AVENTURĂ DE O NOAPTE (2022) – CARTE
Titlul Original:
One Night Stand ( ท่านประธานปันใจ)
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Romantc, Stil de Viață
Limba Nativă: Thailandeză Capitole: 20
Rating Conținut: -
Autor: Uri Baobei
Publicată în: 21 Noiembrie 2022
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Povestea lui Ken și a lui Achi începe cu o noapte pasională, o întâlnire neașteptată pe care amândoi credeau că o vor lăsa în urmă. Dar cine ar fi crezut că persoana cu care Achi a avut o aventură de o noapte îi va deveni șef a doua zi dimineață.
Deși cei doi încearcă să păstreze o atitudine profesională la muncă, întâmplarea din noaptea aceea este imposibil de ignorat. Iar un lucru este clar: Ken nu poate uita cât de fascinant a fost Achi în pat, iar apropierea lor continuă să le pună autocontrolul și sentimentele la încercare.
Capitolul 1 - 18+
AVENTURĂ DE O NOAPTE
Ken Kunanon, președintele cunoscut ca un șef dependent de muncă, a lucrat toată ziua în ziua sa liberă. Noaptea târziu, Ken a ales să se relaxeze într-un bar al unui hotel luxos. Nu era acolo ca să se îmbete, ci pur și simplu să se destindă și să se bucure de atmosfera capitalei pe timp de noapte, dintr-un hotel înalt care oferea priveliști panoramice.
Privirea pătrunzătoare a lui Ken a mătură barul înainte de a se opri asupra lui Achira, care stătea singur la bar. Lumina slabă, portocalie, făcea ca locul să fie destul de întunecat, dar Ken îi putea vedea clar chipul frumos.
- Ai putea, te rog, să-i faci o Margarita albastră acelei persoane? Ken a comandat o băutură de la barman pentru persoana care stătea vizavi de el, ochii lui pătrunzători neputând să-și desprindă privirea de la frumosul bărbat.
Barmanul i-a pus lui Achira un pahar cu o băutură elegantă și l-a informat că Ken îl comandase pentru el. Chipul frumos al lui Achira a ridicat privirea, întâlnind privirea pătrunzătoare care îl ațintise.
Văzându-l pe frumosul bărbat privind în direcția lui, Ken a zâmbit dulce și și-a ridicat paharul în semn de salut. Achira nu a răspuns, dar mâna lui frumoasă a ridicat paharul înainte să se apropie și să se oprească în fața lui Ken.
- Mulțumesc pentru băutură, dar o să iau asta în schimb.
- Hm, exact cum vrei tu.
Mâna frumoasă a pus paharul jos, schimbându-l Martini-ul lui Ken, o băutură spirtoasă pură, destul de tare. Ken nu a putut decât să se gândească că acest bărbat era destul de intens, ceea ce îl făcea și mai atras de Achira decât înainte.
Achira era la fel de atras de Ken, deoarece îi plăceau bărbații frumoși, iar aspectul plăcut al lui Ken era greu de rezistat. Inițial, Achira plănuise să bea ceva, dar după ce l-a întâlnit pe Ken, a trebuit să-și schimbe planurile pentru seara respectivă.
- Apropo, ești singur aici? Ken s-a apropiat și l-a întrebat pe cel care stătea lângă el.
- Da, am venit doar să mă relaxez, nu mă așteptam să găsesc pe cineva cu care să beau, a spus Ken, privind mâna frumoasă a lui Achira în timp ce îi mângâia umărul lat.
Ken a zâmbit satisfăcut, deoarece părea că amândoi simțeau la fel. Se părea că Ken nu va fi singur în seara asta. Mâna lui puternică i-a înconjurat talia subțire, trăgându-l mai aproape. Fața lui frumoasă s-a aplecat să-i șoptească la ureche...
- Ai dori să stai la acest hotel peste noapte? Ken nu a pierdut timpul, mergând direct la subiect pentru a evita pierderea timpului prețios.
- Sună interesant. Ai putea să-mi arăți camera atunci? a șoptit Achira ca răspuns.
- Atunci ești binevenit.
Conversația, pe care amândoi au înțeles-o ca fiind înțelegerea pentru noaptea respectivă, a dezvăluit că erau pe aceeași lungime de undă. Fără ezitare, el și-a pus repede brațul în jurul taliei lui, l-a condus spre ieșirea din bar și s-au dus imediat în camera lor de hotel.
Totul s-a întâmplat atât de repede. Cu doar câteva minute în urmă stătea și bea ceva la bar, iar acum sunt într-o cameră de hotel luxoasă.
Ken l-a așezat ușor pe Achira pe patul moale înainte ca silueta sa înaltă să se urce peste el, încălecând corpul mai mic. Buzele sale bine conturate au lipit o sărutare pe ale lui Achira, iar Ken și-a vârât limba fierbinte înăuntru pentru a savura dulceața, alergând cu nerăbdare limba lui Achira în fiecare colțișor al cavității sale dulci.
- Mmm.
Gemetele dulci se amestecau cu sunetele săruturilor pasionale. Achira nu l-a lăsat pe Ken să aibă avantajul; dinții lui ascuțiți au mușcat și ciugulit jucăuș buzele moi ale lui Ken, trăgând ușor și seducător. Limbile lor s-au împletit, niciuna nevrând să cedeze.
Fără ezitare, mâinile lui mari au început să se dezbrace, în timp ce cealaltă mână a continuat să-i mângâie talia subțire. Ken și-a strecurat mâna pe sub cămașa lui, dar s-a oprit brusc când o mână frumoasă i-a împins pieptul, împiedicându-l să facă ceea ce își dorea.
- Oh, așteaptă.
- Ăă? De ce? Silueta masivă care îl călărea părea destul de enervată că fusese întreruptă.
- Ești beat? l-a întrebat Achira pe bărbatul chipeș care se încrunta nemulțumit.
- Am băut doar o singură băutură, nu-ți face griji. Nu m-aș implica cu o persoană beată. Trebuie să fie consimțământul ambelor părți.
- Atunci hai să continuăm.
După ce a primit un răspuns satisfăcător, Achira a continuat imediat ceea ce începuse. Mâinile lui frumoase l-au ajutat pe Ken să-i descheie pantalonii. Bărbatul subțire s-a dezbrăcat apoi, dezvăluindu-și pielea netedă și frumoasă, înainte de a se întinde pe pat.
Pielea lui netedă și albă i-a atras privirea pătrunzătoare asupra corpului lui frumos, captivat de formele lui atrăgătoare. Ken și-a folosit privirea ispititoare pentru al explora. Ken a tachinat sfârcul lui Achira cu degetele, apoi s-a aplecat să sugă și să-l ciugulească până când s-a întărit și a rămas drept lângă limba lui. Apoi, Ken a lins și a tachinat în joacă sfârcul lui Achira cu limba lui fierbinte.
- Ah, ah, mmm...
Un geamăt dulce de plăcere i-a scăpat de pe buze. Corpul său subțire se zvârcolea de extaz. Achira și-a arcuit pieptul, primind limba fierbinte care i-a lins sfârcurile frumoase. Mâinile sale subțiri s-au împletit în părul moale al lui Ken, frământându-l ușor pentru a elibera senzația copleșitoare.
Ken s-a jucat cu sânii frumoși ai lui Achira până s-a săturat, apoi s-a retras. A ridicat picioarele subțiri ale lui Achira, dezvăluindu-i canalul de iubire roz și atrăgător. Ken și-a pus un prezervativ și și-a pus puțin gel pe degete înainte de a le introduce în canalul de iubire al lui Achira, pregătindu-l pentru penetrare.
- Mmm, un geamăt dulce i-a scăpat de pe buze în timp ce un obiect străin i-a invadat zona intimă.
Ken și-a mișcat degetele spre interior și spre exterior pentru a lărgi canalul iubirii, pregătindu-l să primească ceva mai mare. Ken a mărit numărul degetelor de la unu la două și apoi la trei. Mâna lui puternică și-a mișcat degetele spre interior și spre exterior încet, căutând zona erogenă a corpului zvelt.
- Ah, acolo.
- Este chiar aici?
- Ah... atât de... palpitant... mmm...
Degetele subțiri ale lui Ken au descoperit zona erogenă a lui Achira. Și-a apăsat jucăuș degetul în mod repetat pe același loc, satisfăcându-l atât de mult pe tânăr încât acesta și-a arcuit șoldurile spre degete, scoțând gemete dulci și incontrolabile.
- Ah, e de ajuns. Sunt gata. Intră.
- Nu fi așa nerăbdător, încă mă distrez.
Emoțiile lui Achira s-au intensificat și a vrut să ducă lucrurile la nivelul următor. Băiatul subțire își dorea cu disperare ceva mai mare decât un deget, dar Ken a continuat să-l tachineze. Ken a continuat să-și tragă și să-și scoată degetul până când Achira nu a mai putut suporta. Achirs l-a împins pe Ken pe pat înainte de a se întoarce și a se așeza peste șoldurile lui groase.
- Hmm, destul de nerăbdător.
- Îți ia prea mult timp, așa că o voi face eu.
Ken a rânjit satisfăcut în timp ce o privea pe silueta subțire cum îi punea un prezervativ. Apoi și-a ajustat poziția, mâinile sale delicate prinzându-i penisul mare și poziționându-l la propria deschidere. Talia sa subțire s-a apăsat încet în jos, înghițind treptat penisul mare al lui Ken până când acesta a fost complet introdus.
- Mmm, e imens, a murmurat Achira în timp ce înghițea întregul penis.
- Mișcă-te puțin.
- O, stai puțin.
Achira a rămas nemișcat, permițându-i să se adapteze la noua intruziune în spațiul său personal. Văzând că Achira era pregătit, Ken și-a împins șoldurile în sus, ca un semnal pentru persoana de deasupra să înceapă să se miște.
Sop, Sop... sunetul cărnii lovindu-se a răsunat puternic.
- Ah, ah, mmm...
- Mmm, e atât de strâmt înăuntru. Umm.
Achira și-a pus mâinile pe mușchii frumos sculptați ai lui Ken pentru a se susține. Talia lui subțire a început să se miște încet în sus și în jos, înainte de a-și mări viteza pe măsură ce emoțiile i se intensificau. Fața lui frumoasă s-a înclinat în sus, iar el și-a mușcat buza în timp ce plăcerea intensă îl copleșea.
Privirea pătrunzătoare a lui Ken a mătură corpul subțire care se legăna deasupra lui. Mâinile sale puternice au mângâiat pielea netedă cu plăcere și i-au strâns talia frumoasă cu satisfacție.
- Ești atât de frumos, mmm. Mișcările lui iscusite erau atât de atrăgătoare încât Ken nu s-a putut abține să nu complimenteze frumusețea din fața lui.
- Ah, ah, al tău e mare... ah, mă doare, ah, mmm...
- Ești atât de strâmt pe dinăuntru, mmm.
- Ah... e atât de bine... ahh! Corpul subțire se mișca în sus și în jos pe poala puternică. Cu cât punea mai multă greutate pe el, cu atât penisul lui pătrundea mai adânc.
Gemetele dulci se amestecau cu sunetele jenante ale cărnii care se ciocneau, răsunând prin cameră. Ken își trecu degetele subțiri peste sfârcurile lui frumoase, intensificând senzația.
Achira a simțit o senzație palpitantă în timp ce corpul lui subțire se zvârcolea în ipostaze incredibil de sexy, plăcerea curgându-i prin fiecare parte a corpului.
- Ah, ah, ah, aproape am ajuns!
- Mmm, băiat bun, grăbește-te puțin.
Ritmul s-a intensificat pe măsură ce amândoi deveneau mai excitați. Văzând că Achira se apropia de orgasm, Ken l-a ajutat împingându-și penisul în sus, în sincron cu presiunea descendentă a lui Achira, permițându-i să pătrundă și mai adânc.
- Ah, ah, tu... ah, prea tare... ah, o să se rupă... ah!
- Încă puțin, te rog. Mmm.
Un val de plăcere intensă i-a străbătut trupul lui Achira, făcându-l aproape să-și piardă echilibrul. Corpul său subțire s-a prăbușit slab spre Ken. Brațele puternice ale lui Ken l-au îmbrățișat strâns pe Achira înainte să-l răstoarne și să-l încalece din nou.
Ken i-a desfăcut larg picioarele frumoase înainte de a-și împinge șoldurile înainte și înapoi cu toată forța și viteza, continuu, sperând să atingă orgasmul.
- Ah, ah, ah, ce bine mă simt! Aaa!
- Ah, mmm...
Șoldurile lui groase i-au împins penisul înăuntru și în afară, lovind punctul sensibil. După scurt timp, ambele corpuri au avut convulsii, eliberând spermă albă și tulbure care le-a pătat fețele și abdomenul plat.
Respirația grea venea din corpul subțire care se chinuia să inspire. Ken se întinse lângă silueta mai mică, mângâindu-i capul cu mâna lui mare, lăudându-l pe cel care se mișca atât de bine. Ken lăsă silueta mai mică să-și tragă respirația pentru o clipă înainte de a se apleca și ai șopti.
- Hai să continuăm, da?
- Încă nu am trecut peste oboseală.
- De data asta o voi face eu. Tu doar stai acolo întins și scoate sunete dulci.
Bineînțeles, Ken nu ar fi lăsat ca această noapte să se termine după o singură dată. Bărbatul frumos și sexy care se legăna deasupra lui îl captiva pe Ken cu mișcările lui iar asta începea să scape de sub control lui Ken, care voia să facă asta cu Achira toată noaptea.
După ce l-a lăsat pe Achira să-și tragă respirația o clipă, Ken s-a ridicat din nou pentru a prelua conducerea în runda următoare. Noaptea lor pasională a continuat intens, fără a da semne că se va termina prea curând.
În dimineață următoare, Ken s-a trezit într-un dormitor spațios dintr-un hotel luxos. Ochii lui ageri s-au obișnuit cu lumina înainte de a se întoarce să privească lângă el, dar silueta subțire cu care făcuse dragoste cu o seară înainte dispăruse.
Noaptea trecută a fost doar o aventură de-o noapte. Când a venit dimineața, au fost nevoiți să meargă pe drumuri separate. Deși Ken era foarte dezamăgit, nu a putut face nimic în privința asta pentru că nu schimbaseră nicio informație de contact; doar făcuseră dragoste.
Luni dimineață, președintele a trebuit să meargă la birou pentru a lucra ca de obicei. Începutul lunii era de obicei foarte aglomerat, așa că președintele era ocupat cu o grămadă mare de documente care trebuiau terminate, Ken nu-și luase ochii de la ele ore în șir, când s-a auzit o bătaie în ușă.
Cioc... Cioc
- Vă rog să intrați. După ce a primit permisiunea, angajatul s-a apropiat și s-a oprit în fața biroului lui Ken.
- Domnule președinte, am adus noul secretar să vi-l prezinte, a spus angajatul.
Ken și-a ridicat cu reticență privirea din documente către nou-venit. Președintele chiar și-a lăsat jos stiloul și și-a concentrat toată atenția asupra nou-venitului, deoarece noul secretar a lui Ken era bărbatul cu care tocmai petrecuse o noapte pasională. Imaginea frumosului bărbat care se legăna deasupra lui continua să-i revină în minte lui Ken.
Achira s-a oprit o clipă când a văzut chipul noului său șef. Ochii lui rotunzi s-au mărit de surpriză doar pentru o fracțiune de secundă. Fiind profesionist, Achirs s-a compus repede pentru a-și ascunde șocul și a-și păstra calmul.
- Bună dimineața, domnule președinte, îl salută Achira politicos, așa cum era eticheta cuvenită.
- Deci ești secretarul meu?
- Da.
- Apropo, cum te cheamă? Am uitat să te întreb.
Proprietarul ochilor năzdrăvani se lăsă pe spate în scaun înainte de a pune o întrebare, referindu-se indirect la întâlnirea pasională de aseară, unde nici măcar nu își schimbaseră numele. Ken zâmbi satisfăcut că îl revedea pe Achira. Se gândi că trebuie să fi fost soarta care i-a adus din nou împreună.
- Numele meu este Achira s-au îmi puteți spune Achi.
- Ai venit devreme la muncă astăzi.
- Da, Achi nu a putut răspunde decât cu un zâmbet dulce. Achi știa că Ken spusese asta intenționat ca să facă aluzie la faptul că el se trezise devreme și plecase fără să-și ia rămas bun.
În exterior, Achi a rămas calm și stăpân pe sine, menținând imaginea unui secretar capabil. Dar nimeni nu știa că în sinea lui, Achi țipa de groază. Nu și-a imaginat niciodată că partenerul său de aseară va deveni noul său șef.
Capitolul 2
LUCRURI IMPORTANTE DE VORBIT
Achira a putut părăsi biroul președintelui datorită lui Muen, care era responsabil cu îngrijirea lui. Muen a cerut permisiunea să-l scoată pe Achira afară pentru a-i prezenta locul de muncă și responsabilitățile care urmau să-i fie atribuite. Muen l-a condus pe Achira afară din biroul președintelui și s-a oprit la biroul secretarului, care se afla în zona din fața biroului președintelui.
- Acesta este biroul tău de lucru.
- Da.
- În acest dosar este programului președintelui. Programările trebuie înregistrate cu detalii despre subiectul ședinței, iar programul trebuie raportat zilnic președintelui.
- Da, a confirmat Achi informațiile referitoare la munca de care era responsabil.
- Acest teanc conține dosarele cu proiectele departamentului. Întreaga activitate și informațiile vor fi în aceste dosare. Iar teancul din spatele dumneavoastră sunt documentele care necesită semnătura președintelui. Secretarul va examina mai întâi aceste documente, celelalte îndatoriri sunt aceleași ca ale unei secretar obișnuit, ai înțeles? Muen i-a arătat dosarul secțiuni în detaliu.
- Am înțeles, a răspuns el cu atenție.
- Odată ce înțelegi cum funcționează, te voi prezenta colegilor tăi din departament, ca să ne putem ajuta reciproc dacă apar probleme.
- Bine.
După ce i-a explicat munca de care era responsabil Achi, Muen l-a dus pe Achi să îl prezinte colegilor lui la un birou situat nu departe de biroul lui.
- Toată lumea, aș dori să vă rețin un moment. Astăzi, l-am adus pe secretarul președintelui Ken ca să vi-l prezint. Personalul departamentului s-a oprit din lucru și și-a îndreptat atenția către Muen și Achi. Văzând că toată lumea era interesată de nou-venit, Muen s-a întors către Achi, făcându-i semn să se prezinte.
- Bună ziua, sunt Achi, secretarul președintelui. Aștept cu nerăbdare să lucrez cu voi toți.
- Salut, bine ai venit.
- Mulțumesc.
Toți cei din departament l-au salutat pe noul membru într-un mod prietenos. Dintre toți angajații, doi păreau deosebit de entuziasmați, amândoi venind imediat să îl salute pe Achi.
- Bună ziua, numele meu este Kant.
- Cât despre mine, sunt Noth. Încântat de cunoștință.
- Încântat de cunoștință, le-a zâmbit dulce celor doi noi prieteni. Achi și-a dat seama că Kant și Noth păreau prietenoși, ceea ce l-a ușurat oarecum, știind că măcar părea să aibă niște colegi buni.
- Bine, mă întorc la treabă acum. Vă rog să aveți grijă de Achi, Kant și Noth. După ce a prezentat totul, Muen și-a cerut scuze și a plecat, munca de a avea grijă de Achi îi rămâne lui Kant și Noth.
- Bine, mă voi ocupa eu de Achi.
- Mulțumesc foarte mult, khun Muen, a spus Achi, mulțumindu-i lui Muen pentru că a avut grijă de el și i-a prezentat sarcinile de bază pe care ar trebui să le știe.
- Îți voi face un tur al acestui etaj. Nu aștepta, hai să mergem să vedem mai întâi bucătăria departamentului, se oferi Noth să fie ghidul lui Achi.
- Cauți un pretext să chiulești de la muncă, nu-i așa? a spus Kant, știind intențiile celui mai bun prieten al său.
- Deci, vii și tu? Noth s-a întors și s-a uitat urât la prietenul său, care văzuse prin el.
- Cu siguranță vin. Hai să mergem!
- Hahaha.
Achi a chicotit la prietenul său apropiat și complice, Kant și Noth, care se înțelegeau atât de bine. L-au condus pe Achi la bucătăria departamentului, care era complet utilată cu facilități pentru personal, când aveau pauză să se relaxeze ei au la dispoziție o gamă largă de mâncăruri și băuturi din care puteau alege, inclusiv gustări, deserturi și băuturi care puteau fi preparate la un aparat mare de cafea. Noth s-a oferit voluntar să pregătească prima băutură de bun venit pentru Achi, iar cei trei au petrecut timp vorbind și cunoscându-se în bucătărie.
- Deci, azi preiei funcția de secretar al președintelui Ken? a întrebat Kant în timp ce cei trei discutau în zona de mese.
- Da.
- Uau, asta e prima dată când îl văd pe președinte având un secretar de când am început să lucrez aici.
- Serios? Președintele nu a avut niciodată un secretar? a întrebat Achi, cu sprâncenele lui frumoase ridicate de surpriză. Credea că fosta secretară demisionase, așa că firma angaja pentru acest post.
- Da, am fost foarte surprinși că președintele a acceptat să aibă un secretar, a dat Kant din cap, subliniindu-și răspunsul.
- Dar cred că e o idee bună. Vom avea pe cineva care să-l ajute pe președinte cu munca și vom câștiga încă un prieten, a adăugat Noth, exprimându-și opinia.
- Așa e, Achi. Credem că ești deja capabil, dar dacă există vreo problemă cu care eu și Noth te putem ajuta, poți să ne spui orice, a spus Kant serios.
- Vă mulțumesc foarte mult Kant, Noth. Dacă vă pot ajuta cu ceva, spuneți-mi.
În ceea ce privește domeniul de activitate, beneficiile companiei și colegii, totul pare să meargă bine pentru Achi. Singurul lucru care îl îngrijorează în prezent pe Achi și îi provoacă îngrijorare serioasă este cum să se comporte în fața președintelui.
Achi oftă în sinea lui. Cine ar fi crezut că persoana cu care făcuse dragoste pasională aseară va deveni șeful lui astăzi? Și chiar se îl plăcea atât de mult încât o făcuseră de nenumărate ori, făcându-l să se simtă jenat de fiecare dată când se gândea la ce se întâmplase aseară.
*****
Ken stătea acum pe canapeaua din biroul său spațios. Ori de câte ori aveau timp liber, cei trei frați Akrakul se adunau adesea în biroul președintelui companiei, Akin, fiul cel mare, pentru a sta de vorbă, a se pune la curent cu noutățile sau a discuta despre muncă.
- Cum a mers la serviciu în ultima vreme? A fost vreo problemă? Akin se așeză pe canapeaua din capul mesei.
- Tehnicienii au început să lucreze conform planului. Nu au existat probleme, i-a raportat Ken lui Akin în legătură cu domeniul său de responsabilitate.
- E bine, a răspuns Akin.
- Apropo, mi-ai angajat un secretara, Phi? a întrebat Ken despre noul lui secretar, din moment ce nu el a fost el cel care l-a angajat.
- Da, l-am angajat eu însumi. Am vorbit despre asta data trecută.
Anterior, Akin a sugerat ca Ken să aibă un secretar pentru a-i ușura volumul de muncă. Ken însuși nu a văzut nevoia unui secretar, dar a ascultat sfatul fratelui său și, prin urmare, i-a lăsat lui sarcina de a-i găsi unul.
Când Ken își cunoscuse noul secretar, perspectiva lui se schimbase. Noul secretar devenise persoana pe care și-o dorea cel mai mult să o vadă chiar acum.
- Vă referiți la khun Achi? a întrebat Fahkram, cel mai mic fiu al familiei Akrakul.
- Și tu îl cunoști? Ken s-a întors imediat să-l întrebe pe fratele său mai mic, care stătea vizavi de el, imediat ce Fahkram a vorbit ca și cum l-ar fi cunoscut.
- Bineînțeles că îl cunosc, pentru că am fost cu el în ziua interviului.
- Această persoană a realizat ea însăși interviul?
- Da, nu tu i-ai spus să se ocupe de asta? Fahkram și-l amintea pe Achi pentru că și el era la interviul din ziua aceea, unde Achi s-a remarcat printre toți ceilalți candidați.
În ziua aceea, doar Ken nu a participat pentru că îi încredințase totul lui Akin. Ken credea că Akin va alege cea mai potrivită persoană pentru el, iar rezultatul a fost așa cum se așteptase.
- Secretarul acesta pare să aibă multă experiență în muncă. E un muncitor priceput și ar trebui să poată gestiona un dependent de muncă ca tine, i-a explicat Akin lui Ken motivul alegerii lui Achi pentru acest post.
- Hmm, crezi că se poate descurca?
- De ce? Nu-ți place?
- Nu, deloc. Îmi place foarte mult această persoană, un zâmbet malițios a apărut pe fața frumoasă a lui Ken în momentul în care s-a gândit la secretar.
Akin s-a uitat la Ken cu o expresie nedumerită, impresionat de zâmbetul ciudat de enigmatic de pe fața fratelui său mai mic. Ken părea destul de încântat, iar Akin nu știa de ce era atât de încântat, dar nu s-a obosit să întrebe mai departe. La urma urmei, fii familiei Akrakul nu aveau secrete unul față de celălalt. Dacă momentul ar fi fost potrivit și Ken ar fi fost gata să-i spună, ar fi făcut-o.
- Ar trebui să-ți mai domolești puțin dependența de muncă. M-am obosit să angajez un secretar ca să-ți ușurez volumul de muncă, i-a spus Akin lui Ken, arătându-și îngrijorarea.
- Voi erați la fel cândva.
- Pentru că am mai trecut prin asta, te avertizez că trebuie să-ți echilibrezi bine viața profesională.
- Sunt de acord. Să ai timp liber împreună cu prietena ta îți face viața mult mai bună, a adăugat Fahkram, fiind de acord cu Akin.
- Nu am un fean la care să mă grăbesc sau să mă întorc așa cum aveți voi. Nu știu de ce m-aș grăbi să mă întorc acasă; e mult mai distractiv să muncesc.
- Dar ar trebui să te odihnești uneori. Nu te suprasolicita, altfel te vei îmbolnăvi. Munca nu e urgentă și faci întotdeauna o treabă excelentă, l-a avertizat Akin cu seriozitate, pentru că lui Ken îi plăcea să muncească din greu zi și noapte, până în punctul în care se temea că Ken se va îmbolnăvi.
- Am înțeles, domnule președinte.
Ken a răspuns în semn de recunoaștere a bunelor intenții ale lui Akin. În trecut, cei trei frați Akrakul erau cu toții dependenți de muncă, deoarece erau destinați să preia afacerile urmând pașii tatălui lor, au vrut să facă compania cât mai bună posibil, așa că cei trei și-au împărțit responsabilitățile în funcție de punctele lor forte individuale.
La început, cei trei au trebuit să muncească din greu pentru a-și demonstra abilitățile și disponibilitatea de a continua afacerea familiei. Acum, compania poate fi considerată de succes într-o oarecare măsură. Munca în cadrul companiei devine mai stabilă, iar accentul se pune pe promovarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală în rândul angajaților.
*****
Achi și-a început munca prin a revizui toate dosarele de care era responsabil ca secretar. Bărbatul zvelt a stat și a verificat programul și documentele până când vocea președintelui a răsunat de la telefonul de pe biroul secretarei.
(„Am ceva important de discutat cu tine. Te rog să vii în biroul meu.”)
- Da, a răspuns Achi, dar mintea îi era încordată, plină de presupuneri năstrușnice.
Președintele a spus că era ceva important, ceea ce l-a lăsat pe Achi nedumerit. Oare președintele voia să vorbească despre ce au făcut aseară? Ce ar trebui să facă? Aseară a fost atât de pasional, încât imaginile încă îi sunt întipărite în minte Ce aș putea să-i ofer președintelui? Chiar dacă nu vrea să-l înfrunte pe Ken acum, azi nu poate refuza și trebuie să intre așa cum i s-a ordonat.
Achi a pășit repede și s-a oprit la biroul președintelui. Ken încă citea documentele și nu a spus nimic. Achi a decis să vorbească primul, crezând că ar fi mai puțin jenant decât să vorbească altcineva.
- Ăă, domnule președinte, ce s-a întâmplat aseară a fost doar o aventură de-o noapte. Și în dimineața asta m-am grăbit atât de tare încât nu am avut ocazia să-mi iau rămas bun. Îmi cer sincer scuze. Sper că nu-mi veți purta pică, a explicat Achi, înclinându-se în semn de scuze în fața președintelui.
- Hmm, nu mă deranjează asta. Dacă există un lucru care mă deranjează, acela ești tu, a chicotit Ken cu afecțiune văzând atitudinea agitată a secretarului său.
- Ăă... Achi a rămas fără cuvinte la răspunsul lui Ken.
- Nu te-am chemat aici ca să vorbim despre aseară. Hmm, sau poate ai vrea să continuăm conversația?
- Nu, nu.
- Glumeam doar. Nu-ți face griji, cu siguranță nu voi amesteca problemele personale cu munca, a explicat Ken ca să-l liniștească pe Achi. Deși lui Ken îi plăcea destul de mult de Achi, acum nu era momentul să discute despre probleme personale, deoarece Ken separa în mod clar munca de viața personală.
- Aveți nevoie de ajutorul meu cu ceva, domnule președinte? a întrebat repede Achira, trecând direct la subiectul problemei de muncă înainte să se simtă și mai jenat.
- Vă rog să imprimați acest document și să pregătiți suficiente copii pentru toți angajații care participă la întâlnire.
- Bine, mă ocup eu imediat, a răspuns Achi, apoi a părăsit repede biroul său.
Ken a privit spatele bărbatului cu fața roșie în timp ce se grăbea să plece. Un zâmbet dulce i-a apărut pe fața frumoasă văzând atitudinea secretarului său. Bănuia că secretarul lui era adâncit în gânduri despre ce se întâmplase aseară.
De data aceasta Achi, a trebuit să-l întâlnească din nou, deoarece cel cu care a avut o aventură aseară s-a dovedit a fi șeful său iar asta l-a șocat destul de mult.
Silueta subțire a ieșit în grabă din biroul președintelui, jenat. Mâinile lui frumoase au închis repede ușa, iar el s-a rezemat de ea pentru o clipă ca să-și recapete calmul. După incidentul umilitor, mintea lui Achi era practic goală.
„Ce umilitor”, mormăi Achi în sinea lui.
Incidentul de acum l-a făcut pe Achi să vrea să intre în pământ. Acum, Achi se simțea și mai umilit și jenat decât înainte pentru că făcuse atâta tam-tam de unul singur, presupunând că Ken voia să vorbească despre noaptea trecută. Dar se dovedise că el fusese cel care deschise primul subiectul.
Capitolul 3
NU FI ZGUDUIT
Ken s-a uitat prin geam în cameră și nu și-a găsit secretarul, care ar fi trebuit să stea la birou. Bărbatul înalt a ieșit să îl caute, picioarele lui lungi îndreptându-se spre biroul celui mai apropiat angajat din departament.
- Știi unde s-a dus Achi?
- Achi a spus că merge să ia niște documente din arhivă.
După ce a primit răspunsul, Ken s-a îndreptat spre lift, îndreptându-se spre etajul unde erau păstrate documentele. Când Ken a ajuns la ușa camerei de depozitare a documentelor, a văzut că aceasta era ușor întredeschisă, ceea ce a confirmat că secretarul său era cu siguranță înăuntru. A intrat imediat în cameră.
- Hmh, Ken a făcut un pas spre sunetul pe care îl auzea.
Ken a ajuns acolo și l-a găsit pe secretarul său, încercând să se înalțe ridicându-se pe vârfuri pentru a ajunge la documentele de sus, dar fără succes. Ken a chicotit la încercările lui de a ajunge, bărbatul era atât de mic de statură încât nu putea ajunge.
- Ce faci?
- Oh!
Achi a tresărit la sunetul brusc al vocii altcuiva, făcându-l să sară și să se lovească de un fișet, aproape dând jos documentele. Văzând documentele care cădeau, silueta înaltă care stătea în apropiere, a pășit rapid în fața lui, protejându-l de hârtiile care cădeau.
- Președinte ești bine? a întrebat Achi îngrijorat.
- Sunt bine. Te-ai rănit cumva?
- Nu, domnule președinte, sunteți sigur că nu sunteți rănit? Picioarele mici încercau să se ridice pe vârfuri, căutând să vadă dacă era sânge pe ceafa lui Ken.
- Sunt în regulă.
Ken a confirmat că nu a fost rănit deloc. Achi s-a aplecat repede să ridice dosarele și documentele care căzuseră pe podea și să le pună la loc pe raft. Ken l-a ajutat și el înainte ca mâna groasă să poată aduna toate dosarele de la Achi și să le pună pe raft, Ken și-a dat seama că Achi nu va mai putea ajunge la ele. A terminat de pus documentele pe raft, lăsând în urmă un singur dosar pe care silueta subțire îl ținea în mână.
- Ce faci aici?
- Sunt aici ca să găsesc documentele de achiziții pentru proiect.
- Le-ai găsit deja?
- L-am găsit! E un dosar care a căzut pe tine. He he.
Cu o mână grațioasă, a ridicat dosarul pentru a arăta că dosarul pe care încercase să-l ia era cel care căzuse pe președinte. Prin urmare, nu mai era nevoie să încerce să se ridice pe vârfuri.
- Ce faceți aici, domnule președinte? Sprâncenele lui frumoase se ridicară surprinse la apariția președintelui în arhivă.
- Așteptam rezumatul ședinței, dar nu te-am văzut la birou, așa că am venit să te caut.
- L-am pus pe biroul președintelui.
- Nu-l găsesc. Apropo, ai primit toate documentele?
- Da.
- Atunci hai să mergem.
Ken a luat mâna frumoasă a lui Achi și l-a condus afară din camera de arhivă, îndreptându-se înapoi spre departament. Mâna lui puternică a rămas ferm de mâna lui Achi până au ajuns la biroul lui.
- Acest dosar conține rezumatul întâlnirii, a spus Achi, luând dosarul de pe biroul lui Ken și înmânându-i-l lui Ken, care a spus că nu-l poate găsi.
- Mulțumesc foarte mult.
- Atunci mă voi scuza și mă voi întoarce la muncă.
- Hmm, a răspuns Ken, dându-și permisiunea, dar se părea că președintele uitase că mâna lui groasă încă o ținea pe a lui Achi.
- Ăă, mâna mea, a arătat Achi spre mâinile lor împreunate.
- Îmi pare rău, m-am pierdut în gânduri, Ken i-a eliberat în cele din urmă mâna lui Achi. Silueta subțire s-a întors apoi la biroul ei pentru a-și continua lucrul.
Părea că ori de câte ori Ken își lua o pauză de la gândurile despre muncă, singurul lucru care îi venea în minte era chipul frumos al lui Achi. Imaginea chipeșului bărbat continua să-i dăinuie în minte, pentru că acea noapte pasională îl lăsase destul de captivat.
Secretarul competent era atât de absorbit de muncă încât a uitat că era timpul să plece. Dar Achi avea prieteni precum Kant și Noth, care soseau și plecau întotdeauna la timp de la serviciu, și care îi aminteau și îl invitau să plece acasă împreună.
- Achi, e timpul să terminăm treaba. Hai să mergem acasă.
- E deja timpul? Atunci, te rog, acordă-mi un moment să îmi împachetez lucrurile.
Achi și-a adunat repede documentele de la serviciu, pregătindu-se să plece. Ochii lui rotunzi priveau prin geam în biroul președintelui, unde l-a văzut pe acesta încă absorbit de citirea documentelor, fără să dădea semne că ar pleca prea curând de la serviciu.
- Kant, putem pleca acum? Președintele nu a plecat încă.
- Nu-ți face griji pentru președinte. De când am început să lucrăm aici, nu l-am văzut niciodată plecând înaintea angajaților.
- Este atât de absorbit de muncă?
- Hmm, președintele este cunoscut ca un șef dependent de muncă. Dar compania nu încurajează orele suplimentare, așa că hai să mergem acasă.
- Bine, atunci hai să ne întoarcem.
Achi și-a terminat de împachetat lucrurile, și-a luat geanta și s-a întors cu Kant și Noth. Cei trei se apropiau din ce în ce mai mult, deoarece își petreceau cea mai mare parte a timpului împreună în pauzele de prânz sau după muncă. Firea lor relaxată și conversațiile plăcute i-au făcut să se lege repede.
După ce a luat cina cu Kant și Noth, Achi s-a întors în apartamentul său. După ce a făcut duș și s-a ocupat de treburile personale, Achi este pe cale să se întoarcă la lucru, pregătind documentele pentru întâlnirea de mâine.
- O, nu, am uitat să aduc documentele!
Achi s-a lovit peste cap după ce și-a căutat în geantă și și-a dat seama că uitase să aducă niște documente importante. Se grăbise atât de tare să se întoarcă încât nu verificase cum trebuie. Aceste documente erau esențiale pentru ședința de a doua zi. După un moment de frustrare, bărbatul slab s-a hotărât să meargă la companie să le recupereze.
Nu a durat mult până când Achi a ajuns la sediul companiei, care era acum destul de întuneric și pustiu, cu excepția agenților de pază care supravegheau clădirea de la parter. S-a grăbit cu pași mari spre biroul lui pentru a recupera documentele pe care le uitase. Chiar când era pe punctul de a pleca, ochii lui au zărit lumina din biroul președintelui încă aprinsă.
- Încă lucrezi, nu-i așa? mormăi Achi în sinea ei. Picioarele lui subțiri hotărâră să-și schimbe direcția și se duse să bată la ușa biroului.
Cioc... Cioc...
- Intră.
- Nu a plecat președintele acasă încă? l-a întrebat Achi pe președinte, care încă lucra, chiar dacă trecuse de mult de ora de plecare.
Când cineva l-a salutat, Ken și-a ridicat privirea de la documentele din fața lui. S-a uitat la ceas și și-a dat seama că fusese atât de absorbit de muncă încât cerul își schimbase culoarea și era deja seară. Și-a întors fața frumoasă să se uite la secretarul care intrase în birou.
- De ce nu te-ai dus acasă încă? Ken nu a răspuns la întrebare, ci a pus aceeași întrebare. Judecând după oră, tot personalul ar fi trebuit să plece deja acasă.
- M-am întors doar să iau niște documente. Domnule președinte, vă pot ajuta cu ceva? Achi i-a arătat lui Ken niște documente, explicând că venise să le ia.
- E în regulă, du-te înapoi și odihnește-te.
- Și președintele nu se întoarce?
- Mă voi întoarce după ce voi mai lucra puțin.
- Atunci plec acum, și-a luat Achi rămas bun înainte de a se întoarce și a pleca.
Când Achi a ieșit din companie, era încă tulburat de problema președintelui. Ken era exact așa cum îl descrisese Kant; un președinte dependent de muncă, care lucra fără a ține cont de timpul alocat și chiar și acum refuza să se întoarcă acasă.
În timp ce silueta subțire trecea pe lângă restaurant, lui Achi i-a venit brusc un gând. Picioarele i s-au oprit și a stat să se gândească. După cum bănuia Achi, președintele companiei care muncea atât de mult încât pierdea noțiunea timpului, probabil uitase să mănânce cina. Achi s-a gândit că ar trebui să-i cumpere ceva lui Ken. Cu acest gând în minte, Achi s-a hotărât să intre în restaurant și să comande niște mâncare pentru a i-o duce președintelui companiei.
Achi s-a grăbit înapoi în companie cu punga cu mâncare în mână. Picioarele lui subțiri l-au dus repede în birou, unde președintele stătea încă la birou.
- Ai uitat ceva iar?
- Nu, ți-am cumpărat cina.
- A, deci ți-a fost dor de mine, Ken nu s-a putut abține să nu-l tachineze pe Achi când a văzut că băiatul mai scund își făcea griji pentru el.
- M-am gândit că președintele s-ar putea să nu fi mâncat încă nimic, așa că v-am cumpărat niște lucruri.
- Mulțumesc foarte mult.
- Consideră asta ca un mod de a-ți mulțumi pentru ajutorul acordat astăzi în camera cu documente.
După ce a pus punga cu mâncare pe biroul președintelui, Achi s-a grăbit înapoi în apartamentul său, lăsându-l pe președintele dependent de muncă singur să se cufunde în documentele pe care le iubea. Acum credea că Ken era într-adevăr președintele dependent de muncă, așa cum se zvonea.
La început, Achi era îngrijorat de cum se va confrunta cu președintele. Se temea că Ken îl va presa aducând vorba despre acea seară, până în punctul în care Achi nu ar mai putea suporta. Dar realitatea era exact opusă. Deși Ken îl tachina ocazional, în timpul orelor de lucru, el trecea la o discuție serioasă.
Președintele, dependent de muncă, a evitat imediat să menționeze orice chestiuni personale care l-ar putea face pe Achi să se simtă inconfortabil, exact așa cum se așteptase.
Astăzi, Achi a ajuns la serviciu la timp, ca de obicei. Și, încă o dată, l-a găsit pe președinte sosit înaintea lui. Sprâncenele lui frumoase s-au încruntat; se întreba dacă Ken a reușit vreodată să se odihnească. Îl vedea târziu noaptea și îl vedea în același loc și dimineața. Dacă cineva i-ar fi spus că președintele doarme la companie, cu siguranță ar fi crezut.
Achi clătină din cap, alungându-și îndoielile, și își începu îndatoririle de secretară bună, preparând cafeaua conform rețetei președintelui, înainte de a o duce în biroul său.
- Bună dimineața, domnule președinte. Poftim cafeaua dumneavoastră.
- Mulțumesc foarte mult.
- Am trimis contractul proiectului prin e-mail. Ați putea să-l revizuiți, domnule președinte?
- Am terminat de verificat. În ceea ce privește domeniul de aplicare al lucrării, trebuie să-l explici mai clar; altfel, va exploata lacunele. Le poți compara.
- Bine, o să-l revizuiesc imediat.
- Nu ieși afară! Vino să rezolvi asta, i-a strigat Ken lui Achi înainte ca silueta subțire să se întoarcă și să plece.
- Da?
- Vino aici.
Achi și-a înclinat capul, privindu-l pe Ken cu o expresie nedumerită. Achi era pe punctul de a merge la biroul lui să rezolve niște probleme, dar a fost chemat înapoi de președinte. Ken s-a ridicat de pe scaun pentru ca Achi să poată veni și să rezolve problemele de pe calculatorul său.
- Corectează partea asta ca să-ți pot verifica munca, Ken s-a apropiat, l-a apucat de umăr și l-a condus ușor să se așeze pe scaunul lui.
- O, bine, a fost de acord Achi să se așeze, înțelegând scopul președintelui.
Achi a privit documentul și a început să revizuiască contractul conform notițelor detaliate furnizate de Ken. Președintele s-a mutat să se așeze pe scaunul din fața lui, așteptând ca Achi să termine revizuirile. În timp ce aștepta, bărbatul corpolent a profitat de ocazie pentru a-și odihni ochii puțin. Și-a încrucișat brațele puternice, s-a rezemat de scaun și a închis încet ochii pătrunzători.
- Bine, domnule...
Achi a terminat de corectat lucrarea conform instrucțiunilor președintelui. Secretara a ridicat privirea și l-a văzut pe președinte dormind. Achi, care era pe punctul de a prezenta un raport de progres, a trebuit să-și înghită cuvintele pentru a nu-l deranja pe Ken în timp ce acesta se odihnea.
Achi a ales să-și sprijine bărbia în mână, privind chipul frumos al lui Ken. Cine nu ar fi captivat de aspectul plăcut al lui Ken? Trăsăturile lui erau bine definite, sprâncenele arcuite, genele dese care îi ascundeau privirea aprigă, nasul sus și buzele perfect conturate – toate proporționate. Era greu să reziste tentației de a fi captivat. Ochii frumoși ai lui Achi erau fascinați în timp ce admira chipul lui Ken.
- Ai privit destul? a întrebat Ken, ținând în continuare ochii închiși.
- Încă puțin, te rog. Hei! Nu mă uitam!
Achi a fost atât de captivat de frumusețea lui încât a izbucnit un răspuns. Ochii lui frumoși i-au întâlnit privirea pătrunzătoare, care s-a deschis pe neașteptate. Ochii lui rotunzi s-au mărit de șoc și s-a retras, lovindu-se de spătarul scaunului. A negat repede, tulburată că fusese prins în flagrant, dar a mințit totuși, susținând că nu se uitase.
- Dacă nu ai privit de ajuns, poți privi toată ziua.
- Președintele pare somnoros. Mă duc să fac niște cafea, bărbatul prins sări în picioare și se grăbi spre ușă.
- Tocmai mi-a făcut-o, a spus Ken, luând o înghițitură de cafea și privindu-l pe bărbatul tulburat.
- Ăă, am finalizat modificările contractului. Vă rog să mă scuzați cât timp mă întorc la cealaltă treabă.
Achi nu a așteptat răspunsul lui Ken. Silueta subțire a fugit repede din biroul președintelui, cu fața roșie de jenă că fusese surprins privindu-l pe furiș.
Motto-ul lui Achi pentru aventurile de-o noapte este că nu va exista niciodată o a doua oară sau ceva de genul acesta. Când se termină, s-a terminat. Totuși, când îl întâlnește din nou pe Ken, inima lui Achi tresare pe neașteptate, captivat de chipeșul și fermecătorul președinte.
„Nu ezita. Nu poți avea o poveste de dragoste la locul de muncă. El e Președintele. Ține minte, «Președintele»”, își amintea Achi în mod repetat, încercând să nu-și lase gândurile să rătăcească. Mâna lui subțire își strânsese partea pieptului stâng, care începea să tremure. Achi se amăgi crezând că inima îi bătea cu putere din cauza șocului.
Capitolul 4
ORA DE PLECARE
(„Achi, te rog, vino la mine.”)
Vocea președintelui a răsunat din telefonul de pe biroul secretarului, chemându-l pe Achi în biroul său. Silueta subțire a răspuns apelului înainte de a se ridica și a intra în biroul președintelui.
- Vă pot ajuta cu ceva, domnule președinte? a întrebat Achi imediat după ce s-a oprit în fața biroului lui Ken.
- Ești liber mâine?
- Sunt liber.
- Ai fi interesat să lucrezi niște ore suplimentare?
- Ore suplimentare? a întrebat Achi, nedumerit, pentru că de obicei compania nu încuraja angajații să lucreze ore suplimentare.
- Da, îți voi trimite locația. Ne vedem mâine la ora nouă fix.
- Bine.
Întrucât Achi nu avea nimic important de făcut a doua zi, a acceptat imediat. Achi s-a gândit că cel puțin va avea mai mult timp să admire chipul frumos al lui Ken, ceea ce era mai bine decât să stea pur și simplu în camera lui. Începea să se întrebe unde îl duce Ken.
Achi nu își lua o zi liberă pentru că acceptase oferta președintelui. Ochii lui rotunzi erau plini de confuzie. Acum, Achi stătea pe un teren de golf vast, adus acolo de nimeni altul decât de șeful său. Achi privi în jur, privirea lui oprindu-se pe un chip frumos înainte ca vocea sa dulce să înceapă să întrebe...
- De ce suntem aici astăzi?
- Am venit să te învăț cum să joci golf.
- Să mă înveți? Un deget subțire arătă curios spre sine. Din câte își amintea Achi, nu-i spusese niciodată lui Ken că vrea să joace golf, iar Achi nu înțelegea cum jocul de golf se număra printre orele suplimentare de muncă.
- Da, astăzi te voi învăța cum să joci golf. Stai aici.
- Da.
Achi era încă uluit de situație, dar picioarele lui subțiri l-au urmat pe lui Ken. S-a oprit în poziția indicată de Ken înainte de a se întoarce cu fața spre mingea de golf. Mâna lui frumoasă s-a întins pentru a primi crosa de golf pe care i-o dăduse Ken.
- Ai jucat vreodată golf?
- Nu.
- Bine, atunci fă cum spun. Stai drept, depărtează picioarele la nivelul umerilor, apoi îndoaie ușor genunchii. Silueta înaltă păși lângă cea scundă, Ken explicându-i în detaliu postura de bază.
- Ăsta e modul corect de a sta în picioare? Silueta subțire a urmat instrucțiunile lui Ken, apoi s-a întors să ceară confirmare.
- Așa este. Ține-ți ochii ațintiți asupra mingii tale.
Achi a început să fie entuziasmat să încerce activități noi. Băiatul subțire a urmat ascultător instrucțiunile lui Ken pas cu pas, dar comportamentul lui Achi totuși părea încordat.
Deși simțea că postura lui era incomodă, Achi a rămas încrezător că poate face asta și a încercat să-și miște brațul cu toată puterea. Forța loviturii i-a făcut corpul subțire să se învârtă, aproape făcându-l să cadă. Când s-a uitat înapoi la poziția inițială, a fost dezamăgit să vadă că mingea de golf era încă în același loc.
- De ce nu pot lovi mingea? a făcut Achi o grimasă și s-a văitat la Ken. Achi credea că va reuși dacă urmează toate instrucțiunile, așa că de ce rezultatul nu a fost cel așteptat?
- Hmm, nu te grăbi așa.
Ken nu a putut decât să dea din cap și să chicotească la vederea comportamentului acum stângaci al secretariatului său, de obicei capabile, lucru pe care nu-l mai văzuse niciodată. Bărbatul înalt s-a strecurat în spatele lui Achi ca să-l învețe postura corectă. Apropierea bărbatului înalt l-a făcut pe cel mai scund să stea nemișcat, părând complet tulburat.
- Trebuie să te apleci puțin înainte, spre minge. Ține crosa ferm cu mâna stângă, așa. Mâna lui puternică i-a strâns mâna mică.
- Da, a răspuns Achi ascultător, lăsându-și corpul să urmeze direcția lui Ken, care își ajusta postura.
- Ține-ți ochii pe minge. Când faci lovitura, ține brațul stâng întins și mișcă-o în afară. Hai să încercăm din nou, a spus Ken, arătându-i ușor lovitura, ținându-l de mână și ridicând de braț.
- Bine, cred că de data asta sigur pot să nimeresc.
După ce l-a învățat pe Achi tehnica și i-a arătat o dată o lovitură ca exemplu, Ken a făcut un pas înapoi și s-a oprit lângă el, permițându-i lui Achi să încerce din nou să lovească mingea singur.
- Îndoaie genunchii, apleacă-te în față, privește mingea, îndreaptă brațul stâng și balansează brațul, repetă Achi instrucțiunile pe care i le dăduse Ken, ajustându-și postura și balansându-și brațul cu toată forța.
Poc! Sunetul crosei lovind mingea de golf se auzi.
- Am reușit să lovesc.
- Foarte bun.
Ken i-a zâmbit binevoitor lui Achi. Silueta subțire a sărit de bucurie, întorcându-se să-i spună lui Ken cu un zâmbet strălucitor pe fața lui frumoasă, pur și simplu pentru că lovise mingea de golf. Când se confrunta cu distracție, Achi își dezlănțuia latura adorabilă și veselă, o latură pe care Ken nu ar fi văzut-o niciodată în modul lui obișnuit de secretar capabil.
În timp ce cei doi se bucurau de o lecție de golf, un străin s-a apropiat și l-a salutat pe Ken.
- Tu ești Ken?
- O, khun Phon, salut.
- Salut, și el... Noul venit l-a salutat pe Ken, apoi s-a întors către Achi, întrebându-l cine este.
- Bună ziua, sunt Achi, secretarul lui khun Ken.
Achi a pășit repede înainte pentru a se prezenta noului venit, un bărbat de vârstă mijlocie care părea distins. Cu siguranță, având în vedere că lucrase în lumea afacerilor, Achi îl cunoștea pe acest om. Apoi, Achi a început să înțeleagă scopul lui Ken când l-a adus să joace golf astăzi, nu era doar să-l învețe golf. Și-a dat seama că Ken nu-l adusese să joace golf astăzi doar ca să-l învețe.
- Chiar și într-o zi de sărbătoare ca asta, secretarul trebuie să stea prin preajma lui Khun Ken? Îl pune compania la treabă prea mult?
- Nu e așa, a explicat repede Achi, încercând să-l apere pe Ken.
- Eram interesat să joc golf, așa că khun Ken s-a oferit să mă învețe. Își făcea griji că Khun Phon ar putea avea o impresie negativă despre Ken.
- A, înțeleg. Pari să fii destul de bun la golf, Ken. Te superi dacă mă înveți?
- Eu sunt cel care are nevoie să mă înveți, Khun Phon. Am auzit că abilitățile tale la golf sunt la un nivel la care ai putea fi considerat un maestru.
- Haha, asta se spune? a râs khun Phon, încântat că este lăudat.
- Da.
Ken a lăudat abilitățile lui Khun Phon. Ken își făcuse temele; știa că Khun Phon iubea foarte mult golful, dedicându-i tot timpul liber. A creat chiar și o asociație de golf în cadrul comunității de afaceri. Khun Phon părea destul de încântat să primească astfel de complimente pentru abilitățile sale.
- Tata mi-a spus odată că Khun Phon este atât de priceput încât ar putea concura la nivel profesionist.
- E o exagerare, a ignorat Khun Phon, dar avea o atitudine atât de mândră încât nu s-a putut abține să nu zâmbească. Ken a mai adăugat repede complimente, văzând expresia încântată a lui Khun Phon. Ken s-a gândit că făcuse alegerea corectă abordându-l prin intermediul golfului.
- Nu prea mult.
- Uau, cu o reputație și un talent atât de mare, trebuie să fie cu adevărat uimitor, nu-i așa? Cineva ca mine, care nici măcar nu joacă golf, ar vrea foarte mult să vă vadă jucând într-o zi, a adăugat repede Achi, profitând de ocazie pentru a-l îndruma pe Ken înapoi la subiectul principal.
- Dacă nu e prea mult deranj, aș vrea să jucăm golf cu dumneavoastră, khun Phon. Ar fi posibil? Ken a făcut repede cererea.
- Sigur, ar fi minunat. Nu am cu cine să mă joc azi.
- Vă rog, khun Phon, Ken i-a făcut semn lui Phon să-l conducă spre câmp.
Prima impresie a lui Khun Phon despre Ken și Achi a fost destul de pozitivă. Ken i-a făcut cu ochiul secretarului său eficient; în sfârșit își atinsese primul obiectiv – să joace golf cu Khun Phon.
Cei doi au mers înainte spre terenul principal. Ken a stat de vorbă non-stop, oferind sfaturi și vorbind despre golf. Achi i-a returnat crosele de golf caddiului, care a preluat sarcina. Achi s-a grăbit să-i ajungă din urmă pe teren.
- Te rog, Ken, lovește tu primul. La sosirea la punctul de plecare, Khun Phon l-a lăsat imediat pe Ken să înceapă. Khun Phon probabil testa abilitățile lui Ken la golf.
- Bine, Ken nu refuză. Picioarele sale lungi se îndreptă spre el, gata să lovească mingea.
Între timp, Achi aștepta lângă Khun Phon. Amândoi l-au privit pe Ken, înalt și bine făcut, care își etala primul lovitura. Ken și-a mișcat crosa, lovind bila albă, dar nu a mers prea departe. După ce Ken a terminat, a venit rândul lui Khun Phon. Bărbatul de vârstă mijlocie și-a lovit crosa cu toată forța, bila albă zburând prin aer și aterizând mai aproape de gaură decât lovitura lui Ken.
- N-ai de gând să lovești, Achi? Khun Phon s-a întors să întrebe silueta subțire care stătea nemișcată, doar privind, fără să țină o crosă în mână pregătit să lovească.
- Voi fi doar spectator astăzi. Ați fost foarte tare în meciul ăsta, khum Phon, a spus Achi și, fără alte formalități, și-a ridicat mâinile frumoase pentru a aplauda.
- Nu-i mare lucru, a făcut Phon un gest disprețuitor din mână, refuzând complimentul.
- Da. Pot să vă întreb de ce vă place să jucați golf, khun Phon?
- Jocul de golf este plăcut și este un alt fel de relaxare. Important este că ajută și la îmbunătățirea concentrării, la dezvoltarea disciplinei și este bun pentru sănătate.
- Sunt atât de multe avantaje ale jocului de golf. De aceea, khun Ken vrea să construiască un teren de golf la hotel, a condus Achi cu abilitate conversația către companie.
- Un teren de golf într-un hotel?
- Da, așa este. Compania are planuri pentru o nouă filială.
Achi a început conversația cu golful, care apoi s-a transformat într-un subiect despre planurile companiei sale de a construi un teren de golf. Achi a adus subiectul în discuție sperând să-i stârnească interesul lui khun Phon, dar nu a putut explica prea multe înainte ca acesta să trebuiască să joace golf, încheind conversația aici. Ken avea să preia controlul din acest punct.
După o vreme, Ken și Khun Phon s-au bucurat de jocul de golf, Ken lăudându-l constant pe Khun Phon. Achi le-a fost asistent, mergând repede să cumpere apă rece pentru amândoi, deoarece după ce jucau golf pe vremea caldă a Thailandei, apa rece era foarte răcoritoare.
- Uite niște apă rece de băut.
- Mulțumesc foarte mult.
După ce au terminat runda de golf, cei trei s-au întors. În timpul drumului spre casă, Khun Phon și Ken și-au continuat conversația amicală, care părea să nu dea semne că se va termina. Ken era practic gata să devină ucenicul lui Khun Phon, cerând constant sfaturi despre golf și chiar discutând chestiuni de afaceri.
- Nu mă așteptam să mă înțeleg atât de bine cu un tânăr.
- Pentru că sunteți încă tânăr, khun Phon.
- Haha, Ken, nu mă mai flata. Mulțumesc mult că ai jucat golf cu mine astăzi.
- Este o mare onoare pentru mine să joc golf cu tine astăzi, Khun Phon.
- Serios? Apropo, am auzit că Achi a menționat că plănuiți să construiți un teren de golf la hotel.
- Da, plănuiesc să deschidă o nouă filială în Khao Yai și m-am gândit că ar fi minunat să pot juca golf în mijlocul naturii, cu briza și aerul curat combinat cu priveliști frumoase ar fi o modalitate excelentă de a te relaxa și de a elibera stresul.
Când Khun Phon a întrebat despre proiectul menționat anterior de Achi, Ken i-a explicat rapid ideile sale și avantajele hotelului din Khao Yai. Khun Phon a fost destul de impresionat de răspunsul lui Ken, deoarece Ken, la fel ca el, împărtășea o pasiune pentru golf.
- Doar auzind despre asta, cred că o să se termine bine.
- De fapt, mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu tine, khun Phon, la acest proiect.
- Vrei să lucrezi cu mine? a întrebat Phon, ridicând din sprâncene surprins.
- Da, hotelurile necesită mobilier bun și, bineînțeles, nu există nicăieri în această țară cineva care să ofere aceeași calitate ca firma dumneavoastră, khun Phon, a mers Ken direct la subiect, exprimându-și admirația pentru compania lui Phon.
- Dacă khun Ken este interesat, poate ruga compania să ne contacteze.
- Mulțumesc foarte mult. O să rog compania să vă contacteze imediat.
- Cu plăcere. Hai să jucăm golf împreună din nou cândva.
- Bine.
După ce au discutat și au ajuns la o înțelegere, Ken și Achi și-au luat rămas bun de la khun Phon și s-au despărțit. Bărbatul înalt părea foarte mulțumit de rezultatul zilei, care decursese bine conform planului său.
- Domnule președinte, am o întrebare. Nu ești prea bun la a te preface că lovești, nu-i așa? Achi s-a apropiat și s-a oprit în fața lui Ken, făcându-l și pe bărbatul înalt să se oprească din mers.
- Vezi prin mine. Motto-ul meu este: juniorii umili sunt adesea favorizați de seniorii lor.
- Președintele este foarte viclean. Dacă nu ți-aș fi înțeles tacticile, cum aș fi putut ști că scopul tău astăzi nu era să mă învețe golf, ci să te întâlnești cu khun Phon.
- Hmm, te-ai descurcat foarte bine astăzi, a spus bărbatul, mângâind ușor și admirativ capul secretarului său capabil.
- Deci, ne-am îndeplinit misiunea astăzi? Ochii frumoși s-au uitat la posesorul mâinii mari care îi stătea pe cap.
- Ei bine, cred că ăsta e un pas spre succes. O bună înțelegere cu el îl va face să se deschidă față de noi. După asta, finalizarea oricăror contracte de vânzare va fi mai ușoară. Știi ce trebuie să faci în continuare, nu-i așa?
- Am înțeles. Îi voi ruga pe membrii echipei mele să trimită contractul companiei dumneavoastră cât mai curând posibil.
Președintele a fost foarte mulțumit de prestația secretarului de astăzi. Mai mult, secretarul știa exact care erau următorii pași. Ken îl îndrăgea din ce în ce mai mult pe secretarul său. Achi poseda atât pricepere, cât și inteligență în munca sa, ceea ce făcea ca Akin să fi făcut o alegere potrivită.
Capitolul 5
CE ÎNSEAMNĂ?
Astăzi, Ken trebuie să meargă într-o vizită la șantierul unui nou hotel din Khao Yai. Secretarul său, Achi, va prelua și rolul de șofer. Achi îl aștepta deja în mașină. La ora stabilită, președintele a urcat în mașină și au plecat imediat.
Însoțitorul i-a înmânat președintelui un teanc mare de documente și o cutie.
- Ce este această cutie? Ken a primit documentele împreună cu o cutie necunoscută pe care nu o mai văzuse niciodată și s-a gândit că cu siguranță nu avea legătură cu munca de astăzi.
- Uite cutia ta de prânz. Am presupus că președintele nu a luat încă micul dejun, așa că v-am făcut niște sandvișuri.
- Mulțumesc foarte mult. Ai mâncat deja?
- Am mâncat deja. Dacă totul e gata, putem pleca.
După ce a pregătit totul și a verificat documentele, Achi a pornit imediat la drum pentru a evita pierderea timpului de lucru. Ken a deschis un dosar cu documente și a început să le citească, având grijă să nu piardă timpul pe parcursul călătoriei.
Văzând că președintele citea documente, Achi a ales să nu pună muzică de teamă că acest lucru i-ar putea perturba munca.
- Poți pune niște muzică, a spus Ken, observând liniștea din mașină.
- E în regulă, a refuzat Achi politicos.
- Doar verific documentele, nimic grav. Dacă vrei să asculți muzică, e în regulă.
- Bine, atunci o să dau drumul la muzică.
Călătoria era totuși lungă, iar dacă atmosfera ar fi mai liniștită, Achi se temea că ar putea adormi. Întrucât președintele îi dăduse permisiunea, frumoasa lui mână s-a întins și a apăsat butonul pentru a porni niște muzică liniștită, ca să nu îl facă prea somnoros.
După o lungă călătorie cu mașina, Ken și Achi au ajuns la destinație. Munca lor de teren le-a impus să inspecteze șantierul hotelului. Președintele era acolo pentru a discuta proiectul cu inginerul de șantier și pentru a se asigura că nu există erori în lucrare. Secretarul l-a însoțit pe președinte în această misiune de teren.
- Cum progresează lucrările? a întrebat Ken despre noutăți în timp ce se plimba și verifica zona din jurul clădirii principale.
- Structura este aproape finalizată acum. Dacă nu vor exista probleme, ne așteptăm să fie finalizată în termenul planificat.
- Foarte bine, dar după ce termin această secțiune, am o mică ajustare la plan.
- Iată noul plan, khun Rat, a spus Achi, înmânându-i inginerului noul document de proiectare.
- Ne vom concentra mai întâi pe finalizarea acestei părți a clădirii, inclusiv a zonei înconjurătoare, a explicat Ken noul plan pe care îl întocmise.
- Pot să întreb de ce președintele a schimbat brusc planul? Rat nu avea nicio problemă cu schimbarea, ci doar cerea o explicație.
- Cred că se apropie sezonul ploios. Dacă putem curăța această parte acum, ar trebui să fie mai ușor să trecem la următoarea secțiune. Aveți vreo problemă? Ken și-a explicat raționamentul pentru care a ajustat planul. Ken credea că noul plan va permite ca lucrările să decurgă fără probleme.
- Nicio problemă, domnule președinte. După ce primul plan va fi finalizat, voi informa echipa să continue cu noul plan. Rat a înțeles motivul și a acceptat schimbarea de plan.
După ce au discutat noul plan, cei trei s-au dus la șantier pentru a verifica dacă lucrările de construcție decurgeau conform planului și respectau standardele de calitate.
În ciuda soarelui arzător și a temperaturilor ridicate din Thailanda, Ken era leoarcă de transpirație, dar nu s-a descurajat, continuând să inspecteze șantierul, deoarece unele părți ale lucrării nu îndeplineau cerințele sale și trebuiau corectate.
Și pentru că Ken este atât de meticulos, a inspectat personal fiecare zonă în detaliu pentru a se asigura că lucrarea a fost făcută perfect. Rat a verificat împreună cu el, în timp ce Achi a fost responsabil de notițe despre fiecare detaliu, asigurându-se că nicio informație din conversația lor nu a fost omisă.
- Voi face corecțiile necesare, așa cum a solicitat președintele, a spus Rat după ce a analizat toate părțile lucrării, confirmând revizuirile necesare.
- Vă rog să verificați cu atenție. Dacă există probleme, anunțați-mă imediat.
- Da, Khun, dădu Rat din cap în semn de aprobare a ordinului.
- Vă voi trimite detaliile prin e-mail mai târziu, Khun Rat, i-a spus Achi inginerului, cu ochii încă ațintiți asupra caietului său.
- Bine. Dacă nu mai e nimic altceva, plec acum. La revedere.
- Te rog să te ocupi de asta pentru mine, a spus Ken în timp ce pleca.
Președintele, Ken, îmbrăcat impecabil, a inspectat fiecare colțișor al locului de muncă de după-amiază până seară, asigurându-se că a verificat temeinic fiecare zonă înainte de a opri în cele din urmă lucrul și a-i lăsa pe toți să plece acasă. Orele lungi de muncă îl lăsaseră destul de epuizat.
După ce s-au despărțit la sfârșitul zilei de lucru, Ken și Achi s-au întors la mașină. La întoarcere, mâinile subțiri și frumoase ale lui Achi au continuat să ia notițe, asigurându-se că a notat toate informațiile pe care Ken le discutase cu Rat, având grijă să nu scape niciun detaliu.
- E totul gata? Ken se opri din mers și se întoarse să îl întrebe pe secretarul său, care tot nu ridică privirea spre el.
- Toate detaliile sunt complete. Îl voi rezuma rapid pentru ca președintele să-l revizuiască din nou, pentru a se asigura că nu am omis nimic înainte de a-l trimite lui khun Rat.
- Bravo, domnule secretar, mâna bărbatului nu a putut rezista tentației de al mângâia pe cap cu admirație.
Grrr...
Ambele perechi de ochi au urmărit sunetul puternic care venea din stomacul lui Achi. De când ajunseseră la șantier, lucraseră non-stop toată ziua, lăsându-l pe Achi fără timp să mănânce. Stomacul lui protesta, așa că și-a ridicat repede mâna pentru a-și acoperi stomacul, încercând să-și ascundă jena.
- He, he, a schițat Achi un zâmbet sec, jenat că stomacul sau făcea zgomot în fața președintelui.
- Cred că te-am muncit prea mult. Lasă-mă să te invit la cină.
- Care restaurant? Ochii lui frumoși au strălucit când a menționat de mâncare.
- Urmează-mă și vei vedea. Conduc eu.
Acestea fiind spuse, Ken a făcut pași mari și a mers înainte spre mașină, ca să îl ducă la cină pe secretarul său, care muncise din greu toată ziua sub soarele arzător. Ken credea că dacă l-a muncit atât de mult trebuie să aibă și grijă de el. Achi și-a închis caietul și s-a grăbit după el, picioarele lui subțiri mergând fericite. În sfârșit, avea să mănânce ceva delicios. Ultima masă a lui Achi a fost un sandviș înainte de a pleca din apartamentul lui în acea dimineață.
După muncă, Ken a preluat conducerea pentru ca Achi să se poată odihni. Nu a durat mult până când Ken l-a dus pe Achi la un restaurant faimos din Khao Yai. Nu au trebuit să aștepte mult până li s-a servit mâncarea, dar se părea că Achi era singurul care mânca.
- Nu ai de gând să mănânci? a întrebat Achi când Ken a refuzat să mănânce ceva.
- Nu mi-e foame. Poți mânca cât vrei.
Președintele, cunoscut pentru firea sa dependentă de muncă, a continuat să citească documentele pe iPad-ul său, adăugând în continuare cu sârguință detalii pentru a oferi o imagine de ansamblu cât mai clară asupra lucrărilor. În schimb, Achi s-a gândit la acest moment și a întrerupt orice lucru.
- Ce? Ken a ridicat din sprâncene, privind nedumerit la secretarul său care tocmai feliase o bucată perfectă de friptură, de mărimea unei îmbucături, și i-o întinsese.
- Te rog să mănânci ceva.
- Nu mi-e foame, a refuzat Ken din nou.
- Chiar dacă nu ți-e foame, trebuie să mănânci. Nu poți munci fără să mănânci așa.
- Secretarul chiar îi dă ordine șefului acum?
- Ai muncit atât de mult încât n-ai mâncat nimic! Te rog, mănâncă ceva. Brațele mele o să obosească dacă le mai țin ridicate.
- Hm, clătină Ken ușor din cap văzând încăpățânarea lui Achi înainte de a deschide în sfârșit gura să accepte friptura pe care i-o dăduse Achi. Președintele devenise cineva care trebuia să-și asculte secretarul.
- Roșiile la grătar sunt delicioase. Sunt preferatele mele, a descris el cât de gustoase erau și i-a oferit lui Ken o bucată să încerce.
- Dacă îți place, atunci mănâncă, Ken a luat ușor mâna lui Achi și a îndreptat-o spre propria lui gură. Un zâmbet dulce i-a apărut înainte ca buzele lui frumoase să se deschidă pentru a mușca din roșia lui preferată. Achi a explicat că nici măcar Ken nu a vrut să i-o ia, pentru că era preferata lui. Felul în care mesteca atât de fericit l-a făcut pe Ken să vrea să comande o sută pentru el.
Achi a continuat să mănânce, hrănindu-l și pe Ken, care a mâncat de bunăvoie, în timp ce ochii îi rămâneau ațintiți asupra iPad-ului. Cina lor a continuat așa până s-au săturat.
După ce a lucrat în timp ce mânca, lui Ken i-a venit o idee nouă și a decis să rămână peste noapte, deoarece încă mai avea niște treabă pe care voia să o discute cu Rat.
- Plănuisem să vorbesc din nou cu Rat mâine înainte să plec. Ai ceva împotrivă dacă am rămâne aici peste noapte?
- Nu am nicio problemă cu asta. Ar fi bine să rămânem peste noapte, deoarece pot să-i duc și lui Khun Rat rezumatul noilor documente de lucru.
- Bine, atunci, după ce terminăm de mâncat, ai putea, te rog, să rezervi o cameră?
- Da, două camere, nu-i așa?
Achi a cerut doar o confirmare, dar ascultătorul nu a lăsat-o baltă pentru că Ken putea interpreta întrebarea diferit. A pus iPad-ul pe masă înainte de a se apleca mai aproape de chipul frumos al lui Achi și a întreba din nou.
- A, sau poate ai vrea să dormi cu mine? Dacă da, putem rezerva doar o cameră.
Achi ridică privirea și întâlni reflexia propriei imagini. Înghiți în sec, simțindu-se stânjenit și nepregătit pentru mișcarea bruscă a lui Ken. Se retrase rapid din fața chipului frumos, evitând privirea vicleană a lui Ken.
- Vă rog să verificați nota.
Achi nu a răspuns la întrebarea lui Ken, chemând repede un chelner să-i aducă nota de plată. Dar silueta subțire a sărit totuși să plătească la casierie, chiar dacă chelnerul deja pregătea nota.
Mergând spre el, Ken chicoti ușor, ochii lui ageri urmărind silueta subțire care deja fugise de el.
După cină, cei doi s-au îndreptat spre un hotel pentru a petrece noaptea. Președintele și secretarul s-au oprit în fața camerei de hotel pe care Achi o rezervase deja. Achi i-a întins elegant lui Ken un card de acces.
- Uite cardul tău de acces.
- Mulțumesc. Chiar dacă nu dormim împreună, te las să mă visezi.
- Vă mulțumesc pentru oferta dumneavoastră amabilă, dar aș dori să o refuz, a spus Achi cu un zâmbet dulce, refuzând politicos oferta.
- Hmm, deci chiar nu ai de gând să te culci cu mine? Păcat că nu te pot ajuta cu asta mai târziu.
- Nu, mulțumesc. O dată e mai mult decât suficient. Mă scuzați.
După ce și-a luat rămas bun, silueta subțire s-a întors, și-a accesat cartela de acces și s-a strecurat în camera lui, lăsându-l pe Ken stând acolo nedumerit de cuvintele lui de rămas bun: „O dată e mai mult decât suficient, nu-i așa?” Bărbatul înalt, încă oarecum dezorientat, s-a întors și a intrat în camera lui fără să înțeleagă sensul propoziției anterioare.
Pe măsură ce timpul trecea și se făcea târziu, Ken, încă stând jos adâncit în gânduri, nu-și putea alunga din minte gândul „o dată a fost mai mult decât suficient”. Sau poate nu se descurcase bine în noaptea aceea? Dar, judecând după sunete și reacții, Achi părea la fel de mulțumit în noaptea aceea ca și el.
- O dată e mai mult decât suficient. Ce înseamnă asta?
Negăsind un răspuns la întrebarea sa, Ken s-a hotărât să sune pe cineva pentru sfaturi. Degetele sale subțiri au format imediat cel mai recent număr din lista de contacte.
După o scurtă așteptare, Akin a primit un apel de la Ken.
(Suni atât de târziu, e ceva în neregulă la șantier?) O voce severă a răspuns la telefon, plină de îngrijorare. Faptul că Ken a sunat atât de târziu însemna că trebuie să se fi întâmplat ceva.
- Nu. Nu e nicio problemă cu lucrarea, dar am ceva să te întreb.
(Spune.)
- Dacă cineva spune «O dată e mai mult decât suficient», ce vrea să spună?
(Ai sunat atât de târziu doar ca să întrebi despre asta?)
- Da, o dată e mai mult decât suficient. Ce înseamnă asta? a întrebat Ken din nou. Nu ar fi putut dormi dacă nu primea un răspuns, așa că Ken s-a hotărât să-l sune pe Akin noaptea târziu.
(Despre ce era vorba?)
- Răspunde-mi doar. Dacă Pay ți-ar spune că a o face o dată e mai mult decât suficient, ce ar vrea să spună?
(Presupun că înseamnă că nu vrea o a doua oară.)
- Asta înseamnă că prima dată nu a fost bine?
(Probabil. Dacă prima dată ar fi fost suficient de bună, n-ar spune asta.)
- Uf! Nu mai vorbesc cu tine! Sper că cumnatul meu să nu te mai iubească!
Când Ken nu a primit răspunsul dorit, a țipat. A închis repede înainte ca Akin să-l poată certa din nou. Chiar dacă era vorba de Akin, Ken a refuzat să creadă ceva dacă răspunsul nu era satisfăcător. Nu avea cum să fie o noapte rea, pentru că era extrem de fericit.
Akin se uită confuz la telefon. Nu știa ce îl întreba fratele său mai mic atât de târziu în noapte și chiar a adăugat câteva insulte înainte de a închide. Akin și-a ignorat fratele mai mic și s-a întors să-și privească persoana iubită.
- Cum ai putea să nu mă mai iubești? Încă dormim unul în brațele celuilalt, a sărutat Akin fruntea frumoasă a iubitului său, brațele sale puternice întărindu-și îmbrățișarea și trăgându-l mai aproape. Akin a ignorat cuvintele geloase ale lui Ken. Credea că nu exista nicio modalitate ca Pay să înceteze vreodată să-l iubească, spre deosebire de ceea ce spusese Ken.
Capitolul 6
BEȚIA ESTE CAUZA
Achi a fost însărcinat să livreze documentele echipei sale către departamentul de design al companiei în departamentul lui Fahkram. Achi nu mai fusese niciodată în departamentul de design, așa că a fost puțin derutat la intrare că nu a văzut pe nimeni în departament. Achi a încercat să caute pe cineva în departament pentru a cere ajutor.
- Te pot ajuta cu ceva? Din fericire, cineva a trecut pe acolo și a văzut silueta nedumerită stând acolo, așa că a venit să-l ajute pe Achi.
- Bună ziua, sunt aici să-i predau niște documente lui khun Fahkram.
- O, khun Kram este într-o ședință chiar acum, dar va termina în curând. Puteți intra și aștepta în camera asta.
Achi a urmat un tânăr despre care a presupus că este angajat în departamentul de design al companiei. Tânărul l-a condus pe Achi într-o sală de așteptare, deoarece documentele care trebuiau livrate erau importante și nu voia să le încredințeze altcuiva deoarece exista posibilitatea ca documentul să fie ratat. Achi nu avea nicio treabă urgentă, așa că a ales să stea și să aștepte pentru a se asigura că documentul ajunge la Fahkram.
- Sunt Jym. Cum te numești? Tânărul a început să-l abordeze pe Achi prezentându-se.
- Achi.
- E un nume drăguț, Achi, a murmurat Jym încet, ca Achi să nu-l poată auzi.
- Ce ai spus? a întrebat Achi din nou, pentru că nu a auzit ce a spus cealaltă persoana din sală.
- Ăă, am vrut să spun că nu te-am întâlnit niciodată, Achi.
- O, lucrez aici doar de puțin timp. Dar nu ai nimic de făcut? Pot aștepta singur.
- Așa este, am uitat complet de muncă. Ședința tocmai s-a terminat. Khun Achi mă bucur să te cunosc. Acum mă scuz.
Jym a făcut un gest spre sala de ședințe din care ieșeau oameni, ceea ce înseamnă că ședința se terminase. Văzându-și ținta, Achi s-a ridicat repede și a pășit înainte spre Fahkram.
- Khun Fahkram, khun Ken m-a rugat să vă predau aceste documente.
- Ce documente sunt acestea? Fahkram luă dosarul și îl deschise ca să le examineze.
- Acesta este un program de lucru pentru echipa de construcții. De asemenea, va ajuta echipa de design să planifice mai ușor lucrările de decorare interioară.
- Mulțumesc foarte mult.
Fahkram și-a exprimat recunoștința cu un zâmbet prietenos. Pe lângă perspicacitatea lor în afaceri, frații Akrakul erau renumiți și pentru aspectul lor plăcut. Președintele era excepțional de chipeș, iar Achi, după ce i-a cunoscut pe toți cei trei frați, l-a considerat pe Fahkram cel mai abordabil dintre ei.
„Cine le-a furat? Spune-mi chiar acum!” s-a auzit un strigăt puternic.
„Cine îți va fura lucrurile?”
- Ce-i cu tot zgomotul ăsta?
Când Achi s-a întors, a auzit strigăte venind din partea echipei. S-a îndreptat rapid spre ele să investigheze și l-a găsit pe Kant țipând printre colegii săi, în timp ce Noth stătea și râdea cu ceilalți membri ai echipei.
- Achi, ajută-mă! Cineva mi-a furat iar gustările! Kant a mers în fugă, scâncindu-se către Achi.
- Le-ai mâncat singur și apoi ai uitat? a spus Noth.
- Mă duc să cumpăr o cameră de supraveghere și să-l prind pe hoțul care mi-a furat gustările. Stai să vezi!
- Dacă o spui cu voce tare, toată lumea va ști.
- Îl informez doar ca să nu mai îndrăznească să fure.
- Haha, e ingenios.
- Bine, e destul pentru azi. E timpul să terminăm treaba și să vorbim despre petrecere.
După ce cearta dintre Kant și Noth a continuat la nesfârșit, șeful departamentului a trebuit să intervină pentru a opri războiul celor doi năzdrăvani. Întrucât ceasul se oprise la doisprezece, indicând că era timpul să plece de la serviciu, își puteau continua conversația fără să-și facă griji pentru muncă.
- E o petrecere? l-a întrebat Achi pe manager, pentru că nu știa că va fi o petrecere astăzi.
- Da, i-am cerut lui Kant să-ți spună că avem o întâlnire azi, a spus managerul, certându-l pe Kant că nu i-a transmis mesajul lui Achi.
- He he, scuze, am uitat complet. Dar Achi e liber să vină cu noi oricum, nu-i așa? Kant chicoti stângaci, simțindu-se vinovat, și se întoarse imediat către prietenul său, încolțindu-l cu ideea.
- Petrecerea de astăzi este special pentru tine, Achi. Lucrezi aici de ceva vreme, dar echipa noastră nu a organizat încă o petrecere de bun venit, așa că ne-am gândit că astăzi ar fi ziua perfectă, a explicat managerul scopul petrecerii. Era o tradiție în cadrul echipei să se organizeze o petrecere de bun venit pentru noii membri, iar Achi se alăturase într-o perioadă foarte aglomerată, așa că nu avuseseră ocazia să sărbătorească înainte.
- Ce poate fi mai bun decât o vineri la sfârșit de lună ca asta? Nimic nu îi reținea să petreacă din plin.
- Hai să mergem, și-a făcut Kant bagajul, gata să plece de la serviciu, părând vesel și uitând complet de persoana care îi furase gustările.
- Hai, toată lumea să meargă înainte. Trebuie doar să clarific niște documente pentru Președinte.
- Bine, Achi, grăbește-te și urmează-ne.
Achi s-a întors la biroul lui pentru a verifica documentele de două ori, asigurându-se că nu a omis nimic. Înainte de a pleca de la serviciu, Achi a pus rezumatul ședinței pe biroul președintelui, ultima sarcină a zilei. Bărbatul subțire s-a grăbit apoi să-și urmeze prietena la întâlnire.
- Doamnelor și domnilor, pentru a ura bun venit noului nostru membru în echipă, vă rugăm să toastați în cinstea lui Achi! Managerul i-a invitat pe toți să ridice paharele.
- Noroc!
- Vă mulțumesc pentru primire.
Managerul a început petrecerea invitându-i pe toți să ridice paharele și să toasteze în semn de celebrare a sosirii lui Achi. Era o seară de vineri, la sfârșitul lunii, permițând tuturor să mănânce și să bea pe săturate, fără să-și facă griji că vor fi prea obosiți pentru muncă a doua zi. Discuțiile erau vioaie și vesele.
După ce întreaga echipă s-a bucurat de o cină satisfăcătoare la restaurant, a venit timpul să se despartă și să meargă acasă. Cu toate acestea, se părea că unii voiau să continue distracția și nu voiau ca noaptea să se termine acolo.
- Cine merge la bar după aceea?
- Kant, Noth și Achi, au strigat Kant și Noth numele simultan.
- Ce? Nici măcar n-am spus încă că merg.
Achi a protestat imediat când cel mai bun prieten și partenerul său au luat cuvântul în același timp, ba chiar i-a menționat numele fără să-l întrebe mai întâi. Era ca și cum Achi ar fi fost obligat să facă asta.
- Mergem doar să bem ceva ca să îți urăm bun venit Achi și cum am putea face asta dacă nu vi cu noi, Ashi?
- Da, să nu mai așteptăm, hai să mergem! Acest bar are o atmosferă grozavă, iar mâncarea este excelentă.
- Plec acum. Ne vedem luni.
Achi s-a întors să-și ia rămas bun de la colegii săi care erau pe punctul de a pleca, dar tânărul subțire a fost imediat târât la un bar de Kant și Noth.
- Noaptea e încă lungă. Noroc! Cei trei au ciocnit paharele și le-au dat pe gât dintr-o înghițitură.
- Mmm, corpul meu a stat fără alcool mult timp. Are un gust atât de bun. Cu adevărat delicios.
- Achi, lucrezi aici de ceva vreme, cum merge? întrebă Kant, îngrijorat de munca lui Achi, întrucât a fi secretarul președintelui trebuie să fie destul de obositor.
- E bine. Volumul de muncă nu e prea mare, beneficiile sunt bune și mi-am făcut prieteni minunați, a răspuns Achit sincer. Îi plăcea foarte mult munca la compania Akara.
- O prieten drăguț trebuie să se refere la mine, nu-i așa?
- Achi se referea la mine. Eu sunt cel mai bun prieten al lui Achi.
Kant și Noth nu ezită niciodată o ceartă. Achi vede asta în fiecare zi, până în punctul în care s-a obișnuit cu ei. Kant și Noth nu se ceartă niciodată serios; se ceartă doar de dragul divertismentului și al distracției.
- Apropo, cum e khun Ken? E strict? Întrebarea lui Noth i-a adus lui Achi în minte imaginea președintelui – o față severă, serioasă, dar nu atât de strict pe cât se așteptase.
- Nu e tocmai strict, mai exact așa spune meticulos.
- Sunt complet de acord cu asta. Khun Ken este perfect în fiecare sarcină.
- Noroc președintelui nostru îmbrăcat impecabil!
- Deci ai de gând să bei până la urmă?
- Noroc! Kant își încurajează prietenii să toasteze pentru orice vorbesc, indiferent despre ce este vorba.
Cei trei și-au ridicat paharele și au băut cu poftă până târziu în noapte, și nu se zărea niciun semn că se va termina curând. Niciunul dintre cei trei prieteni nu s-au oprit; în schimb, s-au încurajat reciproc să continue să bea. Pe măsură ce continuau să bea, simțurile li s-au estompat.
Vrrr... Vrrr...
Vibrația telefonului lui Achi l-a făcut să tresară. Fata subțire, abia conștientă, a răspuns fără să verifice apelantul.
- Salut, a răspuns o voce dulce și ezitantă la telefon.
(Achi, unde ai pus rezumatul întâlnirii?)
- Rezumat al întâlnirii, hm? Hehe.
(Da, nu-l găsesc.)
- Unde l-am pus?
(Achi, ești beat?) Ken a putut ghici că Achi era beat. Avea vocea neclară și vorbea incoerent. L-a întrebat despre documente, dar Achi nu a putut răspunde.
- Cine a sunat?
- Ce mai faci?
Sprâncenele i s-au încruntat când o voce i-a întrerupt apelul. Probabil era un coleg, dar judecând după tonul vocii auzit la telefon, erau destul de beți.
(Unde ești?) a întrebat Ken cu o voce severă.
- Hmm, am pus dosarul pe birou,) a spus el.
(Achira, te întreb unde ești acum.)
Ken a strigat numele complet al lui Achira cu o voce severă după ce răspunsurile acesteia au fost incoerente, probabil din cauza faptului că era prea beat pentru a comunica. Achi, simțindu-se certat, nu a vrut să continue conversația și i-a dat telefonul lui Kant, care părea cel mai treaz dintre cei trei.
- Kant, du-te și vorbește cu el. Nu mai spun nimic.
- Bună seara, domnule președinte.
(În ce bar sunteți acum?)
- În barul „Space”
(Așteaptă-mă acolo. Nu plecați nicăieri.)
Odată ce a aflat unde era locul, Ken și-a luat repede cheile mașinii și s-a îndreptat spre bar. Nu i-a luat mult să ajungă și să se oprească în fața barului pe care l-a menționat Kant, în timp ce bărbatul înalt ieșea în fugă din mașină, a văzut trei oameni în fața barului.
- Ken! O voce l-a strigat pe Ken în timp ce stătea în picioare și ținea în brațe un stâlp.
- De ce ești așa beat?
Când a apărut Ken, Achi s-a năpustit pe neașteptate asupra lui. Speriat Ken l-a apucat rapid pe Achi de talie cu brațul său puternic, temându-se că bărbatul beat va cădea la pământ. Ken l-a susținut pe Achi și s-a îndreptat spre cei doi prieteni ai lui, care stăteau lângă el.
- Khun Noth, khun Kant.
- Ce s-a întâmplat?
- Ești bine? Ți-am chemat o mașină.
- Sunt bine, sunt doar puțin beat.
Kant a făcut un gest cu mâna pentru a indica „puțin”, dar pe baza evaluării lui Ken, starea lui Kant nu putea fi descrisă ca fiind „puțin beat”. Kant era beat dar mai puțin decât ceilalți doi.
- Președintele a sosit repede.
- Sunt aici să te ajut să te întorci acasă.
- Ce cravată grozavă. Mi-o dai mie, te rog?
- Pot să am și eu una? Îmi doresc foarte mult o curea, dar nu am destui bani să o cumpăr.
- Stați puțin, de ce sunteți așa beți? Uh. Ken nu mai întâlnise niciodată o situație ca asta, în care cineva fără să ceară permisiunea și fără să asculte deloc ce vorbea...
Kant s-a repezit înainte și i-a smuls cravata lui Ken. Noth nu a fost mai prejos, dorind cureaua lui Ken. Ken a încercat să-i oprească, dar nu a putut să-i învingă pe bețivi. Bărbatul înalt nu a putut decât să ofteze și să-și țină capul în mâini, lăsându-i pe bețivi să aibă ce își doreau.
- Poți merge acasă acum, nu-i așa? Când a sosit mașina, Ken i-a apucat repede pe amândoi și i-a împins înăuntru înainte ca bețivi să mai facă probleme.
- Nicio problemă, domnule președinte. Vă rog să plătiți transportul.
Kant și-a ridicat mâinile într-un gest de recunoștință față de Ken pentru că a chemat un taxi, și cu atât mai mult bărbatul beat a îndrăznit să-i spună președintelui să plătească. Se întreba cum vor putea Kant și Noth să-l înfrunte odată ce se vor trezi.
- O, unde ai plecat?
Ken s-a întors și a fost surprins să vadă că silueta subțire dispăruse de pe locul unde îi spusese lui Achi să aștepte. Ochii săi pătrunzători au scanat împrejurimile și au văzut silueta mică stând în picioare și ținându-se de un stâlp. S-a îndreptat spre bețiv ca să-l ducă acasă.
- Putem să ne întoarcem acum.
- Cară-mă în brațe, a gemut bărbatul beat, refuzând să meargă. Bărbatul înalt a cedat, l-a luat pe Achi în brațe și s-a îndreptat spre mașina de lux parcată în apropiere.
Ken a așezat ușor silueta subțire pe scaunul pasagerului. Mâinile sale puternice au prins centura de siguranță, temându-se că persoana beată ar putea încerca să scape din nou. Bărbatul înalt s-a urcat apoi pe scaunul șoferului.
- Unde e apartamentul tău? Ken s-a întors să-l întrebe pe cel beat de lângă el.
- Nu îți spun, bărbatul beat a refuzat să-i spună lui Ken adresa apartamentului său.
- Achira, spune-mi unde e apartamentul tău și te duc eu cu mașina.
- Vrei să mergi la apartamentul meu, nu-i așa? Totuși, nu-ți spun.
- Of, e așa încăpățânat când e beat.
Ken l-a ciupit în joacă pe bețiv de nas. Frumosul proprietar a clătinat din cap exasperat de încăpățânarea bețivului. Ken nu a avut de ales decât să se întoarcă la apartamentul său, în timp ce Achi a tăcut, era prea beat ca să vorbească.
Ken l-a dus pe Achi în apartamentul său și l-a dus în dormitorul de oaspeți. A așezat ușor silueta subțire pe pat. Chiar când Ken era pe punctul de a se retrage, o pereche de brațe subțiri i-au înconjurat gâtul, împiedicându-l să plece. Bărbatul înalt a înlemnit de surpriză, crezând că Achi era beat și dormea.
- Ken, de ce ești în camera mea? Achi și-a înclinat capul, părând nedumerit. Brațul său subțire s-a încordat, trăgând chipul frumos al lui Ken mai aproape.
- Ar trebui să întrebi în a cui camera ești.
- Hei, ce-mi vei face?
- Tocmai te-am adus aici să dormi, dar pot să o întreb ceva?
- Care-i treaba?
- Zilele trecute, când ai spus «o dată e mai mult decât suficient», ce ai vrut să spui? Ken a profitat de beția lui Achi pentru a pune o întrebare la care nu a putut răspunde. Cineva a spus odată că oamenii beți spun adesea adevărul, așa că Ken a întrebat cât timp Achi era beat.
- Ce? Când am spus eu asta? Bărbatul beat, care nu era complet treaz, nu-și amintea întrebarea lui Ken.
- Îți amintești ai spus asta când am stat la hotelul din Khao Yai? Ai spus că o singură dată petrecută cu mine a fost mai mult decât suficient. Sau în noaptea aceea când am făcut sex nu am fost suficient de bun?
- Ești bun, a fost minunat. Am spus asta doar ca să-mi ascund jena.
- Serios? Oh, hmm.
Înainte ca Ken să mai poată spune ceva, au schimbat un sărut. Achi avea o durere de cap și nu mai voia să-i răspundă la întrebări, așa că silueta subțire a încheiat conversația folosindu-și buzele frumoase pentru a-l săruta înainte ca Ken să poată reacționa măcar.
- Mmm...
Achi a gemut frustrat că Ken nu-și deschidea gura ca să-i lase limba mică să se joace. Geamătul dulce l-a readus pe Ken în fire. Ken și-a înclinat fața frumoasă într-un unghi care ar face sărutul mai ușor.
Ken și-a deschis imediat gura pentru a primi limba mai mică. Ken nu a lăsat persoana de sub el să fie singura care inițiază sărutul. Limba lui groasă a explorat fiecare colț al gurii dulci și mieroase. Sărutul dulce, cu gustul său slab de alcool, a fost o excitație puternică.
Buzele lui Ken le-au întâlnit pe cele ale lui Achi, gura lui frumoasă sugându-i vârful limbii. Limbile lor fierbinți s-au împletit într-un sărut pasional, niciunul nevrând să cedeze. După ce Ken s-a săturat de sărut, s-a retras, întâlnind privirea dulce și atrăgătoare a lui Achi, care era incredibil de tentantă.
- Săruți de minune, ca întotdeauna, degetele lui groase au șters saliva de la colțul gurii frumoase a lui Achi, lăudându-l pe bărbatul de sub el pentru că sărutase la fel de bine ca prima dată; era sărutul care îl captivase.
- Mă vrei, nu-i așa? a întrebat direct vocea dulce.
- Asta e de la sine înțeles.
- Vrei să continuăm împreună, nu-i așa?
- Știi că nu i-aș face nimic unei persoane bete. E timpul să dormim acum. Pup.
Ken a sărutat ușor buzele frumoase, spre deosebire de primul sărut. S-a retras și a acoperit silueta mai mică cu o pătură. Apoi, Ken a părăsit camera, lăsându-l singur pe bărbatul beat.
Sărutul dulce, aromat cu alcool, l-a excitat pe Ken și l-a făcut să vrea să continue întâlnirea pasională cu Achi. Cu toate acestea, el nu ar face niciodată nimic cu o persoană beată, deoarece persoanele bete nu sunt pe deplin conștiente, așa că a trebuit să lase noaptea să treacă în liniște.
Lumina aurie a soarelui pătrundea în cameră, trezindu-l pe bețiv. Pleoapele i s-au deschis încet. Achi s-a trezit cu o durere de cap pulsantă. A rămas acolo o vreme, holbându-se la tavan, încercând să se obișnuiască cu lumina dimineții.
- Cât am băut aseară? Mă doare capul îngrozitor, a mormăit Achi în sinea lui.
După ce a stat o vreme întins acolo holbându-se la tavan, Achi și-a dat seama brusc că acesta părea necunoscut. S-a ridicat repede în șezut și a privit prin cameră, dându-și seama că nu era dormitorul lui. Achi era nedumerit în ce cameră dormise. A încercat să-și amintească ce se întâmplase în noaptea precedentă.
- Hei! Nu-mi spune că asta e camera lui Ken! a exclamat Achi șocat.
Amintindu-și evenimentele de aseară, mâna subțire a lui Achi și-a atins gura. Deși memoria îi era vagă, Achi își amintea vag cum băuse prea mult și făcuse niște lucruri jenante. Imaginea lui și a lui Ken sărutându-se i-a trecut prin minte. Punând cap la cap piesele, și-a dat seama că această cameră trebuie să aparțină proprietarului acelui sărut de aseară.
După ce a rememorat ce s-a întâmplat aseară, Achi s-a ridicat repede, s-a spălat pe față și și-a aranjat patul. Și-a luat geanta, pregătindu-se să se furișeze afară din apartament, pentru că nu era încă pregătit să-l înfrunte pe Ken. Voia să scape și să se ocupe de situație mai târziu.
Achi s-a uitat cu precauție pe ușă afară. Nevăzând pe nimeni în jur, silueta subțire s-a grăbit să iasă cât de repede a putut, cu pași cât mai ușori pentru a evita vreun zgomot. Ochii lui rotunzi au scanat împrejurimile, zărind o ieșire nu departe. S-a repezit spre ușă, dar nu a putut ajunge la ea.
- Ești treaz? Ken s-a dus la persoana care se furișa.
- Ăă... da, khun, făcu o pauză silueta subțire, simțindu-se stânjenit, și răspunse ezitant.
- Ai fața foarte roșie, trebuie să fii încă mahmură. Vino și mănâncă niște supă.
- Nu, e în regulă. Nu vreau să te deranjez. Îți mulțumesc foarte mult pentru noaptea trecută. Acum plec.
Achi a refuzat invitația lui Ken și s-a întors cu spatele, sperând să scape cât mai repede posibil, dar o mână puternică l-a apucat de braț, forțând silueta subțire să se întoarcă și să-i întâlnească din nou privirea pătrunzătoare.
- Nu pleca încă. Pentru ce mi-ai mulțumit chiar acum? Că te-am luat? Că te-am lăsat să stai la tine în apartament? Sau...? Ken s-a oprit brusc, fără să-și termine propoziția, ci și-a dus mâna la gură în loc să vorbească.
- Mulțumesc pentru tot. Acum plec.
După ce a vorbit, Achi și-a scuturat repede brațul din strânsoarea lui Ken și a ieșit în fugă din cameră. Achi nu a mai suportat rușinea de a-l înfrunta pe Ken.
Capitolul 7
FURIE DIN CAUZA FOAMEI SAU DIN CAUZA GELOZIEI
Achi a intrat în companie ca de obicei pentru muncă. Picioarele lui subțiri l-au dus la biroul lui, unde lucra ca secretar. Achi s-a așezat să-și verifice lista de sarcini de îndeplinit astăzi, dar înainte să poată începe, a fost întreruptă de prietenii lui. Kant și Noth s-au repezit la biroul lui Achi.
- Ce mai face Achi? a întrebat Kant cu îngrijorare.
- Sunt bine. Dar de ce întrebi? E ceva în neregulă? a răspuns Achi, înclinându-și capul și întrebând mai departe, nedumerit de expresia tulburată a prietenului său.
- Achi, îți amintești ceva de aseară când ne-am îmbătat?
- Care este problema?
- În seara aceea am petrecut și ne-am îmbătat complet. Președintele a fost cel care a chemat un taxi să ne ducă acasă.
Achi dădu din cap, recunoscând povestea spusă de prietenul său. Își amintea perfect tot ce se întâmplase în noaptea aceea. Urechile începeau să i se înroșească de fiecare dată când vorbea despre asta; imaginea sărutului pasional îi trecea prin minte. Achi încerca să rămână calm, ascunzându-și jena față de prietenii săi, spre deosebire de Kant și Noth, care acum păreau agitați, ca niște oameni care făcuseră ceva greșit.
- Dar asta nu e tot.
- De ce? Ce s-a întâmplat? Sprâncenele lui frumoase s-au ridicat de curiozitate.
- Ei bine, în noaptea aceea, am luat din greșeală cravata președintelui acasă cu mine, a spus Kant, ridicând cravata ca să le-o arate.
- Hm! Ochii lui rotunzi s-au mărit de surpriză.
Simțindu-se jenat, Noth a spus:
- Ăă, și eu i-am luat cureaua. Și a ridicat încet cureaua.
- Hei! Stai puțin! Te-ai îmbătat și ai furat ceva? Dintre toți oamenii care erau acolo, a trebuit să-i furi lucrurile președintelui! Am o durere de cap îngrozitoare!
Mâna lui subțire și frumoasă a fost dusă la frunte. Era deja atât de jenat încât nu știa cum să reacționeze, el i-a furat președintelui un sărut. Acum, și prieteni lui îi furase ceva; cum ar fi putut să de ochii cu președintele? Care va fi fața președintelui?
- Apropo, tu ai furat ceva de la președinte, Achi? a întrebat Noth, observând că Achi era singurul care nu luase nimic cu el.
- Nu, m-am îmbătat dar nu am furat nimic.
- Deci, cum a fost Achi au făcut ceva jenant?
- Eu... M-am îmbătat și am adormit, a bâlbâit Achi, încercând să găsească un motiv pentru sine.
- Vom vorbi despre beție mai târziu. Hai să ne concentrăm asupra problemei actuale. Oare ne-ar putea concedia? a spus Kant, fluturând cravată ca să-și aducă prietenul înapoi la realitate și să-i facă să se gândească la o soluție la problema furturilor din cauza beției. Ar putea discuta alte lucruri mai târziu.
- Of, cred că va fi bine. Președintele e atât de amabil. Trebuie doar să ne cerem scuze, asta e tot. Achi a oftat, neavând altă opțiune.
- Atunci, tu vei deschide calea.
Achi s-a gândit că singura modalitate de a pune capăt acestei situații era să-și ceară scuze direct președintelui. Kant și Noth l-au ridicat pe Achi în picioare, sprijinindu-l din spate în timp ce acesta îi conducea spre biroul președintelui. Achi a ridicat nervos mâna să bată la ușă.
Cioc... Cioc...
- Vă rog să intrați, i-a dat permisiunea o voce.
Președintele a făcut o față severă, și-a încrucișat brațele și i-a privit pe angajați cum se aliniază. Cei trei s-au oprit în fața biroului președintelui, cu capetele plecate și mâinile strânse, în semn de remușcare pentru faptele lor. Arătau ca niște copii vinovați care raportează profesorului.
- Ce vreți să discutați cu mine? întrebă mai întâi vocea severă a președintelui, întrucât niciunul dintre cei trei nu voia să vorbească, stând doar cu capetele plecate.
- Vă returnez cravata, Kant a pus-o repede pe birou lui Ken.
- Eu vă returnez cureaua. Noth a returnat repede cureaua scumpă.
- Noi trei am venit să vă mulțumim și să ne cerem scuze pentru că i-am cauzat președintelui probleme, a spus Achi, neavând nimic de returnat, și-a asumat rolul de a-și oferi primul scuzele.
Simțindu-se vinovați, toți trei s-au închinat în fața președintelui, spunând:
- Ne cerem scuze.
- E în regulă, nu am nimic împotriva voastră. Cât despre cravată și curea, considera-ți-le cadourile mele.
- E în regulă, domnule președinte. Îmi pare deja rău că v-am cauzat atâtea probleme.
- Am spus că e în regulă tine, așa că luați-le.
Judecând după cuvintele președintelui, cu siguranță nu ar fi acceptat lucrurile înapoi. Așa că Achi și-a îndemnat prietenul să le ia. Kant și Noth au luat repede lucrurile înapoi.
- Data viitoare, beți doar cât puteți suporta. Nu vă îmbătați prea tare. Încercați să fiți puțin mai conștienți. Nu vă cert, doar vă avertizez din îngrijorare, i-a sfătuit Ken cu amabilitate. Ken și-a dat seama că, dacă nu i-ar fi ajutat să ajungă acasă în seara aceea, nu știe unde ar fi ajuns să doarmă cei trei bețivi.
- Mulțumesc.
- Acum duceți-vă la muncă.
De data aceasta, toți trei au scăpat nepedepsiți. Din fericire, președintele nu a ținut ranchiună și nu s-a plâns. După ce și-au cerut scuze, cei trei s-au împrăștiat repede pentru a se întoarce la grămada mare de lucru care îi aștepta.
După o zi lungă de muncă, era timpul să plece. Când era pe punctul de a părăsi compania, Achi s-a oprit brusc și s-a întors către o voce care îi striga numele din spate.
- Achi.
Achi a întâlnit un angajat pe care îl întâlnise anterior în departamentul de design.
- Khun Jym, aveți nevoie de ceva? Achi l-a recunoscut pe cel care l-a salutat.
- Khun Achi, tocmai ați terminat lucrul?
- Da, aveți vreo treabă cu mine?
- Eram pe punctul de a pleca când te-am văzut, Achi, așa că am trecut pe la tine să te salut. Ținuta ta e superbă, Achi!
Fără alte formalități, Jym și-a luat libertatea de a întinde mâna și de a mângâia umărul lui Achi, pretinzând că îi admiră cămașa. Silueta subțire a înlemnit, surprinsă de atingerea bruscă, iar Achi și-a îndepărtat umărul de mâna lui Jym.
- Mă gândeam doar că e frumoasă cămașa și voiam să simt materialul, atâta tot, se apără Jym.
- Ai ceva ce dorești să discuți cu mine? Dacă nu, voi pleca.
Achi a încercat repede să scape. După ce a vorbit, s-a întors și a început să se îndepărteze imediat. Dar nu ajunsese prea departe când Jym l-a ajuns din urmă și l-a apucat de braț. Achi a încercat să-și tragă brațul din strânsoarea lui Jym, dar Jym nu l-a lăsat.
- Stai puțin, se întâmplă să terminăm lucrul la aceeași oră astăzi, ce-ar fi să luăm cina împreună? Yim a refuzat să-i dea drumul lui Achi de la braț, hotărât să-l invite pe Achi la cină.
- Ai vreo problemă cu secretarul meu?
Mâna groasă a lui Ken s-a întins și l-a apucat pe Jym de încheietură, strângându-l puternic ca să-l facă să-și elibereze strânsoarea de pe brațul subțire al lui Achi. Jym s-a pregătit să protesteze împotriva întreruperii, dar când s-a întors și a văzut că era președintele, i-a eliberat cu reticență brațul lui Achi.
- Tocmai aveam de gând să îl invit pe Achi la cină cu mine.
- Probabil că nu e posibil, pentru că am de discutat ceva cu secretarul meu. Hai la mașină, Achi.
Ken i-a răspuns lui Jym înainte de a se întoarce să-și cheme secretarul să-l urmeze la mașină. Picioarele lungi ale președintelui au înaintat spre mașină fără să-i acorde atenție lui Jym, lăsându-l în picioare stângaci singur. Jym a alergat repede după silueta înaltă spre mașina luxoasă a președintelui.
Achi a deschis ușa și s-a așezat lângă președinte, ca de obicei. S-a întors cu fața spre Ken, care deja aștepta. Fața președintelui era încruntată părând extrem de nemulțumit. Și Achi începea să fie stresat. Era ceva în neregulă cu munca lui?
- Domnule președinte, doriți să discutați ceva cu mine? Am pus deja procesul-verbal al ședinței pe masă. Am informat și echipa de conducere despre contract. Sau am făcut vreo greșeală în munca mea?
A întrebat Achi cu neliniște, pentru că președintele părea serios, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva important. Achi a încercat să verifice dacă există greșeli, revizuind fiecare sarcină pe care o gestionase în ziua respectivă, dar nu a găsit nicio eroare.
- Mi-e foame.
- Aa? Achi și-a înclinat capul, privindu-l pe Ken cu o expresie nedumerită. A încercat să-și dea seama care era problema la locul de muncă, având o durere de cap din cauza asta, dar singurul răspuns pe care l-a primit a fost: „Mi-e foame.”
- Alege un restaurant. Mi-e foame, a răspuns Ken calm.
- Bine.
Silueta subțire era încă nedumerită de starea stresată a președintelui, crezând că era vorba de muncă, dar s-a dovedit a fi vorba de mâncare. Achi a înțeles însă, pentru că mâncarea era un lucru important pentru el. După ce s-a simțit ușurat că nu existau probleme la serviciu, Achi a ales cu ușurință un restaurant grozav de pe lista sa.
- Acest restaurant este delicios și mâncarea este servită repede. Hai să mergem să mâncăm aici.
După ce au ales un restaurant, cei doi s-au grăbit acolo cât de repede au putut pentru a-l împiedica pe președinte să devină și mai flămând. Pe drum, Achi a sunat să rezerve o masă și să comande mâncare în avans, ca să nu fie nevoiți să aștepte prea mult.
În timp ce așteptau mâncarea, Achi și-a sprijinit bărbia în mână și l-a privit pe președintele dependent de muncă, care plecase devreme de la serviciu astăzi. Comportamentul lui era atât de neobișnuit încât Achi nu s-a putut abține să nu întrebe.
- De ce a plecat domnul președintele atât de devreme astăzi?
- Nu pot să plec mai devreme de la serviciu uneori?
- Doar te întrebam, nu am spus că nu poți pleca.
- E timpul să nu mă mai numești «domnule președinte».
Achi și-a încrețit nasul spre Ken, care nu i-a răspuns cum trebuie. Comportamentul încăpățânat și pisicesc a lui Achi il făcu pe Ken incapabil să reziste tentației de a-l atinge ușor pe Achi pe nas.
- Am o altă întrebare. De ce nu-ți place să mănânci? Era o întrebare pe care Achi voia să o pună de mult timp. Îl vedea adesea pe președinte lucrând atât de mult încât nu mânca.
- Nu e că nu-mi place, ci doar că nu mi-e foame. Sunt atât de absorbit de muncă încât uit să mănânc.
- Păcat, mâncarea este importantă. Să sari peste mese va fi dăunător pentru sănătatea ta.
- Știi că sunt bine, nu-i așa?
Ken se aplecă mai aproape de persoana cu ochi dulci care își ținea bărbia în mână și îl privea fix. Dacă cineva știa despre condiția fizică a lui Ken, Achi ar fi cel care ar fi știut cel mai bine, pentru că noaptea lor pasională petrecută împreună arătase cât de în formă era, iar fizicul său era, de asemenea, frumos tonifiat și musculos. Doar gândindu-se la acea noapte, obrajii lui Achi se înroșeau incontrolabil.
- Nu știu. Nu știu absolut nimic. Tot ce știu este că de acum înainte nu trebuie să uiți să mănânci.
- Atunci va trebui să mănânci cu mine în fiecare zi. Nu voi uita. Ken a folosit această ocazie ca pretext pentru a-l invita pe Achi să mănânce cu el în fiecare zi.
- Acest rol se încadrează în atribuțiile unei secretare? Nu a fost menționat în timpul procesului de aplicare.
- Nu e o slujbă, doar am sugerat-o, în caz că ai vrea să iei cina cu mine în fiecare zi.
- Bine, sunt de acord. O fac din milă; mi-e teamă că nu vei mânca nimic și te vei îmbolnăvi.
Achi a ezitat o clipă înainte de a fi de acord. Acceptarea sa, însoțită de o scuză simplă, i-a adus cu ușurință un zâmbet pe față lui Ken. De acum înainte, Ken avea să primească cu siguranță trei mese pe zi, iar conversația a fost întreruptă când chelnerul a adus mâncarea.
Bărbatul cu mâini groase a luat niște roșii din farfurie și i-a dat lui Achi.
- Mulțumesc.
Un zâmbet dulce a fost trimis împreună cu un mulțumesc. Mai mult decât a primi o roșie, a fost amintirea că Ken și-a amintit că lui Achi îi plăceau roșiile ceea ce l-a făcut pe Achi să se simtă bine, chiar dacă era doar un lucru mărunt, asta l-a făcut să se simtă mult mai bine.
Masa a decurs cu o conversație plăcută. Ken i-a permis lui Achi să-și împărtășească poveștile, în timp ce Ken s-a comportat ca un ascultător atent. După ce au terminat masa, s-au întors la mașina de lux pentru a se pregăti să se despartă și să se întoarcă la apartamentele lor.
- Intră. Unde e apartamentul tău? Te duc eu. Ken i-a deschis lui Achi portiera.
- E în regulă, mă pot întoarce singur, a refuzat silueta subțire fără să urce în mașină.
- Spune-mi doar. Nu folosesc scuza ca să te rog să urc în camera ta la o băutură.
- N-am spus absolut nimic.
Achi a urcat în mașină și s-a așezat pe scaunul din dreapta, ca de obicei. Degetele lui frumoase au apăsat pe ecranul tactil al mașinii pentru a seta locația GPS pentru apartamentul ei. În cele din urmă, Achi a fost de acord să-l lase pe Ken să îl ducă la apartamentul ei, pentru că ultima dată, când era beat, refuzase să-l lase pe Ken să o ia.
Nu merseseră prea departe când mașina se opri la un semafor roșu. Achi privi pe geam și își aminti brusc că magazinul lui preferat de deserturi era pe drum. Apoi se întoarse să-l întrebe pe Ken, care conducea, despre asta.
- Hei! Trecem chiar acum pe lângă o cofetărie. Poți să oprești pe acolo să cumpăr niște deserturi? Ochii lui frumoși sclipeau în timp ce întreba cu o voce imploratoare.
- Sigur, unde e magazinul? Atacat de o privire atât de imploratoare, Ken cu siguranță nu a putut refuza.
- Treci pur și simplu de semaforul ăsta și stai pe banda din stânga, vei găsi magazinul imediat. Eu merg repede să cumpăr, explică silueta subțire, pregătindu-se de sprint.
După ce a trecut de semaforul roșu, Ken a tras pe trotuarul din stânga ca să parcheze în fața magazinului, așa cum îi spusese Achi. Imediat ce mașina de lux s-a oprit, o siluetă subțire a ieșit în fugă și a intrat în magazin cu viteză mare.
După scurt timp, a apărut o siluetă subțire, cărând numeroase plase, atât de pline încât nu a putut deschide portiera mașinii. Ken a trebuit să se aplece pe cealaltă parte pentru a-i deschide lui Achi portiera din interiorul mașinii.
- M-am întors! a spus o voce veselă după ce a deschis portiera mașinii și i-a arătat lui Ken o pungă cu gustări.
- Ce ai cumpărat?
- Acest magazin face deserturi uimitoare. Prăjitura lor cu căpșuni este preferata mea, dar din moment ce am fost aici, nu am putut cumpăra doar una, așa că am cumpărat mai multe, ți-am cumpărat și ție ca să încerci, a spus Achi entuziasmat, încântat să vorbească despre mâncarea lui preferată.
- Sunt convins că îți place mult. Dacă totul e gata, putem continua?
- Da.
Mașina de lux a pornit din nou, urmând locația indicată de Achi pentru apartamentul său. După o scurtă călătorie, mașina a oprit în fața apartamentului lui Achi.
- Mulțumesc că m-ai adus.
- Cu plăcere. Ne vedem mâine.
- Drum bun spre casă.
Achi i-a făcut cu mâna mașinii de lux a lui Ken în timp ce aceasta pleca. Bărbatul zvelt a privit până când mașina a dispărut din vedere, înainte de a se întoarce și a urca în camera lui.
După ce s-a întors de la cină, Achi a făcut un duș și și-a terminat igiena personală. Nu era încă foarte târziu, așa că Achi s-a hotărât să găsească ceva de făcut pentru a-și alunga plictiseala, din moment ce nu-i era somn a luat o carte înainte de a se așeza pe pat să citească.
Vrrr...! Telefonul lui Achi a vibrat. Mâna lui frumoasă a răspuns repede când a văzut că apelul era de la Ken.
- Alo? a răspuns la telefon o voce dulce, venind de la cineva de care tocmai se despărțise.
(Te-am sunat să te anunț că m-am întors la apartamentul meu.)
Da, a răspuns Achi, ușor nedumerit. Președintele nu-l suna niciodată să-i povestească despre o chestiune atât de banală.
(Ce faci?)
- Nu fac nimic.
Cartea din mâna lui Achi a fost pusă neglijent deoparte. Silueta subțire s-a întins, concentrându-și toată atenția asupra persoanei de la telefon. În mod similar, Ken a încercat să găsească ceva despre care să vorbească, dorind să audă vocea lui Achi puțin mai mult timp.
- Ți-a plăcut restaurantul de azi? Mie îmi place foarte mult.
(Asta înseamnă că îți plac?) Ken nu a lăsat ocazia să-i scape.
- Asta înseamnă că îmi place mâncarea, a negat repede Achi.
(Hehe, credeam că îți plac.)
- Asta e incert. Apropo, ce îți place să mănânci?
(Nu am un fel de mâncare preferat anume; tot ce vreau este să mănânc cu tine în fiecare zi.)
- Mănâncă cu mine în fiecare zi și te vei îndrăgosti.
(Mor de nerăbdare să te mănânc.)
- Bineînțeles că vorbesc despre mâncare! Știu atâtea restaurante minunate la care vreau să te duc. Te voi îngrășa, așa că pregătește-te să te îngrași!
(Haha, o să aștept să văd cine se îngrașă primul.)
Ken și Achi și-au continuat conversația relaxată, discutând lucruri mărunte. Subiectele nu erau serioase sau importante; pur și simplu voiau să continue să asculte poveștile celuilalt. Noaptea a fost petrecută împreună și un anumit sentiment s-a stârnit între ei.
Capitolul 8
IEȘIRE ÎN COMPANIE
Întrucât compania organizează mâine un eveniment în afara sediului, într-o altă provincie, iar președintele ne-a informat că va participa, Achi trebuie să aranjeze transportul cu Ken.
- Domnule președinte, mâine avem o excursie. Veți călători separat?
- Da, a răspuns Ken, cu ochii încă ațintiți asupra documentelor, ca de obicei.
- La ce oră ar trebui să plecăm? a întrebat Achi ca să-și poată planifica timpul și să se pregătească în consecință.
- Poți merge cu prietenii tăi, eu voi conduce singur mai târziu.
- Conduci singur? Aș prefera să-l duc eu pe Președinte, a propus Achi, întrucât era datoria secretarului să lucreze cu Președintele tot timpul. De fiecare dată când ieșeau în oraș, trebuia să-l duc pe Președinte, iar de data asta nu avea să fie diferit.
- Mai am niște treabă. Voi veni mai târziu.
- Pot să aștept.
- E în regulă. Mâine e ziua liberă a companiei, așa că petrece timp cu prietenii tăi.
- Bine, atunci. Președintele va veni, nu-i așa? a fost de acord Achi, cu o față posomorâtă, fapt pe care Ken nu l-a observat.
- Cu siguranță voi veni.
- Bine, spuse Achi, după ce ajunse la o concluzie, apoi se întoarse și ieși din birou.
Achi era obișnuit să fie secretarul personal al președintelui, însoțindu-l mereu pe Ken, fie pentru întâlniri de afaceri, fie pentru vizite la fața locului. De data aceasta, au fost nevoiți să meargă separat, ceea ce l-a întristat puțin pe Achi.
A sosit ziua ieșirii cu angajații. Este ziua în care compania își duce angajații într-o activitate distractivă de grup, evenimentul având loc la un hotel din cadrul Grupului Akara Pattaya, asta le-a permis angajaților să se relaxeze la mare. Toți angajații s-au relaxat, discutând pe plajă, în timp ce așteptau începerea activităților.
- Pe cine cauți, Achi? a întrebat Kant, observând că prietenul său se comporta ciudat. Achi se uita insistent, așa că Kant a trebuit să întrebe.
- Pe nimeni, doar priveam împrejurimile.
Persoana prinsă a negat în grabă, deși corpul lui subțire își întindea gâtul cu mintea rătăcind, în căutarea siluetei înalte a președintelui. Ken promisese că va veni, dar era deja foarte târziu și el nu îi văzuse nici măcar umbra.
- Salut tuturor, bine ați venit la ieșirea de grup a Companiei Akara!
Salutul gazdei a captat eficient atenția tuturor angajaților. Conversațiile anterioare s-au liniștit, iar atenția tuturor s-a îndreptat către gazdă.
- Astăzi am o activitate pentru toată lumea: o competiție sportivă cu multe premii de câștigat, inclusiv premii în bani, Macbook-uri, iPhone-uri, iPad-uri și multe altele din partea companiei.
- Ura!
Uralele angajaților a izbucnit când au auzit lista de premii, ridicându-le instantaneu moralul. Activitatea a împărțit angajații în echipe în funcție de departamentele lor, începând ziua cu distracție și folosind evenimentul ca o modalitate de a construi prieteni între ei.
Multe jocuri fuseseră deja jucate, dar Achi nu simțise încă că poate concura pentru a-și conduce echipa spre victorie. Așa că Achi s-a oferit să-și încurajeze prietenii cu toată puterea de pe margine.
- Kant, continuă să lupți! Noth, continuă să lupți!
- Achi, nu ai de gând să concurezi? Kant a alergat să-l invite pe Achi de pe margine.
- Dacă aș merge să joc, cu siguranță aș face echipa să piardă.
- Hai să ne distrăm puțin! Vino să faci o cursă în trei picioare cu noi. Restul echipei e epuizată; aproape nimeni nu mai poate juca.
- Bine, toată lumea era obosită, așa că Achi a trebuit să ajute jucându-se puțin.
Kant l-a târât pe Achi să concureze într-o cursă de ștafetă în trei picioare, un joc care necesită doar doi jucători care trebuie să-și lege picioarele împreună cu o pânză pentru a crea doar trei picioare.
Gazda a chemat toate echipele chiar când jocul era pe cale să înceapă. Kant și Achi și-au ocupat pozițiile la punctul de plecare. Frumoasa mână a lui Achi s-a întins să primească pânza și a legat-o în jurul piciorului său și a lui Kant, legându-le împreună.
- E prea strâns? Achi ridică privirea și îl întrebă pe Kant, îngrijorat, dacă era legat prea strâns, l-ar putea răni pe Kant.
- Perfect, Kant și-a împreunat brațele cu Achi, așezându-se în poziția de mers.
- Să începem cu piciorul din mijloc, a arătat Achi spre picioarele legate, instruindu-l pe Kant să înceapă mai întâi cu acel picior.
- Bine, piciorul din mijloc îl numărăm ca 1, piciorul din exterior ca 2, a dat Kant din cap în semn de înțelegere și a coordonat numărarea pașilor.
Achi și Kant și-au coordonat mișcările pentru a se asigura că sunt sincronizați în timpul alergării și pentru a evita problemele în timpul competiției. Chiar dacă era doar o activitate mică, hotărârea lor de a câștiga era mare. Cu brațele strâns împreunate, și-au adoptat poziția, gata de început.
- Toate echipele sunt gata? Meciul va începe în 3, 2, 1... Fuu!
Numărătoarea inversă a gazdei a fost urmată de un fluier, semnalând începutul cursei. Achi și Kant au pornit conform planului. Întrucât cursa se desfășura pe nisip, era dificil să alerge. Achi a încercat să folosească toată puterea care îi mai rămăsese pentru a alerga.
- 1, 2, 1, 2, 1, 2. Două voci au scandat la unison.
- Hai, Achi! Ești uimitor! au strigat coechipierii săi, încurajându-l.
La jumătatea cursei, Achi și Kant erau încă mult în fața celorlalte echipe. Cu toate acestea, un eveniment neașteptat a avut loc chiar când Achi și Kant au ajuns în punctul în care trebuiau să lovească mingea, făcându-i să se întoarcă la punctul de plecare.
În timp ce ocoleau baliza, cei din cercul exterior au fost nevoiți să-și lărgească pașii, ceea ce l-a făcut pe Achi să aprecieze greșit ritmul. Corpul lui subțire s-a împiedicat și a căzut la pământ, brațele lui mici au fost întinse în față pentru a evita ca fața lui să lovească nisipul.
- Au!! Un strigăt puternic a oprit competiția. Coechipierii s-au grăbit să-i ajute pe cei doi care căzuseră pe nisip.
- Achi ești bine? l-a întrebat repede cu îngrijorare Noth, care s-a repezit la prietenul său, verificându-i starea.
- Sunt bine. Nisipul e moale, a răspuns Achi în glumă pentru a-și liniști prietenii.
- Hei! Achi sângerează!!
Noth s-a întors să se uite la Achi și a văzut sânge curgând din mâna mică și frumoasă a lui Achi. Noth a fost șocat să-și vadă prietenul rănit și a țipat tare. Zgomotul a atras atenția tuturor asupra lui Achi.
- Oh, cred că m-am împiedicat și am căzut pe o scoică, dar nu e chiar așa grav. Nu sunt rănit, a spus Achi, a cărui rană sângera, dar nu voia să strice petrecerea din cauza lui, așa că a spus că e bine ca să-și liniștească prietenii.
O siluetă înaltă își făcu loc prin mulțime și îl ridică pe Achi în aer, luându-l prin surprindere. Achi și-a înfășurat rapid brațele în jurul gâtului lui, mâinile sale frumoase strângându-l strâns pentru a-l împiedica să cadă la pământ.
- Domnule președinte! l-a strigat Achi surprins pe cel care îl ridicase în brațe.
- Mă voi ocupa eu de Achi.
- Merg și eu, a spus Kant vrând să meargă și să aibă grijă de prietenul său.
- Ești rănit?
- Nu.
- Atunci stai și distrează-te. Eu mă voi ocupa de secretarul meu.
- Sunt bine, Kant. Mă întoarc mai târziu să vă încurajez.
- Toată lumea, nu vă faceți griji. Continuați să vă jucați și să vă distrați, dar vă rog să fiți atenți.
Ken s-a întors către tot personalul și le-a spus să continue evenimentul fără nicio grijă. După ce a spus asta, Ken l-a dus pe Achi în hotel.
- Domnule președinte, mi-am rănit mâna, dar încă pot merge, a spus Achi scuzându-se, simțindu-se rău că Ken a trebuit să-l care. Achi avea o rană la mână, dar încă putea merge singur, însă Ken a refuzat să-i dea drumul siluetei subțiri.
- Nu fi încăpățânat, chipul sever, cu sprâncene groase încruntate, era în același timp îngrijorat și furios că Achi își provocase o rană.
Ken s-a aplecat, certându-l pe Achi, care a trebuit să se întoarcă pentru că era în brațele lui Ken. Când s-au întors să vorbească, fețele lor erau foarte apropiate. Fața frumoasă s-a apropiat, plină de îngrijorare, făcându-i inima lui Achi să tresare. Privirea lui ageră s-a îndreptat spre mâna frumoasă, acoperită de sânge. Ken s-a întors repede în hotel.
- Vă pot ajuta cu ceva, khun Ken? a întrebat repede un membru al personalului imediat ce Ken a intrat în hotel cu Achi în brațe.
- Vă rog să chemați un doctor pentru mine.
- Ăă, nu e nevoie să chemi un doctor. Am nevoie doar de o trusă de prim ajutor, l-a oprit Achi repede înainte ca lucrurile să degenereze. Achi avea doar o mică tăietură la mână, nimic grav care să necesite o intervenție medicală.
- Deci, ce ar trebui să fac? Angajatul confuz, nesigur a cui solicitare să o urmeze, s-a întors din nou către Ken pentru un răspuns.
- Vă rog să-mi aduceți imediat trusa de prim ajutor în cameră.
Cu pași mari, Ken a dus silueta subțire spre camera lui și a așezat-o ușor pe canapeaua mare, ca și cum s-ar fi temut să nu-i rănească mâna sau să-i provoace și alte vătămări. Curând, un membru al personalului a adus o trusă de prim ajutor în cameră.
Ken a luat ușor mâna lui Achi pentru a-i examina rana. Tăietura nu era foarte adâncă, dar era lungă și crăpată. Ar fi putut fi cauzată de alunecarea mâinii lui Achi pe scoică în timpul căderii. Alunecarea a creat o rană lungă și deschisă.
- Am lipsit doar pentru scurt timp și tu te-ai rănit deja? De ce nu ești mai atent? Achi care era neatent, reușise să se rănească.
- Nu am vrut să cad. Cine vrea să se rănească? a mormăit Achi, simțindu-se certat, deși nici el nu voia să se întâmple asta.
- Îmi pare rău că te-am certat. Cred că eram prea îngrijorat pentru tine, și-a cerut scuze Ken imediat ce i-a văzut fața frumoasă bosumflată. Era atât de îngrijorat pentru Achi încât, fără să vrea, a folosit un ton dur.
Ken a început să trateze rana clătind-o cu soluție salină pentru a îndepărta tot nisipul, apoi a curățat încet zona din jurul rănii cu alcool.
- Ah... Mmm... Achi nu s-a putut abține să nu gemă în timp ce rana era tratată cu medicamente.
- Hei! Ken și-a ridicat privirea de la bandajarea rănii și s-a uitat la proprietarul vocii care era atât de dulce.
- Da?
- Te doare?
- Un pic.
- Mai ai puțină răbdare, o să-ți pun medicamentul. S-ar putea să te usture puțin, dar trebuie să îți readuci vocea.
- Da, dădu Achi din cap în semn de aprobare, neînțelegând de ce trebuia să-și stăpânească vocea. La urma urmei, îl durea.
După ce a curățat și uscat rana, Ken a aplicat tinctură de iod. Contactul cu rana proaspătă i-a provocat o senzație de usturime, iar fata subțire nu s-a putut abține să nu scoată un alt sunet dulce.
- Ah, mmm...
Cu dinți săi frumoși, și-a mușcat buza de jos, încercând să înăbușe sunetul. Ken, care îngrijea rana, încerca să nu fie copleșit de gemetele dulci. Ken s-a concentrat pe aplicarea medicamentului și bandajarea rapidă a rănii.
- Am terminat.
- Mulțumesc, spuse Achi, uitându-se la mâna lui bandajată de președinte.
- Păstrează acele gemete pentru mine, dar în pat, întinse mâna silueta musculoasă, împingând silueta subțire pe canapea înainte de a se apleca spre Achi.
Privirea malițioasă din ochii lui Ken îl făcu pe Achi să înțeleagă că motivul pentru care Ken îi spusese să nu facă niciun zgomot era acela că Ken avea gânduri indecente. Achi a gemut de durerea provocată de rană neintenționat, dar stârnise gândurile indecente ale altcuiva.
- Nu poți face asta pe canapea așa? Mâna frumoasă l-a apucat pe Ken de cămașă, trăgându-i chipul frumos mai aproape. Achi nu avea de gând să-l lase pe Ken să fie singurul care face prima mișcare.
- Nu mă provoca.
- Mă vrei?
Achi a vorbit cu o voce răgușită, chipul lui frumos apropiindu-se de Ken până când buzele lor aproape s-au atins, dar înainte să poată face contact, corpul lui subțire s-a strecurat pe sub brațul lui puternic și a fugit primul din cameră. Ken nu a putut decât să privească cum silueta subțire, care fusese atât de tentantă, se îndepărtează. Un zâmbet dulce s-a întins pe buzele lui Ken în timp ce se uita la secretarul său viclean.
Achi s-a întors în zona de activități. Activitatea finală, cea de a câștiga marele premiu, era acum în desfășurare: o cursă de tragerea frânghiei pe plajă. Bărbatul rănit își încuraja prieteni ca de obicei, dar de data aceasta era diferit; silueta înaltă a președintelui stătea lângă el.
- Hai, toată lumea! Achi și-a ridicat mâna pentru a-și acoperi gura și a strigat încurajări prietenilor săi din toți rărunchii.
- 1, 2, 1, 2, 1, 2.
Sunetul tuturor trăgând de coardă cu toată puterea în cursa finală umplea aerul. Toată lumea își folosea fiecare picătură de putere pe care o avea. Frânghia se legăna spre echipa adversă înainte de a fi trasă înapoi spre echipa lui Achi. Mai multe trageri simultane au perturbat ritmul echipei adverse, rezultând o victorie ușoară pentru echipa lui Achi.
- Ura! Ura! Ura! Au izbucnit urale din partea echipei câștigătoare, inclusiv din partea micuțului de lângă Ken.
- Au! Sunetul bucuriei s-a transformat într-un strigăt de durere.
- Ce s-a întâmplat? Ken s-a întors repede să se uite când a auzit plânsul lui Achi.
- Mi-am lovit rana din greșeală.
- Nu ai grijă deloc.
Ken a întins mâna și i-a ciufulit părul lui Achi în joacă. Mâna lui mare i-a mișcat șuvițele înainte și înapoi, ciufulindu-l, dar arăta la fel de adorabil ca întotdeauna. Ken și-a retras mâna de pe capul lui Achi înainte de a-și întinde propria mână spre el. Achi și-a înclinat capul, privind la posesorul mâinii cu o expresie întrebătoare.
- Ce?
- Îți dau o mână de ajutor să bați din palme.
- Mulțumesc.
Un zâmbet dulce a fost trimis drept mulțumire proprietarul mâinilor mari. Mâna mică a bătut în mod repetat palma mare într-un aplaud vesel pentru câștigător.
După o zi plină de activități, a venit timpul cinei, cu o gamă largă de mâncăruri pregătite pentru ca toți angajații să poată alege.
- Mâncați pe săturate astăzi. Compania plătește, a spus Ken, încurajându-i pe toți să se bucure de masă.
- Ura!! Au răsunat uralele personalului.
- Cât despre ziua de mâine, fiecare se poate odihni cum dorește.
- Ura!!
- Dar nu uita să vă pregătiți pentru muncă de luni!
- Ohh! Sunetul vesel s-a transformat într-un geamăt, făcându-l pe Ken să izbucnească în râs auzindu-și angajați.
După ce și-a terminat discursul de deschidere a petreceri, Ken s-a dus să ia o farfurie cu fructe de mare. Fața lui frumoasă s-a uitat la stânga și la dreapta, căutând silueta subțire a lui Achi. După ce și-a zărit ținta, s-a îndreptat spre masa lui Achi, unde stătea de vorbă vesel cu prietenii săi.
- Aveți nevoie de ceva, domnule președinte? a întrebat Achi.
Ken nu a răspuns la întrebarea lui Achi, ci și-a luat libertatea de a se așeza pe scaunul gol de lângă Achi. Ken nu i-a deranjat, lăsându-i pe Achi și pe prieteni săi să stea de vorbă animat. Ken s-a concentrat apoi pe curățarea crabilor și a creveților, așezându-i pe o farfurie înainte de a-i împinge farfuria în fața lui Achi.
- Nu vorbi doar, mănâncă ceva.
- Multumesc.
- De ce nu îmi curăță președintele creveții de coajă și mie? l-a tachinat Kant pe președinte, care îi acorda lui Achi o atenție deosebită.
- Nu ți-e rănită mâna, nu-i așa? Secretarul meu a fost rănită, așa că trebuie să am grijă de el.
Ken le-a explicat lui Kant și Noth, în timp ce Achi nu era deloc atent la conversație. Băiatul slab era prea concentrat pe mâncarea pe care Ken i-o pusese în față, în timp ce cei doi prieteni ai săi au schimbat zâmbete cu subînțeles, amândoi simțind o anumită aură emanând dinspre Ken și Achi.
Capitolul 9
VÂNT ȘI SUNET DE VALURI
Prima zi a ieșirii la companie a Akarei a decurs fără probleme, cu activități premiate și s-a încheiat cu o petrecere de seară. În a doua zi, compania le-a permis angajaților să se odihnească după bunul plac, ceea ce a dus la o petrecere nebună în noaptea precedentă, angajații crezând că pot dormi toată ziua. Cu toate acestea, ziua liberă a lui Achi nu a ieșit conform așteptărilor.
Tring... Tring...
Telefonul lui Achi a sunat dis-de-dimineață. Silueta subțire a apucat telefonul amețit fără să se uite măcar la numele apelantului.
- Bună ziua, sunt Achi.
(Bună, sunt Rat,) a spus persoana de la celălalt capăt al firului, Rat era inginerul de pe șantierul hotelului din Khao Yai.
- Aveți nevoie de ceva, Khun Rat? a întrebat Achi direct. Un apel într-o zi liberă ca asta, trebuie să fie legat de serviciu.
(Există o mică problemă la fața locului, așa că am vrut să-l rog pe Președinte să arunce o privire,) a explicat Rat motivul apelului său de dimineață.
- Îl voi contacta pe președinte imediat.
(Ți-am trimis detaliile pe e-mail, Achi.)
- Bine, te rog să-mi acorzi un moment. Vă sun imediat înapoi.
- Mulțumesc.
După ce a închis telefonul cu Rat, Achi s-a forțat să se dea jos încet din pat, fără tragere de inimă. Silueta zveltă a intrat în baie pentru a-și face igiena personală și a se trezi înainte de a ieși să-și ia laptopul și să se îndrepte spre camera lui Ken, simțindu-se încă somnoros.
Cioc... Cioc.
S-a auzit o bătaie în ușa camerei.
Ken, care tocmai terminase dușul, a auzit o bătaie în ușă. Picioarele sale lungi s-au îndreptat repede spre ea. Ușa mare s-a deschis larg, dezvăluind o siluetă subțire care venise cu un laptop în brațe. O privire rapidă asupra feței lui frumoase îți spune că tocmai s-a trezit, deoarece pare amețit și încă somnoros.
Ochii lui Achi s-au mărit în momentul în care l-a văzut pe președinte. Achi nu a putut decât să se gândească: „Cum poate cineva să fie atât de chipeș dimineața devreme?” Părul său ud, proaspăt spălat, era pieptănat pe spate, făcându-l pe Ken să arate și mai sexy. Halatul de baie legat lejer îi dezvăluia pieptul puternic, atât de atrăgător încât Achi nu-și putea lua ochii de la el.
- Ar trebui să te taxez pentru că te uiți? Bărbatul înalt se sprijini de ușă, un zâmbet malițios apărându-i pe fața frumoasă în timp ce își vedea secretarul încremenind.
- Ăă, poți să te îmbraci mai întâi.
- Ai mai văzut toate astea înainte, nu-i așa? Ai făcut și mai mult decât asta. De ce ți-e atât de jenă? Ochii mari ai lui Achi erau atât de drăguți încât Ken nu a putut rezista tentației de al tachina. Mâna lui mare și-a tras ușor halatul de baie ca să-i arate lui Achi fizicul său.
Achi a trecut nonșalant pe lângă silueta înaltă intrând în camera lui Ken. S-a așezat pe canapea, iar Ken, fără să spună nimic, l-a urmat.
- Măcar pune-ți o cămașă, chiar dacă Ashi văzuse fiecare parte a corpului lui Ken, încă nu era obișnuit cu fizicul lui sexy.
- De ce? Ți-e teamă că inima ta o să bată mai repede?
- Du-te și îmbracă-te acum. E o problemă cu munca.
Achi a bătut ușor pe umărul lat al lui Ken. Ken îl tachinase atât de mult încât nici măcar nu începuseră să vorbească despre muncă. Ken s-a întors fără tragere de inimă la dulap, a luat un tricou simplu, l-a îmbrăcat și apoi s-a așezat lângă Achi. De fapt, putea ghici că era vorba de lucru, judecând după atitudinea lui Achi când a sosit cu laptopul; probabil fusese obligat să se trezească.
- Khun Rat m-a contactat spunând că există o problemă la fața locului, a deschis Achi laptopul pentru ca Ken să vadă toate detaliile lucrării pe care i le trimisese Rat.
- Mă ocup eu. Du-te și odihnește-te.
- Datoria mea este să-l ajut pe președinte.
- E zi liberă astăzi. Ar trebui să te odihnești. Întrucât ziua de azi era liberă pentru toți angajații, Ken nu voia ca Achi să lucreze într-o astfel de zi.
- Tu încă nu te-ai oprit din muncă, i-a replicat Achi președintelui.
- Ei bine, aceasta este responsabilitatea mea, a spus președintele, care nu își ia niciodată liber și este întotdeauna gata de muncă.
- Ca secretar, am și eu responsabilități, a argumentat Achi, pentru că era deja treaz și nu s-ar putea culca la loc. Era mai bine să rămână și să ajute la treabă.
- Of, de ce ești așa încăpățânat?
- Sunt la fel de încăpățânat ca președintele, nu-i așa? Grăbește-te și verifică e-mailul pe care ți l-a trimis khun Rat.
Ken clătină din cap spre secretarul său încăpățânat, care părea să-i fi preluat obiceiurile de dependență de muncă. Trase laptopul mai aproape de el ca să-și deschidă e-mailul și să verifice detaliile muncii problematice.
Ken citea cu atenție informațiile trimise de Rat. Sprâncenele președintelui se încruntau. Între timp, privirea frumoasă a lui Achi căzut pe părul încă ud al lui Ken. Nu a putut rezista tentației de a se ridica să aducă un prosop pentru a-i usca părul. Mâinile lui mici i-au masat ușor părul în timp ce acesta începea să se usuce, apoi a luat uscătorul de păr și l-a uscat complet.
- Mulțumesc, a spus Ken, odată ce părul i se uscate complet.
- Cu plăcere. Deci, cum anume aveți nevoie să fie revizuită lucrarea? Un zâmbet dulce a fost afișat ca răspuns la mulțumiri, iar întrebarea despre muncă a fost pusă imediat.
- Cred că va trebui să fac o convorbire video cu khun Rat mai întâi.
- Mă duc să-mi iau caietul ca să iau notițe.
Imediat ce Achi termină de vorbit, se grăbi înapoi în camera lui să ia caietul pe care îl adusese cu el în călătorie – practic îl căra peste tot. A fi secretar necesită pregătire. El și-a făcut tot timpul griji că se va întâmpla ceva rău în timpul vacanței sale și apoi, așa cum era de așteptat, chiar s-a întâmplat.
Ken a vrut să vadă situația reală la fața locului, așa că l-a sunat video pe Rat pentru a evalua și a găsi cea mai potrivită soluție. Achi a rămas alături de el, oferindu-i sprijin, sugerând soluții, adunând detalii și coordonându-se cu tot personalul pentru a rezolva problemele în funcție de situație și a asigura o înțelegere comună înainte de a continua.
Numărul mare de probleme l-a lăsat pe președinte cu sprâncenele încruntate. Lucrase non-stop ore în șir, revizuind problemele, fără timp pentru masă. A trebuit chiar să comande room service, mâncând în timp ce lucra.
Timpul a trecut, cerul a început să-și schimbe culoarea, indicând că soarele era pe cale să apună și, în sfârșit, discuția și căutarea unei soluții la problemă au luat sfârșit.
- Uf, în sfârșit, oftă silueta subțire, întinzându-se obosită înainte de a-și prăbuși fața pe masă, sprijinindu-și obrazul de brațul pe care îl folosea drept pernă.
- O zi liberă în care nu te-ai odihnit. Ești obosit? Ken și-a înclinat capul, întâlnind ochii frumoși ai lui Achi. Mâna lui mare s-a întins să-i mângâie capul, liniștindu-și secretarul capabil, care muncise din greu toată ziua alături de el.
- Aș minți dacă aș spune că nu sunt obosit.
- Ar fi ciudat să nu fiu obosit. Am muncit toată ziua până când cerul și-a schimbat culoarea.
- Bine. Cel puțin vom ajunge la timp pentru apus. Vrei să mergem să aruncăm o privire?
Silueta subțire, care părea obosită, s-a odihnit mai puțin de cinci minute înainte de a se transforma din nou în veselul Achi. A sărit în sus și l-a tras pe Ken de braț, dorind să mergem la o plimbare pe plajă ca să privească împreună apusul.
E rar să aibă ocazia să meargă la plajă și nu vrea să piardă timpul. Chiar dacă mai are doar puțin timp liber, voia să profite la maximum de el. Picioarele sale frumoase și subțiri fac un pas înainte de-a lungul plajei, scufundându-și picioarele în mare, în timp ce valurile se izbeau de ele până la glezne. Ochii lui frumoși priveau oceanul vast, aparent nesfârșit. Ken îi privea spatele mic, savurând în mod evident atmosfera de la malul mării.
- Ai putea să-mi faci o poză? Silueta subțire s-a întors și i-a întins telefonul lui Ken ca să-i facă o fotografie.
Ken a luat telefonul și i-a făcut o poză lui Achi cu priveliștea mării și lumina aurie a soarelui care apune – o fotografie perfectă și frumoasă. Achi și-a schimbat pozițiile în mod repetat, iar Ken nu s-a plâns deloc. Degetele lui puternice au continuat să facă poze până când Achi a fost mulțumit.
- Mulțumesc.
Mulțumirile au venit însoțite de un zâmbet dulce care îl făcea întotdeauna pe Ken să zâmbească la rândul lui. O mână frumoasă i-a prins umărul lat înainte de a-l împinge ușor să schimbe poziția. Fața lui frumoasă a ridicat o sprânceană nedumerit.
Clic! Sunetul telefonului s-a auzit când Ken a pășit spre locul unde stătuse Achi. Achi, cu mâinile lui frumoase, și-a ridicat telefonul ca să-i facă o poză lui Ken. Achi a făcut o singură fotografie înainte de a privi în jos pentru a-și examina munca.
- Uau, am făcut zeci, chiar sute de fotografii, și doar câteva sunt utile. Ți-am făcut doar o fotografie si e perfectă! Dumnezeu e atât de nedrept! a mormăit bărbatul chipeș. Dumnezeu îi dăduse lui Ken atâta frumusețe, spre deosebire de el.
- Îmi faci complimente indirect pentru aspectul fizic?
- Nu ocolesc subiectul, te complimentez direct. Dovezile de pe fața ta arată clar că ești chipeș.
- Flirtezi cu mine? Ken se aplecă mai aproape de fața frumoasă care îl complimenta încontinuu.
- Mai trebuie să flirtez?
Achi a plecat înainte pentru a-și continua plimbarea, lăsându-l pe Ken stând acolo, singur și zâmbind. Bineînțeles, Achi nu avea nevoie să-l curteze pe Ken, așa cum spusese chiar el. Amândoi știau că sentimentele pe care le aveau unul pentru celălalt erau cu totul speciale, mai mult decât cele ale oamenilor obișnuiți.
- Nu știu de cât timp n-am mai fost așa la plajă, spuse silueta subțire, întorcându-se din nou să-i vorbească lui Ken.
- Îți place marea?
- Îmi plac locurile care mă fac să mă simt relaxat, iar să ascult valurile este foarte relaxant.
- Să asculți sunetul valurilor?
- Da, ar trebui să încerci.
Silueta subțire se așeză pe nisip, trăgându-l pe Ken de mână ca să se așeze lângă el. Bărbatul înalt se așeză imediat, cu picioarele încă scufundate în apa mării.
- Încearcă să închizi ochii și să-ți lași mintea să rătăcească odată cu sunetul valurilor.
- Probabil că nu pot să o fac.
- De ce? Achi era nedumerit de răspuns, dar închise ochii și ascultă sunetul valurilor. Nu era dificil, dar Ken nu se putu abține să nu spună că nu era.
- Nu-mi pot lăsa inima să meargă odată cu valurile, pentru că deja mi-am lăsat inima să meargă odată cu tine.
- Ce? Ochii frumosului secretar s-au mărit de surpriză, pentru că nu-l mai auzise niciodată pe Ken vorbind într-un mod atât de siropos.
- Haha, ești așa surprins doar de puțin flirt? Mâna lui mare s-a întins și i-a ciufulit părul celuilalt în joacă.
- Nu te-am mai auzit niciodată spunând o glumă ca asta.
- Fața ta este roșie.
- Nu mai vorbesc cu tine. Am de gând să stau și să ascult valurile.
Achi și-a închis încet pleoapele, chipul lui frumos s-a ridicat în sus pentru a primi briza. Văzând asta, Ken și-a întors privirea de la chipul lui frumos și a închis și el ochii. Întrucât era apus de soare, aerul nu era fierbinte și bătea o briză răcoroasă. Nu se auzea niciun zgomot în jurul lor, doar sunetul valurilor care se izbeau de țărm.
- Am avut o zi obositoare la serviciu. Ascultând sunetele valurilor mă ajută să mă relaxez și să scap de stres, a explicat el cu blândețe, închizând ochii și lăsându-se purtată de briză și sunetul valurilor.
După o vreme, Ken a deschis ochii, dar Achi a rămas cu ochii închiși, fără să dea semne că ar vrea să îi deschidă. Privirea pătrunzătoare a lui Ken s-a mutat de la priveliștea frumoasă din fața lui la chipul drăguț al lui Achi. Doar privirea chipului său dulce era suficientă pentru a-l relaxa, chiar și fără sunetul valurilor.
- Ce mai faci? Te simți bine, nu-i așa? În cele din urmă, Achi și-a deschis ochii, dezvăluind ochii frumoși cu care Ken îi plăcea să-l privească.
- Mmm, mă simt grozav.
Ken a răspuns la întrebarea posesorului ochilor frumoși care îi reflectau imaginea. Sentimentul plăcut nu era legat de ascultarea valurilor, ci de sentimentul pe care Ken îl avea pentru persoana din fața lui.
Capitolul 10
ACUZAT
După o odihnă binemeritată, astăzi este momentul să începem marele nostru proiect anual: un concurs de design la care compania a participat de mai multe ori și a câștigat timp de doi ani consecutivi.
- Bună dimineața tuturor, atât echipelor de proiectare, cât și celor de inginerie. Astăzi reîncepem proiectul nostru anual, a spus Ken, deschizând oficial ședința pentru proiectul major.
- De data aceasta, conceptul va fi Designul Creativ, concentrându-ne pe trezirea creativității și inspirarea acesteia, a explicat Fahkram conceptul acestui proiect.
Odată ce conceptul a fost discutat și înțeles temeinic, au început să fie oferite sugestii privind formatul. Toate părțile implicate au participat, schimbând multe idei interesante, ceea ce a făcut ca prima întâlnire să decurgă fără probleme și să aibă ca rezultat o împărțire clară a responsabilităților.
- Contez pe toată lumea. Vom aduce acasă premiul pentru trei ani la rând, a spus Ken înainte de a încheia întâlnirea.
Președintele și tot personalul au muncit incredibil de mult timp. Au fost atât de ocupații încât abia au avut timp să se odihnească. Secretarul a trebuit să ajute constant la coordonare și să se asigure că toată lumea se înțelege pentru a preveni orice erori sau discrepanțe în timpul lucrării.
Două săptămâni mai târziu, a avut loc o altă ședință importantă pentru a-i ține pe toți la curent cu progresul lucrărilor. Achi, care se ocupa de organizarea ședinței, a trebuit să fotocopieze punctele de pe ordinea de zi pentru ședința de astăzi și să le pregătească pentru toți.
- Salut, Achi, a salutat Jym, unul dintre membrii echipei de design, în timp ce aștepta niște documente.
- Bună, khun Jim, îl salută Achi politicos.
- Achi fotocopiază documentele întâlnirii?
- Da, veți folosi imprimantă, khun Jym?
- Nu, am văzut că păreau să fie o mulțime de documente, așa că am venit să te aștept și să te ajut să le cari.
- Nicio problemă, pot căra singur aceste câteva bucăți de hârtie.
Achi a refuzat oferta de ajutor a lui Jym, spunând că aceste câteva documente nu erau atât de grele; le putea ridica cu ușurință singur. Achi voia să accelereze treaba, ochii lui frumoși fiind concentrați asupra fiecărei foi de hârtie pe măsură ce aceasta ieșea.
Chiar dacă Achi i-a respins oferta de ajutor, Jym a refuzat să se miște, rămânând în picioare lângă el, așteptând și încercând să mențină conversația.
- Apropo, ce mai faci Achi? Pari foarte ocupat în ultima vreme, trebuie să muncești foarte mult.
- Această muncă este ușoară pentru mine. Și echipa de design muncește din greu, probabil că sunt mai obosiți.
- Această muncă este foarte obositoare, dar îmi place.
- Îți place să muncești din greu, Jym? a întrebat Achi, surprins de răspunsul contradictoriu al lui Jym. A spus că era obosit, dar de fapt îi plăcea.
- Nu, nu-mi place prea mult munca grea, dar îmi place acest proiect pentru că îl văd pe Achi în fiecare zi. Indiferent cât de grea este munca, nu obosesc, Jym s-a apropiat de silueta subțire pentru a răspunde la întrebare.
Achi a făcut un pas înapoi, a luat repede toate documentele și s-a grăbit spre sala de ședințe. Achi știa ce voia să facă Jym și nu voia să se joace cu el. Încercase să-l evite pe Jym o vreme, dar când venea vorba de muncă, Achi era suficient de profesionist pentru a discuta lucrurile normal.
După ce ședința a decurs bine, Achi a trebuit să rezume progresul tuturor părților implicate care fusese discutat în ziua respectivă. Achi i-a dat raportul ședinței lui Ken chiar înainte de a pleca de la serviciu.
- Probabil că nu voi putea veni la cină în seara asta. Nu mă aștepta.
- Lucrezi din nou ore suplimentare?
- Da, poți pleca de la serviciu acum. Mă duc să discut proiectul cu Fahkram, a spus Ken, ieșind din biroul său pentru a se îndrepta spre departamentul de design al lui Kram.
Silueta subțire nu putea decât să privească spatele lui Ken care se îndepărta. Achi se întoarse la biroul său, cu o expresie abătută. Acest proiect era unul mare și, bineînțeles, președintele, dependent de muncă, lucrase ore suplimentare până târziu aproape în fiecare zi, timp de câteva luni. Ken muncise atât de mult încât nu luaseră cina împreună de câteva zile.
Astăzi a fost încă o zi în care silueta subțire a trebuit să stea singură și să mănânce cina, simțindu-se singur. Mâncarea de la restaurantul lui preferat, care înainte era delicioasă, avea un gust fad pentru că nu mai era fericit.
- Asta n-are deloc gust bun, mormăi Achi despre mâncarea din fața lui.
Înainte, Achi obișnuia să mănânce singur în fiecare zi, dar Ken a intrat în viața lui și i-a schimbat obiceiurile. După ce a mâncat o vreme, tânărul zvelt și-a dat seama că nu ar trebui să se întoarcă încă la apartament. Îngrijorat pentru Ken, a decis să se întoarcă la companie.
Achi s-a întors la companie cu multe sacoșe cu mâncare. Achi știa că șeful său probabil uitase din nou să mănânce cina din cauza muncii. Ca un secretar bun, i-a cumpărat mâncare. Când a ajuns la birou, nu l-a găsit pe Ken acolo.
- Bănuiesc că nu au terminat încă discuțiile despre muncă cu khun Fahkram.
După ce se hotărâse, silueta mică își schimbă direcția și se îndreptă direct spre departamentul de design. Trecuse mult de ora închiderii, toți angajații plecaseră acasă, lăsând doar biroul președintelui încă luminat. Silueta subțire se opri în fața ușii mari și bătu, cerând permisiunea de a intra.
Cioc... Cioc...
- Vă rog să intrați, a spus Kram. Achi a deschis ușa și a intrat după ce a primit permisiunea.
La deschiderea ușii mari, silueta subțire a încremenit, căci cei trei președinți erau adunați înăuntru. Toți trei se holbau acum la Achi, făcându-l să se simtă stânjenit.
- Ăă, am văzut că președintele și toți ceilalți lucrează până târziu, așa că v-am cumpărat cina, a spus Achi, arătându-le tuturor numeroasele sacoșe cu mâncare și schițând un zâmbet încordat în ciuda privirilor severe ale celor trei.
- Intră, i-a făcut Ken semn lui Achi, care stătea țeapănă în prag, refuzând să intre.
Achi s-a dus și a pus pungile cu mâncare pe masa de lângă canapea, la mică distanță de locul unde cei trei discutau despre muncă. Apoi, Ken a trebuit să se ridice și să meargă la secretarul lui.
- Nu te deranjez, nu-i așa? a șoptit Achi, pentru că atmosfera era atât de tensionată încât se temea că ar putea întrerupe.
- Nu, mulțumesc că mi-ai cumpărat cina.
- Dar munca pare foarte stresantă. Pot ajuta cu ceva?
- E în regulă. Poți să te întorci și să te odihnești acum.
- Da, și nu uita să mănânci și să te odihnești puțin.
- Da.
O mână mare se odihnea pe capul tânărului, ciufulindu-i ușor părul cu afecțiune. Achi a avut întotdeauna grijă de el, cumpărându-i mâncare pentru că știa că ar putea uita să mănânce și, de asemenea, îngrijorându-se pentru munca sa.
- Atunci îmi iau rămas bun acum, domnule președinte. Vă rog să nu uitați să luați cina.
Achi s-a aplecat pe lângă Ken ca să-și ia rămas bun de la ceilalți doi președinți înainte de a părăsi biroul.
- Pare că nu e doar secretar, l-a tachinat Fahkram pe fratele său mai mare, care se holba la Achi. Dacă ar fi fost doar șef și secretarul n-ar fi trebuit să-și facă atâtea griji pentru el. Și, mai important, ochii fratelui său erau atât de evidenți încât oricine putea să-i vadă.
- Poate. Ken ridică din umeri, acceptând ideea pentru că nu avea nimic de ascuns.
Lucrul la acest proiect a durat multe luni, dar în sfârșit prinde contur și se apropie de finalizare. Lucrarea este acum în curs de evaluare de către președinte. Personalul are timp să se odihnească și să aștepta evaluarea președintelui. Dacă nu sunt necesare revizuiri, proiectul va fi considerat aprobat.
- În sfârșit, pot să mă bucur de prânz în liniște, se întinse Kant în timp ce mergea spre lift împreună cu prietenul său.
- Ce ar trebui să mâncăm azi? a întrebat Achi, pentru că încă nu se hotărâseră asupra restaurantului.
- Tocmai s-a deschis un nou restaurant cu tăiței vizavi de companie. Hai să încercăm? a sugerat Noth restaurantul, care se deschisese abia recent.
- Bine, acum mi-e atât de foame încât aș putea mânca un elefant.
Cei trei au părăsit compania pentru a lua prânzul la un restaurant de peste drum. La sosire, și-au comandat mâncarea și s-au așezat la o masă în interiorul restaurantului. Nu au trebuit să aștepte mult până când mâncarea le-a fost servită.
Cei trei au stat de vorbă lejer în timp ce luau prânzul.
- Crezi că va trebui să revizuim din nou acest proiect? a întrebat Kant în timpul mesei.
- N-ar trebui să fie nimic ce necesită revizuire, a răspuns Noth cu încredere.
- Sperăm să nu mai fie nevoie să revizuim lucrarea. Nu vreau să mai stăm în ședințe de cinci ore pe zi, a spus Achi încet, arătându-și epuizarea.
Mai era suficient timp pentru prânz, așa că cei trei s-au oprit la o cafenea din apropierea companiei să cumpere o cafea înainte de a se întoarce la birou. Apoi s-au despărțit, întorcându-se la birourile lor pentru a continua să lucreze la ceea ce le plăcea. Achi s-a așezat la biroul său, cu o întrebare formându-se în minte.
- O, nu, am uitat să opresc calculatorul?
Achi a mormăit în sinea lui când și-a dat seama că avea computerul pornit. Era destul de sigur că își salvase munca și închisese computerul înainte de a merge la prânz. Verificarea istoricului browserului nu a dezvăluit nimic neobișnuit, așa că a ignorat gândul și și-a continuat treaba.
După ce proiectul a fost aprobat în sfârșit, a sosit și ziua competiției. Toate echipele participante erau deja acolo și așteptau. Și pentru că Akara Company fusese campioană timp de doi ani consecutivi, organizatorii au vrut că ei să își prezinte ultimii proiectul.
Competiția a progresat cu mai multe echipe, multe dintre ele descurcându-se bine și creând designuri interesante. Evenimentul a continuat până când au rămas doar două echipe care nu își prezentaseră lucrările. Când penultima echipă a urcat să prezinte, toți membrii au fost șocați.
- Hei! Asta nu e proiectul nostru?!
Achi a gâfâit de șoc și s-a întors imediat să-l întrebe pe Ken în momentul în care a văzut ecranul afișând munca Echipei lui Im, care era identică cu cea a Echipei Akara în fiecare detaliu. Sprâncenele sale s-au încruntat aproape apropiindu-se și o aură terifiantă de furie a radiat din el, dar Ken a rămas calm, nu a țipat, și s-a consultat cu FahKram despre cum să rezolve problema.
- Fahkram folosește planul de rezervă pentru prezentarea noastră.
- Da, Khun, spuse Fahkram confirmând ordinul lui Ken.
Când a venit momentul prezentării, echipa Akara a folosit un design de rezervă creat de cei trei președinți. Din fericire, competiția a decurs bine, iar rezultatele au fost foarte satisfăcătoare, deoarece compania Akara a câștigat din nou competiția, devenind campioană pentru al treilea an consecutiv.
Competiția s-a terminat, dar povestea nu s-a terminat încă. O cârtiță a fost descoperită în cadrul companiei, ceea ce a obligat cei trei președinți să se întâlnească pentru a găsi o soluție.
- Cât de departe ați ajuns cu ancheta? a întrebat Akin despre progresul căutării făptașului.
- Informațiile pe care le-am adunat de la acea companie indică faptul că cineva le-a trimis un e-mail cu tot conținutul și designurile pe care le-am creat, a explicat Ken informațiile pe care le adunase.
- Un e-mail, hm? Se poate afla cine l-a trimis?
- Am rugat departamentul IT să identifice adresa IP a computerului folosit pentru trimiterea e-mailului. Ar trebui să avem niște informații în curând.
Cioc... Cioc.
Sunetul unei bătăi în ușă a întrerupt conversația tensionată.
- Intrați, a spus Akin, iar membrul personalului IT a intrat imediat pentru a raporta despre progresul investigației sale.
- Domnule președinte, am găsit adresa IP utilizată pentru trimiterea e-mailului.
- Pe scurt, de unde a fost trimis e-mailul?
- E-mailul a fost trimis de pe un computer din cadrul companiei.
- Deci e cineva din interior, nu-i așa? Cine? a întrebat Akin calm.
- Păi... ei bine, e-mailul a fost trimis de pe calculatorul secretarului lui khun Ken.
- Ce? Calculatorul lui Achi? a întrebat Ken surprins, pentru că nu se așteptase niciodată ca răspunsul să fie Achi.
- Da, am verificat de mai multe ori și rezultatele sunt întotdeauna aceleași, a spus angajatul, arătându-i președintelui laptopul în care era dovada.
- În niciun caz, Ken văzu dovezile din fața lui, dar tot nu credea că Achi a fost cel care a facut așa ceva.
- Mulțumesc foarte mult. De restul mă ocup eu, spuse Akin repede, mulțumindu-i angajatului și rugându-l să părăsească încăperea. Trebuiau să discute această problemă în privat înainte de a lua vreo decizie.
Conversația deja tensionată a escaladat și mai mult când au fost dezvăluite informații despre expeditorul e-mailului. Ken a încercat să pună lucrurile cap la cap, dar nu exista niciun motiv pentru ca Achi să facă așa ceva companiei. De ce singura dovadă îl indica pe Achi drept singurul vinovat?
- Acum depinde de tine ce vei face în continuare, l-a lăsat Akin pe Ken să decidă, pentru că, din moment ce persoana vinovată era un angajat din departamentul lui Ken, era potrivit ca acel departament să se ocupe de asta.
- Camerele de supraveghere, a murmurat Ken în timp ce se gândea.
- Ce?
- Permite-mi să verific mai întâi imaginile de pe camerele de supraveghere ca să văd dacă era cineva la biroul lui Achi la ora menționată în e-mail.
- De acord. Ia o decizie repede.
- Atunci mă voi duce să câștig timp în sala de ședințe, s-a oferit FahKram, în timp ce conducerea și personalul relevant așteptau să audă declarația.
Odată ce acordul a fost finalizat, Ken s-a îndreptat imediat spre camera ofițerului de securitate. Mâna lui mare a deschis ușa, dezvăluind o cameră plină de ecrane care afișau imagini de la camerele de securitate.
- Aveți nevoie de ceva, khun Ken? a întrebat agentul de securitate când l-a văzut pe președinte apărând în cameră.
- Aș dori să văd imaginile de pe camerele de supraveghere de luni de la ora 12:30, vă rog.
- Bine.
Agentul de securitate a început imediat să caute fișierele, așa cum i-a spus Ken. A durat ceva timp, deoarece compania avea multe camere de supraveghere video. Ken s-a apropiat să ajute, iar angajatul a căutat cu atenție, parcurgând fișierele mult timp. În cele din urmă, s-au oprit la data și ora incidentului, dar nu au găsit niciun fișier video.
- Hmm, se pare că fișierele conform orei menționate de khun Ken lipsesc.
- Au dispărut?
- Da, am căutat peste tot, dar toate fișierele de pe camere lipsesc, a spus angajatul, după ce căutase mult timp, dar nu reușise să găsească niciun fișier.
- Au dispărut din toate colțurile? Avem atâtea camere de filmat.
- Da, nu există niciun fișier din nicio parte a departamentului.
- Aflați de ce lipsesc fișierele.
Ken a ieșit din camera agentului de pază cu sprâncenele încruntate. Dispariția probelor cruciale l-a convins și mai mult pe Ken că Achi nu era cu siguranță vinovatul. Silueta înaltă mergea adâncită în gânduri, încercând să-și dea seama cum să gestioneze situația. Singurele dovezi pe care le aveau acum îl indicau pe Achi, iar dacă acest lucru ajungea la altcineva, Achi ar fi fost cu siguranță concediat.
Ken s-a grăbit să se întoarcă să-i raporteze informația lui Akin.
- Tot nu cred că Achi ar face asta, a insistat Ken, crezând în continuare în inocența lui Achi.
- Cât de încrezător ești? a întrebat Akin ca să-l liniștească.
- Sută la sută, Achi nu ar face asta în niciun caz. Mai important, imaginile de pe camerele de supraveghere din momentul trimiteri e-mailul au dispărut, totuși au ales să trimită e-mailul pintr-un computer al companiei care poate fi urmărit. Asta înseamnă că cineva trebuie să încerce în mod deliberat să-i însceneze asta lui Achi.
- Am înțeles. Atunci continuați ancheta, dar deocamdată trebuie să mergem în sala de ședințe. Ceilalți membri ai personalului așteaptă răspunsuri în sala de ședințe, deoarece vestea s-a răspândit pretutindeni.
Akin și Ken l-au urmat pe Fahkram în sala de conferințe, unde mulți oameni așteptau o declarație. Scurgerea de informații despre companie era o problemă majoră, iar continuarea operațiunilor fără a-l prinde pe făptaș ar fi avut doar consecințe negative în viitor.
Între timp, Achi, fără să știe ce se întâmplase, se bucura confortabil de niște gustări cu Kant și Noth la o cafenea de lângă companie.
- În sfârșit, marele proiect s-a terminat. Va fi mai puțin de lucru, a mormăit Kant, masându-și ceafa ca să-și amelioreze rigiditatea.
- Nu dormisem o noapte întreagă de săptămâni întregi, dar în sfârșit am dormit profund aseară.
- Nu va mai trebui să stăm la ședințe cinci ore pe zi.
Achi și cei doi prieteni ai săi s-au plâns după ce marele eveniment s-a terminat. Erau foarte fericiți că proiectul fusese finalizat, dar orele lungi de ședințe din fiecare zi erau epuizante și extenuante fizic, iar Achi trebuia, de asemenea, să ia notițe în mod constant. Mâinile mele sunt practic epuizate de la toată munca și încă trebuie să rezum totul pentru toate părțile implicate. Pot spune cu siguranță că ultima perioadă a fost cea mai grea de când m-am alăturat companiei Akara.
Cei trei au bombănit în timp ce se înfruptau din deserturi. Într-o clipă când conversația lor a amuțit, au auzit fără să vrea o conversație la masa alăturată.
„Ai auzit că cineva vinde informații despre companie?”
O conversație de la masa alăturată a rupt tăcerea. Subiectul discuției de la companie a atras imediat atenția celor trei.
„Și eu am auzit despre asta. Departamentul IT a găsit deja dovezile.”
„Deci au aflat? Cine a făcut-o?”
„Am auzit că e secretarul lui khun Ken.”
- Ce? au exclamat Achi, Kant și Noth, șocați, după ce au auzit povestea spusă la masa alăturată – că Achi era cel care vindea informații despre companie.
Achi a sărit în sus și a alergat înapoi la companie. Kant și Noth l-au urmat. De îndată ce a ajuns în sala de ședințe, a împins ușa și a intrat. Oamenii s-au întors să se uite la intrusul care întrerupsese ședința. Atmosfera din sală era tensionată; mulți ochi dezamăgiți și acuzatori erau ațintiți asupra lui Achi.
- Iată-l pe vinovat, l-a acuzat șeful administrației, arătând spre Achi drept vinovat.
- Nu am făcut eu asta, s-a apărat Achi împotriva acuzației, care nu avea nicio dovadă.
- Dovezile arată clar că tu ești cel care a făcut-o.
Șeful administrației a arătat spre ecranul computerului care afișa dovezile adunate de departamentul IT. Achi s-a apropiat rapid să se uite la ecran și a descoperit că adresa IP a computerului său era cea care trimisese e-mailul către compania adversă.
- N-am fost eu. Chiar n-am făcut eu asta.
Achi a negat repede, spunând că nu el a făcut-o. Achi nu știa de ce computerul său era ținta, dar nu s-a gândit niciodată că ar putea dăuna companiei. Ochii lui triști s-au uitat la Ken, care era la fel de stresat.
- Cum vei gestiona asta, khun Ken, când dovezile îl implică în mod clar pe Secretarul tău? a întrebat cu încăpățânare șeful administrației. A insistat să se descurce cumva cu Achi.
- Dovezile sunt încă insuficiente pentru a identifica vinovatul, deoarece cel care a trimis e-mailului este necunoscut, a explicat Akin, încercând să-i calmeze pe toți.
- Voi investiga adevărul cât mai repede posibil și voi găsi adevăratul vinovat pentru a-i pedepsi pentru ceea ce au făcut. Îmi cer scuze că nu v-am putut ține munca tuturor în siguranță, Ken se ridică în picioare înainte de a-și pleca capul în semn de scuze față de cei adunați în sală.
- Ce o să faci cu secretarul tău? Dacă îl lași să continue să lucreze, cine ar îndrăzni să mai lucreze cu el?
- Khun Achi, compania vă solicită să luați un concediu pe termen nelimitat.
Ochii lui Achi, plini de dezamăgire și tristețe, erau îndreptați spre Ken. Era destul de rău că alții nu l-au crezut; dar nici măcar președintele său nu avea încredere în el. Silueta subțire i-a întors spatele și a ieșit din sala de ședințe fără să se mai uite înapoi la Ken.
Capitolul 11
IA O PAUZĂ DE LA MUNCĂ ȘI RELAXEAZĂ-TE
Ori de câte ori cei trei președinți au timp liber, se vor așeza în biroul principal al lui Akin pentru a se pune la curent reciproc cu privire la muncă și noutățile care trebuie urmărite. Subiectul important de data aceasta, desigur, este persoana care vinde informații despre companie.
Ken a încercat toate metodele posibile să găsească dovezi care să demonstreze nevinovăția lui Achi, dar nu a găsit nimic care să-l incrimineze pe făptaș. Făptașul a plănuit asta meticulos; toate imaginile de pe camerele de supraveghere au fost șterse, fără a lăsa nicio urmă a făptașului.
- Care sunt ultimele noutăți despre ancheta privind făptașul? a întrebat Akin despre progresul anchetei, deoarece trecuseră câteva zile fără nicio veste.
- Încă nu există nicio dovadă. Chiar dacă există multe camere de filmat, niciun fișier nu a surprins momentul incidentului, a răspuns Ken, clătinând din cap cu disperare.
- Nici eu încă nu am nicio dovadă, dar se pare că există un alt suspect, a explicat Fahkram din perspectiva sa, după ce adunase câteva informații limitate.
- Cine? Ken s-a întors să-l întrebe pe Fahkram, neliniștit.
- Jim, face parte din echipa de design, dar încă nu există dovezi concrete.
- De ce îl suspectezi?
- Un angajat din cadrul departamentului a raportat că, de când s-a încheiat competiția, Jim a început să folosească articole noi, de marcă, pe care nu le mai văzuseră până acum, iar el a făcut parte din proiect, deci a avut acces la toate informațiile proiectului.
- Dar nu-l putem incrimina încă pentru că avem doar speculații, nu și dovezi concrete, a concluzionat Akin după ce l-a ascultat pe Fahkram.
- Da, știu.
- Fii cu ochii pe el. Dacă ai dovezi, ocupă-te repede de ele ca să putem lămuri asta odată pentru totdeauna.
Fahkram dădu din cap aprobator, întrucât el însăși nu era încă complet convinsă. Trebuia doar să monitorizeze orice comportament suspect al angajaților.
*****
După ce fusese suspendat de la serviciu timp de câteva zile, nu fuseseră prezentate noi dovezi care să demonstreze nevinovăția lui Achi. Achi își petrecea timpul dormind și mâncând, încercând să găsească lucruri de făcut pentru a-și atenua plictiseala, deoarece nu știa cât timp va mai dura până când se va putea întoarce la muncă.
Ding dong!
A sunat soneria.
Când Achi a auzit soneria de la ușa apartamentului său, s-a uitat la ceas. Era ora cinci seara, sfârșitul zilei de lucru la companie, iar cei care sunau la ușă nu erau alții decât Kant și Noth, care veneau să-l vadă pe Achi în fiecare zi după muncă.
- Am ajuns! Vocea lui Noth a răsunat în momentul în care Achi a deschis ușa pentru a-i întâmpina.
- Nu v-ați săturat să veniți să mă vedeți în fiecare zi? a întrebat Achi, simțindu-se puțin jenat că prieteni săi trebuia să vină să-l vadă în fiecare zi din cauza îngrijorării.
- Nu ne plictisim, pentru că ne gândim la tine în fiecare zi, a spus Noth, îmbrățișându-l pe Achi cu afecțiune, ca în fiecare zi.
- Astăzi am cumpărat pad thai și midii prăjite de la un restaurant faimos, a arătat Kant pungile cu mâncare înainte ca cei trei să se îndrepte spre masa din sufragerie.
- Mulțumesc, le-a zâmbit dulce celor doi prieteni ai lui. De când Achi fusese suspendat de la serviciu, Kant și Noth luaseră cina cu Achi în fiecare zi, pentru că se temeau că Achi se va simți singur.
Achi stătea și se uita la cei doi prieteni ai săi cum mâncau fericiți. Se simțea atât de norocos să-i aibă pe amândoi ca prieteni. Kant și Noth au ținut întotdeauna la Achi și au crezut în el încă de la început. Kant și Noth l-au asigurat mereu pe Achi că ei credeau că nu el era cel care făcuse asta.
- E vreun progres la companie? Aceasta este întrebarea pe care Achi le-o pune prietenilor săi în fiecare zi. Progresul se referă la dovezi împotriva celui care a vândut informații despre companie.
- Încă nu, clătină Kant din cap.
- Ăă, și cum se simte?
- La cine te referi? a întrebat Noth, neînțelegând despre ce vorbea Achi.
- Te referi la președinte? S-a transformat într-un șef nemilos, mereu încruntat, până în punctul în care niciun angajat nu îndrăznește să se apropie de el, a răspuns Kant, știind că Achi întreba despre Ken.
- Președintele pare stresat tot timpul, probabil din cauza anchetei privind cine a făcut-o, a explicat Noth în continuare.
- Chiar?
- Da, credem că îl vor prinde pe vinovat destul de curând, Achi. Nu-ți face griji.
Cei trei au mâncat în timp ce vorbeau și schimbau povești timp de câteva ore, până când Kant și Noth și-au cerut scuze pentru a se duce la odihnă.
Încă o dată, Achi era singur în apartamentul său. Și-a luat telefonul ca să verifice notificările, dacă existau mesaje sau apeluri, dar a constatat că nimeni nu îl contactase.
- Nici măcar nu te-ai gândit să mă suni? Mâna lui frumoasă a aruncat telefonul la o parte.
Cu o față încordată și frumoasă, a mormăit ceva în sinea lui. Achi încă era supărat pe Ken. Îl durea că Ken nu mai avea încredere în el, îi spusese să ia o pauză de la muncă și nu-l contactase nici măcar o dată.
Ding dong!
Soneria a sunat, făcându-l pe cel cu expresia goală să se ridice și să deschidă din nou ușa. Probabil era Kant sau Noth care uitase ceva în cameră.
- Ai uitat ceva...
Buzele lui frumoase nici măcar nu-și terminaseră propoziția când se opri brusc, pentru că persoana care sosise de data asta nu era prietenul lui, ci persoana de care tocmai se plânsese acum un moment. Ochii lui rotunzi se măriră de surpriză, neașteptându-se ca Ken să vină personal la apartamentul lui.
- Ai nevoie de ceva? Ochii lui mari și surprinși și-au revenit rapid la o expresie neutră în timp ce întreba cu o voce calmă.
- Ți-am cumpărat multă mâncare. Hai să mâncăm împreună, a salutat chipul frumos pe proprietarul camerei cu un zâmbet.
- Am mâncat deja, a încercat Achi să refuze ferm.
- Ți-am cumpărat și desert de la cofetăria ta preferată, a spus Ken, arătându-i lui Achi o pungă plină cu mâncare înainte de a se strecura nonșalant în camera lui Achi. Bărbatul înalt s-a îndreptat direct spre bucătărie și a început să despacheteze numeroasele cutii cu mâncare pe care le cumpărase pentru Achi.
- Stai! Nu ți-am dat încă voie să intri! Achi l-a urmat pe Ken înăuntru, încercând să-l alunge, dar bărbatul înalt părea să ignore cuvintele lui Achi.
- Ți-am cumpărat toate prăjiturile, brownies-urile și fursecurile tale preferate.
- Mi-am pierdut apetitul pentru ele. Poți să le iei înapoi.
Achi nu-l mai băgă în seamă pe încăpățânatul președinte, care refuza să plece oricât de mult încerca să scape de el. Silueta subțire se întoarse în sufragerie și se prăbuși pe canapea ca înainte. Chiar dacă Ken îi cumpărase multe lucruri, nu ar ierta ușor pe cineva care nu avea încredere în el și nici măcar nu-l contactase pentru a-și cere scuze.
- Dacă nu mai e nimic altceva, vă rog să plecați, domnule președinte. Ușa e acolo, a spus Achi, privind spre Ken care îi pusese în fața lui prăjitura preferată cu cremă de căpșuni. A făcut un gest spre ușă, invitându-l pe Ken să plece.
Silueta înaltă s-a apropiat și s-a așezat lângă Achi, apoi a tras corpul subțire în îmbrățișarea sa. Achi a încercat să împingă pieptul puternic al lui Ken, dar fără succes, deoarece Ken era mai puternic și îl ținea strâns pe Achi. Fața frumoasă s-a apropiat înainte de ai șopti la ureche:
- Mie dor de tine.
- Ce prostie e asta, nici măcar un singur telefon de la tine? a replicat Achi tare. Declarația lui Ken că îi era dor de el nu a făcut decât să-l înfurie și mai tare pe Achi.
- Îmi pare rău. Dă-i drumul și lovește-mă. Lovește-mă până nu mai ești supărat.
Mâna subțire a lovit pieptul puternic al bărbatului care îl îmbrățișa. Achira l-a lovit neîncetat, dându-și frâu liber furiei care se acumulase de câteva zile.
- Ești o persoană rea. De ce nu ai încredere în mine? De ce nici măcar nu m-ai întrebat dacă am făcut-o? Nici nu te gândi să mă îmbrățișezi.
Ken i-a permis lui Achi să-și descarce emoțiile până când a fost satisfăcut. Ken și-a recunoscut vina pentru toate acțiunile sale care i-au cauzat lui Achi atâta durere, dar nu era vorba că Ken nu ar fi avut încredere în el. Ken pur și simplu credea că aceasta era cea mai bună soluție în această situație. Dacă Achi ar continua să lucreze, ar fi fost supus zilnic dezaprobării și cuvintelor jignitoare. Prin urmare, a ales să-i dea lui Achi o pauză de la muncă și să investigheze pentru ai dovedi mai întâi nevinovăția.
- Nu e că nu am încredere în tine. Cred că n-ai face niciodată așa ceva, a explicat Ken când a văzut că persoana din brațele lui se calmează. Ochii lui pătrunzători au întâlnit privirea rănită a lui Achi.
- Dar mi-ai spus să iau o pauză de la muncă, spuse vocea plină de resentimente, însoțită de o privire plină de reproș care l-a durut considerabil pe Ken.
- Pentru că nu existau dovezi la momentul respectiv, dacă nu te-aș fi suspendat, oamenii ar fi crezut că îți iau partea. În prezent, încerc să găsesc dovezi care să-ți dovedească nevinovăția.
- Cum anume dacă iau pauză de la serviciu poți aduna dovezi?
- A te suspenda e ca și cum l-ai face pe făptaș să creadă că a reușit să-ți însceneze vina, iar apoi adevărata lui natură va fi dezvăluită fără ca el să-și dea seama, și-a explicat Ken raționamentul pentru a-l ajuta pe Achi să înțeleagă mai bine.
- Ai vreun suspect până acum?
- Adevărul este că avem unele speculați, dar nu au fost încă confirmate.
- Cine? Ochii i s-au mărit de șoc, pentru că, din câte îi spusese Kant, compania nu reușise să afle nimic mai mult.
- Fahkram a spus că a fost cineva din echipa de design, un tip pe nume Jim.
- Jim? De ce ar crede khun Fahkram că e Jim? Sprâncenele frumoase ale lui Achi s-au arcuit. Nu se așteptase niciodată ca vinovatul să fie cineva din echipa de design.
- El făcea parte din echipa de proiect și avea acces la toate datele de lucru. Mai multe persoane din echipa de design au spus că, dintr-o dată, Jim poartă haine de firmă și și-a cumpărat un telefon nou, ceea ce era un comportament neobișnuit.
- Dar acestea sunt doar speculații, nu-i așa?
- Da, de aceea Fahkram îl supraveghează îndeaproape acum, pentru că nu avem încă nicio dovadă care să-l incrimineze. Te rog să mai aștepți puțin. Voi găsi eu dovezile pentru tine.
- Bine.
Mâna mare a bărbatului i-a mângâiat ușor capul lui Achi. Achi începea să se înmoaie puțin, deoarece explicațiile lui Ken îi dăduseră o mai bună înțelegere a perspectivei lui Ken. Decizia lui Ken era rezonabilă și probabil cea mai bună soluție în acel moment.
- Ți-am cumpărat o mulțime de prăjituri.
- Crezi că mă poți îmbuna cu dulciuri? Dacă nu sunt delicioase, voi fi și mai supărat, stai să vezi.
Văzând că persoana din brațele lui se înmuiase, Ken și-a slăbit îmbrățișarea înainte de a întinde mâna după farfuria cu prăjituri și de a-l hrăni pe Achi. Buzele frumoase ale lui Achi s-au despărțit, luând o mușcătură mare din prăjitura oferită de Ken. După ce a auzit explicațiile și s-a bucurat de prăjitura sa preferată, silueta subțire era într-o dispoziție mult mai bună decât fusese cu doar câteva minute mai devreme.
- Este delicioasă?
- Da, e delicioasă, a mestecat fericită persoana cu obraji dolofani prăjitura sa preferată.
- Mănânci ca un copil, a spus Ken, observând crema de la prăjitură întinsă pe colțul gurii lui frumoase. Și-a întins mâna mare ca să o șteargă.
- Așteaptă.
Ken era pe punctul de a șterge buzele frumoase ale lui Achi cu degetul, când acesta i-a luat-o înainte și Achi i-a supt degetul mare. Bărbatul înalt a rămas uluit, privind cum buzele lui Achi lingeau încet și delicat crema de pe deget. Imaginea l-a făcut pe Ken să înghită în sec, gândurile sale rătăcind doar privind cum buzele mici îi lingeau crema de pe deget.
- Um! Un sunet puternic a ieșit din gura frumoasă care sugea degetul lui Ken.
- Ce faci?
- Crema e delicioasă ar trebui mâncată; nu o poți lăsa să se irosească.
Achi a supt din nou degetul gros înainte să-și lingă provocator propriile buze. Ochii ageri ai lui Ken nu-și puteau lua ochii de la buzele frumoase. Vederea limbii mici lingând crema albă l-a făcut pe Ken să-și piardă complet calmul. Și-a dus mâna la față, respirând adânc, încercând să-și controleze emoțiile și să rămână calm.
- Înainte să pleci, aș putea să-ți dau permisiunea să folosești toaleta.
Silueta subțire i-a făcut cu ochiul lui Ken, încântată că îl tachinase. După respirația grea a lui Ken, Achi și-a dat seama că avea gânduri obscene. Doar văzându-l pe Achi lingând crema, Ken s-a gândit: „Dacă un deget e atât de plăcut, cum ar fi dacă ar linge altceva?”
Ken încerca tot posibilul să se controleze și să împiedice escaladarea emoțiilor. Dacă se lăsa copleșit de emoții, faptul că trebuia să meargă singur la baie i-ar fi ruinat reputația. Având în vedere situația actuală, Achi cu siguranță nu l-ar fi ajutat. Ar fi așteptat ca totul să se calmeze înainte să îl cucerească în sfârșit pe secretarul său.
Capitolul 12
SOLICITĂ O RECOMPENSĂ
După ce a vorbit cu Ken, Achi a părut atât de stânjenit încât abia a așteptat până seara și i-a sunat pe Kant și Noth în timpul pauzei de prânz. Kant și Noth mâncau gustări în timp ce vorbeau la telefon cu Achi, care le împărtășea informații despre vinovat pe care le primise de la președinte.
- Ce?! Khun Ken știe cine e vinovatul? întrebă Kant șocat, în timp ce Noth, așezat lângă el, încerca să-și apropie telefonul de ureche ca să asculte conversația lor.
(Da, am auzit că a făcut parte din echipa de design.)
- Echipa de design, hm? Deci asta înseamnă că s-a infiltrat în echipa noastră ca să folosească computerul tău ca să trimită e-mailuri, nu?
(Probabil că așa este, dar din moment ce nu există încă dovezi, nu-l putem acuza.)
- Domnul președinte, nu a găsit nicio dovadă?
(Nu. Făptașul a planificat acest lucru meticulos, reușind chiar să șteargă toate fișierele de pe camera de supraveghere.)
- E adevărat, există o mulțime de camere de supraveghere în companiei, dar tot a reușit să scape de toate dovezile.
(Deci, pe scurt, camerele companie sunt inutile, nu-i așa?)
- Stai puțin, eu am o cameră de supraveghere? Uau!
A fost ca și cum ceva i-ar fi trecut prin minte brusc lui Kant. I-a dat telefonul lui Noth ca să continue conversația cu Achit, în timp ce el se grăbea înapoi la biroul său ca să găsească fișierele de la camera pe care o instalase pentru a-l prinde pe hoțul de gustări. Mâinile lui Kant tremurau de nerăbdare. A derulat până la data și ora despre care auzise că era cea la care vinovatul a trimis e-mailul.
- Chiar am surprins momentul pe cameră!!
Camera pe care o instalase Kant a surprins biroul lui Achi și momentul în care făptașul a intrat și a folosit computerul lui. Kant a salvat rapid fișierul pe un stick USB și a fugit în biroul președintelui.
Bang!! Kant a împins ușa și a alergat la biroul lui Ken.
- Președinte!!!
- De ce n-ai bătut mai întâi, Kant? a spus Ken furios când Kant a năvălit pe ușă fără să ceară permisiunea.
- Am găsit dovada!! Kant a ridicat mâna ca să arate stick-ul USB.
- Ce dovadă?
- Dovada video care îl arată pe făptașul care a folosit computerul lui Achi. Este un angajat din echipa de design.
- De unde ai luat asta? Ken lăsă documentele din mână, se ridică și se îndreptă nerăbdător spre Kant.
- Am o cameră instalată pe birou ca să prind oamenii care îmi fură gustările. Doar oamenii din echipa noastră știau despre asta. Tocmai am verificat fișierele și l-au surprins pe făptaș folosind computerul lui Achi.
- Îți mulțumesc foarte mult, Kant. Mă ocup eu de restul.
Ken a acceptat stick-ul USB pe care i l-a înmânat Kant, strângând dovada cu mâna lui mare. Bărbatul înalt s-a repezit să-l îmbrățișeze pe Kant, încântat că avea suficiente dovezi pentru a-l ajuta pe Achi.
Silueta înaltă ieși în fugă din biroul său și se îndreptă direct spre departamentul de design la Fahkram.
Ochii lui pătrunzători se concentrară intens asupra numărului etajului afișat în lift. Când ușile liftului se deschiseră, Ken se repezi în biroul lui Fahkram fără să bată la ușă sau să ceară permisiunea mai întâi. Bărbatul înalt intra în grabă, entuziasmat că reușise să dovedească nevinovăția lui Achi.
- Am dovezi.
- Serios?
- Uită -te să vezi.
Fahkram a luat stick-ul USB și l-a deschis, găsind un videoclip care arăta clar fața lui Jim în timp ce folosea computerul lui Achi. Marcajul temporal de pe camera de supraveghere se potrivea perfect cu ora la care a fost trimis e-mailul. Acest videoclip putea fi folosit ca dovadă solidă pentru a-l incrimina pe Jim.
- Dovezile sunt clare, ora corespunde cu informațiile departamentului IT.
- Pare că este omul tău. Atunci te las pe tine să te ocupi.
- Bine.
- Te rog, rezolvă problema.
Întrucât persoana care a spart înregistrările de securitate a datelor companiei era un angajat al departamentului de design, Ken i-a predat responsabilitatea lui Fahkram. Ken era încrezător că Fahkram va gestiona situația în mod corespunzător și decisiv.
În cele din urmă, compania a găsit dovezi concludente pentru a-l identifica pe făptașul care a vândut datele companiei, identificând adresa IP a computerului care a trimis datele și înregistrările video de pe camera de supraveghere care corespundeau. Drept urmare, Achi a fost achitat de toate acuzațiile și a putut să se întoarcă la muncă în mod normal.
Bang...
Silueta subțire a lui Achi a sărit în sus, surprinsă. În momentul în care picioarele lui au pășit în departament, s-a auzit sunetul confetiilor. Bineînțeles, erau Kant și Noth, însoțiți de aplauzele colegilor lui care se adunaseră să îl întâmpine.
- Bine ai revenit, șeful departamentului s-a apropiat să-l întâmpine pe Achi înapoi la muncă.
- Mulțumesc.
- Ura! Mi-a fost atât de dor de tine! Noth s-a repezit înainte și l-a îmbrățișat pe Achi, așa cum făcea în fiecare zi.
- Vii să mă vezi aproape în fiecare zi și încă îți este dor de mine?
- Nu e același lucru! Mă refer la secretarul Achi.
- Eu m-am întors, mi-a fost dor de voi! Îți mulțumesc foarte mult, Kant, că m-ai ajutat să găsesc dovezile, s-a întors Achi să-i mulțumească prietenului său pentru că i-a curățat numele.
- Este o mare bucurie că camera care trebuia să surprindă hoțul de gustări ti-a fost de folos și te-a ajutat, domnule secretar Achi.
- Haha! a glumit Kant, stârnind hohote de râs din partea colegilor săi din departament.
- Ți-am spus că Achi nu a fost cel care a făcut-o. Acum l-am prins pe adevăratul vinovat. Oricine l-a acuzat pe nedrept pe Achi, să nu uite să-și ceară scuze!
Kant a vorbit tare ca să-l audă toată lumea. Își amintea cine răspândise zvonuri și îl calomniase pe Achi. Dacă îndrăznise să răspândească știri false pe atunci, ar trebui să îndrăznească să-și ceară scuze.
- E în regulă. E suficient că toată lumea știe adevărul, i-a zâmbit dulce Achi prietenului care îi arătase întotdeauna îngrijorare.
- Bine, vremurile rele au trecut. Să trecem la treabă, a spus managerul înainte ca toată lumea să se disperseze.
Între timp, Kant și Noth refuzau în continuare să se întoarcă la biroul lor. Cei doi prieteni l-au târât pe Achi în bucătărie pentru a-și continua conversația.
- Nu mergem la muncă? a întrebat Achi, ridicând o sprânceană spre prietenul său care îl târâse după el.
- Lasă-mă să fac niște cafea mai întâi. A trecut ceva vreme de când n-am mai băut o cafea împreună, mi-e dor de asta, i-a spus Noth, pe un ton implorator prietenului său.
- Cauți o scuză să lenevești din nou, nu-i așa? l-a tachinat Kant pe cel mai bun prieten al său, știind exact ce punea la cale.
- Apropo, cum a găsit Kant videoclipul? a întrebat Achi curios, pentru că prietenul său nu-i povestise încă despre situație.
- În timp ce vorbeam, tu ai menționat camerele de supraveghere și, dintr-o dată, m-am gândit la camera pe care o instalasem pentru a prinde hoțul care îmi fură gustările. Așa că am decis să verifică dacă ar fi putut surprinde ceva suspect.
- Din fericire camere a surprins și biroul tău. Bine că am reușit să rezolvăm situația.
- Chiar dacă nu eram noi, khun Ken nu l-ar fi abandonat pe Achi, nu-i așa?
- De ce crezi asta?
- În timp ce Achi era plecat, președintele era foarte stresat să găsească dovezi care să te ajute. Probabil că nu l-ar fi lăsat pe Achi să fie concediat atât de ușor. Și când i-am dat fișierul video lui Ken, a fost atât de fericit încât a sărit de pe scaun și s-a grăbit să-i spună lui Fahkram!
- Serios? Bărbatul subțire, cu ochi mari și inocenți, asculta cu atenție povestea prietenului său.
- Nu l-am mai văzut niciodată pe președinte atât de fericit și chiar m-a îmbrățișat ca să îmi mulțumească.
- Khun Ken pare foarte îngrijorat pentru tine. Achi ar trebui să-l îmbrățișeze pe Președinte și să-i mulțumească, l-a tachinat Noth pe prietenul lui.
Kant i-a povestit lui Achi povestea găsirii dovezilor, inclusiv reacția de bucurie a lui Ken, până la punctul în care l-a îmbrățișat pe Kant în semn de recunoștință – o imagine în care nu îl mai văzuse niciodată pe președinte comportându-se așa. Acest lucru l-a convins pe Kant că lui Ken îi pasă cu adevărat de Achi.
După ce au stat puțin de vorbă, a venit momentul să se despartă și să se întoarcă la muncă. Achi a trecut pe lângă biroul lui spre biroul președintelui. A bătut la ușă să ceară permisiunea înainte de a intra, doar pentru a-l găsi pe președinte stând pe canapea citind documente.
- Bine ați revenit, domnule secretar. Veniți să luați loc aici.
În momentul în care Achi a apărut, un zâmbet a apărut instantaneu pe fața chipeșului președinte. Ken a pus documentele jos înainte ca mâna sa mare să bată ușor canapeaua de lângă el, făcându-i semn lui Achi să se așeze. Și-a pus brațul puternic pe spătarul canapelei și s-a întors cu fața spre Achi.
- Vrei ceva de la mine? a întrebat Ken, ochii lui pătrunzători privind chipul frumos cu adorație.
- Am venit să-i mulțumesc președintelui.
- Este datoria mea să-mi protejez oameni.
- Mulțumesc. Dar de ce ar face Jim asta? a întrebat Achi, întrebând despre motivul acțiunilor lui. Nu vedea niciun motiv pentru care să vândă informații despre companie.
- Lăcomia a preluat controlul. Când vezi o grămadă de bani în fața ta, oricine i-ar vrea.
- Făcând asta îți vei ruina viitorul. Și cum ai știut că se va întâmpla asta? Ochii lui frumoși priveau insistent chipul frumos al bărbatului care îi explica povestea.
- Nu știam că se va întâmpla așa ceva, răspunse Ken, întinzând mâna lui mare ca să-i dea părul de pe fața frumoasă după ureche.
- Dacă nu știai, de ce ai avea un plan de rezervă?
- Pentru că Akin este o persoană precaută, are întotdeauna un plan de rezervă pentru a se asigura că totul merge bine.
- A, deci motivul pentru care președintele și ceilalți au trebuit să lucreze până târziu în fiecare zi este din cauza acestui proiect de design? Trebuie să fi fost epuizați, dar chiar și cu doar trei oameni lucrând la el, ați reușit să creați un design atât de grozav.
- Designul nostru de rezervă nu este mai bun decât designul la care a contribuit toți membrii echipei.
Ken i-a explicat întreaga poveste. Proiectul pe care l-au depus pentru concurs era un plan de rezervă pe care Akin l-a sugerat. Ken și Fahkram au fost de acord, așa că cei trei au trebuit să lucreze ore suplimentare în fiecare zi pentru a concepe proiectul împreună. Făceau asta în fiecare an, dar anul acesta s-a întâmplat ceva neașteptat.
- Crezi că e mai puțin bun? Dar ați câștigat competiția.
- Dacă ajungeam să prezentăm prima lucrare, cred că oricum vom câștiga, deoarece oamenii care au realizat-o sunt cei care o prezentau. Cei care au furat-o au văzut doar produsul finit; ei nu înțeleg esența designului și, prin urmare, nu o pot transmite la fel de eficient pe cât ar trebui.
- Asta e adevărat.
- Ai terminat cu întrebările? l-a întrebat Ken pe băiețelul curios care vorbise non-stop de când sosise.
- Da, i-a zâmbit dulce celui care i-a răspuns la întrebări.
- Acum e rândul meu să întreb ceva, Ken s-a apropiat de silueta subțire.
- Aveți vreo întrebare? Nu ezitați să întrebați, sunt gata să răspund.
- Te-am ajutat să te întorci la muncă. Ce-mi vei da drept recompensă?
- Recompensă, nu-i așa? Achi și-a ridicat sprâncenele frumoase, curios. Ken s-a aplecat mai aproape de fața lui Achi, făcându-l pe acesta să-i acopere rapid gura cu mâna.
- Crezi că o să te sărut?
- Oh.
La început, Achi a crezut că Ken se apleca să îl sărute, dar judecând după atitudinea și cuvintele lui Ken, Achi probabil doar bănuia. Prin urmare, Achi și-a dat mâna de pe buze frumoase.
În momentul în care mâna lui frumoasă și-a descoperit buzele, mâna puternică a lui Ken i-a cuprins fața înainte de a se apleca să-i fure o sărutare, înainte ca Achi să poată reacționa. Ken i-a sărutat ușor buzele moi.
- Ah... Mmm... Un geamăt dulce i-a scăpat de pe buze fără să vrea.
Achi a fost uimit de atacul surpriză al lui Ken, care îl păcălise. Recăpătându-și cumpătul, silueta subțire a refuzat să fie destinatar pasiv al sărutărilor. Și-a înclinat fața frumoasă pentru a oferi un unghi mai bun pentru sărut, iar brațele sale subțiri l-au înconjurat pe Ken înainte ca buzele sale frumoase să înceapă să-i tachineze și să-i ciugulească în joacă buzele groase.
Când Achi și-a desfăcut ușor buzele, Ken a profitat de ocazie pentru a-și trimite limba fierbinte înăuntru, tachinând jucăuș limba mică. Limba lui mare a lins și a explorat gura frumoasă, căutând și gustând dulceața. Limba mai mică s-a împletit cu cea groasă și jucăușă, sugând și ciugulind, alternând între ele într-o luptă aprigă a voințelor.
- Umm...
Sărutul a devenit mai pasional, apropiindu-le corpurile unul de celălalt. Erau atât de absorbiți de sărutul lung și prelung încât aproape că nu mai puteau respira, despărțindu-și în cele din urmă buzele. Ochii lor au rămas fixați, încă fixați într-o privire pasională, căci un singur sărut nu era suficient pentru ei.
- Hmm, chicoti Ken ușor, mângâind ușor obrazul neted cu degetul mare, încântat de sărutul celuilalt.
Achi s-a aplecat și l-a sărutat din nou pe Ken, buzele sale frumoase apăsând ușor, fără nicio intruziune, un final perfect, recompensa pe care și-o dorea președintele.
- Am împărțit recompensa. Acum, mă voi întoarce la muncă.
Achi i-a făcut cu ochiul lui Ken și apoi a ieșit din birou pentru a se întoarce la muncă. Ken nu a putut decât să privească spatele siluetei subțiri cu regret. Un sărut dulce nu era de ajuns pentru el; Ken voia să facă mai mult, dar trebuia mai întâi să muncească.
Capitolul 13
POȚI FI ÎNVERȘUNAT?
Achi a pregătit documentele pentru întâlnirea sa de după-amiază cu partenerii de afaceri. Odată ce documentele au fost gata, secretarul a intrat în biroul președintelui pentru a i le înmâna și a-i reaminti de întâlnirea de astăzi.
- Președintele are o întâlnire cu Compania S în această după-amiază, a spus Achi și a așezat documentele pe masă împreună cu un raport al programului important de întâlniri.
- Întâlnirea este la compania S?
- Da, programarea este la ora 14. Voi pregăti mașină în jurul orei 13, ca să am în vedere traficul și să evit întârzierile.
- De data asta voi merge singur, Ken ridică privirea ca să-i spună lui Achi că va merge singur la întâlnirea de afaceri de astăzi.
- Nu mă lași să vin cu tine? Sprâncenele lui frumoase se ridicară surprinse. În mod normal, dacă ieșea la întâlniri de afaceri în afara biroului, îl însoțea întotdeauna pe președinte.
- Da, mă voi duce să discut eu însumi despre proiect. Te rog să iei aceste documente și să le discuți cu echipa de design.
- Bine, a luat Achira dosarul cu documente și a continuat să lucreze.
După-amiaza, Ken s-a dus singur la Compania S pentru o întâlnire de afaceri, în timp ce Achi s-a ocupat de sarcini conform instrucțiunilor președintelui. Achi a discutat despre lucru cu echipa de design pentru a asigura o înțelegere reciprocă și un progres fluent. După încheierea discuției, Achi s-a întors la biroul său pentru a continua să lucreze la alte sarcini.
Vrrr... Vrrr...
Telefonul lui Achi a vibrat din cauza unui apel primit de la președinte.
(Bună, domnule președinte. Cu ce vă pot ajuta?) Vocea dulce a secretarului a răspuns la telefon.
- Ai putea să verifici în biroul meu să vezi dacă este vreun dosar negru acolo?
(O clipă.)
Achi se ridică de la biroul lui și se duse la biroul lui Ken. Mâinile lui delicate ridicară un teanc de documente, căutând dosarul pe care îl căuta președintele. Privirea i se opri asupra dosarului pe care acesta îl pusese acolo mai devreme.
(L-am găsit!)
- Am luat dosarul greșit. Ai putea, te rog, să mi-l aduci la Compania S?
(Bine.)
- Grăbește-te, te rog, pentru că programarea mea e aproape.
(Bine, plec imediat.)
După ce a închis telefonul cu Ken, Achi a ieșit, și-a luat geanta, și-a salvat treaba neterminată și apoi s-a grăbit să oprească un taxi în fața companiei. A așteptat o vreme, dar nu a trecut niciun taxi.
- Cu siguranță nu voi ajunge la timp.
Achi mormăi în sinea lui după ce se uită la ceas și calculă distanța. Se temea că, dacă va mai aștepta un taxi, va întârzia cu siguranță la întâlnirea președintelui. Așa că silueta subțire se hotărî să meargă pe cealaltă parte a străzii ca să ia un taxi-motocicletă.
- Mă duci la compania S, și-a anunțat Achi destinația.
- Uau, e destul de departe. Ai de gând să iei un moto-taxi? l-a întrebat pe Achi șoferul de moto-taxi, surprins, ca să se asigure, pentru că distanța nu era deloc mică pentru o plimbare cu motocicleta.
- Da, mă grăbesc foarte tare.
- Bine, urcă, a spus Achi în timp ce moto-taxi pornea, apoi s-a urcat imediat în spate.
- Grăbește-te, te rog, l-a rugat Achi pe șofer să grăbească lucrurile, pentru că se apropia ora întâlniri.
Bum... Bum
Nu mersesem prea departe când a început brusc să plouă, fără niciun avertisment. O mână subțire s-a ridicat spre cer, picături de ploaie au căzut lovindu-i mâinile frumoase și udându-le – confirmând că cerurile îi jucau o feste crude.
- Se vor uda documentele?
Achi a aruncat o privire neliniștit spre geanta din mâna lui. Chiar dacă documentele din ea nu se vor uda, era totuși îngrijorat, deoarece erau documente importante pentru această întâlnire de afaceri. Bărbatul subțire s-a hotărât rapid să-și scoată sacoul de la costum și să-l înfășoare în jurul servietei, adăugând un nivel suplimentar de protecție că documentele dinăuntru vor rămâne cu siguranță uscate.
Deoarece au trebuit să înfrunte ploaia și traficul, călătoria a durat ceva timp până la destinație. Achi a plătit repede înainte ca silueta lui subțire să se năpustească în clădirea companiei S. Ochii ei rotunzi au scanat zona și au zărit o figură înaltă și familiară. Picioarele lui s-au îndreptat rapid spre Ken.
- Domnule președinte, documentele au sosit.
- De ce ești așa ud?!
Ken s-a întors și a fost șocat să-l vadă pe Achi complet ud din cap până în picioare. Ken a luat servieta pe care i-o dăduse Achi înainte a întreba îngrijorat.
- Mi-era teamă că nu voi ajunge la timp, așa că am luat un moto-taxi. Apoi a început să plouă, așa că iată în ce hal am ajuns.
- Ai mers prin ploaie aproape douăzeci de kilometri? a întrebat Ken, abia venindu-i să creadă ce făcuse Achi.
- He he, da, silueta subțire își ridică mâna ca să se scarpine pe ceafă, enervat că fusese certat. Achi nu intenționa să se ude; îi era doar teamă că nu va ajunge la timp, și apoi, pe neașteptate, începu să plouă.
- Nu mai trebuie să mergi la muncă. Întoarce-te în apartamentul tău, fă un duș și schimbă-te.
Ken și-a scos sacoul de la costum și l-a pus pe corpul subțire al lui Achi, înainte de a-l împinge ușor spre intrarea Companiei S. Bărbatul înalt s-a dus până la locul unde era parcată mașina lui, a deschis portiera și l-a împins pe Achi pe scaunul șoferului.
- Și cum se va întoarce Președintele? l-a întrebat Achi pe Ken, pentru că Ken condusese el însuși mașina. Dacă Achi s-ar fi întors cu mașina, ar fi însemnat că Ken nu ar mai avea o mașină cu care să se întoarcă.
- Pot să am grijă de mine.
- Dar...
- Achira, nu fi încăpățânat. Du-te înapoi la apartament, fă o baie și spală-ți părul. Și ia medicamente preventiv după aceea. Ai înțeles?
- Da.
Ken a ordonat cu o voce severă, făcându-l pe Achi să se teamă să mai vorbească. I-a înmânat lui Achi cheile mașinii și a închis imediat portiera. Ken a așteptat până când Achi a plecat înainte de a se întoarce să-și termine treaba la companie.
Timpul părea să treacă atât de încet pentru Ken. În timpul ședinței de lucru, a rămas îngrijorat pentru secretarul său încăpățânat. Ken a încercat să termine discuția cât mai repede posibil. Timpul a trecut până seara, iar Ken a terminat în sfârșit ședința.
- Este o plăcere să lucrez cu dumneavoastră, bărbatul și-a întins mâna pentru a-i da mâna partenerului său de afaceri.
Și pentru mine la fel.
- Dacă nu mai e nimic altceva, voi pleca.
Ken și-a luat repede rămas bun de la partenerii săi de afaceri și s-a îndreptat cât de repede a putut spre apartamentul lui Achi.
Ding dong...
Ken a apăsat soneria și a așteptat o vreme. Ușa mare s-a deschis, dezvăluind ocupantul camerei în pijama, arătând epuizat, probabil din cauza febrei.
- Cum a mers munca? Prima întrebare a lui Achi când l-a văzut pe Ken a fost tot despre muncă.
- Munca a mers bine, dar ești bolnav, nu-i așa?
- E doar o durere de cap. Mă voi odihni și probabil o să treacă, se întoarse Achi și intră în cameră.
- Nu mai face asta, Ken a urmat silueta subțire în cameră. Nu s-a putut abține să nu-și certe secretarul încăpățânat.
- Ce fel de comportament e acesta? Nu e bine pentru companie că mă dedic muncii mele? a argumentat Achi, simțindu-se rănit. Ken îl certa în loc să fie lăudat pentru munca sa asiduă. Nu era deloc corect.
- Dedicația față de muncă e bună, dar nu lucra ca și cum ți-ai vinde sufletul companiei. Dacă întâmpini probleme pe parcurs, sună-mă. Voi găsi o soluție pentru tine. Nu trebuie să înfrunți ploaia așa, a încercat Ken să explice de ce a trebuit să-l certe.
- Bine, am înțeles. Poți să mă cerți mai târziu? Mi-e foarte somn acum. Achi a intrat în dormitor, urmat îndeaproape de silueta înaltă. Silueta subțire s-a prăbușit pe pat, epuizată.
- Ți-ai luat medicamentul? Ken s-a așezat lângă pat și a întrebat îngrijorat.
Simțindu-se obosit, Achi a închis ochii:
- Le-am luat. Acum voi dormi.
Ken s-a întins repede să-i verifice temperatura pe frunte și a fost șocat să constate că temperatura era atât de ridicată încât putea simți căldura care radia din el. Bărbatul înalt s-a ridicat și s-a dus la baie, a găsit un lighean mic, l-a umplut cu apă și s-a întors cu un prosop mic pentru a șterge corpul persoanei bolnave.
- De fiecare dată când suntem despărțiți, te rănești sau se îmbolnăvești, a mormăit Ken încet.
- Atunci nu mă lăsa singur, a argumentat încet silueta subțire, încă neadormită complet.
- Îmi pare rău. Nu te voi mai lăsa singur, și-a cerut scuze Ken, recunoscând că a fost vina lui că nu a avut mai multă grijă de Achi.
Ken a înmuiat prosopul în apă, l-a stors, apoi i-a șters ușor fruntea frumoasă pentru a-i reduce temperatura corpului. După ce i-a șters capul și fața, mâna lui groasă i-a șters gâtul alb și corpul pentru a disipa căldura.
După ce i-a șters tot corpul, inclusiv articulațiile, ceea ce i-a scăzut oarecum temperatura corpului, Ken a refuzat totuși să plece. A stat și a privit chipul frumos al secretarului său dormind, mângâindu-i ușor obrazul delicat cu îngrijorare.
- Ești chiar încăpățânat.
Ken se plângea de secretarul lui, care era mai preocupat de muncă decât de el. Sau poate pentru că îl pusese prea mult la treabă își dezvoltase un obicei de muncă atât de dedicat. Incidentul de astăzi era vina lui. Dacă nu ar fi uitat documentele, Achi nu ar fi trebuit să i le aducă pe ploaie.
- Mi-e frig, murmură Achi, încercând să strângă pătura mai tare în speranța că se va încălzi, dar fără succes. Încă tremura de frig. Văzând asta, Ken trase pătura la o parte și se întinse lângă bolnav. Brațele sale puternice îi îmbrățișară corpul subțire și trase pătura în sus pentru a-i acoperi pe amândoi.
- Ți-e mai cald acum? a șoptit Ken persoanei din brațele lui.
- Mmm.
Silueta inconștientă a gemut inconștient ca răspuns. Simțind căldură, corpul subțire s-a cuibărit rapid în pieptul puternic. Brațele puternice au îmbrățișat strâns corpul subțire, sperând să împărtășească căldura și să-l ajute pe Achi să simtă mai puțin frig.
Au trecut ore, iar bolnavul s-a trezit. Achi s-a întors să se uite, dar nu a văzut persoana de lângă el. Însetat, s-a dat jos din pat și s-a dus spre camera de zi. Ochii lui frumoși s-au mărit când l-a văzut pe Ken în bucătărie, pentru că Achi credea că Ken plecase de mult.
- Ești treaz. E timpul pentru următoarea doză de medicament, a spus Ken, în timp ce deschidea un pachet de terci și îl turna într-un bol.
- De ce nu te-ai dus încă acasă? Achi s-a prăbușit pe un scaun de la masa din sufragerie.
- Cineva tremura de frig, așa că a trebuit să îl îmbrățișez și să-i ofer căldură.
- Ai dormit cu mine? a întrebat Achi, care în mare parte nu era conștient de ceea ce se întâmplase.
- Da, m-ai îmbrățișat atât de strâns. Nu-mi spune că nu ți-ai dat seama.
- Ăă, era plăcut și cald, dar nu-mi amintesc prea mult din cauza febrei?
- Da.
Ken a pus un bol cu terci de orez în fața lui Achi, împreună cu un pahar cu apă și medicamente pentru reducerea febrei. Bărbatul înalt s-a așezat lângă bolnav înainte de a se apleca mai aproape de chipul frumos.
- Pup. Ken i-a pus o sărutare pe frunte lui Achi și a a întrebat:
- Cum te mai simți? Achi și-a înclinat capul, nedumerit de acțiunile lui Ken.
- Îți iau temperatura din nou.
Mâinile lui groase i-au cuprins chipul frumos și l-a sărutat din nou pe frunte, pretinzând că îi verifică temperatura.
- Se pare că temperatura a scăzut semnificativ, a diagnosticat Ken, bazându-se pe măsurarea temperaturii cu buzele.
- Sunt mult mai bine.
- Să nu mai faci asta pentru muncă.
- O să lenevesc mult de acum înainte, stai să vezi, a spus Achi, strâmbând din nas spre Ken.
- Ești atât de încăpățânat. De acum înainte, nu-ți mai face griji pentru muncă mai mult decât pentru tine, bine? Ken a mângâiat îngrijorat obrazul moale al lui Achi. Chiar dacă nu era grav bolnav, Ken nu voia să-l vadă pe Achi îmbolnăvindu-se din nou.
- Da, și-a lipit Achi obrazul de mâna lui Ken cu afecțiune, răspunzând îngrijorării acestuia.
- Poți mânca acum ca să-ți poți lua medicamentul.
Ken s-a așezat lângă Achi pentru că băiatul bolnav era deosebit de agitat, spre deosebire de veselia lui obișnuită. Acum, putea mânca doar trei îmbucături înainte să se sature.
- Mănâncă puțin mai mult.
- Sunt sătul.
- Cum poți fi sătul? Ai mâncat doar trei îmbucături.
A durat ceva timp până să termine terciul de orez. Ken a trebuit să-l forțeze pe Achi să mănânce, altfel nu ar fi mâncat atât.
După ce și-a terminat masa și a luat medicamentele, Ken l-a obligat pe Achi să se întoarcă în pat și să se odihnească. Băiatul bolnav nu putea decât să stea acolo, clipind și privindu-l pe Ken, care îl obligase să se întindă și chiar îl acoperise cu o pătură.
- Mă simt mult mai bine acum. Ar trebui să te întorci și să te odihnești.
- Mă alungi din nou? Sau ar trebui să continui să te îmbrățișez?
- E în regulă, o pătură e suficient de caldă. Nu vreau să te deranjez și, mai important, dacă stăm prea mult împreună, s-ar putea să te îmbolnăvești și tu. Dacă se întâmplă asta, mă voi simți groaznic. Ochii frumoși arătau atâta vinovăție încât Ken a trebuit să cedeze.
- Bine, bine, mă întorc. Dacă se întâmplă ceva, sună-mă imediat, ai înțeles?
- Da, mulțumesc pentru ziua de azi.
- E timpul să te odihnești. Pup.
Silueta înaltă s-a aplecat și l-a sărutat pe Achi pe cap înainte de a ieși din apartament. Deși Ken voia să rămână și să aibă grijă de Achi, băiatul bolnav nu părea dispus să-l lase să plece ușor. Ken a trebuit să cedeze pentru că a văzut că febra lui Achi scăzuse și că starea lui se îmbunătățea. Nu părea prea îngrijorător. Ken a fost de acord să plece pentru ca Achi să se poată odihni cum trebuie.
Capitolul 14 - 18+
SATUTUL NOSTRU
După ce și-a revenit, Achi s-a întors la muncă ca de obicei. După un timp, bărbatul subțire a primit o cutie mare.
- Khun Achi, aveți o livrare, s-a apropiat de Achi un curier cu o cutie mare.
- De la cine?
- Aceasta este de la președintele Akin către președintele Ken.
- Mulțumesc. O voi duce eu președintelui.
Achi a primit o cutie foarte mare înainte de a se duce să i-o înmâneze președintelui în biroul său. Întrucât era de la Akin, Achi a presupus că era un obiect personal și nu a deschis-o să verifice.
- Domnule președinte, khun Akin a trimis o cutie, a așezat Achi cutia pe biroul lui Ken.
- Ce e cutia aceea? De ce nu m-a sunat Akin să-mi spună dinainte?
- Nu știu. Livratorul nu m-a informat nimic, mi-a spus doar că khun Akin i-a livrat asta lui khun Ken.
- Mulțumesc foarte mult. Poți merge la muncă acum.
Achi s-a întors la postul său de lucru obișnuit și a continuat să lucreze până la ora de plecare. Achi nu a avut nevoie să verifice ora, deoarece în fiecare zi după muncă, cei doi prieteni ai săi veneau să-l vadă.
- Achi, e timpul să terminăm treaba. Vrei să luăm cina împreună în seara asta?
- Îl vom întreba mai întâi pe președinte.
- Bine, vom aștepta aici.
Kant și Noth stăteau la biroul lui Achi, așteptând. Achi lua de obicei cina cu Ken în fiecare zi, așa că au fost nevoiți să-l întrebe dacă vrea să li se alăture în seara asta.
Silueta subțire a intrat în biroul președintelui și s-a oprit în fața biroului unde președintele stătea încă cocoșat, citind documente ca de obicei.
- Domnule președinte, ați dori să luați cina cu mine în seara asta?
- Am ceva de făcut azi, așa că nu voi putea să iau cina cu tine.
- Bine, atunci plec acum de la serviciu.
Achi dădu din cap și se întoarse la prietenii lui care îl așteptau la masă. Cei trei luară cina împreună înainte de a se despărți și a se întoarce la casele lor. Achi se întoarse în apartamentul său ca să facă duș, să se ocupe de treburi personale și să se pregătească de odihnă.
Nu era încă târziu, așa că Achi s-a hotărât să găsească ceva de făcut înainte de culcare. Fata zveltă s-a așezat pe canapea cu niște floricele de porumb, iar mâinile ei frumoase au apăsat pe telecomandă, derulând prin seriale pentru a găsi ceva de urmărit.
Ding... Dong!
Soneria a sunat. O siluetă subțire a pășit să deschidă ușa, doar pentru a da peste o față frumoasă care îi vizitase apartamentul destul de des în ultima vreme. Achi a zâmbit dulce în semn de bun venit înainte de a intra în cameră, știind că Ken îl va urma cu siguranță.
- De ce ești aici la ora asta? Ai nevoie de ceva?
- Sunt obosit.
Ken a răspuns cu un singur cuvânt înainte de a se întinde în poala lui Achi. Fața lui frumoasă se uita în jos la persoana din poala lui, care părea la fel de obosită pe cât spusese.
- Ce-ai făcut de ai obosit atât de tare?
- Akin m-a folosit.
- Cum te-a folosit khun Akin?
- Cutia care a sosit conținea ținuta pe care o port acum, împreună cu o invitație la un eveniment social. Akin m-a păcălit să particip în locul lui.
- Haha, arăți bine în ținuta asta. Nu-ți place să mergi la evenimente?
- Nu e că nu-mi place, dar participarea la evenimente necesită pur și simplu multă energie.
- Foarte bine, domnule președinte.
Mâna lui subțire i-a mângâiat afectuos capul lui Ken, neputând să-și înăbușe un zâmbet. A chicotit ușor, amuzată de imaginea din fața lui, pentru că nu mai văzuse niciodată această latură a președintelui dependent de muncă – aceea că și el era epuizat.
- Ce pot face ca să te ajut să te simți mai puțin obosit?
- Lasă-mă să stau așa o vreme.
- Bine.
Parfumul unic al lui Achi l-a ajutat pe Ken să se relaxeze. Și-a îngropat fața frumoasă pe abdomenul plat al lui Achi. Lui Achi nu i-a păsat, lăsându-l pe Ken să stea acolo. Mâna lui subțire a întins mâna după telecomanda televizorului pentru a reduce volumul, ca să nu-l deranjeze pe bărbatul care dormea. Totuși, după câteva minute, Ken s-a ridicat brusc în șezut, speriindu-l pe Achi.
- Dar există o altă modalitate prin care mă poți ajuta să-mi revin mai repede din oboseală.
- Domnule președinte, vă rog să-mi spuneți ce metode aveți. Acest secretar vă va ajuta.
- E trecut de ora serviciului, așa că nu vă pot cere ajutorul ca secretar, dar v-ar deranja să mă ajutați și în altă calitate?
- În ce calitate? Sprâncenele lui frumoase se ridicară de suspiciune, întrebându-se ce fel de ajutor își dorea Ken.
Ken s-a aplecat mai aproape de chipul frumos înainte de a-și apăsa buzele de buzele încântătoare ale lui Achi. Ken a ciugulit buzele moi ale lui Achi, limba lui fierbinte lingându-le ca și cum ar fi cerut permisiunea de a intra, dar Achi tot nu și-a deschis gura. Mâinile sale mici au apăsat pe pieptul puternic al lui Ken, făcându-l să se retragă și să întâlnească ochii frumoși ai lui Achi.
- Stai puțin, nu te va obosi și mai mult dacă facem asta? l-a oprit Achi. Nu înțelegea cum putea face dragoste, care consuma atât de multă energie, să-i refacă energia.
- Nu, dacă aș putea să o fac, ar fi că un energizant.
- Dar...
- Nu vrei să o faci? a întrebat Ken cu tristețe, cu o față care arăta ca a unui cățeluș abătut.
Ken se străduia să-și controleze emoțiile. Mâna lui mare mângâia coapsele netede ale siluetei subțiri îmbrăcate într-o cămașă de noapte supradimensionată și niște pantaloni de pijama minusculi care dezvăluiau picioare frumoase și suple. Parfumul unic al lui Achi îl făcea și mai greu să reziste. Ken l-a implorat încet. Ken i-a luat mâna și a apăsat-o pe fața lui frumoasă, ochii plini de atâta implorație încât lui Achi i-a fost greu să-i refuze cererea.
Achi s-a așezat în poala puternică a lui Ken înainte de a-i săruta buzele moi. Ken i-a răspuns rapid, sugând și ciugulind gura frumoasă a lui Achi, cerând permisiunea de a intra din nou. Achi și-a desfăcut buzele, permițându-i limbii fierbinți a lui Ken să-l tachineze în joacă.
Limba fierbinte a lui Ken a lins delicat fiecare colț al gurii lui Achi. A supt jucăuș vârful limbii lui Achi, trimițând fiori pe șira spinării corpului subțire. Mâinile sale puternice erau neliniștite, alunecând sub pantalonii mici de pijama ai lui Achi, strângând și frământând carnea moale cu o plăcere jucăușă.
- Ah, putem merge în pat? Achi s-a retras din sărut înainte să-l roage pe Ken să-l ducă în cameră.
Corpul musculos l-a ridicat pe Achi, fesele sale moi înconjurându-i talia. Bărbatul înalt a intrat în dormitor, așezându-i ușor corpul subțire pe pat înainte de a se urca peste el.
Degetele sale groase i-au descheiat cămașa fără grabă, ochii lui pătrunzători privind în ochii frumoși ai persoanei de sub el. Achi și-a ridicat genunchiul și l-a frecat seducător de inghinalul lui Ken.
- Așa tentant, a rânjit silueta musculoasă, încântată de reacția lui Achi. Ken l-a dezbrăcat rapid pe Apchi și a aruncat deoparte hainele.
Achi s-a aplecat să deschidă sertarul noptierei, a scos niște lubrifiant și un prezervativ și i le-a dat lui Ken. Ken le-a luat, apoi l-a întors pe Achi pe burtă, arcuindu-și șoldurile în sus înainte de a-și apleca fața în jos.
- Ah... Mmm... Gemetele dulci au stimulat și mai mult corpul lui Ken, făcându-l să se întărească și mai mult.
Limba lui Ken a lins frumoasa deschidere a canalului său de iubire. Și-a introdus limba în canalul iubirii până a fost satisfăcut, apoi și-a trimis degetele subțiri înăuntru. Ken și-a mișcat degetele înăuntru și în afară o vreme pentru a lărgi și a pregăti canalul iubirii să primească ceva mai mare.
Bărbatul înalt s-a împins în sus ca să-și pună un prezervativ, storcând lubrifiant pe penis și anus. Ken și-a frecat penisul de fesele lui Achi, dar tot nu l-a introdus. Achi și-a arcuit fesele spre șoldurile lui Ken, care se legănau jucăuș de-a lungul feselor sale.
- Uh... gemu Achi iritat, enervat că Ken nu voia să intre.
- Pot să intru? l-a tachinat Ken puțin mai mult pe Achi.
- Hmm, nu mă tachina.
- He he. Îl vrei?
- Te rog intră.
După ce l-a tachinat până a fost satisfăcut, Ken și-a introdus penisul în canalul iubirii lui Achi. Șoldurile sale groase i-au împins penisul până la capăt, iar el l-a ținut acolo pentru a-i permite lui Achi să se adapteze și să se obișnuiască cu el.
- Ah, ah, mmm... un geamăt dulce i-a scăpat de pe buze în timp ce canalul lui de iubire s-a încordat, strângând obiectul străin care intrase.
- Mmm.
Văzând că Achi se adaptase, Ken a început să-și miște șoldurile înainte și înapoi într-un ritm lent. Ken s-a aplecat pentru a îmbrățișa corpul subțire, buzele sale groase sărutând spatele frumos cu adorație, în timp ce degetele sale i-au mângâiat jucăuș sfârcurile frumoase, făcând corpul subțire să tremure și întărindu-le la atingere.
Sop... Sop...
Impactul șoldurilor lovind fesele se auzea în toată camera.
- Ah, ah, atât de... palpitant, ah!
- Mmm, ești atât de strâmt pe dinăuntru, canalul încordat i-a strâns penisul mare, intensificând și mai mult excitația lui Ken. El a accelerat ritmul penetrărilor, șoldurile sale mișcându-se din ce în ce mai repede.
- Ah, ah, tu... ce bine mă simt... mmm... Gemete dulci se amestecau cu sunetele puternice ale cărnii care se ciocneau.
- Hmm, vreau să-ți văd fața.
Ken și-a retras penisul înainte de a-l întoarce pe spate pe Achi, dorind să-i vadă chipul frumos în timp ce atingea orgasmul. Mâinile lui mari i-au ridicat picioarele sus, iar el și-a împins din nou penisul, până la bază. Fără ezitare, șoldurile i s-au mișcat rapid înainte și înapoi.
- Ahhh, khun Ken... Oh... Ah... Oh...
- Mmm, ești atât de cald pe dinăuntru.
- O, nu e nevoie de descriere. Oh, oh, ahh! Achi nu a putut rezista privirii și descrierii cochete a lui Ken. Doar privind corpul sexy care se legăna Achi era deja destul de jenat, iar apoi a trebuit să descrie actul intim, făcând silueta subțire să roșească și mai tare.
- O, Doamne, strânge-mă mai tare. Mmm...
- Ah, ce bine mă simt... ah, ah, mmm...
Un geamăt dulce, însoțit de o față seducătoare, l-a făcut pe Ken incapabil să reziste tentației de a se apleca și a-i suge cu forță buzele frumoase. Șoldurile lui groase au continuat să se împingă și să iasă cu o viteză tot mai mare.
- Ah, ah, o să ejaculez, ah, ahh! Mâinile lui frumoase s-au înfipt în spatele lui puternic, sperând să elibereze o parte din plăcerea intensă.
- Încă puțin, te rog. Ah, mmm...
Ken s-a retras din sărut pentru a privi chipul frumos, cu ochii sticloși de plăcere și o senzație intensă în tot corpul. Văzând că Achi era aproape de punctul culminant, Ken a grăbit ritmul, împingându-și corpul din ce în ce mai tare și mai repede.
Ochii li s-au întâlnit în timp ce corpurile li s-au strâns mai aproape unul de celălalt.
- Ah, mai tare! Ah, sunt pe punctul de a ejacula! Ah, ah, mmm...
- O, Doamne, strângi atât de tare. Ah, mmm...
- Uh, ahhh...
Emoțiile escaladante au făcut ca canalul de iubire al lui Achit să se încordeze și mai mult. Șoldurile sale groase, se împinse de câteva ori, înainte de a provoca convulsii ambelor corpuri, încordându-se și eliberând spermă albă și tulbure.
- Huu... hu... Silueta subțire gâfâia de epuizare, cu gurița lui mică care încerca să tragă aer în piept.
- Ahhh, m-am reîncărcat complet! Ken s-a prăbușit lângă Ashi, scoțând un geamăt ușurat de eliberare.
- Ți-ai reîncărcat energia, dar eu sunt cel obosit.
Achi și-a încrețit nasul spre Ken, tachinându-l jucăuș pe cel care tocmai fusese energizat. Lui Ken îi plăcea chipul frumos, fie că era atunci când zâmbea adorabil, când făcea o grimasă năzdrăvană sau când părea seducător într-un moment de plăcere.
- Dar te-am făcut fericit, mâna lui mare i-a mângâiat cu afecțiune obrazul moale.
- Așa e, Achi nu putea nega că se bucura de activitățile pasionale dintre cei doi.
- Pup... Atunci hai să ne mai distrăm puțin, poate de încă câteva ori.
După doar o scurtă odihnă, Ken s-a urcat pe Achi și activitățile pasionale au reînceput. Noaptea lor împreună era departe de a se fi terminat.
Lumina soarelui se strecura prin perdele, trezindu-l pe Ken din somn. Noaptea plină de pasiune îl lăsase cu o senzație revigorată. Se întoarse, întinzându-se pe o parte cu fața spre Achi, care încă dormea cu ochii închiși. Mâna lui mângâie ușor obrazul moale al lui Achi, plin de adorație. Sentimentele bune din noaptea precedentă încă persistau în corpul său, fără să dea semne că s-ar estompa.
- Mmm, Achi și-a deschis ochii, dezvăluind ochii frumoși pe care Ken îi plăcea să-i privească.
- Ești treaz? Ken i-a zâmbit persoanei care tocmai se trezise.
- De ce ești încă aici? A întrebat Achi.
- De ce întrebi asta?
- Nu crezi că aseară a fost doar o aventură de-o noapte, ca prima dată?
Fața zâmbitoare a lui Ken s-a încruntat când a auzit întrebarea. Nu se așteptase ca prima întrebare a lui Achi să fie de ce se afla încă acolo.
- Nu e așa.
- Dacă te-ai trezi primul, probabil ai fugi ca prima dată, nu-i așa?
- Nu, am fost doar surprins de aceea am întrebat. Îmi cer scuze.
Achi se cuibări în îmbrățișarea puternică, frecându-și obrazul de pieptul lui Ken cu afecțiune pentru a evita să fie certat. Achi nu voia să insinueze că noaptea trecută fusese o aventură de-o noapte; pur și simplu nu știa ce să spună imediat după noaptea lor pasională împreună.
- Vorbesc serios în privința ta. Ken i-a împins ușor umerii lui Achi la o parte, întâlnindu-i privirea pentru a vorbi cu sinceritate.
- Deci, ce suntem noi mai exact? a cerut Achi o lămurire, pentru că relația lor depășise o simplă prietenie.
- Suntem șef și secretar.
- Atunci stai aici singur. Eu plec.
Auzind răspunsul, Achi s-a pregătit să plece, dar Ken l-a apucat de mână. După ce a fost supărat de prima afirmație a lui Achi, Ken i-a răspuns în glumă că erau șef și secretar ca să se răzbune.
- Glumesc doar, Achi. Vrei să fii iubitul meu?
- Aș fi bucuros, a răspuns Achi imediat, pentru că el însuși așteptase acest moment de mult timp.
Mâinile lui puternice s-au strâns în jurul corpului subțire, iar el i-a șoptit la ureche, spunându-i sincer ce simțea pentru Achi.
- Te iubesc.
- Și eu te iubesc.
Relația lor a fost mai mult decât romantică de mult timp; pur și simplu nu își definiseră oficial statutul până acum. În sfârșit, astăzi este momentul potrivit pentru ei să clarifice relația lor dincolo de o aventură de-o noapte.
Capitolul 15
BÂRFE
Ken și Achi au plecat la serviciu ca în fiecare zi, însă un singur lucru nu mai era la fel: statutul relației lor. Din acest motiv, domnul președinte părea să fie într-o dispoziție deosebit de bună astăzi. Pe măsură ce se apropia ora de începere a programului, cei doi au sosit împreună la companie.
- Bună dimineața, domnule președinte, l-a salutat agentul de pază de la intrare.
- Bună dimineața, s-a întors Ken și i-a răspuns cu un zâmbet, după care a mers mai departe.
- Bună dimineața, khun Ken.
- Bună dimineața. Președintele a trecut pe lângă recepție, iar angajatele l-au salutat așa cum o făceau în fiecare zi. Comportamentul neobișnuit al președintelui le-a făcut pe cele două angajate să se privească reciproc, complet șocate.
- Ai văzut? Adineauri domnul președinte s-a întors și ne-a zâmbit, a spus recepționera, întorcându-se spre colega ei, cu o voce plină de entuziasm.
- Și eu am văzut, dar oare nu cumva mi s-a părut?
- Exact la asta mă gândeam și eu, au continuat recepționerele să discute, cu o adâncă uimire în glas. De obicei, Ken doar dădea din cap în semn de răspuns la salut, însă astăzi a fost diferit. Faptul că președintele le-a răspuns la salut cu un zâmbet le-a șocat destul de mult pe angajate. Achi, care venea în urma lui, le-a auzit pe colege vorbind și a trebuit să intervină rapid ca să le explice situația.
- Discuțiile despre proiect au mers foarte bine, de aceea domnul președinte este într-o dispoziție atât de bună, a inventat Achi un pretext pentru fericirea evidentă a lui Ken.
- Oh, de asta a zâmbit înapoi! Dar când zâmbește, domnul președinte e și mai chipeș, nu-i așa? Achi, tu probabil îl vezi des așa, nu?
- Da, a încuviințat Achi din cap, fiind complet de acord în privința frumuseții lui Ken... Un chip atât de frumos pe care, oricât de mult l-ar privi, nu-l va plictisi niciodată. Era extrem de mândru de iubitul lui.
- Achi, președintele, care aștepta în fața liftului, s-a întors și și-a strigat secretarul, punând capăt conversației.
- Mă scuzați, trebuie să plec, a spus Achi când a auzit vocea lui Ken. Le-a făcut cu mâna colegelor sale, apoi a alergat după președinte în lift. De îndată ce ușile liftului s-au închis, Ken și Achi au rămas singuri. Ken a trecut imediat la atac și s-a apropiat de Achi. Corpul său înalt l-a încolțit pe Achi până când acesta s-a retras și s-a sprijinit de peretele liftului. Brațul puternic al lui Ken s-a ridicat și s-a sprijinit de perete, iar chipul său frumos s-a aplecat foarte aproape de Achi.
- Despre ce vorbeați? a întrebat Ken cu o voce profundă.
- Despre tine, domnule președinte. A trebuit să merg să repar situația, pentru că ați zâmbit atât de binedispus încât părea suspect, a spus frumosul tânăr, îmbufnându-se spre cel care era mult prea fericit.
- Cine nu zâmbește când e binedispus? Ken a ridicat din umeri, neavând ce să facă. Fericirea îi dădea pe afară, așa că nu o putea ține doar pentru el, fiind nevoit să o arate și celorlalți Cum ar fi acum, când își dorea să îl sărute pe Achi, trebuia de asemenea să o arate. Ken s-a aplecat mai aproape de iubitul său, sperând să îi sărute ușor buzele moi. Cu toate acestea, liftul a ajuns la destinație înainte ca Ken să poată face ceea ce își dorea. În timp ce ușile liftului se deschideau, Achi a împins pieptul puternic al lui Ken ca să îl îndepărteze, după care corpul său zvelt a ieșit rapid din lift, îndreptându-se spre propriul birou.
- Bună dimineața tuturor! Ken nu s-a putut abține să nu se oprească pentru a-i saluta pe toți angajații din departament, înainte de a se opri la biroul secretarului său. Și-a întins mâna aspră pentru a-l mângâia pe cap cu drag și i-a șoptit la ureche:
- Să lucrezi cu spor, domnule secretar.
- Și tu la fel, domnule președinte. Vă așteaptă o grămadă de muncă.
- Dar eu tot mai vreau să îți privesc chipul puțin. Ce-ar fi să îți mut biroul direct în biroul meu?
- Gata. E timpul să ne apucăm de treabă. Vă rog, domnule președinte, să intrați în birou.
Achi și-a încrețit nasul la persoana excesiv de veselă și iritant de bună la suflet, care era atât de fericit încât aproape i se citea pe față, salutând fiecare angajat de la intrare până la ușa biroului. Bărbatul subțire a trebuit să se ridice, făcându-i semn președintelui să intre în birou cu spatele.
- Mă duc la muncă acum. Nu uita să-mi simți lipsa, și-a luat Ken rămas bun, ca și cum ar fi fost pe cale să se despartă, dar, în realitate, doar un zid îi despărțea. Bărbatul înalt a încetat să-și tachineze iubitul și picioarele sale lungi s-au îndreptat spre propriul birou.
- Stai, a strigat o voce dulce înainte ca Ken să poată intra în birou. Bărbatul înalt s-a întors repede cu o față zâmbitoare, pentru că iubitul lui îl strigase.
- Nici măcar nu am intrat încă în cameră și deja îți este dor de mine?
- Nu, Khun. Există niște documente pe care președintele trebuie să le aprobe astăzi. Vă rog să le luați cu dumneavoastră și le voi ridica mai târziu.
Ken s-a uitat la dosarul cu documente pe care i l-a înmânat Achi, iar zâmbetul de pe fața lui a dispărut instantaneu. S-a gândit că Achi ar vrea să continue să vorbească cu el, dar totul a fost despre muncă.
- Bine, bărbatul înalt și chipeș își întinse mâna groasă pentru a primi documentele, apoi se întoarse și intră imediat în biroul său.
Achi nu putea decât să râdă de comportamentul iubitului său; abia începuseră să se întâlnească, dar el era deja atât de entuziasmat de el, ca un copil de o jucărie nouă. De fapt, Achi era la fel de atașat de Ken, dar era timpul de lucru și trebuia să-și păstreze rolurile de președinte și secretar.
Achi se așeză înapoi la birou, silueta lui subțire începând să-și stabilească prioritățile sarcinilor. Totuși, înainte să poată începe măcar, se opri, privind în sus la cei doi prieteni ai lui care se apropiau. Fețele lor serioase erau fixate asupra lui Achi.
- Achi, e timpul să facem cafea, l-au chemat Kant și Noth pe Achi.
- Ce? Sprâncenele lui frumoase s-au arcuit nedumerit.
- Hai să mergem să facem niște cafea în bucătărie.
Achi și-a înclinat capul, privindu-i nedumerit pe cei doi prieteni ai săi, care l-au invitat brusc, aproape forțându-l, să facă o cafea. Kant i-a făcut cu ochiul, arătând spre bucătărie, făcându-l pe Achi să înțeleagă că prietenii lui probabil voiau să vorbească despre ceva, dar nu aici.
Înțelegând ce îi comunica prietenul lui, bărbatul subțire și-a luat paharul, s-a ridicat și l-a urmat pe prietenul lui în bucătărie.
Două picioare subțiri au pășit în bucătărie, iar Noth a închis repede ușa, pentru a fi doar ei trei înăuntru. Noth s-a uitat afară ca să se asigure că nu mai era nimeni prin preajmă.
- S-a întâmplat ceva? l-a întrebat Achi pe prietenul său, care părea să se comporte ciudat.
- Achi se întâlnește acum cu președintele? Cei doi prieteni ai lui s-au întors și l-au privit pe Achi cu suspiciune.
- Hm? A fost chiar atât de evident? Pur și simplu mă comportam normal.
- E bine. Am vrut doar să testăm puțin apele, nu ne așteptam să funcționeze cu adevărat!!
Expresiile lui Kant și Noth erau la fel de șocate ca ale lui Achi. Pur și simplu observaseră că Achi și președintele păreau bine dispuși și aveau o aură neobișnuită. Așa că Kant și Noth au decis să întrebe în glumă despre asta, fără să se aștepte ca răspunsul să-i șocheze atât de tare.
- Când ați început voi doi să vă placeți?
- Cum v-ați întâlnit?
- De când vă întâlniți?
- Cine a cerut să aveți o relație?
Prietenii lui Achi l-au bombardat cu întrebări din momentul în care au aflat că se întâlnește cu președintele. Chiar dacă era evident de la început că relația lor nu era doar una de președinte și secretar, ei tot voiau să afle mai multe detalii despre cum s-a transformat relația lor într-una romantică.
- Nu vreau să vă răspund, a refuzat Achi toate întrebările pentru că îi era prea jenă să vorbească despre viața lui amoroasă.
- Deci, cine pe cine a plăcut primul? a continuat să întrebe Noth, refuzând să renunțe.
- Hei! Nu încerca să mă păcălești cu întrebări. Am mult de lucru, vă rog să mă scuzați, mă întorc la muncă, am mult de lucru.
Achi a găsit o scuză să scape de prietenii săi și s-a întors la birou. Și-a ridicat mâinile subțiri pentru a-și acoperi fața înroșită. Achi simțea că fața lui trebuie să fie roșie. A încercat să-și recapete calmul ca să poată începe să lucreze.
După ce a muncit o vreme, Achi și-a dat seama brusc că uitase cafeaua. În dimineața aceea, fusese atât de ocupat să se furișeze din bucătărie de prietenii lui, încât uitase să-și facă. Silueta subțire s-a ridicat și s-a întors în bucătărie, dar înainte să poată intra, a auzit voci vorbind. S-a oprit brusc în prag, pentru că conversația pe care o auzise din întâmplare era despre el.
- Am auzit că președintele se întâlnește cu secretarul lui, a spus o voce de femeie. Părea să fie din același departament, dar Achi nu a recunoscut-o.
- Vrei să spui Achi? a întrebat un alt coleg.
- Da, probabil a venit aici intenționat ca să lucreze, pentru că vrea să urce pe scara corporativă și se agață de oamenii bogați.
- Deci cum a reușit să flirteze cu președintele?
- Judecând după cum arată, probabil că s-a vândut.
Achi stătea în prag, ascultând conversația disprețuitoare la adresa lui, dar după numai puțin timp, a început să-și piardă răbdarea.
Silueta subțire a pășit în bucătărie să facă cafea, apoi s-a întors să se uite la cele două femei. Cele două femei care bârfeau cu doar câteva clipe înainte erau acum fără cuvinte în fața persoanei despre care vorbeau.
- Tocmai am aflat că am venit să lucrez aici ca să flirtez cu Președintele, a spus Achi, acoperindu-și gura, șocat de noile informații despre el însuși.
- Ăă, păi... Cele două fete s-au bâlbâit.
- De unde ai știut că m-am oferit drept monedă de schimb? Sau ai mai încercat asta înainte, dar n-a funcționat, nu-i așa? Ce trist, a spus Achi pe un ton calm și înțelegător, ochii lui inocenți nefiind deloc acuzatori pentru cealaltă persoană.
- Și chiar a reușit cineva ca tine? Calmul lui Achi, contrastând puternic cu cuvintele ei acuzatoare, a înfuriat-o instantaneu pe tânără.
- Nu știu dacă am reușit sau nu, dar am câștigat mai mult decât tine.
- Ce ai câștigat? A întrebat o voce nouă.
Ochii rotunzi ai lui Achi s-au mărit când a auzit o voce familiară. Doar auzind acele cuvinte, fără să se întoarcă măcar, Achi și-a dat seama că era Ken. Achi nu se așteptase ca Ken să intre în bucătărie. Acesta era un moment atât de jenant. Băiatul subțire nu putea decât să se roage în tăcere ca Ken să nu fi auzit ce tocmai spusese.
- Domnule președinte, acest tip susține că e cu dumneavoastră! s-a plâns repede tânăra femeie lui Ken, arătând spre Achi. Ken a îndepărtat mâna care îl arăta pe Achi și s-a apropiat de tânăr, aplecându-se să îl întrebe din nou.
- Așadar, domnule secretar, ce ai obținut de la mine?
- Am cucerit inima președintelui, a zâmbit Achi cu blândețe, urmărindu-și iubitul cu privirea care întindea mâna să-i cuprindă talia, trăgându-l mai aproape.
Cei doi și-au creat propria lume privată, ca și cum nimeni altcineva nu ar fi fost în bucătărie. De fapt, Achi nu voia să anunțe relația lor nimănui decât dacă era absolut necesar. Cei din companie știa puține lucruri despre asta, dar când aceste două femei au început să bârfească, nu s-a putut abține să nu facă față situației.
- Ce jenant, au spus cele două fete, întorcându-și fețele și plecând imediat.
După ce cele două femei au părăsit bucătăria, Ken l-a luat pe Achi de mână și s-a îndreptat spre biroul lui, pentru că voia să vorbească cu Achi în privat. Ken a tras draperiile și l-a condus pe Achi să se așeze pe canapeaua din cameră.
- Președintele s-a dus la bucătărie pentru că are nevoie de ceva? a întrebat Achi, care încă acționa ca secretar, în caz că Ken ar fi venit să-l ia din bucătărie pentru că exista o treabă care necesita atenția lui.
- Am terminat de semnat documentele, dar tu nu a venit să le iei, așa că am ieșit să te caut.
- Ai auzit ce se vorbea în bucătărie?
Fața frumoasă a dat din cap în semn de aprobare. Ken a ajuns în bucătărie cam în același timp cu Achi, permițându-i să audă aproape tot ce se întâmplase, dar nu intrase inițial pentru că voia să vadă cum va gestiona Achi situația.
- În dimineața asta ai spus că nu vrei ca nimeni să știe despre noi, nu-i așa? De ce ai spui acum?
- Nu pot să nu mă enervez când aud oameni bârfind, a spus fața frumoasă, iritat.
- Face acuzații false împotriva ta. Vrei să o concediez? Ken a mângâiat îngrijorat obrazul iubitului său. Se temea că vorbele dureroase dintre cei doi l-ar răni profund.
- Nu, lasă-le să rămână și să vadă cum ne iubim.
Achi credea că cele două bârfeau din gelozie și că cele două fete nu făcuseră nimic greșit companiei; aveau nevoie doar de un avertisment, nu de concediere. Oameni de genul ăsta ar trebui ținuți prin preajmă ca să sufere din cauza geloziei lor.
- Dar, de fapt, se pare că alții știu mai multe despre noi decât credeam.
- E bine. Atunci nimeni nu va îndrăzni să se pună cu iubitul meu. Ken i-a luat mâna frumoasă și i-a sărutat-o ușor.
- Nu ești deloc stresat? Nu vor fi probleme dacă alții află, nu-i așa?
- Nu-ți face griji. Suntem atât de potriviți unul pentru celălalt, ce problemă ar putea fi? Mâna lui puternică i-a strâns mâna mică pentru a-și sublinia cuvintele. Nu era nimic de care să-și facă griji în relația lui cu Achi; dragostea lor era mai mult decât suficientă.
- Dacă tu nu ești stresat, atunci nici eu nu sunt stresat.
Un zâmbet dulce i-a fost adresat iubitului său, cu un sentiment de ușurare. La început, Achi se temea că, dacă oamenii ar afla despre el, ar cauza probleme, dar, judecând după atitudinea lui Ken, probabil că nu era nimic de care să-și facă griji.
Capitolul 16 - 18+
S-A PREFĂCUT CĂ E BEAT
După o zi lungă de muncă, a venit timpul să termine serviciul, iar Ken și Achi au plecat acasă împreună. Silueta subțire stătea pe scaunul din dreapta, ca de obicei.
- La ce restaurant să mergem în seara asta? a întrebat o voce dulce, pentru că Ken plecase fără să-i spună lui Achi unde urmau să meargă la cină.
- Acasă la Akin.
- Ce? La casa Președintelui? Ochii lui rotunzi s-au mărit de surpriză la auzul răspunsului primit.
- Da, nu ți-am spus încă?
- Nu. De ce luăm cina la khun Akin acasă?
- Akin m-a invitat, așa că am profitat de ocazie să te prezint tuturor ca iubitul meu.
- Cum ar trebui să mă comport? Asta a fost atât de neașteptat încât Achi nu a avut timp să se pregătească.
- Poartă-te normal. Ești deja drăguț. Nu trebuie să fii nervos.
Ken a întins mâna și a mângâiat afectuos capul iubitului său. Silueta subțire s-a entuziasmat pentru că urma să ia cina la casa lui khun Akin ca iubit al lui Ken, nu doar ca secretar al lui, ca înainte.
O mașină de lux a oprit în fața casei mari. Ken și-a condus frumosul partener în casa lui Akin, ținându-l strâns de mână, simțind o nervozitate inexplicabilă.
Când au intrat în sufragerie, i-au găsit pe Akin, Pai, Fahkram și Saengdao stând și vorbind împreună ca o familie.
- A, și tu ești aici, domnule secretar? a întrebat Fahkram în glumă, pentru că Ken nu-l prezentase încă pe Achi.
- El este Achi, iubitul meu, Ken l-a prezentat oficial pe Achi ca fiind iubitul lui, nu secretarul lui.
- Bună seara, domnule președinte, spuse Achi stângaci.
- Bună, dar te rog să-mi spui Akin după muncă.
- Da, khun Akin, i-a răspuns Achi lui Akin înainte ca ochii lui frumoși să se întâlnească cu cei ai altor două persoane pe care tocmai le întâlnise pentru prima dată în ziua aceea.
- Bună Achi, sunt Pai. Pai este o actriță faimoasă pe care toată lumea o cunoaște și este soția lui Akin.
- Numele meu este Saengdao, s-a prezentat persoana drăguță și scundă.
Pai și Saengdao s-au apropiat împreună, salutându-l pe Achi cu zâmbete prietenoase care l-au ajutat să se relaxeze puțin.
- Putem să îl împrumutăm pe Ashi puțin, Ken?
Fără să aștepte un răspuns, Pai s-a întors spre Ken și l-a târât pe Ashi deoparte, lăsându-i pe cei trei frați Akrakul să stea în sufragerie, holbându-se unul la altul. Între timp, Pai, Achi și Saengdao s-au dus în bucătărie să pregătească cina.
- Cum vă pot ajuta? Achi s-a uitat la numeroasele ingrediente din fața lui.
- Vom face un grătar astăzi. Ce ai vrea să faci, Achi? Pai l-a lăsat pe Achi să aleagă ce i-a plăcut mai întâi.
- Te voi ajuta să toci ingredientele.
- Eu voi face sosul, s-a oferit Saengdao, pentru că se pricepea la gătit.
- Atunci hai să începem.
După ce s-au pus de acord asupra treburilor, cele trei persoane au început să pregătească mâncarea. Și-au împărțit sarcinile, dar în cele din urmă, toți au ajutat la tocarea ingredientelor și la înfigerea lor pe frigărui.
- Arăți chiar mai bine în persoană decât la televizor, khun Pai, a complimentat-o Achi pe Pai, care arăta radiantă și uimitoare.
- Mulțumesc, dar poți să-mi spui pur și simplu Pai. La urma urmei, suntem familie.
- Cât despre SaengDao, îi poți spune Nong Dao. Probabil este cea mai tânără de aici.
- Bine, Pai și Nong Dao.
Un zâmbet dulce i-a fost adresat noului prieten pe care îl întâlnise în ziua respectivă. În timp ce pregăteau mâncarea, cei trei au stat de vorbă veseli, părând să se înțeleagă foarte bine cu noua noră a familiei Akrakul.
După ce a pregătit mâncarea, Fahkram a ajutat la căratul tuturor lucrurilor în curtea din spate, unde Kin și Ken deja aprindeau grătarul. Cei trei frați au preluat sarcina de a prepara mâncarea la grătar, lăsându-i pe Pai, Achi și Saengdao să stea de vorbă și să se joace la masă.
- Ken, vrei niște vin? a întrebat Pai în timp ce i-a turnat vin lui Akin, ca să poată turna tuturor deodată.
- Nu, am condus până aici, a refuzat Ken, pentru că trebuia să-l ducă pe Achi înapoi astăzi și nu urma să rămână peste noapte la casa lui Akin.
- Tu poți bea, dacă vrei. Conduc eu.
- Sigur?
- Da, a dat din cap Achi, trimițându-i un zâmbet dulce iubitului său. Achi nu voia să bea în ziua aceea, așa că s-a oferit voluntar să conducă, pentru că părea că Ken voia să bea.
- Saengdao, încearcă asta și vezi dacă e gătit suficient, a suflat Fahkram o bucată de carne la grătar ca să se răcească, apoi i-a dat-o lui Saengdao ca bucătarul-șef să verifice gustul.
- Hmm, e perfect acum. Dacă se mai gătește, se va arde, le-a spus Saengdao celor trei frați.
După ce mâncarea a fost gătită, toată lumea s-a așezat la masă. Ken a scos mai multe frigărui de grătar și le-a pus în fața lui Achi, inclusiv o frigăruie specială cu roșii la grătar pe care Ken o pregătise pentru Achi.
- Am fript roșiile astea special pentru tine.
- Mulțumesc, silueta subțire i-a mulțumit iubitului său care s-a așezat lângă el.
- Apropo, Achi e secretarul lui Ken? a întrebat entuziasmată Pai, așezată vizavi de el.
- Da.
- Deci, asta înseamnă că e o poveste de dragoste la locul de muncă, nu-i așa? Ce interesant!
Pai părea deosebit de entuziasmată de Ken și Achi. Ochii ei frumoși străluceau, făcându-l pe Akin să nu se poată abține să nu simtă afecțiune. A ridicat talia subțire a iubitei sale și a așezat-o în poala lui puternică, apoi a îmbrățișat-o strâns pe Pai în jurul taliei.
- Cum e interesant? a întrebat-o Akin pe iubita sa.
- A avea o relație romantică la locul de muncă înseamnă a fi aproape unul de celălalt toată ziua. Dacă le este dor unul de celălalt, pot pur și simplu să deschidă ușa și să se vadă, a explicat Pai, imaginându-și situația cu o expresie entuziasmată.
- De aceea ți-am spus să renunți la slujba ta și să petreci toată ziua cu mine, a spus Akin.
- Dacă eu demisionez, voi rămâne șomeră.
- Pot să te întrețin pe viață.
Comportamentul lui Akin și al lui Pai l-a surprins destul de mult pe Achi. În mod normal, Achi îl vedea doar pe Akin cu o privire severă. Nu-l mai văzuse niciodată așa. Președintele nu a mai fost niciodată atât de îndrăgostit. Akin și Pai și-au creat deja propria lume privată, unde pot purta conversații dulci și intime.
- La ce te gândești? a întrebat Ken când a văzut că Achi era pierdut în gânduri o vreme.
- Nimic, am fost doar surprins să îl văd pe Akin, în postura asta.
- Haha, în ciuda aspectului său fioros, e cunoscut pentru afecțiunea sa deosebită față de soția sa.
- Serios?
- Așa e. E cel mai priceput la a-și răsfăța soția. Achi va avea ocazia să vadă asta des, a confirmat Fahkram.
Conversația a continuat plăcut, acoperind subiecte legate de muncă și generale. Cu toate acestea, se părea că Pai, Achi și Saengdao au găsit deserturile cele mai atrăgătoare. Cei trei au stat de vorbă animat, oferind recomandări pentru restaurante cu deserturi delicioase, iar conversația lor a continuat până târziu în noapte.
- Te duc acasă? Începi să te îmbeți, l-a întrebat Achi pe Ken, împingându-l după ce s-a uitat la ceas și și-a dat seama că era destul de târziu.
- Bine, să mergem. Phi, eu merg primul, a spus Ken simplu, întorcându-se să-și ia rămas bun.
- Vino des să ne vizitezi Achi.
- Bine, plec acum. Ne vedem curând.
Achi și-a luat rămas bun de la toată lumea înainte de a ajuta silueta înaltă să meargă la mașină. Achi l-a așezat mai întâi pe scaunul pasagerului, apoi s-a dus la scaunul șoferului. Cu degetele lui frumoase, a introdus pe GPS adresa lui Ken și a plecat imediat.
Nu i-a luat mult lui Achi să conducă mașina de lux până la apartamentul lui Ken. Achi a coborât, l-a ajutat pe Ken să se ridice și l-a condus pe bărbatul înalt în lift, ca să urce în apartament. Achi l-a condus pe Ken în dormitor și, epuizat, l-a aruncat pe patul mare.
- E atât de greu, mormăi Achi în sinea lui. Chiar și scurta distanță pe care a trebuit să o parcurgă până în camera lui Ken îl lăsase pe tânărul subțire destul de obosit.
Achi s-a apropiat și i-a scos pantofii și șosetele bețivului. Mâinile lui i-au descheiat cămașa ca să îl poată schimba și să-l facă să se simtă mai confortabil.
- Hmm, încerci să profiți de mine cât dorm? Persoana pe care Achi o credea beată a deschis brusc ochii și l-a tras pe Achi în brațele lui puternice.
- Tocmai voiam să-ți schimb hainele. Dacă ești treaz, schimbă-te singur. Plec acum, e foarte târziu. Achi încercă să se desprindă din îmbrățișarea puternică a lui Ken, dar Ken nu-l lăsa să plece.
- E foarte târziu, te rog să stai aici peste noapte.
- Nu, nu vreau să mă culc cu cineva care miroase a alcool.
- Mă duc să fac un duș chiar acum. Așteaptă aici.
- Haha, e atât de ușor!
Ken a sărit în sus și s-a grăbit spre baie, lăsându-l pe Ashi stând acolo și râzând de brusca stăpânire a iubitului său față de alcool. De fapt, Ashi nu plănuia să se întoarcă acasă la o oră atât de târzie; voia doar să-l tachineze pe Ken.
- Hei! Ce faci? a exclamat Achi surprins când Ken s-a întors brusc, și a ridicat silueta subțire în aer, aruncându-l peste umărul său puternic.
- Mi-e teamă că o să te furișeze. Hai să facem un duș împreună.
Mâna groasă a lui Ken a lovit cu palma fesele moi ale lui Achi. Îi era teamă că Achi va fugi în timp ce făcea duș, așa că a rezolvat problema luându-l pe Achi cu el în duș. Ken l-a așezat ușor pe Achi pe blatul chiuvetei, iar mâinile sale mari au început să-l dezbrace.
- Te-ai prefăcut că ești beat, nu-i așa? Achi l-a prins pe Ken pentru că uitase că trebuia să se prefacă beat.
- Da, mi-era teamă că nu vei dormi cu mine.
- Ai de gând să o faci?
- Nu vrei?
Mâna lui mare i-a mângâiat coapsa frumoasă, ochii lui implorând dragoste. Ken știa că Achi era sensibil la frumusețea lui. Din fericire, se născuse chipeș, așa că trebuia să-și folosească fața în avantajul său.
- Doar o dată, bine? Am treabă mâine. Și, exact așa cum prezisese Ken, în momentul în care Achi a văzut privirea imploratoare de pe chipul lui frumos, Achi i-a satisfăcut toate dorințele.
- Bine.
Când Achi a fost în sfârșit de acord, Ken s-a dezbrăcat pe sine și pe Achi până au rămas goi. Brațele sale puternice i-au ridicat corpul zvelt și l-a dus la cadă. A intrat în cadă, așezându-și iubitul în poală. Mâinile sale mari i-au mângâiat și au strâns fesele moi ale iubitului său.
Cu cealaltă mână, Ken a tachinat jucăuș sfârcurile frumoase ale lui Achi până când acestea s-au întărit. Achi nu l-a lăsat pe Ken să se distreze doar el; mâna lui mică s-a întins pentru a mângâia penisul mare al lui Ken.
- Tocmai l-am atins și deja e tare, l-a tachinat Achi pe iubitul său, pentru că o simplă atingere din partea lui și penisul lui Ken era deja erect și gata de acțiune.
- Vrea să intre în tine.
- Mmm.
Ken și-a introdus degetele în frumosul canal al iubirii lui Achi și le-a mișcat înăuntru și înafara pentru al ajuta să se pregătească. Ken a adăugat treptat mai multe degete până a ajuns la trei, iar după ce și-a mișcat mâna așa o vreme, părea că Achi era pregătit pentru ceva mai mare decât degetele.
Văzând că Achi era gata, Ken a întors ușor silueta subțire, făcându-l să îngenuncheze, mâinile sale frumoase strângând strâns marginea căzii.
- Te dor genunchii în poziția asta? a șoptit Ken, îngrijorat pentru iubitul lui. Chiar dacă apa cu săpun ajuta la reducerea impactului, genunchii lui Achi s-ar fi putut freca de fundul căzii și l-ar fi putut durea.
- Mă doare puțin, dar pot suporta.
- Atunci, poți sta în picioare? Ken a sugerat o nouă poziție, astfel încât nimeni să nu se rănească în timpul actului sexual.
- Bine.
Ken a decis să-l lase pe Achi să stea în picioare pentru că nu voia ca iubitul lui să fie rănit. Silueta subțire s-a ridicat la o oarecare distanță de perete înainte de a se sprijini de peretele băii și de a-și ridica fesele spre penisul mare a lui Ken.
Văzând că silueta subțire era pregătită, Ken și-a introdus penisul în frumosul canal roz al iubirii până când a fost complet înăuntru.
- Mmm, ești atât de cald pe dinăuntru.
- Ah, mmm, hai mișcă-te.
Vocea dulce l-a implorat, iar Ken s-a conformat imediat. Mâinile lui puternice i-au strâns șoldurile frumoase înainte de a începe să se împingă în el, începând cu un ritm lent.
Sop... Sop...
- Ah, ah, ah, mmm...
- La naiba, ce strâns e! Mmm...
Sunetul izbiturii cărnii răsuna puternic în baie, amestecându-se cu gemete dulci. Ken grăbi ritmul, mișcându-și șoldurile mai repede pe măsură ce emoțiile i se intensificau. Mâinile lui frumoase se sprijiniră de perete pentru a se împiedica să cadă.
- Strânge mai tare, mmm.
- Ah, ah, atât de... palpitant, ah, Ken, ahh!
Mâna nare a bărbatului a mângâiat penisul mic al lui Achi, intensificând plăcerea. Canalul de iubire al corpului subțire s-a strâns și mai mult în jurul penisului lui Ken. Un val de plăcere intensă le-a străbătut amândurora corpul în timp ce se apropiau de final.
- Mă stângi atât de tare... oh, Doamne!
- Ahhh, e atât de intens! Oh, ahh... nu mai pot suporta! Oh! Plăcerea intensă i-a slăbit picioarele frumoase atât de tare încât abia mai putea sta în picioare.
- Hai să schimbăm poziția.
Ken și-a retras penisul înainte de a-l întoarce pe Ashi cu fața spre el. Brațele sale puternice i-au ridicat corpul subțire într-o îmbrățișare. Ashi și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Ken și și-a ridicat rapid picioarele frumoase pentru a-i înconjura talia, în timp ce brațele puternice ale lui Ken îi țineau ferm șoldurile lui Ashi, împiedicându-l să cadă la pământ.
După ce se poziționase corect și era sigur că iubitul său nu-i va cădea din îmbrățișare, Ken și-a introdus din nou penisul în canalul iubirii lui Achi.
- O, stai... poziția asta e prea adâncă! Ahhh!
- Mmm, atât de adânc. Ooo!
Din cauza acestei poziții amoroase, corpul subțire nu se putea controla, făcându-l pe Achi să-și sprijine întreaga greutate pe corpul lui Ken, permițând canalului să înghită și mai adânc penisului mare a lui Ken.
Brațele sale puternice s-au încrucișat ridicând corpul subțire în sus și în jos în timp ce își împingea șoldurile, pătrunzând cu viteză în canalul iubirii.
- Ah, ah, e atât de intens, ah, e prea profund, ah, ahhh! Mâinile lui frumoase i-au strâns umerii puternici, eliberând plăcerea intensă care se dezlănțuia.
- E atât de bine, mmm, e atât de excitant... O Doamne! a gemut Ken necontrolat în timp ce vârful penisului îl furnica.
- Ah, ah, o să ejaculez... ah, ah, mai tare, ahhh!
- Umm... împreună!
Buze frumoase erau lipite de buze pline, sugând și împărtășind plăcerea. Limbile lor fierbinți se împleteau, niciuna nefăcând loc celeilalte. Văzând că Achi era aproape de a atinge orgasmul, la fel ca Ken...
Șoldurile groase se împing înainte și înapoi cu forță maximă, crescând viteza și frecvența în speranța de a atinge împreună punctul culminant.
- Ah, ah, mmm... o să explodeze, ah, ah!
- Mmm... Aaah... E uimitor!
Ambele corpuri au avut în convulsii, eliberând sperma albă și tulbure. Bărbatul musculos i-a strâns talia subțire și s-a așezat la loc în cadă, Ken refuzând în să-și retragă penisul din canalul de iubire al lui Achi.
- Uhaa... Uha... Uha... Sunetul unei respirații grele provenea de la silueta subțire care își sprijinea capul pe umărul puternic al lui Ken, epuizat. Acea poziție dificilă îi secătuise multă energie.
- Îți place această poziție? i-a șoptit Ken iubitului său.
- Îmi place, dar sunt puțin obosită. Uh! Fața lui frumoasă s-a înroșit de jenă.
- Și mie îmi place. Poziția asta îmi permite să pătrund mai adânc în tine.
- Nu e nevoie să o descrii. Nu te-ai săturat să mă ți în brațe?
- Fac mișcare în fiecare zi, de aceea sunt puternic.
- Hei, stai, de ce ți s-a întărit iar! Achi îi simțea penisul, încă în canalul iubirii cum redevenea erect.
Silueta subțire se desprinse rapid din îmbrățișarea lui Ken, dar brațele lui puternice nu îl lăsară să plece. Ken îl ținu de talie, strângându-l mai aproape de propriul corp. Canalul iubirii lui Achi continua să se strângă.
- Facem încă o rundă de exerciții?
- Dar am convenit că va fi doar o singură rundă.
- Ești atât de strâmt pe dinăuntru, nu mă pot controla. Hai să mai facem o rundă, Ken nu a ezitat, ridicându-și șoldurile ca răspuns.
- Ah, ah... asta e într-adevăr ultima dată, ah, ahh!
Emoțiile lui Achi se stârneau din nou, așa că a permis activității pasionale să continue pentru încă o rundă. Bărbatul slab l-a lăsat pe Ken să preia conducerea în împingerea penisului, scoțând doar gemete dulci ca răspuns la intensitatea emoțiilor sale.
Activitatea pasională a continuat încă câteva runde până când corpul subțire a fost complet epuizat. Abia atunci Ken s-a oprit. După ce au făcut dragoste, Ken a făcut un duș și l-a ajutat pe Achi să se spele. Bărbatul înalt și-a îmbrăcat apoi iubitul în pijamale și l-a dus pe Achi în patul mare.
- Noapte bună. Pup.
Ken și-a apăsat buzele groase pe fruntea iubitului sau, brațele sale puternice strângându-i trupul subțire într-o îmbrățișare. O noapte plină de o mulțumire deplină.
Razele soarelui se filtrau prin perdele, anunțând dimineața. O siluetă subțire se mișca, pleoapele lui frumoase deschizându-se încet. Un zâmbet i-a apărut pe față când s-a trezit față în față cu bărbatul chipeș pe care îl adora. Totuși, nu a putut privi mult timp înainte ca ochii lui frumoși să zărească ceasul, făcându-l pe Achi să sară repede din pat.
- Hei! E târziu.
Ken, trezit de vocea puternică a lui Achi, și-a tras iubitul înapoi în pat și l-a strâns mai tare în brațe, nelăsându-l pe Achi să se ridice.
- Poți dormi puțin mai mult.
- Nu, nu se poate, vom întârzia.
- E abia ora 7. Apartamentul meu e aproape de companie.
- Așa e. Atunci pot dormi puțin mai mult, Achi uitase complet că se afla în apartamentul lui Ken. Ar fi putut dormi încă o oră și tot ar fi putut ajunge la serviciu la timp pentru că durează mai puțin de zece minute să ajungi de la apartamentul lui Ken la companie.
- Apropo, de ce dormi fără tricou?
- Ce porți?
Achi s-a uitat în jos la el și și-a dat seama că tricoul pe care îl purta se potrivea cu pantalonii de pijama ai lui Ken. Achi s-a simțit puțin jenat pentru că pijamalele pe care le purtau nu erau seturi asortate, ci aceleași. Ken îi dăduse lui Achi tricoul, în timp ce el purta doar pantalonii.
Când a primit un răspuns care l-a lăsat pe Achi roșind, a încetat să mai pună întrebări și s-a cuibărit în pieptul puternic al lui Ken pentru a continua să doarmă. Mirosul lui Ken, pe care Achi îl îndrăgea, i-a permis să doarmă liniștit.
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii
Multumesc
Au fost zile prea frumoase sa nu se termine urat.Sper ca Ken are incredere in el.Multumesc.