Titlul Original:
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Familie, Romantic
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 10
Rating Conținut: -
Autor: Miler
Publicată în: 27 Mai 2024
Tawan președintele unei compani, își stabilise o regulă strictă de a nu se atinge niciodată de subalterni lui pentru a nu complica lucrurile.
Excelentul său secretar, pe nume Apo, l-a făcut pe Tawan să-și încalce propria regulă autoimpusă la petrecerea „angajatul luni”. Apo fiind într-o stare de ebrietate avansată l-a provocat și s-a oferit de bună voie, iar Tawan l-a devorat pe nesăturate.
Ei decid să aibă o relație dar să o ascundă de ochii celor din companie. Tawan devenind un partener destul de posesiv.
Situația devine și mai complexă când Apo rămâne însărcinat și transformă relația lor ascunsă într-o poveste de familie.
BEȚIA ESTE CAUZA
Se crede că aproape toți angajații companiei aspiră să fie numiți Angajatul Lunii. Pe lângă faptul că garantează o creștere salarială semnificativă, acest lucru aduce și prestigiu și favoare din partea șefului. Iar acest an este un an de aur pentru Apo, un tânăr chipeș de 24 de ani care lucrează ca secretar pentru șef, președintele companiei Kandasiri.
După ce și-a dat seama că era norocosul câștigător, a strigat involuntar în hohote, făcându-i pe colegii săi să se grăbească să-l felicite. Era o persoană foarte sociabilă, plăcută și admirată de toată lumea, așa că nimeni nu era gelos că câștigase acest premiu special.
- Felicitări, Apo.
- Mulțumesc, P’ Nan.
- Meriți acest premiu. Cu siguranță vei avea și mai mult succes în viitor, pentru că se pare că șeful te place.
- E o nebunie, Nan! S-ar putea ca cineva să bârfească ceva. Ce-i cu toate vorbele asta despre faptul că mă place?
- Adică, te place că ești bun în meseria ta.
- Oh.
Apo dădu din cap ușurat. Asta pentru că șeful său, „Tawan”, era un om perfect, genul de om pe care îl dorea toată lumea. Dar Apo lucrase cu el atât de mult timp încât nu-l mai considera atât de perfect. Era doar un bărbat chipeș, bun în meseria lui, dar incredibil de greu de abordat.
- Ce vrei să spui?
Vocea noului venit i-a făcut pe amândoi să se întoarcă brusc. Recunoscând cine era, au fost ușor surprinși, deoarece numele tânărului fusese menționat în conversație cu câteva momente înainte. Tawan stătea cu brațele încrucișate, privindu-i pe cei doi angajați ca și cum ar fi avut o întrebare.
- Nimic, șefu’. Am venit doar să-l felicit pe Apo.
- A, credeam că e altceva. Momentul perfect! Aveam de gând să-ți spun că astăzi dăm o petrecere pentru a sărbători Angajatul Lunii.
- Serios?
- A, sigur. Te rog răspândește vestea, Nan.
- Bine.
Contabilul s-a grăbit spre birou, unde erau aliniate numeroase birouri și, bineînțeles, majoritatea angajaților companiei stăteau acolo.
Apo s-a uitat la fața șefului său când au rămas singuri. El și Tawan erau destul de apropiați, lucrând împreună de mulți ani, dar chiar și așa, simțea că acest bărbat ascundea ceva, ceea ce îi îngreuna înțelegerea adevăratei sale ființe.
- Mulțumesc foarte mult, șefu.
- Meriți ceva bun în schimbul muncii tale asidue. Pregătește-te pentru această seară.
- Da, șefu.
După ce a vorbit, s-a întors în biroul său. Apo l-a privit cum pleacă, zâmbind, apoi și-a înăbușit repede zâmbetul când și-a dat seama că fusese luat prin surprindere. A recunoscut că îl îndrăgea foarte mult pe Tawan pentru că era talentat și bărbatul lui ideal, dar celălalt bărbat nici măcar nu s-a uitat la el. Tawan îl trata bine doar ca pe un subordonat, așa că Apo nu a avut niciodată așteptări nerealiste.
Seara pe care toată lumea o așteptase a sosit în sfârșit. Când a venit timpul să plece de la serviciu, toată lumea și-au adunat lucrurile și au ieșit din birou pentru a se îndrepta spre restaurantul pe care Tawan îl rugase pe Apo să-l rezerve. Era un restaurant mare din zonă, dotat cu un sistem karaoke unde toată lumea putea cânta împreună. Bineînțeles, a existat o luptă pentru microfon, iar Apo a fost unul dintre acei participanți. Toată lumea știa că are o voce grozavă și că îi place să cânte.
Cu cât se făcea mai târziu, cu atât devenea mai distractiv. Desigur, o petrecere nu ar fi completă fără alcool. Toată lumea spunea că Apo are o toleranță ridicată la alcool; putea bea cât dorea fără să se îmbete, așa că nimeni nu și-a făcut prea multe griji pentru el. După ce s-a terminat petrecerea, toată lumea s-a împrăștiat și s-a întors acasă. În mod normal, după o petrecere, Apo fie lua un taxi spre casă, fie făcea autostopul cu un coleg care locuia în apropiere. Dar astăzi, erau doar el și Tawan.
- Lasă-mă sa te duc.
- E în regulă, mă voi întoarce singur, a spus el cu o voce prelungă, lovindu-l pe șeful său peste față și râzând vesel, făcându-l pe Tawan să se întoarcă repede, nemulțumit.
- Ești atât de beat, încât mai bine te duc acasă cu mașina. Haide.
- Nu sunt beat, vreau să cânt!
Bărbatul țipa tare, așa că Tawan a trebuit să ajute corpul subțire să iasă cu oarecare dificultate până au ajuns la mașina parcată. L-a strecurat înăuntru și apoi a ocolit mașina spre partea șoferului.
- Unde este casa ta?
Tânărul s-a întors să se uite la bărbatul beat. Apo era neliniștit, așa că tânărul a decis să se aplece pentru a-și pune centura de siguranță. În acel moment, mâinile poznașe ale lui Apo i-au înconjurat corpul musculos, trăgându-l mai aproape într-o îmbrățișare. Fețele lor erau atât de apropiate încât Tawan putea simți mirosul slab de alcool al bărbatului beat. Tawan a privit chipul fermecător cu o anumită semnificație, inima bătându-i neregulat.
- Încerci să mă provoci, Apo?
- Nu provoc pe nimeni. Cine ar vrea să provoace un șef ca tine? Ești chipeș, da, dar nu-mi place deloc zâmbetul tău. Și mă cerți mereu. Știi cât trebuie să-ți îndur comportamentul tău răutăcios? Fiind beat, i-a spus în față adevărata părere.
Tawan a rămas uluit o clipă, întrebându-se dacă era chiar el. A zâmbit ușor, cunoscând gândurile tânărului secretar, pentru că în fața lui, Apo nu zâmbise mereu, acceptând presiunea pe care i-o punea. Nu crezuse niciodată că și Apo va avea astfel de momente, la fel ca toți ceilalți.
- Uitându-mă la tine, ești chiar chipeș, nu-i așa? Nu-i de mirare că fetele de la birou te plac atât de mult, a spus Apo, întinzând mâna ca să-i atingă obrazul șefului său cu adorație.
- Și tu... mă placi la fel ca toți ceilalți? Asta a vrut Tawan dintotdeauna să știe. Voia să știe dacă Apo a simțit vreo atracție pentru el în perioada în care au lucrat împreună.
Apo s-a uitat insistent la chipul frumos înainte de a se apleca și a-i săruta buzele. În acea clipă, ochii pătrunzători ai lui Tawan s-au mărit de șoc. O roșeață i se răspândi pe față. Cum putea rămâne indiferent când era supus unui astfel de atac? Își puse mâna mare pe obrazul lui alb și neted pentru a-i mângâia fața, apoi îi sărută buzele dulci pasional.
- Um...
Au schimbat sărutări pasionale, niciunul nevrând să cedeze. Ceea ce făcea Apo acum era să încalce regula pe care Tawan și-o impusese: nu se va culca cu niciunul dintre angajații companiei sale, pentru că ar perturba sistemul. Dar, din moment ce Apo începuse, el îi va răspunde la fel, pentru că nu era făcut din piatră.
Când pofta lui a devenit incontrolabilă, Tawan s-a întors repede cu mașina la apartamentul său, ducându-l la etaj pe secretarul său, încă în stare de ebrietate. În timp ce se afla în lift, Apo a continuat să-l seducă, îmbrățișându-l și încercând să-l sărute de mai multe ori. Tawan a trebuit să se abțină pentru că existau camere de supraveghere în lift.
Dar odată intrat în cameră, nu a pierdut timpul, dezbrăcându-l pe Apo de la ușă până în dormitor. Au împrăștiat hainele pe podea într-o dâră lungă. Odată ce amândoi au fost dezbrăcați, a venit timpul ca Tawan să îl devoreze pe tânărul și chipeșul secretar.
- Îți dau o ultimă șansă. Ieși din camera mea sau o să fi mâncat, a spus Tawan, călare pe corpul subțire.
- Din moment ce sunt aici, trebuie să rămân, șefu’. Patul tău e atât de moale și primitor. Apo nu era deloc conștient că acum își seducea profund șeful. Tawan nu ar tolera asta. Indiferent ce s-ar întâmpla mâine, credea că poate face față.
- Atunci hai să începem.
Tawan a rânjit răutăcios înainte să se aplece să-i mângâie gâtul subțire, buzele lui alintând pielea lui netedă și albă cu o dorință arzătoare. De multe ori visase să facă asta cu Apo, un tânăr tipic căutător de plăcere care avea pofte, dar regulile pe care și le impusese îl obligau întotdeauna să respingă aceste gânduri. În sfârșit, astăzi, a avut ocazia să experimenteze asta.
Tânărul și-a târât limba în jos, progresând încet până când a ajuns la sfârcurile lui. A zăbovit acolo câteva minute, făcându-l pe Apo, care nu mai fusese atins de nimeni până atunci, să gemă neîncetat. Cele zece degete subțiri ale lui au trecut prin părul șefului său pentru a elibera plăcerea intensă pe care i-o dădea.
- Mmm, șefu’, de ce simt atâtea furnicături? Ah, nu-mi mușca sfârcul!
- Este palpitant?
- A fost cel mai palpitant lucru din lume, șefu’! Ahh!
- Dacă te simți bine, o voi face din nou.
Tawan a zâmbit când cealaltă persoană a fost mulțumită. Și-a coborât capul și și-a folosit din nou limba și gura. Când a fost mulțumit, și-a mișcat fața tot mai jos, până când a ajuns în mijlocul corpului lui Apo. Masculinitatea lui Apo era etalată cu mândrie în fața lui. Culoarea ei era roz trandafirie, ca și cum nu ar fi fost folosită niciodată înainte, stimulând și mai mult dorința lui Tawan.
- Ești al naibii de drăguț.
Cuvintele de admirație îi ieșeau pe gură în timp ce ochii lui ardeau de poftă. Tawan se aplecă să inhaleze parfumul, fața lui fiind contorsionată de fericire, ca și cum ar fi simțit cea mai rafinată aromă pe care o experimentase vreodată. Mângâie ușor organele genitale ale lui Apo cu mâna lui mare, ca și cum s-ar fi temut să nu-l rănească. În acel moment, Apo tremura, pielea de găină i se întindea peste tot. Închise ochii, mușcându-și buza inferioară în mod repetat.
- Ah... șefu’, asta e...
Corpul lui Apo a tresărit când gura cuiva i-au acaparat pentru prima dată penisul. Și-a mișcat șoldurile rotunjite înainte și înapoi pentru a elibera plăcerea intensă. Mâinile lui mici au prins cearșaful, șifonându-l, în timp ce vârful limbii lui i-a mângâiat capul în mod repetat.
Când și-a retras fața, Apo respira greu, ca și cum tocmai trecuse printr-o luptă grea. Dar acesta era doar începutul.
- E timpul să fii soția mea.
- Voi fi soția ta?
- Da! Sau deja ai de gând să te răzgândești? Tânărul privi chipul frumos ca și cum ar fi vrut să îl devoreze, în timp ce își strângea penisul mare și îl mângâia în sus și în jos, pregătindu-se să îl pătrundă.
Apo începea să se trezească, își recăpăta cunoștința și își dădea seama că ceea ce se întâmplase nu fusese un vis. A fost șocat să se trezească întins în pat cu chipeșul său șef, complet gol. Dacă nu fusese un vis, atunci el și Tawan erau pe cale să facă sex.
- Nu visez, nu-i așa? Noi...
- Ești treaz acum, nu-i așa? Dar îmi pare rău, chiar dacă refuzi, nu voi renunța. Pentru că ai devenit al meu de când ne-am sărutat în mașină.
- Cum putem să ne mai vedem unul pe celălalt dacă facem așa ceva, șefu’? Cred că ar trebui... Încercă să-l convingă să se oprească, crezând că raționamentul lui era suficient de puternic, totuși o altă parte din el voia să continue.
- Deci, vei continua, nu-i așa? Am ajuns prea departe ca să ne mai putem întoarce acum.
După ce termină de vorbit, i-a așezat picioarele subțiri peste umeri, apoi și-a poziționat penisul la intrare, frecându-l de anusul lui în mod repetat, până când corpul lui delicat a tremurat incontrolabil. Tawan a profitat de acest moment, împingându-și încet penisul mare înăuntru. Deși a fost puțin dificil, deoarece Apo nu mai fusese niciodată cu un bărbat, Tawan a reușit să îl pătrundă fără prea multă dificultate.
OASPETE NEINVITAT
După ce au terminat de făcut dragoste, Apo a fost ținut acolo să doarmă până dimineața. S-a trezit în îmbrățișarea chipeșului său șef și a profitat de ocazie pentru a-i privi fața cu adorație. Un mic zâmbet i-a apărut pe față, pentru că nu-și mai văzuse niciodată șeful dormind așa.
- Ai de gând să te mai holbezi mult la mine?
Apo a tresărit surprins când cealaltă persoană a scos brusc un sunet, chiar dacă avea pleoapele încă închise. Apo a încercat să se ridice din pat, dar a fost din nou ținut înapoi de o mână mare.
- Unde te duci atât de repede?
- Ăă... trebuie să mă grăbesc înapoi ca să merg la muncă.
- Îți dau liber astăzi.
- Mai bine nu. Tocmai am primit premiul de angajat al anului, dar dacă mă port așa, mă tem că oamenii vor avea o părere proastă despre mine.
- Îmi vei încălca ordinele?
Calm, ochii ascuțiți și intenși cu care îl privea erau înspăimântătoare, așa că Apo s-a supus situației.
- Bine, dar oricum mă întorc în camera mea.
- E în regulă.
- Bine.
L-a eliberat pe Apo și, în timp ce silueta subțire era pe punctul de a se da jos din pat, a înlemnit, simțind o durere ascuțită în abdomen care s-a extins în partea inferioară a corpului. Picioarele îi tremurau și se ținea strâns de burtă, gândindu-se la cât de intensă fusese noaptea. Fusese atât de dur, ca un animal sălbatic feroce care îl vedea pe Apo ca pe o pradă delicioasă.
- Ești bine?
- Da.
După confirmare, Tawan i-a permis să se dea jos din pat fără un cuvânt, lăsându-l să se chinuie să-și adune hainele și să iasă din cameră. A rămas întins pe spate, expirând încet, ca și cum l-ar fi tulburat ceva.
Indiferent cât de fericit fusese în noaptea precedentă, în cele din urmă a trebuit să se ocupe de problemele apărute după aceea. El și Apo erau destul de apropiați; îl considera un subordonat capabil și nu a intenționat niciodată să facă nimic nepotrivit. Dar ispita pe care o manifestase Apo aseară i-a spulberat complet autocontrolul. Tot ce putea face acum era să aștepte și să vadă cum reacționează Apo, și dacă el va cere ceva.
După ce și-a luat o zi liberă pentru recuperare, Apo s-a întors astăzi aproape complet refăcut. Era atât de entuziasmat încât nu a putut dormi, neștiind cum să se comporte când l-a văzut pe Tawan. Biroul lui era în fața biroului lui Tawan și, în fiecare dimineață, Apo sosea primul și se ridica să îl întâmpine pe Tawan când aceasta sosea. Astăzi era foarte târziu, iar Tawan nu venise încă la birou.
- Apo... chiar erai beat alaltăieri?
- Doar puțin, P’Nan, i-a spus vorbitorul cu un zâmbet sec colegului său contabil senior.
- Deci, cum te-ai întors? Te-a dus șeful?
- Ăă... da, șeful m-a dus.
- Șeful nu era la fel de beat ca tine, dar de ce ai lipsit de la muncă? La fel și el. Știi cumva unde a fost șeful plecat ieri?
- Nici eu nu știu. Mi-am luat liber ieri de la serviciu și nu știu nimic.
- Serios? Vorbitorul părea încă nedumerit de cea ce tocmai spusese.
Chiar atunci, Tawan se îndrepta spre ei, așa că Nan s-a grăbit înapoi la biroul lui, lăsându-l pe Apo șezând acolo țeapăn. Pe măsură ce se apropia, Apo a devenit și mai nervos, neștiind ce expresie să facă.
- Buna ziua.
Auzind vocea gravă, tânărul secretar ridică privirea și fu surprinsă să vadă zâmbetul cald al șefului său. În mod normal, la această oră a dimineții, aproape niciodată nu zâmbea sau nu îl saluta, ceea ce îi înroșea și mai tare fața dulce. Probabil că Tawan îl considera ușor de înțeles și voia să-l „prindă” ca toți ceilalți.
- Buna, șefu’.
- Hm. Cuvântul «șef» sună prea îndepărtat. De acum înainte, numește-mă doar khun Tawan.
- Nu-i o idee bună. Oamenii ar putea deveni suspicioși.
- Suspicioși de ce?
- Ăă... nu, nu e nimic.
- Dacă nu e nimic altceva, atunci e în regulă. Toată lumea știe că ești secretarul meu, așa că suntem mai apropiați decât oricine altcineva. Voi bea cafeaua obișnuită, dar puțin mai dulce.
Acestea fiind spuse, a intrat în birou într-o dispoziție bună. Apo s-a ridicat repede, s-a dus să-i facă cafea șefului său, a adăugat puțin zahăr, așa cum i se ceruse, și a adus-o în birou. După ce a sorbit cafeaua, l-a complimentat pentru ținuta lui deosebit de drăguță de astăzi, ceea ce l-a nedumerit complet pe Apo, pentru că de obicei se îmbrăca așa, nu era nimic special.
- Mă scuzați, plec acum.
- Stai puțin. Am ceva să-ți spun.
Apo se așeză așa cum i se spusese, simțindu-se stânjenit. Nu se simțise niciodată atât de inconfortabil, pentru că relația din noaptea aceea schimbase totul complet.
- Voi rezuma detaliile muncii de astăzi și le voi trimite prin LINE, dar încă nu e gata.
- Nu este o chestiune de serviciu.
- Deci, ce s-a întâmplat?
- În ceea ce privește relația noastră, spune-mi ce vrei; voi accepta orice.
- Șefu’, ce înseamnă asta?
- Nu te preface că nu știi. Știi ce vreau să spun. Spune-mi doar cum vrei să-mi asum responsabilitatea; o voi face cu plăcere.
- În legătură cu asta... hai să uităm pur și simplu. Hai să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Nu mă deranjează deloc. A fost doar o greșeală.
- Dar tu ești cel care are de suferit.
- Ce e făcut, e bun făcut și nu putem schimba asta. Dacă vrei ca atmosfera de lucru să fie aceeași ca înainte, te rog să uiți de asta. Te implor.
Auzind asta, Tawan s-a simțit frustrat. Petrecuse noaptea gândindu-se la o soluție și la o modalitate de a-și asuma responsabilitatea, dar lui Apo nu părea deloc să-i pese. La început, a crezut că cealaltă persoană l-ar putea plăcea, dar se părea că Apo nu avea niciun sentiment romantic pentru el.
- Te întreb din nou, chiar asta vrei?
- Da, confirm.
- În cazul ăsta, voi uita ce s-a întâmplat.
- Mulțumesc, șefu. Prefer să nu-ți spun Tawan, pentru că mi-e teamă că alții ar putea deveni suspicioși.
- Bine! Atunci poți pleca, a ridicat brusc vocea Tawan, ca și cum ar fi fost extrem de furios.
Apo s-a ridicat de pe scaun și a ieșit din cameră. Nu putea înțelege de ce Tawan era atât de furios dintr-o dată. În loc să fie ușurat că nu i se ceruse nimic care să-i provoace îngrijorare, s-a așezat la birou pentru a termina treaba pe care o lăsase nefăcută și a i-o preda lui Tawan. Doar câteva minute mai târziu, șeful său a ieșit din cameră, trecând pe lângă el fără să-l salute sau să spună un cuvânt.
Tawan a plecat în acel moment și nu s-a întors decât după program. Apo se simțea neliniștit că îl enervase pe Tawan, temându-se că acest lucru ar afecta relația lor de șef și angajat. Dacă acest lucru ar continua, lucrurile ar deveni foarte stânjenitoare între ei.
Apo s-a întors în camera ieftină închiriată, unde dormise în ultimii trei ani. Fiind originar din provincie, ducea o viață simplă, neafectat de extravaganța altora. După ce a absolvit o universitate din provincie, s-a îndreptat spre capitală pentru a-și găsi de lucru. Primul său loc de muncă a fost ca vânzător de electrocasnice într-un magazin universal. A rezistat doar câteva luni înainte de a fi nevoit să se mute, deoarece salariul era destul de mic și nu i se potrivea. Al doilea loc de muncă, din întâmplare, l-a condus să devină secretar pentru proprietarul unei mici companii, iar acesta a fost începutul aprecierii sale tot mai mari pentru acest tip de muncă.
A intrat în cameră, a deschis pungile de curry și le-am turnat într-un bol, gata de cină. În seara asta a luat o pungă de curry verde și o pungă de pastă de chili cu macrou. A le mânca cu orez fiert la abur este absolut delicios.
Cioc! Cioc!
În toată viața lui, nimeni nu-i vizitase vreodată camera, cu excepția colegilor de muncă, dar chiar și atunci, își făceau întotdeauna o programare. Apo a bănuit că probabil era proprietarul care avea ceva să-i spună, așa că s-a ridicat și s-a dus să deschidă ușa fără să se gândească prea mult la asta. Totuși, când a deschis ușa, era cineva la care se aștepta cel mai puțin.
- Șefu! Cum ai ajuns aici?
- Treceam cu mașina prin zona asta, așa că m-am hotărât să trec pe aici să te văd.
- Ăă... te rog intră înăuntru.
- Mulțumesc.
Deși camera lui Apo este puțin cam mică, nu este nevoie să vă faceți griji cu privire la ordinea și curățenia ei. Adevărata îngrijorare este că Tawan s-ar putea simți înghesuit în acest spațiu restrâns.
- Te rog ia loc. Mă duc să-ți aduc niște apă rece.
- Mulțumesc.
Tânărul și chipeșul șef stătea pe podea cu picioarele încrucișate, fără nicio pretenție. Apo s-a dus la frigider să-i aducă o sticlă de apă și un pahar curat.
- Camera mea e cam mică.
- E în regulă. E mic, dar curat și confortabil. Dacă am ocazia, aș vrea să încerc să stau aici cândva.
- Ce?! Ce ai spus?
Ceea ce a spus l-a făcut pe Apo să se întoarcă imediat și să se uite la el. Tawan îi zâmbea încântător, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Apo nu-l mai văzuse niciodată așa; arăta ca un playboy nepăsător, lipsindu-i complet atitudinea unui om de afaceri care deține funcția de președinte al companiei.
- Cum am spus, vreau să încerc să rămân aici peste noapte, ca să văd dacă se întâmplă ceva interesant.
Auzind asta, fața lui Apo s-a înroșit imediat. Cu doar câteva clipe înainte, erau supărați unul pe celălalt, dar acum el își arăta o latură atât de cochetă. Sau poate îl considera ușor de înțeles și plănuia să îl păstreze ca pe o jucărie?
- Nu ar fi convenabil, deoarece camera asta e destul de mică. În plus, tu ești șeful, așa că nu ar fi potrivit.
- Nu mă deranjează, insistă Tawan cu încăpățânare.
- Dar locul e mic.
- E în regulă. Sunt o persoană relaxată. Oricum mâine e sărbătoare și nu plec nicăieri.
- Dar...
- Mi-e foame. Mai e ceva de mâncare?
Taiwan a schimbat subiectul, întorcându-și privirea spre mâncarea din fața lui. Judecând după expresia feței, părea destul de flămând. Din moment ce șeful său venise să-l viziteze în camera lui, nu a îndrăznit să refuze sau să arate vreun comportament nepoliticos.
- Nu e decât mâncarea pe care o vedeți aici. Am cumpărat doar o pungă de orez. Dacă șeful vrea să mănânce și el, va trebui să cumpăr mai mult.
- E în regulă, pot mânca orice. Tăițeii instant sunt în regulă.
- Bine. Atunci o să-ți fac niște tăiței instant. Te rog să aștepți puțin, șefu.
- Mulțumesc.
Apo s-a ridicat fără tragere de inimă și s-a îndreptat spre bucătărie. A deschis dulapul și a scos tăițeii instant pe care îi cumpărase. Apoi a băgat în priză oala electrică pentru a fierbe apa. După scurt timp, s-a întors cu un bol de tăiței, din care ieșea abur. A adăugat legume și carne pentru a-i crește valoarea nutritivă.
- Uau, arată delicios! Bine, o să încep să mănânc acum.
Tânărul și chipeșul șef și-a suflecat repede mânecile cămășii albe până la coate, apoi a luat o lingură și bețișoare, ochii mărindu-i-se în timp ce privea bolul cu tăiței. A mâncat cu o expresie de pură bucurie pe față. Apo nu știa dacă era atent sau nu, dar văzând asta l-a făcut să se simtă foarte bine. Nu se așteptase niciodată ca cineva ca Tawan să-l urmeze în mica lui cameră. Voia să știe u adevărat de ce face asta. Oare crede că sunt o pradă ușoară sau încearcă intenționat să flirteze cu mine?
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută pe site-ul notru. De asemenea, e posibil să împărtășim informații despre utilizarea site-ului nostru cu parteneri externi cum ar fi rețele de socializare, agenții de publicitate sau platforme de analiză a traficului; iar aceștia le pot combina cu alte informații pe care le-ai furnizat sau pe care le-au colectat din utilizarea serviciilor lor.
Alege “Accept Toate Cookie-urile” și accesează direct site-ul nostru! ”Preferințe Cookie-uri" îți permite să schimbi preferinţele privind tipurile de cookie-uri pe care doreşti să le accepţi. Informaţii și explicații suplimentare găsești pe pagina Politica de Utilizare Cookies. Lista cu serviciile și cookie-urile plasate o găsești aici. Prin utilizarea site-ului nostru ești de acord cu Termeni și Condiții precum și Politica de Confidențialitate.



Comentarii