PISICA MESAGER AL IUBIRII TIPULUI DUR (2026) – NUVELĂ
Titlul Original:
แมวส้มสื่อรักกับพี่สายโหด
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Tineret, Romantic
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 10
Rating Conținut: -
Autor: Latitude 19
Publicată în: 25 Iulie 2026
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Când un pisoi devine punctul de plecare al unei relații dintre un gangster și angajatul unui magazin alimentar, cei care nici măcar nu se cunoșteau devin importanți unul pentru celălalt.
Shark în vârsta de 28 de ani este un recuperator de datori rece și distant, căruia nu-i place să se implice cu nimeni.
Kai are 20 de ani și este un angajat al unui magazin care se chinuie să supraviețuiască încă din copilărie.
Cine ar crede că Shark, un gangster de temut, are o latură blândă ascunsă? El alege să ajute un pisoi abandonat pe stradă, iar Kai, este martor întâmplător la acest lucru. Dintre doi străini care nici măcar nu s-au salutat niciodată, se dezvoltă treptat o legătură neașteptată, care ar putea schimba viața amândurora pentru totdeauna.
Capitolul 1
PRIMA ÎNTÂLNIRE ȘI CONTACT VIZUAL
Kai a fost destul de surprins de priveliștea din fața lui. Aleea întunecată unde adesea chiulea de la serviciu ca să fumeze, în seara asta era cineva neașteptat stând în umbră.
- Hei ești... Phi Shark? După ce s-a asigurat cine era persoana, a întrebat imediat.
- Nu mă deranja.
- Hei, Phi... te-am întrebat frumos, nu-i așa?
- Ți-am spus să mă lași în pace, a spus Shark, apoi s-a îndreptat spre Kai. Kai și-a dat seama atunci că ceea ce privea Shark era un fel de cutie.
Din câte știu despre cealaltă persoană, Shark este mâna dreaptă a lui Kram, care deține barul Deep Blue situat lângă magazinul Ocean Mart unde lucrează Kai, cu această alee între ei.
- De ce te bagi? Shark s-a apropiat și s-a oprit în fața lui Kai înainte de a-i striga înapoi.
Chiar dacă Kai știa că e un gangster, Shark probabil că l-a recunoscut oarecum, așa că s-a gândit că nu era nevoie să se comporte atât de dominant.
- Am vrut doar să te salut, din moment ce lucrăm în magazine alăturate. De ce trebuie să fii atât de dur?
- Nu vreau să te cunosc, așa că du-te unde vrei. Kai încă refuza să renunțe, înfruntându-l sfidător pe cealaltă persoană, refuzând să dea înapoi.
Miau!
Sunetul l-a făcut pe Kai să se întoarcă. Shark a închis ochii și a oftat, dându-și seama că ceea ce ascundea fusese în sfârșit văzut de cealaltă persoană.
- O pisică...? E o pisică, Phi? Kai nu s-a mulțumit doar să spună asta, ci s-a apropiat să se uite cu ochii lui. Lumina slabă îi îngreuna vederea, așa că și-a scos telefonul și a aprins imediat lanterna.
O pisicuță micuță și adorabilă, portocalie cu alb, s-a uitat la el cu ochi mari și inocenți înainte de a-și deschide gura și a scoate un mic mieunat.
- Ce?
- Nimic.
- Erai chiar lângă el acum. Ai de gând să-l mănânci?
- Ai înnebunit? De ce aș mânca o pisică atât de mică?
- Da, asta înseamnă că îngrijitorul lui e aici. Dar ce fel de lapte e ăla? Nu-mi spune că îi dai lapte de vacă, a întrebat Kai, observând o cutie de lapte simplu în apropiere. Shark nu a răspuns, așa că Kai s-a apropiat.
- Pisoii nu pot bea lapte de vacă, Phi. Mă întorc imediat. Ai grijă, bine? Fără să aștepte ca cealaltă persoană să răspundă, a ieșit în fugă din aleea întunecată și a intrat în magazin.
- Hei...unde ai fost, Kai? a întrebat Samut, proprietarul magazinului Ocean Mart, când a observat că angajatul său lipsise mai mult decât de obicei.
- Mă scuzați o clipă, Phi Samut. Tocmai am găsit o pisicuță în aleea de lângă magazinul nostru.
- Serios...? Bine, atunci mă uit la magazin. Du-te și verifică. Samut, care de obicei era amabil, nu a obiectat. Kai a zâmbit larg înainte de a pleca să caute lucrurile de care avea nevoie.
Hrană lichidă pentru pisoi, lapte de capră pasteurizat (dacă este disponibil), pungi cu fermoar rezistente la căldură pentru apă caldă, șervețele umede delicate și un prosop mic.
- Puteți să mi le treceți în cont deocamdată, khun Samut? Le voi achita când mă întorc.
- Da, da, a chicotit Samut la comportamentul stângaci și neobișnuit al lui Kai în timp ce ieșea în fugă din magazin.
Kai a cărat toate lucrurile la locul unde a găsit pisoiul și pe Shark. Cealaltă persoană a rămas în același loc, nefiind nevoită să fugă.
- Ajută-mă să duc asta, a spus Kai, întinzându-i toate lucrurile celeilalte persoane înainte de a lua un șervețel umed și a începe să ștergă corpul pisoiului.
- Ai crescut vreodată pisici? Pari atât de experimentat, a decis Shark să spună, pentru că, judecând după atitudinea lui, a fi distant nu ar funcționa pentru cineva ca el.
- Da, dar au trecut doi ani de când a fugit.
- Nu vrei să-l adopți pe acesta?
- Nici vorbă, P’ Shark. Abia pot avea grijă de mine, iar proprietara nici măcar nu mă lasă să țin animale de companie în camera în care locuiesc. Shark a tăcut, adâncit în gânduri. Deși îi părea rău pentru pisică, probabil că ar muri înainte să crească măcar.
- Îl hrăni atâta timp cât rămâne pe aici.
- Stau la vărul meu, în același loc ca tine, a spus Shark, Kai a fost surprins. Imediat după ce a auzit asta, a terminat de șters pisoiul, a înfășurat un pliculeț cu apă fierbinte într-un prosop și l-a pus lângă pisoi.
- De ce nu te-am văzut niciodată acolo?
- Hei, merg acasă uneori, alteori nu. Am treabă noaptea, nu vreau să deranjez pe nimeni.
- Anda?... Phi Anda de la magazinul „Hom Fung”? Abia acum aflu că tu și el vă cunoașteți...
- Da... e vărul meu, a răspuns scurt Shark nevrând să vorbească prea mult despre Anda pentru a nu fi comparat cu el. Anda avea un loc de muncă stabil și era proprietarul propriei afaceri. Spre deosebire de el, care, deși avea aceeași vârstă, era încă subordonatul altcuiva. Nici munca lui nu era una tocmai bună, din moment ce doar bătea oameni și părea să nu aibă niciun viitor.
- Atunci va trebui să-l lăsăm aici. Îi dăm niște lapte și mâncare, iar după aceea ne rugăm să supraviețuiască, a spus Kai, neștiind ce altă soluție să găsească. Făcuse deja tot ce îi stătea în putință. Shark a rămas cu privirea ațintită asupra micului pui de pisică, încercând să găsească o cale de a-l ajuta. Dacă pisoiul rămânea acolo, cel puțin Kai putea să vină în continuare să aibă grijă de el.
- Mâine o să fac rost de o cușcă în care să doarmă. Dacă ai timp, treci tu să mai arunci o privire la el. O să-ți plătesc eu pentru timpul pierdut, a decis Shark să spună exact ce gândea. Îi era prea milă de el ca să-l abandoneze, fără să-i pese.
Capitolul 2
PLĂNUISEM SĂ STAU DEPARTE
După discuția cu Shark din acea noapte, Kai nu l-a mai văzut niciodată. A mai rămas doar o cușcă, cu un pisoi înăuntru.
- Ai fost părăsit, pisicuțo, a spus Kai, aducând lapte și mâncare pisicuței în noaptea aceea. Pisicuța s-a uitat la el cu ochi mari și inocenți, complet inconștientă de ceea ce se întâmplă.
Kai a pus acolo un mic felinar reîncărcabil pentru când venea noaptea. Deși nu era foarte luminos, era suficient cât să vadă.
- Nu l-am abandonat, spuse o voce în timp ce Shark intra în alee, făcându-l pe Kai să se întoarcă și să se uite.
- Nu te-am mai văzut de multe zile.
- Vin în fiecare seară, pur și simplu nu m-ai văzut.
- Nu știam că îți pasă atât de mult de pisica asta, l-a tachinat Kai, făcându-l pe Shark să tacă. Nu a mai spus nimic înainte de a se apropia și a se așeza lângă Kai.
Mirosul destul de subtil al parfumului său, contrastând puternic cu înfățișarea sa, l-a făcut pe Kai să-l privească inconștient mult timp. Văzându-l așa de aproape, și-a dat seama că Shark părea mai tânăr decât crezuse inițial.
- Câți ani ai?
- De ce întrebi?
- Pari mai tânăr decât credeam. La început, am crezut că ai 40 de ani sau mai mult.
- Puști nenorocit... Shark nu a răspuns, ci a stat și a privit pisoiul cum își mănâncă mâncarea cu poftă.
Ding!
Notificarea de pe telefonul lui Skark a sunat, făcându-l să se ridice și să scoată telefonul din buzunar. Fața i s-a încordat imediat când a văzut mesajul.
- Ce s-a întâmplat, Phi? Pari stresat.
- Nu mă deranja.
- Ăsta trebuie să fie sloganul tău, nu-i așa? Shark s-a uitat urât la cealaltă persoană, dar Kai nu s-a speriat și doar a ridicat din umeri.
Sunetul unor pași alergând prin alee i-a făcut pe amândoi să se întoarcă să se uite. În acea fracțiune de secundă, Shark a ieșit în fugă din alee în momentul în care a fost văzut.
- Hei, Phi... unde te duci? Kai, speriat, a alergat după el. Odată ieșiți din alee, au văzut grupul lui Barhiakram alergând după cineva.
„Cred că m-am implicat cu prea mulți huligani. E mai bine să nu mă mai implic cu el,” a mormăit Kai în sinea lui înainte să se întoarcă la pisoi, hotărând că nu se va mai asocia cu Shark.
Era ca și cum soarta nu i-ar fi auzit gândurile și, în schimb, l-ar fi pus în fața unei dileme insuportabile.
Shark era rănit, corpul său tatuat fiind acoperit de răni și sânge. A stat tăcut într-o alee întunecată până când Kai s-a apropiat cu felinarul său.
- Te-ai certat cu un câine sau ceva de genul? Deși intenționa să stea departe, nu s-a putut abține să nu întrebe. Shark s-a uitat la cel care îl întreba înainte de a-și îndrepta atenția către pisică, fără să arate niciun interes să răspundă.
- Am liber de la serviciu timp de trei zile începând de mâine, așa că probabil voi pleca din oraș. Dacă ești liber, vino să arunci o privire.
- Nu voi promite nimic.
- Atunci lasă-l să moară de foame, a spus Kai. Shark s-a strâmbat auzind asta, înainte să-l apuce pe Kai de braț și să-l tragă spre el.
- Ai crescut-o atât de mult timp, nu-ți pasă deloc de ea?
- Sunt ocupat. Dacă ești liber, vino să te ocupi de el. Încerci să arunci toată responsabilitatea pe mine? Shark a rămas fără cuvinte. În primul rând, el a fost cel care a adus cușca pentru pisici pentru că i-a fost teamă că va fi călcat de o mașină.
- Bine... vin să verific eu pisica.
- Deci ce ai făcut de ai rănile astea? Kai era încă curios și a întrebat, chiar dacă credea că nu va primi un răspuns.
- Exact ce ai spus prin «a te lupta cu un câine». Kai s-a uitat la cealaltă persoană din cap până în picioare înainte să se hotărască ce să facă.
- Am lipsit de la serviciu acum. Vrei să-ți bandajez rana?
„...”
- Sau ai putea să te întorci și să-l rogi pe Anda să o facă. Oricine poate face asta. Altfel, s-ar putea să se infecteze. Kai știa că cealaltă persoană probabil se întreba de ce voia brusc să-i trateze rana, pentru că relația lor nu era atât de strânsă.
- Fă-o tu atunci, a decis să fie de acord Shark, înainte de a aștepta ca cealaltă persoană să termine de îngrijit pisica.
Kai l-a condus pe Shark în camera lui, apoi a simțit nevoia să se lovească în cap pentru că adusese aici pe cineva pe care nu-l cunoștea deloc.
- Pur și simplu inviți oameni în camera ta așa? Kai făcu o pauză, dându-și seama ce bănuia Shark. Cum putea aduce pe cineva în camera lui fără să se gândească.
- Păi... probabil nu m-ai lovi în cap și nu m-ai jefui, nu-i așa? Dar dacă te gândești la asta, lasă-mă să-ți spun, vei ajunge la închisoare degeaba pentru că nu am bani.
- Ești ciudat, a chicotit Shark înainte să se așeze la masa mică din cameră. Nu era nicio mobilă în cameră, în afară de un pat mic.
- Vrei ceva de mâncare? Pentru că după ce termin de bandajat rana, trebuie să iei medicamente.
- Nu iau medicamente.
- Nu, a replicat Kai imediat. Shark s-a uitat la el, incapabil să-și ascundă surpriza. De cât timp nu a mai îndrăznit cineva să glumească și să se certe cu el în halul ăsta?
- Ce faci?
- Nu, a oftat Shark, zâmbind, înainte de a clătina ușor din cap.
- Atunci de ce mă întrebi pe mine? Du-te și tratează-ți rana. Eu mă duc să fac ceva de mâncare. Kai a luat repede trusa de prim ajutor și s-a apropiat de Shark, examinând rana cu atenție pentru a decide unde să îl trateze mai întâi.
Capitolul 3
CINEVA INTRĂ
Kai a bandajat cu grijă și blândețe rănile lui Shark. Bărbatul rănit stătea și privea, aplecat cu concentrare. Abia astăzi văzuse clar chipul lui Kai.
Puștiul ăsta nu părea a semăna cu nimeni altcineva pe care îl întâlnise vreodată. De obicei, oamenii care știau ce făcea îl priveau cu frică sau îl evitau, dar Kai stătea în fața lui ca și cum el ar fi fost o persoană obișnuită.
- Câți ani ai? întrebă brusc Shark, pentru că cealaltă persoană părea foarte tânără. Kai se întoarse să se uite la cel care îl întreba și își dădu seama că fețele lor erau foarte apropiate fără ca el să-și dea seama.
- Spune-mi mai întâi tu ce vârstă ai.
- 28, a zâmbit Kai, fără să se aștepte ca cealaltă persoană să răspundă.
- 20.
- Nu studiezi?
- Nu aveam bani de școală, așa că am lucrat de când am terminat gimnaziul. Shark s-a uitat la cealaltă persoană care vorbea ca și cum nu ar fi gândit și nu s-a putut abține să nu se gândească la sine. Când a avut ocazia, a ales să nu studieze.
- Ai spus că stai în camera Andei, deci asta înseamnă că locuiești la acest etaj, nu?
- Hmm, dar cum am spus, nu mă întorc prea des să dorm aici.
- Unde dormi atunci? Shark s-a uitat din nou la cel care îl întreba cu o privire severă, indicând faptul că cealaltă persoană depășea limita întrebând despre viața lui personală.
- Dacă nu vrei să răspunzi, nu trebuie să faci fața aia. Am întrebat doar să fac conversație, a spus Kai nonșalant, continuând să trateze rana. Shark a făcut o pauză.
Nu înțelegea de ce nu-l enervau acele întrebări. Dacă ar fi fost altcineva, l-ar fi înjurat la prima întrebare. Dar cu copilul ăsta... pur și simplu l-a lăsat să vorbească în continuare.
După ce a terminat de bandajat rana lui Shark, Kai a zâmbit satisfăcut de munca sa. Totuși, bărbatul rănit s-a încruntat când a văzut că bandajul era șifonat și mototolit, ca și cum s-ar fi luptat cu adevărat cu un câine.
- Cu asemenea abilități, tot îndrăznești să te oferi să-mi tratezi rana? Shark nu a putut rezista să nu facă o remarcă sarcastică, dar a lăsat-o așa cum era, fără să o refacă.
- Hai lasă-mă, în afară de mine pe cine vrei să pui să facă asta?
- Am o groază de puști în bar, a spus Shark. Kai era complet dezinteresat, înainte de a se ridica și de a merge spre frigider.
- Ăăă... Phi... ți-e foarte foame?
- De ce întrebi?
- Nu am absolut nimic în frigider în afară de apă, a spus Kai cu un zâmbet ironic, făcându-l pe Shark să dea din cap. S-a uitat la copilul care continua să vorbească, dar de fapt nu putea face nimic, simțindu-se exasperat. Dar, din cauza hotărârii sincere a lui Kai, nu s-a putut abține să nu simtă afecțiune față de el.
- Nu pleca nicăieri, P’Shark. Mă duc să cumpăr niște terci de orez de la magazinul lui P’ Plankton, a spus Kai, fără să aștepte un răspuns a ieșit imediat în fugă din cameră înainte ca Shark să-l poată opri.
Bărbatul care încă se afla în cameră se holba la ușa închisă, fără să se înțeleagă. Nu-i plăcea ca cineva să se amestece în viața lui, dar de data asta... nu simțea nevoia să îndepărteze persoana care pleacă.
După ce proprietarul camerei a plecat, neștiind ce să facă, s-a ridicat și s-a plimbat de colo colo, uitându-se fără țintă la toate, înainte ca ochii să-i cadă pe o fotografie de lângă pat.
Shark s-a apropiat și s-a așezat pe pat înainte să o ridice. Era o poză cu Kai din vremea când încă avea o pisică. O ținea în mână și zâmbea la cameră, dar pisica albă făcea o față morocănoasă, ceea ce l-a făcut pe Shark să zâmbească.
După ce a stat o vreme pe pat, Shark s-a hotărât să se întindă și să se odihnească puțin. Nu dormise prea mult înainte din cauza muncii pe care i-o dăduse Kram, dar care i-a provocat aceste răni.
Kai s-a întors în camera lui cărând o pungă de terci. A pus-o pe masa din sufragerie înainte de a se uita în jur după persoana care ar fi trebuit să-l aștepte, doar pentru a descoperi că Shark adormise.
Kai stătea în picioare, privind persoana întinsă în pat, a cărei față părea încă obosită, înainte de a ofta ușor.
S-a apropiat a luat o pătură ca să o acopere pe cealaltă persoană. Shark, care nu adormise încă complet, a simțit atingerea, dar nu și-a deschis ochii. Era prima dată după ani de zile când cineva avea grijă de el în felul acesta.
Shark s-a mișcat cu dificultate după ce s-a trezit, simțind o durere peste tot. Probabil pentru că adormise fără să-și ia medicamentul.
Fața persoanei care îi bandajase rana era atât de aproape încât îi putea simți respirația pe ceafă. Kai era lipit de el pentru că patul era prea îngust pentru doi bărbați ca ei.
Shark s-a uitat la celălalt bărbat care dormea profund, după o noapte de necazuri cu el. Nu putea înțelege ce l-a făcut pe Kai să vină să ajute pe cineva ca el.
- Mmm... Un sunet din gât l-a făcut pe Shark care îl privea în secret pe cealaltă bărbat să se prefacă că doarme.
Kai, trezindu-se, a fost destul de surprins să se trezească dormind atât de aproape de Shark. Dar vederea feței sale în lumina dimineții l-a îmbunat în mod surprinzător pe bărbatul cu aspect sever.
Kai își ridicase vârful degetelor, intenționând să atingă nasul lui Shark, dar se opri brusc când acesta deschise ochii. Kai rămase cu gura căscată, incapabil să găsească o scuză pentru acțiunile sale care să-i dea impresia că vrea să atingă cealaltă persoană.
- Încerci să te mă atingi cât timp dorm? a spus Shark, apoi a încercat să se ridice, dar durerea musculară l-a împiedicat să facă asta.
- Ți-am spus să mănânci și să-ți iei medicamentele. Cine ți-a spus să fugi și să adormi?
- Mi-era somn.
- Îți voi încălzi niște terci. Mănâncă mai întâi, apoi poți să-ți iei medicamentul.
Shark s-a uitat la cealaltă persoană cu suspiciune, întrebându-se de ce Kai avea atâta grijă de el când abia se cunoșteau.
- De ce ești atât de drăguț cu mine? De ce nu mă lași în pace în loc să vii la mine de fiecare dată când mă vezi?
Kai, care se îndrepta spre colțul camerei care era folosit drept bucătărie – un loc pe care îl folosea rar – se opri brusc.
- Nu știu. Poate crezi că am iluzii, dar de fiecare dată când mă uit în ochii tăi, parcă ai vrea ca cineva să vină la tine și să te scoată de acolo. Kai nu știa ce încerca să spună, sau dacă Shark chiar își dorea asta, dar tot ce spunea era adevărat. Atât de adevărat încât Shark nu îl putea contrazice.
Capitolul 4
ÎNCEPUTUL ADOPȚIEI
- Te crezi deștept, Shark nu a contrazis, ci s-a așezat rezemat de tăblia patului, uitându-se la Kai care încălzea terciul.
- De ce ai cumpărat o singură pungă? a întrebat Shark când l-a văzut pe Kai încălzind un singur bol de terci de orez și punându-l pe masă.
- În mod normal, nu mănânc micul dejun.
- N-ai învățat niciodată că nu ar trebui să sari peste micul dejun?
- Am uitat tot ce am învățat la școală.
- Probabil nu ai fost atent la ore, nu-i așa?
- Simplul fapt că am termina gimnaziu e o binecuvântare. Îmi cunosc propriile capacități academice; nu trebuie să fiu excepțional de deștept, spuse Kai nepăsător, dar Shark văzu ceva în ochii lui.
Nu este resentiment, ci mai degrabă o familiaritate cu faptul că nu ai multe opțiuni în viață.
- Probabil te întrebi de ce viața ta e așa, nu-i așa? Shark, care se dusese spre el, se așeză la masa din sufragerie înainte de a privi în sus spre persoana care stătea acolo.
- M-am gândit la asta, nu mă voi certa cu tine, a chicotit Kai încet înainte de a se îndrepta spre fereastră și a privi marea din fața lui.
- Doar... vreau să știu cu ce am greșit de viața mea e așa.
Shark a tăcut o clipă, pentru că și el își pusese aceeași întrebare.
- Te-ai întrebat vreodată de ce alți oameni au cămine iubitoare și oameni care îi susțin, în timp ce tu ai fost nevoit să fugi de acasă la o vârstă fragedă?
- Nu-ți pot spune ce e în neregulă, dar ceea ce trebuie să știi este că prin ce treci nu e vina ta.
„...”
- Ești pur și simplu ghinionist că nu ai oportunitățile pe care le au alții.
Kai s-a întors să se uite scurt la vorbitor. Nu se așteptase niciodată să audă astfel de cuvinte venind de la cineva ca Shark.
O persoană care pare indiferentă la orice, cineva care trăiește într-o lume care nu este frumoasă, și totuși îi înțeleg sentimentele mai bine decât mulți oameni pe care i-am întâlnit vreodată.
- Vorbești ca un bătrân.
- Nu mai sunt un copil. Trebuie să mă gândesc bine la tot ce fac, a spus Shark, continuând să-și mănânce terciul de orez înainte de a vorbi.
- O mică greșeală și uneori nu există a doua șansă.
A zâmbit Kai la sfatul celeilalte persoane, chiar dacă vorbitorul era un recuperator de creanțe, dar vorbea ca și cum ar fi trecut prin multe.
- Deci nu mai am nicio șansă să repar?
Ce?
- De ce nu vrei să renunți la stilul asta de viață? Shark făcu o pauză, mâna lui fiind pe punctul de a lua orez. Întrebarea nu l-a înfuriat, dar l-a făcut să înlemnească.
- Nu e vorba că nu pot renunța, a răspuns Shark după un moment de tăcere.
- Dar în lumea asta mai există și conceptul de recunoștință.
„...”
- Mi-a salvat viața când nimeni altcineva nu ar fi făcut-o.
Kai s-a uitat în tăcere la cealaltă persoană, știind aproximativ la cine se referea Shark.
- Cred că o favoare nu ar trebui răsplătită toată viața, cuvintele lui Kai l-au făcut pe Shark să ridice privirea.
- Poate că persoana care te-a salvat nu voia să te vadă trăind așa. Shark nu a răspuns pentru că, în adâncul sufletului, se gândise la același lucru, dar nu a recunoscut niciodată.
- Trebuie să plec, se ridică Shark, care mâncase doar jumătate din castronul e terci. Kai îl apucă de încheietură.
- Nu ti-ai luat încă medicamentul.
- Probabil o să mă rănesc din nou azi. Atunci o să mă întorc să le iau, a spus Shark ca și cum ar fi fost perfect normal.
- Vorbești ca și cum ar fi perfect normal să te întorci. Shark a făcut o pauză, pentru că pentru el, a fi rănit era ceva obișnuit de mult timp. Dar pentru Kai, nu era așa.
- Ai grijă de tine. Acele cuvinte l-au făcut pe Shark să se oprească în fața ușii. Nu s-a întors, dar nu s-a putut abține să nu se simtă bine auzindu-le.
🐈...🐈....
Kai, ieșind din magazin ca să fumeze o țigară, ca de obicei, a zâmbit când a văzut spatele cuiva intrând într-o alee, gândindu-se că trebuie să fie Shark.
- Cine este? Dar persoana pe care a văzut-o nu era Shark, așa cum credea.
- Treaba mea.
- Dar aceea pisica pe care o lovești e a mea! Kai s-a repezit imediat spre cealaltă persoană când a văzut-o pe folosind cușca pisicii ca să-și descarce furia.
- Îmi stătea în cale.
- Hei... nenorocitule! Kai l-a apucat imediat pe celălalt de guler când a auzit asta. Chiar dacă nu adoptase pisica, avusese grijă de ea.
Înainte ca Kai să mai poată spune ceva, luat complet prin surprindere, persoana din fața lui a lovit cu pumnul cu toată forța, izbindu-l de perete.
- Tu ai început, a replicat Kai, ripostând până când bărbatul din fața lui a fost lovit și învinețit, prăbușindu-se la pământ.
- Pleacă repede de aici, nenorocitule, înainte să-ți pun piciorul pe față! Praw l-a privit furios. Și-a amintit că Kai lucra la Ocean Mart, așa că a plecat fără tragere de inimă, sperând să se întoarcă pentru răzbunare.
Kai s-a dus la cușcă și a văzut că era spartă. S-a simțit din nou enervat, gândindu-se la persoana care tocmai plecase. A întins mâna, a apucat pisoiul și l-a ținut în brațe, uitându-se la fața lui, neștiind ce să facă în continuare.
- Unde o duci? În timp ce ieșea din alee, s-a întâlnit cu Shark și trei dintre acoliții săi.
- Un nemernic a lovit cușca cu piciorul, așa că am cărat-o afară pentru că nu știam ce altceva să fac.
- Cine a făcut-o? Vocea era gravă și joasă, făcându-l pe Kai să ridice privirea, știind că Shark era furios.
- Fața lui îmi pare familiară, dar nu-l pot identifica. Nu-ți face griji, l-am bătut deja.
- Ești sigur că l-ai bătut? Ai fața plină de vânătăi, a întrebat San în glumă, stând în spatele lui Shark, deoarece cei doi se cunoșteau de la întâlnirile des de la Ocean Mart.
- M-a lovit o singură dată!
- Vrei să o faci cu mine? Shark părea nedumerit de cuvintele lui Kai înainte să-și dea seama ce voia să spună și chicoti în sinea lui.
- Hei!! La ce naiba te gândești? În fine... nu mai vorbi despre mine și ajută-mă să-mi dau seama ce să fac cu chestia asta, a spus Kai, ridicând pisoiul chiar în fața lui Shark cu o expresie serioasă.
Capitolul 5
ÎMI PLACE DEJA
- San, du-te și dă-i raportul șefului și spune-i că plec, i-a ordonat Shark subordonatului său, dându-și seama că trebuia făcut ceva.
- Da, khun, spuse San, care, pe lângă faptul că era barman, era și mâna dreaptă a lui Shark, înainte de a-i conduce înapoi pe restul subordonaților săi.
- Și acum ce facem? E fără adăpost, știi asta.
- Nici eu nu pot ține animale de companie în camera mea. Ajută-mă să mă gândesc la ceva, a spus Shark, privind-o pe persoana certăreață din fața lui înainte de a ofta.
În mod normal, ar fi lăsat-o în seama celeilalte persoane, dar când l-a văzut pe Kai ținând pisica în brațe, a simțit că nu-i mai poate da drumul nici pisicii, nici persoanei din fața lui. În cele din urmă, Shark a întins mâna și l-a apucat pe Kai de braț, trăgându-l după el.
Locul unde Shark l-a adus pe Kai era un depozit abandonat, însă persoana care l-a adus acolo avea o cheie cu care să intre.
- Acesta este locul tău?
- Nu, e a lui Hia Kram. M-a lăsat să-l folosesc. Kai a dat din cap în semn de înțelegere înainte de a-l urma pe Shark înăuntru.
Depozitul era mai curata decât se aștepta și avea tot ce era necesar pentru o viață confortabilă: apă curentă și electricitate, televizor, frigider, pat și baie.
- Locuiești aici?
- De ce întrebi? Vrei să locuiești cu mine?
- Păi mă lași să stau aici gratis? Tocmai căutăm o modalitate să nu mai plătesc chirie, a spus Kai în glumă, pentru că în ultima vreme cheltuise prea mult și era pe pierdere.
- Ai grijă de pisica asta în contul facturi la apă și electricitate și ocupă-te și de curățenia locului ăsta. Dacă poți face asta, atunci te poți muta aici.
- Vorbești serios, Phi? Eu doar glumeam.
- Dacă nu vrei, depinde de tine.
- Bineînțeles că vreau, Phi. Cine n-ar vrea cazare gratuită? a răspuns Kai imediat, făcându-l pe Shark să se uite amuzat la el.
- De ce m-ai lăsat să stau aici?
- Caut pe cineva care să aibă grijă de pisica mea. Răspunsul aparent indiferent l-a făcut pe Kai să vrea să râdă, dar în cele din urmă nu a reușit decât să zâmbească, pentru că știa că Shark nu era genul care să-și exprime direct sentimentele.
Kai a lăsat pisica mică pe care o ținea în mână să se plimbe. Aceasta a explorat zona cu acordabilitate. S-a întors să se uite la Shark, care îl privea zâmbind înainte ca cealaltă persoană să-și poată da seama și să se întoarcă repede.
- Dacă îți place, atunci zâmbește. Nu te voi tachina. Promit că nu voi spune nimănui. Voi păstra secretul ăsta pentru mine. Kai s-a uitat la Shark și a zâmbit. Nu era un zâmbet batjocoritor sau amuzant, ci un zâmbet sincer prin care Kai voia să-i arate lui Shark că poate avea încredere în el.
- Ești un ciudat, spuse Shark încet, dar ascultătorul începu să se încrunte.
- Dar... mă simt ușurat să te am prin preajmă.
„...”
- Te înroșești? Tăcerea și fața înroșită a lui Kai i-au atras imediat atenția lui Shark.
- Nu... nu, cred că ar trebui să mergem să cumpărăm niște provizii pentru pisică.
- Ești timid în preajma mea, a insistat Shark. S-a apropiat și i-a întors ușor fața lui Kai spre el.
- Lasă-o baltă, nu sunt timid.
- Dacă nu ești timid, atunci nu-mi evita privirea, a continuat să-l provoace Shark, dar Kai nu a putut să-i susțină privirea nici măcar o clipă.
În mod normal, Kai s-ar fi certat cu el non-stop, dar acum nu-și găsea cuvintele. Shark i-a urmărit reacția și nu s-a putut abține să nu zâmbească.
Nu a vrut să-l facă pe Kai de râs.
Voia doar să vadă ce fel de față va face cealaltă persoană când îl tachina, până când fețele lor au fost mult mai apropiate una de cealaltă.
Nici Kai nu a încercat să se ascundă, pentru că în adâncul sufletului era și el curios să afle ce senzație ciudată avea când se afla lângă Shark.
În cele din urmă, niciunul dintre ei nu a putut rezista dorințelor profunde. Buzele lor, care se certaseră neîncetat, s-au atins. Kai a înlemnit la început, dar inima îi bătea atât de tare încât nu-și putea nega sentimentele.
- Nu fugi, l-a tachinat Shark pe Kai în timp ce își retrăgea buzele.
- Phi... stai puțin. Am nevoie de o pauză, a bâlbâit Kai, înainte să facă un pas înapoi și să părăsească depozitul, în timp ce Shark îl privea zâmbind.
Pentru prima dată, simțea că a avea pe cineva lângă el nu era enervant, ci ceva ce își dorea cu adevărat să se întâmple.
🐈...🐈...
Kai stătea zâmbind și bine dispus, surprinzându-l pe Samut, care tocmai ieșise din birou, iar subordonatul său se comporta suspect.
- Ai un fean, Kai? În cele din urmă, Samut nu a mai suportat curiozitatea și a trebuit să întrebe.
- Ai înnebunit, P’Samut? Cum aș putea avea un fean?
- De ce roșești? Ești îndrăgostită de cineva? De data asta, Kai a rămas fără cuvinte. A încercat să nu zâmbească, dar abia s-a putut stăpâni.
De când s-a mutat din Baan Lom Le ca să locuiască cu Shark, Kai simte că are o familie. Chiar dacă Shark nu se întoarce des, ori de câte ori se întoarce, petrec mereu timp împreună.
- Nu-mi spune că e Shark?
- Phi, de ce ai crede asta?
- Pentru că nu ieși niciodată cu nimeni altcineva decât cu el. Kai nu a confirmat, dar nici nu a negat. Samut a oftat la ceea ce tocmai aflase.
- Kai... știi cu ce se ocupă. De ce ți-ar plăcea cineva ca el?
- P’Samut, știu ce cred alții despre P’ Shark. Și eu îl vedeam așa. Dar după ce l-am cunoscut mai bine, nu mai e deloc o persoană rea. Samut se uită o clipă la subordonatul său înainte de a zâmbi ușor.
- Cred că nu trebuie să-mi mai fac griji. Dacă garantezi așa, trebuie să fie foarte bun. Trebuie să-ți placă foarte mult de el să explici atât de repede.
Kai doar a zâmbit. Deși nu exista niciun răspuns, acțiunile sale vorbeau de la sine.
- Care este Kai? Un strigăt puternic a izbucnit după ce ușile automate ale magazinului s-au deschis, făcându-i pe amândoi să se întoarcă și să se uite.
- Spune-mi, cine mi-a rănit fratele!
Capitolul 6
PROBLEMA RECURENTA
- Te rog, calmează-te. Hai să discutăm despre asta, a încercat Samut să-l liniștească pe bărbatul irascibil care tocmai intrase. Întâlnea des astfel de oameni pentru că locuia lângă un bar, așa că trebuia să-și păstreze calmul.
- Nu vorbesc cu tine. Tu ești cel pe nume Kai? Preang a arătat imediat spre Samut, făcându-l pe Kai să se îndepărteze de tejgheaua casei de marcat.
- Da, eu sunt.
- Kai... întoarce-te înăuntru.
- Asta e problema mea, P’Samut, spuse Kai, incapabil să stea degeaba și nevrând ca șeful său și magazinul să intre în bucluc, așa că se îndrepta direct spre celălalt bărbat, clocotind de furie.
- Crezi că ești atât de grozav, nu-i așa? Nu mă cunoști? Cum îndrăznești să-mi rănești fratele? Preang l-a apucat de guler pe persoana din fața lui în momentul în care a ajuns la ei. Kai s-a scuturat și i-a dat mâna la o parte.
- Hai să vorbim afară. Nu înăuntru.
- Vorbești serios, nu-i așa? Preang și-a lovit puternic pumnul în obrazul lui Kai, înainte ca răbdarea acestuia să se epuizeze în sfârșit.
Kai a ripostat cu pumnul, trimițându-l pe Preang clătinându-se spre ușa magazinului. Când aceasta s-a deschis, Kai s-a apropiat din spate, l-a apucat de guler și l-a tras afară din magazin înainte ca acesta să poată reacționa.
- Cine e fratele tău? Tipul ăla e? Kai s-a uitat în jur și l-a văzut pe Prao stând acolo, amintindu-și imediat de ce era hărțuit.
- Nenorocitule! După ce și-a recăpătat calmul, Preang s-a năpustit din nou asupra lui Kai, lovindu-l cu pumnul său greu în față. Deși Kai l-a blocat cu brațul, impactul a fost totuși semnificativ.
Kai l-a lovit pe Preang în stomac, făcându-l să-și piardă echilibrul. Acest lucru i-a oferit lui Kai ocazia să riposteze. L-a lovit cu pumnul pe Preang, trântindu-l la pământ, înainte de a se așeza călare pe corpul lui în timp ce acesta zăcea pe jos.
Oameni din toată zona s-au adunat în jur, deoarece mulți îl cunoșteau bine pe Preang ca gangster local, iar Kai însuși nu avusese niciodată probleme cu nimeni înainte. Mulți oameni au fost foarte șocați.
- Deci s-a dus și ți-a spus, hm? Ți-a spus de ce l-am lovit, hm?! a mârâit Kai, dezlănțuind o serie de lovituri cu pumnul. Incapabil să se apere, Preang a scos un briceag.
- Nenorocitule! Preang și-a ridicat mâna și a îndreptat-o sub bărbia lui Kai, forțându-l să se oprească.
- Hai, continuă să mă lovești dacă mai ai curaj.
- Ești incredibil de laș. Nu puteai câștiga, așa că a trebuit să apelezi la ajutor? Jalnic.
- Nenorocitule! Preang era furios din cauza insultei. Intenționa să-l înjunghie pe Kai, dar cineva apucă lama cu mâna.
Shark nici măcar nu știa când fugise. Știa doar că în momentul în care a văzut vârful cuțitului îndreptat spre Kai, corpul său s-a mișcat involuntar când și-a dat seama că Kai era în pericol.
- Phi Shark! Kai a fost destul de uimit când s-a întors și a văzut fața persoanei care venise să-l salveze. Shark a strâns cuțitul în mână înainte de a-l lovi cu piciorul în bărbie pe celălalt, făcându-i capul să se întoarcă într-o parte.
- Ce naiba i-ai făcut fratelui meu? Praw, care stătea acolo de ceva vreme, s-a repezit să-și ajute fratele imediat ce acesta și-a recăpătat calmul.
- Nu vei renunța, nu-i așa? Kai s-a ridicat de pe Preang și s-a îndreptat spre Praw. Celălalt a evitat imediat contactul vizual, știind că nu poate câștiga.
- Ia-ți fratele înapoi. Să nu vă mai văd pe amândoi pe aici, a spus Shark, cu mâinile acoperite de sânge. A ținut cuțitul așa, îndreptându-l amenințător spre cei doi frați.
- Ce mai faci, Phi? Te doare tare? Hai să mergem la spital. Kai a luat repede mâna lui Shark și a întors-o. Mâna îi tremura ușor la vederea sângelui celuilalt. Shark i-a urmărit acțiunile în tăcere.
Fusese rănit mai rău decât atât, avusese răni, fusese bătut atât de rău încât abia se mai putea ține pe picioare, dar nimeni nu-l întrebase vreodată cu o îngrijorare atât de sinceră.
- E doar o mică tăietură, nu e nevoie să merg la spital. Putem să ne întoarcem și să-mi tratezi rana, a spus Shark, ciufulindu-i părul lui Kai cu cealaltă mână înainte de a privi spre intrarea din Ocean Mart, unde stătea Samut.
- Șeful tău e complet palid. Du-te și verifică-l.
- Bine, așteaptă-mă, a spus Kai, apoi a alergat imediat la Samut, doar ca să primească o lovitură peste cap de la celălalt pentru că îl făcuse să se îngrijoreze. Apoi Kai îi spuse că își vă lua liber ca să aibă grijă de Shark.
Amândoi s-au întors la depozit cu pungi de terci de orez de la magazinul lui Plank, deoarece Kai trecuse să-l cumpere pentru ca persoana rănită să-și ia medicamentele.
Shark s-a apropiat și și-a scos cămașa, care era udă de transpirație, apoi s-a așezat pe canapea să aștepte ca falsul asistent să vină să-i trateze rana.
- Hei, chiar ești atât de rănit? Abia când Kai s-a așezat lângă el în lumina puternică, Shark și-a dat seama că fața celuilalt era acoperită de vânătăi și s-a înfuriat.
- Mă voi răzbuna pe ei.
- Liniștește-te, Phi, sunt bine acum, l-a apucat Kai repede pe celălalt bărbat și l-a tras înapoi pe Shark când acesta era pe punctul de a pleca.
- Hai să îți tratez mai întâi rana și să iei niște medicamente. Tu ești mai rănit decât mine, a spus Kai înainte de a deschide trusa de prim ajutor și a începe să trateze rana.
Văzând că Shark fusese rănit din cauza lui, mâinile lui Kai au început să tremure fără motiv. Ochii i s-au umplut de lacrimi, forțându-l să se oprească din ceea ce făcea.
- Îmi pare rău. Ai fost rănit din cauza mea. Kai și-a ținut capul plecat, refuzând să ridice privirea până când Shark a fost nevoit să-i ridice bărbia cu mâna ca să se uite la el.
- Kai.
- Da
- Nu tu m-ai rănit, a spus Shark. Kai a fost luat prin surprindere de ceea ce spusese Shark.
- Dar dacă nu mă ajutai...
- Eu am ales să o fac, l-a întrerupt Shark, înainte să se uite la persoana din fața lui.
- Am ales să mă duc eu însumi să te ajut.
Kai și-a strâns buzele, încercând să-și înăbușe anumite emoții care îi năvăleau în suflet.
- Îmi pare rău... Vocea lui Kai tremura, ochii i se umplură de lacrimi și își coborî capul ca să privească în altă parte.
Shark nu a mai spus nimic. Pur și simplu și-a ridicat mâna pentru a cuprinde fața celeilalte persoane înainte de a se apleca și a-i atinge ușor buzele tremurânde.
Capitolul 7
O PERSOANĂ SPECIALĂ
Senzațiile s-au intensificat, sunetele de salivă și supt le-au răsunat în urechi. Kai a sărutat-o la rândul lui pe cealaltă persoană.
- Phi?
- Hmm? Vocea interogativă suna atât de răgușită încât îl făcu pe Kai să tremure. Se desprinse de cealaltă persoană și se uită în ochii lui.
- Chiar putem face asta? Nici măcar nu ne întâlnim.
- Încerci să mă păcălești să-mi dezvălui statutul relației?
- Și noi...
- Ești mai special decât alții. Putem să ne oprim aici deocamdată?
Kai a fost frapat de cuvântul „alții”. Pe lângă el, probabil că mai erau și alții pe care Shark îi trata în felul acesta, și nu era ciudat pentru cineva cu un asemenea aspect, mai ales având în vedere că e vorba de o slujbă care implică întâlnirea cu atât de mulți oameni.
- Eu... nu pot, a spus Kai, împingându-l pe Shark și ridicându-se de pe canapea. Înainte ca Shark să mai poată spune ceva, mica pisică a ieșit.
- Hei, Nemo, ți-e foame? Kai s-a dus și a ridicat micuța pisica pe care a numit-o Nemo pentru că era portocalie ca un pește-clovn.
- Mă duc să hrănesc pisica mai întâi. Poți să torni tu terciul de orez în bol? Îți voi pregăti niște medicamente.
- După ce termini de mâncat, poți merge să faci un duș, dar ai grijă să nu uzi rana.
- Kai... nu fi așa, a spus Shark imediat îndreptându-se spre cealaltă persoană, pentru că își dădea seama că Kai nu era bine.
- Te rog, nu spune nimic încă. Trebuie mai întâi să-mi procesez sentimentele, a rămas Kai cu spatele la Shark înainte de a ridica pisica și a o duce în cușca unde trebuia să doarmă Nemo.
Shark nu a mai spus nimic. L-a privit pe Kai în timp ce îl ținea pe Nemo în brațe. Pentru prima dată, a simțit că propria sa ambiguitate îi rănea sentimentele lui Kai. Poate că cuvântul „special” nu era suficient pentru ca Kai să aibă încredere în el.
🐈...🐈...
- Cum naiba conduci cazinoul, Shark? Cum ai putut lăsa pe cineva să trișeze și apoi să scape? a urlat Kram, vocea lui răsunând prin birou, când Shark a făcut o greșeală care a dus la înșelarea unui oaspete VIP de către un client obișnuit, care apoi a fugit.
- Îmi pare rău, Khun.
- Ce e în neregulă cu tine? De obicei nu faci niciodată greșeli de genul ăsta. Ce s-a întâmplat?
- Nimic, am doar niște lucruri la care să mă gândesc.
- În timpul orelor de lucru, muncește. Dacă stai în locul meu, nu te gândi la prostiile tale. Dacă mai dai greș din nou, chiar dacă ești preferatul meu, tot pot scăpa de tine.
- Da, Khun.
- Ieși afară acum. Nu intra azi în cazinou. Îl voi pune pe San să se ocupe de asta. Cât despre tine... Kram făcu o pauză înainte să arunce cartea de identitate a cuiva spre Shark.
- Tipul ăsta a împrumutat bani ca să joace jocuri de noroc, i-a pierdut și nu vrea să-i dea înapoi. Du-te și recuperează-i.
- Da, șefu’, a răspuns Shark înainte de a ridica cartea de identitate și de a o privi. Pe ea apărea chipul persoanei care îi făcuse probleme lui Kai, făcându-l pe Shark să se teamă că probabil nu își va recupera banii ușor.
Shark a ieșit din barul care ascundea sala de jocuri de noroc și a mers pe o alee întunecată ca să fumeze o țigară. A aprins țigara, lumina luminând cușca pisicii, acum deteriorată, aducându-i aminte de prima sa conversație cu Kai.
- Trebuie să fii supărat pe mine acum, Kai, mormăi Shark în sinea lui, expirând fum alb pe gură în timp ce medita.
După ziua aceea, Kai abia dacă i-a mai vorbit. Când se întâlneau, schimbau doar răspunsuri scurte, monosilabice, lăsându-l fără cuvinte. Oricum, de obicei era o persoană tăcută, așa că asta îl făcea să se simtă stânjenit.
- Phi Shark, a strigat o vocea, făcându-l să se întoarcă. Era Minnie frumoasa fată de la bar.
- De ce te ascunzi aici?
- Sunt pe cale să ies să fac o treabă.
- Dă-mi o țigară, a spus Minnie. Shark a scos un pachet de țigări din buzunarul pantalonilor și i l-a întins. Minnie s-a rezemat de perete lângă el și a folosit bricheta pe care i-o dăduse Shark ca să-și aprindă țigara.
- Nu vrei să pleci de aici? Nu cred că îți dorești cu adevărat slujba asta.
- Nu, la început, dar acum încep să cred că vreau să plec.
Minnie nu a putut să nu fie surprinsă de răspunsul lui Shark, pentru că știa oarecum că Shark îi era loial lui Kram.
- Ce vrei să faci în continuare?
Shark făcu o pauză, adâncit în gânduri. Așa e, ce altceva ar putea face un om ca el în afară de astfel de locuri de muncă?
Dar când s-a gândit la Kai, a simțit brusc că își dorește o viață mai bună. Voia să devină o persoană capabilă să aibă grijă de celălalt. Un zâmbet i-a apărut pe buze când și-a dat seama cât de prost a fost că a realizat asta abia acum.
- Dacă nu ai niciun plan, ce-ar fi să plecăm împreună? Vreau să plec de aici. Ești interesat să vii cu mine?
- Să plecăm de aici? Sună interesant, a răspuns Shark, dar gândurile lui nu erau doar despre el însuși. Se gândea la Kai. Dacă putea pleca de acolo, voia să-l ia și pe Kai cu el.
Voia ca Kai să aibă o viață mai bună, dar răspunsul pe care l-a dat a făcut-o pe cealaltă persoană să înțeleagă greșit.
- Kai... strigă încet Shark, întorcându-se spre ieșire și văzându-l pe Kai stând acolo.
- Nu uita să mă anunți când pleci, vocea lui Kai nu era furioasă, ci mai degrabă calmă, ceea ce îl neliniști pe Shark.
- Mă duc să-mi mut lucrurile mai târziu.
- Stai, Kai! Shark a ieșit în fugă din alee când l-a văzut pe Kai îndepărtându-se, neînțelegând situația. Voia să explice, să spună că nu asta voia să spună, dar de data asta era din nou prea târziu.
Când a ieșit din alee, a văzut grupul lui Preang stând chiar în fața lui Kai. Shark a știut că ceva urma să se întâmple și s-a repezit la Kai, dar era prea târziu.
Lama întunecată din mâna lui Preang s-a îndreptat spre Kai într-o clipă. Corpul lui Kai s-a prăbușit la pământ înainte ca atacatorul să-l lovească în umăr, trimițându-l la pământ.
- Kai!!
Capitolul 8
O IUBIRE CARE APROAPE A VENIT PREA TÂRZIU
Inima Lui Shark aproape că s-a oprit când a alergat spre el și l-a văzut pe Kai zăcând într-o baltă de sânge, care continuă să curgă.
Trăise multe lucruri teribile în viața lui, văzuse oameni răniți și chiar fusese cel care le făcuse rău altora, dar niciodată până atunci nu simțise că lumea se oprise în loc că acum. Pentru că persoana care zăcea în fața lui era cineva pe care nu voia să-l piardă niciodată.
S-a prăbușit lângă bărbatul rănit, care rămăsese cu gura căscată de parcă ar fi vrut să spună ceva, până când Shark a trebuit să se aplece spre el.
- Kai, cum te simți? Mai rezistă puțin, bine. Chem o ambulanță chiar acum. Shark a format numărul frenetic, mâinile tremurându-i atât de tare încât aproape a greșit. Nu se mai simțise niciodată atât de îngrozit.
Deși întotdeauna crezuse că nu mai are de ce să se teamă, văzând starea lui Kai l-a făcut să realizeze că încă mai avea temeri persistente în sufletul său.
- Așa doare... când... ești înjunghiat, a reușit Kai să glumească chiar și în această situație. Nu voia să-l vadă pe Shark atât de tulburat.
- Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic, Kai, vocea lui Shark tremura, chiar și el o putea simți.
- Îți interzic cu desăvârșire să mă părăsești.
Mergând mai departe fără această persoană, pentru prima dată, a recunoscut că îi era frică. Îi era frică să nu fie nevoit să trăiască fără el.
- Îmi... place... de...tine, acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit Kai înainte să închidă ochii.
- Kai!!!
Shark stătea cu mâinile strâns împreunate, așteptând persoana care fusese dusă în sala de operație. Trecuseră două ore, dar încă nu era niciun semn din partea nimănui. De când avea șapte ani, aceasta era prima dată când plângea.
Lacrimile tăcute și durerea puternică din inimă îl făceau pe Shark să simtă o durere aproape insuportabil. Se uita insistent la ușa sălii de operație, sperând că cineva va ieși și îi va spune că Kai este în siguranță.
- Întoarce-te la mine, Kai, murmură încet Shark, fără să știe dacă omul din sala de operație îl puteau auzi.
- Nu ți-am spus încă... Shark făcu o pauză, pentru că până și el însuși tocmai își dăduse seama că erau atât de multe lucruri pe care voia să i le spună celeilalte persoane.
- Sunteți ruda lui Khun Kunachakorn, așteptarea părea să se fi terminat când o asistentă a ieșit să-l vadă. Shark s-a ridicat repede de pe scaun și s-a dus imediat la ea.
- Operația a decurs bine. Pacientul este în afara oricărui pericol. Din fericire, niciun organ vital nu a fost afectat. Acum se recuperează. Personalul vă va anunța când va fi mutat în camera lui. Shark a simțit că cerul i-a surâs, salvându-l pe Kai, înainte de a se aduna rapid pentru a-l aștepta pe Kai să iasă din sala de operație.
Shark s-a întors la locul lui ca să-l aștepte pe Kai să iasă. Mâinile lui au rămas împreunate, cu inima plină de nerăbdare, ochii ațintiți asupra ușii, abia clipind, până când așteptarea s-a terminat.
Asistentul a adus patul în care Kai zăcea nemișcat. Shark s-a repezit mai aproape, cu inima strânsă la vederea feței palide a bărbatului care încă nu era pe deplin conștient.
- Rudele ne pot urma în curând, a spus un membru al personalului, împingând patul spre camera privată pe care Shark o aranjase cât timp Kai era încă în operație. Pentru că, indiferent când Kai va fi externat, își dorea ca el să se odihnească în cea mai bună cameră posibilă.
Asistenta a intrat după ce Kai fusese întins pe pat. A verificat din nou perfuzia și monitorul de funcții vitale.
- Pacientul poate fi încă somnolent din cauza anesteziei. Dacă observați ceva neobișnuit, vă rugăm să apăsați butonul de apelare în orice moment.
- Mulțumesc, i-a spus Shark asistentei care a părăsit camera, lăsându-l doar pe Shark singur, holbându-se la trupul lui Kai.
Shark s-a dus și s-a așezat pe scaunul de lângă pat înainte de a privi silueta adormită. Faptul că Kai supraviețuise l-a făcut pe Shark să răsufle ușurat. A strâns tare mâna lui Kai.
- Kai... îmi pare rău, și-a îngropat Shark fața în mâna lui Kai și a repetat scuzele iar și iar.
- Îmi pare rău că nu te-am putut proteja. Îmi pare rău că nu am putut avea grijă de tine. I-a strâns și mai tare mâna lui Kai.
- Dacă te-aș fi pierdut azi, aș... Shark se opri, nevrând să se gândească la asta. Nu voia să-l piardă pe Kai, nu pentru că se simțea vinovat, ci pentru că tocmai își dăduse seama că Kai devenise o parte din viața lui.
Luminile din cameră s-au aprins, făcându-l pe Shark, care ațipise lângă patul lui Kai, să deschidă ochii. Văzând-o pe asistentă intrând să-l vadă pe Kai, Shark s-a îndepărtat repede, fără să observe că bărbatul rănit îl privea.
- Dormi mai bine decât mine, spuse Kai cu o voce răgușită, făcându-l pe Shark să se întoarcă imediat.
Copleșit de bucurie, a trebuit să-și înăbușe emoțiile pentru că o asistentă stătea în apropiere, ceea ce a dus la o expresie ciudată. Kai, privindu-l, a izbucnit în râs, dar apoi s-a crispat de durere și s-a oprit din râs.
- Încă te doare? a întrebat asistenta când a văzut expresia lui Kai.
- Puțin.
- Dacă resimțiți dureri semnificative, vă rugăm să informați personalul.
- Bine, a zâmbit Kai frumoasei asistente, ceea ce l-a neliniștit destul de tare pe Shark. Odată ce au rămas singuri, s-a întors la locul lui.
- Ce mai faci? Te doare tare? O mână aspră și bătătorită ținea mâna bărbatului rănit, iar Kai simți căldură. El clătină ușor din cap ca răspuns.
- Îmi pare rău, eu...
- Destul. Nu e deloc vina ta. Mă voi răzbuna când îmi voi reveni.
- Nu te preface atât de dur. Era cât pe ce să-mi provoci un atac de cord. Nu mai face nimic riscant. Mi se frângea inima, Kai.
Kai se uită urât la cealaltă persoană. Spre surprinderea lui, nu se așteptase niciodată să audă așa ceva din gura lui Shark.
- Am auzit greșit? Ce mi-ai spus? Nu vorbi ambiguu, bine? Dacă înțeleg greșit?
- Ai auzit bine, Kai. Mi-am făcut griji pentru tine, aproape până la punctul de a înnebunii.
- Phi... chiar ești atât de îngrijorat pentru mine?
- Bineînțeles că da. Tu ești cel pe care îl iubesc, Kai. Dacă te pierd, cum voi trăi?
Kai a rămas fără cuvinte, cu gura căscată, la auzul declarației bruște de dragoste din partea lui Shark.
Capitolul 9
SĂ ÎNCEPEM DIN NOU ÎMPREUNĂ
- Ce... ce... ai spus? Mă... mă... iubești? Kai a rămas complet fără cuvinte la mărturisirea neașteptată . Shark s-a uitat la cealaltă persoană cu afecțiune.
- Îmi pare rău că nu mi-am dat seama că te iubesc atunci. Până să-mi dau seama, aproape că te-am pierdut.
- Cu siguranță nu sunt complet conștient. Probabil visez sau sunt sub efectul medicamentelor?
- Kai... te iubesc.
- Sunt treaz sau dorm?
- Te iubesc.
- Sau... Înainte să pot întreba ceva mai mult, Shark s-a ridicat de pe scaun și s-a aplecat să atingă ușor buzele copilului vorbăreț, făcându-l pe Kai să înlemnească.
- Ești treaz. Nu dormeai. Nu visai. Chiar vorbesc cu tine.
- Dar... nu pleci cu femeia aceea? În circumstanțe normale, nu ar fi îndrăznit să întrebe, dar poate pentru că trupul și mintea nu-i reveniseră complet, și-a adunat curajul să pună întrebarea care îl frământa.
- Cine ți-a spus că merg cu ea?
- Păi, te-am auzit spunând asta că sună interesant când te-a invitat.
- Asta pentru că am vrut să te invit să vii cu mine.
- Phi Shark, a strigat Kai încet numele celuilalt. Răspunsul lui Shark l-a lăsat pe Kai uluit și rănit. Nu se așteptase ca celălalt să răspundă așa.
- Mergem împreună? Undeva unde nu va trebui să trăim așa. Vreau să încep o viață mai bună, o viață în care să pot fi alături de tine.
Kai a fost uluit de cuvintele lui Shark. Nu se gândise niciodată la asta înainte. Nu se gândise niciodată să părăsească acel loc, nici măcar o dată.
- Eu... nu sunt sigur.
- De ce eziți? Sau nu mă mai placi?
- Nu e chiar așa, a spus Kai.
- Dar nu m-am gândit niciodată să plec de aici.
Shark a tăcut din nou. Nu era sigur dacă putea merge în altă parte, dar nu mai voia să rămână în locul acesta.
- Nu-ți face griji. Chiar vreau să am grijă de tine, Kai. Vreau să-ți ofer stabilitate.
- Putem construi totul împreună, bine? Nu este responsabilitatea nimănui, ci este responsabilitatea noastră, i-a zâmbit Kai ușor persoanei care stătea acolo. Shark s-a uitat la cealaltă persoană, tăcut o clipă, înainte ca un zâmbet să-i apară pe față.
Kai s-a recuperat până s-a simțit mai bine și a fost externat din spital. Shark l-a luat înapoi la pensiunea Baan Lom Lay, deoarece decisese deja să își dea demisia de la bar și a trebuit să îi restituie depozitul lui Hia Kram. Această decizie nu a fost deloc ușoară, deoarece, pentru el, Hia Kram nu era doar un șef, ci omul care îi întinsese o mână de ajutor în zilele în care nu avea pe nimeni. În cele din urmă, a trebuit totuși să aleagă viața pe care dorea să o trăiască, pentru că acum avea pe cineva de care voia să aibă grijă.
A rugat-o și a implorat-o mult timp pe Sai Kaew, proprietara pensiunii, până când aceasta a fost de acord să îi lase să țină pisică. Mai mult, Talay, fiul ei, a ajutat și el rugand-o pe mama sa pentru că își dorea și el să aibă o pisică. Astfel, regulile de la Baan Lom Lay s-au schimbat de la sine prin această excepție.
- Phi, nu vrei să încerci să îți deschizi propriul magazin? Fiind chiar pe malul mării, sunt atât de mulți turiști. Cine știe, s-ar putea să meargă foarte bine, a spus Kai, care stătea pe scaun și îl ținea în brațe pe Nemo, după ce au intrat în cameră; care era chiar vechea lui cameră.
- Nu știu să fac nimic.
- Genul ăsta de lucruri se învață. Gândește-te bine la ce ți-ar plăcea să faci.
Shark a reflectat la spusele lui Kai. S-a uitat fix la brațul său, cufundat în gânduri.
- Cândva am vrut să fiu artist tatuator, dar...
- Dar ce?
- Atunci nu-mi permiteam taxele de școlarizare și instrumentele, și nici timp nu aveam.
- Atunci nu-i greu. Acum ai timp, iar de restul cheltuielilor mă ocup eu, fac eu rost de bani, a spus Kai. Shark a făcut ochii mari, apoi a dat imediat din cap că nu, refuzând oferta lui Kai.
- Nu vreau. Eu ar trebui să am grijă de tine, nu tu de mine. În plus, am și eu ceva bani puși deoparte.
- Hai, să ne ajutăm reciproc... Și mai exact... cine a zis că-ți dau gratis?
Shark a tăcut, cuprins de curiozitate, întrebându-se ce vrea Kai de la el în schimb. Kai l-a lăsat pe Nemo jos, apoi s-a mutat mai aproape de cel care stătea pe canapeaua pe care Shark o adusese. S-a aplecat spre Shark, afișând un zâmbet șiret.
- Trebuie să plătești cu propriul tău corp.
- Ce?!
- Ai auzit foarte bine. Pentru că ești al meu deja. Kai și-a încolăcit brațele în jurul gâtului lui Shark, trăgându-l spre el, și și-a apăsat buzele pentru al săruta.
- Nici nu te-ai vindecat bine, de ce insiști atât de mult să mă provoci?
- Dar nu mă mai doare deloc, nu a fost un răspuns, ci o provocare. Kai a zâmbit, apoi s-a ridicat și s-a îndreptat spre patul pe care Shark îl schimbase deja cu unul mai mare.
- Să nu te aud că te plângi după aceea, s-a ridicat Shark, începând să-și dea jos hainele pe parcurs, înainte de a se repezi spre cel care îl aștepta pe pat cu un zâmbet dulce. Shark l-a împins încet pe Kai pe spate, cu grijă, ca nu cumva să-i provoace durere la rană. Apoi și-a strecurat palma sub tivul pantalonilor scurți ai celui de sub el și i-a tras în jos.
- Nu mai am de gând să mă opresc.
- Și cine ți-a cerut să te oprești? Kai a continuat să-l provoace, înainte ca Shark să înceapă să atingă corpul celui după care tânjea și pe care și-l dorea atât de mult. În scurt timp, cele două trupuri au rămas complet goale. Shark a întins mâna ca să ia prezervativul și să și-l pună, cu privirea fixată pe cel care stătea întins, înainte de a-i apasă un sărut care a devenit tot mai pasional.
Cei doi s-au îmbrățișat strâns, devenind unul. Atât trupurile, cât și sentimentele care îi legau au început să crească în intensitate. Sunetul respirațiilor grele a răsunat alături de gemetele de plăcere pentru o lungă perioadă de timp, înainte ca furtuna dorinței să se liniștească în cele din urmă.
- Phi Shark...
- Da?
- Te iubesc.
- Și eu te iubesc, Kai. Acum ești al meu. Să nu îndrăznești să mai ai pe altcineva, sub nicio formă. Știi că sunt un fost gangster, nu? Acea amenințare nu l-a speriat deloc pe Kai, însă, oricum, nici el nu avea de gând să mai fie vreodată cu altcineva.
Capitolul 10
CEEA CE SE NUMEȘTE... FAMILIE
Viața de cuplu dintre Shark și Kai a mers bine. Shark a început să învețe să tatueze, în timp ce Kai a muncit din greu pentru a economisi bani, ceea ce l-a impresionat pe Samut, care s-a bucurat să vadă cum angajatul său se schimbă în bine.
- Ai crescut atât de mult, Kai, a spus Samut, privind persoana pe care o lăuda.
- Am deja o familie, P’Samut, a răspuns Kai, răspunsul său fiind plin de căldura și dragostea după care tânjea. Dar acum îl avea pe Shark care să-i umple acel gol.
- Dar tu, Phi? Când o ți-ai găsit pe cineva? Te-am văzut rămânând singur atât de mult timp.
- Nu vreau bătăi de cap. De fiecare dată când mă îndrăgostesc și sunt într-o relație, devin prost.
- Pur și simplu ai avut ghinionul să dai peste parteneri răi. Ești un om atât de bun, o să vezi că până la urmă cerul o să-ți trimită pe cineva la fel de bun. Crede-mă pe cuvânt, a spus Kai în timp ce aranja produsele pe rafturi. În acel moment, ușa s-a deschis și a intrat Shark avându-l pe micul Nemo în coșuleț.
- Unde mergi, Phi Shark? De ce l-ai luat și pe Nemo cu tine?
- Păi, mă cam plictiseam acasă, așa că l-am luat pe Nemo și am venit să te aștept să termini munca, a răspuns Shark, întorcându-se să-i zâmbească și lui Samut. După ce a văzut că Samut nu este deloc un om rău, așa cum crezuse inițial, și imaginea lui Samut despre Shark s-a schimbat în bine.
- Ți-e foame? Vrei să mănânci ceva rapid până termin? Mai am vreo 20 de minute și termin muncă.
- Nu, mai bine nu. Mergem direct să mâncăm o supă de orez la restaurantul lui Plankton.
- Bine! Kai i-a zâmbit larg lui Shark și nu s-a putut abține să nu-l mângâie pe cap și pe micul Nemo.
După ce au mâncat un bol de terci de orez, Shark l-a condus pe Kai afară din restaurant, în camera lor, fără să știe că cineva alerga spre ei din spate.
Preang, fugind cu viteză maximă de poliție, a venit în fugă spre cei doi înainte de a zări pe cineva în față și de a-l apuca rapid pentru a-l folosi drept ostatic.
- Nu te apropia mai mult, altfel îl înjunghii pe nenorocitul ăsta în gât!
- Pe cine ai de gând să înjunghii în gât? Preang a înlemnit instantaneu auzind vocea aceea. S-a întors și a văzut că era Shark, strânsoarea lui asupra lui Kai slăbind-o într-o fracțiune de secundă.
Shark nu a lăsat ocazia să-i scape. L-a apucat pe celălalt de braț, l-a ridicat și l-a trântit la pământ cu toată forța.
- Shark...
- Ai noroc că m-am schimbat acum. Dacă ar fi fost înainte, te-aș fi bătut până ai fi fost mort, Preang.
Polițistul care a alergat după ei l-a apucat pe celălalt tip, pentru că, având în vedere toate crimele pe care le-a comis, inclusiv înjunghierea lui Kai, cu siguranță nu va mai scăpa prea curând.
- Ai făcut niște mișcare înainte să te culci în seara asta, nu-i așa? L-a tachinat Kai înainte să meargă spre pensiunea unde locuia cu un zâmbet, incapabil să-și ascundă fericirea că totul se terminase așa.
Cu trecerea timpului, atât Shark, cât și Kai au dat tot ce au putut în viața lor și, în cele din urmă, au reușit să închirieze o clădire cu două etaje pentru a deschide un salon de tatuaje. Deși nu era mare, erau mândri că era rezultatul propriei munci.
Shark a stat tăcut, privind vitrina magazinului o vreme. Mâinile sale, odinioară strânse în pumni cu care obișnuia să lovească oamenii pentru bani, acum strângeau cheile localului. Niciodată nu și-a imaginat că viața lui va ajunge în acest punct.
Cei doi se plimbau prin cameră cu zâmbete pe fețe. Shark a pus pisica jos mai întâi înainte de a se întoarce să-l tragă pe Kai într-o îmbrățișare, îngropându-și fața în umărul celuilalt mult timp, copleșit de bucurie și dor, deoarece nu avuseseră prea mult timp unul pentru celălalt în ultima vreme.
- Fiind atât de drăguț, trebuie să-ți mai cumpăr ceva? a întrebat Kai, pentru că în prezent economisea bani atât pentru Shark, cât și pentru el, înainte de a-l îmbrățișa la rândul său pe cealaltă persoană.
- Nu... mă gândeam doar la tine.
- Chiar dacă ne vedem în fiecare zi, tot îți este dor de mine?
- Nu prea avem niciodată timp pentru noi. Când îmi voi deschide salonul, te voi pune să stai toată ziua și să mă privești lucrând; nu va trebui să pleci nicăieri.
Kai a râs de cuvintele copilărești ale bărbatului care se apropia de treizeci de ani.
- În niciun caz, a spus Kai, imitându-l pe Shark cu un zâmbet.
- Cum ai spus și tu, există un concept de recunoștință în lumea asta. Dacă mi-aș da demisia de la serviciu, Samut ar trebui să muncească din greu până să găsească pe cineva nou.
- Atunci cred că va trebui să-ți răsplătesc și eu bunătatea, Kai.
- Nu, pentru că ceea ce am făcut eu pentru tine este ceea ce face o familie unul pentru cealaltă. Zâmbetul lui Shark a dispărut, înlocuit de o bucurie copleșitoare, făcându-l să vrea să plângă mai mult decât orice.
Persoana care l-a adus cel mai aproape de semnificația familiei a fost bunica sa, dar astăzi, Kai a intervenit în schimb. Shark l-a îmbrățișat din nou pe celălalt bărbat, înainte de a-și sprijini bărbia pe umărul lui Kai.
- Mulțumesc, Kai. Îți mulțumesc foarte mult că ai ales să vii să vorbești cu mine în ziua aceea.
- Nu știu de ce am făcut asta. Poate pentru că sunt curios. Dar sunt recunoscător că sunt genul ăsta de persoană, pentru că asta ne-a unit, a răspuns Kai și și-a strâns îmbrățișarea. Amândoi s-au uitat la mica pisică portocalie care stătea acolo și au zâmbit.
- Ar trebui să-i mulțumim lui că ne-a pețit. Altfel, nu am fi avut niciodată ocazia să vorbim, a spus Shark în glumă, amintindu-și de ziua aceea. Nu-i plăceau pisicile sau animalele în general, dar a ales să-l ducă în alee și, în cele din urmă, a reușit să vorbească cu Kai.
- Te-ai gândit deja la un nume pentru salon?
- Numele salonului... hmm... așa este. Cum ar trebui să-i punem numele? Amândoi au reflectat înainte ca lui Shark să-i vină o idee.
- La început, m-am gândit să îi pun numele meu, dar după ce m-am gândit bine, dacă nu ați fi fost tu și Nemo, nu aș fi fost unde sunt astăzi.
- Și acum....
- SKN Tattoo.
- Ce înseamnă asta?
- S de la Shark, K de la Kai și N de la Nemo. Este o abreviere a numelor familiei noastre. Ochii lui Kai s-au umplut din nou de lacrimi. Astăzi, nu-și mai dorea nimic.
Atâta timp cât îi avea pe Shark și Nemo alături, Kai credea că aceasta era familia de vis pe care o căutase toată viața.
Uneori... fericirea nu începe prin a avea totul, ci prin a avea pe cineva care alege să fie alături de tine toată viața.
SFÂRȘIT 💜
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii