PISICA MESAGER AL IUBIRII TIPULUI DUR (2026) – NUVELĂ
Titlul Original:
แมวส้มสื่อรักกับพี่สายโหด
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Tineret, Romantic
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 10
Rating Conținut: -
Autor: Latitude 19
Publicată în: 25 Iulie 2026
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Când un pisoi devine punctul de plecare al unei relații dintre un gangster și angajatul unui magazin alimentar, cei care nici măcar nu se cunoșteau devin importanți unul pentru celălalt.
Shark în vârsta de 28 de ani este un recuperator de datori rece și distant, căruia nu-i place să se implice cu nimeni.
Kai are 20 de ani și este un angajat al unui magazin care se chinuie să supraviețuiască încă din copilărie.
Cine ar crede că Shark, un gangster de temut, are o latură blândă ascunsă? El alege să ajute un pisoi abandonat pe stradă, iar Kai, este martor întâmplător la acest lucru. Dintre doi străini care nici măcar nu s-au salutat niciodată, se dezvoltă treptat o legătură neașteptată, care ar putea schimba viața amândurora pentru totdeauna.
Capitolul 1
PRIMA ÎNTÂLNIRE ȘI CONTACT VIZUAL
Kai a fost destul de surprins de priveliștea din fața lui. Aleea întunecată unde adesea chiulea de la serviciu ca să fumeze, în seara asta era cineva neașteptat stând în umbră.
- Hei ești... Phi Shark? După ce s-a asigurat cine era persoana, a întrebat imediat.
- Nu mă deranja.
- Hei, Phi... te-am întrebat frumos, nu-i așa?
- Ți-am spus să mă lași în pace, a spus Shark, apoi s-a îndreptat spre Kai. Kai și-a dat seama atunci că ceea ce privea Shark era un fel de cutie.
Din câte știu despre cealaltă persoană, Shark este mâna dreaptă a lui Kram, care deține barul Deep Blue situat lângă magazinul Ocean Mart unde lucrează Kai, cu această alee între ei.
- De ce te bagi? Shark s-a apropiat și s-a oprit în fața lui Kai înainte de a-i striga înapoi.
Chiar dacă Kai știa că e un gangster, Shark probabil că l-a recunoscut oarecum, așa că s-a gândit că nu era nevoie să se comporte atât de dominant.
- Am vrut doar să te salut, din moment ce lucrăm în magazine alăturate. De ce trebuie să fii atât de dur?
- Nu vreau să te cunosc, așa că du-te unde vrei. Kai încă refuza să renunțe, înfruntându-l sfidător pe cealaltă persoană, refuzând să dea înapoi.
Miau!
Sunetul l-a făcut pe Kai să se întoarcă. Shark a închis ochii și a oftat, dându-și seama că ceea ce ascundea fusese în sfârșit văzut de cealaltă persoană.
- O pisică...? E o pisică, Phi? Kai nu s-a mulțumit doar să spună asta, ci s-a apropiat să se uite cu ochii lui. Lumina slabă îi îngreuna vederea, așa că și-a scos telefonul și a aprins imediat lanterna.
O pisicuță micuță și adorabilă, portocalie cu alb, s-a uitat la el cu ochi mari și inocenți înainte de a-și deschide gura și a scoate un mic mieunat.
- Ce?
- Nimic.
- Erai chiar lângă el acum. Ai de gând să-l mănânci?
- Ai înnebunit? De ce aș mânca o pisică atât de mică?
- Da, asta înseamnă că îngrijitorul lui e aici. Dar ce fel de lapte e ăla? Nu-mi spune că îi dai lapte de vacă, a întrebat Kai, observând o cutie de lapte simplu în apropiere. Shark nu a răspuns, așa că Kai s-a apropiat.
- Pisoii nu pot bea lapte de vacă, Phi. Mă întorc imediat. Ai grijă, bine? Fără să aștepte ca cealaltă persoană să răspundă, a ieșit în fugă din aleea întunecată și a intrat în magazin.
- Hei...unde ai fost, Kai? a întrebat Samut, proprietarul magazinului Ocean Mart, când a observat că angajatul său lipsise mai mult decât de obicei.
- Mă scuzați o clipă, Phi Samut. Tocmai am găsit o pisicuță în aleea de lângă magazinul nostru.
- Serios...? Bine, atunci mă uit la magazin. Du-te și verifică. Samut, care de obicei era amabil, nu a obiectat. Kai a zâmbit larg înainte de a pleca să caute lucrurile de care avea nevoie.
Hrană lichidă pentru pisoi, lapte de capră pasteurizat (dacă este disponibil), pungi cu fermoar rezistente la căldură pentru apă caldă, șervețele umede delicate și un prosop mic.
- Puteți să mi le treceți în cont deocamdată, khun Samut? Le voi achita când mă întorc.
- Da, da, a chicotit Samut la comportamentul stângaci și neobișnuit al lui Kai în timp ce ieșea în fugă din magazin.
Kai a cărat toate lucrurile la locul unde a găsit pisoiul și pe Shark. Cealaltă persoană a rămas în același loc, nefiind nevoită să fugă.
- Ajută-mă să duc asta, a spus Kai, întinzându-i toate lucrurile celeilalte persoane înainte de a lua un șervețel umed și a începe să ștergă corpul pisoiului.
- Ai crescut vreodată pisici? Pari atât de experimentat, a decis Shark să spună, pentru că, judecând după atitudinea lui, a fi distant nu ar funcționa pentru cineva ca el.
- Da, dar au trecut doi ani de când a fugit.
- Nu vrei să-l adopți pe acesta?
- Nici vorbă, P’ Shark. Abia pot avea grijă de mine, iar proprietara nici măcar nu mă lasă să țin animale de companie în camera în care locuiesc. Shark a tăcut, adâncit în gânduri. Deși îi părea rău pentru pisică, probabil că ar muri înainte să crească măcar.
- Îl hrăni atâta timp cât rămâne pe aici.
- Stau la vărul meu, în același loc ca tine, a spus Shark, Kai a fost surprins. Imediat după ce a auzit asta, a terminat de șters pisoiul, a înfășurat un pliculeț cu apă fierbinte într-un prosop și l-a pus lângă pisoi.
- De ce nu te-am văzut niciodată acolo?
- Hei, merg acasă uneori, alteori nu. Am treabă noaptea, nu vreau să deranjez pe nimeni.
- Anda?... Phi Anda de la magazinul „Hom Fung”? Abia acum aflu că tu și el vă cunoașteți...
- Da... e vărul meu, a răspuns scurt Shark nevrând să vorbească prea mult despre Anda pentru a nu fi comparat cu el. Anda avea un loc de muncă stabil și era proprietarul propriei afaceri. Spre deosebire de el, care, deși avea aceeași vârstă, era încă subordonatul altcuiva. Nici munca lui nu era una tocmai bună, din moment ce doar bătea oameni și părea să nu aibă niciun viitor.
- Atunci va trebui să-l lăsăm aici. Îi dăm niște lapte și mâncare, iar după aceea ne rugăm să supraviețuiască, a spus Kai, neștiind ce altă soluție să găsească. Făcuse deja tot ce îi stătea în putință. Shark a rămas cu privirea ațintită asupra micului pui de pisică, încercând să găsească o cale de a-l ajuta. Dacă pisoiul rămânea acolo, cel puțin Kai putea să vină în continuare să aibă grijă de el.
- Mâine o să fac rost de o cușcă în care să doarmă. Dacă ai timp, treci tu să mai arunci o privire la el. O să-ți plătesc eu pentru timpul pierdut, a decis Shark să spună exact ce gândea. Îi era prea milă de el ca să-l abandoneze, fără să-i pese.
Capitolul 2
PLĂNUISEM SĂ STAU DEPARTE
După discuția cu Shark din acea noapte, Kai nu l-a mai văzut niciodată. A mai rămas doar o cușcă, cu un pisoi înăuntru.
- Ai fost părăsit, pisicuțo, a spus Kai, aducând lapte și mâncare pisicuței în noaptea aceea. Pisicuța s-a uitat la el cu ochi mari și inocenți, complet inconștientă de ceea ce se întâmplă.
Kai a pus acolo un mic felinar reîncărcabil pentru când venea noaptea. Deși nu era foarte luminos, era suficient cât să vadă.
- Nu l-am abandonat, spuse o voce în timp ce Shark intra în alee, făcându-l pe Kai să se întoarcă și să se uite.
- Nu te-am mai văzut de multe zile.
- Vin în fiecare seară, pur și simplu nu m-ai văzut.
- Nu știam că îți pasă atât de mult de pisica asta, l-a tachinat Kai, făcându-l pe Shark să tacă. Nu a mai spus nimic înainte de a se apropia și a se așeza lângă Kai.
Mirosul destul de subtil al parfumului său, contrastând puternic cu înfățișarea sa, l-a făcut pe Kai să-l privească inconștient mult timp. Văzându-l așa de aproape, și-a dat seama că Shark părea mai tânăr decât crezuse inițial.
- Câți ani ai?
- De ce întrebi?
- Pari mai tânăr decât credeam. La început, am crezut că ai 40 de ani sau mai mult.
- Puști nenorocit... Shark nu a răspuns, ci a stat și a privit pisoiul cum își mănâncă mâncarea cu poftă.
Ding!
Notificarea de pe telefonul lui Skark a sunat, făcându-l să se ridice și să scoată telefonul din buzunar. Fața i s-a încordat imediat când a văzut mesajul.
- Ce s-a întâmplat, Phi? Pari stresat.
- Nu mă deranja.
- Ăsta trebuie să fie sloganul tău, nu-i așa? Shark s-a uitat urât la cealaltă persoană, dar Kai nu s-a speriat și doar a ridicat din umeri.
Sunetul unor pași alergând prin alee i-a făcut pe amândoi să se întoarcă să se uite. În acea fracțiune de secundă, Shark a ieșit în fugă din alee în momentul în care a fost văzut.
- Hei, Phi... unde te duci? Kai, speriat, a alergat după el. Odată ieșiți din alee, au văzut grupul lui Barhiakram alergând după cineva.
„Cred că m-am implicat cu prea mulți huligani. E mai bine să nu mă mai implic cu el,” a mormăit Kai în sinea lui înainte să se întoarcă la pisoi, hotărând că nu se va mai asocia cu Shark.
Era ca și cum soarta nu i-ar fi auzit gândurile și, în schimb, l-ar fi pus în fața unei dileme insuportabile.
Shark era rănit, corpul său tatuat fiind acoperit de răni și sânge. A stat tăcut într-o alee întunecată până când Kai s-a apropiat cu felinarul său.
- Te-ai certat cu un câine sau ceva de genul? Deși intenționa să stea departe, nu s-a putut abține să nu întrebe. Shark s-a uitat la cel care îl întreba înainte de a-și îndrepta atenția către pisică, fără să arate niciun interes să răspundă.
- Am liber de la serviciu timp de trei zile începând de mâine, așa că probabil voi pleca din oraș. Dacă ești liber, vino să arunci o privire.
- Nu voi promite nimic.
- Atunci lasă-l să moară de foame, a spus Kai. Shark s-a strâmbat auzind asta, înainte să-l apuce pe Kai de braț și să-l tragă spre el.
- Ai crescut-o atât de mult timp, nu-ți pasă deloc de ea?
- Sunt ocupat. Dacă ești liber, vino să te ocupi de el. Încerci să arunci toată responsabilitatea pe mine? Shark a rămas fără cuvinte. În primul rând, el a fost cel care a adus cușca pentru pisici pentru că i-a fost teamă că va fi călcat de o mașină.
- Bine... vin să verific eu pisica.
- Deci ce ai făcut de ai rănile astea? Kai era încă curios și a întrebat, chiar dacă credea că nu va primi un răspuns.
- Exact ce ai spus prin «a te lupta cu un câine». Kai s-a uitat la cealaltă persoană din cap până în picioare înainte să se hotărască ce să facă.
- Am lipsit de la serviciu acum. Vrei să-ți bandajez rana?
„...”
- Sau ai putea să te întorci și să-l rogi pe Anda să o facă. Oricine poate face asta. Altfel, s-ar putea să se infecteze. Kai știa că cealaltă persoană probabil se întreba de ce voia brusc să-i trateze rana, pentru că relația lor nu era atât de strânsă.
- Fă-o tu atunci, a decis să fie de acord Shark, înainte de a aștepta ca cealaltă persoană să termine de îngrijit pisica.
Kai l-a condus pe Shark în camera lui, apoi a simțit nevoia să se lovească în cap pentru că adusese aici pe cineva pe care nu-l cunoștea deloc.
- Pur și simplu inviți oameni în camera ta așa? Kai făcu o pauză, dându-și seama ce bănuia Shark. Cum putea aduce pe cineva în camera lui fără să se gândească.
- Păi... probabil nu m-ai lovi în cap și nu m-ai jefui, nu-i așa? Dar dacă te gândești la asta, lasă-mă să-ți spun, vei ajunge la închisoare degeaba pentru că nu am bani.
- Ești ciudat, a chicotit Shark înainte să se așeze la masa mică din cameră. Nu era nicio mobilă în cameră, în afară de un pat mic.
- Vrei ceva de mâncare? Pentru că după ce termin de bandajat rana, trebuie să iei medicamente.
- Nu iau medicamente.
- Nu, a replicat Kai imediat. Shark s-a uitat la el, incapabil să-și ascundă surpriza. De cât timp nu a mai îndrăznit cineva să glumească și să se certe cu el în halul ăsta?
- Ce faci?
- Nu, a oftat Shark, zâmbind, înainte de a clătina ușor din cap.
- Atunci de ce mă întrebi pe mine? Du-te și tratează-ți rana. Eu mă duc să fac ceva de mâncare. Kai a luat repede trusa de prim ajutor și s-a apropiat de Shark, examinând rana cu atenție pentru a decide unde să îl trateze mai întâi.
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii