea era extrem de precaută, nimeni nu se aștepta ca Lily să o prindă pe Lady Phailin, care se afla în apropiere, și să o folosească ca ostatică.
Pistolul pe care-l scosese de la coapsă era îndreptat spre tâmpla femeii nevinovate. Lady Phailin a țipat, iar căpitanul Kris a făcut semn cu mâna ca nimeni să nu acționeze necugetat. Fadel își încrucișă brațele și scoase un oftat ușor la strigătul lui Lily.
-Taci, idioato. Oricât ai țipa nu rezolvi nimic, oricum vei fi împușcată. Ea a amenințat-o pe Lady Phailin și apoi a început să se retragă în timp ce căuta o cale de scăpare, cu femeia speriată, ca paravan. Nu avea de gând să se lase prinsă atât de ușor, încă mai avea bani pe care îi primise pentru crimele ei, pe care nu i-a cheltuit. Fadel a urmat-o, fără să-i pese deloc dacă Lily avea să tragă în ostatic sau nu. Când și-a văzut fiul urmând-o, Lily a râs nervos, ca o persoană tulburată.
-Copilul meu drag, care a fost întrebarea? Ai întrebat de ce ți-am ucis părinții, nu? Răspunsul este simplu, cei care sunt prea progresiști nu ar trebui să trăiască mult. Părinții tăi au interferat cu interesele altcuiva, așa că au fost propuși spre eliminare. Nu întreba cine a ordonat asta, pentru că nici eu nu-mi amintesc. Dar dacă mintea mea încă funcționează corect, tu și Bison ar fi trebuit să fiți uciși până acum. Cum funcționează lumea în timpurile acestea, tu ești criminalul azi dar, mâine s-ar putea să devii victima.
-Mulțumesc că ai răspuns. Acum, lasă ostaticul să plece, oricum vei merge la închisoare. Fadel a vorbit cu o voce calmă. Avea o armă în mână, la fel ca Bison, care tocmai intrase. Cu siguranță aveau să o împuște pe Lily, juraseră să nu o lase niciodată să scape. Nu intenționau să o omoare, dar cineva ca Lily merita să fie trasă la răspundere și să ajungă în închisoare.
-Fadel, Bison, lăsa-ți armele jos! Căpitanul Chris a strigat să-i oprească. Era îngrijorat pentru ostaticul pe care îl ținea Lily. Lady Phailin era o persoană importantă, dacă i se întâmpla ceva, era un dezastru pentru toți. Cei doi, nici măcar nu se gândeau să-și coboare armele. Lily s-a uitat la căpitanul Chris și a zâmbit batjocoritor.
-Voi, polițiștii, sunteți atât de lenți și de proști. Ați făcut o greșeală copii, făcând echipă cu el. Lily și-a apăsat ţeava armei pe tâmpla lui Lady Phailin. Situația ajunsese într-un punct critic. Căpitanul Chris era plin de sudoare în timp ce a evaluat situația și a luat în considerare opțiunile. Fadel a armat pistolul, pregătindu-se să tragă. Degetul lui lung se afla pe trăgaci. A fost un moment tensionat, o confruntare între el și Lily. Bison nu a acționat pentru că a văzut că Fadel era pe cale să facă o mișcare. Lily a zâmbit mulțumită, concentrându-se doar pe Fadel. S-a ascuns în spatele ostaticului, încrezătoare că poliția nu va îndrăzni să-i facă nimic. Dacă Fadel ar fi împușcat-o, glonțul putea să o lovească și pe ostatică.
-Fadel...nu face as te asta. Fadel, dacă ratezi, te vei suporta și mai multe consecințe. A spus căpitanul Chris, cu voce tremurândă. Voia să-l roage pe Fadel să rămână calm, dar, din păcate, Fadel nu-i acorda deloc atenție. Degetul i-a zvâcnit, gata să apese pe trăgaci, dar apoi s-a oprit. A observat un punct roșu mic pe tâmpla fostei sale mame adoptive. Oricât de mult și-ar fi dorit el ca Lily să fie prinsă, cineva nu era de acord cu această idee. Moartea ar fi cu siguranță pedeapsa cea mai potrivită.Părea că cineva era sătul de situația actuală și era dispus să intervină. Fadel a coborât arma. Bison a clipit și s-a concentrat asupra momentului, între viața și moartea fostei sale mame adoptive. Un singur glonț a străpuns tâmpla lui Lily, lovind-o cu precizie ca și cum ar fi fost îndreptat direct spre locul acela. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nici măcar Lily, cea care a fost lovită, nu a avut timp să reacționeze. Pistolul pe care îl îndreptase spre ostatic i-a căzut din mână, apoi trupul i s-a prăbușit. Poliția s-a grăbit să controleze situația. Căpitanul Chris a ridicat pistolul spre direcția din care venise glonțul, dar nu a văzut nimic. Fadel a închis ochii calm, iar Bison s-a apropiat de el, înjurând furios.
-Nu mă lăsa să-l prind pe nenorocitul ăla în seara asta. Îl voi face să plătească. Cu siguranță nu era treaba lui. Am fost de acord să o ducem pe Lily la închisoare, iar acum a împușcat-o fără ezitare.
-Probabil că s-a săturat de toată treaba asta. A răspuns Fadel calm.
-Ce s-a întâmplat? A întrebar căpitanul Chris, adresându-se atât către Fadel, cât și către Bison. Asasinii au schimbat câteva cuvinte în șoaptă, apoi au tăcut. Fadel împreună cu Bison, fuseseră de acord să nu dezvăluie existența lui Kenn. Nu vorbeau despre asta, iar dacă nu voiau să devină următoarea țintă, să sfârșească cu un glonț în cap, era necesar să evite să-l menționeze pe celălalt fiu adoptiv al lui Lily. Căpitanul Chris a observat tăcerea lor și a strâns din dinți.
-Cooperați cu poliția, nu?Fadel și-a întins brațele pentru ca căpitanul Chris să-l încătușeze.
-Asta nu se cheamă cooperare? Căpitanul Chris nu a putut decât să mârâie ca răspuns, lovind cu piciorul în aer pentru a-și reduce frustrarea. A durat ceva timp până când a scos două seturi de cătușe. I-a încătușat personal pe Fadel și Bison, concediându-și subalternii care erau gata să preia sarcina. Căpitanul Chris nu a folosit nicio forță asupra celor doi asasini. Punerea cătușelor era la fel de ușoară și lejeră ca și punerea brățărilor pentru ambii tineri. Fadel a privit cum unii dintre polițiști se grăbeau să investigheze direcția din care venise glonțul, apoi și-a îndreptat privirea către ofițerii care îi rețineau și pe alții implicați în ordinele de asasinat.
- S-a terminat... Cred că în sfârșit putem spune asta. Gata!
-Fadel! S-a întors spre vocea care îl striga și a zâmbit încet.
-Style. Silueta înaltă a iubitului său s-a repezit spre el să-l îmbrățișeze. În realitate, Style nu avea dreptul să se apropie de el, dar din moment ce căpitanul Chris se prefăcea că nu vede, acesta a profitat de situație. Kant a avut și el șansa de a merge la Bison.
-Nu plânge, am fost de acord să nu plângem. I-a spus Fadel lui Style, dar a primit un pumn ușor în stomac ca răspuns.
-Nu plâng! Am întrebat în secret poliția când pot să te vizitez.
-Și când poți venii?
-Au spus că în orice zi, aproximativ zece minute de fiecare dată.
-Vino doar când ești liber, nu te epuiza pentru mine.
-Hei... Fadel.
-Ce?
-Nu ai voie să ai un amant, bine?
-Ce amant mi-aș putea face în închisoare?
-Nu-mi pasă. Doar nu. Dacă o faci, te omor când vei ieșii. Fadel a chicotit și a dat din cap în semn de acord, coborându-și fața pentru a-l săruta pe Style. În câteva șoapte pe care abia le puteau auzii doar cei doi, Fadel i-a răspuns.
-Nici tu nu poți avea un nou amant. Dacă aflu, mă voi asigura că vei regreta. Style a simțit un fior pe șira spinării. S-a tras din îmbrățișare și s-a dat înapoi. Apoi l-a privit pe Fadel escortat până la mașina de poliție. L-a urmat până nu l-a mai putut vedea, conștient că trebuiau să se despartă temporar pentru a începe de nou. În timpul în care vor fi separați trebuia doar să aibă răbdare. Între timp, Kant s-a îndreptat spre Bison. Nu l-a îmbrățișat așa cum a făcut Style cu Fadel. Chipul frumos al lui Kant reflecta tristețe, în timp ce Bison zâmbea larg de parcă nu i păsa deloc că va fi arestat.
-Nu, haide...Am vorbit deja despre asta. Nu face fața aia tristă. Nu voi rămâne mult timp în închisoare.
-Ce înseamnă „mult timp”?
-Dar ai spus că vei aştepta.
-Da, dar o zi fără tine este deja prea lungă.
-Nu mai fi atât de plângăcios. Vreau să te consolez, dar cred că chiar trebuie să plec acum.
-O să vin în vizită.
-Da, ne vedem. Ai grijă de pisica aceea pentru mine, bine? Bison a fost escortat spre aceeași mașină de poliție ca și Fadel. Kant a simțit un val de tristețe care l-a cuprins și un gol în stomac. S-a simțit pierdut până când căpitanul Kris și-a pus un braț peste umărul său, făcându-l să-l escorteze pe Bison la mașina de poliție. Nu au schimbat niciun cuvânt până când vehiculul de transport cu suspecții a dispărut din raza lor vizuală. Style a venit să se alăture lui Kant și căpitanului Chris.
-Există vreo modalitate ca cei doi să poată primi o sentință mai scurtă? A întrebat Kant spulberând tăcerea. Căpitanul Chris s-a gândit o clipă. El de asemenea, voia să ajute la găsirea unei soluții, dar înainte să-și dea seama de ceva, unul dintre subalternii săi l-a abordat cu noutăți.
-Căpitane, avocatul domnului Luerat vrea să vorbească cu dumneavoastră.
-Domnul Luerat? Căpitanul Chris a ridicat o sprânceană, chipul lui arătând confuzie și curiozitate. Subordonatul și-a coborît vocea, de parcă s-ar fi teamut că cineva ar putea auzi conversația lor.
-Domnul Luerat este încă în viață și ceea ce este și mai șocant este că acei doi asasini sunt moștenitorii unei familii bogate și... sunt nepoții domnului Luerat. Căpitanul Chris a clipit neîncrezător la noile informații. Style și Kant au făcut schimb de priviri. Căpitanul s-a uitat spre persoana care părea a fi avocatul domnului Luerat, apoi s-a întors către Kant și Bison, spunând:
-Cred că... iubiții voștri nu vor fi în închisoare pentru mult timp. Kant și Style au privit unul spre altul, expresiile lor sumbre au fost înlocuite de o licărire de speranță. Cel puțin era ceva care să-i încurajeze să aștepte...
Epilog
Doi ani mai târziu...
Două siluete înalte au ieșit din centrul de detenție într-o dimineață strălucitoare de vară. Nu au uitat să-și ia rămas bun de la paznicii cu care se familiarizaseră. Nu și-au ales haine noi pe care să le poarte în ziua eliberării. Fadel a optat pentru o ținută simplă și confortabilă, așa cum îi plăcea. În contrast, Bison a ales îmbrăcăminte colorată, care reflecta stilul său personal. Fiecare dintre ei avea doar o geantă. Prima persoană pe care au întâlnit-o după ce și-au câștigat libertatea a fost căpitanul. Nu, ar trebui să se refere la el drept colonelul Chris. Ofițerul de rang înalt primise o promovare de-a lungul anilor și, în tot acest timp, fusese deosebit de amabil cu ei.Acest lucru s-a datorat faptului că avansarea lui a fost legată de cazul care o implica pe Lilly. Colonelul a ridicat o sprânceană în semn de salut. Bison observă cadrul mare al ofițerului de rang înalt și îl salută.
-Colonele Chris.
-Da, sunt aici să vă întâmpin. Amintiți-vă doar ca odată ce ați plecat de aici ,să nu găsiți probleme care să vă aducă înapoi. Dar mă îndoiesc că voi doi vă veți mai întoarce vreodată.
-Nu ești aici să ne ceri să lucrăm pentru tine?
-După doi ani în care m-am chinuit și tot nu v-ați clintit, nu mai întreb.
-Dar mă poți angaja ca consultant pentru planificarea asasinatelor sau ceva de genul acesta, mă pricep la asta. A glumit Bison. Colonelul a ridicat piciorul de parcă ar fi vrut să-l lovească, dar nu a făcut-o de fapt. Devenise în mod surprinzător apropiat de cei doi frați, deoarece conducerea a vrut ca Fadel și Bison să facă muncă secretă pentru ei de mai multe ori. Astfel se dezvoltase o relație mai familiară între ei și Chris. Bison a râs, mulțumit că reușise să-l provoace pe colonel. Acesta lăsă piciorul în jos, sprijinindu-și mâinile pe șolduri în timp ce se uită în jur.
-Cine vine să vă ia pe voi doi? Kant și Style?
-Da. A răspuns Fadel, întinzându-şi gâtul pentru a căuta cu privirea maşina lui Kant.
-Cu siguranță au întârziat. Cei doi sunt notorii în privința asta. Ori ați iesit prea devreme? Style și Kant încă nu sosiseră, dar Fadel și Bison știau că vor veni. Când vor ajunge în cele din urmă, Kant s-ar plânge probabil că Style a dormit, în timp ce Style s-ar putea scuza că a fost prea entuziasmat cu o seară înainte, ceea ce l-a împiedicat să doarmă bine. Chiar înainte să sosească mașina lor veche și cunoscută, o dubă de lux a oprit în apropiere, iar persoana care a coborât a fost Penpak, secretara lui Luerat. Bison i-a făcut cu mâna să o întâmpine, iar ea s-a apropiat zâmbind.
-Domnul Luerat m-a trimis să vă iau.
-Astăzi? De ce nu ne-a spus unchiul în avans? A întrebat Fadel.
- Trebuie să vă cerem scuze. Nici noi nu v-am informat, domnul Luerat a vrut să vă surprindă. Dacă aveți o întâlnire, sunt sigură că domnul ar înțelege. A răspuns Penpak. Bison a zâmbit larg.
-Te rog spune-i unchiului că voi merge la el cu siguranță. Trebuie să-i mulțumesc personal pentru tot ajutorul oferit. Penpak a dat din cap, și-a luat rămas bun și s-a întors la duba ei mare. Colonelul Chris și-a strâns buzele, așteptând încă să sosească Kant și Style.
-Domnul Luerat este foarte bun cu voi doi. Nu are copii sau rude? Dacă aș fi copilul sau ruda lui, aș fi îngrijorat pentru moștenire.
-Nu, nu are. A răspuns scurt Bison, iar Fadel a adăugat:
-Domnul Luerat este gay. Colonelul Chris și-a dat ochii peste cap. Răspunsul direct al lui Fadel a clarificat orice nelămurire pe care o avea.
-Păi, ce să zic, lumea nu mai e doar alb-negru, nu-i așa? Și voi doi, când vă hotărâți să vă căsătoriți, nu uitați să-mi trimiteți o invitație. De asemenea... am ceva să vă întreb.
-Ce este? A întrebat Bison curios.
-Despre lunetistul care a împușcat-o pe Lily în ziua aceea. Vreau doar să știu dacă voi doi îl cunoașteți. Mă deranjează faptul că nu au mai existat indicii de atunci. Bison a zâmbit ușor și a dat din cap ca răspuns, semnalând că-l cunoaște pe lunetist. Colonelul Chris se simțea ușurat .De când el și Fadel ieșiseră din clădire, au observat un SUV( vehicul sport)colorat parcat în apropiere, cu motorul oprit. Proprietarul mașinii a dat geamul șoferului în jos, fumând o țigară cu mâna dreaptă. Doar să vadă încheietura șoferului a fost suficient atât pentru el, cât și pentru Fadel să-l recunoască. Se părea că erau destul de mulți oameni care așteptau să îi ia în ziua eliberării. Dar nu i-a spus colonelului Chris că lunetistul era în apropiere.Cât despre faptul că voia să-l lovească în față, nu avea să rateze ocazia data viitoare.
-Sunt aici... A spus Fadel în timp ce a zărit mașina veche a lui Kant.
-O, iată mașina lui Kant! Bison a zâmbit larg, întrebându-se dacă starea lui era provocată de sosirea lui Kant sau din cauza vremii care era mai bună decât de obicei, în acea zi. Cerul era de un albastru strălucitor, cu nori albi pufoși care tăiau prin albastrul vibrant, soarele nu era prea fierbinte și o briză răcoroasă sufla ușor. Mașina pe care o așteptaseră s-a oprit și Kant a coborât primul. A început imediat să se plângă de Style, așa cum presupusese Bison.
-Vezi? Ai întârziat! Îmi pare rău că am întârziat, iubirea mea. A trebuit să-l trag pe Style afară din pat! Style a deschis portiera mașinii și l-a urmat pe Kant afară, strigând înapoi la el:
-Nu am putut dormi deloc aseară pentru ca eram prea entuziasmat! Abia am adormit spre dimineață și m-am trezit târziu!
-Într-o zi atât de importantă!
-Exact! De aceea nu am putut dormi noaptea trecută!
-Nu mai vorbesc cu tine! Dragă, adu-ți bagajul aici, îl voi duce eu. Am angajat un serviciu de curățenie pentru a pregăti casa pentru tine și Fadel și am pregătit și lucruri pentru a sărbători cu un grătar! Kant s-a îndreptat repede spre Bison. A observat că acesta alerga spre el, ținând geanta. În acel moment, Bison a sărit în sus și și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Kant, lăsând greutatea acestuia să cadă peste el. Bison se ținea strâns de Kant și l-a sărutat profund pe buze.
Ochii lui Kant s-au mărit de surprindere, dar, în cele din urmă, și-a înfășurat și el brațele în jurul lui Bison și l-a sărutat înapoi. S-au sărutat cu pasiune în fața multor privitori, iar când în cele din urmă s-au îndepărtat unul de celălalt...
-Îmi doresc foarte mult să fac asta cu tine. Întotdeauna mi-am dorit să te sărut cu pasiune. A spus Bison, zâmbind radiant. Kant și-a frecat vârful nasului de cel al lui Bison.
- Și eu simt la fel. De acum încolo vom fi împreună în fiecare zi. Bison a dat din cap în semn de acord. Apoi Kant l-a lăsat jos, să stea pe picioarele lui. Bison s-a întors să se uite la Fadel și a văzut că fratele lui încă stătea acolo unde fusese. Style stătea la câțiva pași de Fadel și cei doi nu schimbau nici măcar priviri. Fadel se uita în jos la picioarele lui, supărat că Style nu alergase să-l îmbrățișeze.
-Fadel... A strigat Style, iar fostul asasin nemilos a ridicat privirea. Style și-a mijit ușor ochii.
-Ce?
-N-ai de gând să vii să mă îmbrățișezi?
-Nu ești tu cel care ar trebui să o facă?
-În niciun caz! Am alergat deja destul după tine. Ar trebui să vii și să mă îmbrățișezi tu,în schimb.
Style și-a întins brațele, dar Fadel a rămas nemișcat. A simțit că era ciudat să alerge și să-l îmbrățișeze pe Style, dar din nou, s-a gândit, de ce nu? Erau despărțiți de doi ani, nu exista niciun motiv să fie atât de rezervat. După ce s-a gândit câteva clipe la asta, Fadel a scăpat geanta pe care o purta în mână și a alergat cu viteză să-și înfășoare brațele în jurul taliei lui Style, care a fost strâns într-o îmbrățișare puternică. S-a zvârcolit puțin pentru că Fadel îl îmbrățișa prea tare. I-a luat ceva timp să se elibereze de sub stăpânirea lui. Style și-a pus ambele mâini pe obrajii lui Fadel.
-Să mergem acasă.Kant a deschis ușa mașinii pentru ca Bison să intre și s-a așezat pe scaunul șoferului. Style a așteptat ca Fadel să se întoarcă și să-și ia geanta, apoi s-au ținut de mână în timp ce se urcau în mașină. Colonelul Chris a asistat tăcut la scena petrecută în fața lui,apoi a zâmbit larg când i-a văzut plecând. Mașina în care erau trebuia să-i ducă înapoi într-un loc pe care acum, l-ar putea numi pe deplin „acasă”. De acum încolo, nu mai erau nevoiți să se ascundă. De acum încolo puteau trăi liberi. De acum înainte, ei aveau să experimenteze dragostea ca oamenii obișnuiți, petrecându-și nopțile în brațele partenerului. De acum înainte se puteau trezii să-i spună bună dimineața iubitului lor.
Capitol Special Kant - Bison - +18
Bison și-a terminat munca la restaurantul de burgeri seara și s-a îndreptat direct spre casa lui Kant, care acum este un magazin de tatuaje. În acest moment, Kant locuia singur într-o casă cu două etaje. Fratele său mai mic, Beb, plecase să studieze în Anglia pentru a-și îndeplini visele, încă de anul trecut.
Bison venea adesea să doarmă cu Kant, deoarece casa lui devenise casa proaspeților căsătoriți pentru Fadel și Style. De fapt, cei doi nu l-au deranjat deloc, dar faptul că îl vedea pe Fadel îmbrățișat cu iubitul său în fiecare zi l-a făcut puțin gelos și l-a făcut să se gândească: „De ce nu pot să mă îmbrățișez și eu cu propriul meu iubit?” Era aproape gata să-și împacheteze lucrurile și să se mute cu Kant, iar Fadel nu intervenise și nu spusese nimic. Uneori, se gândea că Fadel ar fi considerat că mutarea lui era un lucru bun, motiv pentru care nu spusese niciun cuvânt. Orele de închidere ale restaurantului de burgeri și salonului de tatuaje erau destul de apropiate. Așa că, când Bison a ajuns la casa lui Kant, a constatat că toate luminile erau încă aprinse. Kant era în camera de tatuaje, dar nu avea clienți. Silueta zveltă a lui Bison a apărut în cadrul ușii. Văzându-și iubitul, Kant a zâmbit. Ținea în mână iPed-ul, cu un tatuaj la care lucra.
-M-am întors!
-Ești aici?
-Da, ai mâncat ceva?
-Am comandat deja ceva de mâncare. Tu ce zici? Ai mâncat?
-Și eu am mâncat. Ce faci acolo?
-Proiectez ceva pentru un client. Nu știu unde s-a dus Love. ,,Love,, este pisica neagră pe care Bison obișnuia să o hrănească la restaurantul cu burgeri. Kant a preluat-o și a numit-o Love. Acum, pisica dolofană a devenit pisica salonului. Este foarte atașată de Kant și în ultimul timp, îl urmărește mult și pe Bison. Au plănuit să adopte o altă pisică, poate una portocalie.
-A ieșit să mă întâmpine și apoi a fugit să se așeze și să se bucure de priveliștea de pe acoperiș. Ai avut mulți clienți în ultima vreme, nu?
-Da. Asta e bine! Așa pot câștiga bani ca să-ți cumpăr multe bunătăți.
-Bine, bine. Continuă să progresezi. A rostit Bison, iar Kant a zâmbit larg, ridicând din umeri. De fapt, nu era deloc nevoie să aibă grijă de Bison. Moștenitorul bogat din familia Kasem-sarn se descurca foarte bine. Iubitul său deținea o mulțime de oportunități. Kant a continuat să se uite la Bison în timp ce acesta se îndrepta spre patul de tatuaj.
-Ai terminat? A întrebat Bison subtil.
-O, termin mâine. Tocmai te-ai întors, așa că mă opresc. Am lucrat doar în timp ce așteptam să vii acasă.
-Eu am ceva să-ți spun.
-Da?
-Mi-am făcut un tatuaj în secret.
-Ai un tatuaj?
-Da, vrei să-l vezi?
-Bineînțeles că vreau să-l văd. Sunt curios de ce nu m-ai lăsat să te tatuez eu? Iubitul tău este un artist tatuator, în caz că ai uitat. Bison a zâmbit jucăuș în timp ce își descheia pantalonii. Kant s-a încruntat și mai mult, ochii săi frumoși începuseră să arate exagerat de surprinși. -Chiar trebuie să-ţi dai jos pantalonii?
-Da, am un tatuaj pe coapsă.
-Unde? Pe coapsa ta?
-Pe interiorul coapsei mele, da. Bison și-a scos pantalonii și s-a întins pe spate pe pat pentru a-i arăta lui Kant tatuajul de pe interiorul coapsei. Artistul tatuator nu a spus nimic. S-a uitat la tatuajul din acea zonă destul de intimă, aruncând o privire rapidă. Fața i-a devenit purpurie, zâmbetul a dispărut de pe fața lui cu trăsături frumoase.
- Artistul tatuator a fost bărbat sau femeie?
-Un bărbat. E frumos? A răspuns dezinvolt Bison.
-Bison! Kant a strâns din dinți, încercând să-și rețină gelozia. iPad-ul pe care l-a folosit pentru design a fost plasat rapid în locul în care îl ținea de obicei. S-a ridicat, cu mâinile pe șolduri, înălțându-se peste Bison, cu ochii mari și concentrați asupra chipului drăguț al iubitului său.
-De ce îmi strigi numele așa? Nu e frumos?
-Mă faci să mă enervez.
-Şi? Ce faci?
-Iubitul tău este un artist tatuator, dar te-ai dus să lași un alt bărbat să te tatueze?
-Deci, ce e în neregulă cu asta? Tu le faci ceva clienților tăi?
-Nu! Doar că poziția în care te-ai tatuat... este...
-Ești gelos? A întrebat Bison direct, încercând din răsputeri să nu zâmbească, în timp ce Kant a ridicat privirea spre tavan și a strâns tare din dinți drept răspuns.
-Nu. A răspuns tatuatorul încet.
-Atunci ce e în neregulă?Kant a rămas câteva clipe mut, cu fața purpurie și sprâncenele încruntate. Apoi chipul lui frumos s-a întunecat. A scos un oftat puternic.
-Nu vreau să am un comportament copilăresc, dar da, sunt gelos pe artistul tatuator care te-a tatuat, deși nici nu știu cine este. Sunt foarte gelos.
-Ah... Bison a zâmbit ironic.
-Și sunt foarte supărat pe tine pentru... pentru că ai lăsat pe altcineva să atingă acel loc de pe interiorul coapsei... acea poziție... e doar... la naiba. La naiba Bison!
-Ha ha, stai, ești pe cale să plângi de furie?
-De ce râzi? Ochii lui Kant erau roșii. Bison avea dreptate, era furios. Era atât de furios de chiar ar putea plânge. Deoarece...La naiba, când Bison râdea așa, simțea că îl tachina.
-Ce fel de tatuator ești tu? Privește bine, acesta este un tatuaj autocolant. L-am pus singur.
-Cum? Nu este un tatuaj adevărat?
-Ha ha ha, chiar te enervezi din cauza asta. Bison a izbucnit într-un râs zgomotos. Kant, făcând bofă, a venit și l-a prins ferm de picior. Genunchiul lui Bizon a fost prins de mână caldă a lui Kant, în timp ce îi desfăcea picioarele larg și îi apăsa genunchiul pe patul de tatuaj. Poziția lui Bison era destul de provocatoare. Uneori, Kant l-ar fi putut pune intenționat în această poziție. Ochii săi frumoși s-au concentrat asupra coapsei interioare a lui Bison când a descoperit că... Designul de la tatuajul autocolant l-a făcut pe Kant să se uite în sus la tipul drăguț care îl provocase.
-Mă tachinezi?
-Da, cum aș putea să îndrăznesc să las pe altcineva în afară de tine să mă tatueze? Ar fi un dezastru.
-Ești obraznic. Sunt foarte supărat acum.
-Vrei să mă pedepsești puțin? Kant a deschis gura neîncrezător. Tot ce putea face a fost să râdă și să se uite înfierbântat la Bison.
-Chiar mă faci cu capul, mă înfurii, iar acum mă tachinezi așa?
- Deci, ești încântat? Bison a zâmbit dulce, încă întins, cu picioarele larg desfăcute, deoarece Kant îi apăsa genunchiul în jos. El a mai adăugat ceva la procesul de seducție, sugându-și vârful degetului. Kant mai simțea un pic de furie, dar Bison îl vedea clar, înghițiea din nou cu greu.Fără a avea nevoie de un răspuns la întrebarea lui, Bison știa că tachinarea lui, îl încurajează și îl ispitește pe Kant.
-Să vedem dacă te pot face să-ți desfaci picioarele mai larg.
-Kant! Artistul tatuator a zâmbit și a smuls lenjeria pe care o purta Bison. Bison nu a rezistat, la acest nivel de provocare, el știa foarte bine ce se va întâmpla. Buzele fostului asasin tremurau. Kant trebuie să fi fost cu adevărat supărat pe el, probabil de aceea era atât de dur. Și-a așezat membrul excitat cu degetele în spațiul strâns, apoi s-a împins imediat înăuntru și a lovit cu putere. Odată ce a putut acționa cu forță asupra persoanei de sub el, se părea că furia provocată de tachinare dispăruse complet. Kant a împins picioarele lui Bison, lipindu-i coapsele zvelte de patul de tatuaj. Zgomotul produs de împingere a răsunat puternic. Bison a scos un sunet înfundat din gât, apoi a prins încheieturile mâinilor lui Kant, care îi țineau picioarele în jos. În tot acest timp ochii îi erau ațintiți pe chipul frumos al iubitului său. Îi plăcea să se uite la fața lui Kant în astfel de momente. Acesta însă, era atât de concentrat, încât sprâncenele i se încruntaseră strâns. Kant a continuat să intre și să iasă, încet, dar cu forță. Bison a ridicat mâna și l-a pălmuit pe Kant cu atâta putere încât a făcut ca chipul lui frumos să se întoarcă într-o parte. Kant și-a lins buzele cu limba, împingând-o în colțul lovit al gurii. S-a întors să se uite la Bison, ridicând o sprânceană, parcă dorind să-l întrebe de ce se loveau unul pe altul.
-Ia-mă mai tare. A implorat Bison cu vocea răgușită.
-Chiar eşti... altceva, Bison. A rostit Kant cu voce profundă. Dar, în realitate, durerea devenise o delicatesă și pentru Kant. De obicei se răneau unul pe altul pe pat. În afara acestor activități însă, Kant se asigura că-l tratează pe Bison ca pe o mică prințesă. Tratat ca o prințesă în viața de zi cu zi, dar ca un sclav în timpul sexului. Intensitatea împingerilor a crescut semnificativ. Bison, care îl tachinase cu un zâmbet în timpul cererii, începea să-și piardă acel zâmbet. Totuși, era satisfăcut de fiecare mișcare forțată îndreptată asupra lui. Îndrăgostit de mult timp de această persoană care se afla sub el, Kant nu și-a mai reținut forța fizică. Putea auzii clar gemetele lui Bison, ceea ce indica că și celuilalt îi plăcea.
-Dacă vrei asta, trebuie doar să-mi spui, nu trebuie să mă înfurii mai întâi.
-Așa joci rolul unui iubit furios și gelos. Kant și-a sporit din nou intensitatea împingerilor, mișcându-se atât de repede încât lui Bison i-a fost greu să țină pasul cu ritmul. A împins suficient de tare încât iubitul lui să nu reușească să-l mai tachineze și nici să vorbească. Tot ce putea face Bison era să stea întins acolo și să geamă. A jucat suficient de bine rolul unui iubit gelos? Îl va întreba pe Bison despre asta odată ce își va recăpăta simțurile. Deocamdată, Bison era complet inconștient sub el. Dacă a vrut ca actul să fie intens, atunci Kant i-a oferit exact ceea ce și-a dorit!
Capitol Special Fadel - Style
-Nu este nimic altceva în jur, decât lucruri frustrante peste tot! Sunt atât de supărat, atât de supărat.
-Nu ești într-o dispoziție bună?
-Nu! Am tot spus că sunt foarte supărat! Fadel și-a folosit dosul mâinii pentru a-și masa ceafa. A încetat să se mai uite la comportamentul furios al lui Style și a privit în schimb pe fereastra magazinului de burgeri. Era deja destul de târziu, iar cerul de afară devenise întunecat și de un albastru închis. Style sosise la restaurant cu o oră în urmă. Când a ajuns prima dată acolo, era într-o dispoziție grozavă, dar acum, parcă tocmai mâncase un cuib de viespii. Cât despre ce l-a determinat pe Style, care de obicei avea o dispoziție veselă, să se enerveze atât de mult? Era el... Fadel.
-Bineînțeles! De când ai acordat acel interviu pe rețelele de socializare, localul tău de burgeri nu a mai dus lipsă niciodată de clienți de sex feminin! Moștenitorul lui Empire Estate și al magazinului său de burgeri? Uau, singur! Uau, nu dragă! Moștenitorul unei familii bogate care își dorește un partener? Ce porcărie! A mormăit Style, parcă pentru el însuși.
-Nu am spus asta! Nu am vorbit deloc despre viața mea personală în acel interviu, am vorbit doar despre restaurant. Nu știu de ce a ieșit articolul acela așa! Le-am spus să îl modifice!
-Vrei să-l modifice, dar e prea târziu. Acum sunt o grămadă de fete care încearcă să te curteze.
Înainte să sosească Style, un grup de cliente frumoase cochetaseră cu Fadel, invitându-l să bea, să discute și să facă fotografii. Dar Fadel nu era deloc interesat de asta, pentru că lor nu le păsa de mâncarea pe care o făcea. Au luat doar câteva mușcături înainte de a se ridica să vorbească cu el. Când Bison a curățit mesele și a adus mâncarea rămasă aproape întreagă, Fadel simțea că inima îi era zdrobită. Cum ar putea să-i placă acele fete? I-a plăcut mult mai mult Style. Era foarte rar ca Style să lase alimentele pe care le prepara pentru el, nemâncate. Se întâmpla rar, iar motivul pentru care făcea asta era că Fadel îi servea prea multă mâncare odată.
-Calmează-te.
- Care parte din treaba asta ar putea să mă calmeze? Fadel clipi la Style, privindu-l scoțând cuțitul de bucătărie pentru a-l ascuții. Încă mai avea curajul să-i spună să se calmeze. De fapt, Style nici nu știa să folosească cuțitul și probabil că nu ar îndrăzni să înjunghie pe nimeni cu el. În acel moment, chiar înainte de închidere, mai erau câțiva clienți prin preajmă, dar cei mai mulți erau cei care tocmai terminaseră munca, comandând doar o cantitate mică de mâncare și concentrându-se pe băuturi în timp ce discutau. Deoarece nicio masă nu comanda mâncare, Fadel nu avea ce face.
-La naiba, nu vreau să fiu atât de gelos. Mă simt atât de prost încât e enervant. Style a pus cuțitul deoparte, cu o față enervată și iritată. Văzând asta, Fadel s-a apropiat și l-a prins de mână pe Style pe sub masă, astfel încât nimeni să nu poată vedea. -Nu trebuie să fii gelos, știi că am ochi doar pentru tine. Fadel a încercat să-i îmbunătățească starea.
-Nu spune asta.
-Îmi place doar de Style.
-Știu, dar tot nu vreau să te deranjeze cineva. Trebuie să fii atent, nu poți avea încredere în oameni în zilele noastre. A rostit aprig Style.
-Voi fi atent. Mâine e ziua liberă a magazinului. Ce zici să mergem cu mașina la o plajă din apropiere? Să schimbăm peisajul și să stăm o noapte acolo.
-Ai de gând să mă duci într-o excursie? Starea de spirit a lui Style s-a schimbat rapid. A început să zâmbească larg când a auzit de călătorie. Fadel a dat din cap în semn de acord. Când partenerul lui a zâmbit atât de dulce, el nu a putut să nu-i zâmbească înapoi.
-Da, am planificat deja excursia. Există acolo și un magazin drăguț de deserturi, care știu că o să-ți placă.
-Ți-ai făcut deja bagajul? A întrebat jovial Style.
-Da, chiar am cumpărat cămăși asortate pentru noi. Fiind răsfățat astfel, Style a uitat să mai fie gelos pe Fadel. A zâmbit larg și a privit în jurul restaurantului. Privirea i s-a oprit la uşă, unde soseau nişte clienți întârziați. Deoarece Bison și-a terminat tura devreme astăzi, acum a venit rândul lui Style să aibă grijă de clienți. S-a ridicat de la masa din bucătărie unde discutase cu Fadel și a mers să-i întâmpine. Fadel l-a urmărit cu privirea în timp ce vocea lui Style răsuna călduros, făcând ca atmosfera restaurantului de burgeri să devină prietenoasă.
-Bună! Bun venit la Heart Burger!
Din fericire, Fadel nu oprise încă grătarul, deși era aproape ora de închidere. El urmărea grupul de adolescenți care tocmai sosiseră. Erau trei. Style le-a înmânat cu încredere meniul și a rămas alături, așteptând să primească comenzile. Unul dintre cei trei clienți a continuat să se holbeze la Style și să zâmbească. Fadel a simțit o ușoară neliniște.
-Recomandăm burgerul de vită, care se asortează foarte bine cu berea neagră. A rostit Style ca de obicei. Cu toate acestea, părea că clienții erau mai interesați să facă comentarii lascive decât să comande mâncare.
- Îmi pari cunoscut. Ne-am mai întâlnit? A întrebat unul dintre ei.
-Hm... Eu nu te recunosc. A spus Style calm.
-Poate te-am văzut în visele mele. Probabil am fost suflete pereche într-o viață anterioară. Fadel s-a uitat cu o privire întunecată. Nu știa când cuțitul pe care Style tocmai îl lăsase jos, ajunsese în mâna lui. Unul dintre clienți cocheta deschis cu Style, încurajat de prietenii săi. Cu toate acestea, Style a reușit să țină situația sub control.
Ce ai vrea să comanzi?
-Voi lua o porție de chelner, te rog. Pot să am numărul tău? Fadel a tras adânc aer în piept și s-a mișcat dinspre bucătărie spre locul în care Style era curtat. De obicei nu înțelegea de ce Style era supărat când cineva îi făcea lui avansuri. Nu-i păsa și nu vedea niciun motiv ca iubitul său să fie gelos. Nu a înțeles amploarea geloziei lui Style până când altcineva a început să-și dorească ceea ce era al lui. Chiar dacă Style a dat înapoi și a spus:
-Am un iubit. Dacă nu ai de gând să comanzi, atunci doar răsfoiește meniul. Fadel se simțea extrem de gelos.
-Așteptă un minut. Clientul care cocheta cu Style l-a apucat cu îndrăzneală de braț în timp ce acesta se întorsese să plece. Fadel nu ajunsese încă la masă, dar cuțitul din mână a zburat înainte, înfigându-se în centrul mesei cu o bufnitură puternică, șocând grupul de clienți. Style și-a retras repede mâna din strânsoarea clientului iar Fadel și-a înfășurat imediat brațele în jurul taliei lui Style, revendicându-l.
-Du-te să iei o pauză. Mă ocup eu de comenzile de la această masă. Style a dat din cap și a răspuns rapid.
-Bine. Nu-l mai văzuse niciodată pe Fadel atât de furios și gelos. Cu toate acestea, Fadel nu era supărat pe el, privirea lui intensă era fixată asupra celui care încercase să-i curteze iubitul. Style nu s-a speriat când Fadel a aruncat cuțitul. De fapt, ori de câte ori cineva îl complimenta pe Fadel, Style avea și el chef să arunce un cuțit. Problema era că nu era foarte precis cu aruncarea, așa că nu putea decât să rămână cu sentimentul de frustrare. Style s-a așezat pe scaunul lui obișnuit din zona bucătăriei. Fadel, care voia să preia comenzile, s-a întors spre masă, dar grupul de clienți plecase fără să comande nimic. Când Fadel s-a întors la el, Style a zâmbit și a întrebat: -Gelos?
-Deloc...
-Au... nu poți să fii puțin prostuț și să devii gelos pe mine? Chiar nu ești, deloc? Fadel a oftat și a îngenuncheat pe podea, sprijinindu-și capul în poala lui Style. Acesta a fost puțin surprins, pentru că Fadel proceda așa numai când erau doar ei doi. Făcând-o în restaurant cu clienți prin preajmă era destul de ciudat.
-De fapt, sunt gelos. E atât de enervant, sunt furios! La naiba sunt foarte supărat! Style a râs vesel în timp ce îi mângâia părul lui Fadel într-un gest reconfortant, aplecându-se să-i sărute capul și șoptindu-i: -Nu te-aș înșela niciodată. Nu te am decât pe tine, Fadel.
-Totuși, sunt supărat din cauza acestei situații.
-Bine, acum înțelegi ce simt eu? Fadel a dat din cap, recunoscând că a înțeles. Style a continuat, zâmbind ștrengărește.
-Atunci învață-mă să arunc cuțitul! Fadel a ezitat un moment înainte de a răspunde.
-În nici un caz. Dacă te enervezi și arunci cu un cuțit în mine, ar fi periculos! Nu te pot învăța asta! Exclus! Drept urmare, Fadel a primit o lovitură puternică pe spate. Apoi Style i-a prins obrajii lui Fadel între palme. În aceste zile, Style se simțea destul de confortabil să fie în contact fizic cu el, făcându-l pe Fadel să uite imaginea persoanei căreia i-a fost frică de el când s-au întâlnit prima dată.
-Ar trebui să te bat?
-Așteaptă până când magazinul se închide și te voi contacta eu, Style.
-Ce? Ce ai de gând să-mi faci? Fadel a șoptit ceva la urechea iubitului său, iar toate loviturile jucăușe s-au oprit când faţa lui Style a devenit de un roşu aprins. Fadel i-a șoptit doar un cuvânt la ureche, un cuvânt foarte lasciv, care era atât agresiv, cât și incitant. Oh... și se părea că și tipul acesta dur, era și el de asemenea foarte posesiv.
Capitol Special Q&A
Întrebări și răspunsuri Fadel Style și Kant Bison. Întrebări și răspunsuri Fadel Style
Î: În legătură cu ce vă certați cel mai mult? Fadel: Conduce prea repede.
Style: Nu ne certăm cel mai mult în legătură cu gelozia?
Fadel: Gelozia? Ei bine, cred că este adevărat.
Style: Deci, în concluzie, ne certăm cel mai mult pe tema geloziei.
Î: Cine este mai gelos? Style: Cred că sunt eu. Fadel: Cred că și eu sunt. De fapt, devin destul de gelos.
Style: Dar nu prea ai șanse să fi gelos pe mine.
Fadel: Asta e bine. Nu vreau să ucid pe nimeni.
Î: Ce s-a schimbat după ce ați fost împreună?
Style: Este foarte lipicios, mai ales când suntem singuri. Se comportă ca un urs mare, are nevoie să fie îmbrățișat când doarme și când se trezește. Dacă nu mă vede, mă strigă prin casă. Dar nu mă deranjează, de fapt, îmi place foarte mult când Fadel este afectuos. Este o latură a lui pe care doar eu am ajuns să o văd.
Fadel: După ce ne-am întâlnit, Style a început să fie mai morocănos decât înainte când mă curta. După ce ne-am căsătorit, a devenit mult mai strict, dar nu mă ceartă.
Style: Sunt supărat pe oamenii care încearcă să-l curteze. Știu că pot fi dur și nu foarte drăguț, dar ce pot face? Soțul meu este frumos, așa că este firesc să fiu protector.
Î: Voi doi v-ați căsătorit deja?
Style: Afișează inelul de pe degetul inelar fără a vorbi.
Fadel: Da, ne-am căsătorit anul trecut. După ce am început să trăim împreună și să ne împărtășim viața în fiecare zi, am decis să ne oficializăm statutul. A fost o nuntă mică, intimă, dar foarte caldă și plină de sens.
Î: Care sunt planurile voastre pentru următorii cinci ani?
Fadel: Extinderea magazinului de burgeri și probabil... Mai bine te întorci să afli despre afacerea familiei.
Style: Să am copii și să fiu casnic.
Fadel: Nu poți rămâne însărcinat și nu-mi plac copiii.
Style: Să încercăm din nou. Vom crește un câine și voi fi o nevastă acasă.
Fadel: Nu știi cum să faci toate treburile casnice. Cum poți fi casnic?
Style: Ei bine, voi fi o gospodină care te pune pe tine să faci treburile casnice.
Fadel: Oftat...
Style: Am glumit! Hmm... Peste cinci ani, cred că voi continua să conduc atelierul de reparații și voi fi în continuare cu Fadel. Fadel: Oricum ne este greu să ne despărțim, suntem deja căsătoriți.
Style: Așa e, dragul meu soț. Deci, vom rămâne împreună pentru totdeauna, nu?
....
Kant Bison
Întrebări și răspunsuri
Î: Deci, câte pisici aveți acum?
Kant: Două: Love și Home.
Bison: La început, când l-am adus acasă pe Home, nu păreau să se înțeleagă prea bine, dar după trei zile, au distrus locul jucându-se împreună. Din fericire, sunt foarte iubitori unul cu celălalt.
Kant: Se înțeleg atât de bine încât se luptă până la moarte.
Bison: La fel ca noi, nu? Kant: Destul de asemănător.
Î: Kant i-ai vândut mașina lui Style?
Kant: Da, am făcut-o. Tatăl lui Style are mare grijă de ea. Mă bucur că le-am vândut-o lor.
Bison: Ți-ar plăcea o mașină nouă?
Kant: Huh? Ai de gând să mă răsfeți?
Bison: Sunt bogat, știi. Hai să alegem o mașină nouă pentru tine mâine.
Kant: Dacă vrei să cumperi una, ia-o pe cea pe care o dorești. Eu nu-mi doresc o mașină dar, iubesc să fiu șoferul tău.
Î: Ce face Bison la serviciu?
Bison: Momentan sunt șomer. Ajut puțin la magazinul lui Fadel pentru că mă plictisesc. I-am spus domnului Luerat că aș vrea să-mi iau un an liber înainte de a lucra serios.
Kant: Moștenitorul unui milionar.
Bison: Spune-mi președintele companiei, ți-am spus că sunt bogat.
Î: Vă certați des?
Bison: Nu des, dar dezbatem regulat.
Kant: Bison este un reclamagiu.
Bison: Mă plâng doar pentru că vreau ce este mai bun pentru tine.
Î: Planuri pentru următorii cinci ani?
Kant: Să devin un artist tatuator bine-cunoscut și să-l am pe Bison lângă mine.
Bison: Doar trăind modest zi de zi, făcând tot ce vreau, și avându-l pe Kant alături.
Despre Kiri Danika
Am o mare pasiune pentru tot ce este frumos în lumea asiatică. Iubesc și eu cultura asiatică și tot ce ține de aceasta, de la tradiții și obiceiuri până la cinematografie și literatură.
Această pasiune, pe care chiar o pot numi hobby, mă încântă zilnic, mă relaxează și îmi permite să mă descopăr, să mă înțeleg mai bine. E o adevărată plăcere care chiar mă face să uit problemele de zi cu zi!
Cu toate că vara îmi place să merg la mare, prefer totuși drumețiile la munte. Ghici ce?! Îmi place fotbalul, sunt microbistă! Hi hi
Comentarii