DRAGULE, NU FI AROGANT (2023) – CARTE
Titlul Original:
เฮียขาอย่าหยิ่ง
Genul Cărții: Tineret, Romantic, Stil de Viață
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 17
Rating Conținut: -
Autor: Yanzhi
Publicată în: 24 Noiembrie 2023
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Ploy sau Praewa, duce o viață dublă. Ziua este o studentă retrasă, cu părul ciufulit și ochelari mari cu lentile groase. Locuiește într-un apartament simplu, iar vecinul ei este un bărbat extrem de mândru și distant pe nume Kimhan (numit adesea „Hia”). În timpul zilei, el o ignoră complet și o tratează ca și cum ar fi invizibilă.
Noaptea: Praewa se transformă total. Ea lucrează într-un club de lux, unde devine „atracția principală” (top host) datorită frumuseții și senzualității sale. Identitatea ei reală este un secret bine păzit de conducerea clubului. Toți clienții VIP își doresc să o cucerească, însă ea nu este o femeie ușor de obținut.
Ironia sorții face ca însuși Kimhan, vecinul ei cel arogant, să devină unul dintre clienții fideli ai clubului care este complet fermecat și obsedat de această versiune misterioasă și sexy a ei, fără să aibă nici cea mai mică idee că femeia pe care o dorește cu ardoare noaptea este exact fata „invizibilă” de care își bate joc sau pe care o ignoră în timpul zilei.
Povestea explorează jocurile de seducție, secretele dintre cei doi, gelozia lui Kimhan și momentul inevitabil în care acesta va descoperi adevărul despre fata de alături.
Prolog
Într-un condominiu de lux recent deschis, situat în inima orașului, adiacent unui centru comercial pe stânga și numeroase locuri de divertisment și restaurante pe dreapta, oferind confort deplin.
Ploychompoo, o studentă, a venit în fugă, gâfâind și având o expresie panicată, încercând să prindă liftul înainte să se închidă. Ploy e o femeie de douăzeci și ceva de ani, care poartă ochelari groși și se îmbrăcă ca o femeie în vârstă. Purta o fustă plisată maro închis care îi ajungea la glezne și o cămașă albă, amplă, cu mâneci lungi, încheiată până la gât. Părul ei ondulat era prins lejer la spate cu o agrafă, șuvițele ascunzându-i aproape complet fața.
A ajuns la lift, fără suflare și oftând adânc.
- Uf! Am crezut că nu voi ajunge la timp.
Ploy a reușit să întindă mâna și să atingă ușa liftului exact la timp. În momentul în care a atins-o, a aruncat o privire înăuntru. Vederea unui bărbat stând acolo a lăsat-o uluită timp de câteva secunde.
Ochii ei mari și rotunzi, care se uitau prin ochelari, îl priveau fix pe bărbat. Pentru că se holba atât de mult timp la el sprâncenele de pe chipul lui frumos se încruntară.
- Intri? Persoana la care se holba nu părea prea încântată.
După ce și-a recăpătat cumpătul, și-a strâns repede lucrurile în brațe și a intrat în lift simțindu-se jenată, dar tot nu s-a putut abține să nu se uite la spatele lui. Dacă ar fi fost dragoste la prima vedere, Ploy ar fi spus-o cu bucurie.
- La ce etaj mergi? Tonul neprietenos al persoanei din fața ei i-a spulberat instantaneu visele. Ploy s-a simțit ca și cum ar fi fost trezită dintr-un vis și a răspuns repede cu o voce ezitantă:
- La etajul patru.
Bărbatul acesta avea probabil în jur de 180 de centimetri înălțime, pentru că i se părea că îi ajungea doar până la umăr. Acei pantaloni gri, strâmți, erau probabil de la o marcă cunoscută, probabil destul de scumpi. Gândindu-se la asta, Ploy și-a mutat privirea spre cămașa lui albă, strâmtă, cu mâneci suflecate. Nu s-a putut abține să nu exclame în sinea ei: „Ce bărbat frumos!”
Bărbatul părea complet neinteresat de ea. Continua să se uite drept înainte, părând destul de arogant, ca și cum nu ar fi vrut ca cineva să se apropie de el.
Când au ajuns la etajul patru, ușile liftului s-au deschis. A ieșit fără să se întoarcă măcar să se uite. Ploy l-a urmat cu o expresie abătută, fără să observe că mergeau în aceeași direcție până când l-a văzut introducând cartela de acces, dându-și seama că camera lui era alături de a ei.
După ce ușa celeilalte persoane s-a închis, ea s-a grăbit în camera ei.
În camera unei studente tocilare, despre care toată lumea ar crede că are rafturi pline de manuale și cărți, lucrurile nu stăteau deloc așa cum s-ar fi așteptat cineva.
Ploy este o femeie cu o viață dublă. În timpul zilei, este o studentă obișnuită. Însă, noaptea, este o gazdă VIP de top într-un club faimos, unde aproape fiecare oaspete bogat este dispus să „plătească” pentru ea.
De fapt, Ploy este considerată o femeie frumoasă, dar își ascunde identitatea pentru că este încă studentă. Ploy nu vrea ca nimeni să știe că lucrează noaptea, așa că ziua se îmbracă ca un copil. Ăă, dar noaptea se îmbracă...
Ploy are o față ovală, ochi mari și rotunzi, cu lentile de contact gri, gene false lungi și închise la culoare. Buzele ei mici și subțiri sunt acoperite cu un ruj roșu aprins. Poartă o perucă lungă cu șuvițe și breton blond cenușiu. O rochie neagră scurtă, fără bretele, mulată care îi accentuează silueta sexy, dându-i o aură de mare încredere în sine. Fața ei este ținută sus, indicând un aer arogant – un contrast puternic cu aspectul ei din timpul zi. Și, bineînțeles, dacă nu o cunoști bine, nu ai recunoaște-o.
Un pub de lux
O tânără femeie într-o rochie neagră a intrat pe ușa din spate. Bărbatul care mătura podeaua a văzut-o și a zâmbit repede.
- Ați venit devreme astăzi, Khun Praewa.
Praewa pur și simplu a zâmbit. Nu-i plăcea să glumească sau să tachineze pe nimeni, de teamă să nu dezvolte o legătură romantică, mai ales cu personalul masculin care o privea adesea cu admirație. Praewa a continuat să meargă spre tejgheaua din zona VIP înainte de a se așeza cu picioarele încrucișate pe un scaun înalt și rotund.
Barmanul era o altă persoană care încerca să construiască o relație cu ea. I-a preparat rapid o băutură într-un mod flatant.
- Poftim. Dar Praewa a făcut același lucru, mulțumindu-i politicos:
- Mulțumesc.
Nu este pregătită să se împrietenească cu nimeni. Motivul principal este că duce o viață dublă. În timpul zilei, este o studentă universitară nepopulară, iar noaptea, este cea mai bună gazdă dintr-un club de lux, câștigând cel mai mare venit. Frumusețea Praewei este de așa natură încât ar putea deveni cu ușurință actriță dacă ar alege această cale, dar nu vrea să fie faimoasă.
Parcarea din fața pub-ului
- Dacă aș fi știut că pub-ul e atât de aproape, aș fi putut veni și eu pe jos până aici, a spus tânărul de pe scaunul din față imediat ce luxosul BMW a tras într-un loc de parcare. Cum să nu se plângă Kimhan? Apartamentul lui era chiar alături.
- Haha, a chicotit șoferul.
- Haide, gândește-te doar la asta ca și cum aș vrea să-mi etalez mașina nou-nouță.
Kimhan era prea leneș ca să fie atent la poznele obraznice ale fostului său subordonat, așa că a clătinat pur și simplu din cap înainte de a deschide portiera și a coborî din mașină, fără să aștepte ca cei doi subordonați să-i deschidă.
De fapt, Kimhan părăsise de mult lumea obscură. Nici lui nu-i plăcea că acești oameni i se supuneau atât de mult.
- De acum înainte, când veți fi cu mine, purtați-vă cum trebuie. Mă face să mă simt inconfortabil.
- Da, șefu’, au răspuns ei, vocile lor transmițând încă respect. Doar Bell, șoferul, a făcut excepție.
- O, șefu’, nu ne poți învinovăți pentru asta. Cine ți-a spus să fii un tip atât de dur pe atunci? Dacă Mut și Chat ar fi putut îngenunchea în fața ta, probabil că ar fi făcut-o.
Deoarece Bell, sau Peerapat, era fratele mai mic al unui prieten apropiat și, în plus, crescuse cu Kimhan, de aceea îndrăznea să-l tachineze fără teama de a-l supăra pe șeful său. Kimhan, la rândul său, nu se supărase niciodată pe el.
- Bine. Hai să intrăm, Phi. Probabil Boom și ceilalți trebuie să fi ajuns deja.
Kimhan dădu din cap și îl urmă în tăcere pe Bell. Înainte fusese tăcut și rezervat și așa rămânea și acum.
În momentul în care ușile de sticlă s-au deschis, primul lucru pe care Kimhan l-a văzut a fost o femeie într-o rochie neagră, așezată la tejgheaua barului. Chiar dacă era doar un profil al feței ei, nu-și putea lua ochii de la ea. Buzele ei, acoperite cu un ruj roșu aprins, erau lipite perfect de marginea unui pahar transparent, stârnind o imaginație nebună în privitor.
- Hei, șefu’ a strigat Bell, observând că Kimhan nu-l urmărea. Apoi s-a întors să privească în direcția în care se uita șeful său, iar un zâmbet malițios i-a arcuit colțul gurii.
- Frumoasă, nu-i așa? Ți-am spus că nu vei fi dezamăgit.
Kimhan și-a îndreptat privirea înapoi spre fața lui Bell, apoi a dat din cap cu subînțeles.
Kimhan Asawaraks, un băiat rău chipeș și bogat din înalta societate, nu este niciodată lipsit de femei. Subordonații și prietenii săi știu bine asta. De aceea, Bell l-a adus intenționat aici, pentru că este cel mai important om din acest club, o figură celebră printre oaspeții VIP.
Așteptând ca Kimhan să se apropie, Bell a șoptit:
- Nu-ți face griji, mă ocup eu de asta.
- Hm, mormăi Kimhan drept răspuns, apoi îl urmă pe Bell la locurile lor din secțiunea de canapele VIP din interior.
Pe drum, fetele l-au văzut pe Kimhan trecând pe lângă masa lor și toate s-au întors să se uite la el în același timp.
- Uau! Ce tip chipeș!
- Da! Am văzut. Păstrează-ți calmul, khun Phorn o să vadă și o să te ciupească până te învinețește!
După ce a fost trezită la realitate de prietena ei, tânără animatoare s-a liniștit repede. Pub-ul de aici are reguli destul de stricte, deoarece proprietarul este un fost profesor.
Femeile care ajung să lucreze aici trebuie să treacă printr-un proces riguros de selecție. Nu le subestimați doar pentru că lucrează într-un astfel de loc. Cine știe, în viitor, ar putea deveni soțiile sau șeful cuiva. Din această cauză, trecutul fetelor care lucrează aici este considerat strict secret. Institutul le promovează doar pe cele care nu vor să-și ascundă identitatea. Dar pentru unele, precum Praewa, nici măcar numele ei real nu este cunoscut, darămite trecutul ei.
Kimhan le-a făcut un semn din cap celor doi prieteni ai săi de la masă înainte de a se așeza lângă Boom, fratele mai mare al lui Bell.
Boom și-a împins prietenul cu cotul.
-Ce zici? Te-a lăsat cu gura căscată de te holbezi așa la ea?
- E destul de frumoasă, a spus Kimhan, dar ochii lui pătrunzători au rămas ațintiți asupra tejghelei barului.
Femeia discuta și glumea cu un client. Atitudinea ei fermecătoare l-a captivat pe Kimhan, care nu mai fusese cu o femeie thailandeză de luni de zile; nu-și putea lua ochii de la ea.
În timp ce aștepta ca chelnerul să aducă băuturile, Bell i-a făcut semn unuia dintre chelneri să se apropie. Toți cei de la masă o cunoșteau pe Praewa, deoarece știau foarte bine preferințele lui Kimhan, motiv pentru care îl aduseseră intenționat aici.
Singura problemă era că o femeie ca Praewa nu putea fi pur și simplu chemată la masă ca să stai de vorbă.
Aek, care stătea lângă Boom, a pus brusc o bancnotă gri pe masă.
- Pun pariu că Bell nu o poate aduce pe tipa aia aici. Vrea cineva să parieze?
Boom a râs, Bell s-a uitat urât la el, în timp ce ceilalți doi prieteni doar au clătinat din cap. Cine ar îndrăzni să parieze cu bună știință și să piardă bani? Totuși, o persoană, fără să știe, a pus deasupra încă două bancnote de aceeași culoare.
- Pariez încă o mie, spuse Kimhan fără să se întoarcă să se uite la prietenul său, până când Bell îl opri repede, spunând:
- Calmează-te mai întâi.
Înainte ca Bell să poată explica, toți cei de la masă au văzut-o pe femeie clătinând din cap, ca și cum ar fi negat.
Praewa a aruncat o privire spre masa VIP, s-a înclinat politicos în fața tuturor cu un zâmbet profesional, apoi s-a îndreptat spre o altă masă VIP – una care tocmai îi plătise o mie de băuturi. Lucra ca animatoare, iar primul lucru pe care trebuia să și-l amintească era să nu ignore niciodată oaspeții și să-i facă pe fiecare să se simtă importanți.
După ce Praewa s-a dus la masă, chelnerul s-a întors și i-a șoptit ceva lui Bell. Dar chiar dacă chelnerul nu spusese nimic, toți cei de la masă știau că Praewa nu va veni. Aek și-a luat bucuros pariul și l-a pus în buzunar, chicotind.
- Ți-am spus că nu va veni.
- Ați dori să chem pe altcineva? a întrebat chelnerul zâmbind.
Boom a aruncat o privire spre secțiunea unde se aflau fetele și a cumpărat băuturi pentru mai multe persoane.
Una dintre ele, Seri, era la egalitate cu Praewa, clasându-se pe locul doi. Toată lumea o cunoștea drept Cherry, al cărei nume real era Pimolada. Ea lucra acolo de aproximativ trei luni și a fost cea care i-a recomandat lui Praewa să lucreze acolo. Dar de când a început Praewa, Cherry nu a mai primit prea multe băuturi de la invitați. Desigur, Seri nutrea gelozie, dar nu o arăta pentru că, la urma urmei, Praewa era prietena ei.
Capitolul 1
DOUĂ LUMI
Cherry s-a apropiat și s-a așezat lângă bărbatul care o interesa, fără să aștepte ca cei de la masă să o strige. Bărbatul, însă, nu i-a acordat deloc atenție, până când Boom și-a împins prietenul cu cotul, semnalându-i că în dreapta lui stătea o femeie într-o rochie roșie. Abia atunci Kimhan și-a întors privirea de la Praewa, ceea ce a nemulțumit-o pe Cherry, făcând-o să simtă că era doar o alternativă pentru prietena ei.
Ceilalți vorbeau cu fetele și împărțeau veseli băuturi. Toată lumea o uitase pe Praewa și nu purta pică pentru că știau că așa se va întâmpla.
Doar Kimhan nutrea în secret resentimente, deși nu le arăta nimănui. Un playboy rămânea un playboy, chiar dacă era enervat, tot îi zâmbea femeii de lângă el, dar nu se putea abține să nu se uite des la Praewa.
Cherry a fost nemulțumită când a văzut asta.
- Ești interesat de ea?
Kimhan și-a îndreptat privirea înapoi spre cea care îl întreba înainte de a întreba pe un ton serios:
- De ce crezi că sunt interesat de ea?
- Eu am observat că te tot uitai la ea, a spus Cherry, chiar dacă știa că tocmai îl nemulțumise, tot nu avea de gând să se oprească din vorbit despre Praewa.
- Dacă ești interesat, lasă-mă să-ți spun ceva. Praewa e una dintre fetele de top de aici. Doar băieții bogați și cheltuitori se pot apropia de ea.
Cuvintele lui Cherry sunau ca și cum ar fi lăudat-o pe prietena ei, dar la o ascultare mai atentă, de fapt o calomnioase, mai ales la bărbatul care era deja supărat pe Praewa.
Un gând de dispreț i-a apărut brusc lui Kimhan în minte.
E doar o femeie însetată de bani. M-am gândit că ar fi mai bună decât asta.
Un zâmbet i-a apărut pe fața frumoasă.
Văzând asta, Chery a pus repede gaz pe foc.
- Praewa e încântătoare. E o animatoare grozavă. Atâta timp cât o plătești bine, fie că e un bărbat tânăr sau în vârstă, va accepta pe oricine. Chiar zilele trecute a ieșit cu un politician de rang înalt. Dacă vrei să vorbești cu Praewa, nu e deloc dificil. Plătește-o cu generozitate.
Kimhan nu a mai spus nimic, pur și simplu a luat la cunoștință informațiile în tăcere. Dar, în adâncul sufletului, chiar și Chery știa ce gândea. După ce i-a dat vestea bombă, nu a mai menționat-o pe Praewa, în schimb i-a preparat în liniște băuturi.
Motivul pentru care Cherry a devenit o gazdă de top este acesta. Știe cum să distreze oaspeți. Kimhan, de exemplu, este un bărbat liniștit și rezervat, așa că se bazează mai mult pe fapte decât pe vorbe.
Pe de altă parte, Praewa nu era neștiutoare că cineva o urmărea, dar era în timpul serviciului, așa că nu a fost atentă. De fapt, mintea îi era plină de chipul frumos al acelui bărbat. Kimhan era bărbatul pe care îl văzuse și la plăcut la prima vedere; cum ar putea să nu fie interesată de el? După ce și-a terminat paharul de punch, Praewa s-a scuzat și a mers la toaletă.
De-a lungul holului îngust, lat de aproximativ un metru și jumătate, Praewa nu se putea opri din a se gândi la acel bărbat. S-a uitat în oglindă ca să se verifice din nou. În mod normal, era foarte încrezătoare, dar faptul că vedea pe cineva care îi plăcea cu adevărat o făcea să se simtă nervoasă. În cele din urmă, a clătinat repede din cap pentru a alunga gândurile prostești înainte de a se grăbi direct la toaletă.
Praewa a petrecut mai puțin de două minute ocupându-se de treburile ei personale, apoi a ieșit înapoi. În timp ce mergea cu capul plecat, s-a lovit de cineva. Pentru că Purtând tocuri de 20 de centimetri, și-a pierdut echilibrul și s-a clătinat, gata să cadă. Din fericire, brațul cuiva puternic a prins-o de talie. Praewa a tresărit, fața i s-a făcut palidă. Dacă ar fi căzut cu adevărat, ar fi fost foarte probabil să se rănească.
- Mulțumesc, a spus Praewa fără să vadă măcar cine era cealaltă persoană. Văzând că persoana din fața ei nu-i elibera talia, a ridicat privirea. Din cauza înălțimii tocurilor, fețele lor erau la doar câțiva centimetri distanță. Respirația lui caldă i-a atins vârful nasului. Praewa a simțit că își pierduse stăpânirea de sine. După o clipă, și-a recăpătat calmul și i-a mulțumit repede din nou, sperând că îi va da drumul strânsorii de talie.
Kimhan i-a dat drumul fără tragere de inimă, privirea lui măturând-o din cap până în picioare.
Adevărul este că întâlnirea lui cu Praewa nu a fost o întâmplare. Kimhan o așteptase intenționat, lăsând-o deliberat să se întâlnească cu el pentru că voia să știe ce era atât de special la această femeie încât invitații VIP stăteau la coadă să-i plătească băuturile. Nefiind niciodată respins de o femeie, Kimhan era destul de sceptică față de cuvintele lui Cherry.
Totuși, Praewa nu a așteptat să se uite prea mult la el, temându-se că fața ei se va înroși. Așa că a ales să plece repede. Odată ce a fost suficient de departe de el, după ce a făcut aproximativ opt pași, și-a pus mâna pe piept pentru că inima îi bătea atât de repede încât simțea că îi sare din piept.
- Nebun! E atât de mult spațiu de mers, dar trebuie să stai acolo și să te lovești de el!
Praewa s-a așezat la masa clienților ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era mereu așa, pricepută să-și ascundă emoțiile. Indiferent cât de repede îi bătea inima, corpul ei nu reacționa niciodată.
Uneori, se prefăcea că aruncă o privire peste masa lui Kimhan, zâmbindu-i din când în când. Acesta era felul ei de a fermeca oamenii, deoarece lucrul de noapte cerea să se prezinte corespunzător pentru a impresiona clienți. După ce l-a întâlnit pe Kimhan în fața toaletei, i-au trebuit doar câteva secunde până să-și dea seama ce fel de bărbat era.
În ochii Praewei, Kimhan era un bărbat serios și rezervat, la fel ca clienții pe care îi întâlnea în mod regulat. Prin urmare, se comporta diferit față de ceilalți care se grăbeau constant să se apropie de ea. În schimb, stătea liniștită, folosindu-și subtil privirea pentru a atrage bărbații să vrea să afle mai multe despre ea.
Când Kimhan s-a întors la locul lui, s-a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic, dar a continuat să o privească pe Praewa cu o privire adâncă, de nepătruns, gândindu-se la mirosul persistent al parfumului ei scump.
Bell a observat că șeful său, chiar și după ce se întorsese de la toaletă, încă se uita insistent la masa VIP de vizavi. Nu a putut rezista tentației de a-l tachina:
- Ai găsit ceva interesant la toaletă, șefu’?
Auzind asta, Kimhan le-a aruncat o privire înainte de a-și ridica paharul de brandy să-l bea. Nu intenționa să răspundă la întrebare, dar chiar și fără să vorbească, toți cei de la masă știau, chiar și Cherry. O singură privire era suficientă pentru a ști că Kimhan tocmai se întâlnise cu prietena ei. Cherry era cuprinsă de gelozie, dar chipul îi continua să zâmbească în timp ce continua să-i pregătească băuturi lui Kimhan ca de obicei.
A luat pur și simplu paharul pe care i l-a oferit, fără să-și ia ochii de la Praewa. Văzându-și șeful holbându-se la ea, Bell nu a putut rezista tentației de a-l tachina:
- Ar trebui să o răpim pur și simplu, șefu’? Aranjez eu totul pentru tine în seara asta.
Kimhan a rânjit și a răspuns încrezător:
- Chiar trebuie să răpesc pe cineva?
- O, am uitat, a spus Bell, apoi le-a făcut cu ochiul fetelor de la masă. Toate au râs, întrebându-se în secret dacă Kimhan chiar ar putea convinge o vedetă de top precum Praewa să stea cu el.
- Noroc! Aek și-a ridicat paharul.
- Hai să sărbătorim întoarcerea noului om de afaceri dinamic!
Kimhan Asawaraks, în vârstă de 32 de ani anul acesta, este un om de afaceri miliardar de succes, care locuiește în străinătate de mulți ani.
Pe lângă importul de piese auto din Japonia, compania sa deține și mai multe showroom-uri pentru mașini de lux în Thailanda, reprezentând mărci globale de top. S-a despărțit de familie pentru a-și începe propria afacere după ce a absolvit universitatea în Anglia.
Familia Asawaraks are trei fii. Kimhan este fiul mijlociu și are o personalitate diferită de frații săi. În copilărie, a reușit întotdeauna să se descurce singur, ceea ce a însemnat că părinții lui nu și-au făcut prea multe griji pentru el. Prin urmare, a dus o viață independentă.
De-a lungul timpului, a devenit una dintre figurile de top din cercurile de afaceri de import și export, atât în Thailanda, cât și în străinătate, ceea ce l-a făcut să devină miliardar la o vârstă fragedă.
- Unde mergi mâine? a întrebat Boom, întorcându-se și punând paharul jos.
- Mă gândesc să merg la hipodrom. N-am mai fost de mult timp. Vreau să-mi întind puțin picioarele.
Bell a fost interesat imediat.
- Vin și eu, șefu’. Măcar vei avea totuși o gardă de corp, ca mine, voi fi șoferul.
În trecut, ambele familii erau destul de apropiate și au rămas așa și în ziua de azi, deoarece tații lor au fondat împreună afaceri încă din adolescență.
Din această cauză, când erau copii, Bell era mai apropiat de Kimhan decât de propriul lui frate, deoarece Kimhan îl proteja și îl răsfăța, spre deosebire de Boom, fratele lui mai mare.
Timpul a zburat, fiecare a crescut și are propriile afaceri. Boom și Bell, de exemplu, au continuat mai multe afaceri de familie, inclusiv imobiliare și unul dintre cele mai importante magazine universale din Thailanda. În străinătate, familia sa deține multe afaceri imobiliare, inclusiv apartamentul în care stă Kimhan.
- Mă duc acasă acum, mi-e somn, își spuse Kimhan, sigur că Praewa nu va sta lângă el în seara asta. În plus, nu era încă obișnuit cu diferența de fus orar din Thailanda. Văzând că pub-ul era pe cale să se închidă, s-au ridicat cu toții.
În fața pub-ului
- Ne vedem mâine, și-a luat Aek rămas bun de la toți înainte de a face cu mâna și a merge drept înainte.
Apoi, Bell s-a întors să îl întrebe pe Kimhan:
- Ar trebui să te duc cu mașina, Hia?
- E în regulă, pot să mă întorc singură pe jos, a spus Kimhan, apoi s-a întors să-și ia rămas bun de la toți.
- Conduceți cu grijă, băieți. Ne vedem mâine.
După ce și-au luat rămas bun, Kimhan a mers direct pe stradă, ținându-și sacoul într-o mână, plimbându-se pe trotuar spre condominiul alăturat. Pe parcurs, se tot gândea la talia subțire pe care tocmai o îmbrățișase la toaletă. Unui bărbat ca Kimhan nu-i plăcea să fie respins; era hotărât să o aibă pe acea femeie.
În seara asta, Praewa trebuia să se întoarcă acasă mai târziu decât de obicei, pentru că se temea să nu dea peste cineva. Nu voia ca el să știe cum era. Chiar dacă îl considera prima ei iubire dintr-o viață anterioară, asta nu însemna că avea suficientă încredere în el pentru a-i dezvălui secretul ei.
Aerul era proaspăt și luminos în această dimineață. Ploy s-a trezit și s-a îmbrăcat la ora șase, dar nu pentru că se grăbea să meargă la universitate. Pur și simplu voia să-l aștepte.
Camera lui Kimhan era lângă a ei, așa că Ploy a întredeschis ușor ușa ca să asculte.
Auzind ușa deschizându-se și închizându-se, Ploy a așteptat cu nerăbdare. În timp ce bărbatul se apropia de camera ei, ea s-a prefăcut că deschide ușa și l-a tachinat în joacă, intenționând să repete incidentul care avusese loc în toaleta pub-ului cu o noapte înainte.
- Ah! Impactul lui Ploy nu a fost deloc blând. Dar nu avea brațe puternice în jurul taliei, așa cum se așteptase. A căzut pe fund, cărțile pe care le căra împrăștiindu-se peste tot.
- Ești bine!? Mai mult, a auzit un ton enervat de la cineva.
Fața lui Ploy s-a întunecat, neașteptându-se la o astfel de situație. S-a uitat la el cu o privire plină de reproș, dar Kimhan a ignorat-o complet. Văzând că nu răspundea și părea că flirtează cu el, Kimhan s-a îndepărtat brusc, chipul său frumos arătându-i clar nemulțumirea.
Capitolul 2
OAMENII CRUZI
Ploy stătea cu lacrimile șiroind, privind spatele lat până când cealaltă persoană dispăru în lift. Trecură câteva minute până când se putu aduna, se ridică să-și adune lucrurile, cu o privire tristă.
- Ce persoană crudă, se gândi Ploy, simțindu-se rănită și plină de resentimente.
La o universitate privată, Ploy s-a așezat la o masă sub un copac, punându-și cartea jos cu o expresie frustrată. Problema cu Kimhan îi făcuse dispoziția instabilă.
- Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă ai fi constipată, a întrebat o studentă care tocmai venise.
Ploy s-a uitat la singura ei prietenă apropiată cu o expresie abătută.
- Nimic, doar mă plictisesc.
În realitate, prietena lui Ploy este Korhanya Pimlada Kerdtabutr, sau mai degrabă Cherry, a doua cea mai bună de la pub. Ea este singura prietenă apropiată a lui Ploy, deoarece amândurora nu le place să socializeze și, prin urmare, au puțini prieteni.
Korya nu s-a obosit să o întrebe de ce se plictisea prietena ei, ci a sugerat pur și simplu:
- Nu te-ai înscris la cursul profesorului în dimineața asta, nu-i așa? De ce nu mergem să stăm la cafeneaua de lângă hipodrom?
Ploy era enervată de situația cu Kimhan, așa că a dat din cap.
La scurt timp după aceea, taxiul a oprit în fața unei cafenele luxoase. Deoarece cafeneaua era situată lângă un hipodrom, era frecventată de cei bogați, iar proprietarul o decorase într-un stil excepțional de opulent.
- Acest loc e atât de luxos, i-a șoptit Ploy prietenei sale, cu o voce plină de entuziasm, pentru că era prima dată când vedea o cafenea atât de elegantă.
- Bineînțeles. Nu e vorba doar de cafenea, chiar și clienții sunt toți din înalta societate, a spus Korya, apoi s-a dus la tejghea să comande o cafea înainte de a se întoarce să o întrebe pe Ploy, care venea în spate:
- Cafea sau altceva?
- Păi... Ploy aruncă o privire la meniu și la vitrina cu prăjituri și produse de patiserie, incapabilă să se hotărască ce să comande.
Văzând asta, Korya i-a împins brațul.
- Hei, ce vrei?
- Voi lua ceai verde și prăjitură cu portocale.
- Ce? Ai stat acolo atât de mult timp să te uiți la și asta e tot ce vrei? Korya a zâmbit și s-a întors să comande de la vânzător.
După ce au primit comanda, cele două fete s-au dus și s-au așezat la o masă de lângă fereastră. Korya alesese acest loc pentru că aseară îl auzise pe Kimhan vorbind cu un prieten și intenționa să-l intercepteze. Un alt motiv important era că ea voia ca Kimhan să o ca vadă pe Ploy în plină zi. Gândindu-se la asta, Korya și-a aruncat în secret o privire disprețuitoare spre prietena ei care stătea în fața.
Fără știrea persoanei urmărite, Ploy a continuat să mănânce prăjitură, fără a arăta nicio urmă din personalitatea ei obișnuită de top din club.
- Prăjitura asta e atât de delicioasă.
Privirea de dispreț din ochii lui Horya a dispărut instantaneu. Ea a spus cu un zâmbet sincer:
- Dacă asta nu e de ajuns, poți comanda mai mult. Te vom trata.
- Ești sigură? Nu voi mai fi politicoasă, Ploy nu era deloc conștientă de ce gândea cea mai bună prietenă a ei. A continuat să-și pună prăjitura în gură fără oprire. Deodată, Ploy s-a înecat cu prăjitura, ochii practic ieșindu-i din orbite.
Un grup de bărbați intra în cafenea. Dacă nu erau oamenii lui Kimhan, cine altcineva puteau fi?
Korya a observat-o pe Ploy comportându-se ciudat, așa că s-a întors și ea să se uite. Văzând, a zâmbit ușor înainte de a se întoarce cu o față radiind și a șopti încet, suficient de tare cât să audă amândouă:
- Este un client care a fost la pub aseară. Ce coincidență.
Ploy nu a putut decât să dea din cap, pentru că felul în care Kimhan o tratase în acea dimineață făcuse instantaneu prăjitura fără gust. A pus jos linguriță și a sorbit în liniște ceaiul.
Grupul lui Kimhan era format din cinci persoane. Bell s-a dus să comande cafea, în timp ce restul s-au dus să se așeze la o masă de cealaltă parte, în colțul de lângă fereastră. Nu au trecut pe lângă masa lui Ploy, așa că nu a observat-o. Dar chiar dacă ar fi trecut, nimeni nu ar fi știut că femeia cu ochelari groși și o uniformă studențească avea să fie vedeta clubului seara.
Ploy și Pimlada sunt diferite. Ploy este retrasă, nu-i place socializarea și este foarte rezervată. Pimlada, pe de altă parte, vrea pur și simplu să ascundă faptul că lucrează că gazdă. Prin urmare, stilurile lor vestimentare sunt diferite.
Pentru că Ploy nu voia să fie recunoscută, în timpul zilei alegea să se îmbrace și să se comporte cât mai neatrăgător posibil. Korya, pe de altă parte, se îmbrăca ca o studentă obișnuită, doar fără machiajul intens pe care îl purta noaptea. Fața Koryei era unică de frumoasă, așa că arătau foarte diferit. La prima vedere, s-ar putea să nu le recunoști, dar la o inspecție mai atentă, ai ști cu siguranță că este Chery, a doua cea mai bună din club.
Din unghiul în care stătea Kimhan la masă, acesta nu o putea vedea pe Horya pentru că stătea cu spatele la el. Ploy, care stătea cu fața spre el, nu avea nicio șansă să atragă atenția vreunui bărbat. Mai ales acum, în timp ce stătea cu capul plecat și își bea ceaiul, nimeni nu se obosise măcar să se uite la ea.
- Mă duc până la toaletă, i-a spus Ploy prietenei sale cu o expresie abătută după un moment, înainte de a se ridica și a merge spre toaletă.
Pe drum, ea mergea cu capul plecat, pierdută în gânduri despre Kimhan, ceea ce a făcut-o să nu observe și să se lovească de un bărbat care tocmai ieșise din toaletă. Din cauza grabei lui și a dimensiunii fizice, cei doi s-au ciocnit puternic, făcând-o pe Ploy să cadă pe fund.
Kimhan a crezut că el a greșit și intenționa să se grăbească să ajute, dar când a văzut clar cine era, s-a oprit brusc, expresia feței schimbându-se într-una de nemulțumire. imediat,
- Iar ești tu!
În loc să o ajute să se ridice, el a plecat indiferent, crezând că ea încerca să flirteze cu el, așa cum făcuse în acea dimineața.
Persoana la care țipase stătea acolo, cu gura căscată și uluită. După o clipă, expresia feței i s-a schimbat într-una de durere și resentiment. S-a ridicat încet și stângaci, șoldul o durea de la cădere, îngreunându-i mersul. A mustrat-o în gând pe cealaltă persoană până când și-a terminat treburile personale și s-a întors de la toaletă.
- O! Ploy, ce-ai făcut de ai ajuns să mergi așa? a întrebat Korya, îngrijorată, dar în secret amuzată.
- Nimic, doar m-am izbit de ușă, a răspuns Ploy cu o expresie abătută, neavând nicio intenție să îi povestească prietenei ei despre Kimhan.
Între timp, Kimhan abia se așezase la loc la masă când a sunat telefonul. Deoarece cafeneaua era destul de aglomerată, Kimhan a trebuit să se ducă în zona de lângă toaletă pentru a răspunde la apel.
Korya care îl privea în secret tot timpul s-a întors către Ploy și a spus:
- Voi mergem la toaletă. Acestea fiind spuse, s-a îndreptat direct spre toaletă. Din acest unghi, Ploy nu putea vedea că cea mai bună prietenă a ei nu se dusese la toaletă, ci îl urmase în liniște și stătuse în spatele cuiva.
După ce a închis telefonul, Kimhan s-a întors și s-a lovit de Korya. Dar nu a fost o întâmplare; Korya se poziționase intenționat în spatele lui, astfel încât Kimhan să se lovească de ea când se va întoarce.
- Oops, silueta minionă se clătină ușor, iar brațe puternice o înconjurară instinctiv din jurul taliei.
- Îmi pare rău, spuse Kimhan, eliberându-și încet brațul.
- E în regulă. Ăă... tu ești persoana care a fost în pub aseară?
- Da, a răspuns el, surprins, înainte de a o privi din cap până în picioare, apoi de a rosti un nume pe care l-a recunoscut:
- Cherry?
- Da, sunt Cherry. Ce faci aici?
- Am venit la hipodrom, a răspuns Kimhan cu o față impasibilă, fără să arate niciun interes față de ea. Chiar dacă era un playboy, asta nu însemna că se încurcă cu oricine, apoi el a spus:
- Mă scuz acum.
- Bine, Korya nu intenționa să-l oprească, ci pur și simplu profită de ocazie pentru a merge alături de el. Pe parcurs, au vorbit și au râs ca și cum ar fi fost prieteni apropiați.
Totuși, Kimhan nu a arătat niciun interes față de ea; a vorbit pur și simplu cu ea ca și cu o cunoștință până când s-au despărțit și s-au dus la mesele lor.
- Ce s-a întâmplat? De ce stai acolo și zâmbești? S-a întâmplat ceva bun? Ploy a observat zâmbetul ciudat al lui Korya și a întrebat.
- Am dat peste un tip chipeș care a fost la pub aseară, a spus Korya, dându-i de înțeles lui Ploy că îl place. Dar Ploy nu părea deloc entuziasmată, simțindu-se rănită și dezamăgită.
Chiar când Kimhan a ajuns la masă, vocea lui Bell a răsunat:
- Hei, Kim, cine e tipa aceea drăguță!
- A... aceea e fata gazdă care a stat cu noi aseară, a spus Kimhan cu o expresie neutră, fără niciun interes, spre deosebire de Bell, care se tot uita la femeie.
- Hei, afară sunt fete drăguțe! a exclamat Pak. Toată lumea s-a întors să se uite, dar Kimhan a rămas neinteresat.
- Chiar și din spate, arată bine, P’Pak, a spus Bell, sorbindu-și cafeaua.
Pak s-a întors către Kimhan și l-a întrebat:
- Hei, Kim, când ai de gând să te întâlnești serios cu cineva?
Boom a râs.
- Are atâtea fete în «stocul» lui, încât probabil nu știe pe care să o aleagă.
Kimhan ridică din umeri.
- Nu mă grăbesc. Mai întâi vreau să mă bucur din plin de viața mea de celibatar.
- Ai grijă, omule, când în sfârșit întâlnești pe cineva care îți place cu adevărat, s-ar putea să nu-i placă de tine pentru că ești prea bătrân, a spus Aek râzând. Toată lumea a râs împreună. Kimhan a clătinat din cap, fără să-i ia asta în serios, deoarece era foarte încrezător în sine. După aceea, tot grupul a ieșit din cafenea.
Ploy și Korya stăteau privind cu dor spatele aceluiași bărbat, dar gândurile lor erau diferite. Ploy nu mai voia să îl placă pe Kimhan pentru că o rănise, în timp ce Korya plănuia să se apropie de el.
Ele au mai stat puțin în cafenea, apoi au ieșit să aștepte un taxi.
Korya a auzit sunetul unor mașini de curse venind de pe pistă, așa că s-a întors și a împins-o pe Ploy:
- Hei, vrei să mergem să ne uitam la cursă?
Ploy clătină din cap.
- Nu, hai să ne întoarcem. Nu voia să-i mai vadă fața lui Kimhan. Știa foarte bine că Kimhan o antipatiza, indiferent de situație.
În adâncul sufletului, Korya încă își dorea să o ia pe prietena ei ca să o confrunte pe Kimhan, dar nu voia să-i stârnească suspiciuni lui Ploy. Așa că cele două au luat un taxi înapoi la universitate.
După ce antrenamentele s-au terminat, Kimhan și prietenii săi s-au urcat în mașinile care îi așteptau.
În timp ce se întorceau, Pak sau Nirut, un alt prieten apropiat al lui Kimhan, care tocmai absolvise un doctorat în străinătate, dar a cărui personalitate nu era cu mult diferită de a lui Kimhan, a luat cuvântul.
- Unde ar trebui să mergem în seara asta? Nu vreau să mă duc acasă încă, a spus Pak, întorcându-se să îl privească pe Kimhan, care stătea pe scaunul de lângă el.
- Am putea merge la pub-ul de lângă apartamentul meu și, dacă vă îmbătați foarte tare, puteți rămâne la mine peste noapte ca să nu fie nevoie să vă întoarceți cu mașina, a sugerat Kimhan, pentru că îi era frică să nu-și piardă reputația, nu voia ca cineva să își de-a seama că vrea să o întâlnească pe animatoarea pe nume Praewa, pentru că, în adâncul sufletului, Kimhan încă se gândea la parfumul ei.
Imediat ce Bell a auzit asta, a izbucnit în râs.
- Grozav! Nu bea și nu conduce, frate!
- Iar începi, Bell. Ești un expert în asta, a spus Boom zâmbind și clătinând ușor din cap. Dar amândoi știau de ce voia Kimhan să meargă.
După ce i-a lăsat pe toți, Pak, care încă refuza să se întoarcă acasă, a mers cu mașina până la apartamentul lui Kimhan.
Capitolul 3
HIA KIM
În seara asta, Praewa a venit la serviciu ca de obicei. A ajuns la pub mai devreme decât de obicei și s-a așezat la locul ei obișnuit de la tejgheaua barului.
- Nong Praewa, ce faci? spuse Phorn, sau Phornnapa Kaewsri, o femeie de vârstă mijlocie, trecută de patruzeci de ani, care se ocupă de fetele din pub. Este încă la fel de tânără și frumoasă ca fetele mai tinere din bar. Tot personalul o respectă datorită vârstei și poziției sale.
- Salut, P’Phorn, Praewa ridică privirea și se înclină respectuos.
- De ce ai venit la pub așa devreme astăzi? a întrebat mătușa Phorn, punându-și mâna pe umărul ei.
- Eram liberă și nu știam unde să mă duc, așa că am venit să mă așez și să aștept un client.
- Ești foarte muncitoare, a spus Phorn, apoi a trecut pe lângă ea și s-a așezat pe canapeaua din secțiunea VIP din spatele magazinului. Era bine cunoscut faptul că, dacă vreun client își dorea o fată de top, trebuia să vină să vorbească cu ea.
Chiar atunci, a sunat telefonul lui Phorn. Apelantul voia o fată de top, și plătea pentru ea băuturi nelimitate.
- Bine, sigur, și apoi apelul s-a încheiat.
Persoana de la celălalt capăt al firului nu era altul decât Boom, pentru că deține acțiuni la acest pub, doar că nu spusese nimănui.
Ca de obicei, Boom și Bell au ajuns curând la pub. Au mers direct la secțiunea VIP și s-au așezat.
În timp ce aștepta ca chelnerul să se apropie, Boom s-a întors și a ordonat:
- Du-te și spune-i lui Phorn că a sosit Khun Peerapat.
- Da, chelnerița a confirmat comanda și s-a grăbit spre Phorn.
După ce a auzit ce a spus chelnerița, Phorn s-a îndreptat spre masa unde stăteau Boom și Bell. A schimbat câteva cuvinte cu Boom înainte de a se îndrepta spre fetele de top din pub. În mod normal, programul Praewei nu este niciodată gol, deoarece are clienți fideli care rezervă băuturi în avans. Dar astăzi, dintr-un anumit motiv, clientul ei obișnuit, nu a apărut. Acest lucru i-a oferit timp pentru alți invitați și, bineînțeles, fata de top pe care Boom o solicitase în mod special, era cea mai bine cotată.
Praewa și Cherry, împreună cu două fete noi, s-au îndreptat spre masă. I-a recunoscut pe Boom și Bell, așa că, fără să o vadă, a aruncat o privire prin restaurant. Când nu i-a văzut Kimhan și Pak a oftat încet, ușurată. Nu era încă pregătită să fie aproape de el.
Dar Praewa era prea naivă. La mai puțin de două minute după ce se așezase, Kimhan și Pak intrară. În momentul în care au văzut-o pe Praewa, amândoi au rămas uluiți. Pentru Pak, cu siguranță era din cauza frumuseții ei, dar pentru Kimhan ea era incredibilă. Înainte de a părăsi apartamentul, încă încerca să-și dea seama cum să-i cumpere lui Praewa o băutură. Nu se așteptase niciodată să o vadă acolo. Gândindu-se la asta, s-a apropiat și s-a așezat lângă ea cu o față impasibilă, ca și cum nu s-ar fi gândit la nimic.
Asta a nemulțumit-o foarte tare pe Cherry, dar nu a arătat-o, forțându-se să zâmbească pentru tipul de lângă ea.
- Ce ai vrea să bei Khun? l-a întrebat Praewa politicos.
El nu a arătat că o place, și nici ea nu a arătat că îl place.
Văzând asta, Bell l-a tachinat:
- Al numi «Khun» sună atât de distant. Praewa, ar trebui să-i spui în schimb «Hia Kim». Ar suna mai prietenos.
Fața Praewei a afișat un zâmbet serios. S-a întors să îl cheme pe Kimhan, așa cum îi spusese Bell:
- Ce doriți să beți, Hia Kim?
Cuvântul „Hia” care a ieșit din gura lui Praewa l-a făcut pe Kimhan să simtă o căldură bruscă și o senzație de furnicături în abdomenul inferior. A răspuns cu o voce răgușită:
- Brandy, te rog.
Praewa i-a preparat cu măiestrie brandy înainte de a-i întinde un pahar. În timp ce Kimhan întindea mâna să-l ia, fie din greșeală, fie intenționat, palma lui i-a atins dosul palmei. Praewa s-a prefăcut că nu observă, retrăgându-și încet mâna, în timp ce Kimhan s-a prefăcut că nu-i păsa, chiar dacă inimile din piepturile amândurora le băteau atât de tare încât simțeau că vor sări din piept.
Fiecare acțiune a celor doi era urmărită de toți cei de la masă. Din cauza timidității lor, atât Praewa, cât și Kimhan nu vorbeau prea mult. Totuși, la o observare mai atentă, se putea observa că unul dintre brațele lui era atârnat peste canapeaua din spatele ei, dând impresia că o îmbrățișează.
Atitudinea Praewei a rămas grațioasă, elegantă și fermecătoare, captivând pe oricine o vedea. Își trata toți clienții în acest fel.
Cu cât Kimhan se așeza mai aproape de ea, cu atât devenea mai captivat, până în punctul în care i-a venit chiar gândul să o imobilizeze în pat.
- Scuzați-mă, trebuie să merg la toaletă, a spus Praewa, întorcându-se și oferind un zâmbet ușor tuturor celor de la masă înainte de a se ridica și a pleca.
Cherry, care așteptase de mult timp o ocazie să se apropie de Kimhan, era pe punctul de a se mișca și de a se așeza lângă el, dar el s-a ridicat brusc și a plecat. A înlemnit, putând doar să-i vadă spatele lat dispărând în toaletă.
Totuși, Kimhan nu s-a dus la toaleta bărbaților, așa cum crezuse Cherry, ci a așteptat pe cineva într-un colț retras.
Praewa abia făcuse zece pași din toaleta femeilor când brațul i-a fost tras, făcând-o să se dezechilibreze spre persoana care o apucase de talie. Praewa a fost atât de șocată încât fața i s-a făcut palidă. Și-a ridicat repede privirea spre persoana care o ținea de talie.
- Hia Kim?! Praewa tresărise deja cu un moment în urmă, dar când a văzut cine era, a fost și mai șocată, pentru că nu se așteptase niciodată ca Kimhan, de obicei serioasă, să facă așa ceva.
- Ce ai de gând să faci? Fața Praewei a început să citească nemulțumire. Chiar dacă îl plăcea, asta nu însemna că voia să fie jucăria cuiva.
- Dă-mi drumul, a spus ea, dar înainte să poată termina...
Kimhan nu numai că nu i-a dat drumul, dar și-a apăsat vârful nasului pe gâtul ei alb. După ce i-a inhalat adânc parfumul, i-a spus cu o voce răgușită:
- Cât crezi că ar costa să continui cu mine?
Prae a fost luată prin surprindere de ceea ce a auzit, privindu-l insistent în ochi. Văzând disprețul din privirea lui, s-a înfuriat instantaneu.
- Eu nu sunt o prostituată, khun Kimhan. Vă rog să înțelegeți asta. Și vă rog să mă lăsați să plec.
Kimhan încă mai credea că se preface ca să crească prețul, așa că a strâns-o mai tare în brațe până când sânii mari ai Praewei au fost atât de aproape de pieptul lui încât aproape au dispărut.
- Plătesc cât vrei. Spune-mi doar prețul, nu trebuie să eziți atât de mult.
- Khun Kimhan! Praewa era prea furioasă ca să vorbească. Nu crezuse niciodată că va fi așa.
- Dă-mi drumul chiar acum! Se chinui să se elibereze din îmbrățișarea lui, împingându-l dar fără niciun rezultat.
Kimhan simțea că se preface prea mult și începea să se enerveze. Nu mai fusese niciodată respins de o femeie ca ea, nici măcar la treizeci de ani. Era cât pe ce să mai spună ceva, dar cu coada ochiului, a zărit niște clienți la o altă masă care se pregăteau să meargă la toaletă, așa că a lăsat-o să plece fără tragere de inimă, simțind regret.
De îndată ce s-a eliberat, Praewa s-a grăbit să plece fără să se uite înapoi la el, rănită de comportamentul insultător și degradant al lui Kimhan. Praewa s-a îndreptat spre masă, oferindu-le tuturor un zâmbet fals, apoi s-a așezat și a pregătit băuturi ca de obicei. Praewa era foarte pricepută la a se preface; putea zâmbi și să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă fierbea de furie în sinea ei.
Kimhan a urmat-o îndeaproape. S-a uitat la ea cu o privire disprețuitoare înainte de a se așeza să bea, prefăcându-se că nu s-ar fi întâmplat nimic, doar că a băut și mai mult decât înainte.
Boom sa întors să întrebe:
- Ce e în neregulă cu tine? Bei ca și cum ți-ar fi frică că se termină băutură.
- Când vii la un pub, trebuie să bei, nu? Sau vrei să beau suc? i-a răspuns Kimhan lui Boom, apoi a râs ca să-și ascundă jena, ca nimeni să nu știe că tocmai a fost respins de Praewa. Dar Boom, prietenul său apropiat, putea vedea că e ceva în neregulă. Pur și simplu nu era momentul să-l întrebe, așa că Boom s-a întors la băutura lui.
Atmosfera de la masă a rămas veselă și plină de viață. Praewa și Kimhan au continuat să ofere tuturor zâmbete vesele, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, până când a fost aproape timpul ca pub-ul să se închidă.
Toată lumea s-a ridicat în picioare și s-a pregătit de plecare.
- Mulțumesc, a spus Praewa, zâmbind și înclinându-se respectuos.
Cherry și celelalte două fete au urmat-o. Erau încă în fața pub-ului, dar Praewa a ales să nu meargă pentru că nu voia să-i vadă fața lui Kimhan. Acesta a fost un alt lucru care l-a înfuriat și mai tare pe Kimhan.
A doua zi dimineață, telefonul lui Kimhan a sunat de mai multe ori până când acesta a răspuns cu reticență. Era secretara lui care îl suna ca să-i amintească de o ședință. Nu mai fusese la birou de două săptămâni și uitase că în ziua aceea avea loc o ședință importantă a acționarilor. Încă mahmur, Kimhan s-a forțat să se ridice, să facă duș și să se îmbrace pentru serviciu.
O super-mașină roșu aprins a oprit și a parcat în fața Aswarak Group Corporation. Kimhan a coborât din mașină, îmbrăcat într-un costum gri, cu o expresie severă. În timp ce se apropia de ușile glisante ale companiei, angajatele s-au oprit și l-au privit insistent până când a dispărut din vedere și a intrat în lift.
După întâlnire, Kimhan era pe punctul de a suna și de a aranja o întâlnire cu fetele din stocul lui, pentru că nu se culcase cu o thailandeză de luni de zile, dar telefonul a sunat înainte să apuce să sune.
- Hei, Kim, ești liberă în seara asta? Hai să bem ceva și să vedem fetele de la pub.
Vocea de la celălalt capăt al firului era a lui Boom. Boom și-a dat seama că Kimhan o dorea pe fata pe nume Praewa încă de aseară, așa că plănuise să le creeze un cadru privat. Rezervase o cameră VIP privată și comandase toate băuturile lui Praewa fără să îi spună prietenului său.
- Din nou în același loc? Kimhan nu prea voia să meargă, pentru că aseară tocmai fusese respins de Praewa. Nu voia ca ea să creadă că o urmărește ca să o recucerească. Dar o altă parte din el voia să se răzbune pe ea.
- Deci, vi sau nu? întrebă Boom cu subînțeles. În cei douăzeci de ani petrecuți împreună, nu îl mai văzuse niciodată pe Kimhan arătând un interes atât de evident pentru vreo femeie. De fapt, Boom voia doar să testeze dacă Kimhan chiar o plăcea pe Praewa. Și, exact așa cum bănuia Boom, mânat de dorința de a câștiga, Kimhan a fost în cele din urmă de acord.
- Bine, atunci ne vedem la pub. De fapt, Kimhan oricum voia să o vadă pe Praewa, îi era doar frică să nu-și piardă fața.
Pe măsură ce se lăsa seara, Kimhan ajunse la pub la ora stabilită de Boom, fără să bănuiască nimic.
- Bună seara, khun Kimhan. Vă rog să veniți pe aici, l-a salutat rapid chelnerul desemnat și l-a condus într-o cameră VIP. Această cameră era de fapt apartamentul privat al lui Boom, folosit adesea pentru a găzdui oaspeți de rang înalt.
În timp ce mergea pe hol, Kimhan nu s-a putut abține să nu se uite în jur, căutând-o pe Praewa, dar era dezamăgit pentru că Praewa nu era în secțiunea VIP în seara asta.
După ce Kimhan s-a așezat pe canapeaua mare, a încercat să-l sune pe Boom, dar nu a putut să dea de el. A încercat să sune de mai multe ori până când un chelner a adus brandy.
Kimhan a fost puțin surprins, dar nu i-a dat prea multă importanță, presupunând că Boom îl comandase dinainte.
A mai stat puțin așteptându-l pe Boom. Apoi ușa camerei s-a deschis. Crezând că era Boom Kimhan, nu s-a întors să se uite până când o femeie într-o rochie neagră, cu umerii goi, nu s-a oprit lângă el.
Capitolul 4 - 18+
LA REVEDERE HIA
Sprâncenele lui Kimhan s-au apropiat ușor, intenționând să-și ridice privirea pentru a-și certa prietenul. Însă persoana pe care a văzut-o l-a făcut să încremenească. Silueta ei extrem de sexy i-a făcut sprâncenele, care erau deja apropiate, să se încrunte și mai tare. Fața lui chipeșă a devenit instantaneu rece și distantă, întrebând imediat cu o voce plină de nemulțumire:
- Cum ai intrat? Cine ți-a dat voie? Praewa era o profesionistă. Pe chipul ei frumos încă se citea un zâmbet comercial, de parcă între ea și el nu ar fi existat nicio neînțelegere în noaptea precedentă.
- Bună seara, Hia, l-a salutat ea, după care s-a așezat direct, fără să-i pese de expresia lui nemulțumită. Apoi, a preparat o băutură și i-a întins-o.
La început, Kimhan nu a vrut să întindă mâna ca să o ia. Praewa s-a prefăcut atunci că este tristă și a spus cu o voce alintată:
- Hia, te rog nu te supăra pe mine. Eu îmi cer scuze.
- Prosti! De ce aș fi supărat pe tine? a răspuns Kimhan imediat.
- Nu ești atât de importantă încât să-mi bat capul cu tine. Nu te măguli singură.
- Bine, dacă nu ești supărat, atunci nu ești supărat. Atunci, ce zici de băutura asta? Praewa i-a întins din nou paharul cu brandy. De data aceasta, Kimhan a acceptat fără obiecții. De teamă că ar putea lăsa să se vadă prea mult din starea lui, a dat peste cap tot paharul dintr-o singură înghițitură.
Văzând asta, Praewa a putut în sfârșit să răsufle ușurată. Nu doar el era supărat pe ea, ci și ea în inima ei avea o mare supărare pe el. Dar ce putea să facă? Munca e muncă. Gândindu-se la asta, s-a întors, i-a zâmbit și i-a luat paharul pentru a-i turna din nou.
A trecut mai bine de jumătate de oră. Nu se știe exact cât de mult a băut Kimhan, dar ceea ce era cert era că privirea lui nemulțumită se transformase deja de ceva timp într-o căutare profundă.
- Oh! Deodată, el a cuprins-o de talie și a tras-o să se așeze pe genunchii lui. Praewa s-a speriat atât de tare încât a rămas uluită.
- Hei!? Fără să o lase să își vină în fire, strigătul ei a fost imediat acoperit de buzele lui.
- Ooh... Praewa a înlemnit de uimire, neștiind ce să facă, deoarece acesta era primul sărut din viața ei. Până când, fără să vrea, a deschis gura, permițându-i limbii lui fierbinți să pătrundă înăuntru. Gustul de brandy din gura lui a făcut-o să se simtă amețită, până când creierul i s-a încețoșat. Nu după mult timp, corpul ei mic s-a înmuiat complet.
Pentru că îl plăcea deja, nu i-a fost deloc greu lui Praewa să cedeze și să își lase inima purtată de dorință.
Cu atât mai mult cu cât avea în față un bărbat atât de experimentat precum Kimhan, o femeie lipsită de experiență ca Praewa nu avea nicio șansă să i se opună.
El a împins-o ușor pe canapea, iar apoi și-a lipit vârful nasului de gâtul ei alb și catifelat, șoptind cu o voce răgușită:
- Mergi mai departe cu mine? Kimhan abia își mai putea controla emoțiile, deoarece focul din interiorul său fusese aprins de mult timp.
- Da, a răspuns Praewa cu ușurință, de parcă nu mai era în toate facultățile mintale. De fapt, Praewa avea motivele ei pentru care făcea asta, iar Kimhan, cu siguranță, nu avea să le afle niciodată.
În acest moment, Kimhan își dorea doar parfumul trupului alb și neted al lui Praewa, așa că nu-i mai păsa de nimic altceva. A prins-o repede de mână, a ridicat-o de pe canapea și apoi a condus-o rapid afară din club. Din cauza grabei, Kimhan nici măcar nu a realizat că, în timp ce o conducea pe Praewa spre apartamentul său, ea nu a scos nici măcar un singur cuvânt.
El a introdus cartela magnetică și a deschis ușa, trăgând-o de mână în cameră cu o grabă evidentă. S-a întors imediat să încuie ușa, apoi s-a întors din nou și i-a împins corpul firav spre perete, sărutând-o cu pasiune. A așteptat până când Praewa nu s-a mai putut ține pe picioare, abia atunci a luat-o în brațe pentru a o susține, și a întrebat-o cu o voce tremurândă:
- Vrei să faci un duș mai întâi?
În acest moment, Praewa era ca și cum și-ar fi pierdut mințile. Inima îi bătea atât de repede și de puternic încât aproape că îi sarea din piept. Vocea lui răgușită suna atât de seducător încât a făcut-o să uite complet că în acel moment juca rolul lui Praewa; în schimb, a dat din cap fără să își dea seama, ca un copil mic, exact așa cum obișnuia să facă Ploy.
Văzând asta, Kimhan a devenit și mai incitat. A luat-o repede de mână și a condus-o direct spre baie.
Nu după mult timp, hainele amândurora au căzut pe podea, bucată cu bucată. Rochia pe care o purta Praewa nu avea sutien pe dedesubt, așa că, în momentul în care a alunecat de pe corpul ei, a rămas doar într-o mică lenjerie intimă de culoare neagră, care îi acoperea zona intimă. În ceea ce îl privește pe Kimhan, în acest moment rămăsese și el doar în niște boxeri de firmă.
Când s-a ajuns în acest punct, Praewa a devenit atât de timidă încât a fost nevoită să își ridice mâinile pentru a-și acoperi pieptul.
- De ce te acoperi? Kimhan a tras-o de talie mai aproape de el.
- Haide, lasă-mă pe mine să te ajut să îi dai jos. Praewa nu s-a împotrivit. L-a lăsat să o ajute să își scoată acea piesă mică de lenjerie intimă de pe corp.
Corpul lui Praewa era extrem de sexy, mult mai atrăgător decât al tuturor femeilor care trecuseră prin mâinile lui Kimhan până atunci, așa că nu s-a putut abține să nu își treacă mâinile peste șoldurile ei rotunde și ferme.
- Ești atât de frumoasă, știi asta?
Ea s-a apropiat repede de corpul lui pentru ca acei ochi să nu o poată privi prea direct, înainte de a spune cu o voce stinsă:
- Hia, mi-e rușine...
- De ce să-ți fie rușine? Haide, te ajut eu să faci duș.
- Nu... nu este nevoie. O să fac duș singură. Kimhan nici nu a vrut să audă. S-a grăbit să își dea jos ultima piesă de îmbrăcăminte, lăsând la vedere o anumită parte a corpului său care era deja complet erectă. Apoi, a cuprins-o de talia îngustă și a condus-o sub duș. Praewa era atât de timidă încât nu a mai putut scoate nicio vorbă; nu a putut decât să stea nemișcată, lăsându-l să îi mângâie corpul gol. Aceasta era prima dată în viața ei când era atinsă de un bărbat.
Atingerea și sentimentele lui Praewa în acel moment erau atât de amestecate încât nu le mai putea deosebi. Simțea deopotrivă curiozitate, dorința de a experimenta, o mare timiditate și o profundă agitație.
- Ce s-a întâmplat? De ce stai așa rigidă? Khimhan i-a șoptit cu o voce gâfâită la urechea mică, în timp ce îi întindea ușor gelul de duș pe cei doi sâni plini. Își folosea intenționat mijlocul palmei pentru a-i mângâia sfârcurile roz ale sânilor. Praewa a început să respire sacadat, iar corpul ei a devenit fierbinte, deși se aflau sub jetul de apă.
El i-a întors corpul spre el, ca să îl privească în față.
- Spală-mă și tu. Praewa și-a strâns buzele, fără să îndrăznească să privească direct spre abdomenul lui cu pătrățele. Cu cât Kimhan vedea asta, cu atât îi plăcea mai mult. La început crezuse că ea era mult mai experimentată decât atât; nu se aștepta să fie atât de timidă. Dar și așa era bine, fiindcă îi stârnea și mai mult dorința. Gândindu-se la asta, a tachinat-o prin a-i prinde mâna și a o ghida spre acea parte a corpului său. La simpla atingere, Praewa s-a speriat și a vrut să își tragă mâna înapoi, dar el i-a strâns încheietura, împiedicând-o.
- Încearcă să îl atingi, așa o să te obișnuiești. Când o să fie în interiorul tău, cum o să fie? Kimhan a tachinat-o cu aceste cuvinte înainte de a-i trage din nou mâna pentru a-i atinge acel penis care era deja complet erect.
În acest moment, pielea albă și catifelată a lui Praewa devenise complet roșie. Știa doar că sângele îi pompa atât de repede încât aproape că îi venea să leșine, fiind nevoită să îi spună:
- Hia... nu... o să leșin.
- Hmm? Kimhan a ridicat ambele sprâncene de surpriză, pentru că nu se aștepta să audă cuvinte atât de inocente. Dar, într-o clipită, s-a gândit că ea doar se preface; s-a gândit că Praewa doar făcea pe timida ca să pară mai greu de cucerit, așa că a decis să îi facă jocul.
- Atunci să lăsăm dușul. De îndată ce a terminat propoziția, nu a mai stat pe gânduri, deoarece își dorea cu disperare să o ducă în pat. Praewa, care purta doar un halat de baie, a fost condusă și așezată pe pat. Din fericire, cosmeticele pe care le folosise erau de calitate și nu se șterseseră de tot; doar fardul de ochi roz se estompase până când aproape că își recăpătase culoarea naturală, însă Kimhan nu a observat acest detaliu.
El a împins-o ușor, întinzând-o pe patul king-size, după care și-a dat jos propriul halat de baie și s-a așezat deasupra ei.
Praewa a închis ochii imediat ce buzele lui s-au lipit de ale ei. Deși știa bine că nu exista nicio cale ca ea și el să rămână împreună, era totuși pe deplin de acord și fericită ca el să fie primul bărbat din viața ei. Praewa își dorea doar o amintire frumoasă pentru această noapte, nimic mai mult. Iar Kimhan nu a dezamăgit-o deloc; sărutul lui i-a blocat complet gândurile, făcând-o să nu își dea seama nici măcar când halatul de baie i-a alunecat de pe corp, a fost conștientă de acest lucru abia când a simțit palma lui fierbinte atingându-i zona dintre picioare.
Desigur, stângăcia ei i-a provocat din nou o ușoară surpriză lui Kimhan, însă într-un astfel de moment, cui îi mai păsa? Vârful degetului său mijlociu a început să îi tachineze cu abilitate cel mai sensibil punct, determinând-o pe Praewa să își miște șoldurile într-o încercare de a se feri, însă el a blocat-o imediat folosindu-și genunchiul.
Kimhan și-a desprins buzele de ale ei pentru a o săruta pe obraji și pe gâtul ei alb și catifelat, până când a ajuns din nou la sfârcurile roz ale sânilor ei. Apoi, și-a folosit vârful limbii pentru a le gusta cu delicatețe, mușcându-le ușor în același timp.
Respirația amândurora a început să devină din ce în ce mai intensă și mai rapidă. Praewa a simțit cum zona ei intimă devenea deja extrem de umedă. Kimhan a realizat și el acest lucru, așa că și-a introdus degetul mijlociu pentru a-i deschide calea. Presiunea strânsă a pereților moi l-a făcut să își dea seama că ea era deja pregătită pentru el.
Picioarele ei subțiri au fost ridicate și îndoite de la genunchi pentru a aduce partea inferioară a corpului într-o poziție cât mai confortabilă. Nu după mult timp, acel obiect străin a început să înainteze și să apese ușor. Din cauză că era încă virgină, Praewa a simțit o durere atât de puternică, de parcă s-ar fi rupt în două. Chiar și Kimhan a trebuit să se oprească o secundă, uimit, însă s-a gândit că nu avea cum ca aceasta să fie prima ei dată, așa că nu i-a trecut prin minte să se oprească de tot.
Ploy nu a îndrăznit să îi spună. Nu a putut decât să strângă din dinți și să îndure până când cele două părți ale corpului s-au unit complet. După ce el s-a mișcat de câteva ori, durerea a început să se transforme în amorțeală, iar nu după mult timp, o senzație de plăcere intensă i-a luat locul.
În această noapte, Kimhan a folosit prezervativele până când a golit întreaga cutie. Cei doi aproape că nu și-au vorbit deloc.
El trebuia să admită că ea l-a făcut să se simtă extrem de împlinit, așa cum nicio altă femeie nu o mai făcuse vreodată. După ce s-a eliberat și s-a relaxat complet, Kimhan a strâns-o în brațe și a adormit profund, plin de fericire, fără să știe deloc că cealaltă persoană nu putea închide un ochi.
Ploy a stat întinsă, privindu-i chipul până când s-a asigurat că Kimhan doarme adânc. Abia atunci s-a desprins încet din îmbrățișarea lui, înainte de a-și pune în grabă hainele la întâmplare. Apoi a mers direct spre ușă. Înainte de a ieși, nu s-a putut abține să nu se întoarcă și să privească din nou spre persoana de pe pat, luându-și rămas-bun de la el în gând:
„La revedere, Hia...”
Ploy s-a întors în propria cameră cu picioarele tremurând de oboseală. Zona dintre picioare îi era încă inflamată și dureroasă, însă nu îi părea deloc rău pentru ceea ce făcuse.
În decursul unei vieți, să găsești un bărbat care să îți placă cu adevărat nu este un lucru ușor. Ea își dorea doar să aibă niște amintiri frumoase pe care să le păstreze pentru sine, fără să aibă nicio altă pretenție.
Kimhan s-a trezit la scurt timp după ce persoana de pe pat plecase. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să întindă mâna pentru a căuta corpul moale pe care îl îmbrățișase toată noaptea. Când a dat doar peste golul din pat, s-a trezit brusc. La început s-a gândit că Praewa s-a dus probabil la baie, așa că s-a ridicat grăbit, a luat un halat de baie și l-a îmbrăcat înainte de a merge să verifice. Însă baia era goală. Sprâncenele de pe chipul lui frumos au început să se încrunte; a ieșit repede să verifice și în restul apartamentului, dar era la fel de pustiu, de parcă nimeni nu ar fi trecut pe acolo azi-noapte.
Când a fost sigur că ea plecase, Kimhan a simțit dintr-odată cum îl cuprinde o stare de iritare. S-a întors și a tras pătura de pe pat cu ciudă, însă în acea clipă, chipul lui a înlemnit. Pata de sânge de pe pat era dovada clară că azi-noapte tocmai luase virginitatea unei femei. Cu experiența lui vastă, nu se poate spune că nu a avut nicio bănuială azi-noapte, dar pur și simplu nu a vrut să o bage în seamă, considerând că așa ceva era imposibil. Cu toate acestea, acum dovada era chiar în fața ochilor săi: Praewa fusese virgină, iar el fusese primul ei bărbat.
- Praewa... a murmurat Kimhan încet numele ei, înainte de a se grăbi să facă un duș și să se îmbrace. În viața lui a fost cu nenumărate femei, dar de data aceasta era pentru prima dată când se bucură că a întâlnit o femeie virgină. În acest moment, Kimhan era deopotrivă fericit și emoționat; își dorea nespus să meargă să o caute.
Capitolul 5
NOUA SECRETARĂ
Odată ce s-a îmbrăcat, Khimhan și-a dat seama brusc că nu are nicio informație despre Praewa. Nu îi știa nici măcar numele real. În plus, clubul nu era deschis în timpul zilei, așa că unde ar fi putut să o caute? Gândindu-se la asta, Kimhan a devenit și mai iritat. Ar fi trebuit să îi ceară numărul de telefon azi-noapte. Totuși, analizând situația, s-a gândit că oricum va da din nou peste acea femeie cu trup firav în această seară. Odată ce a ajuns la această concluzie, starea de spirit a lui Kimhan s-a îmbunătățit; și-a luat telefonul și a ieșit din cameră.
Cu toate acestea, realitatea pe care Kimhan nu o cunoștea era că Praewa demisionase de la club încă din luna trecută. Ea mersese special cu el azi-noapte pentru că ea nu mai avea de gând să îl reîntâlnească vreodată sub identitatea de Praewa.
Ploy își terminase deja studiile, iar din postura de „top girl” în club, reușise să strângă o sumă uriașă de bani, la care mulți nici nu s-ar fi gândit. Venitul ei era de aproximativ cincizeci de mii de baht pe noapte. Făcea această muncă încă din anul doi de facultate. Situația financiară a lui Ploy de acum nu mai era cea a unei fete sărace de la țară, așa cum fusese înainte. De aceea își permisese să își cumpere un apartament de lux, la fel ca oamenii de nivelul lui Kimhan. Singura diferență era că Ploy era o persoană strângătoare; nu făcea risipă și nu își trăia viața în lux doar pentru că avea bani în buzunar. Nu își cumpărase mașină și nu folosea produse de brand, fiind complet diferită de prietena ei cea mai bună, Korya.
În acea seară, Kimhan a venit special pentru a o căuta pe Praewa, așa că nu a mai găsit-o. Doar Cherry a venit să îl întâmpine.
- Bună seara, Hia Kim. Cum de ai venit singur în această seară? Din cauză că era complet preocupat să o caute din priviri pe Praewa, Kimhan nu i-a acordat nicio atenție.
Văzând asta, Cherry a simțit imediat o undă de nemulțumire.
- Hia, cumva cauți pe cineva? Dacă o căuți pe Praewa, îmi pare rău să vă spun, dar Praewa a demisionat deja. Acum are un sponsor cu portofelul gros care o întreține, așa că probabil nu se va mai întoarce niciodată să lucreze aici.
Palma lui Kimhan s-a strâns instantaneu într-un pumn când a auzit asta. Din dorul pe care îl simțea, totul s-a transformat brusc într-o furie oarbă. Kimhan nu a mai spus niciun cuvânt; s-a întors imediat și a ieșit în grabă din club, având o stare de spirit extrem de tulburată. În toată viața lui, nu fusese niciodată părăsit de vreo femeie. Praewa era prima care îndrăznea să îi facă așa ceva. Cine se credea ea ca să își permită să se poarte astfel cu el? Oare își închipuia că el o va lăsa să plece atât de ușor? Gândindu-se la asta, Kimhan a format imediat un număr de telefon pentru a începe căutările.
O lună mai târziu
Ploy nu doar că demisionase de la club, dar se și mutase într-un cămin din apropierea noului ei loc de muncă din zona Samut Prakan. Înainte de a demisiona, aplicase deja pentru un post la un showroom auto. Adevărul era că Ploy plănuise să lucreze acolo doar ca să mai treacă timpul, iar un alt motiv era că nu se simțea încă pregătită să îl înfrunte pe Kim, indiferent că ar fi fost sub identitatea de Praewa sau de Ploy. De aceea alesese să locuiască temporar în acel cămin.
Ploy lucra în acest loc de aproape o lună când, dintr-odată, chiar în acea zi, managerul a chemat-o în biroul lui.
Managerul showroom-ului era un bărbat de vreo treizeci de ani, cu un aspect destul de respectabil. A așteptat ca Ploy să se așeze pe scaunul din fața lui, după care a început să vorbească:
- Compania mare duce lipsă de personal pe postul de secretară. Cei de acolo nu vor să angajeze pe cineva complet nou, iar eu am văzut că profilul tău este excelent, așa că ți-am propus numele. Ei au răspuns deja că ai trecut de prima selecție. Nu știu dacă ești interesată să lucrezi pe un post de secretară, dar dacă te atrage ideea, ai putea merge mâine la interviu.
- Vă mulțumesc, domnule manager. Deși Ploy nu se gândise inițial să lucreze aici pe termen lung, a acceptat propunerea fără să stea prea mult pe gânduri. Considera că, pentru un post de secretară, se putea folosi de experiența acumulată în perioada facultății.
Managerul i-a întins o foaie cu adresa și o scrisoare de recomandare. A așteptat ca Ploy să iasă din birou, după care a pus imediat mâna pe telefon și a sunat pe cineva.
Din cauză că sediul central al companiei se afla în Bangkok, Ploy a fost nevoită să se întoarcă și să locuiască în vechiul ei apartament. Ea avea doar o singură valiză cu haine, așa că nu i-a fost deloc greu să se mute dintr-un loc în altul.
A doua zi dimineață, Ploy, îmbrăcată într-o cămașă albă mulată cu mânecă lungă, o fustă neagră tip creion în formă de A și pantofi cu toc negri, ținea strâns la piept dosarul cu CV-ul ei. A pășit hotărâtă și a împins ușa mare de sticlă de la intrare. Ploy a intrat cu o încredere deplină, complet diferită de perioada în care era Praewa. De când nu mai lucra în club, încheiase definitiv și cu acea viață dublă. Ea nu mai era nici Praewa și nici acea fată tocilară cu ochelari și un aspect neglijent; acum era pur și simplu Ploy, o studentă proaspăt absolventă de facultate cu titlul de șefă de promoție.
A mers direct spre recepție, fără să îi pese de privirile tuturor celor din jur care o urmăreau.
- Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta? De îndată ce Ploy a ajuns în fața recepției, tânăra angajată a întâmpinat-o cu căldură.
- Bună ziua! Am o programare pentru un interviu de angajare la Khim Corporation.
- Puteți urca direct la etajul treisprezece.
- Vă mulțumesc, a spus Ploy, după care a mers direct spre lift.
Când a ajuns la lift, a apăsat pe butonul pentru etajul treisprezece. A stat și a așteptat un moment, până când ușile culisante s-au deschis. A pășit înăuntru, iar ușile s-au închis în urma ei, liftul începând să se deplaseze încet în sus. S-a întors cu fața spre peretele din spate, care era dintr-un panou mare de sticlă, oferind o priveliște clară asupra clădirilor din jur. Totuși, a fost nevoită să își întoarcă repede privirea, deoarece lui Ploy îi era frică de înălțime și nu îndrăznea să privească în jos.
În momentul în care ușile liftului s-au deschis la etajul treisprezece, Ploy a ieșit și a mers direct spre biroul managerului.
- Bună ziua! Am venit pentru interviul de angajare, i-a spus ea acestuia, în timp ce își împreuna mâinile în semn de wai.
- Mergeți direct înainte și apoi luați-o la dreapta.
- Vă mulțumesc. Ploy a mers în direcția indicată, până când a ajuns în fața biroului președintelui. A bătut de două ori în ușă, după care a împins ușa de sticlă și a pășit înăuntru.
În interiorul camerei, chiar în fața ei și lipit de peretele de sticlă, se afla un birou de lucru de mari dimensiuni. Toate lucrurile din jur, precum și cărțile, erau aranjate și ordonate perfect pe rafturi totul era impecabil. Privirea lui Ploy s-a îndreptat spre scaunul din spatele biroului de lucru, iar pe acel scaun se afla cineva. Deodată, scaunul s-a întors încet spre ea. În momentul în care a văzut clar cine este persoana care stătea acolo, Ploy a scăpat dosarul din mână de atâta șoc.
Bărbatul din fața ei a privit-o cu ochi nemulțumiți, de parcă o mustra pentru că este atât de neîndemânatică.
De îndată ce și-a revenit, Ploy s-a aplecat repede să își adune dosarul, după care a făcut un pas înainte pentru a sta în fața biroului. Probabil nimeni nu știa mai bine decât ea cât de puternic și de repede îi bătea inima în acel moment.
- Bună ziua, a spus Ploy, în timp ce a așezat dosarul cu CV-ul pe birou, chiar în fața lui. S-a comportat de parcă nu îl mai cunoscuse niciodată până atunci. Ajunsă în acest punct, ea nu mai avea cum să dea înapoi; nu putea decât să își păstreze o expresie neutră pe chip pentru a nu fi dată de gol și spera doar ca el să nu o recunoască.
Ceea ce, de altfel, părea că se și întâmple: cealaltă persoană chiar nu părea să o recunoască deloc.
Kimhan a întins mâna, a tras dosarul spre el și a început să îl răsfoiască cu o expresie serioasă pe chip. Nici măcar nu s-a gândit să își ridice privirea spre ea, așa că era greu de spus ce anume gândea în sinea lui în acel moment. După aceea, el a deschis dosarul cu profilul ei doar ca să arunce o privire fugară, după care s-a ridicat și a ieșit din birou fără să spună niciun cuvânt.
Ploy a rămas acolo, stând pe scaun, fără să știe ce să facă. Ar fi o minciună să spună că nu se simte jignită. La urma urmei, el fusese primul bărbat din viața ei. Gândindu-se la asta, și-a dat seama că nu ar trebui să lucreze în acest loc. Însă, exact în momentul în care se ridica de pe scaun cu o minte abătută, femeia pe care Ploy o întâlnise mai devreme a intrat și i-a comunicat că a trecut de interviu.
Ploy a simțit cum i se strânge inima pentru a doua oară. În mintea ei era o întreagă confuzie și amețeală; încă nu se putea decide dacă ar trebui să rămână sau să plece. Însă, în cele din urmă, nu a putut să își învingă propria inimă: își dorea să fie aproape de Khimhan.
După ce a mai discutat o vreme cu acea femeie despre detalii legate de muncă, Ploy și-a luat rămas-bun pentru a pleca.
Când a ajuns la apartamentul ei, în timp ce introducea cartela magnetică, privirea i-a fugit spre ușa camerei lui Kimhan cu o expresie plină de tristețe, înainte de a deschide ușa și de a intra în propria locuință.
Ploy s-a trântit pe pat ca o persoană complet epuizată și lipsită de puteri. Imaginile din acea noapte i-au apărut din nou în minte, scenă cu scenă; probabil că nu le va putea uita pentru tot restul vieții.
Ploy s-a trezit și s-a îmbrăcat încă de dimineață. Pentru că astăzi era prima ei zi de muncă în postul de secretară, s-a aranjat mai frumos decât de obicei. Purta un tricou mulat din bumbac alb, cu umerii căzuți, pe deasupra căruia a pus un sacou bleumarin cu mânecă lungă, o fustă mini în aceeași nuanță și pantofi cu toc negri de trei inci. Ploy a ieșit din cameră plină de încredere. În momentul în care liftul a sosit, și-a dat seama brusc că își uitase portofelul; a apăsat rapid pe buton ca ușile să se redeschidă. De îndată ce ușile liftului s-au deschis, Ploy a înlemnit de uimire. Bărbatul care stătea chiar în fața liftului nu putea fi nimeni altul decât Khimhan.
Astăzi, el purta un costum bleumarin, cu o mână băgată în buzunarul pantalonilor. Chipul lui era la fel de chipeș ca întotdeauna. Din cauza șocului amestecat cu timiditate, Ploy a trecut rapid pe lângă el și a ieșit în grabă din lift.
Khim Corporation Group
Ploy a ajuns la birou puțin mai târziu decât Kimhan. După ce a urcat cu liftul la etajul treisprezece, s-a întâlnit cu femeia și bărbatul de ieri. Amândoi au început să o instruiască, predându-i sarcinile de lucru și planurile de activitate specifice postului de secretară. Pentru că Ploy era o persoană care prindea repede, i-a luat mai puțin de jumătate de zi să rețină aproape totul. În timp ce toți trei erau ocupați și concentrați pe predarea sarcinilor, s-a auzit un sunet de la interfon.
- Adu-mi o cafea, te rog.
Toți trei s-au oprit brusc, uitându-se unii la alții. Însă privirile celor doi s-au întors și s-au oprit direct asupra lui Ploy. Bărbatul acela a dat din cap spre ea.
- Este de datoria ta.
- Poftim? Eu?
Ceilalți doi au dat din cap în semn de aprobare.
- Vreți ca eu să merg să-i prepar o cafea șefului, nu? Cei doi au dat din nou din cap în mod repetat. Ploy nu a îndrăznit să le spună că nu știe să facă cafea, așa că a putut doar să întrebe unde se află bucătăria. Bărbatul acela a arătat cu mâna spre stânga.
- Mergi drept înainte, chiar înainte de toaletă, o să o găsești.
Ploy a fost nevoită să își lase capul în jos și să meargă resemnată spre bucătărie. Trebuie să prepare doar o cafea, nu? Probabil că e la fel ca prepararea băuturilor alcoolice. Gândindu-se la asta, Ploy s-a grăbit să meargă să-i facă cafea șefului ei.
În biroul luxos, Ploy a așezat ceașca de cafea pe masă. Profitând de faptul că el nu-i acorda atenție, s-a grăbit să iasă din cameră, deoarece încă nu îndrăznea să-l înfrunte direct.
Cu toate acestea, nici un minut mai târziu, interfonul din fața camerei a sunat din nou. De data aceasta, persoana din interior și-a specificat clar identitatea.
- Khun Ploy, vino puțin să mă vezi. Ploy s-a uitat la fețele celorlalți doi oameni ca și cum le-ar fi cerut ajutorul, deoarece predarea sarcinilor ei nu era încă terminată. Se temea că, dacă el îi va da vreo sarcină, va face vreo greșeală. Însă fostul secretar a dat din cap, îndemnând-o să intre repede, și i-a spus:
- Lecția numărul unu: khun Ploy trebuie să țină minte asta foarte bine. Șefului nu-i place să aștepte mult.
Auzind asta, Ploy s-a grăbit să meargă și să bată la ușă. Inima îi bătea cu putere în piept – cine nu ar fi fost agitat când tocmai o strigase pe numele ei adevărat pentru prima dată?
Ploy a intrat cu capul plecat și s-a oprit la doi pași distanță de biroul mare. Nu a îndrăznit nici măcar să întrebe de ce o chemase înăuntru.
Nici Kimhan însuși nu avea de gând să aștepte ca ea să-l întrebe ceva. Pur și simplu a împins ceașca de cafea în fața ei.
- Bea tu cafeaua. Aceste trei cuvinte au fost rostite de Kimhan pe un ton atât de rece, încât ascultătoarea a simțit fiori pe șira spinării.
Capitolul 6
ȘEFUL BIPOLAR
Ploy a simțit o neliniște bruscă. Nu a îndrăznit să scoată niciun sunet și pur și simplu s-a dus să ia ceașca de cafea, bând-o dintr-o înghițitură. Dar amărăciunea i-a strâmbat fața frumoasă de dezgust și s-a forțat să înghită cu greu.
Kimhan i-a ignorat expresia feței și a continuat să ordone pe un ton sever și serios:
- Du-te și fă-mi o altă cafea.
- Da, a răspuns Ploy încet, simțindu-și gâtul uscat. A luat repede ceașca și s-a grăbit să iasă. De data aceasta, Ploy nu s-a jenat să o întrebe pe fosta lui secretară cum se face cafeaua.
Ploy s-a întors în birou simțindu-se nervoasă. Dacă ar fi fost oricine altcineva, nu s-ar fi simțit așa, dar acesta era el, primul ei bărbat. Asta o făcea să se simtă nesigură. Văzând că încă nu își ridicase privirea de la dosarele de pe masă, Ploy a pus ceașca jos și a ieșit în grabă din cameră.
După ce ușa s-a închis, persoana care părea absorbită de documente și-a ridicat brusc privirea. Expresia din ochii lor, fixați asupra ușii închise, era un amestec de dor și resentiment.
Kimhan și-a ridicat ceașca de cafea și a luat o înghițitură, făcând o scurtă pauză. Nu se așteptase ca gustul să fie același cu cel pe care îl bea în fiecare zi. Era incredibil cât de repede învățase fata aceea. Dar din cauza asta, starea lui Kimhan părea să se înrăutățească, deoarece nu avea niciun motiv să o cheme din nou.
Ploy s-a întors la muncă, refuzând să îl lase pe Kimhan să o deranjeze. Nu amesteca niciodată problemele personale cu munca. Din moment ce alesese această poziție, trebuia să facă tot posibilul. După ce o chemase să-i facă cafea, nu o mai chemase până la ora plecării. În timp ce Ploy își strângea lucrurile, Kimhan, care tocmai ieșise din birou, a trecut pe lângă ea fără să se uite măcar. Văzând asta, s-a simțit extrem de rănită.
În mintea lui Ploy, ea credea că el o antipatizează pentru că este Ploy, așa că nu a îndrăznit să se apropie de el.
La întoarcerea în apartamentul ei, Ploy și-a adus munca acasă pentru a continua să studieze. Unul dintre dosare conținea o scurtă biografie a lui Kimhan. A trebuit să-i mulțumească fostei sale secretare pentru că a fost atât de minuțioasă; altfel, nu ar fi putut niciodată să ghicească intențiile șefului ei.
A doua zi dimineață, Ploy s-a trezit, s-a îmbrăcat și s-a dus la muncă ca de obicei. Astăzi a ajuns mai devreme decât de obicei pentru a se putea pregăti înainte de începerea lucrului. Ploy a revizuit cu atenție documentele pentru ziua de lucru, pentru că știa că Kimhan era foarte serios în timpul orelor de lucru și nu voia să fie mustrată.
Ploy sosise de ceva vreme. Kimhan, care tocmai ieșise din lift, trecu pe lângă biroul ei ca și cum nici nu ar fi existat, dar era obișnuită cu asta. Nu era prima dată când o ignora. Ploy se ridică să facă cafea, așa cum îi spusese fosta lui secretară, apoi îl urmă în birou.
- Cafea, șefu.
Nici măcar nu s-a uitat la ea, așa că Ploy a pus ceașca de cafea pe masă.
- Ia-o! a răsunat vocea rece a lui Kimhan în momentul în care farfuria și ceașca au atins masa. A făcut o pauză înainte de a ridica rapid ceașca. Ploy a rămas nemișcată o vreme înainte de a pleca.
Nu putea înțelege ce greșise. Conform notițelor pe care i le dăduse fosta secretară, așa era, nu-i așa? Sau o antipatiza? Probabil nu i-a plăcut deloc de ea când a jucat rolul lui Ploy de la început, nu-i așa? În fine, nu era ea cea care voia să fie aproape de el?
Ploy s-a întors la biroul ei, plină de resentimente. Curând, un bărbat a intrat și s-a oprit în fața biroului ei cu un dosar negru cu documente. L-a recunoscut; fosta lui secretară i-l prezentase cu o zi înainte.
- Ploy, poți te rog să duci acest document urgent șefului pentru a si semnate? Am nevoie urgentă de el. Chakraphop era managerul de achiziții. Era un bărbat arătos, probabil de aceeași vârstă cu Kimhan. Când vorbea cu o femeie frumoasă, vocea lui avea un ton ușor cochet, tipic bărbaților.
Ploy mai văzuse mulți bărbați ca acesta înainte, așa că nu s-a simțit timidă sau jenată. Pur și simplu i-a oferit un zâmbet prietenos și a ridicat dosarul.
- Khun Chakraphop, vă rog să așteptați un moment.
- Spune-mi doar P’Jak, a spus Chakraphop.
- Sau poți să-mi spui și P’ Poo, a spus acesta deoarece așa îl numea fosta secretară. Nevăzând niciun rău în asta, a fost de acord. Ea a răspuns și, în acel moment, degetele ei au apăsat pe interfon pentru a anunța persoana din fața biroului.
- Bine, khun Jak, vă rog să așteptați un moment.
- Da.
Pixul scump din mâna lui Kimhan se opri brusc, maxilarul i se încleștă tare, iar ochii înnorați se uită la interfon.
- Șefu’, există documente urgente de semnat.
- Intră! replică el scurt.
Auzind asta, Ploy a intrat în birou cu documentele. Înainte ca ea să poată pune dosarul pe birou, vocea lui severă, aproape aspră, a răsunat:
- Acesta este un loc de muncă. Respectă locul. Nu poți flirta cu cine vrei. Dacă vrei să faci asta, te rog fă-o în altă parte. Te-am angajat să lucrezi!
Kimhan a vorbit, apoi a scos un dosar și l-a deschis, ignorându-i expresia feței. Părea supărată, i s-a format un nod în gât și a vrut să explice, dar el nu părea interesat să asculte. Așa că și-a strâns buzele și și-a coborât capul, prea speriată ca să vorbească.
Ceea ce am spus... Știam că mă urăște, dar nu credeam că mă va insulta așa. Sentimentul de tristețe este incontrolabil.
După ce Kimhan a terminat de semnat documentele, i-a împins dosarul. Nici acum nu se uitase la ea. Ploy a luat dosarul, l-a ținut în mână și a ieșit în grabă din birou, temându-se că ea va izbucni în lacrimi.
După aceea, Ploy s-a întors la muncă într-o dispoziție tristă. Abia după ora zece a sunat din nou interfonul.
- Ploy, vino încoace, a spus vocea din interiorul biroului pe un ton rece.
- Bine, a auzit Ploy și s-a ridicat repede și a intrat în birou.
- Ce fel de muncă faci! Ai spus că ai absolvit cu onoruri și ai dat-o în bară cu o sarcină atât de simplă! Știi cât de multe pierderi pot suferi? În momentul în care s-a oprit în fața biroului, Kimhan a țipat la ea. Ploy a tresărit și nu știa ce să facă. De obicei era foarte meticuloasă; nu-i venea să creadă că făcuse o astfel de greșeală.
- Uită-te la asta, se ridică el de pe scaun, făcându-i semn să se apropie. După ce ea merse și stătu lângă el, arătă spre raportul de pe ecranul computerului.
- Uită-te la asta! Cum poți face o treabă atât de proastă? Dacă clientul este nemulțumit, cine își va asuma responsabilitatea? Poți tu să te ocupi de responsabilitățile tale sau ești prea ocupată să flirtezi cu bărbați ca să-ți pese de munca ta?!
Ploy, stând lângă Kim, era atât de tulburată de certarea lui încât nu putu decât să bâlbâie niște scuze, uitând complet de ea însăși.
- Mie îmi pare rău. Mă duc să rezolv greșeala, a spus ea și s-a pregătit să plece, dar Kimhan i-a blocat calea.
- Stai și lucrează aici. Așa pot să văd cum lucrezi!
Ploy nu a îndrăznit să ezite și s-a așezat repede pe scaun. Nu mai fusese certată niciodată atât de aspru. Era în același timp șocată și îngrozită.
Kimhan își odihnea un braț pe masă, celălalt pe spătarul scaunului. Dacă chipul lui frumos n-ar fi atât de serios și sever, ai fi putut crede că el o învăța cum să lucreze. Dar Ploy era prea speriată ca să observe, cu ochii ațintiți asupra ecranului computerului, căutând erori. L-a verificat de două ori, dar nu a găsit nicio greșeală, așa că a trebuit să se întoarcă și să-l întrebe. În acel moment ea nu și-a dat seama că Kimhan se aplecase atât de aproape încât vârful nasului ei i-a atins ușor obrazul. Tresărind, s-a retras, aproape căzând de pe scaun.
- Îmi pare rău, obrajii i s-au înroșit.
Kimhan s-a încruntat, s-a întors să se uite la ea și a spus o remarcă sarcastică:
- Încerci să flirtezi cu mine, nu-i așa? A pufnit el disprețuitor:
- Hm! Ai de gând să mai stai mult acolo? De ce nu te ridici să termini treaba?
Ploy se mișcă încet, se așeză și se uită la ecranul computerului. Corpul ei subțire era înțepenit, deoarece Kimhan rămăsese în aceeași poziție. În acel moment, chipul lui frumos era la mai puțin de un centimetru de al ei. Dacă și-ar întoarce capul, vârful nasului lui ei i-ar atinge obrazul. Sau, dacă Kimhan și-ar întoarce capul, vârful nasului lui i-ar atinge obrazul ei.
Ploy nu îndrăznea să creadă că o făcuse intenționat, așa că stătea țeapănă, neîndrăznind să se miște. Nu putea decât să întrebe încet.
- Șefu’, nu găsesc nicio eroare.
În realitate, nu era nimic în neregulă cu munca ei. Doar că Kimhan voia să găsească greșeli.
- Am spus că există, deci există. Ai de gând să te cerți cu mine?
Ploy clătină repede din cap și se așeză să verifice din nou documentul.
După o vreme, Kimhan s-a dus la canapea, a luat o carte și a început să citească bine dispus, lăsând-o să găsească singură greșelile, chiar dacă știa că Ploy nu va găsi niciodată niciuna.
După ce a plecat, corpul lui Ploy s-a relaxat în sfârșit. S-a concentrat intens pe găsirea greșelilor, neîndrăznind să fie distrasă din nou, fără să știe că era urmărită de cineva tot timpul.
După aproximativ o oră, Ploy nu a mai putut suporta pentru că nu găsea deloc greșeli. Așa că s-a hotărât să-l întrebe încet:
- Șefu’, eu... chiar nu o găsesc. Poți să mă numești prostuță, dar poți, te rog, să-mi spui unde este?
Când Kimhan i-a auzit întrebarea, s-a ridicat în picioare.
- Hai și fă niște treburi cu mine mai întâi, apoi poți să te întorci, a spus Kimhan, aruncându-i o privire disprețuitoare înainte de a se întoarce și a pleca din birou.
Ploy s-a ridicat fără tragere de inimă și l-a urmat, cu fața plină de tristețe. Și-a luat geanta de umăr de pe masă și s-a grăbit să stea în spatele lui, în fața liftului. În adâncul sufletului, Ploy se întreba dacă luase decizia corectă sau greșită să lucreze acolo. Kimhan trebuie să o urască cu adevărat.
Ușile liftului s-au deschis, iar el a intrat primul, așteptând ca ea să intre înainte de a apăsa butonul pentru a selecta etajul.
La parterul clădirii, Ploy a simțit imediat că multe perechi de ochi erau ațintite asupra șefului ei. Nici măcar ea nu se putea abține să nu se holbeze la spatele lui. Cu cât se uita mai mult, cu atât mai multe imagini ale nopții lor intime îi treceau prin minte. Din fericire, avea amintiri frumoase cu el. Pierdută în gânduri, Ploy nu și-a dat seama când bărbatul din fața ei se oprise și a sfârșit prin a se lovi puternic de spatele lui lat.
Kimhan a expirat brusc, evident enervat. S-a întors și a privit-o cu dezaprobare.
- Pe lângă faptul că ești incompetentă la serviciu, ești și stângace? Sau ești doar bună la a flirta cu bărbații?
Capitolul 7
HIA KIM
Ploy și-a plecat imediat capul, dar el nu a așteptat ca ea să-și ceară scuze înainte să se întoarcă și să iasă pe ușa rotativă de sticlă.
Astăzi, Kimhan conducea Porsche-ul său decapotabil gri închis. Ploy l-a văzut și a rămas acolo uluit o clipă. Kimhan s-a întors și a privit-o, cu fața încruntată.
- De ce stai acolo? Nu ai urcat încă în mașină?
Ploy întinse mâna cu precauție să deschidă portiera mașinii. În toată viața ei circulase doar cu autobuze și taxiuri; nu mai urcase niciodată într-o mașină atât de luxoasă. Dar nu îndrăzni să ezite de teamă să nu-l enerveze din nou. Se așeză pe scaunul opulent din piele. Chiar și mirosul parfumului din mașină indica prețul ridicat. Ploy închise portiera, crezând că era cât se poate de silențioasă, dar tot scotea un sunet. Nu îndrăzni să se uite la fața lui, stând țeapănă, deoarece Kimhan încă nu pornise mașina. El continua să o privească fix.
Deodată, s-a aplecat și i-a prins centura de siguranță. Ploy a tresărit atât de tare încât i s-a strâns inima pentru că fața lui era atât de aproape de nasul ei.
- Nu ți-a spus nimeni să-ți pui centura de siguranță când urci în mașină? a spus el, apoi s-a îndreptat pe scaun, a pornit mașina și a plecat.
Ce altceva putea face Ploy în afară de a-și cere scuze, spunând „Îmi pare rău”
Treaba lui Kimhan era pur și simplu să iasă la prânz, așa că a dus-o la un restaurant.
Restaurant de-a lungul râului Chao Phraya
Restaurantul era frumos decorat. Era prima dată când Ploy venea aici, așa că s-a uitat în jur. Existau două zone din care puteai alege: o zonă interioară cu aer condiționat, cu pereți de sticlă care ofereau vedere la râu, și o zonă exterioară chiar lângă râul Chao Phraya, perfectă pentru a te bucura de briză și atmosferă.
Kimhan rezervase o cameră în zona interioară. Un membru al personalului restaurantului l-a condus la o masă, iar mâncarea precomandată a fost servită. Ploy stătea stângaci, nesigură ce scaun să aleagă, deoarece mesele din camera VIP erau rotunde și rotative.
- Stai jos, de ce stai în picioare? El dădu din cap, făcându-i semn să se așeze pe scaunul de lângă el. Ploy nu a avut altă opțiune decât să se așeze. Kimhan nu i-a mai acordat nicio atenție.
Ploy a început să ia lingura ca să-și servească mâncarea și a luat și ea încet o lingură, pentru că nu voia ca el să o certe din nou. Kimhan o certa atât de des acum încât era îngrozită.
După doar câteva îmbucături, a observat o bucată de orez lipită de colțul gurii ei. Kimhan s-a aplecat mai aproape, a dat-o la o parte nonșalant cu vârful degetului, apoi a certat-o:
- Mănânci ca un copil!
Ploy nu putea decât să stea acolo și să clipească, neștiind ce să facă.
- Mulțumesc, a spus ea încet, înainte de a continua să mănânce. Dar dacă te uitai cu atenție, puteai vedea că obrajii îi erau roșii, iar cineva trebuie să fi observat.
Totuși, și-a menținut atitudinea serioasă, deși în sinea lui era încântat că o făcuse să roșească. După aceea, au mâncat în tăcere până când a dus-o înapoi la companie.
Ploy se întoarse la biroul său, simțindu-se confuză și nedumerită. Nu înțelegea de ce o scosese Kimhan în oraș, dar își alungă repede gândul din minte, incapabilă să-i găsească vreo greșeală.
După ce Kimhan se săturase din a o tachina pe biata femeie, i-a spus să plece.
- E în regulă, mă ocup eu. Dar data viitoare trebuie să fii mai atentă, ai înțeles?
- Înțeleg, spuse Ploy, ieșind din birou simțindu-se confuză. Întreaga sarcină pe care o făcea o derutase deja destul, iar acum era și mai nedumerită de ordinul lui de a se întoarce la muncă. Ce punea la cale, mai exact, șeful ei?
După muncă, Ploy s-a dus la cumpărături de articole de uz casnic la un magazin universal nu departe de apartamentul ei. În timp ce se uita, i-a scăpat din greșeală ceva și s-a aplecat să-l ridice. Întâmplarea a făcut ca o persoană amabilă să se întindă să-l ridice pentru ea, iar mâna lui a apucat-o din greșeală pe a ei. Ploy a tresărit și și-a retras repede mâna înainte de a ridica privirea.
- Hia? Uimită, ea i se adresă familiar, fără să vrea.
Kimhan nu a spus nimic, întorcându-i spatele și îndepărtându-se indiferent. Ploy nu a putut decât să-l privească plecând cu o expresie tristă. S-a întors în apartamentul ei simțindu-se abătută și, înainte de a deschide ușa camerei sale, nu s-a putut abține să nu arunce o privire spre ușa lui.
A doua zi dimineață, apartamentul lui Kimhan
Telefonul a sunat devreme dimineața. Proprietarul camerei s-a întins după el și a răspuns fără să deschidă măcar ochii.
- Boom, ce vrei? De ce suni așa devreme?
- Ce e devreme? E deja ora nouă! Voiam să te întreb dacă mergi astăzi la firmă. Dacă nu, te-aș invita să jucăm golf.
- Nu merg. Bine, ne vedem pe teren. După ce a închis, Kimhan s-a ridicat să facă duș și să se îmbrace.
În timp ce conducea spre terenul de golf, s-a gândit la noua lui secretară și a decis să o sune.
Ploy era încă deranjată de greșeala ei de ieri, așa că era extrem de concentrată pe munca ei astăzi. Deodată, a primit un apel de la un număr pe care îl salvase ca număr special, unul de care nici măcar proprietarul nu știa.
„Hia”, a fost numele care a apărut pe ecranul telefonului. Ploy a răspuns repede, cu vocea tremurândă, pentru că nu-l văzuse venind la serviciu. De fapt, îl aștepta.
- Vino și așteaptă jos. Vin să te iau, a spus el, apoi a închis. Ea a făcut o pauză de o secundă ca să se adune înainte să-și ia repede geanta și să se îndrepte spre lift.
Ploy nu a trebuit să aștepte nici măcar două minute. Un Porsche gri închis, luxos, a oprit și a parcat. Șoferul a coborât geamul, s-a întors să se uite la Ploy și i-a făcut semn să urce în mașină.
A așteptat până când ea a fost așezată corect în mașină, apoi a plecat cu viteză mare.
- Pune-ți centura de siguranță, a spus Kimhan fără să se întoarcă.
Pentru că Ploy se temea de viteză, a tot căutat centura de siguranță, dar nu a putut să o găsească, spre marea supărare a lui Kimhan. El a făcut semn să oprească pe marginea drumului.
S-a aplecat, i-a pus singur centura de siguranță și apoi a plecat nonșalant cu mașina, lăsând-o pe Ploy stând acolo cu fața roșie, până au ajuns la terenul de golf.
Imediat ce caddiul l-a văzut pe Kimhan coborând din mașină, s-a grăbit să-l întâmpine și apoi i-a dus pe amândoi pe terenul interior cu un cărucior de golf.
Boom și Bell, care deja așteptau, se uitau amândoi insistent la femeia care mergea în spatele lui Kimhan. Așteptând până când Kimhan ajunse la masă, Bell, fiind ager ca de obicei, l-a tachinat:
- Uau... Phi... trebuie să o aduci pe frumoasa ta secretară cu tine doar ca să jucăm golf?
Bell a vorbit, apoi s-a uitat la Ploy cu o privire secretoasă.
- Hm, Kimhan s-a întors și l-a privit urât,
- Nimeni n-o să creadă că ești mut dacă nu vorbești.
Boom doar a chicotit, dar privirea lui în timp ce se uita la Ploy nu era prea diferită de cea a fratelui său mai mic. Apoi s-a întors către Kimhan, schimbând o privire cu subînțeles.
- Ești gata? Hai să mergem, a spus Boom, ridicându-se. Cei trei și-au pus mănușile, pregătindu-se să intre pe teren.
După aceea, s-au distrat jucând golf, ignorând-o complet pe Ploy. Ea a trebuit să suporte să stea în picioare în soarele arzător, simțind dure la picioare și fața arzându-i.
- Uite ia pălăria, a spus caddie-ul, părându-i rău pentru ea și dându-i o pălărie.
Nu li s-a permis să se întoarcă la locurile lor din club până la prânz.
- Du-te și pregătește-mi niște băuturi și gustări, i-a spus Kimhan secretarei sale care venea în spatele lui.
- Da, a răspuns Ploy încet. Simțea că e pe punctul de a face o insolație, dar s-a forțat să meargă până acolo și să comande mâncare pentru el.
Ploy făcuse doar trei pași când a răsunat vocea lui Boom.
- Uau, ai o servitoare atât de frumoasă? a spus Boom, apoi a izbucnit în râs.
Cuvintele tachinatoare ale lui Boom au fost doar amuzante pentru ei, dar nu și pentru Ploy. Deodată, s-a simțit lipsită de valoare, iar expresia feței i s-a schimbat când s-a întors cu mâncarea.
Kimhan se încruntă când văzu asta, dar alese să nu întrebe nimic.
Au mâncat și au stat de vorbă ca niște tineri obișnuiți. După ce au terminat de mâncat, Ploy s-a apropiat și s-a așezat la o masă în spatele lor. Stătea singură, iar Kimhan nu i-a acordat nici cea mai mică atenție.
Curând, toți trei s-au ridicat și s-au îndreptat spre ușă. Nimănui nu i-a trecut prin minte să o strige, prefăcându-se că nu ar fi existat. Din fericire, Ploy a ridicat privirea și la văzut întâmplător, așa că s-a ridicat repede și l-a urmat.
A ajuns la Kimhan puțin gâfâind. El s-a uitat la ea cu o expresie nemulțumită.
- Urcă repede în mașină! Ploy nici măcar nu își revenise din oboseală când a deschis în grabă portiera și a urcat în mașină. De data aceasta, nu a uitat să-și pună centura de siguranță, ceea ce nu a făcut decât să-i înrăutățească și mai mult starea de spirit lui Kimhan.
Pe drum, s-a uitat la fața ei în oglinda retrovizoare până au ajuns la companie fără să scoată un cuvânt. După ce a lăsat-o, Kimhan a plecat cu mașina.
Ploy s-a întors la muncă, chiar dacă era puțin indignată. Dar și-a terminat îndatoririle, motiv pentru care a plecat mai târziu decât toți ceilalți astăzi, pentru că trebuia să pregătească documentele la timp pentru întâlnirea lui Kimhan de mâine dimineață de la ora zece.
Seara, Ploy s-a întors la apartamentul ei epuizată. Abia se putea târî în lift, dar înainte ca ușile să se închidă, cineva și-a întins mâna. Când a văzut cine era, aproape s-a prăbușit. Nu se așteptase niciodată să îl întâlnească în astfel de momente, Ploy uită uneori că nu mai trăiește în două lumi.
Kimhan a pășit înainte fără să o salute, ceea ce i-a amintit lui Ploy de prima lor întâlnire. Kimhan a privit-o pe furiș prin oglindă și, văzând-o cum se uită la el, un zâmbet slab i-a apărut într-un colț al gurii.
Deodată, el a spus:
- Vino cu mine la petrecere mâine seară.
- Ăă... Uimită, nu a răspuns imediat. Nici Kimhan nu avea de gând să aștepte, pentru că era un ordin, nu o invitație.
- Ținuta ta va fi livrată în curând de magazin. Chiar când termină de vorbit, liftul a ajuns la etajul lor. Kimhan a coborât fără să-i acorde nicio atenție, lăsând-o să-l urmeze.
În seara asta, Ploy nu putea dormi pentru că se tot gândea la vecinul de alături. Dar ceea ce nu știa era că și vecinul se gândea la ea. Kimhan și-a ridicat telefonul pentru a suta oară, uitându-se la numele pe care îl salvase.
„Micuța Ploy”
Abia a putut rezista tentației de a forma numărul. O parte din el îi era dor de ea, dar o altă parte era încă supărat pe ea pentru că l-a lăsat fără un cuvânt. În cele din urmă, nu și-a putut înfrânge sentimentele și a decis să sune.
Chiar atunci, în timp ce se gândea la noaptea aceea, i-a sunat telefonul. L-a ridicat și a văzut numele „Hia” pe ecran, ceea ce a speriat-o și a surprins-o. A răspuns nervoasă, cu vocea tremurânda.
- Da, Khun! Ăă! Da, șefu!
Capitolul 8
MICUȚA PLOY
- Du-te jos și cumpără-mi ceva de mâncare, a spus Kimhan pe același ton poruncitor, chiar dacă fața îi era plină de zâmbete. De fapt, zâmbea de când o auzise numindu-l „Hia”.
- Bine, a răspuns Ploy, puțin confuză, dar fericită. S-a grăbit să coboare la magazinul de lângă apartament. Totuși, odată ajunsă acolo, nu știa ce să cumpere. Caietul fostei secretare nu menționa ce fel de gustări îi plăceau lui Kimhan. Ploy a trebuit să sune din nou să întrebe.
Kimhan a văzut-o sunând înapoi și s-a ridicat imediat în șezut.
- Ce ar vrea șeful să mănânce? a spus Ploy imediat ce el a răspuns la apel.
(„Dacă te simți confortabil să-mi spui «Hia», e în regulă, nu mă deranjează. Simte-te liber să cumperi niște pâine sau orice altceva.”)
Auzind asta, Ploy, care oricum voia să-l numească așa, nu a ezitat.
- Bine, Hia, atunci te rog să aștepți puțin. După ce a spus asta, a închis repede telefonul ca să-i cumpere ceva, dar persoana care fusese întreruptă avea o față severă.
- Copilă nebună! Cum îndrăznește să-mi închizi telefonul? Kimhan se simțea destul de iritat. Dacă ar putea, ar apuca-o și ar ține-o în pat ca să termine odată cu toate astea.
Când Ploy a ajuns în fața uși, a bătut de două ori.
Ușa s-a deschis larg. La prima vedere, l-a văzut pe Kimhan stând acolo, purtând doar un prosop, ceea ce i-a făcut inima să tresalte. Ochii i-au zăbovit asupra pieptului lui și a abdomenului său ferm, și instinctiv i-a întins punga, cu mâinile tremurând.
- Mulțumesc, spuse el scurt, apoi închise imediat ușa, temându-se că nu va putea să se controleze.
După o clipă de ezitare, Ploy s-a întors în camera ei cu o expresie tristă.
A doua zi dimineața
Ploy a ajuns la companie înaintea celorlalți angajați pentru că dorea să revizuiască documentele înainte de a intra în sala de ședințe. Nu voia să facă greșeli și era destul de încrezătoare că toate documentele pe care le pregătise erau corecte.
Curând, Kimhan a trecut pe lângă ea în sala de ședințe. Ploy a ridicat privirea, apoi s-a ridicat imediat și l-a urmat. După ședință, Kimhan a părăsit compania, în timp ce ea s-a întors la muncă. Ploi s-a simțit ușurată că el nu era acolo, pentru că simțea că nu va mai fi nimeni care să o agreseze.
După muncă, s-a întors la apartamentul ei ca de obicei. La scurt timp după sosirea lui Ploy, a sunat telefonul, era un membru al personalului condominiului.
(„Khun Ploy, există o livrare pentru dumneavoastră.”)
- Mulțumesc, a spus ea, închizând telefonul și îndreptându-se spre lift ca să coboare să-și ia rochia.
Ploy a luat o rochie albă, mulată, și a ținut-o lipită de corp, privindu-se în oglindă. Era o rochie lungă până la gambă, cu umerii goi, împodobită cu volane din dantelă. Semăna oarecum cu rochia pe care o purta în seara aceea, diferind doar prin culoare. A fost destul de surprinsă. Ploy se întreba dacă Kimhan ar recunoaște-o, dar în adâncul sufletului, nu voia să o facă, pentru că Praewa nu era ea adevărată.
După ce a terminat de făcut duș și s-a îmbrăcat, a sunat Kimhan.
(„Ai terminat? Te aștept în fața apartamentului.”)
- Cobor imediat, Ploy și-a verificat pentru ultima oară aspectul în oglindă înainte de a-și lua poșeta, a-și încălța sandalele albe țesute cu ornamente argintii și a ieși pe ușă.
Kimhan o aștepta într-adevăr în fața apartamentului, exact așa cum spusese, dar o aștepta în mașină.
În momentul în care a apărut, Kimhan și-a mijit ochii. Știa că era frumoasă ca Praewa, dar nu crezuse niciodată că ar arăta atât de diferit într-o rochie mai modestă. Văzând-o, s-a simțit inexplicabil de iritat. Era vina lui; nu ar fi trebuit să aleagă acea ținută pentru ea. A privit-o până când ea a deschis portiera mașinii, apoi și-a ferit privirea, prefăcându-se că nu observă.
Ploy habar n-avea la ce se gândea el. Ea pur și simplu a urcat în mașină, cu o privire blândă și supusă, înainte de a-și pune rapid centura de siguranță. Văzând asta, sprâncenele lui Kimhan s-au încruntat ușor, dar el nu a spus nimic și a plecat în tăcere.
Un hotel de lux
Petrecerea din această seară este nunta fiului unui important om de afaceri, parte a grupului care deținea un celebru magazin universal. Prin urmare, invitații sunt toți membri ai înaltei societăți. Kimhan a ales o rochie albă pentru Ploy, în timp ce el a purtat un costum gri deschis, făcând ca silueta sa înaltă de 180 cm să pară și mai fermecătoare și sofisticată. Din momentul în care au intrat în locație, au devenit centrul atenției.
Mirele, care îl cunoștea oarecum bine, s-a apropiat și l-a îmbrățișat în semn de salut:
- Kim, nu te duce acasă prea curând în seara asta. A trecut mult timp de când nu ne-am văzut.
- Da, vorbești serios. Ți-e teamă că o să fug.
După ce au vorbit, cei doi și-au zâmbit unul altuia. Mirele nu a uitat să se uite la Ploy înainte de a șopti:
- Cine e? O fată nouă?
Kimhan clătină din cap.
- Noua secretară.
În timp ce cei doi vorbeau, domnișoarele de onoare au început să șoptească și să se holbeze la Kimhan. Unele chiar au arătat un interes evident când și-au dat seama cine era.
Pe tot parcursul timpului în care Kimhan a fost în centrul atenției femeilor prezente la eveniment, Ploy a stat pur și simplu nemișcată în spate, fără să se gândească să facă un pas înainte, până când Kimhan a terminat de vorbit cu mirele apoi a condus-o la recepție.
Ploy l-a urmat îndeaproape, scanând cu privirea camera spațioasă și frumos decorată. Nu a observat că se oprise din mers, făcând-o să se lovească de spatele lui.
Kim s-a întors să o privească cu o expresie nemulțumită.
- Ai grijă, nu mă face de râs, a certat-o el, apoi s-a îndreptat spre masa unde stăteau prietenii lui.
Ploy nu putea decât să meargă abătut în spatele lui, la o oarecare distanță. Între timp, Kimhan a observat că bărbații prezenți la eveniment începeau să se holbeze la femeia lui.
Îl făcea să simtă gelozie, dar nu o arăta. A continuat să meargă calm spre masa lui Boom și a prietenilor săi.
Când Kimhan a ajuns la masă, s-a așezat imediat pe scaun, lăsând-o pe Ploy, care îl urmase, stând acolo nedumerită, neștiind ce scaun să aleagă. Apoi s-a uitat la ea și a tras ușor un scaun mai la o parte.
- Stai jos, i-a spus Kimhan cu o voce blândă.
- Mulțumesc, a spus ea, zâmbind ușor și așezându-se umilă, fără să-și dea seama că cineva o privea.
- Cine e! Kim nici măcar nu ne-ai prezentat-o, a întrebat Pak, privirea lui cochetă încă ațintită asupra ei, făcând-o să se simtă timidă.
- Noua secretară, a răspuns Kimhan cu o expresie neutră. Era nemulțumit de ea, crezând că Ploy flirta cu prietenul lui.
După ce mâncaseră o vreme, Ploy se ridică de la masă.
- Scuzați-mă o clipă, le spuse ea politicos tuturor înainte de a pleca. Ploy intenționa să meargă la toaletă. În acel moment, ceremonia de pe scenă tocmai se încheiase. Unii invitați încă mâncau, dar alții plecau treptat, mai ales oaspeții mai în vârstă.
Când Ploy s-a întors la locul ei, nu era nimeni acolo. S-a uitat prin sală, dar nu l-a putut vedea pe Kimhan.
Ploy a ieșit în holul hotelului și l-a văzut pe el și pe prietenii lui stând lângă piscină. Stăteau, sorbeau vin și vorbeau veseli, ceea ce a jignit-o. Ploy nu a îndrăznit să se apropie de ei, așa că a mers în direcția opusă cu o expresie abătută.
Și Kimhan a văzut-o, dar s-a prefăcut că nu observă.
Ploy s-a apropiat în liniște și s-a așezat pe un scaun în spatele grupului lui Kimhan, privind în altă parte.
Văzând asta, Ek a spus:
- Hei, Kim, invită-o să stea cu noi. Apoi s-a uitat la Ploy cu o privire admirativă.
- Dacă vrei să vorbești, du-te și vorbește cu ea, a răspuns Kimhan scurt.
Deodată, un bărbat s-a apropiat de ea ținând două pahare de vin și a întrebat:
- Pot să stau cu tine?
Ploy a ridicat privirea și, văzând că era un fost coleg de clasă, a dat din cap.
Bărbatul s-a așezat și a întrebat:
- Ești Ploy?
Ploy dădu din nou din cap.
- Uau, abia te-am recunoscut! Poftim, i-a oferit un pahar de vin.
- Mulțumesc, zâmbi Ploy și acceptă politicos paharul.
- Ploy ai devenit mai frumoasă și zâmbetul tău e și mai plăcut. Dacă am fi încă la facultate, probabil că nu aș îndrăzni să mă apropii de tine pentru că nu părea să vrei să socializezi prea mult.
Ploy a întâlnit mulți bărbați de genul acesta. De ce nu și-ar fi dat seama că acest fost coleg de clasă încerca să o curteze? Totuși, fie că era Ploy de acum sau Ploy din trecut, nu i-a plăcut niciodată să se întâlnească cu cineva. Așa că pur și simplu a zâmbit politicos, tratând acest tip de bărbat în stilul ei propriu, specific lui Praewa.
Totuși, zâmbetul ei comercial era menit să atragă clienți.
Și, întâmplător, cineva i-a văzut. Bell l-a împins repede pe Kimhan cu cotul, apoi a făcut un gest spre masa din spatele lor. Kimhan s-a încruntat ușor înainte de a se întoarce să se uite. Văzând asta, el s-a înfuriat, crezând că flirtează cu bărbați fără discernământ.
Bărbatul a stat de vorbă cu Ploy o bună bucată de vreme înainte ca prietenii lui să vină să-l cheme înapoi la masă. Înainte de a pleca, a reușit totuși să-i zâmbească dulce lui Ploy, dar fața ei purta încă același zâmbet fals, fără să știe că tocmai stârnise gelozia cuiva.
În timp ce toți prietenii lui se distrau și beau, Kimhan s-a strecurat repede ca să o găsească. Ajuns la ea, s-a așezat lângă ea, cu un pahar de vin în mână.
- Hm! Flirtezi cu orice bărbat, a spus el cu condescendență, făcând-o pe Ploy să se simtă amorțit.
Rănită și plină de resentimente, s-a ridicat repede și a plecat departe de el, ieșind din hotel. Ploy nu-și putea da seama de ce trebuia să-l îndure, când o ura și o insulta în toate felurile. Gândindu-se la asta, lacrimile amenințau să-i umple ochii.
Kimhan nu a urmat-o. Și el era furios, așa că a stat acolo singur, bând alcool.
Pak s-a întors și l-a văzut, așa că s-a apropiat.
- Ce s-a întâmplat cu tine? De ce stai singur?
- Nimic. Mă dor picioarele, așa că am venit să găsesc un loc unde să mă așez, a spus Kimhan, râzând ca să-și ascundă jena.
- Cred că mă duc acasă acum. Dacă voi continua o să fiu prea beat ca să mai conduc.
- Nenorocitule, nu știi să conduci? Dacă vrei să mergi acasă, du-te acasă. Nu căuta scuze.
- Bine, mă întorc, le-a spus Kimhan celorlalți prieteni ai săi înainte de a se uita în jur după Ploy. Nevăzând-o, a ieșit în hol. A găsit-o stând pe canapea.
- Hai să mergem! a spus el și a mers înainte, urmându-l în tăcere până au urcat în mașină.
Kimhan a pornit în viteză, dispoziția lui nefiind pe măsura aspectului său fizic plăcut. Ploy, deja temându-se de viteză, nu a îndrăznit să vorbească. Nu știa cât de departe condusese de la hotel, dar dintr-o dată a semnalizat și a tras pe marginea drumului. Înainte ca Ploy să poată reacționa, Kimhan a întins mâna și i-a mângâiat ceafa, chipul lui frumos aplecându-se spre ea, iar buzele li s-au întâlnit.
Capitolul 9
COPIL NEBUN
Ochii lui Ploy s-au mărit instantaneu. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că îi sare din piept. Era în același timp șocată și entuziasmată și și-a desfăcut buzele, permițându-i limbii să alunece înăuntru. Gustul vinului i-a făcut capul să se învârtă. El a profitat de această ocazie pentru a-i explora gura cu limba, descarcându-și furia.
Curând, sărutul pasional a devenit treptat intens. Mâinile lui Kimhan au început să-i mângâie corpul până când au ajuns la sânii ei plini. El i-a frământat și a mângâiat ușor cu adorație. Respirația lui a devenit din ce în ce mai rapidă.
Dar înainte ca mâna lui să-i poată intra sub rochie, Ploy și-a recăpătat calmul și a încercat să-l prindă de mână. Kimhan, care era excitat, și-a dat seama ce făcea. Și-a luat încet mâna de pe pieptul ei și apoi și-a retras buzele, privind-o în ochi.
Respirația lui era încă grea și rapidă, iar a lui Ploy nu făcea excepție, doar că știa că se aflau într-o mașină.
Kimhan a stat acolo o vreme ca să se adune înainte de a se așeza din nou la volan. Apoi a plecat fără să scoată un cuvânt, lăsând-o pe Ploy pe scaunul din față. A continuat să roșească. De fapt, Kimhan pur și simplu nu voia ca ea să știe cât de mult își dorea să o bage în pat.
La sosirea la apartament, fiecare s-a dus în camerele sale fără să scoată un cuvânt, deoarece senzațiile senzuale din timpul călătoriei cu mașina nu se potoliseră complet.
Când Ploy a intrat în apartament, și-a lăsat geanta să cadă și s-a aruncat cu fața în jos pe pat. Sânii îi erau încă fierbinți, iar mirosul de vin încă îi persista în gură. Trebuia să recunoască faptul că i-a plăcut sărutul lui. Un singur sărut a fost suficient pentru ca Ploy să uite cum o tratase Kimhan înainte.
În camera alăturată, Kimhan era într-o stare similară cu ea, doar că suferea mai mult pentru că umflătura din pantaloni încă nu i se potolise.
Copilul nebun! Stai să vezi, mă voi asigur că nu te poți ridica din pat!
În cele din urmă, tânărul playboy, care nu era niciodată fără femei, a luat repede un prosop și s-a grăbit spre baie.
Duminică dimineața
Ploy s-a trezit mai târziu decât de obicei astăzi, pentru că a ajuns acasă destul de târziu de la o petrecere aseară. Dar, cum era sărbătoare, nu a fost surprinsă. S-a dat jos din pat și era pe punctul de a merge la baie să-și mănânce la restaurantul ei preferat, când dintr-o dată i-a sunat telefonul.
Ploy s-a întors și a ridicat telefonul de pe masă. Numele „Hia Kim” a apărut pe ecran. A fost surprinsă și a rămas acolo gânditoare o secundă, pentru că era ziua ei liberă și nu se aștepta ca el să o sune.
- Da, șefu’, a răspuns Ploy la apel.
(„Grăbește-te și îmbracă-te. Trebuie să mergem împreună să ne întâlnim cu un client”,) a spus Kimhan, dându-i ordinele ca de obicei.
- Ăă! Da? Ploy s-a întors să-și ia caietul și l-a deschis ca să vadă ce clienți îi programase șeful ei pentru ziua respectivă. Dar nu era nicio programare listată, ceea ce a lăsat-o confuză. După ce s-a gândit o clipă, s-a grăbit la toaletă.
Ploy tocmai se îmbrăcase când telefonul ei a sunat din nou.
(„Cobori deja? Am stat aici și am așteptat mult timp”,) a strigat Kimhan, enervat.
- Cobor imediat. Te rog să aștepți puțin. Ploy nici măcar nu închisese telefonul când și-a luat repede geanta și pantofii și s-a îndreptat spre lift. Din fericire, liftul era gol, ceea ce i-a permis să ajungă repede jos.
Când a sosit Ploy, l-a văzut stând acolo, cu fața încruntată și privirea lui ascuțită și pătrunzătoare fixată asupra ei. Corpul ei subțire tremura de epuizare, gâfâind greu, în timp ce își ținea pantofii în mână. În acel moment, a rămas fără cuvinte, așa că pur și simplu a ridicat privirea și a oferit un zâmbet încordat drept scuză.
- Ce faci? Știi că mă grăbesc? Asta nu a făcut decât să-l nemulțumească și mai tare pe Kimhan. Imediat i-a întors spatele și a mers spre mașina parcată.
- Îmi pare rău, a spus Ploy, care nu a putut decât să meargă cu capul plecat, cu pantofii în mână, și să-l urmeze până la mașină, cu fața plină de tristețe. Odată ce au fost amândoi înăuntru, el a plecat în tăcere.
Pe drum, Ploy a stat tăcut, neîndrăznind măcar să se întoarcă și să-l privească în ochi, de teamă să nu fie certat din nou.
- Știi unde este programarea clientei de astăzi? a întrebat-o Kimhan pe un ton serios.
- Păi... nu am nicio programare cu vreun client în agendă astăzi, a spus Ploy ezitant.
- Cum îndrăznești să te cerți cu mine? Eu spun că trebuie să existe! Vocea lui a răsunat, iar sprâncenele i s-au încruntat imediat.
- Îmi pare rău, spuse ea, surprinsă de expresia și ochii lui. Erau severi și înspăimântători. Inima începu să-i bată cu putere și nu îndrăzni să-i mai explice nimic.
În cele din urmă au ajuns la un restaurant japonez faimos, unul frecventat de Kimhan. Când au oprit în fața restaurantului, au coborât amândoi și au intrat.
Restaurantul este decorat astfel încât să te facă să te simți ca și cum ai fi cu adevărat în Japonia, de la mese până la fotografiile de pe pereți, totul reflectă clar stilul de viață al Japoniei.
Când Ploy a intrat în restaurant, s-a simțit entuziasmată pentru că era prima dată când mergea acolo.
- Oh! Acest loc este atât de frumos, Khun! S-a uitat în jur și i-a plăcut magazinul și atmosfera lui, așa că a vorbit fără să stea pe gânduri.
- Stăpânește-te, sunt oameni peste tot. Nu mă face de râs, a certat-o Kimhan pe un ton aspru, apoi s-a îndreptat sever spre o masă.
- Îmi pare rău, a spus Ploy apoi l-a urmat cu o expresie abătută.
Acest restaurant nu era diferit de celelalte. Când personalul l-a văzut pe Kimhan, a ieșit să-l întâmpine și l-a condus în sala de mese pe care Kimhan o rezervase dinainte.
Când au ajuns la masă, Kimhan s-a așezat pe scaunul lui, în timp ce Ploy, care venea în spatele lui, a îngenuncheat cu umilință pe scaunul de lângă el, nevrând să fie certat din nou.
Apoi chelnerul a adus mâncarea. Deodată, toate felurile de mâncare pe care le-am comandat au fost așezate pe masă.
Kimhan și-a luat bețișoarele și a început să mănânce, în timp ce ea stătea uluită, holbându-se la farfurie pentru că nu știa cum să folosească bețișoarele. Îi era și frică să folosească o lingură. Deodată el a aruncat o privire spre ea, care stătea nemișcată, refuzând să mănânce ceva.
- Hei! De ce nu mănânci? Mâncarea e delicioasă. Sau nu știi cum să o mănânci? a spus Kimhan pe un ton scurt, ca și cum ar fi fost prost dispus.
- Haide! Lasă-mă să te învăț. Putea ghici că ea nu mânca pentru că nu știa să folosească bețișoarele.
- E în regulă, pot mânca singură, l-a refuzat ea, luând bețișoarele în mână cu un gest ciudat.
Văzând asta, Kimhan s-a ridicat de pe scaun și a rămas în spatele ei fără să spună nimic. Apoi s-a aplecat ușor și a întins mâna să o ia de mână, care ținea bețișoare.
- Așa, a încercat Kimhan să o învețe cum să folosească bețișoarele ca să ridice mâncarea.
Inima lui Ploy bătea cu putere ca o tobă. Mâna pe care o ținea el în mână a început să-i tremure. Era nedumerită și, în timp ce lua mâncarea, bețișoarele i-au alunecat, făcând mâncarea să cadă înapoi pe farfurie.
Ploy tresări, temându-se că o va certa. Se întoarse repede să se uite, neștiind dacă fusese intenționat sau nu, dar chipul lui frumos se apropie atât de mult încât vârful nasului ei îi atinse accidental obrazul.
Ploy tresări, aproape căzând de pe scaun. Inima îi bătea cu putere, iar fața i se înroși.
- Îmi... îmi pare rău, bâlbâi ea, coborându-și repede capul. Imagini din acea noapte îi trecură prin minte, provocându-i o reacție ciudată în corp.
Kimhan nu a spus nimic, pur și simplu s-a întors la locul lui și și-a mâncat propria mâncare. Dar dacă te uitai cu atenție, puteai vedea un zâmbet slab afișându-se în colțul gurii sale.
Atmosfera de la masă a devenit brusc inexplicabil de senzuală. Corpurile lor păreau atrase unul de celălalt că niște magneți, dar niciunul nu înțelegea sentimentele celuilalt, așa că pur și simplu mâncau în tăcere.
După ce au terminat masa, nimeni nu a scos o vorbă, mai ales Ploy, care și-a ținut capul plecat tot timpul. Corpul ei era ciudat de fierbinte și neliniștit, și nu era doar ea; Kimhan simțea la fel. Deși inghinalul lui nu era bombat, organele interne îi erau excitate de ceva vreme.
Vederea picioarelor ei subțiri i-a intensificat excitația în timp ce conducea, forțându-l să slăbească accelerația și să încetinească. Abia se putea concentra la condus, singurul său gând fiind să o ducă la un hotel. În cele din urmă, nu a făcut-o; pur și simplu a lăsat-o in pace, încercând să-și controleze impulsurile irezistibile din corpul său.
Adevărul este că toată treaba cu „clientul” a fost o minciună. El voia doar să fie aproape de ea.
Ploy nu avea să-i știe niciodată gândurile. Odată ce a intrat în cameră, s-a prăbușit pe canapea, întrebându-se unde își greșise îndatorirea pentru că nu știa că șeful avea o întâlnire cu un client astăzi. Oricât s-ar fi gândit, nu-și putea da seama.
Deodată, imaginea ei sărutând obrazul lui Kimhan i-a trecut prin minte. Senzația de furnicături a revenit, ca și cum corpul ei ar fi reacționat de la sine. Poate... era pentru că îl iubea. Încercă să alunge acea imagine din minte. Nu ar trebui să se gândească la ceva ce nu era posibil. Kim nu ar vedea-o niciodată drept Ploy. Ploy a reflectat o vreme, apoi a sunat telefonul. Pentru că era atât de absorbită de gândurile ei despre Kim, nu a observat ecranul.
- Da.
(„Bună, Praewa. Sunt Phorn, managerul pub-ului. Îți amintești de mine?”)
Vocea de la celălalt capăt al firului a făcut-o pe Ploy să se ridice, simțindu-se jenată. Nu putea decât să spere că Phorn nu observase cu cine o confundase pe cealaltă persoană. A răspuns repede ca să ascundă situația.
- Da, îmi amintesc. Ce pot face pentru tine?
(„Mă întrebam dacă ai putea veni la club pentru o seară? Una dintre fetele mele de top și-a luat brusc liber fără să-mi spună și, dacă nu mă ajuți în seara asta, sunt sigură că proprietarul mă va concedia.”)
- Îmi pare rău, dar nu sunt disponibilă să fac asta” a refuzat Ploy imediat, fără să stea pe gânduri, pentru că nu voia să se comporte din nou ca cineva care duce o viață dublă.
(„E în regulă. Îmi pare rău că te deranjez cu acest apel. Asta e tot pentru moment”,) a spus Phorn și a închis.
Ploy a fost puțin surprinsă, dar nu a zăbovit asupra acestui lucru și nici nu a bănuit ceva.
În schimb, după ce a închis, Phorn a sunat pe altcineva.
Totul făcea parte din planul lui Kimhan de a se asigura că Ploy își lăsase cu adevărat munca de noapte. Mai exact, se gândea să aibă o relație serioasă cu ea, dar nu era sigur ce simțea ea pentru el.
A doua zi, showroom-ul de mașini
Marea deschidere a noului showroom a lui Kimhan este în desfășurare, iar oaspeții sosesc treptat. În interior, pereți mari de sticlă prezintă o gamă largă de mașini de lux de la mărci renumite.
Kimhan este deja destul de cunoscut în acest domeniu, așa că nu este de mirare că oamenii de afaceri de top din țară se adună la evenimentele sale. Boom și Bell se numără printre ei, iar prezența lor este incontestabilă.
- O să devii foarte bogat! Boom s-a apropiat și și-a pus brațul în jurul umerilor prietenului său cu afecțiune.
Capitolul 10
INSULTAT
Bell a chicotit:
- Hei, dacă ți-au mai rămas bani, dă-mi și mie!
Kimhan clătină din cap și le zâmbi celor doi frați. Pentru el, deschiderea unui showroom era ca și cum ar fi deschis un magazin universal; nu era nimic atrăgător în asta. Boom și Bell știau bine asta, pentru că provenind dintr-o familie înstărită, cât și personal, Kimhan era incredibil de bogat. Putea trăi fără să muncească; pur și simplu iubea mașinile, motiv pentru care se orientase spre această meserie.
- Masa cu gustări e acolo. Serviți-vă, făcu Kimhan semn cu capul spre masa de bufet, ca Boom și Bell să o vadă. Chiar atunci, cu coada ochiului, zări pe cineva.
Ploy stătea în picioare și vorbea cu un tânăr om de afaceri.
Văzând-o, sprâncenele lui Kimhan s-au încruntat. S-a uitat la ea cu o expresie serioasă preț de o clipă. Cu cât o vedea mai mult zâmbind și vorbind cu cineva, cu atât se simțea mai nemulțumit. În cele din urmă, s-a întors către prietenii săi și le-a spus:
- Simțiți-vă ca acasă, băieți. Mă scuz să salut puțin oaspeții.
Kimhan s-a îndreptat direct spre cei doi cu o expresie posomorâtă, dar pe măsură ce se apropia, afișă un zâmbet vesel și se duse să-i salute.
- Bună ziua, khun Anan. Dacă sunteți interesat de o anumită mașină astăzi, vă rog să-i spuneți agentului de vânzări.
În acel moment, inima lui Kimhan tânjea să târască pe cineva de acolo.
- Ai ajuns la momentul perfect. Încerc să o recrutez pe secretara ta să lucreze pentru mine. Crezi că există vreo posibilitate să se întâmple asta?
Acest bărbat pe nume Anan este client VIP al lui Kimhan, așa că sunt destul de apropiați. Prin urmare, îndrăznește să vorbească în glumă și direct, nici măcar privirea lui nu ascundea simpatia pentru Ploy.
Văzând asta, Kimhan s-a iritat și mai tare și a început să-și piardă zâmbetul de pe față.
- Scuză-mă, dar după cum știi, apreciez lucrurile frumoase. Având o secretară frumoasă care să-mi sporească prestigiul, cum aș putea să ți-o dau? L-a tachinat Kimhan, deși inima îi fierbea de furie:
- Te rog să te așezi confortabil. Trebuie să vorbesc cu secretara mea un moment.
Kimhan s-a întors să le zâmbească din nou oaspeților înainte de a-i vorbi secretarei:
- Ploy, te rog să mă urmezi.
- Bine, Ploy l-a urmat afară fără să stea pe gânduri. Chiar înainte să ajungă în camera interioară, s-a oprit brusc, făcând-o să se lovească de spatele lui. Corpul ei subțire s-a clătinat și aproape a căzut, dar din fericire brațul lui puternic i-a prins talia.
Surprinsă, ea l-a îmbrățișat instinctiv în jurul gâtului. Privirile li s-au întâlnit, iar obrajii lui Ploy s-au înroșit. Recăpătându-și stăpânirea de sine, și-a retras rapid brațele.
- Scuzați-mă.
Văzând asta, Kimhan și-a luat încet brațul de pe talia ei înainte de a o privi cu o privire rece.
- Te-am angajat să muncești, nu să flirtezi cu bărbați! Îți place atât de mult bărbatul ăla, nu-i așa? În loc să o întrebe cum au mers lucrurile, a continuat să o certe.
- Despre ce vorbești? Nu înțeleg, a spus ea, pălind la față. Nu știa ce greșise ca să merite niște cuvinte atât de jignitoare.
- Nu te preface că ești nevinovată. Îmi dau seama că ești disperată după omul ăla!
Ploy a fost atât de certată încât nu a putut vorbi. Lacrimile i-au umplut ochii cu un amestec de tristețe și resentiment. Ce fel de femeie o vedea el? De ce a trebuit să o minimalizeze în halul ăsta? Trebuie să o urască atât de mult, nu-i așa?
Kimhan nu i-a acordat nici cea mai mică atenție. După ce și-a descărcat furia asupra ei, s-a întors și a intrat în sala de petrecere.
În realitate, tot ce făcea era pur și simplu din gelozie. Kimhan era pur și simplu geloasă pe ea.
- Unde ai fost? a întrebat Boom, știind exact ce se întâmplă, în timp ce îl vedea intrând înapoi.
- M-am dus la toaletă, a răspuns Kimhan disprețuitor, încă enervat. Boom nu voia să-și mai supere prietenul, așa că a schimbat subiectul.
Cei doi au stat de vorbă fără să observe că o tânără femeie suplă se apropiase și stătea lângă Kimhan.
- Bună, Kim, Boom.
Kimhan și Boom au schimbat priviri surprinse pentru că nu o recunoșteau. Când Boom și-a amintit ceva, a spus:
- Ăăă... tu...
- Numele meu este Cherry. Ne-am întâlnit la un pub.
- La pub? Boom a ridicat o sprânceană și s-a întors să se uite la prietenul său. Kimhan a clătinat ușor din cap.
Korya a văzut că nu o recunoscuseră cu adevărat. S-a simțit puțin nemulțumită, dar totuși și-a păstrat un zâmbet pe față.
- Pub-ul lui khun Phorn.
Atunci Boom și Kimhan și-au dat seama:
- Oh. Boom s-a întors și i-a zâmbit, spunându-i politicos:
- Arăți diferit, așa că nu te-am recunoscut. Ne cerem scuze.
- E în regulă. Oricum nu mai lucrez acolo. Eu mi-am deschis propria afacere.
Înainte ca Korya să poată termina de vorbit, fotograful a venit să-i ia pe Kimhan și Boom pentru a face fotografii cu invitații importanți prezenți la eveniment. Ei a trebuit să-și ia rămas bun de la ea. În acel moment, a văzut-o e Ploy și s-a apropiat de ea, surprinsă.
- Ploy?
Ploy s-a întors și, văzându-și prietena, a radiat de entuziasm.
- Korya, cum ai ajuns aici?
- Ar trebui să te întreb cum ai ajuns tu aici. Nu ai spus că ți-ai găsit un loc de muncă în Samut Prakan?
- Hmm, da. Acela era showroom-ul lui khun Kimhan, așa că am fost mutată să lucrez la companie, a răspuns Ploy sincer. De când absolvise, ea și Korya nu prea mai ținuseră legătura.
- Și tu? Ce faci acum? Mai lucrezi la pub?
Korya clătină din cap. Abia dacă acordă atenție întrebării prietenei sale. Ceea ce o interesa cu adevărat să știe era când devenise Ploy atât de apropiat de Kimhan.
- Apropo, ești apropiată de khun Kim?
- Nu prea, el e șeful meu.
- A, ce poziție deți?
- Sunt secretara lui khun Kim.
Auzind asta, zâmbetul slab care îl avusese înainte aproape că a dispărut. Bărbatul pe care și-l dorea cel mai mult era Kimhan. Nu se așteptase niciodată ca Ploy să lucreze cu el.
- Hei, lucrezi? Hai să găsim un loc unde să stăm și să vorbim. A trecut mult timp de când ne-am mai văzut.
- Îmi pare rău, nu sunt disponibilă momentan. Încă lucrez. Khun Kim ar putea avea nevoie de mine, a trebuit să refuze Ploy pentru că nu voia să fie certată din nou de șeful ei. Deja se simțea destul de prost pentru cele întâmplate mai devreme.
Dar Korya nu a lăsat-o să refuze, trăgând-o repede de braț pe prietena ei și ducând-o să se așeze pe canapeaua pentru oaspeți. Înainte să poată vorbi mai departe, un bărbat în costum, bine făcut pe nume Santhat, în vârstă de aproximativ patruzeci de ani, cu un ten frumos și închis la culoare, s-a apropiat și s-a așezat lângă Korya.
Ploy s-a uitat surprinsă la cealaltă persoană înainte de a se întoarce să se uite la prietena ei. Korya știa la ce se gândea, așa că s-a întors să îl prezinte.
- Acesta este khun Kit, partenerul meu de afaceri.
Korya a explicat situația dintre ea și Kit, care era destul de complicată...
De fapt, ea avusese o înțelegere cu Kit să păstreze secretă relația lor. El este o persoană faimoasă și are deja o familie, așa că nu puteau fi împreună în mod deschis.
- Numele meu este Kittipong, sau poți să-mi spui pur și simplu Kit, a spus el, prezentându-se în timp ce se uita adânc la Ploy.
Korya a înțeles imediat ce gândea Kit. Deși era nemulțumită, nu putea spune nimic. Putea doar să stea și să-l privească cum încerca să flirteze cu prietena ei.
După ce s-a terminat ședința foto, Kimhan s-a uitat în jur, dar nu a văzut-o pe Ploy. Sprâncenele lui frumoase s-au încruntat. Înainte să poată intra măcar în zona recepției, s-a înfuriat când a văzut cu cine vorbea și s-a repezit la ei.
Reputația bărbatului pe nume Kit, de afemeiat era bine cunoscută în cercurile de afaceri. Ar fi ciudat dacă Kimhan nu ar fi gelos. La sosire, a schimbat câteva cuvinte cu Kittipong, apoi s-a scuzat spunând:
- Am nevoie de secretara mea pentru o clipă.
- Vă rog, faceți-vă comozi, a dat Kit din cap zâmbind, în timp ce Korya îi privea pe cei doi cu invidie.
Ploy s-a întors să se scuze înainte de a-l urma îndeaproape. Când au ajuns într-un loc retras, Kimhan s-a oprit brusc din mers, s-a întors și a apucat-o de braț pe femeia care îl urma, cu fața contorsionată de furie. Fără să-i dea lui Ploy timp să reacționeze, a împins-o de perete, ținându-i ambele încheieturi deasupra capului.
- Șefu’, ce vei face?
- Nu-i așa că asta îți place?
Ploy s-a uitat la el nedumerită, neînțelegând de ce era din nou supărat pe ea.
- Ce vrei să spui? a întrebat ea.
- Te-am angajat să muncești, nu să flirtezi cu bărbați!
Auzind asta, Ploy, care fusese șocat, a început să se enerveze. O criticase așa de multe ori înainte, chiar dacă ea nu făcuse nimic.
- Când am flirtat eu vreodată cu vreun bărbat? Doar stăteam și vorbeam cu... ăăă...
Fără să aștepte ca ea să termine de vorbit, buzele lui groase o sărută imediat. Sărutul lui fu violent și brutal, atât de puternic încât putu simți gustul metalic al sângelui. Voia să reziste, dar nu putu.
După ce a pedepsit-o spre satisfacția lui, Kimhan i-a dat drumul în cele din urmă. Văzând pe cineva apropiindu-se, nu a avut de ales decât să o lase înainte de a pleca frustrat.
Ploy nu a mai putut sta acolo și s-a grăbit spre toaletă. De îndată ce a intrat pe ușă, lacrimile pe care le reținuse au izbucnit. Dar înainte să-și poată elibera complet emoțiile reprimate, telefonul a sunat. De îndată ce a răspuns, o voce rece s-a auzit de la celălalt capăt al firului.
(„Unde ești? Te aștept în mașină.”)
Kimhan a pornit motorul, cu o dispoziție proastă, așteptând ca ea să urce în mașină. Odată ce ea a intrat înăuntru, a pornit în viteză.
Ploy nu îndrăznea să vorbească sau să întrebe nimic. Putea doar să stea cu fața la fereastră, plângând în tăcere.
Kimhan a părăsit showroom-ul fără să-și ia rămas bun de la invitați, inclusiv de la Boom și Bell. A condus fără țintă, neștiind unde merge. Ploy nu a îndrăznit să întrebe nimic. A plâns până a adormit, fără să știe.
Când a ajuns la Prachuap Khiri Khan în lumina aurie a serii, Kimhan se întoarse să privească femeia care dormea, cu o expresie de neînțeles. După o clipă, o trezi.
Ploy s-a trezit amețită, și-a frecat ochii și l-a întrebat somnoroasă:
- Unde sunt?
- Prachuap, termină Kimhan de vorbit, deschise portiera mașinii și coborî, intrând în casă. Ploy nu a avut de ales decât să-l urmeze, încă confuză și nedumerită.
Această casă de vacanță de pe malul mării a fost cumpărată de Kimhan cu mult timp în urmă. Obișnuia să aducă femei aici pentru plăcere, dar în ultimii trei sau patru ani, nu a mai venit prea des. Dacă nu ar fi fost gelozia lui oarbă, nu ar fi adus-o niciodată aici.
Ploy l-a ajuns din urmă pe bărbat în timp ce acesta stătea pe un scaun la tejgheaua barului. S-a apropiat și s-a oprit lângă el înainte de a întreba, privind în jur:
- De ce suntem aici șefu’?
- Să mă odihnesc, răspunse Kimhan fără să se întoarcă să se uite, turnând în continuare brandy în pahar, așteptând ca el să termine înainte de a întreba din nou:
- Și eu?
- Va trebui să rămâi cu mine ca secretară.
Auzind că trebuie să-și îndeplinească datoria, Ploy, care încă avea multe întrebări, a trebuit să tacă.
Capitolul 11 - 18+
DORMIND ÎN BRAȚELE IUBITULUI MEU
- Stai jos, spuse Kimhan, turnându-i brandy și întinzându-i-l.
Ploy a ezitat o clipă înainte de a se așeza pe un scaun în lateral, acceptând paharul de coniac și luând o înghițitură.
Mirosul înțepător de coniac a făcut-o să se înece în clipa în care i-a intrat în gură. A tușit până când fața i s-a înroșit, făcându-l pe Kimhan să întindă mâna și să o bată pe spate. I-a turnat niște apă și a certat-o:
- Cine te-a pus să bei așa?
„Am făcut pur și simplu cum ai spus,” a argumentat Ploy în gând. După aceea, i-a turnat un alt pahar. De data aceasta, Ploy nu l-a mai dat pe gât. După aceea, nu a mai știut câte pahare a băut, dar știa sigur că era beată.
- Hia, sunt beată. Ce ar trebui să facem? Ploy s-a întors spre el, cu vocea neclară și ochii imploratori. Văzând asta, Kimhan a simțit o undă de excitație. S-a aplecat mai aproape și a șoptit răgușit:
- Dacă continui să te porți așa, s-ar putea să nu dormi deloc în noaptea asta.
Se spune că alcoolul schimbă personalitatea, iar pentru Ploy, părea să fie adevărat. Nu numai că nu și-a ferit privirea, dar și-a apropiat fața, continuându-și tonul implorator:
- Ești rău, îți place să mă intimidezi.
În acel moment, trupurile amândurora ardeau de dorință. Cu cât făcea asta mai mult, cu atât Kimhan se excita mai tare. S-a ridicat, a condus-o pe femeia beată la etaj și, imediat ce au intrat în cameră, a tras-o în brațe și a sărutat-o.
Beată și mistuită de dragoste pentru el, Ploy l-a sărutat înapoi cu pasiune.
Amândoi au început să respire greu, indicând clar emoțiile celor doi.
Mâna lui mare s-a mișcat instinctiv spre sânii ei plini. Doar mângâierile lui ușoare au fost suficiente pentru a o face aproape să gemă de plăcere. Nici măcar nu și-a dat seama când cealaltă mână a lui s-a strecurat sub fustă. Înainte să-și dea seama, cel mai sensibil punct al ei era mângâiat de vârfurile lui degetelor.
- Mmm, de data aceasta Ploy nu și-a mai putut abține geamătul. Gemetele ei blânde nu au făcut decât să aprindă și mai mult pasiunea lui Kimhan. El a ridicat-o repede în brațe și a dus-o la în pat. Înainte să o sărute din nou, mâinile lui au început să-i dezbrace hainele bucată cu bucată, până când amândoi s-au dezbrăcat.
Degetul lui mijlociu încă îi dădea fiori pe șira spinării, făcând-o pe Ploy să-și arcuiască șoldurile. Chiar dacă era beată, simțea cât de umedă și alunecoasă era deschiderea ei moale. Cu cât degetul lui se mișca mai mult înăuntru și în afară, cu atât devenea mai udă. Gura lui nu era mai puțin activă, sugându-i și lingându-i sfârcurile până când Ploy nu a mai putut suporta.
- Hia... ăă... Eu nu mai pot....
- Te simți foarte excitată? Vrei să intru înăuntru.
Ploy dădu repede din cap.
Din vasta sa experiență, Kimhan știa că ea era pe cale să ajungă la orgasm sub degetele lui, dar nu avea să permită asta.
- Calmează-te, mă ocup eu. E mai bine dacă ajungi la orgasm când sunt în tine, a spus el, apoi i-a ridicat picioarele și și-a introdus încet penisul erect în orificiul ei pulsatil. Fără să aștepte să intre complet, a început să împingă și să iasă.
Ploy se agăța strâns de gâtul lui, mișcându-și șoldurile în ritm, ca și cum s-ar fi temut că legătura lor s-ar putea rupe. Respirația lor sacadată deveni din ce în ce mai puternică ore în șir. Savurându-și trupurile unul celuilalt pe săturate. Ploy nici măcar nu și-a dat seama când adormise.
Când s-a trezit, s-a trezit în brațele lui. Realizând ce se întâmplase, a fost șocată și fața i s-a înroșit de jenă pentru ceea ce făcuseră cu o seară înainte. Nu-l putea privi în ochi. S-a îndepărtat încet de brațul lui, s-a dat jos din pat, și-a luat hainele și s-a dus la baie.
Mai puțin de cinci minute mai târziu, Kimhan se trezi. Înainte să poată deschide ochii, întinse mâna să-i caute trupul subțire pe pat, dar găsi doar un loc gol. Sări în picioare panicat, crezând că încercase să fugă din nou ca înainte. Fără ezitare, Kimhan se ridică repede, făcu un duș, se îmbrăcă și ieși afară să o caute.
Văzând-o plimbându-se pe plajă, a răsuflat ușurat înainte de a se apropia de ea.
Ploy era atât de preocupată de gândurile despre noaptea trecută încât nu l-a observat până când nu a îmbrățișat-o din spate. S-a uitat repede în jur, temându-se că cineva ar putea să îi vadă.
- Te rog să mă lași, Khun. Suntem pe plajă.
Kimhan nu numai că nu i-a dat drumul, dar s-a aplecat și a sărutat-o pe obraz. Acum o clipă, aproape că i s-a frânt inima când a crezut că va fugi.
- E o plajă privată, nimeni nu intră aici, a spus el.
Auzind asta, ce altceva putea spune Ploy? A stat o vreme privind marea, apoi i-a venit ceva în minte. S-a întors repede spre el și a spus:
- Hei, e vreo farmacie pe aici?
- Ce? Kimhan s-a întors ca să o examineze.
- Nu te simți bine?
Ploy clătină repede din cap.
- Nu, nu. Doar... ăăă... voiam să cumpăr niște... Își coborî capul jenată, neîndrăznind să întrebe direct, dar era sigură că nu folosise prezervativ. În această dimineață, dovezile erau încă peste tot pe zona ei inghinală.
- Aseară, eu... ăăă...
Văzându-i expresia feței, Kimhan și-a amintit brusc. Gândindu-se la gustul sexului cu ea, partea inferioară a corpului său s-a excitat instantaneu. O parte din el voia să o ducă înapoi în pat, dar știa ce face, așa că a ales să o ducă mai întâi să cumpere pilule anticoncepționale.
Totuși, după aceea, Ploy abia dacă a mai ieșit din dormitor. Făcea asta aproape în fiecare zi, până când, după trei zile, Ploy nu a mai putut suporta.
- Hia, te rog oprește-te. Nu mai pot suporta.
- Hai, încă o dată, bine? Apoi mergem acasă.
În cele din urmă, Ploy nu a putut rezista rugăminților lui și l-a lăsat să o facă din nou. Din fericire, după ce au terminat, a dus-o acasă.
La întoarcerea în apartament, Kimhan a invitat-o să doarmă în camera lui, dar Ploy a refuzat, temându-se că nu va avea suficientă odihnă. Și-a cerut scuze și s-a dus în camera ei. De îndată ce s-a întins pe pat, Ploy a căzut într-un somn adânc. Cine i-a spus să-i consume toată energia în halul ăsta?
Dimineața, îi tot trimitea mesaje ca să o trezească, așteptând să meargă împreună la serviciu. Ploy a trebuit să recunoască faptul că era cu adevărat fericită, atât de mult încât aproape uitase că el nu o iubea.
Când a sosit ora prânzului, Ploy a coborât la cantină. S-a așezat și și-a mâncat orezul, uitându-se fericită la telefon.
Kimhan a apărut brusc la cantină fără ca ea să știe.
- Pot să stau cu tine? Ținea în ambele mâini o farfurie cu orez și o sticlă de apă și se opri în fața mesei unde stătea ea.
Ploy nu a avut timp să ridice privirea și să vadă cine stătea în fața ei, așa că a răspuns nonșalant:
- Te rog să stai jos.
Abia după ce Kimhan s-a așezat, ea a ridicat privirea.
- Hia? Ploy a părut surprinsă și s-a uitat repede în jur. Aproape fiecare pereche de ochi din cantină era ațintită asupra mesei lor. Ploy s-a întors repede și a întrebat:
- Hia, ce faci aici?
- Am venit să mănânc, a răspuns el nonșalant, apoi a luat o lingură și a început să mănânce, complet inconștient de zarva pe care o stârnea. Ploy era cea care abia putea mânca, roșind de nenumărate ori înainte de a termina în sfârșit prânzul.
După ce s-a întors la serviciu, a chemat-o să-l urmeze în birou, dar înainte ca șeful ei să o poată molesta, a sunat interfonul recepționerei de la parter.
- Șefu’, khun Kittipong este aici să vă vadă. Inițial, recepționera ar fi raportat prin secretară, dar pentru că Ploy fusese chemat de el, persoana de la parter a raportat direct. Kimhan s-a uitat la interfon cu o expresie frustrată. Și-a amintit brusc că avea o întâlnire cu Kittipong.
- Lasă-l să între.
Ploy era secretară, așa că, bineînțeles, a trebuit să iasă din nou să aștepte oaspetele în fața camerei. Abia se așezase când un bărbat înalt, de vreo 185 de centimetri, a ieșit din lift.
De îndată ce a văzut-o, Kit s-a grăbit spre ea zâmbind. Ploy s-a înclinat politicos în fața lui:
- Bună.
- Bună, a spus Kittipong. Deși era un afemeiat, nu era genul care să fie direct. Chiar dacă voia să vorbească cu ea, știa că nu era momentul potrivit. Așa că a salutat-o pur și simplu și a intrat în biroul președintelui. Aveau o întâlnire de afaceri, iar Kittipong știa că va avea mai multe ocazii să o vadă pe Ploy, așa că nu se grăbea.
După ce Kittipong a plecat, Ploy a fost chemată din nou. De data aceasta, Kimhan nu a mai lăsat-o să plece atât de ușor.
- Du-te și adu-ți munca aici și stai să o faci în fața mea. Dacă nu înțelegi ceva, îți voi spune; va fi mai convenabil așa.
- Da, Ploy dădu din cap în semn de aprobare a ordinului, apoi se întoarse și ieși, aducând un dosar cu documente pentru a lucra în birou cu el, doar ei doi.
Fiind aproape de el, imaginile trecătoare și amețitoare deveneau și mai vii, făcând-o pe Ploy să se înroșească la față. Îl privi în secret prin reflexia de pe ecranul computerului, fără ca Kimhan să știe. Cu cât îl privea mai mult, cu atât corpul ei se simțea mai fierbinte, până când a alungat rapid acele imagini din minte și s-a concentrat asupra muncii sale.
Dar cine ar fi știut că, exact când își recăpătase stăpânirea de sine, persoana pe care o admirase în secret se va apropia atât de mult? A înlemnit de surpriză când Kimhan a observat că nu mai tasta, iar acesta a sărutat-o zdravăn pe obraz, apoi a tachinat-o ca și cum ar fi știut ce gândește:
- Ar trebui să te duc înapoi la apartament chiar acum?
- Nu, clătină repede din cap Ploy. Nu era că nu voia, dar era prea jenată.
- He he, după ce a tachinat-o, s-a întors la muncă, lăsând-o pe Ploy stând acolo cu o fața roșie ca o cireașa coaptă. Când a venit timpul să plece de la serviciu, intenția lui Kimhan era să o ducă pe Ploy înapoi la apartamentul lui, dar înainte să poată părăsi măcar compania, i-a sunat telefonul.
(„Hei, Kim, ești liberă în seara asta? Vino să iei cina cu mine. Sunt singur. Bell e plecat de două săptămâni,”) a spus persoana de la celălalt capăt al firului cu un ton frustrat, imediat ce Kim a răspuns la telefon.
- Hei, unde au dispărut toate fetele din «stocul» tău? și-a tachinat Kim prietenul, găsindu-l amuzant.
(„M-am plictisit!”)
Kimhan a ezitat o clipă, dorind să se întoarcă și să mai stea de vorbă cu Ploy, dar în cele din urmă nu și-a putut refuza prietenul.
- Ăă! La ce restaurant mergem? Să te iau eu sau să ne întâlnim acolo?
(„Hai să ne întâlnim la restaurantul de pe malul râului, ca de obicei,”) a răspuns Boom, apoi a închis.
Kimhan s-a întors să se uite la Ploy, care tocmai terminase de închis calculatorul, înainte să se ridice și să-i pună un braț în jurul taliei.
- Vino cu mine, bine?
- Unde mă duci?
- Boom tocmai m-a sunat și m-a invitat să mergem la băut. Nu vreau să merg singur. Dacă mă îmbăt prea tare? Poți veni și tu să ai grijă de mine? Vocea lui imploratoare a făcut-o imposibil să refuze.
- Bine.
Capitolul 13
OASPETE NEINVITAT
Un restaurant
Peerapat (Boom) și-a văzut prietenul aducându-și frumoasa secretară cu el și l-a tachinat imediat ce cei doi au ajuns la masă:
- Ce naiba? Îți suprasoliciți secretara? Chiar și atunci când bei cu mine, tot trebuie să o pui să aibă grijă de tine.
- La naiba, vorbești prea mult, l-a înjurat Kimhan pe prietenul său pe un ton nu tocmai serios, înainte de a se întoarce să-i tragă un scaun lui Ploy să se așeze. Schimbarea sa de atitudine cu siguranță nu i-a scăpat atenției prietenului său apropiat, Boom.
- Deci, ea e secretara ta sau prietena ta, Kim? Fii sincer.
- Soția mea, știi! Ești mulțumită acum? a răspuns Kimhan fără să stea pe gânduri, spre deosebire de Ploy, care stătea acolo roșind. Nici măcar nu a îndrăznit să-l privească în ochi pe Peerapat.
Kimhan știa ce îi place să mănânce, așa că a comandat totul pentru ea, chiar și ton roșu.
Când Ploy l-a văzut pe chelner aducând băutura, a părut surprinsă pentru că, deși îi plăcea să bea punch albastru, asta se întâmpla doar când era Praewa. Văzând că Kimhan nu părea să reacționeze diferit, Ploy nu i-a acordat prea multă atenție. Chiar și acum, Ploy nu știe că el știe deja că ea și Praewa sunt aceeași persoană.
Cei trei nu mâncaseră de mult când i-au văzut pe Korya și Kittipong intrând în restaurant. De îndată ce Korya i-a văzut, s-a întors repede spre Kittipong și a spus:
- Uite-l pe khun Kimhan!
Kit s-a întors să privească în direcția în care arăta ea, dar persoana pe care a văzut-o nu era Kimhan. Privirea adâncă a lui Kit era acum fixată asupra lui Ploy. Korya mai fusese privită așa înainte; știa exact la ce se gândea. Nemulțumită, l-a condus repede pe Kittipong la o masă de lângă cea a lui Kimhan.
Peerapat îi observase deja pe cei doi, așa că i-a făcut semn prietenului său. În mai puțin de o clipă, o femeie subțire stătea lângă masă.
- Bună, Kim, Boom. Ați venit de mult aici? Korya nu a salutat-o pe Ploy, prietena ei apropiată. S-a comportat ca și cum Ploy nu ar fi existat.
- Suntem aici de ceva vreme, a răspuns Peerapat politicos.
Kit a urmat-o și i-a salutat:
- Bună.
Cu Korya, nu a fost nevoie să se ridice în picioare, dar cu Kittipong, cei doi tineri au trebuit să se ridice de pe scaune ca să-l salute. Din moment ce șeful lor se ridicase, Ploy a trebuit, firește, să-l urmeze.
- Bună, khun Kit, l-au salutat Kimhan și Boom, în timp ce Ploy și-a plecat pur și simplu capul în semn de salut.
- Doar voi doi sunteți? Dacă nu vă deranjează, vă rugăm să stați cu noi, a propus Peerapat politicos. Dar nu știa că Kittipong va accepta invitația. În cele din urmă, la masa lui Kimhan mai erau locuri libere.
Atmosfera de la masă a început să devină stânjenitoare. Masa lui Peerapat era inițial pentru patru persoane, dar când s-au alăturat încă două, au avut nevoie de un scaun suplimentar. Kit a ales să stea în capul mesei lângă Ploy, în timp ce Korya a trebuit să stea lângă Peerapat. Din fericire, ea stătea vizavi de Kimhan, dar chiar și așa, tot nu îl plăcea pe Kittipong dar a ales să stea acolo.
Și nu a fost doar ea; Kimhan a fost la fel.
În acest moment, Korya și Kimhan au sentimente similare, dar Korya este mai confuză, îl vrea pe Kimhan dar în același timp vrea să îl păstreze și pe Kit.
- Ce doriți să beți, khun Kit? a întrebat din nou Peerapat.
- Aș prefera o bere rece, vă rog.
- Și ce ați dori să beți, khun Korya?
Pimolada a aruncat o privire spre punch-ul albastru al lui Ploy, așa că s-a întors și a comandat și ea unul:
- Un punch albastru, vă rog.
De când sosise, Korya nu schimbase niciun salut cu prietena ei, ceea ce a surprins-o pe Ploy. Dar Ploy nu era genul care să se gândească prea mult la lucruri, așa că nu a stat pe gânduri. În timp ce aștepta punch-ul albastru, Ploy și-a cerut scuze pentru a merge la toaletă.
- Vă rog să mă scuzați o clipă.
La scurt timp după plecarea lui Ploy, Peerapat s-a întors către Korya și a început o conversație:
- Cum ai cunoscut-o pe Ploy, khun Korya?
Pentru cineva atât de invidios precum Korya, nu ar fi lăsat să scape nicio ocazie să-și calomnieze prietena.
- Ăă! Ne-am cunoscut când lucram la un pub, dar asta a fost cu mult timp în urmă. Ploy a avut noroc; toată lumea a vrut să o susțină, așa că a renunțat la jumătatea drumului.
Desigur, Korya a fost suficient de deșteaptă încât să spună orice a vrut ca oamenii să aibă o părere proastă despre Ploy. A vorbit intenționat pe jumătate convinsă, inducând în eroare ascultătorii făcându-i să creadă că Ploy și-a dat demisia pentru că avea un „sugar daddy” bogat.
Chiar când Korya terminase de vorbit, Ploy sosea la masă. Ploy continua să mănânce ca de obicei, fără să știe cum o priveau bărbații de la masă. Kimhan și Boom nu erau prea deranjați, dar Kittipong deja ajunsese la concluzia că Ploy era același tip de femeie ca și Korya.
- Ploy, te-ar deranja dacă te-aș ruga să facem schimb de numere de telefon? a spus Kittipong, ignorând complet sentimentele lui Korya, prietena lui.
Asta a înfuriat-o și mai tare pe Korya. Chiar și-a strâns pumnii pe ascuns sub masă, dar a trebuit să se forțeze să le zâmbească tuturor.
Nu era diferit nici pentru Kimhan, gelozia lui începea să-i reapară. Din fericire, era încă treaz; dacă s-ar fi îmbătat mai mult, probabil că Ploy ar fi fost târât în mașină.
Ploy habar n-avea ce se întâmpla între ele. I-a răspuns lui Kit în stilul ei obișnuit de Praewa, evitând conflictele și păstrându-și calmul. De obicei, Ploy gestiona bine astfel de situații.
- De fapt, nu mă simt confortabil cu asta. Îmi pare foarte rău. Sper că înțelegeți, khun Kit.
Expresia și atitudinea ei oarecum cochete l-au încântat și mai mult pe Kittipong. Prin urmare, nu s-a grăbit, spunând:
- E în regulă. O să întreb când vom lucra cu adevărat împreună.
Atât Ploy, cât și Kimhan și-au dat seama brusc că Kittipong îi va contacta în viitor pentru afaceri și, firește, persoana cu care Kittipong va fi cel mai mult în contact va fi Ploy. Știind acest lucru, atmosfera de la masă a devenit și mai stânjenitoare, chiar și Peerapat fiind enervat.
Ajunși în acest punct, au mai stat și au băut puțin înainte de a se despărți și a pleca acasă, dar gelozia lui Kimhan încă îl urmărea.
La scurt timp după ce mașina a intrat pe o scurtătură, Kimhan a făcut semnalizat să oprească pe dreapta. Fără să-i dea lui Ploy timp să reacționeze, a sărutat-o atât de pasional încât ea nu a mai putut respira.
Ploy a fost atât de copleșită de sărut încât emoțiile i-au degenerat, corpul ei tânjea incontrolabil la ceva. Kimhan nu a fost mai bine; zona inghinală i se umfla vizibil.
A băgat mâna în sutienul ei, mângâindu-i ușor sânii plini. Mânat de gelozie, Kimhan a sărutat-o pasional, mintea lui năvălind în jurul dorinței de a o lua în mașină. Dar nu a făcut-o și a trebuit să plece, conducând rapid înapoi spre apartamentul său.
Ploy stătea acolo, cu fața roșie. După o vreme, a simțit ca și cum ar fi ieșit dintr-un vis și s-a întors să îl întrebe pe Kimhan, cu fața plină de curiozitate.
- Ești supărată, Hia? Chiar nu putea ține pasul cu starea lui de spirit. Înainte să vină la club, era atât de amabil cu ea. De ce părea acum că e supărat pe ea timp de o sută de vieți?
- Când o să te oprești din a flirta cu bărbații? Sau nu e de ajuns ceea ce ți-am dat? a răspuns el rece. Imaginea ei seducându-l pe Kittipong îi era încă întipărită în minte.
Ploy a fost șocat să audă asta. Se dovedea că încă o disprețuia de la bun început. Știind acest lucru, ea a rămas tăcută tot restul călătoriei.
Kimhan aruncă o privire la fața lui Ploy. Voia să se întoarcă repede la apartament, pentru că în adâncul sufletului își dorea să o ducă în pat și să o mângâie cât îi poftea inima. Dar, în cele din urmă, nu putea decât să se gândească la asta, pentru că atunci când mașina se opri, Ploy coborî repede și intră în lift fără să se uite înapoi.
Când a ajuns în camera ei, Ploy s-a prăbușit pe pat, plângând incontrolabil.
Kimhan a ajuns mai târziu în camera lui. În timp ce trecea pe lângă camera lui Ploy, s-a oprit și s-a uitat. O parte din el voia să bată la ușă și să o cheme afară, dar îi era frică să nu-și piardă fața, așa că a trecut cu reticență spre camera lui.
Dis-de-dimineață, înainte ca Ploy să se trezească complet, telefonul ei a sunat. Fără să deschidă măcar ochii, l-a căutat repede și a răspuns imediat.
- Buna dimineața.
(„Grăbește-te și îmbracă-te. Te aștept jos,”) a spus Kimhan, apoi a închis telefonul.
După ce s-a terminat apelul, Ploy era complet trează. Deși era supărată pe el pentru noaptea trecută, tot s-a trezit, a făcut duș și s-a îmbrăcat ca să meargă să-l vadă.
Prima dată când l-a văzut pe Kimhan stând lângă mașină, cu brațele încrucișate, a lăsat-o uluită. Din orice unghi îl priveai, Kimhan era chipeș. Ploy a oftat, dându-și seama că nu fusese niciodată demnă de el.
Cealaltă persoană părea să simtă că este urmărită, așa că s-a întors. Văzând asta și-a plecat repede capul, a ridicat o sprânceană surprins și s-a grăbit spre ea.
Kimhan a așteptat până a ajuns ea înainte să deschidă portiera mașinii și să se urce. Evenimentele din noaptea precedentă lăsaseră o atmosferă ușor tensionată între ei. Niciunul dintre ei nu știa ce să spună. Kimhan știa că greșește, dar se temea să nu-și piardă reputația dacă și-ar cere scuze, așa că a condus în tăcere.
Curând, un Porsche luxos a oprit în fața unui renumit hotel de cinci stele. În sala de banchete, imediat ce a apărut Kimhan, acesta a devenit centrul atenției. Gazda a ieșit repede să-l întâmpine.
- Bună ziua, khun Kim. Vă rog să vă puneți confortabil, a salutat Kittipong pe Kimhan, fără a uita să o salute și pe Ploy.
- Ne întâlnim din nou.
Ploy a zâmbit pur și simplu ca răspuns.
Cât despre Kimhan, el i-a răspuns salutului din politețe, dar în sinea lui, furia începea să mocnească din nou.
Când Korya s-a întors și l-a văzut pe Kimhan, s-a dus repede să-l salute:
- Bună ziua, khun Kim! Sunteți de mult aici? Tocmai v-am observat
- Am sosit acum puțin timp, a răspuns Kimhan politicos.
Ploy i-a zâmbit prietenei sale, dar Korya a continuat să se comporte ca și cum nici nu ar fi existat, exact ca înainte. Zâmbetul lui Ploy s-a stins treptat.
- Khun Kim, veniți încoace. Am ceva pentru dumneavoastră să încercați, a spus Korya, trăgându-l pe Kimhan de braț ca să o urmeze într-un alt colț al camerei, separându-i intenționat pe cei doi.
- Păi! Kimhan ezită, dar nu îndrăzni să refuze de teamă să nu fie nepoliticos. Nu a avut altă opțiune decât să o urmeze, lăsând-o pe Ploy singură, nefamiliarizată cu toată lumea.
În timp ce cei doi se îndepărtau, ea se simțea pierdută și neajutorată, dar nu îndrăznea să spună nimic. Ploy se întoarse și se așeză pe un scaun, cu fața plină de tristețe.
- Mă scuzați o clipă, spuse Kimhan, observând că Ploy stătea singură a hotărât să se întoarcă la ea.
- Unde te grăbești? Nici măcar nu vrei sa fi cu mine! O! Nu, nu e asta. Adică, chiar mă simt bine vorbind cu tine, a încercat Horya să-l împiedice să plece, știind că Kimhan se va întoarce la Ploy.
Capitolul 12
GELOZIE
- Kim! Încearcă desertul ăsta. Arată delicios, a încercat Korya să îl distragă pe Kimhan vorbind pe un ton convingător.
- Da, Kimhan a continuat să stea acolo fără tragere de inimă.
Kittipong a văzut-o pe Ploy stând singură, așa că s-a îndreptat spre ea. Întrucât Ploy stătea pe o canapea lungă, Kittipong s-a așezat lângă ea, făcându-i pe cei care priveau să înțeleagă că stăteau unul lângă altul.
Chiar atunci, Korya s-a întors și i-a văzut. Deși îl plăcea pe Kimhan, asta nu însemna că îi plăcea să îl vadă pe Kittipong implicat cu alte femei. Gândindu-se la asta, Korya a remarcat în glumă, în fața lui Kimhan:
- Hei, când s-a apropiat Ploy atât de mult de Khun Kit?
Kimhan a auzit asta și s-a uitat în aceeași direcție. Văzându-și secretara stând și vorbind veselă cu un bărbat, un sentiment de gelozie l-a cuprins imediat. Chiar când era pe punctul de a se întoarce la Ploy, numele lui a fost strigat, forțându-l pe Kimhan să se se prefacă.
Kittipong și Kimhan au urcat împreună pe scenă, dar amândoi aveau ochii ațintiți asupra lui Ploy.
După ce ceremonia s-a terminat, Kittipong s-a repezit la ea. Ploy a continuat să-i vorbească cu un zâmbet politicos, fără să știe că enerva pe cineva. Kimhan era pe punctul de a se apropia de cei doi când Korya i-a blocat calea.
- Khun Kim, iată niște punch de fructe.
Fața frumoasă a lui Kimhan se încruntă ușor, simțindu-se oarecum nemulțumită de acțiunile lui Korya, dar totuși întinse politicos mâna să accepte paharul de punch.
- Mulțumesc.
Korya a putut vedea că Kimhan era gelos, așa că nu a așteptat să toarne ulei pe foc.
- Khun Kim! L-ați văzut pe khun Kit?
Fără să aștepte un răspuns, s-a prefăcut că se uită în jur înainte ca privirea ei să se oprească asupra a două persoane.
- Oh! Uite-l! Hmm! Cu cine vorbește khun Kit? Kim, ai putea să mă ajuți să o identific pe femeia aceea, te rog?
Acțiunile lui Korya au fost eficiente. În acest moment, a spune „i-a ieșit fum din urechi” este o subestimare, pentru că Kimhan era atât de furios încât a devenit surd și avea vederea încețoșată.
Ploy a stat puțin de vorbă cu Kittipong înainte de a se scuza și a merge la toaletă. În realitate, voia să scape de el.
De îndată ce Korya a văzut încotro se ducea Ploy s-a grăbit după ea.
- Scuzați-mă o clipă, s-a întors Pimolada să-i spună lui Kimhan.
- Da, a răspuns Kimhan disprețuitor. Își dorea cu disperare să plece de acolo. După ce Korya a plecat, s-a uitat în jur după Ploy, dar nu a văzut-o. Apoi, Kimhan s-a apropiat de Kittipong.
- Ai văzut-o pe secretara mea? Sunt pe cale să plec.
- Probabil trebuie să fi mers la toaletă.
- Bine.
- Cum a fost astăzi? Aveți vreun feedback sau vreo critică? Vă rog să nu ezitați să-mi spuneți orice.
- Minunat, a spus Kimhan, deși vorbea cu Kittipong, privirea i-a alunecat spre indicatorul care indica toaleta.
În timp ce Ploy stătea în baie și se privea în oglindă, a auzit o femeie vorbind la telefon. La început, Ploy nu a fost atentă, dar când a auzit numele cuiva, a început să asculte cu atenție.
- Eu tocmai am venit la toaletă. Vă rog să așteptați, khun Kim. Ce s-a întâmplat? Eu am lipsit doar pentru o perioadă scurtă de timp și deja vă este dor de mine?
Ploy nu a știut niciodată că prietena ei era atât de apropiată de Kimhan. Acum nu poate să nu se simtă puțin rănită. Nu poate decât să se resemneze cu faptul că nu înseamnă nimic pentru el.
Chiar când Ploy ieșea din baie cu o expresie tristă, a dat peste proprietara vocii.
Korya plănuise deja, așa că s-a prefăcut indiferentă.
- Oh! Cum a ajuns Ploy la acest eveniment?
- Am venit cu șeful meu, a răspuns Ploy, zâmbindu-i prietenei sale, prefăcându-se că nu aude conversația ri telefonică. Dar Korya știa exact ce simțea, așa că a pus paie pe foc.
- Mă bucur să te văd. De fapt, Kim și cu mine... ei bine, începem să ne cunoaștem. Te rog, ai grijă de Kim pentru mine, Ploy. E atât de chipeș și mă tem că angajatele ar putea fi prea directe și să flirteze cu el. Ai grijă de el, bine? Nu uita!
Ploy s-a simțit amorțită auzind asta, ca și cum ea ar fi fost cea despre care vorbea Korya. Ploy nu a putut decât să dea din cap în semn de aprobare înainte de a se scuza și a ieși din toaletă.
Ploy a ieșit din toaletă și, la mai puțin de nouăsprezece pași distanță, l-a văzut pe Kimhan venind spre ea. S-a oprit să aștepte, dar Kimhan nu a ajuns la ea. Korya, care a ieșit mai târziu, a mers înaintea lui Ploy pentru a-l întâmpina.
- Uau, Kim, chiar a trebuit să vii până aici ca să mă găsești? a spus Korya, asigurându-se că Ploy o poate auzi.
Înainte ca Ploy să poată simți măcar resentimente, Kimhan a trecut pe lângă Korya și a venit direct la ea, a apucat-o de încheietură și a tras-o afară din sala de eveniment. Odată ce a ieșit din vederea celorlalți, Ploy și-a dezlănțuit furia.
- Te-am adus aici ca să ai grijă de mine, nu de alții! Te-am angajat ca secretară, nu ca să flirtezi cu bărbați! Kimhan nu și-a putut stăpâni gelozia și a târât-o afară ca să-și descarce furia, mustrând-o aspru. Deodată, o siluetă înaltă și impunătoare s-a apropiat. Ploy, speriată, a făcut un pas înapoi, lipindu-se de perete. Apoi, furios, a sărutat-o. Ploy a fost șocată, neașteptându-se niciodată ca el să îndrăznească să facă asta într-un loc ca acesta. Supărată de sentimentele ei rănite și de ceea ce spusese, Ploy a refuzat să-l lase să o sărute cu ușurință. Nu numai că s-a întors, dar l-a și împins înainte de a fugi în lacrimi. Abia când a fost suficient de departe, Ploy s-a oprit să se compună. Nu știa că Kimhan o urmărise, dar fără un cuvânt, el a luat-o de mână și a condus-o la o mașină.
Amândoi au plecat fără să spună nimănui.
La sosirea la apartament, Ploy a deschis repede portiera mașinii și a ieșit fără să spună un cuvânt. Kimhan voia cu disperare să o urmeze, dar se temea să nu-și piardă fața, deoarece încă nu știa la ce se gândea Ploy. Prin urmare, Kimhan a vrut să meargă acasă și să doarmă în noaptea aceea.
O nouă dimineață
Ploy s-a trezit devreme dimineața. A mers în camera ei, a deschis draperiile și s-a așezat să bea cafea, bucurându-se de lumina blândă a răsăritului. După scurt timp, Ploy s-a ridicat și a intrat în baie. A terminat repede de facut duș și de îmbrăcat, apoi a ieșit din cameră și s-a îndreptat direct spre ușile liftului și apasă butonul pentru a coborî la parter pentru a merge spre serviciu ca de obicei. Face asta în fiecare zi, cu excepția weekendurilor.
Cam o jumătate de oră mai târziu, Ploy a ajuns la biroul ei și a văzut mai multe dosare și documente îngrămădite pe birou. Grupul de angajați s-a întors să șoptească și să schimbe priviri cu ea, crezând că este persoana specială a șefului. Ploy nu a acordat nicio atenție, s-a așezat pe scaun și a continuat să lucreze în liniște.
După o vreme, și-a terminat de făcut treaba și a așezat câteva dosare pe biroul lui Kimhan. Ploy s-a uitat prin cameră, dar nu l-a putut vedea pe Kimhan. Se întreba unde se dusese, pentru că, după ce o dusese acasă ieri, Kimhan nu mai apăruse. Ploy s-a întors la biroul ei.
Chiar atunci, Kimhan a trecut pe lângă ea în tăcere. Când Ploy și-a dat seama că trecuse, ea a ridicat privirea. În loc să-i vadă fața, ceea ce ar fi fost plăcut, a văzut-o pe cea mai bună prietenă a ei, Korya, urmându-l îndeaproape pe Kimhan. Înainte ca Ploy să poată întreba ceva, cei doi au intrat împreună în birou.
Curând, vocea aspră a lui Kimhan s-a auzit prin interfon:
- Nu ai adus încă apă pentru a-i servi pe oaspeți!
- Acum, a auzit Ploy și s-a ridicat repede să ia niște apă. A bătut la ușă de două ori și a împins-o, intrând în cameră. La prima vedere, Ploy i-a văzut pe cei doi stând intim pe aceeași canapea, ca și cum ar fi fost iubiți de mult timp.
Ploy s-a simțit rănită, dar, din cauza datoriei, a pus ambele pahare cu apă pe masă.
- Khun Kim, sâmbăta aceasta, eu vă invit la un concert caritabil. Am două invitații și mă întrebam dacă ați putea veni cu mine, a spus Korya, întinzându-și mâna pentru a o prinde pe a lui Kim. Ploy a fost martoră la acest lucru și a rămas fără cuvinte. Înainte să poată ieși din încăpere, a auzit următoarea propoziție...
- Da, a răspuns Kimhan, văzând că și Ploy era în cameră. Voia să o facă să fie geloasă pe el, dar în adâncul sufletului, Kimhan nu avea deloc intenția să meargă cu Korya.
După ce Ploy a plecat, Kimhan s-a întors către Korya, care stătea aproape de el, și a întrebat-o pe un ton nemulțumit:
- Asta e toată treaba pentru care ai venit până aici ca să mă vezi?
Persoana interogată părea puțin tulburată, neașteptându-se ca starea de spirit a lui Kimhan să se schimbe atât de repede. Dar nerușinarea lui Korya era inegalabilă. S-a prefăcut că nu-i observă starea de spirit și i-a vorbit cu un zâmbet:
- Păi... Eu aș dori să te invit la prânz. Korya s-a întors să-l invite din nou, dar a fost refuzată.
- Îmi pare rău, dar nu sunt disponibil acum. Dacă nu mai e nimic, mă scuz să mă întorc la treabă, a spus Kimhan, plecându-și capul și deschizând un dosar, fără să acorde vreo atenție la cum se simțea Korya.
- Îmi pare rău că vă deranjez, Korya se ridică repede și ieși din birou, simțindu-se rănită că o respinsese.
Imediat ce Korya a ieșit din birou frustrată, s-a întors și a văzut-o pe Ploy stând și lucrând. S-a apropiat de ea:
- Mulțumesc că ai avut grijă de khun Kim pentru mine. Este foarte amabil. Plec acum, a spus Korya, aruncând o privire spre Ploy ca și cum ar fi fost doar o altă angajată, înainte de a dispărea în lift.
Însă Korya nu și-a imaginat niciodată că Ploy va avea atât de multe economii încât să-și poată construi o casă mare și să își cumpere mașini de lux pentru ca părinții ei să le folosească confortabil. Korya a văzut înfățișarea lui Ploy doar ca pe cea a unei angajate obișnuite, așa că a disprețuit-o și a minimalizat-o pe prietena ei.
După ce Korya a plecat, Ploy s-a uitat la ușă cu o expresie tristă. Înainte, crezuse că mai există speranță, dar acum știa că Kimhan nu va iubi niciodată pe cineva ca ea.
Curând, Kimhan a ieșit din birou.
- Vino cu mine, a spus el cu o expresie serioasă. Înainte ca cealaltă persoană să se poată pregăti, a intrat direct în lift.
Auzind asta, Ploy nu a ezitat și s-a ridicat repede să-l urmeze la mașină. Kimhan a condus până la un restaurant în stil cafenea, iar amândoi au intrat. Era prima dată când Ploy era acolo cu el, așa că s-a uitat în jur. Interiorul era decorat cu diverse plante, creând o atmosferă frumoasă, umbroasă și răcoroasă. Apoi au ales o masă la care să se așeze.
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii