MAFIA LOVEȘTE DRAGOSTEA (2024) – NUVELĂ
Titlul Original:
มาเฟียกระแทกรัก
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Romantic, Stil de Viață,
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 3
Rating Conținut: -
Autor: Miler
Publicată în: 3 Aprilie 2024
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Un tânăr șef mafiot, pe nume Thamthai, care nu a iubit niciodată pe nimeni și care își ia munca în serios, este captivat pe neașteptate de un student tocilar la medicină, tutore al nepoatei sale. Prima dată când vede acel chip dulce, inima îi este instantaneu revigorată și va face tot posibilul să îl posede și să îl cucerească.
Capitolul 1
TUTORE
În interiorul grandiosului conac, oaspetele este invitat de tânăra doamnă a casei, „Namsa” sau „Tisanat Kiattiyoskul”, o tânără de optsprezece ani care este pe cale să susțină examenul de admitere la facultatea de medicină a unei universități prestigioase. Ea a angajat un meditator care o poate ajuta să treacă examenul de admitere la facultatea visurilor ei.
Acea persoană este Hansa Wisasarn, un student în anul trei la medicină, care a obținut nota maximă la examenul de admitere și este acum un tutore foarte căutat, rezervat de părinți pentru copiii lor. Astăzi este rândul lui Namsa, care a fost rezervată luna trecută.
- E corect, P’Hansa?
- Lasă-mă să arunc o privire.
După ce a verificat, a zâmbit și a spus:
- Așa este. Foarte bine. Te-am învățat doar pentru scurt timp și deja ai făcut-o. Cred că Namsa va trece cu siguranță examenul și va obține și un scor mare.
- O! Mulțumesc, P’Hansa. Eu va trebui să devin juniorul tău.
- Țin cu tine. Apropo, unde e toaleta? Chiar trebuie să o folosesc.
- O voi chema pe menajeră să te ducă acolo, a spus ea.
- Nu e nevoie. Spune-mi drumul. Nu vreau să deranjez pe nimeni.
- Bine. Mergi drept, apoi fă stânga, apoi dreapta, apoi mergi drept din nou și vei găsi toaleta.
- Mulțumesc. Continuă testul, mă întorc curând.
- Da.
Hansa a urmat calea indicată de Namsa. Când a ajuns acolo, a găsit pe cineva deja în baie. Hansa a tresărit foarte tare, a țipat și s-a întors repede.
- Cine ești?!
Proprietarul acelei voci era „Thamthai Kiattiyoskul”, proprietarul casei și unchiul lui Namsa. El deține o afacere de import de mașini de lux.
Proprietarul deține și alte câteva afaceri. Este o figură puternică și influentă, l-am putea numi chiar șef mafiot.
Tânărul și-a terminat treaba și a ieșit să vadă cine tocmai intrase în toaletă. Ceea ce a văzut a fost un tânăr subțire, cu fața ovală, pielea albă și purtând ochelari. Per total, a fost destul de surprins de drăgălășenia lui. Nu mai întâlnise niciodată pe cineva care să-i placă atât de mult.
- Eu... am venit să folosesc toaleta.
- Nu mi-ai răspuns încă cine ești.
- Sunt tutorele lui Namsa.
- A, deci ești tutorele lui Namsa. Și știi cine sunt eu?
- Nu știu, a spus Hansa, cu o expresie de suferință pe față, pentru că avea nevoie disperată să urineze și abia se putea abține.
Thamthai știa, dar voia să-l tachineze, așa că a încercat să continue conversația.
- Numele meu este Thamthai. Sunt unchiul Namsei și, de asemenea, proprietarul acestei case.
- Ăă... pot să folosesc toaleta mai întâi?
- O, te rog.
Thamthai i-a făcut semn să intre, dar a așteptat afară, sperând că va termina și va ieși. În graba lui, Hansa s-a izbit de silueta lui masivă, pierzându-și echilibrul și aproape căzând, dar el l-a îmbrățișat. Hansa a tresărit, privindu-l la față, simți o căldură puternică și o nervozitate copleșitoare.
- Îmi pare rău.
- Ești bine? Vocea era atât de blândă încât l-a făcut pe Hansa să se simtă dezorientat și incapabil să se compună. Acei ochi ageri aveau o urmă de viclenie, arătându-i clar ce gândea.
- Nu, mulțumesc. Mă scuz acum. Namsa mă așteaptă.
- Te trimit eu.
- E în regulă.
- Te duc eu cu mașina, tonul aspru l-a făcut pe Hansa să tresară și a început să se teamă.
Hansa nu a spus nimic, ci a mers înainte. Thamthai l-a urmat-o în spate, zâmbind binevoitor. La început, nu era interesat de ce tutore alegea nepoata sa, voia doar ca ea să-l aleagă singură, iar singura lui sarcină era să plătească. Dar după ce i-a văzut fața, nu a mai avut cum să îl lase să plece atât de ușor.
Hansa sosi și se așeză la locul lui obișnuit, încă nervos pentru că știa că Thamthai îl urma îndeaproape.
- Ai lipsit atât de mult timp! Am crezut că te-ai rătăcit, a glumit Namcha.
- Îmi pare rău, a răspuns Hansa fără să explice nimic, doar zâmbind puțin.
Chiar atunci a sosit Thamthai. I-a zâmbit tânărului tocilar cu subînțeles înainte de a se așeza lângă nepoata lui preferată.
- Ce mai faci, Namsa?
- O, unchiule! Ai ajuns fără să scoți niciun sunet!
- Voiam doar să văd dacă nepoata mea își ia studiile în serios.
- Sigur! Am așteptat atât de mult să îl pot avea P’ Hansa că tutore. Azi în sfârșit îl pot avea!
- Atunci invită-l la cină cu noi în seara asta. După ce mâncăm, îl voi trimite eu.
Namsa a fost surprinsă că unchiul ei era interesat de așa ceva. În mod normal, rareori interacționa cu cineva, nu invita niciodată pe nimeni în casă și nu arăta niciodată vreun interes deosebit pentru nimic în afară de munca sa. A văzut scânteia de interes din privirea unchiului ei când acesta se uita la tutorele ei. Putea ghici că Hansa trebuie să-i fi atras atenția unchiului ei. Era rar ca unchiul ei să arate interes pentru cineva, așa că nu avea să lase această oportunitate să-i scape.
- P’Hansa, te rog să stai și să iei cina cu noi în seara asta. Nu vom termina meditațiile până seara, bine, P’Hansa?
- Păi...
- Bine.
Expresia și ochii lui Namsa făceau ca Hansa să nu poată refuza. În plus, taxa lecției de astăzi nu era mică; el a cerut mult mai mult decât altora. Prin urmare, ar trebui să fie atenți pentru a evita pierderea clienților, deoarece el avea nevoie să câștige bani pentru a-și susține studiile. Banii sunt cel mai important factor în finalizarea studiilor.
Cina a fost comandată de la un restaurant elegant, special pentru Hansa. Namsa părea mai fericită decât de obicei astăzi, deoarece unchiul ei era mai vorbăreț decât de obicei și petreceau mai mult timp mâncând împreună decât de obicei. Asta o făcea să simtă că prezența lui Hansa de astăzi îi adusese și mai multă fericire.
În timpul cinei, conversația a părut să devină stânjenitoare, deoarece Thamthai îl tot întreba pe Hansa despre viața lui personală, arătând un interes excesiv. Hansa s-a simțit inconfortabil, simțind că Thamthai era prea insistent de el.
A trecut aproape o jumătate de oră până când acel moment s-a terminat, dar povestea nu se terminase încă. Pentru că persoana care s-a oferit voluntar să îl ducă pe Hansa acasă a fost Thamthai.
- Ești atât de încordat. Ți-e frică de mine? a spus șoferul după un moment de tăcere. S-a uitat încontinuu la Hansa, observându-i nervozitatea.
- Nu.
- Nu, atunci stai pur și simplu confortabil.
- Da.
Văzând drăgălășenia celuilalt, Thamthai a chicotit ușor, întinzându-și mâna mare pentru a o prinde pe cea mică. Hansa a tresărit surprins și i-a scuturat repede mâna mare.
- Ce faci?
- Am vrut doar să te cunosc. Îmi placi. Nu într-un mod admirativ, ci ca pe un iubit. Când erau singuri, nu avea nimic de ascuns. Era o persoană deschisă, chiar și când venea vorba de viața lui amoroasă.
- Dar eu nu te plac deloc, spuse vorbitorul, ținându-și capul plecat și neîndrăznind să ridice privirea nici măcar puțin.
- De ce nu? Cred că sunt chipeș, am un corp frumos, sunt bogat, sunt și amabil. Și, cel mai important, sunt bine dotat, a spus marele șef mafiot, apropiindu-se de el, făcându-i părul măciucă lui Hamsa.
- Pervers! Cum îndrăznești? Și ce dacă ești chipeș? Și ce dacă ești bogat? Dacă nu-mi place de cineva, nu-mi place. De ce încearcă oamenii să mă cumpere când nu îmi plac de ei?
- În sfârșit, am reușit să te conving să spui o propoziție mai lungă. Asta mă bucură. A, și încă ceva. Pe lângă faptul că sunt bogat, sunt influent și puternic. Ai auzit vreodată de mafie? Pot ordona ca oricine să fie ucis.
- Ma... mafie, hm? Intenționezi să mă omori?
- Oh... cine ar îndrăzni vreodată să omoare pe cineva care îi place? Tot ce trebuie să faci este să accepți bunătatea mea. Asta e tot ce îți trebuie pentru ca viața ta să rămână la fel și vei fi și mai fericit. Vei obține tot ce îți dorești pentru că eu îți voi da.
- Nu am nevoie de nimic. Vreau doar să trăiesc liniștit, fără nicio agitație, ca înainte.
- Bine! Voi face cum dorești, dar nu te voi lăsa să-mi scapi printre degete. Te-am revendicat deja, domnule Tutore, a spus Thamthai, apoi a râs din toată inima.
În acest moment, Hansa încă se teme de tânărul mafiot, comportându-se ca și cum nu ar simți nimic special pentru el și chiar vrea să păstreze distanța.
La scurt timp după aceea, au ajuns la căminul lui Hansa. După ce roțile s-au oprit, Thamthai a profitat de ocazie pentru a-i desface cu îndrăzneală centura de siguranță.
Hansa era atât de încordat încât stătea acolo țeapănă, parfumul unic al corpului lui făcându-i inima să bată mai repede. Ceea ce inițial i se păruse inconfortabil acum îl făcea să se simtă cald și în siguranță.
- De ce ți-e frică?
- Nu-mi e.
- Căminul tău este drăguț.
- Da.
- Pot să te conduc sus?
- Nu poți.
- De ce ai refuzat atât de repede? Încă ți-e frică de mine?
- Presupun că da. Abia ne-am cunoscut, dar tu deja ești...
- Ce ar trebui să fac? Îmi place de tine. Nu sunt genul care să se prefacă. Dacă îmi place de cineva, spun că îmi place. O arăt deschis. Îți plac oamenii mincinoși?
- Nu, dar... ăăă...
Era pe punctul de a vorbi, dar buzele lui au fost furate primele. Thamthai și-a lipit buzele de ale lui într-un sărut pasional și intens, îmbrățișându-i corpul mic posesiv. La început, Hansa a încercat să-i împingă pieptul puternic la o parte, dar pe măsură ce el a continuat să îl sarute, el s-a înmuiat, stând nemișcat și lăsându-l să facă ce voia el mult timp.
- Așa drăguț, a spus Thamthai zâmbind după ce s-a îndepărtat.
El i-a privit chipul dulce cu adorație, în timp ce Hansa stătea cu capul plecat, pierdut în gânduri, refuzând să coboare din mașină. Acest lucru l-a făcut pe Thamthai să înceapă să se simtă vinovat pentru ceea ce făcuse.
- Ești supărat pe mine?
„...”
- Îmi... îmi pare rău că fac asta. Știu că e prea devreme, dar sunt sincer cu tine. Chiar așa. Vreau să am grijă de tine.
- Ar trebui să te întorci... Eu plec.
- Și cum rămâne cu noi?
- Nimic mai mult. Nu am timp să mă gândesc la romantism. Știi cât de grea e facultatea de medicină.
- Nu te voi deranja. Eu...
Înainte să termine de vorbit, Hansa a deschis portiera mașinii și a coborât, mergând direct spre intrarea căminului. Thamthai nu a putut decât să îl privească plecând, zâmbind cu adorație. Cu cât era mai aproape de el, cu atât îl plăcea mai mult, cu atât se simțea mai atașat de el într-un mod inexplicabil. Indiferent cât efort ar fi necesitat, avea să-l facă pe acest tânăr tutore al său.
Capitolul 2
FLIRT
- Se pare că unchiul este interesat în mod special de P’Hansa.
Nepoata l-a tachinat după ce a observat o vreme comportamentul unchiului ei. În ultima vreme, Thamthai o ruga frecvent să îl angajeze pe tânărul meditator care să o învețe acasă, dar lista de așteptare îl împiedica să facă acest lucru. Acest lucru îl frustra pe Thamthai de fiecare dată, iar nepoata lui își dădea seama.
- Da, sunt interesat de copilul ăla.
- Numele lui este Hansa.
- Asta este.
- Eu sunt foarte surprinsă că unchiul era interesat de cineva ca Hansa. La început, am crezut că genul tău este o fată frumoasă cu sâni mari sau ceva de genul ăsta, a spus ea zâmbind.
- Asta crezi? De fapt specificațiile mele nu sunt fixe. Atâta timp cât îmi place cineva, asta e. Și Harsa este persoana potrivită.
- Atunci, hai să îl curtezi, unchiule. Dar te rog, nu face o față așa fioroasă. Mi-e teamă că Hansa ar putea fugi pentru că se teme de tine.
- Chiar sunt atât de înfricoșător?
- Încă nu-ți dai seama? Dacă eu n-aș fi nepoata ta, și eu m-aș teme de tine.
- Deci, ce trebuie să fac ca să-i cuceresc inima lui Hansa?
- Poartă-te ca un tip normal. Renunță la personalitatea mafiotă. Arată-i lui Hansa sinceritatea ta și cumpără-i o grămadă de lucruri. Cu siguranță îi vei cuceri inima.
- Sigur?
- Desigur! Continuă să lupți!
- Mulțumesc, draga mea nepoată.
Thamthai și-a pus cu afecțiune mâna pe capul nepoatei sale preferate, apoi s-a îndreptat spre apartamentul lui Hansa.
.......
Astăzi este o zi liberă distractivă, așa că Hansa studiază în cămin. S-a trezit, a făcut duș și a mâncat tăiței instant la micul dejun. Apoi și-a revizuit manualele pentru că se apropie examenele. Deodată, l-a sunat un număr necunoscut. La început, a ezitat, dar în cele din urmă, curiozitatea l-a copleșit. S-a gândit că ar putea fi un client care întreabă despre meditații.
- Bună, sunt Hansa.
(Salut, Hansa! Sunt eu!)
- Care eu?
(Sunt Thamthai, unchiul lui Namsa.)
Hansa părea surprins, pentru că înainte vocea lui fusese aspră, dar astăzi era dulce, ca și cum ar fi fost prieteni apropiați. Scena de acum câteva zile i-a trecut din nou prin minte. Bărbatul acela fusese atât de agresiv încât îl speriase așa că s-a gândit: „Probabil se va comporta la fel și astăzi.”
- S-a întâmplat ceva?
(Hai să mergem să mâncăm.)
- Am mâncat deja tăiței instant. În plus, trebuie să învăț.
(Să mănânci tăiței instant atât de des nu este bun pentru sănătate. Te voi invita la o masă și apoi putem ieși în oraș. Studiul medicinei este greu și obositor, dar ar trebui să-ți faci timp să te odihnești și să te relaxezi. Îmi fac griji pentru tine.)
- Nu-ți face griji pentru mine. Știu ce trebuie să fac.
(Haide, coboară la mine. Te aștept jos. Dacă nu cobori, nu voi pleca nicăieri. Voi sta și voi aștepta la intrarea în cămin.)
- Depinde de tine. Asta e tot.
După ce a terminat apelul, a închis, cu inima încă plină de îngrijorare. Se întreba dacă cineva ca Thamthai chiar l-ar aștepta. Ce era atât de interesant la el? Înfățișarea lui era obișnuită, nu deosebit de frumoasă, iar personalitatea lui era fadă, neatrăgătoare. Hansa a continuat să-și citească cartea, dar oricât a încercat, nimic nu i-a rămas în minte pentru că se tot gândea la chipul lui Thamthai.
Hansa și-a pus cartea jos și s-a strecurat la fereastră să vadă dacă Thamthai mai stătea acolo, așteptând. L-a văzut stând la intrarea în dormitor. Toți cei care treceau pe acolo se holbau la el. Thamthai stătea acolo de aproape o oră, apoi după multă ezitare și-a luat geanta a încuiat camera, apoi a coborât scările pentru a ieși afară.
- Hansa, ai coborât în sfârșit? Văzând pe cineva stând în fața lui, Thamthai s-a ridicat fericit, aruncându-i celeilalte persoane un zâmbet fermecător.
- Ești nebun!
- Ar trebui să fiu nebun stând aici și așteptându-te. Hai, să mergem.
După ce a spus asta, i-a luat mâna mică și l-a condus spre mașină. Hansa s-a conformat fără ezitare. De fapt, s-a simțit bine că cineva îl ținea de mână și de braț așa. Asta pentru că nu avusese niciodată un iubit, așa că nu mai trăise niciodată așa ceva.
Când au ajuns la mașină, Thamthai i-a deschis portiera. Odată ajunși înăuntru, i-a pus centura de siguranță, arătându-i atenția și grija sa. Era un contrast puternic față de prima lor întâlnire; pe atunci, Thamthai părea mai degrabă intimidant decât abordabil. Acum, Hansa se simțea mult mai confortabil în preajma lui.
- Unde vrei să mergem Hansa?
- Depinde de tine.
- Astăzi, vreau să te răsfăț. Sunt aici să te curtez.
- Atât de direct, a chicotit ușor vorbitorul auzind asta. Primul lucru pe care l-a observat la acest bărbat a fost sinceritatea sa. Sugera că era probabil o persoană foarte sinceră.
- Sunt o persoană directă, fără părtinire.
Auzind asta, Hansa s-a întors brusc să se uite la șofer. Acesta zâmbea în secret, ceea ce l-a făcut să-și dea seama că probabil se referea la acel aspect anume.
- Pervers.
- Cine e pervers? Îți imaginezi lucruri? Despre ce crezi că vorbesc?
- Cine ar îndrăzni să spună asta?
- Haide vorbește suntem prieteni, nu ai de ce să îți fie rușine.
- Nu, nu am de gând să vorbesc despre asta. Nu mai ești la fel ca atunci când te-am văzut prima dată.
- Cum a fost la început?
- La început ai fost înfricoșător.
- Și acum?
- Mult mai mult decât înainte.
Thamthai spuse încet:
- Oh! De ce spui asta? Ce părere ai despre silueta mea?
- Așa stau lucrurile. Chiar dacă sunt puțin naiv, nu sunt prost. Pot să-i citesc pe oameni.
- Dacă aș fi într-adevăr așa, de ce ai fost de acord să vii cu mine?
- Dacă stai acolo și aștepți așa, cine n-ar veni? Oamenii trec pe lângă tine, mi-e rușine pentru tine.
- Ești o persoană bună la suflet, știi.
După ce a spus asta, s-a întors și a zâmbit cald. Nu era zâmbetul vesel obișnuit, ceea ce l-a jenat atât de tare pe Hansa încât și-a întors fața ca să-și ascundă zâmbetul.
Un tip ca Thamthai nu știe cum să-i mulțumească pe ceilalți decât cheltuind bani. A răsfățat multe fete înainte, iar de fiecare dată suma a fost substanțială. Thamthai l-a adus pe Hansa la mall ca să îl răsfețe, așa cum face întotdeauna. La început, Hansa nu știa că Thamthai urma să-i cumpere ceva, așa că a fost de acord să vină cu el. Nu-i place ca cineva să-i cumpere lucruri gratis; tot ce primește trebuie câștigat prin propria muncă asiduă.
Thamthai a condus silueta mai mică într-un magazin de haine de firmă. Odată ajunși înăuntru, s-a întors să întrebe cu un zâmbet cald.
- Alege ce îți place, nu există nicio limită.
- Oh... credeam că o să cumperi ceva pentru tine.
- Nu... cumpăr pentru tine. Spune-mi ce vrei și îți voi cumpăra.
- Cred că trebuie să cheltuiești bani cu toată lumea.
- Da, sunt un cheltuitor generos. Nu-ți place? Tuturor le place. Fiind o persoană directă, a spus-o direct, cu fața încă zâmbind, ca și cum nimic nu ar fi fost în neregulă.
- Nu-mi place! Dacă vreau ceva, îmi cumpăr singur. Nu-mi place ca alții să-mi cumpere lucruri. Dacă crezi că sunt lacom ca toți ceilalți, îmi cer scuze. Acestea fiind spuse, Hansa a ieșit din magazin.
Thamthai stătea scărpinându-se în cap, nedumerit, întrebându-se ce greșise. Voia doar să-i dea ceva, fără să intenționeze să îl insulte în vreun fel. Îl urmărise până la ajuns din urmă apoi îl apucase de încheietura mâinii. Hansa se opri brusc și se uită urât la el. Îi dăduse o șansă lui Thamthai pentru că îi văzuse sinceritatea, dar nu se așteptase niciodată ca el să îl vadă doar ca pe o persoană lacomă și egoistă.
- Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți prost. Am vrut doar să-ți fac pe plac, atât. Tuturor celor dinainte le-au plăcut banii și cadourile pe care le-am dat, așa că m-am gândit că și ție o să-ți placă.
- Nu te învinovățesc. E vina mea că am venit cu tine, chiar dacă nu am ajuns să ne cunoaștem. Acum știu ce fel de persoană ești. Chiar dacă am fi într-o relație, nu ar funcționa. E mai bine să ne despărțim acum.
- Nu! Îmi pare rău. Nu mă voi mai comporta așa. Orice vrei tu să fiu, voi fi. Voi face orice vrei tu.
- Îmi pare rău, dar nu cred că suntem compatibili. Te rog să-ți găsești pe altcineva. Te vei simți mai confortabil cu genul de persoană pe care o cauți. Acestea fiind spuse, și-a tras mâna și a plecat.
Thamthai era furios și enervat că fusese umilit în felul acesta. Se schimbase pentru acest copil, renunțând la personajul său de mafiot și devenind cineva care nu mai fusese niciodată. Totuși, cealaltă parte refuza să-i accepte bunele intenții. Poate că nu îi plăcea să fie bun; prefera să fie crud. Dacă așa stăteau lucrurile, l-ar fi făcut pe Hansa să-și dea seama de adevărata lui personalitate.
Din acea zi, Thamthai și-a intensificat eforturile. A trimis oameni să păzească dormitorul lui Hansa, urmărindu-i fiecare mișcare, indiferent ce făcea sau unde mergea. A întrerupt chiar și sesiunile de meditații, făcându-i pe clienți să se teamă să mai folosească serviciile lui Hansa de teama pentru siguranța lor față de amenințarea mafiei.
De atunci, Hansa s-a simțit frustrat și nesigur. Știa că era vina lui Thamthai, știind că o persoană influentă ca el putea face orice fără teamă de lege, așa că nu l-a raportat poliției. Cum ar fi putut accepta dragostea lui Thamthai dacă nu negocia o înțelegere? Probabil ar fi înnebunit trăind așa dacă nu ar fi făcut-o. Așa că a pus la cale un plan de a o medita pe Namsa la ea acasă pentru a pune capăt acestei situații odată pentru totdeauna.
Namsa a ieșit în fața casei să-l întâmpine, încântată să îl revadă pe Hansa, parțial pentru că își dorea ca unchiul ei să aibă șansa de a se adapta. Înțelegând situația, Hansa a înțeles ce se întâmplase. A încercat să-l convingă pe Thamthai să se oprească și să-și ceară scuze, să redevină bunul Thamthai care fusese odinioară. Asta i-ar fi mărit considerabil șansele de al cuceri pe Hansa ca iubit. Thamthai și-a cerut scuze și l-a rugat să fie iubitul lui, dar Hansa a refuzat, spunând doar că de acum înainte nu ar trebui să se mai vadă.
Capitolul 3 - 18+
ADEVARATA FAȚĂ
Thamthai nu-și dezvăluise niciodată preferințele nimănui, în afară de partenerele sale: îi plăcea sexul dur sau ceea ce alții numeau „sadism”. Întrucât vorbele dulci nu funcționaseră, astăzi a trebuit să recurgă la forță pentru a se ocupa de Hansa, ordonând răpirea și aducerea lui în luxosul său penthouse.
În acel moment, Hansa era legat de mâini și de picioare, întins pe pat, zbătându-se și rezistând, scoțând sunete înăbușite pentru că avea gura acoperită cu o pânză. Când a văzut cine intra, a făcut ochii mari de șoc.
- Uh…
- Ce zici? Am încercat să te curtez frumos, dar nu ți-a plăcut. Ai preferat să folosesc forța?
Vorbitorul s-a urcat pe pat, mângâind cu afecțiune și adorație fața subțire și palidă a bărbatului, privind în ochii lui frumoși, plini de ură răzbunătoare.
- Vrei să spui ceva? Nu spune nimic. Păstrează-ți vocea pentru gemete.
După ce vorbi, se aplecă și îl sărută pe amândoi obraji, apoi își coborî fața pentru a-i mângâia gâtul palid cu o dorință flămândă. Celălalt bărbat nu putu decât să se zbată sub corpul lui musculos și bine proporționat. Thamthai se aplecă din nou pentru a se dezbrăca până când rămase complet gol, etalându-i cu mândrie fizicul său voluminos.
Silueta înaltă i-a scos legătura de pe gura lui Hansa pentru că voia să-i audă vocea dulce. Prima propoziție rostită de Hansa l-a făcut pe Thamthai să zâmbească necontrolat.
- Ticălos josnic ce ești! Ești un laș, mă ataci când nu mă uit!
- Ăsta e gustul meu. Îmi place violența. Astăzi, vei experimenta gustul respingerii cuiva ca mine.
- Hai! Fă ce vrei. Sunt curios să văd cât de capabil este cu adevărat un șef mafiot ca tine.
- Bine! Îți arăt eu.
După ce a spus asta, s-a îndreptat nonșalant spre dulap, apoi a scos o cutie cu dispozitive de tortură. Pentru a-și satisface propriile dorințe, a luat o colecție de instrumente pentru torturarea partenerilor săi: lanțuri, biciuri, cătușe și alte obiecte de uz obișnuit. Văzând asta, ochii lui Hansa s-au mărit de șoc și frică.
- Ești un psihopat.
- Nu! E o chestiune de gust, nu-i așa?
După ce a vorbit, i-a smuls hainele victimei sale cu o plăcere sadică. Acum, corpul Hansei era complet gol, pielea lui albă și netedă fiind incredibil de tentantă pentru Thamthai. A început rapid să îl mângâie cu sălbăticie, folosindu-și gura pentru a-i satisface fiecare parte a corpului lui Hansa, mușcându-l și sugându-l până când pielea lui s-a înroșit peste tot.
Hansa nu putea decât să zacă acolo, țipând de durere amestecată cu o senzație de furnicături. Cu cât îndura mai multă durere și suferință, cu atât el se simțea mai bine. Thamthai folosea biciuri, lumânări și alte unelte într-un mod repetitiv, manipulator, ca un psihopat. A zâmbit în timp ce îl privea cum țipă tare de agonie.
După ce s-au săturat de jucării, au trecut imediat la distracția reală, desfăcând frânghiile cu care îi legase picioarele, în timp ce îi ținea mâinile legate de tăblia de fier a patului, picioarele lui subțiri erau ridicate și atârnate peste umerii lui lați, împingându-și penisul mare înăuntru până când acesta a intrat complet. Gemetele lui Hansa erau neîncetate. Împingerile puternice ale bărbatului masiv îi lăsau corpul delicat aproape complet distrus.
Le-a luat aproape două ore să ajungă la punctul culminant. Acum, starea lui Hansa era aproape de nerecunoscut. Micul lui corp zăcea gol pe pat, sub brațele puternice ale lui Thamthai, prea slăbit ca să se ridice măcar. Corpul lui era acoperit de urme de amor.
După ce i-a posedat și i-a savurat plăcerea, dragostea și posesivitatea lui Thamthai acestea au devenit și mai puternice. El i-a strâns micul corp, refuzând să-l lase să plece, chiar și după ce atinseseră punctul culminant de mai multe ori. Acum, Hansa trebuia să închidă ochii și să se odihnească, fără să știe când Thamthai avea să îl elibereze.
- Deci, cum e asta? Cunoști acum puterea unui șef mafiot ca mine?
- Ești un psihopat.
- Dar se pare că ți-a plăcut și ai fost foarte cooperant.
- Dacă nu eram de acord, nu voi supraviețui ca să ies de aici.
- Ești al meu acum. Nu ai voie să fii cu nimeni altcineva și trebuie să fii doar al meu pentru tot restul vieții tale.
- E o nebunie! Pe viață?! E o alegere complet forțată! Hansa s-a încruntat când a auzit asta.
- Acum că ești soția mea, ți-e interzis să fii soția altcuiva. Nu-mi pasă ce spun alții, dar tu ești persoana la care țin cel mai mult și pe care o iubesc cel mai mult.
- O să regreți că ai spus asta. Lasă-mă, mă duc acasă.
- Hai, întoarce-te mâine... Vreau să te îmbrățișez mult timp.
- Am cursuri.
- Și ce?
- Sunt student la medicină. Dacă lipsesc doar un curs, voi rămâne în urmă. Fiecare secundă este o chestiune de viață și de moarte. Cum poți deveni doctor dacă nu ești punctual?
- Bine, bine, cedez. Te las să pleci doar pentru că ai avut o zi grea azi. Dar ești sigur că vei putea merge la școală?
- Da.
Apoi, a încercat încet să se ridice și să coboare din pat, dar a simțit o durere în partea inferioară a corpului și picioarele i-au amorțit, făcându-l să cadă pe podea cu un zgomot surd. Thamthai l-a urmat repede ca să îl ajute, ridicându-i corpul mic într-o poziție de mireasă, privindu-i chipul dulce cu o privire severă, mustrându-l pentru că se comporta atât de arogant în fața lui.
- Vezi? Te-ai rănit fără motiv.
- Această durere nu este nimic în comparație cu durerea provocată de altcineva.
- E diferit. Felul în care o fac eu, te rănește, dar ești și fericit.
- Cine a spus?
- Asta ți-am spus eu.
- Unde mă duci?
- Te duc să faci un duș mai întâi, apoi te întorci. Te duc eu acasă.
Hansa a refuzat să spună ceva, evitându-i doar privirea. După aceea, a fost ridicat și dus în baie. Thamthai l-a ajutat să se spele, săpunindu-l și spălându-l pe păr, tratându-l cu grijă ca pe un ou prețios, un contrast puternic cu felul în care stătuse în pat cu câteva clipe înainte.
Am rămas tăcut, lăsându-l să facă ce voia, privind în secret la chipul său frumos cu un sentiment plăcut.
După acea zi, totul s-a schimbat. Viața lui Hansa a fost urmărită constant de Thamthai. Oriunde mergea, trebuia să fie în ochii lui. Thamthai și-a dedicat tot timpul să fie aproape de bărbatul pe care îl iubea. Nu a trebuit să schimbe nimic, pentru că se părea că Hansa îl plăcea pentru ceea ce era. Dar era un lucru pe care Thamthai încă nu-l înțelegea: Hansa nu-l lăsa să urce în camera lui, chiar dacă era curios să vadă cum trăia iubita lui.
Astăzi, Thamthai a venit să îl ia pe Hansa de la universitate. A stat în mașină în timp ce Hansa se despărțea de prietenii lui și mergea spre el. El a deschis portiera, s-a așezat pe scaunul din dreapta, și-a pus centura de siguranță și s-a întors să vorbească cu tânărul mafiot.
- Ți-am spus să nu vi, dar nu ai vrut să asculți.
- Vreau să vin să-mi iau iubitul.
-Nu ți-am spus încă că sunt iubitul tău.
- Încerc să te conving să promiți asta.
- Oricât ai încerca, nu-mi pasă, pentru că tu recurgi mereu la forță.
- Dar nu m-ai refuzat niciodată.
- Pentru că mi-e frică să mor.
- Pot să vin sus în camera ta azi?
- Nu! Nu sunt disponibil.
- Dacă nu mă lași să intru azi, nu voi mai fi atât de indulgent.
- Ai de gând să folosești din nou forța?
- Poate da.
Expresia lui Thamthai era foarte serioasă. Văzându-l, Hansa se întrebă dacă era momentul să îi spună adevărul. Ajunsese atât de departe... până în punctul în care devenise a lui Thamthai. Ajunsese mai departe decât își imaginase. Dar nu știa dacă el s-ar supăra dacă ar vedea lucrurile din camera lui. Se temea că Thamthai nu ar înțelege, crezând că încerca să-l înșele.
- Bine! Te duc sus, dar mai întâi trebuie să întreb ceva.
- Haide.
- Ce sunt eu pentru tine acum?
- Soție, răspunse Thamthai scurt și cu subînțeles.
Fața lui Hansa s-a înroșit când a auzit asta. Un zâmbet dulce i s-a întins pe față. Acum, era dincolo de cele mai îndrăznețe vise ale lui. Nu-i mai păsa cât de furios sau plin de ură era Thamthai.
- De ce întrebi?
- Vreau să fiu sigur înainte să te las în cameră.
- Îmi ascunzi ceva?
- Nu, absolut nu.
- Te comporți suspect.
- Chiar nu există niciunul.
- O să afli ce ascund în camera aia când ajungi acolo.
Thamthai a rânjit și a accelerat mașina, îndreptându-se spre căminul lui Hansa. La sosire, l-a urmat până la etajul trei al clădirii. Acest cămin era închiriat în mare parte de studenți, deoarece era aproape de universitate.
Înainte de a descuia ușa camerei, Thamthai a ezitat o clipă. În primul moment în care a pășit înăuntru, a simțit un miros parfumat asemănător florilor, care l-a împrospătat pe vizitator. Cu toate acestea, ocupantul camerei părea nervos și nesigur pe sine.
- Miroase bine, camera ta.
- Te rog să aștepți aici cât îți aduc niște apă.
În timp ce aștepta, ochii lui Thamthai erau neliniștiți, scanând împrejurimile până când au zărit o cutie lângă pat. S-a ridicat și s-a dus să o examineze, pentru că semăna cu o cutie de-a lui.
- Unde te duci!
- Ce cutie este aceasta?
- Nimic! Nu e nimic.
- Te rog deschide-o.
- Nu pot.
Thamthai se întoarse brusc, cu ochii plini de neîncredere.
- Te comporți suspect.
De data aceasta, fără să aștepte să audă nimic, Thamthai a deschis cutia. Ceea ce a văzut în fața lui erau instrumente de tortură, chiar mai multe decât avusese el vreodată. Thamthai a început să se întrebe de ce, atunci când se juca cu Hansa în pat, cealaltă persoană se comportase atât de inocent și înspăimântat, atât de diferit față de ceea ce vedea acum. S-a întors să-l privească, ochii lui pătrunzători erau plini de întrebări.
- Ce este...
- Ție îți plac aceleași lucruri ca și mine, așa că de ce te-ai comportat ca și cum nu-ți plăcea atunci?
- Mie... îmi pare rău. M-am prefăcut că n-am mai făcut-o niciodată, chiar dacă mi-a plăcut foarte mult. Asta pentru că am vrut să mă iubești și să fii obsedată de mine. Am vrut să fiu iubitul tău.
- De când vrei să fii iubitul meu?
- De anul trecut.
- Ce! Nici măcar nu ne cunoșteam anul trecut!
- Dar eu te cunosc. Îți amintești că mi-ai salvat viața de la a fi lovit de o motocicletă?
Thamthai încerca să-și amintească când avusese parte de un astfel de incident. Își amintea că anul trecut, văzuse un tânăr lovit de o motocicletă. Îi spusese șoferului să coboare și să-l ajute, fără să se arate. Totuși, de unde știa Hansa că era el?
- O, îmi amintesc acum. Dar nu am fost eu să te ajut.
- Chiar și fără să cobori din mașină, știam că ești tu. L-am întrebat pe șofer. Odată ce ți-am aflat numele, am căutat informațiile. Thamthai este destul de popular; cine nu l-ar cunoaște?
- Ești incredibil de viclean. Am crezut că ești un tocilar, dar uite ce s-a întâmplat, a spus Thamthai, bucurându-se să afle că și Hansa îl plăcea de mult timp. Asta însemna că sentimentele lor erau acum reciproce.
- Mi-era teamă că nu o să-ți placă cineva ca mine. Am făcut tot posibilul ca Namsa să-mi ceară să o meditez acasă, ca să te pot cunoaște. Până la urmă, ai căzut în plasa trucului meu.
În sfârșit e al meu.
- Tâlharule! Vino încoace! Meriți să fii aspru pedepsit!
Thamthai și-a strâns iubitul într-o îmbrățișare, privindu-i chipul dulce. Cei doi zâmbiră unul altuia cu profundă afecțiune.
- E în regulă dacă sunt rău, încă mă iubești? a întrebat Hansa.
- Bineînțeles că te iubesc. Te iubesc mai mult decât orice. A fi soție de mafiot necesită răbdare, ai înțeles?
- Înțeleg. Dacă ești iubitul meu, trebuie să fii și tu corect și tolerant, pentru că mie îmi place foarte... foarte mult violența.
- Ce-ar fi să ne batem să vedem cine câștigă? Ne vom bate în pat. Scoate afară toate instrumentele pe care le ai.
- Sigur, să începem?
- Daa!!!
După ce au vorbit, cei doi s-au sărutat pasional, începând o sesiune de dragoste ferventă în mica cameră a lui Hansa, dezlănțuindu-și adevărata fire. Își arătau reciproc talentele, obiectele din cutie contribuind la creșterea fericirii și a distracției, consolidându-le și mai mult relația
SFÂRȘIT 💜
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii
Cam scurt și cam dur, dar gusturile nu se discută.