TIPUL RĂU E ȘEFUL MEU (2024) – CARTE
Titlul Original:
Bad Guy [My Boss] (เจ้านายร้ายรัก)
Genul Cărții: 18+, BL (LGBTQ+), Familie, Tineret, Romantic, Dramă, Erotic
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 34
Rating Conținut: 18+ - Restricționat (nuditate, violență, blasfemie etc)
Autor: Anin
Publicată în: 16 Iulie 2024
Traducere și adaptare: Kiri Danika
Rezumat:
„Patt” se îndrăgostește de șeful său strict, cu origini mixte, pe nume „Elis”.
Cu toate acestea, din cauza diferenței de statut, Patt este nevoit să-și țină sentimentele ascunse, încercând să mențină relația strict profesională dintre șef și asistent.
Deși Patt încearcă să traseze limite clare, Elis nu îi face lucrurile ușoare.
Șeful refuză să se desprindă de el, urmărindu-l constant și asigurându-se că Patt rămâne doar alături de el, chiar și în mijlocul unor războaie de afaceri de miliarde de dolari, unde rivalii își îndreaptă atenția asupra tânărului asistent.
Astfel, șeful este nevoit să renunțe la atitudinea sa arogantă și să abandoneze imaginea de „șef rău” care nu este îndrăgit de ceilalți, deși a renunța la vechiul sine nu este la fel de simplu precum a dezbrăca hainele asistentului!
Capitolul 1
Prima zi de lucru, nu? Bărbatul cu o față frumoasă, cizelată, perfect îmbrăcat într-un costum negru din trei piese, s-a uitat la mine, încruntând ochii ca și cum m-ar fi evaluat, cu un mic zâmbet jucându-i-se în colțul gurii, ca și cum ar fi făcut mișto de mine. Elis, noul meu șef, mă privea serios, dar habar nu aveam la ce se gândea ca să-mi arunce acea privire. Ochii lui adânci, gri fumuri, erau greu de citit, stricți și inflexibili.
Numele meu este Patt Rueangwit. Este prima mea zi de muncă. M-am prezentat încet, încă fixat pe chipul chipeș al noului meu șef, incapabil să-mi iau ochii de la el. Bărbatul din fața mea era un amestec izbitor și carismatic de trăsături orientale și occidentale, fermecător, tăios și periculos.
Patt, a strigat el cu o voce gravă, cercetându-mi chipul. Știi câți oameni au ocupat acest post în ultimele trei luni?
Nu știu, domnule. Am scuturat ușor din cap, nesigur dacă întrebarea lui făcea parte dintr-un test.
- Cinci. Elis a ridicat o mână pentru a indica numărul și a încheiat cu un zâmbet misterios și complex care era prea greu de interpretat.
- Tu ești al șaselea. Nu sunt sigur dacă va mai fi un al șaptelea după tine.
Bărbatul din fața mea a oftat și s-a ridicat în picioare. Era foarte înalt, cam 185 cm, ceea ce mă făcea să par destul de mic în comparație. Dar să vedem cât de
mult vei rezista aici.
Mă subaprecia? Nu știam ce făcuseră ceilalți pentru a-l supăra pe acest om, dar eu credeam în răbdarea, rezistența și capacitatea mea de a învăța repede. Dacă
aveam noroc, puteam să trec de perioada de probă, care era singura mea speranță. La urma urmei, trecusem prin mai multe locuri de muncă, luptându-mă cu mâinile și picioarele mele de-a lungul vieții, de la slujbe de nivel scăzut, cum ar fi spălarea vaselor și servirea meselor, până la slujbe de curățat geamuri pe care nimeni nu le-a respectat vreodată. Dar a trebuit să fac asta pentru a merge la școală și a supraviețui. Norocul meu a fost că am fost suficient de perseverent și că studiile mele au fost satisfăcătoare.
După absolvire, unul dintre profesorii mei m-a recomandat pentru un loc de muncă la o companie, dar după doi ani, am demisionat din cauza unor
probleme. Când un prieten mi-a spus că acest loc face angajări, am decis să aplic. Am trecut examenul scris și interviul și am obținut rapid postul. Acum, eram încă nedumerit de ce am obținut slujba atât de ușor, mai ales că această companie este un mare antreprenor în domeniul construcțiilor cu multe filiale. În mod normal, o companie de acest calibru nu ar angaja atât de ușor pe cineva ca mine, poate pentru că șeful meu cu aspect fioros nu a fost implicat în interviu.
Când am auzit că călătorește frecvent și că are nevoie urgentă de un asistent personal, poate că am venit la momentul potrivit. Cu norocul de partea mea,
acest nou loc de muncă însemna pentru mine un viitor mai stabil și mai promițător.
- Ce avem programat pentru astăzi?
- În această dimineață, avem o întâlnire despre un nou proiect pentru care am câștigat licitația principală de construcție. După-amiază, aveți o întâlnire cu
domnul Kitti cu privire la noul contract de proiect. Seara, este o petrecere cu doamna Ploythiwa la apartament...
I-am dat detaliile exacte, surprins de numele Ploythiwa, actrița care era într-un scandal zilnic la știri. Era cunoscută ca o maestră a manipulării despre care
toată lumea vorbea. Dar, de data aceasta, nu eram sigur cine va juca rolul cui între Elis și Ploythiwa, din moment ce și șeful meu avea reputația de a fi un mare
afemeiat.
- Ia și un cadou pentru ea.
- Ce ar trebui să fie, domnule? am întrebat ezitant.
- Gândește-te la asta. E treaba ta să găsești acele lucruri prostești. Orice cu care
o femeie ar fi fericită, a răbufnit Elis pe un ton iritat.
Era întotdeauna atât de irascibil când lucrurile nu mergeau cum voia el? Nu e de mirare că își schimba atât de des asistenții.
- La cât ar trebui să limitez bugetul? Elis s-a încruntat și a meditat pentru o clipă.
- Poate în jur de o sută de mii. Nu știu. Nu am ținut niciodată evidența a cât de
mult au cheltuit secretarii anteriori.
Auzind asta, am fost uimit. Nu mă așteptam ca o asemenea sumă să fie cheltuită atât de neglijent. Această sumă mi-ar putea acoperi propriile cheltuieli pentru
un an.
- Am înțeles, domnule. Voi avea grijă de asta imediat. Am notat repede, hotărât să îl mulțumesc. Din acea zi, am fost responsabil pentru a obține cadouri pentru doamne, împreună cu toate celelalte lucruri din viața lui de zi cu zi. Începând cu hainele, mâncarea și chiar viața sa amoroasă, aproape totul în viața lui Elis a trecut prin administrarea mea. După ce am trecut de prima săptămână de lucru, totul a început să se așeze la locul lui. Mi-am dat seama că Elis era doar un om obișnuit. Se simțea singur, îi era foame și se distra. Acest om își lua munca foarte în serios. Ura greșelile, iar eu eram hotărât să nu las să apară niciuna.
Când Elis era cu cineva, era un iubit generos, care îi copleșea cu afecțiune fără reținere. Dar, pe măsură ce trecea timpul, auzeam un indiciu într-un singur
cuvânt care însemna să-i îndepărteze. Cuvântul era... incomod. Codul secret pe care mi-l folosea pentru a elimina întâlnirile din rutina sa.
Principala mea datorie ca asistentă apropiat a lui era să îi alung pe acei oameni cât mai departe de Elis. De multe ori, acele femei mă insultau, dar nu-mi păsa. Dacă lui Elis îi convenea asta, șeful meu obținea ceea ce dorea.
Nu știu când m-am îndrăgostit de Elis. Înainte să-mi dau seama, fiecare respirație pe care o luam era umplută cu chipul, numele, vocea lui profundă și
parfumul lui unic. Tot ceea ce îl privea pe Elis îmi afecta mereu inima. Dar acele sentimente periculoase au rămas ferm ascunse, astfel încât nimeni să nu le
descopere... Rolurile noastre erau clare. Elis era șeful, iar eu eram doar un angajat. A-l iubi pe șef era imposibil... Știam bine asta.
Capitolul 2
Întâlnirea se prelungise plictisitor. Elis asculta doar pe jumătate, iar graficele de înaltă calitate de pe ecran păreau lipsite de interes pentru el. În schimb, privirea lui cenușie și intensă era concentrată pe fața palidă a lui Patt. De ce era atât de obsedat de acest băiat? Când devenise Patt cineva pe care nu putea suporta să-l piardă?
Tot ce știa Elis era că, atunci când Patt era în preajma lui, se simțea mai liber, capabil să fie el însuși, fără să se prefacă a fi acea persoană perfectă pe care toți ceilalți o credeau. Toată lumea îl vedea ca pe un perfecționist, dar adevărul era că avea defectele lui, pe care le ascundea de toată lumea, cu o singură excepție: Patt. Acest asistent îl vedea în toate aspectele, bune și rele, și era singura persoană în care Elis avea suficientă încredere pentru a-și arăta adevăratele emoții.
Elis fusese rănit înainte. Cineva îi spulberase încrederea, lăsându-l nesigur și sfărâmat, și nu era sigur dacă rana aceea se vindecase vreodată complet. Acea trădare lăsase o cicatrice adâncă, care, în timp, se transformase într-o amorțeală emoțională. Dar Patt era diferit. Elis știa, instinctiv, că acest băiat nu l-ar trăda niciodată. Era sigur că Patt nu îl va răni... sau cel puțin așa crezuse până acum.
Relația lui Theeranai cu Patt stârnise în Elis o nesiguranță pe care nu o mai simțise de mult. Ura sentimentul acela de frică, de nesiguranță, acea teamă constantă că îl va pierde pe Patt, o teamă care îl făcea să se simtă neliniștit și vulnerabil. Pentru prima dată, Elis se confrunta cu emoții pe care nu le putea controla.
Nu fusese niciodată crud cu Patt, deși uneori putea fi autoritar și egoist. Îl respectase mereu, nu doar ca pe un subordonat, ci și ca pe un prieten. Îi era apropiat, iar între ei exista o conexiune autentică. Nu făcuse niciodată nimic care să-l umilească sau să-i degradeze demnitatea. Și totuși, acum, pentru prima dată, se temea că acea relație specială s-ar putea destrăma din cauza emoțiilor pe care nu le mai putea ține sub control.
Cu excepția acestei dimineți. Când ședința plictisitoare s-a încheiat în sfârșit, Elis a expirat adânc, ușor exasperat. Se întoarse spre Patt, care împacheta eficient documentele și laptopul, aparent impasibil, fără să trădeze niciun indiciu al emoțiilor pe care Elis se aștepta să le vadă.
Ar trebui să simți ceva!,gândi Elis, frustrat.
Chiar și un mic tremur sau o scuturare ar fi bine...
Pe măsură ce toți ceilalți din sală începeau să părăsească încăperea, Patt știa că ar trebui să se grăbească și el, deși fusese întotdeauna ultimul care pleca în ultimii trei ani. În mod obișnuit, Patt îl lăsa pe Elis să plece primul, din respect, și aștepta cu răbdare indicațiile acestuia, pregătit să îndeplinească orice dorință exprimată. De data aceasta nu a fost diferit. Patt așteptă ca Elis să se ridice de la masă, dar șeful său rămase așezat, cu brațele încrucișate și o privire rece fixată asupra lui.
- Ai de gând să iei prânzul aici? O voi anunța pe menajeră să-l pregătească, întrebă Patt calm, ajustându-și ușor ochelarii, în timp ce aștepta răbdător un răspuns.
- Da, voi mânca aici, răspunse Elis, continuând să-l fixeze cu aceeași privire intensă.
- Bine, spuse Patt, gata să plece.
- Așteaptă, spuse Elis brusc.
- Da? Patt se opri și se întoarse către Elis, oferindu-i un zâmbet ușor, unul care părea perfect normal, fără să trădeze nicio urmă a durerii mari pe care o simțea în interior.
Elis se uită la el pentru câteva momente, fără să spună nimic. Simțea cum frustrarea și nesiguranța îi clocoteau în piept, dar nu știa cum să exprime ceea ce îl deranja cu adevărat. Patt era atât de calm, atât de distant, încât îl făcea pe Elis să se simtă mai vulnerabil decât ar fi dorit vreodată să recunoască.
Ochii lui Elis tremurau ușor la vederea comportamentului rece al lui Patt, declanșând involuntar latura sa întunecată. Nu-i plăcea deloc indiferența asistentului său față de el, mai ales având în vedere că ei doi nu fuseseră niciodată nevoiți să-și ascundă sentimentele. Întotdeauna își spuneau ceea ce gândeau, fără rezerve. Ura că între el și Patt intervenise o distanță, o barieră invizibilă. Dar dacă Patt voia să se joace, Elis era dispus să intre în joc. Și el voia să se joace.
- M-am răzgândit. Sună-l pe Kim și spune-i că vreau să iau prânzul cu el, spuse Elis, ridicându-se la înălțimea lui impunătoare de 185 de centimetri. Zâmbea fermecător, dar ochii lui aveau o strălucire sinistră, fără să-i pese cât de inconfortabil s-ar putea simți Patt.
Menționarea lui Kim, sau "Kimhan", l-a făcut pe Patt să înghețe pentru o clipă. Zâmbetul său forțat se stinse pentru câteva secunde, dar își recăpătă repede calmul, zâmbind la propria prostie.
Te doare, Patt? se întreba el în sinea sa.
Elis nu este cu adevărat îndrăgostit de tine, așa cum a pretins. Se joacă doar cu mintea ta.
Amărăciunea îi inunda gândurile, iar amorțeala pe care crezuse că o poate controla se dovedi mult mai puternică decât anticipase. Kimhan nu era doar un nume la întâmplare. Era un model în ascensiune, un bărbat din înalta societate, educat în Marea Britanie, cu o înfățișare îngrijită și o alură nobilă. Mai mult decât atât, era nepotul unui celebru magnat din domeniul comerțului, cu filiale în Thailanda și peste hotare. Kimhan nu era doar un capriciu sau o aventură pentru Elis. Era cineva pe care șeful său îl respecta cu adevărat.
Patt își recăpătă încrederea în sine și reuși să zâmbească din nou, dar de data aceasta cu un aer gol, lipsit de emoții. Se uită la Elis cu o privire care nu trăda nimic din tumultul din interiorul său, învăluind totul într-o mască perfectă.
- Unde vrei să aranjez întâlnirea? În pod, sau...? întrebă Patt cu o voce controlată, dar indiferentă.
- În biroul meu. Oh, și vreau o sticlă bună de vin. Ai grijă să nu mă deranjeze nimeni când îl am pe invitatul meu special la mine, adăugă Elis, glumind deliberat, cu o voce neobișnuit de moale.
Elis nu era întotdeauna rațională. Uneori, voia să se comporte copilărește doar pentru a provoca o reacție din partea lui Patt, să-l facă să simtă un pic de gelozie. Era ca atunci când Elis ieșea cu alții, așteptându-se ca Patt să înțeleagă cum se simțea ea când îl vedea pe Patt cu Theeranai, care era și ea posesivă și preocupată.
- Mă voi asigura că tu și invitatul tău special nu sunteți deranjați, răspunse Patt, păstrându-și tonul calm.
- Excelent, murmură Elis, strângând din dinți. Ești întotdeauna un subordonat foarte înțelegător.
- Da, șefule.
Patt părăsi sala de ședințe cu aceeași atitudine distantă, ceea ce îl făcu pe Elis să se simtă și mai agitat.
La naiba! gândi eL.
Patt chiar nu se simte gelos?
- Nu poți să arăți un pic de posesivitate? Acesta este doar un test! Arată puțină gelozie! murmură Elis în sinea ei, frustrată.
Patt, însă, făcu tot ce i se ordonase. L-a sunat pe Kimhan imediat și, înainte de a termina de vorbit, vocea caldă și profundă a lui Kimhan acceptă invitația la prânz. Apoi, Patt comandă mâncare franțuzească de la un restaurant renumit și aduse vinul preferat al lui Elis.
Patruzeci de minute mai târziu, invitatul special sosise, însoțit de țipetele emoționate ale femeilor din jur. Kimhan, o figură cunoscută în înalta societate, nu trecea niciodată neobservat. Cu înfățișarea sa chipeșă și intrigantă, farmecul său atrăgea atenția oricui, indiferent de gen. Era genul de bărbat pe care nu te plictiseai niciodată să-l privești.
Patt a rămas momentan uimit la vederea lui Kimhan, dar respiră adânc și limpezi confuzia din emoțiile sale. Știa prea bine ce se va întâmpla în acea cameră. Elis ar fi fost foarte fericită să-l vadă pe invitatul ei special, iar în acele momente, ar fi uitat complet de cineva care îi era mereu aproape. Patt simțea un val de frustrare crescând în el și, fără să stea pe gânduri, își scoase telefonul și îl sună pe cel mai bun prieten al său.
- Care-i treaba, Patt? Ai nevoie de ceva de la prietenul tău de aici? răspunse Chonnatee, cu un ton prietenos.
- Unde ești? În Bangkok? întrebă Patt, încercând să-și ascundă agitația.
- Da, abia ieri m-am întors de pe șantier. Am o pauză de trei zile.
- Vrei să bem o cafea? Sunt liber după-amiaza asta, îi propuse Patt.
Chonnatee, cel mai bun prieten al său din facultate, lucra ca inginer de teren și călătorea adesea între șantiere și biroul central din Bangkok.
- Hei! Nu trebuie să te învârți în jurul șefului tău? întrebă Chonnatee, ușor surprins.
- Nu astăzi. O să sar peste după-amiază, răspunse Patt, hotărât.
- Asta e ciudat. Sari peste muncă? replică Chonnatee, surprins.
- Da. Ne vedem la Chidlom, la cafeneaua noastră obișnuită.
- Atunci va trebui să mă aștepți. Tocmai mi-am luat mașina de la service. Ne vedem acolo.
- Pe curând.
După ce închise telefonul, Patt sună rapid la departamentul de resurse umane, anunțând că are o urgență și rugând să fie înlocuit pentru după-amiază. Era o situație neobișnuită. În ultimii trei ani, Patt nu își luase aproape niciodată concediu medical sau personal, tratându-și munca cu o dedicare extremă.
- Em, te rog să ai grijă de Elis și de oaspetele său pentru mine în această după-amiază, îi spuse Patt uneia dintre asistentele executive. Am niște lucruri de rezolvat și nu mă voi întoarce azi.
- Nu sunt sigură că Elis va fi de acord cu asta... Nimeni nu-l cunoaște așa cum îl cunoști tu, răspunse Em, ușor nesigură, amintindu-și de prezența impozantă a lui Elis și de felul său sever de a fi.
- Nu-ți face griji. Elis va fi prea ocupat cu treburile lui ca să observe că am plecat. Asigură-te doar că are tot ce-i trebuie, cum ar fi cafeaua sau băuturile, spuse Patt cu calm, dar cu o urmă de oboseală în glas.
În timp ce închidea conversația, Patt simțea cum tensiunea din el începea să se risipească. După atâta timp în care își pusese deoparte propriile nevoi pentru a fi mereu la dispoziția lui Elis, acum era momentul să ia o pauză pentru el însuși.
Patt era convins că Elis va fi atât de concentrată pe prezența lui Kimhan încât nu va observa absența sa până la sfârșitul zilei de lucru. După ce Em a promis că se va ocupa de tot, Patt a părăsit rapid biroul. Aproximativ douăzeci de minute mai târziu, telefonul lui Patt a sunat, afișând numele lui Elis pe ecran. Patt ezită pentru o clipă, dar, în loc să răspundă, închise telefonul și îl puse deoparte. Intră într-o librărie, încercând să se relaxeze, și începu să răsfoiască cărțile care îi captau interesul, în timp ce îl aștepta pe Chonnatee, prietenul său, care era blocat în trafic la intersecția Phetchaburi de peste o jumătate de oră.
După aproximativ o oră, Patt părăsi librăria cu două cărți de psihologie în mână. Era deja aproape ora 15:00 când, în cele din urmă, Chonnatee apăru.
- What’s up, man? îl salută Chonnatee, zâmbind tachinator și ridicând o sprânceană. Nu se aștepta ca Patt, în mod normal obsedat de muncă, să renunțe la tot și să-l invite spontan la o cafea.
- Ți-a luat atât de mult, omule, spuse Patt, simțindu-se mai relaxat.
- Traficul era prost. Am fost grăbit. Dar ce-i cu dispoziția ta? replică Chonnatee, privindu-l mai atent.
- Nu pot să invit un prieten la o cafea? răspunse Patt, evitând întrebările.
- Sigur, sigur, dar e doar... neobișnuit, zise Chonnatee cu un aer șugubăț.
- Cum merge proiectul din Krabi? schimbă Patt subiectul, încercând să pară interesat de altceva.
- Este agitat, dar măcar am pe cineva care mă ajută. Dacă ar trebui să gestionez singur întregul proiect, aș fi mort, spuse Chonnatee, luând cafeaua pe care Patt i-o întinse.
- Compania ta chiar își merită banii, nu? Patt zâmbi ușor.
- Nu se compară cu gigantica ta corporație. Și văd că și ei își merită banii de pe urma ta, mai ales șeful tău îngrozitor. În locul meu, nu aș accepta salariul ăla, glumi Chonnatee.
- Da, m-am gândit să-mi caut o nouă slujbă, spuse Patt, lăsând cuvintele să alunece ușor, dar serioase.
- Vorbești serios sau glumești? întrebă Chonnatee, ridicând o sprânceană și privind serios la prietenul său. Știa că Patt își iubea prea mult slujba și nu se plângea niciodată de oboseală sau plictiseală, în ciuda sfaturilor lui Chonnatee de a schimba locul de muncă.
- Vorbesc serios. Ai o slujbă pentru mine? răspunse Patt, lăsând întrebarea să planeze între ei.
Chonnatee rămase tăcut pentru câteva secunde, surprins de sinceritatea din vocea prietenului său. După atâția ani în care Patt părea să fie complet dedicat carierei sale, această schimbare era neașteptată, dar Chonnatee știa că, dacă prietenul său chiar lua în considerare o schimbare, ceva trebuia să fi fost în neregulă.
- Compania mea face angajări, dar mai ales pentru munca de teren. Ai face-o? întrebă Chonnatee, privindu-l pe Patt cu o oarecare îndoială.
- Nu am mai făcut muncă de teren de când am absolvit, dar sună interesant, răspunse Patt, ușor intrigat.
Deși Patt avea o diplomă în inginerie civilă, el nu se implicase prea mult în munca de teren, cu excepția ocazionalelor călătorii pentru a inspecta proiecte majore pentru Elis. Munca sa se concentra mai mult pe planificarea afacerilor și gestionarea aspectelor legate de construcții.
- Dacă poți lucra cu Elis, poți supraviețui oriunde. Dar chiar ai de gând să pleci? Compania mea nu plătește la fel de bine ca a ta, spuse Chonnatee, încercând să-și înțeleagă prietenul.
- Dacă vreau să fac asta, banii nu contează, răspunse Patt, hotărât.
- Stai, ai vreo problemă la serviciu? Poți să vorbești cu mine despre asta, insistă Chonnatee, observând neliniștea subtilă din privirea prietenului său. Patt nu era genul care să se enerveze ușor, dar acum părea vizibil tulburat.
- E doar monotonia. Nimic mai mult. Dar cum rămâne cu tine? Fiind la fața locului luni de zile, soția ta nu devine stresată? încercă Patt să schimbe subiectul.
- Știe, dar înțelege. E vorba de muncă. Oricum, tu ce faci? Când îți faci o prietenă? Nu te simți singur fiind atât de concentrat pe muncă? întrebă Chonnatee, încercând să destindă atmosfera.
- Vorbesc cu cineva, spuse Patt, aproape enigmatic.
- Cu cine? întrebă Chonnatee curios, aplecându-se înainte și insistând pentru mai multe detalii.
- Ți-l voi prezenta când voi fi sigur. Momentan, doar vorbim. Nici măcar nu știu dacă va funcționa, răspunse Patt, evitând să ofere mai multe informații.
În timp ce discuta cu Chonnatee, telefonul lui Patt continua să vibreze în buzunar. Patt suspină când verifică telefonul și vede treizeci și opt de apeluri pierdute: optsprezece de la Elis, zece de la birou și restul de la Em.
- Whoa, e cineva pe moarte sau ce? Cum de sună atât de mult? întrebă Chonnatee, amuzat de vibrația constantă care nu trecuse neobservată.
- E de la birou, răspunse Patt, obosit.
- Șeful tău trebuie să aibă o cădere nervoasă. Haha! Probabil a rămas fără hârtie igienică sau așa ceva, glumi Chonnatee.
- Ai grijă cum vorbești. E șeful meu. Arată puțin respect, replică Patt, ridicând ușor tonul, dar încercând să rămână calm.
- Patt, întotdeauna m-am întrebat dacă șeful tău a pus ochii pe tine. E atât de obsedat de tine, te sună mereu. Nu-și petrece timpul alergând după alte femei? întrebă Chonnatee, pe un ton mai serios.
- Haha, asta e puțin spus, răspunse Patt, ironic, știind prea bine că Elis avea o mulțime de femei și bărbați în preajmă. Destui cât să-l facă gelos, chiar dacă nu voia să o recunoască.
- Te-ai certat cu șeful tău? întrebă Chonnatee, ridicând din sprâncene.
- Nu chiar, răspunse Patt, încercând să minimizeze situația.
- Fața ta spune totul. Omule, ai suportat prea multe de la șeful ăla ridicol, continuă Chonnatee, ușor iritat.
- Ei bine, asta e adevărat... admise Patt, fără să-și ascundă prea mult frustrarea.
- Patt, telefonul tău mă scoate din sărite. Răspunde-i, vrei? Cineva trebuie să fi murit, glumi Chonnatee, văzând cum telefonul lui Patt continua să vibreze.
Patt, simțindu-se vinovat, decise să sune înapoi. La celălalt capăt al firului, vocea frenetică a lui Em îl întâmpină:
- Slavă Domnului! Patt, unde ești? întrebă Em rapid.
- Am făcut doar un comision. Ce s-a întâmplat?
- Poți să te întorci cât mai repede? Elis face o scenă pentru că nu te poate găsi.
- I-ai spus că am plecat să fac un comision?
- I-am spus, dar nu contează ce spun sau ce fac, Elis continuă să țipe la toată lumea, răspunse Em, exasperată.
Patt știa foarte bine cum se comporta Elis când era furios și nemulțumit. Toți din birou probabil că treceau printr-un adevărat calvar.
- Îmi pare rău, Em. O să-l sun chiar eu pe Elis, spuse Patt, încercând să calmeze situația.
După ce închise, suspină adânc.
- Ce se întâmplă? Probleme la serviciu? întrebă Chonnatee.
Patt nu răspunse, dar dădu din cap, ca și cum ar fi spus: **Da, problemele obișnuite**.
- Dacă nu ești acolo, compania se prăbușește sau ce? glumi Chonnatee. Eu m-aș gândi de două ori, chiar și pentru un salariu de șaizeci de mii. Răspunde la telefon, omule. E enervant.
Patt ezită, dar de data aceasta răspunse când Elis sună din nou.
- Patt! vocea lui Elis era ascuțită și puternică, atât de puternică încât Patt a trebuit să țină telefonul la distanță de ureche.
- Da, șefule? răspunse Patt, vocea lui controlată, rece.
- Unde ai dispărut? Te-am căutat peste tot! răbufni Elis.
- Am avut un comision urgent, răspunse Patt calm, în timp ce Chonnatee, așezat vizavi de el, îl privea atent.
- Minciuni. Unde ești? întrebă Elis pe un ton autoritar.
- Prin zonă, spuse Patt, evitând să fie prea specific.
- În jur unde? O să vin să te văd, insistă Elis.
- De ce ai nevoie? întrebă Patt obosit, simțind că acest joc de-a șoarecele și pisica devenea epuizant.
- Am o problemă urgentă, răspunse Elis, vocea părând înțepenită și ușor dezgustată.
- Doar spune-mi. Mă voi ocupa eu, spuse Patt rapid, obișnuit să preia sarcinile urgente.
- Aș prefera să vorbim față în față, continuă Elis.
- Nu sunt disponibil, răspunse Patt scurt, încercând să închidă discuția.
Chonnatee zâmbi răutăcios, ridicându-și pumnul în semn de aprobare și murmurând în tăcere:
Bine lucrat.
- Kim s-a întors, adăugă Elis după o pauză, de parcă acest detaliu ar fi schimbat totul.
Patt suspină din nou.
Kim. Desigur.
S-ar fi așteptat la asta.
- E în regulă, răspunse Patt cu o indiferență controlată.
- Tot nu mi-ai spus unde te afli, insistă Elis, incapabilă să-și ascundă frustrarea. Voia să-l facă gelos pe Patt, dar nu se aștepta ca acesta să rămână atât de calm și să scape atât de ușor.
- Sunt ocupat cu un comision chiar acum, repetă Patt.
- Asta nu sună foarte convingător, răspunse Elis suspicioasă. Nu reușesc să găsesc ceva. Vino și ajută-mă să caut.
- Ce anume? întrebă Patt, ușor surprins.
— Cartea mea de identitate și permisul de conducere, spuse Elis.
Patt își dădu seama imediat că Elis nu avea cu adevărat nevoie de ele. Nu erau pierdute, era doar o scuză.
- Le-ai scos din portofel? întrebă Patt, știind că Elis nu era genul de persoană care să piardă astfel de lucruri.
- Nu pune atâtea întrebări. Vino și ocupă-te de asta, spuse Elis, iar iritarea din vocea ei devenea evidentă.
Patt știa că Elis inventase această problemă și scutură din cap, întrebându-se cum de reușise să suporte ani de zile comportamentul lui egocentric.
- Ai nevoie de ele astăzi? întrebă Patt, calm.
- Da. Ar trebui să le port tot timpul. Am întors biroul cu susul în jos și nu le găsesc, spuse Elis, încercând să pară disperată.
- Poate le-ai uitat acasă. Du-te înapoi și verifică. Ar putea fi în sertarul de lângă pat, sugeră Patt, amintindu-și de numeroasele ori când deschisese acel sertar pentru a lua diverse documente pentru Elis.
— Doar vino repede. Am făcut un dezastru căutându-le, insistă Elis.
Cuvintele lui îl înfuriară pe Patt. Se întreba dacă dezordinea din biroul lui Elis era rezultatul unei întâlniri cu Kimhan sau pur și simplu o scuză inventată. Dar nu conta prea mult, ambele scenarii erau la fel de enervante.
- Mă voi ocupa de asta mâine dimineață la prima oră. Sunt sigur că nimeni nu va îndrăzni să se joace cu biroul tău până atunci, răspunse Patt ferm.
- Bine, dar vino la mine acasă. Vreau să vorbim despre ceva, continuă Elis, încercând din nou să-l atragă.
- Nu pot, șefu'. Chiar am un comision de făcut. Trebuie să plec acum. Ne vedem mâine, încheie Patt, refuzând clar să cedeze.
A închis telefonul fără să-i pese cât de furioasă putea fi Elis în acel moment.
- Patt! Patt! strigă Elis, dar era prea târziu. Patt deja închisese.
Patt se opri un moment, realizând că aceasta era prima dată când refuzase cu fermitate ceva ce Elis își dorise.
Doamne, gândi el.
Era timpul să spun nu.
Capitolul 3
Septembrie, acum doi ani.
ELIS
- Patt, nu am cu ce să mă îmbrac la petrecere. Trebuie să vii chiar acum, în acest moment. Sunt pe cale să plec, știi? Noua menajeră pe care ai angajat-o mi-a făcut toate hainele să dispară din dulap. E o nebunie. Concediaz-o mâine, bine? Nu pot avea de-a face cu oameni care aduc haos în viața mea. Înțelegi?
Vorbeam la telefon, furioasă, în timp ce-mi verificam garderoba. Totul se întâmplase din cauza greșelii stupide a noii menajere de a trimite toate costumele de care aveam nevoie la curățătorie. Cinci sau șase costume formale dispăruseră pur și simplu. Era atât de grav încât trebuia să merg la eveniment dezbrăcată? Absolut ridicol! Singura persoană la care mă puteam gândi era Patt.
De când Patt a intrat în scenă, totul părea mult mai ușor. Dar astăzi, a existat un mic eșec, deoarece a trebuit să participe singur la o întâlnire importantă cu un client japonez. Era o întâlnire destul de urgentă, iar el avea deja un alt angajament la fel de important. Așa că a trebuit să meargă.
- De ce se întâmplă asta?
- Pentru că menajera ta a trimis toate costumele la curățătorie. Acum, unde ar trebui să găsesc ceva de îmbrăcat pentru eveniment? Huh, Patt!?
Vocea mea a continuat să crească în timp ce mă plimbam înainte și înapoi, agitat și furios, deschizând și închizând sertare și dulapuri.
- Nu vă faceți griji, dle Elis. Mă duc să vă iau costumul. Doar așteptați-mă. Îl aduc într-o oră, a oferit Patt o soluție care m-a calmat cumva.
- Doar fă-o repede, bine?
Patruzeci de minute mai târziu, am fost surprins să-l văd pe Patt intrând cu cardul de acces, ud din cap până în picioare. Eram nedumerit. Ochelarii lui mari cu ramă neagră erau stropiți cu picături de apă. I-a curățat repede înainte să și-i pună la loc.
- Uite-ți costumul, șefu, mi-a înmânat Patt costumul, dar apoi a părut că își amintește ceva și l-a luat înapoi.
-Așteaptă. Lasă-mă să iau un prosop să usuc mai întâi capacul de plastic.
A fugit la baie, a luat un prosop și l-a uscat rapid. Am rămas acolo, uimită. Era nebun sau doar incredibil de dedicat să înfrunte ploaia și să vină în casă așa?
- Ești ud leoarcă.
Am spus, enervată, nu pentru că hainele lui erau ude, ci pentru că eram mai îngrijorată că ar putea răci.
- Am uitat, ți-am udat covorul.
Patt a făcut un pas în spate și s-a uitat cu inima îndurerată la pantofii lui de piele uzi. Mi-a întins costumul, pe care l-am luat cu o expresie severă.
- Mi-a fost teamă că nu voi ajunge la timp, așa că am luat o motocicletă taxi în ploaie. Dar nu vă faceți griji, costumul este cu siguranță uscat, m-a liniștit Patt.
L-am întrebat apoi cum a ajuns aici și mi-a explicat pe scurt că, după ce a închis, s-a dus direct la curățătorie. Dar, spre ghinionul lui, vechea lui mașină s-a stricat pe drum, așa că a trebuit să apeleze la o motocicletă taxi.
- Ești complet nebun, știai asta? Dar să nu mai faci asta. Drumurile sunt alunecoase când plouă așa. Dacă ai avea un accident?
Asistentul meu a încercat să țină costumul uscat în brațe, dar propriul său corp nu avea niciun punct uscat. Apa picura din corpul lui Patt și el a început să tremure ușor. Am lăsat costumul și m-am dus în cameră, întorcându-mă cu un tricou negru și un alt prosop.
- Du-te și schimbă-te.
Patt și-a scos ochelarii și a ezitat o clipă înainte de a accepta tricoul. E genul grijuliu, dar cu comanda mea, nu a îndrăznit să refuze.
- Grăbește-te. Toată casa se udă.
- Mulțumesc, șefu'. Ar trebui să te pregătești și tu. S-ar putea să întârziem la eveniment. Vrei să te conduc eu?
- Pot să conduc și singur. Du-te și schimbă-te. O să răcești.
Fără ochelarii lui plictisitori, Patt arăta surprinzător de atrăgător. În acel moment, Patt arăta ca un tânăr abia ieșit din apă, cu hainele lipite de silueta lui subțire, trezind ceva primar în mine. La naiba, lucram cu tipul ăsta de ani de zile. De ce nu mi-am dat seama că Patt era de fapt fermecător și atrăgător? Întotdeauna mi-a plăcut când zâmbea; lumea părea mai luminoasă. Mai ales când vorbea cu vocea aceea liniștitoare, făcându-mi viața să pară mai puțin singuratică.
- Te conduc eu, șefu'.
Patt a ieșit după ce s-a schimbat, oferindu-se nerăbdător. Îl priveam altfel acum. Patt arăta incredibil de sexy în cămașa mea. Părul lui ud era o mizerie, dar atrăgător, și am simțit nevoia să-i țin trupul subțire lipit de canapea și să-l fac să-mi geamă numele. Cum ar fi Patt în pat? Blând, lent, sau sălbatic și pasional?
Am presupus că Patt probabil nu avea un partener, pentru că nu menționase niciodată pe nimeni. Dar era greu de crezut că cineva atât de bun ca el nu avea un partener de pat... Nu-mi puteam da seama ce fel de relații ar putea avea Patt, cu femei sau cu bărbați. Dar asta nu conta... Ceea ce conta era că Patt era cineva de care eram mulțumit.
- Vrei să mănânci ceva mai întâi? Să sari peste mese nu e bine pentru stomac.
- E în regulă. Pot mânca la eveniment. Și ție? Ți-e foame?
- Mănânc destul de târziu, așa că sunt încă bine... Șefule, scuză-mă.
Patt s-a apropiat și mi-a îndreptat gâtul ușor răsucit. Am înclinat instinctiv capul, permițându-i de bunăvoie bărbatului mai mic să-mi aranjeze gâtul. Atingerea accidentală a degetelor sale pe gâtul meu mi-a provocat un fior nepotrivit pe șira spinării. Nimeni nu a avut vreodată grijă de mine așa cum a făcut-o Patt.
Nici măcar propria mea mamă nu a acordat atât de multă atenție detaliilor vieții mele. Toți spuneau că mă iubesc și că le pasă de mine, dar acțiunile lor erau întotdeauna opuse: indiferent și rece.
Trei ani ne apropiaseră mai mult pe Patt și pe mine, poate din cauza responsabilităților profesionale, dar mai mult decât atât, era legătura pe care o împărtășeam. Obișnuiam să separ clar munca de sex, dar acum nu eram sigur că mai puteam continua să fac asta. Îmi reveneau în minte imagini cu Patt de la prima dată când l-am văzut și până acum, amintindu-mi că nu puteam să renunț la Patt și că nu-l lăsam să vadă pe nimeni mai important decât mine.
- Care-i treaba, Snow? l-a strigat Patt pe micuțul său motan gri pătat.
Felina grăsuță, cu o blană de o culoare de nedescris, a venit în fugă, frecându-și capul de gleznele goale ale lui Patt și toarce încet de bucurie la întoarcerea lui acasă. Pentru prima dată în acea zi, un zâmbet slab a apărut pe fața lui de obicei severă, în timp ce mângâia blana moale a pisicii. În adâncul sufletului, Patt încă simțea că se destramă emoțional în bucăți mici. Lucruri de nedescris îi stăteau bine înfipte în piept, ca și cum ar fi așteptat să izbucnească într-o bună zi, ceea ce ar putea marca sfârșitul tuturor acestor povești nebunești. Dar acel sfârșit ar putea veni mai devreme decât se aștepta. Patt scoase un oftat mare, scuturându-se momentan de gândurile tulburătoare.
- Ți-e foame? Vino aici, grăsuțule.
A luat pisica în brațe și și-a așezat geanta pe masă înainte de a duce felina grea în bucătărie și de a-i turna niște crochete în farfurie. Snow doar a adulmecat-o și apoi s-a întors, arătându-i clar stăpânului său că nu era mulțumit de mâncare. Pisica se frecă de piciorul lui, dar tot refuză să mănânce.
- Este în regulă, știu că nu este gustoasă, dar trebuie să mănânci deocamdată. O să-ți aduc somon mâine, bine?, i-a spus el pisicii, care a adulmecat mâncarea și s-a uitat la el cu ochi nemulțumiți. Snow miaună încet și apoi se întoarse de la propriul castron de crochete.
- Haide, mănâncă. Nu vreau să merg nicăieri astăzi. Am avut o zi grea, bine?murmură el în timp ce îi scărpina urechea lui Snow, apoi lăsă pisica să ciugulească din mâncare cu reticență înainte de a merge să deschidă ușa balconului și să lase să intre puțin aer proaspăt. Sunetele de mașini și diversele zgomote de afară l-au făcut pe Patt să suspine din nou.
În acest moment, nu știa ce să facă cu el însuși, deoarece nu mai venise niciodată acasă atât de devreme. De obicei, își dedica timpul muncii și rămânea ca o umbră alături de Elis până târziu în noapte.
Patt a închis ochii, gândindu-se profund la căutarea unui nou loc de muncă... Nu dorea ca emoțiile să dicteze o decizie atât de importantă, dar totul depindea de cât de mult mai putea tolera. Elis juca un joc, un joc care îl implica pe Theeranai.
Deși Elis nu a spus niciodată explicit că era o problemă serioasă cu Theeranai, Patt putea ghici că era probabil una dintre acele situații romantice. Acea persoană trebuia să fie foarte importantă pentru Elis, suficient cât să îi provoace atât de multă ură față de vărul său.
Pentru Elis, Theeranai putea să nu fie un partener potrivit, dar în ochii lui Patt, Theeranai nu era o persoană rea. De la primele lor întâlniri ocazionale la evenimente, purtând scurte conversații, Theeranai căutase recent mai multe ocazii de a vorbi cu el, devenind ceva mai mult. Cu toate acestea, Patt încă nu-și deschisese complet inima.
Nu că Elis ar fi simțit cu adevărat ceva pentru el. Poate că Patt nu era cel mai inteligent, dar nu era atât de prost încât să fie orb la adevăr. Cel mai important lucru era că Elis îl avea deja pe Kimhan. Deci, era doar un joc, o dorință de a câștiga.
După ce a făcut un duș și s-a îmbrăcat, Patt era în pantaloni scurți și o cămașă neagră mulată, relaxându-se acasă. În timp ce își usca distrat părul, a sunat soneria. A mers la ușă, surprins de vizitatorul pe care l-a văzut prin vizor.
Elis era afară, cu brațele încrucișate, chipul său chipeș care nu obosea niciodată ochii apărând pe neașteptate. Elis nu venise niciodată în camera lui... niciodată. Ce vânt îl adusese aici? Patt și-a ținut curiozitatea în frâu și a decis să-l lase să intre, pentru că nu avea chef de o confruntare. Elis aștepta cu mare nerăbdare, verificându-și ceasul, care se apropia de ora șapte seara.
După aproximativ două minute, Patt a deschis ușa cu o privire întrebătoare, dar înainte să poată reacționa, bărbatul mai înalt a trecut pe lângă el și a intrat în cameră fără nicio manieră sau invitație.
- Închide ușa, a ordonat Elis, fluturându-și mâna dezinvolt, ca și cum ar fi fost proprietarul locului.
Patt se uită la el suspicios.
- Ce... este ceea ce vrei?
Vocea lui Patt era plată, dar plină de suspiciune.
- Din moment ce tu nu ai venit la mine, a trebuit să vin eu la tine, a spus Elis cu o voce gravă, uitându-se în jurul camerei.
- Să vii la mine? a întrebat Patt incredul, privindu-l inconfortabil pe bărbat în timp ce se plimba inspectând locul, neștiind la ce se gândea de fapt șeful său. Dar știa că intențiile lui Elis nu erau niciodată pure.
- Corect. De ce? Mai este cineva aici? De asta pari atât de surprins? răspunse Elis, prinzându-l pe Patt cu garda jos cu o privire pe cât de directă, pe atât de batjocoritoare.
L-a observat pe asistentul său, îmbrăcat casual și cu părul încă umed, ținând în mână un prosop albastru.
- Nu, sunt singur.
- Bine.
- Ce dorești, șefule? a întrebat din nou Patt, încercând să își mențină vocea fermă. Deși inima îi bătea cu putere, a reușit să pară la fel de calm ca întotdeauna.
- Frumos loc aveți aici.
Celălalt nu răspunse, ci trecu la un cu totul alt subiect. Ochii ageri ai lui Elis au scanat dormitorul alb decorat cu gust și câteva piese de mobilier.
- Mulțumesc.
- Mi-e foame. Adu-mi ceva de mâncare.
Bărbatul înalt a spus tranșant, comportamentul său trecând de la confruntare la informal ca și cum ar fi apăsat pe un comutator. Expresia lui încordată de acum o clipă era acum relaxată.
Patt a suspinat, uitându-se la celălalt cu resemnare.
- Nu e nimic de mâncare aici și, chiar dacă ar fi, probabil că nu ar fi pe placul tău.
Vocea lui Patt era indiferentă, gândindu-se la mâncarea luxoasă pe care o comandase în acea zi la un hotel de cinci stele pentru șeful său și Kimhan, care ar fi avut cu siguranță un gust mai bun decât orice avea el. Ca să nu mai spun că compania de la masă ar fi fost mult mai pe placul lui.
- Nu am luat prânzul.
Vocea profundă a lăsat să se înțeleagă de parcă ar fi știut la ce se gândea Patt. Ah, desigur. Șeful său chipeș trebuie să fi fost prea ocupat cu alte treburi și a uitat să mănânce. Cu cât Patt se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai iritat, iar ochii îi trădau o strălucire batjocoritoare.
- Încep să simt o mică durere de stomac. Du-te și găsește-mi ceva de mâncare.
Șeful i-a aruncat o privire vicleană, una la care Patt ceda întotdeauna. Întotdeauna fusese așa, dar nu avea să fie pentru totdeauna.
- Am doar mâncare congelată, a spus Patt, simțindu-se învins, incapabil să fie aspru cu Elis. La urma urmei, el era doar îngrijorat de sănătatea lui. Bărbatul suferea de gastrită cronică de ani de zile și întotdeauna prezenta simptome dacă mânca în afara timpului.
- Bine. Mi-e foarte foame. Voi mânca orice.
Elis a comandat ca de obicei, apoi a fluturat mâna disprețuitor, ca și cum Patt ar fi fost un servitor. Patt s-a dus repede la mica lui bucătărie, a deschis frigiderul și a scos câteva lucruri. După o clipă, a început să încălzească mâncare pentru șeful său, simțindu-se încă enervat. Între timp, își scutura părul, care încă nu era complet uscat, făcându-l să arate dezordonat, ceea ce chiar și lui i se părea jenant. Dar bine, nu trebuia să arate bine, nu? În timp ce Patt era ocupat în bucătărie, l-a auzit pe șeful său deschizând televizorul și schimbând canalele.
Curând, a adus o farfurie cu orez prăjit cu crabi, proaspăt încălzit în cuptorul cu microunde, la mica masă care era rar folosită pentru oaspeți.
- Este gata, i-a spus el lui Elis, care se odihnea confortabil. Expresia lui Elis era plată, dar periculoasă în tăcerea ei.
- Și tu?
Bărbatul mai înalt s-a ridicat în picioare, a mers la masa de luat masa și a întrebat.
- Am mâncat deja. Te rog, servește-te singur.
Când Patt se pregătea să plece, Elis l-a apucat de încheietură, refuzând să-l lase pe bărbatul mai mic să plece atât de ușor.
- Așteaptă. Stai cu mine o vreme.
- Mănâncă. Îți aduc niște apă.
Patt și-a îndepărtat mâna și a plecat, lăsând-o pe Elis să-i privească spatele în retragere. Acest comportament din partea lui Patt era ceva ce Elis nu mai văzuse până atunci.
Deși Patt se purta de obicei ca un tocilar în fiecare zi, cu ochelari și haine curate, întunecate și elegante, astăzi a fost diferit. Ținuta casuală a lui Patt îl făcea să pară neașteptat de atrăgător, iar Elis nu-și putea lua ochii de la el.
Elis nu era cu adevărat interesată de mâncare, așa cum pretindea el. Pur și simplu se prefăcea că mănâncă mâncarea fadă, cu privirea fixată pe Patt fără să-și ascundă sentimentele. Patt, simțindu-se observat, nu știa cum să acționeze, furându-i priviri oaspetelui nepoftit de la distanță, neputând face altceva decât să păstreze cât mai multă distanță.
- Unde te-ai dus astăzi?
În cele din urmă, Elis a adus în discuție subiectul de care fusese curios toată după-amiaza
- Am avut o mică comisie.
- Cât de importantă a fost această comisie? Patt a suspinat.
- Destul de importantă.
- Ai dispărut din cauza lui Kim?
Întrebarea lui Elis l-a făcut pe Patt să ezite, atingând un nerv prea adânc. A răscolit răni recente, lăsându-l fără cuvinte și cu prea multă durere pentru a o suporta. Dar mândria lui era prea mare pentru a recunoaște că era profund rănit pentru că celălalt o adusese pe una dintre iubitele lui să-și bată joc de el chiar la el acasă. Cu toate acestea, nu putea da vina pe nimeni pentru că el nu avea dreptul la nimic. Era doar un subordonat, doar un angajat care era prea apropiat, atâta tot.
- Nu, domnule.
- Încăpățânat. Dacă ești gelos, spune-o!, l-a tachinat Elis cu un râs în glas, ochii strălucindu-i cu o strălucire jucăușă și cochetă.
- Cuvântul „gelos" nu se aplică aici. Pentru că „gelos" este un cuvânt folosit pentru ceva ce ne aparține, iar Elis nu era a lui.
- De ce nu?
- Pentru că nu avem nimic special între noi. De aceea 'gelozie' nu se aplică.
Patt s-a întors cu spatele la celălalt, evitând contactul vizual în timp ce vorbea. Se temea că expresia feței sale va dezvălui nenumăratele cuvinte pe care încerca să le ascundă.
- Serios? Eu nu sunt special? Dar Theeranai? Este el special?
-Tu...
Patt a tremurat când trupul înalt și robust al lui Elis s-a apropiat într-o clipă în spatele lui. Respirația caldă i-a zgâriat gâtul. S-a întors să se uite la celălalt, încercând instinctiv să se îndepărteze, dar Elis l-a ținut în loc cu o mână, imobilizându-l pentru a-l opri.
- Răspunde-mi. Vreau să știu.
- Nu-ți voi răspunde la nimic. Lasă-mă să plec.
Vocea lui Patt era ascuțită, începând să își arate nemulțumirea.
- Dacă nu-mi răspunzi, nu-ți voi da drumul.
În loc să-i dea drumul, Elis și-a strâns strânsoarea pe încheietura lui Patt. Deși Patt nu era slab, nu putea egala forța celuilalt, care avea fizicul unui atlet cu mușchi solizi, în timp ce el era doar un bărbat subțire, obișnuit.
- Nu vreau să mă lupt cu tine. Sunt obosit. Te rog, vreau să mă odihnesc.
- Nu am venit să mă lupt.
- Asta e luptă. Te superi când vorbim despre Thee, dar tu ești cel care îl menționează întotdeauna primul. Dacă nu-ți place, nu mai aduce vorba de el.
- Nu aș mai vorbi despre el dacă nu te-ai mai amesteca în treburile lui.
- A te certa pe tema asta nu se va termina. Hai să nu mai vorbim despre asta, te rog. Dar... ce te aduce aici? Dacă nu e urgent, aș vrea să pleci. Sunt obosit azi. Vorbim mâine, bine?
- Răspunde-mi mai întâi la întrebare. Unde ai fost? Dacă răspunzi politicos, n-o să te mai deranjez.
- Am fost să văd un prieten. Vrei să știi și care prieten?
- Da, spune-mi ca să nu mai întreb din nou.
- Șefule...
Patt a întins cuvântul, indicând iritarea sa crescândă în timp ce Elis vorbea iritată.
- Nu ar trebui să ne amestecăm în problemele personale ale celorlalți.
- Asta nu este amestecare. Vreau doar să știu unde a fost asistenta mea în timpul orelor de lucru. Am dreptul să știu.
- Am fost la o cafea cu un prieten. Am avut o mică problemă de discutat.
/-Hmm,
Elis a acceptat răspunsul sec, încheind conversația ca și cum ar fi înțeles.
- Dacă nu ești mulțumit de Kim, spune doar că nu vrei să vină și nu-l voi mai lăsa să pună piciorul în birou.
- Nu vreau să vorbesc despre asta.
Patt a încheiat brusc conversația, nevrând să aprofundeze un subiect care îi provoca atât de multă suferință.
- Bine, atunci hai să vorbim despre altceva. Trebuie să vii cu mine la Krabi pentru muncă.
- Șefu', nu vreau să mă cert acum pe tema asta.
- Nu vrei să ne certăm, sau este...
Cuvintele lui Elis au fost întrerupte de sunetul unui telefon. Era telefonul lui Patt de vizavi de canapea, care afișa un apel primit de la unul dintre principalele motive pentru care se certaseră toată luna. Theeranai... Ambii bărbați s-au uitat simultan la ecranul telefonului, dar Elis a fost mai rapidă. A apucat telefonul și l-a ridicat sus, provocându-l pe Patt cu o privire care spunea că era gata de luptă. În același timp, Patt s-a întins să recupereze telefonul, dar cum putea corpul său mai mic să concureze cu forța celuilalt?
- Elis, ăsta e telefonul meu.
Patt s-a luptat cu tragerea de mânecă, certându-se și încruntându-se în același timp.
- Și ce dacă?
Elis a întrerupt convorbirea și a închis telefonul înainte de a-l arunca pe jos neglijent, fără să-i pese dacă se strică. Comportamentul său nepoliticos nu făcea decât să o înfurie și mai mult pe Patt.
- Nu ai niciun drept să faci asta. Asta e proprietate personală. Ai întrecut măsura, șefu'
Fața lui Patt s-a înroșit de neputință, furie și dorința de a riposta. A ridicat telefonul pentru a verifica dacă era deteriorat înainte de a-l porni din nou.
- Să nu îndrăznești să-l suni în timp ce eu stau aici.
Elis l-a apucat pe Patt de încheietura mâinii și l-a tras aproape, șoptindu-i la ureche astfel încât respirația lui să-i gâdile gâtul. Acest lucru l-a făcut pe Patt să înghețe, dar nu s-a abținut să răspundă la comportamentul irațional al șefului său.
- Nu voi suna acum. Voi suna când nu vei fi prin preajmă.
Patt nu putea să înțeleagă de ce Elis era atât de pretențioasă cu el. Sprâncenele lui groase s-au încruntat și chipul lui frumos s-a încordat din nou de stres.
- Atunci nu vei avea ocazia să suni în seara asta.
Vocea îi era aspră, iar chipul îi era atât de aproape încât doar un suspin îi despărțea.
- Voi fi cu tine toată noaptea și mă voi asigura că ești prea ocupată ca să vorbești cu cineva.
Cu aceste cuvinte, Elis a plantat un sărut rapid pe gâtul palid al lui Patt. Patt a tresărit, surprins de asprimea primită. A îndepărtat figura înaltă, folosindu-și toată forța pentru a îndepărta corpul voluminos, dar egoistului șef nu i-a păsat.
A continuat să-și preseze chipul frumos de obrajii lui Patt, care se ferea cu o dorință de a câștiga amestecată cu dorințe adânc înrădăcinate care așteptau să fie împlinite. Și se părea că ambii bărbați aveau ceva în comun. Elis, chinuit de săptămâni întregi de gelozie acumulată, era pe cale să explodeze de dorință pentru tânărul asistent pe care îl avea în brațe.
Voia să îl marcheze pe Patt ca fiind al lui, să declare tuturor că Patt era cea mai de preț posesie a lui și că nu va permite nimănui să îl păteze. Sărutul pasional a trecut de la obraji la buzele moi cu o viteză abilă, copleșindu-l pe Patt, care abia reușea să țină pasul. Patt a devenit rigid, rezistând îmbrățișării celuilalt cu toată puterea, refuzând să o lase pe Elis să pună stăpânire pe el, așa cum făcuse în dimineața aceea.
Atingerea dură și nemiloasă, chiar dacă era din partea lui Elis, omul pe care îl iubea din toată inima, Patt nu ar fi permis ca o asemenea lipsă de respect să continue. Era prea umilitor pentru a fi îndurat.
- Lasă-mă să plec!
Patt și-a folosit toată puterea pentru a îndepărta figura înaltă.
- Încetează cu nebunia asta și ieși din casa mea.
Cele două trupuri s-au separat, vocea lui Patt tremurând de furie. Se simțea umilit în mod repetat de persoana pe care o iubea, iar acest lucru era prea dureros de suportat.
- Ieși afară, Elis!
Fața lui Elis era lipsită de expresie, dar ochii lui erau hotărâți pentru confruntare. Bărbatul înalt își șterse ușor buzele, curățând pata de sânge. Patt își mușcase buza. Elis îi zâmbi în colțul gurii, dar nu spuse nimic, limitându-se să se uite în tăcere la celălalt.
- Ieși afară!
Vocea lui Patt era joasă când s-a întors în camera lui și a trântit ușa, lăsându-l pe oaspetele nepoftit singur în fața ușii.
Capitolul 4
Patt a ajuns la birou la șapte dimineața. Tânărul asistent a reușit să-și depoziteze lucrurile personale în sertar, apoi s-a așezat să reflecteze la ceva în tăcere, înainte de a scoate un oftat mare și de a se ridica pentru a merge spre biroul șefului său. Era însoțit de o senzație persistentă de rău de care nu se putea debarasa, care îl deranjase toată noaptea. 1 Când ușa mare s-a deschis, biroul, care fusese odată organizat, părea mai haotic decât de obicei. Mai multe obiecte erau scoase din loc, iar lucrurile de pe birou fuseseră măturate într-o parte. Uitându-se la podea, un prespapier mare zăcea strâmb, ca și cum ar fi fost aruncat acolo.
În ciuda greutății din inima sa, Patt a continuat să organizeze lucrurile. Își îndeplinea în continuare îndatoririle fără greșeală.
- E ca o mini-zonă de război aici. Probabil că s-au distrat mult, nu? a murmurat Patt în timp ce ridica cu grijă fiecare obiect și îl punea la locul lui.
Un zâmbet amar îi apăru în colțul gurii, iar ochii săi, de obicei strălucitori, se întunecară ușor. Curând, ușa biroului s-a deschis din nou, iar sunetul ritmic al pașilor a indicat cine era.
- Bună dimineața, șefule.
Tânărul asistent l-a salutat cu eticheta adecvată, îndepărtându-se de birou pentru a-i face loc superiorului său.
-Ai terminat cu biroul?
- Ați găsit ceea ce căutați?
- Da, mulțumesc oricum pentru atenționare.
Tonul lui Elis avea o ușoară notă de sarcasm, dar Patt a decis să nu prelungească conversația. Nu avea rost să se certe la prima oră a dimineții.
- În regulă, oricum... vrei niște cafea chiar acum? a întrebat Patt cu indiferență.
- Hmm, a mormăit pur și simplu Elis cu un zâmbet, cu mâinile dezinvolt în buzunarele pantalonilor.
Patt a ieșit din cameră și s-a întors la scurt timp după aceea cu cafea și două felii de pâine prăjită cu marmeladă de portocale și unt proaspăt, micul dejun preferat al șefului său. A pus micul dejun jos și a plecat la fel de liniștit cum intrase. Patt și-a petrecut dimineața recuperând restanțe și raportându-i meticulos șefului său despre diverse întâlniri. Atmosfera dintre ei era tensionată și rece, lipsită de obișnuitele glume sau întrebări despre bunăstarea celuilalt, care fuseseră obișnuite de-a lungul anilor. Era pur și simplu comportamentul unui șef și al unui subordonat. Asta e bine! Doar un șef și un subordonat.
- Patt... era să ne arzi pe toți. Elis aproape că ne-a dat foc tuturor.
Em s-a apropiat de birou și a șoptit în timp ce răspundea la un e-mail intern. Tânărul l-a ascultat compătimitor, bănuind că vocea aspră caracteristică lui Elis trebuie să-i fi făcut pe toți să aibă părul pe cap.
- Îmi pare rău, a spus Patt, părând cu adevărat vinovat.
- E în regulă. Șeful este mereu așa. Dar tu, Patt, te pricepi atât de bine să te descurci cu el indiferent de situație, a spus Em cu admirație, apoi a continuat să discute, ca și cum ar fi avut nevoie să se descarce pe cineva.
- Când ți-a sunat telefonul de la birou, am răspuns eu pentru tine. Atunci a început Elis să vocifereze. Când i-am spus că ai plecat, a explodat, făcându-i pe toți cei de la etaj să se strâmbe.
Patt a zâmbit slab, imaginându-și cum trebuie să fi arătat și să fi acționat Elis. Elis era o nucă greu de spart, mai ales când era nemulțumit. De multe ori părea fioros, ca să nu mai vorbim de vocea lui profundă și răgușită care dădea fiori pe șira spinării. Acesta a fost momentul în care Em a început să pară incomod, pe măsură ce atmosfera devenea rece. Patt s-a întors și și-a dat seama că Elis se apropia de conversația lor. Em și-a redus rapid la tăcere bârfa despre șef, respirația și panica ei fiind evidente în timp ce îl saluta pe șeful impunător înainte de a se scuza rapid la vederea privirii lui terifiante.
- Patt, sună-l pe Pichit în legătură cu contractul companiei Grand Season. Ți-am trimis toate detaliile pe e-mail. Anulează întâlnirile de după-amiază; trebuie să discut o chestiune urgentă despre contract pentru că trebuie să plec în Japonia peste două zile.
- Am înțeles.
Patt a părăsit biroul împreună cu Elis la ora unu după-amiază, păstrând cât mai multă distanță față de șeful său. Totuși, din moment ce trebuiau să lucreze împreună, era aproape imposibil să nu comunice. Fiecare frază schimbată părea ciudat de formală și distantă, ca și cum abia începuseră să lucreze împreună.
- Șefule, nu iei mașina companiei? a întrebat Patt curios, când șeful său nu s-a îndreptat spre obișnuita Alphard neagră, ci spre prețioasa sa mașină sport BMW i8 neagră.
- Nu.
Elis a răspuns sec și s-a îndreptat spre portiera din partea șoferului.
- În cazul ăsta, te voi urma cu mașina mea.
Patt a gesticulat spre propria mașină, parcată nu departe. Acest etaj era rezervat pentru parcarea executivilor, dar el avea un mic privilegiu ca asistent al marelui șef, care îi permitea să aibă un loc de parcare personal. Întregul etaj era plin de mașini de lux care valorau mai mult de trei milioane fiecare. Doar mașina lui, un model japonez de clasă medie văzut în mod obișnuit pe străzi, avea un preț de doar câteva sute de mii.
- De ce să iei mai multe mașini? Urcă în mașină.
Patt nu a mai spus mare lucru. A deschis portiera mașinii luxoase, s-a așezat, și-a așezat geanta cu documente în poală și și-a prins în tăcere centura de siguranță. Era rar pentru el să meargă în această mașină; Elis folosea de obicei mașina companiei. Elis conducea doar în diversele sale aventuri. În caz contrar, la volan s-ar fi aflat un șofer al companiei.
- Ce este pe ordinea de zi a întâlnirii?
Elis a inițiat conversația, deși, de obicei, tânărul asistent era cel care îl informa pe șeful său despre tot.
- Punctele principale sunt clarificări suplimentare privind planurile de licitație și negocierile de preț.
Înăuntru, mașina era mai liniștită decât de obicei, deoarece ambii bărbați preferau să rămână tăcuți.
- Ești neobișnuit de tăcut astăzi. Dacă ești nemulțumit de ceva, spune-o. Nu-mi plac jocurile minții. „Ar trebui să fiu supărat de ceva?
- Probabil din cauza zilei de ieri.
- Dacă știai că voi fi nemulțumit, nu trebuia să faci asta de la bun început, nu?
- E adevărat, dar nici eu nu sunt fericită cu tine. Chiar îți pasă de sentimentele mele?
- Ce am făcut? a întrebat Patt, părând complet confuz.
Nu-i făcuse nimic celeilalte persoane, iar el era singurul rănit. Dacă cineva ar trebui să fie nefericit, nu ar fi surprinzător, dar se părea că cealaltă persoană era confuză în legătură cu ceva.
- Știi ce simt pentru tine, dar tu te comporți indiferent, ca și cum nu ai observa nimic. De ce, Patt? Nu sunt eu la fel de bun ca Theeranai?
-Nu știu ce simți cu adevărat pentru mine. Aveți mulți alții. Poziția mea de asistent ar trebui să fie suficientă
- Spui asta pentru că vrei să nu mă mai văd cu alți oameni? Dacă da, spune-mi direct.
- Nu vreau să nu te mai vezi cu nimeni. Sunt doar inconfortabil cu tine ma vezi ca unul dintre acei oameni. Cineva cu care te distrezi ocazional.
- E doar sex, Patt. La vârsta noastră, pur și simplu ne urmăm dorințele fără să luăm nimic de la nimeni. Nu face mare caz din asta.
--Pentru mine, nu este. Nu am avut niciodată o relație ocazională. Sunt serioasă cu oamenii cu care sunt. Viața mea sexuală nu se întâmplă cu oricine. Nu sunt ușoară cu oricine.
Deși Patt nu s-a întâlnit cu multe persoane, el nu a considerat niciodată o relație doar o distracție ocazională. Era serios și sincer tot timpul, spre deosebire de Elis, care putea vedea sexul ca pe un act firesc, la fel ca mâncatul sau băutul, în mod egal și indiferent cu toată lumea.
- Dacă m-aș despărți de toată lumea, te-ai întâlni cu mine?
Întrebarea lui Elis atârnă în aer, dar Patt aproape că râse. Voia să râdă atât de tare încât să-și rănească coastele. Era cu Elis de ani de zile; de ce nu ar fi știut că Elis era capricioasă și vedea culcatul cu oricine ca pe ceva normal? Dar totuși, îl iubea. Proximitatea îi permisese să îl vadă pe Elis din toate unghiurile. În afară de aventurile sale amoroase, Elis era bărbatul visurilor multor oameni.
- Nu te vei despărți niciodată de toată lumea.
- Și dacă aș face-o, ai îndrăzni să ieși cu mine? Patt nu a răspuns.
Doar reflecta în tăcere, lăsând-o pe Elis să-i privească profilul cu o determinare pe care Patt s-ar putea să n-o înțeleagă niciodată. Conversația s-a încheiat aici, iar liniștea a învăluit din nou mașina în mișcare până când un mesaj pe telefonul lui Patt i-a atras atenția.
Chon-natee: Azi sunt liber. Hai să mâncăm tocană diseară. Patt a citit mesajul și s-a uitat la însoțitorul său. Văzând că Elis era concentrată pe drumul aglomerat, a coborât privirea și a fost de acord să se întâlnească cu prietenul său, deși nu era sigur că șeful său ar avea vreo problemă urgentă după întâlnire.
PATT: Sigur, am o întâlnire lângă Sathorn.
PATT: Vino aici, sunt mai multe locuri interesante. Am verificat recenziile.
PATT: O să fac autostopul cu tine.
Chon-natee: Care clădire? La ce oră termini?
PATT: Q Quad. Termin la cinci. Plătești?
Chon-natee: Continuă să visezi!
PATT: Cine invită trebuie să plătească.
Chon-natee: Câștigi peste cinci sute de mii pe lună.
Chon-natee: Încerci să mă storci de sânge ca un vampir?
Chon-natee: Întreabă-mă dacă am suma asta.
PATT: Haha, în regulă, te voi trata.
PATT: Bastard zgârcit!
În timp ce Patt tasta în chat, fața lui de obicei indiferentă nu a scăpat ochilor ageri ai lui Elis.
Expresia sa, în mod normal compusă, avea acum un aspect mai luminos, iar buzele sale subțiri bine formate chiar s-au curbat într-un zâmbet ușor, făcându-l pe șeful cu față severă să se încrunte.
- Vreau ca atmosfera de la petrecerea companiei din acest an să fie mai relaxată decât cea de anul trecut. Ce părere aveți? a întrebat Elis.
- Asta ar fi grozav. Petrecerea de anul trecut de la hotel i-a făcut pe mulți oameni să se simtă înțepeniți. Nu s-au putut bucura cu adevărat de ea, a răspuns Patt.
- Aruncați o privire și vedeți ce credeți că ar fi potrivit pentru anul acesta.
- Ce-ar fi să o facem la un club de noapte? Cred că multora le-ar plăcea asta
- Serios?
- Nu sunt mulți oameni în vârstă în compania noastră. Celor mai tineri le plac cluburile. Uită-te la petrecerea de anul trecut de la hotel: au ajuns înțepeniți și în cele din urmă s-au dus într-un club de noapte.
- De unde știi asta?
- Am fost și eu acolo. Îmi amintesc că eram destul de beat.
- Și nu m-ai invitat?
- Păi, aveai o întâlnire.
- Ei bine, anul acesta, încearcă să găsești un loc potrivit, ca să nu ajungem să ne plângem în secret că este un eveniment pentru bătrâni.
Odată întâlnirea încheiată, era aproape cinci după-amiaza. Patt și-a urmat șeful afară din sala de ședințe și au coborât împreună cu liftul. Parterul clădirii de birouri era plin de mai multe restaurante internaționale, ceea ce îl făcea deosebit de aglomerat la acea oră a zilei, când oamenii plecau de la serviciu.
- Trin! O voce strigă din spate.
Figura înaltă din fața lui Patt s-a oprit, făcându-l și pe Patt să se oprească brusc. „Trin” era numele lui Elis, dar nu trebuia folosit decât dacă era vorba de cineva cu adevărat special.
Patt își coborî privirea, simțind că senzația ciudată de ieri se întoarce, împreună cu cuvintele sugestive ale lui Elis din timpul călătoriei cu mașina. La asta se referea când spunea că se desparte de alții...? Să așteptăm să răsară soarele la miezul nopții, apoi să vii să vorbești cu mine.
- Kim, ce te aduce aici?
- Tocmai am terminat o ședință foto la studioul de la etaj. Te-am văzut din spate și am venit să te salut. Bună ziua, domnule Patt, a salutat noul venit cu o voce plăcută. Frumoasa lui față de model arăta deosebit de atrăgătoare cu o ușoară atingere de machiaj.
- Bună ziua, domnule Kim, a salutat politicos Patt cu o ușoară plecăciune.
- Ce faceți aici?
- Am avut o întâlnire. Te întorci acum?
- Voiam să mănânc ceva cu niște prieteni, dar m-au lăsat baltă. De ce nu mi te alături la cină?
- Sigur, ce ți-ar plăcea să mănânci? Alege tu.
Patt, simțindu-se nelalocul lui în această conversație, s-a îndepărtat câțiva pași. Și-a scos telefonul și a văzut un mesaj care anunța că prietenul său era aproape. Liniștit, a verificat ora - era aproape cinci. Dacă astăzi pleca cu o jumătate de oră mai devreme, nu ar fi fost mare lucru, mai ales că șeful său își găsise deja „prietenul”.
Dar înainte ca Patt să se poată scuza, Kimhan, radiind în continuare farmec, l-a invitat cu dezinvoltură.
- Veniți cu noi la cină, domnule Patt.
Patt s-a uitat la Kimhan și a văzut un zâmbet fermecător, așa că i-a întors un zâmbet ușor. Cu coada ochiului, l-a văzut pe șeful său stând acolo cu o față impasibilă. A presupus că Elis nu voia ca el să fie a treia roată la căruță.
- Va trebui să refuz. Și eu am planuri cu un prieten în seara asta. Poate data viitoare, a refuzat Patt, tocmai când era pe punctul de a se scuza.
Vocea autoritară a lui Elis interveni.
- Rămâi mai întâi la cină. Vreau să vorbesc cu tine despre muncă.
- păi...
- Ai făcut aranjamente să te întâlnești cu prietenul tău pe aici? a întrebat Kim Han.
- Da, prietenul meu este doar în trecere, așa că am convenit să ne întâlnim pe scurt, a răspuns Patt, uitându-se direct la șeful său pentru prima dată în acea zi, doar pentru a întâlni o privire severă și nemulțumită care i-a dat fiori pe șira spinării. Privirea și limbajul trupului lui Elis îi arătau clar nemulțumirea.
După aproape trei ani împreună, de ce nu ar fi înțeles Patt?
- Invită-ți prietenul să ni se alăture, a spus Elis.
- Dar...
- Fără daruri. Te așteptăm la restaurantul japonez de acolo. Grăbește-te și alătură-te nouă, a spus Elis înainte de a pleca cu modelul chipeș alături de el, lăsându-l pe Patt în picioare, uimit.
- Patt, de ce m-ai adus aici?a șoptit Chonnatee, arătând confuz și inconfortabil, în timp ce îl înfrunta pe Elis, proprietarul unei mari companii de construcții cu proiecte de miliarde de dolari în mâini.
- Haide, nu pune prea multe întrebări. Sunt la fel de confuz ca și tine.
- Doriți să mai comandați ceva, domnule Chonnatee? Nu fiți timid astăzi. Gazda noastră generoasă ne tratează bine. Comandați ce doriți, s-a oferit Kimhan, încercând să destindă atmosfera la masă.
- Nu, e de ajuns, mulțumesc. Nici nu pot să termin ce e aici, a răspuns Chonnatee.
- Cu ce te ocupi? a întrebat Kim Han.
- Lucrez pentru o companie de consultanță. Sunt inginer de teren, a explicat Chonnatee.
- Este distractiv să lucrezi pe teren?
- Este distractiv, dar trebuie să călătoresc mult și să nu stau prea mult într-un singur loc. În plus, există întotdeauna probleme interesante de rezolvat la fața locului. Este destul de agitat.
- Unde ești staționat acum?
- Sunt în Krabi, unde supraveghez un proiect de stațiune.
- De fapt, am absolvit arhitectura, dar nu am lucrat niciodată în acest domeniu.
- Serios? a întrebat Chonnatee, surprins că bărbatul chipeș din fața lui era arhitect.
- Da, am absolvit în același loc cu Trin. Am fost juniorul lui.
- Ah, înțeleg.
Patt și Chonnatee s-au uitat amândoi la Elis aproape simultan, înțelegând în sfârșit cum s-au cunoscut cei doi.
- Pe atunci, Trin era pe cale să absolve, dar eu eram doar boboc. Întotdeauna mi-a plăcut mâncarea lui din dom, a povestit Kim. Acesta a întrebat apoi:
- Tu și domnul Patt vă cunoșteați din facultate?
- Am mers la aceeași școală și am locuit în același cămin. Se poate spune că ne cunoaștem perfect. Patt i-a dat prietenului său un ghiont ușor, ca un avertisment să nu spună prea multe în timpul mesei.
- Nu vorbi prea mult. Doar mănâncă, i-a făcut semn cu un ochi, dar prietenul său nu părea să coopereze, așa că Patt i-a dat repede o bucată de pește saba.
- Munca pe teren poate fi grea, mai ales dacă ai un partener. Trebuie să te gândești bine, a continuat Kim conversația în timp ce se servea din fiecare fel de mâncare pe care îl comandaseră. „E adevărat.
- Ca și Trin, el nu merge des pe site, dar să găsești timp să te întâlnești este aproape imposibil.
- Ei bine, slujba mea este ocupată, nu ca a ta, unde te poți furișa să ieși oricând. Nu poți da vina pe mine, a spus Elis.
Patt a ascultat în tăcere conversația. Probabil că el era cel care vorbea cel mai puțin la masă, mai ales că Elis și persoana lui specială stăteau în fața lui. Atmosfera era inconfortabilă.
- Ei bine, atunci îl voi ruga pe domnul Patt să își elibereze programul pentru a avea timp și pentru mine, a glumit Kimhan.
Dar Patt a oferit doar un zâmbet moale, păstrându-și cuvintele pentru el.
- Hei, Patt, șeful tău... este el?
Chonnatee nu a mai putut aștepta și l-a întrebat pe prietenul său apropiat imediat ce au rămas singuri, ezitând să folosească cuvântul „gay” pentru că...
- Da, se întâlnesc
- L-am mai văzut cu femei. Cum se face că e cu tipul ăsta acum?
- Îi plac atât femeile, cât și bărbații.
- Serios? Wow, asta e revelator. Un tip viril ca ăsta poate să leagăne în ambele sensuri?
- Șeful meu se întâlnește cu cine vrea el. Nu e așa de ciudat.
- Dar nu pari în apele tale azi. Este ceva în neregulă? Legat de muncă?
- Unele lucruri. Muncă și probleme personale.
- Spune-mi, sunt numai urechi.
-Ești gata să fii indiscret?
- Gata să dau sfaturi. Te uiți la prietenul tău dintr-o perspectivă negativă. Haide, nu te mai învârti în jurul cozii. Este vorba despre dorința de a găsi un nou loc de muncă?
- Chonnatee, ți-am spus că am vorbit cu cineva, nu?
- Da, te ascult.
Au ajuns în parcare. Chonnatee a deschis portiera mașinii și a răspuns.
- E un tip.
-Ce ai spus?
În acel moment, portiera laterală a mașinii lui Patt s-a trântit. Chonnatee, crezând că a auzit greșit, s-a așezat repede pe scaunul șoferului și s-a uitat la prietenul său înainte de a întreba din nou:
- Nu am auzit asta. Ce...
- Spun că persoana cu care am vorbit este un tip.
- Rahat!
- Surprins?
- Bineînțeles că sunt șocat!
- Ce zi! Dezgustată? a întrebat Patt cu un zâmbet.
Văzând fața uimită a lui Chonnatee, îl făcu să râdă. Nu era ofensat de reacția prietenului său; erau apropiați de mult timp, iar Chonnatee era unul dintre oamenii în care avea cea mai mare încredere pentru a vorbi despre orice.
- Nu sunt dezgustat, doar surprins.
- Rahat!
- E doar o discuție ocazională, nimic serios. Nu mi se pare în regulă cu el.
- De ce nu i-ai făcut jocul când Kyu a încercat să flirteze cu tine înainte?
- Nu-mi plăcea de el, și în plus... Am fost deja într-o relație atunci. Cum aș fi putut să-l plac pe tipul ăla?
- Și acum ce? Te întâlnești cu un tip, și cine este el? Nu-mi spune că e șeful tău ridicol de chipeș, dar irațional. Am avut destule surprize pentru o zi.
- Nu este Elis, a răspuns Patt, dar expresia i s-a întunecat atât de vizibil încât prietenul său a observat imediat.
Chonnatee a pornit mașina și s-a întors să se uite direct la prietenul său, privirea apăsându-i pentru mai multe informații. După ce ajunsese atât de departe, dacă nu înțelegea adevărul, avea să fie neliniștit toată noaptea.
- Am vorbit cu una dintre rudele lui Elis, dar cei doi nu prea se înțeleg.
- Deci a fost ciudat pentru tine? a întrebat Chonnatee în timp ce scotea mașina din parcare.
- Așa este, dar există o problemă mai mare.
- Atunci varsă-o odată. Tremur de nerăbdare.
- Sunt îndrăgostit de șeful meu.
- Rahat!” a exclamat Chonnatee, aproape trântind frânele în șoc.
- Da, rahat. E o nebunie, nu? Din mii de oameni, a trebuit să mă îndrăgostesc de propriul meu șef. E un dezastru.
- Omule, sunt confuz. Îți place șeful tău, dar vorbești cu ruda lui? Ce-i cu toată complexitatea asta?
- Adevărul este că am sentimente pentru Elis de ceva vreme, dar apoi mi-am dat seama că Elis probabil nu mă vede așa. În plus, șeful meu se culcă cu toată lumea, nenumărate aventuri și cuplări. Nu vreau să fiu rănit, așa că m-am gândit că ar trebui să trec mai departe. Apoi, ruda lui Elis a început să flirteze cu mine, iar eu am vrut să văd dacă îmi poate plăcea cineva el.
- Chonnatee, ți-am spus că am vorbit cu cineva, nu?
- Da, te ascult.
Au ajuns în parcare. Chonnatee a deschis portiera mașinii și a răspuns.
- E un tip.
- Ce ai spus?
În acel moment, portiera laterală a mașinii lui Patt s-a trântit. Chonnatee, crezând că a auzit greșit, s-a așezat repede pe scaunul șoferului și s-a uitat la prietenul său înainte de a întreba din nou:
- Nu am auzit asta. Ce...
- Spun că persoana cu care am vorbit este un tip.
- Rahat!
- Surprins?
- Bineînțeles că sunt șocat! Ce zi!
- Dezgustată? a întrebat Patt cu un zâmbet. Văzând fața uimită a lui Chonnatee, îl făcu să râdă. Nu era ofensat de reacția prietenului său; erau apropiați de mult timp, iar Chonnatee era unul dintre oamenii în care avea cea mai mare încredere pentru a vorbi despre orice.
- Nu sunt dezgustat, doar surprins.
- Rahat!
- E doar o discuție ocazională, nimic serios. Nu mi se pare în regulă cu el.
- De ce nu i-ai făcut jocul când Kyu a încercat să flirteze cu tine înainte?
- Nu-mi plăcea de el, și în plus... Am fost deja într-o relație atunci. Cum aș fi putut să-l plac pe tipul ăla?
- Și acum ce? Te întâlnești cu un tip, și cine este el? Nu-mi spune că e șeful tău ridicol de chipeș, dar irațional. Am avut destule surprize pentru o zi.
- Nu este Elis, a răspuns Patt, dar expresia i s-a întunecat atât de vizibil încât prietenul său a observat imediat.
- Și îți place de el?
- Nu. E drăguț, dar nu e alesul.
- Mai ai sentimente pentru șeful tău? Patt a rămas tăcut, fără să confirme sau să nege.
- Asta înseamnă că încă îl placi. Atunci, de ce vrei să demisionezi? Încerci să-l uiți? Slujba ta este bună, iar salariul este mare. Dacă reușești să treci peste asta, ai un viitor strălucit în față. Trebuie să îți cântărești opțiunile
- Aproape am făcut o greșeală de două ori; aproape am făcut sex cu șeful meu. A fost o greșeală imensă, a mărturisit Patt cu voce joasă, făcându-l pe prietenul său să se întoarcă și să se holbeze la el.
- Glumești, nu?
- Ți se pare că glumesc?
Zâmbetul trist de pe fața prietenului său și curbura îndurerată a gurii îi arătau disconfortul.
- Asta e o mizerie, omule... Cum rămâne cu tipul ăla, Kimhan?
- E cineva special pentru el
- Trebuie să te retragi. Șeful tău e un ticălos, vrea să te aibă în timp ce se afișează cu altcineva în fața ta. Asta e prea mult. Te asigur că a întrecut măsura.
-Și eu cred la fel.
- De aceea pari atât de abătut. Sunt de acord cu renunțarea. Dacă nu te simți bine, nu rămâne.
Chonnatee este cel mai apropiat prieten al lui Patt. Întotdeauna și-au făcut confidențe și s-au destăinuit reciproc despre orice. De data aceasta nu a fost diferit. Patt s-a simțit mult mai bine după ce și-a împărtășit sentimentele.
Capitolul 5
Sunetul telefonului la unu dimineața l-a trezit pe Patt în patul său. Frecându-și ochii leneș, după ce adormise abia în jurul orei unsprezece, a fost întrerupt din somn mai puțin de două ore mai târziu. Această situație devenise din nou o buclă familiară.
- Elis.
Numele de pe ecran arăta cine suna. Nu era nimic nou ca șeful său să-l sune astfel în toiul nopții.
-Da, vocea lui Patt era răgușită de somn în timp ce se mișca să se așeze, pe jumătate adormit.
- Vino să mă ridici, spuse vocea aspră de la celălalt capăt al firului, un mesaj simplu, dar clar în intenția sa.
Patt s-a gândit că idiotul de șeful lui băuse prea mult, ca de obicei. După ce luaseră cina împreună chiar în acea seară, Patt își spusese că trebuie să își ajusteze sentimentele față de Elis.
Trebuia să separe munca de emoțiile personale; dacă le amesteca pe cele două, munca ar fi fost afectată. Va mai aștepta puțin pentru a-și găsi un nou loc de muncă, deși nu va dura mult. Între timp, își va da toată silința pentru a nu regreta mai târziu.
Când va veni momentul să plece, măcar momentele rămase vor fi memorabile, cel puțin pentru el. Patt a închis ochii, și-a masat tâmplele cu o mână și a suspinat ușor. Nu simțea exact plictiseală, ci mai degrabă un amestec de îngrijorare și posesivitate.
- Unde ești?
A aprins lampa de lângă pat, și-a pus ochelarii și a scuturat viguros din cap ca să se trezească.
-În locul obișnuit.
- În regulă.
Patt a acceptat fără alte întrebări. S-a ridicat repede și s-a dus la baie pentru a se spăla pe față și a scăpa de somn. Și-a schimbat pantalonii de pijama cu niște blugi decolorați și un tricou gri potrivit, și-a luat portofelul, l-a băgat în buzunarul de la spate și a ieșit din cameră.
Imediat ce Patt a ieșit din taxi, l-a văzut pe Elis sprijinit de o mașină sport luxoasă, fumând o țigară, privirea lui pătrunzătoare sugerând că îl așteptase pe Patt să apară.
Ochii aceia s-au îngustat ușor înainte să arunce mucul de țigară la pământ, călcându-l cu pantoful, chiar dacă nu era terminat. Frumusețea lui aspră radia atât de intens încât Patt era aproape orbit.
- Tu ești aici?
-Da.
Patt s-a apropiat și a întins mâna după cheile mașinii sport, un gest care devenise firesc.
De fiecare dată când Elis bea, Patt își conducea șeful acasă. Inițial, Elis nu-l suna astfel în toiul nopții, dar, din moment ce Patt se oferise să-l conducă acasă, sarcina de a-l lua pe Elis după ce bea devenise o altă datorie pe care Patt era mai mult decât fericit să o îndeplinească.
Patt i-a deschis ușa mașinii șefului său înainte de a-și lua locul pe scaunul șoferului. A pornit mașina și a ieșit cu grijă din parcare. În doar douăzeci de minute, mașina sport de lux era parcată la penthouse.
Patt a oprit motorul și i-a înmânat cheile înapoi proprietarului fără să spună un cuvânt, dar Elis l-a apucat brusc de încheietură.
- Urmează-mă pentru o clipă. Vreau să vorbim.
- E târziu. Ar trebui să mă întorc. Dacă e ceva, putem vorbi la telefon mâine dimineață.
Patt a refuzat și a încercat să își elibereze brațul, dar bărbatul încăpățânat l-a târât afară din mașină și l-a împins cu forța înainte.
Patt, târât în lift de Elis în ciuda protestelor sale, s-a opus și s-a certat tot drumul, dar celeilalte părți nu părea să-i pese. Odată ce ușile liftului s-au închis, Patt s-a îndepărtat la doi pași de figura înaltă, și-a încrucișat brațele și a decis să ignore persoana care se holba la el fără să clipească.
- Deci așa va fi, nu? Atât de egoist.
Bărbatul criticat în tăcere a zâmbit și a apăsat butonul pentru etajul său, amuzat de comportamentul sfidător al asistentului.
Când liftul s-a deschis, Patt nu s-a mișcat, așa că bărbatul înalt a fost nevoit să-l apuce de braț și să-l tragă afară.
- Ești destul de încăpățânat, nu-i așa? Elis chicoti, cu privirea blândă și tachinătoare.
- Și tu ești, a replicat Patt.
- Ești beat; ar trebui să te odihnești... ca să mă pot culca la loc.
Ușa penthouse-ului s-a deschis, iar figura înaltă l-a împins mai întâi pe Patt înăuntru, apoi l-a învăluit într-o îmbrățișare nesolicitată.
Patt a fost surprins și a încercat să îndepărteze figura impunătoare care se apropiase de el fără avertisment, dar oricât de tare ar fi împins, bărbatul înalt nu părea să se miște.
- Vreau să te sărut, a declarat bărbatul egocentric fără menajamente, fără a-i da celuilalt nicio șansă să se pregătească sau să se opună. Patt se încruntă și împinse înapoi mai tare.
- Nu.
Pe lângă refuzul ferm, bărbatul de care se profita purta o expresie severă, buzele strâns lipite, ochii lui frumoși de sub ochelarii cu rame negre devenind fioroși atunci când era nemulțumit. Fețele lor erau acum la doar câțiva centimetri distanță.
Mirosul de alcool amestecat cu fumul de țigară și mirosul bărbatului îl făceau pe Patt să se simtă aproape în afara elementului său. Inima îi bătea atât de tare încât se temea că celălalt ar putea să o audă. Mâna lată a lui Elis a apucat ferm ceafa bărbatului mai mic, forțându-l să-și încline capul pe spate, nepermițându-i să o mai evite. Privirea hotărâtă din ochii aceia pătrunzători era tentantă, făcând ca bătăile inimii lui Patt să fie neregulate.
- Elis, dă-mi drumul, te rog.
În loc să-i dea drumul, așa cum îl implorase Patt, Elis își înăspri strânsoarea, mâna mângâindu-i obrazul palid, arzând pielea persoanei prinse în îmbrățișarea lui.
- Îți cer frumos. Sau îți place să fii forțat? Elis a vorbit cu o voce gravă, batjocoritoare, fața lui de obicei stoică fiind acum relaxată și jucăușă. Odată ce a băut ceva, a devenit așa, transformându-se dintr-o față melancolică într-una cochetă.
Patt nu putea decât să-și mențină o expresie serioasă pentru a-și ascunde confuzia, ferindu-se de nasul ascuțit care se apropia din ce în ce mai mult, până când s-au atins de câteva ori.
- Ești atât de egocentric.
Patt l-a acuzat pe celălalt cu o urmă de iritare în voce, dar asta nu a făcut nimic pentru a-l face pe egocentric să simtă remușcări. În schimb, el a continuat să caute în mod repetat chipul persoanei din brațele sale.
- Și tu ești zgârcit
- Nu se numește a fi zgârcit, șefu'. Folosești cuvântul greșit.
La naiba! I se refuză un sărut și apoi este acuzat că este zgârcit.
- Doar puțin, a șoptit Elis cu răceală.
- De ce nu te duci să-ți săruți persoana? Ce câștigi dacă mă săruți pe mine?
Patt a vorbit fără menajamente. Nu încerca să fie sarcastic; spunea doar ceea ce gândea.
- Nu am vrut niciodată să sărut pe nimeni. Doar pe tine mă gândesc să te sărut aproape de fiecare dată când te văd.
- Chiar pot să cred asta?
- Vreau să crezi asta. Nu te-am mințit niciodată. Tu nu știi? Nu-mi place să sărut alte persoane.
Fără un alt cuvânt, Elis a încercat să se aplece și să reducă din nou distanța dintre ele. Când fețele lor s-au aflat la doar câțiva centimetri distanță, totul în jurul lor a părut să se oprească. Patt nici măcar nu îndrăznea să respire.
E chiar în regulă?... Să spui ceva atât de simplu... Patt s-a simțit slăbit când Elis a acționat atât de rugător. Dacă Elis ar fi fost într-o dispoziție proastă ca de obicei, Patt ar fi putut face față mai bine.
- Elis, nu-
Cuvintele lui Patt au fost înghițite de buzele fierbinți ale lui Elis, care a revendicat gura moale a lui Patt cu propria sa dorință.
Bărbatul mai mic nu putea decât să se zbată slab împotriva îmbrățișării puternice care nu-i lăsa loc să se miște. A întors capul să scape, dar o mână puternică l-a ținut pe loc, forțându-l să accepte sărutul dulce care satisfăcea dorințele arzătoare ale lui Elis până când acesta era mulțumit.
Pentru o clipă, Patt nu a știut ce să facă. Limba care se împletea cu a lui și trăgea de ea îl deruta atât de tare încât abia se mai putea ține pe picioare. Chiar dacă a încercat să se împingă înapoi din toate puterile, părea să nu aibă niciun efect.
Mai rău, vicleanul Elis nu se oprea niciodată cu un singur sărut, așa cum pretindea. Odată ce a prins gustul, un simplu sărut ca acesta nu era niciodată suficient.
Elis și-a apăsat buzele groase și și-a împletit limba în cavitatea dulce, tachinând limba moale a lui Patt cu o fervoare experimentată. Patt nu era naiv, dar nici nu era chiar un novice. Dar cum ar fi putut rezista farmecului celuilalt? A spune că Elis era cu mult superioară nu ar fi o exagerare.
- Am vrut să te sărut încă de dimineață, a murmurat Elis lângă urechea lui Patt, apoi s-a mișcat pentru a-i ciuguli ușor buza de jos.
Patt a auzit cuvintele, dar era prea amețit de sărut ca să le înțeleagă. Mai ales când Elis l-a mușcat ușor de baza gâtului înainte de a-l liniști cu o lingere, făcându-l pe Patt să tremure și să scoată un geamăt involuntar de nerăbdare.
- Mmmm... nu...
Gemetele nu au făcut decât să dubleze dorința lui Elis. Era slab când venea vorba de Patt. Slab pentru tot ce era Patt... Zâmbetul lui Patt.
Vocea lui Patt.
Mirosul lui Patt.
Gemetele lui Patt. La naiba, era slăbit pentru tot ce era legat de el. Elis se simțea aproape furios de frustrare ori de câte ori Patt era prin preajmă, dar nu putea face nimic altceva decât să joace rolul unui șef încăpățânat și încruntat. Oricât de mult ar fi vrut să fie afectuos cu bărbatul mai mic, trebuia să păstreze o fațadă serioasă, ceea ce îl scotea din minți. Îl făcea iritabil și un pic nesimțit în fiecare zi.
- Îmi place parfumul tău, respiră Elis adânc la baza gâtului lui Patt, împingându-și nasul până la linia maxilarului lui Patt.
- Mă face să mă simt excitat tot timpul.
Cuvintele lui Elis erau la fel de aspre ca și acțiunile sale, cu fața îngropată în gâtul lui Patt, făcându-l pe Patt să devină rigid, incapabil să se miște sau să reacționeze. E atât de beat! Beat și excitat, Patt și-a certat în tăcere șeful.
- Ești chiar atât de beat, șefule?
Elis nu s-a putut abține să nu zâmbească. În realitate, el nu era beat deloc cu alcool. În orice caz, era beat de emoție pură. Dar din moment ce Patt a crezut că este beat, a decis să îi facă jocul.
- Sunt beat.
Beat de tine, gândi Elis cu viclenie înainte de a întinde ambele mâini pentru a-i lua fața lui Patt.
Patt s-a uitat înapoi la el ușor șocat, cu ochii mari în spatele ochelarilor, clipind rapid. Elis nu a așteptat ca Patt să mai spună ceva. S-a aplecat spre el și l-a sărutat din nou, de data aceasta cu o pasiune care îi transmitea toate sentimentele, arătând cât de profund îndrăgostit era.
Cel căruia i se furase sărutul a fost momentan dezorientat de atâta fervoare, dar curând a cedat și i-a întors sărutul cu aceeași intensitate. După un timp, Elis i-a permis lui Patt un moment să respire.
Buzele sale s-au mutat pentru a ciuguli ușor lobul urechii lui Patt, respirația sa caldă făcându-l pe Patt să tremure. Patt a tresărit din nou când și-a simțit spatele lovindu-se de canapeaua moale, urmat îndeaproape de corpul mai mare al lui Elis apăsându-se de el.
Habar nu avea când îl adusese șeful insațiabil în acest punct. Da, un astfel de sărut care fură sufletul ar face pe oricine să-și piardă mințile.
Patt a încercat să se îndepărteze de mâinile aspre care îi creau o senzație de arsură pe tot corpul, alunecând pe sub cămașa lui. O mână se odihnea pe talia lui subțire, în timp ce cealaltă îi ținea gâtul, înclinând capul lui Patt pentru a adânci sărutul amețitor. Palma aspră de pe stomacul plat al lui Patt îl tachina provocator, stârnind un geamăt moale din partea lui.
În adâncul sufletului, Elis era mulțumit de această reacție de supunere. Mâinile sale și-au continuat călătoria spre talia blugilor lui Patt, descheindu-i și trăgând fermoarul în jos, dezvăluind chiloții negri care stârneau și mai multă dorință în el.
- Uh... te rog, nu, a protestat Patt slab, încercând să oprească mâna celuilalt bărbat să avanseze mai mult în chiloții lui.
- Shh, i-a șoptit Elis încet la ureche, îndepărtând mâna lui Patt, ignorând încercările slabe de rezistență ale bărbatului mai mic.
- E-Elis...
- Micuțul Patt, l- a tachinat Elis cu o voce sexy, degetele sale apucând centrul lui Patt, cuvintele sale provocatoare,
- Este atât de cald aici.
Corpul lui Patt a răspuns stimulării sub mâna lui Elis și, chiar dacă judecata lui cea mai bună îi striga să se oprească, instinctele lui cele mai profunde s-au lăsat purtate de excitare.
Elis i-a scos ochelarii lui Patt și i-a aruncat neglijent deoparte. Trupul lui Patt tremura de la stimulare. Indiferent cât de mult încerca să reziste, corpul său îl trăda prin reacțiile sale.
- Nu ar trebui să facem asta, șefu'.
Vocea lui Patt tremura în timp ce îndepărta mâna lui Elis, talia lui subțire încercând să scape de avansurile persistente, dar era inutilă împotriva dorinței bărbatului.
- Haide, fii cuminte.
Șoapta lui Elis a rasunat direct în ureche, ridicându-l pe Patt și înfășurându-l în brațe, astfel încât spatele lui Patt era lipit de pieptul lat al lui Elis.
Mâinile și degetele lui au alunecat din ce în ce mai jos până când au ajuns la lungimea fierbinte și tare care îi apăsa atingerea, în timp ce buzele îi sărutau înfometate gâtul lui Patt.
- Nu putem face asta, te rog... ah...
Patt a obiectat, dar vocea lui era răgușită și uscată, abia părea el însuși. Cu cât Elis își mișca mai repede mâna, cu atât respirația lui Patt devenea mai greoaie.
- Deschide-ți inima pentru mine. Nu mai fi atât de încăpățânat. Nu poți să încetezi să fii crud?
- Cine este crud? Ai pe altcineva... uff
Patt și-a mușcat buza cu putere, aproape scoțându-și sângele, când degetul lui Elis i-a periat vârful sensibil.
- Nimeni altcineva nu înseamnă nimic. Nu-ți dai seama cât de special ești pentru mine? Ar trebui să știi cât de important ești.
- Eu nu simt asta.
Chiar dacă Elis îi acorda anumite privilegii și Patt îi cunoștea problemele personale, el nu credea că Elis îl vedea ca pe ceva mai mult decât o altă persoană.
- Spune-mi, cum te fac să te simți?
- Ca o jucărie cu care vrei să te joci când ești plictisit. Poate doar o altă cucerire.
-Ceea ce vreau eu să cuceresc este inima ta.
Patt asculta cu un amestec de credință și neîncredere. Elis nu era o persoană care să vorbească dulce și era de obicei directă, dar o parte din Patt se întreba cât de mult putea avea încredere în cuvintele unui bărbat prins în căldura pasiunii. Bărbații, când erau excitați, puteau spune orice.
- Să-mi câștigi inima nu este dificil, dar nici ușor.
- N-am crezut niciodată că va fi ușor.
Deși cuvintele lui spuneau un lucru, corpul lui comunica altceva. Talia lui subțire se mișca provocator, apăsând pe Patt pentru a-l face să simtă fermitatea dorinței lui.
- Sunt pe moarte aici. Nu poți să-mi faci un pic pe plac?
Expresia lui Patt arăta că se lupta cu o decizie. Simțea deja că dăduse prea mult din el.
- Dacă... facem sex, care va fi statutul nostru? Doar o aventură de o noapte? Să ne trezim dimineața și să ne prefacem că nu s-a întâmplat? Sau doar sex convenabil la locul de muncă?
Patt nu îndrăznea să spere că Elis îl vedea ca pe ceva mai important.
Termenii „amant” sau „iubit” nici măcar nu erau menționați.
- Va fi sex de care ne vom bucura amândoi. Nu e nevoie de etichete.
Capitolul 6
PATT
Mă uitam la persoana din fața mea, cea pe care o iubeam profund, cu ochi indiferenți. Nu puteam să-mi dau seama cât de multă durere simțeam. Era o senzație grea, ca și cum aș fi avut un nod prins în piept, și nu știam cum să scap de el. Dar tot ce am putut face a fost să forțez un zâmbet, ascunzând cât de al naibii de rănit eram cu adevărat. Am închis ochii pentru a evita privirea flămândă fixată asupra mea. Deși acei ochi arătau clar dorința de a mă poseda, ei nu reflectau nicio afecțiune. Era doar un alt bărbat care voia să facă sex cu mine. Asta e tot. Cum ar trebui să mă simt? Furios, trist sau pur și simplu amar, ca și cum aș fi meritat-o pentru nebunia mea?
Uneori îmi venea să fac ceva complet nesăbuit, doar de dragul senzației. În mod normal, gândeam lucrurile cu atenție, făceam totul în viața mea pe baza a ceea ce era corect și nu acționam niciodată pe baza emoțiilor trecătoare ... cu excepția acestui moment.
Ceea ce a spus Elis a declanșat în mine un sentiment de sfidare, o dorință de a răspunde la neglijența lui pentru ca el să înțeleagă în sfârșit. Voiam ca totul să se termine. Din moment ce hotărâsem deja să părăsesc slujba pe care o iubeam atât de mult, voiam să încerc ceva nebunesc o dată sau de două ori.
- Patt, m-a strigat Elis încet după ce rămăsesem tăcut și țeapăn o bună bucată de vreme.
- La ce te gândești?
- Este sexul fără nume genul de relație pe care ți-o dorești? L-am întrebat. De data aceasta, m-am uitat direct la el. Privirea lui a devenit rece când mi-a auzit întrebarea.
- Vrei doar satisfacție, distracție temporară, nu? Am continuat să întreb, curios să văd ce părți întunecate ar putea avea acest bărbat perfect din fața mea. Am sperat că îmi va deschide ochii și îmi va permite să ridic în sfârșit capul.
- Îți place să te culci cu cineva, dar urăști atașamentele. Nu vrei ca cineva să revendice dreptul de proprietate asupra ta, nu? Am întrebat cu un zâmbet rece, încercând să mențin o față de indiferență, deși, în adâncul sufletului, îmi venea să țip la egoismul lui.
- Dacă este așa... Am dezvăluit un zâmbet mai deschis și, în timp ce îi trăgeam gâtul spre mine, i-am șoptit:
- Atunci hai să facem acest sex fără etichete. Nici eu nu vreau atașamente cu tine.
- Nu-ți bate joc de mine, vocea lui Elis era profundă, iar ochii îi străluceau periculos. După tonul lui, mi-am dat seama că era destul de iritat, sau poate că eu doar mă gândeam prea mult la asta.
-Vorbesc serios. După ce am spus asta, am luat inițiativa de a-l săruta, acționând rapid, astfel încât creierul meu să nu aibă timp să se răzgândească. Chiar dacă știam că ceea ce urma să fac ar putea fi doar o emoție trecătoare sau propria mea orbire, sincer nu-mi păsa. Omul de sub mine părea și el surprins de reacția mea. A înțepenit pentru o clipă, dar curând a răspuns la sărutul meu cu fervoare. M-a strâns cu putere până când abia am mai putut respira. Brațele lui puternice m-au ridicat și m-au întors cu fața la pieptul lui robust, mâinile lui întinzându-mi coapsele și apăsându-le pe poala lui pentru a ne aduce mai aproape. Mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului său gros, cu o mână îngropată în părul său moale, degetele strângându-l mai tare de emoție. În timp ce mă jucam cu cămașa lui neagră de înaltă calitate, scoțând-o din pantalonii lui, m-am gândit, nu mai e timp de prefăcătorie, Patt: „Dă tot ce ai mai bun și distrează-te cât mai mult."
Elis a ajutat imediat, aproape smulgându-si nasturii, dezvăluindu-i pieptul lat și mușchii frumos definiți, făcându-mă puțin invidios. Dar înainte să mă pot gândi mai mult, mi-a dat jos tricoul vechi și, cu o mișcare rapidă, eram sub el. Ochii noștri s-au întâlnit și am simțit cum inima mi se grăbește. Privirea lui era mai intensă și mai aspră decât văzusem vreodată până atunci.
Elis mi-a examinat partea de sus a corpului și a zâmbit malițios.
- Roz, a spus el, apoi mi-a apăsat ușor sfârcul cu degetul mare aspru, tachinându-l ritmic, făcându-mă să-mi fie greu să nu gem. Dacă am crezut că degetele lui sunt răutăcioase, aș spune că limba și dinții lui sunt cu adevărat speciali.
- Ah... nu mușca, am oftat când Elis a mușcat deliberat. A fost o durere ușoară, dar intens plăcută. Și m-am înșelat dacă am crezut că spunându-i să se oprească va funcționa. Cu cât mă opuneam mai mult, cu atât el devenea mai insistent. Limba lui fierbinte și-a continuat munca, alternând cu dinții ascuțiți într-un ritm implacabil. Mi-am mușcat buza pentru a-mi reprima propriile sunete, mâinile mele apucându-i umerii și părul, în timp ce dorința mea creștea cu fiecare clipă. Mâna lui puternică mi-a alunecat pe blugii pe șolduri și în câteva secunde, mi le-a dat jos de pe picioare cu o ușurință surprinzătoare.
La naiba. Elis se pricepe foarte bine să dezbrace oamenii.
Acum, doar boxerii mei subțiri îmi acopereau jumătatea inferioară a corpului. Văzându-i privirea scrutătoare mă făcea să mă simt timid și nesigur. Eram slab și palid, nu ca...
În timp ce mă pierdeam în privirea lui, Elis s-a apropiat, și-a scos portofelul, l-a aruncat pe masă, apoi și-a dat jos pantalonii negri și chiloții într-o singură mișcare rapidă, dezvăluindu-se complet excitat.
La naiba! Elis era în mod clar un import de înaltă calitate. Totul la el era pur și simplu prea mult, făcându-mă să înghit greu.
- Acum nu mai e cale de întoarcere, a spus rapid Elis când mi-a văzut fața palidă și nesigură.
- Nu te voi lăsa să pleci ca data trecută. Elis își amintea de incidentul din urmă cu aproape două luni. Ajunsesem în acest punct atunci, dar eu am fost cel care a oprit totul și a părăsit camera confuz.
- Nici eu nu cred că te vei opri aici.
- E bine că știi.
Imediat ce a terminat de vorbit, Elis mi-a dat jos boxerii și mi-a ridicat șoldurile pentru a le lipi de corpul lui ferm, amândoi la fel de excitați. Buzele lui fierbinți au pretins un sărut dur și sălbatic, înghițindu-mi țipetele și sănătatea mintală, făcând ca orice altceva să se estompeze.
Limba lui mi-a părăsit gura pentru a-mi explora gâtul, mușcând puternic de două ori înainte de a-l liniști cu lingeri, apoi sugând atât de tare încât a trebuit să-l opresc rapid.
- Nu lăsa urme. Dacă ar fi existat un semn și cineva l-ar fi văzut, mi-aș fi pierdut tot respectul. Sunt un asistent executiv, nu un adolescent care experimentează dragostea și vrea să arate semnele prietenilor.
Elis a chicotit și și-a concentrat atenția asupra sfârcurilor mele, sugându-le suficient de tare încât să mă facă să gem. Limba lui a lăfăit ambele părți, nepermițând ca una să se simtă mai puțin decât cealaltă, în timp ce mâna lui rătăcea pe stomacul meu plat, alunecând spre coapsele mele, apoi apucându-mi toată excitația.
- Dacă nu-ți pot lăsa un semn pe gât, ce zici de aici? a întrebat Elis cu o privire pofticioasă înainte de a se uita la stomacul meu ca și cum ar fi cerut permisiunea.
Am făcut o pauză pentru o clipă și apoi am dat ușor din cap. Gura fierbinte și umedă a lui Elis m-a excitat până am văzut stele. Când limba lui aspră mi-a atins buricul, m-am arcuit necontrolat la atingere.
- Ajunge, te rog... nu. Am implorat când Elis a coborât mai jos. Mi-am dat seama că voia să-mi facă sex oral.
- Nu-ți place sexul oral?
- Nu e vorba de asta. Am închis ochii, ascunzându-mi așteptările, și am răspuns încet.
- Nu, tuturor le place?
Dar nu mă așteptam ca Elis să fie dispus să o facă pentru mine. Mi sa părut ciudat.
- Lasă-mă pe mine să o fac, mi-a șoptit Elis la ureche, sărutându-mi obrazul cu tandrețe.
M-am uitat la el, cu ochii mari, în timp ce capul lui blond se mișca din ce în ce mai jos. Inima mi sa accelerat. Mi-am ținut respirația, așteptând atingerea arzătoare. Primul contact pe vârf mi-a dat fiori pe șira spinării. Lumea mea sa înclinat și eram pe cale să-mi pierd mințile când Elis m-a satisfăcut cu limba și cu mâna, mângâind ritmic baza din nou și din nou. Mă apropiam de punctul culminant.
Am încercat să-l îndepărtez când am simțit că sunt pe cale să ajung la punctul culminant, dar gura lui caldă încă mă revendica, chinuindu-mă cu lingeri aspre și mângâieri strânse. Mâinile mele s-au prins de canapea în timp ce gemeam incontrolabil, cu ochii pe jumătate închiși din cauza senzațiilor copleșitoare.
Fericirea pe care o urmăream era la doar câteva clipe distanță. Totul s-a întâmplat atât de repede. Dorința mea a erupt ca lava în gura lui. Eliberarea mea a fost mai intensă ca niciodată, revărsându-se pe mâna lui Elis.
Tot ce am putut face a fost să gâfâi puternic, corpul meu era slăbit de parcă nu mai aveam oase. Când i-am întâlnit ochii, i-am văzut expresia satisfăcută și pofticioasă, care mi-a făcut inima să tremure și mai tare.
Elis a luat un șervețel și și-a șters încet lichidul din palmă, fără să-și ia ochii de la mine.
Nu am spus nimic. Amândoi am rămas tăcuți, alegând să comunicăm prin limbajul trupului.
Elis s-a mișcat pentru a-și lua portofelul din apropiere. A scos două pachețele de prezervative și le-a pus lângă el, apoi s-a aplecat să mă sărute urgent, trăgându-mi șoldurile spre abdomenul lui ferm. Mâinile lui aspre m-au mângâiat de la coapse până la partea din spate a șoldurilor mele.
Am gâfâit când degetele lui lungi au început să-mi cerceteze posteriorul, simțind lubrifiantul rece la intrarea mea, ceea ce m-a făcut să tresar. M-am încordat imediat, începând să mă îndoiesc de atingerea ciudată care încerca să intre în mine.
- Ia-o ușor, mi-a șoptit Elis încet în ureche.
- Nu am mai făcut asta până acum, am mărturisit fără menajamente.
- Niciodată... cu un bărbat.
- Știu. Nu mă deranjează să fiu primul, a glumit Elis.
Dar eu eram prea jenat ca să râd. Imediat ce a terminat de vorbit, mi-a plantat un sărut ferm pe buze, iar apoi degetele lui lungi au început să exploreze ușor în mine. Disconfortul nefamiliar mi-a încordat corpul ca o stâncă și am închis ochii strâns, abia îndrăznind să respir.
- Nu fi atât de încordat, Elis și-a trecut vârfurile degetelor de-a lungul obrazului meu înainte de a-mi planta un sărut ușor pe tâmplă pentru a mă calma.
Indiferent de ce spunea, am rămas încordat până când a început să-mi mângâie din nou corpul cu limba, lăsându-mă din nou amețit. Degetele lui se mișcau în ritmuri scurte și blânde, pregătindu-mă pentru ceea ce avea să urmeze.
Am început să gem incoerent. Elis a adăugat încă un deget și, chiar dacă era blând, când a devenit prea mult, l-am apucat ferm de încheietura mâinii. Dar Elis nu s-a oprit. A continuat să-și miște degetele înăuntru și în afară, chiar dacă eu îi țineam mâna strâns.
Stimularea lui Elis a continuat să vină, întinzându-mă și extinzându-mă treptat. A trecut de la mișcări superficiale la un ritm din ce în ce mai rapid și mai adânc, până când pereții care-i strângeau degetele s-au încleștat când a atins un punct sensibil din adâncul meu.
După ce Elis m-a deschis cu răbdare o vreme, am început să mă obișnuiesc, iar el și-a retras degetele. Senzația de furnicături de mai devreme a dispărut, iar eu am respirat adânc, deschizând ochii pentru a-l privi curios.
L-am văzut pe Elis rupând cu dinții un alt pachet de folie și strecurând un prezervativ pe arborele lui. Gâtul mi-a devenit brusc uscat, un amestec de excitare și nervozitate. Arborele lui gros a apăsat pe intrarea mea strâmtă înainte de a împinge înainte. Elis sa mișcat încet, dar nu a fost la fel de ușor cum fusese cu degetele lui. Diferența de mărime m-a făcut să-mi stăpânesc lacrimile și mi-am mușcat buza atât de tare încât mi-am dat sânge.
Elis a apăsat cu răbdare, chipul lui frumos îngropat în obrazul meu, dându-mi un sentiment de apropiere care mi-a făcut inima să bată tare. Respirațiile noastre se amestecau cu sunetul lui Elis scrâșnind din dinți, arătând că era la fel de chinuit ca mine. Mi-a desfăcut coapsele, iar eu m-am deschis de bunăvoie în fața lui, trăgându-l mai aproape. De data aceasta, l-am sărutat cu înverșunare, iar Elis a gemut de satisfacție, întorcându-mi sărutul în timp ce mă invada cu o singură împingere fermă.
- Ugh, ah, am gemut, vocea scăpându-mi prin gât și buzele sigilate.
Elis sa împins în mine fără încetare, făcându-mă să tresar.
- La naiba, a blestemat Elis.
Corpul meu s-a agățat strâns de el. Elis s-a oprit pentru o clipă, cu frunțile noastre lipite, respirând greu. Mâna lui puternică m-a apucat de șold și a început să se retragă încet. Am văzut pofta în ochii lui limpezi, făcându-mi inima să bată tare.
- Atât de dulce.
Nu i-am răspuns; mi-am îngropat fața în gâtul lui, încercând să îndur împunsăturile neîncetate. Elis a accelerat ritmul, împingându-mă în curând dincolo de limitele mele. A împins tare, dar în loc să mă plâng, Elis a fost cel care a gemut.
- Oh, la naiba.
Intensitatea și frecarea internă m-au adus mai aproape de marginea unui vis. Elis a accelerat până când am început să tremur, iar eu mi-am pierdut din nou controlul. Am gemut încet, corpul meu devenind moale, în timp ce Elis a mai împins de câteva ori înainte de a se prăbuși pe gâtul meu, respirând la fel de greu ca și mine.
M-am trezit din nou chiar înainte de răsărit, pentru că bărbatul care mă ținuse toată noaptea a început să mă deranjeze din nou. Era aproape trei dimineața când am adormit, iar acum, înainte ca soarele să răsară, acest bărbat obsedat de sex devenise din nou jucăuș.
- Ajunge, ah, am protestat în timp ce el își împingea arborele gata pregătit împotriva șoldurilor mele dureroase.
Noaptea trecută, am făcut-o de trei ori, iar acum voia mai mult. Nici măcar un bărbat mai puternic nu putea ține pasul cu rezistența lui Elis.
- Doar încă o dată, te rog, a implorat el, încercând să-mi slăbească hotărârea pentru o a patra rundă. Chiar dacă am refuzat, Elis a fost insistent și s-a năpustit asupra mea oricum.
Era aproape nouă când în sfârșit m-am dat jos din pat, simțindu-mă dureros, dar minunat după ce am fost cu Elis. Mă simțeam atât de bine încât nu voiam să îl pierd, dar adevărul era adevărul.
O noapte de sex fără obligații se terminase.
S-a terminat într-un mod care ne-a lăsat pe amândoi satisfăcuți.
M-am forțat să mă ridic și am mers goal să-mi găsesc hainele. Nu mi-a luat mult să mă îmbrac și apoi m-am întors în cameră pentru a-mi strânge lucrurile.
- Unde te duci? Proprietarul corpului musculos care mă ținuse toată noaptea s-a așezat, cu părul deschis la culoare dezordonat și cu o expresie mai blândă decât îi văzusem vreodată.
Am ezitat la ușa dormitorului, cu ochii reci și goi. Mi-am ascuns sentimentele care mă făceau să vreau să alerg în îmbrățișarea lui caldă. Distracția luase sfârșit...
- Eu mă duc acasă.
Elis s-a așezat, încruntându-se nemulțumit. Mâna lui groasă a plesnit marginea patului, făcându-mi semn să mă așez lângă el.
- Elis.
-Mmm?
- Voi lucra până la sfârșitul lunii.
Elis și-a ridicat sprâncenele, neînțelegând pe deplin. Când s-a mișcat, pătura i-a alunecat până la șolduri, dezvăluind mai mult decât era necesar. Am ignorat priveliștea tentantă și am spus ceva care ar fi făcut totul mai bine... cel puțin din perspectiva mea.
- Renunț.
- Ce naiba? a înjurat Elis, stresat.
A aruncat pătura, și-a ciufulit părul și și-a frecat puternic fața. Fața îi era încordată, dinții strânși, iar mușchii gâtului îi erau umflați.
-Îmi voi prezenta demisia luni.
Cu asta, am plecat, lăsând totul în urmă, fără să mă uit înapoi, indiferent cât de tare a strigat sau a protestat Elis.
GAME OVER! (Sfârșitul jocului)
Capitolul 7
Patt și-a dus inima zdrobită în singurătate, lingându-și rănile în tăcere. În acel moment, s-a simțit mai fragil și mai vulnerabil decât oricând. Epuizarea fizică nu se putea compara cu oboseala sufletească. Deși se așteptase la ce avea să se întâmple, realitatea sentimentelor sale l-a copleșit, aducându-l la limita autocontrolului. Nu era vorba de dragoste, ci doar de sex – o aventură obișnuită între muritorii care încearcă să-și elibereze dorințele naturale.
Oricui i se putea întâmpla, cu atât mai puțin neobișnuit fiind pentru bărbați. În societatea de astăzi, schimbarea frecventă a partenerilor sexuali devenise o rutină.
Așadar, nu ar fi trebuit să lase acest lucru să-i tulbure mintea... Patt încercă să se convingă de asta.
Când s-a întors în camera lui, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se dezbrace în baie, expunând un corp marcat de sexul lipsit de iubire. Pieptul palid, stomacul plat, spatele și coapsele purtau urme roșii de la mușcături și supturi.
Și-a frecat fața înroșită, încercând să-și recâștige calmul; ochii lui, de obicei strălucitori, erau acum injectați de sânge, probabil din cauza lipsei de somn. După ce s-a examinat satisfăcut, s-a îndepărtat de oglinda mare și a intrat în duș.
A pornit dușul la presiune maximă, lăsând apa caldă să-i curgă în cascadă peste cap, față și corp. Fiecare mișcare îi amintea de durerea din partea inferioară a corpului, dar aburul cald îi mai alina durerea din mușchi și din zonele sensibile.
Sunetul ritmic al apei care lovea podeaua îi liniștea mintea, însă, dintr-un motiv necunoscut, lacrimile curgeau fără ca el să-și dea seama. Patt își petrecuse întreaga zi întins pe pat ca un cadavru, fără să fi mâncat nimic de dimineață, dar fără să simtă foame.
S-a întors pe burtă, îngropându-și fața în pernă și ascultând în mod somnoros zumzetul aerului condiționat. Până când soneria telefonului i-a întrerupt reveria... era Chonnatee.
- Hei, răspunse Patt scurt.
- Ce mai faci? Vrei să bem ceva diseară? Mâine zbor înapoi la Krabi.
- Sunt epuizat, omule. O să trec de data asta.
- E ceva în neregulă? Nu pari prea bine.
Chonnatee simțea mereu când ceva nu era în regulă cu cel mai bun prieten al său.
- Nu, doar niște chestii de la muncă. Dar tu? Ești pe cale să te întorci la muncă și totuși te gândești să te îmbeți?
Patt suspină și își trecu degetele prin păr, încercând să schimbe subiectul. De data asta, încercă să pară mai entuziast.
- Munca e muncă, odihna e odihnă. Apropo de asta, încă te mai gândești să renunți? Oricine ar vrea să angajeze pe cineva ca tine.
- Da, am de gând să-mi dau demisia luni.
- Wow, asta e rapid. Am crezut că vei aștepta până la sfârșitul lunii. Oricum, doare, nu?
- Nu e niciun motiv să ezit. Și în legătură cu durerea, sunt obișnuit cu ea, nu-i așa? Nu e ca și cum tocmai am aflat că nu există speranță. Doar arde.
Patt vorbea languros, dar vocea lui nu trăda tristețea interioară, făcându-l să pară aproape comic. Unul dintre obiceiurile lui era să-și țină sentimentele pentru el. Când era vulnerabil, nu arăta asta nimănui până când nu își revenea aproape complet. Apoi împărtășea puțin, dar doar după ce era pregătit.
- Ai de gând să demisionezi imediat? Nu aștepți să-ți găsești o altă slujbă? întrebă Chonnatee, curios.
- Cred că îmi voi lua o lună liberă acasă înainte de a-mi căuta o nouă slujbă. Am nevoie de o pauză de la durerile de cap.
- Și cum rămâne cu șeful tău dur? Nu-mi pot imagina să-l înfrunți.
- E decizia mea. Ce poate să spună Elis? Mie nu-mi pasă. Are bani și poate angaja încă zece oameni dacă vrea. Ar putea chiar să găsească pe cineva mai bun decât mine. Cine știe? În ziua de azi, toată lumea are abilități.
- Dar îl cunoști bine, nu?
- Nu chiar. Îi cunosc doar meseria. Poate că nu-i pasă deloc. Compania lui va continua să funcționeze, chiar și fără mine.
- V-ați certat sau ceva de genul ăsta? Există vreo neînțelegere?
Chonnatee nu îndrăznea să spună mai multe, pentru că, în adâncul sufletului, era sigur că între cel mai bun prieten al său și Elis era ceva profund, ceva ce doar ei doi puteau înțelege. Patt lucrase cu Elis de mulți ani, iar cu siguranță exista o legătură.
- I-am spus să se lase de fumat.
- Serios? Ești destul de hotărât. Dar... vrei să vii să lucrezi la compania mea? Pot să mă interesez pentru tine.
- Nu-ți face griji, m-aș simți prost.
- Te-ai simți prost că mă deranjezi sau că nu vrei să lucrezi la compania fostului ?
- Nu spune prostii. Ce flirt?
- Ei bine, a flirtat cu tine.
- Dar nu am ieșit niciodată cu el. Să-i spui flirt e prea mult.
- Bine, bine. Vrei să vii? Vino să lucrezi cu mine ca să nu mă simt singur.
- Nu știu încă. Lasă-mă să mă gândesc la asta. Nu vreau să grăbesc decizia.
- Faci pe durul, nu? Bine. Dacă te răzgândești, vino să lucrezi cu mine. E frig aici. Munca e grea, dar oamenii nu sunt pretențioși.
- Hmmm, o să mă gândesc la asta.
Nu mult după ce a închis cu Chonnatee, numele lui Theeranai a apărut pe ecranul telefonului lui Patt. Patt a ezitat, gândindu-se dacă să răspundă sau nu. În acel moment, nu voia să dea ochii cu nimeni. Sincer, relația lui cu Theeranai era undeva la mijloc – mai mult decât prieteni, dar nu chiar iubiți.
Se sunau ocazional și luau masa împreună, dar nu treceau niciodată de granița fizică. Pe Theeranai nu-l deranja să păstreze relația lor în acest spațiu nedefinit. Uneori, Patt se simțea egoist pentru că, de fapt, îl folosea pe Theeranai ca pe un scut împotriva singurătății. Realizând acest lucru, Patt simțea că nu era corect față de nimeni. Se gândea de ceva vreme că nu ar trebui să-l implice pe Theeranai în aceste probleme. Așa că poate că încheierea acestei relații ambigue era lucrul cel mai corect de făcut.
- Ce faci? Când te-ai întors din Singapore? întrebă Patt, încercând să pară relaxat.
- Am aterizat noaptea trecută. M-am trezit și m-am gândit la tine, așa că te-am sunat.
Patt zâmbi la cuvintele dulci de la celălalt capăt al firului. Pierduseră complet legătura de la călătoria lui Theeranai în Singapore de acum două săptămâni.
- Sigur.
- Hai să luăm cina diseară. O să trec pe la tine la apartament.
- La ce oră?
- La șase seara. Te aștept în hol.
Patt îl putea vedea pe Theeranai de departe, stând cu brațele încrucișate. Un bărbat ca Theeranai ieșea întotdeauna în evidență, cu zâmbetul său fermecător și comportamentul său nobil, făcându-l incontestabil interesant.
- Mi-a fost dor de tine, a spus Theeranai cu un zâmbet dulce, punând un braț pe umărul lui Patt.
Afișarea deschisă din partea lui Theeranai l-a făcut pe Patt să se simtă incomod. El s-a eliberat ușor din îmbrățișare.
- Ești destul de fermecător, nu-i așa?
- Vorbesc serios, nu sunt doar dulce. Ce vrei să mănânci? E bună mâncarea japoneză? Sau dacă ești obosit, putem merge în altă parte.
— Japoneză e bine.
La un restaurant japonez din Thonglor, Theeranai a comandat câteva dintre mâncărurile sale preferate. Au mâncat și au discutat despre lucruri banale până când Theeranai, ca de obicei, și-a verificat telefonul și a schițat un zâmbet rece, ca și cum ar fi găsit ceva interesant.
- Șeful tău își schimbă des partenerii, a comentat el.
Patt pur și simplu a ascultat fără să răspundă, prefăcându-se că nu este deranjat în timp ce mânca, deși abia aștepta să știe ce voia să spună Theeranai.
- Uită-te la asta. E confortabil cu Kimhan în Japonia. Abia a coborât din avion. Nu e de mirare că te-a lăsat să iei cina cu mine atât de ușor. De obicei, e vorba de vreo treabă urgentă.
Patt aruncă o privire la fotografie și decise să nu se concentreze asupra ei pentru a evita durerea.
- Normal pentru el. Ar fi ciudat dacă nu ar avea pe cineva cu el.
Elis își găsise deja un nou partener la mai puțin de douăzeci și patru de ore de la despărțirea lor. Deci asta era; un statut de sex fără etichetă nu ar fi lăsat nicio impresie de durată.
- Cum reușește să schimbe așa? Într-o clipă e femeie, în următoarea e bărbat.
- Nu a fost niciodată o problemă pentru el.
Deși spunea asta, inima lui Patt ardea de gelozie. Dar el nu era o persoană care să aibă pretenții. Elis nu fusese niciodată al lui și nimic nu se schimbase.
- Elis este un flirt.
- Da, un mare flirt, râse Patt, băgând o bucată de tako în gură.
- Dar încă îl placi, nu-i așa?
Întrebarea lui Theeranai îl făcu pe Patt să se oprească, iar zâmbetul i se stinse instantaneu. Încă o dată, Theeranai făcea un comentariu direct despre Elis, fără să se preocupe.
- Thee...
- Crezi că nu-mi dau seama că încă îl placi? Întotdeauna am știut câtă influență are Elis asupra ta. Dar după tot acest timp, am sperat să câștig. Am vrut să-ți câștig inima. Theeranai vorbea calm, dar sentimentele lui erau ilizibile. Dacă ar fi arătat furie sau nemulțumire, ar fi fost mai bine decât calmul tulburător și zâmbetul inexplicabil de pe buzele lui.
- Trebuie doar să-ți deschizi inima și să-mi dai o șansă. Hai să fim mai mult decât simple cunoștințe întâmplătoare.
- Nu încerc să fac pe durul. La început, m-am gândit că ar trebui să ne luăm ceva timp să ne cunoaștem mai bine. Dar m-am gândit...
- Bine, bine. Am înțeles. Nu încerc să te grăbesc. Putem aștepta până când ești gata.
- Thee, mă gândesc la asta de ceva timp... Eu chiar nu pot fi cu tine. Hai să fim doar prieteni, bine? Nu vreau să fiu egoist.
- Nu mă așteptam să fiu respins așa. Nu eram pregătit ca relația noastră să se termine astfel. Patt se simțea inconfortabil cu tonul calm, dar glacial al lui Theeranai. Dacă după toate astea, Theeranai tot nu asculta, poate că ar fi mai bine să se distanțeze în liniște.
Miercuri, Patt încă nu își prezentase scrisoarea de demisie, așa cum declarase anterior. Principalul motiv era că șeful său plecase într-o călătorie personală în Japonia și nu urma să se întoarcă până a doua zi. Biroul era la fel de ocupat ca întotdeauna fără Elis, mai ales că se apropia termenul limită al proiectului.
Când Patt a deschis ușa sălii de ședințe, a văzut că mulți funcționari așteptau deja acolo. Dar cel mai surprinzător lucru a fost că Elis stătea și el pe scaunul președintelui, cu o expresie calmă și o dispoziție ilizibilă.
Marele șef observă prezența asistentului său capabil cu o privire, dar nu-l salută. Patt, în ciuda dorinței sale de a se distanța, încă număra zilele până la plecarea lui.
- Când te-ai întors?
Patt se așeză lângă el și îl întrebă, încercând să pară normal.
- Abia am coborât din avion, răspunse Elis, dar ochii lui limpezi priveau în altă parte.
- Poți să te descurci cu întâlnirea? Vrei să mănânci ceva mai întâi? Pot să amân întâlnirea cu încă zece minute.
Elis își ridică sprâncenele și schiță un zâmbet batjocoritor.
- Ha, mereu ești așa.
Patt nu înțelegea tonul, dar înainte să poată întreba, Elis reluă discuția.
- Toată lumea e aici. Să începem ședința.
Întâlnirea nu s-a încheiat până aproape de ora 15:00. Elis a ieșit din sală, urmat de Patt. Elis părea diferit astăzi; era mai tăcut decât de obicei. După ce semnă contractele, Patt scoase scrisoarea de demisie.
Capitolul 8
Se așeză, își sprijini fața în mâini și părea epuizat. Patt presupuse că era probabil din cauza călătoriei recente. Fața îi era palidă, dar păstra acea frumusețe periculoasă. Părul îi era ușor dezordonat, dar cu acea înfățișare, atrăgea atenția oricui.
- Ți-e foame?
- Nu. Dacă ai ceva de semnat, adu-mi-l.
Patt aduse două dosare mari cu contracte de construcție pentru Elis și așteptă în timp ce acesta semna fiecare pagină. Rămase tăcut, observându-l fără să spună prea multe, știind că nici Elis nu avea chef de conversație.
După ce Elis termină de semnat, Patt scoase un plic alb și îl așeză pe masă.
- Aici e scrisoarea mea de demisie.
Elis privi plicul cu o expresie de dezgust.
- Asta e ceea ce vrei?
Deși nu striga, Patt simți un fior din cauza răcelii din vocea lui Elis.
- Da, am luat deja o decizie.
Elis părea schimbat. Își trecu mâna prin păr și îl privi pe Patt cu o severitate care contrasta cu comportamentul anterior.
- Vorbește clar. Ce vrei de fapt? Nu-mi place jocul ăsta.
- M-am săturat de jobul ăsta. Vreau să acumulez experiență în altă parte. Aici sunt CV-urile candidaților pentru postul de asistent.
- Nu voi angaja pe nimeni. Nu te voi lăsa să pleci.
- Conform legii, pot pleca imediat ce îmi depun demisia.
- Crezi că știi totul?
- Vorbesc doar despre drepturile mele.
Cei doi se priveau intens timp de zece secunde. Apoi Elis suspină și spuse:
- Ia-ți o vacanță de cinci zile. Este aproape sfârșitul anului. Ai muncit din greu tot anul, așa că ar fi bine să iei o pauză. Când vei fi într-o dispoziție mai bună, putem vorbi din nou. Nu mai pomeni de demisie. Nu vreau să aud.
- Trebuie s-o faci.
- Ei bine, eu nu ascult. Nu mă face să repet același lucru.
Atât de încăpățânat. Înainte, când îi ceream permisiunea, nu mi-o dădea. Acum este de acord cu ușurință. Oamenii sunt ciudați. Când ne avem unul pe altul, nu ne arătăm niciun interes. Dar când am plecat, el a început să-mi ofere asta și aia.
- Elis, eu nu vreau o vacanță. I...
- Dacă volumul de muncă este prea mare, voi găsi pe cineva care să te ajute. Ai văzut deja cine este potrivit și poate ajuta cu munca. Dacă vrei să promovezi pe cineva sau să angajezi oameni noi, e în regulă. Dacă o persoană nu este suficientă, angajați două. Dacă sunt potrivite și sunteți de acord cu ele, nu mă voi certa cu privire la salariul pe care îl considerați cel mai bun.
- Vă rog să vă uitați mai întâi la aceste CV-uri. Acești oameni pe care i-am găsit sunt pentru a mă înlocui. Ar trebui să le analizați.
Viitorul fost asistent a încercat să își convingă șeful încăpățânat să citească detaliile din fața lui.
- Am spus că nu te voi lăsa să pleci. Nu am de gând să mă uit la ele. Salvează-le sau le ard chiar aici.
- Dacă nu te uiți la aceste nume, postul meu va fi vacant după Anul Nou, iar tu vei fi foarte ocupat. Anul viitor vor fi multe proiecte. Dacă noul asistent nu începe să învețe munca de la mine acum, va rămâne în urmă mai târziu. Detaliile sunt complicate.
- Dacă nu te-aș avea pe tine, nu aș accepta încă o sută de oameni. Nimeni altcineva nu poate face treaba asta în afară de tine.
Fața severă a lui Elis era sumbră, iar vocea sa iritată l-a făcut pe Patt să se simtă descurajat.
- Înainte să fiu aici, i-am văzut pe alții făcând treaba asta.
- Înainte de tine, am schimbat asistenții de aproape zece ori. Veneau și plecau. A fost o pierdere de timp și de sentimente. Cu tine, ne înțelegem bine. De ce să mă deranjez cu cineva nou și să mă doară din nou capul? Este ridicol.
- Noua generație este energică. Toți sunt capabili după absolvire. Ei merită o șansă. Mulți au mai multe abilități decât mine, au lucrat la proiecte internaționale și chiar au diplome de master. Nu face judecăți rapide.
- Nu e același lucru. Dacă nu ești tu, eu nu-i vreau. Chiar dacă aș fi generos și aș oferi oportunități la sute de oameni, tot nu te-aș lăsa să pleci. Înțelegi?
Înainte, aș fi plutit ca un balon. Dar acum, cuvintele lui dulci se simțeau ca otrava, menite doar să rănească adânc.
- Ai doar această opțiune. Pentru că orice ar fi, eu nu rămân.
- Dacă poți pleca atât de ușor, nu-mi mai spune Elis.
Ochii lui Elis străluceau, iar vocea îi era gravă. Era hotărât să facă ceva drastic. Acest lucru nu putea fi luat ușor.
Elis, un om important din industria construcțiilor, putea să ruineze viitorul lui Patt dacă voia. Cu doar un mic semnal, companiile ar fi dispuse să-i închidă ușile în nas.
- N-ai vrea să mă intimidezi așa, nu-i așa?
- Încearcă-mă. Sunt mai nebun decât alții. Tu mă cunoști.
- Eu te cunosc. De aceea știu că nu ai face-o. Cel puțin în timpul în care am lucrat pentru tine, am dat totul. Nu mi-ai ruina viitorul doar pentru că demisionez. Nu ai fi atât de crud cu mine.
- Sunt crud cu toți cei cu care vreau să fiu crud.
- Tu nu ești crud.
- Dar tu ești. Nu știu ce e în neregulă cu tine. Înainte, am fost bine. Dar în dimineața următoare, te-ai comportat ca o persoană complet diferită. Nu înțeleg.
Elis s-a aplecat, aplecându-se să se uite în ochii lui, și l-a întrebat confuz:
- Am făcut ceva ce nu ți-a plăcut?
Elis a întins o mână pentru a-l prinde de braț pe Patt și l-a tras mai aproape.
- Dacă am făcut ceva greșit, poți să-mi spui. Știu că a fost prima dată. Poate că nu am fost perfect pentru tine, dar nu am crezut că a fost rău.
Patt se uită la propriile picioare, neîndrăznind să se uite în ochii bărbatului mai înalt, care îl presa pentru adevărul ascuns adânc în el.
- Nu... nu a fost rău.
- Atunci, care e problema?
Sunetul se apropia din ce în ce mai mult pe măsură ce Elis se apleca spre Patt, care ridică privirea pentru a vedea chipul egocentric răsucit de dezgust. Cu toate acestea, ochii lui păreau să pledeze cu confuzie și curiozitate.
- Oamenii care lucrează împreună nu ar trebui să facă sex între ei. Toată lumea știe asta, mai ales un șef și un subordonat.
- Dar am făcut-o deja și nu ne mai putem întoarce acum, nu? Nu e ceva ce ar trebui să regretăm ca și cum am fi făcut o greșeală. Nu a fost o greșeală pentru că am făcut-o intenționat. În plus... munca este muncă, iar după muncă, este personal. Suntem adulți, ar trebui să fim capabili să separăm cele două.
- Nu vi se pare un pic ciudat, șefu'?
- Dacă nu facem asta evident, nu ar trebui să fie nicio problemă, a șoptit Elis în timp ce îi urmărea ușor tâmpla celuilalt cu buzele.
Patt privi în altă parte, simțindu-se înfrânt. Nu prevăzuse că explicarea lucrurilor șefului său capricios va fi atât de dificilă, mai ales când șeful nu voia să asculte. Oricât de mult ar fi încercat să raționeze, nu ar fi făcut nicio diferență.
- Acesta este locul de muncă. Te rog să nu-mi îngreunezi situația.
Patt a împins și s-a îndepărtat de mâna lui Elis. Omul mai mic a făcut un pas înapoi, încruntându-se cu dezgust la comportamentul nepotrivit al celuilalt. Erau deja într-o bătălie verbală, dar Elis o transforma într-un război al pasiunilor și, oricât de mult rezista Patt, sfârșea întotdeauna prin a fi epuizant fizic.
- Nu pot să-mi fie dor de tine? Nu ne-am mai văzut de zile întregi, a spus Elis, cuvintele sale la fel de rapide ca mâinile sale, încercând să fure un sărut.
- Serios? Mă îndoiesc că ai avut timp să-ți fie dor de mine. Îmi pare rău, am mult de lucru, a răspuns
Pentru că Patt știa foarte bine cu cine plecase Elis în Japonia...
Capitolul 9
La căderea nopții, planurile lui Patt de a se întoarce acasă mai devreme s-au năruit. S-a trezit stând la cină cu șeful său, care nu dădea semne că ar fi mulțumit ușor de masa sa. Pentru a înrăutăți lucrurile, șeful bea calm bere, în ciuda faptului că se plânsese de oboseală pe tot parcursul călătoriei.
– Haide, mănâncă. Nu o vei termina doar uitându-te la ea, l-a îndemnat șeful său.
– Nu mi-e foarte foame, a răspuns Patt, împingându-și friptura în jurul farfuriei.
– Nu-i așa că e bună? De obicei îți place locul ăsta. De ce nu încerci pastele? a sugerat Elis, întinzând mâna după meniu pentru a comanda din nou, dar comportamentul său indiferent nu a făcut decât să îi strice și mai mult dispoziția lui Patt.
– Elis, să te prefaci că nu vezi ce se întâmplă nu ajută la nimic, a spus Patt.
– Nici încăpățânarea nu ajută, a replicat Elis. Îl ai deja pe Kimhan și tocmai ați plecat împreună în Japonia. Hai să nu complicăm lucrurile și mai mult.
– Trebuie să separăm aceste chestiuni. Kim are locul lui, iar tu îl ai pe al tău.
– Asta e egoism. Nu e bine pentru nimeni.
– Kim și cu mine nu suntem atât de serioși. Amândoi știm unde ne aflăm. Dacă ești îngrijorat, lasă-mă să-ți spun să nu te gândești prea mult la asta. Kim și cu mine am lămurit lucrurile. El știe despre tine.
Patt era uimit; nu se așteptase ca Elis să vorbească despre problemele sale personale cu cineva cu care se întâlnea întâmplător. Chiar dacă nu erau oficial iubiți, dacă ar fi fost Kimhan, ar fi rămas și el fără cuvinte.
– N-ar fi trebuit să faci asta.
Elis a ridicat din umeri, indiferența lui adăugând doar la durerea de cap din ce în ce mai mare a lui Patt.
– I-am spus deja lui Kim că am nevoie de puțin spațiu. El înțelege. După cum știi, nu sunt genul care să se implice serios până la punctul de a deveni proprietar. Cu Kim, am stabilit limite de la început. Ne înțelegem reciproc. Nu este îndrăgostit de mine sau posesiv, așa cum crezi tu. Dacă îți faci griji pentru mine și Kim, poți să te oprești.
– Nu sunt deloc îngrijorat. Te înșeli.
– Cuvintele tale spun un lucru, dar fața ta spune altceva. De ce? Nu te voi opri să fii gelos. Poți să fii dacă vrei.
Supunea cu ușurință, dar se întreba profund dacă ar trebui să aibă încredere în cuvintele lui Elis. Era adevărat că Elis nu avea nevoie să mintă.
– Du-mă acasă după cină, vrei? Sunt prea obosit să conduc. A fost o zi lungă.
Era o rugăminte făcută cu o urmă de implorare. Oricum, Patt îl conducea întotdeauna acasă; nu era nevoie de cuvinte suplimentare.
- Îți voi permite.
- Nu-mi da voie. Nu ți-o cer.
- Nu o ceri, dar eu sunt dispus să ți-o dau.
Să vorbești cu Elis era ca și cum ai vâsli o barcă într-o cadă de baie, mergând în cerc la nesfârșit. "Hai să terminăm cu asta. Voi pleca la sfârșitul lunii. Până atunci, ai putea chiar să uiți că exist.
- Chiar crezi că aș putea să te uit?
Elis s-a aplecat mai aproape, ochii îi scânteiau de farmec.
- Nu voi uita cât de adorabil ești, mai ales când...
- Am un interviu programat pentru mâine cu un candidat care a absolvit cu summa cum laude Universitatea din C. Nu are experiență profesională...
Patt a schimbat rapid subiectul la muncă, fața lui înroșindu-se la menționarea...
- Destul. Să nu vorbim despre muncă în timpul cinei.
Elis l-a întrerupt brusc, luând o înghițitură relaxată din berea sa rece.
- Întotdeauna vorbim despre muncă. De ce nu o putem face acum?
- Astăzi, sunt obosit. Nu vreau să vorbesc despre muncă. Dar dacă e ceva personal, putem vorbi. Despre tine și despre mine...
Patt nu a putut decât să-și dea ochii peste cap și a rămas tăcut, în timp ce Elis direcționa abil conversația departe de locul în care el o putea urmări.
- Elis, i-a rostit Patt numele cu frustrare.
- Ce este, hmm?
Privirea pătrunzătoare a lui Elis l-a întâlnit pe al său.
- Dacă ai ceva de spus, spune-o.
Adevărul era că Patt nu îndrăznea să spună nimic. Cuvintele îi stăteau pe vârful limbii. Voia să-i spună direct lui Elis cât de mult îl iubea, cât de gelos și îngrijorat era și cât de insomniac devenise când aflase că Elis plecase în Japonia cu Kimhan.
Inima lui se simțea călcată în picioare în mod repetat. Îl durea, dar tot ce putea face era să lase lucrurile așa.
- Uită de ceilalți. Ți-am spus, s-a terminat cu Kim. Nu va exista nicio relație cu Kim dincolo de cea de cunoștință. Nu va exista sex sau ceva de care să îți faci griji. Călătoria în Japonia a fost doar pentru afaceri. Kim a avut o ședință foto. Nu a fost o vacanță împreună. Ne-am dus separat la muncă. Eu mi-am terminat treaba și m-am întors imediat. Oh, și nu am stat cu Kim. Nu sunt genul care să mintă.
Patt a ascultat, dar nu a putut să îl privească pe Elis în ochi, temându-se că vulnerabilitatea lui se va revărsa cu doar câteva cuvinte iscoditoare.
- Patt, a strigat Elis serios, iar Patt a trebuit să se întoarcă pentru a răspunde.
- Uită de Kim. Nu ai de ce să-ți faci griji. Acum, gândește-te doar la mine și termină-ți masa. Arăți slab. Vrei niște bere să te ajute cu pofta de mâncare?”
Tânărul șef vorbea cu un amestec de comandă și grijă. Patt se .
- Sigur.
Dar nu era vorba doar de a-l duce acasă. Într-un moment de distragere a atenției, Patt s-a trezit prins în capcana vicleană a unui bărbat experimentat în atragerea altora în pat, un bărbat a cărui expertiză în seducție era greu de egalat.
Sunetele cărnii care se ciocneau într-un ritm frenetic concurau cu gemetele înăbușite prinse în gâtul lui Patt în timp ce îngenunchea, corpul său legănându-se împotriva împingerilor puternice de sus.
Membrul gros pătrundea în canalul cald și îngust care se agăța și pulsa ca și cum ar fi invitat și mai multe impulsuri primare să izbucnească. Spatele său musculos se arcuia firesc, în timp ce dorințele sale interne izbucneau necontrolat.
Elis a apucat șoldurile lui Patt, trăgându-l înapoi în timp ce împingea adânc înăuntru, aproape retrăgându-se complet înainte de a plonja din nou înăuntru.
Patt a protestat cu un strigăt înăbușit, genunchii lui mișcându-se pe patul moale în timp ce bărbatul din spatele lui împingea fără reținere. S-au apropiat de marginea patului, unde cel de dedesubt era cât pe ce să se lovească cu capul de perete dacă nu era mâna lui Elis sprijinită de tetieră.
- Ah... ah...
Patt gemu, cu o mână întinsă spre tetieră, încercând să se împingă ușor înapoi în timp ce Elis își băga toată lungimea, făcându-i capul să se învârtă. Elis părea insațiabil, spre deosebire de prima dată când, în ciuda căldurii, nu era la fel de vorace ca acum.
- Mai încet, Elis. Ah... așteaptă, a implorat Patt în timp ce Elis își apăsa șoldurile de locul sensibil.
Dar Elis părea să-și bată joc în mod deliberat de el, retrăgându-se doar pe jumătate înainte de a-l lovi cu lovituri rapide și necruțătoare. Sunetul de penetrate în mod repetat umplea încăperea.
- Mmm, ești atât de bun, Patt, i-a șoptit Elis răgușit în ureche.
- E atât de cald înăuntru. Ah, mă strângi atât de tare.
Elis nu vorbea doar. Cu o mână îi mângâia fundul lui Patt, în timp ce cu cealaltă îl apăsa, ridicându-i șoldurile pentru a face față fiecărei lovituri puternice. Elis a tras fața înroșită a lui Patt mai aproape pentru a-i da un sărut arzător, limbile lor gustând dulceața care i-a făcut pe amândoi să geamă de plăcere.
Furtuna de pasiune a avut nevoie de mult timp pentru a se potoli. Când a făcut-o, ambii bărbați au rămas gâfâind de satisfacție și epuizare.
- Rămâi peste noapte, a murmurat Elis, mângâindu-i spatele lui Patt, mângâindu-i obrazul ca o pisică iubitoare, un contrast puternic cu persoana sa de la serviciu.
Patt, fiind mângâiat cu blândețe, a închis ochii, dorind să savureze sentimentele bune oferite de Elis cât mai mult timp posibil. Dar și-a adunat curajul de a refuza, în ciuda oboselii copleșitoare.
- Trebuie să mă întorc. Mâine am o întâlnire devreme, a răspuns Patt, simțindu-se prea somnoros pentru a se mișca.
– Atunci ar trebui să rămâi. Putem merge împreună. Nu vei întârzia, spuse Elis, trecându-și mâna peste stomacul lui Patt și sărutându-l ușor pe obraz. Ochii lui transmiteau o afecțiune irezistibilă.
– Nu am haine în care să mă schimb. Încă trebuie să mă întorc, spuse Patt, întorcându-și fața de la Elis. Senzația de gâdilat îi făcu gâtul să se încordeze.
– Nu pleca, insistă Elis, îmbrățișându-l strâns, ciugulindu-i lobul urechii, sărutându-i umărul puternic și apăsându-i ferm buzele. E târziu. Nu te pot lua cu mine. Sunt prea obosit.
Ei bine, cum putea să nu fie epuizat după un atac atât de necruțător? Patt simțea toată durerea.
– Pot să conduc singur. De obicei o fac. Ar trebui să te odihnești.
– Atunci voi conduce eu pentru tine data viitoare, bine? a implorat Elis, îngropându-și fața în gâtul lui Patt și murmurând încet.
– Conduci prea imprudent. Mai ales în trafic. Mereu ești amendat, fie că e vorba de trecerea peste liniile continue sau de trecerea pe roșu.
– O să te las să mă avertizezi.
– Ai ascultat vreodată un avertisment? Ești atât de impulsiv.
– Uneori mă las dus de val.
– Te lași dus de val sau e un obicei?
– Este un obicei să te lași dus de val, murmură Elis, sprijinindu-și bărbia pe umărul lui Patt. El a închis ochii ca și cum ar fi fost pe cale să adoarmă.
– Odihnește-te puțin. Eu plec, spuse Patt, încercând să se îndepărteze, dar strânsoarea fermă l-a ținut strâns. Elis, dă-mi drumul mai întâi.
– Mmn... Elis a mormăit, dar și-a ținut ochii strâns închiși.
– Dă-mi drumul, te rog, insistă Patt, trăgând de braț, încercând să se elibereze din strânsoare, dar a fost în zadar; bărbatul mai mare încă îl ținea strâns, imobilizându-l complet.
– Elis! a strigat Patt epuizat când persoana care îl ținea din spate părea să fi adormit. A scos un oftat mare, resemnat cu soarta lui, și părea gata să adoarmă și el.
Când silueta subțire din brațele lui a încetat să se mai împotrivească, Elis a întredeschis ochii, cu un zâmbet șiret și strălucitor care îi trăgea de colțurile gurii. Uneori, Patt putea fi atât de încăpățânat încât aproape că cerea o luptă, dar în comparație cu el, Patt era încă la kilometri în urmă.
– Oh, haide, de ce mi-ai oprit alarma? E deja atât de târziu, se plânse Patt când s-a trezit și a descoperit că era deja șapte și jumătate, iar persoana care avea o întâlnire la nouă era încă goală în pat. În mod normal, își seta alarma telefonului la șase dimineața, dar probabil că aceasta se declanșase și cineva o redusese la tăcere, făcându-l să adoarmă mai mult ca niciodată.
– Mmm, sunt trează. Lasă-mă o clipă, murmură Elis, întins cu fața în jos, evitând lumina care intra de afară.
– Am întârziat, șefu'. Scoală-te acum. E deja șapte și jumătate și avem o întâlnire. Nu putem întârzia.
– Încă cinci minute. Du-te tu să faci duș mai întâi, răspunse Elis, vocea lui trecând înăbușit prin perna de sub el.
Patt se încruntă, enervat de bărbatul din pat, care părea încă mult prea relaxat.
– Bună, eu sunt Thiti Nontawanish, spuse candidatul în micuța sală de conferințe pe care Patt o folosea pentru interviurile preliminare.
Patt a fost imediat frapat de aspectul plăcut al candidatului, de politețea și de ținuta elegantă, deși nu prea ostentativă. Deși CV-ul indica faptul că acest candidat avea douăzeci și opt de ani, el părea mai tânăr, ca și cum abia absolvise.
– Bună ziua, permiteți-mi să mă prezint. Eu sunt Patt, asistentul executiv. După ce ți-am analizat cererea și portofoliul, trebuie să spun că sunt destul de impresionante. Voi susține un interviu preliminar cu tine înainte de a programa un altul cu executivul.
– Mă bucur să vă cunosc.
– Poți să-mi povestești despre experiența ta profesională, Thiti?
– Am absolvit Facultatea de Inginerie, specializarea Inginerie Civilă, din cadrul Universității... După absolvire, am lucrat la o companie medie timp de doi ani, apoi m-am mutat la SP Construction ca asistent executiv pentru regiunea Asia, unde am rămas încă trei ani. Ulterior, am obținut un masterat în management în SUA și tocmai am absolvit.
– Nu v-ați gândit să vă întoarceți la locul de muncă anterior? SP Construction este o companie mare și stabilă. Cu profilul tău de muncă, sunt sigur că te-ar primi înapoi.
– Am vrut să caut experiențe noi. Am învățat multe acolo, iar când am auzit că firma dvs. angajează pentru un post de asistent executiv, am devenit foarte interesat. Am auzit despre reputația și proiectele interesante de aici și am vrut să fac parte din organizație.
Patt a continuat să citească prin documente.
– Ați lucrat și în domeniu? Cum a fost?
– Munca pe teren este provocatoare. Am fost inginer de proiect timp de un an imediat după absolvire, apoi am trecut la coordonarea proiectelor înainte de a mă alătura SP Construction.
– Care este atitudinea ta față de muncă?
– O muncă fără probleme nu este cu adevărat o muncă... Chiar și cele mai simple sarcini întâmpină adesea probleme neprevăzute, fie că este din cauza oamenilor, a utilajelor sau chiar a materialelor. Dar ceea ce contează este modul în care abordăm aceste probleme. Dacă le putem depăși, vom avea succes în munca noastră.
– Și dacă compania îți cere să faci ceva în afara responsabilităților tale principale?
– Dacă este pentru companie, o voi face. Nu sunt pretențios în ceea ce privește munca sau modul în care este făcută.
– Volumul de muncă aici este destul de mare, mai ales lucrând pentru șeful meu. Este mai stresant decât alte posturi. Puteți face față presiunii? Uneori pot exista motive pe care nu le poți accepta și care contrazic metodele tale de lucru. Ce ai face?
– Nu am nicio problemă cu presiunea. Lucrez cu sârguință. Motivele fac parte din ea, dar dacă treaba se face cu succes, așa cum am spus, nu sunt deosebit de metodele.
Patt a ascultat fiecare cuvânt și s-a gândit că Thiti s-ar potrivi bine cu Elis. Nu părea intimidat de autoritate sau lipsit de politețe. În domeniul competitiv al construcțiilor, chiar dacă Burton Group deținea multe proiecte, mai mult de jumătate încă necesitau licitații și nu era ușor să te asiguri că firma va fi aleasă. Prin urmare, persoana care lucra pentru Elis trebuia să fie asertivă și nu prea sensibilă.
– Poziția pentru care angajăm include gestionarea programului zilnic al șefului meu, care uneori încalcă timpul personal sau necesită lucrul în timpul sărbătorilor. La început, s-ar putea să vă descurcați, dar în timp, s-ar putea să simțiți că este prea mult.
– Asta nu mă deranjează. Îmi place să muncesc, ceea ce înseamnă tot felul de munci, și nu sunt o persoană care să se ferească de munca grea sau de disconfort. Dacă mi se oferă oportunitatea aici, voi da tot ce am mai bun.
Patt a discutat mai multe detalii cu solicitantul timp de încă treizeci de minute și a decis că Elis ar trebui să cunoască această persoană, cineva care ar putea ajunge să lucreze pentru el.
Capitolul 10
Doi tineri, despărțiți recent de îmbrățișarea lor, oftau puternic, cu trupurile îmbibate în transpirație. Jumătățile lor inferioare, cândva strâns lipite, erau acum separate, prăbușite pe pat. Bărbatul mai mic se sprijinea de pieptul robust al celuilalt, sărutându-i ușor vârful în mod provocator, bucurându-se de strălucirea amorului lor recent.
– Am aranjat toate informațiile despre licitația complexului de insule private. Mă voi asigura că totul îți este trimis până mâine cel târziu. Unele detalii sunt încă confidențiale, dar te voi anunța imediat ce le voi avea, a spus bărbatul mai mic, mângâindu-i pieptul pe care se sprijinea.
Conversația se învârtea în jurul unui proiect pentru un complex de cazinouri ultra-luxoase pe o insulă privată situată în apele teritoriale ale unei țări vecine. Unul dintre proprietari era o figură puternică în acea țară, un magnat al pământului de viță nobilă, iar guvernul țării vecine își unise forțele pentru a stabili această afacere în zona gri. Proiectul valora zeci de miliarde, iar multe companii erau nerăbdătoare să obțină contractul.
– Bun, am vorbit deja cu o companie de joint venture. Sunt dispuși să ne ofere o participație de zece procente din valoarea proiectului. Acum putem vorbi în sfârșit despre viitorul nostru.
– Nu vă voi dezamăgi. Poți conta pe mine. Dacă fac o promisiune, nu te voi dezamăgi.
– Îmi pun speranțele în tine. Ha! Abia aștept să văd căderea lui. Vreau să văd dacă mai poate acționa atât de arogant și puternic când a pierdut totul. Când va veni acea zi, mă voi asigura că va fi zdrobit sub picioarele tale, așa cum a făcut cu mine.
– Dar deocamdată, asistentul său este încă prin preajmă. Pare tăcut și nu vorbește prea mult, dar este foarte deștept și de o loialitate feroce, protejându-i toate interesele. Face să fie greu să faci ceva; totul devine o provocare, se plânse bărbatul mai mic cu un oftat.
– În câteva zile, el va pleca, iar lucrurile vor deveni mai ușoare pentru tine. Dar pentru moment, nu te grăbi prea mult. O persoană vicleană ca el nu ne va lăsa să obținem ceea ce ne dorim atât de ușor. Trebuie să fim atenți. Nu vreau nicio greșeală. Fiți precauți și asigurați-vă că nu află despre planurile noastre.
– Voi fi atent. Nu voi lăsa pe nimeni să mă prindă cu garda jos. Dar... cum rămâne cu tine și acea persoană? Nu te implici prea mult, nu-i așa? întrebă bărbatul mai mic cu un ton ușor iritat. Nu-i plăcea ideea ca celălalt să se implice cu altcineva, nici măcar în scopuri profesionale. Era îndrăgostit și posesiv, îi dedicase totul acestui om, își sacrificase propriul viitor pentru a-i face pe plac și făcea totul fără să ia în considerare binele sau răul atâta timp cât celălalt era fericit.
– Nu te am decât pe tine. Cum aș putea să mă implic serios cu altcineva? Știi că mă apropii de ei doar pentru afaceri, nu din dragoste, așa cum am făcut-o cu tine. Sunt nebun după tine. Doar două zile fără să te văd și aproape că îmi pierd mințile, îi șopti bărbatul mai înalt, dându-i un sărut mare pe obraz și îmbrățișându-l mai strâns.
– Nu-mi vorbi de dulce. Nu vreau să fiu înșelat iar și iar. Ai spus asta de atâtea ori, dar mereu cauți certuri cu această sau acea persoană. Nu mă lăsa să aflu că mă înșeli din nou. Nu voi mai fi atât de indulgent de data asta. Voi avea grijă de tine și de iubitul tău, zise bărbatul mai mic cu o voce fermă, plină de amenințare.
– Așa, așa, dragă. Nu te supăra. Eu te iubesc doar pe tine și nimeni nu se compară cu tine. Nu-ți face griji pentru asemenea prostii. Te am chiar aici, vezi? Nu-ți face griji. Uită-te la încruntarea aia, toată încrețită, cu obrajii umflați și gura... Oh, arăți ciudat când ești furios.
– Încă mă tachinezi! Uită-te la mine acum. Nu sunt furios, dar nici fericit. Cu persoana aia, știu că mori de nerăbdare să-l bagi în pat. Ești doar frustrată pentru că el face pe durul și încă nu ți-a ieșit.
Chiar dacă s-ar arunca la mine, nu mi-ar păsa. Am pe cineva care îmi place chiar aici. Uite, prietenul meu este adorabil și minunat. Ceilalți sunt doar garnitură. Nu se compară.
Bărbatul mai înalt a zâmbit batjocoritor și a plantat un sărut ferm pentru a-și afirma cuvintele. Cel care fusese bosumflat nu s-a putut abține să nu se topească la cuvintele dulci.
– Să fie adevărat.
– Este, dragule. Odată ce totul se va calma, te vei muta cu mine, ca să nu-mi mai fie atât de dor de tine.
– Nu mă prosti. Vei continua doar să amâni, să mă tragi pe sfoară. Și eu am sentimente, știi? zise bărbatul mai mic, ridicând privirea, cu vocea nuanțată de o acuzație jucăușă.
– Odată ce treaba va fi gata, vom putea fi împreună. Doar ai răbdare, dragă. Te iubesc.
ELIS
Când l-am văzut pe Patt aducând un bărbat mic în cameră și prezentându-l ca noul asistent care urma să preia conducerea, am rămas fără cuvinte. Nu puteam să-mi exprim furia pentru că, în ultima vreme, eu și Patt ne certam constant. Să găsesc timp să glumesc și să mă joc ca pe vremuri era aproape imposibil.
Tot ce puteam face era să tac, lăsându-l pe Patt să se agite cum voia. Chiar dacă voiam să explodez la el, nu voiam să o fac în fața unei terțe părți, pentru că nu voiam să-l fac de râs pe Patt sau să-l fac să se simtă prost.
Din moment ce îi dădusem lui Patt autoritate deplină în materie de muncă, am avut încredere fără ezitare în asistentul meu atunci când mi-a spus că cineva este calificat pentru post. În ultimele zile, l-am văzut pe Patt încercând să-și transfere responsabilitățile către noul venit, apropiindu-l de mine și ajungând să mă cunoască. Dacă era legat de muncă, lăsam să treacă, dar nu eram prea fericit că părea că încearcă în mod intenționat să-și găsească un înlocuitor, care, pentru mine, era de neînlocuit.
Pentru că, pentru mine, Patt nu mai era doar un asistent sau un subordonat.
– Poftim, șefu', am compilat toate estimările de costuri de la departamentul de costuri pentru materialele tale, forța de muncă și toate cheltuielile de exploatare. Uită-te mai întâi.
Patt mi-a înmânat un dosar important, tipic pentru asistentul meu priceput, pentru a pregăti terenul pentru licitație. Trebuia doar să mă uit la cifre și să decid ce marjă de profit doream, iar Patt se va ocupa de restul.
– Mulțumesc. Ce părere ai... este interesantă această muncă? am întrebat ca de obicei.
La fiecare licitație la care participam, evaluam situația prin intermediul persoanei de lângă mine. Întrebam pentru că Patt avea un ochi bun pentru muncă. Uneori, ca director, s-ar putea să mă uit doar la cifre și la banii care ar putea fi câștigați, dar uneori uit de multe alte lucruri. El era cel care reușea întotdeauna să îmi stimuleze gândirea.
– Este un proiect interesant. Banii sunt buni și nu ar trebui să fie dificil să obținem plăți progresive, din moment ce proprietarul este un magnat al petrolului susținut de guvernul local, ca să nu mai vorbim de al nostru, a spus Patt calm, deși ochii lui trădau altceva.
– Și restul?
– Este o afacere gri...
– Aha, am mormăit, așteptându-l să continue.
– Banii pe care îi primim nu sunt în întregime curați. Chiar dacă banii de investiții ar fi curați, odată ce se face, vor deveni un magnet pentru banii murdari, făcându-i și mai murdari. Dar asta e doar părerea mea personală, șefu'. Nu trebuie să mă asculți.
– Te voi asculta. Continuă.
– Nu mai e nimic de spus. Ce dorești să auzi?
a întrebat Patt leneș, ajustându-și ușor ochelarii. Arăta enervant de drăguț și îmi venea să-l sărut, dar mi-era teamă că se va înfuria din nou. În ultima vreme, totul părea desincronizat și orice conversație se termina cu o ceartă. Suspin.
– Vreau să știu dacă ar trebui să acceptăm slujba asta. Tu ce crezi?
– Nu pot lua această decizie pentru tine, șefu'. Eu doar îmi exprim părerea.
– Hmm, dar vreau să aud părerea ta.
– Dacă aș avea de ales, nu aș face-o. Nu sunt o persoană atât de bună, dar am impresia că sprijinim oameni corupți. Dar, desigur, nimeni nu îi forțează; fiecare vrea să meargă pe cont propriu. Ceea ce spun eu este pur emoțional.
– Ei bine, dacă spui că nu ar trebui să acceptăm, atunci nu voi accepta postul.
– Nu, te rog să nu faci asta. Asta nu e bine. Vorbesc doar din sentimentele mele. Nu mă urmați atât de ușor, șefu'. Decizia finală vă aparține. Trebuie să țineți cont de interesele companiei, nu de cuvintele unui angajat ca mine.
Capitolul 11
78 Apeluri pierdute
Patt stătea cu ochii holbați la ecranul telefonului său, care îl anunța de ore întregi de mesaje și apeluri pierdute. De când coborâse din avion și își pornise din nou telefonul, Elis îl sunase non-stop. Au fost câteva momente în care Patt a fost pe punctul de a ceda și de a răspunde, dar stăpânirea de sine l-a oprit în ultima secundă. Sub exteriorul său calm și senin, se pregătea o furtună de emoții. Deși nu citise direct mesajele, fiecare literă îi trecuse prin fața ochilor prin intermediul notificărilor de pe ecran. Cu cât citea mai mult, cu atât un amestec de emoții izbucnea în el. Disperare, dorință și îngrijorare se ciocneau într-o învălmășeală. Patt trebuia să facă ceva care era împotriva propriei sale naturi. Oare era prea crud cu el însuși?
– Patt... nu face asta. Încă nu am rezolvat lucrurile. Ți-am spus să nu pleci!
Când Patt a terminat de citit acel mesaj, chipul frumos și intens al lui Elis i-a apărut din nou în memorie. Putea ghici că Elis trebuie să fie frustrată. Dacă acele mesaje ar fi fost rostite cu voce tare, Elis probabil că se încrunta și mârâia în același timp. Gândul îl făcea pe Patt să zâmbească, dar în adâncul lui, nu putea zâmbi cu adevărat. Îl durea și era sufocant să știe că nu mai putea fi alături de Elis. În camera sa de hotel de clasă medie, se auzea doar sunetul îndepărtat al valurilor. Ușa balconului era lăsată deschisă pentru a lăsa să intre briza mării, iar Patt a profitat de ocazie pentru a se așeza ferm pe un scaun de pe balcon, cu ochii triști și pierduți în cerul fără stele, având drept companie doar luna aproape plină.
– Patt, unde ești? Vreau să vorbesc. Te rog, răspunde. Te rog... vorbește cu mine.
Mâna care ținea telefonul tremura în timp ce cealaltă își freca neliniștită genunchiul.
– Dacă nu vrei să vorbim, măcar răspunde-mi la mesaje. Dragă... îmi pare rău. Putem vorbi, te rog? E în regulă dacă nu vrei să lucrăm împreună. Nu te voi forța. Dar te rog, nu rămâne tăcută așa. Nu dispărea. Nu suport să fiu departe de tine. Nu poți nega ce e între noi. Tu însemni atât de mult pentru mine. Întoarce-te la mine. Înnebunesc din cauza ta. Te rog... hai să vorbim. Nu dispărea așa. Spune-mi ce ar trebui să fac?
Patt a citit acest mesaj când se apropia ora 1 dimineața, dar Elis continua să trimită mesaje în mod insistent, până în punctul în care telefonul său părea că este pe cale să se blocheze de la notificările continue. Patt s-a uitat la telefonul din mână, ezitând... În acel moment, Elis a sunat din nou. Ochii lui, fără ochelari, tremurau la fel ca mâna lui. Hotărârea lui de obicei puternică părea să se înmoaie cu câteva grade. Patt a suspinat adânc, trecându-și mâinile prin păr și frecându-și fața de câteva ori pentru a-și aduna ceva putere. Apelul primit s-a încheiat înainte ca Elis să sune din nou și din nou. După ce l-a lăsat să sune și să se întrerupă de mai bine de zece ori... Patt a răspuns în cele din urmă.
– Du-te la culcare. E târziu.
Patt a vorbit tranșant, fără un salut. Vocea lui era rece și lipsită de emoții. Spera că persoana de la celălalt capăt al firului își va da seama că era prea târziu pentru a vorbi.
– Unde ești?
Vocea părea neliniștită, cu o notă de ușurare pe care cealaltă persoană o putea simți.
– E trecut de ora 1 dimineața. Du-te la culcare.
După ce a spus asta, Patt a făcut un gest pentru a închide.
– Nu închide, te rog, răspunde-mi mai întâi: Unde ești? De ce nu ai venit acasă? Cu cine ești?
Întrebările se revărsau, dar tonul nu era agresiv, ci doar plin de îngrijorare pe care ascultătorul o putea simți.
– Sunt plecat din oraș, în vizită la un prieten.
Patt a dat un răspuns simplu. Dacă tonul lui Elis ar fi fost amenințător, Patt ar fi închis deja. Dar era un amestec de îngrijorare și curiozitate, așa că Patt doar a oftat.
– Când te vei întoarce?
– Încă nu sunt sigur, răspunse Patt evaziv.
– Vin să te văd chiar acum. Spune-mi unde ești.
– Nu face asta. Sunt în vizită la un prieten. O să mă întorc curând, a obiectat rapid Patt, simțind seriozitatea lui Elis.
– Când înseamnă „curând”?
În loc să răspundă, Patt a scos un oftat suficient de puternic pentru ca cealaltă persoană să îl audă, indicând că nu dorea să răspundă la această întrebare.
– Atunci spune-mi unde ești și de ce nu mi-ai răspuns. Nu am putut să dau de tine și am fost îngrijorată, s-a înmuiat vocea lui Elis, încă temându-se că Patt va închide și va dispărea în aer. Ți-am trimis mesaje și nu mi-ai răspuns. Am înnebunit.
– Ai băut? Patt a observat o ușoară neregularitate în vocea lui Elis.
– Doar un pic.
– Ai băut afară?
– Nu, acasă.
Auzind asta, Patt s-a simțit puțin ușurat. Era îngrijorat că Elis ar putea conduce fără să fie complet trează, iar dacă s-ar întâmpla un accident, lucrurile ar deveni și mai complicate.
– Ar trebui să te odihnești. Ai o întâlnire dimineață.
Patt a schimbat în mod deliberat subiectul, amintindu-și că Elis avea o întâlnire dimineața următoare.
A doua zi, Elis a rămas tăcută, copleșită de cuvinte și emoții, neștiind ce să spună mai întâi. Fie că era vorba de a-i cere lui Patt să se întoarcă, de a-i cere o nouă șansă sau de a-și exprima sentimentele profunde, nimic nu putea fi articulat. Era ca și cum, dintr-o dată, gura îi devenise grea și limba rigidă.
– Am de gând să închid acum.
După ce a închis, Patt a decis să intre în cameră și să-și arunce telefonul într-un colț al patului, fără intenția de a-l mai privi.
– Vedeți? Chiar nu-i putea rezista lui Elis.
– La naiba! Ugh! Patt se blestemă pentru că nu se putuse abține să nu răspundă la apelul lui Elis.
În hotelul din Krabi, provincia unde se cazase, Patt încerca să-și găsească pacea. În schimb, emoțiile sale îl copleșeau, iar gândurile despre conversația de noaptea trecută se învârteau în mintea lui. În același timp, Elis își continua ziua de lucru, vizibil afectată de schimbările bruște dintre ei doi.
– Deci, ce se întâmplă? Te-ai întors din morți și acum ești plin de energie? Elis l-a ironizat pe dragul său prieten, doar pentru a primi în schimb un blestem. Salutul puternic arăta cât de apropiați erau.
– Tipul ăsta, nu numai că nu ai simpatie pentru prietenul tău, dar ai și o gură spurcată, s-a încruntat JZ, thailandezul-american așezat într-un scaun cu rotile, înainte să apuce o pernă din apropiere și să o arunce cu putere asupra lui Elis. Frumoasa lui față de rasă mixtă s-a încruntat, evident nemulțumită.
– Cu siguranță arăți mai bine acum! Să te porți așa. Ei bine, ai zăcut luni de zile, iar acțiunile companiei au scăzut vertiginos. Dacă ai puterea, scoală-te și muncește. Gândește-te la In, care a muncit ca un nebun pe cont propriu. Ai văzut cât de slab a slăbit? Dacă îi îngreunezi situația, ai grijă; s-ar putea să se întoarcă din nou la fosta lui iubită și vei regreta, a spus Elis, uitându-se la In, care nu a făcut decât să zâmbească blând.
Elis călătorise la Krabi pentru JZ, proprietarul proiectului, care suferise un accident de mașină cu câteva luni înainte. Construcția unui zgârie-nori în inima Bangkokului, evaluată la miliarde și urmărită îndeaproape în cercurile imobiliare, fusese oprită temporar. Dar acum că starea lui JZ se îmbunătățise semnificativ, au profitat de ocazie pentru a discuta și a vorbi din nou.
Deoarece era un proiect important, clienții țintă ai lui JZ erau persoane extrem de bogate din Orientul Mijlociu și Europa, care doreau un penthouse de lux în Bangkok pentru a se relaxa. Deoarece el și JZ erau prieteni de mult timp, era mai ușor să discute, dar afacerile erau afaceri. Cu toate acestea, JZ trebuia să își protejeze interesele solicitând oferte de construcție, lucru pe care Elis l-a înțeles și la care a fost dispus să participe fără să se folosească de relațiile personale.
– Lasă-l să încerce și îi omor pe amândoi, a spus JZ calm, dar privirea lui era serioasă.
Era clar cât de protector era față de partenerul său, ajungând chiar să se înfurie din cauza tachinării unui prieten.
– Ai de gând să mă omori? Ai grijă cum vorbești. Dacă nu vorbești cum trebuie, voi fugi azi înapoi la Bangkok.
În loc să se sperie de amenințare, In a găsit amuzant să tachineze cealaltă parte, chiar încrucișându-și brațele și aruncându-i prietenului său din scaunul cu rotile o privire feroce, făcând ca fața lui JZ să cadă imediat.
– Trin, ai văzut asta!?! Ne certăm din cauza ta! Fața lui JZ părea și mai îmbufnată.
– Ce? Nu are nimic de-a face cu mine. Tu ești cel care se enervează și e prea gelos fără motiv, a replicat Trin.
– Așteaptă până când vei avea propria ta soție. Dacă nu ești gelos orbește ca mine, o să te las să mă lovești. Oricum... ai venit singur? Unde e Patt? a întrebat curios JZ. Oriunde ar fi fost Elis Trin Burton, Patt era întotdeauna alături de el. Nu ar fi greșit să spunem că Patt era ca umbra lui. JZ însuși era invidios că Elis avea un asistent atât de capabil, care știa totul despre afacere. Mai mult decât atât, Patt era loial și îi servea lui Elis drept ochi, brațe și picioare în toate problemele.
– A demisionat, a spus Elis pe un ton sumbru, comportamentul său jucăuș schimbându-se instantaneu.
JZ a auzit și era pe punctul de a întreba mai multe, dar văzând expresia nemulțumită a prietenului său, a decis să își țină curiozitatea pentru el pentru moment. Dacă Elis voia să vorbească, în cele din urmă avea să se deschidă.
– Ei bine, hai să vorbim despre proiect.
Elis și JZ au trecut la treabă, petrecând mai bine de o oră discutând și trecând în revistă detalii și condiții, fără să rateze nimic.
După ce a părăsit salonul de oaspeți, Elis a decis să se relaxeze puțin, însă privirea sa s-a oprit brusc pe cineva cunoscut. Patt stătea la o masă nu departe, în compania unor prieteni. Prima reacție a lui Elis a fost un amestec de surpriză și dor. Fără să mai gândească, s-a ridicat și a mers direct către Patt.
– Patt.
Patt s-a întors brusc, vizibil surprins, neștiindu-se observat de Elis. A tresărit, iar privirea lui a căutat rapid către masa unde Chonnatee și Kanchit stăteau liniștiți, neînțelegând exact ce se întâmplă.
– Putem vorbi o clipă? a întrebat Elis pe un ton calm, dar autoritar, tipic lui.
– Uh... a răspuns Patt, ezitând. S-a uitat din nou către prietenii săi, vizibil stânjenit, dar și conștient că Elis nu va accepta un refuz ușor.
Elis îl îndemna cu privirea, nepermițându-i celuilalt să se ferească sau să evite situația.
– Scuzați-mă o clipă, spuse Patt liniștit înainte de a se ridica în picioare.
Chonnatee și Kanchit păreau confuzi, dar nu au intervenit. Patt, cu o expresie oarecum împăciuitoare, le-a spus:
– Kyu, tu și Tee puteți merge mai departe. Eu mă întorc singur, e aproape.
– Vom aștepta, nicio problemă, nu vă grăbiți, a spus rapid Kyu, surprins de situație.
– În regulă, Kyu. Probabil că domnul Elis are ceva important, a adăugat Chonnatee, simțind că prietenul său avea o întâlnire care nu se putea amâna.
Elis și Patt s-au îndepărtat de restaurant și s-au îndreptat spre o plajă liniștită. Muzica de fundal se stingea până devenea aproape inaudibilă, iar ei au mers în tăcere. Pe măsură ce se îndepărtau de mulțime, atmosfera devenea mai apăsătoare. S-au oprit din mers, la o distanță respectabilă unul de altul, amândoi evitând contactul vizual direct.
Patt s-a uitat la figura înaltă a lui Elis, care purta o cămașă albă cu primii nasturi descheiați și pantaloni negri. Chiar dacă Elis nu făcea niciun gest amenințător, prezența lui părea mai impunătoare decât ar fi dorit Patt în acel moment.
– Ce coincidență, nu-i așa? a spus Elis într-un final, pe un ton aproape ironic.
Patt a rămas tăcut, doar stând în picioare și privind în depărtare, ascultând valurile care se izbeau ritmic de țărm. Atmosfera, liniștită și grea, era spartă doar de zgomotul mării. După câteva momente de tăcere incomodă, Elis și-a fixat privirea pe chipul lui Patt.
– Prietenul pe care l-ai menționat era Chonnatee? întrebă Elis, fără să-și ascundă privirea pătrunzătoare.
– Da, Tee lucrează aici, răspunse Patt simplu, încercând să păstreze distanța și să nu ofere prea multe explicații.
– De ce nu am putut da de tine? Tonul lui Elis era calm, dar se simțea o undă de durere în el. Fața lui, de obicei fioroasă, avea o urmă de tristețe pe care cineva atent ar fi putut să o observe.
– Ți-am trimis mesaje, iar tu mi-ai răspuns cu răspunsuri scurte. Nu te-ai gândit să mă contactezi din nou? Chiar mă părăsești?
După acea noapte, Patt încetase să mai răspundă apelurilor și, în rarele ocazii când răspundea la mesaje, răspunsurile erau scurte și evazive.
– Îmi pare rău că nu am răspuns la telefon. Nu am vrut să ne certăm din nou, răspunse Patt, sincer, cunoscând prea bine firea egocentrică a lui Elis.
Elis și-a trecut mâna prin păr, oftând ușor.
– De ce nu te-ai gândit că poate am avut o urgență? Poate că am fost în pragul morții, așteptând să mă duci la doctor. Ar fi putut fi ultima mea suflare.
– Exagerezi. Dacă ar fi fost atât de grav, nu te-ai fi lăsat să mori. Chestia asta cu ultima suflare se întâmplă doar în filmele cu arte marțiale chinezești, spuse Patt cu un oftat, simțind sarcasmul lui Elis, dar totuși zâmbind slab.
– Tu te distrezi? Mergi în călătorii și lași pe cineva înnebunit acasă? întrebă Elis, fără să ascundă tonul sarcastic din voce.
– Nu este distractiv, dar este mai relaxant decât să trebuiască să punem o față serioasă și să ne certăm despre orice.
– Deci, te simți confortabil când nu ne vedem? Nu ți-a fost dor de mine când am fost despărțiți? Eu nu mă simt confortabil deloc. Fără tine, totul în jurul meu este un dezastru.
Elis nu încerca să se ascundă. Nu știa dacă mărturisirea lui va stârni mila sau disprețul lui Patt, dar nu mai suporta să-și ascundă sentimentele.
– O să te obișnuiești curând, spuse Patt, încercând să rămână ferm.
– Cu trei ani cu tine m-am obișnuit, dar aceste câteva zile fără tine mă înnebunesc, mărturisi Elis.
Patt asculta în tăcere. Și-a dat seama că, pe măsură ce conversația se îndrepta spre sentimente mai personale, durerea din inima lui creștea. A încercat să schimbe subiectul, ca să evite o discuție care l-ar fi rănit și mai mult.
– Cum merge treaba? Ai depus oferta pentru proiectul... complex al grupului? Există vreo problemă? Patt era îngrijorat de afacerile care rămăseseră nerezolvate.
Elis a fost surprins de schimbarea bruscă de subiect, dar a simțit o umbră de recunoștință. Patt încă îi păsa.
– Oferta a fost depusă, răspunse Elis, cu un zâmbet mic pe buze.
– Ah, bine, spuse Patt, ușurat.
– Nu mă aștept să primesc această ofertă, continuă Elis.
– De ce? Este vreo problemă? Am defalcat prețul și l-am redus cu încă zece procente, spuse Patt neliniștit. Nu voia ca Elis să piardă această oportunitate.
– Chiar nu mi-am dorit această slujbă de la început.
– Valorează mult, insistă Patt, ridicându-și privirea către Elis.
– Dacă ai spus că nu e bună, atunci nu am vrut-o, răspunse Elis, simplu.
– Nu e nevoie să fac asta. Este o pierdere de oportunități de afaceri pentru companie, spuse Patt, cu o tentă de îngrijorare în glas.
– Nu sunt atât de lacom. Dacă spui că nu vrei să o faci, îți voi respecta decizia.
Elis se uită în ochii lui Patt, iar privirea lui îi făcu pe amândoi să se oprească din mers. Patt nu mai putea să-l asculte cum făcea odată, nu mai avea responsabilitatea de a avea grijă de viața lui Elis. Totul devenise complicat.
– Unde stai? întrebă Elis.
– Foarte aproape, răspunse Patt, evitând să ofere prea multe detalii.
– Cum ai de gând să te întorci?
– Pot să merg pe jos. Nu e departe.
– Te conduc eu înapoi, s-a oferit Elis, insistând, chiar împingându-l pe Patt să continue să meargă înainte.
– Dar Thiti? întrebă Patt, uitându-se la Elis cu o ușoară nedumerire.
– Se poate întoarce singur, nu trebuie să vă faceți griji, spuse Elis hotărât.
Pe măsură ce mergeau, Elis nu și-a putut stăpâni curiozitatea și într-un final întrebă:
– Cine era acea persoană?
Elis nu și-a putut stăpâni curiozitatea și, în cele din urmă, a întrebat. Știa că dacă nu întreabă, nu va putea dormi în acea noapte. Nu era excesiv de gelos, dar avea o latură protectoare. Nu-l deranja ca Patt să aibă prieteni, dar dacă cineva încerca să flirteze, el nu ar fi tolerat asta.
– Este senior și, de asemenea, șeful lui Tee, a explicat Patt.
– Te place? După privirea lui și comportamentul său, nu cred că mă înșel, a spus Elis, ochii săi pătrunzători și experiența sa spunându-i imediat. Uită-te doar la privirea aceea.
Să spui că nu se întâmplă nimic între ei ar fi prea naiv. Dacă Chonnatee nu ar fi fost acolo, ar fi putut crede că Patt se furișase să se distreze cu tipul, iar Elis ar fi făcut vreo nebunie.
– S-ar putea... să mă fi plăcut cândva – recunoscu Patt.
Patt nu vedea niciun sens în a minți, dar nici nu a confirmat pe deplin, nevrând să admită că Kanchit încă îl urmărea insistent.
– Știam eu, a spus Elis pe un ton nazal. A simțit un val de posesivitate, dar nu și furie față de silueta subțire de lângă el, pentru că Patt nu era genul de persoană nestatornică sau care să ia relațiile ușor.
Patt s-a îndepărtat de brațul care încerca să i se înfășoare în jurul gâtului și a făcut doi pași înapoi pentru a crea mai multă distanță.
– E doar un senior, a reiterat el, neînțelegând de ce nu voia ca Elis să își facă o idee greșită.
– Nu contează, atâta timp cât nu-ți place de el, e suficient. Mai ții legătura cu Theeranai?
Vocea lui Elis a devenit mai fermă odată cu întrebarea. S-a oprit din mers și s-a întors să-l privească serios pe Patt. Patt s-a oprit și el, înclinându-și capul confuz și, de data aceasta, a decis să întrebe direct despre îndoiala care îl frământa de mult timp.
– Ce se întâmplă între voi doi? Nu cred că ura lui intensă pentru Tine se datorează doar unui conflict minor. Spune-mi, vreau să știu.
– Tot ce trebuie să știi este că Thee nu este atât de bun pe cât pretinde că este. Nu avea încredere în el. E genul de persoană care ar trăda pe oricine. Pentru el, nu există familie sau prieteni, doar egoism și lăcomie.
– Eu tot nu înțeleg.
Din moment ce Elis nu a oferit mai multe detalii sau clarificări, Patt se simțea nesigur cu privire la ce cale să urmeze. Deși tăiase legăturile cu Theeranai, rămășițele prieteniei lor persistau. Nu i se părea corect să taie totul complet.
– Nu trebuie să înțelegi, Patt. Doar ai încredere în mine, a spus Elis.
– Eu... nu știu dacă pot avea încredere în tine.
– Bineînțeles că poți. Poți avea încredere în mine, Patt. Nu m-am gândit niciodată să te rănesc, nici măcar o dată.
– Bine, a răspuns Patt, dar în interior se simțea groaznic. Emoțiile negative îi făceau chipul frumos să pară vizibil mai întunecat.
– Dă-mi o șansă.
Capitolul 12
Mirosul lui familiar mi-a plutit până la nas. Mâna lui puternică mi-a prins una dintre încheieturi, în timp ce cealaltă îmi ținea gâtul pentru a mă împiedica să scap. Fața lui ascuțită și ochii strălucitori mă țineau pe loc. Toate simțurile mi s-au intensificat; inima mi-a bătut repede, iar corpul mi-a tremurat. Mâinile îmi erau transpirate, dar reci. Am înghețat, incapabilă să mă îndepărtez sau să mă apropii.
Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Am încercat să citesc cele mai profunde gânduri ale celuilalt, la fel cum Elis era concentrat intens asupra mea, aproape devorându-mă. Respirația lui îmi atingea obrazul, sunetul valurilor care se izbeau în depărtare ca un cântec de leagăn în timpul conversației noastre.
Mâna lui Elis s-a mutat de la gâtul meu la maxilar, degetele lui calde atingându-mă ușor în ritmul valurilor. Deși a fost o atingere blândă, mi-a făcut inima să bată tare și sângele să-mi fiarbă de căldură.
În doar o clipă, buzele lui s-au lipit de ale mele, dar în loc să mă îndepărtez, l-am lăsat pe Elis să-mi tachineze gura închisă cu limba lui caldă. Sărutul provocator a devenit pasional și solicitant pe măsură ce dorința și dorința noastră creșteau.
După un sărut lung, întrerupt de farurile unei mașini care trecea, m-am îndepărtat, dar brațele lui Elis încă mă țineau strâns, fără să mă lase să plec ușor. A zâmbit blând, iar privirea lui aproape că m-a făcut să cedez.
- Am nevoie de timp.
- Cât de mult timp? Vocea lui era persuasivă, buzele reticente să se despartă.
- Nu știu.
- Voi veni mâine după răspunsul tău.
- E prea devreme.
- Două zile, a șoptit Elis, barba lui gâdilându-mi maxilarul.
- Două luni. Am nevoie de două luni.
- E prea mult. Nu pot aștepta atât de mult.
- Atunci nu aștepta.
Ugh! Elis a suspinat și mi-a sărutat pielea de la baza gâtului, speriindu-mă pentru că nu eram pregătită.
- Doar o lună, iar apoi voi veni să-ți cer răspunsul. Dar între timp, te rog să nu dispari de lângă mine și... să nu găsești pe altcineva.
M-am uitat la el, văzând acei ochi dulci care puteau topi inima oricui.
- Promite-mi.
- În regulă... se face târziu. Ar trebui să te întorci la hotel și să te odihnești.
Am schimbat rapid subiectul când inima m-a avertizat că eram într-o stare periculoasă, riscând să mă pierd ușor în el din nou.
- Am crezut că mă vei invita în camera ta să bem ceva.
M-am uitat la Elis.
- În regulă, vin să te iau mâine dimineață la micul dejun.
Elis a suspinat încet; vocea lui era tandră. Probabil că știa că nu mă voi înmuia sau nu voi ceda ușor și a fost suficient de deștept să nu mă împingă și mai mult și să mă irite.
- Nu trebuie să vii. Poți mânca la hotel. În plus... Vreau să dorm până târziu. Când o să mă trezesc eu, probabil o să mori de foame.
Am încercat să refuz indirect.
- Și eu mă gândeam să dorm până târziu și chiar, chiar vreau să iau micul dejun cu tine.
Elis și-a ridicat sprâncenele și mi-a oferit un zâmbet fermecător de exasperant. Cu atâta determinare în ochi, am știut că, oricât de încăpățânată aș fi, nu aș putea câștiga împotriva lui Elis.
- Dacă este așa, să zicem opt. Tu unde stai? O să vin să te văd.
- Nu, eu vreau să vin să te văd.
- Ugh! Mă rog.
Chiar dacă am spus că vreau să dorm până târziu, când a venit timpul, m-am trezit în zori și am petrecut timp în pat gândindu-mă la Elis până aproape de șapte dimineața înainte să mă trezesc. În cele din urmă, m-am trezit și am petrecut un timp bun în baie. Când am ieșit, m-am îmbrăcat pur și simplu într-un tricou și pantaloni scurți, fără să mă gândesc prea mult la asta.
Exact la ora opt, am coborât în hol și l-am văzut pe fostul meu șef, tiranul maxim, așteptându-mă deja. Ne-am uitat unul la altul în tăcere. Elis s-a mișcat și mi-a oferit un zâmbet moale, sfâșietor. I-am observat cămașa hawaiiană de înaltă calitate cu imprimeu floral și părul aranjat.
În ciuda lipsei sale de îngrijire, Elis arăta încă bine și sofisticat, fără a-și pierde nimic din caracterul său distinctiv. Femeile tinere și mai în vârstă care treceau pe acolo nu se puteau abține să nu-i arunce o privire furtivă datorită prezenței sale izbitoare.
M-am apropiat de el și i-am întors zâmbetul politicos.
- Ai așteptat mult?
- Zece minute, a răspuns el după o privire rapidă la ceas.
- Chiar ar trebui să te odihnești.
- Ți-am spus că vin să te iau la micul dejun.
- De ce te deranjezi?
- Am spus eu că e o problemă?
Elis a glumit încet, ochii îi scânteiau de parcă ar fi fost într-o dispoziție bună. S-a ridicat, s-a apropiat și și-a pus ochelarii de soare eleganți pe care îi ținea pe cămașă.
- Deci... cum ai ajuns aici? am întrebat curios, observând că noul lui asistent nu venise cu el.
- Am condus.
- De ce ești atât de surprins? El a zâmbit și m-a tachinat, făcându-mă nervos.
- Devii prea sensibil, i-am spus.
-Ce? E doar puțin. Suntem la o întâlnire, așa că e normal.
- Ce întâlnire? M-am uitat în sus și am simțit respirația lui caldă lângă tâmpla mea. Dacă tot spui asta, nu mai merg.
- Glumeam, nu te supăra.
- Nu sunt supărat. Doar să nu fii prea familiar.
- Bine, bine, să mergem. Să luăm micul dejun.
Deși spunea asta, Elis își ținea încă brațul în jurul umărului meu, îndrumându-mă ușor să merg cu el spre mașină. Încercările mele de a mă îndepărta au fost zadarnice în fața insistenței lui.
- Ce ai vrea să mănânci? a întrebat Elis în timp ce pornea mașina.
- Ce vrei tu, i-am răspuns fără să accept.
- Ce zici de fructe de mare?, a sugerat el, apoi și-a luat telefonul, l-a bătut pentru o clipă și mi l-a înmânat. Arată delicios în recenzia acestui blogger, a zâmbit el, cerându-mi părerea.
Imaginea cu fructe de mare proaspete, inclusiv crabi, creveți și calamari, mi-a făcut gura apă.
- Cum vrei tu.
- Atunci... să mergem.
- Bine.
Elis s-a îndepărtat de hotel și s-a îndreptat spre drumul de coastă. Am privit peisajul în tăcere, încă cufundat în liniște.
- Când te vei întoarce în Bangkok? Elis a fost primul care a rupt tăcerea.
M-am uitat scurt la el; chipul lui familiar îmi amintea de vremurile trecute, dar de data aceasta Elis era cel care conducea, nu eu.
- Nu sunt sigur încă. Dar tu? Când te vei întoarce? Nu m-am putut abține să nu întreb, curios de locul în care se afla.
- Aveam de gând să mă întorc astăzi, dar acum m-am răzgândit.
Am privit în altă parte, fără să spun nimic. Am rămas tăcute pentru o clipă înainte ca Elis să continue.
- Din moment ce te-am găsit, am decis să rămân până duminică. Mai sunt încă multe locuri pe care vreau să le vizitez. Vino cu mine, Patt.
- Am spus eu că vin cu tine?
- Eu te întreb pe tine.
În timp ce Elis vorbea, i-a sunat telefonul, care încă se odihnea în poala mea. M-am uitat la ecran și am văzut că era domnul JZ, așa că i l-am înmânat înapoi.
- Răspunde pentru mine, pune-l pe speaker, a ordonat Elis cu dezinvoltură, amintindu-mi de vremurile când îi eram asistent. Fie că era vorba de muncă sau de chestiuni personale, nu exista nimic despre Elis pe care să nu-l cunosc.
- Elis...
Eram pe punctul de a argumenta că nu era potrivit. Statutul meu se schimbase, iar dacă era vorba de o problemă importantă de serviciu, era și mai nepotrivit. Totul trebuia să fie confidențial în cadrul companiei, iar a ști asta ca un străin nu ar fi fost benefic.
- Răspunde doar, e în regulă, a părut Elis să-mi citească gândurile.
Am ezitat, dar s-a arătat indiferent. Telefonul a continuat să sune insistent până când nu am mai rezistat și în cele din urmă am răspuns.
- E la telefon, l-am informat eu, în timp ce Elis a rămas tăcută. Interlocutorul era și el tăcut, așa că am oftat și am vorbit cu reticență. Alo?
- Elis este acolo?
- Da, care-i treaba? Elis l-a salutat pe apelant.
Era enervant că se prefăcea că ezită să răspundă la telefon, ca și cum ar fi vrut să își păstreze vechile obiceiuri.
- A fost Patt acum un moment?, a întrebat apelantul, probabil domnul JZ.
-Aha, e el, a mormăit Elis, uitându-se scurt la mine înainte de a zâmbi.
- Am crezut că a demisionat.
- Da, a demisionat, dar ne-am întâlnit.
-Oh, înțeleg. Voiam să te întreb când te întorci. Dacă nu te grăbești să te întorci în seara asta, vino să iei cina cu noi. In și cu mine plănuim un mic grătar informal pe plajă pentru a ura bun venit participanților la licitație.
- Sigur, voi merge.
-Și... va veni și Patt? a întrebat interlocutorul, iar eu am scuturat rapid din cap spre Elis, semnalând un nu ferm.
-Patt spune că... Bine, i-a spus Elis interlocutorului ceva complet opus a ceea ce voiam eu să spun.
Ugh!
Cât de frustrant!
- Elis!
Am șoptit cu înverșunare, făcând semn cu mâna că nu vreau să plec, dar Elis nu părea să ia în considerare să mă asculte.
Capitolul 13
- Elis, de ce ai spus asta? Nu am de gând să merg cu tine.
Vocea lui Patt era serioasă, aproape bruscă, ceea ce era neobișnuit, deoarece întotdeauna vorbea politicos cu Elis. Niciodată nu ridica vocea sau nu arăta emoție. În ciuda faptului că știa că Patt era destul de supărat pe el, Elis i-a oferit un zâmbet dulce, ca și cum nu ar fi fost conștient de situație.
- Haide, Patt. Nu ești aici în vacanță? Nu-ți place mâncarea gratis?
- Ce legătură are asta cu orice? Și ca să știi... Nu sunt cineva care se lasă influențat de mâncare, răspunse Patt ferm, nu chiar furios, ci mai degrabă iritat de aparenta lipsă de înțelegere a lui Elis.
- Asta nu e adevărat deloc. Am vrut doar să te invit să vii cu mine. Vreau să fii compania mea... doar noi doi.
Ochii lui Elis sclipeau din nou... iar expresia "doar noi doi" suna ciudat de delicat și problematic. Patt simțea că flirtul lui Elis devenea mai pronunțat cu fiecare întâlnire, la fel ca și expresivitatea feței și a ochilor lui. Oricât de mult ar fi vrut să rămână stoic sau să afișeze o față serioasă, inevitabil se înmuia.
- Programul tău este chiar atât de liber? Poate ar trebui să-l rogi pe Thiti să-l rearanjeze, a glumit Patt, observând că Elis părea prea relaxat, ceea ce era un pic enervant.
Ori de câte ori Patt era prin preajmă, programul de weekend al lui Elis era întotdeauna plin de întâlniri de afaceri neoficiale cu figuri importante. Găsirea timpului personal era aproape imposibilă. Dar acum, cu o secretară nouă, Elis părea să aibă prea mult timp liber, aproape de invidiat.
- De fapt, am destul de multe întâlniri, dar i-am spus lui Thiti să le reprogrameze pe toate. Am vrut să petrec ceva mai mult timp aici cu tine.
Răspunsul lui Elis a făcut ca inima lui Patt să tresară, forțându-l să se uite stânjenit în altă parte, nedorind să dea satisfacție persoanei care îi frământase mintea.
- Vreau doar să fiu aproape de tine. Știi că mi-e dor de tine? Faptul că nu te-am văzut mai puțin de o săptămână mi se pare că sunt luni, chiar ani. Vreau să te văd, să vorbesc cu tine
BAM! Cuvintele lui Elis l-au lovit pe Patt direct în inimă, iar comportamentul lui de obicei calm s-a înroșit necontrolat.
- Asta e meschin.
Patt a spus stânjenit, simțind contrariul în interior. Inima i se înmuia considerabil, dar nu voia să-și facă speranțe, știind că, dacă va fi rănit de asta, s-ar putea să fie greu de vindecat.
- Heh, când sunt sincer, tu spui că e ieftin.
- Păstrează-ți cuvintele dulci pentru întâlnirile tale. Eu nu sunt interesat.
- Dar chiar acum, suntem la o întâlnire.
- Elis, asta nu e amuzant.
- Chiar și când sunt serios, nu mă crezi.
Elis a glumit, mângâind ușor mâna lui Patt care se odihnea pe poala lui, dar Patt a retras-o repede.
- Nu fi sensibil, la avertizat Patt calm. Patt a încercat să își îndepărteze mâna, dar în cele din urmă nu a putut rezista strânsorii persistente a lui Elis.
- Patt, a spus Elis încet, vocea sa constantă și strânsorea fermă a mâinii lui Patt l-au făcut pe acesta să ridice inconștient privirea și să o întâlnească pe cea a lui Elis.
- Da?
- Mi-a fost dor de tine.
Patt a rămas tăcut, doar ascultând, apoi s-a uitat pe fereastră ca și cum ar fi admirat priveliștea, în timp ce Elis îi privea chipul calm cu o expresie blândă, aruncând din când în când o privire satisfăcută spre drumul din față. Elis conducea de-a lungul plajei, urmând un traseu recomandat de un blogger celebru. În realitate, nu avea prea multe cunoștințe despre călătorii sau mâncare, nefiind nevoit niciodată să caute mâncăruri delicioase, Patt, bărbatul care stătea lângă el, se ocupa de obicei de asta, servindu-i mereu preferatele.
Dar acum, lui Elis îi plăcea să conducă pentru Patt, incapabil să explice de ce dorea brusc să-i facă pe plac. Poate că voia să-l vadă pe Patt zâmbind la el, chiar și numai puțin. Se uita la el cum stătea acolo, încruntat, de când Elis menționase că Patt va participa la o mică întâlnire la care îl invitase JZ.
- Îți e foame încă? întrebă Elis după o vreme, îngrijorată că lui Patt i s-ar putea face foame înainte să ajungă ei.
Patt se întreba dacă fostul său șef va reuși să mănânce la timp fără ca el să fie acolo să-i amintească.
- Ei bine... un pic,a recunoscut Patt, fără să vrea să fie dificil.
- Stai puțin. Suntem doar la trei kilometri distanță.
- Bine, dar nu l-ai invitat pe Thiti să ni se alăture? Lăsându-l singur la hotel trebuie să fie foarte singur.
- De ce ar fi singur? Are treabă de făcut. La urma urmei, e vineri.
- De ce ești atât de rău? a spus Patt, lărgindu-și ochii și făcând o față amară la cuvintele nu tocmai amabile ale lui Elis.
- Din moment ce sunteți aici împreună, ar fi trebuit să-l inviți să se bucure de o masă frumoasă cu noi.
- Dacă ar trebui să invit pe cineva să mănânce bine, ai fi doar tu. Știu că îți plac fructele de mare.
Elis îi aruncă o privire scurtă înainte de a-i face semn să intre în restaurantul la care se gândea.
- Am ajuns, spuse Elis încet și se întoarse pentru a-i oferi lui Patt un zâmbet persuasiv.
Patt doar își dădu ochii peste cap, nefiind obișnuit cu un astfel de comportament jucăuș din partea lui Elis. Au coborât din mașină și au intrat în restaurant. Atmosfera era animată, plină de turiști internaționali. O hostess i-a condus într-un colț unde puteau simți briza mării. Un chelner le-a adus meniurile, stând politicos să aștepte comanda lor.
- Ce dorești să mănânci? întrebă Elis după ce a luat meniul de la ospătar și i l-a oferit lui Patt, peste masă.
Patt a ezitat, dar văzând privirea așteptătoare a lui Elis, a cedat.
- Vreau omletă de creveți, curry de crab și tom yum mixt, vă rog.
Patt a comandat din obișnuință preferatele lui Elis în loc de ale lui.
- Eu vreau crab aburit, fructe de mare picante prăjite și o farfurie de orez, spuse Elis, zâmbind ușor când a auzit comanda lui Patt.
Cel puțin Patt își amintea ce îi plăcea să mănânce, la fel cum și el își amintea preferințele lui Patt.
Obișnuia să fie Patt cel care avea grijă de el, dar acum Elis era hotărât să îi poarte el de grijă lui Patt, să îl răsfețe și să se revanșeze pentru momentele în care nu acordase atenție acestei persoane importante din viața lui. Curând, mâncarea cerută a fost servită. Au mâncat în liniște, atmosfera plăcută și mâncarea gustoasă îmbunătățindu-le starea de spirit și făcând conversația să curgă mai ușor.
Patt, deși a încercat să păstreze distanța, a rămas politicos și formal.
- A început proiectul domnului JZ?
Patt a inițiat conversația, amintindu-și de ce era Elis acolo.
- Da, am primit detaliile ieri, dar încă nu am avut timp să mă uit la ele.
- Ești foarte ocupat zilele astea? întrebă Patt cu îngrijorare, observând că Elis își verifica frecvent e-mailurile, ceea ce era neobișnuit, deoarece Patt se ocupa de obicei de asta pentru el.
- Am fost foarte ocupat. Totul pare un pic deplasat, atât planurile mele personale, cât și cele ale companiei. Chiar acum, pe biroul meu așteaptă contracte de la alte cinci companii, iar eu nu am avut timp să le analizez. În plus, există un concurs pentru un alt proiect pentru care nu reușesc să finalizez prețul... aș putea să-l pierd.
Elis a exagerat puțin pentru a părea mai lamentabil decât era necesar. După expresia lui Patt, acesta părea că își dăduse seama că era îngrijorat, ceea ce l-a făcut pe Elis să se simtă mai bine.
- Ce proiect?
Patt a ezitat înainte să întrebe.
- Hotelul de-a lungul râului Chao Phraya de la Group, s-a referit Elis la proiectul de hotel și centru comercial de-a lungul râului în zona Klong San, care căuta un antreprenor principal. Era o afacere foarte competitivă în domeniul construcțiilor, care necesita cel puțin șase participanți pentru procesul de licitație.
- Știi că eu nu sunt așa, dar tot nu am încredere în Thiti cu sarcini la acest nivel.
- Vezi? Exact cum mă gândeam. E asistentul tău. Trebuie să ai încredere în el. Dacă nu-l lași să te ajute, te vei epuiza, iar el nu va câștiga experiență reală.
Elis a rămas tăcut, pierdut în gânduri, privirea lui intensă dezvăluind o frământare interioară complexă.
- Trebuie să-i dai lui Thiti o șansă, așa cum mi-ai dat și mie cândva.
Elis a suspinat încet, încă nefiind pregătit să-i explice lui Patt că nu se simțea complet în siguranță bazându-se doar pe instincte, fără dovezi solide.
- Ar trebui să-i delegi o parte din muncă lui Thiti. Nu ține totul pentru tine, l-a sfătuit Patt, simțind că Elis încă ezita.
- În seara asta, când vom lua cina cu JZ, vreau să aduc ceva cu mine.
- Ce-ar fi să mergem la un mall din oraș și să cumpărăm o sticlă bună de vin?
Elis a mutat în mod deliberat conversația. Expresia lui tensionată de mai devreme s-a schimbat, ca și cum ar fi apăsat pe un întrerupător, recăpătând o dispoziție mai veselă atât de brusc încât Patt a fost luat prin surprindere. Uite-l cum nu doar că vorbea, dar se și aplecase mai aproape, afișând un zâmbet care ar fi făcut inima oricărei fete să tresară. Chiar și ca bărbat, Patt simțea că roșește ușor.
- Nu vreau să merg. Pot să sar peste asta?
Patt a refuzat, arătându-se serios.
- Vin alb sau vin roșu?
- Elis, măcar mă asculți?
- Atunci hai să cumpărăm două sticle: îi place vinul alb.
- Te ascult. De ce fața asta lungă?
Deși îl ignora aparent, Elis a atins ușor obrazul lui Patt, încercând să-l înveselească.
Patt a îndepărtat repede mâna lui Elis și s-a uitat nervos în jur, temându-se că va deveni subiect de bârfă.
- Atunci de ce te porți de parcă nu m-ai auzit?
- Te-am auzit, întotdeauna ascult cu atenție ceea ce spui.
- Dar nu-ți pasă să faci ce-ți spun.
- Vreau doar să vii cu mine. Te rog.
Vocea lui Elis era rugătoare, iar ochii i se întunecaseră cu o privire jalnică.
Patt nu putea decât să scuture din cap cu resemnare.
- Hai să nu stăm până prea târziu, bine?
- Nu va fi târziu, promit.
După plecarea lui Elis, Thiti a profitat de ocazie pentru a solicita un card de acces de rezervă pentru camera luxoasă a lui Elis. A intrat în liniște pentru a căuta documentele de care avea nevoie. Thiti a intrat în dormitor și a început să caute prin sertarele noptierei. Neavând succes, s-a uitat în jos, alergând împotriva timpului, temându-se că, dacă Elis se întoarce, lucrurile vor deveni mai dificile.
După aproape cinci minute, Thiti încă nu găsise documentele confidențiale pe care le căuta. A început să se gândească unde le-ar fi putut depozita Elis.
- Buzunarul hainei. Da, acel buzunar al sacoului.
Odată ce și-a amintit, Thiti s-a repezit la dulap, căutând sacoul familiar. În scurt timp, și-a găsit ținta, a deschis buzunarul interior și acolo era plicul cu documentele. A scos repede telefonul și a făcut ceea ce făcuse și înainte: a fotografiat fiecare pagină a documentelor, apoi le-a întors în plic și le-a pus înapoi în jachetă, așa cum erau. A aranjat puțin dulapul lui Elis pentru a evita orice semn de deranj, înainte de a-l închide și de a pleca rapid.
Thiti s-a grăbit să returneze cardul de acces personalului de la recepție, fără să uite să zâmbească politicos, și s-a întors rapid în camera sa. Odată ajuns acolo, a revizuit rapid documentele, văzând detalii despre un proces de licitație care includea TOR și diverse specificații ale materialelor. Dar ceea ce l-a mulțumit cel mai mult pe Thiti a fost secțiunea BOQ, unde se părea că Elis începuse deja să introducă diferite prețuri.
- Perfect!
Thiti a zâmbit satisfăcut. Speranța sa de a începe o viață de familie cu iubitul sau părea acum mai aproape.
- Bine ai venit, Elis. Bună ziua, Patt și domnule Thiti. Vă rog să luați loc, voi pune pe cineva să vă servească în scurt timp, a salutat gazda imediat ce cei trei și-au făcut apariția. Reuniunea informală avea deja un număr bun de participanți.
- Bună ziua, domnule. Iată un cadou pentru dumneavoastră.
Patt i-a înmânat gazdei cele două sticle de vin. Fiind vizitat frecvent de Elis, Patt era destul de familiarizat cu persoana din fața lui.
- Nu trebuia să aduci nimic. Du-te mai întâi să mănânci ceva, Patt. Și Elis, JZ a întrebat de tine. Te rog să te duci să-l vezi când poți, vrea să vorbească.
- Bine, îl voi prinde din urmă. Lasă-mă să-l duc mai întâi pe tipul ăsta să mănânce ceva, a spus Elis, dând din cap spre Patt, indicând non-verbal cât de importantă era pentru el persoana menționată.
- Nu te grăbi, îl voi anunța pe JZ, a spus gazda înainte de a ieși să întâmpine noii oaspeți.
- Vrei ceva de mâncare, Elis? Pot să-ți aduc eu, s-a oferit politicos Thiti, încercând să-i facă pe plac șefului său și să-i câștige rapid încrederea.
Dar, după comportamentul său, Elis nu era cineva ușor accesibil.
- E în regulă, Patt și cu mine ne putem descurca.
- În regulă,răspunse Thiti politicos, deși puțin iritat.
- Hai să găsim un loc înainte să fie prea aglomerat a sugerat Patt după ce s-a uitat în jur.
- Ce zici de acolo?
Elis a șoptit încet, fața lui ascuțită apropiindu-se aproape de obrazul lui Patt, astfel încât doar ei doi să poată auzi. Bărbatul mai înalt s-a aplecat ușor, nasul atingându-l intenționat pe Patt în timp ce îi arăta spre un colț mai liniștit, departe de barul cu mâncare.
- Du-te și stai jos mai întâi. Îți aduc eu ceva de mâncare,a ordonat Elis și l-a bătut ușor pe Patt pe spate.
- Bine. Mă descurc.
- Nu fi încăpățânat. Nu vrei să te faci de râs în fața celorlalți,a șoptit Elis intenționat ultima frază la urechea lui Patt, făcându-l pe acesta să tresară și să se îndepărteze ușor, nedorind să atragă atenția. Dar asta nu însemna că Thiti, aflat la doar un metru distanță, nu vedea sau nu auzea.
- Du-l pe Patt la locul lui, a folosit Elis un ton autoritar cu noul său asistent, un contrast puternic față de comportamentul său anterior, iritându-l pe Thiti.
Văzându-l pe Elis răsfățându-l pe Patt nu făcea decât să sporească aversiunea irațională a lui Thiti față de Patt. Cu toate acestea, Thiti încă purta un zâmbet când spuse:
- Sigur, pe aici, domnule Patt, a vorbit politicos, suprimându-și anumite sentimente.
- Poți să te duci să mănânci ceva, a suspinat Patt și a mers liniștit alături de Thiti.
Văzând fața palidă a lui Thiti, s-a simțit puțin empatic, știind că lucrul cu Elis putea fi o adevărată provocare pentru cei care nu-l înțelegeau.
- Îl putem aștepta pe Elis. Mie nu mi-e foarte foame. Dar cum rămâne cu tine? Ești bine?
- Sunt bine. Și unde lucrezi acum?
- Încă mă odihnesc. O să mă gândesc la asta luna viitoare. Intenționez să iau o pauză lungă, pentru că, dacă încep să lucrez, va fi greu să găsesc timp să mă relaxez și să călătoresc.
- Deci, ești aici în vacanță?
Thiti îl observa atent pe Patt. Relația dintre Elis și fostul său asistent fusese întotdeauna ambiguă, dar astăzi totul ieșise la iveală. Elis și Patt păreau să aibă o legătură profundă. Judecând după limbajul trupului, ochii și cuvintele lor, era clar că Elis îl vedea pe Patt ca pe mai mult decât un fost subordonat. Se putea spune chiar că era îndrăgostit. Elis nu-și luase ochii de la Patt de când se urcaseră împreună în mașină.
- M-am oprit doar să vizitez un prieten care lucrează în apropiere, a explicat Patt.
- Așa că întâlnirea cu domnul Elis aici trebuie să fi fost o coincidență.
- Ceva de genul ăsta. Dar cum merge treaba pentru tine, Thiti? Te-ai adaptat?Patt a schimbat abil subiectul.
- Încerc. Sunt momente când nu răspund așteptărilor lui Elis.
Ochii lui Thiti îi dezvăluiau sinceritatea, iar fața lui a zâmbit într-un mod care l-a făcut pe Patt să se simtă ușurat. Thiti era răbdător și capabil, iar Patt credea că nu va trece mult timp până când Thiti îl va putea înlocui complet.
- Lui Elis îi plac doar viteza și ordinea. Dacă rămâi pe aici o vreme, vei vedea. Cel mai important lucru este să rămâi calm când se enervează. Așteaptă puțin să se calmeze înainte de a-i explica motivele tale și totul va fi mai bine. Elis nu este o persoană rea, doar cineva căruia îi place perfecțiunea. Cineva atât de capabil ca el își pierde adesea cumpătul atunci când lucrurile nu merg așa cum își dorește. Acest obicei prost, dacă ar fi corectat, l-ar face un șef foarte plăcut, pentru că, în alte privințe, Elis este angajatorul ideal.
- Chiar așa?
- Da. Apropo de asta, Patt, pot să-ți cer un sfat?
- Sigur.
- Am o problemă cu întâlnirile domnului Elis.
Cuvântul „întâlniri” a făcut ochii lui Patt să clipească, dar expresia lui a rămas calmă ca întotdeauna.
- Am încurcat programul de întâlniri al lui Elis, iar el m-a certat destul de aspru. Nu am făcut niciodată greșeli la serviciu, dar chestiunile personale ale lui Elis sunt o problemă pentru mine,a spus Thiti, deși chipul său arăta supărare; în realitate, nu făcea decât să amestece lucrurile pentru propriul amuzament.
Acolo era, o mică scânteie cu potențialul de a aprinde un foc. Thiti a găsit amuzantă schimbarea expresiei lui Patt.
- Domnule Patt, ce ar trebui să fac în legătură cu asta? Nu prea vreau să fiu concediat. Mi-a spus că sunt în perioada de probă doar o lună și m-a avertizat să nu repet aceeași greșeală.
Vocea lui Thiti suna jalnic, determinându-l pe Patt să îi urmărească raționamentul, parțial adevărat, parțial fals. Dar cine ar fi știut?
- Întreabă-l pe Elis pe cine vrea sau nu vrea să vadă. E simplu. Dacă îl întrebi, îți va spune. Important este să nu lași pe nimeni să intre în biroul lui decât dacă îți dă voie.
- Atunci asta l-ar exclude pe Kimhan, nu? întrebă Thiti inocent.
Thiti a zâmbit în secret. Se pare că găsise ceva amuzant de făcut.
Numele „Kimhan” l-a făcut pe Patt să-și tragă răsuflarea, arătând o pauză momentană. Patt l-a ascultat cu o expresie inexpresivă, dar un zâmbet i-a smuls colțul gurii. Numai el știa cât de adânc acel zâmbet era întesat de tristețe, cât de amorțită era inima lui. Nesiguranța a reapărut, chiar dacă nu voia să gândească prea mult, nu era ușor să se oprească.
- Kimhan este cineva special pentru Elis, spuse el, chiar dacă îl durea să recunoască.
- Se înțeleg foarte bine. Elis îl tratează pe Kimhan excepțional de bine, iar Kimhan însuși este destul de calm. Din orice unghi, el nu pare niciodată plictisitor. Ai văzut cum se uită Elis la el? Este suficient de dulce încât să topească pe oricine, a spus Thiti jucăuș, gândindu-se că această slujbă era mai distractivă decât anticipase.
Patt nu putea decât să zâmbească, simțind o mâncărime incontrolabilă în inimă. Înainte, când nu avea speranțe, își putea împiedica gândurile să se abată prea departe. Dar cuvintele dulci ale lui Elis îi dăduseră speranță.
- La început, am crezut că tu și Elis aveți ceva special. El părea să te prioritizeze în toate. Dar când ai renunțat, am fost nedumerit. Totul a căpătat sens când l-am cunoscut pe domnul Kimhan. Îmi pare rău pentru neînțelegerea dintre tine și șef, a spus Thiti încet, observând fiecare mișcare a lui Patt.
Cu toate acestea, Patt era excelent în a-și ascunde sentimentele. Patt a zâmbit pur și simplu, nu a vrut să elaboreze mai mult.
Când l-a văzut pe Elis apropiindu-se de la distanță, și-a forțat zâmbetul să dispară. Văzându-l pe Elis nu făcea decât să intensifice durerea.
- Despre ce vorbiți voi doi? a întrebat Elis, întinzându-i lui Patt un suc și lăsându-i câteva gustări pe care să le ronțăie.
Patt l-a privit cu indiferență, refuzând să accepte ceva de la el. În schimb, a salutat un chelner care ducea o tavă cu băuturi mai tari. Elis a observat, dar nu a spus nimic. S-a așezat lângă Patt, sprijinindu-și brațul pe spătarul scaunului lui Patt într-o jumătate de îmbrățișare. Patt s-a îndepărtat subtil și s-a uitat la expresia neliniștită a lui Thiti.
- Doar o mică discuție, a răspuns Patt încet, fără să se uite la Elis.
Tonul lui era rece, făcându-l pe Elis să se încrunte. Simțea că ceva îl deranja pe Patt, dar ce putea fi? Cu doar câteva momente în urmă, Patt părea relaxat, nu încordat și rece ca acum.
Elis s-a uitat la Thiti, a cărui expresie era neutră, dar cu o sclipire fugară în ochi. Instinctul îi spunea că Thiti era sursa disconfortului lui Patt.
- Dacă e doar o mică discuție, atunci e în regulă. Nu ai de gând să mănânci ceva?
Elis i-a spus lui Thiti pe un ton rece și cu ochii calmi, semănând mai mult cu o demitere decât cu grija unui șef pentru un angajat.
- Sigur, mă duc să mănânc ceva.
Fața lui Thiti a căzut în timp ce părăsea repede masa. Patt l-a privit pe Thiti plecând și apoi și-a înghițit dintr-o dată băutura ambrată. Recunoștea că vorbele lui Thiti îl făcuseră să se gândească prea mult. Grijile adânc înrădăcinate erodau încrederea. Deși Elis îi dăduse speranță, încă îi era frică. Îi era frică de incertitudine, de oamenii care fuseseră în viața lui Elis și, cel mai important, îi era teamă de inima lui Elis.
- A spus Thiti ceva care te-a deranjat? a întrebat Elis, sperând la un răspuns.
Fața indiferentă a lui Patt îl enerva. Elis prefera să vadă zâmbetul ușor al lui Patt în locul acelei expresii posomorâte – era un semn clar al unui dezastru iminent, mai ales că tocmai își limpeziseră apele. Dacă ceva îl deranja pe Patt fără intenția sau știința lui Elis, Patt se retrăgea din nou, înrăutățind situația.
- Este ceva pentru care ar trebui să fiu supărat? a întrebat Patt, simulând indiferența.
- Patt, dacă ceva te-a înfuriat, spune-mi. Nu vreau să ne înțelegem din nou greșit.
Elis a împins o băutură dulce spre Patt, dar acesta a respins-o și a băut repede în schimb băutura alcoolică a lui Elis. Elis nu putea decât să privească, știind că Patt nu era un mare băutor, mai ales în preajma lui.
- Nu-i nimic, a răspuns Patt după ce a golit paharul.
- Hei! a protestat Elis, dar Patt i-a făcut semn să mai bea ceva și a înghițit-o la fel de repede. Elis l-a apucat ferm de încheietură.
- Lasă-mă să plec, a spus Patt, îndepărtându-se.
- O să te îmbeți, încetinește, Patt.
- De ce, nu pot să beau? Dacă nu vrei, du-mă acasă.
Patt a ridicat o sprânceană în glumă, o provocare rară pentru bărbatul din fața lui. A văzut chipul frumos al lui Elis încruntându-se surprins; probabil că nu se aștepta la o asemenea sfidare din partea lui Patt, în mod normal ascultător.
- Poți să bei. Mă tem doar că te vei îmbăta prea repede.
Ah. Elis nu văzuse niciodată această latură a lui Patt. Această atitudine batjocoritoare și provocatoare, combinată cu o față îmbufnată, era sincer irezistibilă. Elis și-a sprijinit bărbia pe mână și l-a privit pe Patt ca și cum ar fi vrut să-l devoreze, dacă s-ar fi ivit ocazia.
Patt, la rândul lui, părea enervat și inaccesibil, totul datorită câtorva fraze de la Thiti, care lăsaseră o bombă în urma lor. S-a aplecat mai aproape de Elis la masă, zâmbind subtil când a văzut cum Elis îi ținea încheietura și îi șoptea ceva.
- Elis, îmi acorzi un moment din timpul tău? interveni JZ politicos.
- Vreau să vorbesc cu tine.
- Sigur,a răspuns Elis cu reticență, ridicându-se.
- Mă întorc imediat. Să nu te îmbeți prea tare, i-a spus lui Patt înainte de a-l urma pe JZ și de a pleca fără altă opțiune.
Capitolul 14
Elis l-a urmat pe JZ pentru a discuta afaceri la o masă de recepție privată. JZ a gesticulat cu mâna, îndemnându-l să se grăbească. Elis dădu din cap, cu un zâmbet ușor pe buze, caracteristic comportamentului său stoic care nu îi trăda niciodată firea serioasă. Oricât de mult ar fi vrut să se concentreze asupra lui Patt, munca era la fel de importantă. Așa că a decis să pună chestiunile de suflet în așteptare până după ce ar fi terminat treaba.
- Ce este atât de important? întrebă Elis.
- Doar un lucru mărunt. Dar am auzit că Patt a sosit. Unde s-a dus?
JZ întrebă întâmplător, cu un ton ușor tachinator, fără să se poată abține. Știa că Patt ocupă un loc special în viața lui Elis, dar cât de special era încă neclar. Elis, pe care îl cunoștea el, rareori ținea mult la ceva sau la cineva. Prietenul său se temea de angajamente și evita cu orice preț relațiile pe termen lung. Dar, dacă bănuiala lui era corectă, Patt putea fi ceva mai mult decât un simplu asistent apropiat.
- L-am lăsat mai întâi să-și găsească ceva de mâncare,răspunse Elis, ignorând tonul lui JZ, cu o expresie ilizibilă.
S-a așezat vizavi de prietenul său, care se afla într-un scaun cu rotile, știind din lunga lor asociere că JZ trebuie să aibă ceva important de discutat, motiv pentru care își trimisese iubitul prieten să-l aducă de două ori.
JZ a așteptat până când prietenul său a luat o înghițitură din băutură înainte de a trece direct la subiect.
- Am auzit un mic zvon despre Theeranai. Tu l-ai auzit?
- Ce-i cu el?
Elis, care îl urmărise pe Patt, s-a întors imediat și a strâmbat din ochi când a întrebat. Elis își pierduse de mult interesul pentru Theeranai, mai ales după ce se asigurase că Patt se scuturase de idiotul ăla. Odată ce a fost sigur că Patt renunțase la orice flirt cu Theeranai, a încetat să mai stea cu ochii pe el.
- A preluat un rol minor la Lodge Industries, știi tu, eternul tău rival.
Elis și-a arcuit sprânceana, dar și-a păstrat calmul, chiar dacă nu se simțea în largul lui. Cuvintele „Lodge Industries” erau ca o boală josnică, la fel de respingătoare ca numele Theeranai. Mirosul scandalos era atât de puternic, încât îi venea să vomite.
- Fei Long Lodge ar fi o pereche bună pentru Theeranai. Nu sunt prea surprins că doi idioți ar face echipă, spuse Elis cu umor sarcastic, ridicând din umeri ca și cum nu-i păsa, dar zâmbetul care a apărut a fost incredibil de disprețuitor.
Nu-i păsa dacă cei doi ticăloși se înțelegeau. Dacă ticălosul și lașul și-ar fi unit acum forțele, ar fi făcut echipa supremă de gunoaie impecabile. Se întreba cine ar fi câștigat titlul de „prostul cel mai remarcabil” dacă ar fi existat un premiu pentru asta.
- Cu siguranță va fi o durere de cap pentru tine. Pregătește-te. Lui Theeranai nu-i place când ești liniștit. A mers chiar până la a aduce Loja în tabăra lui. O să vă fie greu, spuse JZ, arătându-se foarte îngrijorat. Deși știa că Elis nu era o persoană care putea fi provocată ușor, reputația proastă a Lojei Fei Long nu trebuia luată ușor. Influența și puterea lor financiară în Singapore erau semnificative, iar în ultima vreme, se extinseseră în China continentală. Thailanda părea să fie următoarea lor țintă.
- Nu mi-a fost niciodată frică. Dacă Lodge Industries vrea să facă afaceri în Thailanda, atât timp cât nu se intersectează cu Burton Group, nu văd nicio problemă.
- Știi că sunt obligați să se intersecteze cu Burton Group, ca în cazul proiectului cazinoului pentru care s-a licitat. Lodge l-a obținut, chiar dacă inițial părea că Burton o va face.
- Sincer, nu am vrut slujba aia în primul rând. Dacă și-o doresc atât de mult, sunt bineveniți, răspunse Elis cu indiferență.
Nu era genul invidios. Oricine obținea slujba nu era dușmanul lui, decât dacă trecea linia folosind trucuri murdare pentru a fura ceea ce îi aparținea de drept.
- Am auzit că proiectul valorează mult. S-a strâns o sumă destul de mare. Se zvonește că au mituit judecători de ambele părți, umplând buzunarele tuturor, spuse JZ cu un zâmbet. Informațiile pe care le avea nu erau doar bârfe, ci proveneau dintr-o sursă sigură.
- Nu sunt surprins. Lodge licitează și pentru proiectul meu. Ești de acord cu asta?
JZ l-a întrebat direct pe prietenul său. Compania sa avea mai mulți acționari, ceea ce făcea dificil să respingă ceva bazat doar pe sentimente personale.
- Nicio problemă. Nu-ți face griji în legătură cu asta. Atâta timp cât totul este făcut în mod corect, nu voi lua prea în serios cine participă. Nu aș lăsa pe nimeni să trișeze într-un proiect pe care îl supervizez. Chiar dacă unii acționari din compania mea sunt apropiați de Lodge, eu sunt mereu în gardă, a spus JZ, expresia sa devenind din ce în ce mai serioasă..
În compania sa existau persoane care încercau să-i uzurpe poziția executivă, inclusiv fratele său vitreg, care încerca constant să îl submineze.
- Dave încă îți face probleme? a întrebat Elis, încrucișându-și brațele și reflectând.
PATT
Ceea ce auzisem de la Thiti, noul asistent al lui Elis, m-a deranjat destul de mult. Un lucru de care eram conștient era o senzație arzătoare în interiorul meu, ceva numit gelozie. Înainte, sentimentele mele pentru Elis erau distante, fără așteptări, fără dorința de a poseda. Uneori mă simțeam trist când Elis era implicat intim cu cineva, dar niciodată nu fusesem gelos. Întotdeauna fusesem modest în legătură cu statutul meu. Dar acum simțeam un sentiment de proprietate asupra lui Elis. Mă dezgusta să știu că Kimhan încă îi dădea târcoale lui Elis, chiar dacă îmi spusese că celălalt bărbat nu era important.
Nu trebuia să las cuvintele lui Thiti să mă supere. Ar fi o prostie să fiu supărat pentru că unul dintre iubiții lui Elis vizitează biroul din când în când. În ultimii trei ani, astfel de lucruri se întâmplaseră de sute de ori. Așadar, trebuia să las deoparte gelozia și să mă țin tare. Cel mai important lucru era să nu las cuvintele altora să-mi influențeze judecata cu privire la cineva căruia am decis să-i dau o șansă.
Gândind astfel, m-am simțit puțin mai în largul meu și am început să mă bucur mai mult decât înainte de mâncarea și băutura din fața mea. Când farfuria mea a fost goală, m-am ridicat și am mers la barul cu mâncare, simțindu-mă aproape normal. Bucătăria internațională din fața mea era atât de tentantă încât stomacul meu a început să mârâie. Îmi îngrămădeam mai multe feluri de mâncare în farfurie când o mână mi-a atins ușor spatele. Fără să mă uit, știam cine era.
- Ești deja beat?
O voce profundă a răsunat lângă urechea mea, iar parfumul familiar de aftershave a plutit, confirmând identitatea persoanei. Adevărul era că nu eram beat deloc. După doar două sau trei pahare, nu eram nici măcar amețit.
- Poate.
Am forjat un ton plat, simțind că Elis nu știa că pot suporta mai mult decât credea.
- Poți să-mi spui cine te deranjează? a întrebat Elis serios, evident din tonul său.
Dacă ar fi fost cu zece minute mai devreme, aș fi putut răspunde cu una sau două remarci sarcastice. Dar acum nu mai fierbeam de gelozie. Voiam doar să-l tachinez puțin.
- Tu.
- Eu?
A făcut o pauză, mâna lui de pe spatele meu ezitând înainte de a mă mângâia ușor. Nu m-am ferit, lăsându-i degetele lungi să atingă țesătura. Trebuia să recunosc că m-am simțit liniștit de atingerea lui ușoară.
- Da, am spus, continuând să-l tachinez. Uneori voiam să mă răzbun pe Elis.
Timp de trei ani, am fost după el. Acum că aveam ocazia să-l fac să se neliniștească puțin, era destul de distractiv.
- Ce-am făcut?
Am rămas tăcut, prefăcându-mă că sunt interesat de mâncare.
- Patt, vorbește cu mine. Nu rămâne tăcut. Sunt îngrijorat, a spus el anxios. Cu coada ochiului, i-am putut vedea expresia neliniștită.
- Hmm...
Am fredonat încet, dar am rămas la fel de tăcut ca înainte.
- Patt, dacă nu-mi spui, nu pot ghici. Haide, nu mă ignora. Ai puțină compasiune,m-a implorat Elis, cu o voce atât de gravă, încât aproape că am cedat, dar am reușit să îmi păstrez o față serioasă.
- Eu nu văd nimic regretabil.
- Acesta este cel mai regretabil lucru. Să fiu abandonat fără inimă de persoana care contează cel mai mult pentru mine, lăsat să înfrunt soarta singur. Dacă asta nu este regretabil, atunci ce este?
Elis s-a aplecat să mă privească în ochi. Nu am putut decât să mă holbez la el, fără cuvinte, uimit de privirea profundă și dureroasă din ochii lui.
I-am evitat deliberat privirea, știind că nu aș putea fi niciodată dur cu cineva pe nume Elis. Oricât de indiferent ar fi fost față de mine, eu tot îl iubeam. Și acum se întorsese, implorându-mă și convingându-mă. Cum puteam să rămân dur?
- Karma.
- Ce?
- Se numește karma. Pentru că ești morocănos, egoist, vrei totul în felul tău și pentru că vorbești urât când ești furios.
- Oh, faci să pară că nu am deloc calități bune.
Expresia lui Elis era amuzată. Avea ochii mari și gura ușor deschisă, ca și cum nu se putea stăpâni. Dacă vreun alt angajat al companiei l-ar fi văzut așa, în afara stării sale obișnuite de calm, cu siguranță ar fi șoptit și bârfit după bunul lor plac.
- E ceva bun în tine, dar cred că latura ta rea iese mai mult în evidență, am spus cu un mic zâmbet, pe care Elis mi l-a întors.
Se uita la mine cu o expresie greu de citit. Nu am îndrăznit să-l flatez prea mult, deși ideea era tentantă.
- Mă doare când mă cerți așa. Mi-ai mai spus lucruri mai dure înainte, de genul: ‘Dispari. Nu sta în cale. Dacă nu poți ajuta, atunci dă-te la o parte. Nu am angajat un elev de școală primară să lucreze aici!’ Sau ‘Ești surd sau ce?’. Asta mi-ai spus când am început să lucrez. În acel moment, eram atât de furios încât aproape că îmi venea să te strâng de gât, dar tot ce puteam face era să tac
- Ajunge, ajunge... Te rog, nu mai vreau. Știu că ceea ce am spus a fost groaznic.
Elis a fluturat din mână și și-a dat ochii peste cap, ca și cum nu ar fi putut suporta să-și audă propriile cuvinte.
- Ai terminat de vorbit cu domnul JZ? l-am întrebat, văzând că devine serios, așa că am încetat să-l mai tachinez.
- Da, s-a terminat,a răspuns Elis, urmându-mă în tăcere.
- Ție nu ți-e foame? Ce ar trebui să mâncăm?
- Mi-e foame și eu, și aș vrea să mănânc ceva anume.
Vocea lui suna ciudat, aproape întunecată, iar respirația lui caldă îmi atingea ușor ceafa.
- Elis, am spus, lungind cuvintele, indicând că înțelegeam implicațiile din spatele cuvintelor lui.
Privirea mea l-a avertizat, dar Elis încă se purta indiferent, aplecându-se intenționat pentru ca respirația lui caldă să-mi atingă gâtul.
- Da?
- Nu contează.
M-am întors, reușind să reprim întrebările care mă frământau. Eram curios și voiam să știu dacă era adevărat ce spusese Thiti despre el și Kimhan și dacă mai țineau legătura. Dar nu îndrăzneam să întreb direct. Elis ar fi putut crede că sunt intruziv, iar eu m-aș fi simțit destul de deprimat dacă m-ar fi văzut așa. Acum, Elis își înclină ușor capul, uitându-se la mine fără nicio pretenție. Eu am fost cel care și-a întors prima privirea, din cauza sentimentului ciudat.
Când am ajuns la masă, Thiti nu mai era acolo. Elis și cu mine ne-am așezat unul lângă celălalt, iar el și-a apropiat scaunul cu un mic zâmbet de satisfacție, părând mai fericit decât de obicei.
- Cum se simte? E mai bine acum?Ultima dată când l-am văzut a fost când l-am însoțit pe Elis la spital. JZ tocmai ieșise din operație, iar apoi am auzit că a trebuit să folosească un scaun cu rotile din cauza accidentului care i-a afectat jumătatea inferioară a corpului. Îi va lua mult timp să se recupereze complet.
- Este încă într-un scaun cu rotile, dar este mult mai bine acum, mi-a răspuns Elis, mâna lui lată odihnindu-se cu dezinvoltură pe spătarul scaunului meu.
- Este norocos să-și revină din comă și să poată lucra din nou, am spus eu.
Văzând starea lui la știri, toată lumea a spus că era puțin probabil ca persoana din mașina aceea distrusă să supraviețuiască, dar un miracol l-a adus pe JZ înapoi.
- Patt, a strigat Elis,
- ai auzit vreodată de Lodge Industries?
M-am gândit o clipă înainte să răspund:
- Da, o companie mare din Singapore. De ce? Este ceva în neregulă?
Lodge Industries era cunoscută în domeniul construcțiilor, deși nu opera în Thailanda. Auzișem de reputația sa, atât bună, cât și rea. Elis a tăcut aproximativ jumătate de minut înainte de a ridica o sprânceană, tachinând.
- Sunt un concurent nou. Vor licita pentru mai multe proiecte împotriva noastră.
- Oh, și filiala lor din Thailanda? am întrebat, simțindu-mă brusc curios.
- Theeranai deține treizeci la sută din acțiuni, adăugă Elis, pe un ton grav.
Tonul lui era neutru, fără mânie sau acuzație, dar asta nu mă făcea să mă simt mai bine. Din experiențele trecute, știam că Elis îl disprețuia pe Theeranai până în măduva oaselor.
- Nu am știut niciodată asta. Thee nu vorbește niciodată cu mine despre muncă sau afacerile lui, am spus sincer, iar Elis a dat din cap în semn de înțelegere.
Era prima dată când vorbea despre vărul său fără furie sau nemulțumire. Elis părea calm și compus ca întotdeauna, ceva ce era destul de ciudat pentru mine.
- Lodge tocmai a început să investească în Thailanda. Am auzit că Theeranai face parte din consiliul executiv. Cu economia în plină expansiune a ASEAN, toată lumea vrea să investească. Așa că acum avem un alt concurent formidabil.
- Lodge Industries licitează și pentru proiectul domnului JZ?
Curiozitatea mea a pus stăpânire pe mine și, deși Elis părea indiferent, nu m-am putut abține să nu-mi fac griji.
- Mm, a fredonat Elis. Când m-am uitat în ochii lui, am simțit că era ceva în mintea lui.
- La ce te gândești? l-am întrebat direct.
- Se pare că știi ceva. Poți să-mi spui?
- Am o bănuială despre ceva, dar vreau să fiu sigur mai întâi. Când va veni momentul, va trebui să mă consult din nou cu tine.
Mă luptam să-mi ajustez emoțiile. Nu am răspuns și nici nu am putut să-l privesc pe Elis în ochi.
Elis a închis ochii pentru scurt timp.
- Acum vreau doar să știu dacă te-ai întoarce de partea mea.
Vocea lui era rugătoare, schimbând subiectul serios ca și cum ar fi aruncat o monedă, lăsându-mă să decid.
- Tăcerea înseamnă respingere? Nu mă presa. Întreb doar. Nu încerc să te presez.
- Bine, nu trebuie să fii atât de strict. De ce ești atât de severă acum? Mi-e frică, a glumit Elis, ținându-mă de ceafă și forțându-mă să mă uit în ochii lui.
Căldura palmei lui m-a slăbit pentru o clipă. Cea mai mică atingere îmi afecta corpul mai mult decât mă așteptam.
- De când ți-a fost frică de cineva?
- Nu am știut înainte, dar acum există cineva pe care îl respect și de care mă tem, spuse el, vocea lui fiind fină ca mătasea.
- Mă tem că, dacă mă port urât sau spun ceva neplăcut, el va dispărea din nou.
- Ai devenit un adevărat lingușitor, am spus eu, simțindu-mă inconfortabil și neștiind cum să reacționez la flirtul lui apropiat.
- Scuzați-mă, pot să stau aici?
O voce aspră ne-a întrerupt, făcându-ne pe Elis și pe mine, care ne priveam în ochi, să ne întoarcem spre sursa sunetului. Am rămas dezorientată. Cuvintele pe care urma să le schimb cu Elis mi-au fost înghițite, iar eu nu mi-am putut ascunde expresia de surprindere.
Elis s-a aplecat, iar ochii i-au tremurat, expresia lui, până atunci jucăușă, devenind serioasă. Dar niciunul dintre noi nu a vorbit. Eu eram prea șocat ca să spun ceva, iar Elis era probabil copleșit de dezgust.
- Patt, ce surpriză să te găsesc aici.
Capitolul 15
- Patt, ce surpriză să te găsesc aici. Thee.
Întâlnirea neașteptată îl făcuse pe Patt să se simtă inconfortabil și nesigur cum să acționeze. O parte din această senzație se datora faptului că lucrurile dintre el și Theeranai nu se terminaseră în termeni buni. Cine ar fi vrut să se confrunte cu o persoană cu care avusese o relație complicată, mai ales cu Elis stând atât de aproape, practic respirându-i în ceafă? Pentru a înrăutăți lucrurile, cei doi nu se puteau suporta unul pe celălalt. Se disprețuiau reciproc până în măduva oaselor. Cel mai bine era să-i țină separați.
Când Patt s-a uitat la Elis, care stătea lângă el, s-a simțit și mai stânjenit. Expresia feroce de pe chipul lui Elis contrasta puternic cu dispoziția sa jucăușă de câteva momente mai devreme. Acei ochi ostili și pătrunzători îl marcau clar pe Theeranai ca pe un dușman. Această întâlnire era un dezastru în așteptare.
- Hmph!
Elis a mormăit cu un zâmbet batjocoritor, privirea lui ascuțită îndreptată spre Patt, arătându-și clar nemulțumirea. Gelozia l-a cuprins când numele lui Theeranai a alunecat de pe buzele persoanei de lângă el, aprinzând o furtună în inima lui. Văzând expresia nervoasă a lui Patt, nu făcea decât să-l facă să-și dorească să sară peste masă și să-l lovească pe Theeranai.
- Woah! Ruda mea iubită este și ea aici, dar nu pare foarte fericită. Oh, am auzit că nu numai că ți-ai pierdut cel mai apropiat asistent, dar ai pierdut și o mare afacere. E un pic nefericit, nu-i așa?
Theeranai a pocnit din limbă după ce a vorbit, provocându-l intenționat pe Elis. Se pare că a funcționat, pentru că Elis era acum vizibil furios.
- Dispari din fața mea, i-a spus Elis, privindu-l pe dușmanul său cel mai disprețuit și vorbind încet și clar.
Dacă nu ar fi fost legea, gunoiul care stătea în fața lui ar fi fost mort de mâinile sale cu mult timp în urmă.
- Ești încă atât de impulsiv. Poate ar trebui să înveți să te calmezi puțin. Eu doar te salut ca pe o familie ce suntem. În plus... Patt și cu mine ne cunoaștem. E firesc ca, atunci când ne vedem, să stăm de vorbă.
Theeranai i-a aruncat lui Patt o privire cochetă, care l-a enervat.
- Nu e nevoie, a spus Elis, apropiindu-se de Patt ca și cum corpul său ar fi acționat de la sine.
Theeranai nu a ratat posesivitatea din comportamentul lui Elis și, cu cât Elis se purta mai mult ca și cum Patt îi aparținea, cu atât Theeranai devenea mai invidios.
- Nu-i așa, Patt? a spus Theeranai, iar Patt i-a răspuns din politețe, poate simțindu-se vinovat și îndatorat față de el.
Încercase înainte să exploreze o relație cu celălalt bărbat, dar oricum ar fi fost, nu putea începe ceva nou când inima lui era plină de Elis și numai de Elis.
- Vezi? Ți-am spus eu, a spus Theeranai, așezându-se în fața cuplului și chemând un chelner să servească băuturi.
Elis privea îndrăzneala lui Theeranai cu o față calmă, dar ochii lui erau reci de furie latentă. Oricât de mult ar fi vrut să se ridice și să-l lovească, s-a forțat să rămână cât mai calm. Era curios să vadă ce voia Theeranai, fiind atât de îndrăzneț încât să provoace o asemenea scenă.
- Spune-mi treaba ta și dispari.
Vocea lui Elis era joasă și înghețată, un semnal periculos pentru Patt, care îi fusese alături ani de zile, știind foarte bine că asta însemna că era pe cale să explodeze.
- Elis, a spus Patt cu o ușoară atingere pe încheietura lui, încercând să-l calmeze.
Elis s-a uitat la el și și-a recăpătat o oarecare cumpătare, dar era încă pregătit pentru o confruntare în orice moment.
- Sunt atât de gelos pe tine. Chiar și după ce Patt și-a dat demisia, el încă îți stă în preajmă, fără să vrea să plece. Tocmai mi-am dat seama de ce m-a respins: pentru că avea planuri cu tine.
Theeranai și-a ridicat paharul într-un toast fals, comportamentul său fiind de parcă l-ar fi felicitat pe celălalt bărbat. Nu numai asta, dar i-a aruncat și o privire de reproș fostului său partener. Deși fața lui Theeranai era lipsită de expresie, cuvintele lui erau pline de sarcasm, făcându-l pe Patt să se simtă inconfortabil. Nu voia ca Elis să fie înțeles greșit sau calomniat.
- Să nu înțelegi greșit. Nu te-am respins din cauza lui Elis. Am un prieten care lucrează aici, iar întâlnirea cu Elis a fost doar o coincidență, a clarificat Patt rapid pentru a evita orice neînțelegere.
Cu toate acestea, cu cât Patt încerca să explice mai mult, cu atât Elis devenea mai iritat. Bărbatul înalt s-a lăsat pe spate în scaun, mâna din poală deschizându-se și închizându-se în timp ce încerca să-și stăpânească furia.
- Așa stau lucrurile? întrebă Theeranai încet, ca și cum ar fi încercat să prindă o minciună.
- Nu e treaba ta. Orice aș face eu cu Patt nu te privește, așa că nu te amesteca, interveni Elis înainte ca Theeranai să poată termina.
- Vorbesc doar ca cineva căruia îi pasă. Știu că ești posesiv cu Patt, ca un câine care păzește un os. E jalnic să privești. Mori de nerăbdare să-ți tragi asistentul în pat, dar ți-e prea frică să recunoști asta deschis. Care este problema? Ți-e teamă să nu fii etichetat drept prădător? Sau vrei doar să-l ții în preajmă pentru distracție?
La aceste cuvinte, Patt a tresărit, fața i s-a înroșit, iar ochii i s-au coborât spre vârfurile degetelor, fără nicio replică. Văzând fața abătută a lui Patt, Elis își păstră o expresie ilizibilă și un ton egal, dar cu un mesaj subînțeles.
- Ei bine, poate că nu pot concura cu tine mereu.
Mama lui Theeranai îl compara adesea cu Elis în toate, de la studii la sport. Elis îl eclipsa întotdeauna, iar mama lui Theeranai nu-l lăuda niciodată, lamentându-se că nu putea fi nici pe jumătate la fel de capabil.
Patt își întoarse privirea și suspină încet. Cuvintele lui Theeranai erau profunde și redeschideau răni vechi. În acel moment, expresia lui Patt s-a estompat, iar Elis simți un val de furie pentru el.
- Taci din gură! Nu vorbi așa despre Patt, a spus Elis cu înverșunare, cu vocea aspră și gravă.
- Poate că înainte era doar un asistent, dar acum este al meu... Patt este al meu! Înțelegi? răbufni Elis la bărbatul cu buzele strânse, apărându-l pe cel de lângă el.
Auzind asta, inima lui Patt se umflă de emoție. Dacă ar fi putut compara această senzație cu ceva, ar fi fost ca un copac uscat care primește prima ploaie a sezonului.
Comportamentul agresiv al lui Elis îl făcu pe Patt să-și pună ușor mâna pe coapsa lui Elis, mângâindu-l de câteva ori, ca un semnal pentru celălalt să se calmeze înainte ca lucrurile să escaladeze. Elis era pe cale să explodeze de furie cu Theeranai, își recăpătă simțurile la atingerea blândă a lui Patt. Își închise gura, care era gata să dezlănțuie o tiradă, și numără mental până la zece.
- În cele din urmă, s-a întors la tine, spuse Theeranai cu un zâmbet rece.
- Poate că mă învingi la capitolul dragoste, dar sunt destul de sigur că te pot bate în alte domenii.
- Cum ar fi un parteneriat cu Lodge Industries, vrei să spui? Elis zâmbi complice.
- Te-ai prins repede. Doar să ai grijă de acum înainte.
Theeranai era încrezător că munca lui îl va conduce din nou spre succes. Compania lui se zbătuse, acceptând doar lucrări mici, nesemnificative în comparație cu Burton Group. Dar, odată cu fuziunea cu Lodge Industries, o rază de speranță reapăruse.
- Crezi că faptul că Lodge te susține îți va permite să-mi faci ceva, ratatule? întrebă Elis, cu un rânjet rece pe buze.
- Continuă să vorbești, Elis. În ziua în care vei cădea, jur că te voi călca în picioare.
Theeranai se simțise umilit de Elis de nenumărate ori. De când se știa, jumătatea de străin stătuse mereu în cale, primind toată dragostea și zâmbetele mamei sale, în timp ce el, adevăratul ei fiu, nu primea niciodată nimic din toate acestea. Îl ura că Elis era mai bun în toate privințele.
- Dovedește-o dacă crezi că poți.
- O să vedem. Cât despre tine, Patt, o spun din nou... Vorbesc serios. Elis nu te iubește. Într-o zi vei înțelege de ce.
Când Patt s-a uitat la Theeranai, a văzut aceeași privire feroce, dar în câteva secunde, dispoziția lui Theeranai s-a schimbat ca și cum ar fi apăsat un întrerupător.
Expresia lui răzbunătoare s-a transformat într-un zâmbet, ca și cum ar fi fost o altă persoană. Acum, Patt începea să realizeze că poate nu-l cunoscuse deloc pe Theeranai.
Acest Theeranai era mai complex decât putea Patt înțelege; poate că nu era persoana pe care credea că o cunoscuse de la început. Chiar și după plecarea lui Theeranai, tensiunea de la masă a rămas. Elis stătea încă încruntat, radiind ostilitate. Fața îi era inaccesibilă, iar vocea ascuțită și lipsită de emoție făcea ca cei care veniseră să-i salute să se retragă unul câte unul.
Patt, care stătea lângă el, nu putea decât să ofteze, gândindu-se la modalități de a-l distrage pe Elis și de a-i îmbunătăți starea de spirit. Devenise un obicei: când Elis ardea, el trebuia să fie apa care să-l calmeze.
- Vremea e frumoasă în seara asta, nu-i așa? Uite, cerul este senin, iar luna este frumoasă, a menționat Patt, încercând să înceapă o conversație.
- Ce, nu ai mai văzut-o înainte? Elis, care nu avea chef de romantism, a răspuns sarcastic.
- Nu ești deloc romantic. Când oamenii vin la plajă, de obicei se bucură de cerul nopții, a insistat Patt.
- Desigur, sunt nepoliticos și de prost gust, a recunoscut Elis, uitându-se scurt la Patt înainte de a privi plaja. Știa că Patt încerca să destindă atmosfera, dar firea sa încăpățânată izbucnea mereu.
- Ești sarcastic sau conștient de tine? a glumit Patt, potrivindu-i tonul.
- Conștient de sine. Sunt conștient că nu am fost niciodată destul de bun pentru nimeni de aici. Hmph! Doar pentru că a venit și m-a salutat, ți s-au umflat ochii și ai explicat repede că a fost o coincidență. Ți-a fost teamă că va înțelege greșit? Și cine a spus că v-ați despărțit? a răspuns Elis, cu o privire încruntată.
În timp ce altcineva s-ar fi simțit intimidat de starea lui de spirit, Patt nu a fost tulburat.
- Știu că ești într-o dispoziție proastă, dar nu uita că nu trebuie să te suport. Dacă ai de gând să fii dificil, nu voi tolera asta.
- Îmi pare rău, sunt doar supărat, a spus Elis, devenind nervos pe măsură ce Patt îl amenința.
- Știu.
- Nu știi! a izbucnit Elis, încruntându-se ușor.
- Dacă ai fi știut, nu m-ai fi făcut gelos ca un nebun. Ești cineva la care țin foarte mult, iar ticălosul ăla s-a purtat de parcă ar fi vrut să te țină pentru el. Ar trebui să-i mulțumesc pentru asta sau ce? Ar trebui să-l laud pentru că vrea să te facă fericit?
- Elis, nu trebuie să-ți faci griji pentru mine și Thee. Dacă spun că nu e nimic între noi, vorbesc serios. Ar trebui să-ți faci griji pentru munca ta, spuse Patt cu sinceritate.
- Să se folosească de Lodge ca de un instrument pentru a-te învinge nu este corect. Trebuie să fii atent.
- Îți faci griji pentru mine?
Vocea lui Elis se înmuiase, iar ochii i s-au luminat, un zâmbet subtil apărându-i în colțul gurii.
- Da, sunt îngrijorat pentru tine, pentru companie, pentru afacerea pe care ai construit-o. Voi fi atent. Doar auzindu-te spunând că ești îngrijorat mă face atât de fericit încât aș putea pluti departe.
- Nu lua asta ușor, Elis.
- Știu. Chiar dacă uneori acționez fără să gândesc, știi că nu sunt prost.
Patt dădu din cap, iar Elis îi oferise un zâmbet blând. Era adevărat; Elis știa multe lucruri și, de obicei, nu-i plăcea să provoace situații. Strategia lui era să momească și să aștepte ca peștele să muște.
- Îmi pare rău. Am avut o mică problemă cu stomacul și am fost plecat o vreme. Aveți nevoie de ceva, domnule Elis? Mă ocup eu de asta, se scuză Thiti, care tocmai se întorsese la masă.
- Nu e nevoie. Stai jos și odihnește-te.
Thiti s-a așezat așa cum i-a sugerat Elis și i-a aruncat o privire lui Patt, care conținea ceva indefinibil, o privire care nu a trecut neobservată de Elis. Elis îl studia gânditor pe noul său asistent, iar mintea sa procesa informațiile încet, dar sistematic.
- Thiti, luni, te rog să pregătești informațiile pentru o întâlnire cu toate departamentele despre proiectul JZ. Începând de astăzi, vreau să îți asumi întreaga responsabilitate pentru mai multe chestiuni în locul lui Patt. Îți încredințez acest lucru.
Elis vorbise formal, iar Thiti, auzind aceste cuvinte, părea nerăbdător și încântat să i se atribuie o sarcină atât de importantă. A zâmbit ușor și s-a uitat la șeful său cu o privire măgulitoare și recunoscătoare.
Spre deosebire de Patt care se întoarse spre Elis cu o privire curioasă, înclinându-și ușor capul, surprins de schimbarea responsabilităților.
Capitolul 16
Theeranai continua să se uite la vărul și fostul său asistent apropiat, Patt, cu aceeași gelozie care îi măcinase inima întreaga viață. De ce? De ce cineva ca Elis primea toate lucrurile bune? Oamenii din jurul lui erau toți de top. Mai mult de jumătate dintre angajați proveneau de la universități prestigioase, iar mulți erau primii din clasă sau studenți de onoare. Uitați-vă la Patt. Era atât de priceput și dedicat încât toată lumea din industria construcțiilor îi cunoștea reputația. Patt nu se comporta ca un simplu salariat; se purta ca și cum Burton Group era familia lui, ceva ce trebuia protejat și îngrijit cu cea mai mare dăruire.
Patt era inteligent în poziționarea sa. Avea relații bune cu toate companiile, de la parteneri la concurenți. Dacă Elis era priceput să joace rolul unui om de afaceri viclean, Patt juca rolul opus, adăugând astfel dimensiuni multiple negocierilor. Patt indulcea amărăciunea când Elis era dur, distribuind încet farmecul său, până când cealaltă parte simțea că are de câștigat, chiar dacă de fapt nu obținea nimic. Multe companii i-au făcut oferte mai bune lui Patt, dar el nu a plecat. A continuat să lucreze cu devotament la Burton Group, până la începutul acestei luni, când a demisionat brusc.
Theeranai a simțit un moment de satisfacție că Patt plecase, dar se părea că sărbătorise prea devreme. Patt nu doar că nu stătuse departe de Elis, ci legătura lor părea să fi devenit și mai puternică. La naiba! Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât gelozia lui creștea, umplându-i pieptul. Deși nu-i păsa în mod deosebit de Patt, încă îl dorea aproape. Cât de frumos ar fi fost să aibă pe cineva care să-l satisfacă atât la serviciu, cât și în pat? Chiar dacă Patt încerca să se distanțeze, asta nu însemna că-l va lăsa pe Elis să aibă totul. Dacă el nu-l putea avea, nimeni altcineva nu putea, mai ales Elis.
- De data asta, mă voi asigura că vei cădea atât de jos. Dacă nu pot să fac asta, nu-mi mai spune Theeranai, a înjurat el în sinea lui, scrâșnindu-și dinții și incapabil să-și reprime sentimentele răzbunătoare. Era dispus să facă orice, indiferent cât de josnică ar fi metoda, doar ca să-l zdrobească pe Elis. Theeranai a tras o înghițitură mare din paharul pe care-l avea în mână, lăsând alcoolul puternic să-i stingă focul din piept, până când unul dintre directorii de proiect l-a întâmpinat.
Omul furios renunță la comportamentul său și zâmbi.
- Ce mai faceți, domnule Theeranai? A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut, spuse bărbatul ușor supraponderal, în jur de 50 de ani, bătându-l pe umăr pe cel mai tânăr.
- Bună ziua, domnule Wichien, salută Theeranai cu un Wai respectuos, ascunzându-și ochii vicleni ca de vulpe.
- Sunt bine, mulțumesc. Am auzit că ați fost ocupat cu munca în Myanmar. Cum merge treaba?
- Au fost câteva probleme minore cu localnicii, dar am reușit să le rezolvăm. Apropo, am auzit despre proiectul Island Complex pe care ați reușit... să-l smulgeți de la Burton Group. E impresionant, spuse Wichien cu un zâmbet complice.
Theeranai zâmbi larg, mândru de realizările sale, care îi aduseseră bani, muncă și satisfacții pe care nu le mai simțise de ani de zile. Elis avea să realizeze că nu totul venea ușor. În trecut, nu avusese suficient capital pentru a licita proiecte mari, dar acum totul se schimbase de când sosise Lodge. Ceea ce altădată părea imposibil era acum la fel de ușor ca un gest cu mâna.
- Nu este mare lucru. Am avut doar un partener bun și momentul potrivit.
- Investiția Lodge Industries în Thailanda a zguduit cu adevărat industria, nu-i așa? glumi partenerul său de conversație.
- Nu e mare lucru, domnule Wichien. Este doar un proiect.
- Dar acel proiect este destul de important. Am auzit că include mai multe sisteme din cadrul complexului.
- Da, Lodge este specializat în lucrări de sistem. În plus, cei de la Lodge nu și-ar permite să fie întrecuti de Burton Group.
- Burton Group trebuie să simtă presiunea acum, mai ales că jucătorul lor vedetă a dispărut. Nu pot să cred că l-au lăsat să plece. Scuzați-mă, trebuie să vorbesc cu domnul Wisanu.
- Vă rog, mergeți înainte.
După ce silueta voluminoasă a lui Wichien a plecat, Theeranai păru să-și amintească ceva. Și-a scos telefonul și a trimis un mesaj, inima arzându-i de gelozie.
- Trebuie să vorbim.
Un răspuns a venit în câteva secunde:
- În regulă.
- Ce zici de o plimbare? Să schimbăm peisajul, a șoptit Elis încet, profitând de moment pentru a respira parfumul unic al lui Patt.
O parte din el voia să stea și să privească chipul zâmbitor al lui Patt ore în șir, dar o altă parte voia să scape de eveniment, deoarece oaspeții neinvitați zăboviseră prea mult. De la începutul după-amiezii, Patt fusese deosebit de popular. Oameni din companiile partenere și chiar concurenți, auzind că Patt a părăsit Burton Group, veniseră în masă în speranța de a-l atrage să se alăture companiilor lor. Mulți și-au lăsat cărțile de vizită, în speranța că Patt îi va contacta mai târziu pentru negocieri.
Elis simți un val de iritare. Oamenilor aceștia nu le păsa deloc că el stătea chiar acolo, dar tot ce a putut face a fost să strângă din dinți și să se uite la toți cu o privire ucigătoare, care-i făcea să se retragă unul câte unul. Privirea lui părea să avertizeze clar:
- Să nu îndrăzniți.
Elis i-a atins ușor umărul lui Patt, făcându-i semn să se ridice. Patt se uită cu atenție la persoana de lângă el înainte de a se ridica în liniște, dorind și el să-și întindă picioarele.
- Ești beat? Fața ta este foarte roșie. Ești bine?
Bărbatul chipeș, cu trăsături profunde, arăta îngrijorare și posesivitate în voce. Simțea nevoia să-i mângâie obrajii înroșiți ai lui Patt, dar se abținea, temându-se că acesta s-ar putea înfuria din nou. Doar ochii lui adânci trădau cât de mult se îndrăgostea de Patt în fiecare zi.
- Doar puțin amețit, nu chiar beat, spuse Patt.
Nu era beat, dar sângele îi circula mai rapid când bea, făcându-i fața mai roșie decât de obicei. Apropierea constantă a lui Elis, care-i făcea inima să bată mai repede, putea fi și ea o cauză.
- Bine, pentru că e un loc în care vreau să te duc, vorbi Elis cu o voce gravă, iar ochii săi străluceau cu o urmă de flirt. Privirea lui îl făcu pe Patt să se întoarcă, evitând-o stânjenit.
- Hai să nu. Cred că o plimbare aici e bine. În plus, se întunecă. Nu e sigur să mergem prea departe.
- Și ce dacă? Ești cu mine. De ce să te temi?
- De fapt, de tine îmi este frică,se gândi Patt, dându-și ochii peste cap și clătinând din cap ca să-i dea de înțeles celuilalt.
- Nu e departe. Doar un loc liniștit unde să putem vorbi.
- Putem vorbi și aici, spuse Patt cu indiferență.
- Vrei ca toată lumea să audă ce am de spus? Dacă nu te deranjează, nici pe mine nu mă deranjează...
Tonul sugestiv al lui Elis era plin de aluzii. Mâinile lui mângâiau brațul și talia lui Patt, făcându-l să simtă un val de căldură.
- Nu mai folosi tactica asta. Și păstrează-ți distanța. Oamenii se uită,spuse Patt, ridicând mâna pentru a-l opri și făcând un pas înapoi.
Cealaltă mână i-o împinse pe piept, împiedicându-l pe Elis să se apropie mai mult.
- De ce să-ți faci griji pentru alții?
Elis ridică din umeri.
- Dar cred că, dacă am găsi un loc liniștit, am putea vorbi și să ne înțelegem mai bine.
S-a aplecat spre el și îi șopti răgușit, suflând deliberat aer cald pe gâtul lui Patt, ceea ce-i provocă pielea de găină. Mâna lui îi mângâie spatele, făcându-i inima să tresară.
- Ajunge, te rog. Dă-mi puțin spațiu să respir.
- Nu am de gând să fac nimic...
- Știu tot ce gândești. Fața te trădează. Încearcă să te controlezi,spuse Patt sever, cu o expresie atentă, observând fiecare gest și frază.
Știa că Elis încerca să-i scoată de acolo, probabil cu intenții mai puțin inocente, gândindu-se doar la cum să profite de el. Chiar și acum, îl apăsa atât de tare încât Patt abia își mai putea menține echilibrul.
- Mă acuzi? Nu e adevărat,a negat Elis cu un râs ușor, ochii lui limpezi rămânând fixați pe buzele lui Patt, care continuau să-l certe, găsindu-le de-a dreptul fermecătoare.
Patt, relaxat și liniștit, cu o expresie blândă, îi aducea o pace nesperată, deși în adâncul sufletului mai avea lucruri nespuse și decizii de luat. Cu cât Elis se uita mai mult la el, cu atât îi era mai greu să-și dezlipească privirea. În același timp, simțea nevoia să-l sărute până când inima lui ar fi fost pe deplin satisfăcută. Fața roșie a lui Patt și ochii lui umezi și rugători doar îi intensificau dorința.
Buna dispoziție a lui Elis dispăru într-o clipă când observă pe cineva apropiindu-se cu un zâmbet satisfăcut și un comportament de vulpe. Un zâmbet rece și batjocoritor apăru în colțul gurii lui Elis, exprimând un amestec de dispreț și milă.
- Uite cine este! Elis Burton, prietena mea din copilărie, spuse celălalt cu un ciudat accent thailandez, lăsându-și privirea să zăbovească asupra lui Patt mai mult decât era necesar.
Faptul că Elis îi dădea o atenție aparte lui Patt nu trecu neobservat. Chipul chipeș de rasă mixtă al noului venit era împodobit cu un zâmbet, în timp ce ochii lui se mișcau între Elis și Patt. Ochii săi de culoare deschisă se îngustară ușor, iar un zâmbet subțire apăru pe buzele lui.
Elis își schimbă complet expresia. Starea lui jucăușă și veselă deveni imediat rece și severă. Ochii, altădată strălucitori, se închiseră într-o privire rece.
- Ce mai faci, Fei Long? Vocea ta sună la fel de iritantă ca întotdeauna, spuse Elis pe un ton rece și batjocoritor.
- După atâția ani, ești încă atât de amar, prietenul meu, replică Fei Long ironic.
- Mai bine o sută de dușmani josnici decât un prieten ca tine, răspunse Elis cu dispreț, făcându-l pe Fei Long să râdă batjocoritor.
Pe măsură ce cei doi continuau conversația, atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. Privirile lor păreau să spună clar că erau adversari, nu prieteni, așa cum pretindea Fei Long. Patt, care ascultase în tăcere, se îndepărtă puțin de Elis pentru a-l vedea mai bine pe noul venit. Fei Long observă și făcu doi pași înainte, pregătindu-se pentru o confruntare.
- Acest om trebuie să fie Fei Long Lodge, directorul general al Lodge Industries, își spuse Patt, recunoscându-l în cele din urmă.
Arăta mai tânăr și mai periculos în persoană decât în fotografii. Despre Fei Long se spunea că era un om de afaceri cu o latură întunecată, aproape mafiotă. Deși la prima vedere părea un bărbat bogat și chipeș, ochii lui trădau o viclenie rece. Chiar dacă zâmbea larg, părea mereu pregătit să înjunghie pe cineva în orice moment de neatenție.
În timp ce Patt observa fiecare gest al lui Fei Long, simțul lui de prudență se intensifică.
- Preferi dușmanii în locul prietenilor? îl provocă Fei Long cu o voce plină de amenințări subtile.
Elis rămase calm și imperturbabil.
- Așa sunt eu. Și tu? Ești la fel de josnic ca întotdeauna?
- Josnic? Te referi la cineva care-și sapă prietenii pe la spate?
Ochii lui Elis se întunecară, transformându-se într-un rug incandescent de furie. Nu părea să se confrunte cu un prieten din copilărie, ci cu un dușman vechi și de moarte.
- Dușmanii nu sunt înfricoșători, dar prietenii falși sunt periculoși, răspunse Elis calm.
- Dacă trebuie să aleg, aleg dușmanii.
- Bine, fă cum dorești. Dar lasă-mă să-ți spun: să fii dușmanul meu nu e distractiv. Știi că îmi place să-i distrug pe cei care mi se opun. Poate că, dacă ai coborî puțin mândria, lucrurile ar fi mai ușoare.
- Eh! Elis ironiză.
- Asta sunt eu. Și tu? Ești la fel de josnic ca întotdeauna?
- Ce vrei să spui prin josnic? Te referi la momentele în care te-am făcut să-ți pierzi calmul ani de zile? Dacă asta vrei să spui, poate că încă sunt.
Fei Long se apropie și îi șopti la ureche lui Elis:
- Știi, Elis, încă mă gândesc la momentele distractive cu Run. Când Run geme... e incredibil. Când Run se contorsionează sub mine, știi cât de bine se simte, nu?
Fața lui Elis deveni roșu aprins. Își strânse pumnii atât de tare încât venele i se umflară, luptând să-și controleze furia. Maxilarul său puternic se încordă, formând o creastă distinctă. Trecutul de mai bine de zece ani era dezgropat de acest vechi dușman, și resentimentul adânc înrădăcinat nu era ceva ce putea fi uitat ușor.
- Îmi cer scuze de întrerupere. Poate părea nepoliticos, dar chiar trebuie să vorbesc cu domnul Elis un moment. Avem niște probleme de rezolvat, interveni Patt, simțind că, dacă îi lăsa pe cei doi împreună, situația s-ar putea înrăutăți. Se întoarse spre Elis la sfârșitul frazei, semnalându-i discret că era timpul să plece, înainte ca Elis să explodeze de furie.
- Eu sunt Fei Long Lodge. Îmi pare rău că nu m-am prezentat, spuse bărbatul cu un zâmbet ironic.
-Bună , mă bucur să vă cunosc. Eu sunt Patt, răspunse acesta scurt și politicos.
Chiar când era pe punctul de a-i strânge mâna lui Fei Long din politețe, Elis apucă încheietura lui Patt și îl îndepărtă cu forță, fără să-i pese de etichetă. Nu numai atât, dar Elis își perie mâna de parcă ar fi vrut să scape de atingerea lui Fei Long, provocându-i o grimasă de durere.
- Du-te și așteaptă-mă la plajă. Mă voi alătura în curând, spuse Elis, înmuiindu-și vocea când se întoarse spre Patt.
- Voi aștepta aici.
Ochii lui Patt exprimau îngrijorare și insistență, semnalând clar că nu intenționa să-i lase să rămână singuri.
- Așteaptă o clipă, atunci.
Elis îi bătu ușor pe spate lui Patt, dând din cap în semn că înțelege dorința lui de a evita o confruntare.
- Domnul Patt este prietenul tău, Elis? întrebă Fei Long.
- Obișnuiam să lucrez cu Elis, i-am fost asistent, răspunse Patt, dorind să pună capăt discuției.
- Înainte? Deci nu mai ești? întrebă Fei Long cu o voce răgușită, iar expresia sa ilizibilă și zâmbetul malițios îl îngrijorară pe Elis.
- Nu e treaba ta, răspunse Elis, tăios și furios.
-Întrebam doar. Nu te enerva. Altfel, oamenii din jur ar putea începe să se simtă inconfortabil, zâmbi Fei Long, aruncându-i o privire lui Patt.
- Uită-te la fața lui Patt chiar acum. Nu-ți face griji, eu și Elis ne certăm mereu. Iată cartea mea de vizită.
Fei Long întinse o mică bucată de hârtie, dar înainte ca Patt să o apuce, Elis interveni ferm.
- Să mergem,spuse Elis, apucându-l pe Patt de umăr și trăgându-l după el, refuzând să mai dea atenție vechiului său rival.
Patt îl urmărea tăcut pe Elis, care pășea furios și grăbit. În timp ce mergeau, Patt privi fața severă a lui Elis, observând furtuna de emoții care nu părea să se risipească ușor. Nemulțumirea lui Elis era clar legată de Fei Long Lodge. Curiozitatea lui Patt persista, însă nu îndrăznea să întrebe.
Run, numele menționat de Fei Long, îl făcuse pe Elis să se crispeze, ochii lui devenind parcă în flăcări. Era clar că numele avea o semnificație importantă, dar Patt nu avea dreptul să întrebe.
Elis continua să pășească repede înainte, iar Patt, pierdut în gânduri, îl urmă. Timp de peste zece minute, cei doi merseră în tăcere de-a lungul plajei, acompaniați doar de sunetul valurilor ce se spărgeau de țărm.
Au mers în tăcere de-a lungul plajei, singurul sunet fiind cel al valurilor care se spărgeau pe țărm în această noapte liniștită, în timp ce muzica festivă se stingea cu fiecare pas. Fără cuvinte. Fără contact fizic. Nici măcar o privire nu fusese schimbată între ei. Patt privea spatele lat al lui Elis, cu părul său deschis la culoare fluturând în vânt, mulțumindu-se să-l observe din spate, așa cum făcuse întotdeauna.
În cele din urmă, oricât de departe ar fi încercat Patt să fugă de Elis, părea că o forță îl atrăgea mereu înapoi în orbita acestuia. Chiar dacă legătura lor căpătase o formă diferită, Elis avea totuși o atracție pe care Patt nu o putea ignora. Gândurile lui Patt rătăciră până când Elis îl conduse la un ponton de lemn, care se întindea de pe plajă în marea albastră ca cerul. De acolo, puteau vedea niște case de mărime medie, izolate și liniștite, cocotate pe apă. Felinarele pâlpâiau ușor, ghidând drumul de la capul pontonului de-a lungul plajei, până la pridvorul fiecărei case.
Patt se încruntă când privi casa care nu era nici prea aproape, nici prea departe, înainte de a întreba instinctiv, cu o urmă de curiozitate:
- Aici este locul?
Cum Elis rămase tăcut și nemișcat, tăcerea deveni în curând sufocantă.
- Eh, să mergem,spuse în cele din urmă Elis, iar un zâmbet moale îi curba buzele.
De data aceasta, îl luă de mână pe Patt și porniră împreună. La jumătatea drumului, Elis își înfășură un braț în jurul umerilor lui Patt, ca și cum ar fi vrut să-l revendice.
Cei doi urcară scările de lemn până ajunseră la o masă luminată de lumânări. Pe masă erau sticle de vin și două pahare înalte. Patt nu se putu abține să nu zâmbească ușor când realiză că Elis încerca să fie romantic cu el. Era un gest neașteptat, având în vedere că Elis nu obișnuia să fie romantic cu el, chiar dacă avusese astfel de gesturi față de alții.
- M-ai adus aici doar pentru vin?întrebă Patt, încercând să pară relaxat, în timp ce se așeză când Elis îi întinse un scaun.
- Nu trebuia să te deranjezi atât.
- Am vrut doar o schimbare de decor. Dar de ce? Nu-ți place? Elis ridică o sprânceană, nici zâmbind, nici încruntându-se.
- Ba da. Sunt doar puțin surprins, asta-i tot.
- Încearcă-l. E fin, spuse Elis, înseninându-se după ce turnă vin roșu răcit. Apoi își luă paharul și îl atinse ușor de obrazul lui Patt, făcându-l să tresară. Elis îi frecă deliberat mâna cu degetele sale calde, ceea ce îl făcu pe Patt să tremure din nou.
- Încerci să mă îmbeți?întreba Patt, mascându-și roșeața.
- Poate, răspunse Elis cu o voce răgușită.
- Nu te-am mai văzut beat până acum. Sunt curios dacă ești așa cum mi-am imaginat.
- Chiar acum, m-ai oprit să beau, replică Patt cu un zâmbet în colțul gurii.
- Nu voiam să te îmbeți în fața altora. Eu devin gelos... Dar acum, dacă vrei să bei sau să te îmbeți cât vrei, n-ai decât. Dacă vinul nu e destul de puternic, am ceva mai tare înăuntru.
Elis îi făcu cu ochiul, turnând mai mult vin când paharul lui Patt era aproape gol.
- Cum e? Îți place gustul?
- E bun.
- Serios? întrebă Elis, apropiindu-și fața de a lui Patt, astfel încât nasul său bine conturat era la doar câțiva centimetri de obrazul celuilalt.
- Patt.
- Da?
-Mulțumesc că ești aici. Să te am în preajmă mă face să mă simt în largul meu. Când îmi pierd cumpătul, tu ești acolo să mă ajuți să-mi recapăt controlul, recunoscu Elis deschis.
Întâlnirea cu Fei Long îi tulburase profund pacea interioară. Dacă Patt nu ar fi fost acolo, Elis ar fi putut să-și piardă controlul și să recurgă la violență, ceea ce ar fi fost o știre de primă pagină despre doi oameni de afaceri care se bat ca niște copii. Nu știa dacă fusese doar ghinion că-i întâlnise pe Theeranai și Fei Long în aceeași zi, dar vechile amintiri reveniseră ca niște scene de care voia să uite. Deși nu mai simțea durerea de altădată, sentimentul de trădare era încă acolo, o cicatrice adânc înrădăcinată care nu se putea șterge ușor.
- Ai nevoie de ajutor cu ceva? întrebă Patt când văzu îngrijorarea din ochii lui Elis.
- Dacă e ceva ce pot face...
- Nu e nimic. Sunt doar supărat de ceva. Știi că nu suport fața lui Theeranai, iar faptul că a trebuit să dau peste Fei Long la același eveniment m-a făcut să vreau să-l lovesc.
- E doar o întrebare stupidă care nu va dispărea. Nu-ți face griji în privința asta, spuse Elis.
- Nu mi-ai spus niciodată de ce îi urăști, observă Patt.
- Sunt sigur că pot ghici, dar...
- Oamenii se rănesc atât de mult doar din două motive: bani sau o femeie. Sau poate un bărbat, glumi Patt, încercând să dea tonul mai ușor.
- Cei doi mi-au făcut ceva de neiertat. Dar nu e vorba doar de ei; asta mi-a făcut să-mi pierd încrederea în iubire, recunoscu Elis.
- Asta e tot ce pot să spun.
- Ai iubit acea persoană profund, nu-i așa?
Patt dorea cu disperare să întrebe, dar nu îndrăznea. Dacă Elis ar fi spus „da", l-ar fi durut.
- Tipul ăla Lodge nu-ți este prieten, Elis. Trebuie să fii atent.
- Mulțumesc pentru grijă. Îi cunosc trucurile. Nu îi voi lăsa să mă afecteze atât de ușor. Chiar dacă își unesc forțele împotriva mea, am modalități de a mă descurca, spuse Elis hotărât.
- Am auzit zvonuri că e implicat cu mafia. Este adevărat?
- Da, Lodge are influență, dar asta nu mă privește.
- Elis, nu vreau să te amesteci cu astfel de oameni. Dacă e vorba de afaceri, nu-mi fac griji pentru tine. Dar dacă e ceva dubios, nu poți fi neglijent, insistă Patt.
Reputația întunecată a lui Fei Long nu trebuia subestimată. Chiar dacă erau în Thailanda, puterea banilor și a influenței întunecate putea amenința chiar și pe cei cinstiți.
- Mă bucur că îți pasă, răspunse Elis cu un zâmbet ușor.
- Bineînțeles că-mi pasă, recunoscu Patt sincer.
- Haide, o să fiu atent. Nu te mai încrunta și bea, glumi Elis, încercând să schimbe subiectul pentru a-l liniști pe Patt.
Bărbatul înalt se apropie, turnându-i încet vin în pahar, în timp ce fața sa se apropia atât de mult încât nasul său era la doar un centimetru de maxilarul lui Patt.
Apropierea lor le aduse un amestec de căldură și frisoane. După ce fuseseră despărțiți atât de mult timp, dorul chinuitor se simțea în amândoi. Pentru Patt, era o luptă să rămână ferm, să nu lase dorul să-l tragă înapoi într-o relație nesigură. Chiar dacă Elis ar fi vrut cu adevărat să fie ceva serios, Patt nu îndrăznea să viseze prea mult. Elis era periculos, iar pericolul îl chema mereu mai aproape.
Pentru Elis, se străduia să nu se aplece și să-l sărute pe bărbatul din fața lui. Privirea sinceră și expresia deschisă a lui Patt îl captivară complet. Ochii lui Elis rămăseseră fixați pe fața înroșită a lui Patt. Dorea să muște acele buze roșii, să-i simtă gustul dulce. Mirosul de alcool amestecat cu respirația lui Patt nu făcea decât să intensifice dorința de a-l avea aproape.
- Ce... ce s-a întâmplat? întrebă Patt, cu vocea tremurândă.
Elis se holba la el, fără să clipească, fără să spună nimic, doar fixându-l, ca și cum întreaga sa lume ar fi depins de asta. Cel care era privit înghiți în sec, simțind cum privirea lui Elis îl învăluia, incontestabil seducătoare.
Ce trebuia să facă Patt? Să rămână tăcut sau să protesteze? Elis se aplecă încet, iar când Patt făcu un pas înapoi, el se apropie din nou.
- Se face târziu...
Patt începu, dar nu apucă să-și termine propoziția, căci Elis îl prinse de buzele înroșite. Buzele lui Patt, care urmau să protesteze, îi oferiră lui Elis ocazia perfectă de a savura dulceața lor. Limba sa exploră gura caldă a lui Patt, gustând alcoolul care persista pe vârful limbii acestuia.
Elis își dădu seama că a simți gustul alcoolului prin limba altcuiva era mai amețitor decât a bea el însuși. Gemu satisfăcut, în timp ce mâna sa îi ținea gâtul lui Patt, înclinându-l pentru a primi sărutul exact cum își dorea. La început, Patt tresări, dar pe măsură ce sărutul deveni tot mai intens, îi răspunse cu o pasiune profundă.
Elis îl privi intens pe Patt, savurând fiecare clipă a acelui moment intim, în timp ce acesta, cu obrajii roșii și respirația ușor tremurândă, încerca să evite contactul vizual. Se simțea expus și vulnerabil, iar inima îi bătea puternic. Într-o astfel de situație, cu emoțiile adunate și atmosfera încărcată, părea imposibil să păstreze o distanță rațională față de bărbatul din fața lui.
Capitolul 17
ELIS
- Vom sta aici în noaptea asta.
I-am șoptit răgușit la ureche lui Patt, cuvintele mele oscilând între o cerere și o rugăminte ca el să rămână cu mine. În acel moment, Patt, de obicei calmul meu, părea să fie într-o dispoziție proastă. Ochii îi erau sticloși, ca și cum ar fi băut prea mult.
Privirea mea a alunecat spre obrajii lui Patt, înroșiți la fel ca buzele lui umflate de la sărutul nostru recent. Din punctul meu de vedere, arăta atât de atrăgător, încât era greu să rezist. M-am aplecat în mod deliberat mai aproape, lăsându-mi respirația să-i atingă fruntea, semnalând că, de data aceasta, nu voi da înapoi până când Patt nu va ceda.
Ca urmare, respirația lui Patt a devenit mai grea. Și-a înclinat fața ca să se uite la mine, fără să dea semne că s-ar îndepărta. Am presupus că simțurile lui erau amorțite, iar apărarea lui obișnuită era slăbită. Ăsta era un lucru bun. Tocmai îmi dădusem seama că asta simțeam când eram îndrăgostită iremediabil de cineva. Fiecare respirație pe care o luam era plină de chipul lui Patt și de lucrurile pe care le făcuse pentru mine de-a lungul timpului în care lucrasem împreună.
Când eram despărțiți, nu mă puteam gândi decât la el. Chiar și atunci când închideam ochii, imagini cu Patt îmi apăreau în minte la nesfârșit, până când aproape înnebuneam. Dacă Patt dispărea din nou și nu-l puteam contacta, puteam să-mi pierd mințile. I-am mângâiat ușor obrazul înroșit de mai multe ori, rugându-mă în tăcere ca Patt să simtă la fel ca mine.
- Ai plănuit să mă aduci aici, să mă îmbeți cu vin și apoi să mă târăști mai târziu în pat?
Patt nu vorbea cu mânie, ceea ce era un semn bun.
- Ce fel de răspuns vrei să auzi?
- Vreau să știu primul gând care ți-a trecut prin minte, a spus Patt, ochii lui înlăcrimați fiind suficient de serioși încât să nu mă pot eschiva de la întrebare.
- Primul gând?
Am ezitat, întrebându-mă dacă ar trebui să vorbesc sau să tac.
- Primul gând a fost probabil ceva de genul... Nu-mi pasă. Nu-mi pasă dacă ești beat sau nu. În cele din urmă, vreau să te sărut, vreau să te îmbrățișez și vreau să te fac să gemi încet sub mine.
- Dacă e așa, toate astea...
- Pur și simplu creează atmosfera, și vreau să funcționeze.
Cu asta, i-am prins din nou buzele, fără să-i dau ocazia să se pregătească. Mi-am lipit ferm buzele de ale lui, înclinându-mi ușor capul pentru a ajusta unghiul și a savura acea dulceață îmbătătoare. Am înaintat deliberat, tachinându-i încet buzele bine formate cu limba, mâna mea legându-i gâtul palid pentru a-i înclina capul și a accepta sărutul pe deplin.
Patt și-a despărțit buzele în timp ce eu adânceam sărutul. I-a scăpat un geamăt ușor, care suna ca un amestec de protest și plăcere. Sărutul nu era ceva ce îmi plăcea de obicei. Cu alții, un sărut putea fi doar preludiul unui sex rapid, fără sens. Sărutul se termina în câteva minute. Rareori petreceam mult timp sărutând.
Ceea ce excelam era să domin corpul partenerului meu, să caut plăcerea prin penetrare sau să-mi satisfac partenerul cu sex oral, terminând cu un climax crud și trecător care nu lăsa nimic memorabil. Dar cu Patt a fost complet diferit. Senzația de a-l săruta a fost de nedescris. Căldura limbii lui s-a infiltrat în fiecare fibră a ființei mele. Era sinceritate amestecată cu dorință, dulceață împletită cu o foame arzătoare.
Uneori, nevoia de a-l poseda era atât de puternică încât simțeam că-mi pierd controlul. Uneori mă întrebam dacă nu cumva am mers prea departe pierzând controlul total asupra corpului și inimii mele. Dar mi-am dat seama că nu-mi pasă. Atâta timp cât îl aveam pe Patt alături de mine, nu aveam nevoie să controlez nimic. Voiam ca totul să fie natural și condus de sentimente.
- Vom continua să ne sărutăm aici sau ne vom muta înăuntru?
Nu mă așteptam ca acele cuvinte să scape de la persoana din fața mea.
- Înăuntru, am spus.
L-am luat pe Patt în brațe, jumătate târându-l, jumătate împingându-i silueta subțire prin ușa mare și albă. Lumina slabă a lumânării de afară abia pătrundea în cameră, dar încă puteam vedea expresia supusă de pe fața lui, care mă excita și mă încânta. I-am cuprins obrajii lui Patt cu ambele mâini, dându-i un sărut exigent, transferându-i dorințele mele reprimate pentru a le simți.
Și de data aceasta, am avut noroc, pentru că Patt m-a sărutat înapoi. L-am lăsat pe Patt să preia conducerea pentru o vreme, iar genunchii mi-au slăbit când Patt a strecurat o mână în cămașa mea, începând să mă exploreze de la stomac la spate.
- Mmm.
Acesta a fost sunetul unui geamăt după ce limba caldă a lui Patt a alunecat în gura mea. Sângele mi-a năvălit pe față, curgându-mi prin corp până când s-a concentrat în centrul meu. Doar mica mișcare a vârfului limbii lui a fost suficientă pentru a-mi aprinde instinctele primare, făcându-mă să mă simt dureros de tare și excitat...
Oh, Doamne, oh, Doamne!
Autocontrolul meu s-a spulberat în acel moment. Ceea ce credeam că va fi un ritm lent și constant s-a transformat într-o grabă, o nevoie nerăbdătoare de a merge mai departe. Chiar dacă voiam să fiu blând și să prețuiesc această persoană. Cel puțin, voiam ca Patt să se simtă satisfăcut, nu doar să vadă relația noastră ca pe un sex fără sens.
Dar la naiba! Patt era atât de tentant. Cum aș fi putut rezista? În mod normal, nu eram o persoană care să fiu refuzat, iar Patt era singura excepție. L-am condus pe Patt la pat fără să ne întrerup sărutul. Sunetul buzelor noastre lovindu-se era plăcut pentru urechile noastre și amândoi ne-am bucurat de el, continuând să ne sărutăm în întuneric.
Nu l-aș fi lăsat pe Patt să aibă liniște sau să fie singurul căruia i se permite să atingă, așa că mi-am folosit o mână pentru a-i desface cămașa de pe pantaloni, înainte de a o descheia pe rând cu ușurință. Cămașa, lăsată acum deoparte, mi-a permis să mângâi mai liber pieptul lui Patt. Mi-am lăsat intenționat degetele să-i ating ușor fiecare centimetru al corpului.
Pielea lui Patt era caldă și moale, cu un parfum unic, seducător, pe care l-am inhalat toată noaptea. Era un parfum popular printre bărbați, dar pe Patt era irezistibil de sexy, făcându-mi excitația aproape insuportabilă.
În acel moment, l-am atins în mod deliberat încet pe prețiosul meu Patt, mâna mea aspră alunecând pe pielea lui înroșită de la talia lui subțire, pe partea stângă, trecând pe lângă micul buric spre dreapta și până la piept, unde muguri frumoși și copți îmi așteptau gura.
L-am tachinat suficient cât să simtă, intenția de a-l excita până la un chin dulce. Corpul lui Patt a răspuns, zvârcolindu-se și scoțând gemete moi pe care le puteam auzi. Acel sunet era cel mai sexy... Aveam de gând să înnebunesc de la acest geamăt profund.
Ne-am întrerupt sărutul, amândoi gâfâind puternic, fără să știm a cui era respirația. Expresia lui Patt m-a făcut să vreau să mai continui încă o oră sau două. Dar dacă am fi continuat să ne sărutăm... nimic altceva nu ar fi progresat, nu?
Cu acest gând, l-am împins pe Patt să se așeze pe pat, cu piciorul meu prins între genunchii lui, și am întins mâna să aprind lampa de lângă pat. Între timp, nasul lui Patt mi-a frecat gâtul. Fie din greșeală sau nu, a stârnit în mine o excitare bruscă. Lumina din cameră mi-a permis să văd mai clar corpul lui Patt, carnea lui expusă.
M-am apropiat până când am ajuns la câțiva centimetri distanță, brațele mele călărindu-l pe Patt în timp ce el stătea întins pe pat, genunchii mei fiind plasați de o parte și de alta a picioarelor lui. Gâtul mi s-a încălzit din nou când Patt și-a îngropat în mod deliberat fața în curba gâtului meu, suflându-și respirația fierbinte pe el.
- Cred că sunt foarte beat... Știi că mă simt fierbinte peste tot? a murmurat el, apoi și-a îndepărtat fața și și-a înclinat capul să se uite la mine.
Am zâmbit, degetele mele mângâindu-i cu încântare buzele roșii și apoi obrajii moi.
- Ai băut mai multe pahare. E normal să fii beat.
- Te urăsc...
Cuvintele lui Patt m-au înghețat, iar corpul mi s-a înțepenit. Inima mă durea. Deși eram puternică din fire, câteva cuvinte scurte puteau totuși să mă zguduie.
- Urăsc... că ești mai chipeș decât mine. Urăsc și mai mult că îmi place să mă uit la tine când nu te uiți. De multe ori m-am întrebat de ce încă arăți bine chiar și atunci când nu ai dormit prea mult. A existat vreodată un moment în care ai arătat rău? Va exista vreodată o zi în care femeile să nu vrea să se arunce asupra ta?
Abia am reușit să-mi reprim zâmbetul la următoarele lui cuvinte. Inima mi s-a umplut de bucurie. Mai dă-mi... mă simt atât de bine.
- Ești gelos sau invidios... Serios, nu trebuie să o faci în secret. Vreau să te uiți la mine. Dacă aș fi știut, te-aș fi chemat să stai și să mă privești toată ziua.
- Nu am avut niciodată niciun drept asupra ta. Doar o privire furișată m-a făcut să mă simt vinovat. Nu sunt potrivit pentru cineva ca tine. Sunt normal, plictisitor, un tocilar în ochii tuturor.
Patt vorbea încet, fără un zâmbet, ochii lui erau suficient de triști încât să mă facă și pe mine să mă simt groaznic.
- Nu trebuie să te simți vinovat și nu trebuie să mai arunci priviri pe furiș. De acum înainte, sunt al tău. Uită-te cât de mult vrei, fă ce vrei. Și doar ca să știi, nu ești un tocilar; ești atrăgător și mă exciți destul de des.
Când am terminat de vorbit, i-am luat mâna și i-am pus-o pe pieptul meu. Patt s-a relaxat și mi-a oferit un zâmbet blând. Ți-am spus cât de slăbit sunt după un astfel de zâmbet al lui Patt? Dacă nu, lăsați-mă să îți spun că atunci când sunt epuizat până la punctul de rupere și văd un zâmbet ca acesta, aproape că pot uita de toată oboseala mea.
- Este cu adevărat posibil pentru noi? a întrebat el.
- Bineînțeles, am spus eu ferm.
- Poate că m-am jucat cu alții, dar cu tine, nu cred că este un joc.
- Elis...
- Sunt fericit să te am. Ești special, cineva pe care nu voi lăsa pe nimeni altcineva să te atingă.
- Mă voi agăța de tine cu tot ce am.
- Vreau să fim aproape.
- Mi-e frică de inima ta.
- Nu-ți fie frică, te rog, am murmurat lângă obrazul lui, presându-mi fața în curbura gâtului lui, mângâindu-l ca o pisică.
- Cât timp va dura asta?
- Cine știe, Patt? Să vedem cum merge.
Cu asta, mi-am lipit din nou buzele de cele ale lui Patt. Acest sărut nu a mai fost jucăuș sau tachinator. Am transmis în mod deliberat toate sentimentele mele printr-un sărut intens, fără rezerve. Mâna mea s-a mișcat pentru a-i desface cureaua, urmată de nasturul de la pantaloni, care s-a desfăcut cu ușurință.
Am ridicat șoldurile lui Patt pentru a-i scoate pantalonii subțiri. Ne-a luat doar câteva secunde să ne dezbrăcăm. Sincer, am fost recunoscător că Patt era beat... M-am îndepărtat când tot ce mai rămăsese pe Patt erau chiloții lui albi și am început să mă dezbrac și eu, doar că am dat totul jos, dezvăluindu-mi dorința nerăbdătoare pentru ca Patt să o vadă, lăsându-l un pic uimit.
- Dacă sunt prea nerăbdător, nu o lua prea personal, am glumit, deși nu eram sigur dacă persoana care stătea cu ochii larg deschiși pe pat ar fi râs.
- Nu mă mai face de râs, a spus el. I-am urmărit privirea lui Patt, care era fixată pe bărbăția mea, indiferent dacă îi plăcea sau nu.
Și-a lins buzele, limba aia roșie alunecându-i pe buza de jos, și la naiba! Nu m-am putut abține să nu mă gândesc dacă Patt... își va folosi limba aceea mică și tachinătoare și va ciuguli vârful, sugându-l cu buzele în formă de "O", mișcându-se încet de la cap în jos.
Oh... Mi-am ținut respirația, părul de pe brațe mi s-a ridicat în picioare, la fel ca tensiunea din inima mea. Oh... Abilitățile orale ale lui Patt probabil m-ar face să ejaculez în câteva secunde...
- Ai gânduri murdare despre mine, nu-i așa?
Patt s-a uitat la mine, alternându-și privirea între bărbăția mea, paralelă cu podeaua, devenind și mai rigidă.
- Ah... prins în flagrant.
Chiar dacă am spus asta, nu însemna că eram stânjenit. M-am prefăcut indiferent și m-am apropiat încet de figura aproape goală de pe pat.
- Dacă nu vrei să te prind, nu te uita așa la mine. Pentru mine e clar ce vrei să fac... Fața ta spune exact de unde vrei să încep.
Nu m-am putut abține să nu râd, mângâindu-i ușor părul.
- Chiar dacă aș vrea, nu te-aș forța. Nu-ți face griji. Vom face doar ceea ce te face să te simți confortabil.
Dacă nu ar fi fost fericit sau nu ar fi vrut, nu l-aș fi forțat pe Patt să-și folosească gura pe mine. Chiar dacă aș fi un iubit egoist, genul acesta de lucruri trebuie făcute de bunăvoie, nu din obligație. Apoi a trebuit să ridic ușor o sprânceană când Patt m-a tras de încheietură până când coapsele mele au atins marginea patului, în timp ce își desfăcea larg picioarele și îmi trăgea șoldurile mai aproape.
- Hm?
Patt a aplicat un pic mai multă forță, trăgându-mi mai aproape partea din spate a taliei. Fața lui era periculos de aproape de erecția mea, periculos de aproape de așteptările mele. Oh... Mai ales când Patt a ridicat privirea cu acei ochi incredibil de seducători, acea mică mușcătură de buză a fost prea mult.
Omoară-mă acum... Te rog... dacă nu ai de gând să continui, omoară-mă. Nu mă lăsa să sufăr mai mult de atât.
- ... De ce? Nu-ți place sexul oral?
- La naiba!
Patt mi-a aruncat în față propriile mele cuvinte. Îi pusesem întrebarea asta înainte și ajunsesem să-i ofer lui Patt o sesiune orală satisfăcătoare. Gustul lui Patt mergea dincolo de orice descriere, dar din moment ce nu o mai făcusem pentru nimeni altcineva, am presupus că Patt trebuie să fie cel mai dulce și mai delicios.
- Este ceea ce îmi place mie cel mai mult, dar dacă nu vrei, nu trebuie să te forțezi.
După ce am spus asta, aproape că îmi venea să mă lovesc pentru că făcusem pe băiatul bun. Spune-i, Elis, cât de mult îți dorești gura lui Patt. De ce să te prefaci că ești un gentleman când asta îți contrazice propriile dorințe? Chiar dacă gura mea vorbea cu blândețe, șoldurile mele aproape că se mișcau singure, împingând spre fața lui. Gândurile mele erau complet contradictorii.
- Liniște, m-a întrerupt Patt.
Dar ceea ce aproape că m-a surprins a fost fermitatea cu care mâna lui Patt mi-a apucat erecția, mângâind-o cu îndemânare. Prima mișcare a fost scurtă, dar chiar și asta m-a făcut să strâng din dinți. Din unghiul meu înalt, nu puteam vedea ochii lui Patt, așa că m-am aplecat pentru a-i ridica bărbia și a mă privi în ochi. Patt nu zâmbea; fața lui în mod normal calmă arăta o dorință nu diferită de a mea.
Emoțiile fierbinți ale lui Patt erau dezvăluite prin ochii săi, pe care nu m-aș fi săturat niciodată să-i privesc în această viață. Mișcările mâinilor lui Patt s-au accelerat, iar eu a trebuit să mă abțin să nu-l împing pe cel din fața coapselor mele pe pat, lăsându-l să se joace cu erecția mea rigidă așa cum dorea.
Mi-am ținut respirația și am așteptat... Și așteptarea mea a luat sfârșit. Patt s-a aplecat și mi-a atins vârful cu limba...
La naiba, am blestemat în sinea mea. S-a simțit incredibil de bine... dar nu a fost suficient. Limba lui Patt era aspră, dar îmi plăcea acea textură caldă și aspră. Vârful limbii lui a trecut peste vârful umflat, tachinându-l de două ori, iar apoi gura lui fierbinte a prins doar vârful înainte de a se îndepărta. M-am încruntat, dezamăgit. Am vrut mai mult. Trebuie să fi fost binecuvântat, pentru că, câteva momente mai târziu, limba lui Patt a urmărit lungimea, târându-se încet de la bază la vârf și înapoi.
- Patt... I-am gemut numele, vederea devenindu-mi încețoșată.
- Mmm...
Am auzit un sunet înăbușit în gâtul lui, care se potrivea cu felul în care m-a luat aproape toată în gură. Picioarele îmi tremurau, șoldurile mi se mișcau firesc, iar mâinile mi se odihneau pe capul lui, neștiind ce altceva să fac. Fiecare mișcare a mâinii și a limbii lui Patt aproape că m-a înecat. Era în același timp o tortură și o binecuvântare. Senzația gurii lui Patt era rafinat de dulce. Dacă îl lăsam pe Patt să continue, cu siguranță aș fi ejaculat chiar acolo. Am închis ochii și l-am forțat să se îndepărteze de coapsele mele, reținându-mă.
- Ajunge, băiatul meu bun. Nu mai pot suporta.
Patt mi-a dat drumul de bunăvoie, dar expresia lui era la fel de regretantă ca a mea.
- Nu te-am satisfăcut?
- Nu... nu asta. Ai fost cel mai bun. Atât de bun încât aș putea face un atac de cord. Mi-e doar teamă să nu fac mizerie în gura ta.
Am clarificat rapid, temându-mă că ar putea înțelege greșit.
- Eu am mai făcut mizerie în a ta.
- Aș prefera să fac mizerie în altă parte...
Cu asta, i-am împins corpul subțire pe pat, trecând de la a fi răsfățat la a fi cel care oferă răsfățul. Câteva momente mai târziu, Patt era cel care era chinuit de gura și limba mea, iar gemetele lui îmi alimentau fervoarea.
- Ești dulce peste tot... mai ales aici.
- Ah, Elis, acolo... ah...
Patt a gemut în timp ce îi tachinam ouăle moi cu limba.
- Și aici...
L-am ciugulit ușor, strecurându-mi degetul în intrarea lui strâmtă. Patt și-a arcuit șoldurile în timp ce eu îi atacam ouăle cu gura. Degetul meu arătător s-a mișcat încet, făcându-și loc cu răbdare. Găsindu-l strâns și rezistent, mi-am luat pantalonii și am scos lubrifiantul pe care îl ascunsesem în portofel din obișnuință.
Pachetul argintiu a fost deschis, iar lubrifiantul a fost aplicat cu generozitate atât pe degetul meu, cât și pe acel pasaj ispititor. Am apăsat ușor la început, până la jumătate și în cele din urmă până la vârful degetului. L-am extins intenționat pe Patt încet, gura și limba mea încă se delectau cu erecția lui pentru a menține atmosfera neîntreruptă.
- Elis... ah...
Cu cât Patt gemea mai mult, cu atât ritmul se accelera, de la un deget la două și în final la trei. De la un ritm lin la unul solicitant, făcându-l pe Patt să geamă adânc atunci când degetele mele atingeau un punct sensibil din el. Și când am găsit acel loc... punctul slab al lui Patt, l-am apăsat cu cruzime în mod repetat până când s-a zvârcolit de plăcere...
Nu după mult timp, sperma albă și fierbinte mi-a curs în gură. Fiecare picătură de gust sărat unic mi-a umplut gâtul. Duritatea lui Patt se zvâcnea în gura mea, mâna lui apăsându-mi ferm capul. Îmi plăcea atât de mult acest moment...
Capitolul 18
PATT
Mintea și simțurile îmi erau încețoșate de la apogeul intens din care tocmai coborâsem. Inima îmi bătea cu putere, dar corpul mi se simțea slăbit, prea epuizat pentru a mă mișca. Când am coborât ochii, am văzut sclipirea de satisfacție din ochii lui Elis, însoțită de zâmbetul său. Mâna lui Elis încă mă prindea de șold, liniștindu-mă ușor.
Pe măsură ce respirația mea a revenit la normal, atingerea cândva lentă a început să apese mai tare decât înainte. După eliberarea din altă lume, totul era acum înlocuit de un al doilea val de stimulare, unul pe care nu aveam dreptul să-l refuz.
Fiecare atingere și mișcare a degetelor lui Elis părea ca și cum ar fi fost bine studiată și exersată. Era clar ca lumina zilei că Elis era adevăratul maestru al jocului sexual. M-am gândit să râd, dar nu puteam, având în vedere că eu eram cel cu care se juca...
- Acesta este genul de mizerie care îmi place, a spus Elis încet, mângâindu-mă pe șold și îndreptându-și atenția către un alt pachețel argintiu pe care îl lăsase pe pat cu câteva minute mai devreme.
- Asta e mult mai bună.
M-am uitat la curbele abdomenului meu și la părțile care coborau și mai jos. Senzațiile amețitoare mă duceau la limită. Ceea ce făceam era ca un abis emoțional care ne aștepta să sărim. Fiorul de nedescris, frica copleșitoare amestecată cu încântarea, ne făceau pe amândoi să tânjim după următorul abis. Un abis mai adânc... Mai periculos... Și mai satisfăcător.
- Elis...
Am reușit să spun cu o voce răgușită. Nu aveam nicio intenție de a opune rezistență sau de a juca vreun joc. Voiam doar... să-mi trag sufletul pentru un minut sau două înainte de a trebui să mă urc din nou în cursa palpitantă și periculoasă. Am început să mă simt fără suflare în timp ce o priveam pe Elis cum rostogolește încet un prezervativ transparent până la baza lungimii lui. Felul în care îl punea părea o provocare, o tachinare deliberată. S-a uitat la mine, provocându-mă și arătându-mi ce era pe cale să facă. Dacă nu mă înșel, zâmbetul din colțul gurii sugera că ar putea să o facă rapid, dar a ales să facă să pară o scenă cu încetinitorul pentru ca eu să pot savura felul în care se trata.
Fiecare deget care aluneca pe latexul transparent era în același timp chinuitor și plin de anticipație. Mai ales când Elis și-a lins buzele, am știut imediat că se răzbună pe mine... Am înghițit în fața priveliștii provocatoare.
- Nu te uita așa la mine
Elis și-a apropiat șoldurile și a spus cu o voce răgușită.
- Huh?
- Privirea aia mă face să vreau să sar pe tine, chiar dacă vreau să fac totul încet. Știi cât de greu este asta?
Mi-a ridicat ușor șoldurile și mi-a frecat deliberat șoldul de carnea lui erectă și nerăbdătoare, ca un cal de război gata să ducă generalul înainte pentru a cuceri inamicul. Mi-a mușcat gâtul de câteva ori, iar din presiune mi-am dat seama că Elis intenționa să lase niște urme, marcându-mi trupul și sufletul ca fiind ale lui.
- Ca să fiu corect, ar trebui să nu te mai uiți și tu la mine cu ochii ăia.
Adică, acea privire lascivă.
- Dar ești atât de chipeș.
- Atunci nu ar trebui să-mi interzici să mă uit la tine.
Dacă el putea să se uite la mine cu poftă, atunci poate că nu ar fi atât de rău dacă starea mea de beție mi-ar permite să-i întorc favoarea.
- În regulă...
Gura lui a spus-o, iar corpul i-a urmat exemplul. Elis mi-a apăsat șoldurile pe lungimea lui tare și fierbinte, aliniind-o intenționat cu intrarea pregătită. El și-a încordat încheietura mâinii pentru a-mi apropia șoldurile, dar talia lui strânsă și abdomenul nu făceau decât să aștepte, pregătite.
- Dar va trebui să faci față consecințelor, pentru că s-ar putea să fie un pic cam dur pentru un începător și s-ar putea... să te fac să ceri milă din nou și din nou.
Am crezut că minte, deoarece vocea lui moale și ochii strălucitori nu mă îngrijorau. Chiar dacă Elis se purta dur, credeam că mă pot descurca, pentru că întotdeauna am putut face față la orice despre Elis.
- Ah...
Am scos un geamăt când prima parte a alunecat înăuntru. Duritatea și căldura m-au întins, făcând imposibil să mă îndepărtez. Șoldurile lui Elis au început să se miște în ritmuri scurte, dar ferme. Avansul dureros de lent era plin de anticipare și, în doar o clipă, am știut că chinul final era ceva ce mă făcea să înțeleg intenționat.
Mi-am mușcat buza, reținându-mi vocea. Cu fiecare mișcare, prezența lui Elis umplea cel mai adânc dor din inima mea. M-am convins că nu era vorba doar de sex. M-am rugat ca Elis să simtă la fel.
- Știam eu... Ah, am știut că va fi bine.
Elis a oftat ușor în timp ce vorbea printre dinții strânși.
- Deschide ochii, dragă. Uită-te la mine.
Mi-a atins obrazul, pe jumătate ordonând, pe jumătate implorând, iar eu nu am putut rezista. Cu cât mă uitam mai mult în ochii lui gri fumuriu, cu atât mai mult se învârteau toate lucrurile în mintea mea. Inima îmi tremura, iar tandrețea pe care o transmitea era foarte clară. A fost un moment de sinceritate în sentimentele noastre. Aveam nevoie de el... El avea nevoie de mine... Asta ar trebui să fie suficient. Nu m-aș fi gândit la nimic altceva, nu aș fi lăsat trecutul să interfereze cu începutul nostru și mi-aș fi asumat riscul de a depăși limitele decorului și ale fricii.
- Patt, uită-te la mine...
M-a strigat din nou când am început să plutesc în derivă, iar ochii mei amenințau să se închidă din nou. Am deschis ochii ca cineva beat, gustul iubirii pe care Elis mi-o oferea făcându-mă aproape să pierd contactul cu realitatea.
- Oh...
- Așa, e în regulă? Te simți la fel de bine ca mine?
Elis a șoptit tandru lângă tâmpla mea, mângâindu-mi buzele și limba în timp ce el împingea până la capăt înăuntru, urmat de o scurtă retragere și o nouă împingere. Puterea și căldura lui mă solicitau și mă răsfățau în același timp.
- Spune-mi că te simți bine...
Elis și-a strâns strânsoarea, ținându-mă de șold și trăgându-mă complet în sincron cu cuvintele lui, în timp ce eu doar îmi mușcam buza pentru a-mi înăbuși vocea și a-mi reprima emoțiile. Mi-a netezit părul dezordonat înainte de a ne apropia frunțile, limba lui trecându-i peste buza de jos.
- Ah... da, sunt bine, am răspuns, abia audibil.
- Nu sunt prea dur cu tine, nu-i așa?
Am gâfâit când Elis s-a retras aproape complet, apoi a împins-o înapoi încet și frustrant.
- Nu.
Fiecare împingere mi se întipărea adânc în inimă. Nu contează cât timp va trece, îmi voi aminti mereu cât de blând a fost Elis cu mine.
- De fapt...
L -am apucat de gât pe Elis și i-am șoptit:
- Nu trebuie să fii blând cu mine.
Elis mi-a mângâiat obrazul și mi-a periat părul pe spate.
- Trebuie. Nu sunt aici doar pentru a lua, ci pentru a ne satisface pe amândoi. Întotdeauna vreau să-ți placă să facem dragoste, să tânjești după ea, să te simți atât de bine... încât să mă implori să o facem din nou și din nou.
- Să facem dragoste? Noi?
Nu credeam că Elis va folosi aceste cuvinte. Inima mi s-a umflat, spumoasă ca spuma moale a unui latte fierbinte. Uneori, cuvintele dulci sunt ca apa turnată peste o inimă uscată, înviorând-o.
- Doar atât, și sunt deja pierdut, am murmurat, cu mintea în afara sincronizării cu corpul meu.
- ,Serios?
Elis a ridicat o sprânceană și m-a tachinat rotindu-și încet șoldurile în cerc, ținându-mi intenționat talia aproape pentru a mă simți mai intimă.
- Ah, da... serios, mi-am ținut respirația, luptându-mă să rezist în timp ce forța lui îmi lovea punctul sensibil din interior. Dar în câteva secunde, Elis s-a îndepărtat, lăsându-mă frustrat și doritor.
Dar se părea că nu eram singurul care suferea.
- E atât de greu!
Elis se referea probabil la faptul că se forța să fie prea blând.
- Patt...
Elis și-a mișcat șoldurile, aruncând o vrajă fără pauză, gura lui alternând între înjurături și cuvinte dulci în confuzie. Am început să plutesc, simțindu-mă sufocat și cerând o a doua eliberare, dar aceasta era inaccesibilă dacă Elis continua în ritmul unei broaște țestoase.
- Te rog, mai repede de atât.
La cererea mea, Elis a fost dispus să se supună. Împingea în mine cu foame . Fiecare împingere era fermă și feroce, nu mai era jucăușă, nu mai era iubitul tandru. Fiecare mișcare era plină de pasiune, satisfăcându-ne emoțiile înfometate. Am gemut în tăcere când șoldurile lui au apăsat în mine într-un loc care m-a făcut să tresar. Mâna mea a alunecat spre bărbăția mea, disperat să mă eliberez de acest chin. Dar Elis a fost mai rapid. M-a apucat și a luat căldura arzătoare în mâna lui. M-a mângâiat într-un ritm care nu era nici rapid, nici lent, cele cinci degete ale sale dictând un ritm înflăcărat.
Fiecare mișcare a mâinii lui Elis era perfect sincronizată cu pozițiile noastre conectate. Ultima mea urmă de rezistență s-a spulberat, iar emoțiile mi s-au revărsat în sfârșit. Elis a încetinit cu grijă, permițându-mi să savurez punctul culminant care tocmai sosise. Elis mi-a strâns șoldurile mai tare și apoi m-a ridicat să îngenunchez pe pat. Mi-a ridicat șoldurile mai sus, o poziție care îi ușura și îi permitea să pompeze mai adânc. Odată ce Elis a găsit un ritm care îi plăcea, a continuat ceea ce începuse. Nu a existat milă. Era o dorință care era aproape insuportabilă. Elis mi-a arătat că poate fi blând, dar când venea vorba de pasiune și ferocitate, Elis era și mai bun.
Eram amândoi epuizați, gâfâind și aproape neputincioși, prăbușindu-ne pe pat, cu trupul musculos al lui Elis apăsând pe mine, cu fața lui arzând pe spatele meu, fără să se îndepărteze prea mult. Mâinile lui groase mi-au mângâiat stomacul și m-au înfășurat într-o îmbrățișare, murmurele lui neformând cuvinte lângă urechea mea. Era obosit și epuizat, iar eu nu puteam decât să-l las să ne aranjeze așa cum dorea.
- Bunul meu băiat...
Vocea lui era răgușită, dar plăcută la auz.
- Patt...
A strigat tandru și mi-a atins cu buzele obrazul îmbibat de sudoare. Când m-am întors să mă uit la el, buzele lui bine conturate le-au prins pe ale mele într-un sărut. M-am topit de bunăvoie și ne-am sărutat profund, chiar dacă trecuseră câteva minute de la punctul culminant. Dar dorința persistentă încă se învârtea în stomacul meu.
- Hai să facem un duș.
Am văzut forma goală a lui Elis trecând pe lângă mine pentru a lua o băutură din frigider. Mișcările lui în timp ce deschidea sticla și lua o înghițitură semănau mai mult cu o reclamă decât cu viața reală. Era chipeș, cu mușchi frumos sculptați. Sincer, îi admiram fizicul. Avea corpul unui model de podium: slab, dar musculos, de invidiat. Și eu făceam sport, dar, din anumite motive, nu aveam mușchi ca ai lui.
Când balta de emoții s-a liniștit, curiozitatea mea a preluat controlul. Expresia sumbră a lui Elis încă îmi rămăsese în minte, la fel ca și privirea de pe fața lui Fei Long.
- Dacă vrei să știi ceva, doar întreabă.
Elis trebuie să fi observat că mă holbam la el de ceva vreme, așa că s-a apropiat și mi-a întins o sticlă de apă nedesfăcută.
- Sunt o mulțime de lucruri. Încerc să-mi dau seama de unde să încep, am spus cu o jumătate de zâmbet, pe care Elis mi l-a întors.
S-a așezat lângă mine și mi-a periat părul de pe față.
- Atunci începe cu ceea ce îți dorești cel mai mult să știi.
- Vrei să-mi spui?
- Bineînțeles.
- Totul?
- Da.
Elis și-a lăsat capul în poala mea, a închis ochii pentru câteva secunde, apoi a continuat:
- Tot ce vrea Patt să știe, fiecare întrebare pe care o pune Patt.
Am suspinat și am decis să întreb direct.
- Cine este Lodge?
-Era un prieten, dar totul s-a destrămat din cauza anumitor lucruri, a spus Elis cu o voce calmă, dar expresia lui arăta urme de ceva ce nu puteam înțelege, un amestec de tristețe și furie.
- ...Când eram la facultate, eram apropiat de Lodge, iar apoi l-am întâlnit pe Run din întâmplare, pentru că Run era colegul de cameră al lui Lodge. Cu timpul, s-a transformat în afecțiune... un fel de afecțiune pe care nu o mai simțisem pentru nimeni până atunci.
Run... De fiecare dată când Elis rostea acest nume, suna atât de special încât mă irita, dar am decis să-mi las gelozia deoparte și să ascult calm cum Elis continua.
- Run și cu mine eram amândoi bărbați, așa că relația noastră nu era ușoară. Mie nu-mi păsa ce cred ceilalți, dar lui Run îi păsa... sau cel puțin asta mi-a spus el. Am fost de acord să ținem relația noastră secretă, cunoscută doar de câțiva prieteni apropiați. Am fost destul de prost să fiu de acord cu asta, până când într-o zi am aflat că Run nu era doar cu mine...
Vocea lui Elis era înceată, dar părea îndurerată, iar eu mă simțeam rănit.
- Lodge era atras de Run. Dacă ar fi fost sinceri cu mine, m-aș fi retras, dar nu au făcut-o. S-au jucat cu mine. Run era cu mine după-amiaza și cu Lodge noaptea. Era o nebunie că eu eram singurul prost în toată povestea asta. Habar n-aveam că erau mai mult decât colegi de cameră.
Am rămas fără cuvinte. Nu știam că Elis avea o inimă frântă. De obicei, el era cel care rupea relațiile sau se lepăda de oameni.
-Am fost un prost timp de aproape un an, neștiind că persoana pe care o iubeam, cel care m-a implorat să păstrez secretă relația noastră, nu era rușinat, nu era confuz, ci se folosea de mine pentru a-și stimula propriul ego.
Elis și-a acoperit fața cu mâna, dar a continuat să vorbească.
- Într-o zi, m-am întors în apartamentul lor și am văzut multe lucruri care m-au făcut să-mi dau seama cât de prost am fost. Run nu m-a iubit niciodată. S-a folosit de mine pentru a atrage atenția lui Lodge. Am devenit a treia roată în această poveste. Lodge nu l-a furat pe Run de la mine. Eu am fost! Eu am fost celălalt bărbat. Anul care a trecut a fost doar un joc pe care Run îl începuse. Lodge a fost premiul, iar eu am fost doar calul care l-a dus la destinație.
- Îl mai iubești?
Am întrebat, simțindu-mă descurajat să știu că Elis iubise pe cineva mă durea. Cine era acest Run...? Ce fel de persoană era și de ce îl iubea Elis? După comportamentul și expresia lui Elis, mi-am dat seama că încă mai avea acea persoană adânc în inima lui.
Chiar dacă doar puțin, Run era cineva de care Elis nu putea renunța complet.
- Obișnuiam să fiu confuz dacă mai simt la fel pentru Run. Uneori mă gândesc la chipul lui, la râsul lui, la zâmbetul lui... dar până la urmă, dacă ar trebui să mă întorc, aș trăi în paranoia.
- Nu toată lumea îți va trăda încrederea. Doar pentru că cineva te dezamăgește nu înseamnă că toată lumea va face la fel. Există oameni dispuși să te iubească și să te sprijine.
Elis a deschis ochii și s-a uitat direct la mine.
- O aștept pe acea persoană despre care vorbești. Spune-mi, acea persoană este cea la care mă gândesc eu? Este acea persoană cea care stă în fața mea?
Ochii lui Elis, plini de speranță, mi-au înmuiat inima. Dacă nu sunt eu, atunci cine? Ne-am privit în ochi, schimbând sentimente profunde prin privirea noastră și prin atingerea vârfurilor degetelor.
Elis mi-a luat mâna și ne-a împletit degetele înainte de a mă trage mai aproape. Zâmbetul lui tânguitor mi-a făcut inima să bată tare. Elis nu era cineva de compătimit. În realitate, Elis era un luptător. Nu-și permitea să fie slab, chiar dacă murea pe dinăuntru. Dar astăzi, în timp ce Elis vorbea, ochii lui erau goi și solitari. Dezamăgirea primei sale iubiri a avut un efect de lungă durată asupra relațiilor sale viitoare, până în punctul în care Elis nu s-a gândit niciodată să mai iubească.
- Dacă voi avea din nou încredere în cineva, acea persoană va avea grijă de dragostea și încrederea mea?
Am clipit și mi-am folosit cealaltă mână pentru a-i mângâia obrazul aspru, acoperit de barbă.
- Mă va sprijini acea persoană?
M-am aplecat în mod deliberat pentru a-mi lipi ușor buzele de pometele lui. În acel moment, lumea s-a oprit. Nu mă pricep la cuvinte și nu știam ce să spun pentru a o consola pe Elis și a-i alina durerea. Singurul lucru pe care îl puteam face era să rămân lângă el, să îl sprijin cu tot ce avea nevoie. Mi-am lipit fața de obrazul său aspru și i-am sărutat sprânceana pentru a-i da de înțeles, prin limbajul trupului, că sunt încă aici.
- În lumea asta, am nevoie de o singură persoană, Patt... una singură e de ajuns. Nu mă părăsi.
După ce a vorbit, Elis și-a înfășurat brațele în jurul gâtului meu și mi-a dat un sărut tandru, ca și cum m-ar fi implorat să accept. Tot ce am putut face a fost să-l îmbrățișez, făcând o promisiune tăcută în inima mea că nu-l voi trăda niciodată pe acest om.
Capitolul 19
La 7:05 a.m., telefonul mobil al lui Patt a sunat cu o notificare de primire a unui mesaj. Încă amețit de somn, nu s-a putut abține să nu zâmbească atunci când a văzut clar numele expeditorului:
📩 Elis. Roșu sau albastru?
Mesajul venea însoțit de o imagine cu două cravate, una de fiecare culoare, pentru comparație. Ieri, Patt nu reușise să îl conducă pe Elis la aeroport pentru că după-amiază avea o întâlnire cu Chonnatee și un coleg mai în vârstă, Kyu. Era o întâlnire pe care ar fi fost nepoliticos să o anuleze, deoarece fusese aranjată cu mult timp înainte. Elis părea puțin iritată, dar din cauza unei afaceri în care Patt s-a ales cu o pierdere considerabilă, chestiunea s-a încheiat cu o intensitate care l-a făcut să transpire.
Patt s-a dat jos din pat și a avut grijă să își ia telefonul cu el. A deschis frigiderul, a luat o cutie de cafea ieftină, apoi s-a așezat din nou pe pat. A deschis cutia și a luat o înghițitură lină în timp ce continua să reflecteze la opțiunile trimise de Elis.
📩Albastru.
A răspuns la mesaj după ce s-a gândit o clipă. Elis arăta bine în orice ținută sau culoare de cravată, dar acea nuanță de albastru era una dintre preferatele lui Patt.
La scurt timp după ce a răspuns, Elis a trimis un alt mesaj, de data aceasta cu fotografii ale celor trei ceasuri preferate ale sale. Care dintre ele? De data aceasta, Patt și-a dat ochii peste cap la modul în care Elis încerca să îi atragă atenția. Bărbatul de obicei sever, care tindea să fie un pic egoist, avea și o latură plângăcioasă și copilăroasă. E destul de drăguț...
📩Cel cu cureaua de piele.
Patt a răspuns la mesaj și a zâmbit ușor în timp ce se îndrepta spre balconul camerei sale pentru a respira aerul mării de dimineață. Patt se uita afară, ținând în mână telefonul care îl făcea să zâmbească și mai mult datorită noului mesaj care tocmai sosise.
📩E luni.
📩Și?
📩Urăsc să conduc. Elis a trimis o captură de ecran a GPS-ului său, care arăta un traseu blocat de trafic, evidențiat în roșu, confirmând că se confrunta cu o criză majoră.
Patt își putea imagina fața lui Elis la intersecția din fața clădirii Burton Group. Probabil că ar fi înjurat în sinea lui sau ar fi bătut frustrat în volan la trecerea unui semafor verde.
📩De ce nu-l pui pe Thiti să conducă pentru tine? L-a tachinat Patt într-un răspuns, înainte de a-și termina cafeaua și de a arunca cutia în coșul de gunoi de pe balcon.
Mesajul a fost citit imediat... dar nu a existat niciun răspuns. În fiecare luni dimineața, Patt îl lua pe Elis de la apartamentul său. Vorbeau în timpul călătoriei, mai ales despre muncă, care adesea se făcea în timpul ambuteiajelor, inclusiv despre afaceri de sute de milioane.
📞Ești treaz de mult? A răspuns Elis după un timp, ignorând clar întrebarea pusă anterior.
📞Doar de puțin timp. Ar trebui să mănânci și tu ceva, altfel te va durea stomacul.
📞Aș prefera o cafea tare acum.
📞Spune-i lui Thiti să-ți facă una când ajungi la birou.
📞Nu are gust bun. Cea pe care o faci tu e mai bună.
📞I-am spus deja rețeta. Tu doar crezi că nu e bună.
📞Diferiți oameni o fac, deci cum ar putea fi la fel?
📞Atunci poate ar trebui să încerci să o faci tu ca să fie bună.
📞Acum o fac singur, dar de fiecare dată când o beau, mă gândesc la gustul cafelei pe care o faci tu. Ce ar trebui să fac?
Omul exigent se transformase într-o clipă într-un tânăr plângăcios.
📞Asta e o întrebare grea. Patt nu s-a putut abține să nu zâmbească, dar s-a prefăcut că nu știe ce să răspundă.
📞Întoarce-te și fă-o pentru mine, vrei?
Vocea era mai dulce și mai rugătoare decât înainte, topindu-i inima ascultătorului.
📞Întoarce-te cu zborul de după-amiază. Nu mai pot aștepta. Joi dimineața, a insistat Patt asupra planului său inițial, incapabil să cedeze în fața persuasiunii lui Elis.
📞E prea mult. Nu mai pot aștepta.
Elis, pe cale să intre în lift, continua să se plângă. Tocmai își dăduse seama că fiecare respirație părea să fie plină de gânduri despre Patt.
📞Tu chiar... Dar eu? Elis, dacă nu pleci acum, vei întârzia la întâlnirea de dimineață.
📞Ugh... Și eu mă gândeam la asta. Dar oricum, dacă întârzii, întârzii. Nu contează cât de repede vreau să conduc, semafoarele roșii sunt tot obstacole în calea accelerării...
Patt a auzit sunetul unei portiere de mașină deschizându-se prin telefon și i-a amintit rapid persoanei de la celălalt capăt al firului.
📞Du-te la muncă acum. Condu cu atenție și ia-o pe scurtătură. Nu merge pe drumul principal; este aglomerat.
📞Bine. Îți amintești drumul?
📞Îmi amintesc. Te voi suna în jurul prânzului. Răspunde, bine? Și călătorie plăcută. Când te întorci, o să te muncesc atât de mult încât nu o să vezi soarele.
📞Bine.
Când Elis a ajuns la birou, Thiti s-a grăbit să aducă mai multe documente pentru șeful său.
- Este ceva urgent astăzi? A întrebat Elis imediat după ce și-a așezat lucrurile.
- Da, domnule. Acesta este al doilea document de plată în rate pentru proiectul hotelului din Sathorn. Suma totală este de douăzeci la sută din valoarea totală a proiectului, a spus Thiti, punând documentele în fața șefului său.
Suma era de aproape o sută de milioane, dar înainte ca documentele să poată fi trimise, șeful trebuia să le verifice.
- De ce doar douăzeci la sută? Lucrările au progresat mult mai mult de atât. De ce să nu revendicăm pe baza progresului? Dacă îmi amintesc bine, ar trebui să fie treizeci la sută din valoarea proiectului, nu?
Elis a observat discrepanța din documente dintr-o privire. Alți directori poate că nu ar fi fost atât de atenți la detalii. În trecut, când Patt era prin preajmă, nici lui nu-i păsa prea mult, pentru că dacă Patt vedea, era la fel de bine ca și cum el ar fi văzut. Dar acum, fără Patt nu este , trebuia să vadă singur în detalii pentru a evita orice greșeală la locul de muncă.
Nu avusese niciodată mai multă încredere în nimeni decât în Patt... și în el însuși.
- Munca noastră este semnificativ întârziată, domnule. Antreprenorul responsabil cu lucrările structurale nu a respectat specificațiile, așa că firma de consultanță a ordonat să fie demontată și refăcută, ceea ce ne-a făcut să nu respectăm termenul limită, a raportat Thiti ceea ce i se spusese, o problemă ce nu mai putea fi remediată acum.
Totuși, Elis a vrut să afle cauza. O primă greșeală poate fi iertată, dar nu ar trebui să existe niciodată o a doua.
- Acest tip de problemă nu ar trebui să se întâmple. Îți dai seama ce pagube se produc atunci când lucrările nu respectă specificațiile? De ce nu m-a informat nimeni despre asta? Du-te și găsește-l pe Korawit să vorbească cu mine imediat. Vreau să știu ce s-a întâmplat.
Elis era foarte supărat că nu fusese informat despre o chestiune atât de importantă. Lucrările care nu mergeau conform planului, chiar dacă erau minore, puteau avea un efect de domino asupra altor părți. A nu putea solicita bani era un lucru, dar dacă lucrarea era întârziată și nu se respecta termenul limită, asta putea însemna penalități. Era o chestiune de profesionalism pe care compania trebuia să o mențină.
- Bine, îl aduc imediat, spuse Thiti, aparent nu prea îngrijorat, și se pregătea să îi înmâneze lui Elis alte documente, când o voce poruncitoare îl întrerupse.
- Acum! Sublinia Elis, cu fața severă și serioasă.
Thiti a făcut o pauză, chipul său arătând o urmă de surpriză, neașteptându-se ca șeful său să ridice tonul.
- Da, domnule.
În câteva minute, Korawit, coordonatorul proiectului, se afla în fața lui Elis. Fața lui Korawit era palidă, știind că de data aceasta ar putea avea probleme serioase. Era rar ca subordonații să se confrunte direct cu MD, ceea ce nu era un semn bun. Dacă Patt ar fi fost aici, orice problemă aprinsă ar fi trecut mai întâi prin asistentul său de încredere.
Patt ajutase la înmuierea loviturii dintre angajați și Elis, dar acum, fără Patt, subordonații se simțeau expuși. Singurul lucru pe care îl puteau face era să raporteze totul cu sinceritate, indiferent cu ce se confruntau, și să lase soarta să-și urmeze cursul. Elis era direct și dur, iar tot ce puteau spera era să nu fie concediați.
- Bună dimineața, domnule Elis.
Korawit, ofițerul superior de coordonare a proiectului, stătea în picioare cu o expresie palidă, înfrântă.
- Ce s-a întâmplat, domnule Korawit? De ce lucrările nu au fost terminate conform planului și de ce există probleme pentru că lucrările nu au respectat specificațiile? Elis a rămas impasibil, cu brațele încrucișate, așteptând un răspuns.
Vocea calmă și fața severă i-au făcut picioarele ofițerului superior de coordonare a proiectelor să tremure.
- Korawit a ezitat, neștiind de unde să înceapă.
- Vorbește. De ce eziți?
Vocea lui Elis a răsunat prin birou, făcându-l pe Korawit, care deja se simțea mic, să se simtă și mai mic.
- Antreprenorul a făcut o greșeală cu sala de ședințe a hotelului. Consultantul a inspectat lucrarea și nu a aprobat-o. Au trebuit să o demonteze și să o refacă, ceea ce a întârziat progresul în acea zonă, a explicat Korawit.
- Știu că este întârziat. Ceea ce vreau să știu este de ce ați permis antreprenorului să facă o greșeală. Nu ați avut pe nimeni care să supravegheze lucrările? Unde erau inginerul de proiect și maistrul? Nu au verificat schițele? I-ați lăsat să lucreze la întâmplare în acest fel? Acesta nu este un proiect mic. Spuneți-mi cine este responsabil.
Elis a vorbit încet, dar clar, tonul său indicând cât de serios era.
- S-ar putea să fie și o greșeală din partea noastră de supraveghere. Schițele pe care i le-am dat antreprenorului nu erau cele mai recente, aprobate de arhitectul hotelului. Erau schițele vechi folosite pentru licitație, nu pentru construcție. Așa că dimensiunile erau semnificativ greșite.
- Ce? Cum poți să lucrezi așa? Dacă schițele din mâinile tale sunt greșite, nu este vina antreprenorului. Este o eroare de la partea de supraveghere, de la partea de planificare, de la început. Nu există profesionalism.În această după-amiază, voi convoca o întâlnire cu toate părțile relevante: directorii de proiect, șeful de proiectare și planificare, șeful de supraveghere a construcției. Cred că trebuie să avem o discuție lungă. Pregătiți-vă bine scuzele, pentru că dacă nu-mi place ceea ce aud, nimeni nu va părăsi acea întâlnire.
- Da, domnule Elis.
Korawit a părăsit biroul șefului său cu o problemă majoră deasupra lui. Nu era sigur cine va primi securea de data aceasta. Dar un lucru era sigur: s-ar putea să nu fie doar o singură persoană cea lovită.
Patt și-a părăsit camera în jurul orei opt și jumătate. Excursia pe care o rezervase era un serviciu oferit de stațiune în plus față de cameră. Era o excursie pentru grupuri mici, limitată la doar cinci persoane, toate cazate în stațiune. Toți erau începători, nu căutau senzații tari sau aventură, voiau doar să se impregneze în atmosfera faimoasei mări Andaman.
Douăzeci de minute mai târziu, au ajuns la destinație. Această insulă era un loc popular pentru turiștii începători, care învățau să facă scufundări în ape puțin adânci. După o estimare aproximativă, între treizeci și patruzeci de turiști se adunaseră pe insulă.
Ghidul a început să explice în detaliu procedurile și modul de utilizare a echipamentului. Din când în când, Patt se trezea zâmbind la un cuplu care se tachina și glumea dulce unul cu celălalt. Probabil că el era singurul care venise neînsoțit, ceea ce părea destul de neobișnuit, deoarece oamenii nu călătoresc de obicei singuri.
După câteva ore, activitatea s-a încheiat. Personalul a verificat numărul de participanți și a început să adune echipamentul și lucrurile pentru a se îmbarca pe barca care se îndrepta spre următoarea insulă. De data aceasta, excursia nu era pentru scufundări, ci pentru vizitarea obiectivelor turistice, principalul scop fiind de a le face pe plac oaspeților.
- Toată lumea, avem la dispoziție o oră întreagă. La ora 15.00, ne vom întâlni din nou aici. Simțiți-vă liberi să vă plimbați, să faceți fotografii sau să faceți ce doriți.
După ce ghidul a terminat de vorbit, toți au început să coboare. Cuplul s-a strâns de mână și a mers spre un loc retras pentru a face fotografii. Patt, singur, s-a despărțit de dulcele cuplu și a mers de-a lungul plajei, căutând un loc liniștit unde să se relaxeze și să se bucure de frumoasa priveliște a mării. S-a gândit că ar fi o idee bună să facă câteva fotografii pe care să i le arate lui Elis, poate să-l facă puțin gelos.
Gândindu-se la asta, s-a îndreptat spre un colț unde se afla un leagăn legat de trunchiul unui copac, și-a scos telefonul, a deschis aplicația aparatului foto, s-a concentrat pe leagăn și pe marea de smarald din fața lui și a apăsat pe declanșator.
- Domnule Patt, a strigat o voce din spate. Proprietarul vocii a zâmbit fermecător în timp ce îl saluta.
Patt, care ținea aparatul foto, s-a oprit și s-a încruntat surprins.
- Loja Fei Long?
Deși se întâlniseră doar o dată, Patt își amintea clar de celălalt bărbat, pentru că era atât de distinctiv încât ar fi fost greu să-l uite. Fei Long, îmbrăcat în haine casual, viu colorate, arăta chipeș într-un stil internațional, dar ochii îi erau ascunși în spatele ochelarilor de soare la modă, emițând o vibrație relaxată, departe de aspectul omului de afaceri mafiot.
- Bună ziua, a salutat Patt și și-a întins mâna pentru o strângere de mână adecvată. Și tu ești aici în vacanță?
- Da, am auzit că acest loc este una dintre cele mai frumoase mări din zonă, așa că am vrut să experimentez și eu. Și sunteți singur aici, domnule Patt?
Celălalt bărbat a întrebat din nou, aruncând o privire în jur și nevăzând pe nimeni altcineva cu Patt.
- Am venit trimis de stațiune. Am cumpărat un pachet turistic.Te-am văzut când ai coborât de pe vapor, dar la început nu am fost sigur că ești tu.
- Și... sunteți aici cu cineva, domnule Lodge?
- Cu niște prieteni. Se scufundă chiar acum, așa că m-au lăsat să aștept aici.
Fei Long l-a scrutat gânditor pe bărbatul calm și senin din fața lui. Patt i se părea interesant, mai ales știind că Elis s-ar putea să nu-l vadă ca pe un simplu angajat... Era și mai nerăbdător să îl cunoască pe Patt.
- Pot să te întreb ceva?
- Dacă pot răspunde, răspunse Patt neutru.
- Am auzit că ai lucrat cu Elis și... ai demisionat.
- Ceva de genul ăsta.
Patt nu a spus tot adevărul pentru că voia să vadă care erau intențiile celeilalte părți.
- Ai fi interesat să lucrezi cu Lodge Industries, Patt? Am auzit multe despre fostul asistent capabil al lui Elis și aș vrea să te alături nouă. Dacă nu te supări, ai putea veni în biroul meu să discutăm despre asta? Am o ofertă foarte bună care te așteaptă. Iată cartea mea de vizită.
Fei Long a vorbit direct, cu o expresie serioasă și încrezătoare. Credea că oferta lui era atât de bună încât Patt nu ar fi îndrăznit să o refuze. În realitate, ceea ce auzise despre Patt nu îi atrăsese atenția la fel de mult ca reacția lui Elis.
Din moment ce Elis era în mod deschis posesiv față de acest tânăr asistent, însemna că omul din fața lui trebuie să fie valoros.Dar și el voia să știe cât de valoros era. Aceste lucruri trebuiau să fie dovedite pe viu.
- Nu sunt atât de bun pe cât crezi, spuse Patt, nesigur de ceea ce auzise celălalt bărbat.
El nu credea că era atât de excepțional. Singurul lucru pe care și-l amintea întotdeauna era să dea tot ce avea mai bun în sarcinile pe care i le dădea Elis, pentru că nu voia să îl dezamăgească pe Elis în nimic din ceea ce făcea.
- Domnule Patt, nu fiți modest. Chiar și Theeranai a vorbit atât de frumos despre dumneavoastră încât am vrut să vă cunosc pe adevăratul dumneavoastră. Tonul și expresia lui Fei Long l-au făcut pe Patt să se simtă inconfortabil.
- Ce a spus domnul Thee despre mine?
Numele Theeranai a stârnit interesul lui Patt. Colaborarea dintre ei era un ghimpe ascuțit care îl amenința pe Elis, așa că trebuia să afle puțin mai multe. Patt își încrucișă brațele și începu să reflecteze, încercând să ghicească diverse lucruri.
- A spus că ești talentat, dedicat, pasionat și, cel mai important, că ai un bun simț al gestionării muncii și a oamenilor. Unul dintre motivele pentru care Burton Group a avut atât de mult succes în ultimii ani este că Elis a avut un asistent atât de capabil ca tine.
- Nu sunt atât de remarcabil. Eu doar am urmat ordinele lui Elis. Creșterea Burton Group se datorează faptului că Elis deține o poziție executivă. Eu pur și simplu i-am urmat politicile și viziunea. Ceea ce am făcut eu nici măcar nu se compară cu ceea ce a realizat Elis.
Ochii lui Fei Long s-au îngustat și s-a simțit enervat și iritat de cuvintele măgulitoare. Fiecare cuvânt, împreună cu limbajul trupului lui Patt, demonstrau clar că era cu adevărat loial șefului său. Astfel de oameni nu erau ușor de găsit, iar Fei Long voia să îl fure pe Patt pentru a -l face pe Elis să sufere.
Fei Long, care nu dădea înapoi în fața nimănui, era nerăbdător să câștige. Deși buzele îi zâmbeau, ochii lui erau feroce și reci.
- Te superi dacă te întreb ceva? A spus el calm.
- Nu.
- Din câte am auzit, pari mulțumit de slujba ta. De ce ai demisionat?
Patt nu avea un răspuns, dar și-a forțat totuși zâmbetul.
- Sunt doar problemele obișnuite de la locul de muncă: dezacorduri cu privire la unele probleme și neînțelegeri în discuții, așa că am decis să demisionez.
- Dacă doriți să avansați în carieră și să vă asigurați un viitor promițător, Lodge Industries vă poate oferi asta. Aștept să mă contactați, domnule Patt.
- Bine, mă voi gândi la asta. Trebuie să plec acum; e timpul să ne întâlnim la barcă.
Patt a încheiat conversația și s-a grăbit să se alăture grupului său, deși inițial intenționase să fie singur. S-a uitat la Fei Long pentru o clipă și apoi a văzut că și prietenii lui i se alăturaseră. Patt l-a îndepărtat rapid din minte pe Fei Long, deoarece îl aștepta un apel important.
Fei Long l-a privit pe Patt îndepărtându-se și și-a dat seama că Patt nu părea interesat să se asocieze cu el, spre deosebire de majoritatea oamenilor care se grăbeau să se apropie de el sau încercau în mod deliberat să-i atragă atenția. Banii și puterea făcuseră întotdeauna din familia Lodge o prioritate absolută, dar nu și pentru bărbatul care tocmai plecase.
- Cu cine vorbeai?, a întrebat cineva, nemulțumit. Fei Long nu a avut nevoie să se uite pentru a ghici expresia de pe fața interlocutorului. Rece și dezaprobatoare.
Această persoană nu mai zâmbise de mult timp și nu-i păsa. Nu-i păsa de mulți ani.
- Probabil că nu vrei să știi, Run. Pentru că dacă ai ști, s-ar putea să nu dormi bine la noapte.
Capitolul 20
- Cum merge treaba? Te simți bine? A întrebat Elis imediat ce cealaltă persoană a răspuns la apel.
Și-a înmuiat tonul, renunțând la vocea aspră și severă pe care o folosise în timpul întâlnirii, ca și cum ar fi apăsat pe un întrerupător.
-Este distractiv, dar soarele este prea puternic.
- Ai grijă să porți cremă de protecție solară. N-ai vrea să te arzi. Ai mâncat deja?
- Eu am mâncat. Dar tu?
- Nu încă, tocmai am ieșit de la întâlnire. Sunt pe cale să mă duc să mănânc acum.
- E aproape trei după-amiaza.
- Da, am fost puțin ocupat astăzi, nu am avut prea mult timp, a spus Elis în timp ce deschidea ușa biroului său și se așeza în scaun, întinzându-și ușor gâtul.
A închis ochii și și-a masat tâmplele cu vârfurile degetelor pentru a scăpa de stres, oprindu-se când piciorul i-a atins ceva. S-a aplecat să ridice un stilou care căzuse sub birou, încruntându-se când a așezat stiloul de argint scump pe masă. L-a lăsat în mod deliberat în fața lui și s-a uitat la el gânditor.
- Este ceva urgent? Ai rezolvat?
- Este rezolvat, mulțumesc pentru grijă.
Elis și-a sprijinit bărbia pe mână. Deși conversa întâmplător cu Patt, mintea lui procesa informații în timp ce ochii lui ageri erau fixați pe stiloul de argint luxos... rece și gol.
- Pari stresat.
- Sunt stresat de la serviciu, dar nu la fel de mult cum sunt de la tine.
Elis a așezat același stilou înapoi pe podea, exact acolo unde fusese. Se purta ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată acest stilou. Oricine încerca să adune informații în camera lui trebuia să fie cineva foarte apropiat de el, cineva care putea să vină și să plece din această cameră după bunul plac. Știa cine era... Dar pentru a demasca un spion era nevoie să-l prindă în flagrant.
Era amuzant să te joci cu amatorul care nu-și dădea seama că cineva ca Elis nu era un prost, muncind neobosit fără să știe că persoana de lângă el era un șarpe veninos care aștepta să lovească. Probabil că șarpele nu își dădea seama că el îi cunoștea neamul și că avea o relație apropiată cu inamicul, până într-acolo încât întreținea conversații intime de ani de zile. Dacă cineva dorea să fie viclean, trebuia să fie mai atent cu întâlnirile sale. În plus, era neglijent să intre în camera lui fără să se asigure că nimeni altcineva nu îi vedea. Întotdeauna spusese că erau șerpi de nivel inferior, fără creier.
Bărbatul s-a mutat confortabil în scaunul său și s-a întors la conversația sa profundă cu persoana de care era îndrăgostit iremediabil.
- De ce ai fi stresat din cauza mea? A întrebat vocea de la celălalt capăt al firului, nedumerită.
- Sunt stresat, în regulă. Ce ar trebui să fac dacă nu te întorci până joi?
- Am promis că mă întorc, șefu’, a spus Patt. Elis a zâmbit slab la termenul pe care nu-l mai auzise de mult timp.
- Când te vei întoarce din Krabi, probabil că vei avea un bronz, un nou look pentru domnul Patt, atât de izbitor încât oamenii vor trebui să se gândească de două ori. De fapt, mi-e teamă că fetele vor începe să se înghesuie la tine. Dacă se întâmplă asta, chiar aș putea înnebuni de gelozie, stând aici, îngrijorat că cineva ar putea încerca să flirteze cu tine.
Elis vorbea fără să-și păstreze imaginea de om cunoscut pentru farmecul său. Acum, își arăta deschis gelozia și posesivitatea, fără a mai folosi sarcasmul ca înainte. Cu cât expresiile sale erau mai ambigue, cu atât relația lor devenea mai complicată. El a decis să fie direct de acum înainte.
- Dacă aș merge cu domnul Elis, cine s-ar uita măcar la mine? I-ar mătura pe toți.
- Dar Elis vrea să-l măture doar pe domnul Patt și pe nimeni altcineva.
- Ai grijă cu vorbele tale, cineva le-ar putea auzi și nu ar da bine.
- Lasă-i să audă. Mie nu-mi pasă. E ceva personal. Cine ar îndrăzni?
Elis vorbea fără nicio îngrijorare. Dacă autoritatea supremă în companie era el, cine ar fi îndrăznit să bârfească la ureche? Viitorul lor nu ar merge prea departe. Nicio persoană inteligentă nu ar face așa ceva.
- Dar îmi pasă. Nu vreau să fiu subiect de bârfă de fiecare dată când mă întorc. Hai să păstrăm relația noastră privată. Nu vreau să devină material public pentru amuzamentul tuturor.
Patt vorbea serios, cu vocea suficient de încordată pentru ca Elis să-i simtă starea de spirit.
- În regulă, promit să fiu atent la acțiunile și cuvintele mele. Nu te voi lăsa să devii ținta bârfelor sau a vorbelor urâte. Nu mai fi atât de sever. Mă face să mă simt prost. E mai bine așa?
- ...Da.
Recunoașterea blândă a liniștit mintea lui Elis, deoarece nu dorea ca Patt să se îngrijoreze de ceva cauzat de el. Pentru că în acel moment, persoana de care îi păsa și pentru care își făcea griji cel mai mult era Patt.
Te-ai întors deja la hotel?
- Acum sunt pe vaporul de întoarcere.
În timp ce Elis se bucura de conversația telefonică, o bătaie ușoară la ușă l-a întrerupt. Când ușa s-a deschis, Thiti a intrat în cameră cu un teanc de documente pe care Elis le solicitase mai devreme. Erau amestecate chestiuni urgente și neurgente în documentele pe care Elis trebuia să le revizuiască și să le semneze.
- Hai să vorbim mai mult în seara asta. Eu trebuie să lucrez acum. Ai grijă de tine, ai grijă să urci și să cobori de pe vas și... Mi-e dor de tine, doar ca să știi.
- Bine, nu uita să mănânci.
- Nu voi uita.
Elis a închis și s-a uitat la Thiti. Buna lui dispoziție de mai devreme revenise la modul de lucru, iar persona lui de șef dur își revenise.
- Pune documentele pe masa aceea. Eu le voi citi pe canapea.
Elis s-a ridicat și s-a îndreptat încet spre canapeaua lungă din mijlocul camerei, locul său preferat pentru a citi documente atunci când Patt era prin preajmă. Ei revendicau adesea acest spațiu, iar Patt, în ciuda faptului că avea propriul său birou chiar în fața biroului lui Elis, își petrecea majoritatea orelor de lucru chiar pe această canapea.
Elis s-a așezat, a luat dosarul privind cheltuielile interne și a început să-l citească, în timp ce Thiti stătea în apropiere, așteptând în cazul în care șeful său avea instrucțiuni suplimentare.
- Poți să-mi iei laptopul de pe birou și încărcătorul la fel? Este în sertarul de jos.
Ochii ageri ai lui Elis s-au uitat la el în timp ce răsfoia pagină cu pagină dosarul de sus. Chipul lui chipeș și senin nu arăta niciun semn de ceva neobișnuit. Thiti nu putea niciodată să țină pasul cu emoțiile lui Elis. Mai devreme, în sala de ședințe, Elis fusese atât de dramatic încât nimeni nu îndrăznise să se apropie de el. Acum, când Thiti a intrat, Elis părea bine dispus, dar redevenise rece și intimidant.
- Desigur, a spus Thiti. S-a dus să recupereze obiectele conform instrucțiunilor și s-a întors repede cu laptopul șefului său.
⚠️ATENȚIE IMPACT EMOȚIONAL PUTERNIC ⚠️
- Ce s-a întâmplat? Cine te-a supărat din nou? A întrebat obosit Fei Long în timp ce Run își arunca ochelarii de soare pe masă într-un gest de nemulțumire.
- Chiar îți pasă că sunt supărat? A răspuns Run sarcastic, cu fața încordată și gata să explodeze, fără să-i pese de cei din jur sau de cine era Fei Long Lodge și ce putea face.
Fei Long pur și simplu privea, păstrându-și calmul, lăsându-l pe celălalt să-și descarce furia.
- Ți-a păsat vreodată cum mă simt? Nici măcar nu știu cum mă vezi zilele astea.
- Poți să nu începi o luptă? A spus Fei Long, părând iritat, cu fața obosită. Nu voia să se certe cu Run. După un deceniu împreună, a existat o singură zi în care să nu se fi certat?
- Nu te uita așa la mine.
Run izbucni înainte de a se îndrepta spre figura mai înaltă care stătea în mijlocul camerei. Cu o forță alimentată de furie, l-a împins pe Fei Long de două ori în piept, ochii săi mari și rotunzi reflectând un amestec de reproș și o urmă de durere ascunsă.
Fei Long, împins atât de tare, a făcut un pas înapoi, dar a rămas tăcut, fără să riposteze. Run era singura persoană din viața lui căreia îi permitea să reacționeze sau să facă o criză de nervi.
Singura persoană în fața căreia ar fi cedat... dar probabil că Run nu și-a dat seama niciodată cât de special era pentru Fei Long.
De-a lungul anilor, Run părea să devină din ce în ce mai temperamental, certându-se pentru lucruri banale în fiecare zi. Adesea, Fei Long nu putea decât să se îndepărteze, dându-și timp să se calmeze și să-și stăpânească dorința de a răni persoana din fața lui.
- Când vei înceta să fii așa, Run?
Vocea lui Fei Long era împletită cu un reproș rece, în timp ce dădea din cap frustrat.
- De ce!? Eu sunt cine sunt. Dacă nu-ți place, desparte-te de mine, a ripostat Run.
- Ce e în neregulă cu tine? Mereu sugerezi să ne despărțim atât de repede. O spui atât de des pentru că chiar vrei să te desparți? Spune-o clar.
De îndată ce Run a menționat despărțirea, Fei Long a simțit un val de furie.
Fei Long ura când Run folosea amenințarea despărțirii ca pârghie împotriva lui. Chiar dacă știa că Run nu vorbea serios, nu putea suporta asta.
- Dacă nu poți suporta, atunci termină cu asta, a șuierat Run, împingându-l pe Fei Long cu toată puterea și arătând acuzator cu degetul spre el.
Fei Long, cu o privire întunecată, s-a apropiat de Run și l-a privit drept în ochi.
- Poate că nici măcar tu nu realizezi cât de mult mă rănești de fiecare dată când spui asta, a rostit Fei
Long, vocea lui tremurând ușor de furie reținută. Dacă ai idee cât de puțin contează despărțirile și certurile în fața timpului pe care l-am petrecut împreună...
Run îl privi, buimac, fără să știe cum să răspundă. Sub masca furiei sale, o parte din el își dorea să vadă doar un gest de afecțiune sinceră din partea lui Fei Long.
Dar, în acel moment, între cei doi nu mai rămăsese decât tăcerea apăsătoare, înăbușită de cuvintele grele pe care le aruncaseră unul altuia.
- Nici eu nu pot suporta pe cineva rece care mă neglijează pur și simplu. Nu te gândești niciodată la sentimentele mele. Pentru tine, sunt doar cineva pe care îl folosești pentru distracție, cineva care să îți satisfacă sexul întortocheat pentru că nu o poți face cu nimeni altcineva.
Durerea din vocea lui Run era evidentă, mai ales când îl privea pe bărbatul cu care avusese o relație intermitentă timp de peste un deceniu. Îi chinuia sufletul. Fei Long nu arătase niciodată dragoste... Se purta doar ca și cum ar fi avut un animal de companie, iar Run era acel animal.
- Știi ceva, Run? Sunt mulți oameni care îmi pot satisface dorințele mult mai bine decât tine. Mai bine ai tăcea înainte să mă înfurii cu adevărat, la avertizat Fei Long, răbdarea sfârșindu-se, unde se gândise inițial să nu se simtă ofensat.
-Unde se dusese dulcele și afectuosul Run? De ce bunul Run se transformase într-un răufăcător, găsind constant cuvinte pentru a-l mușca și mârâi în fiecare zi?
- De câte ori te-ai culcat cu altcineva? Oh... am uitat. Cineva ca Fei Long Lodge se poate cupla cu oricine. Cu toți banii și puterea ta, a ironizat Run cu amărăciune.
Fei Long a rămas tăcut, știind că un Run furios ar putea face întotdeauna ceva prostesc. Nu putea decât să spere că celălalt se va calma, pentru că cearta ar fi fost inutilă; Run nu voia să asculte. Dar pentru Run, tăcerea lui Fei Long era ca o recunoaștere a faptului că acuzațiile sale erau adevărate. În aceste zile, Run simțea o ură profundă pentru el însuși. Era doar un coleg de pat pe termen lung, cineva care venea și pleca oricând dorea Fei Long.
- Atunci de ce naiba suntem încă împreună? De ce am fost atât de prost să te aleg pe tine? De ce m-am agățat prostește de tine? Run se împinse de corpul solid, continuând să se împingă și să înjure.
- De ce nu am ales pe cineva care să mă iubească și să mă trateze bine? De ce am ales pe cineva ca tine când Elis...
- Taci din gură! Furia lui Fei Long a ars ca focul, mâna lui ridicându-se pentru a-i acoperi gura lui Run în momentul în care a ieșit numele lui Elis.
- Vrei să mori, huh!?! Nu ți-am spus să nu mai menționezi niciodată acest nume?
- Dacă nu vrei ca eu să mor, atunci nu-l spune! Mâna lui puternică s-a strâns, făcând maxilarul și obrajii lui Run să doară din cauza presiunii.
Ochii lor s-au întâlnit, ambii plini de o emoție neclintită. Run a încercat să se elibereze din strânsoare, dar nu a putut face față forței lui Fei Long. Privirea lui ascuțită îi spunea că Fei Long era serios și că putea fi rănit dacă continua să îl provoace.
Fei Long nu făcea niciodată amenințări deșarte. Când spunea ceva, acel lucru devenea real, ca și cum ar fi fost o lege nescrisă. Run simțea pericolul palpabil care emana din trupul său tensionat, fiecare mișcare transmițând o hotărâre feroce. Știa că dacă ar mai rosti numele lui Elis, ar putea rupe ultima barieră care îl mai ținea pe Fei Long în frâu.
Respirând greu, Run și-a coborât privirea, dar durerea din ochii lui nu dispăruse. Era prins într-o relație complicată, unde iubirea, ura și posesivitatea se împleteau atât de profund, încât nu mai știa dacă mai putea evada din acest cerc vicios.
În cele din urmă, Fei Long i-a dat drumul, privindu-l fix, de parcă îi dăduse ultima avertizare. Tăcerea care se așternu între ei era încărcată de resentimente și promisiuni nerostite, fiecare simțind că, dincolo de această clipă, nimic nu va mai fi la fel.
Omul ăsta putea ordona moartea cuiva doar cu un telefon.
- Lasă-mă să plec! Run a luptat împotriva strânsoarei care îl ținea strâns.
- De data asta, îl voi ucide cu adevărat, apoi vei înceta cu prostiile și bârfele tale, a șoptit Fei Long aspru lângă urechea lui, degetele lui atingând ușor obrazul lui Run, un zâmbet îngâmfat schițându-se pe buze.
- Știi, dacă încă mai speri să te împaci cu fostul tău iubit, cred că e prea târziu. Veți fi doar rămășițe ale mele. Crezi că el te-ar mai vrea? L-ai văzut pe omul ăla azi? El e persoana lui specială. Acum ești doar un animal mort pe care, chiar dacă te-as dărui, nimeni nu te-ar vrea.
Run îl privi cu ochii tremurând, simțind o durere apăsătoare. Nu faptul că Elis avea pe altcineva îl rănea cel mai mult, ci constatarea crudă că era lipsit de valoare în ochii lui Fei Long, redus la statutul de obiect, un material mort care aștepta să fie aruncat. Dacă Fei Long nu ar fi crezut asta, nu ar fi spus-o.
- Atunci de ce ar mai sta aici un om mort ca mine?
- Rămâi pentru a-ți ține fratele în viață, ca să poată continua să respire. Dar dacă îl vrei mort... părăsește această cameră și totul se va termina.
- Mă ameninți?
- Nu, cineva ca mine are nevoie să amenințe? Nu prea cred.
- Atunci de ce nu ne lași pe mine și pe fratele meu să plecăm? Dacă suntem inutili pentru tine, de ce ne mai ții?
- Poate pentru că încă mi se pare distractiv să fac sex întortocheat cu tine. Ziua în care mă voi plictisi va fi ziua aceea.
Run se simțea de parcă se îneca într-o mare înghețată, incapabil să respire. Cei zece ani pe care îi irosise fuseseră doar un joc de plăcere extremă pentru Fei Long, lipsit de dragoste sau chiar de un minim de atașament real. Cuvintele lui, rostite atât de rece, păreau să-i pecetluiască soarta, iar singura întrebare care rămânea era dacă el însuși ar mai putea să accepte.
De ce să continue să iubească un bărbat care îl vedea doar ca pe un obiect de satisfacție sexuală?
Capitolul 21
A fost încă o zi agitată pentru Elis, plină de întâlniri pentru a pregăti o ofertă pentru un proiect de construcție a unei clădiri de lux în inima orașului, cu JZ ca acționar principal. Elis avea așteptări mari de la acest proiect, așa că trebuia să supravegheze personal lucrările; niciun detaliu, oricât de mic, nu putea fi trecut cu vederea. Mai ales acum, fără confidentul său Patt alături de el pentru a-i fi ochi și urechi, lucrările care obișnuiau să se desfășoare fără probleme păreau să progreseze mai lent decât și-ar fi dorit.
Chiar mai devreme, el lansase o bombă pe care diverșii șefi de departamente trebuiau să o repare.
Când Elis a părăsit sala de ședințe și a luat liftul înapoi la etajul său, era aproape amiază. Personalul administrativ începuse să își ia pauza de prânz, iar mulți dintre cei care treceau pe acolo îl salutau cu o formalitate respectuoasă. Bărbatul a dat pur și simplu din cap în semn de mulțumire și și-a continuat drumul, băgându-și mâinile în buzunare și trecând pe lângă subalternii săi care îi făceau loc. De-a lungul drumului, auzea șoapte confuze, iar când se întorcea să se uite, angajații se dădeau grăbiți înapoi, arătând cât de mult se temeau de un șef ca el.
Nu era de mirare că angajații se simțeau mici și tremurau în prezența lui Elis; acesta era cunoscut pentru fața sa severă și cuvintele puține, câștigându-și reputația de șef terifiant. Dacă începea să împingă pe cineva la muncă, era aproape sigur că urmau lacrimi. În ciuda comportamentului său, toată lumea era mulțumită că lucra pentru Burton Group. În comparație cu multe alte companii, fie în ceea ce privește salariul, beneficiile sau compensațiile, compania era foarte generoasă. Bonusurile nu coborau niciodată sub valoarea a cinci luni, ca să nu mai vorbim de celelalte avantaje oferite de companie. Astfel, chiar dacă șeful era dur sau munca era la fel de solicitantă ca sclavia, dacă era schimbată cu un salariu considerabil, toată lumea era dispusă să rămână.
Elis se îndreptă spre ușa biroului său și auzi zgomotul a ceva care căzu la pământ. Mâna lui, pe cale să întoarcă clanța ușii, s-a oprit momentan. Sprâncenele lui întunecate s-au încruntat puternic când a realizat că era cineva în biroul lui. A deschis ușa imediat, fără să se mai obosească să fie prudent ca înainte, pentru că era curios să vadă cine îndrăznește să-i scotocească prin lucruri.
Când Elis a apărut pe neașteptate, oaspetele neinvitat a trebuit să se gândească cum să reacționeze. Mai puteau ei să se prefacă nevinovați? Elis a pășit în tăcere pe podeaua cu mochetă până când a ajuns la biroul mare din mijlocul camerei. Cineva era ghemuit în spatele biroului, ocupat cu ceva, aparent neștiind de întoarcerea lui...
- Ce faci furișându-te în camera altcuiva? Cauți necazuri? Vocea lui Elis era o șoaptă joasă, severă, dar fața îi era marcată de un zâmbet, iar ochii cenușii îi scânteiau de satisfacție.
Și-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor, folosindu-și înălțimea pentru a-și afirma dominația asupra persoanei de dedesubt. Persoana aflată în genunchi a tremurat ușor, neauzind deloc cealaltă parte, absorbită de sarcina pe care o avea în față.
- Îți încarc laptopul. Uite, bateria este la douăzeci la sută, a răspuns intrusul cu o față indiferentă, arătând spre ecranul laptopului care afișa starea bateriei.
Elis s-a apropiat pentru a reduce distanța, l-a tras pe intrus mai aproape și apoi s-a aplecat pentru a vedea clar fața celuilalt.
- Când ai ajuns aici? De ce nu m-ai lăsat să vin să te iau? Vocea îi era răgușită, iar expresia lui era una de ușurare când persoana de care îi era dor a apărut în fața lui cu o zi mai devreme decât se aștepta.
Simpla vedere a feței lui Patt îi făcu inima să tresară și cu greu își putu ține zâmbetul la distanță.
Tocmai am aterizat și am venit direct la birou, a răspuns Patt calm, ascunzându-și emoția cu aceeași blândețe. Se simțea puțin timid fiind în fața șefului său, care reușea întotdeauna să-l captiveze.
Elis a zâmbit mai larg auzind asta și apoi a observat două valize pe podea.
- Îmbrăcat și pregătit așa, unde te duci?
Văzându-l pe Patt în ținută practică ,blugi închiși la culoare, o cămașă din denim deschis și cizme – părea mai degrabă un maistru decât vicepreședintele executiv asociat. Elis nu s-a putut abține să nu întrebe, gândindu-se că Patt arăta destul de chipeș. Cu siguranță că oamenii se vor întoarce să-l privească, ceea ce l-a făcut pe Elis să simtă un impuls brusc de gelozie.
- Mă îndrept spre șantierul din Sathorn. Dar am nevoie de niște documente și planuri, așa că am trecut mai întâi pe aici, a explicat Patt, apoi a primit un răspuns sever.
- Când pleci? Și de ce trebuie să te grăbești așa? Elis se simțea puțin deranjat că Patt plănuia să plece în altă parte înainte de a-l vedea. Dacă nu s-ar fi întâmplat să treacă pe aici, nu ar fi știut că Patt s-a întors. Nu ar fi putut să-l sune mai întâi? Gândindu-se la asta, Elis l-a tras pe Patt mai aproape și l-a îmbrățișat posesiv.
- Există o problemă urgentă cu lucrarea care nu respectă specificațiile. M-am gândit să arunc o privire, a explicat Patt, permițându-i lui Elis să îl atragă înăuntru fără să opună rezistență.
- Știai deja despre asta?
Elis se holba intens în aceiași ochi de care era îndrăgostit. Chiar și acum, cu Patt purtându-și ochelarii întunecați obișnuiți, el încă părea adorabil și sărutabil. De ce acest om calm îl făcea mereu să se simtă atât de în largul lui? Cu doar câteva momente în urmă, fusese frustrat pentru că munca nu mergea așa cum ar fi vrut, dar văzându-l pe Patt îl făcuse să uite totul. Mâna lui lată s-a întins să îl prindă de ceafă pe Patt, ridicându-i capul să-l privească și să-i alunge dorul.
- Da, știam, a spus Patt, privind în ochii celuilalt cu un zâmbet ușor. Ieri, am văzut memoriul intern de la departamentul de proiecte. M-am gândit că ar fi mai bine să mă întorc și să o verific. Decizia lui Patt a fost bruscă. Imediat ce s-a gândit la asta, a rezervat un zbor online și s-a întors la Bangkok dimineața.
- Am fost atât de fericit, gândindu-mă că te-ai grăbit să te întorci pentru mine. Elis s-a prefăcut bosumflat, simțindu-se puțin dezamăgit. Îl implorase în zadar pe Patt să se întoarcă, dar o notă internă îl putea aduce înapoi. Ar trebui să fie fericit sau trist că Patt a prioritizat munca atât de mult?
- Sau ar trebui să mă duc mai întâi acasă și să mă întorc mâine dimineață? Ați prefera asta?
Răspunsul lui Patt l-a lăsat pe Elis fără cuvinte. L-a luat pe Patt în brațe și l-a îmbrățișat strâns, plantându-i un sărut mare pe obraz fără să spună nimic, preferând acțiunile în locul exprimării sentimentelor.
- Lasă-mă pe mine primul.
Brațele puternice au tras de talia lui Patt, atingându-i deliberat cu buzele obrazul stâng, apoi pe cel drept, până când Patt a fost nevoit să întoarcă spatele chipului său frumos când s-a simțit copleșit.
- Am o întâlnire cu directorul de proiect la douăsprezece și jumătate la șantier. Trebuie să discut unele lucruri cu conducerea șantierului pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple din nou, a explicat Patt cu inima bătându-i în piept, dar păstrând o față serioasă, încercând să mențină conversația profesională.
- Nu trebuie să pleci. M-am ocupat deja de asta. Abia te-ai întors și trebuie să fii obosit. Cred că ar trebui să mergem la masă, a sugerat Elis, ținându-se încă de Patt.
În acest caz, voi lua prânzul cu tine mai întâi și apoi voi pleca. Lasă-mă să-i sun să reprogramez întâlnirea.
Patt și-a scos telefonul pentru a amâna întâlnirea cu o oră, ceea ce nu ar fi trebuit să-i perturbe prea mult planurile.
- Să conducem împreună atunci? Putem merge împreună după prânz.
- Nu, ai o întâlnire la ora 14 cu un client important. Nu o poți rata. Sunt o mulțime de bani în joc. O semnătură, și milioane vor fi pe linie. Așa că stai în birou. Mă voi duce și eu.
De îndată ce Patt s-a hotărât să se întoarcă la serviciu, a prins din urmă agenda lui Elis, pe care o gestionase timp de mulți ani și știa despre întâlnirea importantă de după-amiază pentru semnarea unui contract cu o companie de transport maritim care dorea să-și extindă clădirea de marfă. Elis trebuie să fi uitat complet de ea. Elis a strâmbat din nas și l-a ciupit ușor de câteva ori pe obrazul lui Patt, în glumă.
- Întotdeauna mă faci dependent de tine. Știi că, fără tine, mă simt ca un om fără mâini sau picioare? Totul este o luptă. Întoarce la stânga, e o problemă; întoarce la dreapta, e o problemă. Ugh! În mai puțin de o lună, aproape că am avut un anevrism cerebral. Totul era atât de iritant.
- M-am întors acum, a prins Patt mâna care îi mângâia obrazul.
- Trebuia să-mi fi spus. De ce să suferi singur de o durere de cap? Ai destulă treabă. Lasă-mă pe mine să mă ocup de lucrurile astea; va fi mai ușor, s-a plâns Patt, știind că Elis putea rezolva problemele, dar, fiind o persoană care se amesteca mereu în diverse chestiuni, nu putea să nu-și facă griji.
- Îți faci griji pentru mine? Elis a aruncat imediat o privire răutăcioasă, împingându-l pe Patt până când șoldurile lui s-au lipit de birou, prinzând figura subțire în brațele lui și aplecându-se până când nasurile lor s-au atins. Când Elis înainta, o făcea cu intenție, întotdeauna gata de acțiune, indiferent de unde sau când.
- Mă preocupă mai mult oamenii care au de-a face cu starea ta de spirit, a spus Patt, întorcându-și fața și ferindu-se în mod repetat de buzele lui Elis. Vocea lui era joasă pentru a conține tachinarea.
Elis a zâmbit larg la bărbatul ale cărui acțiuni nu se potriveau cu cuvintele sale, dar, văzând fața serioasă a acestuia, nu a mai glumit.
- Aproape că am concediat mai mulți oameni. Bine că mi-am amintit ce ai spus odată. Cuvintele despre cum oamenii fac greșeli – cu cât există mai multă muncă, cu atât vor fi mai multe greșeli. Ca lider, trebuie doar să rezolvăm problemele, nu să dăm vina pe subordonați. Pentru că lucrăm ca o echipă, dacă există o greșeală, este vina întregii echipe, iar persoana de sus poartă cea mai mare responsabilitate.
- Să mergem să luăm prânzul. După aceea trebuie să merg la șantier.
- Bine, dar lasă-mă să te sărut ca să mă revanșez pentru timpul în care mi-ai lipsit înainte să plecăm.
Patt s-a plimbat inspectând lucrările alături de inginerii de teren și de echipa de maeștri care controlau toate lucrările de construcție. Sarcina a durat aproximativ două ore pentru a fi finalizată. În general, nu au existat probleme care să îngrijoreze, dar el a subliniat totuși tuturor părților că astfel de erori nu trebuie să se mai întâmple. Toată lumea a fost ferm de acord că vor fi atenți în zonele lor de lucru pentru a minimiza greșelile evitabile.
- Oricum, am nevoie să accelerați lucrările în sala de bal, astfel încât să poată fi finalizate la timp. Cât despre problemele curente, voi vorbi personal cu Elis.
- Am înțeles, domnule Patt. Îți promit că nu vor mai fi întârzieri sau greșeli.
- Bine, atunci voi pleca. Vă rog să mă informați cu privire la planul de lucru revizuit mâine la ora 11 AM.
- Pot să vă trimit un e-mail direct, domnule?
- Trimiteți-mi-l și mie și tuturor celor din departamente, astfel încât toată lumea să fie informată simultan.
- Am înțeles.
- Asta e tot ce trebuia să discutăm. Vă puteți întoarce la lucru acum.
Personalul de proiect și cei doi maeștri au dat un Wai respectuos și s-au scuzat să își continue munca, rămânând doar Sarun, inginerul de proiect, care s-a oferit să îl însoțească pe Patt la biroul de pe șantier.
- Mă bucur că v-ați întors, domnule Patt. Când nu ați fost aici, ne-a fost foarte greu să lucrăm. Tot ce trimiteam pentru aprobare pur și simplu nu avansa deloc. S-ar putea să par un turnător plângându-mă de asta, a spus Sarun în timp ce mergeau împreună. Tânărul inginer absolvise același institut ca și Patt, iar relația lor Phi-Nong le permitea să vorbească fără prea multe formalități.
- Mă voi ocupa de orice problemă nerezolvată, dar mai întâi trebuie să cunosc prioritățile.
- Sigur. Și cum te întorci? A întrebat Sarun, observând că Patt venise cu managerul de proiect, dar acum acesta se îndepărtase pentru a se întâlni cu oficialii hotelului.
- Probabil că voi lua Skytrain.
- Vrei să verifici lucrările din birou? L-a invitat Sarun. Vizitele frecvente din partea conducerii motivau adesea personalul să fie mai sârguincios.
- Bine, voi arunca o privire înainte să plec, în caz că vreun departament are probleme urgente.
În timpul plimbării lor, au discutat mai multe subiecte minore. Patt a primit informațiile pe care le dorea, punct cu punct. Când au ajuns la biroul de șantier, șeful superior care coordona lucrările s-a grăbit imediat să-l informeze pe tânăr de îndată ce l-a văzut.
- Domnule Patt, domnul Elis vă așteaptă în sala de ședințe, a spus el, cu o expresie surprinsă, ca și cum s-ar fi confruntat cu o problemă importantă.
- Domnul Elis este aici?
Sarun, care își scotea casca albă de protecție, a întrebat cu un amestec de surpriză și îngrijorare, tipic unui angajat care devine neliniștit când șeful este aproape. Era rar ca marele șef să apară atât de neașteptat. În general, exista un program prestabilit pentru vizitele la fața locului, iar funcționarii de rang înalt din diverse departamente pregăteau informațiile cu săptămâni în avans pentru astfel de ocazii. O vizită neanunțată era fără precedent.
- Este de mult timp aici?
- Cam de zece minute. Ar trebui să intrați, domnule Patt. Pe aici.
Patt a trecut pe lângă mai mulți angajați ai departamentului, care, în ciuda faptului că erau absorbiți de munca lor urgentă, reușeau totuși să arunce priviri discrete în direcția lui pe tot parcursul drumului. Deschizând ușa de la recepție, îl găsi pe Elis, care transformase încăperea într-un birou mobil. Elis ridică privirea scurt spre el înainte de a tasta rapid pe laptop, vorbind pe un ton plat.
- Așteaptă o clipă. Lasă-mă să răspund mai întâi la acest e-mail.
Patt se opri în fața lui, scoțându-și încet casca albă de protecție și alunecă pe un scaun, privindu-și șeful, care apăruse fără avertisment. După o clipă, Elis își ridică privirea de pe ecran și ridică o sprânceană în direcția lui Patt, aruncându-i o privire în lateral.
- Ce faci aici?
- Am venit să te iau, spuse Elis, oferindu-i lui Patt un pahar cu apă rece. Patt l-a acceptat fără ezitare și luă o înghițitură mare, golindu-l dintr-o mișcare.
- Ai condus până aici? Întrebă Patt după aceea.
- Uh-huh... Elis dădu din cap. Ai terminat? Ca să putem merge acasă.
- Gata.
- Plecăm acum? E aproape cinci.
- Pot să mai stau zece minute? Aș vrea să mai vorbesc puțin cu inginerul de sistem și cu departamentul de proiecte.
- Bine, o să stau și o să lucrez aici cât aștept.
Treizeci de minute mai târziu, Elis stătea încruntat în mașina lui preferată, cu Patt la volan, știind că el prefera să conducă și să-i ducă pe amândoi în siguranță acasă. Cu cât se gândea mai mult la privirile aruncate de angajați către Patt, cu atât mai mulți fiori îi străbăteau șira spinării, o aură ostilă răspândindu-se pe o rază de zece metri.
- Data viitoare, nu veni singur. Numai gândul la asta mă înfurie, răbufni Elis, dar fără a ataca prea dur.
Patt asculta în tăcere, așteptând ca celălalt să termine de vociferat.
- Nu mi-am dat seama că acest șantier e plin de paraziți, mormăi Elis.
- Poftim?
- Toți oamenii ăia care salivează după tine. E enervant de văzut.
- Exagerezi. De asta ești atât de prost dispus?
Patt își înclină capul ușor și apoi se concentră din nou pe drum când semaforul deveni verde. Erau doar prietenoși.
- Prietenoși, pe naiba. Schimb de profiluri LINE? Ha! Credea că nu voi observa? Încercarea de a flirta cu omul meu? Patt este mult peste nivelul lui.
Patt nu se putu abține să nu râdă la cuvântul flirt. Elis lua totul mult prea în serios. Când devenea gelos, era incredibil de intens.
- Nu flirta cu mine. Dar chiar dacă ar fi făcut-o, nu e genul meu.
Inginerul cu pielea închisă la culoare era mai potrivit ca amic de pahar decât ca iubit. În plus, dacă nu era Elis, Patt nu credea că ar putea dezvolta sentimente pentru altcineva. Uită-te la Theeranai ca exemplu. În cele din urmă, Patt simțea că nu ar fi funcționat. Nu exista acea senzație de entuziasm ca atunci când era cu persoana morocănoasă de lângă el.
- Sunt încă supărat. Chiar dacă nu ești interesat, mă deranjează. Dacă nu ar fi bun la treaba lui, l-aș trimite la un loc îndepărtat.
Elis mormăi, dar Patt nu o luă în serios. Elis era rezonabil și nu ar fi făcut asta de fapt.
- Nu ești chiar atât de nerezonabil. În plus... chiar dacă ar flirta cu mine, nu ar fi o problemă din moment ce sunt încă singur, glumi Patt, încercând să o enerveze pe Elis pentru distracție.
- Ai grijă sau o să o pățești, replică Elis imediat.
Tonul lui era sever, iar ochii lui pătrunzători păreau serioși, deși știa că Patt doar glumea. Totuși, nu se putu abține să nu se simtă iritat.
- Atât de înfricoșător.
- Eu sunt înfricoșător. Dacă aflu că cineva îndrăznește să flirteze cu tine, e mort.
Patt chicoti ușor și își întinse mâna stângă pentru a-i mângâia genunchiul bărbatului impulsiv.
- Calmează-te. Ești supărat pentru că ți-e foame?
- Nu, răspunse Elis rece, nu chiar furios, dar mulțumit că Patt îl liniștea în sfârșit. Apropo... care este genul tău? Sunt aproape?
- Tu?
Patt își reținu un zâmbet, bucurându-se de entuziasmul lui Elis.
- Nu prea. Îmi place părul lung, structura mică, ochii mari. Mai ales dacă vorbesc dulce, sunt total slab.
Elis rămase cu gura căscată, fața reflectându-i șocul.
- Și dacă știu să gătească, sunt vândut.
Elis era pe punctul de a protesta, dar, observând râsetele înăbușite, își dădu seama că Patt glumea pe seama lui. În toane bune, Patt continua să-l tachineze așa cum o făcuseră mereu de-a lungul anilor, făcându-l pe Elis să zâmbească și să se simtă confortabil cu revenirea dinamicii lor familiare.
- Glumești, nu-i așa?
- Vorbim de atâta timp, iar tu abia acum îți dai seama? Ești un pic cam lent.
- Tu... ești rău. Așteaptă doar până când voi avea ocazia. Mă voi răzbuna, și va fi greu. Doar așteaptă.
- Nu fi într-o dispoziție atât de proastă, spuse Patt în timp ce parca mașina în condominiul luxos al lui Elis.
- Vino cu mine. Am ceva să-ți arăt. Văzând că Patt ezita, Elis adăugă rapid:
- Legat de muncă. La ce te gândești... Ah! Glumi Elis, arătându-i cu degetul și reducându-l la tăcere pe Patt.
Patt nu putu decât să scuture din cap la poznele jucăușe ale celuilalt. Cei doi bărbați s-au tachinat reciproc tot drumul în lift, dar odată ajunși în apartamentul luxos, Patt se puse imediat pe treabă.
- Elis, în legătură cu licitația JZ, ai toate informațiile de care ai nevoie?
Patt se îndreptă spre frigider și turnă apă în pahare pentru el și Elis, simțindu-se instantaneu ca acasă în fiecare colț al condominiului, un loc gravat în memoria sa.
- Uh-huh, am totul. Tocmai voiam să discut asta cu tine.
- Ce se întâmplă?
- Ai putea să detaliezi asta? Nu vreau ca altcineva să fie implicat în acest proiect și, ca să fiu sincer, nu am încredere în nimeni altcineva.
- Am eu grijă de asta. Mâine voi primi datele de la Thiti și voi continua munca.
- Încă ceva... nu-l lăsa pe Thiti să se implice în acest proiect sau în orice alt proiect nou care va apărea, spuse Elis serios, ochii trădând o suspiciune adâncă.
- Se întâmplă ceva?
Elis tăcu.
- Nu păstra tăcerea, te rog.
- Mi-e teamă că dacă îți spun adevărul, vei fi surprins, glumi Elis, chiar dacă situația era gravă. Dacă ar fi aflat mai târziu, tot ceea ce căutau s-ar fi prăbușit, iar pierderile ar fi fost semnificative.
- Este chiar atât de grav? Întrebă Patt, cu curiozitatea stârnită.
Dacă era așa cum bănuia, o parte din vină ar fi căzut asupra lui pentru că l-a adus pe Thiti în cercul apropiat al lui Elis.
Elis scoase un oftat mare înainte de a-i înmâna lui Patt iPad-ul pe care îl ținea în mână. Patt își lăsă jos paharul cu apă și luă iPad-ul pentru a privi ecranul. La prima vedere, trebui să clipească de câteva ori, nevenindu-i să creadă ce vedea.
- Cum ai făcut rost de fotografiile astea?
Nu erau fotografii editate sau trucate. Erau Thiti și Theeranai sărutându-se pasional. Imaginile mai explicite nu făceau decât să întărească adevărul despre cât de intim erau implicați asistentul său și vechea lui cunoștință.
- Un detectiv particular.
- Nu pot să cred asta. Îmi pare rău, Elis. E vina mea.
Patt își duse mâna la frunte, exasperat. Era o nebunie totală.
- De ce te învinovățești? Nu are nimic de-a face cu tine.
- Dar eu l-am adus pe Thiti.
Elis îi coborî mâna lui Patt, făcându-l să se așeze lângă el, apoi aruncă neglijent iPad-ul pe canapea. În acel moment, era mai preocupat de starea emoțională a lui Patt.
- Theeranai te-a abordat cu această intenție încă de la început. Dar, din moment ce nu ești o persoană care poate fi ușor influențată să facă astfel de lucruri, nu te-am pierdut. A încercat să mă doboare, dar îi cunosc trucurile.
- Deci Theeranai s-a apropiat de mine pentru că voia să se folosească de mine? Asta e josnic.
Patt era furios. Era o tactică murdară, dezonorantă. Nu-i venea să creadă că cineva care părea atât de decent putea ascunde astfel de intenții.
- Theeranai este capabil de orice, chiar mai rău de atât.
- Sunt un idiot, se mustră Patt, gândindu-se că, dacă l-ar fi întâlnit pe Theeranai chiar acum, probabil i-ar fi lovit acel chip aparent inocent.
- Cei doi se văd în secret de ani de zile. Cu toate acestea, pentru că Thiti lucra în Singapore, nu multă lume știa despre ei. Dar nu te îngrijora pentru asta. O persoană rea va găsi o cale să mă rănească indiferent de situație. Nu contează cât de josnici sunt, o vor face, spuse Elis, frecându-i ușor spatele lui Patt și trăgându-l mai aproape pentru a-l consola. Pur și simplu nu ai văzut înșelăciunea pentru că ești un om bun.
- Sunt doar prost, continuă Patt să se certe. Uite, am adus chiar și un dușman chiar de partea ta. Dacă nu ți-ai fi dat seama la timp și s-ar fi întâmplat ceva, ar fi fost complet vina mea.
- Haide, nu mai face fața asta. Lasă trecutul să fie trecut. Doar faptul că te am înapoi îmi dă putere. O sută de Theeranais, o sută de Lodges, nu-mi pasă.
- Ai atât de mulți dușmani, murmură Patt, strâmbându-și nasul și frecându-și capul de mâna fermă a lui Elis.
- ... Deci, ai de gând să mă părăsești din nou? Glumi Elis, încercând să alunge tristețea de pe chipul lui Patt.
- Rămâi cu mine, te rog, spuse el, nevrând ca această persoană importantă să se simtă deprimată din cauza unor oameni care nu meritau nici măcar un gând.
- Când ai aflat despre asta?
Am bănuit înainte de a pleca la Krabi. Thiti se comporta ciudat. Odată l-am văzut scotocind prin documentele din sertarul meu. Și, evident, când am plecat la Krabi, s-a furișat să ia un card de rezervă de la recepție în timp ce eu mă duceam să te văd. Cred că a vrut să găsească informații pentru a-l informa pe prietenul lui. Așa că m-am prefăcut că scriu niște prostii ca să-l enerveze.
Patt se uită la Elis, ușor amuzat și admirativ, recunoscând încă o dată inteligența și capacitatea lui de a naviga printre obstacole și trădări cu calm și calcul.
Elis ridică din umeri, comportamentul său tachinator ușurând atmosfera tensionată de până atunci. Patt aproape că râse la folosirea de către Elis a cuvântului „coleg de pat”... o exprimare atât de directă.
- Ai de gând să îl lași în pace? Nu e un pic riscant?
- Nu pentru mult timp. Aștept doar momentul potrivit. Între timp, prefă-te că nu știi nimic. Gândește-te că te uiți la un spectacol amuzant cu maimuțe ca să omori timpul. Relaxează-te.
Elis nu vorbea doar; mâinile lui îi mângâiau ușor obrajii încordați ai lui Patt, ușurându-i stresul. Patt se lăsă în îmbrățișarea puternică, însă, după o clipă, își aminti că fusese toată ziua pe șantier, transpirat și prăfuit. Se îndepărtă, ușor jenat.
- Mmm? Elis scoase un sunet confuz, nedumerit de schimbarea bruscă a comportamentului lui Patt.
- Miros urât.
- Lasă-mă să văd. Cum miroși? Hmm... nu, nu miroși, dezaproba Elis, trăgându-l pe Patt mai aproape și mirosindu-l de câteva ori.
- De fapt, e destul de plăcut. Locul ăsta miroase bine, locul ăsta la fel.
Elis trecu de la obrazul lui Patt la ceafă, apoi la umăr, demonstrându-și punctul de vedere.
Mirosul lui Patt, o combinație de mosc masculin și un parfum subtil, era reconfortant. Transpirația de care Patt se temea era, de fapt, un parfum natural care îl atrăgea pe Elis, o aromă intensă și copleșitoare.
Ceea ce a început ca o glumă s-a transformat într-un chin pentru Elis însuși. Să grăbească lucrurile ar fi părut prea agresiv, dar să stea deoparte și să privească ca un sfânt nu era deloc în stilul său.
- Așteaptă o clipă.
Patt tremură ușor când gura lui Elis alunecă de-a lungul gâtului său, ciugulind și sărutând, nasul adulmecând și buzele mușcând ușor. Era prea riscant; putea fi dominat și devorat de intensitatea momentului.
Capitolul 22
Sunetul apei care curgea prin capul de duș și jetul puternic au creat o rezonanță în toată baia luxoasă.
Patt s-a încruntat, făcând tot posibilul să își reprime orice geamăt care îi ieșea pe buze. Aceasta era, de departe, cea mai palpitantă experiență de duș pe care Patt o avusese vreodată în viața lui. Să faci duș cu un bărbat incredibil de chipeș și fermecător era periculos de copleșitor pentru orice persoană obișnuită.
Apa curgea peste corpul său robust, de la cap până la umeri, coborând pe spatele său musculos, îmbrățișat de brațele puternice din spatele său. Frumosul chip al bărbatului din spatele lui îi atingea gâtul, buzele lui ciugulind și stârnind sângele din venele lui într-o frenezie clocotitoare.
Pârâul rece nu făcea nimic pentru a răci pasiunea arzătoare pe care Elis i-o revărsa cu o intenție atât de deliberată. Mâna groasă a lui Elis mângâia pe o parte stomacul plat al lui Patt, creând meticulos o senzație tentantă, de furnicături, cu fiecare centimetru pătrat pe care îl străbătea.
Patt se zvârcolea, încercând cu disperare să îndepărteze mâna provocatoare a lui Elis cu cele alunecoase ale sale.
- Pune-ți mâinile pe perete și nu te mișca până nu-ți spun eu, a poruncit Elis, cealaltă mână ghidându-l pe Patt să se sprijine de frumoasa suprafață de gresie, forțându-l subtil pe Patt să se predea la tot ceea ce urma să se întâmple din acel moment.
Patt tresări când ambele mâini aspre ale lui Elis îl prinseră ferm de talie. Stând în spatele lui, Elis a despărțit ușor genunchii lui Patt la unghiul dorit de el. Apoi, aceleași mâini l-au împins pe Patt mai aproape de șoldurile fierbinți și insistente care îl presau din spate.
Patt s-a topit, lăsându-se condus de Elis în jocul pentru care el stabilise regulile. Nu era sigur dacă fiorul îi va opri inima înainte de a atinge punctul culminant. Elis și-a turnat săpun lichid în palmă și l-a întins peste bărbatul tremurător din fața lui, spuma moale acoperindu-i pielea. Elis a masat meticulos spuma parfumată pe fiecare centimetru de carne, de la baza gâtului până la vârful degetelor de la picioare.
- Acum nu va mai trebui să ne certăm dacă miroși sau nu, dacă ești murdar sau curat, a șoptit Elis cu o voce gravă, mâinile lui frecându-i cu sârguință pieptul și spatele până când atenția lui a început să alunece în altă parte.
Elis a decis că fesele goale meritau o atenție specială, deoarece erau prea tentante pentru a nu le atinge. O simplă perie ar fi fost un deserviciu pentru cineva atât de meticulos ca Elis. Patt a tresărit din nou, mâinile lui apucând strâns gresia umedă când mâna lui Elis i-a apăsat fesele, mângâindu-le de câteva ori.
Elis întinse mâna pentru a reduce presiunea apei din duș la un simplu firicel, săpunul alunecos făcând atingerea și mai palpitantă și tulburătoare în stomacul lui Patt. Patt crezuse că doar vârfurile degetelor lui Elis erau suficiente pentru a-i trezi simțurile, dar adăugarea bulelor de săpun intensifica senzația.
- Cred că... sunt destul de curat, se strădui Patt să vorbească.
Când Patt a încercat să-și miște șoldurile, Elis l-a ținut ferm pe loc, dându-i chiar o palmă ascuțită pentru a-l împiedica să se agite. Vârfurile degetelor lui Elis, moi dar încrezătoare, au sondat mai adânc. Acest lucru era greșit, foarte greșit. Patt nu mai atinsese niciodată această zonă, dar acum Elis pătrundea adânc, asigurând o curățare profundă.
Fața lui Patt roși de un amestec de jenă și senzație copleșitoare.
- Încă e puțin murdar aici. Lasă-mă să mai stau puțin să mă asigur, a glumit Elis încet.
Dacă Patt ar putea vedea fața lui Elis în acest moment, ar roși și mai mult la privirea răutăcioasă și pofticioasă din ochii lui.
- Desfă-ți picioarele puțin mai mult, a instruit Elis, despărțind picioarele lui Patt și explorând cu atenție fiecare colțișor.
- Uh... Elis, a protestat Patt.
În timp ce Elis îi săpunea fața sensibilă a lui Patt, dacă asta era curățare, era cel mai provocator și lasciv mod de a o face. În mijlocul chinului, Patt anticipa eliberarea pe care o dorea.
Mâna fermă a lui Elis a cucerit partea excitată, fermă, dar refuzând să se miște.
- Stai puțin, lasă-mă să mai adaug spumă aici, a spus Elis, turnând deliberat mai mult săpun lichid în bărbăția lui Patt, pe care o ținea în mână.
Patt a privit lichidul transparent căzând în cascadă pe corpul său, urmat de mâna care îl masează până când a fost mulțumit de spumă. Ritmul lent al celor cinci degete a aprins un foc care l-a făcut imposibil să se mai abțină.
- Mai repede, te rog, își strânse Patt din dinți.
Ritmul lui Elis era prea lent; dacă voia să ajungă la țărm pentru a scăpa de acest chin, Elis trebuia să se miște mai repede.
- Așa? Este suficient?
Elis s-a conformat de bunăvoie, fiecare lovitură și senzație transmisă prin atingerea aspră, dar tandră a mâinii lui.
- Nu te opri, te rog... doar puțin mai mult, a implorat Patt.
Dacă Elis se oprea acum, ar fi murit cu siguranță. Ar muri fără odihnă. Câteva clipe mai târziu, Patt a ajuns la o eliberare intensă. Corpul îi era moale și slăbit, incapabil să-și miște membrele, dar a rămas în picioare datorită îmbrățișării lui Elis.
Patt gâfâia după aer. Elis l-a sărutat cu pasiune, incapabilă să se abțină. Sperma s-a revărsat peste palma lui groasă, pe care a prins-o. S-a întins în spate cu lichidul vâscos și a pavat drumul cu îndrăzneală și hotărâre, degetele lui lungi pătrunzând cu un amestec de blândețe și insistență.
- Nu avem prezervativ... dar eu sunt curat.
Amândoi fuseseră supuși controalelor anuale de sănătate, iar rezultatele nu arătau nicio boală gravă. Elis practica întotdeauna sexul protejat, iar Patt nu mai fusese cu nimeni în afară de Elis de aproape un an.
- Te rog... lasă-mă.
Patt a dat ușor din cap în semn de răspuns. Cu permisiunea acordată, mândria lui Elis a mers mai departe.
Și-a retras degetele și și-a îndreptat bărbăția spre zona strâmtă și sensibilă, intrând cu o singură împingere. Patt s-a încordat, tremurând. De data aceasta a fost diferit de data trecută; Elis nu s-a abținut. Elis și-a folosit toată forța pentru a împinge la maxim, retrăgându-se fără întârziere aproape de margine.
Patt gemea încet, supunându-se lui Elis, care juca rolul unui amant exigent.
- Șefu’, mai încet... un pic mai încet.
- Doar un pic mai mult.
Elis și-a împins șoldurile cu putere. În loc să încetinească, el a accelerat pentru a se potrivi cu starea și dorința lui. Puternic, rapid și intens. În acel moment, Elis nu făcea doar sex; făcea dragoste... Era ceva ce voia să repete iar și iar. .......
Patt, pe jumătate adormit și pe jumătate treaz, s-a ridicat când la auzitpe Elis vorbind la telefon.
Prin ușa ușor întredeschisă, a putut prinde doar fragmente din conversație. Nu știu de ce, Patt avea sentimentul că persoana de la celălalt capăt al firului ar putea fi cineva important, pentru că la ora asta, trecut de unu dimineața, nimeni nu ar îndrăzni să o sune pe Elis. Vocea lui Elis era gravă și joasă.
Patt se dădu jos din pat și, în timp ce se îndrepta spre ușă, auzi niște cuvinte care îl opriră în loc, atrăgându-i atenția asupra conversației de dincolo.
- Du-te acasă, ești prea beat, spuse Elis, cu un ton serios și o expresie vizibil îngrijorată. Vocea lui era îmbibată de tensiune, iar Patt putea simți gravitatea situației chiar și de la distanță.
- Dacă vin, vei avea probleme, continuă Elis, trecându-și mâna prin păr, frustrat.
- Nu, îmi fac griji pentru tine, ca întotdeauna, dar nu voi merge, tonul său se înmuiase acum, încărcat de o afecțiune reținută.
- Unde ești tu? Nu... nu pot să plec. Ajunge, Run. Mi-a ajuns. Cheamă-ți oamenii. Știi că nu pot face asta. Asta e tot.
Patt rămase încremenit. Numele care scăpase de pe buzele lui Elis era ca un coșmar cu care nu voia să se confrunte.
⚠️ATENȚIE IMPACT EMOȚIONAL PUTERNIC ⚠️
— Ești mulțumit acum? Te-am întrebat dacă ești mulțumit. Dacă ești, întoarce-te și răspunde corect la întrebarea mea. Nu poți evita întotdeauna să răspunzi.
Run vorbise cu o voce uscată și răgușită. Corpul său, gol, tremura ușor, iar ochii săi ascundeau emoții complexe. Fei Long părea că își mai calmase furia, altfel nu l-ar fi lăsat pe Run să plece în felul acesta. În mod normal, dacă dispoziția furtunoasă a lui Fei Long nu se domolea, își exprima frustrările printr-o dorință de dominare, obținând întotdeauna ceea ce voia. Dar chiar și așa, Run nu ura ce îi făcea Fei Long în intimitate. Era o legătură reciproc consimțită, fără constrângeri severe, doar un joc de putere și pasiune intensă.
Cu o noapte înainte, Run recunoscuse că provocase o problemă și fusese „pedepsit” în felul lui Fei Long. Totuși, și Fei Long comisese o greșeală de neiertat, afectându-l direct pe Elis, ceea ce stârnea în el o neliniște și o vină tăcută.
Fei Long își întoarse privirea, evitând intenționat contactul vizual cu Run. Ura ce simțea în inima lui; ura faptul că, oricât de mult s-ar fi împotrivit, Run era singura persoană față de care nu putea fi cu adevărat crud. Run era singurul care îi putea face inima să tremure, singurul a cărui prezență putea să-i lumineze chiar și cele mai întunecate momente și singurul al cărui zâmbet era ca o gură de aer proaspăt.
Ar fi făcut orice pentru a-l avea pe Run alături de el. Dar acum, relația lor era pe muchie de cuțit, pe punctul de a se prăbuși, iar tot ce putea face Fei Long era să prelungească acele momente împreună cât mai mult posibil. Poate că înainte nu i-ar fi fost teamă de despărțire, dar prezența lui Elis părea să fie factorul care putea rupe definitiv legătura fragilă dintre el și Run.
- Nu poți să vorbești? De ce? Când vorbesc despre lucrurile rele pe care le-ai făcut, îți atinge vreun nerv? Run rânji, respirând greu și părând un om străin de sine însuși.
- Am făcut și mai rău. Asta nu zdruncină conștiința unei persoane rele ca mine... iubirea mea.
Fiecare insultă aruncată de Run, doar pentru a proteja amintirea unei foste iubiri, îl rănea profund pe Fei Long, care își impuse un zâmbet batjocoritor pentru a-și ascunde adevăratele sentimente.
- Stai departe de Elis.
- Îmi ordoni mie? Fei Long ridică o sprânceană, fixându-l pe Run cu o privire aspră.
- Ai uitat că nu ești în poziția de a cere ceva? Tot ce trebuie să faci este să cerșești milă. Poate, poate, mi se va face milă de tine. Încearcă să vorbești frumos măcar o dată, dragă. Nu? Bine.
- De ce trebuie să faci asta? Murmură Run, îngrijorat și vulnerabil, vocea lui trădând disperarea.
- Pentru satisfacție. Când încă te mai furișezi pe la spatele meu, este pentru satisfacția pe care l-ai menționat, îi aminti Fei Long încet.
- Sau e pentru că încă ești îndrăgostit de el? Asta depinde de tine. Dar pentru mine, Elis e cineva pe care vreau să o zdrobesc complet. E clar, iubirea mea?
Vocea lui era moale și dulce, dar ochii îi erau reci și cruzi, gelozia și resentimentele năvălindu-i în inimă. Fei Long jurase că va face tot posibilul să îl distrugă pe Elis, să se răzbune pentru că îi luase ceea ce el considera că i se cuvenea. Elis îi furase dragostea și loialitatea lui Run, omul pe care îl voia doar pentru el.
- Chiar și fără Elis, eram deja într-un loc rău. Nu îl folosi pe Elis ca o scuză. Nu ți-a păsat niciodată de mine, așa că nu te preface.
Cuvintele lui Run căzură grele, iar Fei Long simți o înțepătură de adevăr în ele. Deși ura să o recunoască, poate că Run avea dreptate. Sentimentele sale fuseseră întotdeauna complicate, un amestec de iubire, gelozie și posesivitate, dar acum realiză că poate pierduse ceva cu adevărat prețios.
- Ar trebui să știi ce trebuie și ce nu trebuie să faci. Atâta timp cât ești cu mine, folosești banii mei, chiar și influența mea pentru a-ți proteja fratele care lenevește în închisoare, trebuie să faci ce spun eu. Și ceea ce am spus întotdeauna este că nu poți fi infidel cu nimeni. E chiar atât de greu?
- Nu am făcut nimic, protestă Run, vocea lui abia auzindu-se din cauza stării fizice precare. Corpul îi durea ca și cum ar fi avut febră.
- Ascultă-mă măcar o dată. Dacă nu ai fi atât de părtinitor, ai putea vedea adevărul.
Fei Long oftă, aruncând o privire îngrijorată la fața palidă și la starea bolnăvicioasă a lui Run.
- Du-te și odihnește-te. Ai febră. O să pun pe cineva să-ți aducă medicamente.
Vocea lui se înmuiase, clar îngrijorat, dar, fiind o persoană încăpățânată, nu se pricepea să-și arate sentimentele.
- Eu sunt bine. Nu trebuie să-ți faci griji.
- Arzi. Rana de pe fața ta începe să se umfle. Se infectează. Nu te ridica. Stomacul tău, arătă Fei Long spre abdomenul lui Run.
- Te doare? E plin de vânătăi.
Abia acum, în lumina dimineții, observă rănile mai clar. Dacă ar fi știut de ele cu o seară înainte, nu ar fi fost atât de egoist cu Run în pat.
- Pot să mă descurc... nu e nimic. Nu voi muri atât de ușor. Ow... spuse Run, încercând să-și miște membrele, dar grimasa de durere îl trădă.
Fei Long se abținu să-l ia în brațe, în ciuda dorinței de a-l proteja pe acest bărbat încăpățânat care mereu se prefăcea că e tare. Fusese dureros de egoist cu o noapte înainte, iar în combinație cu bătaia pe care Run o luase de la niște tâlhari, era clar de ce acum arăta complet zdrobit.
Fei Long simțise furie când subordonatul lui îi raportase că Run ieșise să bea și se bătuse cu niște tineri locali. Își imaginase să le taie mâinile și să-i pedepsească pe acei ticăloși dacă nu ar fi fost în Thailanda.
- Există vreodată un moment în care să mă asculți fără să te cerți? Spuse Fei Long, iritat.
Run respingea orice intenție bună, refuzând să accepte ajutor. Aceasta era durerea pe care Fei Long nu îndrăznea să o recunoască: că, în tot acest timp, simțise pentru Run o îngrijorare profundă și o afecțiune pe care nu și-o putea exprima fără frică.
- Probabil în ziua în care voi muri, mormăi Run, strângând din dinți când durerea insuportabilă din stomac îl făcu să se încordeze.
- Nu pleca nicăieri astăzi. Mănâncă, ia-ți medicamentele și odihnește-te. Eu trebuie să merg la muncă. Mă voi întoarce târziu.
- Sau poate... nu te vei întoarce... șopti Run, întrerupându-l, temându-se că Fei Long l-ar putea lăsa din nou singur, cum o făcuse de atâtea ori.
Fei Long îl privi cu un amestec de fermitate și îngrijorare.
- Mă voi întoarce. Dar nu ai voie să mergi nicăieri. Dacă aflu că ai cauzat probleme, ești mort!
Run rămase tăcut, cu o urmă de speranță în privire, încercând să-și înfrâneze frica. Privindu-l pe Fei Long ieșind pe ușă, inima i se strânse, rămânând agățat de acea promisiune simplă, dar pentru el extrem de importantă.
Capitolul 23
Patt
Chiar și după nenumărate ore, senzația caldă și intimă a momentului nostru încă persista în aer. Îmi doream să mă agăț de această fericire, să prelungesc clipele acestea la nesfârșit, dar mă întrebam cât ar putea dura. Nu aveam niciun răspuns. Auzindu-l pe Elis vorbind la telefon cu fosta lui iubită, simțeam cum ceva greu, ca o piatră, îmi apăsa inima. De obicei, nu sunt o persoană geloasă sau neîncrezătoare, dar în acea clipă am simțit o posesivitate aproape irațională. Mi-am dorit să mă apropii de el, să-i smulg telefonul din mână și să-l fac bucăți. Oare dragostea mă înnebunește? Oare dragostea mă face egoist și nepăsător?
Am rămas acolo, privind palmele mele și încercând să-mi temperez furia. Nu puteam să nu mă întreb dacă, în inima lui Elis, încă eram pe primul loc. Aveam eu un loc în inima lui, sau eram doar un străin la ușă, nepermis să intru? Oftând adânc, mă simțeam prins între gelozie și nesiguranță. Am rămas așa în lumina slabă, pierdut în gânduri, până când ușa s-a deschis și Elis a intrat.
Părea puțin surprins să mă vadă treaz. M-am uitat în ochii lui de culoare deschisă prin întuneric, simțind o curiozitate arzătoare de a afla ce se ascundea în inima acestui om.
- Te-am trezit? Întrebă el, doar în lenjerie, cu părul ușor dezordonat, dar la fel de frumos ca întotdeauna. Ridică o pernă căzută pe podea, iar abdomenele lui tonice se flexară ușor când se aplecă. Zâmbetul său mic, când se întoarse spre mine în pat, era atât de simplu și natural, dar mi se părea liniștitor în toată incertitudinea mea.
- Unde ai fost? L-am întrebat, deși știam deja răspunsul adevărat.
- Mi-era doar sete, a răspuns Elis, evitând contactul vizual într-un mod care nu-i era deloc caracteristic. Mințea... O minciună simplă, dar suficientă pentru a deschide o fisură adâncă în inima mea. Să fiu cu un bărbat al cărui trecut încă părea prezent era mai dureros decât mi-aș fi imaginat vreodată. Indiferent cât de puternic mă simțeam, în fața acestor emoții inima mea se simțea fragilă.
Nu am plâns niciodată din dragoste până acum, dar dacă vreodată ar fi existat un moment potrivit, poate că era acesta. Lacrimile nu-mi curgeau, dar eram sigur că inima mea plângea în tăcere.
M-am trezit dimineața cu o senzație copleșitoare de dezastru emoțional. Starea mea era atât de întunecată încât și sunetul alarmei mi se părea insuportabil, făcându-mă să vreau să-mi arunc telefonul. Am stat o clipă să mă adun și am oprit alarma. Întorcându-mă pe partea mea, am găsit doar goliciunea. Îmbrățișarea caldă din timpul nopții dispăruse, la fel și obișnuitul salut de dimineață. Totul accentua sentimentul de goliciune din inima mea.
Aseară, pierdut în propriile gânduri, îi întorsesem spatele lui Elis, dar el se apropiase de mine, îmbrățișându-mă din spate, piele pe piele, cu respirația lui caldă încălzindu-mi ceafa. Totuși, această apropiere nu reușise să-mi calmeze mintea, care spirala necontrolat în gânduri întunecate până când am adormit în cele din urmă, aproape de zori.
Dimineața m-a găsit amețit și fără speranță. M-am așezat pe marginea patului, verificând distrat notificările de pe telefon. Când am mers la baie, era goală, așa că m-am împrospătat repede. După aproximativ cincisprezece minute, am ieșit. Elis era acum îmbrăcat complet, cu părul pieptănat îngrijit, și singura piesă rămasă neajustată era cravata, aruncată pe un scaun din apropiere.
Pașii mi-au fost nesiguri când s-a întors spre mine, cu un zâmbet pe buze, și mi-a întins o ceașcă de cafea. Am acceptat-o în tăcere, lăsând aroma caldă să-mi calmeze, măcar pentru o clipă, furtuna interioară.
- Cafeaua dumneavoastră, spuse Elis, apropiindu-se de mine cu ceașca aburindă și acel zâmbet caracteristic, care reușea mereu să mă captiveze. Am luat cafeaua fără ezitare, murmurând un „mulțumesc” suav, dar înăuntrul meu totul părea amorțit.
- Nu ai dormit bine? Ai cearcăne. Vrei să-ți mai iei o zi liberă? Elis se apropie și-mi atinse ușor fața, degetul lui mic alunecând pe sub ochii mei, apoi pe podul nasului. Chipul lui chipeș se aplecă pentru a-mi săruta obrazul. În mod normal, aș fi râs, încercând să-mi ascund timiditatea, dar mintea mea era inundată de întrebări. Oare era acesta modul lui de a acoperi ceva ce făcuse greșit?
- Sunt bine, am răspuns simplu.
- Mai întâi, bea-ți cafeaua, apoi spune-mi dacă e bună. Am făcut-o special pentru tine. Mi-ai spus că ar trebui să învăț să o fac singur, așa că am vrut să o fac și pentru tine.
Am băut așa cum mi-a cerut, dar limba îmi era amorțită, incapabilă să perceapă gustul. Chiar dacă ar fi fost amară, nu aș fi simțit-o.
— E bună, am spus mecanic, îndepărtându-mă ușor. Apropierile acestea îmi accentuau dorința de a-i pune toate acele întrebări apăsătoare.
- Ești bine? Te-am rănit aseară? Doar că... ești atât de drăguț, încât nu am putut rezista, adăugă el, cu o încercare de glumă.
Nu i-am răspuns, iar Elis păru să-și dea seama că nu eram în starea de a-l încuraja. Ridică ușor din umeri și schiță o expresie de scuză.
- O să conduc eu azi. Pari obosit, așa că nu e nevoie să te forțezi. Poți trage un pui de somn, iar eu te trezesc când ajungem.
Vocea lui sinceră și intenția de a mă mulțumi făceau greu de refuzat propunerea. Așa că am dat din cap și am spus, simplu:
- Bine.
De data asta nu voiam nici să mă cert, nici să fac o scenă.
Am băut cafeaua dintr-o singură înghițitură, după care m-am dus la chiuvetă să spăl ceașca. Prin fereastra mare, am observat cum traficul începea să se acumuleze. Poate, cu puțin noroc, traficul de astăzi nu avea să fie atât de rău...
- Cravata asta e pentru mine? Spuse Elis, întinzându-mi o cravată de mătase albastră.
Am ezitat un moment. După ce am terminat de spălat ceașca, mâinile mele erau încă ude. Am luat un prosop de mână și mi le-am uscat încet, aruncând o privire spre Elis ca să văd dacă încă mai aștepta. Era acolo, cu o privire plină de speranță. Neputând rezista acelei expresii, am luat cravata și i-am pus-o în jurul gâtului. S-a aplecat puțin, ajutându-mă, iar bărbia lui ajungea acum la nivelul ochilor mei. Am evitat să mă uit în sus, nevrând să las inima mea să-mi trădeze emoțiile. Indiferent de câte ori am fost apropiați, încă mai simțeam acele emoții intense.
Iubirea pentru Elis era, uneori, o provocare dureroasă, dar, ca majoritatea oamenilor, eram dispus să risc totul, chiar dacă știam cât de periculos era. Știam că, jucându-mă cu focul, puteam să mă ard, dar nu mă puteam abține.
- Gata, am spus în cele din urmă.
Elis mi-a luat mâna, iar înainte să apuc să-i ajustez cravata, mi-a sărutat ușor spatele mâinii. Căldura buzelor sale mi-a trimis un fior prin tot corpul. Am clipit, fără cuvinte, simțind acea intensitate periculoasă din nou. Elis, care altădată părea atât de rece și distant, reușise acum să mă facă să roșesc doar cu un simplu gest. În tăcere, am ajustat din nou gulerul cămășii și am oftat.
- Ar trebui să plecăm, altfel vom rămâne blocați în trafic, am spus, încercând să distrag atenția de la emoțiile mele.
Dar Elis s-a aplecat din nou, lipindu-și buzele calde de ale mele. Inima mi-a luat-o la goană, iar respirația mi s-a accelerat. Dacă sărutul lui avea rolul de a mă calma, probabil ar fi funcționat. Aveam nevoie de dovezi constante că mă iubește, iar dacă Elis continua să-mi arate afecțiunea, poate că aș fi început să am încredere.
Sărutul său era pretențios și dulce, iar limba lui aluneca abil, provocându-mi un răspuns pe măsură. După o vreme, cu greu, m-am desprins de el.
- Dacă nu ne oprim acum, amândoi vom întârzia la serviciu, am spus, încercând să-mi recapăt controlul.
Elis s-a îndepărtat încet, părând reticentă. Ne-am uitat unul la celălalt, iar el mi-a periat ușor buzele și colțurile gurii cu vârfurile degetelor. A zâmbit blând, cu ochii strălucitori.
- Să mergem înainte ca amândoi să fim nevoiți să spunem că suntem bolnavi.
Elis a insistat să conducă, iar eu nu am putut spune niciodată nu. Pe drum, mă ținea de mână, iar când traficul se mai domolea, Elis se întorcea să se uite direct la mine, pornind conversații despre orice, ca și cum nu ne-am fi vorbit de ani de zile.
Starea mea de spirit s-a îmbunătățit treptat. Am verificat e-mailurile și am revăzut cu familiaritate programul Elis pentru săptămâna respectivă. Mă simțeam fericită gestionând diverse sarcini, mari sau mici. L-am informat pe Elis despre întâlnirile sale de dimineață și i-am vorbit despre câteva planuri de lucru pe care le aveam în minte. Elis a murmurat în semn de acord și mi-a sărutat ușor maxilarul.
Întotdeauna avea încredere în instinctele mele când venea vorba de muncă.
- Manop te va conduce acasă în această după-amiază, sau vei conduce singur?
- O să conduc singur.
- Ce vrei la cină? Te scot în oraș să sărbătorim și să-ți urez bun venit înapoi, a spus el vesel.
- Trebuie să-mi iau pisica de la clinică în după-amiaza asta. Nu pot să merg.
- Putem să-ți luăm pisica mai întâi și apoi să ieșim împreună, a sugerat el.
M-am gândit o clipă înainte să fiu de acord.
- Bine
Cam treizeci de minute mai târziu, am ajuns la birou. Când am intrat cu Elis, bârfitorii de la birou erau uimiți și tăcuți, unii privind cu curiozitate. Apoi, s-au retras la birourile lor. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu marele șef.
- Vino să stai în biroul meu.
- Bine.
Din moment ce Thiti revendicase deja postul și biroul, m-am trezit într-o situație similară cu cea a unui nomad. Elis a profitat de ocazie pentru a-și împărți temporar biroul cu mine. Mi-am petrecut dimineața recuperând diverse date de la Thiti.
Făcând acest lucru, îi uzurpam rolul și îmi afirmam autoritatea asupra lui. Era inevitabil ca el să fie nemulțumit, dar nu-mi păsa. Munca era mai importantă decât sentimentele cuiva care nu era sincer. Dacă nu ar fi fost cererea lui Elis, i-aș fi spus să-și împacheteze lucrurile. Nu i-aș fi dat ocazia să se dea mare așa.
Atât Elis, cât și eu ne petreceam timpul îngropați în numere și grămezi de documente. Elis nu mă mai deranja de mai bine de o oră pentru că era acum absorbit de munca din fața lui. Înainte, Elis se oprea la fiecare zece minute pentru a mă întreba dacă mi-e foame sau sunt obosită, lucru pe care l-am refuzat de fiecare dată, încercând să mă concentrez exclusiv asupra muncii mele și să nu mă las distrasă de întrebările sale persistente. Cu toate acestea, au existat momente în care aproape am cedat în fața lui.
- Domnule Elis, aveți un vizitator, a raportat Thiti pe un ton neutru, dar expresia sa părea să arate o oarecare satisfacție.
- Am o întâlnire? M-a întrebat Elis, dar eu nu văzusem nicio programare în programul său.
- Nu, nu ai, i-am spus eu lui Elis, aruncându-i lui Thiti o privire întrebătoare.
- Spune că îl cheamă Run.
Vârful stiloului meu a pocnit de hârtie, iar camera a rămas tăcută. Sentimentul oribil de aseară a revenit și m-a lovit ca o furtună.
A fost o coincidență sau intenționat...?
- Unde este el?
Elis s-a uitat scurt la mine. Fața îi era impasibilă, dar ochii trădau o urmă de neliniște.
- Așteaptă afară, domnule. Să pregătesc sala de recepție sau să-l invit aici?
Înainte ca Thiti să poată termina, m-am ridicat de pe scaun și am ieșit în liniște din cameră, spunându-mi că mă duc să iau o cafea. Nu voiam să aud răspunsul lui Elis, indiferent care ar fi fost acesta. Se vor întâlni într-un fel sau altul, nu?
- Patt, stai o secundă! Hei, Patt!
Elis m-a urmărit îndeaproape când am ieșit din cameră. M-a prins ferm de încheietura mâinii înainte să pot dispărea din acea zonă executivă.
- Mă duc să iau niște cafea. Vrei și tu ceva?
Am întrebat, evitându-i privirea și grăbindu-mi intenționat pașii, dar el a continuat să mă urmărească.
- Ce se întâmplă, domnule Elis?
- Stai o clipă, întoarce-te și vorbește cu mine, a spus Elis, cu vocea încărcată de ezitare. Eu...
Părea nesigur și agitat, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, dar nu îndrăznea.
- Dacă ai un musafir, ar trebui să pleci.
- Nu înțelege greșit. Ascultă...
- Trin.
Vocea altcuiva ne-a întrerupt, și amândoi ne-am întors spre sursa ei.
Un bărbat înalt și subțire se apropia de noi pe hol. Elis s-a apropiat de mine și m-a strâns de mână, parcă pentru a-mi da curaj.
- Trin, trebuie să vorbesc cu tine.
- Ce s-a întâmplat? De ce...
Fața bărbatului era vânătă, cu semne clare în jurul ochilor și obrajilor, ca și cum ar fi fost implicat într-o luptă. Cu toate acestea, aceste urme nu îi știrbeau cu nimic farmecul. Semăna mult cu Kimhan – blond, înalt și bine făcut. Elis avusese întotdeauna gusturi rafinate.
- Nu o să vă răpesc prea mult timp.
Bărbatul și-a îndreptat privirea spre mine, apoi spre mâna lui Elis, care o ținea strâns pe a mea. Elis s-a apropiat mai mult de mine, încercând să-mi arate că încă mai contam.
- Voi fi rapid și apoi voi pleca.
Mi-a luat câteva secunde să-mi recapăt calmul. Încet, mi-am retras mâna din a lui.
Elis s-a întors spre mine, ignorându-și oaspetele.
- Depinde de tine. Tu decizi, a spus el încet, suficient de tare pentru ca celălalt bărbat să audă.
Elis mi-a dat ultimul cuvânt cu privire la decizie. Temerile pe care le aveam cu privire la multe lucruri s-au redus la jumătate.
- O să pun pe cineva să pregătească sala de recepție, sau preferați să vorbim în birou? Am întrebat din obișnuință, încă uimită de situația stânjenitoare, dar reușind să îmi recapăt calmul.
Elis s-a aplecat să îmi vorbească încet, doar suficient de tare pentru ca noi doi să auzim.
- Să folosim sala de recepție, vă rog. Nu va dura mult... bine?
Elis a vorbit cu o urmă de reticență, iar eu am dat din cap o dată înainte de a mă îndepărta.
I- Ntră și vorbește, dar nu am prea mult timp.
După ce am vorbit, Elis s-a întors spre fostul său iubit cu o față impasibilă.
ELIS
M-am simțit teribil de vinovat față de Patt.
Vinovat și speriat. M-am simțit destul de prost că am mințit aseară, iar faptul că Run a apărut la birou în dimineața asta mi-a dat fiori pe șira spinării. Era ca și cum aș fi fost prins de o soț care bănuia o aventură, dar cu fața vânătă a lui Run, nu puteai să-l respingi pur și simplu. Poate că avea probleme și avea nevoie de ajutor, dar mai întâi trebuia să îi cer permisiunea lui Patt.
Îmi păsa foarte mult de sentimentele lui Patt. Lucrurile mergeau bine între noi și nu voiam ca cineva să-l facă pe partenerul meu să se îndoiască de mine.
- De ce ai nevoie? Am întrebat, trecând direct la subiect.
- Am venit să te avertizez în legătură cu Fei Long... ai grijă pentru că plănuiește ceva periculos pentru afacerea ta.
- E iubitul tău. Nu ar trebui să fii de partea lui? Nu mi-a plăcut ce am auzit. La urma urmei, Run a iubit vreodată cu adevărat pe cineva...?
- Dar tu ești prietenul meu. Cel puțin o dată...
- Mulțumesc, dar nu trebuie să-ți faci griji pentru mine. Dar... vânătăile alea sunt de la Lodge? Am întrebat, dorind să schimb subiectul, nevrând să insist asupra relațiilor trecute.
Nu știam natura relației lor, dar Lodge era cunoscut pentru răbdarea sa.
- Nu, am avut o mică ceartă cu niște adolescenți la un bar. Așa m-am ales cu asta, a spus Run cu un mic zâmbet.
RUN
De îndată ce am părăsit luxosul penthouse din inima Bangkokului, o voce sarcastică mi-a străpuns urechile fără avertisment.
- Nu ți-am spus să nu pleci nicăieri? Vorbele mele nu înseamnă nimic pentru tine, Run? Ți-a plăcut? Câte runde ai făcut?
Îi uram tonul. Uram cuvintele reci care tăiau până la os, comentariile sarcastice pe care mi le scuipa în față de fiecare dată când mă gândeam la ele. Va exista vreodată o zi în care Fei Long nu va mai aduce în discuție singura greșeală pe care am făcut-o în viață, folosind-o pentru a mă înjunghia, făcându-mă să mă simt vinovat și rușinat?
Am evitat să spun ceva.
Eram epuizat astăzi. Căldura se răspândea prin corpul meu și simțeam că am febră. Am trecut deliberat pe lângă el fără să-l privesc pentru că știam că ochii aceia nu conțineau nimic altceva decât un gol pe care nu-l puteam atinge niciodată. De fiecare dată când mă uitam în ochii aceia palizi, mă simțeam mai lipsit de valoare și mai zgârcit. Cum se simțea să fii apreciat și protejat? Nu-mi puteam aminti.
Cuvintele amabile erau și mai rare.
- Nu ai de gând să răspunzi? Asta e ciudat. În mod normal, ești foarte vorbăreț. Ce este în neregulă cu tine astăzi? Ești obosit de la „exerciții” sau gura ta este supraîncărcată cu „muncă”?
- Vorbește. Ți-am spus să vorbești! Era furios, foarte furios.
Fei Long m-a tras de braț, făcându-mă să mă împiedic. Comportamentul lui arăta că era gata să răbufnească. De obicei, nu mă atingea decât dacă avea chef sau voia să facă sex. Altfel, nu punea niciodată mâna pe mine.
Obișnuiam să cred că îl dezgust, că urăște atingerea mea, dar tânjeam după îmbrățișarea lui atât de mult încât mă durea. Totuși, cu cât tânjeam mai mult după ea, cu atât el se retrăgea mai mult. Mă bucuram că arăta ceva emoție față de mine, mai degrabă decât indiferența rece în care trăiam zi de zi, fără niciun contact în afara sexului.
Fei Long îmi strângea dureros buzele, forțându-mă de fiecare dată să mă uit direct în ochii lui. Era o tortură să mă uit în acei ochi și să realizez că nu mă mai iubea. Pierdusem persoana pe care o iubeam și rămăsesem cu un bărbat cu inimă rece care nu mă vedea decât ca pe un obiect sexual.
- Nerăbdarea ta de a veni în Thailanda se datorează faptului că ai vrut să găsești o șansă să îl vezi, nu-i așa? Îți pasă atât de mult de el! Probabil că te-ai grăbit să îi spui ce am de gând să fac afurisitei lui de companii. I-ai spus că am de gând să îl distrug?
Nu am putut decât să oftez. Amenințările și strigătele lui Fei Long îmi dădeau dureri de cap. Chiar acum, nu voiam să mă cert. Voiam să fac un duș și apoi să dorm o vreme. Poate că atunci când mă voi trezi, voi avea puterea să mă gândesc la aceste chestiuni dificile. Dar pentru moment, eram dispus să flutur steagul alb.
- Dacă ar pierde totul, ți-ar mai păsa de el?
- Mă doare capul. Nu vreau să mă cert cu tine astăzi.
Mi-am întors fața de la mâna lui groasă, care îmi strângea dureros obrazul, trimițându-mi durere prin maxilar. Când Fei Long era furios, nu arăta niciodată milă. Chiar și astăzi, încă mă întrebam de ce nu m-a ucis atunci.
Această întrebare îmi dăduse târcoale în minte până când mi-am dat seama că Fei Long voia să mă încolțească, fără nicio cale de scăpare. M-a strâns în toate felurile posibile până când am căzut sub puterea și bogăția lui, până la punctul în care a preluat controlul asupra respirației mele.
Capitolul 24
Trecuseră mai puțin de cincisprezece minute când Elis se întoarse la birou, dar Patt refuza să se uite la el. Asistentul se concentra în mod deliberat asupra amestecului confuz de documente și numere pentru a-și distrage atenția de la problemele personale pe care nu le putea rezolva. Ar fi o minciună să spună că nu-i păsa sau că nu era gelos, dar munca era o prioritate. Nu ar fi indicat să își piardă cumpătul sau să dea semne exterioare de suferință. Elis îl angajase să muncească, nu să fie gelos.
Pașii grei ai cuiva s-au apropiat și s-au oprit lângă birou. O siluetă înaltă stătea în spatele lui, sprijinindu-și ambele brațe pe spătarul scaunului. Apoi, s-a aplecat suficient de aproape încât obrajii lor să se atingă.
- Ce faceți?
- Revizuiesc documentele de plată ale antreprenorului.
Elis a aruncat o privire scurtă asupra documentelor înainte de a-l privi pe Patt timp de două minute întregi, dar niciunul nu a vorbit. Patt a continuat să scaneze numerele de pe documente, notând ocazional cifre și note cu creionul. Scrisul său de mână era clar și lizibil, fără să arate niciun semn de îngrijorare față de figura impunătoare care îl supraveghea.
După o vreme, bărbatul, de obicei indulgent cu el însuși, a început să dea semne de nerăbdare.
- Acordă-mi puțină atenție. Cât de importante pot fi aceste documente? A murmurat Elis lângă tâmpla lui, cu vocea moale și gravă, uitând de imaginea șefului legendar și temut.
- Patt, i-a pronunțat Elis numele, frecându-și nasul de umărul celuilalt.
- Da?
Patt a aruncat o privire cu coada ochiului și a răspuns încet, dar de data aceasta, bărbatul înalt a rămas tăcut, cu respirația îngreunată de frustrare.
- Acestea sunt documente urgente. Dacă întârziem, departamentul de contabilitate nu va putea emite cecurile la timp.
Patt vorbea cu un profesionalism strict. Deși inima îi tremura, știa că nu putea să arate prea multe emoții.
- Și? Șeful a ridicat ușor o sprânceană.
- Atunci trebuie să mă grăbesc.
Amândoi așteptau să vadă cine va rupe tăcerea primul. În acest joc, cel mai calm avea avantajul. Dar cel nerăbdător era fără îndoială Elis, care se ruga în sinea lui ca Patt să întrebe despre vizita anterioară a lui Run, în loc să joace rolul de partener tăcut, lăsându-l să ghicească. Se temea că o izbucnire la întâmplare l-ar putea supăra pe acest bărbat.
- Patt, în cele din urmă Elis nu s-a mai putut abține.
- Da? Patt a răspuns cu reticență.
Când bărbatul chipeș i-a aruncat o privire vinovată, inima i s-a înmuiat mai mult de jumătate. Cu doar câteva cuvinte, Elis îl putea face să cedeze, mai ales când vorbea atât de dulce... Patt nu putea rezista.
- În legătură cu faptul că Run a venit mai devreme, vreau... să explic. Elis a vorbit clar, inima bătându-i în piept în timp ce aștepta reacția lui Patt. Când l-a menționat pe Run, l-a văzut pe Patt tresărind ușor, ceea ce l-a determinat să-l strângă ușor de mână pe Patt.
- Run a venit în legătură cu Lodge, doar ca să ne avertizeze că cineva va face probleme în biroul nostru... M-am asigurat că discuția a fost rapidă și l-am trimis pe drumul lui.
- Chiar așa?
Vocea lui Patt era calmă, nemulțumirea lui fiind ascunsă sub un comportament senin. Mă comport din ce în ce mai mult ca un iubit gelos. Ugh... Sunt atât de patetic.
- Chiar nu există nimic altceva. Doar pe cineva pe care obișnuiam să-l cunosc...
- Atunci de ce ai mințit? A întrebat Patt, iar fața lui Elis a pălit.
- Noaptea trecută... când a sunat, ai mințit. Ce altceva pot să cred de la tine?
Cuvintele lui Elis au fost întrerupte de o voce calmă, dar glacială.
- Ai înțeles greșit, a negat rapid bărbatul înalt.
Când Patt a încercat să-și retragă mâna, Elis și-a strâns strânsoarea.
- Nu prea cred, șefu’. Hai să fim sinceri. Nu e nevoie să mă minți. Fosta ta soție este treaba ta personală. Îmi cunosc locul, vă asigur că nu voi călca strâmb.
- Ugh! „soșie în ce? Nu, nu, nu vorbi așa. Oh... regret că am mințit. Mi-a fost teamă că te vei gândi prea mult la asta. Nu am vrut să te fac să te simți prost pentru că Run m-a contactat. Nu am vrut să mint, nici măcar puțin. Dar dacă e important pentru tine, nu o voi mai face. Doar că... nu am știut cum să mă comport ca să nu te fac să te simți prost, a divagat Elis, cu vocea rugătoare și plină de regret.
Bărbatul înalt s-a ghemuit, a întors scaunul lui Patt cu fața la el și s-a aplecat în el. Patt, încă supărat, a încercat să se îndepărteze și chiar și-a întors fața, dar Elis i-a ținut obrazul și s-a apropiat.
- Îmi pare rău, am greșit. Nu mă ignora. Dacă ești supărat, ceartă-mă, dar nu mă evita.
- Nu știu dacă am dreptul să simt ceva, a deplâns Patt, cu vocea obosită. Nici măcar nu știu ce pot sau nu pot să fac. Dacă depășesc măsura, sunt gata să fac un pas înapoi. Nu vreau să te fac să te simți inconfortabil.
- Iar începi, Elis părea îngrijorat.
Frumosul bărbat s-a încruntat și i-a scuturat ușor capul lui Patt. I se părea atât amuzant, cât și iritant cum Patt se subestima în mod constant. La urma urmei, el îi dădea lui Patt orice îi cerea. Dacă ar fi vrut stelele sau luna, Elis ar fi fost dispus să meargă după ele.
- Nu mă simt inconfortabil, iar tu nu trebuie să faci un pas înapoi. Ești deștept; ar trebui să știi cum sunt eu. Dacă nu eram fericit, te-aș fi îndepărtat cu mult timp în urmă. Dar iată-mă aici, complet dependent de tine. Mă gândesc la tine cu fiecare respirație pe care o iau. Scapă de gândurile astea negative, înțelegi?
Patt a evitat contactul vizual.
- Tu ești cel care m-a făcut să gândesc așa.
- Nu te mai gândi. Aceste gânduri nu ar trebui să fie în relația noastră. Sunt atât de interesat de tine încât, dacă i-ai spune lui Run să plece, ți-aș lua apărarea. Nimeni altcineva nu contează pentru mine la fel de mult ca tine.
Patt era pe punctul de a zâmbi, dar s-a gândit mai bine.
- Dacă aș face asta cu adevărat, m-ai putea concedia. Cine știe? Să faci pe plac cuiva ca tine este incredibil de dificil.
- Prostii. Cine ar îndrăzni să te concedieze... pe tine?
Elis schimbă rapid cuvântul „soție” pe care aproape că îl scăpase în ultima secundă. Acel sentiment ar fi un pic jenant. Acest sentiment special pentru cineva. Sentimentul de posesivitate, îngrijorare și proprietate. Din moment ce Elis simțea asta pentru Patt, voia ca și Patt să simtă la fel pentru el.
- Deci... nu vrei să știi despre ce am vorbit cu el mai devreme? A întrebat Elis.
- Sau poate vrei să știi, dar trebuie să menții fațada severă a domnului Patt. Haide, doar întreabă, a spus Elis, bătându-se ușor în piept, pregătit pentru întrebare.
- Nu voi întreba. Și nu am nevoie să știu.
- Serios?
- Cum pot să știu că nu minți? Cred că e mai bine să o lăsăm ca o chestiune personală între voi doi.
Elis era pierdut în fața dispoziției sumbre a lui Patt. A tras de el mai aproape, de data aceasta cu toată forța, făcându-l pe Patt să se clatine ușor și să-și depărteze picioarele pentru a-și recăpăta echilibrul, acum cu Elis confortabil între ele.
- Ești într-o dispoziție proastă? A întrebat Elis cu dulceață, observând starea de spirit a lui Patt.
Era destul de sigur că Patt nu era serios furios; altfel, ar fi fost deja îndepărtat și nu ar mai fi fost acolo, așteptând să se revanșeze.
- Nu sunt într-o dispoziție proastă.
- Serios?... Patt a rămas tăcut, pretinzând că este cel care deține controlul.
- Nu fi supărat, bine? Nu voi mai merge niciodată pe drumul ăsta. Dacă rămâne ceva, e doar statutul unui vechi prieten. Și îmi pasă mai puțin de un prieten decât de un iubit, a spus Elis cu sinceritate, dar cuvintele lui aveau greutate.
Elis și-a lipit nasul de obrazul lui Patt cu un sărut ferm, făcându-l pe Patt să-și întoarcă fața. Dar Elis s-a retras înainte de a-și coborî fața, astfel încât barba lui a periat ușor gâtul lui Patt.
- Și iubitul meu... este atât de uimitor, atât de minunat. Oricine s-ar întoarce ar fi un prost.
Fața lui Patt s-a înroșit când cuvintele dulci ale lui Elis și-au atins ținta.
- Nu mă pot întoarce... Am destulă căldură aici. Nu mă voi întoarce în întunericul rece. Voi rămâne în prezent cu tine. Dacă ceea ce am făcut aseară te-a supărat, îmi pare rău.
- Chiar m-am simțit prost, a recunoscut Patt, îndulcindu-și expresia până atunci indiferentă. Văzând pâlpâirea din ochii lui Patt, Elis a devenit mai neliniștit.
- Nu se va mai întâmpla. De acum înainte, îți voi spune totul. Îți promit.
Patt a dat din cap, permițându-i lui Elis să îl țină strâns de talie. Chipul lui frumos s-a lipit de pieptul lui Patt, făcându-l să se simtă nervos, până când a schimbat rapid subiectul.
- Cred că ar trebui să te ridici. Sunt documente pe birou care trebuie semnate și trimise înainte de prânz.
- Sunt confortabil acum. Doar puțin mai mult.
- Mai întâi munca. Oh, și Elis, mă duc la șantier în această după-amiază. Ne întâlnim diseară, bine?
- De ce te duci?
- CEO-ul hotelului inspectează șantierul. Dar tu ai o întâlnire, așa că voi merge eu.
Directorul de proiect îl informase pe Patt că echipa executivă a hotelului va vizita astăzi șantierul pentru o inspecție informală, deoarece directorul general, care era în vizită din străinătate, era disponibil. În mod normal, amândoi mergeau împreună în astfel de cazuri, dar dacă șeful avea o întâlnire, Patt îi lua locul. Așa că nu era ceva neobișnuit.
- În regulă. Voi veni să te iau imediat ce termin. Așteaptă-mă.
Thiti, care stătea în fața biroului, era pierdut în gânduri. Noaptea trecută, avusese o discuție cu Theeranai despre Patt și ajunsese la concluzia că întoarcerea fostului asistent important îngreuna mersul înainte cu planurile lor. Era greu de crezut că Patt se întorsese într-un moment atât de critic. Termenul limită pentru depunerea ofertelor pentru marele proiect era săptămâna viitoare. Accesarea informațiilor detaliate nu ar mai fi fost ușoară, iar Elis avea să delege probabil totul acelui tip pentru a se ocupa de toate.
- Dacă n-ai fi fost aici... se gândea Thiti, chiar dacă Elis începuse să aibă încredere în el.
Toate documentele importante trecuseră prin el, dar în această dimineață, Patt se întorsese și revendicase toate documentele. Era o insultă deliberată, o demonstrație de superioritate pe care Thiti nu o putea suporta. De ce a trebuit să se întoarcă atât de nerușinat după ce plecase? Nu are demnitate? La naiba!
- Domnule Patt, veți merge la fața locului cu domnul Elis? Întrebă rapid Thiti când Patt se apropie cu un dosar care aștepta semnătura lui Elis pe birou.
- Nu, mă duc singur. Elis are o întâlnire cu domnul Burin în această după-amiază. Aveți nevoie de ceva?
- De fapt, aș putea merge eu în locul tău. În felul ăsta, ai putea să rămâi și să gestionezi documentele importante.
- E în regulă. E mai bine dacă mă duc eu. În plus... clienții ar prefera să se întâlnească cu cineva care poate lua decizii. Chiar dacă te-ai duce tu, ai lua doar notițe. E mai bine să merg eu.
Starea de spirit a lui Thiti s-a întunecat când cuvintele celuilalt bărbat au sugerat că el era doar un purtător de mesaje, minimalizându-l și mai mult.
De ce... când pozițiile noastre sunt echivalente? Ce drept are el să spună lucrurile astea? A întrecut măsura.
- Sunt asistentul lui Elis. Prin poziție, sunt echivalentul fostei tale poziții. Sau este... diferit?
- Păi, după funcție, e adevărat. Dar din punct de vedere al vechimii, cred că e mai ușor dacă plec eu, spuse Patt cu un ton calm, dar ferm.
Replica era un memento subtil al experienței și încrederii pe care Elis o avea în el. Thiti a simțit încordarea crescând, dar s-a abținut să riposteze. A fost un duel tacit de autoritate, iar Patt, fără să arate vreo intenție de conflict, părea deja să fi câștigat.
Patt a păstrat o expresie neutră în fața remarcile provocatoare ale lui Thiti, deși acestea i-au atras atenția. Thiti era clar deranjat de întoarcerea sa, iar insinuările legate de o „poziție specială” nu făceau decât să alimenteze speculațiile și tensiunea dintre ei. Fără să-i ofere vreun răspuns direct, Patt a plecat, lăsându-l pe Thiti să-și înăbușe furia, în timp ce își îndrepta toată atenția asupra inspecției de la șantier.
Ajuns la fața locului, Patt a întâmpinat directorul general al hotelului și echipa sa, coordonând inspecția în detaliu și oferindu-le asigurări pentru micile probleme întâmpinate, promițând că se vor rezolva cât mai repede. Directorii hotelului au apreciat profesionalismul lui Patt, lăudând coordonarea echipei de proiect și eficiența sistemului implementat de Burton.
- Domnule Patt, sunteți încă tânăr, dar lucrați sistematic. Dacă vreodată vă săturați să lucrați cu Burton, nu ezitați să mă contactați. Îmi plac oamenii ca dumneavoastră, rapizi și meticuloși, a spus directorul, sugerând o eventuală ofertă de colaborare.
- Mulțumesc, dar de fapt ceea ce este excelent este sistemul lui Burton. Un sistem bun face munca mai confortabilă și mai eficientă, a răspuns Patt cu modestie, redirecționând laudele către firma sa. Discuția a continuat într-un ton cordial, iar, la final, echipa de la hotel a plecat mulțumită.
După plecarea lor, Patt a mai rămas puțin pentru a revizui unele detalii tehnice cu inginerul structural, Korawit. În timp ce discutau și evaluau câteva ajustări la structura pereților, a observat un detaliu problematic și a cerut ajutorul maistrului.
În acea clipă, haosul s-a declanșat. La etajul al treilea, o secțiune de schelă a cedat brusc, iar muncitorii au început să strige.
- Hei! Ai grijă! Mișcați-vă! Strigă Korawit.
Țevi metalice au început să cadă, iar Patt, aflat direct sub schelă, a fost lovit de o bară metalică. În timp ce restul echipei încerca disperată să facă față situației și să-l ajute, a fost clar că lovitura era serioasă.
- Chemați ambulanța, repede! Domnule Patt, domnule Patt!
- La naiba! Ăsta e asistentul marelui șef, suntem cu toții terminați. Ne vom pierde slujbele din cauza asta, strigă unul dintre muncitori, panicat.
În agitația generală, Korawit și ceilalți au încercat să-l stabilizeze pe Patt, în timp ce ambulanța era pe drum.
Capitolul 25
- Poți să conduci un pic mai repede!? Elis țipa în mașină.
Manop, șoferul veteran, a tresărit la izbucnirea bruscă. Se gândea că ar putea fi ziua lui cu ghinion dacă șeful său țipa la el. Bărbatul de vârstă mijlocie s-a uitat în oglinda retrovizoare și a văzut o față care arăta de parcă proprietarul ei ar fi fost furios de o sută de ani, ceea ce l-a îngrozit și mai mult.
- Uh, da, domnule.
Manop a dat din cap și a apăsat accelerația, crescând viteza așa cum îi ordonase șeful său, indiferent de pericol. A zigzagat de la stânga la dreapta, trecând ocazional pe roșu la câteva intersecții, dar bărbatul de pe bancheta din spate îl îndemna în continuare să meargă mai repede. În acest timp, Elis a dat mai multe telefoane până când a fost informat că Patt era conștient, dar puțin amețit. Elis a ascultat acest lucru, dar încă se simțea neliniștit. Va trebui să aștepte o examinare detaliată a stării lui Patt.
- Korawit, dacă se întâmplă ceva, sună-mă imediat. Voi fi acolo în mai puțin de zece minute, a instruit Elis înainte de a se întoarce pentru a-l îndemna din nou pe Manop:
- Manop, condu mai repede.
- Asta e cât se poate de repede, domnule Elis. Vom fi la spital imediat după următoarea intersecție.
- Bine, atunci. Fă-o repede.
Încă de la primirea apelului, mintea lui fusese confuză, incapabilă să gândească limpede, inima arzându-i de un amestec de furie și îngrijorare. Lipsa de informații concrete era o tortură.
- Oprește aici. Voi merge pe jos restul drumului.
Elis a deschis portiera și a sărit din mașină, picioarele lui lungi jumătate mergând, jumătate alergând spre camera de urgență, unde a văzut doi angajați ai companiei stând nervoși, așteptând vești din interior. Korawit, care și-a ridicat privirea la auzul zgomotului și l-a văzut pe Elis, a pălit, a deschis ochii larg și și-a salutat stânjenit șeful, care s-a limitat la a da din cap în semn de răspuns.
- Unde este Patt? Unde este el? A întrebat Elis nerăbdător, pașii lui lungi aducându-l mai aproape. Ce a spus doctorul despre Patt?
Fața lui Elis părea încordată și plină de îngrijorare.
- Este înăuntru, domnule. Nu am auzit încă nimic.
Elis a pocnit din limbă în semn de frustrare și și-a legănat brațele neputincios.
- Cum s-a întâmplat asta? Am nevoie de o explicație clară.
S-a forțat să se calmeze, coborându-și vocea la un ton cât mai normal, dându-și seama că țipatul nu ar ajuta și nu ar face decât să crească tensiunea.
- Uh... Sunt încă confuz, domnule. În timp ce inspectam lucrările, dintr-o dată, schela folosită pentru pictură s-a prăbușit. Domnul Patt stătea acolo și discuta despre lucrare și a fost prins în ea. Un astfel de incident nu s-a mai întâmplat până acum. Am ordonat personalului să verifice dacă echipamentul era defect sau dacă a fost din cauza neglijenței, explică Korawit nervos, simțind că o problemă nu fusese rezolvată înainte să apară alta. Lucra de mult timp, dar o astfel de serie de ghinioane nu i se întâmplase niciodată.
Accidentele de pe șantierele de construcții reprezintă o preocupare serioasă, deoarece afectează dosarul de siguranță al companiei, care este folosit pentru a evalua calitatea companiei și pentru a lucra cu diverse agenții. Prin urmare, supraveghetorii de siguranță trebuie să monitorizeze strict pentru a preveni accidentele. Dar de data aceasta, dintr-un motiv oarecare, a avut loc un incident grav.
Șeful a suspinat, masându-și tâmplele, relaxându-și maxilarul strâns după câteva minute de tensiune. Ochii săi ageri au aruncat o privire înapoi la ușile închise ale camerei de urgență înainte de a-l întreba pe subordonatul care stătea în tăcere lângă el.
- În afară de Patt, a mai fost cineva rănit?
- Mai sunt doi muncitori, domnule, dar rănile lor sunt minore, doar câteva zgârieturi și vânătăi. Doctorul le-a tratat rănile, iar eu i-am trimis acasă să se odihnească. Asigurarea a acoperit deja cheltuielile.
- Când s-a întâmplat asta?
- La două și jumătate, domnule.
- Pentru ceva atât de urgent, ar fi trebuit să fiu primul care să afle.
Dacă ar fi fost vorba de oricine altcineva, Elis poate că nu ar fi avut nevoie să afle primul, dar Patt era cel mai apropiat confident al său. Nu-și putea permite să fie ultimul care află.
- Uh... L-am lăsat pe domnul Thiti să se ocupe de problemă. Am văzut că aveți oaspeți importanți, așa că nu am...
- E în regulă, nu contează, a spus Elis, întrerupând conversația.
Indiferent cât de mult ar fi vrut să izbucnească sau să țipe, maturitatea și profesionalismul lui îi dictau că nu putea lăsa emoțiile să preia controlul. Dacă persoana de la vârf se comporta așa, cine ar fi vrut să lucreze cu el? Avea tot dreptul să fie furios, dar va aștepta până când Patt se va simți mai bine înainte de a se ocupa de neglijență și de lipsa măsurilor de siguranță. Nu era prea târziu. Patt nu trebuia să sufere pentru nimic.
- Um, ai grijă de răniți pentru mine. Compania va acoperi toate cheltuielile. Și asigură-te că echipa de pe șantier vine mâine la birou pentru o întâlnire. Nu vreau ca acest lucru să se mai întâmple.
- Da, domnule Elis.
Elis și-a trimis subordonații să aducă ceva de mâncare, deoarece era aproape seară. Stătea nemișcat, după ce așteptase ore întregi, ochii lui nepărăsind ușile duble de sticlă care duceau la camera în care Patt era tratat. Când Korawit s-a întors, păstrând în continuare o distanță respectuoasă față de șeful său, și înainte ca Elis să poată spune altceva, medicul a ieșit din camera de urgență pentru a raporta.
- Sunteți o rudă a domnului Patt Rueangwit?
Elis s-a apropiat imediat, neliniștit.
- Da, eu sunt. Cum se simte Patt, domnule doctor?
- Pacientul este acum bine. În general, nu există leziuni grave, radiografiile nu arată nimic îngrijorător și nu există traume cerebrale, a raportat pe scurt medicul. Cea mai gravă leziune este o fractură la brațul drept, dar, din fericire, nu este compusă. I-am pus un ghips și va fi un pic incomod pentru activitățile zilnice timp de una sau două luni, dar ghipsul ar trebui să dispară până atunci, în funcție de modul în care se vindecă osul. În ceea ce privește vânătăile de pe corp de la lovirea de obiecte grele, sunt câteva pe spate și pe piept, dar ar trebui să se vindece într-o săptămână. În afară de asta, totul pare normal, a explicat în detaliu medicul de urgență starea lui Patt, permițându-i lui Elis să respire ceva mai ușor.
- Nu există răni grave, nu?
- Puteți sta liniștit. Pacientul nu are răni grave, dar în următoarele două sau trei zile, durerea din braț și vânătăile pot provoca febră din cauza inflamației musculare, care este un efect secundar comun. Vom furniza antibiotice pentru a reduce inflamația și analgezice. Am dori ca pacientul să rămână peste noapte pentru a ne asigura că nu există complicații.
La auzul cuvintelor doctorului, fața lui Elis s-a relaxat, simțind cum i se ia o greutate de pe umeri.
- Mulțumesc, domnule doctor.
- Cu plăcere. Asistenta va duce pacientul în camera sa în aproximativ douăzeci de minute.
O oră mai târziu, Elis a putut în sfârșit să-l viziteze pe Patt. Elis a simțit că jumătate din stresul său a dispărut când a deschis ușa și a văzut chipul persoanei pentru care fusese atât de îngrijorat.
- Cum te simți? A întrebat el imediat după ce a făcut contact vizual cu bărbatul rănit, întins pe spate, palid, în patul pacientului.
Patt nu i-a putut oferi în schimb decât un zâmbet slab, deoarece durerea din braț și din coaste îi secase mare parte din puteri. O respirație adâncă îi provoca o durere ascuțită, iar orice încercare de a se ridica îl făcea să tresară, dar își reprima orice gemete. Elis s-a mișcat rapid pentru a-l sprijini pe bărbatul rănit care se chinuia să se ridice.
- Ia-o ușor.
- Mulțumesc.
Privirea lui Elis a poposit pe brațul în ghips moale, oftând cu un amestec de tristețe și durere. Inițial, frica îi cuprinsese inima când auzise de accidentul lui Patt, dar cel mai rău moment îl aștepta în afara camerei de urgență. Deși au fost doar câteva minute, i s-a părut o eternitate, trăind frica tremurătoare și palmele transpirate ale cuiva neliniștit. Nici măcar nu îndrăznise să meargă la baie, temându-se că va rata sosirea medicului sau orice urgență critică.
Ce noroc că rănile lui Patt nu îi puneau viața în pericol. Dacă i s-ar fi întâmplat ceva lui Patt... Elis ar fi putut muri de angoasă chiar acolo.
Elis a atins ușor obrazul palid al lui Patt, înclinându-i fața pentru a-l privi în ochi. Ochii lui gri fumuriu arătau o îngrijorare tandră.
- Te doare?
Patt a dat ușor din cap, fără să nege durerea. La început, era amorțit, dar pe măsură ce orele treceau, durerea se intensifica. Orice mișcare rapidă îi provoca o zvâcnire în braț, făcându-l să facă o grimasă și să țină rapid membrul rănit cu cealaltă mână.
- Fii atent. Ia-o ușor deocamdată.
Elis a ținut mâna nevătămată a lui Patt și a mângâiat-o ușor, ca și cum l-ar fi consolat; gesturile lui erau ca ale cuiva care calmează un copil mic și speriat sau pe unul care a fost rănit în timp ce se juca. Elis i-a mângâiat din nou capul și și-a verificat ceasul. Văzând că era trecut de ora nouă, a întrebat:
- Ți-e foame?
Patt a scuturat din cap.
- Mă simt amețit. Probabil că nu pot mânca nimic.
- Trebuie să mănânci ceva, apoi poți lua analgezicul. Altfel, nu vei putea dormi la noapte. Dar aceste medicamente sunt puternice; dacă nu mănânci ceva mai întâi, îți vor deranja stomacul.
Elis vorbea cu îngrijorare, ajutându-l pe Patt să se așeze confortabil, punându-i încă o pernă la spate. Fiecare mișcare era lentă și atentă pentru a evita deranjarea rănilor, totul sub îngrijirea atentă a lui Elis, care rămânea aproape. Apoi, silueta înaltă a aranjat în grabă masa pacientului cu bolul de fulgi de ovăz pregătit de asistentă, așezându-l în fața lui. A luat o lingură, a așezat-o și apoi s-a întors să toarne apă într-un pahar.
Patt și-a întins mâna sănătoasă pentru a apuca lingura, dar Elis s-a împotrivit preventiv.
- Nu e nevoie, stai nemișcat. O să te hrănesc eu, a spus el, adunând terciul de orez parfumat, suflând în el pentru a-l răci și apoi aducându-l la buzele persoanei așezate în pat.
Patt nu a avut de ales decât să deschidă gura cu reticență. Faptul că Elis îl hrănea era ceva nou și ciudat, dar îi făcea inima să se umple de o căldură de nedescris.
- Ai mâncat? Bărbatul rănit nu s-a putut abține să nu întrebe, îngrijorat de tovarășul său.
- Încă nu. Voi mânca după ce termini tu, răspunse Elis înainte de a lua un șervețel pentru a șterge cu grijă gura celuilalt, făcându-l pe Patt să roșească de rușine.
Patt a privit în altă parte și a încercat neîndemânatic să abată atenția glumind pe seama asistentei atrăgătoare:
- În acest moment, ar trebui să mergi să mănânci ceva. Nu-ți face griji pentru mine, pot mânca și singur. Doar dă-mi lingura.
- Cum să nu-mi fac griji? Văzându-te așa întins aici, cine ar putea mânca ceva? Haide, deschide gura, a încurajat Elis, luând mai mult terci fără să piară ritmul. Este bun? Sau vrei altceva? O să mă duc să cumpăr pentru tine. Ce vrei, hmm?
Mâncarea din spital era fadă, deloc gustoasă, dar Patt dădu ușor din cap pentru că nu voia ca Elis să se îngrijoreze mai mult decât era necesar.
- Asta e bine. Dar... a mai fost cineva rănit?
- Mai sunt încă doi, dar starea lor nu este îngrijorătoare, doar zgârieturi minore. Doctorul i-a lăsat deja să plece acasă. Tu ești singurul care trebuie să stea aici pentru o noapte. Dar nu-ți face griji, mâine vei putea merge acasă.
Elis se întoarse să ia un pahar cu apă și să-l țină aproape, susținând spatele rănitului până când acesta înghiți o gură mare, apoi aduse un scaun pentru a continua să-l hrănească.
- Deschide larg!
- De ce suspini? Te doare brațul? A întrebat el cu îngrijorare.
Patt a scuturat din cap.
- Atunci ce este în neregulă?
- Mă deranjează că m-am rănit când e atât de multă muncă de făcut, a spus Patt, uitându-se la brațul său și încruntându-se frustrat.
- Nu-ți face griji pentru asta. Atâta timp cât nu ești rănit grav, mă simt ușurat. Nu te gândi prea mult la muncă. Odihnește-te și recuperează-te mai întâi, dragă. Lasă munca în seama mea, Patt.
- Trebuie să depunem oferta în curând, iar eu nici măcar nu sunt aproape să o termin.
- Încă o mușcătură. Asta nu contează. Sănătatea ta este mai importantă. Tu și munca ta nu puteți fi comparate. Dacă pierdem acest proiect, pot găsi altul. Dar dacă te pierd pe tine, cine te-ar putea înlocui?
Ochii lui Elis au arătat o sclipire serioasă în timp ce vorbea. În acel moment, el știa că cel mai important lucru pe care nu-și putea permite să-l piardă era persoana din fața lui. Cele câteva ore pe care le-a petrecut așteptând în fața camerei de urgență i-au reamintit cine era important și pe cine trebuia să protejeze și să îngrijească. Doar câteva ore l-au făcut să realizeze că Patt era cel pe care îl iubea... fără îndoială.
În trecut, dragostea fusese un cuvânt interzis, ceva ce evita cu orice preț. Poate că trecutul său îl lăsase atât de marcat încât nu îndrăznea să se apropie de el, dar acum nu mai putea evita asta. Iubirea îi bătea la ușă, așteptându-l să fie suficient de curajos să o lase să intre și să umple întunericul cu lumină încă o dată. Atâta timp cât Patt era cu el în fiecare zi, era suficient. Atâta timp cât Patt era în siguranță, ar fi dat orice.
- Nu te mai gândi la muncă acum. Mănâncă, l-a îndemnat Elis cu blândețe, când l-a văzut pe bărbatul rănit uitându-se la el cu lacrimi în ochi.
- Sunt sătul.
- Nu, nu ești. Nu fi un copil. Trebuie să o termini. Doar încă două înghițituri.
Elis a turnat ultima porție de terci de orez în gura bărbatului rănit.
- Ești sătul? Vrei niște fructe? Portocale? Sau struguri?
- E de ajuns, sunt sătul. Ar trebui să te duci să mănânci sau te va durea stomacul.
- Bine. Voi mânca doar portocalele și strugurii tăi.
- Îți va ajunge?
- Este suficient pentru seara asta, a spus Elis înainte de a decoji o portocală și de a o mânca pentru a-l calma pe bărbatul rănit.
- Îmi pare rău că ți-am cauzat probleme.
- De ce îți ceri scuze? Eu sunt cel care ar trebui să-și ceară scuze. Dacă m-aș fi dus eu, nu te-ai fi rănit așa.
- A fost un accident. Nu e vina ta. Cel puțin nimeni altcineva nu a fost rănit.
- De acum înainte, nu va mai trebui să mergi la șantier, a spus Elis ferm, făcându-l pe Patt să pară neputincios de resemnat.
- Cum ar fi posibil așa ceva? A argumentat Patt.
- Este posibil pentru că așa am spus eu, a spus Elis cu severitate, ochii întunecându-i-se până la punctul în care Patt a simțit un fior. Știi că aproape am înnebunit de îngrijorare pentru tine? Să te văd sângerând aproape că m-a înnebunit.
- Sunt bine.
Văzând roșul din ochii lui Elis, care încerca să-și stăpânească emoțiile, Patt a vorbit repede pentru a-l consola; altfel, Elis și-ar fi pierdut cumpătul și ar fi fost dificil pentru oricine să se apropie de el.
- Exact. Dacă ți s-ar întâmpla ceva, nimeni nu și-ar putea asuma responsabilitatea. Spune-mi ce s-a întâmplat.
- A fost probabil o problemă cu instalarea echipamentului. Zona nu era periculoasă. Cred că schela nu a fost instalată corespunzător.
- Voi aborda problema mâine cu toată lumea.
- Nu o lua personal, bine? A fost doar un accident.
Patt știa că Elis va lua incidentul foarte în serios. Elis era o persoană serioasă și întotdeauna strictă în privința siguranței la locul de muncă. Cu siguranță, cineva avea să suporte consecințe pentru neglijență.
- Lasă-mă pe mine să mă ocup de asta. Chiar dacă a fost un accident, trebuie să aflu cine este responsabil.
- Nimeni nu a vrut ca cineva să fie rănit. Orice ai face, gândește-te la viitorul lor. Nu concedia pe nimeni. Te rog.
Elis a dat din cap în semn de înțelegere, privirea fixată pe Patt cu o intensitate de nedescris.
- Poți să nu te mai îngrijorezi. Este doar o rană la braț. Se va vindeca în câteva zile.
- Patt.
- Da?
Elis și-a lipit fruntea de tâmpla bărbatului rănit, murmurând câteva cuvinte pe care Patt le putea înțelege parțial, dar nu în întregime. Cu toate acestea, putea simți cât de mult ținea Elis la el și cât de mult progresase relația lor.
- Îți mulțumesc că ești în siguranță și îmi pare rău că nu am avut mai multă grijă de tine.
Vocea aproape că îi tremura, dar Patt nu avu ocazia să vadă expresia lui Elis pentru că acesta își îngropă fața între capul și gâtul lui înainte de a-și aluneca fața spre obrazul lui. De la senzația copleșitoare, Patt a simțit o ușoară umezeală între tâmplă și pomete.
- Ți-am spus, nu e vina ta.
S-ar putea ca... Elis să plângă?
- Te rog, nu mă mai speria așa, Patt. Nu mă face să stau aici așteptând să aud de la doctor că ești în siguranță. Nu mă lăsa să fiu atât de speriat încât să încep să tremur ca astăzi.
Vocea lui era răgușită, rugătoare și mustrătoare în același timp.
- Te rog, recuperează-te repede.
Capitolul 26
- Aici sunt banii.
Vorbitorul a aruncat un plic de hârtie maro pe masă, atrăgând ochii strălucitori și plini de bucurie ai persoanei așezate vizavi.
- Aș dori să mai adaug încă cincizeci de mii, a târguit bărbatul de vârstă mijlocie, cu pielea închisă la culoare, erodată de munca grea, după ce a numărat teancul gros de bani din plic.
- Fiți un pic modest, domnule Hwin. Ne-am înțeles la optzeci de mii. Eu sunt generos și vă dau o sută de mii. Ar trebui să fiți mulțumit de asta, s-a încruntat vorbitorul și și-a încrucișat brațele cu o ușoară nemulțumire.
- Dar am nevoie de o mulțime de bani. În plus... treaba a fost făcută spre satisfacția ta deplină. Simt că sunt pe cale să intru în bucluc pentru că însuși șeful cel mare vine după mine. Dacă află, nu numai că voi rămâne mult timp fără serviciu, dar voi ajunge și la închisoare dacă nu am noroc. Nu merită, domnule Thiti.
Același bărbat s-a târguit în speranța de a obține mai mulți bani.
- De ce să vă temeți? Nu este prima dată când intri în bucluc, a spus Thiti pe jumătate batjocoritor.
Totuși, acest lucru nu l-a înfuriat deloc pe bărbatul cu pielea închisă la culoare. În schimb, el zâmbea și glumea, aparent nepăsător la nimic altceva decât la bani.
- Totuși, nu vreau să intru prea des în belele. Să zicem că-mi dai încă cincizeci de mii ca să păstrez liniștea. Doi dintre băieții mei au fost răniți și sunt facturi medicale și toate cele. Cincizeci de mii nu înseamnă nimic pentru tine.
- Nu fiți lacom, domnule Hwin. Ia asta pentru moment. Te voi chema în curând pentru o altă slujbă. Și nu vă purtați suspicios; nu-mi faceți probleme. A fost doar un accident și neglijența muncitorului. Ai înțeles? Thiti sublinie din nou.
Problema s-ar fi rezolvat ușor dacă cineva și-ar fi asumat vina. În plus, cineva ca domnul Hwin prețuia banii mai presus de orice. Moralitatea și corectitudinea erau secundare.
- Știu. Totul va fi păstrat discret, așa cum ați instruit. Nu vă faceți griji. Băieții mei sunt muncitori străini; nu vor spune nimic. Poți avea încredere în ei.
- Asigură-te de asta. Nu vreau complicații pe care să trebuiască să le curăț după tine.
- Nimeni nu va bănui nimic. Am avut eu grijă de tot.
- Am încredere în tine, dle Hwin. Nu mă faceți să regret asta mai târziu.
Thiti își îngustă ochii, forțat să aibă încredere în bărbatul aspru din fața lui. Dacă nu ar fi fost absolut necesar, nu ar fi vrut să recurgă la tactici atât de josnice. Dar uneori metodele murdare pot fi satisfăcătoare.
- Am înțeles.
- Aceasta este înțelegerea, domnule Hwin. Pentru a simplifica, voi transfera încă zece mii. Nu am bani cash în mână. Fac asta pentru că sunteți competent și nu complicați lucrurile pentru mine.
După ce a terminat, Thiti și-a scos telefonul și a deschis aplicația bancară. După câteva atingeri, și-a ridicat privirea pentru a întreba:
- Același cont?
- Da, da, același cont.
Hwin a zâmbit larg. Zece mii era mai bine decât nimic. Era o slujbă ușoară cu un salariu bun. În plus, nu e ca și cum ar fi ucis pe cineva; doar crease o situație minoră. Făcuse și treburi mai grele înainte.
- Gata, gata, gata. Nu ai nevoie de chitanță. Du-te și verifică singur.
Cu asta, figura palidă și izbitoare a părăsit cafeneaua benzinăriei de la periferia orașului, unde se înțeleseseră să se întâlnească pentru plată.
- Aici e Elis.
Elis, care era la telefon, răspunse încet, având grijă să nu deranjeze persoana care tocmai adormise în zori.
- Ugh...
Patt gemu, sunând după persoana care îi fusese aproape toată noaptea. Cu pleoapele grele și oboseală, persoana din pat nu se putea trezi complet ușor. Elis menționase că trebuia să meargă la birou, iar el însuși insistase în mod repetat să nu ia decizii pripite.
- Shh, culcă-te la loc, i-a șoptit Elis, atingând fruntea lui Patt cu dosul palmei, ușurat că febra începea să scadă, apoi mângâindu-i ușor părul. Patt ceruse analgezice de mai multe ori în noaptea precedentă, iar în zori simțea o durere foarte mare. Medicul a decis să îi facă o injecție cu analgezice. Odată ce durerea a cedat din cauza medicamentelor, a adormit în sfârșit.
- Îmi pare rău că vă deranjez, domnule Elis, și-a cerut scuze apelantul, știind că era încă foarte devreme. Dar dacă nu era ceva cu adevărat important, nimeni nu ar fi îndrăznit să se amestece în timpul personal al șefului.
- E în regulă, dă-i drumul. Eu ascult, răspunse Elis, concentrat asupra conversației, dar mâna lui continua să mângâie ușor părul dezordonat al persoanei întinsă în pat. Privirea lui tandră nu se dezlipea de figura bolnavă. Noaptea trecută, atât el, cât și Patt dormiseră cu greu din cauza durerii intense, care îi provocase lui Patt febră. De fiecare dată când se mișca, un geamăt slab îi scăpa, în ciuda efortului de a-și ascunde durerea.
Elis, frustrat că nu putea să facă mai mult pentru a-l ajuta, rămăsese treaz, regretând și îngrijorându-se. Dacă ar fi putut, ar fi suportat bucuros durerea în locul lui. După ce a încheiat convorbirea, și-a lipit nasul de obrazul lui Patt.
- Acum trebuie să plec la muncă, a șoptit Elis, sărutându-i ușor tâmpla. Dacă nu ar fi fost problema urgentă de la birou, ar fi rămas să-l vegheze pe Patt și să se asigure că era bine.
- Mă voi întoarce în jurul prânzului.
O oră mai târziu, Elis ajunsese la birou. L-a sunat imediat pe Thiti pentru a-i adresa îngrijorările care îl frământaseră toată noaptea. Hotărât să nu accepte un răspuns nesatisfăcător, Elis și-a propus să-i arate lui Thiti că această lipsă de responsabilitate nu va fi trecută cu vederea.
- Stai jos, a ordonat Elis, arătând spre scaunul din fața lui. Apoi, izbucni cu o expresie severă:
- Ieri, de ce nu am primit un telefon de la șantier despre accidentul lui Patt? De ce nu am fost eu primul care a aflat?
Thiti, luat prin surprindere, a ezitat o clipă înainte de a zâmbi vinovat, ascunzându-și adevăratele intenții. S-a așezat încet, ca și cum nu ar fi avut de ce să se îngrijoreze, deși chipul lui Elis era aproape lipsit de milă.
- Ei bine... Ați avut un oaspete important. Mai ales că era domnul Burin, care nu-și programează ușor întâlnirile. Nu ar fi potrivit să întrerupi negocieri de sute de milioane doar pentru un mic accident, a spus Thiti, fără să întrerupă contactul vizual.
- Mai mult, domnul Korawit se poate ocupa cu ușurință de astfel de chestiuni banale, așa că m-am gândit că nu era necesar să vă deranjez. Nu sunteți de acord, domnule Elis?
Vocea și comportamentul lui Thiti nu arătau niciun semn de supărare, iar expresia lui aparent inocentă îl făcea pe Elis să fie și mai furios.
- O chestiune minoră? Vocea lui Elis deveni mai rece.
- După părerea mea, tu mereu subliniezi că munca e prima prioritate, continuă Thiti, păstrând un ton nevinovat.
- Având în vedere că doar domnul Patt a alunecat puțin și a fost deja dus la spital, nu părea necesar să îi acorzi o mare importanță. Sau greșesc eu în privința priorităților?
Elis își strânse dinții, încercând să își stăpânească furia clocotitoare. „Alunecând un pic” era o descriere exasperantă, și-ar fi dorit să-i răspundă mult mai direct.
- Ca superior direct al lui Patt, trebuie să știu despre incidente ca acesta. Dacă Patt ar fi suferit mai mult decât răni minore, nu aș fi un șef responsabil. Dar nu ai raportat incidentul și nici nu ai făcut nimic pentru a coordona gestionarea situației. Nu pot accepta această neglijență.
Elis își forță un zâmbet și deschise laptopul, concentrându-se pe ecran.
- Calmați-vă, domnule Elis. Dacă sunteți îngrijorat, fiți sigur că e doar o rană minoră la braț. Câteva săptămâni în ghips și va fi bine.
Atinsese un punct de furie rece și liniștită, care era mai periculoasă decât orice izbucnire vocală. Din fericire pentru Thiti, Patt nu era grav rănit.
- Dacă vedeți asta drept neglijență, îmi cer scuze. Mă voi asigura că nu se va mai întâmpla.
- Nu contează. Doar asigură-te că acționezi mai repede dacă ceva de genul ăsta se mai întâmplă.
- Da, domnule.
- Te poți întoarce la muncă. Asta e tot ce am pentru tine.
Thiti a părăsit biroul lui Elis simțindu-se nesigur. Privirea lui Elis în acel moment părea mai terifiantă ca niciodată, ca și cum bărbatul ar fi căutat greșeli, încolțindu-l pe Thiti ca pe cineva superior. Sau ar putea fi faptul că șeful său nebun începuse să bănuiască ceva? Nu, nu putea fi... De îndată ce Thiti a părăsit camera, Elis și-a vărsat frustrarea fărâmițând documentele stivuite pe biroul său.
Cât de norocos fusese tipul acela să nu primească un pumn pentru gura lui largă și atitudinea lui arogantă, aruncându-i înapoi propriile cuvinte ale lui Elis. Era exasperant. Acum, Elis era destul de sigură că Thiti nu era acolo doar pentru a provoca probleme în afaceri.
De asemenea, avea de gând să se pună cu oameni importanți pentru Elis și cu afacerile sale personale, lucru pe care nu l-ar fi putut permite niciodată. Thiti nu avea dreptul să atingă nici măcar vârful părului lui Patt. Dar, pentru moment, trebuia să fie sigur. Deși putea reconstitui evenimentele, fără dovezi, orice acțiune pripită și sângeroasă ar putea să nu fie prudentă.
Tânărul șef a pus repede mâna pe telefon și a sunat un vechi prieten cunoscut pentru abilitățile sale ascuțite de investigator, un expert în a descoperi pe oricine. Pentru prețul corect, acest prieten putea obține rapid vești, exact așa cum își dorea. Elis mai apelase la serviciile sale și obținuse lămuriri în multe privințe. Spera ca de data aceasta să nu fie diferit. În puțin peste o oră, Elis a obținut tot ce dorea să știe. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la cafeneaua unei benzinării au arătat că instinctele sale ascuțite aveau adesea dreptate în momente de criză.
- Du-te dracului, idiotule! A înjurat Elis într-un amestec de thailandeză și engleză.
Voia să iasă din camera asta și să-l doboare pe nenorocitul ăla, să-i plătească înapoi pentru ce i-a făcut lui Patt. Chipul său frumos s-a întunecat și a început să numere până la o mie, respirând încet pentru a încerca să-și calmeze furia care era pe cale să izbucnească.
- Ticălosul! Ce nerușinat, a murmurat Elis încet.
A început să se gândească la diverse moduri de a se răzbuna pe persoana responsabilă pentru că i-a lăsat partenerul rănit pe un pat de spital. Își imagina tăindu-l în bucăți sau bătându-l până la moarte, sângerând. Dar asta trebuia să aștepte; l-ar fi satisfăcut doar momentan și nu ar fi corespuns insultei pe care îndrăzneau să i-o arunce.
Soneria telefonului îl scoase pe Elis din visul său răzbunător cu ochii deschiși, ceea ce era probabil cel mai bine, deoarece starea lui de spirit era pe punctul de a-l transforma într-un criminal.
-Este el aici? Duceți-l în sala de conferințe de la etajul optsprezece. Voi coborî în scurt timp.
În interiorul sălii de conferințe spațioase de la etajul optsprezece, Elis stătea cu brațele încrucișate, cu o expresie stoică pe față în timp ce se uita la bărbatul din fața lui. Comportamentul nervos și limbajul corporal al bărbatului îi trădau vinovăția.
Cazierul său era plin de o lungă listă de infracțiuni, inclusiv furt, deturnare de fonduri, agresiune și chiar tentativă de omor. Era clar că acest om, Hwin, nu era străin de închisoare.
Conform informațiilor adunate, Thiti îl plătise pe Hwin pentru a provoca perturbări zilnice pe șantier, unele mici, altele mari, dar cauza principală rămânea necunoscută...
Atunci când o eroare de proiectare a făcut ca lucrarea să nu respecte specificațiile și a provocat întârzieri, acest om a fost și antreprenorul pentru lucrările de decorare afectate. Astfel, afirmația că eroarea se datora unui plan defectuos s-ar putea să nu fie adevărată până la urmă.
- Probabil că te întrebi de ce ți-am cerut să vii aici, a început Elis.
Hwin a dat din cap, ochii lui scanând camera nervos.
- Nu-ți fie atât de teamă. Nu am de gând să te omor, a spus Elis, deși își dorea cu disperare să o facă.
- Doar câteva întrebări simple. Dacă răspunzi la ele, iată două sute de mii.
Elis și-a făcut oferta în timp ce celălalt bărbat clipea confuz.
- Ce vrei să știi?
- Ceva de care ești deja foarte conștient, a spus Elis, învârtind un pix în mână. A refuzat să se uite la celălalt bărbat pentru a evita să-l lovească.
- Despre munca murdară pe care cineva ți-a cerut să o faci.
- Nu am făcut nimic, a negat Hwin cu voce tare.
- Dacă nu aș fi fost sigur, nu mi-aș fi pierdut timpul vorbind cu tine. Suntem amândoi adulți aici. Hai să nu ne învârtim în jurul cozii sau să pierdem timpul. E ușor să vorbești cu mine. Dacă eu obțin ceea ce vreau, vei obține și tu ceea ce vrei.
- Ce vrei să știi?
- Despre accidentul în care a fost implicată asistentul meu de ieri.
- Ai fost tu?
- Nu există nicio dovadă. Nu mă acuza fără dovezi.
- E adevărat, s-ar putea să nu am dovezi, dar dacă mărturisești, cele două sute de mii din fața ta sunt ale tale.
- Nu voi spune nimic care m-ar putea duce la închisoare.
- Nu-ți face griji. Nu tu ești cel pe care vreau să-l pun după gratii. Spune doar ce trebuie să spui și nu spune ce nu vreau eu. Ia cecul ăsta, încasează-l. Vreau doar să știu cine te-a angajat pentru treaba asta, cine e în spatele tuturor acestor lucruri.
- Dacă îți spun, mă vei raporta la poliție?
- Nu, vei putea cheltui banii în afara închisorii, l-a asigurat Elis, un zâmbet răutăcios apărându-i în colțul gurii, făcându-l pe omul lacom să ezite.
Hwin a dat ușor din cap, apoi i-a povestit lui Elis toată povestea în detaliu, fără să piardă ritmul.
- Ți-am spus totul. Mi-ai promis că nu vei veni după mine.
- Nu ai încredere în mine?
Interogatul a tăcut și a băgat repede cecul în buzunarul cămășii.
- Limba nu are oase.” „Ha”, a râs Elis întunecat.
- Ești așa o pisică speriată. Poftim, încă cinci sute de mii.
Elis a aruncat peste masă o bucată mică de hârtie, un cec de casă, bărbatului de vârstă mijlocie cu pielea bronzată. Bărbatul nu era sigur de situația lui. Putea să ajungă la închisoare sau să fie angajat pentru ceva mult mai rău decât să provoace răni pe un șantier.
-Nu o vrei? A întrebat Elis, ridicând o sprânceană la ezitarea bărbatului, chiar dacă ochii îi scânteiau de dorință și lăcomie.
- Doar că...
Bărbatul căruia i se propunea afacerea era nervos. Jumătate de milion în fața lui era cea mai mare sumă pe care fusese vreodată aproape de a o deține, dar doar pentru că banii erau acolo nu însemna că îi putea accepta ușor. Bărbatul din fața lui, calm și senin, emana o răutate adânc înrădăcinată care nu era ușor de înfruntat.
- Îți ofer mai mult pentru a te simți confortabil. Sau nu este suficient?
Elis nu a zâmbit, dar privirea lui avea o greutate semnificativă.
- Nu știu de ce îmi dai asta.
O dorea, dar...
- Poate peste puțin timp voi avea o mică treabă pentru tine.
- Ce fel de treabă? Fața lui Hwin arăta ezitare.
- O treabă care să nu fie dificil
- Nu va fi ceva dificil. Acceptă acest cec, iar când va veni momentul, îți voi spune ce am nevoie să faci.
- Și dacă îmi ceri ceva ce nu pot face?
- Va fi o treabă ușoară.
Elis strânse din dinți, emoționat, apoi răspunse ferm:
- Mai ușoară decât să-mi rănești prietenul.
După ce și-a încheiat afacerea, Elis s-a întors la spital, unde lucra și avea grijă de pacient.
Alături de Patt, mintea îi era liberă de gânduri complicate; știa că, dacă s-ar fi concentrat pe ele, Patt ar fi simțit că ceva era în neregulă. Așa că lăsa toate acestea deoparte și se ocupa de birocrația banală, în loc să plănuiască răzbunarea împotriva celor care îi făcuseră rău persoanei iubite.
- Pot să te ajut cu ceva? Întrebă Patt, ridicându-se și privindu-l pe Elis, care stătea serios, concentrat asupra unui dosar voluminos.
- Nu este nevoie. Uită-te la televizor.
- M-am plictisit de televizor. Hai, lasă-mă să te ajut.
- Nu, un pacient nu ar trebui să se streseze.
- Mai stresant este să te văd încruntat. Dă-mi dosarul cu cheltuieli interne.
Elis îi întinse dosarul, nevrând să-l supere.
- De ce te holbezi la mine? Hai să terminăm repede, spuse Patt, mișcând ușor degetul arătător care ieșea din ghipsul moale.
- Te doare? Întrebă Elis, aplecându-se spre el și atingându-i ușor brațul nevătămat.
- Nu prea mai doare.
- Când vine doctorul? Vreau să te duc acasă.
- Asistenta a zis că după-amiază.
- Am înțeles, murmură Elis, ajustând fularul lui Patt, care se mișcase de câteva ori neliniștit.
- Încă nu am luat pisica. Mă poți duce să-l iau înainte să mă lași la apartament?
Privirea rugătoare a lui Patt îl făcu pe Elis să zâmbească. Stresul acumulat dispăruse.
- Rămân cu tine. Nu ar trebui să fii singur când ești rănit așa.
- Pot să am grijă de mine. Am făcut-o toată viața. Un braț rănit nu e mare lucru, glumi Patt, știind că Elis era perseverent. Când își dorea ceva, nu renunța până nu-l obținea.
- Știu că poți avea grijă de tine, dar când ai un iubit, e bine să-l lași să te îngrijească. E în regulă să arăți puțină vulnerabilitate, spuse Elis, ciupindu-i afectuos nasul.
- Nu am iubit, răspunse Patt hotărât, cu o expresie jucăușă care îi făcu inima lui Elis să tresară.
- Oh, serios? Atunci cine e cel care stă aici atât de mândru?
- Șeful meu, desigur, spuse Patt vesel, aruncând o privire amuzată spre dosar și apoi spre fața severă a lui Elis.
- Mai încearcă o dată. Îți dau o șansă în plus, spuse Elis, cu o urmă de tristețe în privire.
- Ei bine... eu nu am început să te curtez, și nici tu pe mine. Să te numesc iubitul meu ar fi cam exagerat. Sunt destul de selectiv, știi?
- Vrei să te curtez? Zâmbi Elis, așezându-se confortabil în scaun, brațele încrucișate, relaxat datorită tachinării lui Patt.
- Doar vorbeam în general. Nu sunt ușor de cucerit, știi? Chiar dacă încerci, s-ar putea să nici nu mă gândesc la tine.
- Atunci am să te curtez. Îți voi arăta niște abilități de top, domnule Patt. Să nu spui că nu te-am avertizat.
Elis îi sărută ușor colțul buzelor, sărut care curând se transformă într-unul profund, care mereu reușea să-i facă inima lui Patt să bată mai repede.
Dar, înainte ca Elis să continue, medicii și asistentele intrară în cameră, obligându-i să se despartă. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu-și putu ascunde zâmbetul față de ceea ce tocmai se întâmplase.
Capitolul 27
Fei Long Lodge și Theeranai negociau tensionat într-un condominiu luxos din inima economică a capitalei.
Atmosfera conversației era tensionată, după cum reiese din fețele înroșite și palide ale invitaților. Principalul motiv era că Theeranai, care primise anterior numeroase oferte și beneficii, era pe cale să fie redus la o simplă marionetă, care aștepta ordine să meargă în stânga sau în dreapta, fără posibilitatea de a obiecta sau de a-și exprima opinia.
- Ți-am oferit o oportunitate de ceva timp, dar bunele mele intenții sunt pe cale să fie irosite. Nu ne-ați ajutat să obținem nicio poziție avantajoasă. Industria construcțiilor din Thailanda este foarte competitivă, cu mulți experți importanți. Cred că aducerea din Singapore a unei persoane direct instruite în acest domeniu pentru a gestiona lucrurile ar rezolva aceste probleme, a spus Fei Long.
Theeranai era de față, fața sa arătând dezgust față de cuvintele egoiste și dominatoare ale omologului său.
- Vorbești ca și cum nu ai avea încredere în mine.
- Nu am ușor încredere în nimeni, nici măcar în mine însumi uneori, a glumit Fei Long, dar asta nu a făcut nimic pentru a calma tensiunea.
- Nu voi lua parte la asta dacă ai de gând să-mi diminuezi rolul.
Încolțit, Theeranai și-a aruncat cărțile. A crezut că vorbele sale vor zgudui cealaltă parte, dar Fei Long pur și simplu s-a întors, mai interesat de un mesaj pe telefonul mobil, lăsându-l pe Theeranai să atârne fără să stea pe gânduri.
Cel puțin, voia să vadă vreun semn de îngrijorare sau agitație din partea lui Fei Long.
- Bine atunci, a spus în cele din urmă Fei Long după o pauză, ridicând privirea calm.
- O să trimit un mesaj să-mi aducă subordonatul de acolo.
- Tu...
Theeranai s-a bâlbâit, incapabil să-și articuleze superioritatea. Acest om imprevizibil, oricât de exasperante sau enervante ar fi fost acțiunile lui, îl făcea pe Theeranai să fie precaut.
Puterea și influența sa întunecată, combinate cu reputația sa notorie de a fi crud până în măduva oaselor, îl țineau pe gânduri. O acțiune pripită putea avea ca rezultat un glonț sau două decorându-i corpul.
- Nu trebuie să-ți faci griji. Vei primi partea ta obișnuită. Eu am pus banii și efortul; tot ce trebuie să faci tu este să te comporți ca un partener și să aștepți ca banii să ajungă în contul tău. Nu este suficient?
Fei Long vorbea în timp ce privirea lui se îndrepta spre Run, care părea că abia se trezise. Acesta trecea pe lângă o fereastră de sticlă transparentă într-o stare destul de intimă, purtând lenjerie intimă albastru marin strâmtă care i se lipea de șolduri și un tricou alb larg.
Fei Long încercase de multe ori să scape de acea bucată de pânză zdrențuită, dar de fiecare dată Run se uita la el cu o expresie atât de jalnică încât era nevoit să o scoată din coșul de gunoi pentru a-l liniști. În cele din urmă, oricât de mult ar fi vrut Fei Long să scape de ceva ce ura, văzând acei ochi rugători îl făcea întotdeauna să cedeze.
Cine ar fi știut că deasupra dragonului se afla soția dragonului și că această soție a dragonului îl putea domina până la impotență uneori?
Dar fără un pic de control, Run devenise prea sălbatic pentru a fi manipulat, la fel de încăpățânat ca oricine pe care Fei Long îl cunoscuse vreodată. Theeranai a urmat privirea lui Fei Long și l-a zărit pe Run, bărbatul pe care Elis îl iubise cândva profund.
A fost destul de surprins; nu se așteptase ca Fei Long să-l țină pe acest bărbat atât de aproape pentru atât de mult timp. Își amintea că se gândea că Run era chipeș și interesant, un bărbat atrăgător pe care mulți ar fi profitat de ocazie pentru a-l aborda.
Dar își amintea, de asemenea... Run putea fi destul de arogant și suficient de încăpățânat pentru a fi o adevărată problemă.
Fei Long își șterse gâtul când observă că interesul lui Theeranai pentru Run crescuse dincolo de interesul lui pentru el însuși. Fei Long și-a îngustat ochii și s-a îndreptat rapid spre fereastra de sticlă, trăgând de cordonul cortinei pentru a întuneca vederea prețiosului sau Run, care mergea inconștient afară. Nu voia ca nimeni să-și arunce privirile nedemne asupra lui Run. Tânărul a strâns din dinți, străduindu-se să nu izbucnească la privirea interesată a lui Theeranai.
- Uh... nu mi se pare corect, a spus Theeranai.
Fei Long și-a încrucișat brațele, cu un zâmbet malițios pe buze.
- Nu există corectitudine în lumea asta. Am crescut cu conceptul de beneficiu maxim. Așa că, dacă nu ești mulțumit, poți pleca. Dar dacă poți accepta, așteaptă profiturile pe care ți le voi atribui.
- Eu...
Theeranai și-a reprimat furia, dar nu foarte convingător. Fei Long și-a verificat telefonul și apoi a ridicat o sprânceană, dând un ultimatum.
- Ia-l sau lasă-l.
Theeranai a decis să plece după o negociere fără rezultat. În cele din urmă, Fei Long își va aduce proprii oameni pentru a sta în scaunul executiv. Era ceva ce anticipase dintotdeauna.
Chiar dacă Theeranai era nefericit, el nu putea zdruncina hotărârea lui Fei Long. Fei Long și-a mutat sentimentele de la o negociere serioasă la comportamentul său obișnuit calm și măsurat, care contrazicea realitatea înflăcărată din interior. Nu avea sens să nutrească iritare. Deși îl vedea clar pe Theeranai uitându-se la Run cu dorință, oamenii umili nu puteau decât să privească.
Oricine cu creier ar fi știut că Run era de neatins. Chiar și cea mai proastă persoană ar trebui să știe că nu trebuie să se joace cu inima dragonului.
- Nu pot să cred că ai lăsat șopârla aia să intre în casă. Nu ți-e teamă că ghinionul va rămâne? Spuse Run cu o notă de iritare, ochii întunecându-i-se la faptul că se trezise cu fața neplăcută a lui Theeranai în casă.
- Ei bine... era doar încă o zi de ghinion pe care nu o putea evita.
- Huh?
Frumoasa față eurasiatică a lui Fei Long s-a încrețit ca și cum nu ar fi înțeles prea bine contextul celor spuse de Run.
- Thailandezii cred în superstiția unei șopârle monitor care intră în casă.
Run și-a dat ochii peste cap când a văzut că bărbatul, care era inteligent în toate, nu înțelegea ce încerca să transmită. Uneori era inteligent, dar alteori făcea prea bine pe prostul.
- Și ce se întâmplă când o șopârlă monitor intră în casă?
Fei Long nu s-a putut abține să nu zâmbească, amuzat de cuvintele sarcastice ale lui Run, care sunau atașante în felul lor. Bărbatul, îmbrăcat complet într-un costum formal, a profitat de ocazie pentru a mușca din fesele lui Run, făcându-l pe acesta să scoată un mic zgomot de protest înainte de a împinge întreaga bucată în gura lui Fei Long, sperând că se va îneca cu ea.
- Această creatură aduce ghinion oriunde merge. Dacă intră în casă, poate provoca un incendiu, îi poate face pe soț și soție să se certe sau chiar să se omoare între ei, a răspuns Run cu o expresie batjocoritoare, răsucindu-și gura.
Fei Long a chicotit ușor, amuzat de comportamentul lui Run. A mestecat sandvișul, mulțumit de gust. Gătitul lui Run îl mulțumea întotdeauna. Și-a limpezit gâtul când bucata mare de pâine aproape l-a sufocat.
- Chiar și fără șopârla monitor, soții și soțiile ca noi se luptă în fiecare zi. Așa că superstițiile nu contează.
Deși era o glumă, Fei Long spunea adevărul. Găseau motive să se certe din momentul în care se trezeau și până când mergeau la baie, dar nu exista nicio zi în care Fei Long să îl îndepărteze pe Run. Cu fiecare zi care trecea, devenea mai posesiv, vrând să îl lege pe acest om încăpățânat de pat, astfel încât să nu iasă afară și să îi dea dureri de cap.
Run a făcut o pauză; ochii lui, care tocmai fuseseră furioși, erau acum înlocuiți de o sclipire de nesiguranță. Erau ochii cuiva nesigur, sensibil la mediul înconjurător și instabil emoțional. A fost pentru prima dată în ani de zile când Fei Long s-a referit la relația lor ca la soț și soție, ca la parteneri.
Fei Long părea să realizeze că Run era uimit. S-a apropiat și i-a ridicat bărbia lui Run, așteptându-se la ceva ce urma să ofere. Respirația care îi atingea fruntea lui Run, bătăile rapide ale inimii sale, ochii limpezi plini de anticipare și buzele roșii și pline l-au făcut pe Fei Long să se îndrăgostească de acest bărbat iar și iar.
- Poate că de data asta soțul ar putea să o ucidă pe soție cu puterea blestemată a șopârlei monitor, murmură Run, dar ochii lui sfidători nu se clătinau, plini de provocare și sarcasm ca întotdeauna.
- Asta e casa altcuiva.
Fei Long i-a masat ușor gâtul lui Run cu degetul mare.
- În casa asta, e mai probabil ca soția să comită crima. Soția este feroce, iar... soțul acesta nu este suficient de puternic pentru a o face.
- Tu și gura ta mare, răspunse Run.
Dar asta părea să fie tot ce putea face Run, pentru că Fei Long nu se pricepea doar la cuvinte; mâinile lui erau la fel de pricepute.
- Nu sunt doar cuvinte. Sau ai nevoie de o altă demonstrație pentru a evita viitoarele dispute?
Din incidentul de ieri, Theeranai știa că nu exista onoare între hoți. Loja Fei Long era o anghilă alunecoasă, un criminal, un mafiot josnic care încerca să-l folosească drept paravan.
Când nu obținea beneficiile pe care le dorea, răbda ca un ratat supărat care pierduse doar câțiva bani, dar pretindea că nu merita. Dacă a crezut că poate scăpa ușor de el, s-a înșelat.
Astăzi, Theeranai, într-o dispoziție proastă, avea nevoie să își descarce frustrarea. Un club de noapte celebru din inima orașului, un loc de întâlnire pentru elita bogată, a fost locul ales pentru a se relaxa. Intenționa să găsească una sau două ținte bune pe care să le ducă acasă și să își aline iritarea.
Se pare că norocul a fost de partea lui când a văzut un bărbat înalt și chipeș, cu o privire oarecum arogantă, care bea singur la bar. Theeranai a zâmbit larg, strecurându-și cu încredere mâna în buzunar și apropiindu-se fără ezitare de persoana de acolo.
- Pe cine avem aici?
Vocea care l-a întâmpinat din spate l-a făcut pe Run să se întoarcă, crezând că ar putea fi cineva cunoscut. Dar când a văzut că era Theeranai, a făcut o grimasă și a afișat imediat o expresie de dezgust înainte de a-și reorienta atenția asupra paharului din mână.
- Gunoiul ăla, proscrisul ăla social – e mai bine să stai departe de cineva ca el.
Văzând privirea disprețuitoare și auzind batjocura din gâtul lui Run, în loc să se enerveze, Theeranai a găsit-o și mai amuzantă.
- Run, nu-i așa? Aveam de gând să te salut zilele trecute, dar nu am vrut să îl deranjez pe Fei Long. Oricum... voi doi sunteți împreună de ceva vreme, nu-i așa?
Theeranai îl necăji cu o voce dulce, așezându-se cu îndrăzneală lângă Run la bar, întorcându-și deliberat spatele și sprijinindu-și coatele pe tejghea înainte de a se întoarce să-l privească atent.
- Cine te crezi tu? Izbucni Run, cu ochii strălucind de furie.
Aproape că-i ieșea abur din urechi de la asemenea comentarii iritante și oarecum degradante
.
- Uh-oh, te enervezi atât de repede. Calmează-te, nu te enerva. Ești la fel de irascibilă ca fostul tau, Elis, râse Theeranai, provocându-l intenționat pe Run și mai mult.
Cineva ca Run probabil că nu-i plăcea să i se vorbească cu blândețe. Tipul ăsta era dur, ceea ce probabil era motivul pentru care putea tolera Loja Fei Long.
- Dispari. Nu vreau să vorbesc cu cineva ca tine.
- La fel de arogant ca întotdeauna, nu?
- Hei, băiete, poți să-mi aduci o sticlă de bere?
Theeranai a comandat o băutură pentru el, dar când a văzut clar băutura lui Run, a ridicat o sprânceană înainte de a trece la un zâmbet larg.
- E tare? Și încă devreme în zi, te grăbești să te îmbeți?
- Proprietarului tău nu-i pasă că ești aici singur așa?
Uitându-se în jur, a văzut doi bărbați holbându-se la Run, care era incredibil de chipeș și fermecător. Chiar și cu o față stoică, el atrăgea privirile multora, făcându-i să saliveze. Inclusiv pe Theeranai însuși.
Cu zece ani în urmă, el fusese unul dintre cei captivați de farmecul lui Run, dar când a aflat că acest bărbat rezervat era implicat în relația cu Elis, a stat departe o bună bucată de vreme.
- Eu nu sunt un câine. Nu am nevoie să fiu înlănțuit. În plus... dacă vrei să te amesteci, du-te și amestecă-te în treburile altcuiva.
- De ce atât de agresiv? Oh, ești feroce. Ești feroce doar în afara casei sau și în pat?
- Ai grijă cu cine vorbești. Dacă ai de gând să fii lipsit de respect, măcar alege persoana potrivită. Să nu spui că nu te-am avertizat
- Bine,
Theeranai a ridicat din umeri și a ridicat ambele mâini ca și cum s-ar fi predat.
Run se ridică de pe scaun, hotărând să scape de șopârla enervantă și se mută să se așeze într-un alt colț gol.
- Unde vrei să fugi?
Theeranai a apucat rapid încheietura lui Run, fără să piardă ocazia.
Run a fost surprins; nu se aștepta ca acest om să fie atât de îndrăzneț. Toată lumea știa că dacă cineva îl atinge și Fei Long află, nu se va termina bine. Nici măcar nu ar fi existat o amenințare, pentru că Lodge întotdeauna vorbea serios.
Run a zâmbit rece, ridicând o sprânceană ușor amuzat. I se părea amuzant pentru că știa că oriunde s-ar fi dus el, Fei Long ar fi știut întotdeauna...
În câteva minute, cineva îl va informa pe șef că niște mâini murdare au îndrăznit să se atingă de el. Și dacă nu se înșela, Loja ar fi explodat când ar fi aflat că acest umil servitor a îndrăznit să fie atât de îndrăzneț încât să se apropie de el. Ar fi fost amuzant să-l privească pe Fei Long făcând spectacol, dar era, de asemenea, riscant să se lase prins în furtuna emoțională care ar fi putut apărea.
Foarte bine! Doar să-l vezi pe acest gunoi primind ceea ce merita ar fi fost o satisfacție suficientă pentru a-ți asuma riscul. Theeranai l-a tras cu forța pe Run spre el, iar acesta nu s-a împotrivit prea serios.
- Stai jos și bea ceva cu mine mai întâi. E un pic cam singuratic să bei singur așa.
- Aș prefera să nu. Voi bea cu cineva care chiar îmi place. Și te avertizez să-mi dai drumul la mână.
Deși a spus asta, Run a zâmbit. Cu cât tipul ăsta îl ținea mai mult de mână, cu atât mai mult dezastru aducea asupra sa.
- De ce nu? Pentru că nu sunt la fel de chipeș ca Elis, sau pentru că nu sunt la fel de bogat ca Fei Long? De aceea nu vrei să bei cu mine?
Theeranai a ținut în mod deliberat mâna persoanei din fața lui și i-a mângâiat brațul cu cealaltă.
- Nu este niciunul dintre aceste lucruri.
- Atunci de ce?
Nu voia cu adevărat un răspuns; era doar... o modalitate de a provoca și de a enerva întâmplător. Cu unii oameni, trebuia să joci rolul unui amant educat, dar cu cineva ca Run, o abordare mai dură ar putea fi mai pe placul lui.
- Vrei adevăratul motiv?
- Mhm.
- Ai auzit vreodată zicala: Joacă-te cu un câine, iar câinele îți linge gura?
- Și nu-mi place să mă culc cu câini sau să las câinii să mi-o tragă. E în regulă?
La scurt timp după plecarea lui Run, Theeranai se întoarse să cheme un tânăr barman pe care îl văzuse frecvent și la ale cărui servicii apelase de multe ori, căci îi cunoștea bine meseria.
- Da, domnule?
- L-ai văzut pe bărbatul cu care vorbeam adineauri, nu-i așa?
Theeranai îi făcu semn tânărului care tocmai plecase.
- Da, l-am văzut, se uită tânărul barman cu coada ochiului, știind cine este cine.
- Ajută-mă, vrei? Fă-o tare, a spus bărbatul care îi mai folosise serviciile.
- Poți să te descurci?
Acest loc era o răscruce pentru orice, de la droguri la sex consensual și non-consensual. Uneori, când un client punea ochii pe cineva, dar nu-l putea curta, găsea o scurtătură folosind un mic truc, cum ar fi să convingă un șobolan local să pună ceva în băutură pentru a face afacerea mai ușoară.
- Ești sigur?
Băiatul de club a făcut ochii mari, deoarece asta însemna să doboare pe cineva cu un drog puternic înainte ca clientul să îl poată lua discret. Unii ar putea crede că persoana era prea beată pentru a rămâne conștientă și era dusă acasă de un prieten sau de un iubit , dar, în realitate, victima fusese drogată fără să știe.
- Da, fă-o pentru mine.
După ce și-a terminat comanda, Theeranai a pus pe tavă cinci bancnote gri, suficiente pentru a-și asigura buna desfășurare a planului pentru această noapte.
- Călătoria ta spre cer e pe cale să înceapă. Mă voi asigura că merită.
Două ore mai târziu, dorința lui Theeranai a devenit realitate. Corpul zvelt al lui Run zăcea în fața lui pe un pat dintr-un hotel de nivel mediu, cunoscut printre călători ca un refugiu pentru întâlniri romantice neîngrijite.
- Oh, acum o oră erai atât de vorbăreț , iar acum ești aici, leșinat, cu toată mândria dispărută. De mult timp, sunt curios de ce Fei Long și Elis au fost atât de îndrăgostiți de tine.
Era chiar atât de bun pe cât sugerau zvonurile? Merita să aflăm.
- Omul tău mi-a greșit, așa că mă voi răzbuna.
Run, sedat, se străduia să reziste când simțea că cineva îi scoate pantalonii cu forța. Membrele îi erau slăbite, iar ochii pe jumătate închiși erau un obstacol major în calea apărării.
- Uh...
Run a gemut când a simțit că cineva îl agresa, dezbrăcându-l de haine, dar brațele și picioarele îi erau neputincioase, iar ochii abia deschiși îl împiedicau să riposteze.
- Ești un adevărat scandalagiu, nu-i așa?
Theeranai a vorbit cu o voce răgușită în timp ce îl dezbrăca. Corpul lui Run nu era moale, dar era tentant. Nu era feminin, dar putea provoca cu ușurință dorință.
Theeranai și-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor și a făcut mai multe fotografii, cu intenția de a-l șantaja pe Run mai târziu.
- Chiar vreau să știu: dacă bărbatul tău ar vedea un alt câine imobilizându-te, cum ar reacționa? Soțul este un mincinos, soția este arogantă – voi doi sunteți cuplul perfect.
Theeranai l-a pozat pe Run în mai multe poziții compromițătoare, complăcându-se în fantezii depravate care ar necesita o curățare mentală pentru a șterge atât repulsia, cât și obscenitatea.
- Ah... așa, hmm, ah...
În timp ce Theeranai gemea satisfăcut, ușa s-a deschis brusc cu o bubuitură puternică. Fei Long a fost primul care a pășit prin rama ușii, ochii lui fiind cei ai unui ucigaș nemilos.
Vederea lui Run, gol și fără simțuri, cu urme de spermă pe corp și pe față, l-a făcut pe Fei Long – care își păstra întotdeauna calmul, indiferent cât de teribilă sau provocatoare era situația – să își piardă calmul.
Fei Long și-a strâns puternic maxilarul, a închis ochii pentru o clipă, apoi s-a avântat în față pentru a-l apuca pe bastardul aflat deasupra iubitului sau.
- Lo... Lodge... uh...
Vocea lui Run era slabă, dar Fei Long s-a întors repede și a observat vânătăile de pe fața lui Run de la atac. Fei Long a tras de părul răvășit al lui Theeranai atât de tare încât aproape că i-a smuls scalpul înainte de a-și scoate cuțitul preferat și de a-l apăsa pe gâtul celuilalt bărbat, cu o expresie de gheață.
- Toată lumea afară, ordonă el cu o voce joasă și fermă, semnalând că avea să se ocupe singur de această situație complicată.
- Ahh!
Presiunea cuțitului pe gâtul său l-a făcut pe Theeranai să țipe de durere.
- Cum vrei să mori?
Cuvintele au ieșit reci ca gheața, ochii lui injectați cu sânge erau plini de furie ucigașă, spre deosebire de orice asasin dispus să ia viața cuiva care îndrăznea să-i sfideze puterea și să-i insulte onoarea.
- Te rog... Te implor, am greșit, te rog.
- Te-am întrebat cum vrei să mori.
Tonul șoptit era mai terifiant decât un țipăt, făcându-l pe ascultător să tremure. În mână, ținea un cuțit ascuțit, gata să scoată sânge la cea mai mică atingere.
- Nu a fost intenția mea, a tremurat complet Theeranai.
⚠️ Vor fii descrise scene cu impact emoțional puternic ⚠️Agresiune fizică și verbală ⚠️
Cuțitul din mâna lui Fei Long era la doar câțiva centimetri de ochiul lui. Inima lui Theeranai bătea cu putere, iar frica îi mistuia tot corpul. Îi era prea frică chiar și să respire, temându-se că Fei Long ar putea aluneca și l-ar putea înjunghia în ochi.
- Știi, în afară de mama mea, care mi-a dat naștere, mai există o singură persoană pentru care aș muri. Și acea persoană zace nemișcată pe pat, cel pe care îl contaminezi.
- N-am știut. Nu am vrut să...
- Ugh! Mă simt generos, așa că o să-ți dau de ales.
- Fei Long a apăsat lama pe fața bărbatului. În ciuda faptului că a fost blând, a lăsat totuși o tăietură lungă și sângerândă.
- Țipătul de durere nu i-a evocat lui Fei Long decât dorința de a auzi strigăte și mai intense de agonie.
- Nu, te rog, nu! Îmi pare rău! Nu mi-am dat seama cât de importantă era Run pentru tine. Dacă aș fi știut, nu l-aș fi atins niciodată.
- Cuvintele lui Theeranai s-au înecat în plâns. Durerea de pe chipul lui și slaba speranță de supraviețuire îl îngrozeau, lipsindu-l de orice urmă de aroganță.
- Este... persoana mea, inima mea. Cum îndrăznești să pui un deget pe el!
- Vocea lui Fei Long a răsunat înainte de a zâmbi ca și cum ar fi apăsat pe un comutator emoțional. Theeranai s-a văitat și a plâns chiar înainte ca Fei Long, cu o privire feroce, să mute cuțitul spre vârful nasului său cu o presiune nu tocmai blândă.
- Shh, nu plânge
- Hic...
- Am spus, nu plânge, vocea lui Fei Long a coborât mai jos, apoi a tăiat mai adânc în celălalt obraz. Țipetele lui Theeranai au umplut camera.
- Liniște, dacă se trezește Run, îți voi tăia limba, o voi călca în picioare și o voi da la câini.
- Nu...
- Ți-am spus să nu plângi!
- Theeranai a dat din cap, cu lacrimile curgându-i pe față, pentru că habar nu avea cum va scăpa din mâinile acestui mafiot.
- Să nu scoți nici un sunet, ai înțeles?
Capitolul 28
Ceea ce făcea Elis putea fi considerat excesiv de bun. Fie că era vorba de mâncat sau de dormit, Elis se ocupa de toate.
Cu toate acestea, unele dintre acțiunile lui Elis l-au făcut pe Patt, care își revenise aproape la normal, să scuture din cap stânjenit pentru că erau prea indulgenți.
- Chiar ai de gând să lucrezi cu mine? A întrebat Elis ezitant pentru a doua oară când l-a văzut pe Patt pregătindu-se pentru muncă, cu toate lucrurile pregătite până în punctul în care Elis nu a avut de ales decât să cedeze.
- Sunt deja îmbrăcat, a spus Patt, ajustându-și fularul din jurul gâtului care îi susținea greutatea brațului rănit, în timp ce cealaltă mână îi strângea în grabă documentele împrăștiate de pe masă în geantă. Elis suspină și clătină ușor din cap.
- Dacă te duci, vino mai întâi să mănânci niște terci de orez, a spus Elis în timp ce a strecurat un bol aburind de terci la locul obișnuit al lui Patt.
Tânărul chipeș îi ceruse menajerei să pregătească dimineața terciul de creveți preferat al lui Patt, deoarece Patt avea nevoie de ceva în stomac înainte de a-și lua medicamentele. Înainte, Elis s-ar fi putut să nu-i pese prea mult de propriile mese. Era ușor de hrănit și ușor de mulțumit. Patt îi putea aduce orice, iar el ar fi mâncat totul, fie că era vorba de sandvișuri sau hamburgeri de la locul lor obișnuit de lux, care era deja un răsfăț pentru micul dejun. Dar acum că Patt era în grija lui, si a sări peste micul dejun nu era o opțiune.
- Doar un moment.
- Ce faci? Lasă-l acolo, a insistat Elis, făcându-i semn lui Patt să-și pună lucrurile jos.
- Vino, ia loc și termină-ți mai întâi micul dejun. Mă voi ocupa de restul mai târziu.
- Bine.
Patt a trebuit să se oprească din ceea ce făcea și să se întoarcă la locul său. Elis a tras scaunul așa cum făcea întotdeauna, a turnat apă într-un pahar și a așezat mai multe medicamente în căni separate.
Patt a zâmbit, obișnuindu-se cu inversarea rolului de a fi îngrijitorul și de a fi îngrijit. Și-a folosit stângaci mâna non-dominantă pentru a amesteca lingura și a răci terciul înainte de a lua câteva înghițituri.
- E bun? A întrebat Elis, privindu-l în ochi.
Privirea lui Elis se schimbase atât de mult față de acum trei ani, încât era de nerecunoscut. Elis, care odată evita relațiile, devenise o umbră a lui. Era greu de crezut că firea lui de ratat de altădată îl putea târî într-o disperare atât de profundă. Ceea ce se numea „dragoste” și ceea ce se numea „relații” nu mai erau lucruri de care voia să fugă.
Acum, erau stări pe care voia să le folosească pentru a-l ține pe Patt aproape, deoarece Patt câștiga controlul asupra tuturor lucrurilor.
- E delicios.
- Dacă e delicios, mănâncă din belșug, a spus Elis cu un zâmbet larg, bucuroasă să-l vadă pe Patt mâncând mai mult.
Cât timp fusese în spital, observase în secret că Patt mânca foarte puțin, dar acum că se întorsese acasă, varietatea de alimente atent selecționate părea să-i crească lui Patt apetitul. La scurt timp după aceea, telefonul lui Elis a sunat. Numele de pe ecran era JZ. Proprietarul telefonului și-a lăsat lingura jos și a răspuns imediat.
- Care-i treaba?
Elis a salutat dezinvolt, bucurându-se să-l vadă pe Patt savurând creveții mari pe care îi comandase special.
- Patt este mai bine acum? Îmi pare rău că nu l-am putut vizita.
- E mai bine acum. Se încăpățânează să meargă la muncă, indiferent cât de mult încerc să-l opresc.
Elis și-a încrucișat brațele și a vorbit pe un ton relaxat.
- Și tu îl lași? Ai grijă de Patt, vrei? Dă-i o pauză. Îl pui să facă totul. Serios, își merită salariul?a glumit JZ.
- De unde știi că nu am grijă de el? Și lasă-mă să te corectez: banii mei sunt banii lui Patt. Orice câștigă, el păstrează tot. Dacă nu e de ajuns, va trebui să mă ocup de mai multe proiecte pentru a mai câștiga câteva sute de milioane pentru soțul meu, a vorbit Elis intenționat, cu dulceață, astfel încât persoana din fața lui să audă, tachinându-i atât pe JZ, cât și pe Patt, ceea ce a funcționat.
Patt și-a ridicat privirea și s-a înecat cu apa pe care o bea. Elis s-a ridicat repede pentru a-l bate pe spate, apoi i-a întins un șervețel pentru a-și șterge gura în timp ce tușea.
Elis râse încet, mândru că reușise să facă pe cineva atât de stoic ca Patt să roșească și să tremure.
- Deci, e oficial acum?a întrebat JZ.
- Ai putea spune asta, a spus Elis, mângâind obrazul lui Patt cu scuze.
Încă stânjenit, Patt i-a îndepărtat mâna și s-a uitat la el.
- Apropo, de ce ai sunat?
- A, bine... Am auzit ceva și m-am gândit că ar trebui să știi.
- Ce este?
- Run are probleme. Și din ce am auzit, Fei Long înnebunește pentru că cel care îi face probleme lui Run este Theeranai.
- Ce i-a făcut el lui Run?
Vocea lui Elis a devenit serioasă, ochii lui jucăuși de mai devreme devenind intensi, făcându-l pe Patt să observe fiecare schimbare în expresia lui.
- Ca de obicei. A drogat și a târât pe cineva la un hotel. Adesea face asta cu petrecăreții. Trebuie să fi auzit despre asta. Dar de data asta, a făcut o mare greșeală. Probabil că nu și-a dat seama cât de nebun este Fei Long după Run. Va fi greu pentru el.
- Și cum e Run? Ce i-a făcut Fei Long ticălosului? A întrebat Elis din obișnuință.
În interior, nu mai simțea aceeași preocupare intensă ca înainte, doar curiozitate și puțină îngrijorare, dar nu cu afecțiunea unui iubit. În acest moment, dacă ar fi fost Patt în loc de Run, totul ar fi fost diferit.
Dacă Theeranai îl atingea măcar pe Patt, jura că moartea ar fi prea blândă.
- Nu sunt sigur. Tot ce știu este că Theeranai este încă cu Fei Long. Viu sau mort, nu știu. Dar cu cineva ca el, care este atât de posesiv , nu il va lăsa pe Theeranai liber. În cel mai bun caz, s-ar putea să vrei să pregătești un costum negru pentru înmormântarea lui, dar, desigur, s-ar putea să nu găsești nici măcar cadavrul.
- Și-a făcut-o cu mâna lui, spuse Elis, părând stresată.
- Află pentru mine dacă Run este bine. Cât despre tipul ăla, nu-mi pasă ce se întâmplă cu el. O persoană murdară și josnică merită ceva mai rău. Îmi pare rău doar pentru mama lui. Are un singur copil, iar el nu e decât o durere de cap.
- Asta e tot ce am vrut să-ți spun. Dar... ești bine?
- Eu? Repetă Elis, părând gânditor, dar nu atât de supărat încât să fie orbit de furie.
- Da, tu.
- Cum rămâne cu mine? Nu mai sunt în poziția de a-mi face griji pentru nimic, a încheiat el, iar chipul bărbatului care îi ținea inima a apărut în fața lui. Nu-și putea lua ochii de la Patt.
- Asta e bine, atunci. Nu o să te mai rețin.
După ce a închis, Elis a scos un oftat mare, a închis ochii pentru câteva secunde, apoi și-a ridicat privirea cu ochii deschiși pentru a-l vedea pe Patt uitându-se la terciul său. Acesta emana comportamentul calm al bătrânului Patt, chiar dacă nu se simțea confortabil sau se îndoia de ceva în interiorul său.
- A sunat JZ. A spus că Run are probleme.
Elis a început cu ceea ce Patt ar fi putut auzi. Aștepta reacția ascultătorului, dar văzând comportamentul matur și indiferent al lui Patt, i-a răscolit inima.
- Este Theeranai, tipul ăla. Caută necazuri. S-a dus și a făcut ceva oribil cu cel mai de preț bun al lui Fei Long. În acest moment, cine știe ce fel de tratament brutal îi rezervă acel mafiot nebun? Fei Long este nemilos, mai ales când vine vorba de Run. Oricine se implică neglijent își dorește practic moartea.
- Ce vrei să spui? Explică-mi un pic. Înțeleg unele lucruri, dar nu totul.
Ochii lui Patt s-au mărit în timp ce încerca să pună cap la cap conversația pe care o auzise doar parțial. Știa că era vorba despre Run, dar nu înțelegea toate detaliile.
- L-a drogat pe Run și l-a târât la un hotel pentru a face lucruri josnice, a povestit Elis, vocea sa devenind tot mai gravă.
Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai furios. Pe atunci, se temea că Theeranai i-ar putea face același lucru lui Patt, de aceea fusese atât de protector, deși Patt nu fusese foarte cooperant.
- Thee?
- Da, a făcut-o, mârâi Elis, accentuând pentru că cealaltă părea neîncrezătoare.
- Nu-mi vine să cred, murmură Patt, incapabil să accepte că cineva care părea atât de gentleman, cu statut și educație, putea avea gânduri și acțiuni atât de josnice.
- Probabil că nu știi cât de rău este cu adevărat. Când te-am avertizat până am fost albastru în față, a fost pentru că știam natura oamenilor ca el. Dacă îi place de cineva, se va impune asupra lui și îi va face fotografii pentru a-l șantaja. Poate că pe dinafară arată ca un gentleman perfect, dar odată ce își dă jos costumul de firmă, nu este decât un gunoi pur.
Elis vorbea cu o nuanță de furie, simțindu-se resemnat când își amintea cum Patt nu îi ascultase avertismentele, crezând că Elis era doar un răufăcător care încerca să îl discrediteze pe Theeranai.
- Nu știam că e așa, a spus Patt, părând confuz, lăsând lingura și frecându-și fața pentru a-și recăpăta calmul.
- Acum știi. Și data viitoare când menționez ceva sau te avertizez, încearcă să asculți. E un lucru bun că nu tu ești cel care a fost rănit. Dar te-am avertizat și m-am îngrijorat pentru că știu că oamenii ca el vor deveni răi într-o zi.
Cu cât Elis vorbea mai mult, cu atât devenea mai furios, scuturându-se de imaginea oribilă din capul lui a lui Patt ca potențială victimă.
- Și... cum e Run?
Patt nu era sigur dacă ar trebui să întrebe, dar mintea lui nu se putea opri din a vrea să știe.
- Habar nu am, dar ceea ce știu sigur este că Fei Long îl vrea mort pe Theeranai, spuse Elis, clătinând din cap, fără să arate vreo îngrijorare reală.
El doar a adăugat la ceea ce el și JZ se gândiseră probabil: ce se va întâmpla cu Theeranai?
- Vrei... să știi despre Run? Pot să aflu eu pentru tine, se oferi Patt cu sinceritate, principala lui grijă fiind întotdeauna sentimentele lui Elis.
- Nu, nu este necesar, răspunse Elis distrată, apoi păru nedumerit când îl văzu pe Patt scoțându-și cu nerăbdare telefonul.
- Ce faci?
- Vreau doar să întreb despre Run, a spus Patt, derulând încet prin contactele sale cu mâna sa mai puțin dominantă, mișcându-se atât de încet încât se simțea frustrant de ineficient.
- Stai, stai, hei, pe cine suni?
Elis îl opri, mai mult confuză decât amuzată. Părea o reacție exagerată. Dacă ar fi fost oricine altcineva, ar fi putut fi sarcasm, dar acesta era Patt. Tot ce făcea omul ăsta era grijuliu.
- Doar o clipă, lasă-mă să găsesc numărul, spuse Patt, ignorând protestele lui Elis până când acesta se ridică de pe scaun și se puse în spatele lui Patt.
O mână caldă se odihnea pe umărul lui nevătămat, în timp ce cealaltă îi mângâia ușor părul atent aranjat.
- Nu e nevoie, Patt. Nu vreau să știu. Orice s-ar întâmpla cu el nu este treaba mea, a spus Elis.
- Știu... vrei doar să știi, a răspuns Patt încet, cu o expresie înțelegătoare, ca un prieten mereu dispus să îl sprijine atunci când celălalt are probleme.
- Nu te simți inconfortabil în legătură cu asta. Nu mă simt inconfortabil și nu mă gândesc prea mult la faptul că îți faci griji pentru bunăstarea unui fost iubit. Țin prea mult la tine ca să fiu gelos pe lucruri de genul ăsta.
Acesta era adevărul. Patt avea suficiente motive pentru a distinge între situații diferite. A fi deschis și sincer unul cu celălalt era bine pentru relație. Ascunderea lucrurilor nu făcea nimic mai ușor; nu făcea decât să nască suspiciuni și întrebări fără sfârșit.
- Mulțumesc că ții cont de sentimentele mele.Sentimentele tale sunt întotdeauna importante pentru mine, a răspuns Patt.
- Um... dar nu e nevoie să suni pe nimeni. Lasă-l pe Fei Long să se ocupe de problemele lui Run. Dar... pe cine aveai de gând să suni?
Elis era încă curios.
- Aveam de gând să-l sun pe Fei Long Lodge, răspunse Patt cu sinceritate.
- Am numărul lui. Aveam de gând să încerc să-l întreb despre Run, dar nu sunt sigur dacă mi-ar răspunde la întrebări. Totuși, nu strică să încerc.
- De unde ai numărul lui, Patt? A întrebat Elis brusc, smulgând telefonul din mâna lui Patt și văzând „Fei Long Lodge” în lista de contacte.
Elis era furios... Respira greu, ochii lui gri fumuriu se îngustau cu intenție, iar firea lui impulsivă și dominantă revenea încet la suprafață ori de câte ori gelozia punea stăpânire pe el.
- Am crezut că i-am aruncat cartea de vizită. De unde ai făcut rost de ea? Spune-mi înainte să-l sun chiar eu.
- Stai, calmează-te, l-a îndemnat Patt, ținând mâna lui Elis cu fermitate.
Patt nu putea să râdă. Știind că Fei Long era nemilos și putea ucide fără să clipească, nu voia ca Elis să-l provoace.
- Nu mă pot calma pentru că nu-mi spui, a amenințat Elis.
- A fost în Krabi. Ne-am întâlnit întâmplător, iar el mi-a lăsat cartea lui de vizită.
Patt a decis să nu menționeze că Fei Long îl invitase să lucreze împreună, pentru că și asta ar putea-o face pe Elis să vrea să-l stranguleze din gelozie.
- L-ai sunat vreodată?
- Niciodată , a scuturat Patt rapid din cap.
Elis a întredeschis ochii cu suspiciune și apoi a repetat pentru a se liniști:
- Serios?
Era paranoic. Faptul că pierduse o persoană dragă din cauza lui Fei Long îl făcuse să nu-l placă pe om. Chiar dacă știa că Fei Long îl iubea pe Run mai mult decât orice, cineva la fel de răzbunător ca el ar putea găsi o cale să se răzbune pe Elis și să-i frângă inima. Cine știe?
- Serios.
- Ce a spus când ți-a dat numărul?
Elis s-a aplecat, aducându-le fețele și ochii la același nivel.
- Dacă nu răspunzi, o să regreți.
Patt a ezitat, strâmbându-și ușor nasul, întrebându-se dacă să rămână tăcut sau să vorbească ar fi mai rău.
- Nu te ameninț; vorbesc serios.
Elis a zâmbit, ochii strălucindu-i răutăcioși, gata să acționeze în funcție de decizia lui Patt.
- Spune-mi.
- M-a invitat doar să lucrez cu el. Nu a fost nimic, a spus Patt, cu vocea abia audibilă, temându-se că acest om impulsiv va cauza probleme.
- Și ce i-ai spus?
- L-am refuzat, bineînțeles. Dacă aș fi acceptat, aș mai fi stat aici cu tine? Dacă aș fi fost cu adevărat interesat să lucrez cu Lodge Industries, nu m-aș fi aflat aici, răspunzând întrebărilor tale enervante, răspunse Patt.
- Bine. Data viitoare, respinge-l clar. Spune-i că ești deja angajat și că nu intenționezi să schimbi locul de muncă. Intimidează-l spunându-i că lucrezi pentru Burton Group și că ești confidentul unui director. Nimeni altcineva nu-ți poate oferi asta.
- Bine, a spus Patt, ușurat și flatat în același timp. Când vocea lui Elis s-a înmuiat, expresia lui s-a răcorit, iar el i-a întors favoarea cu satisfacție.
- Dar dă-mi telefonul înapoi. Voi da eu telefonul.
- Nu e nevoie. Nu vreau ca Run să mai aibă probleme. E mai bine dacă ne trăim viețile separat. Uneori, bunele mele intenții ca prieten îi pot cauza lui Run mai multe probleme decât credem.
- Nici măcar ca prieten?
- În niciun caz. Fei Long nu face distincții, la fel cum nici eu nu pot deosebi uneori binele de rău. Dacă într-o zi te sună un fost de-al tău, arătând intenții bune, fie ele pure sau cu motive ascunse, nu cred că aș fi de acord cu asta. A fi prieten cu un fost poate funcționa pentru idealiști, dar Run și cu mine nu putem fi așa.
Fiecare cuvânt rostit de Elis avea greutate.
Era o declarație tacită că nu își va contacta fostele iubite și că se aștepta ca Patt să facă la fel. Elis și Patt au ajuns la birou la mai bine de o oră după ce începuse ziua de lucru.
La sosirea lor, avocatul companiei o aștepta deja pe Elis. Curios, Patt a urmat-o pe Elis într-o cameră liniștită, sperând să înțeleagă ce se întâmplă.
- Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, dle Pichai.
- Nu este nicio problemă.
- Este totul pregătit? Ne scapă ceva?
Elis s-a așezat și a început să examineze un teanc mare de documente.
- Totul este aici. Cu ceea ce avem, îl putem acuza pe Thiti de mai multe infracțiuni.
- Sunteți sigur că nu vor exista scăpări?
- Din experiența mea, este foarte puțin probabil. Cu dovezile, martorii, fotografiile și chitanțele de transfer bancar, nu trebuie să ne facem griji cu privire la mărturii. Avem destui martori care să îl incrimineze ferm pe Thiti.
- Dar designerul care a demisionat mai devreme?
Elis s-a referit la problema legată de designul proiectului hotelului Sathorn, care a cauzat probleme și a fost dificil de depistat. Numai după o investigație mai aprofundată au găsit sursa.
- Au fost de acord să depună mărturie și pentru noi.
- Bun. Nu vreau să fac nicio greșeală. Compania noastră nu s-a mai confruntat până acum cu o astfel de problemă și nu vreau ca acest lucru să creeze un precedent. S-ar putea să nu fie o pierdere uriașă, dar dacă nu îl pedepsim sever, în curând câteva sute de mii ar putea să ne cumpere oamenii și să facă rău companiei. Acuzați-l pe Thiti cu tot ce puteți, dle Pichai, indiferent cât de mare sau mic. Nu putem lăsa oameni ca el să umble liberi
- Aici sunt documentele pentru desemnarea unui avocat și împuternicirea. Te rog să semnezi aici, Elis, ca să pot continua.
Elis a semnat documentele conform instrucțiunilor, aruncând din când în când o privire către Patt, care a rămas un observator politicos și tăcut, reținându-și întrebările.
- Asta e tot?
Elis a verificat de două ori documentele înainte de a i le înmâna avocatului.
- Da, domnule Elis.
- Atunci puteți continua cu restul. Nu vă voi reține mai mult.
- Mulțumesc, domnule Elis. Vă urez însănătoșire grabnică, domnule Patt.
Odată ce avocatul a plecat, Patt, plin de întrebări, nu a ezitat să întrebe:
- Despre ce a fost vorba?
- Este vorba despre persoana care v-a rănit. Sunt pe cale să îl târăsc la închisoare.
Elis a ridicat din umeri, dar scurta sa explicație nu a satisfăcut curiozitatea lui Patt.
- Thiti?
- Hmm.
Apoi, Elis l-a tras pe Patt să se așeze pe canapeaua mare din colțul camerei, trecând un braț peste umărul lui și mângâindu-i ușor capul de câteva ori.
Când Patt a suspinat, Elis a râs.
- Ce? De ce suspini?
- Nu-mi spui niciodată nimic, s-a plâns Patt la rece, ochii lui arătând un amestec de reproș și frustrare. Nu era obișnuit ca Elis să facă lucruri fără să-l informeze, iar asta i se părea o jignire.
- Ai fost bolnav.
- Nu folosi asta ca scuză. Ne vedem în fiecare zi. Dacă ai fi vrut cu adevărat să-mi spui, ai fi făcut-o cu mult timp în urmă, l-a întrerupt Patt, cunoscând bine firea lui Elis, îi purta ranchiună și nu renunța niciodată, o trăsătură care părea de neschimbat.
- Ai fi fost stresat, iar doctorul ți-a spus să te odihnești. Am avut intenții bune când m-am ocupat de asta.
- Știu că ai avut intenții bune, a spus Patt, resemnat.
Dacă făcea scandal, Elis ar fi putut crede că era prost și nevrednic de iubire.
- Dacă știi asta, atunci nu mai face mofturi. Ți-aș fi spus până la urmă, mai devreme sau mai târziu. Nu pot să-ți ascund nimic pentru mult timp.
- Nu ai vrut să vin pentru că ai vrut să continui să ascunzi asta, nu-i așa?
Patt a întredeschis ochii, suspicios. Văzând expresia inocentă a lui Elis, era sigur de ceea ce bănuia.
- Bine, nu voi mai întreba. Du-te și ocupă-te de documentele de pe birou. Voi examina mai întâi teancul acesta. Cât despre acestea, le puteți semna; le-am verificat deja.
- Bine.
Elis a răspuns simplu, dar înainte de a se ridica pentru a face așa cum i-a ordonat Patt, nu a uitat să-i planteze un sărut mare pe obraz.
- Elis.
- E pentru a scăpa de stres...
- Haide, avem o întâlnire la zece. Dar... nu l-am văzut pe Thiti pe aici. L-ai anunțat deja?
- Nu, vreau să fie o surpriză când va primi citația la tribunal.
Elis intenționa să-l lase pe Thiti să afle dintr-o dată când începea procesul legal.
- Cred că absența lui se datorează mai mult unor probleme personale. După cum știți, Theeranai a intrat în niște probleme, iar Thiti probabil îl caută. Să așteptăm să vedem în ce fel de încurcătură a intrat. N-aș fi surprins dacă Thiti ar sfârși prin a-i tăia gâtul în locul lui Fei Long. Din câte am văzut, Thiti este genul de soț nespus de gelos.
Patt a rămas fără cuvinte. Unele lucruri, unii oameni, iar expresiile și acțiunile superficiale pe care le arată în mod deliberat publicului nu pot determina ce fel de persoană sunt cu adevărat. Este ca scoarța unui copac; dacă te uiți mai adânc în miez, interiorul ar putea fi un adăpost pentru termite pe care nu le-ai vedea niciodată din exterior.
Ca Theeranai și Thiti, uneori, chiar și atunci când credeau că sunt precauți și perspicace, s-ar putea să nu fie de fapt.
Epilog
PATT
Trecuse mai bine de o lună de când Theeranai își provocase o problemă majoră, dar multele mele întrebări rămăseseră fără răspuns. Mai ales, încercarea de a obține orice informație de la Elis era inutilă.
Theeranai dispăruse ca și cum nu ar fi existat niciodată. Nimeni nu avea indicii sau informații precise despre locul în care se afla. Nu aș greși dacă aș spune că devenise acum un mister nerezolvat.
În adâncul meu, îmi făceam griji pentru siguranța lui. Conform diferitelor speculații, exista o mare probabilitate ca el să fie acum doar un nume. Unii spuneau că a fugit intenționat de crimele pe care le-a comis împreună cu Thiti, în timp ce alții susțineau că ar fi putut deveni hrană pentru rechini în ocean.
Mass-media a acoperit dispariția lui Theeranai doar câteva zile, înainte ca alte povești senzaționale să o eclipseze, iar în timp, povestea s-a stins în tăcere. Thiti s-a aflat într-o situație la fel de dificilă. Avocatul lui Elis urmărea agresiv toate acuzațiile posibile împotriva sa.
Elis se asigura că nicio piatră nu rămâne neîntoarsă și nu arăta milă. Totuși, m-am gândit că era mai bine decât să fie în locul lui Theeranai, a cărui soartă rămânea necunoscută.
Am încercat să-l întreb pe Elis de mai multe ori dacă auzise ceva despre Theeranai, dar întotdeauna se prefăcea că nu știe nimic. Cel mult, spunea pur și simplu că nu știe, ceea ce eu credeam că era o minciună...
Minciunile lui Elis păreau să aibă implicații mai sinistre decât bune. Probabil că nu voia ca eu să cunosc detaliile întunecate ale celor întâmplate. Dacă Elis spunea că nu ar trebui să știu, atunci poate că nu era chiar necesar.
Compania în care Theeranai co-investise cu Fei Long Lodge era acum în întregime sub conducerea Lodge Industries. Afacerea a continuat ca de obicei, concurând în continuare cu Burton Group pe piață. Dicționarul lor nu includea mila, ci doar o luptă acerbă pentru profituri, cu JZ ca arbitru final în negocierile lor.
Până atunci, Elis va lupta neîncetat. Evenimentele haotice începeau să se calmeze, iar relația mea cu Elis mergea ca pe roate. Șeful meu trecuse perfect la a deveni iubitul meu după un început dificil și se folosise de turbulențe pentru a mă curta și, într-un fel, pentru a mă împinge să mă mut cu el.
Totul s-a întâmplat foarte repede. Acum, Elis și cu mine eram practic inseparabili, aproape 24/7. Îmi făceam griji că, fiind atât de mult împreună, s-ar putea ca unul dintre noi să se sufoce, să nu mai rămână spațiu pentru problemele personale.
Dar Elis a spus că ar trebui să încercăm și că, dacă se va simți vreodată sufocat, îmi va spune. Sau, dacă și eu mă voi simți așa, îmi va permite să mă întorc la apartamentul meu de câteva ori pe săptămână.
Până acum, amândoi păream foarte fericiți și speram ca acest sentiment să dureze mult timp. Povestea mea liniștită era pe cale să încheie anul pe o notă înaltă, dacă nu ar fi fost o întâlnire neașteptată.
Elis i-a dus pe angajați la o petrecere de sfârșit de an la un club de noapte de lux, rezervând zona VIP și jumătate din etajul inferior, astfel încât toată lumea să se poată distra la maxim. Deoarece nu rezervasem întregul local, au fost amestecați și câțiva clienți obișnuiți. A fost o pură coincidență faptul că eu și fosta mea prietenă ne-am reîntâlnit după mulți ani în cel mai prost moment posibil. Judecând după privirile ostile și geloase, mulți dintre cei care trecuseră printr-o situație similară ar putea spune că întâlnirea cu o fostă prietenă după ani de zile nu era o problemă dacă erai clar în legătură cu asta și puteai să-i explici noului partener că trecutul a trecut. Dar pentru mine, se transforma într-o problemă uriașă. Una masivă, de fapt...
- Ugh! Ce trebuie să fac? Figura mică stătea lângă mine la masă, zâmbind dulce cu ochii ușor amețiți. Alcoolul a făcut-o pe Pang mai cochetă decât de obicei. În ultima jumătate de oră, Pang se agățase de brațul meu, refuzând să-mi dea drumul, în timp ce Elis îmi tot arunca priviri prudente. Intimidant...
- Patt este atât de rău, a spus Pang, trăgându-mi capul în jos la nivelul ei până când obrajii noștri s-au atins.
Chiar dacă am încercat să o evit, persistența unei persoane bete era greu de rezistat. Pang și cu mine ne întâlnisem în facultate timp de mai bine de doi ani, dar după absolvire, a fost ca și cum am fi ajuns la o răscruce de drumuri.
Pang a decis să urmeze un masterat în SUA, în timp ce eu m-am chinuit să găsesc un loc de muncă până când l-am cunoscut pe Elis.
Privind în urmă, Pang și cu mine nu am terminat în termeni răi. Nu ne-am certat; doar ne-am îndepărtat... Pang era concentrată asupra viitorului ei și își urmărea visele, ceea ce nu era un lucru rău, iar eu am înțeles asta.
Dar persoana care poate că nu înțelegea era cea care stătea încruntată, strângându-și maxilarul atât de tare încât se formase o creastă.
-
O, Doamne... Ce-o să mă fac? Elis privea prin lumina slabă, în timp ce muzica vioaie îi îndemna pe toți cei din pub să se distreze.
Pang continua să mă îmbrățișeze și să mă mângâie, obligându-mă să mă feresc de mâinile ei moi și să mă feresc de buzele ei roșii care tot încercau să se preseze de ale mele. Dar cea mai grea sarcină era să evit privirile furioase ale bărbatului care părea să îmi poarte pică.
- Mi-a lipsit atât de mult Patt, a spus ea.
Nu am putut decât să-i ofer un zâmbet prostesc, neștiind ce să spun pentru a rămâne neutru. De ce am așa ghinion?
Elis a spus odată că nu ar tolera ca foștii parteneri să revină în viața noastră . Pe atunci, am crezut că doar vorbea, nu era serios. Dar se pare că i-am subestimat cuvintele...
- De ce nu ai încercat să mă contactezi deloc? Te-am întrebat de multe ori, dar mereu ai spus că ești ocupat.
- Um... Am fost ocupat cu munca. Îmi pare rău.
- Ocupat sau nu, trebuie să existe zile libere, nu? Sau ești încă supărat pe mine? S-a plâns Pang, arătând în continuare adorabilă și fluturându-și genele pentru a atrage atenția.
La fel ca pe vremuri, când voia să se împace cu mine sau să mă convingă de ceva, Pang se transforma într-o pisicuță, agățându-se și îmbrățișându-se non-stop.
Pe atunci, aș fi îmbrățișat-o, aș fi acoperit-o cu sărutări și aș fi fost de acord cu orice mi-ar fi cerut. Dar acum... asta nu mai era posibil.
- Nu, nu sunt supărat deloc. De ce aș fi supărat pe tine?
- Nu știu... poate pentru că nu am ținut legătura cu tine în ultima noastră perioadă împreună. Ai putea crede că m-am schimbat. Dar te rog, nu fi supărat pe mine. Îmi pare rau. N-ar fi trebuit să fiu cruda cu tine mai întâi, chiar dacă mi-ai promis că mă vei aștepta. Ai fost de acord să aștepți, dar eu am fost cea care a încălcat promisiunea.
Cuvintele lui Pang se învârteau în cerc, o mână pe genunchiul meu, cealaltă în jurul taliei mele, degetele ei încercând să se strecoare în cămașa mea, lucru pe care a trebuit să-l opresc rapid; la urma urmei, acesta era un loc public, iar Elis era acolo...
- Pang, nu te gândi prea mult la asta. Știu că învățai mult pe atunci. În plus, diferența de fus orar dintre aici și S.U.A... Înțeleg.
Am spus asta ca să o fac pe Pang să se simtă mai bine, dar în realitate, știam că inima ei nu mai era alături de mine. Pang avea propria ei viață, viitorul ei, un cerc social nou și mai interesant, iar eu eram doar cineva lăsat în urmă, așteptând. În cele din urmă, am devenit complet neînsemnat.
Nici măcar nu știu cum ne-am despărțit eu și Pang. Dintr-o dată, am încetat să ne mai contactăm. Eram atât de absorbit de munca mea și hotărât să avansez în carieră. Cât despre Pang... un prieten mi-a spus că și-a găsit pe altcineva la șase sau șapte luni după ce am pierdut legătura.
Când am aflat, m-am simțit puțin rănit, dar mă pregătisem deja pentru asta. În plus, am respectat decizia persoanei pe care o iubeam mai degrabă decât să mă agăț egoist de ea când nu mă mai iubea. Dacă ea ar fi găsit pe cineva mai bun, mai potrivit, aș fi fost fericit. Ăsta e lucrul corect de făcut.
- Patt, îmi pare rău... E numai vina mea.
- Cum am putut să-ți fac asta? Waaah...
Pang și-a îngropat fața în pieptul meu, plângând și învinovățindu-se. Am putut doar să-i mângâi ușor capul, consolând-o.
- Nu plânge, sau vei arăta urât, îți amintești? Lacrimile îți îmbătrânesc fața. Obișnuiai să-mi spui asta.
- ... Sunt doar tristă. Ar fi trebuit să mă întorc în Thailanda, să te caut și să rămânem împreună așa cum am plănuit. Dar eu am fost cel care a încălcat promisiunea. E numai vina mea.
- Nu, nu plânge.
Am consolat-o pe Pang, dar eram mai preocupat de sentimentele altcuiva.
- Hmph! Elis a pufnit.
Când m-am întors să mă uit la el, s-a încruntat la mine și s-a încăpățânat să privească în altă parte, ca și cum m-ar fi făcut intenționat să observ.
- Vreau să fim ca înainte. Poți să mă ierți?
- Um, te-am iertat deja. Te rog, nu plânge.
M-am forțat să spun cuvintele, chiar dacă voiam să explic adevăratele mele sentimente cuiva care ar putea înțelege greșit.
- Ar fi egoist dacă aș mai cere o șansă?
- Pot? A implorat Pang, plângând și aruncându-se la mine, arătând jalnic.
Deși sunt bun și înțelegător, asta nu înseamnă că încă o vedeam pe Pang ca pe un partener romantic.
- Chiar și...
- Vreau să îndrept lucrurile.
- Pang, ești foarte beată
Eram în pană de cuvinte. Inima mea nu mai avea sentimente pentru Pang; aparținea bărbatului din fața mea, care era șeful meu, prietenul meu, iubitul meu – totul în viața mea.
- Nu sunt beată. Am vrut doar să-ți spun că-mi pare rău. Sunt îngrozitoare... Am fost o prietenă atât de rea. Hic... Patt.
- Las-o baltă, Pang, am întrerupt-o, nevrând să mai aud scuze. Totul este în trecut acum.
- Acum putem fi prieteni.
- Dar eu nu vreau să fim doar prieteni. Ai o prietenă nouă, nu-i așa? Ai deja pe cineva nou, nu?
- Dar eu nu am pe nimeni. Putem să ne întoarcem la cum am fost... Te rog, Patt? Nimeni nu mă tratează la fel de bine ca tine. Putem fi din nou ceea ce am fost?
Pang m-a întrebat direct, iar în acel moment, DJ-ul a trecut la o melodie lentă. Introducerea moale a făcut ecou cuvintelor lui Pang în urechile lui Elis.
Sprânceana i s-a arcuit, iar ochii lui pătrunzători s-au întărit ca și cum ar fi fost furios de o sută de ani.
- Pang, eu...
Am ezitat, distras de fața severă a iubitului meu, care continua să bea shot-uri de whisky pur.
Privirea lui Elis era ca niște flăcări fierbinți care mă ardeau până la cenușă. Situația ar fi fost mult mai gravă dacă Pang nu ar fi încetat să-și preseze pieptul de brațul meu.
Elis stătea acolo, strângând din dinți, cu brațele încrucișate, gata să mă sfâșie. Dacă Pang continua să se agațe de mine, nu eram sigur că va scăpa nici ea de a fi disecată. Am văzut avertismentul de a încheia asta repede, pentru că dacă nu o făceam și Elis își pierdea cumpătul, ceva dezastruos s-ar fi întâmplat cu siguranță.
- Pang, i-am mângâiat ușor obrazul, sperând că își va reveni, dar ea a ținut ochii închiși și a murmurat doar ca răspuns.
- Pang, ești foarte beată. Nu ar trebui să te duci acasă? Te conduc eu până la masa prietenilor tăi.
M-am uitat scurt la Elis, privirea lui tăioasă provocându-mi fiori pe șira spinării. Elis era probabil deja aproape de punctul său de fierbere.
- Nu... Lasă-mă să rămân cu tine.
- Nu poți. Nu e corect. Du-te acasă cu prietenii tăi.
- De ce nu? Obișnuiam să... dormim împreună. Vreau să merg cu tine.
Clang!
Sunetul unui pahar lovind masa și o tuse au făcut ca toate cuvintele mele să mi se blocheze în gât. Acum aveam probleme. Elis era cel mai greu de manipulat când era gelos.
Elis nu a spus nimic, dar limbajul corpului său arăta foarte clar că, dacă nu îl scoteam pe Pang de aici în două minute, Elis ar fi făcut ceva ce un gentleman nu ar fi trebuit să facă.
- Uh... te duc eu acasă.
- Patt, vino cu mine.
Am putut doar să fac o grimasă, încercând să mă gândesc la o cale de ieșire cu capacitatea mentală limitată care îmi mai rămăsese, sperând că nu era prea târziu.
Să o duc pe Pang acasă însemna ca Elis să conducă în timp ce eu stăteam în spate, ținând-o pe Pang în brațe în timp ce ea alterna între plâns și vomă. Disconfortul mi se citea pe față în tot acest timp.
A fost incredibil de ciudat și stresant, mai ales când Pang murmura, cerându-mi încă o șansă, implorându-mă să mă întorc în timp ce plângea. Am devenit și mai neliniștit, temându-mă că persoana care ne conducea cu reticență ar putea ieși de pe șosea.
După ce am lăsat-o pe Pang la ea acasă, Elis s-a întors cu aceeași încruntare, refuzând să vorbească cu mine sau măcar să se uite la mine. Portiera mașinii s-a trântit!
Am tresărit, dar l-am urmat, încercând să mă gândesc la o modalitate de a mă revanșa față de el.
- Elis, am strigat încet, folosind metoda mea obișnuită de implorare care, în general, funcționa atunci când chiar «imploram».
Dar de data aceasta, nu părea să funcționeze.
- Elis, nu pot ține pasul cu tine. Poți să încetinești puțin?
M-am prefăcut că sunt slab, neștiind ce altceva să fac. Elis s-a oprit în loc și s-a întors să se uite la mine. Stând acolo, cu mâinile în buzunare, arăta incredibil de atrăgător.
- Eu exist acum?
Vocea lui ascuțită era plină de sarcasm când ușile liftului s-au deschis.
- De ce spui asta?
I-am răspuns încet, privindu-l cu ochi triști, știind că eu eram de vină.
- Te întreb pentru că am impresia că lumea ta este plină de fosta ta iubită și de amintiri dulci. Îmi pare rău că v-am întrerupt pe tine și pe fata aceea frumoasa
Elis și-a continuat sarcasmul, refuzând să se uite la mine, făcând ca spațiul mic al liftului să se simtă înghețat. Se holba la panoul de control ca și cum ar fi fost cel mai interesant lucru din lume, ignorându-mă complet. Nu eram obișnuită ca Elis să mă ignore.
Întotdeauna mă făcuse să mă simt important. Acum că mă ignora, m-am simțit inconfortabil.
- Haide... nu ai întrerupt nimic
Elis a mormăit. Am întins mâna pentru a-i atinge brațul, mângâindu-i ușor antebrațul puternic.
- Vrei să mănânci altceva? Am observat că ai luat doar whisky.
- Nu.
Când am ajuns în cameră, mi-am înfășurat rapid brațele în jurul corpului său înalt și musculos înainte să se poată întoarce furios. Când Elis a pufnit, el nu a rămas deloc calm.
- Ești supărat pe mine?
Mi-am frecat în mod deliberat fața de spatele lui lat, căutându-i atenția într-un mod în care nu mai făcusem niciodată până atunci.
- De ce aș fi supărat? Doar că... frumoasa ta fostă își freacă pieptul de brațul tău. Oh, și, de asemenea, ea a lins lobul urechii tale. În plus, se zvârcolea, vrând să te ia înapoi.
Vedeți? Ți-am spus că Elis era foarte atent la detalii.
- Îmi pare rău, am spus încet, încercând să mă gândesc la modalități de a atenua tensiunea dintre noi.
Corpul lui Elis s-a înțepenit când i-am îmbrățișat talia. Nu mi se întâmpla des să inițiez contactul fizic, dar acesta era singurul mod la care mă puteam gândi pentru a îl face pe Elis să nu mai fie furios.
- Ți-am spus că nu sunt de acord cu foștii tăi...
Vocea lui Elis era calmă, dar era clar că era incredibil de gelos.
- Da, mi-ai spus
.
- Chiar dacă e vorba de o femeie, nu există excepție.
- Știu...
- Atunci, de ce nu i-ai spus să plece? Mă simt ca și cum aș fi celălalt bărbat, că atunci când se va întoarce, voi fi a treia roată la căruță.
Fața mea, lipită de spatele lui, tremura de emoțiile lui. Respirația lui Elis a devenit mai rapidă și mai grea. Era clar că comportamentul său rece și stoic era pe cale să se transforme în câteva secunde într-o furie arzătoare.
Simțind acest lucru, mi-am întins palmele și i le-am așezat pe piept, apăsându-mi buzele pe umărul său puternic, ca o scuză.
- Îmi pare rău, a spus Patt, și asta a fost tot.
Gata cu scuzele. Era mai bine să recunosc și să pun capăt. L-am îmbrățișat pe Elis timp de aproximativ un minut și niciunul dintre noi nu a spus nimic până când mi-a îndepărtat mâinile.
- Mă duc să fac un duș.
Am stat în fața băii vreo zece minute, iar când Elis nu a ieșit, am decis să fac ceva riscant ca să mă revanșez față de el.
Elis era la duș, își spăla părul. Din spate, îi puteam vedea mușchii bine definiți, talia îngustă și șoldurile ferme, făcându-mă să înghit cu greu. Era o scenă foarte intimă, văzându-l cum își săpunea stomacul tonifiat și cum își mișca mâinile în jos.
Mi-am dat jos prosopul și m-am băgat repede în apă, fără să-mi las mintea să se gândească prea mult. Apa caldă m-a făcut să tremur, dar mi-am adunat curajul și m-am apropiat de corpul lui înalt, atingându-i talia îngustă cu o mână, simțindu-mă stânjenit.
Elis știa că sunt acolo, dar s-a prefăcut că nu observă. Mi-am lipit trupul gol de spatele lui umed, frecându-mi corpul aproape excitat de el pentru a-l face conștient. Când el tot nu a reacționat, mi-am mișcat mâna dominantă în jos...
Reacția lui a fost imediată. Entuziasmul lui m-a făcut să mă simt în același timp emoționat și ușurat. Cel puțin încă îmi accepta atingerea. Simțindu-mă încurajat, am continuat. I-am apucat cu grijă duritatea, mișcându-mi mâna încet pentru a testa apele.
Când nu a opus rezistență, am continuat cu hotărâre. Corpul lui Elis s-a încordat. S-a sprijinit cu ambele mâini de peretele frumos placat cu gresie. M-am simțit puțin dezamăgit că nu-i puteam vedea chipul și ochii plini de emoție ca de celelalte ori. Dar înainte să pot face mai mult, s-a întors. Elis m-a privit cu ochii înflăcărați, plini de emoție, dorință și iubire posesivă.
Mâna lui puternică mi-a prins încheietura mâinii, oprindu-mi acțiunile înainte de a-mi da un sărut profund și pasional. A luat totul din acel sărut, revendicându-și dominația.
Chipul lui frumos mi-a mângâiat obrazul înainte de a-mi mușca umărul suficient de tare pentru ca eu să-l simt.
- Aici sau în pat?
- Aici... și apoi ne putem muta în pat, am răspuns decisiv.
Cu asta, Elis m-a întors spre perete. Mâinile sale puternice mi-au prins ferm șoldurile și talia înainte de a-și împinge sinele încins în mine cu un ritm puternic. Am gâfâit, gemând. Nu a existat dulceața ca de obicei. De data aceasta, Elis își marca teritoriul pe corpul meu, revendicându-mă ca fiind a lui.
Și pentru mine, era satisfăcător într-un mod diferit. Coapsele puternice ale lui Elis mă apăsau cu împingeri lente, deliberate. Fiecare mișcare a atras un răspuns din partea mea. Când se retrăgea, mă strângeam în jurul lui, dorindu-mi să se întoarcă. Iar când avansa, mă aplecam pentru a-l primi cu nerăbdare.
- Elis...
Am strigat când un anumit sentiment s-a apropiat.
- Nu încă. Așteaptă, a poruncit el cu o voce răgușită.
Și-a apăsat degetul mare pe vârful emoțiilor mele, nepermițându-mi să mă eliberez.
- Te rog.
- Așteaptă, vocea lui era aspră, dar autoritară. Nu puteam decât să închid ochii și să îndur cu chin fiecare mișcare ispititoare...
- Te rog, am implorat din nou, dar Elis tot nu a cedat.
- O să te pedepsesc... așteaptă până îți spun eu. Dacă termini înainte, vei plăti pentru asta.
După evenimentele de aseară... pot spune că am avut o noapte grea. Dimineața, Elis părea încă un pic morocănos, dar mult mai bine decât noaptea trecută.
Când l-am văzut pe Elis trezindu-se la șapte, l- am întrebat:
- Este o vacanță lungă. De ce te-ai trezit atât de devreme?
- Nu am putut să dorm.
Mi-am ciufulit părul dezordonat și mi-am căutat ochelarii.
- Ți-e foame? O să pregătesc micul dejun.
- Nu mi-e foame. Sunt într-o dispoziție proastă.
Elis stătea pe marginea patului cu spatele la mine, așteptând în mod clar să îl consolez.
- Ce pot să fac ca să te simți mai bine?
M-am ridicat și m-am apropiat de el, sprijinindu-mi bărbia pe umărul lui, așteptând un răspuns.
- Nu știu, a spus el, evident încă într-o dispoziție proastă.
- Dar știu că dacă ceea ce s-a întâmplat aseară se întâmplă din nou, chiar dacă e vorba de o femeie, nu mă voi abține.
- Pang nu a vrut să spună asta. Era beată. Nu o lua în serios
- Nu aș face-o dacă fosta ta prietenă nu s-ar comporta așa. De ce? Este greșit pentru mine să fiu posesiv? Ești iubitul meu, deci nu e ciudat să fiu posesiv.
- Elis a ridicat vocea.
- Sau nu am voie să fiu posesiv?
- - Poți. Poți fi posesiv pentru că ești iubitul meu.
- Auzind-o cerând să te aibă înapoi m-a înfuriat. E un lucru bun că e femeie; am lăsat-o să treacă. Dacă ar fi fost un bărbat, l-aș fi dat afară de mult.
- Uh, se părea că Elis se supără din nou.
- Te întorci la ea?
- Am scuturat din cap.
- Elis a strâns din dinți înainte să mă tragă spre el.
- Ai iubit-o mult... pe femeia aceea? Spune-mi acum. Nu mă lăsa să aflu mai târziu.
- Am tăcut atât de mult încât fața lui Elis s-a înroșit, ochii i s-au injectat cu sânge, ca și cum o emoție îl devora pe dinăuntru, făcându-l să se simtă inconfortabil.
- Am respirat adânc și m-am mutat să mă așez lângă el. După ce mi-am adunat curajul, am spus în sfârșit adevărul pe care îl ascunsesem timp de trei ani.
- Te iubesc...
- În sfârșit, am spus ce era în inima mea. Era timpul să vorbesc din cea mai adâncă parte a sufletului meu. Ochii lui Elis s-au mărit și a rămas nemișcat.
- Eu te iubesc, deci cum aș putea să mă întorc la ea? Și cu tine?
- Am întrebat, deși nu eram pregătit pentru cuvinte potențial dureroase.
- Tu simți la fel ca mine?
- Elis m-a tras în jos și m-a sărutat tandru. Nu mă așteptam la un astfel de răspuns.
- - Bineînțeles că te iubesc!
- Elis a zâmbit larg.
- - Te iubesc atât de mult.
- Auzind asta, am rămas fără cuvinte. Inima mi s-a accelerat și s-a umflat, iar toate grijile și nesiguranțele mele au dispărut în aer. Ochii lui Elis mi-au arătat că vorbele și sentimentele lui erau sincere.
- Te iubesc atât de mult încât nu te pot pierde pentru nimeni.
- Nu mă vei pierde niciodată, indiferent de situație. Voi fi mereu cu tine până când îmi vei spune să plec.
-- Acea zi nu va veni niciodată pentru că te voi ține strâns. Vei fi asistentul meu, prietenul meu, companionul meu, iubitul meu, familia mea, partenerul meu de viață. Așa că... nu-ți voi spune niciodată să pleci.
Sfârșit
Notă Personală
Wow, am ajuns la finalul acestei povești! A fost o călătorie intensă, plină de emoții și răsturnări de situații neașteptate. De la gelozia dusă la extrem până la dragostea pură, am trecut împreună printr-un carusel de sentimente. Personajele noastre au fost supuse unor încercări dificile, dar și-au dezvăluit laturile cele mai profunde și complexe, oferindu-ne momente memorabile.
Sper din suflet că v-a plăcut această poveste și aștept cu nerăbdare să aflu gândurile voastre în recenzii. Vă mulțumesc că ați fost alături de mine în această aventură!
Dar povestea nu se încheie aici! Vă invit să rămâneți alături de cuplul secundar, Fei Long și Run, pentru a descoperi împreună adevărata lor poveste. Sunt sigur că și ei vă vor surprinde și vă vor captiva cu intensitatea trăirilor lor. Fiți pregătiți pentru noi capitole pline de emoție și suspans!
Vă îmbrățișez cu drag Kiri Danika
Despre Kiri Danika
Am o mare pasiune pentru tot ce este frumos în lumea asiatică. Iubesc și eu cultura asiatică și tot ce ține de aceasta, de la tradiții și obiceiuri până la cinematografie și literatură.
Această pasiune, pe care chiar o pot numi hobby, mă încântă zilnic, mă relaxează și îmi permite să mă descopăr, să mă înțeleg mai bine. E o adevărată plăcere care chiar mă face să uit problemele de zi cu zi!
Cu toate că vara îmi place să merg la mare, prefer totuși drumețiile la munte. Ghici ce?! Îmi place fotbalul, sunt microbistă! Hi hi
Comentarii