IUBIRE OBRAZNICĂ: BROWN – KOCO (2016) – CARTE
Titlul Original:
Naughty Love (ป่วนรัก..ของนายรุ่นพี่)
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Tineret, Sport
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 35
Rating Conținut: -
Autor: Yoenim
Publicată în: Ianuarie 2016
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Seria cărților Naughty Love aparține universului Love Sindrom.
Personajele Brown și Koco sunt studenți la aceiași facultate. Brown este student în anul III și este o persoană destul de echilibrată și sinceră dar când își dorește ceva, își creează singur oportunitățile și are un mod destul de enervant de a aborda persoana pe care o place.
Koco este un junior din anul II, este o persoană destul de năzdrăvană și încăpățânată iar dacă nu îi place fața cuiva va profita de fiecare ocazie care i se ivește pentru a tachina acea persoană.
În momentul în care Koco începe să se încurce cu unul din juniori săi Brown își face tot mai des apariția în viața de zi cu zi a lui Koco tachinându-l și enervându-l dar și făcându-i inima să bată din ce în ce mai tare. Acest lucru îl face pe Koco să se simtă destul de nemulțumit și nu înțelege de ce Brown îl tachinează în acest fel.
Oare își va lăsa Koco prejudecățile la o parte și își va asculta inima?
Capitolul 1
Cioc... Cioc...
O bătaie în ușă l-a făcut pe tânărul ghemuit în pături să se miște ușor.
- Ko, e aproape ora opt. Nu mergi la școală? a strigat mama tânărului, făcându-l pe Koco să se încrunte înainte de a-și deschide încet ochii.
- Trezește-te, a răsunat din nou vocea mamei sale.
- Da, da, m-am trezit, mamă, a strigat Koco înapoi înainte să se ridice și să se așeze în șezut, frecându-și capul.
- Grăbește-te și fă un duș și vino jos să mănânci. Altfel, Tie se va plânge, a continuat mama lui, făcându-l pe Ko să râdă în gât. Pentru că atunci când se gândea la fața mamei sale, care era pe jumătate thailandeză, și îl numea pe tatăl lui, care era jumate thailandez și jumate chinez, „Tie”, Koco se gândea că nu se potrivea prea bine, dar era ceva ce familia lui era obișnuită să vadă și să audă. Ko s-a întors să ridice ceasul de masă ca să se uite la el pentru că a crezut că mama lui glumea că era ora 8 dimineața, dar a trebuit să fac ochii mari pentru că, de fapt, era ora 8:10 minute.
- Sunt terminat, și-a spus Koco înainte să se dea jos în grabă din pat și să alerge la baie. Ko nu a întârziat să facă duș, apoi s-a îmbrăcat repede și a coborât în fugă de la etajul trei al casei sale, care era un magazin cu două apartamente și trei etaje. Casa lui Koco era un restaurant care vindea tăiței, aripioare de rechin și cuiburi de păsări. Restaurantul era la primul etaj. Etajul doi era reședința părinților săi. Etajul trei era al lui și al fratelui său mai mic. Familia lui Koco avea trei fii. Fiul cel mare era căsătorit, avea copii și o soție și s-a despărțit pentru a deschide o filială în Yaowarat. Koco era copilul mijlociu și avea un alt frate mai mic.
- Ko, vino și mănâncă mai întâi, a strigat mama lui Koco când și-a văzut fiul alergând cu o privire alarmată.
- E prea târziu, mamă. O să iau ceva de mâncare în fața universității, a răspuns Ko.
- Data viitoare, culcă-te devreme, a spus tatăl lui Koco, cărând lucrurile pentru a pregăti vitrina restaurantului. Erau trei angajați în magazin, iar acesta era deschis între orele 10:00 și 20:00.
- Tie, nu te plânge încă. Trebuie să merg mai întâi la școală. După ce a terminat de vorbit, Koco a alergat repede spre motocicleta lui.
- Mamă! Unde e motocicleta mea? a întrebat-o Koco imediat pe mama sa când nu și-a văzut motocicleta parcată acolo.
- O, nu l-ai lăsat pe Gap să meargă cu ea la școală? a întrebat mama lui.
- Nu l-am lăsat. A mințit-o pe mama, nu-i așa? Micuțul ăsta, se plânse Ko iritat.
- Ia motocicleta fratelui tău și mergi cu ea în schimb, a spus mama lui în timp ce îi înmâna cheile fiului ei mijlociu. Koco a oftat adânc, blestemându-și în gând fratele mai mic. Motocicleta lui Koco era o Honda ZOOMER-X pe care i-o cumpărase fratele său cel mare pentru că era prea leneș să meargă cu o motocicletă cu viteze, așa că a ales una automată. Cât despre Gap, fratele său mai mic, avea o Honda MSX. Dar astăzi, fratele său mai mic îi lăsase lui Ko propria motocicletă ca s-o folosească.
- Da, da. Koco nu a putut evita, așa că a trebuit să ia motocicleta fratelui său mai mic și s-a grăbit să meargă la universitate pentru că avea curs la 8:30. Dar Koco a ajuns oricum târziu. După ce a parcat motocicleta, a alergat repede spre sala de clasă.
Poc...
- Au! Ticălosule, a înjurat Ko în timp ce se izbea de umărul puternic al cuiva care tocmai ieșise din sala din fața clasei sale.
- Pe cine insulți, Ko? a răsunat o voce gravă, făcându-l pe Koco, care își freca nasul, să se uite imediat la fața celeilalte persoane. Nu după mult timp, a văzut că era un elev înalt în ultimul an din facultatea sa și din echipa lui de baschet. Koco nu-l plăcea prea mult, dar nu arăta prea mult asta.
- Îmi pare rău, phi. Mă grăbesc. După ce a terminat de vorbit, Ko lco a fugit imediat. Bărbatul înalt s-a întors să se uite la spatele lui Ko și a clătinat din cap înainte de a continua să meargă.
- Ce naiba e cu mine azi? a mormăit Ko în timp ce se prăbușea pe un scaun în cantină, după ce fusese pedepsit de profesorul său pentru că întârziase la ore în această dimineață, fiind nevoit să stea în picioare în clasă o oră întreagă.
- Trebuie să te fi jucat prea mult aseară, a spus Tim, prietenul apropiat al lui Koco.
- La naiba, nu te-ai jucat cu mine? Ko s-a întors să-și certe prietenul dar nu vorbea serios, pentru că aseară jucaseră același joc online.
- Haha, dar mă trezesc devreme, a răspuns Tim, râzând.
- Nu numai că m-am trezit târziu, dar nenorocitul ăla de Gap mi-a luat motocicleta. Când am ajuns la universitate, nici măcar nu am apucat să mănânc micul dejun și a trebuit să stau în picioare în clasă pe tot parcursul orei, se plângea Koco fără oprire.
- De ce vă plângeți? Hai să mergem să mâncăm ceva, a spus un alt prieten de-al lui Koco, Mas. Așa că s-au dus să cumpere ceva de mâncare și s-au așezat să mănânce împreună. S-a întâmplat să treacă doi seniori pe acolo, așa că grupul lui Ko a ridicat mâinile în semn de salut.
- Salut, phi Pakin, phi Brown, i-a salutat grupul lui Ko pe seniori.
- Hmm, răspunse scurt tânărul pe nume Pakin, în timp ce Brown se holba la Ko.
- Băieți, nu uitați de orientarea bobocilor de mâine, a avertizat Brown.
- Da, a răspuns grupul lui Koco înainte ca Pakin și Brown să meargă să cumpere prânzul. Grupul lui Koco s-a apropiat și s-a așezat la masă.
- Când alergam spre clasă în dimineața asta, m-am ciocnit de seniorul ăla. Nu știu dacă era o persoană sau un munte. Era atât de dur. Am crezut că o să-mi rupă nasul, s-a plâns Koco, doar ca prietenii lui să-l poată auzi.
- Phi Pakin și Phi Brown sunt cu adevărat preferații atât de băieți, cât și de femei știi. Zilele trecute, tipul ăla de la comunicare, Nam, m-a întrebat dacă Phi Brown are o prietenă. A spus că îi place de Phi Brown, le-a spus Tim prietenilor săi din grup.
- Nam, tipul ăla gay de la departamentul de comunicare? a întrebat Ko. Tânărul pe nume Nam deja dezvăluise că este o gay.
- Da, răspunse Tim.
- Deci, phi Brown, e gay? O, Doamne, mi se face pielea de găină, a spus Koco făcând un gest care i-ar face pielea de găină.
- Nu vorbi atât de tare. Lumea e mai deschisă în zilele noastre. Nu-i insultă și nu arăta semne de dezgust față de acești oameni. Vei fi condamnat fără să știi. Zilele trecute, am făcut din greșeală un comentariu despre gay, iar sora mea a început să mă înjure ca o nebună. Mi-au țiuit urechile. A spus că e X sau Y sau ceva de genul ăsta, a spus Tim.
- Ce naiba? Sunt confuz. Lasă asta. Phi Brown s-ar putea să fie gay sau ceva de genul. E treaba lui. Nu are nicio legătură cu noi, a spus Koco nonșalant. Nu-i plăcea de Brown, pentru că ori de câte ori îl vedea, se uita ciudat la el. Fusese așa încă din primul an de facultate al lui Ko.
- Apropo, te-ai despărțit de Natty? a întrebat Mas când și-a amintit. Ko și-a înghițit mâncarea înainte să vorbească.
- A încetat să ne mai vedem înainte să se termine semestrul. În plus, nu mă întâlneam serios cu fata aia, a răspuns Ko zâmbind ușor.
- De ce? Sau nu e de ajuns pentru tine? a întrebat Tim în glumă.
- E adevărat, dar pare puțin falsă. Și e atât de puternică. Nu vorbeam serios cu ea. E doar cineva cu care obișnuiam să ies, a spus Ko, făcându-i pe prietenii lui să-l huiduiască și să-l tachineze.
- Vorbește frumos despre femei, fii drăguț cu ele, frățioare, a spus o voce din spate. Grupul lui Koco s-a întors să se uite și i-a văzut pe Pakin și Brown apropiindu-se să se așeze la masa din spatele lui Ko. Brown a l-a auzit pe Koco vorbind despre o femeie. Ko s-a încruntat.
- Îmi pare rău, phi. Nu sunt un gentleman, a răspuns Koco, iritat că fusese întrerupt. Brown și-a pus jos farfuria cu orez și a zâmbit.
- A, deci spui că ai o față feminină? a întrebat Brown cu un zâmbet larg, făcându-i pe prietenii lui Koco să creadă că Brown glumea, pentru că lui Brown îi plăcea adesea să glumească cu juniorii săi. Prietenii lui Koco au râs cu toții de cuvintele lui Brown, dar numai Koco, stătea cu o față nemulțumită.
- Sunt sătul. Puteți continua să mâncați, a spus Koco cu o voce severă înainte de a se ridica și a pleca. Brown s-a uitat după el cu un rânjet pe buze.
- Hei, Ko! Ce s-a întâmplat! au strigat prietenii lui Koco, dar Ko a plecat pur și simplu, fără să acorde atenție nimănui. Koco s-a dus să cumpere pâine și lapte și s-a așezat să mănânce la masă în fața profesorilor, iritat. A crezut că Brown nu glumea, ci mai degrabă că îl certa.
- Nu știu despre ce naiba vorbește. Dacă n-ai fi fost mai mare decât mine, a mormăit Koco în sinea lui.
- Astăzi nu-i decât o zi proastă. Koco a mormăit enervat.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Koco a sunat. Ko l-a ridicat și s-a uitat la el înainte să se încrunte.
- Așa e, Gap m-a sunat, să mă descarc acum. Ko era cât pe ce să-și descarce frustrarea și era iritat și pe fratele său mai mic din cauza motocicletei pe care o luase în dimineața asta.
- Hei, fiu de cățea, Gap. De ce mi-ai luat copilul iubit? Imediat ce a răspuns la telefon, Koco a țipat imediat la fratele său mai mic.
(„De ce țipi? Urechile mele nu sunt surde.”) a răspuns Gap. Cei doi erau suficient de apropiați pentru a folosi un limbaj vulgar unul cu celălalt.
- Atunci cine ți-a dat voie să îmi iei motocicleta? Nu mă pricep să merg cu motocicleta ta, știi asta. Am întârziat la școală în dimineața asta, idiotule, i-a răspuns Koco.
(„Nu mă învinovăți pe mine. Te-ai trezit târziu, phi Ko. Să nu crezi că nu știu până la ce oră te-ai jucat aseară idiotule. O să-i spun tatălui că tu doar te joci jocuri.”) Gap l-a insultat la rândul lui.
- Ticălos mic ce ești, mai bine joc jocuri ție îți place să te bați cu alți oameni. Pe cine crezi că o să certe Tie mai mult? La naiba! Ieri, când te-ai întors, te-am văzut. Te-ai grăbit sus, de frică să nu vadă tata. Ți s-au căscat sprâncenele când te-ai întors. O să te dau eu în vileag, lui hia Gram. Când fratele mai mic a spus că o să-l dea pârască tatăl său, Koco l-a amenințat că-i va spune fratele său mai mare, pentru că fratele său mai mare era la fel de feroce ca tatăl său.
- Deci, de ce ai sunat? a întrebat Koco când și-a amintit. De obicei, nu suna să stea de vorbă cu fratele său mai mic, decât atunci când vorbeau despre afaceri. Gap a tăcut o vreme.
(„Mi-ai luat motocicleta?”) a întrebat Gap înapoi.
- Da, de ce? i-a răspuns Koco fratelui său mai mic.
(„Poți folosi motocicleta mea deocamdată?) a spus Gap din nou.
- De ce? Nu vreau să folosesc motocicleta ta, a răspuns Koco.
(„Dacă nu vrei să o folosești, va trebui să iei autobuzul până la școală. Tocmai ți-am lovit puțin motocicleta, dar o voi repara. Îți garantez că va fi ca nouă.”) Vocea fratelui său mai mic l-a făcut pe Koco să înlemnească, simțind că tot corpul îi amorțea.
(„Hei, phi Ko, ai auzit ce am spus?”) l-a strigat Gap pe fratele său mai mare.
- Nu-mi spune „Phi”, nenorocitule!
Poc... Puf... Poc... Puf
Sunetul unei mingi de baschet care atingea podeaua alterna cu sunetul unei mingi de baschet care atingea coșul. Bărbatul înalt care trecea pe lângă sală a trebuit să se apropie ca să arunce o privire. L-a văzut pe Koco în uniformă de student pe terenul de baschet.
- O, asta e bine. În mod normal, în zilele în care avem antrenament, nu vii la antrenament. Dar în zilele în care nu te chemăm la antrenament, alegi să vii. O voce gravă a răsunat, făcându-l pe Koco să se întoarcă părând iritat. Fusese într-o dispoziție proastă toată ziua. După școală, venise să joace baschet singur ca să-și calmeze iritabilitatea. Cu toate acestea, iritabilitatea lui părea să crească odată cu venirea siluetei înalte.
- Vorbești de parcă mi-ar fi dor de antrenament, a răspuns Koco, sărind să arunce cu mingea. Dar Brow a alergat să o devieze, trimițând mingea în cealaltă direcție. Koco a înjurat frustrat, dar nu a înjurat zgomotos. Chiar dacă avea aproximativ aceeași înălțime cu Brown, corpurile lor aveau grosimi destul de diferite.
- Ai numărat vreodată de câte ori ai lipsit de la antrenament? a întrebat Brown în timp ce Koco se ducea să ia mingea de baschet.
- Mai bine mă întorc, Koco nu a răspuns, ci a vorbit ca și cum ar fi cerut să meargă acasă.
- Vino să te joci un joc cu mine, a sugerat Brown, dar Koco nu avea chef să concureze cu Brown.
- Mă grăbesc să-l ajut pe Tie la restaurant, spuse Kovo nonșalant.
- Ți-e frică? spuse Brown zâmbind, făcându-l pe Koco să se încrunte.
- Hai să nu te uita de sus la mine, Phi. Dacă vrei să concurezi, atunci concurează. Koco este o persoană căreia nu-i place să fie provocat sau privit de sus. Așa că a acceptat provocarea lui Brown fără ezitare, ceea ce l-a făcut pe acesta să zâmbească satisfăcut.
- Hai să facem un pariu. Doar să concurezi nu e distractivă, a sugerat Brown.
- Pe ce pariem, Phi? a întrebat Koco, curios.
- Care pierde mâine va fi sclavul câștigătorului pentru o zi. Ce zici? Doar o zi, bine? a sugerat Brown. Koco a tăcut o clipă, dar, datorită încrederii în sine, a dat din cap în semn de aprobare.
- He, he, nu uita de mâine, Ko. Mâine dimineață, cumpără-mi niște orez lipicios și carne de porc la grătar, a spus Brown. Când competiția s-a terminat și Brown a fost câștigătorul, Koco s-a supărat destul de tare.
- Am curs mâine de la ora 10:00. Vei aștepta să mănânci atunci, a spus Koco cu o voce severă.
- Cum se poate așa ceva? Voi mânca mâine dimineață pentru că am oră de la 8:00. Trebuie să mi aduci mancare înainte să merg la oră. Sau ai de gând să-ți încalci promisiunea? a întrebat Brown. Koco a bombanit puțin, dar nu a îndrăznit să se certe prea mult cu Brown.
- Bine, te sun când ajung, a răspuns Koco înainte de a pleca să pună mingea de baschet și să se îndrepte direct spre parcarea pentru motociclete. Brown nu a mai obiectat. Când Koco s-a întors acasă, încă mai erau clienți în restaurant.
- Ko, te rog servește această salată la masa 5, a spus tatăl lui Koco când și-a văzut fiul intrând.
- Tată, tocmai m-am întors și sunt obosit, a mormait Ko, dar a trebuit să se oprească când a văzut privirea aprigă a tatălui său.
- Bine. Unde e Gap? Nu a venit să-l ajute pe Tie? a răspuns Koco automat, apoi l-a întrebat despre fratele său mai mic.
- Nu s-a întors încă. Școala s-a terminat de mult timp dar nu a venit încă acasă, s-a plâns tatăl lui Ko, nu foarte serios.
- Bun. Dacă se întoarce, o să-l lovesc cu piciorul. Mi-a făcut praf motocicleta. S-a plâns Koco tatălui său, apoi a adus un bol cu cuib de pasăre pentru a servi masa 5 înainte de a se furișa imediat în camera lui fără ca tatăl său să observe. Koco și-a pus geanta pe pat, epuizat, înainte de a primi un mesaj pe Line de la un prieten care îi spunea să intre în joc. Koco s-a ridicat imediat și a pornit computerul și s-a jucat până la ora 22:00. Apoi a coborât să-și ajute părinții să facă curățenie în restaurant apoi și a adus cina sus ca să mănânce în camera lui în timp ce se juca.
Cioc... Cioc
S-a auzit o bătaie în ușă.
- Hei, pot să intru. Vocea lui Gap a răsunat în timp ce deschidea ușa și intra. Ko își blestema fratele mai mic pentru că îl strigase „hei”, dar apoi folosise același limbaj informal.
- Dacă ai de gând să mă strigi așa, nu trebuie să-mi spui „phi”, i-a spus Ko sarcastic fratelui său mai mic, cu ochii încă ațintiți asupra ecranului computerului.
- A, așa e, Ko? a spus Gap înainte ca Ko să apuce o sticlă de plastic cu puțină apă și să o arunce în capul fratelui său. Dar Gap a evitat-o și a chicotit încet văzând cât de enervant era fratele său.
- O să te lovesc cu piciorul, micuț ticălos, a spus Ko, nu chiar serios. Era o conversație normală între el și Gap.
- Știu că nu mă poți lovi cu piciorul. Echipa ta va pierde dacă te ridici și mă lovești acum. He, he, a spus Gap, știind ce face. Chiar acum Koco nu-și putea lua mâinile și ochii de la joc.
- Ești atât de deștept. Încă nu am rezolvat problema cu motocicleta. Lasă-mă să te întreb ceva. Ai făcut accident sau ce ai făcut cu ea? Spune-mi sincer. Să nu aflu mai târziu, l-a întrebat Koco pe fratele său mai mic, cunoscându-i bine personalitatea.
- Și tu ești un tip deștept, phi Ko. He, he. Da, n-am lovito-o eu. Gap a recunoscut direct.
- Atunci ce ai făcut cu ea? Ce s-a întâmplat cu motocicleta mea? a întrebat Koco din nou.
- În această dimineață, am parcat-o în fața magazinului. Inamicii mei au văzut că mi-am parcat motocicleta acolo, așa că au lovit-o până i-a rupt cadrul. Sunt niște lași. Nu au îndrăznit să se lupte direct cu mine, așa că au lovit motocicleta, a spus Gap furios.
- La naiba! a înjurat Koco, luat prin surprindere de cuvintele fratelui său mai mic. Era atât de distras încât a fost ucis de cealaltă echipă din joc.
- Gap, dacă ai mers cu motocicleta mea, iar dușmanii te văd, nu vor înțelege greșit și nu vor crede că sunt tu și vor veni să mă atace pe undeva? Nenorocitule, îmi faci atâtea probleme, l-a certat Koco imediat pe fratele său mai mic.
- Uau, te comporți de parcă ai sta și i-ai lăsa să te lovească, a spus Gap, complet imperturbabil.
- Ești enervant. Întoarce-te în camera ta. Mă distragi. Repară-mi motocicleta și adu-mi-o înapoi, a spus Ko din nou.
- Da, știu. Mă duc să mă uit la filmul porno pe care am împrumutat de la Dis. Cât despre tine, phi, poți doar să te masturbezi cu personajele din joc deocamdată. După ce a terminat de vorbit, Gap a ieșit în grabă din camera fratelui său, urmat de certurile lui Ko.
Dimineața
Ko s-a ridicat din pat amețit, s-a uitat la ceas și a zâmbit.
- Nu voi întârzia azi, și-a spus Ko când a văzut că era 8:30. Koco s-a dus să facă un duș, dar în timp ce făcea duș, s-a gândit, dacă a uitat ceva? Simțea că avea ceva de făcut în dimineața asta, dar nu-și putea aminti ce. Ko a ieșit să se îmbrace în timp ce fredona o melodie. După ce a terminat la 9:00. Și-a luat telefonul de pe masa calculatorului să se uite la el, înainte de a se încrunta când a văzut 5 apeluri la care nu a răspuns. Iar motivul pentru care Ko nu a auzit sunetul telefonului a fost pentru că îi oprise sunetul aseară. Ko a apăsat pe număr și a făcut o mutră nedumerită când a văzut că era numărul lui Brown.
- De ce m-ai sunat, ,phi Brown? Nu avem antrenament azi. Avem doar ceremonia de bun venit de diseară, a mormăit Ko pentru sine. Dar când a dat clic pentru a citi mesajul de grupul de LINE al echipei de baschet a facultății sale, ochii i s-au mărit când a văzut că Brown lăsase un mesaj în grupul LINE în care scria...
Brown 💌 Ai uitat sau doar te joci de mine, Ko?
Și au fost mesaje de la alte persoane care întrebau ce s-a întâmplat.
- Ce naiba? mormăi Koco, amintindu-și că uitase că trebuia să cumpere orez lipicios și carne de porc la grătar pentru Brown în dimineața asta. Ko ieși în grabă din cameră și merse cu motocicleta spre universitate, fără a uita să cumpere orez lipicios și carne de porc la grătar.
- Ce s-a întâmplat, Ko? L-am văzut pe phi Brown trimițând un mesaj în chat-ul de grup, a întrebat Tim, prietenul lui Ko, când l-a văzut pe Ko venind spre el cu o expresie îngrijorată.
- Phi mi-a spus să-i cumpăr orez lipicios și carne de porc la grătar. O, la naiba! Am uitat, s-a plâns Ko în timp ce mergea și se așeza pe un scaun în fața clădirii facultății.
- Ce materie studiază în această dimineață? Știi? l-a întrebat Koco pe prietenul său.
- Cred că învăța fotbal, a spus Tim, pentru că majoritatea materiilor pe care le studiau se concentrau pe practicarea sporturilor și pe respectarea regulilor.
- Ah, atunci probabil o să termine pe la ora 10:00. Cred că o să-l pun în fața dulapul lui phi Brown, a spus Ko, apoi s-a ridicat repede și s-a dus la vestiarul seniorilor, unde toată lumea își putea pune lucrurile în timpul orelor de sport. Brown avea propriul lui dulap. Ko a evitat să se întâlnească cu Brown. A intrat în vestiar și a oftat încet pentru că nu era nimeni acolo.
Ko a găsit dulapul lui Brown și agață acolo punga cu orez lipicios și carne de porc la grătar, apoi se întoarce să plece.
- La naiba! a înjurat Koco șocat când l-a văzut pe Brown stând nemișcat în spatele lui.
- De fiecare dată când mă vezi, înjuri mereu. Ce vrei să spui? a întrebat Brawn la rândul lui.
- Ăăă... pur și simplu mi-a scăpat. E aproape timpul să merg la curs. Mai bine plec, Ko a făcut o mișcare să-l evite, dar Brown s-a mișcat în fața lui. Koco a mormăit în sinea lui că ora nu se terminase încă, dar de ce a venit Brow primul în vestiar și l-a întâlnit?
- Vrei să mă enervezi, Ko? a întrebat Brown cu o voce calmă. Ko a clătinat din cap.
- De ce aș îndrăzni să te ,enervez? Of, îmi pare rău. De fapt, m-am trezit puțin cam târziu, și-a cerut scuze Ko ca să încheie conversația.
- Telefon, îl aveam pe silențios, așa că nu-l puteam auzi, a spus Koco. Brown încă se holba la el.
- Ai uitat? a întrebat Brown scurt, cu vocea puțin serioasă.
- Parțial, a mărturisit Ko.
+ Încerci mereu să mă enervezi. Du-te la ore dacă vrei. În pauza de prânz, așteaptă-mă la cantină, a spus Brown în timp ce a mers și a luat pungă de orez lipicios cu carne de porc la grătar ca să o mănânce. Ko a ezitat o clipă. Când Brown a ridicat o sprânceană la el, a ieșit imediat din vestiar.
Pauza de masa
Koco și prietenii lui intră în cantină. La început, prietenii îl invită să meargă să mănânce la mall, dar Ko nu poate merge pentru că are o întâlnire cu Brown.
- Deci, ai pierdut în fața lui phi Brown la baschet, așa că trebuie să-i fii sclav pentru o zi, nu-i așa? a întrebat prietenul lui Ko în glumă când Ko i-a povestit totul.
- Da, așa e, idiotule, a mormăit Ko enervat, uitându-se după Brown, dar nu a văzut nici măcar umbra seniorului său și era enervant.
- Știi că phi Brown este foarte priceput și totuși ai acceptat provocarea lui, a spus Tim.
- O persoană ca mine nu poate refuza o provoca, a spus Ko imediat, înainte să-și audă propriul telefon. Era un mesaj de pe Line. Ko l-a verificat și a zâmbit larg. A văzut un mesaj de la o fată din anul întâi cu care flirta de ceva vreme. Koco i-a trimis înapoi fetei un mesaj, spunându-i să se întâlnească cu el la locul lor obisnuit.
- Hei, dacă vine phi Brown, spune-i că m-am dus la baie. Mă întorc curând, i-a spus Koco prietenului său.
- La naiba, citește mesajul și du-te fă-ți treaba. Fata ți-a trimis un mesaj, l-a tachinat Tim, știind ce pune la cale.
- Bine, mă întorc imediat. După ce termină de vorbit, Ko se despărți repede de grupul său de prieteni pentru a merge să o întâlnească cu tânăra cu care își trimisese mesaj să-l aștepte în spatele depozitului. Când sosi, o văzu pe tânără stând acolo și așteptând.
- Ce s-a întâmplat, Ym? Ai mâncat deja? a întrebat Ko cu o voce blândă, stând în fața tinerei care se foia de jenă.
- Mă duceam să mănânc. De ce m-ai pus să aștept aici? a întrebat tânăra cu o voce blândă. Ko a zâmbit ușor.
- Ei bine, vreau să vorbesc cu tine în privat. Dacă mă întâlnesc cu tine în fața grupului meu de prieteni, vei fi tachinată din nou. Nu vreau să te simți jenată, a spus Koco, zâmbind în timp ce își ridica mâna pentru a-i pune părul fetei după ureche, făcându-i fața să se înroșească.
- Atunci de ce mi-ai cerut să vin aici? a întrebat tânăra. Ko s-a apropiat de tânără pentru că se sprijinea de peretele din spatele depozitului.
- Vreau doar să te văd la față Ym, nu-i bine? i-a spus Ko tinerei, făcând-o să se afunde aproape în pământ de rușine. Tânăra și-a coborât capul. Ko a zâmbit viclean înainte de a-i ridica încet bărbia.
- De ce te uiți în jos? Ridică privirea și lasă-mă să te văd, i-a spus Ko din nou cu blândețe tinerei femei.
Hmm...
- Așa e. De ce te uiți în jos, Ym? O voce gravă s-a auzit din spatele lui Koco, în timp ce o mână puternică l-a apucat pe Ko de ceafă, făcându-l să se oprească brusc.
Capitolul 2
- Hei, phi Brown, a strigat Koco șocat în timp ce îi înlătură mâna lui Brown de pe gât.
Brown a fost de acord să îl elibereze. Tânăra a fost la fel de șocată dar s-a simțit mai stânjenit când a vazut chipul frumos al lui Brown, care o privea zâmbind.
-Îmi pare rău că te întrerup... Brown se uită la tânăra zâmbind și apoi se preface că îl imită pe Koco. Cât despre fată, fața ei a devenit roșie.
-Ce cauți aici, a întrebat Koco pentru că îi era teamă că Brown o va lua pe fata mai întâi.
-Ai uitat ceva? Spune-mi ce? Întrebă Brown.
-Nu am uitat. I-am spus prietenului meu să-ți spună că m-am dus să fac niște afaceri pentru o clipă, a răspuns Koco cu o voce ușor severă, pentru că el se simțea iritat că a fost întrerupt așa.
-Ei bine, încă nu ți-am întâlnit prietenii. Dar e bine că te-am văzut prima data pe tine. Credeam că vei fugi din nou de mine, a răspuns Brown cu o voce calmă.
-Nu sunt un laș, a argumentat Koco.
-Și azi dimineață? Întrebă Brown înapoi scurt. Se părea că cei doi se certau și au uitat de fata care stătea cu ei.
-Azi dimineață am uitat. Nu am vrut să fug, așa că l-am cumpărat pentru tine, a răspuns Koco. Brown a zâmbit batjocoritor, ceea ce l-a făcut pe Koco foarte enervat.
-Ei... dacă P’Koco şi... se auzi vocea fetei.
-Brown, mă numesc Brown, s-a prezentat el.
-Da, dacă phi Koco și phi Brown au o treabă eu o să plec eu prima, spuse fata cu voce joasă înainte plecând în grabă.
- Ym... Ym, a încercat Koco să o urmeze pe fată, dar a fost prins mai întâi de gulerul cămășii lui.
- Ce e în neregulă cu tine? Du-te, așteaptă la cantină, te voi urma, strigă Koco.
- O să mănânci acum. Atunci trebuie să te duci și să-mi cumperi și mie, înțelegi, a confirmat Brown cuvintele sale originale. Koco mormăi puțin înainte de a se scutura pentru ca Brown să-i dea drumul gulerului. Brown a fost de acord să renunțe.
- Apropo, ce e între tine și Ym? E atât de drăguța, a spus Brown cu un zâmbet viclean făcându-l pe Koco să se uite la ochii lui Brown.
- Nu te încurca cu Ym, phi Brown. Este a mea, eu am văzut-o primul, îl întrerupse Koco grăbit.
-Huh, sa o întâlnești înainte sau după nu contează, depinde de ea pe cine place mai mult, a spus Brown, tachinându-l. Koco se uită la Brown ușor nemulțumit.
- Ai de gând să mănânci sau nu? Dacă mănânci, atunci urmează-mă, a schimbat imediat Koco subiectul înainte de a merge bombănind. Brown îl urma în spatele lui zâmbind.
- Deci, ce ai de gând să mănânci? Întrebă Koco în timp ce se îndrepta spre cantină. Brown se uită în jur.
-Radna, a răspuns Brown. Koco se întoarse să se uite unde se vindea Radna și sprâncenele i se încruntă.
Notă traducător: Radna este o mâncare tailandeză-chineză cu tăiței.
- Uau, coada este foarte lungă. Mănâncă altceva, P’ Brown, a spus Koco când a văzut oameni făcând coadă la magazin.
- Vreau să mănânc radna. Am dreptul să comand ce vreau? A întrebat Brown înapoi. Koco se uită la el încruntat.
- Bine, mă duc să cumpăr, spuse Koco fără tragere de inimă. Apoi a mers să stea la coadă pentru a cumpăra Radna.
- Ce e în neregulă cu tine? Koco își freacă capul frustrat. Când a venit rândul lui Koco, el a comandat și pentru Brown și pentru el pentru a nu pierde timpul. Când mâncarea a fost gata, Koco a mers și i-a dus-o lui Brown la masa unde stătea cu Pakin.
-Mulţumesc. Oh, cumpără-mi şi mie o sticlă de apă, ordonă Brown din nou. Koco nu a răspuns nimic. Și-a luat farfuria și a pus-o pe masa prietenului său.
- La naiba, nu i-ați spus lui phi Brown? Koco l-a întrebat imediat pe prietenul său care stătea acolo.
- Cum săi spun daca P’ Brown nu a venit la cantină. Probabil că te-a văzut primul. Așa că te-a urmărit, îi spuse Tim lui Koco.
- La naiba, probabil că a crezut că o să fug. Așa că a venit să mă întrerupă, se plânse Koco prietenilor săi, dar nu prea tare.
- Ko am cerut să-mi aduci apă, a strigat o voce din apropiere, făcându-l pe Koco să respire adânc și să plece imediat să cumpere apă.
- La naiba, nu mă lași nici să respir? Mormăi Koco. După ce a primit apa, s-a dus să o pună pe masa lui Brown și apoi s-a întors imediat la masa lui.
Koco a început să-și mănânce mâncarea deoarece și lui îi era foame. Când a privit înainte, ochii i-au întâlnit pe cei ai lui Brown care l-a privit cu batjocură și asta la enervat și mai tare pe Koco.
Seara, grupul lui Koco i-a chemat pe studenții din primul an. Fiind un senior Koco a fost desemnat să prezinte facultatea. Apoi Koco l-a întâlnit pe Joe, care a fost printre studenții din primul an și pe care Pakin și Brown l-au invitat să joace baschet împreună.
Koco a fost puțin iritat pentru că Joe este destul de bun la baschet și pare a avea încredere în el. Și, cel mai important, se părea că Pakin și Brown, seniorii în anul al treilea, au apreciat destul de mult abilitățile lui Joe, făcându-l pe Koco să nu-l placă prea mult acest junior care era bun și s-a făcut remarcat în ciuda faptului că tocmai venise. Asta l-a făcut pe Koco să aibă câteva ciocniri cu Joe la început în timp ce juca baschet.
- Hei! Despre ce vorbiți voi doi? Strigă Koco, arătând spre Joe și prietenul lui, Fluke, dar cei doi nu au vorbit deloc. Dar Koco se simțea foarte enervat, așa că voia să caute motiv de ceartă.
- Nu am vorbit despre tine, spuse Joe, iar Koco s-a apropiat imediat de ei doi.
- Vă certați cu mine? Ridică-te! Voi doi, alergați10 ture de teren, a strigat Koco la Joe. Joe s-a încruntat ușor.
- Phi Koco, dacă este vorba despre s alerga noi doi vom alerga. Dar te rog să-mi spui cu ce am greșit. Noi doar am stat aici și nu am spus nimic sau vrei să găsești motive pentru a ne tachina? a spus Fluke.
Koco a venit și l-a apucat de guler pe Fluke dar Joe s-a pus în cale. Acest inconvenient a atras atenția seniorilor din anul trei.
- Este suficient, să alergam, nu? Spuse Joe liniştit uitându-se la faţa lui Koco.
- Voi doi alergați, s-a apropiat Tim și l-a tras pe Koco și le-a ordonat lui Joe și Fluke să alerge. Joe și Fluke au fost de acord să facă ce a spus.
- Hei, phi Brown și phi Pakin se uită la tine, și-a avertizat Tim prietenul nu prea tare. Koco se întoarse să se uite și îl văzu pe Brown privindu-l cu ochii nemișcați.
- Și ce? Sunt un senior aii vrea să fiu amabil cu copiii? Întrebă Koco înapoi frustrat.
De fapt, el fusese iritat din cauza Brown de dimineață până la prânz. Așa că avea nevoie doar de ceva pentru a se descărca. După ce l-a întâlnit pe Joe, care era destul de bun a fost enervat. Așa că a vrut să își descarce frustrarea pe el.
- Dar nu fi prea evident o să fi certat de seniori, l-a avertizat Tim din nou. Koco era inteligent, dar morocănos, așa că nu s-a mai certat cu prietenul său.
După ce Joe și Fluke au alergat și s-au întors la locurile lor. Seniorii din al doilea an le-au spus, de asemenea, programul și le-au cerut juniorilor să meargă să strângă semnături pentru lunile lor de cod.
Koco s-a întors la motocicleta fratelui său pe care a trebuit să o folosească în acest timp.
- Koco, se auzi o voce familiară din spate. Koco scoase un oftat greu.
- Ce altceva mai vrei, phi Brown? Eu am fost deja sclavul tău pentru o zi, a spus Koco, care se afla călare pe motocicletă.
- Nu sunt aici să vorbesc despre asta, a răspuns Brown.
- Deci despre ce ai de gând să vorbești? Întrebă Koco puțin enervat.
- Astăzi ai făcut ceva care nu avea sens. Știi? Întrebă Brown. Koco știa că Brown vorbește despre Joe.
- Doar îmi fac treaba, a răspuns Koco cu dezinvoltură.
- Știi ce faci, sunt aici doar să te avertizez. Nu mai face asta din nou, a spus Brown pe un ton serios.
- Bine, a răspuns Koco indiferent înainte de a-și pune cască și de a porni imediat motocicleta fără măcar să-și ia rămas-bun pentru că era încă enervat. Brown clătină din cap obosit.
- Atât de încăpățânat, a mormăit Brown pentru sine înainte de a se întoarce în sală.
- Oh, hei, ce cauți aici? A întrebat Gap când l-a văzut pe fratele său la garajul prietenului lui Gap.
- Am venit să mă uit la motocicleta mea, a spus Koco cu o voce severă, lăsându-l pe Gap să știe că fratele său era într-o dispoziție proastă. Koco a mers să se uite la motocicleta pe care fratele său mai mic o repara.
- Bună, phi Ko, l-au salutat prietenii lui Gap pe Koco într-un mod familiar. Koco dădu din cap în semn de acceptare.
- De câte ori văd chipul lui phi Ko, îmi place să mă gândesc la el ca fiind fratele mai mic al lui Gap de fiecare dată, ha, ha, a spus în glumă prietenul lui Gap. Koco a zâmbit ușor in colțurile gurii.
-Ei bine, Gap pare mai matur decât vârsta lui. Bea bere si alte băuturi alcoolice și mai si fumează, a profitat Loc de ocazie ca să-și certe fratele mai mic.
- Nu fi sarcastic. Și tu bei bere, mormăi Gap, fără a lua vorbi serios. Koco zâmbi ușor.
- Beau doar din când în când și fac sport în mod regulat, s-a certat Koco cu fratele său mai mic
- Si eu fac sport, alerg o sută de metri, a spus Gap, făcându-și prietenii să râdă pentru că înțelegeau bine sensul cuvintelor lui Gap, pentru că ei să se luptau des.
-Dar eu am moștenit mai mult gena de la mama mea decât tine. Știi asta, și-a batjocorit Gap fratele său pentru că lui Koco îi plăcea să se plângă de ce nu a primit niște gene occidentale de la mama lui. Fața lui este mai chinezească decât a fratele său care a primit gene mai bune.
- Unde este cadrul vechi? Koco s-a certat cu fratele său mai mic. Prin urmare, s-a întors să întrebe despre vechiul cadru de motocicleta.
Gap dădu din cap spre colțul garajului. Koco a mers să se uite înainte de a se întoarce să privească chipul fratelui său mai mic cu ochi tulburi.
- Nu te uita așa la mine, ți-am spus că o să o fac că nouă, crede-mă, a spus Gap. Koco a respirat adânc pentru a se abține să nu-și mai agreseze fratele.
- Ești un adevărat idiot. Dar ar fi fost mai bine dacă nu mi-ai fi lovi motocicleta în felul acesta, l-a certat Koco din nou pe fratele său mai mic.
- Nu-ți face griji. Bine că ai venit așa mă voi întoarce cu tine. Mama m-a sunat de două ori să vin să-l pe Tie, a spus Gap. Koco respiră adânc înainte de a da din cap. Cei doi au mers apoi la motocicleta lui Gap pe care o conducea Koco
- Conduc eu. Nu ești bun la asta, nu? Spuse Gap. Koco i-a permis fratelui său mai mic să conducă până casă. Cei doi frați și-au ajutat părinții până când restaurantul a fost închis, apoi s-au dus fiecare în camera sa.
A doua zi dimineață, Koco a mers la școală ca de obicei cu motocicleta fratelui său. Azi Koco s-a gândit că trebuie să fie extrem de norocos pentru că nu era nimic care să-i tulbure starea de spirit de dimineața până după-amiaza.
- Ai antrenament în seara asta? Întrebă un alt prieten Nat. Koco clătină din cap.
- Nu, dar seniorii probabil vor juca baschet seara. Nu vreau să joc cu acel puști pe nume Joe, a spus Koco enervat din cauza evenimentelor de ieri, în care l-a tachinat pe Joe, așa că Brown l-a descurajat.
- Deci unde mergi? Întrebă Tim.
- O voi duce pe nong Ym să mănânce înghețată, spuse Koco ridicând o sprânceană către prietenul său și zâmbind ușor.
- Mănânci înghețată sau mănânci altceva Ko?! Îți faci treabă, nu-i așa? îl tachina prietenul lui Koco făcându-l să ridice ușor din umeri. Era obișnuit ca prietenii să se tachineze între ei.
După ce a terminat cursurile, Koco a fost încântat să o întâlnească pe fata, dar în curând starea lui s-a întunecat făcându-l puțin iritat când fata i-a trimis un mesaj că seniorii organizau o întâlnire pentru orientarea bobocilor din s-ar putea să termine târziu. Dar Koco s-a oferit voluntar să ducă pe fată să mănânce înghețată și apoi să o trimită înapoi la căminul ei. Chiar dacă a fost puțin neașteptat, dar Koco mai are șansa să se apropie de fată oricum.
- Ei bine, mă voi întoarce să fac un duș și să-mi schimb hainele. Koco a mormăit pentru sine înainte de a-și schimba planurile de a juca baschet cu seniorii pentru a mai pierde puțin timp. Brown nu a interferat cu Koco ca ieri, făcându-l pe Koco să se simtă puțin ușurat.
După ce s-au jucat împreună mult timp, Koco s-a despărțit de prietenii săi, în timp ce toți ceilalți stăteau și se odihneau împreună.
Koco a mers spre parcare, dar a trebuit să se oprească, când l-a văzut pe Brown râzând cu o tânără lângă sala. Cei doi stăteau și vorbeau intim. Fata a râs în timp ce ținea brațul lui Brown, făcându-l pe Koco să se simtă invidios pentru că și-a amintit de momentul când Brown a venit să-l întrerupă cu Ym, așa că a vrut să se răzbune. Dar a crezut că va fi tachinat din nou de Brown și cel mai bun lucru este să evite întâlnirea cu Brown.
În timp ce Koco stătea uitându-se la el, Brown s-a întors și l-a văzut pe Koco. Brown nu a spus nimic. S-a întors pentru a continua să vorbească cu fata.
- Ignoră-l? Îşi spuse Koco în secret când a văzut expresia lui Brown.
- Cine vrea să fie atent la phi Brown? Mormăi Koco în sinea lui înainte de a merge la motocicletă să se întoarcă direct acasă.
- Oh, fa o față drăguță clienții mei sunt pe cale să părăsească restaurantul, a mormăit tatăl lui Koco în timp ce fiul său se apropie să ridice bolul cu cuib de păsăre pentru al servi la o masă. Koco, ridică puțin sprâncenele.
- Fața mea este normală, Tie, a răspuns Koco nedumerit, înainte de a se întoarce să se uite la mica oglindă aflată și a văzut că se încruntă. Koco și-a frecat sprâncenele cu degetele. Habar n-avea că se încrunta tot timpul.
-Da, micuțule, fața ta e mereu așa, nu întâmpină oaspeți, a spus în glumă Gap, care comanda în fața tatăl său.
- Dar fata ta arăți mai matură decât vârsta ta reală, nu-i așa, Gap? Ko și-a tachinat fratele mai mic înapoi.
- Opriți-vă voi doi! Vă certați tot timpul. Acum mergeți la muncă, i-a mustrat tatal pe amândoi.
- Hei, dacă Tie închide restaurantul unde te duci? Gap s-a apropiat și l-a întrebat pe fratele său, dar nu tare.
- Ieși cu o fată, de ce? Întrebă Koco
- Credeam că nu pleci nicăieri. Aveam de gând să iau motocicleta să mă întâlnesc cu prietenii mei, dar e în regulă, o să le spun să vină să mă ia, a spus Gap.
- Da, trebuie să fie așa. Tu ești cel care a luat motocicleta ca și ai provocat probleme, îi spuse Koco fratelui său în glumă înainte de a ajuta în restaurant până la ora închiderii. Apoi a mers să facă un duș și să se schimbe.
Kovo s-a dus să-i spună mamei sale că iese să vadă un prieten și ea poate încuia casa pentru că atât el, cât și Gap au deja cheile casei. Koco a mers din nou cu motocicleta la universitate pentru a o aștepta pe fata cu care cocheta.
- Aștepți de mult, Koco? Vocea unei tinere răsună gâfâind în timp ce se îndrepta grăbită spre Koco.
- Nu de mult timp. Ți-e foame? Te duc mai întâi să mănânci. Apoi te trimit înapoi la cămin, îi spuse Koco fetei cu o voce blândă. Fata dădu din cap timid inainte de a se urca pe spatele motocicletei lui Koco pentru a merge să mănânce. Koco are grijă de fata să îi spune cuvinte dulci pentru a-i face pe pkac până când fata se simte jenată. După ce a mâncat, Koco a mers cu motocicleta pentru a o duce pe fata înapoi la cămin care era destul de departe de universitate.
La naiba, asta e un cămin de fete. Koco a înjurat în inima lui pentru că tocmai aflase că fata stă în căminul fetelor, care interzice bărbaților să intre, pentru că la început s-a gândit că îi va cere să urce și să stea în camera fetei dar a trebuit să renunțe.
- Mulțumesc Koco pentru cină și pentru că m-ai adus acasă. Să te întorci cu bine, a spus ea cu voce joasă.
- Da Ym, nu dormi târziu. Când ajung acasă, o să-ți dau un mesaj să-ți spun, a răspuns Koco zâmbind.
- Da, atunci.. eu intru prima spuse fata timid. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte ca fata să intre în cămin. Koco și-a ridicat mâna și și-a periat părul simțindu-se puțin dezamăgit.
- E în regulă, te duc în altă parte data viitoare, mormăi Koco pentru sine înainte de a pleca de la căminul fetelor și s-a dus la căminul lui Tim care l-a invitat să joace jocuri la magazinul de lângă cămin. Koco a văzut că nu era prea târziu, așa că s-a dus să se joace o vreme cu prietenul său. Koco a trimis un mesaj pentru a-i spune fetei că a ajuns acasă. Dar, de fapt, se juca jocuri cu prietenul său.
- Koco, este aproape miezul nopții. Nu te duci acasă? Întrebă Tim, făcându-l pe Koco să se uite la ceas.
- Bine, o să merg mai întâi acasă, Tie I să mă certe iar, a spus Koco înainte să oprească jocul și să meargă să plătească. Koco și Tim au ieșit din magazin.
- Întoarce-te în siguranță. Nu te împiedica de picioarele nimănui, l-a tachinat Tim zâmbind. Koco dădu din cap către prietenul său. Înainte de a-și încăleca motocicleta și a pleca.
Pe drum, Koco s-a oprit la 7-Eleven pentru a cumpăra gustări pentru a-și face aprovizionarea în camera lui. El a ieșit din magazin și se îndrepta spre motocicleta lui. Dar a trebuit să se oprească când el a văzut patru adolescenți stând pe motocicleta lui. Koco nu s-a gândit la nimic și s-a îndreptat nepăsător spre motocicleta lui.
- Hei, a strigat o voce în timp ce îl trăgea de umărul lui Koco, făcându-l pe Koco să ridice mâna pentru ai da mâna celuilalt la o parte, apoi s-a întors să se uite la cealaltă persoană cu ochi furiosi.
- Cine te-a învățat să-i saluți pe alții așa? Koci a întrebat cealaltă persoană. Cei patru s-au mutat să stea în jurul Koco.
- Te salut cum vreau. Cine mă va opri? Tu ești în același grup cu mecanicul de la XX, pe nume Gap? Asta îl făcu pe Koco să se oprească puțin în timp ce se gândea că fratele său mai mic care îi făcea o altă problemă.
- Ți-ai amintit persoana greșită? Întrebă Koco înapoi cu o voce normală în timp ce se gândea să găsească o cale de ieșire pentru că erau patru oameni și Koco era sigur și nu se poate lupta cu ei.
- Nu îmi amintesc greșit pentru că ieri te-am văzut călare pe spatele motocicletei lui Gap. Și asta e motocicleta lui, a spus cealaltă persoană, făcându-l pe Koco să se îngrijoreze.
- Cred că vă înșelați. Dați-vă înapoi, mă duc acasă. Koco se îndreaptă spre motocicleta lui dar cealaltă parte l-a blocat.
- Hei, băieți, ce veți face? Întrebă Koco furios.
- Îmi voi lua revanșa în locul lui Gap, a spus cealaltă parte supărată. Înainte ca Koco să se poată feri, el a văzut pumnul persoanei lovindu-l. Din fericire Koco s-au ferit , a scăpat. Curând a avut loc o încăierare. Koco a încercat să-l lovească pe cel care se năpusti asupra lui cu pumnii. Oamenii care trecea au țipat la ei să se oprească dar Koco nu a avut timp să se uite la nimeni. Mai întâi trebuia să se salveze. Cealaltă persoană a alergat să ia un scaun de la magazinul cu tăiței pentru a-l lovi. Koco a văzut asta și s-a gândit că nu va putea scăpa la timp. Și-a ridicat instinctiv brațele pentru a-și proteja capul.
Lovitură!
Koco nu a simțit că scaunul i-a lovit capul, așa că s-a întors să privească și a văzut persoana care a adus scaunul să-l lovească zăcând la pământ în cealaltă direcție și o siluetă înaltă care îi lovea cu piciorul pe cei care îl atacase.
- Phi Brown, i-a strigat Koco bărbatului care a venit să-l ajute în stare de șoc când i-a văzut clar fața. Dar nu a avut timp să se gândească la asta chiar acum. A lovit în grabă o altă persoană care se repezise spre el.
- Voi opriți-vă acum băieți! A strigat vocea lui Brown înainte de a-și scoate armă de la talia pantalonilor, făcându-i pe cei patru adolescenți să înghețe și apoi să se întoarcă să fugă. Până și Koco a înghețat când l-a văzut pe Brown ținând o armă în mână.
Oamenii au început să intre în panică pentru că le era frică că va avea loc un schimb de focuri. Cei patru adolescenți au dispărut de acolo în câteva secunde când Brown îndreptă arma spre ei. Dar Brown nu a tras cu adevărat. Văzând că cealaltă parte a fugit deja, Brown s-a întors către Koco, care a încremenit și îl privi pe Brown șocat.
La naiba, ai de gând să mă împuști pe mine în locul nenorociților ăia? își spuse Koco în gând.
- Ce dracu faci aici ?! întrebă Brown cu o voce profundă.
- Am venit să cumpăr niște lucruri. La naiba, totul a căzut pe jos,a răspuns Koco și s-a întors să se uite la gustărilor sale de pe jos.
Brusc!!!
- Hei, P’Brow, unde mă duci? Lasă-mă să plec! Strigă Koco în timp ce Brown îi trase gulerul cămășii și îl târa direct la mașină. Brown tocmai se întorsese de la un pahar cu juniorii lui și Pakin de la un bar din spatele universității. Așa că a trecut să cumpere niște lucruri de la Seven-11 dar a văzut că Koco a fost atacată și s-a grăbit să-l ajute. Brown deschise ușa mașinii și l-a împins pe Koco să se așeze pe scaunul pasagerului.
- Nu coborî sau te împușc, l-a amenințat Brown. Dar asta la făcut imediat pe Koco să se oprească fără să protesteze și sa stea pe loc. Ușa se închise cu un bubuit puternic.
Apoi Brown s-a dus să se aşeze pe scaunul șoferului. Avea deja motorul pornit, a aprins luminile din mașină pentru a vedea clar fața lui Koco.
-Cred că ești foarte bun la asta. Ai o ceartă cu 4 persoane, a continuat Brown.
- Ai spus-o ca și cum eu i-aș fi căutat pe cei patru nenorociți. Nenorociții ăia au venit după mine, a argumentat Koco Brown încă se uita fix în ochii lui Koco.
- Sunt dușmani fratelui meu Gap. Ei m-au atacat din cauza la fratele meu. De unde să știu că voi avea probleme? A continuat Koco. Pentru că s-a simțit nesigur dacă nu îi spune despre această problemă. Și părea că Brown și-a redus puțin intensitatea privirii.
- Atunci de ce nu poți evita asta? Întreba Brown.
- Dacă aș fi putut evita, atunci nu eram lovit cu piciorul? Ce întrebare ciudată, a răspuns Koco
- Ai o gură bună ar fi trebuit să te las să fi lovit cu piciorul, a spus Brown uitându-se furios la Koco.
- Îți mulțumesc Phi că m-ai ajutat, pot să plec acum? Întrebă Koco cu o voce joasă. Acum voia să meargă acasă pentru că simțea puțină durere în corp.
- Ia să văd, unde ai fost lovit? După ce a spus asta, Brown întinse mâna și apucă capul lui Ko și îl întoarse ținându-i fața în palme.
- Oh, phi Brown, o să mor din cauza ta. Vrei să-mi rupi capul? Strigă Koco pentru că Brown l-a tras cu putere. Brown a ridicat un zâmbet ușor din colțul gurii.
- Este bine. Nu ai vânătăi pe fața, a spus Brown pe un ton batjocoritor.
- Desigur, trebuie să-mi protejez mai întâi chipul frumos, a răspuns imediat Koco.
- He, he, atât de frumos și de narcisist, uită-te la brațul tău, a spus Brown sarcastic înainte de a apuca brațul lui Koco pentru al privi. Deși luminile din mașină nu erau foarte puternice dar era suficient să vadă vânătăile.
- Hei, ușor phi Brown. Mâinile tale sunt atât de grele, a spus Koco când Brown i-a strâns brațul unde era vânat.
- O să mă lovesc mai tare chiar acum. Unde este casa ta? Întrebă Brown. Koco se uită la Brown confuz.
- De ce, phi? Întrebă Koco înapoi.
- Te duc eu, răspunse Brown.
Capitolul 3
- Phi Brown, de ce ai o armă cu tine? Întrebă Koco curios.
- Pistolul ăsta? A întrebat Brown și Koco a dat din cap.
- E al nepotului meu, l-a uitat în mașină, a răspuns Brown calm care avea ochii ațintiți la drum.
- Serios, câți ani are nepotul tău? Poate să poarte o armă? Vreau să învăț cum să trag cu o armă, a continuat să spună Koco.
- Are șapte ani, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se amuțească.
- Uh...Cine are 7 ani? Koco a întrebat doar pentru a fi sigur că nu auzise greșit. Sau dacă Brown vorbea despre altcineva?
- Nepotul meu, a răspuns Brown, întorcându-se ușor să se uite la fața lui Koco.
- Hei, cum poți să-l lași să folosească o armă? E încă un copil, a exclamat Koco uimit. Brown a oftat ușor înainte de a întinde mâna să deschidă sertarul din consola mașinii și să scoată pistolul
Puf!...
Brown i-a trântit pistolul peste cap, nu prea puternic. Dar l-a durut doar un pic
- O, ce-i cu tine Phi? Koco strigă din nou înainte de a accepta arma pe care i-a înmânat Brown.
- La naiba, ești nebun. Câți ani ai acum? Un copil de 7 ani, cum poate să poarte o armă adevărată? Spuse Brown epuizat. Koco ridică pistolul și îl examină.
- Un pistol de jucărie, Phi? Întrebă Koco.
- Oh, un copil de 7 ani cum poate avea o armă adevărată. Când ești liber, du-te să-ți faci un controlul la cap, a spus Brown în timp ce Koco punea pistolul de jucărie în torpdou.
- Oh, am crezut că este o armă adevărata, Spuse Koco puțin dezamăgit. Brown clătină din cap.
- Deci ce ai ieșit să faci? De ce te duci acasă atât de târziu? Întrebă Brown.
- M-am dus să duc o fată acasă, apoi am fost să joc jocuri, a răspuns Koco scurt, făcându-l pe Brown să rămână tăcut pentru o clipă, înainte de a ridica un zâmbet în colțul gurii.
- Ai mâncat-o deja? Întrebă Brown, dar Koco își ridică din sprâncene nedumerit.
- Uite, mănânc, a răspuns Koco arătându-i lui Brown punga cu bomboane din mână. Brown și-a ridicat mâna pentru a-și freca fața apoi și-a ciufulit puțin părul
- Te voi lovi cu piciorul chiar acum? La naiba, mă refer la fata pe care ai trimis-o acasă, i-ai făcut ceva? Nu vorbesc despre mâncare adevărată, idiotule, înjură ușor Brown.
- Oh, spune clar, Phi. Eu mă gândeam la desert. Și dacă am mâncat fata sau nu am mâncat-o încă ce legătură are cu tine, frate, a răspuns Koco, Brown s-a uitat ușor la el, dar Koco se prefacu imediat că se uită în afara mașinii pentru că nu voia să fie lovit cu pumnul.
- Vorbește frumos o să te dau afară din mașină chiar acum, spuse Brown. Așa că Koco a tăcut. În timp ce se apropia de casa lui Koco i-a arătat drumul apoi i-a spus lui Brown să-și parcheze mașina în fața casei sale.
- Mulțumesc Phi, a ridicat Koco mâna în semn de mulțumire înainte de a deschide ușa mașinii. Brown a coborât și el din mașină și a mers să privească în fața casei lui Koco
- Familia ta vinde tăiței și înotătoare de rechin? A întrebat Brown în timp ce Koco era pe cale să descuie poarta case. Koco a înghețat puțin înainte de a se întoarce către Brown
- Da, a răspuns Koco
- Hmm, bune, o să vin să te susțin, spuse Brown încet. Koco nu a spus nimic. Dar Brown rămase nemișcat.
- Nu te întorci? Întrebă Koco surprins
- Intră tu mai întâi în casă, spuse Brown, se Koco încruntă ușor.
- Se comportă ca și cum aș fi o femeie, se plânse Koco încet înainte de a intra în casă și de a încuia ușa. Când Brown a văzut că Koco a intrat în casă, s-a întors la mașina lui și s-a întors acasă.
Ziua următoare
Koco se trezește de dimineața dar încă nu-și văzuse fratele. Deci încă nu i-a spus despre evenimentul de ieri. Așa că a trebuit să ia un autobuz pentru a-și lua motocicleta de la 7-Eleven și a merge la universitate ca de obicei. Își făcuse o întâlnire cu Ym pentru a lua micul dejun împreună în fața universității. Koco a așteptat destul de mult, dar fata tot nu a apărut. A sunat-o, dar telefonul ei era oprit. Koco a așteptat aproximativ o oră și apoi a mers să-și vadă prietenii de la facultate.
- Ce e în neregulă cu tine? Ai o față încruntă din nou? Ești mereu stresat. Îl salută Tim când îl văzu pe Koco mergând spre el.
- Nu sunt stresat, doar frustrat. La naiba, unde s-a dus Ym? A văzut-o cineva? Mi-am făcut o întâlnire cu ea să mergem să mâncăm împreună. Dar ea nu a apărut. Și nu o pot contacta la telefonul, s-a plâns Koco prietenilor săi.
- Nu am văzut-o, trebuie să te duci să te uiți la grupul ei de prieteni. Uite acolo, a spus Tim, făcându-l pe Koco să-și amintească ceva.
- Oh, nu ești prietenul meu sau ce? De ce m-ai lăsat să stau și să mai aștept atâta timp, a mormăit din nou Koco și apoi l-a invitat pe Tim să meargă împreună spre prietenii lui Ym.
Koco și Tim le caută pe prietenele fetei și le-au găsit stând la masa de sub copac. Koco l-a înghiontit pe Tim ca să merge împreună. Dar Coco a trebuit să se oprească când Tim i-a apucat mai întâi gulerul cămășii.
- Koco, uită-te acolo, îi spuse Tim, arătând în cealaltă direcție, care este pe drumul din fața clădirii facultății. Koco s-a încruntat imediat când și a văzut-o pe Ym coborând dintr-o mașină. Dacă nu se înșelat, este mașina lui Brown Pentru că l-a dus acasă aseară cu mașina aia. Koco se uită la plăcuța de înmatriculare și a devenit și mai încrezător. Apoi s-a dus imediat spre fata care a coborât din mașină și dus direct să vorbească cu șoferul. Când a ajuns lângă mașină, l-a văzut pe Brown stând în mașina cu geamul si deschis vorbind cu 2 fete.
- Ym! a strigat Koco fata cu o voce profundă, făcând-o pe fata să se întoarcă surprinsă. Brown se uita calm la Koco
- P... P’ Koco, îl strigă tânăra pe Koco cu o voce ezitant.
- Îți amintești că aveam o întâlnim de dimineața în fața universității, nu-i așa, Ym? De ce ai venit cu phi Brown? A întrebat-o Koco direct pe tânără în timp ce se uita la fața lui Brown cu neplăcere când a văzut că acesta zâmbește.
- Păi... Fata rămase fără cuvinte.
- Nun e nimic prea mult, mi-am luat juniorul să mănânce... orez, a spus Brown cu o voce joasă, aruncând o privire batjocoritoare la fața lui Koco, obligându-l pe Koco să se întoarcă pentru a privi fața fetei care stătea acum în fața lui.
- Dar Ym se întâlnește cu mine, P’Brow, îi spuse Koco lui Brown cu o voce profundă.
- Știu, am văzut-o stând și așteptând autobuzul. Așa că i-am oferit un drum până la școală. Apoi am invitat-o să mănânce deoarece îmi era puțin foame. Așa că a trebuit să mă însoțească, a răspuns Brown. Koco se uită din nou la tânără cu resentimente. Ea avea o întâlnire cu el dar s-a dus cu un alt bărbat
- Hai să vorbim despre asta mai târziu, am plecat, a spus Brown, închizând geamul mașinii și plecând imediat. Koco își strânse pumnii.
- Phi Koco... eu... Fata a încercat să-i explice lui Koco pentru al face să înțeleagă.
- Nu spune nimic, Ym. Sunt prost dispus acum. Spuse Koco pe un ton aspru și imediat s-a întors la grupul său fără să o asculte pe fată. Tim s-a grăbit și el să-și urmeze prietenul.
- Calmează-te, spuse Tim.
- Ce naiba, cum să mă calmez? La naiba! Ea și-a făcut o întâlnire cu mine, dar s-a dus cu altcineva. Și este și phi Brown. El știa foarte bine că flirtez cu ea. Ce dracu a fost asta, ce încearcă să facă? Koco urlă frustrat.
După noaptea trecută când Brown a venit să-l ajute el s-a simțit mai relaxat. Dar acum, Koco era atât de enervat.
- Dar asta e bine. Te-a făcut să realizezi că Ym este capricioasă și nu este deloc de încredere. Ea a făcut o întâlnire cu tine mai întâi, dar apoi a mers cu phi Brown, a spus Tim, făcându-l pe Koco să rămână tăcut pentru o vreme.
- Oricum nu am vrut să o iau nimic în serios pe Ym. Dar mă simt prost. Înțelegi, nu? I-a spus Koco prietenului său. Tim dădu din cap
- Nu mă voi mai întâlni cu ea, s-a hotărât Koco pentru că nu-i plăcea ca nimeni să-l facă să-și piardă fața așa. Koco și Tim s-au întors la grupul lor de prieteni. Să se pregătească pentru cursuri.
Koco era încă supărat din cauza incidentului de dimineață și, în pauza de prânz, l-a văzut pe Joe plimbându-se cu un prieten de la o altă facultate pe nume Graf. Așa că a mers și s-au pus în fața lui la coada de la restaurantul Pad Thai, căutând o modalitate de al hărțui pe Joe pentru a-și evacua frustrările. Când Joe a mers să cumpere apă Koco a trecut din nou peste coadă, ca de obicei, făcându-l să se ciocnească puțin cu Joe. Dar Graf l-a tras pe Joe înapoi la masă mai întâi.
Koco își ridică un zâmbet în colțul gurii, văzând că Joe nu îndrăznea să-l înfrunte. Dar Koco a trebuit să se oprească când s-a întors pentru a vedea ochii fioroși ai cuiva care stătea cu Pakin nu departe de locul unde era. Koco era deja iritat, așa că nu s-a gândit să spună ceva. S-a îndreptat spre grupul său de prieteni ca de obicei.
- Vino la antrenament în seara asta, se auzi vocea lui Brown din spate după ce Koco și prietenii lui au luat o prânzul, dar încă stăteau în cantină și vorbeau. Koco se întoarse ușor să se uite la Brown cu o față încruntată.
- Bine, phi Brown, a răspuns Tim. Brown a pus mana pe gâtul lui Koco și l-a strâns ușor, făcându-l să stea nemișcat. Toți prietenii lui stăteau în liniște.
- Nu îmi pune răbdarea la încercare Koco, spuse Brown dezinvolt, strângând ușor gâtul lui Koco. Apoi i-a dat drumul la mână înainte de a merge să-l găsească pe Pakin care îl aștepta nu departe.
- Ce a vrut să spună P’Brown? Întrebă nedumerit un alt prieten al lui Koco. Koco și-a frecat supărat ceafa.
- La naiba, este cu siguranță din cauza lui Joe. Ce-i atât de bun la nenorocitul ăla, la naiba, să terminăm cu asta, mormăi Koco, făcându-l să-l displacă și mai mult pe Joe
După școală
Sportivii de baschet ai facultății s-au adunat în sala de sport pentru a exersa. Și asta l-a frustrat din nou pe Koco când Brown l-a invitat pe Joe să exerseze împreună și Pakin a văzut bine acest lucru.
- Astăzi, îi voi lăsa și pe juniori să se antreneze. Nu jucați murdar, s-au înțeles? a spus Pakin cu o voce plată, făcându-l pe Koco să se uite la Joe care stă pe margine.
- Să sperăm că nu vor fi probleme, spuse Pakin încet, uitându-se la toți membrii echipa.
- P’Pakin a luat deja o decizie. Ce putem spune? Koco nu s-a putut abține să nu vorbească. La urma urmei, oricum nimeni nu a îndrăznit să se certe cu Pakin și Brown.
- Da, așa am hotărât, spuse Pakin cu răceală. Până când Tim care stătea lângă Koco își pune brațul pe umeri lui Koco și îi face semn să nu mai spună nimic. Koco a stat în tăcere După ce a vorbit și a fost de acord, Pakin le-a permis sportivilor să-și facă încălzirea. Înainte de a începe să concureze cu studenții din primul an pe care Brown i-a invitat să exerseze, unul dintre ei fiind Joe.
Brusc!!!
- La naiba, înjură Koco în timp ce Joe îi smulse mingea de baschet din mână. Dar Koco nu mai putea face nimic pentru că Pakhin era cu ochii pe el. Sunetele pantofilor sport se auzi tot timpul puternice pentru că nu toată lumea se antrena. Coco a văzut ritmul lui Joe și se concentră pe el.
Priza!!
Joe a încremenit pentru o clipă când Koco a fugit și l-a lovit puternic pe umăr. Joe se întoarse imediat să se uite la Koco. Koco s-a uitat doar la Joe și s-a prefăcut că nu-i pasă.
- Joci dur, a spus o voce care alergă în spatele lui, făcându-l pe Koco să se întoarcă să se uite și a văzut că Brown ridică un deget spre el.
După ce meciul se inceie, echipa de seniori a baschetbaliștilor a învins echipa de juniori cu victorie decisivă. Pakin i-a lăsat pe tinerii din echipă să stea și să se odihnească. Koco s-a așezat și s-a odihnit cu prietenii săi în timp ce se uita la Joe. Văzând că lui Pakin și Brown păreau să-l placă pe Joe, în special Brown, care a râs prietenește cu Joe, l-a făcut pe Koco să se simtă și mai inconfortabil.
- Am făcut atât de multe pentru a obține această victorie, dar de ce pare că-l plac pe acel puști? Koco le-a vorbit prietenilor săi nu prea tare.
- Despre cine vorbești? De Joe? Întrebă Tim înapoi.
-Da, răspunse Koco, uitându-se la Joe cu nemulțumire.
- Cred că phi Brown vorbește normal. La fel ca și cu alți copii, a spus un alt coechipier
- Dar cu mine, vorbește de parcă ar vrea să mă omoare, a continuat Koco
- Și ție îți place să-l enervezi, nu-i așa? Spuse un alt prieten făcându-l pe Koco să se întoarcă și să-l privească indiferent. Dar nu a spus nimic până când Pakin i-a chemat pe sportivi să se antreneze un timp și apoi i-a lasat să plece acasă.
Brusc!!
Înainte ca Koco să plece să-și ia geanta, Brown s-a apropiat și l-a îmbrățișat mai întâi de gât, făcându-l puțin uimit.
- Hai să vorbim puțin, spuse Brown încet. Koco a înțepenit puțin.
- Despre ce vrei să vorbim, phi Brown? Întrebă Koco, cu vocea puțin aspră. Se întoarse să se uite la prietenii săi dar prietenii lui nu a îndrăznit să se amestece.
- Haide, spuse Brown cu o voce joasă înainte de a-l trage pe Koco să meargă cu el și se îndreptat spre partea din spate a sălii de sport, pe unde nici o persoană nu trecea. Koco rămase nemișcat în timp ce Brown stă în fața lui, privindu-l fix.
- Ce ai de spus? Întrebă Koco înapoi.
- Ce dracu crezi că faci? Întrebă Brown încet.
- Ce am făcut? Întrebă Koco înapoi în scurt timp
- Ai continuat să-l tachinezi pe Joe. Nu crede că nu știu, Brown arătă spre fața lui Koco privindu-l cu ochi de reproș, făcându-l pe Koco și mai iritat.
- Nu l-am tachinat deloc. Am jucat doar baschet. În timp ce jucăm, este normal să ne ciocnim unul cu celălalt. Și voi ați jucat împotriva adversarilor așa înainte, a spus Koco, dând un exemplu lui Brown.
- Era un meci și se întâmplă. Dar ceea ce faci, știu că este intentionat, a spus Brown din nou. Koco mormăi puțin.
- Cum poți să știi tu mai bine decât mine? Nu am făcut-o intenționat. Nu am nimic altceva decât să joc, a spus Koco și a vrut să plece. Dar Brown a tras gulerul tricoului sport al lui Koco, făcându-l pe acesta să se retragă ușor.
- Ești atât de copilăros. Ești elev de școală elementară? Întrebă Brown cu o voce profundă. Koco i-a tras mâna de pe gulerul sau. Apoi se întoarse să se uite la Brown cu o expresie supărată.
- Ce e în neregulă cu tine? În această dimineață ai ieșit cu facă cu care flirtam, știai bine asta? Dar tot te-ai încurcat cu ea, de ce? Spuse Koco
- Treaba mea, ridică Brown din umeri.
- Atunci și asta e treabă mea, a răspuns Koco și a vrut să se îndepărteze. Crezând deja că Brown nu-i va mai spune nimic despre fată.
Brusc!!
- Uf!!!
Brown l-a tras pe Koco si și-a împins cu spatele de perete. Koco se uită la el cu șoc și neînțelegere.
- Vrei să știi ce am făcut azi dimineață? Întrebă Brown cu un zâmbet viclean făcându-l pe Koco să se simtă ciudat.
- Nu este nevoie, nu vreau să știu atât de mult, încercă Koco să îl întrerupă, încercând să găsească o cale de a scăpa de Brown. Dar Brown și-a pus mâinile de ambele părți și i-a blocat calea pentru ca Koco să nu poată scăpa.
- Dar vreau să-ți spun, a spus Brown înainte de a-și apropia încet fața către Koco, făcându-l să facă ochii mari imediat.
Koco s-a micșorat în stare de șoc dar spatele îi era lipit de perete.
- Hei, ce ai de gând să faci? Koco ridică mâna pentru a-i împinge pieptul lui Brown înapoi. Dar Brown a zâmbit viclean. Apoi s-a forțat să se apropie puțin de Koco. Koco se strădui din răsputeri să-l alunge pe Brown. Dar nu înțelegea de ce nu putea lupta cu el. Inima lui Koco a bătut puternic și mintea lui era goală pentru că nu știa ce va face Brown.
Dintr-o dată, o idee i-a apărut în capul lui Koco, făcându-l să închidă ochii în mod automat în timp ce se gândea șocat că Brown avea de gând să îl sărutat.
- Hm, ce crezi că o să fac? Vocea lui Brown se auzi cu un râs ușor înainte de al elibera pe Koco. Koco deschise ochii simțind că își pierde fața din nou.
- Habar n-am, nu m-am gândit la nimic, a negat rapid Koco
- Credeai că o să te sărut? A întrebat Brown făcându-l pe Koco să înghețe puțin
- Cine ar fi nebun să gândească așa? Bărbați împreună!! Vrei să ne trăsnească un fulgerul și să murim. Am crezut că o să mă lovești, a susținut Koco
- De unde știi că va lovi un fulger? Întrebă Brown înapoi. Koco deveni morocănos și dorind să plece de acolo cat mai repede.
Dintr-o dată!!
- Oh... ah! Strigă Koco șocat când a fost tras brusc de Brown ș buzele lui Brown se lipi de buzele lui Koco. Koco încremeni în stare de șoc.
Brown a putut să-și strecoare imediat limba fierbinte în gura lui Koco. El a încercat să scape de îndată ce și-a revenit din șoc. Dar Brown l-a ținut strâns. El și-a impletit vârful limbii de a lui Koco tachinându-l ușor. Nu a fost o sărutare profundă, dar Brown i-a supt ușor buzele înainte de a se desprinde și al elibera.
Koco și-a ridicat rapid mâna și și-a șters gura.
- Ce naiba faci? Strigă Koco cu fața roșie. Era un amestec de furie și jenă. Brown ridică privirea spre cer.
- Nu văd ca fulgerul să ne lovească, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se uite la persoana din fața lui cu ochi furioși.
- Ce naiba faci? Sunt bărbat, nu sunt gay, a strigat Koco la Brown în timp ce mâna lui și-a șters și gura continu.
- Nici eu nu sunt gay, a răspuns Brown pe un ton normal. Cu atât mai mult Koco nu îl înțelegea pe Brown.
- Woo, ce e cu tine? Koco mârâi frustrat înainte de a se îndepărta grăbit de el când i s-a oferit ocazia. Brown se uită în spatele lui Koco cu un chicotit ușor în gât și se întoarse să se uite la prietenul său care mergea spre el.
- Tachinându-l atât de mult, te va urî. Spuse Pakin cu o voce calmă și îi întinse geanta. Brown ridică ușor din umeri.
- Nu sunt un erou bun ca tine, a spus Brown în timp ce-și accepta geanta.
- La naiba, nenorocitule, înjură Koco în timp ce intra în sală să-și ia geanta.
- Koco, de ce te-a chemat phi Brown? Tim, care aștepta, l-a întrebat imediat pe prietenul lui făcându-l pe Koco să înghețe.
Deodată, în capul lui a apărut imaginea lui Brown sărutându-l. Chiar dacă nu s-au sărutat cu pasiune dar l-a făcut pe să simtă mâncărimi în inimă.
- Să vorbesc despre Joe, răspunse Koco scurt și se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- De ce? Întrebă Tim curios.
- Nu contează, să ne întoarcem. În acest timp, nenorocitul ăla de Gap se întoarce rar pentru a ajuta la muncă în restaurant. Nu știu unde umbla. Dacă mă întorc târziu, Tie ne-ar ucide pe amândoi, a mormăit Koco, fără a fi serios înainte de a-și lua geantă și a-și lua rămas bun de la prietenul său pentru a merge imediat acasă.
- Phi Koco fă nota la masa 5, se auzi vocea unuia dintre angajații. Koco s-a dus apoi să facă notă și ia dat banii mamei sale. În acest moment, încă mai intrau multe persoane în restaurant. Koco s-a dus să ia comenzi și a ajutat la lucru până când picioarele l-au durut.
- Puteți intra înăuntru, a invitat noii clienți vocea unui angajat. Dar Koco nu s-a întors să se uite. S-a întors doar când angajatul a venit la el.
- Ce s-a întâmplat? L-a întreba Koco.
- Seniorul tău este aici. Hei, du-te și ia-i comanda, a răspuns băiatul, făcându-l pe Koco să se întoarcă să se uite înainte să se oprească când l-a văzut pe Brown stând și privindu-l cu o sprânceană ridicată.
- De ce ai venit aici, mormăi Koco, dar a trebuit să meargă la masa lui Brown unde stătea singur.
Aura frumoasă a lui Brown i-a făcut pe alți clienți să întoarcă capetele să privească cu interes.
- Ce vrei, Phi? Întrebă Koco cu o voce ușor severă pentru că încă era jignit că Brown îl sarutase.
- De ce proprietarul se încruntă la un client așa? Brown s-a prefăcut că întreabă înapoi, dar nu suficient de tare.
- Phi, sunt foarte ocupat. Restaurantul este plin de clienți. Vezi asta? Comandă ce vrei, a răspuns Koco, încercând să nu pară prea dur.
- Ce îmi recomanzi? Întrebă Brown.
- Totul, a răspuns Koco prompt făcându-l pe Brown să zâmbească puțin.
- Atunci poți să alegi ceva pentru mine, orice. Depinde de tine, a răspuns Brown. Acest lucru la făcut și mai enervat pe Koco. Dar era prea târziu să spun ceva. Mama lui a venit la ei.
- Koco e un senior de al tău? mama lui Koco a venit pentru al saluta pe Brown.
Brown și-a ridicat mâinile pentru a o saluta știind că este mama lui Koco. Brown nu a putut să nu fie uimit când a văzut că mama lui Koco era pe jumătate thailandeză.
Coco se uită la el dar a fost suficient pentru a înțelege că Brown trebuie să fi fost puțin surprins că nu are aspectul occidental al mamei sale.
- Bună, mă numesc Brown, sunt un senior de la facultate și sunt în aceeași echipă de baschet cu Koco a salutat Brown și a răspuns politicos.
- Ești foarte chipeș. A comandat ceva, Ko? Mama s-a întors să-l întrebe pe Koco, care stătea cu o față supărată.
- Nu încă, tocmai a venit aici prima data, așa că nu știe ce este delicios. Îl voi lăsa pe Koco să mă ajute să aleg, a răspuns Brown cu o voce normală, făcându-l pe Koco să se încrunte și să se uite imediat la fața lui ca și cum l-ar tachina.
- I-ai recomandat ceva? Mama s-a întors să-l întrebe pe Koco.
- Totul la restaurantul nostru este delicios. Mama îl va lăsa să mănânce totul, nu? O întrebă Koco pe mama lui, pe jumătate sarcastică.
- A venit singur. Cum poate să mănânce totul? Ce zici de o supă din fălci de pește, Brown? Mama lui Koco i-a sugerat lui Brown. Iar acesta a acceptat zâmbind.
- Da, a răspuns Brown înainte ca mama lui Ko să meargă și să-i spună ea însăși tatălui lui Koco.
- Stai puțin, strigă Brown când a văzut că Koco era pe cale să plece. Koco se întoarse și își ridică sprâncenele spre el.
- Nu te-ai gândit să întrebi ce voi bea? Întrebă Brown. Koco respiră adânc și se întoarse să stea din nou lângă masa lui.
- Ce vrei să bei? Koco a întrebat înapoi.
- Cola, răspunse scurt Brown. Koco s-a dus să comande personalului și îl trimite pe angajat să-l servească pe Brown. Tot timpul în care Koco a ajutat în restaurant nici măcar nu s-a apropiat deloc de masa lui Brown.
Doar mama și tatăl lui s-au dus să-l salute și să vorbească cu Brown. Când a fost timpul să facă notă și să încaseze bani a fost inevitabil pentru că nimeni nu era liber.
- Hei, de ce ți-e frică? De aceea nu te-ai apropiat deloc de mine, îl tachina Brown.
- 235 baht, Koco nu răspunse, spunându-i în schimb suma de plătit.
- Oh, ți-e frică să nu fii sărutat, a spus Brown din nou uitându-se la Koco.
Capitolul 4
- Ce naiba zici? Koco s-a apropiat imediat de masa lui Brown și l-a întrebat printre dinții, dar nu foarte tare, în timp ce se uita în jur pentru că îi era teamă că cineva va auzi ce spunea. Brown zâmbi ușor.
- Spun adevărul, ce altceva? Răspunse Brown serios.
- Nu mi-e frică de nimic Phi, nu am venit pentru că trebuie să ajut la treabă, a spus Koco. Dar Brown a zâmbit de parcă l-ar fi prins cu minciuna. Koco era puțin frustrat.
- Bine, cum zici tu? am să plec, răspunse Brown.
- Dar încă nu mi-ai plătit, a cerut imediat Koco banii pentru mâncare.
- Oh, am uitat. Nu trebuie să îmi dai restul. O să-ți las bacșiș, Brown îi dădu 240 de baht lui Koco și se ridică apoi îl bătu ușor pe Koco pe umăr înainte de a merge să-și ia rămas bun de la părinții lui Koco și a ieșit din restaurant. Koco se uită la banii din mână.
- Phi Brown este prea zgârcit, bacșișul este doar 5 baht, se plânse Koco în timp ce se uita cu neînțelegere la spatele lui Brown. A simțit că Brown a ajuns să-l deranjeze prea des în ultima vreme așa că va continua să-și facă cunoscută prezența mai des decât înainte.
Când a ieșit din restaurantul lui Koco, Brown se întoarse direct la apartamentul său. Casa părinților lui era într-o altă zonă din Bangkok. Dar uneori Brown dorea să fie singu. Prin urmare, părinții lui au cumpărat un apartament pentru el.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Brown a sunat, așa că l-a ridicat pentru a arunca o privire înainte de a se încruntă ușor pentru că a văzut că era un număr ciudat.
- Da. Brown a răspuns la apel.
(„Oh.. phi Brown, sunt Ym.”) Vocea fetei răsună făcându-l să se încruntă puțin. Și-a amintit că nu i-a dat fetei numărul lui.
- De unde ai numărul meu? Întrebă Brown înapoi cu o voce calmă.
(„Prietena meu a făcut rost de el pentru mine. Îmi pare rău că am luat numărul lui P’Brown fără să-ți ceară permisiunea.) A spus fata cu voce joasă.
- Știi că astea sunt proaste maniere. Dar totuși ai făcut-o, a spus Brown, făcând-o pe fata să tresare puțin.
- Deci, ce m-ai sunat? Întrebă Brown, știind că tânăra ar fi destul de uimită de el pentru că dimineața s-a purta ca un domn care avea grijă de ea.
(„Uh... Eu vreau să-l invite pe phi Brown la cină pentru a-ți mulțumi că azi dimineață că m-ai dus să iau micul dejun, i-a spus fata.
Brown și-a ridicat un zâmbet ușor în colțul gurii. Era un bărbat care avea aceleași dorință de sex ca oricine altcineva. Dar Brown nu ia un partener în serios dacă acea persoană îl invită ea mai întâi. Ca această tânără care l-a sunat. Brown a făcut ceva cu telefonul lui.
- Nu vreau ca Koco să te înțeleagă greșit, Ym, răspunse Brown cu un rânjet.
(„Oh, eu și P’Koco nu avem nimic de-a face unul cu celălalt. Suntem doar senior și junior”) Fata a negat imediat pentru că a crezut că Brown o place. Și Brown era o opțiune mai bună decât Koco în ochii ei.
- Așa este? Dar văd că tu și Koco vă înțelegeți bine, a întrebat Brown
(„Ei bine, P’Koco flirtează cu mine. Dar mie nu-mi place de el”, ) spuse fata cu o voce joasă și stânjenită.
- Da, ah, Ym, trebuie să închid, eu conduc, hai să vorbim mai târziu, o întrerupe Brown înainte de a închide.
- Hm, a scos Brown un sunet din gât și a continuat să conducă.
Dimineața următoare
Brown a venit la universitate dimineața devreme. Scopul lui era să-l prindă pe Koco pentru că avea cursuri și dimineața.
După ce s-a întâlnit cu prietenul său Pakin, Brown a mers separat la grupul lui Koco căruia îi plăcea să stea la masa de lângă clădirea școlii. Când l-au văzut pe Brown mergând spre ei, grupul lui Koco și-a ridicat și mâinile în semn de respect pentru seniorul lor inclusiv Koco, care a trebuie să ridice mâinile pentru a-i oferi respect.
- Ce sa întâmplat, phi Brown? Întrebă Tim când îl văzu pe Brown mergând spre ei.
- Koco vino și vorbește cu mine, a spus Brown, făcându-l pe Koco să înghețe imediat și să-l privească suspicios.
- Poți vorbi aici, phi, spuse Koco temându-se că Brown îi va face o glumă ca ieri.
- Ești sigur, voi vorbi despre nong Ym a ta, a spus Brown, făcându-i pe prietenii lui Koco să întoarcă capetele și să se uite unul la altul cu suspiciune. Koco și-a încruntat sprâncenele.
- Ce s-a întâmplat? Koco a continuat să întrebe. Brown s-a prefăcut că se uită ezitant la fețele prietenilor lui Koco care se comportă de parcă ar fi cu adevărat important.
- Bine voi merge să vorbesc cu tine, a răspuns Koco, oferindu-i lui Brown un mic zâmbet apoi s-a ridicat să meargă cu Brown. Dar nu prea departe de grupul lui. Așa că Koco s-a simțit ușurat că nu va fi tachinat de Brown.
- Ce vrei să-mi spui? Întrebă Koco. Și el voia să știe ce avea de spus Brown despre acea tânără.
- Am ceva ce vrei să asculți, a spus Brown în timp ce își scotea telefonul.
- Nu știu. De unde a luat fata aia numărul meu dar nu vreau să fii mai prost. Sunt foarte amabil cu tine, a spus Brown pe un ton ușor enervat făcându-l pe Koco să nu-l creadă prea mult. Dar curiozitatea îl rodea.
- Ascultă, ar fi bine să-l deschizi urechile, a spus Koco în grabă, Brown ținu telefonul în mână.
- Dacă te las să asculți, ce ai la schimb pentru mine? Întrebă Brown, făcându-l pe Koco să-și încrunte imediat sprâncenele.
- Ce e în neregulă cu tine? Bine, vrei să ascult? Sau vrei doar ceva în schimb? Întrebă Koco, părând puțin turbulent.
- Amândouă... Ei bine, ce ai în schimb pentru mine? Întrebă Brown.
- Atunci nu vreau să ascult, s-a prefăcut că îi răspunde Koco. Brown ridică ușor din umeri.
- Bine, atunci să-i las pe P’Oi și P’Chat să audă asta bine? a spus Brown în glumă, dar l-a făcut pe Koco să se uite la fața lui cu severitate.
- Pot să-ți dau un castron de aripioare de rechin, a sugerat Koco când își amintit. Brown făcu o mutră supărată
- Asta este tot? Întrebă Brown înapoi. Koco oftă ușor.
- Adaugă o sticlă de Cola, phi Brown. Lasă-mă să-ți spun mai întâi că familia mea nu este foarte bogată, Koco ridicat puțin tonul.
- Lucrurile pe care mi le oferi le pot cumpăr și singur, a spus Brown cu o voce normală.
- Atunci ce vrei? Întrebă Koco curios.
- Asta e tot, i-a spus Brown lui Koco după ce a deschis clipul audio pe care l-a înregistrat când Ym l-a sunat aseară și i-a spus că nu îi place de Koco. Brown îl lasă pe Coco să asculte totul.
- Oricum nu mi-a păsat de ea, a spus Koco pentru că nu voia să-și piardă fața. De fapt, nu a luat-o în serios. Dar s-a simțit în secret frustrat că tânăra i-a vorbit lui Brown despre el în acest fel. Deși fata s-a comportat ca și cum l-ar plăcea pe Koco, dar dacă i s-a oferit un lingou de aur, nu s-ar gândi de două ori înainte de a sări de partea lui Brown.
- Bine, a răspuns Brown.
- Dacă o vrei, ia-o. Am flirtat cu ea doar pentru distracție. Dacă poți, dacă nu, e în regulă, a spus Koco cu nonșalanță. Brown a zâmbit ușor de parcă ar fi fost mulțumit.
- Nu m-am gândit la nimic. O vad doar că pe un junior, a spus Brown pe un ton nepăsător făcându-l pe Ko să se simtă în secret mulțumit că tânăra nu își va îndeplini visul, deoarece lui Brown nu îi păsa prea mult de ea.
- Bine, și nu uita de seara asta. Ne vedem la tine acasă, a încheiat Brown înainte de a pleca. Asta l-a făcut pe Koco a încremenească imediat, apoi și-a dat seama ce înțelegere făcuse cu Brown.
În seara aceasta, Koco le-a cerut elevilor să-și deseneze codurile. S-a rugat ca Joe să nu fie elevul din linia lui de cod, altfel s-ar lupta cu siguranță până la moarte în loc să se ajute reciproc. Se părea că nici Joe nu voia să-l aibă că linie de cod. Când a aflat cine era elevul din ultimul an, Koco le-a spus despre căutarea semnăturilor și găsirea elevului din ultimul an înainte de a-i lăsa să meargă pe drumuri separate.
- Hei, unde să mergem mai departe? Tim s-a apropiat și la îmbrățișat pe Koco și la întrebat. Koco a tăcut puțin pentru că își amintea bine că trebuia să meargă acasă din cauza înțelegerii pe care a făcut-o cu Brown. Jumătate din inima lui a vrut să-l tachineze pe Brown. Dar o altă jumătate se simțea neliniștită.
Dar înainte de a putea decide ceva, brațul lui Tim care îl ținea pe Koco a fost îndepărtat în timp ce brațele puternice ale altei persoane se plasă peste umărul lui Koco
- Ai uitat ceva? Vocea profundă a lui Brown răsună. Koco și Tim însuși rămaseră acolo, nedumeriți.
- N-am uitat, phi, răspunse Koco întorcându-se. Acum părea ca Koco nu putea merge nicăieri decât acasă.
- Unde te duci? Întrebă Tim curios. Koco îi zâmbi ușor.
- Treaba noastră. Nu trebuie să știi. Unde te duci Ko? Întrebă Brown. Koco a făcut o față morocănoasă.
- Da-mi drumul, Phi. O să te urmez cu motocicleta, a spus Koco înainte de a-și lua geanta și de a merge grăbit spre parcarea motocicletelor.
Cât despre Brown, s-a dus la mașina lui în mijlocul nedumeririi prietenilor lui Koco. Koco a mers cu motocicleta la casa lui cu Brown conducând în spatele lui. După ce a ajuns la restaurantul său, Koco s-a uitat la mașina parcată a lui Brown și a oftat din greu. Nu putea înțelege de ce Brown făcea asta.
- Te-ai întors azi devreme, a salutat mama lui Koco când și-a văzut fiul intrând.
- Seniorul meu a venit și el să ne viziteze restaurantul, mamă, i-a răspuns Koco mamei sale cu o voce lentă. Exact când Brown a intrat și a ridicat mâna pentru a-i aduce respect mamei lui Koco.
- Oh, Brown, a salutat mama lui Koco zâmbind.
- Astăzi, aș vrea să vă deranjez puțin, a spus Brown zâmbind. Mama lui Koco se uită nedumerită la chipul fiului ei.
- Seniorul meu vrea să vină să stea la noi acasă, mamă, a răspuns Koco, mama lui dând din cap cu un zâmbet.
- Stai jos, Brown. Este bine ca când în când Koco iși ia seniorii să ne viziteze acasă. Koco nu și-a adus niciodată seniorii să ne viziteze. Și-a adus prietenii aici, a spus mama lui Koco degajat.
Fiind o femeie metisă, mama lui Koco a înțelege gândirea tinerilor și a adolescenților, așa că s-a înțeles foarte bine cu prietenii fiului ei. Brown i-a zâmbit
- Mamă, lasă-mă să-l duc mai întâi pe phi Brown sus, în cameră. Apoi cobor să ajut, i-a spus Koco mamei sale pentru a o împiedica să mai spună ceva.
- Poți să stai mai întâi cu el în camera ta. Gap se va întoarce în curând, iar Tie va folosi și motocicleta ta pentru a cumpăra alimente, a spus mama lui Koco zâmbind.
Koco oftă ușor înainte de a intra înăuntru. Nu înțelegea deloc de ce mama lui l-a rugat să-l ducă mai întâi pe Brown în dormitorul lui.
- Camera mea este puțin dezordonată, a spus Koco. În timp ce deschidea ușa dormitorului și intră. Brown se uită și el cu atenție în jur.
- A cui este camera asta de alături? Întrebă Brown în timp ce intră în camera lui Koco și închide ușa, dar fără a o bloca.
- E camera fratelui meu, Gap, se va întoarce în curând. Te poți așeza oriunde ești confortabil, a spus Koco nonșalant în timp ce își atârna geanta lângă dulap.
Dormitorul lui Coco nu era foarte dezordonat așa cum a spus. Brown s-a apropiat să stea pe pat, deși avea și o canapea mică pe care să stea.
- Mi-ai spus să stau oriunde, a spus Brown când a văzut ochii lui Koco privindu-l. Koco oftă ușor și merse să pornească computerul.
- Pot să te întreb ceva, phi Brown. De ce vrei să vii în camera mea? Întrebă Koco. Era, de asemenea, suspicios cu privire la persoana care îl sărutase. Așa că a ales să stea la o oarecare distanță de Brown. Și Brown însuși a privit în altă parte.
- Nu fi indiscret, s-a prefăcut Brown că spune, făcându-i fața lui Koco puțin încordată.
- Cum să nu fiu curios? Ei bine, aceasta este camera mea, a strigat Koco. Brown arăta de parcă ar râde dar se ridică uimindu-se puțin la Koco.
- Poți să te comporți frumos. Nu trebuie să ai foarte mult grijă de mine. Casa ta este ca casa mea, a spus Brown pe unton prietenos înainte de a începe să exploreze camera lui Koco.
- Va fi și casa ta ca și casa mea? Întrebă Koco sarcastic. Brown ridică puțin din umeri.
- Este bine dacă vrei să mergi la mine acasă cândva. Nu mă deranjează, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin pentru că nu credea că Brown va răspunde așa.
- Hei, acesta ești tu când erai copil? Brown a luat o ramă foto care conținea o poză cu Koco în copilărie. Este o poza cu el ținând în sus semnul școlii când era la grădiniță. Purtat haine thailandeze tradiționale pentru bărbați în fotografie.
Fața lui Koco a devenit roșie când a văzut poza din mâna lui Brown.
- Hei, phi Brown, lasă-o jos, Koco i-a luat grăbit poza din mână și a așezat-o la locul inițial. Dar Brown a luat o altă poză pe care să o privească.
- Oh, și această fotografie este drăguță, a spus Brown din nou când a luat o poză cu Koco când era copil. În imagine, Koco făcea baie gol în cadă.
- De ce ești așa obraznic? Koco luă din nou în grabă poza din mâna lui Brown. Aceste poze au fost aranjate de mama lui.
Koco nu sa gândit la asta pentru că era în camera lui. Când prietenii lui au venit și le-a văzut nu s-a simțit deloc jenat. Dar el nu înțelege de ce atunci când Brown se uită la pozele lui se simțea atât de jenat și nu vrea să fie văzut prea mult.
- Nu vrei să-l văd pentru că ești timid?... Sau... Brown se opri înainte de a spune ceva mai departe, înainte de a zâmbi viclean.
- Sau ce, phi? Întrebă Koco curios.
- Sau nu vrei să văd deoarece penisul tău are încă aceeași dimensiune ca atunci când erai copil? Brown se prefăcu că întreabă, făcându-l pe Koco să facă o pauză.
- Oh asta e o insultă. Dacă ești curajos hai să le scoatem și să le măsurăm, bine? Koco l-a provocat fără să stea pe gânduri. Poate pentru că de obicei este o persoană care nu cedează nimănui. Nu-i place ca nimeni să-l provoace sau să-l insulte. Brown a ridicat un zâmbet in colțul gurii.
- Ești sigur că vrei să te măsori cu mine? Nu sunt timid cu așa ceva, Brown a mers încet spre Koco în timp ce se preface că își descheie pantalonii, amintindu-i lui Koco de un eveniment trecut.
- Nu, nu, glumesc Phi, se grăbi Koco să spună, fluturând mâna pentru al împiedica pe Brown să se apropie mai mult de el. Brown a râs în gât când a văzut fața lui Koco înroșindu-se de rușine.
- Atunci de ce ai pornit calculatorul? A întrebat Brown când a văzut ecranul computerului aprins.
- Mă voi juca pentru un timp, a răspuns Koco, când și-a amintit și s-a dus să se așeze pe scaunul din fața computerului.
- Ești dependent de jocuri? Brown se apropie și se opri în spatele lui Koco făcându-l să se simtă fierbinte.
- Nu sunt chiar d ependent. Îmi place doar să mă joc când mă plictisesc, a mințit puțin Koco.
- Și vei lăsa oaspeții să se plictisească în timp ce tu stai să te joc, a întrebat Brown.
- Phi Brown, ai vrut să vi și să stai în camera mea. Așa că lasă-mă să joc un joc pentru o vreme, a spus Koco cu nepăsare. S-a gândit că acest lucru s-ar putea să-l facă pe Brown să se plictisească și să plece.
Brown nu a spus nimic. A continuat să exploreze camera lui Koco în timp ce Koco a continuat să se joace jocuri pe calculatorul lui. Zgomotul din spate era deranjant cu intermitențe. Dar tot nu se întoarse să se uite.
- He, he, râsul gutural continua să se audă periodic în urechile lui. Dar Koco tot nu s-a întors.
Mormăitul și râsetele se mai auzeau din când în când până când Koco nu a suportat și a trebuit să se oprească din joc și să se întoarcă să se uite.
- La naiba!! Hei!! P’Brownnn! Koco l-a înjurat și l-a strigat cu voce tare pe Brown, văzând o revistă porno și filme AV pe care le-a ascuns în sertarul dulapului unde își ține lenjeria, care a fost scoasă și îngrămădită pe podea. Koco s-a ridicat în grabă și s-a dus să le ridice imediat.
- De ce îmi cotrobăi prin cameră, Phi? Strigă Koco șocat. Când a vrut să le ua, Brown s-a prefăcut că le trage înapoi.
- Nu am nimic de făcut, așa că am continuat să explorez, a răspuns Brown chicotind.
- Îmi scoți lenjeria intimă și o rupi. Ești vreun pervers? Koco încă țipa dar a încercat să ia lucrurile din mâinile lui Brown și să întindă mâna pentru a smulge revista porno din mâna lui Brown.
Brown a profitat de ocazie când Koco s-a aplecat spre el și l-a prins de talia pe Ko pentru al trage în jos pentru a sta în poala lui puternică.
- Phi Brown, ce faci? Lasă-mă să plec! Koco strigă brusc șocat, gata să se zvârcolească din poala lui Brown.
Crack!!!
- Hei, mama mi-a spus să aduc niște apă... O voce se auzi și a deschis ușa camerei, făcându-i pe Brown și Koco să înghețe și să se întoarcă imediat să se uite. Gap stătea în uşă cu gura căscată.
Koco s-a tras repede în jos pentru a se așeza pe podeaua camerei. Brown a fost de acord să-l elibereze pe Koco în acest moment.
- Ar fi trebuit să încui camera, mormăi Brown pentru sine. Koco se întoarse să se uite la Brown șocat.
- Uh... nu am vrut să vă întrerup he, he. Mai târziu, te rog, încuie ușa. Dacă ar veni mama, ar leșina, a spus Gap în timp ce punea apa pe masa în camera lui Koco..
- De ce naiba să o încui? Nu este ceea ce crezi tu, i-a spus imediat Koco fratelui său mai mic. Gap se uită la grămada de reviste porno și CD-uri de pe podea cu un zâmbet.
- Oh, este normal. Când citesc sau mă uit la porno, trebuie să mă eliberez și eu. Dar nu am avut niciodată un prieten care să mă ajute să mă eliberez, a spus Gap.
Koco s-a ridicat și l-a lovit pe fratele său, făcându-l să cadă pe podea. Dar Gap a râs în timp ce-și tachina fratele.
- Eliberează-ți capul. Tocmai am căzut, iar acesta este un senior, i-a spus Koco fratelui său mai mic și l-a prezentat lui Brown să se acopere înainte ca și Brown să se ridice.
- Seniorul fratelui meu? Gap se întoarse să-l întrebe pe Brown. Brown dădu ușor din cap. Gap se uită la fața lui Brown pentru o clipă, înainte de a ridica un zâmbet în colțul gurii. Apoi s-a ridicat și l-a bătut ușor pe umărul fratelui său.
- Ai o muncă dificilă Phi, a spus Gap și a fugit imediat din dormitorul lui Koco, făcându-l pe Koco să stea în picioare confuz de cuvintele fratele său mai mic.
- Care este munca grea? Mormăi Koco, dar când s-a întors pentru a se uita la vazut pe Brown stând și uitându-se la el, fața i s-a îmbujorat, dar a încercat să păstreze o față serioasă.
- Cred că ar trebui să te întorc. Ai venit și ai făcut dezordine în camera mea așa. Mi-e prea lene să fac curat, a spus Koco imediat dându-l la o parte Brown.
- O să-i spun mamei tale că mă dai afară, a spus Brown în timp ce mergea confortabil să se așeze pe patul lui Koco. Koco s-a oprit puțin pentru că, dacă mama lui ar afla că s-a purtat urât cu seniorul lui, s-ar plânge până când i-ar fi amorțit urechile.
- De ce îmi faci dezordine în camera? Koco mormăi când a trebuia să vină să pună singur lucrurile care au fost scoase la locul lor.
- Bine nu voi mai scotoci. Lasă-mă să mă întind puţin, mă întorc curând, a răspuns Brown, luând o revistă de pe noptieră și deschizându-o că și cum s-ar juca.
Koco s-a uitat la Brown complet confuz. Nu a înțeles deloc de ce a făcut Brown asta? De ce a ajuns să fie atât de mult în preajma lui? Cu câteva zile în urmă nu era deloc așa. Dar Koco nu s-a gândit să întrebe. Când a terminat de aranjat lucrurile în dulap, Koco s-a întors apoi să stea și să continue să se joace. Dar s-a întors să se uite la Brown din când în când. Brown citea în liniște o revistă sport până a trecut ceva timp.
- Mă întorc acum, spuse Brown, făcându-l pe Koco să se întoarcă imediat să se uite la el.
- O să cobor să te conduc, spuse Koco bucurându-se că Brown se hotărâse să se întoarcă. Așa nu ar fi trebuit să stea în gardă.
- Este în regulă, nu sunt un copil, nu mă voi pierde, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se simtă enervat în secret. Dar nu a îndrăznit să spună mare lucru. Koco a mers să-l conducă pe Brown la ușa dormitorului său. Plănuia să mai joace puțin și apoi să coboare să-și ajute părinții să închidă restaurantul.
Pup!
Brusc, Brown s-a aplecat să-i sărute buzele lui Koco și s-a îndepărtat, făcându-l să facă ochii mari și să se retragă ușor în timp ce cu o mână și-a acoperi gura.
- Hei, phi Brown, îl strigă Koco pe Brown șocat. Brown a zâmbit ușor, apoi a coborât pe scări, făcându-l pe Koco să rămână încremenit pentru o clipă, înainte de a se grăbi înapoi și de a închide ușa dormitorului. Koco stătea sprijinit de ușa dormitorului său în timp ce clătina din cap și își freca dosul mâinii de gură.
- La naiba, ce naiba e cu el? Koco strigă șocat și confuz, încercând să alunge scena sărutului care se relua în mintea lui. Dar părea să persiste.
Ding... Ding!
A sunat mesajul un mesaj pe telefonul lui Koco mobil. El l-a luat și a apăsat să citească și a văzut că era un mesaj de la Brown.
💌... Vreau să păstrez această poză ca amintire.
Koco se încruntă înainte ca ochii să i se mărească din nou când Brown i-a trimis o poză cu el făcând baie gol din copilărie, ceea ce l-a făcut pe Koco să se grăbească la raft și să caute poza. Dar a descoperit că poza a fost scoasă din ramă. Koco a fugit repede din dormitor jos pe scări.
- Ce naiba fugi așa, o să cazi pe scări și o să-ți rupi gâtul, l-a certat mama lui când și-a văzut fiul alergând pe scări.
- Phi Brown, mamă? Koco a întrebat imediat de Brown.
- A plecat cu mașina tocmai acum, ce-i și cu tine, l-ai lăsat să coboare singur? De ce nu ai coborât să-l trimiți? Mama lui l-a certat din nou. Koco nu a rămas și a așteptat ca mama lui să termine de vorbit. A alergat din nou în dormitorul lui și a luat repede telefonul pentru al suna pe Brown.
(„Bună?”) Se auzi vocea bună a lui Brown.
- Phi Brown, de ce mi-ai luat poza? Ești un pervers? Dă-mi-o înapoi, Phi, a strigat imediat Koco la telefon.
(„He, he.”) Brown a râs dar nu a spus nimic.
- De ce nu-mi răspunzi și râzi de mine, strigă Koco furios.
(„Îngrijorat? Relaxează-te! Este doar o fotografie”) a întrebat Brown.
- Dar este a mea, Phi. Mâine să mi-o returnezi. Dacă ai făcut asta, e considerat furt, spuse Koco amenințător.
(„Oh, atunci poți să te duci să mă denunți că ți-am furat o poză gol de când erai copil.) îi răspunse Brown. Koco mormăi în gât.
- Atunci de ce ai luat-o? Întrebă Koco curios.
(„Am spus că am luat-o ca suvenir. Sau crezi că am luat-o să mă masturbez?”) a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să amuțească, cu fața și urechile devenind roși.
- Phi esti cu adevărat bolnav mintal. Sunt bărbat. Nu ști, o vreau înapoi mâine, asta e, Koco a trebuit să închidă mai întâi telefonul pentru că îi era frică de ce ar mai spune Brown. Koco a tras aer în piept. Nu a crezut niciodată că Brown va fi o astfel de persoană.
După ce Koco a întrerupt apelul, Brown a continuat să râdă singur în mașină, în timp ce se întorcea la apartamentul său. Brown a urcat în camera lui și și-a pus geanta pe masă înainte de a merge pentru a găsi o ramă nefolosită pentru a pune poză cu Koco pe care a luat-o cu el în secret. Apoi s-a dus și a pus-o pe noptieră de lângă pat.
- Dacă o vrei mâine, atunci poți să vii să o iei tu, a mormăit Brown pentru sine, batjocoritor, înainte de a merge să facă un duș și să-și schimbe hainele.
Capitolul 5
- Hei, suna vocea lui Gap surprinsă când cei doi părăseau dormitorul în același timp și erau pe cale să se ciocnească unul cu celălalt chiar în fața camerei.
- Ce? Koco a răspuns și s-a uitat la fratele său mai mic care îl privea suspicios.
- Seniorul care a venit ieri. Este doar un senior obișnuit? Întrebă Gap cu un zâmbet ușor. Koco ia aruncat o privire tăioasă.
- Obișnuit sau ce? care este diferența? se răsti Koco la fratele său mai mic.
- Ești prost dispus de dimineața. Dar văd că nu este normal, a spus Gap din nou.
- Pentru mine este normal. Nu specula. Phi Brown este un senior ca și alți seniori, s-a certat Koco cu fratele său mai mic.
- Dar felul în care te privește nu este normal, poți încerca să observi când ești liber, a spus Gap din nou. Koco se încruntă.
- De unde ştii? Întrebă Koco serios. Gap a ridicat ușor din umeri, dar nu a spus nimic înainte de a coborî la parter, cu Koco urmărindu-l îndeaproape.
- Gap, vino aici să lămurești lucrurile, l-a chemat Koco pe fratele său mai mic până a ajuns la parter. Gap se întoarse apoi din nou către Koco.
- Ți-am spus să fii cu ochii pe acel senior. Uită-te să vezi dacă este o diferență între atunci când se uită la alți oameni și când se uită la tine. Nu doar privirea lui dar și la atitudinea ui. Asta e tot ce am să-ți spun, îi spuse Gap calm.
- Și de ce să mă duc să observ? Se certa Koco din nou. Gap oftă ușor.
- Prostule, i-a spus Gap fratelui său și s-a dus în grabă la mama lui în bucătărie.
- Pe cine numești prost, Gap? Strigă Koco după el.
- Ce este cu voi doi? Vă certați de dimineața devreme, mormăi mama lui.
- Nu e nimic, mamă, e nebun. Oh, mă duc azi să iau motocicleta înapoi. Hei, doar mergi cu motocicleta pentru o altă zi, a spus Gap, amintindu-și.
- Bine, răspunse Koco indiferent. Nu a vrut să se certe cu fratele său mai mic în fața mamei sale. După ce au terminat de luat micul dejun, cei doi frați s-au despărțit pentru a merge la școală. Koco s-a dus să flirteze cu niște fete pentru a-și recupera propria imagine. Văzându-l pe Brown mergând cu un grup de prieteni, s-a dus imediat spre el să-și recupereze poza.
- Phi Brown, l-a strigat Koco. Brown și-a ridicat puțin sprâncenele.
- Ce este? Întrebă Brown înapoi.
- Am ceva de discutat cu tine, spuse Koco, nevrând să vorbească prea mult în fața prietenilor lui Brown.
- Sunt ocupat, spuse Brown cu o voce calmă, dar ridică un zâmbet viclean. Coco se uită la el cu suspiciune.
- De ce? Ai de gând să-i mărturisești dragostea ta lui Brown? Unul dintre prietenii lui Brown l-a tachinat, făcându-l pe Koco să se înțepenească puțin.
- Știu că prietenul meu este frumos nu numai fetele vin să-l curteze. Nu-i așa, Brown? Prietenul lui Brown a continuat să glumească fără să se gândească la nimic.
- Nu m-am gândit la asta, Phi. Am de gând să vorbesc cu phi Brown pentru că vreau să-mi returneze lucrurile pe care le-a furat din camera mea, era hotărât Koco să spună, ceea ce l-a făcut pe Brown să se uite la fața lui Koco. Koco a spus asta și a plecat pentru că începea să fie frustrat.
- Ce i-ai furat? L-au întrebat prietenii lui Brown curios.
- Lenjerie folosită, he he, lasă-mă să vorbesc mai întâi cu el, a glumit Brown făcându-și prietenii să râdă, dar nimeni nu s-a gândit la nimic. Brown îl urmă pe Koco. După ce l-a ajuns, i-a pus imediat brațul în jurul gâtul lui Koco.
- Ce naiba, Phi... Lasă-mă să mă simt inconfortabil, a strigat Koco, care s-a întors să se uite și a văzut că era Brown. Brown a zâmbit rece.
- Hai să vorbim. Nu vrei să vorbești cu mine? Spuse Brown, târându-l pe Koco.
- Nu vreau să mai vorbesc. Ți-am spus deja să-mi returnezi poza, a spus din nou Koco. Dar Brown nu l-a lăsat să plece. La târât pe Coco până in spatele băii facultății și apoi îl eliberă. Koco și-a ridicat mâna și s-a mângâiat ușor pe gât, cu o privire nemulțumită.
- Ce dracu e în neregulă cu tine? Întrebă Brown încet.
- Phi, adu-mi înapoi poza. Ce ai de gând să faci cu ea? Întrebă Koco pe un ton aspru.
- Vorbește frumos, Koco, spuse Brown cu o voce oarecum severă.
- Am spus-o frumos, dar sunt seniori cărora le place să continue să se încurce cu mine. Sunt frustrat. Nu te vei opri? Nu sunt o persoană lipsită de emoții, phi Brown ca să nu fiu enervat deloc, a spus Koco într-o serie ce cuvinte. Dar Brown a ridicat un zâmbet.
- Așa e, nu ești lipsit de emoții, a spus Brown, îndreptându-se spre Koco făcându-l automat pe Koco să se de-a înapoi.
- De ce te apropii atât de mult? Întrebă Koco serios. Dar picioarele lui s-au retras încetul cu încetul.
- Vreau să știu ce fel de emoții ai simțit? Brown a spus asta înainte de a ridica mâna să tragă de gâtul lui Koco cu o mișcare rapidă spre el și apoi și-a folosit brațul pentru a bloca gâtul lui Koco. Acum Koco era în brațele lui Brown.
- Hei, phi Brown, ce naiba de joc faci? Țipă Koco și îl împinse cu putere pe Brown de piept dar Brown este mai puternic decât el. Și încă a fost capabil să îl țină pe Koco în brațe înainte de a se apleca în față. Koco se întoarse în grabă. Nasul înalt al lui Brown îi atinse obrazul.
- Phi Brown, la naiba! Perversule! Koco a încercat să-i împingă fața lui Brown, dar Brown nu a cedat.
- Ridică-ți capul, Koco, îi porunci Brown, în timp ce inima lui Koco bătea puternic. El a intrat în panică simțindu-se ciudat în inima lui. În mintea lui, era confuz dacă să riște să se lupte cu Brown sau să îi permită lui Brown să facă ce vrea.
În acest moment, Koco și-a lăsat capul într-o parte, astfel încât Brown să nu-i poată face nimic.
- Ce faci? Spuse Brown cu o voce profundă. Nu înainte ca Koco să se hotărască să facă ceva. Brown apoi și-a înclinat capul în jos pentru a suge curba gâtului lui Koco, făcându-l să fie șocat și a ridicat imediat capul.
- Oh... ugh... Koco era pe cale să țipe, dar Brown și-a pus imediat buzele pe gura lui cum a avut ocazia. Ochii lui Koco s-au mărit de șoc în timp ce se blestemă în mintea lui că a pierdut din nou în fața lui Brown.
- Uf!! Koco închise strâns gura, refuzând să o deschidă de parcă și-ar fi zdrobit buzele. În timp ce Brown nu va renunța oricum.
- Ce naiba? Nu poți să deschizi gura pentru mine? O să mori? Brown, care își retrase buzele, mormăi cu o voce aspră.
Koco și-a adunat forțele pentru al împinge pe Brown în timp ce își folosea dosul mâinii pentru a-și șterge gua.
- Cine este dispus să deschidă gura pentru ca un bărbat să-l sărute Pphi Brown!? strigă Koco, cu fața încruntată și roșie de furie și jenă.
- Zilele trecute, m-ai lăsat să te sărut. Nu te comporta ca și cum nu ne-am sărutat niciodată, a clătinat Brown din cap. Koco deschise gura să spună ceva dar nu știa ce cuvinte să folosească pentru al blestema pe Brown.
- De ce îmi faci asta? Ce am făcut ca să te nemulțumesc? De ce mă tot tachinezi așa? A întrebat Koco devenind furios. Brown a ridicat din umeri și nu a spus nimic și apoi se preface că se îndreaptă din nou spre Koco. Koco a fost surprins, dar apoi și-a adunat nervii și a fugit primul. Brown l-a privit și a clătinat din cap batjocoritor.
- Oh, asta este foarte distractiv, a spus Brown singur înainte de a merge în cealaltă direcție, fără a-l urma pe Coco. Koco merge să se alăture grupului său de prieteni frustrat.
- Ce e în neregulă? De ce ești supărat așa de dimineața? A întrebat Tim când și-a văzut prietenul apropiindu-se.
- Nimic, spuse Koco scurt și se așeză pe scaun.
- Koco te-ai dus să vezi o fată aseară? Întrebă Tim în glumă. Koco se încruntă ușor.
- Ce este? Întrebă Koco confuz înainte ca Tim să-și pună degetul în curba gâtului lui Koco.
- Iată, cine ți-a lăsat o urmă? Acum ești secretos, a spus Tim zâmbind, făcându-l pe Koco să înghețe când și-a dat seama că Brown i-a lăsat un semn. El și-a frecat imediat mâinile pe gât.
- Serios? Există un semn, la naiba? A blestemat Koco în mijlocul nedumeririi prietenilor săi. Dar nu a spus altceva. Iar prietenii lui nu au vrut să-l întrebe mai departe când au văzut că era prost dispus.
Pauza de masa
După ce au mâncat, Koco și prietenii lui s-au așezat împreună la o masă de lângă sala de sport. Koco încă se simțea enervat, dar mult mai puțin decât dimineața. Apoi tot grupul a tăcut când a văzut apropiindu-se un grup de juniori de anul I. Și Joe era printre ei. Prietenii lui știau că lui Koco nu îi plăcea prea mult fața.
- Ce este? A întrebat unul dintre prietenii lui Koco. Grupul lui Joe s-a prezentat apoi unul câte unul și a spus că ar a dori să obțină autograful unui senior.
- Credeți că o să-l obțineți atât de ușor? Întrebă Koco. Grupul lui Joe a tăcut și s-a uitat unul la feța celuilalt.
- Hai și stai în fața mea. Joe, de ce te ascunzi în spate? a spus Koco pentru că Joe stătea în spatele prietenului său. În acest moment, Koco căuta pe cineva să-și elibereze frustrările de azi dimineață. Și modalitatea lui preferată a fost să-l hărțuiască pe Joe.
- Nu face fata asta? Ai ceva să îmi spui? Koco încă vorbea despre expresia supărată de pe chipul lui Joe.
- Nu, răspunse Joe pe un ton normal.
- Cine este liderul grupului tău? Întrebă Koco.
- Nimeni, răspunse Joe.
- De ce? Întrebă Koco din nou, Joe se uită la Koco cu ochii nemișcați.
- în grupul nostru suntem toți prieteni... nimeni nu este un lider. Toți suntem egali, a spus Joe cu o voce calmă. Koco zâmbi batjocoritor.
- Veți cere cu toții semnătura cuiva. Dar să nu credeți că este ușor să obțineți un autograf, a spus unul dintre prietenii lui Koco pentru a oferi oportunitatea juniorilor care au venit să ceară un autograf.
Joe s-a oprit în fața lui Koco. Koco a fost puțin surprins
- Ai venit să mă întrebi pe mine primul ? Koco a ridicat din sprâncene și a întrebat.
- Da, răspunse Joe. Koco a zâmbit înainte de a privi în stânga și în dreapta pentru a găsi ceva cu care să-l tachineze. Tocmai atunci l-a văzut pe Graf, Koco era sigur că era iubitul lui Joe, pentru erau mereu împreună.
- Hei!! Voi, cei doi arhitecți. Veniți aici, strigă Koco.
- Când seniori îți cer să vii, ar trebui să vii, strigă Koco din nou. Câțiva studenți din apropiere s-au întors să privească surprinși.
- Cum vă cheamă, pe voi doi? A întrebat Koco când cei doi au stat lângă Joe. Graf și Phra Phai și-au spus numele cu voce tare.
Koco stătea cu un zâmbet în colțurile gurii. Dacă cineva spune că îi agresează, va acceptat. A fi sărutat de Brown l-a făcut să se simtă puțin jenat. Așa că a vrut ca Joe să experimenteze același sentiment. Cel puțin a fost sărutat de Brown fără ca nimeni să-l vadă. Dar Joe a trebuit să o facă în fața tuturor celorlalți.
- Atunci am două opțiuni pentru tine, Joe, spuse Koco ca un om superior
- Primul este sa îl săruți pe Phra Phai și vreau să văd asta, a spus Koco cu un zâmbet, făcându-i pe prietenii lui Koco să huiduie și să-i tachineze. Prietenii lui Joe s-au întors să se uite unul la altul cu fețe stresate.
După ce Koco a oferit deja prima variantă Joe a întrebat imediat despre a doua cale. Koco îi spune lui Graf să-l sărute pe prietenul lui Tim, făcându-l pe Joe să strângă din pumni
În final, cererea de semnătură a fost anulată. Koco s-a mai jucat puțin cu Joe și Grap până când a fost mulțumit și și-a atenuat puțin frustrarea.
- La ce te gândeai când i-ai spus lui Joe să îl sărute pe Pra Phai? Întrebă Tim în glumă.
- Să îl enervez pe Joe. Cred că Joe și băiatul pe nume Graf cu siguranță se întâlnesc, a spus Koco încrezător.
- Într-adevăr? A întrebat Tim din nou.
- Hm, ce crezi? Koco a răspuns și a întrebat înapoi. Voia să afle părerea prietenului său.
- Acum că spui despre asta, dacă ei se întâlnesc ca iubiți este destul de normal în zilele noastre, a spus Tim în timp ce se gândea. Koco se uită cu neînțelegere la fața prietenului său.
- Ce este normal? Încă nu înțeleg. Cum să fii într-o relație cu cineva de același sex. Nu este diferit de un pereche de bărbat și o femeie? A continuat Koco, ceva în inima lui l-a făcut să vrea să știe aceste lucruri.
- Nu știu. Nu mi-a plăcut încă niciun tip, a spus Tim în glumă. Koco nu a mai întrebat nimic. Dar s-a gândit la Brown când a venit să-l sărute. Ce vrei mai exact P’Brown?
-Hmm, ce ai spus? Koco i-a ordonat lui Joe să îl sărute pe Phra Phai c să facă schimb de autografe. Brown a repetat cuvintele celui mai bun prieten al său, Pakin. După ce Pakin a venit să-i spună ce se întâmplase în timpul zilei pentru că era ocupat să facă comisioane în afara campusului în pauze.
- Um, acum că ți-am spus. Spune-le grupului în seara asta să vină să vorbească cu mine la sală, a spus Pakin cu o voce calmă.
- Ce naiba face nenorocitul ăsta? Îi place să aibă probleme cu Joe, mormăi Brown, fără a lua asta prea în serios.
- E încăpățânat, crezi că poți să-l învingi, a spus Pakin fără să se uite la Brown care a zâmbit uşor.
- He, he, a râs Brown în gât, dar nu a spus nimic.
Seara, grupul lui Koco a venit să-l întâlnească pe Pakin la sală și a fost certat pentru că i-a pus pe juniori să se sărute și i-au intimidat. Koco a fost puțin frustrat, dar nu a îndrăznit să-i arate asta lui Pakin.
În timp ce Pakin stătea cu grupul lui Koco. Brown stătea și se uită la fața lui Koco cu ochii nemișcați, făcându-l să simtă un fior pe șira spinări dar nu putea spune nimic. A încercat să nu se uite în direcția lui Brown până când Pakin îi lasă pe toți să se plece și să se întoarcă acasă. Grupul lui Koco a ieșit imediat din sala de sport.
- La naiba, de ce a mers Joe să mă de-a în judecată cu Pakin? Koco a înjurat de frustrare în timp ce mergea spre parcare unde și-a parcat motocicletele împreună cu prietenii săi.
- Calmează-te. Cred că în această perioadă seniorii noștri trebuie să fi fost cu ochii pe noi. Să nu îl mai deranjezi o vreme. Să vedem când va veni și ne va cere din nou un autograf, a spus Tim. Koco nu putea decât să mormăie în gât.
- Oprește-te, strigă o voce din spate, făcându-i pe Koco și prietenii săi să se întoarcă să se uite și l-au văzut pe Brown mergând spre ei. Koco își încruntă imediat sprâncenele.
- Ce sa întâmplat, Phi? Întrebă Tim mai întâi în timp ce Koco stătea în tăcere fără să se întoarcă să se uite la Brown.
- Ți-ai făcut o întâlnire cu mine. Dar acum o să te întorci așa ușor înapoi, Koco? A întrebat Brown făcându-l pe Koco să se întoarcă părând nedumerit.
- Ce? Nu am făcut nicio întâlnire cu tine, a răspuns Koco.
- Ce zici de întâlnirea pentru fotografie? Brown se prefăcu că vorbește pe un ton serios.
- Despre ce poză vorbește? Întrebă Tim curios. Koco strânse ușor din dinți.
- Ce vei face? Ce joc vei face de data asta? Întrebă Koco supărat până când Tim a trebuit să-și împingă cel mai bun prieten pentru a se calma.
- Hei, calmează-te, sau vei fi lovit de phi Brown, l-a avertizat Tim.
E mai bine să fii lovit cu piciorul decât să fii sărutat. Koco îşi spuse în gând. Dar nu am îndrăznit să spună nimănui.
Brusc!!
Brown a venit repede și la îmbrățișat pe Coco.
- Vino cu mine, o să-ți spun ce trucuri am, Hei, o să-ți împrumut putin prietenul, termină Brown de vorbit și l-a tras imediat pe Koco
- Hei, phi Brown, nu merg cu tine. Motocicleta mea este parcata aici, Phi, a strigat Koco când Brown l-a târât în altă parte în timp ce prietenii lui Koco stăteau confuzi.
Lasă-o aici. O poți lua mai târziu, spuse Brown, târându-l pe Koco să meargă cu el. Brown l-a tras spre mașina lui și a deschis ușa din partea pasagerului, făcându-l pe Coco să intre înăuntru.
- Intră, spuse Brown cu o voce calmă, făcându-l pe Koco să-l privească cu neînțeles.
- Unde mă duci? Întrebă Koco înapoi îndepărtându-se de mașină. Dar nu se putea mișca prea mult pentru că era blocat între Brown și mașină.
- Intră, ar trebui să intri de bună voie, nu mă face să te bag eu înăuntru, l-a amenințat Brown. Koco se uită la fața lui Brown cu neîncredere.
- Spune-mi mai întâi unde mă duci? Koco era încăpățânat. Brown se scărpină ușor în cap, frustrat.
- Te duc să-ți iei poza înapoi, spuse Brown cu accent, uimindu-l puțin pe Koco. Dar a acceptat să stea în mașina lui Brown mormăind încet. Dar oricum nu a îndrăznit să facă nimic. Când Brown la văzut pe Koco urcând în mașină, a închis ușa înainte de a ocoli mașina și a se așeza confortabil.
Cioc... cioc
Nu a trecut mult până când Brown s-a așezat în mașină când cineva a bătut în geamul din partea lui. Făcându-l să coboare geamul. Koco s-a apleacă să se uite înainte de a vedea că era steaua de la Facultate de Arte. Koco o plăcea foarte mult pe fată în secret, dar nu s-a gândit niciodată să meargă să flirteze cu. Dar se întrebă imediat: cum a putut această fată frumoasă să-l cunoască pe Brown?
- Ce e, Toffee? Brown o salută pe fată zâmbind.
- Te vei întoarce? Întrebă fata dulce.
- Da, ce-i Toffee? Întrebă Brown înapoi politicos, făcându-l pe Koco să se întoarcă pentru a face o față stânjenită pe cealaltă parte, în timp ce se gândea la supărarea lui și că Brown a vorbit atât de dulce fetei.
- Aveam de gând să te invit la un film Brown, a spus Toffe zâmbind. Brown a făcut o mutră tristă.
- Scuza-mă, dar trebuie să-mi iau junior să facă niște treburi, a răspuns Brown. Fata se aplecă ușor spre Koco trimițând un zâmbet blând.
- Phi Brown, poți să te duci să vezi un film cu fața asta frumoasă, nu mă grăbesc, a încercat Koco să găsească o oportunitate de a scăpa. Brown s-a întors imediat să se uite la Koco cu o privire feroce.
- Dar... noi trebuie... să ne grăbim, a spus Brown, subliniind fiecare cuvânt dar nu cu voce tare, înainte de a se întoarce din nou către fată, făcându-l pe Koco să pară puțin supărat.
- Scuză-mă, Toffee. Să o lăsăm pe data viitoare, a răspuns Brown.
- Brown îmi datorezi una, spuse Toffe, părând consternată. Koco a văzut expresia fetei și a simțit că arată foarte natural și drăguț.
- Bine, ne vedem mai târziu, trebuie să plec acum, i-a spus Brown fetei din nou înainte ca fata să se miste. Brown a închis geamul mașinii ca de obicei și a ieșit imediat din parcare.
- De fapt, ar trebui să mergi cu ea. Ai o bună oportunitate. Poți să vii și să mă găsești mai târziu, a spus Koco, cu regret în schimb.
- Ce șansă? Întrebă Brown înapoi.
- Este o oportunitate pentru a te întâlni cu P’ Toffee, spuse Koco. Dar Brown știa ce vrea să spună Koco. Brown a ridicat un zâmbet în colțul gurii.
- Oportunitățile mi-le pot crea singur. Nu este nevoie să aștept să vină ele spre mine, a spus Brown pe un ton serios. Koco a înghețat imediat. Nu știe de ce s-a simțit ciudat când auzi cuvintele lui Brown.
- Oh!! Ești frumos, așa că poți alege, Koco se preface a fi sarcastic.
- Poți să gândești asa. Dar despre frumusețe, recunosc că chiar sunt chipeș, a spus din nou Brown făcându-l pe Koco să se simtă iritat în inima lui.
Brown a râs ușor în gât pentru că știa că Koco trebuie să-l blesteme în secret. Brown a condus mașina și a parcat pe marginea drumului în fața unui piețe. Koco îl privi nedumerit.
- E aici, Phi? Întrebă Koco. Brown a scos 500 de baht din buzunar și i-a dat lui Koco.
- Coboară și cumperi ceva de mâncare, pentru mine și pentru tine, a spus Brown.
- Unde vom mânca? Întrebă Koh.
- În apartamentul meu, du-te repede, a spus din nou Brown.
- Îți dau doar 20 de minute, cumpără orice vrei să mănânci. Nici să nu te gândești să fugi. Dacă fugi. Mâine cu siguranță vei fi de râsul facultății, l-a amenințat Brown.
Koco și-a strâns buzele, dar a fost de acord să coboare din mașină.
- De ce nu te dai jos să-ți cumperi singur? Koco a mormăit, dar a acceptat să intre în piață să cumpere ceva de mâncare. După un timp, Koco a ieșit cu două plase pline de mâncare.
- Ce zici de rest? Întrebă Brown când Koco s-a întors în mașină.
- Ei bine, sunt o persoană care cheltuiește bani, Phi. De aceea i-am folosit toți cei 500 de baht. Koco a cumpărat de mâncare și ia rămas doar 5 bahți, așa că s-a dus să cumpere 2 bețișoare de înghețată pentru 5 bahți. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- 500, spuse Brown, uitându-se la punga cu gustări din mâna lui Koco. Koco dădu din cap.
- Nenorocitule. Dacă nu poți să mănânci totul, vei avea necazuri cu mine. Brown arătă spre faţa lui Koco. Koco a zâmbit profund în secret că a reușit să îl enerveze. Brown a condus imediat spre apartamentul său.
Koco se uită cu invidie la apartamentul lui Brown. Uneori se gândea că vrea să stea singur. Dar când s-a gândit din nou, a fost îngrijorat pentru părinții lui și pentru restaurant.
- Ia-le pe toate, îi ordonă Brown lui Koco și îl conduce spre apartament, cu Coco urmărindu-l îndeaproape. Brown l-a dus în apartamentul lui. Koco se uită atent la camera lui Brown.
- Cu cine locuiești? Întrebă Koco în timp ce Brown aprindea lumina din cameră.
- Singur, a răspuns Brown încet înainte de a face semn din cap spre bucătărie.
- Ia mâncarea și pune-o în bucătărie. Mă duc pentru o secundă la baie, a spus Brown.
- Cred că poți să-mi dai poza înapoi, ca să mă pot întoarce, a spus Koco, simțind că nu ar trebui să vină așa în camera lui Brown.
Koco s-a gândit să se blesteme în inima lui cum de a putut să-l urmeze atât de prostesc pe Brown până în camera lui. Dar dându-și seama de asta era deja în camera lui Brown.
- Nu mă enerva, Ai Koco. Ai cumpărat o grămadă de mâncare. Mâncă-o pe toate mai întâi. Apoi vorbim despre poze. Du-te în bucătărie și ia o farfurie, arătă Brown spre fața lui Koco înainte de a dispărea în dormitor.
Koco mormăi în sinea lui, dar a decis să meargă în bucătărie să pună niște mâncare pe farfurie și să o pună pe masa din bucătărie.
Koco a terminat de pregătit mâncarea pe care a cumpărat-o, dar Brown încă nu ieșise. Koco a profitat de această ocazie pentru a explora apartamentul lui Brown. În caz că și-ar găsi poza. Koco și-a luat libertatea de a căuta în sertarul din fața televizorului.
- Unde ai pus-o? Spuse Koco. S-a uitat pe raftul televizorului și nu a găsit-o.
- Ce ai de gând să furi din camera mea? Vocea profundă a lui Brown îl surprinse puțin.
- Nu sunt ca tine căruia îi place să fure lucrurile altora, l-a batjocorit Koco. Brown râse în gât.
- Hai să mâncăm mai întâi, apoi să vorbim, l-a chemat Brown în bucătărie. Așa că Koco a trebuit să-l urmeze inevitabil. Cei doi s-au așezat pe scaun. Apoi a mâncat mâncarea pe care a cumpărat-o Coco.
- Mănâncă tot. Găluște prăjite învelite în ouă de prepeliță. De ce ai cumpărat atât de multe? Se plânse Brown.
- Îmi place să le mănânc, a răspuns Koco pentru că nu și-a putut permite întotdeauna să cumpere astfel de delicatese. Pentru că de cele mai multe ori își permitea să cumpere doar hot dog. Dar când a mers la piață, a cumpărat din greșeală multe.
- Dacă nu le termini, atunci cate găluște îți rămân de atâtea ori te voi săruta. Totul e despre sărut. Îți place ideea. Nu-i așa, l-a tachinat Brown, despre chestiunea cu Joe.
Capitolul 6
Koco a încetat imediat să mănânce după ce a auzit ce a spus Brown.
- Spui asta din cauza lui Joe, nu? Întrebă Koco cu o voce tulbure, nemulțumit că Brown părea îngrijorat în mod deosebit de Joe.
- Atunci cred că știi că meriți să fii certat? Întrebă Brown. Koco a pus imediat jos mâncarea din mână.
- Dacă ai de gând să vorbești cu mine despre asta cred că mă voi întoarce mai întâi, a spus Koco în timp ce a vrut să se ridice.
- Stai jos, răsună vocea adâncă și rece a lui Brown. Koco, care se ridicase, rămase un pic nemișcat și îl privi cu ezitare.
- Ţi-am spus să stai jos, spuse Brown, subliniind fiecare cuvânt. Koco strânse ușor din dinți. Voia să fie încăpățânat dar îi era și puțin frică de ce avea să facă Brown.
- De ce trebuie să te ascult? Tu nu ești proprietarul vieții mele, a strigat imediat Koco parțial pentru că era nemulțumit și enervat că Brown a fost de partea lui Joe. El recunoaște că este un bătăuș, cu toate că îi era teamă nu s-a putut abține să nu plece. Koco a decis să iasă din bucătărie dar Brown s-a mutat să stea mai întâi în fața ușii bucătăriei cu o privire rece ca gheața. Koco și-a înghițit cu greu saliva și se simțea puțin neliniștit pentru că știa oarecum cât de rău putea fi Brown.
- Ești un copil? De aceea ești invidios pe Joe? întrebă Brown, stând cu umărul rezemat de tocul ușii și uitându-se la fața lui Koco.
- Nu sunt invidios pe nimeni!! Koco s-a certat imediat. Brown a ridicat un zâmbet ușor în colțul gurii.
- Dacă analizez bine răspunsul tău nu cred că e așa? Cine a spus ca nu ești invidios?? Știi că acțiunile tale vorbesc mai mult decât cuvintele? Faptul că ești invidios pe Joe că e mai bun la baschet și are o tehnică mai bună decât a ta pot înțelege. De aceea îl hărțuiești? a spus Brown cu o voce normală și calmă. Dar Koco și-a strâns pumnii.
- Dacă îl hărțuiesc nu are nimic de-a face cu tine, nu? Sau ești interesat de Joe? Scuze Phi Joe are deja un iubit, a spus Koco sarcastic. Brown îl privi intens.
- Hm, știai că pot să o fac atât cu bărbați cât și cu femei? Spuse Brown cu o voce rece. Koco s-a oprit imediat. Brown s-a îndreptat spre Koco, făcându-l să se îndepărteze instinctiv.
- Deci ești gelos pe mine? Întrebă Brown tachinat, privindu-l pe Koco fix.
- Cine e gelos pe tine? Ești nebun? Sunt bărbat, a țipat Koco.
Când Koco și-a dat seama spatele lui era deja lipit de frigiderul din bucătărie. Brown l-a blocat pe Koco cu ambele mâini pentru a nu putea pleca și la privit cu un zâmbet rece care arata a amenințare.
- Da, ești... un bărbat, spuse Brown, privindu-l din cap până în picioare, făcându-l pe Koco să se simtă fierbinte, dar și să simtă un fior rece pe șira spinării.
- Dar vreau să fiu în top, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se încrunte ușor. Brown se apropie de Koco făcându-l să-și micșoreze gâtul și să închidă ochii. Brown a zâmbit înainte de a-și apropia fața de urechea lui Koco.
- Ai auzit? Se spune că un bărbat care are un alt bărbat este grozav, i-a șoptit Brown la urechea lui Koco, făcându-l să simtă pielea de găină pe tot corpul, deoarece respirația caldă a lui Brown i-a atins urechea.
Brusc!!
Brown făcu un pas înapoi dar a ridicat un zâmbet viclean în colțul gurii când Koco l-a împins cu forță.
- Ce naiba vorbești? Ce fel de om nebun ești? E înfiorător, a spus Koco, frecându-și urechea cu mâna. Se simțea fierbinte și tremura. Koco a crezut că inima îi bate atât de repede pentru că nu mai trăise niciodată o astfel de situație.
- Atunci de ce fața și urechile îți sunt atât de roșii? Întrebă Brown, făcându-l pe Koco să-și frece în grabă mâinile de față și de urechi până când Brown a râs în hohote.
- Ți se face pielea de găină, Koco. Ești jenat, a continuat Brown. Dar Koco a devenit agitat de furie.
- Te rog să te bucuri în continuare de mâncarea. Eu plec, Koco a vrut să iasă repede din bucătărie. Dar Brown l-a prins din spate înainte ca Koco să întindă mâna și să deschidă ușa apartamentului lui Brown.
Brown l-a întors pe Koco spre el în timp ce îl împinge ușor până când spatele lui Koco a lovit ușa fără prea multă forță.
- Doare, a strigat Koco deodată. Brown și-a luat brațul puternic și l-a apăsat pe pieptul lui Koco
- La cine strigi? Întrebă Brown încet.
- La tine, Phi. Ce se întâmplă cu tine? Întrebă Koco pe un ton aspru. Brown a continuat să se uite în ochii lui Koco.
- Nu puteai să mănânci toate găluștele învelite în ouă de prepeliță, a spus Brown cu un zâmbet făcându-l pe Koco să se îndepărteze imediat.
- Nu, nu le voi mai mânca. Mă duc acasă, strigă Koco din nou. Pentru că știa ce va face Brown.
- Nu! Ești un mare iubitor al cumpărării multor lucruri. Și apoi ți-am spus ce voi face dacă nu poți mânca totul? Spuse Brown cu o voce adâncă înainte de a se apleca imediat să-l sărute pe Koco.
- Ugh... phi... Um... încercă Koco să se ferească de la buzele fierbinți ale lui Brown. Dar Brown l-a împins de ușa camerei până când Koco nu a avut cum să scape. În plus îl ținea atât de tare încât abia se putea zvârcoli. Putea doar să-și scuture capul și să-și folosească mâna pentru a împinge pieptul puternic a lui Brown.
- Ce dracu faci? Brown înjură, privindu-l drept în față și rupându-se de sărut.
- Atunci de ce ești nebun să mă săruți? A întrebat imediat Koco. Nu înțelegea deloc de ce Brown îi face mereu asta.
- Te voi pedepsi. Eu mă voi ține de cuvânt, a terminat Brown de vorbit și și-a aplecat fața pentru a-l săruta pe Koco din nou, dar de data aceasta Brown a blocat fața lui Koco pentru a rămâne nemișcat și și-a apăsat buzele într-un sărut pasional. La fel ca oamenii care au poftă de ceva și vor să-și satisfacă dorința. Koco încercă să-și strângă buzele dar Brown i-a mușcat buza inferioară, făcându-l pe Koco să deschidă accidental gura de durere. Prin urmare, limba fierbinte a lui Brown a pătruns cu ușurință în gura caldă a lui Koco. Vârful fierbinte al limbii lui Brown se împletit cu dibăcie cu vârful limbii lui Koco.
Indiferent cât de mult a încercat Koco să îl evite, Brown a putut să se implice în toate modurile posibile. Koco simțea că poate pluti. Obișnuia să creadă că e bun la sărutat și cucerise multe tinere cu sărutul său. Dar nu credea că va pierde în fața lui Brown. Koco a decis să-l sărute înapoi pentru că nu voia să piardă din nou în fața lui Brown.
- Hmm, răsuna geamătul satisfăcut a lui Brown când Koco l-a sărutat înapoi. Brown și-a folosit corpul pentru a apăsa corpul lui Koco aproape de ușă, apoi și-a introdus un genunchi între picioarele lui Koco.
Koco s-a oprit imediat. Brown și-a folosit șoldul și coapsa pentru a împinge puțin câte puțin mijlocul corpului lui Koco.
Brusc!!
Brown s-a întors ușor când Koco l-a lovit în față cu o împingere puternică. Acum Koco era negru și roșu, atât de furie, cât și de jenă în același timp.
- Ce naiba faci? A strigat Koco, cu buzele umflate și roșii din cauza sărutului. Brown și-a înclinat ușor capul și s-a uitat în jos la mijlocul corpului lui Koco apoi i-a privit din nou fața lui Koco. Koco și-a mușcat buza de furie.
- E greu, spuse Brown tachinat și zâmbind viclean.
- Dacă ești greu, du-te și ia-l pe tipul pe care îl admiri, ticălos nebun! A strigat Koco înainte de a deschide în grabă ușa camerei lui Brown și a ieși repede. Brown s-a rezemat de tocul ușii dar nu l-a urmărit pe Koco.
- Hei, nu mai vrei poza? A strigat Brown pe coridor.
- Nu o mai vreau. N-ai decât să faci ce vrei cu ea, Koco s-a întors și a țipat înapoi dar s-a repezit spre lift. Brown se uita la el și râse ușor.
Brown închise ușa și se întoarse în bucătărie, apoi se uită la găluște prăjite învelite în ouă de prepeliță înainte de a ridica un mic zâmbet. Și-a scos telefonul și a făcut o poză cu găluștele învelite în ouă de prepeliță.
- Ai fost pedepsit o singură dată. Au mai rămas 8. Mormăi Brown zâmbind.
Când Coco a ieșit din apartamentul lui Brown, s-a grăbit să cheme un taxi pentru a se întoarce la universitate să-și ia motocicleta.
- La naiba!! La naiba!! De ce iți place să mă săruți atât de mult?? Koco a înjurat nu prea tare pentru că stătea într-un taxi. Dar a continuat să mormăie în timp ce-și ștergea buzele cu mâna, dar brusc, imaginea și sentimentul momentului în care Brown își apăsase genunchiul între picioare au reapărut
Koco îi mai făcuse asta unei tinere. Dar nu credea că un alt bărbat îi va face asta. Koco s-a simțit puțin înfierbântat acolo jos, înainte de a fi puțin șocat când și-a dat seama că nu era dezgustat de ceea ce îi făcuse Brown. Dar mai degrabă era supărat că trebuia să piardă în fața lui.
- Atunci de ce nu mă simt dezgustat?? Îşi spuse Koco. Șoferul de taxi se uita periodic în oglinda retrovizoare uluit de sunetele mormăit ale pasagerului. Koco știe doar că inima îi bate tare cu putere dar asta l-a făcut imediat să fie încordat.
Ziua următoare
Koco merge la universitate într-o dispoziție proastă. Nu era frustrat sau supărat. Dar nu și-a înțeles sentimentele ciudate. Pe tot parcursul nopții, Koco a încercat să se raționeze cu el însuși, găsind principii pentru a se certa cu inima lui. Dacă există astfel de simptome, de ce sunt?
- De ce ai venit atât de devreme astăzi? Tim și-a salutat prietenul care stătea cu o față stresată, dar Koco părea să nu-l audă deloc pe prietenul său, făcându-l pe Tim să pară nedumerit.
- Ko! Tim l-a strigat pe Koco, mai tare decât înainte. Koco a fost surprins și s-a întors să-și privească prietenul cu fața o încruntată.
- De ce strigi atât de tare? A murit cineva, Tim? Întrebă Koco înapoi.
- Ce faci stând singur? te-am salutat mai devreme dar te-ai comportat ca și cum nu m-ai fi auzit, a întrebat Tim înapoi, așezându-se pe scaun lângă el.
- Mă gândeam doar la ceva, a răspuns Koco înainte de a-și pune mâna pe bărbie și de a se uita la Tim, care a ridicat sprâncenele observând în tăcere atitudinea prietenului său. Koco se uită la fața lui cu ochii serioși.
- E ceva pe fața mea? Întrebă Tim. Koco încă se uita la fața lui Tim în timp ce se gândea la ceva profund.
- Tim... ar trebui să încercăm să ne sărutăm? Întrebă Koco, făcându-l pe Tim să fie atât de surprins încât aproape că a căzut de pe scaun. Apoi s-a uitat repede în jur pentru a se asigura că nimeni nu l-a auzit.
- Koco, ce naiba spui? Te-ai lovit la cap? De ce vrei brusc sa te sărut, a întrebat Tim șocat. Koco și-a periat părul cu o expresie stresată pe față.
-Vreau doar să demonstrez ceva. Te rog să mă ajutați spuse Koco din nou.
-Hei, eu sunt un copil cu un tată și o mamă. Nu ai de gând să ceri mai întâi permisiunea părinților mei? Tim l-a întrebat în glumă. A crezut că Koco doar făcea mișto de el.
- La naiba cu ticălosului ăla. Încă nu s-a gândit să-i întrebe pe tatăl și pe mama mea, a mormăit Koco înainte de a-și șoca prietenul care a venit cu această idee.
- Ce vrei să spui? Întrebă Tim, fără să înțeleagă clar.
- Nimic, e în regulă. Ajută-mă să demonstrez asta, continuă Koco să-și confirme cuvintele făcându-l pe Tim să-l privească cu neînțelegere.
- Ce naiba vrei să-ți demonstrez? Tu și cu mine împreună? Cerul o să ne trăsnească, a întrebat Tim din nou. Când a văzut că Koco era serios în privința asta și nu doar îl tachina așa cum credea.
- Hai, sunt doar curios. Nu e un sărut adevărat. Să încercăm doar să ne atingem buzele unul altuia, a spus Koco din nou. Tim se uită surprins la Koco.
- Ești prietenul meu? Ajută-mă, te rog, spuse Koco din nou. Tim se întoarse să privească în jur.
- Chiar aici? Întrebă Tim
- Ești nebun? Hai să mergem în spatele băii. Nu e nimeni acolo, a spus Koco înainte ca cei mai buni prieteni să se îndrepte spre baia din spatele clădirii facultății pentru a încerca să se sărute.
- Ce urmează? Întrebă Tim în timp ce stătea în spatele băi.
- Hai, Koco îi blochează gâtul prietenului său pentru a se apropia. Tim s-a chinuit puțin. Apoi cei doi s-au uitat unul la altul. Koco se încruntă puțin încercând să analizeze cum se simțea în acel moment.
- La naiba, am pielea de găină, spuse Koco. Doar stând atât de aproape în fața prietenului său, i s-a făcut deja pielea de găină, ceea ce l-a surprins destul de mult pentru că sentimentul este foarte diferit de când era cu Brown.
- Crezi că mie nu mi s-a făcut pielea de găină? Întrebă Tim înapoi. Înainte ca Koco să respire adânc.
- Bine, încep acum, spuse Koco serios înainte de a-și apropia încet fața de Tim. Tim și-a simțit picioarele tremurând, în timp ce stătea pe loc, cu gâtul încordat.
Koco a continuat să se aplece spre Tim. A încercat să nu se gândească mai mult decât să încerce să-și demonstreze sentimentele. Buzele lor erau din ce în ce mai aproape.
Brusc!!!
- Uf, nu pot să fac asta, Koco s-a prăbușit brusc și s-a ghemuit frecându-și capul de frustrare. Koco s-a simțit și el entuziasmat când se apropia de prietenul său. Dar când se uită la fața lui Tim, care era și el bărbat, Koco a și-a simțit pielea de găină. Dar nu era deloc același sentiment că atunci când s-a sărutat cu Brown. Nu era nicio senzație de arsură în piept și inima nu i-a tremurat deloc.
- Serios, de ce vrei să încerci să mă săruți? Întrebă Tim curios și se ghemui lângă prietenul său. Koco oftă ușor.
- Nimic prea mult. Tocmai mi-am amintit când le-am cerut ticăloșilor aceia să se sărute. Vreau să știu dacă este ceva ușor de făcut, a spus Koco.
- Este ușor de făcut? Întrebă Tim.
- Nu, dacă ar fi ușor, probabil că te-aș fi săruta deja, a spus Koco înainte de a se ridica.
- Hai să mergem, și-a invitat Koco prietenul înapoi în fața facultății pentru că știa că nu își va putea săruta prietenii cu siguranță.
- Oh, lasă-mă să te întreb ceva, unde te-ai dus ieri cu P’ Brown? Întrebă Tim curios, făcându-i fața lui Koco să devină palidă.
- M-a dus să facă niște comisioane. Ei bine, să mergem la Yayoi la prânz. Vreau să mănânc somon la grătar în sos de soia, a schimbat imediat Koco subiectul pentru că nu voia ca prietenul său să-i pună mai multe întrebări.
- Bine, a răspuns Tim, înainte de a se alătura celorlalți prieteni.
Era deja amiază, dar Koco nu s-a întâlnit încă cu Brown pentru că a avut o lecție de fotbal care îl ținea tot timpul ocupat pe teren. Astfel, Koco s-a simțit puțin mai confortabil și lăsând garda jos. Când cursurile de dimineață s-au terminat, și-a invitat prietenii să meargă la un mall care nu era prea departe de universitate să mănânce yayoi, așa cum îi spusese lui Tim în această dimineață. Grupul lui Koco a intrat în restaurant pentru a găsit un loc.
- Stau eu lângă fereastră, a spus Koco și s-a grăbit să stea lângă fereastră. Îi plăcea să stea și să privească oamenii trecând. Când prietenii lui s-au așezat deja pe locurile lor, au comandat mâncare. În timp ce aștepta mâncarea ei au vorbit despre jocurile online care se jucau.
- Hei, ăla este phi Brown? A strigat vocea unui prieten, făcându-l pe Koco să înghețe ușor, dar nu s-a întors să privească în direcția pe care o arăta prietenul său.
- A venit cu P’ Toffee. La naiba, e atât de frumoasă nu degeaba e vedeta facultăți, a spus prietenul său făcându-l pe Koco să simtă o senzație ciudată de arsură în piept.
Apoi s-a întors să se uite și a văzut spatele lui Brown stând în picioare și vorbind cu fata în fața restaurantului de pe partea opusă a restaurantului în care stăteau ei. Apoi cei doi au intrat împreună în restaurant și au ales o masă în partea din fața. Și poziția mese se potrivea cu cea a grupul lui Koco.
- Phi Brown a adus-o să mănânce până când va reuși să o mănânce el, a spus prietenul lui Koco. Koco stătea tăcut și ascultă. Dar a aruncat o privire furișă prin fereastră spre partea opusă. Apoi, brusc, Brown a ieșit din restaurant și Koco a simțit că nu mai poate respira. Când Brown l-a văzut pe Koco sprâncenele I s-au încruntat ușor și colțurile gurii i s-au ridicat într-un zâmbet. Koco s-a întors repede și s-a prefăcut că nu îl vede și nu-i pasă până când mâncarea a fost servită.
- Koco, acesta este a ta? Spuse Tim, întinzându-i o tavă cu mâncare pe care o comandase prietenul său. Koco dădu din cap în semn de aprobare și o așeză pe masă în fața lui. Koco încercă să nu se întoarcă să se uite la Brown. Dar nu înțelegea de ce colțurile ochilor lui trebuiau să continue să-l privească.
-Ce e în neregulă cu tine? De ce ești atât de tăcut? Întrebă Tim surprins pentru că Koco stătea tăcut și nu vorbea deloc cu prieteni săi.
- Hei! Unde sunt manierele tale? Koco a răspuns înainte de a fi lovit în cap de un prieten care stătea lângă el, dar nu foarte puternic.
- Idiotule, de fiecare dată când mâncăm vorbești tot timpul. Azi, vrei să ai maniere, a spus în glumă prietenul lui Koco. Koco a râs în hohote. Simțea că va avea o cădere nervoasă. Nu putea spune exact ce simțea.
Cu oricine se duce, este treaba lui. E mai bine, așa nu va trebuie să vină să se încurce prea mult cu mine. Koco s-a gândit în mintea lui, apoi a încercat să se comporte normal cu prietenii să
Ding!!
Sunetul unui mesaj l-a făcut pe Koco să își ia telefonul și să se uite la el. A tăcut o clipă când a văzut că era un mesaj de la Brown.
Brown 💌 „Ce mănânci?”
Koco s-a uitat la Brown care se întoarse spre el în timp ce își ridică puțin sprâncenele. Koco a citit mesajul, dar nu a răspuns și a continuat să mănânce cu prietenii săi. Apoi mesajul de a sunat din nou.
Ding!! Ding!!
- Hei Ko, telefon tău sună atât de tare? Haha! Cine îți trimite atât de multe mesaje? Întrebă surprins un prieten care stătea lângă el. Koco respiră adânc în timp ce sprâncenele i se încruntă. Apoi a ridicat telefonul și a apăsat să citească fără să-și lase prietenii să vadă.
Brown 💌 „Citește și nu răspunzi. Vrei să îmi pui răbdarea la încercare?”
Brown trimisese un singur mesaj cu o mulțime de emoticoane. Koco și-a mușcat buza și s-a întors să se uite la Brown. Dar Brown nu s-a uitat la Koco. Silueta înaltă punea mâncare pe farfurie pentru femeia care stă vizavi de el. În plus vorbește cu fata de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
La dracu ticălosule! Koco l-a înjurat în secret și ia trimis înapoi un emoticon. Koco îl văzu pe Brown încruntându-se ușor. Doar acea expresie a lui Brown l-a putea face să se simtă atât de mulțumit. Koco l-a văzut pe Brown ridicându-și telefonul mobil pentru a se uita. Așa că s-a prefăcut că nu-i pasă și a vorbit cu prietenii săi pentru că știa că Brown se va întoarce cu siguranță să se uite la el. După ce grupul lui Koco a terminat de mâncat, s-au ridicat să plătească și au ieșit din restaurant. Brown încă mânca și se întoarse să privească grupul lui Koco.
- Unde ar trebui să mergem mai departe? Mai avem mai mult de o oră, la îmbrățișat Tim pe Koco și la întrebat.
- Hai să mergem în zona de încălțăminte sport. O să-mi cumpăr o pereche de pantofi sport, cei vechi sunt aproape terminați, a spus Dit, prietenul lui Koco.
Ceilalți au dat din cap în semn de acord și au mers împreună spre zona unde se vindeau pantofi sport. Koco a trecut pe lângă restaurantul în care stătea Brown. Când au ajuns în zona de pantofi sport, grupul lui Koco s-a împrăștiat pentru a vedea fiecare ce îi interesează. Koco a mers să se uite la pantofi sport pentru baschet, dar doar să arunce o privire pentru că perechea pe care o folosește era încă în condiții bune.
Ding!!
Line-ul lui Koco a sunat din nou. Koco ridică telefonul mobil și apasă să citească.
Brown 💌 „Unde ești?”
Koco a oftat ușor și a băgat telefonul înapoi în buzunarul pantalonilor ca înainte și nu a răspuns. Koco s-a uitat la niște pantofi sport care îl interesa.
Brusc!!
Un braț puternic se așeza peste umerii lui Koco iar acesta credea că ar putea fi Tim.
- Crezi că această pereche este în regulă? Întrebă Koco fără să ridice privirea.
- Îi vrei? Întrebă o voce profundă, făcându-l pe Koco să tresară, întorcându-se să se uite a văzut că persoana care îl îmbrățișa era Brown, nu Tim.
- Hei, phi Brown, Koco a fost surprins și s-a îndepărtat imediat de Brown în timp ce privea în jur. El a văzut că prietenii lui erau ocupați să se uite la pantofi. Dar Koco nu a văzut-o pe fata care a venit cu Brown stând acolo.
- Vrei să mă enervezi. Te-am întrebat unde ești, dar nu te-ai gândit să răspunzi, a întrebat Brown cu o voce calmă.
- Atunci de ce mă întrebi? Se certă Koco, ridicând ușor o sprânceană.
- Nu pot să întreb? Întrebă Brown înapoi scurt.
- Poți să întrebi, dar nu văd nevoia de a mă întreba nimic, răspunse Koco, evitând privirea feroce a lui Brown.
- Atunci... unde s-a dus Toffee a ta? Koco a schimbat subiectul. Brown își miji ușor ochi.
- De ce întrebi? Întrebă Brown înapoi.
- Ați venit împreună, nu-i așa? Să lași singură o femeie frumoasă nu este bine, phi Brown. Cineva ar putea să ți-o fure? spuse Koco sarcastic, fără să își des seama.
- He, he, a râs ușor Brown în gât. Asta l-a făcut pe Koco să se simtă enervat pentru că avea impresia că Brown râde de el.
- De ce râzi? Uite, te avertizez cu bune intenții, a spus Koco.
- Îmi dorești binele? Sau... ești gelos? Întrebă Brown, ridicând ușor o sprânceană. Brown arăta foarte bine cu acel zâmbet obraznic. Koco se întoarse să privească și oftă ușor.
- Pentru ce aș fi gelos? Nu vorbi prosti, a răspuns Koco dar în inima lui, a simțit o senzație de arsură. Brown încă râdea ușor.
- Dacă vrei să fii gelos, fii gelos. Nu am spus nimic. Mica gelozie este bună, îmi place, a răspuns Brown, făcându-l pe Coco să-și încrunte rapid sprâncenele.
- Ești nebun, Phi. De ce aș fi gelos? Nu este mare lucru, Koco a răspuns, dându-și ochii peste cap.
- Deci vrei să fii? Brown s-a prefăcut că întreabă în timp ce se uită la expresia lui Koco, care nu este expresia cuiva inconfortabil. Mai degrabă, era atitudinea cuiva care era atât de stânjenit încât nu se putea abține dar părea să nu fie conștient de ceea ce simțea de fapt.
- Brown, îl întrerupse vocea dulce a fetei, făcându-i pe Brown și Koco să se uite și să o vadă pe Toffee mergând spre ei.
- Ți-ai cumpărat ce ai dorit, Toffee? Întrebă Brown înapoi cu un zâmbet blând făcându-l pe Koco să se simtă extrem de enerva.
- Da. Ah, acesta este juniorul care a fost cu Brown ieri, nu? Fata s-a întors să-l întrebe pe Brown zâmbind. Koco s-a gândit că mulți bărbați ar putea fi fascinați de zâmbetul acestei fete până și el era fascinat de zâmbetul fetei.
- Da... Îl cheamă Koco, îi răspunse Brown fetei. Apoi s-a întors să-l numească pe Koco cu o voce întunecată. Koco s-a întors imediat să se uite la fața lui Brown cu sprâncenele ridicate.
- Mă întorc la facultate. Ne întoarcem împreună? Întrebă Brown.
- Nu, mă întorc cu prietenii mei. În plus, nu vreau să devin a treia roată a nimănui, a spus Koco, întorcându-se să-i zâmbească fetei care stătea lângă Brown, făcând-o să zâmbească puțin jenată.
- Hei, Dit... Eu merg primul, phi Brown, P’ Toffee. Scuză-mă, i-a spus în grabă Koco prietenului său care nu era departe înainte de a pleca să-și găsească prietenul fără să se întoarcă să privească.
- Despre ce vorbeai cu phi Brown? Întrebă Dit curios.
- Tocmai am intrat și m-a salutat. Ți-ai luat pantofii sport? L-a întrebat Koco pe prietenul său pentru a schimba subiectul în timp ce merg împreună spre grupul său de prieteni. Dar s-a întors în secret pentru a privi în direcția din care venea și a văzut că Brown și Toffe merseseră în altă direcție. Koco scoase un oftat de ușurare. Apoi s-a dus la o plimbare cu prietenii lui.
Când a venit timpul să meargă la curs după-amiaza, grupul lui Koco s-a întors la universitate. În momentul în care au ajuns la facultate, Koco a văzut mașina lui Brown trecând pe lângă grupul său. Koco să știe că Brown tocmai a dus-o pe fată la Facultatea de Arte și s-a întors.
- Oh, Ko, în seara asta Jet dă o petrecere de ziua lui. Ne-a invitat și pe noi, a spus Tim când și-a amintit. Jet este prietenul lor, dar sunt în grupuri diferite. Dar sunt apropiați și obișnuiesc să bea împreună des.
- Unde? Întrebă Koco înapoi.
- La barul BB de lângă Ho Man, răspunse Tim.
- Da, voi merge, a răspuns Koco pentru că și el avea chef să bea.
Capitolul 7
După terminarea cursurilor, Koco se duce la căminul lui Tim, care nu este prea departe de universitate, pentru a aștepta timpul să meargă la petrecerea aniversară a lui Jet.
Ding!!!
Line-ul lui Coco a sunat în timp ce stătea întins în pat și se uita la televizor cu Tim. Și-a luat telefonul să se uite și a văzut că era un mesaj de la Brown.
Brown 💌 „Unde ești?”
Koco își încruntă sprâncenele pentru că nu înțelegea de ce Brown l-ar întreba unde se află, dar nu s-a gândit să răspundă pentru că se simțea neliniștit în inima lui. Era un sentiment pe care nu putea să îl înțeleagă.
Tring... Tring... Tring !!!
În curând a sunat telefonul mobil al lui Koco. Brown a sunat Koco a apăsat pe mute și nu a acceptat apelul.
- Cine suna? Întrebă Tim în timp ce el încă vedea lumina de pe ecranul telefonului lui Koco aprinsă din când în când. Koco își puse telefonul în geantă.
- Gap, mi-e prea lene să răspund la telefon, a mințit Koco. Tim dădu din cap și nu spuse nimic. Koco s-a gândit că până Brown ar trebuie să fie destul de supărat. Când a venit timpul să meargă petrecere, Koco s-a dus cu motocicleta lui Tim la barul unde Jet a organizat petrecerea aniversară.
- Hei, haideți, stați jos, răsună vocea lui Jet. Koco și Tim au venit și și s-au așezat la masă și li s-a servit băutură la amândoi. Koco a băut în timp ce avea o conversație hilară cu prietenii săi. A uitat de Brown și de sentimentul de neliniște pe care îl avea în inimă pentru moment și a continuat să vorbească și să bea până a trecut mai bine de o oră.
- Te rog să aduci o masă și un scaune pentru că mai vine cineva, răsună vocea lui Jet.
- Vor veni mai mulți oameni? Tim a întrebat, deocamdată, grupul lui era considerat un grup mare în bar.
- Hmm, a răspuns Jet înainte de a permite personalului din bar să mai adauge încă o masă. Lui Koco nu i-a păsat prea mult pentru că se gândea că ar putea fi prieteni cu Jet.
- Fraților, pe aici, Jet ridică mâna pentru a striga grupului de oameni care au intrat în bar. Koco se întoarse să se uite puțin înainte să-l vadă pe Brown intrând cu alți 2 seniori de la facultate. Koco a simțit imediat nevoia de a se întoarce acasă. Se întoarse grăbit, prefăcându-se că nu a văzut că Brown a intrat în bar.
- Așezați-vă mai întâi, v-am aranjat o masa, a spus Jet. Asta îl făcu pe Koco să realizeze că Jet este destul de apropiat și de grupul lui Brown.
- Oh, cadoul tău de ziua ta, vocea lui Brown se auzi în timp ce îi dădea lui Jet o sticlă de băutură scumpă.
- Oh, îmi plac lucrurile scumpe, P’Brown. Mulțumesc, Jet ridică grăbit mâna pentru a-i mulțumi lui Brown. Locurile pe care le pregătise pentru Brown erau destul de departe de Koco, dar se puteau vedea. Koco s-a prefăcut că nu-i pasă că Brown se uită la el.
- Vreau să mă întorc acasă acum, Koco se întoarse și îi șopti lui Tim. Dar cu coada ochiului, îl văzu pe Brown privindu-l cu ochii aprigi.
- Unde te duci atât de grăbit? Jet nu a dat încă tortul, îi șopti Tim.
- Va mai fi și un tort? Dacă bem și ne îmbătăm cum putem să mai mâncăm tort, a întrebat Koco pentru că începea să se simtă amețit.
- Hai, stai să suflam în tort. Unde te grăbești să te întorci? Tim voia să bea în continuare. Koco a trebuit să continue să bea cu prietenii săi. Se gândise deja că, dacă nu putea să se întoarcă în noaptea asta acasă, probabil va dormi la căminul lui Tim.
- Mă duc o secundă la baie, Tim îi spune lui Koco înainte de a se ridica să meargă la baie. Koco s-a întors apoi să vorbească cu ceilalți prieteni ai săi încercând să nu-i acorde prea multă atenție lui Brown.
Koco a simțit că cineva s-a așezat pe scaunul lui Tim. Dar a crezut că Tim se întorsese de la baie. Așa că nu i-a acordat atenție pentru că vorbea cu un alt prieten care stătea de cealaltă parte despre fotbal.
- Stai acolo, a sunat o voce profundă de lângă el, făcându-l pe Koco să se oprească un pic înainte de a se întoarce să privească, a văzut că Tim stătea în spatele scaunului nedumerit. În ceea ce privește persoana care stătea lângă Koco, era Brown, nu Tim, așa cum crezuse Koco inițial
- Hei, Phi, cum poți să stai aici? Acesta este locul lui Tim, a spus Koco în grabă.
- Și-a scris numele pe el? Du-te și stai acolo. Tim, i-a spus Brown lui Tim înainte de a se întoarce să-i spună din nou lui Tim. Așa că Tim doar a zâmbit ironic și apoi s-a dus să se așeze pe scaunul pe care Brown stătea înainte. Koco a vrut să se ridice și să stea cu prietenul său.
Brusc!!
Mâna puternică a lui Brown a apăsat pe piciorul lui Koco, făcându-l pe Koco să stea tăcut și să nu îndrăznească să se ridice. Tânărul s-a întors să-și privească seniorul nemulțumit.
- Stai jos, spuse Brown uitându-se la Koco cu ochi înverșunați.
- Ce e în neregulă cu tine? Întrebă Koco nu prea tare dar suficient pentru ca Brown să audă. Nu voia ca ceilalți prieteni ai săi să fie prea suspicioși.
- Cu cine erai? Întrebă Brown cu o voce adâncă, făcându-l pe Koco să tacă.
- Dă-mi telefonul tău, a spus Brown, întinzându-și palma și făcându-l pe Koco să știe că Brown îl îi va verifica istoricul apelurilor.
- Nu l-am adus, spuse Koco. Brown s-a uitat fix la el înainte de a-și băga mana în buzunarul pantalonilor lui Koco, făcându-l pe Koco să-i blocheze imediat mâna pentru că Koco avea de fapt telefonul mobil în buzunarul pantalonilor. Dar în cele din urmă, Brown a reușit să îl is
- Nu l-ai adus, nu-i așa? Întrebă Brown încet, făcându-l pe Koco să se încruntă ușor.
- Spune-mi codul, spuse Brown cu asprime, deoarece Koco avea o parolă pentru a-și bloca telefonul. Koco a stat nemișcat, fără să scoată un cuvânt, și-a luat paharul cu băutură și a băut. Mulți dintre prietenii lui s-au întors să se uite. Dar cei mai mulți dintre ei se distrau bând și discutând.
- Nu ți-a spus nimeni că e nepoliticos să te uiți în telefonul altcuiva fără permisiunea proprietarului? spuse Koco. Brown zâmbi rece și apucă ceafa lui Koco.
- Sunt deja o persoană nepoliticoasă. Spune-mi codul. Nu mă enerva, l-a amenințat Brown. Koco respiră adânc.
- 1150, Koco nu s-a putut abține să nu i-l spună.
- Vrei să mănânci pizza? De ai setat acest codul, a spus Brown
- Treaba mea, răspunse Koco. Brown a apăsat codul de deblocare și apoi a continuat să verifice telefonul mobil al lui Koco. Înainte de al forța pe Koco să se uite la telefonul mobil
- Ai văzut câte apeluri am dat? Brown arătă spre Koco.
- Ei bine, 8 apeluri, a spus Koco când văzu numărul pe ecran.
- Oh, am sunat la 8 ori, de ce nu ai răspuns? Vrei să mă enervezi? Întrebă Brown cu o voce profundă.
- Nu am auzit niciun sunet. L-am oprit. Dacă nu mă crezi, uite, Koco s-a bucurat că își pusese telefonul pe silențios.
- Să zicem că te cred. Dacă aflu că nu mi-ai răspuns în mod intenționat la apeluri, mă vei găsi Koco, a spus Brown înainte de a strecura telefonul lui Koco în buzunar.
- Hei, Phi, dă-mi telefonul mobil înapoi, a țipat Koco imediat când l-a văzut pe Brown băgând telefonul mobil în propriul buzunar.
- Ți-l voi da înapoi. Nu am de gând să-ți vând lucrurile, a spus Brown, ridicând un pahar de băutură, și nu a ascultat mormăiturile lui Koco. Cei doi au continuat să bea. Koco a încercat să nu-i pese prea mult de persoana care stătea lângă el. O tânără a venit la Brown. El a vorbit și a zâmbit cu fetele care veneau din când în când să-l întâmpine, inclusiv tineri. Koco a vrut să se ridice și să stea pe un alt scaun dar mâna lui Brown îi strângea periodic piciorul lui Koco sub masă, ca un avertisment de a nu merge nicăieri.
- Phi Brown, a sunat vocea dulce a unui băiat mic și drăguț care a mers spre el și la îmbrățișat de braț. Mâna lui Brown care îi strângea piciorul, acum a fost ridicată și așezată peste spătarul scaunului lui Koco, făcându-l să arate de parca Brown îi îmbrățișa umerii. Mulți prieteni au observat dar nimeni nu s-a gândit prea mult la asta pentru că și ei stăteau așa. Koco se bucura ca nici unul dintre prietenii lui nu-l privea suspicios.
- Salut, Brown l-a salutat pe juniorul de la Facultatea de Științe Umaniste care s-a exprimat deschis că îi plac bărbații.
- Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut? Întrebă tânărul zâmbind.
- A trecut ceva timp. Ai venit cu prietenii tăi? Salută Brown înapoi.
- Da, prietenul meu stă la o masă afară. Dar am venit la baie și te-am văzut. Apropo phi Brown unde mergi după aceea? Întrebă Vee cu o voce timidă înainte de a se uita la Koco care stătea liniștit și bea, apoi se uită la brațul lui Brown care pe spătarul scaunului lui Koco.
- Probabil o să mă întorc. Am cursuri mâine de dimineață, a spus Brown pentru a-l întrerupe pentru că înțelesese ce voia tânărul.
-O, păcat, spuse tânărul cu o expresie abătută înainte de a continua să vorbească cu Brown.
- Tu, dacă vrei vino să stai jos și să vorbești. Eu mă ridic și plec. Spuse Koco furios, găsind o șansă de a pleca. Când Koco s-a mișcat încercând să se ridice, mâna puternică a lui Brown a prins umărul lui Koco și l-a forțat să stea nemișcat.
- Stai jos, se întoarse Brown și îi spuse cu o voce calmă.
- Nu face nimic. Mă duc mai întâi să-mi găsesc prietenul, tânărul a fluturat mâna înainte de a se scuza și a se întoarce la masa prietenului său. Koco stătea bosumflat înainte de a continua să bea. Brown se întoarse spre Koco.
- Ești atât de beat, cum poți merge acasă pe motocicleta? Întrebă Brown.
- Voi dormi la căminul lui Tim, răspunse Koco indiferent. Apoi a stat și a băut până a fost complet beat.
- Unde te duci? Întrebă Brown cu o voce adâncă când Koco a vrut să se ridice.
- La baie, uh... Phi, Koco scoase un sunet înainte de a se ridica.
- Te duc acolo, spuse Brown, apucându-l de braț pentru a-l duce la baie. Dar Coco și-a tras mâna.
- Nu sunt un copil... uh... Pot să merg singur, Phi, continuă Koco să bolborosească. Brown clătină din cap dezgustat de aroganța lui Koco.
- Mă duc cu Ko, a strigat Mas, un alt prieten al lui Koco, pentru că urma să meargă și el la baie. Brown, prin urmare, nu s-a ridicat și nu l-a urmat.
- Uită-te la el, Mas, îi spuse Brown prietenului lui Koco. Koco se clătină ușor spre baie. Apoi a ieșit să se spele pe față pentru a scăpa de o parte din amețeală.
- Numele tău este Koco, nu-i așa? O voce de auzi din spate, făcându-l pe Koco să se uite prin oglinda din fața lui și l-a văzut pe tânărul pe nume Vee stând în spatele lui.
- Da, de ce? Întrebă Koco ridicând ușor capul.
- Ce e între tine și phi Brown? Întrebă Vee pe un ton foarte nemulțumit, făcându-l pe Koco să se încrunte la el. Momentan, creierul lui nu putea procesa complet.
- De ce întrebi? Întrebă Koco înapoi.
- Eu am întrebat primul, așa că spune-mi mai întâi, a spus tânărul pe nume Vee cu o voce aprigă. Koco se uită la băiatul care era mai mic decât el din cap până în picioare.
- Nu fi băgăcios, a răspuns Koco cu supărare, făcându-l pe Vee să înghețe imediat.
- Uite, vorbesc frumos cu tine. De ce strigi la mine? Spuse Vee supărat.
- Atunci de ce vrei să știi? Ce e în neregulă cu mine și cu ticălosul ăla? A întrebat Koco din nou.
- Am văzut că ești apropiat de phi Brown. Vreau doar să știu cât de apropiat ești, a spus Vee.
-Hm, de ce crezi că sunt apropiat de phi Brown? Doar studiez la aceeași facultate, a răspuns Koco.
- Dacă nu sunteți atât de apropiați de ce stați atât de aproape unul de celălalt? În plus, phi Brown pare să te placă mai mult decât pe ceilalți juniori, a spus Vee din ceea ce a văzut. Dar Koco se încruntă la el.
- Cred că nu vezi bine. Lui P’Brown nu-i place de mine mai degrabă stă și mă amenință. Asta numește tu plăcut, l-a contrazis Koco pe Vee.
- Nu știu. Dar lasă-mă să te întreb altceva. Ce părere ai despre phi Brown? Vee continuă să întrebe.
- Ești atât de băgăcios. Ce cred eu nu cred că e treaba ta. Spuse Koco în timp ce își ridică degetul și împinse fruntea lui Vee. Vee îi lovi furios mâna lui Koco.
- Îmi place de phi Brown. Nu vreau ca nimeni să se apropie prea mult de phi Brown, a spus tânărul. Koco se uită uluit la chipul tânărului pentru că Vee îndrăznește să vorbească despre propriile sentimente în acest fel.
- Ce prostie, la naiba. Koco a vrut iasă din baie dar Vera l-a blocat. Oamenii care intrau și ieșeau din baie nu le-au acordat prea multă atenție.
- Nu știu ce crezi, dar te avertizat mai întâi. Nu te încurca prea mult cu phi Brown. Altfel vei avea de-a face cu mine, nu voi renunța așa ușor la el, l-a amenințat Vee. Dar Koco nu se simțea deloc speriat, era mai degrabă frustrat.
- De ce, ce ai de gând să faci, băiete? Cine crezi că ești să vi și să mă ameninți, A strigat Koco la Vee cu nemulțumire. Koco l-a împins cu putere pe Vee să-l de din drum făcându-l să cadă pe spate. Dar ar fi căzut dacă cineva nu l-ar fi prins în brațe primul.
- Phi Brown, a strigat Vee către persoana care a venit să-l sprijine pe un ton fericit.
- Ce se întâmplă? Întrebă Brown încet. A văzut că Koco dispăruse de mult timp așa că a venit să vadă ce face și a coincis cu monumentul în care tânărul urma să cadă. La început, Brown nu știa cine era dar când Vee i-a spus numele, l-a observat pentru că prima persoană pe care a văzut-o a fost Koco.
- Îl salutam doar pe juniorul lui P’Brown, spuse Vee încet în timp ce îl prinse de braț.
- Deci cum vă salutați? De aceea erai să cazi? A întrebat Brown, privindu-l pe Koco cu ochi fioroși. Koco se uită la mâna lui Vee și era și mai enervat.
- Este enervat. Mi-a pus o mulțime de întrebări. Da vrei să știi Întreabă-l pe el, a spus Koco cu o voce aspră înainte de a lovi imediat umărul lui Brown de nemulțumire pentru că părea că l-ar fi hărțuit pe Vee. Nebunia și cuvintele lui Koco l-au făcut pe Vee să creadă că va câștigat puncte de simpatie de la Brown fără a fi nevoit să facă nimic.
- Serios, de ce ești așa? Mormăi Brown după ce Koco îi lovi umărul.
- Nu spune asta. Eu trebuie să fi spus ceva ce la deranjat pe Koco, spuse Vee încet. Brown oftă ușor.
- Atunci să ne întoarcem la masă, spuse Brown, conducându-l afară din baie. Vee a mers separat la grupul său de prieteni. Brown se întoarse la masa lui. Koco a schimbat locul și se așeză cu prietenul său Mas, lăsând în urma lui un singur scaun. Brown se uită la Koco nemulțumit. Dar Koco se prefăcea că este indiferent și a continuat să bea într-o dispoziție proastă.
- Mas, vino așază-te aici, Brown l-a tras de braț pe Mas pentru a-l duce la locul lui. Cât despre Brown voia să se așeze lângă Koco ca de obicei. Dar Koco îl trase primul de braț când văzu că Mas era pe cale să se ridice.
- Unde te duci? Koco l-a întrebat imediat pe prietenul său
- Schimb locul cu phi Brown, a răspuns Mas.
- Nu este nevoie, de ce ai schimba locul cu phi Brown? Koco se întoarse să vorbească cu o voce aprigă.
- Atunci de ce nu pot schimba locul? Am ceva de discutat cu tine, spuse Brown încet
- Dar eu nu am nimic de vorbit cu tine. În plus, nu vreau să stau prea aproape de tine. Cihuahua va veni să mă urmărească și mă va mușca invinovățițindu-mă că m-am apropiat prea mult de proprietarul lui, a vorbit Koco despre Vee. Brown și-a încruntat sprâncenele în timp ce Mas se uita la cei doi confuz.
- Uh... am mă duc să vorbesc cu Tim o secunda, Mas a încercat să evitat în grabă situația când a văzut că scaunul de lângă Tim era gol și nu a așteptat ca Koco să obiecteze. Mas s-a ridicat repede și s-a dus spre Tim. Brown s-a așezat imediat lângă Koco. Koco s-a uitat la grupul lui Vee și l-a văzut privindu-l cu nemulțumire
- Ai spus că un chihuahua a venit să te urmărească și să te muște. Ce vrei să spui? Întrebă Brown serios. Koco nu a răspuns. A luat un pahar cu băutură și a băut tot deodată. Apoi a întins mâna pentru a-și mai pune in pahar dar Brown a tras paharul cu mai întâi
- Hei, phi Brown, ce faci? A întrebat Koco în stare de ebrietate și cu profundă nemulțumire.
- De ce naiba ești așa nervos? Trebuie să mergi la scoală mâine, nu-i așa? Întrebă Brown cu o voce profundă.
- Atunci de ce trebuie să mă oprești? Și băieții ăștia au cursuri de dimineață, a spus Koco cu suspiciune, făcând un semn din cap către prietenii săi care stau și beau.
- Ei bine, dacă vrei să bei, atunci bea, nu te voi opri. A terminat Brown de vorbi și ia turnat băutură în pahar lui Koco. Koco l-a luat și a băut cu încăpățânare. Brown nu l-a mai întrebat pe Koco despre Chihuahua.
- Hei, ești atât de beat. De ce ai băut în halul ăsta? Tim ridică vocea când l-a văzut pe Koco sprijinindu-și capul pe umărul lui Jet, care stătea de cealaltă parte a lui.
- Um, nu știam de ce sunt umerii mei așa grei? A spus Jet în glumă.
- Da sunt beat. Dar nu voi muri, a răsunat vocea lui Koco, făcându-l pe Brown, care era pe cale să se întoarcă să vorbească cu prietenul său, să se întoarcă în grabă să se uite înainte de a-l ține pe Koco să stea drept pentru a nu-l lăsa să se sprijine de umărul lui Jet.
- Dă-mi drumul... de ce mă atingi? La mulți ani... Uf... prietenul meu Jet, s-a întors Koco să-i ureze lui Jet la mulți ani cu o față roșie din cauza efectelor alcoolului.
- Cred că mai bine te întorci înapoi. Poți să iei un taxi și să lași motocicleta la căminul mei o vei lua mâine dimineață sau poți dormi în camera mea, a sugerat Jet, văzând că Tim băuse mult de asemenea și probabil că nu va putea conduce motocicleta înapoi.
- Tim, o să te dormi la Jet. Cât despre Ko, îl duc eu acasă, răsună vocea lui Brown. A băut și el dar nu a băut atât de mult încât să se îmbete. Koco acum stătea cu gâtul îndoit aproape adormit. Dar își flutura mâna mormăind că nu era beat.
- Știi unde locuiește? Întrebă Jet.
- Da, i-am mai întâlnit pe tatăl și pe mama lui. Aflh, fă cum ți-am spus, a tăiat Brown scenariul
- E bine, Phi, nici eu nu mai pot, spuse Tim pe același ton, dar totuși nu era atât de beat ca Koco.
- Atunci o să te duc acasă. La naiba, e beat ca un câine. Mă voi întoarce mai întâi, Jet. La mulți ani, frățioare, i-a spus Brown lui Koco, apoi s-a întors să-și ia rămas bun din nou.
- Mulțumesc, Phi. Ai vrea să te ajut să-l duci? Se oferit Jet.
- Este în regulă, pot să-l duc. Dacă nu pot o să-l las să doarmă pe marginea drumului, a spus Brown. I-a pus brațul lui Koco pe umăr și apoi și-a folosit brațul pentru a-l introduce sub axile lui Koco pentru al sprijini. Koco s-a ridicat și s-a clătinat înainte și înapoi făcându-l pe Brown să-l țină strâns pentru a nu cădea.
- Phi Brown se va întoarce? Vocea lui Vee a vorbit când i-a văzut pe Brown și Koco pe lângă masa lui.
- Hm, eu voi pleca primul, a răspuns Brown. Dar Koco a refuzat să se miște. Koco se uită la Vee care se uita la el.
- Ah... Chihuahua nu te încurca prea mult cu mine.... O să te dau cu capul de pământ, se prefăcu Koco că ridică piciorul ca să-l lovească pe Vee. Dar nu l-a putut ridica mult, făcându-l să cadă pe pieptul puternic al lui Brown. Brown se grăbi să-l îmbrățișeze fără ca Koco să își des seama. Și Brown a aflat că Chihuahua despre care vorbea Koco era Vee.
- Cine este Chihuahua? Întrebă Vee imediat
- Așa e. Uh... mic ca un Chihuahua, ha ha. O să-ți cumpăr o lesă, a continuat Koco pe un ton beat. Vee a vrut să-l înjure pe Koco, dar s-a prefăcut că zâmbește văzându-l pe Brown.
- E atât de beat. Mă voi întoarce mai întâi Vee, și-a luat Brown rămas bun de la tânăr înainte de a-l duce pe Coco care țipă la mașină. Brown îl ajută pe Koco să stea în mașină și îi ajustă scaunul apoi îi pune centura de siguranță.
- Of, e atât de greu, e atât de beat încât nu mai e conștient, mormăi Brown. Koco nu era un tânăr fragil ca Vee. Este un tânăr atletic, cu o siluetă bună, dar poate părea puțin mai mic decât Brown când stă unul lângă celălalt. Brown se urcă pe scaunul șoferului. A pornit mașina, apoi s-a întors și s-a uitat la persoana care stătea lângă el. Koco a continuat să mormăie în starea lui de somnolență.
- E cald, strigă Koco fără să-și dea seama că se afla în mașina lui Brown. Brown a întins apoi mâna să regleze aerul condiționat.
- Hm, mormăi Koco satisfăcut, făcându-l pe Brown să-și sprijine brațul de volan și să se uite la Koco. Nu s-a putut abține să nu își aplece fața în jos spre buzele lui Koco sărutându-l cu tandrețe.
- Ugh, un sunet enervat ieși din gâtul lui Koco în timp ce încerca să se întoarcă. Dar Brown i-a blocat fața cu palmele ca să nu se poată mișca. Limba fierbinte s-a împletit cu vârful limbii lui Koco și a aspirat-o până în punctul în care persoana beată a simțit că o căldură în abdomen. Brown își apăsă buzele într-un sărut pasional. Koco gemu în gât până când simți că nu-și poate trage respirația. Mâna i s-a ridicat brusc, împingând ceea ce l-a făcut să se sufoce. Koco împinse faţa lui Brown departe de el. Brown a fost de acord să îl elibereze, dar cu un zâmbet. Koco părea să continue să doarmă în ciuda faptului că era sărutat așa.
- Ești atât de beat, încât nu știi cu cine ești și nici ce faci. Mai bine nu te îmbăta nicăieri altundeva fără mine, Koco, a mormăit Brown înainte de a sta drept în scaun. Brown își ridică ușor sprâncenele când îl văzu pe Vee stând și uitându-se la el și la Koco cu o expresie uluită. Pentru că era încă în parcare care era luminată și se poate vedea în interiorul mașinii. Brown este încrezător că Vee trebuie să fi văzut când l-a sărutat pe Koco cu siguranță dar Brown nu avea de gând să se ascundă sau să-și facă scuze oricum.
Vee a fost cel care a plecat în grabă. Brown clătină ușor din cap înainte de a ieși imediat din parcare. Conducea și se întorcea din când în când către Koco și zâmbi când își aduse aminte de ceva. În loc să conducă mașina pentru al duce pe Koco înapoi la el acasă, l-a adus pe Koco în propriul apartament. După ce a sosit și și-a parcat mașina, Brown l-a ajutat pe Koco să iasă din mașină.
- Oh, vreau să dorm, a mormăit Koco când cineva i-a tulburat somnul.
- Așteaptă o clipă, te duc în cameră să dormi, mergi bine, a spus Brown cu o voce aprigă. Koco deschise puțin ochii și se uită la Brown.
- Phi Brown... Ce faci? Lasă-mă să plec, a încercat Koco să se îndepărteze de Brown pentru a merge singur.
Bufnitură...!
- Ah! Koco a strigat când Brown l-a eliberat brusc pe Koco, așa cum spusese el. Drept urmare, Koco a căzut pe jos și ochii i s-au mărit aproape de șoc.
- La naiba... doare. La naiba phi, a strigat Koco și a vrut dă se ridice, dar a căzut din nou. Brown stătea cu mâinile în șolduri și clătină din cap.
- Bețiv încăpățânat, a spus Brown, înainte de a se duce să-l ajute pe Koco să se ridice din nou. Koco a vrut să-l împingă pe Brown.
- Dacă nu stai liniștit, o să te dezbrac și o să te las aici, l-a amenințat Brown, făcându-l pe Koco să se oprească imediat.
- Ești bolnav mintal... și unde sunt? Vreau să mă duc acasă, a continuat să țipe Koco ca de obicei.
- O să te întorci acasă în această stare? Urcă mai întâi în camera mea, a spus Brown, forțându-l pe Koco să meargă la lift pentru al duce în apartamentul lui. Koco a continuat să obiecteze pe tot drumul.
- Koco vorbește mai încet vor ieși vecini și te vor blestema, a spus Brown încet.
- La naiba nu intru, a spus Koco, care era în continuare sprijinit de Brown. Brown oftă din greu înainte să deschidă ușa și să-l ducă pe Koco înăuntru.
Capitolul 8 - +18
După ce Koco a intrat în cameră, Brown l-a lăsat apoi pe canapeaua moale din sufragerie. Koco era pe cale să deschidă gura să țipe la Brown s-au oprit imediat și s-a întins și și-a ascuns capul în canapea.
- Ohh... scoase Koco un sunet de satisfacție pentru că își dorea să doarmă. Brown se uită la talia lui Koco și clătină din cap. Brown s-a dus la bucătărie pentru a lua un pahar cu apă și apoi s-a întors la Koco, care dormea.
- Ridică-te și bea mai întâi niște apă, Brown l-a tras de braț pentru a se ridica.
- Ugh.. ce-i cu tine? Lasă-mă să dorm, mormăi Koco cu o voce joasă iritată, dar nu se putea lupta cu puterea lui Brown. Koco s-a ridicat cu o față bosumflată și cu ochii încețoșați.
- Bea mai întâi apă, ai băut mult, te vei simți mai bine. Mâine dimineața, sunt sigur că gâtul te va durea. După ce bei apă, du-te să faci un duș, ca să te simți mai confortabil, a spus Brown în timp ce îi întindea lui Koco un pahar cu apă.
- Nu pot să dorm, a spus Koco supărat, dar a luat paharul și a băut toată apa pentru că își simțea gâtul uscat. Koco pune paharul pe masă în fața canapelei și a vrut că se întinde, dar a fost tras din nou de Brown.
- Uh, Koco a scos un sunet iritat din gât, și se încurcată.
- Ți-am spus să te ridici și să faci un duș mai întâi. Dacă nu faci duș, atunci poți dormi pe podea, a spus din nou Brown. Koco se uită cu ochii și nemulțumiți la Brown.
- Atunci mă voi întoarce la mine acasă, a spus Koco în timp ce se ridica, dar s-a clătinat până aproape că a căzut. Bine că Brown l-a putut ține primul.
- Nu face totul prea dificil, Koco. Vino aici, a spus Brown cu o voce severă, înainte de a-l târî pe Koco în dormitorul lui. Koco s-a împotrivit, dar fără niciun rezultat. Fiind atât de beat l-a făcut să se clatine.
- Oh, unde ai de gând să mă târăști? Koco strigă din nou înainte de a fi împins în baie de Brown. Koco s-a întors pentru a pleca.
Brusc...
- Ahh... hah.. hah! Ochii i s-au mărit imediat de șoc când Brown a întors dușul deasupra capului său, făcându-l să se sufoce cu apă, deoarece nu era pregătit pentru asta.
- Ce-ar fi să faci un duș cu mine? Ți-am spus de multe ori să intri și să faci un duș. N-ai ascultat așa că a trebuit să fac asta. Scoate-ți cămașa! Vocea aprigă a lui Brown se auzi din nou în timp ce încerca că-i scoate cămașa lui Koco care era udă și lipsită de corp. Asta i-a făcut vizibil vârful micului sân și curbele ferme ale abdomenului, care era frumoase ca a unui atlet.
- Ești nebun... ieși afară, Koco la împins pe Brown în timp ce își ștergea apa de pe față. Brown era și el ud.
- Uf, a mormăit Koco în gât când Brown l-a împins brusc de peretele băii și l-a sărutat imediat. Limba lui fierbinte i-a pătruns rapid în gură înainte ca Koco să poată refuza accesul. Limba fierbinte s-a jucat cu pricepere cu limba mică a lui Koco mângâind vârful limbii și sugând-o până când Koco a tremurat.
Chiar dacă simțea frig din cauza apei care continua să curgă, dar pieptul și abdomenul îi erau fierbinți. Corpul lui Brown s-a lipit de corpul lui Koco și amândoi s-au încălzit.
- Umm... umm... Un geamăt a scăpat din gura lui Koco deși a încercat să-l suprime, dar nu a renunțat și l-a sărutat pe Brown înapoi pentru că nu voia să-și piardă fața. Acest lucru l-a făcut pe Brown să se simtă foarte mulțumit.
- Hmm, un geamăt slab a scăpat din gâtul lui Brown, făcându-l pe Koco să se simtă trezit în același mod, deoarece intoxicația cu alcool l-a făcut pe Koco să fie puțin neglijent.
Mâinile lui Brown descheie rapid cămașa lui Koco înainte ca acesta să se desprindă de sărut și apoi s-a ascuns în curba gâtului lui Koco, sugând până când s-a format un semn roșu.
- Ah... gemu Koco de durere și entuziasm. Mâinile puternice ale lui Brown au trecut peste talia și spatele lui Koco, cu buzele încă lipite de gât și claviculă în timp ce îl săruta și îl lingea peste tot.
Mâna puternică a lui Brown s-a mișcat în jos pe spatele lui Koco pentru a-i atinge fesele prin pantaloni, ceea ce l-a făcut pe Koco instantaneu să se simtă conștient.
Koco la împins în grabă pe Brown în stare de șoc, făcându-l pe Brown să cadă pe spate pentru că nu era pregătit. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- Ce dracu faci? Întrebă Brown, pentru că acum și starea lui de spirit era crescută.
- Ce ai de gând să faci? Amândoi suntem bărbați. Apa rece a fost suficientă pentru ai readuce puțin conștiința lui Koco care era confuz de cele întâmplate și l-a întrebat pe Brown. Deși Koco a avut deja o reacție emoțională dar se simțea ciudat și speriat de ceea ce avea să facă Brown.
Brown a oftat înainte de a apuca una dintre mâinile lui Koco și de a o apăsa pe mijlocul corpului deasupra pantalonilor, făcându-l pe Koco să rămână nemișcat când mâna lui a atins penisul întărit a lui Brown și care se împingea în pantalonii. Koco și-a tras în grabă mâna șocat și jenat.
- A mea a crescut atât de mult, a spus Brown cu o voce răgușită atingând și el ia aprins penisul lui Koco luându-l prin surprindere.
- Hm, și al tău devine greu. Cât de ciudat este? La urma urmei, amândoi avem deja aceleași emoții. Așa că hai să le eliberăm, a spus Brown de parcă ar fi normal. Koco stătea nemișcat simțindu-se puțin amețit sub apa care continua să curgă.
- Eliberează-te singur. Nu te pot ajuta, a spus Koco și a făcut un gest să plece din baie dar Brown s-au pus să stea în calea lui, făcându-l pe Koco să se întoarcă la locul inițială.
- Dar te voi lăsa să mă eliberezi, spuse Brown, serios. S-a străduit foarte mult să nu îl rănească pe Koco dar răbdarea lui era pe cale să se termine.
- Este anormal. Mă voi duce să găsesc o femeie care să mă elibereze. Deși Koco a vrut să se elibereze nu a îndrăznit să-l lase pe Brown să o facă pentru el pentru că nu știa ce vrea Brown cu adevărat.
- Dar a mea a crescut din cauza ta. De ce naiba să merg să găsesc pe altcineva? Spuse Brown cu o voce adâncă, sărutându-l pe Koco din nou. Koco se întoarse și îl împinse cu putere pe Brown. Acum, Koco era foarte confuz și ezita în privința propriilor nevoi.
- Nu, folosește-ți mâinile ca să mă ajuți. Nu o să-ți fac nimic mai mult decât atât. Ce ar trebuie să fac în schimb? Spuse Brown cu severitate și se îndreptă din nou spre Koco. Koco s-a dat înapoi până s-a lipit de peretele băii. Brown îi desfăcu repede pantalonii lui Koco și își trecu mâna pe toată lungimea lui Koco peste lenjeria lui udă și închisă la culoare.
- La naiba! Nu mă atinge... ah, Koco a simțit că va rămâne fără putere când Brown și-a folosit degetul mare pentru a-i zdrobi capul penisului făcându-l să îi tremure tot corpul. Brown îl sărută cu pasiune în timp ce mâna lui se strecură în chiloții lui Koco pentru a-i apuca penisul și a-l scoate imediat.
- Uf, gemu Koco din gât, cu o senzație de furnicături. Atingerea mâinii puternice a lui Brown l-a făcut pe Koco să simtă o senzație ciudată în piept. Una pe care nu a simțit-o niciodată singur și nu este că nimeni nu i-a atins vreodată penisul.
Au fost femei care și-au folosit mâinile și gura pentru ai face plăcere dar niciodată nu a fost un bărbat. Dar cu Brown lucrurile au fost altfel. Doar sărutându-l, îl făcu pe Koco să simtă o furnicătură în piept.
Brown apucă mâna lui Koco și o puse peste propriul lui penis fierbinte. Koco nu știa când Brown și-a desfăcut pantalonii și și-a scos penisul fierbinte să respire aer curat.
Koco a apucat penisul lui Brown și l-a mângâiat așa cum i-a făcut Brown lui. O parte din asta se poate datora efectelor alcoolului din corpul său, care i-au încețoșat creierul și nu mai funcționa corect. Asta l-a făcut pe Koco să vrea să știi și să încerce. El luă penisul fierbinte a lui Brown și îl mișcă în sus și în jos.
- Ahhh... Mă simt atât de bine, Brown și-a tras buzele de pe buzele lui Koco, în timp ce un geamăt i-a scăpat din gât de satisfacție, făcându-l pe Koco să-și miște mai repede mâna în sus și în jos, pe toată lungimea.
Brown a aspirat pielea, creând un semn pe gâtul lui Koco.
Koco îi mușcă și el de gâtul lui Brown pentru a suprima senzația de sensibilitate extremă care i-a făcut corpul să tremure incontrolabil. El a uitat totul, confuzia pe care o avea în legătură cu faptul că era anormal sau nu, în momentul de față nu mai exista. Era condus doar de dorința de a se elibera.
- Ah... La naiba. Ah! Koco gemu cu o față distorsionată. Cei doi s-au înghesuit sub apă. Ambele mâini au accelerat simultan ritmul de a se mângâia reciproc. Gemetele puternice ale celor doi umpleau baia.
- Nu mai suport, Phi... ahhh... Um... Ahh, a spus Koco tremurând, anunțându-l pe Brown că era pe cale să se elibereze. Brown i-a zdrobit apoi vârful penisul, care era umplut cu picături de apă limpede, în timp de îl mișcă mai repede. De îndată ce și-a grăbit ritmul, Koco și-a mărit și el ritmul.
- Ahh...La naiba... Vocea lui Brown a răsunat.
- Ah... ahhh... La naiba! Koco gemu tare. Ambele trupuri au tremurat înainte de a elibera apa limpede a iubirii în același timp care curgea de-a lungul apei care cădea de la duș.
- Uh... uh... Gâfâi greu Koco. Avea impresia că a alergat 20 de ture pe teren. Brown îl sărută din nou pe Koco până când Koco și-a simțit buzele puțin amorțite, înainte ca Brown să se desprindă în timp ce se uită la fața lui și zâmbești în colțurile gurii. Koco se uită cu ochii nemișcați la el de parcă acum și-ar fi venit în fire. Confuzia și jena au apărut din nou
- Hai fă un duș. Voi ieși să-ți iau niște haine, a spus Brown de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic neobișnuit, făcându-l pe Koco să-și încruntă sprâncenele. Apoi Brown a ieșit lăsându-l pe Koco în picioare singur sub apa de la duș.
Când i-a revenit conștiința, Koco și-a scos imediat hainele pentru a face un duș în timp ce se gândea la ce i-a făcut Brown cu o clipă în urmă. Ce vrea mai exact de la mine? Sau amândoi eram beți și voiam să ne eliberam? Așa că ne-am ajutat reciproc.
- Koco am atârnat un prosop de clanța ușii de la baie, a răsunat un strigăt din afară băii. Koco nu răspunse, dar crezu că Brown știa că auzise.
După duș, Koco a deschis încet ușa, a luat prosopul pentru a se șterge și și-a înfășurat imediat partea de jos a corpului. Văzând că Koco a ieșit, Brown s-a dus să facă și el un duș. Brown a luat un singur prosop. Își scosese deja hainele ude și le pusese în mașina de spălat.
- Hainele sunt pe pat. Poți purta hainele mele. În ceea ce privește hainele ude, du-le în mașina de spălat din spălătoria, a spus Brown.
Koco nu a spus nimic. Și-a luat în grabă hainele ude și a mers în spălătorie. Apoi s-a grăbit și s-a îmbrăcat. Era încă amețit și confuz, voia doar să doarmă.
Brown a dispărut sub duș. Koco a vrut să meargă acasă, dar nu și-a găsit geanta. Așa că a decis să aștepte ca Brown să iasă de la duș și să-l întrebe. Deși se simțea ciudat după evenimentele din baie. Koco s-a întins pe pat în timp ce îl aștepta dar Koco a adormit din cauza epuizării și din cauza beției.
Brown a ieșit din baie și a ridicat puțin din sprâncene când l-a văzut pe Koco dormind în mijlocul patului. Brown a zâmbit în colțurile gurii înainte de a merge să se îmbrace. Brown a venit în pat și l-a tras pe Koco să doarmă pe o pernă.
Când capul lui lovește perna moale, Koco se întinde de parcă s-ar simți mai confortabil. Brown a clătinat din cap înainte de a se ridica pentru a stinge complet luminile și a se întinde lângă Koco.
Brown nu s-a întors să-l îmbrățișeze pentru că dorea să doarmă confortabil. Așa că doar au dormit unul lângă altul.
Koco a deschis ochii când a simțit lumina soarelui strălucind pe față. S-a uitat în jurul camerei și sprâncenele i s-au încruntat când și-a dat seama că nu era propriul lui dormitor. El a stat întins pe pat cu ochii deschiși pentru o vreme deoarece se simțea amețit din cauza dureri de cap, înainte ca imaginea din noapte precedentă să-i revină în minte.
- La naiba, mormăi Koco șocat. Întorcându-se să privească în lateral dar nu putu să vadă silueta puternică a lui Brown. Nu era decât el întins singur pe pat. Koco a sărit în sus și s-a așezat în șezut, frecându-și capul. Acum conștiința i-a revenit și și-a amintit totul.
- Cum i-ai permis să îți facă asta? Se întrebă Koco încordat, înainte ca ochii să i se mărească când i-a venit în minte un alt gând. A dat în grabă pătura la o parte și a oftat ușurat când a descoperit că nu era nimic în neregulă partea inferioară a corpului.
- Phi Brown, este gay? Îşi spuse Koco înainte ca să-și întoarcă privirea și să vadă ceasul de pe peretele dormitorului lui Brown.
- La naiba. E deja trecut de prânz, spuse Koco și a tresărit pentru că avea cursuri de dimineața. Dar acum e trecut de amiază. Asta înseamnă că a lipsit de la cursurile de dimineață.
Crak!!
Sunetul ușii dormitorului care se deschidea îl făcu pe Koco să se întoarcă să se uite și îl văzu pe Brown intrând.
- Ești treaz, spuse Brown zâmbind.
- De ce nu m-ai trezit? Strigă Koco în timp ce cobora din pat. Se simțea ciudat că trebuie să fie singur cu Brown și de asemenea, imaginea de aseară i-a apărut în minte
- Am încercat să te trezesc dar nu te am putut trezi. Așa că te-am lăsat să dormi, spuse Brown cu o voce normală în timp ce se sprijinea de tocul ușii dormitorului.
- Dar hainele mele? Koco a întrebat imediat despre hainele lui.
- N-ai de gând să mă întrebi despre aseară? Întrebă Brown, făcându-l pe Koco să înghețe, fața i se înroși în timp ce evită privirea lui Brown.
- Ce să întreb, ce s-a întâmplat aseară, Phi? Koco s-a prefăcut că nu știe. Brown a ridicat un zâmbet ușor în colțul gurii.
- Ești sigur că nu-ți amintești de noaptea trecută? Întrebă Brown, apropiindu-se puțin de pat. Koco s-a dat înapoi și a făcut o mutră de parcă nu și-ar fi amintit nimic.
- Îmi amintesc că eram beat si că m-ai târât înapoi aici. În afară de asta, nu-mi amintesc nimic, a răspuns Koco.
- E ciudat, ți-ai schimbat hainele singur, ți-le-ai pus în mașina de spălat și încă nu-ți amintești, a spus Brown zâmbind. Koco și-a întors privirea încercând să-și de-a seama ce să spună
- Ah, se pare că îmi amintesc ceva acum, Phi. Mi-am pus hainele în mașina ta de spălat. Dar ce zici să mi le dai înapoi ca să mă pot schimba și să merg acasă, se prefăcea Koco că își amintește doar acum. Brown nu a spus nimic altceva. S-a dus la dulap și a scos hainele pe care le spălase și uscase. Apoi i le-a dat imediat lui Koco.
- Mulțumesc, Phi. Koco le-a luat în grabă și s-a dus direct în baie să-și schimbe hainele.
Cioc!! Cioc!!
Bătaia în ușa băii îl făcu sa tresară puțin pe Koco.
- Care-i treaba Phi? Întrebă Koco înapoi.
- Îți amintești ce s-au întâmplat în baie? Brown în întreabă în mod tachinat. Koco a înghețat puțin când a văzut duș iar imaginile aventurii de aseară i-au revenit în minte. Koco își strânse ușor buzele.
- Ce vrei să-mi amintesc, Phi? Răspunse Koco și își schimbă grăbit hainele apoi a ieșit din baie și l-a văzut pe Brown stând cu brațele încrucișate rezemat de dulap.
- Mă întorc primul. Mulțumesc că m-ai lăsat să dorm aici, Koco a vrut să iasă din camera lui Brown cât mai repede posibil pentru că îi era teamă că Brown îl va prinde că a mințit.
- Te rog vino din nou în camera mea, a spus Brown cu un zâmbet răutăcios.
- De ce vrei să vin? Întrebă Koco înapoi.
- Vino și ajută-mă să mă eliberez, spuse Brown direct. Ochii lui Koco s-au mărit de șoc.
- Visează în continuare, Phi. O dată este mai mult decât suficient, a strigat Koco, furios
- Hm, deci îți amintești? a spus Brown zâmbind. Koco a ridicat imediat mâna pentru a-și plesni gura.
- Aseară am fost beat. Nu știu despre ce vorbești. Noi doi am fost beți... Koco a venit cu o scuză.
- De unde știi că eram beat? Eu nu eram beat deloc. În plus, îmi amintesc foarte bine gemetele și expresiile feței tale, a spus Brown tachinator, făcându-l pe Koco să simtă o ușoară strângere în piept. Se simțea puțin entuziasmat, dar și pierdut și confuz.
- Ești bolnav mintal? Nu înțeleg, de ce vrei să-mi faci asta? Suntem amândoi bărbați, phi Brown. Koco nu a putut suporta și întrebă cu voce tare.
- Știu că și tu ești bărbat. Ți-am văzut penisul aseară, continuă Brown să-l tachineze.
- Și încă ceva. Bărbații sunt la fel. Așa că acum ne putem ajuta reciproc, a spus Brown. Koco își strânse pumnii.
- Phi Brown, de ce nu te lupți cu mine ca să terminam cu asta? Koco l-a provocat imediat și l-a lovit cu pumnul. Brown a clătinat încet din cap după ce a fost lovit.
- Ești un gangster? Dacă nu poți face nimic, doar provoci și lovești cu pumnul. La naiba ce băiețel, a spus Brown, făcându-l pe Koco și mai enervat decât înainte.
- La naiba, de acum înainte, nu te mai încurca cu mine. Și poți uita de noaptea trecută, phi Brown, a spus Koco cu o voce tare, umflându-și pieptul furios. Brown ridică ușor din umeri.
- Ce o să fac în continuare este treaba mea, a răspuns Brown.
- Uau, nu știi despre ce vorbești. Nu mai stau aici să mă cert cu tine, a țipat Koco și a dat să iasă din dormitorul lui Brown.
- O să pleci așa? Nici măcar să nu te gândești să îți iei telefonul și portofelul cu tine? Spuse Brown, făcându-l pe Koco să-și oprească imediat picioarele
- Atunci îmi vreau lucrurile înapoi, a spus Koco, uitându-se la Brown cu suspiciune dacă va găsi altceva cu care să-l tachineze sau nu.
- Sunt pe raftul din fața televizorului, a răspuns Brown pe un ton normal. Koco s-a grăbit să se uite imediat în fața televizorului și și-a văzut telefonul și portofelul, inclusiv geanta. Koco a luat totul și ieși grăbit din camera lui Brown. Brown nu la mai reținut.
După a plecat din apartamentul lui Brown, Koco intenționa să se întoarcă la școală după-amiaza. Așa că a chemat un taxi pentru a merge direct la universitate și s-a gândit că și Brown ratase cursurile.
- La naiba!! De ce te gândești la el? Mormăi Koco, încercând să se comporte cât mai normal posibil. A încercat să nu se gândească la noaptea trecută.
Ding!
S-a auzit un ton de notificare care îl anunța pe Koco că a primit un mesaj pe Line, făcându-l să-și ridice telefonul mobil pentru a se uita. Brown îi trimisese câteva fotografii. Koco se încruntă puțin înainte de a le vizualiza.
-La naiba!!!! Koco a înjurat cu voce tare, făcându-l pe taximetrist să se uite imediat prin oglinda retrovizoare.
- Îmi pare rău, se scuză repede Koco șoferului de taxi înainte de a da clic pentru a vedea poza pe care Brown i-a trimis-o împreună cu un mesaj.
Brown 💌 „Mă pricep să fac fotografii, nu crezi?”
Koco strânse din dinți la poza trimisă de Brown. Era o poză cu Koco dormind pe patul lui Brown. Cămașa a fost ridicată până când partea de sus a pieptului a fost vizibilă. De asemenea, pantalonii au fost scoși rămânând doar în lenjeria intimă.
Koco s-a gândit să se blesteme în inima lui pentru că nu a realizat nimic. Cum a putut să-l lase pe Brown să-i facă în secret o poză în acea stare? Koco nu i-a răspuns lui Brown.
Stătea țeapăn, ținându-și telefonul strâns în mână, până a ajuns la universitate. Koco a încercat să-și ajusteze starea de spirit când și-a văzut prietenii.
- Koco am crezut că nu mai vii la cursuri, a spus Tim când și-a văzut prietenul venind la piscină pentru că în după-amiaza aceasta avea cursuri de înot. Bine că Koco are o pereche de pantaloni de baie de rezervă în dulapul lui.
- Am adormit puțin mai mult, a răspuns Koco înainte de a se uita la fața lui Tim
- Ce se întâmplă? Întrebă Tim surprins. Koco s-a întors să se uite la ceilalți prieteni ai săi și a văzut că erau ocupați să vorbească.
- Tim, de ce nu m-ai luat înapoi cu tine aseară, i-a șoptit Koco lui Tim nu tare.
- Cum aș putea să mă întorc? Aseară a dormit în căminul lui Jet. De dimineață, ți-am dus motocicleta înapoi la cămin, am făcut un duș și am venit direct la cursuri. Te-am sunat dar nu mi-ai răspuns la apel, a răspuns Tim cu voce joasă.
- De ce? Care-i treaba? Phi Brown s-a oferit voluntar să te ducă acasă, nu-i așa? Tim a continuat să întrebe făcându-l pe Koco să tresare puțin.
- Uh... Da, a răspuns Koco, cu voce joasă.
Tim a putut doar să pară nedumerit înainte de a-l invita să se schimbe în vestiarul piscinei. Koco și-a scos costumul de baie din dulap. Apoi și-a scos cămașa.
- La naiba, ai fost cu o fată aseară? Întrebă Tim curios, făcându-l pe Koco să se întoarcă pentru a privi nedumerit la fața lui Tim.
- Ce fată? Întrebă Koco înapoi. Tim se uită la fața lui Koco cu sprâncenele încruntate. Koco a întrebat de parcă nu știa nimic.
- Omule, uită-te la gâtul tău, spuse Tim, întinzându-i lui Koco o oglindă. Koco a luat-o și s-a uitat la el.
- Uau!! a spus Koco surprins văzând urmele de pe gât și de pe piept, știe foarte bine cine le-a făcut.
- Te porți de parcă nici nu știi ca ai aceste semne, a spus Tim, surprins în timp ce îl privi răutăcios. Koco și-a luat în grabă tricoul pentru al purta ca de obicei.
- Nu vreau să merg azi la cursul de înot, a spus Koco pe un ton stresat.
- Bine, ai ceva să-mi spui? Simt că îmi ascunzi ceva, a întrebat Tim pe un ton serios. El și Koco sunt prieteni de multă vreme. Se cunosc suficient de bine încât să știe când celălalt acționează suspicios, fața lui Koco s-a încordat când a auzit asta.
- Hai să studiem mai întâi. După școală, o să-ți spun despre asta, a răspuns Koco. Tim dădu din cap în semn de acord. Înainte ca Koco să plece din vestiar să stea și să-și aștepte prietenul în timp ce se gândea ce să îi spună prietenului său.
Koco a stat și s-a gândit la interferența lui Brown în viața lui și la ce au făcut el și Brown împreună aseară. Koco nu știa de cât timp stătuse în același loc. El și-a revenit în fire când Tim se apropie și îl bătu pe umăr.
- S-a terminat cursul? L-a întrebat Koco pe Tim. Tim a dat din cap înainte de a se așeza lângă Koco
- Dar ceilalți? Koco a întrebat despre ceilalți prieteni ai săi.
- După înot, le-a fost foame. S-au dus să mănânce. Așa că eu am venit să te văd, a răspuns Tim.
- Ai mâncat deja? Întrebă Tim după ce își aminti.
- Nu încă, a răspuns Koco.
- Atunci hai să mergem să cumpăr ceva și să mâncăm la căminul meu. Atunci poți să-mi spui ce s-a întâmplat, a sugerat Tim pentru că cel puțin așa ar putea avea o conversație privat. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte de a merge să-și ia motocicleta cu Tim.
Koco s-a așezat pe bancheta din spate și a mers direct la căminul lui Tim.
În timp ce ieșea din parcarea facultății, Koco a văzut mașina lui Brown trecând dar s-a ascuns repede în spatele lui Tim, dar s-a uitat în secret și la mașina lui Brown, înainte ca Koco să încremenească puțin, văzând că fata pe nume Toffee stătea pe scaunul din față al mașinii lui Brown. Koco a simțit că inima îi bate repede și frustrarea a început să crească.
- Ce vrei să mănânci? Întrebă Tim în timp ce se opri în fața la 7- Eleven.
- Orice, răspunse Koco scurt. Tim se întoarse să se uite nedumerit la prietenul său. Până când Koco a trebuit să respire adânc.
- Cumpără-mi găluște și futlong învelite în mok, i-a spus Koco prietenului său ce voia să mănânce. În ciuda faptului că nu mâncase nimic de când s-a trezit, Koco nu avea prea multă poftă de mâncare dar nu voia ca prietenul lui să-și facă griji. Tim a dat din cap înainte de a merge să cumpere mâncare, apoi a ieșit. Cei doi s-au îndreptat imediat spre căminul lui Tim.
- Hei, ce vrei să-mi spui? Întrebă Tim de îndată ce a intrat în camera lui. Apoi Koco s-a dus și s-a prăbușit pe pat ca un om care era epuizat după ce a purtat o bătălie. Koco rămase nemișcat așa o vreme înainte de a se întoarce către prietenul său.
- La naiba Tim, îți amintești când ți-am cerut să mă săruți? Koco a început primul. Tim dădu din cap. Koco avea o expresie ușor ezitant pe față.
- Dacă îți spun că ți-am cerut să mă săruți pentru că am fost sărutat de un alt bărbat, mă vei crede? Koco continuă să întrebe. Tim a înghețat imediat.
- Într-adevăr? Întrebă Tim, uimit. Koco dădu din cap în semn de acceptare.
- Oh, eram curios să știu dacă te sărut, mă voi simți la fel ca atunci când am fost sărutat de acea persoană? Dar nu am putut să te sărut, a spus Koco
- Există ceva mai mult decât asta? Tim a avut o bănuială. Koco s-a oprit puțin, gândindu-se dacă ar trebui să-i spună prietenului său sau nu. Dar stinghereala l-a făcut pe Koco să nu poată îndura.
- Tim, dacă te las să-ți folosești mâinile ca să-mi faci plăcere și eu o fac la fel pentru tine... Crezi că noi doi o putem face unul pentru celălalt? continuă Koco să întrebe. Imediat, gura lui Tim se deschise din cauza șocului.
- Cu cine ai făcut asta? Genul ăsta de lucruri... s-ar putea să fie oameni care fac asta cu prietenii lor, dar cu tine, nu cred. Nu ești genul care să faci așa ceva prietene, a răspuns Tim pentru că îl cunoștea bine.
- Dar înseamnă că unii bărbați pot face asta, nu-i așa? Koco continuă să întrebe. Tim ridică mâna și se scarpină în cap.
- Probabil da. Oameni au gusturi și nevoi sexuale diferite. Dar în ceea ce mă privește pe mine și pe tine, probabil că nu. De ce? a spus Tim, pentru că fiecare are dorințe diferite. Koco a rămas tăcut pentru un moment când a auzit ce spusese Tim.
- Dorința de a fi satisfăcut? Murmură Koco, gândindu-se că ceea ce i-a făcut Brown ar putea fi pentru că voia să se elibereze mai degrabă decât să facă asta din alt motiv.
- Bine, ai făcut cu cineva asta? Întrebă Tim mai departe. Koco se simțea puțin jenat.
- Nu-mi spune că este phi Brown, a presupus Tim, pentru că Brown a fost cel cu care prietenul lui a plecat aseară.
Koco a rămas uluit de îndată ce a auzit asta. Ochii lui Tim se măriră de șoc când și-a dat seama că a ghicit corect.
- E phi Brown? Întrebă Tim imediat. Koco și-a ridicat mâna și și-a frecat capul frustrat.
- Oh, nici eu nu înțeleg. Aseară eram bea. Nu i-a fost suficient că m-a sărutat. Aseară, phi Brown și-a folosit mâinile și m-a făcut să o fac și eu pentru el. M-am entuziasmat chiar dacă amândoi suntem bărbați. Dar tocmai l-am văzut cu o femeie în mașină, a spus Koco confuz.
- Phi Brown, este bi? Pentru că am văzut niște bărbați flirtând cu phi Brown, ghici din nou Tim.
- Dar eu nu sunt... Sunt un tip normal, știi, o fac doar cu femei. Nu am fost niciodată cu un bărbat? Spuse Koco frustrat.
- Și când phi Brown te-a sărutat, ai urât asta? Când și-a folosit mâinile pentru a te elibera, ai fost dezgustat? Întrebă Tim din nou. Koco a încremenit imediat când auzi întrebarea prietenului său.
Capitolul 9
După ce a auzit întrebarea lui Tim, Koco s-a oprit pentru că asta se întreba și el. Deși ar fi trebuit să se simtă dezgustat, Koco nu se simțea deloc așa. Nu s-a simțit rău să fie atins de Brown așa.
- Care-i treaba? Întrebă Tim din nou, ușor ezitant și imediat își miji ochii la expresia prietenului său.
- Nu te simți deloc dezgustat, nu-i așa? Spuse Tim, ghicind. Koco și-a frecat imediat capul cu mâna.
- O, doamne! De ce sunt atât de stresat? Spuse Koco supărat.
- Calmează-te, nu ai fost dezgustat în acel moment, probabil pentru că ai fost euforic din cauza dorinței și nevoi de a te elibera. În general noi bărbați dacă există ceva care să ne stimulează, este foarte probabil să ne lăsăm duși de val. Nu-i așa? Tim a încercat să-și convingă prietenul să nu se gândească prea mult.
- Dacă tu și cu mine am facem așa ceva o să simți la fel? A întrebat Koco înainte ca cei doi să stea împreună în tăcere, apoi să se uite unul la celălalt simțindu-se stânjeniți.
- Of... nu pot, a spus atât Tim, cât și Koco la unison. Apoi s-au privit amuzanți unul la altul. Koco s-a întins pe patul prietenului său
- Ce ar trebui să fac? Nu-l înțeleg deloc pe P’ Brown. La naiba! De ce se încurcă cu mine și îmi face așa ceva? Îl întrebă Koco frustrat pe prietenul său. La urma urmei, îi explicase deja lui Tim totul. Așa că a profitat de ocazie pentru a-i cere părerea.
- Îi place de tine? A presupus Tim, făcându-l pe Koco să înghețe și să se uite imediat la fața prietenului său
- Îi place de mine? Asta crezi? Sunt atrăgător pentru persoane de același sex? Întrebă Koco înapoi. Tim se uita la Koco calm înainte de a da din cap.
- Deloc, dar dacă phi Brown te place. Asta înseamnă că trebuie să vadă ceva la tine sau îi plac lucrurile ciudate? Spuse Tim în glumă. Koco luă o pernă și i-o aruncă în față prietenului său.
- La naiba, sunt atât de stresat, că o să mor, strigă Koco dramatic
- De ce ești stresat? Dacă nu-ți place, poți pur și simplu să-i spui lui phi Brown că nu-ți place și să-i spui să nu-ți facă asta din nou, a sugerat Tim.
- Crezi că va asculta ce spun eu? A spus Koco sarcastic.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Koco a sunat uimindu-l puțin înainte de al ridica.
- La naiba, nu mă lăsa nici să mor. Mă sună phi Brown, i-a arătat Koco lui Tim telefonul.
- Răspunde, spuse Tim imediat.
- De ce trebuie să răspund? a întrebat Koco, dar în inima lui, el ezita dacă să răspundă sau nu la apelul lui Brown. Apoi și-a amintit când i-a văzut pe Brown și Toffe împreună.
- Nu trebuie să răspund. Lasă-l să sune, a spus Koco nepăsător, așezându-și telefonul mobil pe pat dar a devenit dintr-o dată din nou frustrat
- Atunci voi răspunde eu, a spus Tim în timp ce ridica telefonul lui Koco, care încă suna.
- Hei, nu! Strigă Koco. Tim ridică degetul arătător pentru a-l face pe Koco să tacă. Koco a tăcut imediat.
- Bună, a răspuns Tim lui Brown pe un ton normal, cu Koco stând încruntat. Tim a apăsat să pornească difuzorul pentru ca Koco să audă.
(„Cine ești?”) Se auzi o scurtă întrebare.
- Sunt Tim, phi Brown, Tim a răspuns.
(„Ah, ești cu Koco? Unde s-a dus? De ce nu a răspuns?”) Se auzi vocea calmă a lui Brown. Tim aruncă o privire ușoară la fața prietenului său. Koco se comporta de parcă ar fi vrut să-l blesteme pe Brown.
- S-a dus la baie, phi. Suntem în camera mea, a răspuns Tim pe un ton normal. De parcă nu știa nimic din ce se întâmpla între Brown și Koco.
(„Când va merge acasă?”) a întrebat din nou Brown.
- Probabil că se va întoarce în curând, a răspuns Tim.
- Ai vreo treabă cu el? Dacă iese din baie, îi voi spune, a continuat Tim.
(„Este în regulă, asta e tot”) După ce a terminat apelul, Brown a închis imediat. Koco și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Doar m-a sunat? Asta e tot, mormăi Koco ușor.
- Oh! Pentru ce altceva vrei să te sune? Probabil că a vrut doar să-ți audă vocea, a spus Tim în glumă.
- Hei, nu spune asta, o să vomit, mormăi Koco, dar fața i se simțea ciudat de fierbinte.
- Deci te duci acasă? Întrebă Tim.
- Oh! Mă întorc să-i ajut pe tata și pe mama. Ieri, nu i-am putut ajuta cu munca în restaurant, a spus Koco obosit înainte de a mânca și de a pleca acasă.
- Sună-mă dacă ai ceva, spuse Tim, văzând că Koco era încă confuz în legătură cu Brown.
- Bine, a răspuns Koco înainte de a părăsi camera prietenului său și de a coborî să meargă cu motocicleta înapoi acasă. Când a ajuns acasă, a văzut că erau mulți clienți și multe mașini parcate. Dar el nu a observat mare lucru. Koco și-a parcat motocicleta și a intrat în restaurant.
- Bună, mamă, a spus Koco când și-a văzut mama stând la casa de marcat.
- Ai întârziat. Prietenul tău a spus că ai terminat cursurile cu mult timp în urmă, a spus mama lui Koco.
- Care prieten? Întrebă Koco înapoi cu interes.
- Masa 4, păstrează restul mătușă, se auzi o voce profundă și familiară. Coco s-a întors repede să se uite înainte să i facă ochii mari când îl văzu pe Brown stând în picioare.
- Hei!! Phi Brown, cum ai ajuns aici? Întrebă Koco, surprins.
- Hei, ai venit gălăgioșilor? se auzi vocea lui Gap. Înainte de a merge să ducă apă la clienți. Mama lui Koco îi trimite lui Brown notă de pentru și a încasat banii. Brown a luat-o și a plecat cu o sprânceană ușor ridicată
- Mamă, cum a ajuns phi Brown aici? A întrebat-o repede Koco pe mama lui.
- Unde ai fost în tot acest timp? Întrebă mama lui Koco cu o voce aprigă
- Îți spun mai târziu, mamă, dar de ce a venit aici? Și ce face? Koco continuă să întrebe în timp ce se întorcea să se uite la Brown din când în când.
- Brown și-a adus prietenii să mănânce cuib de pasăre la restaurantul nostru. A văzut că prietenii lui vor să mănânce așa că le-a recomandat să vină la noi. Dar când a văzut că restaurantul este plin, m-a ajutat, a răspuns mama lui Koco. Exact când Brown i-a dat banii. Mama lui Koco i-a dar restul.
- Prieten de sex feminin sau prieten de sex masculin? Koco întrebă nerăbdător.
- O femeie, a răspuns mama lui Koco, făcându-l pe Koco să se încruntă imediat. El putea ghici că era cu siguranță Toffee. Koco s-a întors apoi să o caute pe fata prin restaurant.
- Pe cine cauți? Brown s-a apropiat și a întrebat. Koco se uită la Brown cu ochi furioși.
- Koco, te rog încasează bani în locul meu. O să-l ajut pe Tie să pregătească lucrurile, a ordonat mama lui Koco. Koco s-a dus apoi să stea în locul mamei lui în timp ce Brown se apropie și stă lângă el.
- Deci, pe cine cauți? Întrebă Brown
- P’ Toffee, ai luat-o să mănânce la restaurantul meu? Unde s-a dus? Întrebă Koco, simțind o supărare profundă în inima lui.
- Știi că am adus-o pe Toffee aici? a întrebat Brown înapoi cu un ușor zâmbet făcându-l pe Koco să se simtă și mai enervat pe el.
- Tocmai te-am văzut cu ea în mașină, a încercat Koco să se comporte indiferent.
- Oh ai o memorie bună, l-a tachinat Brown.
- Phi, hai și ajută-mă, răsună vocea lui Gap. Brown s-a dus imediat să-l ajute pe Gap să servească mâncarea. Koco se încruntă din nou. Gap pare să fie destul de prietenos cu Brown. Nu știe când cei doi au devenit atât de apropiați. Cu ajutorul lui Brown, se pare că numărul clienților a crescut puțin. Și ei doi nu prea au vorbit pentru că erau o mulțime de clienți care au tot venit până când a venit timpul să închidă restaurantul. Brown a ajutat și la curățenie.
- Nenorocitule, de ce nu te-ai întors acasă aseară? Vocea aspră a tatălui a răsunat când a avut timp să vorbească cu fiul său.
- Ei bine... Koco era pe cale să găsească o scuză.
- Aseară, Koco a dormit la apartamentul meu. Ne-am dus la ziua unui prieten. Am văzut că era deja târziu așa că i-am spus să doarmă în apartamentul meu. Nu am vrut să se întoarcă atât de târziu. Brown a fost cel care a vorbit primul, făcându-l imediat pe Coco să tacă în timp ce se uita la fața tatălui său
- Ah, bine, mulțumesc foarte mult, dar te-a deranjat? Tatăl lui Koco a vorbit plăcut cu Brown.
- Deloc, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să devină foarte enervat de politețea lui Brown. Dar nu îndrăznea să vorbească.
- Atunci hai să mâncăm împreună, Brown. Eu am făcut mâncare mai multă, s-a oferit amabil mama lui Koco, făcându-l pe Koco să strângă în secret din dinți.
- Mamă, phi Brown are niște treburi de făcut. Nu-l face să fie jenat, a răspuns imediat Koco. Brown se întoarse să îl privească pe Koco cu ochii întrebători.
- Oh! Brown, ai treabă? De ce nu mi-ai spus? Ai ajutat la restaurant până când acesta s-a închis, a spus șocată mama lui Koco.
- Am fost dispus să ajut. În ceea ce privește treaba, nu este mare lucru. Pot să stau și să mănânc mai întâi după ce termin de mâncat, mă voi întoarce și le voi face, a spus Brown zâmbind. Koco a fost puțin jignit că Brown nu s-a scuzat așa cum credea.
- Ah, bine. Să mâncăm mai întâi. Koco du-te și adu orez pentru el. Azi, a venit să ajute la restaurant, i-a ordonat tatăl lui Koco. Koco a trebuit inevitabil să îi pună orez și să-și ajute mama să pună masa.
- Dar Gap, mamă? Koco a întrebat de fratele lui mai mic.
- Am spus că va merge acasă la prietenul său. Eu i-am pus mâncare deoparte. Ne-a ajutat la muncă de la prânz, a răspuns mama lui Koco. Koco nu a mai spus nimic. În momentul de față, doar părinții lui Koco erau la masa cu Koco și Brown.
Brown și tatăl lui Koco au avut o conversație plăcută, făcându-l pe Koco să stea și să mănânce în liniște. După cină, mama lui l-a rugat pe Koco să iasă și să-l trimită pe Brown la mașina lui. Brown și-a luat rămas bun de la părinții lui Koco și apoi s-a îndreptat spre mașina lui, iar Koco la urmat inevitabil în spate.
- N-ai de gând să-mi mulțumești, nu-i așa? Brown l-a tachinat în timp ce mergea spre mașină când a ajuns s-au rezemat de mașină și îl privi cu o fața serioasă.
- Nu ți-am cerut să mă ajuți, a răspuns Koco. Brown a zâmbit ușor.
- Ești un băiat rău, spuse Brown cu un chicotit blând.
- Oh, nu sunt bun, deci de ce ești aici? Te joci cu mine? A întrebat Koco înapoi provocându-l pe Brown.
- Ei bine, îmi plac provocările, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să pară puțin nedumerit.
- Care este provocarea? A întrebat Koco înapoi, pentru că nu credea că este o provocare să se încurce cu el.
- Provocare este să schimb obiceiurile proaste ale unui băiat rău și să-l fac un băiat cuminte, a spus Brown cu un zâmbet viclean, făcându-l pe Koco să fie puțin surprins când a auzit asta.
- Cred că nu ai ce face. Dacă vrei să joci această provocare nebună, atunci du-te să te joci cu altcineva. Nu te încurca cu mine, a spus Koco furios când a simțit că Brown vrea doar să se distreze.
- Ei bine, vreau să mă încurc cu tine, a răspuns Brown cu o față serioasă. Koco mormăie frustrat din cauza intențiilor lui Brown.
- Altă dată nu mai lăsa pe nimeni să răspundă la apelul meu. Koco nu a vrut să se certe. Brown a vorbit cu o voce calmă, făcându-l pe Koco să se încruntă, supărat
- Și dacă răspunde ce? Întrebă Koco înapoi.
- Dacă te sun și altcineva în afară de tine îmi răspunde din nou la apeluri... spuse Brown, lingându-și încet buzele, făcându-l pe Koco să simtă un fior pe spate.
- Este treabă mea Pe cine las să răspundă la telefon, Phi. Este ceva ce nu poți forța? Koco s-a certat fără să renunțe
- Nu te forțez. Îți spun doar. Dacă nu vei face ceea ce îți spun eu, asta e o altă poveste, a spus Brown în maniera lui obișnuită. Dar Koco a simțit că era o amenințare.
- Poți să te întorci acum. Și mulțumesc că ai ajutat la restaurant, Koco era nemulțumit de Brown, dar nu s-a putut abține să nu-i mulțumească. Brown a zâmbit ușor în colțul gurii. Dar Koco nu a așteptat ca Brown să urce mai întâi în mașină. S-a întors imediat în casă. Brown clătină din cap înainte de a se urca în mașină și de a conduce înapoi la propriul apartament.
A doua zi
Koco se trezește devreme pentru a merge la școală. A făcut un duș, s-a îmbrăcat și a coborât din camera lui să ia micul dejun.
- Gap nu are cursuri, mamă? A întrebat-o Koco pe mama sa în timp ce mânca terci pentru că încă nu văzuse fața fratelui său.
- Nu, mi-a spus de aseară că se va trezi mai târziu. Cred că are cursuri după-amiaza, a răspuns mama lui Koco în timp ce punea ceva într-o cutie de mâncare.
- Koco, dă-i lui Brown acest cuib de pasăre, a spus mama lui Koco. Koco aproape că s-a înecat cu terciul de orez pe care îl mânca.
- De ce l-ai păstrat pentru el? Întrebă Koco imediat.
- Este în schimbul ajutorului pe care ni la dat ieri la restaurant, a răspuns mama lui Koco.
- Ieri, i-ai dat o masă în schimb. Nu trebuie să-i dai nimic lui phi Brown. Nu așteaptă nimic în schimb, a spus Koco imediat, pentru că nu voia să-i vadă prea mult fața lui Brown.
- Hei, fă ce îți spun. Dacă într-o zi mă întâlnesc din nou cu Brown și aflu că această mâncare nu i-a fost dată, mă vei găsi cu siguranță, l-a amenințat mama pe Koco fără ai lăsa altă opțiune. Koco l-a blestemat în tăcere pe Brown.
- Bine, o să i-l dau, mamă. N-ar fi grozav dacă aș putea să-l hrănesc și pe Phi Brown? Koco a tachinat înainte de a fi lovit de mama lui peste umăr, nu prea tare. După ce Koco a luat micul dejun a luat cutia cu cuib de pasăre și supa de fălci de pește s-au suit pe motocicleta și a condus la universitate. După ce și-a parcat motocicleta, Koco s-a uitat obosit la cutia de prânz. Hotărâse că nu îl va întâlni pe Brown astăzi dar mama lui l-a împins să-l întâlnească oricum.
- Bine, dacă nu-i dau asta lui phi Brown o să mor cu siguranță, a mormăit Koco înainte de a se gândi la cel mai bun prieten al său, Tim. Și-a luat repede telefonul mobil și l-a sunat pe Tim. Apoi a făcut o programare pentru a se întâlni în fața clădirii facultății. Koco a stat și a așteptat puțin ca Tim să sosească.
- M-ai sunat atât de urgent, ce s-a întâmplat? Întrebă Tim. Koco i-a întins celui mai bun prieten al său geanta pe care mama sa a pregătit-o.
- Ce-i asta, e pentru mine? Întrebă Tim în timp ce o lua.
- Nu, mama a pregătit-o pentru phi Brown, spuse Koco. Tim se uită la Koco cu o expresie întrebătoare pe chip.
- De ce trebuie să-i dea mama ta asta lui P’ Brown? Întrebă Tim înapoi. Koco i-a spus apoi pe scurt că Brown a mers ieri să ajute la lucru la restaurant. Așa că mama lui i-a pregătit mâncare pentru al plăti.
- Hmm, phi Brown încercă să-și facă loc în inima părinților tăi? Spuse Tim în glumă. Înainte de a fi lovit de Koco cu piciorul nu prea puternic.
- Ce să cucerească? I-a spus Koco prietenului său, dar s-a gândit și la asta în secret.
- Așa că mă vei pune să duc asta lui phi Brown în locul tău, a spus Tim cu bună știință.
- Ei bine, nu vreau să-i văd fața. Îi place să mă enerveze. Mi-e teamă că nu pot suporta și am să-l lovesc accidental cu pumnul, a spus Koco. Tim a râs ușor.
- Dacă phi Brown întreabă de ce nu i-ai dus-o tu? A întrebat Tim pentru că era sigur că Brown va întreba asta.
- Spune-i că a trebuit să-l văd pe profesor sau că am diaree și m-am dus la baie. Spune orice scuză vrei. Dă-i asta si grăbește-te înapoi. Nu trebuie să stai acolo și să aștepți ca ticălosul ăla să-ți pună prea multe întrebări.
- Bine, îi voi da asta. În schimb, tratează-mă cu o masă, a spus Tim, iar Koco a dat din cap în semn de acord. Apoi Tim a mers să-l caute pe Brown pentru ai da mâncarea.
- Phi Brown... Phi Brown, o voce îl strigă pe Brown care stătea la o masă de lângă sala de sport cu doi prieteni și discutau despre activitățile din cadrul facultății. Brown se întoarse să privească cu sprâncenele ridicate.
- Ce s-a întâmplat, Tim? Întrebă Brown Înapoi. Tim puse punga pe masă în fața lui Brown.
- Mama lui Ko ți-a trimis asta în schimbul ajutorului de ieri, a spus Tim, făcându-l pe Pakin să ridice puțin sprâncenele și să se uite la fața prietenului său. Brown a ridicat un zâmbet ușor din colțul gurii.
- Ți-a dat-o mama lui? Întrebă Brown înapoi.
- Nu, phi. Mi-a dat-o Ko. Dar a trebuit să se grăbească să-l vadă pe profesor. Așa că mi-a cerut să ți-o aduc mai întâi, a mințit Tim așa cum vorbise cu Koco mai devreme.
- Da, mulțumesc că ai adus-o în locul prietenului tău, a răspuns Brown înainte ca Tim să plece. Brown deschide cutia de prânz pentru a vedea ce este acolo.
- Hm, vrei să te apropii de părinții lui, îl tachina Pakhin cu dezinvoltură. Brown ridică ușor din umeri.
- Fac la fel ca tine, a răspuns Brown înainte să mănânce mâncarea pe care i-a dat-o mama lui Koco și să continue să vorbească despre muncă și cu prietenii săi.
- E în regulă? L-a întrebat Koco pe Tim când l-a văzut întorcându-se.
- Oh, phi Brown, a pus aceeași întrebare pe care ți-am pus-o eu. De ce nu i-ai dus-o tu. Spuse Tim în glumă.
- Deci ai mințit? Koco a întrebat să fie sigur. Tim a dat din cap înainte ca alți prieteni să se alăture.
- Le-ai dat încă juniorilor semnături? Un prieten pe nume Fe, l-a întrebat pe Koco.
- Le-am dat la câțiva, a răspuns Koco.
- Nenorocitul ăla e tăcut. Nici măcar n-a venit să ceară semnături, a spus Tim când și-a amintit.
- Lăsa-i naibii mai întâi. Probabil că e supărat din cauza acelui sărut, a spus Koco enervant, de fiecare data când se gândea la fata lui Joe.
- Nu o să te mai încurci cu el, nu-i așa? Spuse Tim sarcastic.
- În acest moment din cauza ticalosului de Brown, nici măcar nu pot să-l ating pe nenorocitul ăla de Joe. Ce enervant! a spus Koco și a devenit din nou enervat.
- Oh, să așteptăm până când problema cu care l-ai tachinat dispare. Apoi să vorbim din nou despre asta, a spus Tim.
- Deci ce vom face la inițierea juniorilor? Trebuie să vorbim despre asta cu seniori, spuse Fe așa după ce își aminti.
- Cred că ar trebui să mergem la Ao Manao. E liniște, a sugerat Koco.
- Oh, e interesant. Să vorbim despre asta în seara asta, a spus Fe înainte de a se așeza și de a discuta.
Toată ziua, Koco nu i-a văzut fața lui Brown. Și Brown însuși nu l-a sunat și nici nu i-a trimis mesaj până seara când a aranjat o întâlnire cu prietenii săi să stea și să vorbească despre inițierea bobocilor în clădirea facultății. După ce a fost de acord. Au stat și au discutat despre pregătirile ulterioare.
- Phi Koco, phi Koco strigă o voce, făcându-l pe Koco să se întoarcă și să vadă că era o studentă în anul I. Dar nu știa de la ce facultate.
- Da, răspunse Koco, expresia fetei fiind ușor stânjenită. Era cu alte 3 prietene care stăteau în spatele ei nu departe.
- Ei bine, am vrut să te întreb dacă... poți să îmi dai ID-ul tău te rog? Spuse fata cu o voce indirectă
- Woww! au răsunat uralele prietenilor lui Koco. Koco zâmbi ușor, mulțumit că farmecul lui era încă bun. Fata stătea acolo foindu-se stânjenită.
- Te cheamă Poi? În ce facultate studiezi? Întrebă imediat Koco cu o voce blândă. Tânăra avea exact specificații care îi plăceau lui Koco atât că aspect cât și fizic.
- Stomatologie, a spus fata.
- Uau, și tu ești dentist. Ce drăguț? Tim a tachinat în glumă înainte de a fi lovit în cap de Koco, nu prea tare.
- Tim, vorbește frumos cu nong Poi, nu îl lua în serios pe prietenul meu doar mă tachinează, i-a spus politicos Koco fetei. Era normal să își arate mai întâi partea bună atunci când flirta.
- De ce sunteți așa gălăgioși? Înainte că fata să răspundă o voce profundă și familiară se auzi mai întâi determinându-l pe Koco să încremenească ușor. Nu a trebuit să se uite în jur pentru a ști cine era.
- Există un dentist i-a cerut ID-ul de Line lui Koco, phi Brown, spuse Jet fără să se gândească. Tim se uită imediat la Koco. Brown își miji ușor ochii.
- Cred că ar fi bine să mergem să vorbim acolo. El gălăgie aici, a spus Koco înainte de a o îndepărta pe fată. Îi era frică de ce avea să facă Brown ca să-l facă să își piardă din nou fața. Brown rămase nemișcat, privind în gol dar nu l-a urmat pe Koco. În schimb privirea cu care se uita la el îl făcu pe Koco, care stătea departe, să simtă un fior pe șira spinării. Dar Koco a fost de acord să facă schimbe de ID cu fata pentru că nu era nimic ciudat. El făcea adesea schimb de numere cu fetele. Dar acum putea spune că se distrează dar nu-și poate aminti când a făcut asta ultima dată.
- Hei i l-ai dat? A întrebat un alt prieten. Koco ridică din sprâncene spre prietenul său în mod tachinator, dar nu se uită la fața lui Brown.
Capitolul 10
- Farmecul tău nu s-a diminuat deloc, Ko, l-a tachinat Tim în timp ce arunca o privire la atitudinea lui Brown.
Brown nu a spus nimic. S-a uitat doar și apoi s-a întors să vorbească cu juniorul care a întrebat ceva despre inițierea bobocilor.
- Desigur, spuse Koco, ridicând o sprânceană spre prietenul său. Apoi s-a așezat lângă Tim și și-a scos telefonul pentru a-i trimite un mesaj fetei cu care a vorbit cu puțin timp în urmă.
- În ceea ce privește inițierea bobocilor problema trebuie mai întâi discutată cu cei din departamentul administrativ. Dacă sunt de acord, o puteți trimite profesorului. Dar sunteți siguri că vreți la Ao Manao, a întrebat Brown serios.
- Ko, a venit cu ideea, phi. Planul pe care la sugerat pare în regulă. Așa că am decis să mergem acolo, a spus unul dintre prietenii lui Koco. Brown îşi miji ochii spre Koco, care stătea și scria mesaje pe telefon.
- Prietenul tău vorbește despre inițierea bobocilor și tu stai și te joci pe telefon, se auzi vocea lui Brown. Tim și-a folosit cotul pentru a-l înghionti pe Koco, care nici măcar nu și-a ridicat privirea. Koco s-a întors să se uite la Tim care i-a șoptit ceea ce a spus Brown. Koco s-a întors apoi să se uite la chipul lui Brown.
- Am vorbit despre asta și am fost deja de acord. Trebuie doar să vorbim cu P’Pakin să vedem ce spune, spuse Koco cu o voce calmă înainte de a-și lua geanta.
- Deci, nu mai e nimic de discutat în seara asta, nu? Mă întorc, le-a spus Koco prietenilor săi în timp ce se uita la Brown de parcă nu i-ar păsa.
- Oh, nu mai e nimic, a răspuns prietenul lui Koco. Koco a plecat apoi urmat de Tim. Brown s-a așezat și s-a uitat la spatele lui Koco cu un zâmbet plin de viclean în colțul gurii.
- Încăpățânat, Brown mormăi încet
Koco s-a dus să își ia motocicleta care era parcată de cea a lui Tim.
- Mergi acasă? Întrebă Tim.
- Hm, mă întorc. Nu avem antrenament așa că o să îmi ajut mai întâi părinții la restaurant. Nu i-am ajutat prea mult în timpul antrenamentelor. Tata s-a plâns de moarte, a spus Koco.
- Bine, întoarce-te în siguranță. Ai grijă la spate. Tim și-a bătut joc de prietenul său. Koco a făcut o mutră confuză.
- De ce ar trebuie să îmi păzesc spatele? Cine o să mă lovească? Întrebă Koco înapoi.
- Nu e mare lucru. Dar nu sunt sigur ce ar putea face, a spus Tim în glumă. Koco a devenit și mai confuz.
- Mă refer la P’Brown, răspunse Tim la îndoielile prietenului său.
- Și ce legătură are phi Brown cu asta? A întrebat Koco din nou.
- Nu știu, am văzut cum te-a privit când te-ai dus să vorbești cu Poi. Nu știu ce să spun. Dar arată diferit, a spus Tim. Koco se uită serios la Tim pentru că și el simțea la fel dar nu i-a acordat importantă.
- Hm! Lasă-l în pace nu cred că este nimic. Mă duc. Mă voi întoarce să ajut la restaurant și apoi pot continua să vorbesc cu nong Poi pe LINE, i-a spus Koco prietenului său zâmbind înainte de a se sui pe motocicletă și de a conduce spre casă.
Când a ajuns acasă, Koco s-a dus la să-și ajute părinții ca de obicei până când un grup de tinere studente au intrat. Koco și-a ridicat puțin privirea, văzând că era Toffee și prietenele ei.
- Koco, te rog să te duci să iei comenzile de la clienți, sună vocea mamei lui Koco. Koco s-a dus apoi în grabă să ia comanda de la grupul de tinere.
- Câte locuri? Întrebă Koco.
- Șapte locuri, ah, acesta este nong Koco. Acesta este restaurantul lui Nong Koco? Salută Toffee.
Koco a zâmbit ușor. În mod normal, zâmbea și saluta o fată frumoasă ca Toffe dar când a crezut că fata și Brown au o aventură împreună, s-a simțit ciudat, parcă n-ar fi vrut să le primească. Dar a trebuit să facă o față zâmbitoare pentru că cealaltă persoană era un client.
- Da, este restaurantul familiei mele, a răspuns Koco degajat.
- Puteți să stați înăuntru, e o masă goală, a spus Koco conducând grupul de tinere la masă și predând meniul. În timp ce prietenele fetei alegeau din meniu, Toffee s-a întors apoi către Koco.
- Ieri, am spus lui Brown că tatăl meu vrea să mănânce cuib de pasăre și după din fălci de pește, au fost delicioase. Apoi Brown mi-a recomandă restaurantul tău și m-a adus aici. Am cumpărat și pentru acasă. Au fost foarte impresionați. Așa că astăzi mi-am invitat prietenele să mănânce. Și voi cumpăra din nou pentru acasă, a spus femeia cu un zâmbet prietenesc.
- Da, mulțumesc, a răspuns Koco cu un ușor zâmbet, crezând că era bine că Brown a recomandat restaurantul așa va câștiga și mai mulți clienți. Dar Koco mai simțea și o senzație ciudată în piept.
- Atunci hai să comandăm ceva de mâncare, a spus fata înainte de a începe să comande mâncarea. Koco a luat rapid notă și s-a dus să trimită comanda tatălui său. Când grupul de tinere a terminat de mâncat, Toată lumea a lăudat mâncarea.
Părinții lui Koco au zâmbit cu satisfacție. Unii dintre ele chiar au cumpărat pentru a duce acasă. Koco a ajutat la lucru până când restaurantul era pe cale să se închidă. Tatăl său l-a trimis apoi să facă un duș și să se odihnească.
Koco s-a dus în dormitorul lui. Când și-a luat telefonul a văzut un mesaj de la Poi care îl întreba ce face, Koco răspuns că era ocupat să-și ajute tatăl la muncă și tocmai acum a terminat.
Fata i-a răspuns înapoi. Koco a vorbit despre lucruri aleatorii cu fata prin LINE pentru o vreme apoi i-a spus că trebuie să facă mai întâi o un duș.
Koco își pune telefonul mobil pe pat și s-a dus la baie. În timp ce făcea un duș, fredona un cântec. Koco a făcut un duș lung. După ce a făcut duș, și-a înfășurat partea inferioară cu un prosop și a ieșit să se îmbrace în cameră ca de obicei.
- Hmm... Hmm... Hei! Koco fredona un cântec din gât când a strigat șocat, văzându-l pe Brown rezemat de tăblia patului său și jucându-se pe telefon. Brown își miji ochii ușor spre Koco, apoi se întoarse să se uite din nou la ecranul telefonului.
- Phi Brown, cum ai intrat? Întrebă Koco, șocat. El a luat în grabă un alt prosop și l-a pus peste umăr. Nu știa de ce se simte atât de nesigur că poartă doar prosopul în partea inferioară a corpului în fața lui Brown.
- Pe ușă, răspunse Brown scurt, arătând spre ușa camerei lui Koco.
- Știu că ai intrat pe ușă și nu te-ai cățărat pe fereastră, a spus Koco și s-a înjurat în inima lui că nu a încuiat ușa. Apoi Koco a observat că Brown se juca pe telefonul lui.
- De ce te joci pe telefonul meu? Cine ți-a dat permisiunea? Koco s-a dus să-și recupereze telefonul mobil. Dar Brown s-a îndepărtat și s-a uitat la fața lui Koco cu ochi fioroși.
- Îmbracă-te dacă nu vrei să fii futut, a amenințat Brown. Koco s-a oprit imediat înainte să-și ia grăbit hainele și să alerge să se schimbe în baie cu viteza luminii. Când a revenit, Koco și-a întins imediat mâna în fața lui Brown.
- Dă-mi telefonul înapoi. Am blocat ecranul. Cum de te joci pe el? Întrebă Koco.
- Care câine mi-a dat codul? Întrebă Brown înapoi înainte de a-i înmâna telefonul lui Koco. Koco s-a gândit că va trebui să-și schimbe din nou parola telefonului mobil.
- Atunci ce ai făcut cu telefonul meu? Întrebă Koco. Brown ridică puțin din umeri
- Doar mă jucam un joc, a răspuns Brown în timp ce stătea pe patul lui. Koco se încruntă înțelegând.
- Deci ce cauți aici? De ce ai venit în camera mea? Întrebă Koco curios.
- M-am dus și i-am spus mamei tale că am venit să te văd și ea mi-a spus să merg sus. Asta e tot, o să mai întrebi multe, a răspuns Brown.
- Ce treabă ai cu mine? A întrebat Koco din nou. Acum uitase complet de Poi, concentrându-se pe persoana întinsă pe patul lui.
- Am venit să mănânc cina, a răspuns Brown. Koco zâmbi batjocoritor.
- Serios? Ar fi trebuit să vii mai devreme. Phi Toffee a venit să mănânce cu prietenele ei. Ar fi trebuit să vi mai repede așa te întâlneai cu ea, a spus Koco sarcastic. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Ce legătură are Toffee cu asta? Întrebă Brown calm, dar îl făcu pe Koco să se încrunte la el.
- Nu-i nimic, spuse el. Koco nu a îndrăznit să spună: „Ei bine, amândoi sunteți iubiți,” pentru că simțea că îi era mai frică de cuvintele pe care Brown le va spune în continuare.
- Dacă vrei să mănânci ceva, coboară și comandă. Nu voi putea mânca până când tata nu închide restaurantul, a spus Koco pentru a schimba subiectul și a încercat să se comporte calm deși în inima lui simțea un tremur ciudat. Brown se mișcă și se așeză pe marginea patului punând ambele picioare pe podea. Apoi se uită în gol la chipul lui Koco.
- Mă întorc, a spus Brown, apoi s-a ridicat și a ieșit din camera lui Koco, făcându-l să fie confuz ca un pui care nu știa încotro să fugă.
Când Brown s-a întors brusc așa, Koco l-a urmat până la parterul casei. Brown a mers să comande mâncare de la restaurant și să mănânce la apartamentul lui.
- Te simți rău? Întrebă Koco curios. Brown ridică din sprâncene în maniera lui obișnuită. Dar pentru Koco, a simțit că nu era deloc normal. Este destul de diferit de felul în care se comporta de obicei.
- Sunt bine, de ce întrebi? A întrebat Brown înapoi, așa că Koco a tăcut. În curând, mâncarea comandată de Brown au fost împachetată. Brown a plătit și a luat mâncarea.
- Ne vedem mâine, a spus Brown cu un zâmbet înainte de a ieși din restaurant. Koco a ridicat mâna și s-a scărpinat în cap confuz când a văzut că Brown a plecat s-a întors în camera lui. El auzi avertismentul că bateria telefonului său s-a descărcat și ecranul se închise.
- Bateria e descărcată, a mormăit Koco, apoi și-a conectat telefonul la încărcător fără să-l pornească înainte de a porni computerul să se joace jocuri până noaptea târziu înainte de a merge la culcare.
Coco s-a trezit dimineața, a făcut un duș și s-a îmbrăcat pentru a merge la școală ca de obicei. Când a ajuns la universitate, a stat și și-a așteptat prietenii
- Koco, a strigat vocea unuia dintre prietenii săi în timp ce mergea spre el cu o expresie surprinsă.
- Ce? Răspunse Koco, privind confuz la chipul prietenului său.
- Uh... când ați început să vă întâlniți? A întrebat prietenul lui Koco, părând ușor ezitant. Asta îl făcu pe Koco mai suspicios.
- Despre ce vorbești? Întrebă Koco înapoi confuz.
- Ei bine, phi Brown, prietenii lui erau încă stânjeniți. Era ca și cum ar ezita dacă ar trebui să continue să întrebe sau nu.
- Wow... wow... Dumnezeule! vocea lui Tim răsună în timp ce gâfâia pentru că alerga spre el.
- Ce e în neregulă cu tine, Tim? Ce e agitația asta de dimineață? A întrebat Koco înapoi, gândindu-se la ce se întâmplă cu prieteni săi azi de au așa fețe ciudate.
- Nu te-am putea suna, a spus Tim. Koco și-a scos apoi telefonul din buzunarul pantalonilor.
- Oh, mi s-a terminat bateria aseară. L-am pus l-a încărcat si am uitat să îl pornesc, a spus Koco, pornind imediat telefonul mobil.
- Și aseară ce ai făcut pe LINE? Tim continuă să întrebe. Un alt prieten s-a comportat ca și cum ar fi curios.
- Ce să fac, am vorbit cu nong Poi, asta-i tot. Și apoi bateria s-a terminat, a răspuns Koco.
- Poți deschide Line-ul și vezi. Deschide-l acum, l-a îndemnat Tim. Koco și-a deschis LINE-ul.
- Ce este? Întrebă Koco.
- Uită-te la fotografia ta de profil. Și apoi du-te să vezi pagina cronologică și stusul tău.
- La naiba! Cine a postat aceste poze? Strigă Koco șocat. Fotografia lui de profil a fost schimbată cu o poză cu el și Brown. În poză, Brown stă întins pe spate cu capul pe aceeași pernă, cu fața lui Brown ascunsă în curba gâtului lui Koco. Brown, care a făcut fotografia, s-a uitat la cameră cu un zâmbet frumos. Koco bănui că trebuie să fi fost făcută în noaptea în care a dormit în camera lui Brown. Și nu știa când Brown a făcut poza asta. Dar fotografie a fost postată pe pagina lui de Line al lui Koco, împreună cu un mesaj:
„O persoană somnoroasă se va enerva în continuare. Nu știu cât de greu este...”
- Da, am vrut să te întreb același lucru. Cine a postat această fotografia? Întrebă Tim înapoi.
Koco s-a grăbit să își verifice Line-ul dar a văzut fotografia a fost trimisă pe un grup unde erau toți colegii lui. că cineva l-a salutat. Toată lumea a fost surprinsă să vadă poza care a fost postată și toți se întrebau reciproc dacă povestea dintre Brown și Koco era adevărată.
Koco a trebuit să răspundă rapid prietenilor săi că nu era nimic adevărat și că doar era tachinat. Koco a șters imediat postarea de pe Line. Apoi Koco s-a gândit la Poi, tânăra care a venit să-i ceară ID-ul ieri. S-a uitat convorbirea cu fata dar erau și mesaje pe care Koco nu le-a trimis:
Poi 💌” P’Koco, ce înseamnă poza pe care ai postat-o?”
CoCo💌”Oh, am postat o poză cu iubitul meu.”
Poi 💌” Dar acesta e phi Brown, în anul 3, nu-i așa?”
CoCo💌”Da, nu-i așa, că e frumos?”
Poi 💌 „Dar phi Brown este bărbat.”
CoCo💌”Da, de ce?”
Poi 💌” P’Koco ești cel mai rău.”
- La naiba, înjură Koco din nou.
- Ce este? Întrebă Tim curios.
- Nimic, Poi m-a blocat deja, m-am dus să mă uit la cronologia ei. Dar acum nu o mai văd, a spus Koco pentru a schimba subiectul când și-a dat seama că a fost blocat de fata după ce a văzut mesajele și nu a găsit nicio postare anterioară. Nu voia ca prietenii lui să știe că, pe lângă poza postată, mai erau și mesaje.
- Cred că înainte să iei în serios faptul că ai fost blocat de o fată cred că ar trebui să vorbim mai întâi despre poze, nu? Oamenii deja se gândesc prea departe, a spus Tim. Koco și-a frecat capul frustrat.
- Dacă nu ai fost tu cel care a postat-o. Atunci cine a postat-o? A întrebat un alt prieten al lui Koco. Koco se încruntă în timp ce se gândea.
- La naiba, phi Brown, a fost cu siguranță. Aseară a venit să mă vadă acasă și s-a jucat cu telefonul meu. Trebuie să fie el, a spus Koco devenind furios.
- Când ai dormit cu phi Brown? Prietenul lui Koco a continuat să întrebe.
- În seara în care am fost la ziua de naștere a lui Jet. M-am dus să dorm la apartamentul lui phi Brown. Probabil că mi-a făcut poze în secret ca să-și bată joc de mine. La naiba, ce-i cu el? Strigă Koco. Buna dispoziție a dispărut imediat.
- Care este programul lui phi Brown astăzi? Întrebă Koco.
-De ce? Ai de gând să-l lovești? Întrebă Tim înapoi.
- Nu mă întreba despre asta, strigă Koco.
- Cred că nu ar trebuie să te duci să-l cauți... uite-l acolo, Tim făcu semn din cap în cealaltă direcție. Brown mergea liniștit, jucându-se cu cheile mașini. Brown l-a văzut și pe Koco și și-a ridicat ușor sprâncenele. Koco se ridică în grabă de la masă și se îndreptă imediat spre Brown, nerăbdător. Koco s-a dus imediat și a împins pieptul lui Brown. Brown a fost ușor surprins.
- Hei Ko, calmează-te, Tim și un alt prieten au fugit repede și l-au tras pe Koco. Studenții din apropiere s-au întors să privească șocați. Brown se uită la fața lui Koco cu ochi fioroși.
- Ce dracu e în neregulă cu tine, Koco? Întrebă Brown cu o voce calmă. Koco strânse din dinți și a vrut să se repeadă din nou spre el dar prietenii lui l-au ținut.
- Mai întrebi? Ce ți-am făcut? De ce mă tachinezi așa? Întrebă Koco cu o voce furioasă. Ochii lui erau roșii de furie. Deja tolerase asta de mult timp dar acum nu se mai putea abține.
- Calmează-te, ești la facultate, Tim s-a grăbit să-i amintească lui Koco.
- Ce vrei să spui? Întrebă Brown înapoi cu o față serioasă.
- E vorba de poza postată pe Line. Aseară te-ai jucat pe telefonul meu și ai postat poza acea nebunească. Nici măcar nu aveam acea fotografie în telefon. Și singura persoană care a făcut poza ai fost tu, a strigat Koco.
- Nu te doare gâtul? Strigi de parcă aș fi departe, a spus Brown calm făcându-l și mai enervat. Koco a strâns din dinții. A vrut să-l lovească cu pumnul în față, dar era la universitate.
- Ce ți-am făcut? Spune-mi de ce te încurci cu mine tot timpul? Koco continuă să întrebe. Prietenii lui îl țineau strâns pentru ca să nu-l atace pe Brown.
- Chiar vrei să știi? Întrebă Brown înapoi, încruntat.
- Da, a răspuns Koco.
- Dacă vrei să știi în seara asta, vino și așteaptă lângă mașina mea. O să îți spun c probleme am cu tine? Spuse Brown pe un ton serios. Koco îi aruncă o privire tăioasă.
- Nu pot să-ți spun acum. Am un curs de dimineață. Ne vedem diseară. Terminând de vorbit, Brown a plecat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Era ca și cum el și Koco se salutau normal.
- Phi Brown mă enervează cu adevărat, a spus Tim uimit.
- Oh, la naiba! Se joacă cu mine așa. Cum pot să-mi păstrez calmul? Koco mormăi frustrat și apoi se gândi că dacă nu ar fi fost cei doi prieteni ai săi să-l oprească l-ar fi lovit pe Brown cu pumnul.
Oare phi Brown m-ar lovi înapoi? Se gândi Koco.
- Hai să ne pregătim pentru curs, iar tu pregătești să răspunzi la întrebările prietenilor tăi, a spus Tim. Koco oftă din greu. A vrut să sară peste cursuri ca să poată supraviețui, dar s-a gândit că dacă nu le explică prietenilor săi astăzi. A doua zi, prietenii lui aveau să întrebe oricum și cel mai bine ar fi să explice cât mai repede.
Pe tot parcursul dimineții, Koco a trebuit să răspundă la întrebările prietenilor săi care au întrebat despre poza postata până a vrut să înregistreze un clip și când era întrebat să i-l de-a să îl asculte pentru că s-a săturat să repete toată ziua că a fost tachinat de Brown Iar poza nu însemna nimic. Doar că s-a îmbătat și a dormit în apartamentul lui Brown. Dar a mai fost și o întrebare. De când el și Brown sunt atât de apropiați de a dormi cu Brown? Acest lucru l-a făcut pe Koco să devină enervat, așa că a rămas tăcut și nu a mai vrut să răspundă nici o întrebare.
- Ce vrei să mănânci? A întrebat Tim în timp ce ieșeau din universitate să ia ceva de mâncare de la un restaurant din apropiere.
- Vreau să mănânc tăiței cu pui, a spus Koco. Prietenii lui au fost de acord să mănânce tăiței cu pui. Când au intrat în restaurant, au găsit o masă la care să stea. Întâmplător, Koco s-a întors si a văzut-o pe Poi, tânăra care i-a cerut ieri LINE-ul. Ea stătea și a mâncat tăiței cu prietenele ei. Koco atunci si-a rugat prieteni să se așeze primii și el, s-a îndreptat spre fată. Grupul lui Poi s-a uitat la Koco cu un uimire înainte ca întregul grup să fie îmbufnat.
- Nong Poi, aș vrea să vorbesc cu tine, spuse Koco. Măcar a vrut să îi explice tinerei pentru a o împiedica să-l vorbească se rău.
- Prietena mea nu are ce să vorbească cu tine, a spus prietena lui Poi.
- Am ceva de explicat, spuse el din nou.
- Nu e nevoie să-mi explici, P’Koco. De fapt, ar fi trebuit să-mi spui sincer că ești gay, a spus Poi, făcându-i fața lui Koco să amorțească.
- Așa este, nu avem o problemă cu homosexuali. Dar Poi avea sentimentul că ești dispus să vorbești cu ea. De ce te-ai comporta ca și cum i-ai da speranțe și acum refuzi să spui adevărul, a spus prietena fetei. Mulți oameni din restaurant s-au întors să-i privească făcându-l pe Koco să se simtă puțin jenat.
- Voiam doar să spun că voi ați înțeles greșit. Dar dacă spun asta, probabil nu mă veți crede. Așa că nu o să îmi pierde timpul explicând, a spus Koco nerăbdător și s-a întors la prietenii săi cu o expresie ușor iritată.
- Care-i treaba? A întrebat Tim, pentru că nu-l auzise pe Koco vorbind cu fata.
- La naiba, nu-mi pasă. Dacă vrea să înțeleagă greșit, las-o să o facă, a spus Koco o voce furioasă.
- Hai, calmează-te. Ar fi bine să mănânci. Am comandat pentru tine, Tim l-a bătut ușor pe Koco pe spate. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte de a sta să mănânce tăiței cu prietenii săi.
Astăzi, Koco a fost într-o dispoziție proastă toată ziua, așa că prietenii lui nu au îndrăznit să se apropie de el. Koco a așteptat să vină seara pentru ca el să poată vorbi cu Brown.
După ce cursurile s-au terminat Koco s-a grăbit spre mașina lui Brown. A mers singur în parcare fix la locul de parcare a lui Brown. Dar când s-a uitat în jur, nu a văzut nicăieri mașina lui Brown.
- Phi Brown, unde ti-ai parcat mașina? La naiba! Koco mormăi înainte de a merge în altă parte în cazul în care Brown și-a mutat locul de parcare. Dar oricât a căutat, tot nu a găsit mașina lui Brown în parcare.
- P’Arthit, P’Arthit îi strigă Koco unui senior în timp ce alerga spre el.
- Ce sa întâmplat Koco? Întrebă Arthit
- L-ai văzut pe phi Brown? Mi-a spus să-l aștept lângă mașina dar nu-i văd mașina, a întrebat Koco pentru că Arthit era un prieten din același grup cu Brown.
- Astăzi am terminat mai devreme. Nenorocitul ăla trebuie să se fi întors în camera lui, a spus Arthit. Făcându-l pe Koco să se oprească puțin.
- Oh, dar tu de ce mai ești aici? A întrebat imediat Koco.
-Îl ajut pe ajarn Piya pe terenul de fotbal. Sunt aici să-mi iau geanta și sunt pe cale să mă întorc, a răspuns Arthit, Koco a rămas puțin uimit.
- Bine, Phi, mulțumesc foarte mult, i-a spus Koco seniorului înainte de a pleca.
-Ce este cu tine, phi Brown? Koco mormăi înainte de a-și lua telefonul și de al suna imediat pe Brown. Deși se hotărâse să nu-l sune.
(„Hm... ce se întâmplă? „) A răspuns o voce puțin somnoroasă, făcându-l pe Koco să strângă din dinți.
- Te joci cu mine, phi Brown? Mi-ai spus să te aștept lângă mașină in seara asta. Dar te-ai întors la apartamentul tău după-amiază. Koco a strigat imediat la el când Brown a răspuns la apel.
(„Ai terminat cursurile?”) Se auzi o voce calmă, făcându-l pe Koco să vrea să-și muște limba până la moarte pentru că Brown se comporta de parcă n-ar fi simțit nimic.
- Desigur! Strigă Koco înapoi.
(„Vorbește frumos sau te voi lovi în curând”) l-a amenințat Brown cu o voce profundă.
- Uită-te la ce faci, spuse Koco din nou.
(„Am terminat școală după-amiază. Ce vrei să stau și să te aștept? Am intenționat să mă întorc să fac un duș și să-mi schimb hainele. Apoi să vin să te găsesc. Dar am adormit, înțelegi? Oamenii pot adormi.”) a explicat Brown.
- Atunci de ce trebuie să adormi într-un moment ca acesta, Phi? Deci ce vrei să fac? Întrebă Koco nerăbdător.
(„Tu vino cu motocicleta la mine la apartament. Dacă ies acum, s-ar putea să rămân blocat în trafic. Va dura mult timp să ajungă la tine. Hai cu motocicleta la mine. Ar trebui să fie mai rapid, a propus Brown.
- Atunci de ce trebuie să vin eu la apartamentul tău? Întrebă Koco înapoi, simțindu-se ciudat că trebuie să meargă din nou la apartamentul lui Brown pentru că amintirile din acea noapte când era beat îi erau încă blocate în minte.
(„Depinde de tine. Dacă nu vrei să vorbești și nu vrei să clarifici lucrurile, e treaba ta. Poți să faci ce vrei. Oh, dar nu uita să te uiți pe Line în seara asta. Am o poză grozavă să-ți arăt, a spus Brown chicotind. Cu atât mai mult făcea sângele lui Koco să fiarbă de furie.
- Oh! O să vin să găsesc și eu, După ce a spus asta, Koco a întrerupt imediat apelul și a mers în grabă către motocicleta lui.
Brown și-a privit cu satisfacție telefonul care tocmai fusese închis în timp ce zâmbea de satisfacție.
- Hm, de ce ești atât de ușor de provocat? Te provoc puțin și intri singur în gura tigrului, a spus Brown chicotind.
Capitolul 11
Koco a mers cu motocicleta până la apartamentul lui Brown. Nu după mult timp și-a parcat motocicleta în parcarea din față înainte de al apela pe Brown pentru a-l anunța că a sosit.
(„Poți să intri”, ) Vocea lui Brown se auzi când Koco a spus că așteaptă jos.
- De ce ar fi trebuit să intru? Cine ar fi trebuit să iasă afară? Așa ești tu. Așa că coboară și vorbești cu mine jos, a spus Koco, în timp ce începu să se simtă în nesiguranță după ce a venit la apartamentul lui Brown.
(„Cum putem vorbi despre așa ceva acolo? Tu ești... Du-te și spune-le celor de la recepție că ai venit la mine, camera 918”) i-a spus Brown. Koco a ezitat puțin.
(„Dacă ți-e frică să urci du-te acasă,” ) a spus Brown, expulzându-l, ceea ce l-a făcut pe Koco să scoată un mic mormăit.
-Oh, bine. Asta e, Koco a închis imediat apelul lui Brown înainte de a merge la personalul care stă la recepția din holul condominiului. După ce a informat numele persoanei și numărul camerei, paznicul l-a lăsat să intre pentru că Brown l-a sunat și l-a informat.
Koco s-a dus la Brown. În timp ce urca în lift, s-a gândit ce i-ar spune Brown. Când a ajuns în camera lui Brown, Koco a apăsat pe soneria din fața camerei. Inima lui tremura ciudat.
Ușa se deschise și Brown rămase cu o expresie calmă. Koco se uită la Brown cu o expresie serioasă pe față.
- Intră, spuse Brown și ținu ușa deschisă, Koco intră. Brown închise apoi ușa și o încuie după el. A intrat în bucătărie să toarne apă și a pus-o pe masa de sticlă din fața televizorului.
- De ce stai în picioare? Nu vezi canapeaua? A întrebat Brown când l-a văzut pe Koco încă în picioare în mijlocul camerei. Koco s-a dus să se așeze lângă marginea canapelei pentru că nu voia să se apropie prea mult de Brown.
- Să trecem la subiect, Phi. De ce trebuie să mă hărțuiești așa? Ce am făcut ca să fi așa nemulțumit? Ar fi bine să-mi spui, a întrebat Koco, ajungând imediat la subiect.
- Bea mai întâi niște apă, ca să te poți calma, a spus Brown în timp ce i-a înmânat paharul cu apă lui Koco, ceea ce l-a făcut să se încrunte la Brown cu nemulțumire.
- Nu mă poți hărțui așa? Vorbesc serios, phi Brown, a spus Koco pe un ton stresat.
- Și eu vorbesc serios, a spus Brown încet în timp ce se uita în ochii lui Koco, ceea ce l-a făcut să simtă că inima îi tremură fără niciun motiv și gâtul i se simțea uscat așa că a luat paharul cu apă și l-a băut.
- Cât de serios ești? Văd că mă tachinezi tot timpul, a întrebat Koco din nou. Brown încă nu răspunse. Dar se uită la fața lui Koco fără să se uite nicăieri altundeva, făcându-l pe Koco să se simtă nervos.
-La ce te uiți? Sunt aici să știu motivul, strigă Koco nerăbdător.
- Poți vedea că te tachinez. Poți vedea că deja îmi place să mă încurc cu tine. În plus, poți vedea și altceva? Întrebă Brown înapoi. Koco se uită la Brown cu neînțelegere.
- Ce altceva mai este de văzut? Întrebă Koco cu o expresie nedumerită. Brown respiră adânc înainte să se ridice și să-l tragă cu putere de braț pe Koco pentru a se ridica și a-l urma.
- Hei, phi Brown, unde mă duci? A strigat Koco înainte de a încerca să se opună pentru că vedea că era pe cale să-l conducă direct în dormitorul lui.
- Nu fi încăpățânat cu mine Koco. O să te las să vezi ce altceva mai este, a spus Brown cu o voce adâncă, apoi l-a târât pe Koco în dormitor și l-a aruncat pe pat.
Koco era speriat. S-a ridicat imediat și s-a așezat de cealaltă parte a patului.
- Ce ai de gând să faci? Întrebă el cu o privire nedumerită pe față simțindu-se puțin nervos în același timp. Brown stătea lângă pat pentru a-l împiedica să scape din cameră.
- În afară de faptul că te tachinez, mă încurc cu tine cu privire la diferite chestiuni, ce ți-am mai făcut? Întrebă Brown calm.
- Ce altceva ai mai făcut? Întrebă Koco. Brown clătină serios din cap.
- Ești într-adevăr la fel de prost precum a spus fratele tău, s-a plâns Brown. Koco se uită la el consternat.
- Gap a spus că sunt prost? Întrebă imediat Koco blestemându-și fratele în mintea lui.
- Da, și sunt de acord cu asta. Chiar și fratele tău mai mic, care nu știe prea multe despre tine și despre mine, încă poate vedea ce este. Numai tu ești naiv. Dar îți place să te consideri inteligent provocându-i pe ceilalți, a spus Brown, făcându-l pe Koco să simtă că este certat.
Când Brown a văzut că Koco stătea acolo, puțin distras, s-a dus direct să-l tragă de picioare pe Koco care stătea la capătul îndepărtat al patului făcându-l să cadă pe spate.
Koco nu a avut timp să reacționeze pentru că a fost distras, creând o oportunitate pentru Brown de a se sui călare pe el imediat. Koco și-a ridicat mâinile și a împins pieptul lui Brown, dar fără rezultat.
- Ce ai de gând să faci? Hei!!! Ahh... a strigat puțin Koco. Brown și-a pus imediat buzele pe buzele lui Koco.
- Phi... umm... Brown... Umm... dă-te... nah, a spus Koco, care a încercat să se îndepărteze de buzele lui Brown, cu o voce întreruptă.
Brown fiind mai mare decât el, și-a lăsat toată greutatea corpului deasupra lui, făcându-l pe Koco să nu se mai poată mișca nicăieri.
Dar Brown a trebuit să folosească multă forță pentru a-l bloca pe Koco și pentru a-l putea săruta pentru că și Koco este un atlet. Avea mușchi aproape la fel de fermi ca ai lui Brown.
Brown a blocat bărbia lui Koco și l-a sărutat din nou. Buzele lui care erau pe cale să mârâie, iau permis lui Brown să-și strecoare limba înăuntru cu ușurință. Limba de foc a lui Brown s-a împletit imediat cu limba fierbinte a lui Koco. Vârful limbii lui Brown i-a scuturat vârful limbii făcându-l pe Koco să simtă o ușoară senzație de furnicături în piept. Brown mușcă buzele lui Koco, împingând și trăgând cu sălbăticie și făcându-l să se simtă destul de entuziasmat. Voința lui de a rezista s-a îmblânzit încet. Koco i-a întors sărutul lui Brown, deoarece îi era mai puțin frică, ceea ce l-a făcut pe Brown foarte mulțumit.
- Hmm... Gemu Brown făcând inima lui Koco să bată. El a încercat să-și folosească propriile experiențe pentru a-l săruta pe Brown înapoi. Dar Brown l-a sărutat cu și mai multă pasiune. Mâna lui puternică apăsa pe talia lui Koco în timp ce se mișca încet în interiorul cămășii lui după ce ia scos tivul din pantaloni.
- Ugh... Mmm... nu, a tresărit Koco când a simțit căldura din palma lui Brown înconjurându-i talia și abdomenul.
Umm!!
Brown și-a tras buzele în timp ce își ridică capul pentru a se uita la fața lui Koco cu ochi lascivi când Koco l-a prins strâns de mâna pe Brown, refuzând să-l lase să se miște.
- Ce te gândești să faci? Nu o face, Phi. Nu e amuzant, spuse Koco serios, chiar dacă inima îi bătea puternic.
- Tu ai crezut că glumesc cu tine? Întrebă Brown înapoi cu o voce profundă. Koco se încruntă imediat.
- De ce faci asta atunci? Ei bine, sunt naiv, sunt prost, așa că poți să-mi spui clar ca să înțeleg? Întrebă Koco serios. Brown trase aer adânc în piept de parcă ar fi încercat să se abțină, apoi se uită la Koco în timp ce se întindea pe el.
- Îmi place să mă joc cu majoritatea juniorilor mei, a spus Brown. Inima lui Koco tresări. Nu putea înțelege de ce a simțit o furnicătură în inimă când a auzit această propoziție din gura lui Brown.
- Dar nu m-am gândit niciodată să vreau să sărut sau să vreau să iau vreun junior înafara de tine, a spus Brown direct, cu o expresie calmă pe chip uimindu-l pe Koco. Aproape că încetase să mai respire.
- Phi... Ce ai spus? Koco continuă să întrebe. Brown oftă din nou la prostia lui Koco. Apoi la lovit o dată pe frunte.
- Hei, doare, phi Brown, Koco și-a ridicat imediat mâna și și-a frecat fruntea.
- Chiar ai nevoie de mine să faci practică pentru că teoria nu pare să funcționeze cu tine, a spus Brown cu o voce calmă. Koco clătină imediat din cap.
- Cu alți juniori, nu m-am sărutat și nu am făcut niciodată ceva asemănător cu ceea ce ți-am făcut ție, a spus din nou Brown.
- Atunci de ce trebuie să-mi faci asta mie? A întrebat Koco făcându-l pe Brown să înnebunească de parcă ar fi vrut să-i muște limba și să-l sărute de moarte. S-a coborât de pe Koco și s-a așezat pe pat lângă el. Koco se ridică repede, îndepărtându-se puțin de Brown.
- Deci ce crezi? De ce am făcut asta cu tine? A întrebat Brown.
- Cred că mă tachinezi. Și s-ar putea să vrei să găsești o modalitate de a te elibera, și m-ai găsit pe mine a face asta pentru că nu ai pe nimeni altcineva cu care să te eliberezi... dar nu știu, a răspuns Koco cu voce joasă.
- Vrei să spui că cineva că mine nu găsește pe nimeni cu care să se evacueze? Întrebă Brown înapoi cu o voce profundă.
Koco știa, de asemenea, că Brown nu avea probleme să găsească pe cineva. Mulți bărbați și femei s-au aliniat dorind să se ofere. De fapt, Koco a putut ghici ceva dar tot nu voia să recunoască.
- Sunt bărbat, phi Brown, spuse Koco cu o voce încordată. Brown se întoarse să-l privească cu sprâncenele încruntate.
- Crezi că nu știu că ești bărbat? Ți-am mai atins penisul, a spus Brown, uitându-se la mijlocul lui Koco. Koco s-a mișcat ușor pentru că fața i se simțea fierbinte.
- Da, asta e, spuse Koco pentru a-și ascunde sentimentele.
- Dar bărbații pot fii împreună? Întrebă Brown pentru că știa că probabil Koco a înțeles deja ce voia să transmită. Koco nu a îndrăznit să se uite direct la fața lui Brown.
- Ești gay? a întrebat Koco.
- Poți să-mi spui cum vrei. Dacă vrei să-mi etichetezi gustul, depinde de tine. Încă îmi place să mă uit la femei cu sânii mari. Dar aș prefera să am pieptul tău plat, a spus Brown cu o față serioasă, făcându-l pe Koco să amuțească.
- Spune-mi. Când te sărut sau când mi-am folosit mâinile pe tine, te-ai simțit dezgustat sau nu? Brown i-a pus aceeași întrebare pe care i-o pusese Tim, făcându-l pe Koco să-l privească nedumerit. Nu știa cum să răspundă la întrebare. Dacă să accepte sau să refuze.
- Cred că ar fi mai bine să mă întorc. Trebuie să merg să-l ajut pe tata, Koco se ridică fără să-l privească.
- Unde te duci atât de grăbit? Încă nu am terminat de vorbit cu tine, a spus Brown cu o voce adâncă.
- Hai să vorbim despre asta mâine, Phi, a încercat Koco să evite situația actuală. Voia să-și adune gândurile mai întâi.
- Poți să te întorci mai întâi. Știu că ești confuz. Dar aș vrea să te avertizez ceva, a spus Brown pe un ton serios. Koco se uită la el suspicios.
- Să mă avertizezi, ce? Întrebă Koco înapoi.
- Chiar dacă nu mi-ai dat un răspuns cu privire la faptul că ești dezgustat sau nu de ceea ce îți fac, te rog să nu flirtezi cu nimeni. Nu face schimb de numere, nu schimba ID de Line cu alte persoane fără permisiunea mea, a spus Brown cu o voce severă în timp ce îl privea fix, îl făcu pe Koco să simtă rece și caldă în același timp. Dar apoi Koco și-a amintit ceva.
- Dar tu? Întrebă Koco înapoi, cu sprâncenele ușor ridicate.
- Ce e cu mine? Întrebă Brown înapoi.
Koco ezita dacă ar trebui să vorbească despre Tofee sau nu. Dacă o spun phi Brown va crede în mod eronat că sunt gelos pe el sau nu....Gelos. Când s-a gândit la acest cuvânt, Koco a fost șocat și de faptul că în minte i-a apărut cuvântul gelozie. Koco nu s-a gândit niciodată că va trebui să-i spună asta lui Brown. El și Brown deveniseră apropiați de curând. Deși se cunosc de peste un an ca seniori și juniori. Dar Brown intrase în contact cu de curând.
- Cu mine ce? Întrebă Brown din nou în timp ce observă expresia lui Koco.
- Nimic, mă voi întoarce mai întâi, spuse Koco, ieșind grăbit din camera lui Brown.
De fapt, Brown a vrut să îl rețină pe Koco. Dar s-a gândit că ar trebui să-i de-a lui Koco timp să se gândească. Brown se uită în jos la propriul său corp oftând din greu.
- Dacă aș fi știut, l-aș fi violat mai întâi și apoi aș fi vorbit cu el. E atât de încăpățânat și naiv, s-a plâns Brown înainte să se ridice și să intre în baie.
- Hei! Hei, Ko! a strigat o voce în urechile lui Koco, surprinzându-l înainte de a se întoarce spre fratele său mai mic, furios.
- De ce naiba țipi, Gap? Koco l-a întrebat pe fratele său mai mic.
- Ce naiba faci? Ți-am spus să faci nota la Masa 5 de ceva vreme. Încă nu ai făcut-o. Ce e în neregulă cu tine? A spus Gap, amintindu-i lui Koco că ajuta la restaurant. Tocmai acum se gândea la ceea ce îi spusese Brown.
- Oh! Așteaptă o secundă, a luat în grabă Koco nota de plată de la Masa 5, a făcut calcul și i-a dat bonul fiscal fratelui său mai mic. Gap l-a luat să-l ducă clienților, apoi ia dat banii lui Koco pentru ai da restul.
- Ce e în neregulă cu tine? Se pare că conștiința ta nu este cu tine. Du-te și ia o pauză. Îi voi spune eu lui Tie și mamei, a întrebat Gap când a văzut expresia încordată de pe chipul lui Koco.
- E în regulă, Koco i-a făcut semn cu mâna pentru a-și alunga fratele mai mic. Gap a continuat să lucreze. Koco scoase un oftat de ușurare pentru că nu se mai putea gândi la asta. Deși acum știa motivul din spatele tachinărilor lui Brown, dar sunt multe lucruri pe care el nu le înțelege și este confuz. Din moment ce el și Brown sunt amândoi bărbați, Koco nu înțelege cum l-ar putea atrage pe Brown, deoarece nu are nimic special. Prin urmare, Koco nu era sigur dacă ceea ce spunea Brown era adevărat sau nu când Brown încă lingușea o femeie.
- Of, de ce stau și mă gândesc atât de mult? Sunt doar un tip normal, și-a a spus Koco nu foarte tare, scuzându-se că este încă un bărbat heterosexual 100%. Dar de ce nu sunt dezgustat de mine și de phi Brown? Apoi Koco a devenit din nou confuz amintindu-și momentul în care Brown l-a sărutat si nu s-a simțit deloc dezgusta. Deși la început, s-a simțit puțin ciudat pentru că nu mai sărutase niciodată un bărbat. Dar după un timp, a devenit iritat de ceea ce îi făcuse Brown pentru că credea că Brown îl tachina dar când s-a dus să încerce cu Tim, nu putut să o facă.
- Cred că ești într-o stare destul de gravă. Vocea răsuna din ce în ce mai aproape. Koco s-a întors să se uite și l-a văzut pe fratele său mai mic stând lângă el.
- Ești aici să mă enervezi. Ce naiba faci, Gap? Să ne schimbăm locurile. Mă voi duce eu să servesc clienții, Koco a schimbat sarcinile cu fratele său mai mic pentru că s-a gândit că așa va avea mintea ocupată și nu va avea timp să stea și să se gândească la Brown.
Koco a mers la universitate dis-de-dimineață în timp ce se întreba ce să facă dacă îl vede pe Brown și ce ar spune. Koco merge singur să joace baschet în sală pentru că nimeni nu folosea sala atât de devreme decât dacă erau antrenamente.
Koco a aruncat mingea de baschet la coș. Înainte să audă un sunet că cineva intră în sală. S-a întors să se uite și a trebuit să-și încrunte sprâncenele, văzând că era tânărul pe nume Vee care a intrat vesel cu ceilalți doi prieteni ai săi.
- Hei, Chihuahua ce faci aici? îl salută Koco pe Vee, făcându-i mai întâi ochii mari de nemulțumire.
- Pe cine numești Chihuahua? Întrebă Vee imediat.
- Pe tine, uită-te la tine. Arăți ca un câine de buzunar, a spus Koco în timp ce continua să bată și să arunce mingea de baschet.
- Îmi pare rău, dacă eu sunt un câine de buzunar, cel puțin arăt mai drăguț decât un Rottweiler ca tine care îi place să muște pe oricine în jur, a replicat Vee.
- Mulțumesc că m-ai lăsat să fiu Rottweiler, îmi place, a răspuns Koco, fără să se enerveze.
- Deci ce cauți aici? Ai de gând să mă muști? Te-ai uitat la dinți? Koco i-a prins bărbia cu mâna lui Vee și o întoarse. Vee i-a îndepărtat rapid mâna lui Koco.
- La naiba, sunt aici pentru că am ceva să te întreb, a spus Vee deodată pentru a nu pierde timpul. Koco s-a oprit și a îmbrățișat mingea, uitându-se fix la fața lui Vee.
- Pare foarte important. De aceea ai venit să mă vezi? a spus Koco.
- Ai ceva să mă întrebi sau doar ai venit să mă faci să îmi pierd timpul, a întrebat Koco înapoi cu o voce normală.
- E despre postarea de zilele trecute? Întrebă Vee, cu o privire foarte nemulțumită pe față, făcându-l pe Koco să se oprească puțin.
- De ce? Întrebă Koco cu o voce adâncă. Nu știa unde a văzut Vee asta pentru că el și Vee nu s-au adăugat unul pe celălalt în aplicația Line.
- Ce se întâmplă cu tine și cu phi Brown? De ce făcut acea postare? Întrebă Vee curios.
- De ce vii să mă întrebi? De ce nu te duci să-l întrebi pe phi Brown? Nu eu sunt cel care a postat acea poză. Phi Brown mi-a luat telefonul și a posta. La naiba! Nu ar trebuie să vi și să mă întrebi pe mine de ce a postat phi Brown aceea poză pentru că nu știu. Du-te și întreabă-l pe el, a spus Koco, începea să se enerveze puțin. Vee stătea cu o față serioasă și se uită la Koco cu ochi nemulțumiți.
- Atunci lasă-mă să te întreb altceva. Ce părere ai despre phi Brown? Întrebă Vee. Koco și-a ridicat mâna și și-a frecat fața de epuizare. Nu știa de ce trebuia să stea și să răspundă la întrebările lui Vede.
- E enervant. Ce e în neregulă cu tine? De ce vi și îmi pui aceste întrebări. De ce nu te duci să-l întrebi pe phi Brown? Pari a fi destul de apropiat de el du-te și întreabă-l despre asta. Sau este prea ocupat? Întrebă Koco cu o voce liniștită, înainte de a se îndrepta spre Vee. Vee s-a dat puțin înapoi. Koco ridică un deget ca să-i împingă fruntea lui Vee, deoarece era mai scund decât el.
- Chihuahua, am să-ți spun ceva. Așa că ascultă și gândește-te la asta, a spus Koco serios.
- Înainte de a veni să întrebi pe cineva ce părere are despre phi Brown sau ce între mine și phi Brown cred că ar trebui să găsești mai întâi o modalitate de a câștiga inima lui phi Brown. Chiar dacă împiedici sute de oameni să se apropie de phi Brown, dar dacă nu poți să-l faci pe phi Brown să te placă sau să-ți acorde atenție, e inutil. Ce pierdere de timp! A spus Koco, făcându-l pe Vee să tresară și să se dea înapoi.
- Gândește-te la asta. Așa nu va trebuie să urmărești și să muști pe nimeni din nou. Terminând de vorbit Koco a mers imediat în spatele sălii de sport, lăsându-l pe Vee și pe prietenii în mijlocul sălii de sport, uimiți de cuvintele lui Koco.
-Of, viața mea a fost atât de agitată. Koco a pus mingea de baschet deoparte și a ieșit din sala de sport de pentru a se alătura prietenilor săi. Dar Koco s-a oprit puțin văzându-l pe Brown vorbind cu grupul de boboci ai lui Joe. Brown avea o discuție prietenoasă cu grupul lui Joe și a îmbrățișat gâtul lui Joe și i-a clătinat capul printre râsetele juniorilor. Koco s-a simț nemulțumit. În plus, nu-l plăcea pe Joe. După ce la văzut pe Brown atât de aproape de Joe, s-a simțit puțin frustrat.
- La naiba! De ce aș fi gelos pe phi Brown? Koco mormăi în sinea lui înainte de a pleca în altă direcție pentru că nu voia deloc să-i vadă fața lui Brown.
- De cat timp ești aici? Îl salută Tim când îl văzu pe Koco mergând spre el.
- De fost vreme, am fost la sală, a răspuns Koco și s-a așezat lângă prietenul său, înainte ca Tim să întrebe despre semnăturile bobocilor.
- Ei bine, grupul lui Joe nu are încă semnăturile noastre, spuse Tim când își aminti. Koco a făcut o mutră enervată când auzi de Joe.
- Astăzi îl voi chema la un meci de baschet cu mine în schimbul semnături mele. Să vedem dacă mă poate învinge, a spus Koco vrând să concureze cu Joe. Tim a dat din cap înainte de a merge la cursuri.
Pauza de masa
Koco a mers să-l vadă pe Joe la cantină și a aranjat ca el și Joe să se întâlnească la sala de sport după pauză de masă. După ce Joe a fost de acord, grupul lui Koco a plecat să mănânce. După ce au terminat au mers să-l aștept pe Joe la sală. Koco și-a schimbat ținuta într-o ținută sport și și-a făcut încălzirea în timp ce îl aștepta pe Joe. Nu după mult timp, Joe a intrat cu grupul său de prieteni.
- A durat ceva timp să termini prânzul, se plânse Koco.
- Scuză-mă. Care e treabă? Întrebă Joe.
- Vrei semnătura mea? A întrebat imediat Koco.
- Da, răspunse Joe pe un ton normal.
- Atunci fă un meci de baschet cu mine. Dacă mă învingi în 30 de minute am să-ți dau semnătura, a spus Koco, făcându-l pe Joe să ridice ușor din sprâncene surprins
- Vrei să concuram noi doi? Întrebă Joe, doar pentru a fi sigur.
- Da, prietenul meu și prietenul tău vor fi arbitri, a spus Koco, făcându-l pe Joe să zâmbească ușor în colțul gurii, ceea ce l-a făcut pe Koco să nu fie foarte mulțumit de expresia încrezătoare a lui Joe.
- Bine, lasă-mă să-mi schimb hainele pentru un minut, a spus Joe, înainte de a se întoarce să vorbească cu prietenul său și de a merge să-și schimbe hainele. Koco aștepta în sală. După un timp, Joe a intrat cu un alt tânăr. Koco știe că el este iubitul lui Joe. Koco i-a privit pe Graf și Joe cu ochi gânditori. A văzut că Joe părea un om normal, la fel ca el. Iar iubitul lui Joe nu a avut aceeași atitudine ca Vee sau ca bărbații gay. Cei doi păreau bărbați obișnuiți care făceau sport. Asta la făcut pe Koco să își păstrează îndoielile în minte cu privire la modul în care erau cei doi erau împreună. Joe a cerut un pic de timp pentru a se încălzi. În timp ce Joe cât și Koco se pregăteau să joace baschet, o siluetă înaltă a intrat în sală.
- Hei, opriți-vă, răsună vocea lui Brown. Toți s-au întors să se uite surprinși. Koco s-a încruntat imediat când i-a văzut fața.
- Ce sa întâmplat phi? Întrebă Koco pe un ton normal, încercând să proceseze cuvintele lui Brown. Mai întâi trebuie să-și scoată din minte cuvintele de ieri pentru a se concentra asupra jocului.
- Tocmai acum, cineva mi-a spus că un nenorocit l-a întâlnit cu un nenorocit l-a provocat pe Joe la un meci în schimbul unei semnături. Așa că aș dori să mă ofer voluntar pentru a fi arbitru pentru acest joc. Îți garantez că nu voi fi de partea nimănui, a spus Brown.
- Nu este un meci adevărat. Concurăm unu la unu, a spus Koco, cu o vocea puțin nemulțumită. Nu voia ca Brown să se implice în asta.
- Nu-i nimic, sunt liber, consideră că ajut la numărarea coșurilor, a spus Brown serios. Și Koco știa că nu îl putea opri.
- Bine, a răspuns Koco înainte ca Brown să ducă mingea pentru a sta în mijlocul terenului între Joe și Koco. Graf stătea cu Fluke și-l urmărea pe Joe jucând. Brown a vorbit pe scurt despre reguli înainte de începerea meciului. Brown a aruncat mingea în aer. Și Joe a fost cel care a sărit și a apucat-o primul.
- La naiba! Koco blestemă ușor enervat că Joe luase primul mingea. Koco aleargă după Joe și continuă să încerce să îi ia mingea. Joe încearcă să se eschiveze. S-a auzit un scârțâit al pantofilor de sport în timp ce amândoi alergau să facă ajungă la coș în timp ce driblau mingea. Fiecare parte a continuat să arunce mingea în coșul celuilalt. După ce au trecut 10 minute, scorul intre Joe și Koco a fost 17-20.
- Stop, sună vocea lui Brown. Koco s-a apropiat și i-a zâmbit prietenului său. Joe s-a dus la Graf.
- Ai jucat bine, Koco. Îți garantez că Joe nu poate concura cu tine, și-a încurajat Tim prietenul și i-a dat un prosop pentru a-și șterge transpirația. Koco s-a uitat la Brown și a văzut că răspundea la telefon și a ieșit să vorbească în fața sălii de sport, făcându-l pe Koco să fie curios cu cine vorbea Brown. Deși nu se simțise niciodată așa în trecut. Imediat ce a intrat înapoi Brown i-a lăsat pe Joe și pe Koco să continue meciul și au trecut alte 10 minute, în total 20 de minute din meci, iar acum Joe conduce jocul cu 36-30 față de Koco. Brown opri jocul și amândoi s-au dus să stea și să se odihnească. Apoi vor juca ultimele 10 minute ale meciului.
- Calmează-te, nu fi nerăbdător, a spus Mas, prietenul lui Koco. Koco se întoarse să se uite la Graf, iubitul lui Joe. Nu știe de ce, dar deodată, un sentiment de invidie ia crescut în piept și s-a enervat și mai tare. Koco a vrut să-i agreseze pe toți din jurul lui.
- Ultimele 10 minute, jucați bine, câștigați sau pierdeți nu contează. Este important să aveți spirit sportiv, a spus Brown după ce i-a lăsat pe Joe și pe Koco să se odihnească.
- Da, au răspuns atât Joe cât și Koco la unison. Brown a început din nou cursa. Koco a fost cel care a prins mingea primul și a alergat în timp ce dribla direct pe partea laterală a coșului lui Joe. Joe alergă cu pași lungi să-l prindă în capcană. Când Koco a sărit, Joe a blocat rapid mingea și a aruncat-o în direcția opusă.
- La naiba!! Koco înjură furios. Apoi a fugit după Joe, care dribla mingea de partea de teren a lui Koco. Amândoi au încercat să înscrie până când scorul a fost foarte aproape.
Puk!
Koco a sărit și s-a izbit de Joe. În timp ce Joe era pe cale să arunce minge la coș, făcându-l pe Joe să se încrunte ușor
- Joacă frumos Koco, i-a amintit Brown că acest meci ia regulile în serios
- Îmi pare rău, nu m-am putut opri, a răspuns Koco, întorcându-se să-i zâmbească lui Joe.
- Sunt bine, phi Brown, poți continua meciul, a răspuns Joe calm, dar a zâmbit și el. Brown a dat din cap în semn de acceptare și ia lăsat pe cei doi să continue să concureze până în ultimul minut scorul lui Koco a fost 48, iar cel al lui Joe a fost 47, la doar un punct distanță. Era aproape sfârșitul timpului acum. Koco a încercat să-l împiedice pe Joe să mai înscrie până când Joe decide să tragă mingea în afara suprafeței de pedeapsă.
Aruncă...
- Bravo !! O voce din partea lui Joe a răsunat de bucurie când Joe a aruncat minge și a înscris 3 puncte și acum scorul lui este 50-48 și Brown dă un semnal de time out.
Capitolul 12
Koco strânse din dinți realizând că a pierdut în fața lui Joe și asta l-a făcut și mai nemulțumit de Joe.
- Joe, dă-i carnetul lui Koco pentru a-ți da semnătura, strigă Brown. Joe și-a deschis în grabă geanta și și-a scos carnetul pentru a-l înmâna lui Koco, care acum stătea cu o față îmbufnată. Ochii lui se uitau la fața lui Joe de parcă ar fi vrut să-l înghită de viu.
- Mulțumesc P’Koco că mi-ai dat o șansă, a răspuns Joe, uitându-se la Koco. Koco nu a îndrăznit să facă mare lucru pentru că Brown stătea încă acolo și inevitabil a trebuit să semneze carnetul lui Joe.
- Și cu mine cum rămâne? A întrebat Fluke, prietenul lui Joe.
- Poți veni să-mi ceri semnătura în seara asta, a răspuns Koco scurt înainte de a bolborosi ceva și să-și ia geanta să meargă să se schimbe în vestiar. Prietenii lui Koco l-au urmat. Brown se uită la spatele lui Koco și clătină din cap.
Bufnitură!!
- La naiba, cum am putut pierde? Koco lovi cu piciorul în dulapul din vestiar cu furie.
- Calmează-te, e doar o întâmplare, și-a asigurat Tim prietenul. Dar el s-a gândit în secret că Joe a jucat foarte bine. În plus, în această perioadă, ei au exersat rar. Prin urmare asta l-a făcut pe Koco să pară puțin lent când juca.
- Cum pot să mă calmez? Am pierdut în fața unui copil din primul an, a spus Koco furios. Inima îi ardea de furie. În plus, nu putea să facă niciun truc pentru că Brown era acolo.
- De ce a trebuit să se încurce P’Brow cu mine, la naiba! Koco și-a frecat capul de frustrare.
- Du-te să faci un duș și schimbă-te. Apoi hai să mergem la cursuri, a spus Tim. Koco a stat un timp bolborosind apoi și-a luat imediat hainele să facă duș. Tim și un alt prieten au ieșit afară, așteptând ca Koco să iasă. Cei doi au încremenit o clipă când au văzut silueta înaltă a lui Brown apropiindu-se de ei.
- Koco? Întrebă Brown cu o voce calmă.
- Face un duș, răspunse Tim.
- Phi Brown, ce e în neregulă? Întrebă Tim imediat când Brown a vrut să intre înăuntru.
- Am ceva de discutat cu Koco. Așteptați afară, a spus Brown într-un mod normal.
- Ce ai de gând să-i faci prietenului meu? Întrebă Tim, știind povestea dintre Koco și Brown. Așa că nu era foarte sigur dacă să îi permită lui Brown să fie singur cu Koco.
- Ce crezi că îi voi face? Întrebă Brown cu răceală în timp ce se uita la fața lui Tim cu ochii nemișcați. Fața lui Tim a devenit imediat stresată.
- Phi Brown, cred că... Tim a vrut să-l avertizeze pe Brown să nu se încurce cu prietenul lui dar Brown părea să știe ce avea să spună Tim.
- Deci știi totul nu-i așa? Atunci ar trebui să știi că fiecare acțiune pe care o fac are un motiv. S-ar putea să fiu puțin nesăbuit, dar nu este treaba ta să-ți spun de ce fac asta, a spus Brown cu o voce calmă dar rece. Asta la făcut pe Tim să tacă imediat.
- Nu-ți face griji, nu-ți voi omorî prietenul. Voi vorbi doar despre meci acum, a spus Brown înainte de a intra înăuntru fără a uita să închidă ușa de la intrare și să o blocheze pentru că la această oră nimeni nu va venit să folosească vestiarul săli de sport.
Tim rămase ezitând. Ce ar trebui să facă în continuare? Știa suficient de mult încât să fie încrezător că Brown nu-l va răni pe Koco. Dar despre alte lucruri, Tim nu era atât de sigur.
Koco a terminat de făcut un duș și-a pus un prosop in jurul corpului ca de obicei pentru că avea uniforma de student în dulap. Dar când mergea spre dulap, Koco a fost uimit să-l vadă pe Brown stând pe banca de lemn din fața dulapului său.
- De ce ai venit? Unde sunt prietenii mei? A întrebat imediat Koco. Starea lui de spirit nu era prea bună chiar acum.
- Prietenul tău e plecat, spuse Brown încet. Koco a luat un alt prosop și și-a acoperit umerii pentru că nu se simțea în siguranță fiind în topless în fața lui Brown.
- Deci, ce treabă ai cu mine? Întrebă Koco. Brown stătea în continuare uitându-se la fața lui.
- Dacă nu veneam ca arbitru, ai fi vrut să joci murdar cu Joe, nu-i așa? Întrebă Brown.
- Cum joc murdar? Ar fi bine să nu mă calomniezi. Koco s-a comportat de parcă nu știa ce spune Brown. Koco s-a dus să deschidă dulapul pentru a-și pune cămașa.
Brusc!!!
- Uf, doare, phi Brown, a strigat Koco imediat când Brown îl prinse de umăr și îl întoarse spre el în timp ce îl împingea cu spatele de dulap. Koco se uită la Brown cu nemulțumire.
- Joe nu ți-a făcut nimic rău, Koco. De ce te încurci cu juniorul tău? El nu te-a deranjat dar pare că tu îl invidiezi, îi spuse Brown pe un ton serios
- Nu sunt invidios pe el! Koco se certa imediat. Brown clătină din cap.
- Nu nega Ko. O știi și tu. Nu îl mai deranja pe Joe. Nu văd la ce îți folosește asta. A spus Brown.
- Cred că îți place de Joe, e un tip uimitor nu-i așa? Atunci nu te încurcă cu mine, a spus Koco furios. Nu știa de ce nu era fericit ca Brown îi acordă lui Joe atât de multă atenție. Brown se uită fix la el înainte ca un zâmbet ușor să-i apară pe buze.
- Oh... nu știu de ce, dar în timp ce te-am ascultat, părea că ai fi gelos, a spus Brown cu o voce blândă. Koco a inlemnit puțin când a început să realizeze cuvintele lui Brown.
- Cine este gelos pe tine? Poți să nu mai fii narcisist. Dă-te înapoi, phi Brown, mă voi îmbrăca, îl împinse Koco pe Brown de lângă el. Dar Brown s-a opus și a întins mâna spre Koco. Koco ridică grăbit mâna și împinse mai întâi fața lui Brown șocat.
- Ce dracu ai de gând să faci? Întrebă Koco nervos.
- Să te sărut, a răspuns Brown cu o față serioasă. Koco se uită la Brown neîncrezător. Brown a intrat și s-a plâns de Joe și acum deodată, vrea să-l sărute. Brown avea acum o dispoziție complet diferită.
- Cum poți să-ți schimbi starea de spirit atât de repede? Întrebă Koco curios. El nu părea să înțeleagă deloc starea de spirit a bărbatului din fața lui.
- E normal, răspunse Brown ridicând din umeri de parcă ar fi fost ceva obișnuit.
- În plus, sunt aici să aflu răspunsul de la tine, spuse Brown din nou. Koco se încruntă la el.
- Ce răspuns? Întrebă Koco confuz. Dar nu avu timp să spună nimic mai departe pentru că buzele lui Brown îi acoperiră imediat buzele lui Koco.
- Uh, P... P’ Brown... Uh, Koco a încercat să se întoarcă, dar Brown a continuat să-l sărute până când a reușit să își introducă limbă fierbinte în cavitatea lui caldă a gurii lui. Limba lui Brown a aspirat imediat vârful limbii lui Koco, făcându-l să simtă furnicături în stomac. Brown și-a folosit propriul corp pentru al bloca pe Koco. Din rezistența inițial, Koco a cedat în curând săruturi lui Brown înainte ca Brown să-și tragă încet buzele. Koco se uită la Brown cu ochi confuzi.
- Deja, am primit răspunsul, a spus Brown zâmbind. Koco se uită la el confuz.
- Hm! Nu te deranjează sărutările mele, a spus Brown, îndepărtându-se ușor de Koco.
Acum Koco și-a amintit că ieri Brown l-a întrebat dacă se simțea dezgustat sau nu de sărutările și atingerile lui. Adevărul este că nu s-a simțit deloc dezgustat în plus el l-a sărutat înapoi.
- Îmbracă-te. Nu mai ai cursuri? Spuse Brown înainte de a pleca, lăsându-l pe Koco să stea nemișcat. După ce Brown a ieșit, Tim s-a repezit imediat la Koco.
- Hei Ko, ce ți-a făcut P’Brow? întrebă Tim, făcându-i fața lui Koco să se încălzească instantaneu, dar a încercat să-și păstreze calmul în fața prietenilor săi.
- Nu a făcut nimic. A venit doar să vorbesc despre Joe, a spus Koco în timp ce se îmbrăca grăbit. Tim nu putea decât să-l privească cu suspiciune.
Seara, juniorii au fost chemați pentru a discuta despre inițierea bobocilor la Ao Manao. Apoi i-au lăsat pe juniori să ceară semnături. Koco a dat semnături unora dintre juniori. Apoi l-a văzut pe Joe glumind cu grupul lui de prieteni și se simțea puțin stânjenit. După un timp, s-au alăturat și seniorii de anul trei.
Când Pakin a vorbit cu grupul lui Joe, Brown s-a întors să se uite ușor la Koco înainte de a-i zâmbi în timp ce îmbrățișa gâtul lui Joe, făcându-l pe Koco și mai frustrat decât înainte.
- Tim, vino cu mine, îi strigă Koco celui mai bun prieten al său.
- Unde mergem? Întrebă Tim din nou.
Koco nu i-a răspuns, ci l-a condus afară, iar Tim l-a urmat. Koco s-a dus la parcarea pentru motociclete a studenților și și-a amintit care era motocicletă lui Joe.
- Ce ai de gând să faci? a întrebat Tim
- Phi Brown vrea să se arate cu Joe. Mi-a spus că sunt gelos pe Joe. Așa că o să-l tachinez puțin pe Joe pentru că astăzi am pierdut meciul în fața lui Joe, a spus Koco. Era prea frustrat că să poată îndura înțepăturile lui Brown și faptul că a pierdut în fața lui Joe. Koco a luat cuiele pe care le adunase din zona de construcții și a înțepat anvelopele motocicletei lui Joe, apoi a luat un cuțit pentru a tăia anvelopa exterioară în mod repetat, în timp ce Tim stătea în picioare pentru a supraveghea.
- Destul, Ko. Cineva te va vedea, l-a avertizat Tim. După ce a perforat cauciucul motocicletei, Koco și Tim au mers la prietenii lor.
- Unde ai fost? Întrebă Brown.
- La Baie, a răspuns Koco liniștit și a plecat imediat în cealaltă direcție pentru că a observat că atunci când Brown a venit să vorbească cu el prietenii lui se uitau în secret la el și la Brown din când în când. Asta pentru că Brown a postat o poză pe Linie cu el. Deși Koco le-a explicat deja prietenilor săi că Brown la tachinat, se pare că mulți oameni încă nu au vrut să creadă. Dar lui îi era prea lene să explice iar și iar. Prin urmare a încercat să evite să se confrunte sau să vorbească cu Brown în fața prietenilor săi.
- Hei Koco, după ce terminăm de vorbit cu juniori, hai să mergem împreună la piața de vechituri, a venit Mas să-l invite.
- Da, voi veni și eu pentru a aruncă o privire, a răspuns Koco și a continuat să vorbească cu juniori fără să-i pese de nimic. Când se întoarse să se uite din nou, Brown dispăruse. După ce a terminat de vorbit despre inițiere, grupul lui Koco a mers apoi la piață. Au continuat să meargă și să vorbească până când Tim la bătut pe umăr pe Koco și dădu din cap către atelierul de vulcanizare. Koco zâmbi ușor când l-a văzut pe Joe acolo pentru a schimba cauciucurile.
- Ce faci aici? L-a tachinat Koco pe Joe. Joe se întoarse să-l privească pe Koco cu o expresie încordată .
- Schimbă cauciucurile, Phi, răspunse Joe. Koco a zâmbit fericit în secret.
- De ce? Ce e în neregulă cu roțile tale? Koco s-a prefăcut că întreabă din nou.
- Un câinii mi-a mușcat cauciucurile. Mi-am parcat motocicleta în același loc dar se pare că a fost mușcate, a răspuns Joe furios și provocator, făcându-l pe Koco să înghețe imediat.
- Cum poate un câine să muște roțile motocicletei? Întrebă Koco furios. El credea că Joe trebuie să fi bănuit că el și că a vorbit ironic.
- Câinii pot mușcă? Nu știi asta? a răspuns Joe zâmbind imediat făcându-i fața lui Koco să se înroșească de furie.
- Hei, hai să mergem, îl trase Tim primul pe Koco. Koco se uită alternativ la Joe și Graf, furios. Cu cât îi vedea pe cei doi mai apropiați, avea un sentiment ciudat de invidie.
- Păstrează-ti calmul sau își vor da seama că tu ai fost, i-a spus Tim lui Koco nu prea tare.
- Sunt atât de enervat pe el, s-a plâns Koco.
- Să mergem, ne vom răzbuna când vom merge la Ao Manao, a sugerat Tim înainte ca Koco să zâmbească în colțul gurii.
- Așa este, a răspuns Koco cu un zâmbet răutăcios.
Tring... Tring...
Telefonul lui Koco a sunat în timp ce se plimba prin piața de vechituri cu prietenii săi. Îl ridica și văzu că Brown a sunat. Koco scoase un oftat puternic înainte de a răspunde.
- Da, răspunse Koco scurt.
(„Unde ești?”) a întrebat Brown.
- La piața de vechituri, a răspuns Koco.
(„Bine, cumpără-mi și mie ceva de mâncare și în decurs de o jumătate de oră vino la apartamentul meu”,) a comandat Brown. Koco se încruntă imediat.
- De ce să-ți cumpăr ceva de mâncare și să vin la tine? Koco a strigat imediat la Brown. Adesea simțea că se înfierbântă când vorbea cu Brown. În plus, se frustra ușor.
(„Ți-am spus să vii, așa că vino. Nu cere prea mult, bine?”) Spuse Brown cu o voce aprigă.
- Nu vin, cumpără-ți singur, a răspuns Koco și a întrerupt imediat apelul lui Brown.
- A sunat phi Brown? A întrebat Tim, care stătea lângă el. Koco dădu din cap cu o față încruntă. Apoi a sunat tonul de mesajul.
Brown 💌 „De ce îți place să mă enervezi? Ne vedem în curând.”
Koco s-a încruntat imediat când a terminat de citit mesajul lui Brown.
- Hm! Mă ameninți, a mormăit Koco, dar a încercat să nu-i pese și continuat să se plimbe cu prietenii săi până a trecut ceva timp.
- Hei Koco, o fată se uită la tine, îl înghionti Mas prietenul lui Koco.
Koco s-a întors să se uite în direcția pe care a arătat-o prietenul său și a văzut un grup de fete de liceu uitându-se la el. Văzând că Koco se uită la ele au zâmbit în grabă.
- Oare sunt minore? Koco l-a întrebat pe prietenului său.
- Nu sunt sigur, știu doar că sunt la liceu, a răspuns Mas.
- Ce se întâmplă? Tim care intrase să se uite la lenjerie, a ieșit și a întrebat. Mas dădu din nou din cap spre grupul de fete.
- Simt ca una di fete e atrasă de Ko, a spus Mas zâmbind.
- Vei fi acuzat de corupere de minori? Întrebă Tim în glumă.
- Hai să ne cunoaștem mai întâi. Apoi vedem dacă este o idee bună să ne încurcăm sau nu, a spus Koco zâmbind înainte ca grupul său să se îndrepte spre fete.
- La ce școală înveți? Mas a fost primul care a întrebat. Grupul de fete arăta puțin stânjenit.
- Școala BBB, răspunse o fată. Grupului lui Koco știe că aceea este o școală privată destul de luxoasă înainte de a invita grupul de fete tinere să discute. Apoi le-a invitat să stea la un magazin de milkshake.
- Voi, băieți, studiați Științe Sportive? Arătați ca niște atleți, a spus una dintre fete.
- Ce sport îți place cel mai mult să joci? Întrebă cu o voce dulce o fată care stătea lângă Koco.
- Îmi place să joc baschet, a răspuns Koco zâmbind.
Au comandat milkshake-uri și pâine și s-au așezat să mănânce împreună. Apoi au vorbit pentru a se cunoaște mai bine.
Koco părea să se înțeleagă destul de bine cu o tânără pe nume Kat. Părea o fată foarte iubitoare de distracție și lui Koco părea că îi place să vorbească cu ea. Nu părea prea timida sau prea curajoasa. Koco se simțea bine că are din nou farmecul viu.
- Phi Koco, pot să-ți cer ID de Line? O să te sun să întreb despre misiunile din joc, a spus Kat zâmbind pentru că îi place să joace jocuri iar asta este un alt lucru care i-a plăcut lui Koco.
- Bine, a spus Koco în timp ce își luă telefonul, dar a trebuit să se oprească când și-a amintit cuvintele pe care Brown i le spusese... Nu flirta cu nimeni. Nu face schimb de numere și schimb de Line cu nimeni fără permisiunea mea.
Koco a ezitat imediat pentru că vocea lui Brown din acel moment l-a făcut pe Koco să se simtă destul de speriat. Nu știe ce ar face Brown dacă ar afla că a schimbat ID de Line cu alte persoane
- Phi Koco, strigă Kat din nou. Koco s-a gandit puțin, dar a decis să facă schimb de Line cu Kat.
Cu cine voi face schimb de Line e treaba mea. Nu are nimic de-a face cu el. Koco se gândi în secret în inima lui pentru că oricum a schimbat deja parola de deblocare a ecranului și cu siguranță nu l-ar lăsa pe Brown să-i mai umble în telefonul.
Koco a stat și a vorbit cu grupul de fete pentru o vreme. Dar, deodată, Tim a lovit piciorul lui Koco. Koco se încruntă și se întoarse să privească. Tim dădu din cap în cealaltă parte. Koco s-a uitat în acea direcție iar corpul lui a înghețat fără niciun motiv, văzându-l pe Brown mergând spre ei.
- Oh! P’Brow, ai venit la plimbare. Cu cine ai venit? Spuse un alt prieten al lui Koco.
Koco evită în grabă privirea lui Brown care îl privea fix. Brown a zâmbit ușor înainte de a se opri în spatele lui Koco. Fetele se uitau la Brown.
- Am venit singur, dar trebuie să iau pe cineva înapoi, a spus Brown, punându-și mâna pe umărul lui Koco și strângându-l ușor. Koco și-a mușcat ușor buza înainte de a-i lua mâna lui Brown de pe umăr.
- Pe cine ai venit să iei? Koco se întoarse să întrebe.
- Pe tine, ridică-te și vino cu mine chiar acum, a spus Brown cu o voce profundă.
- Nu, eu... Koco era pe cale să refuze. Dar Brown s-a aplecat și i-a șoptit ceva la ureche lui Koco.
- Vrei să te fac de rușine fața de acești fete. Îl amenință Brown.
Koco se încruntă imediat în timp ce se uita la Brown cu ochi nemulțumiți.
- Phi Brown, cred... Tim a vrut sa-l ajute pe prietenului său.
- Este în regulă. Trebuie să fac niște comisioane cu phi Brown, eu voi merge primul. Ne vedem curând, le-a spus Koco prietenilor și s-a întors să vorbească cu fata apoi s-a ridicat și a plecat. Brown le zâmbi la toți.
- Îmi pare rău, fetelor dar trebuie să plecăm, le-a spus Brown juniorilor și fetelor care erau acolo înainte de a mângâia ușor umărul lui Tim pentru a-i spune să nu-și facă griji pentru Koco. Brown l-a urmat rapid pe Koco care a mers înainte frustrat.
- Hei, știi unde este parcata mașina mea? Brown s-a apropiat și a tras de umărul lui Koco în timp ce îl întreba. Koco își scutură brațul și se întoarse să se uite la fața lui Brown.
- De ce faci asta? De ce trebuie să-mi pierde fața în fața prietenilor mei și a altora? De ce trebuie să mă ameninți mereu? Nu sunt prizonierul tău, strigă Koco furios.
Brown s-a uitat fix la el înainte de a merge să-l îmbrățișeze pe Koco pentru a-l determina să continue să meargă. Koco îi dădu la o parte brațul furios. Dar Brown i-a ținut strâns gâtul.
- Hai să vorbim mai întâi, bine? hai să mergem împreună, a spus Brown din nou înainte de a merge împreună la mașină. Brown deschise ușa mașinii pentru Coco dar el a stat nemișcat.
- Motocicleta mea este la facultate, spuse Koco încet. Acum era destul de supărat pe Brown. În mod normal, țipa. Dar acum era și furios și rănit.
- Intră. Vom vorbi mai întâi îți iei motocicleta mai târziu, spuse Brown și l-a împins pe Koco să stea în mașină și a închis ușa înainte de a merge să se așeze pe scaunul șoferului. Koco se întoarse să-l privească furios, dar nu spuse nimic.
Brown a condus la apartamentul său. Dar pe drum, s-a oprit să cumpere mâncare în timp ce Koco stătea în mașină. După ce a cumpărat mâncare, Brown s-a întors imediat la apartamentul său. Când au ajuns, Brown l-a adus pe Koco să urce în lift și Koco l-a urmat în liniște, fără să spună nimic, până când a ajuns în camera lui. Koco s-a dus să se așeze pe canapea. Brown a intrat în bucătărie. După ce a dispărut o vreme Koco s-a întrebat în secret de ce nu a ieșit. Dar nu s-a gândit să-l urmeze. După un timp, Brown a ieșit cu un pahar cu apă.
- Bea mai întâi ca să te poți calma, a spus Brown zâmbind. Koco își aruncă ochii spre Brown, furios. De fapt, persoana care trebuie să se calmeze este de fapt altcineva. Brown s-a așezat pe canapea lângă Koco. Koco stătea încruntat. Brown și-a ridicat mâna pentru a freca ușor capul lui Koco. Deși era morocănos, totuși i-a permis lui Brown să-i mângâie capul.
- Ești atât de supărat? Întrebă Brown, uitându-se fix la Koco. Koco se întoarse și se uită la Brown cu ochi tulburi.
- Și crezi că nu am motiv să fiu supărat? Întrebă Koco enervat
- Ești încăpățânat. Nu prea asculți ce spun așa că trebuie să te ameninț, a răspuns Brown.
- Ai vorbit vreodată frumos, de ce ar trebuie să te ascult? Tonul voci tale nu este niciodată bun, a răspuns Koco. Când s-a urcat în mașină, dispoziția lui a început să se ușureze puțin. Brown îl îmbrățișă pe Koco și îl trase spre sine.
- În afară de lucrurile rele pe care le spun, pentru ce altceva mai ești supărat? Întrebă Brown cu o voce blândă. Koco a rămas puțin tăcut, gândindu-se de ce i-a permis lui Brown să-l îmbrățișeze așa.
- Îți place să mă umilești în fața prietenilor mei. M-ai făcut să arăt ca o găină speriată, a spus din nou Koco.
- Mai bine întreabă-te dacă acesta e adevărul. Nu-mi poți rezista. Nu vrei să faci ceea ce îți spun, dar totuși alegi să mă asculți. De ce? Încearcă să te gândești la asta. Dacă Tim ar veni să te sărute sau să facă ceea ce ți-am făcut eu, ai ceda în fața lui atât de ușor? A întrebat Brown.
- Dar Tim nu mă sărută și nu se comportă așa cum ai făcut-o tu, a țipat Koco la el cu o față fierbinte. Brown râse ușor în gât.
- Așa este, trebuie să te cunoști bine. Dar de ce mi-ai cedat așa? Spuse Brown înainte de a se apleca să sărute părul moale al lui Koco. Koco ramase liniștit gândindu-se la ce a spus Brown. De ce a fost de acord cu orice a spus sau a făcut Brown. O parte din asta poate fi din cauza propriei inimi care i-a ordonat să se predea. Și sentimentul lui față de Brown este diferit față de al celorlalți.
- Dar mie nu-mi place să te comporți ca și cum aș fi un prizonier. Trebuie să-mi ții mereu evidența, avea dacă mai pot merge undeva, a spus Koco și apoi a tăcut.
- Mă lași să vorbesc? Vrei să știi de ce te-am urmărit atât de mult? A întrebat Brown cu o voce calmă. Inima lui Koco a început brusc să bată fără un motiv anume.
- Ei bine... spune-mi, a spus Koco și aproape că și-a ținut respirația, așteptând răspunsul lui Brown.
- Ei bine, sunt îngrijorat pentru tine. Mă gândesc că vrei să flirtezi cu alții oameni, sau cui îi vei da numărul tău de telefon sau ID de Line pentru a seduce fete? De aceea te-am urmărit peste tot, a spus Brown cu o voce serioasă, făcându-l pe Koco să înghită în sec când Brown a vorbit despre a da ID-ul de Line.
- Atunci de ce trebuie să-ți faci griji că îmi voi da ID-ul de Line? Koco a întrebat pentru a-și acoperi emoțiile.
- Uau! Încă nu știi de ce? Brown îi împinse corpul și apoi se ridică. Dar nu s-a uitat la fața lui Koco. Koco se uită nedumerit la spatele lui Brown.
- Ce să știu? Întrebă Koco. Brown respiră adânc și apoi se întoarse să se uite la Koco. Dacă Koco nu se înșală, el crede că urechile lui Brown se înroșiseră dar nu știa de ce?
- Nu mai întreba, hai să mâncăm, mi-e foame, Terminând de vorbit, Brown i-a tras imediat brațul pentru a merge la bucătărie. Koco a urmat tracțiunea lui Brown. Când a văzut mâncarea de pe masă, a rămas puțin uluit pentru că totul a fost deja pregătit.
- Am vorbit prea mult. E timpul să mâncăm, așază-te și mănâncă, a spus Brown înainte de a merge sa pună orez pe o farfurie pentru Koco. Koco s-a așezat confuz pentru că a simțit că Brown este neobișnuit de amabil astăzi.
- Ai luat pastilele greșite azi? Întrebă Koco curios. Brown se întoarse să-l privească în ochi. Koco a închis imediat gura.
- Tu ai mâncat deja sau ești plin de lapte? Întrebă Brown, subliniind cuvântul „lapte”
- Tocmai am mâncat puțin. Cum o să fiu plin de lapte? Spuse Koco fără să știe că Brown era sarcastic. Brown oftă ușor de prostia lui Koco, dar nu spuse nimic. Cei doi s-au așezat să mănânce împreună.
-Bine, nu ai de gând să-l ajuți pe Tie la restaurant astăzi? Ai ieșit la plimbare, a întrebat Brown.
- Am sunat-o pe mama să-i spun că iau o pauză azi, a răspuns Koco.
- Hmm... atunci sună-ți mama ca să-i spui că vei dormi aici în seara asta, a spus Brown din nou, făcându-l pe Koco să se înece cu mâncarea pe care tocmai a băgat-o in gură.
Capitolul 13
- Ar trebui să mă întorc să dorm la mine acasă. Nu-i așa, phi Brown? Spuse Koco serios. Brown și-a ridicat fața pentru a privi fața lui Koco cu ochii nemișcați.
- De ce, ți-e frică? Întrebă Brown înapoi. Koco a ezitat puțin pentru că s-a gândit la noaptea în care s-a îmbătat.
- Nu mi-e frică de nimic. Pur și simplu nu mă simt confortabil. În plus, trebuie să fac și o lucrare pentru Ajarn Paitoon. Am lăsat-o acasă, a susținut Koco, dându-și seama că chiar are ceva de lucru. Brown îi aruncă o privire la el.
- Bine, o să termin de mâncat și o să te duc acasă, a răspuns Brown. Koco a fost puțin uimit pentru că nu credea că Brown va renunța atât de ușor.
- Serios, phi? Întrebă Koco în timp ce Brown dădea din cap în semn de acord. Apoi a continuat să mănânce. Dar Koco a simțit o presimțire ciudată. După ce au terminat de mâncat, atât Brown cât și Koco se pregătesc să părăsească apartamentul.
- Ce faci cu geanta aia? Spuse Koco când îl văzu pe Brown luând o geantă nu prea mare și ieșind din dormitor.
- Oh, e geanta mea de sport. O voi pune în mașină, a răspuns Brown. Koco dădu din cap suspicios înainte de a merge împreună la mașina lui Brown. Apoi Brown la condus pe Koco acasă.
- Phi Brown, trebuie să mă întorc să-mi iau motocicleta de la universitate, a spus Koco când a văzut că Brown conducea spre casa lui în loc să meargă la universitate.
- Poți să o iei mâine. O poți lăsa parcat acolo în seara asta, a răspuns Brown. Koco se încruntă la el nedumerit.
- Și cum voi veni mâine la școală? Vrei să iau autobuzul? A întrebat Koco. Brown nu a spus nimic. Când au ajuns acasă la Coco restaurantul era pe cale să se închidă. Brown a mers în restaurant cu Koco și a ridicat imediat mâinile pentru ai saluta pe părinți lui Koco.
- Bună seara, închideți mai repede? A întrebat Brown.
- Hm, astăzi mâncarea s-a epuizat rapid. Prin urmare vom închide mai devreme, a răspuns tatăl lui Koco. Brown s-a grăbit să ajute la depozitarea lucrurilor și la curățenia din restaurant. Amândoi au ridicat scaunele și au dus lucruri în spatele restaurantului.
Koco se uită la Brown cu neînțelegere. Dar a continuat să-și ajute părinții. Când termină, Koco îl văzu pe Brown stând în picioare și vorbind cu Gap. Prin urmare, a urcat să-și pună lucrurile în cameră mai întâi apoi va coborî să-l conducă înapoi pe Brown. Koco a venit în cameră cu un oftat greu. S-a întins pe pat în timp ce se gândea la Brown.
Bip... Bip ...
Notificarea de la Line a sunat, făcându-l pe Koco să ridice rapid telefonul mobil și să se uite înainte de a vedea că Kat a fost cea care i-a trimis un mesaj.
- Bine că nu mi-ai trimis mesaj când eram în fața lui phi Brown, mormăi Koco, apoi tresări puțin când se gândea de ce i-ar fi frică ca Brown să afle. Koco a apăsat să citească mesajul. Kat a întrebat dacă va juca jocul astăzi. Dar Koco i-a răspuns înapoi că probabil nu va juca pentru că trebuit să facă un raport pentru profesor și apoi se va culca. Fata nu l-a deranjat prea mult și îi spune imediat noapte bună. Koco oftă ușor înainte de a opri alarma și s-a întins așa o vreme.
Crak...
Ușa camerei lui Koco se deschise. Când s-a întors să se uite, a fost surprins când l-a văzut pe Brown intrând, purtând geanta pe care a văzut-o mai devreme intrând în camera lui.
- Ce sa întâmplat, phi Brown? Întrebă Koco în timp ce se ridică. Brown și-a pus geanta în colțul camerei și s-a întins confortabil pe patul lui Koco.
- Ce? Brown a ridicat din sprâncene și a întrebat.
- Deci nu te-ai întors la apartamentul tău? A întrebat Koco.
- De ce? Voi dormi aici în seara asta, a spus Brown cu o voce normală făcând ochii lui Koco să se mărească imediat de șoc.
- Dormi aici! De ce? Întrebă Koco înapoi, nedumerit
- Tu nu poți dormi în apartamentul meu așa că m-am gândit că voi veni să dorm eu la tine acasă. Nu trebuie să-ți faci griji pentru mine. Poți să te duci să-ți faci raportul pentru profesor. Voi sta liniștit, a spus Brown în timp ce își ia telefonul și se juca ca de obicei, în timp ce Koco stătea uluit.
- Hei! Phi Brown, nici măcar nu m-ai întrebat dacă poți să rămâi aici. Ce încăpățânat, a spus Koco.
- I-am întrebat pe tatăl și pe mama ta. Mi-au permis să rămân și nu a trebuit să spun mare lucru. Acum du-te să faci un duș și să-ți schimbi hainele. Apoi poți să stai și să faci tema. O să mă culc în curând. Brown l-a lovit cu piciorul pentru a merge să facă un duș. Koco nu știe cum să vorbească cu Brown. Dar pare să nu-l mai poată alunga pe Brown. Așa că nu a putut decât să intre în baie năucit. De îndată ce a ieșit din baie, mintea i-a dispărut pentru o clipă văzând încruntarea lui Brown care se uita la telefonul său. Brown și-a ridicat privirea pentru a se uita ușor la Koco.
- Ai schimbat parola? Întrebă Brown scurt. Koco a facut o față năucită și s-a îndreptat spre oglindă.
- Așa ceva, a răspuns Koco.
- Care e codul? Întrebă Brown. Koco își strânse puțin buzele în timp ce te gândești dacă să-i spună sau nu. Dar și-a schimbat parola pentru că nu voia ca Brown să știe.
- Am întrebat care este noul cod Koco, a continuat Brown să întrebe. Koco se întoarse să se uite la Brown cu ochi nemulțumiți.
- Uite, mă amenințați din nou. Nu pot să-mi schimb parola telefonului? Este telefonul meu, a argumentat Koco, nu foarte tare pentru că nu voia să audă nimeni.
- De ce să o schimbi? Ce ascunzi de mine? Întrebă Brown cu o privire aprigă.
- Nimic, dar am vrut să-o schimb a argumentat Koco din nou.
Bip ... Bip ...
Telefonul său mobil a bâzâit în timp ce bateria s-a descărcat, făcându-l pe Koco să se grăbească și să-l ia din mâinile lui Brown.
- Bateria este descărcată, îl voi pune la încărcat mai întâi, a spus Koco în timp ce își lua telefonul pentru al pune la încărcat. Brown încă se holba la fața lui Koco.
- Poți să te duci să faci duș. O să termin mai întâi tema pentru profesor, a schimbat în grabă Koco subiectul și apoi s-a grăbit să facă tema. Brown s-a ridicat din pat și a mers să stea în spatele scaunului pe care stătea Koco în timp ce la prins de ceafa și îl strângea ușor.
- Nu mă lăsa să aflu că ascunzi ceva, a spus Brown încet înainte de a merge să-și ia pijamale din geantă și să meargă la baie. Koco scoase un oftat de ușurare. Dar era îngrijorat dacă Brown va veni să îi ceară din nou codul telefonului. A stat și s-a îngrijorat pentru o vreme, apoi s-a întors imediat să se concentreze asupra muncii sale. Cât despre Brown, după ce a ieșit din baie, s-a uitat ușor la Koco.
- Mă duc în camera lui Gap, mă întorc imediat, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se întoarcă imediat să se uite.
- Ce ai de gând să faci? Întrebă Koco curios. Spre surprinderea lui, Brown părea să fie foarte apropiat de Gap.
- Gap vrea să vorbească cu mine, spuse Brown înainte de a ieși imediat din camera lui Koco, făcându-l să stea și să se întrebe ce aveau de discutat, dar apoi și-a întors atenția asupra muncii lui până când a terminat. Koco se întoarse să se uite la ceas și văzu că trecuse deja de ora 23:00 dar Brown încă nu se întorsese în camera lui. Koco ezita dacă ar trebui să se întindă sau să meargă și să îl verifice pe Brown. Dar până la urmă, suspiciunea l-a făcut pe Koco să se ridice pentru a merge în camera fratelui său.
Cioc! Cioc!
Koco a bătut la ușa camerei lui Gap înainte de a deschide ușa. Îl văzu pe Gap și Brown stând pe podea bea bere și vizionând un film. Gap se întoarse să se uite ușor la Koco.
- Ce s-a întâmplat? Întrebă Gap, Koco se uită la Brown.
- E trecut de ora 23:00, spuse Koco. Gap ridică puțin din sprâncene.
- Şi ce dacă? Gap a întrebat în timp ce Brown stătea liniștit să bea și se uita la film.
- Nu vrei să dormi, phi Brown? Trebuie să mergi la școală mâine, a spus Koco, uitându-se la ceasul de pe peretele camerei lui Gap.
-Stai puțin, voi urmări filmul ăsta până la sfârșit. Pot dormi aici Gap? Brown s-a întors către Gap și l-a întrebat cu un zâmbet ușor.
- Poți să dormi aici amice, spuse Gap pe un ton normal. Dar asta îl făcu pe Koco să se încrunte.
- Fă cum dorești, spuse Koco cu un ușor resentiment înainte de a ieși imediat din camera lui Gap. Koco s-a enervat când a văzut că persoana care voia să doarmă cu el acum a spus că se va culca cu fratele său mai mic. Koco se întoarse în camera lui și a stins lumina lăsând doar lumina din baie aprinsă, înainte de a se întinde pe patul lui. Sunetul filmului din camera lui Gap se auzi tare iar asta îl făcu să se simtă și mai frustrat. Dar a încercat să-și astupe urechile și să se culce. Koco începu să se simtă somnoros. Apoi a simțit că cineva a deschis ușa camerei lui și s-a urcat în pat înainte ca un braț puternic să-l îmbrățișeze pe Koco din spate, făcându-l să tresară. Koco se întoarse să se uite la persoana din spatele lui.
- Dormi, spuse vocea profundă a lui Brown. Koco a simțit un miros slab de bere care l-a făcut să realizeze că Brown nu a băut mult.
- Nu vrei să dormi cu Gap? Spuse Koco sarcastic. Brown a zâmbit ușor în întuneric înainte de a adulmeca ceafa lui Koco.
- Aș prefera să mă întind și să te îmbrățișez, a spus Brown înainte de a-și îngropa capul pe ceafa lui Koco. Inima lui Koco tresări. A vrut să-i îndepărteze mâna lui Brown dar îi era lene să stea și să se certe cu el în miezul nopții. Așa că a fost de acord să stea nemișcat pentru ca Brown să-l îmbrățișeze până când a adormit curând. Brown a adormit și el.
- Koco, trezește-te. Ai un curs devreme azi, nu-i așa? Se auzi vocea lui Brown. Koco deschise ochii imediat înainte de a-l vedea pe Brown îmbrăcat în fața oglinzii
- Ai făcut deja duș? Întrebă Koco în timp ce se ridica.
- Da, am decis să fac un duș și apoi să te trezesc, a spus Brown. Koco s-a dus apoi să ia un prosop și s-a dus somnoros la baie. Brown clătină puțin din cap. Aseară, a stat și a vorbit cu Gap despre multe lucruri. Apoi Gap l-a invitat să se uite la un film. El a ghicit că Koco îl va urma cu siguranță și a ghicit corect. Brown a intenționat să-i facă o glumă lui Koco și a spus că va dormi cu Gap. Gap a participat fericit la farsă. A fost puțin amuzat văzând expresia nemulțumită a lui Koco când Brown a spus că se va culca cu Gap.
- Of! Câtă răbdare crezi că mai am cu tine? Îşi spuse Brown singur când s-a gândit la noaptea trecută. După ce s-a întors să doarmă în patul lui Koco și l-a îmbrățișat, tot sângele lui a început să devină fierbinte. Dar a trebuit să se abțină pentru că era în casa lui Koco. Așa că a trebuit să numere în minte până a adormit. Brown a râs de el însuși pentru că trebuia să facă așa ceva. Apoi s-a uitat la telefonul mobil al lui Koco. Koco oprise telefonul în timpul încărcării.
- Dacă te-am prins că îmi ascunzi ceva, o să ai de suferit, mormăi Brown din nou. Dar crede că Koco nu i-ar mai ascunde nimic.
- Când mergem pentru inițierea bobocilor, vei veni cu noi? A întrebat Koco în timp ce mergea cu mașina lui Brown la universitate pentru că ieri își lăsase motocicleta acolo.
- Da, ezit dacă să iau mașina sau ar trebui să merg cu voi cu autobuzul? Brown a răspuns și Koco a dat din cap. Brown se întoarse să se uite ușor la Koco.
- De ce? Vrei să merg cu tine? Brown se prefăcu că întreabă.
- Depinde de tine, a răspuns imediat Koco. Brown râse ușor în gât.
- Oh, bine, vom avea antrenament în seara asta. Nu sări peste, i-a amintit Brown.
- Chiar dacă inițierea bobocilor e săptămâna viitoare phi Brown? Întrebă Koco înapoi.
- Da, vom exersa puțin altfel nu ne vom pierde ritmul. Ai văzut asta când ai concurat cu Joe. Pentru că ai exersat rar corpul tău a fost mai lent ca de obicei. Știi asta, a spus Brown, făcându-l pe Koco să mârâie puți dar nu s-a certat cu el.
Ziua călătoriei
Apoi a sosit ziua în care a trebuit să călătorească pentru inițierea bobocilor la Ao Manao. Koco a trebuit să meargă dimineața devreme la universitate pentru a pregăti multe lucruri cu prietenii lui cu toate că plecarea era stabilită pentru ora 11:00, autobuzul închiriat îi aștepta deja pe studenți. Echipamentul necesar era de asemenea gata. Koco l-a căutat pe Brown, dar nu l-a văzut. Nu știa dacă Brown va merge cu el în autobuz sau dacă își va lua mașina pentru că ceilalți seniori sosiseră cu toții.
- Hei! P’Brow și P’Pakin, vin cu noi? Tim l-a întrebat pe Koco pentru că nu îi văzuse încă pe amândoi.
- Nu știu, nu i-am văzut, a răspuns Koco. E doar ora 8 dimineața, mai e timp destul.
- Aom, ai ieșit la un pahar cu phi Brown luni? Vocea unui prieten a întrebat un alt prieten, nu departe, dar Koco l-a auzit.
- Da, de ce întrebi? Întrebă Aom.
- L-am auzit pe Rit spunând că phi Brown a plecat cu o fată frumoasă. Este adevărat? A întrebat un prieten, făcându-l pe Koco să se oprească și să-și încrunte sprâncenele. Tim s-a uitat la prietenul său cu atenție pentru că a auzit și el.
- Da, e tare. Oricine ar merge cu phi Brown. Eu stăteam acolo salivând. Ce siluetă! Avea niște sânii mari și un fund... dar noi nu puteam decât să ne holbăm ea. Phi Brown trebuie să fi avut o muncă grea toată noapte a răspuns Aom. Koco a simțit că i se încinge fața. Și-a amintit că Brown l-a sunat să-i spună că va merge să bea ceva cu grupul lui Aom. Și după aceea, nu l-a mai sunat pe Koco. Când l-a întâlnit dimineața la universitate, Brown părea normal. Dar părea să aibă doar o ușoară mahmureală.
- Ce e în neregulă cu tine? Întrebă Tim observând chipul lui Koco.
- Nu este nimic. Deci, cine a adus lista cu studenții din primul an? Koco a schimbat imediat subiectul Înăbușindu-și mânia din inimă. Nu înțelegea ce să facă cu înțelegerea lui Brown cu el. Brown i-a cerut să nu vorbească cu nimeni ca și cum ar fi proprietarul lui, ceea ce l-a făcut pe Koco să se simtă destul de confuz cu sentimentele sale. Dar la spatele lui, Brown încă mai căuta trupul unei femei.
- Nuk a adus-o deja, a răspuns Tim. Koco s-a ridicat și s-a plimbat o vreme de colo colo.
Curând, Brown a venit cu o geantă care nu era prea mare. Koco se uită la el cu ochi tulburi. Dar se pare că Brown nu era deloc conștient de asta. Brown a stat și a vorbit cu Pakin o vreme. Apoi Pakin s-a urcat în mașină și a plecat. Cât despre Brown, a mers spre Koco.
- Pakin ni se va alătura mai târziu, a spus Brown. Dar Koco nu a răspuns. A mers și si-a dus geanta pentru a o pune în autobuzul în care urma să se urce. Brown se uită la el în tăcere și apoi îl urmă să pună geanta în același loc.
- Ai luat încă micul dejun? Brown a încercat să facă o conversație din nou. Koco a vrut că plece fără să spună nimic. Dar Brown îl trase primul de braț.
- Ce e în neregulă cu tine? Îți vine menstruația? întrebă Brown cu o sprânceana ridicată. Koco s-a uitat la el cu ochii tulburi și apoi și-a tras propriul braț.
- Nu mănânc, nu mi-e foame a răspuns Koco scurt și s-a dus imediat să-și întâlnească prietenii. Koco a încercat să se comporte de parcă ar fi fost ocupat pentru a nu-l lăsa pe Brown să se apropie prea mult de el. Koco simțea că inima îi ardea ciudat. Când a venit timpul să urce în autobuz, Seniorii i-au chemat pe juniorii din primul an să se urce în autobuz. În autobuzele pentru juniori de anul I vor fi câte 3 seniori care să supravegheze fiecare autobuz, dar Koco nu avea datoria de a face asta. Așa că a urcat în autobuzul pentru cei din al doilea an. Coco stătea lângă fereastră și persoana care trebuia să stea lângă el este Tim. Știind că cineva stă lângă el, Koco era pe cale să se întoarcă și să întrebe ceva. Dar s-a dovedit că persoana care stătea lângă el era Brown.
- De ce ai venit să stai în acest autobuz? Există un alt autobuz pentru seniori în anul 3, a spus Koco.
- Și ce? Vreau să stau în acest autobuz, a răspuns Brown. Koco a dat să se ridică să stea în altă parte. Dar Brown l-a prins primul de braț.
- Stai jos, spuse Brown cu o voce profundă. Koco se uită în jur și văzu că toate locurile erau ocupate. Tim s-a așezat în spate, trimițându-i un zâmbet sec, forțând u-l pe Koco să stea în același loc.
- Ce s-a întâmplat? Ce e în neregulă cu tine? întrebă Brown curios. Koco se uită la fața lui Brown înainte de a ofta ușor.
- Nimic, sunt doar obosit, a răspuns Koco, întorcându-se să privească afară pe fereastră. Brown era încă confuz. Dar a crezut că a întreba orice aici ar fi incomod. Așa că a schimbat subiectul.
- Uite, lapte și gustări, mănâncă, a spus Brown în timp ce îi dădea lui Koco o pungă cu gustări.
- Încă nu mi-e foame, ține-o, a răspuns Koco. Nu voia să ia nimic de la Brown.
- Chiar dacă nu ți-e foame, trebuie să mănânci. Tim a spus că ai venit de dimineață și încă nu ai mâncat nimic. E deja amiază. Mănâncă. Nu mă face să te forțez, l-a amenințat oarecum Brown. Koco a trebuit să accepte gustările și laptele pe care Brown le-a cumpărat pentru el și le-a mâncat inevitabil, nu trebuie să vorbească mult cu Brown. Koco și-a aplecat capul spre fereastră.
Brown oftă ușor înainte de a mișca capul lui Koco pentru a-l face să se sprijine pe umăr. Koco nu a îndrăznit să reziste, de teamă că Brown îl va prinde că se preface că doarme. Așa că Koco a trebuit sa stea sprijinit pe umărul lui Brown.
- Atât de încăpățânat și de rebel, când îl voi îmblânzi? Vocea lui Brown mormăi slab. Koco știe că Brown vorbea despre el. Dar Koco a rămas tăcut. S-a ghemuit pe umărul lui Brown și, după un timp, a adormit. Koco s-a trezit când autobuzul a oprit pentru ca oamenii să meargă la baie. Toată lumea a coborât să se dezmorțească o vreme. Apoi s-au întors să-și continue călătoria până la Ao Manao.
Seniorii le-au împărțit cheile juniorilor pentru a intra în camere și apoi i-au lăsat să se odihnească în voie. Apoi au venit să mănânce din nou împreună seara. Koco a stat în aceeași cameră cu Tim și Mass. Cât despre Brown, el împărțea camera doar cu Pakin.
Dar Pakin nu a sosit încă. Cei din al doilea an au pregătit echipamentele și au discuta despre inițierea de mâine. Koco și-a ajutat prieteni să pregătească lucrurile și fiecare avea îndatoririle sale. Brown se duse să verifice dacă totul fusese pregătit. Apoi s-a îndreptat imediat spre Koco
- E gata totul? Întrebă Brown, Koco se întoarse să-l privească și dădu din cap în semn de acord.
- Da, răspunse Koco pe un ton normal. Dar încă simțea căldura în piept.
- Hai să vorbim puțin, a spus Brown, Koco s-a încruntat imediat la el.
- Despre ce vrei să vorbești? Întrebă Koco. Dar Brown nu spuse nimic înainte să-l apuce de braț pe Koco și să-l conducă imediat în camera lui.
- Hei, phi Brown, am alte lucruri de făcut. Unde mă duci? Întrebă Koco repede.
- O să vorbesc cu tine o clipă, spuse Brown încet. Koco era puțin nervos când Brown l-a adus în camera lui.
- Poți vorbi în fața camerei. Nu trebuie să intrăm înăuntru, Phi, a obiectat în grabă Koco înainte ca Brown să deschidă ușa.
- Vrei ca prietenii tăi să audă despre noi doi? Spuse Brown. Koco a înghețat puțin înainte de a ezita puțin.
- Bine, dar nu pentru mult timp, Phi, spuse Koco înainte de a accepta. Brown dădu din cap în semn de acceptare și îl duse pe Koco în camera lui
- Ce vrei să-mi spui? A întrebat Koco imediat după ce a intrat în camera lui Brown care a scos un oftat greu.
- Ce e în neregulă cu tine? Știu că ești supărat pe mine, a întrebat Brown direct făcându-l pe Koco să tacă o clipă în timp ce se gândea ce să spună. Brown și-a dat seama că Koco era nemulțumit de el.
- Nu e nimic. Te gândești prea mult, a răspuns Koco, dar a evitat privirea lui Brown.
- Răspunde-mi, Koco. Nu am prea multă răbdare, l-a amenințat Brown pentru că Koco nu l-ar asculta decât dacă era amenințat. Altfel, s-ar încăpățâna să refuze să vorbească și ar refuza să spună ceva. Koco a rămas nemișcat un moment.
- Doar mă gândesc la ceva, a răspuns Koco. Brown se uită intens la chipul lui Koco.
- La ce te gândești? Întrebă Brown din nou. Nu mai voia să se joace de-a ghicitul.
- Doar mă gândeam de ce îți place să te joci atât de mult cu sentimentele mele? Spuse Koco înapoi. Brown se uită la fața lui confuz.
- De ce, ce am făcut? A întrebat Brown pentru că, din câte își amintea, în ultima vreme, nu l-a tachinat pe Koco la fel de des ca la început. Koco își strânse buzele, simțindu-se ușor ezitând dacă ar trebui să vorbească sau nu. Încă nu putea înțelege de ce simțea asta pentru Brown, dar nu pentru alți bărbați.
- Ei bine, te porți de parcă ți-ar păsa de mine. Mă faci confuz. Continui să te comporți ca și cum ai fi proprietarul meu, dar în același timp, încă te vezi alți oameni. Ce vrei să fac? Te rog spune-mi. Nu mai pot suporta, phi Brown, a strigat Koco frustrat și confuz. Brown a făcut o față confuză în timp ce arăta spre sine.
- Mă încurc cu altcineva? Întrebă Brown înapoi.
- Da, spune-mi. De ce te-ar interesa un bărbat ca mine? Din moment ce încă îți place să ți-o tragi cu o femeie. Cred că ar fi mai bine să te duci să-ți găsești o prietenă decât să te încurci din nou cu mine, a spus Koco din nou.
- Stai, când m-am dus să găsesc o fată? Nu mă calomnia, Koco. O să te lovesc in cap, a spus Brown cu o voce adâncă. Koco se uită la Brown nemulțumit.
- Luni seara. Nu ai băut ceva cu prietenii lui Aom? Întrebă Koco înapoi. Brown a stat și se gândi înainte de a da din cap.
- Da de ce? Întrebă Brown înapoi.
- Nu ai luat-o o fata cu tine în noaptea aceea când ai plecat? Asta au spus băieți, a replicat din nou Koco, în timp ce Brown stătea în picioare și se gândi o clipă înainte de a ridica un zâmbet în colțul gurii.
- He, he, râse Brown în gât. Acest lucru la făcut și mai enervat pe Koco.
- Serios? Îți amintești acum? A întrebat Koco.
- Îmi amintesc, dar nu e ceea ce credeți voi, a răspuns Brown. Koco a făcut o față nedumerită.
- În noaptea aceea, chiar a venit o femeie să flirteze cu mine. Și am ieșit din bar împreună. Dar n-am mers cu ea. Nenorociții ăia nu au ieșit să vadă dacă am plecat cu ea cu mașina sau nu. Am stat și am vorbit în parcare. Apoi ne-am despărțit și fiecare a plecat cu propria mașină. În ceea ce mă privește, m-am urcat în mașina mea și m-am întors acasă, atâta tot, a răspuns Brown.
- Nimeni nu a văzut asta, așa că ai putea spune că nu te-ai dus cu ea, spuse Koco.
- Ascultă, am plecat din bar la 2:30 poți să-l întrebi pe Aom. Pentru că barul se închide la 2 dimineața, dar nenorociți aia au continuat să bea. Când am ieșit din bar cu femeia aia am vorbit puțin și după aceea, am mers la apartamentul lui Pakin și a ajuns în jurul orei 3:00 și apoi am dormit în apartamentul lui până dimineață. Poți să-l întrebați pe Pakin, a spus Brown pe un ton serios.
- Mi-a luat aproximativ 20 de minute să ajung la apartamentul lui Pakin. Unde crezi că voi petrece timpul cu acea femeie? Nu sunt genul care să termine atât de repede, a spus Brown, făcându-i fața lui Koco să se înroșească și își feri imediat privirea.
- Deci vrei să știi ce am vorbit cu acea femeie? Întrebă Brown. Koco a rămas tăcut.
- M-a invitat să merg în camera ei. Dar i-am spus că soția mea mă așteaptă acasă. Așa că ne-am despărțit și asta e tot, a spus Brown zâmbind. Koco a rămas nemișcat un pic în timp ce se gândea dacă ar trebui sau nu să-l creadă pe Brown.
- Acum gândește-te singur. De ce mi-aș pierd timpul explicându-ți asta, deși nu trebuie să îți explic? Spuse Brown cu ochii nemișcați privind fix la fața lui Koco. Koco și-a mușcat buza gânditor.
- Bine, am înțeles. Lasă-mă să merg să-i ajut acum, a spus Koco și a ieșit grăbit din camera lui Brown. Brown a clătinat din cap și a zâmbit. Nu s-a gândit să-l rețină pentru că deja îi explicase totul.
-Gelos. Nu? Spuse Brown singur cu un chicotit satisfăcut.
Koco s-a întors să verifice câteva lucruri. Apoi s-a întors și l-a văzut pe Aom care era pe cale să ducă o găleată cu gheață în casă. Koco s-a grăbit să-l urmeze imediat pentru că Aom mergea singur.
- Aom l-a strigat Koco mai întâi pe prietenul său.
- Ce? Aom se opri din mers și se întoarse către Koco
- Păi... vreau să te întreb ceva, începu Koco.
- Ce? Întrebă Aom din nou cu o privire confuză pe chip.
- Când ați ieșit la băut luni seara la ce oră a părăsit restaurantul phi Brown în acea seară? Koco a decis să-l întrebe pe Aom. Aom se uită suspicios la fața lui Koco, dar a stat să se gândească o vreme
- Ar fi trebuit să fie cam pe la a 2.30 pentru că barul era închis deja. Dar am continuat să bem. Ce s-a întâmplat? A răspuns Aom, făcându-l pe Koco să se simtă puțin ușurat pentru că este exact ce a spus Brown. Dar povestea despre a merge la apartamentul lui Pakin, Koco încă ezita dacă să creadă sau nu.
- Nimic, mulțumesc, a spus Koco și a plecat repede pentru a nu-l lăsa pe Aom să mai pună întrebări. Koco s-a întors să se alăture grupului său de prieteni.
- Hai să mâncăm, l-a invitat Tim pentru că mâncarea era deja pregătită pentru toată lumea. Koco s-a dus apoi să ia ceva de mâncare și să stea să mănânce împreună cu prietenii săi.
Brown a rămas cu prietenul său. Nu era mare lucru de făcut seara. Așa că seniorii i-au lăsat pe toți să se odihnească. Când Pakin a sosit, Brown l-a chemat pe Pakin să mănânce afară.
Capitolul 14
5 dimineața a doua zi
Seniori din al II an i-a chemat pe juniori să se adune pe plajă pentru a alerga pe un traseu prestabilit unde seniorii alergau după juniori. Koco a alergat împreună cu prietenii săi.
Brown alerga cu prietenii săi din anul III. Lui Koco nu-i păsa prea mult de Joe. Când alerga s-a terminat, juniorii s-au dus să facă un duș și să se schimbe pentru a veni să ia micul dejun. Joe era la aceeași coadă cu Joci pentru a primi cutia de mâncare. Dar văzând fața lui Joe, Koco s-a simțit puțin enervat. Așa că a trântit cutia de mâncare în mâinile lui Joe, făcându-l să se uite la fața lui cu ochii nemișcați.
- Ce se întâmplă, Joe? A întrebat Koco cu asprime.
- Nimic, răspunse Joe și plecă. Koco s-a uitat la grupul lui Brown și a lui Pakhin și l-a văzut pe Brown privindu-l cu ochi fioroși. Dar Koco s-a comportat de parcă nu ar fi făcut nimic. După ce toți au mâncat, Koco i-a chemat din nou.
- Vă voi împărți în grupe de câte 6. Fiecare grupă va primi câte 1 carte pentru ca seniorii de la fiecare bază să o semneze după ce veți terminat activitatea fiecărei baze. Dar pentru a finaliza activitatea trebuie să folosiți puțină forță. Înțelegeți? Le strigă Koco tuturor juniorilor
- Am înțeles, au răspuns toți la unison.
- Și cel mai important, nu pierde carnetul sau grupul va fi pedepsit, a spus din nou Koco. Înainte ca juniori să fie împărțită în grupuri și apoi să se disperseze în fiecare bază pe care seniorii au pregătit-o. Orice grup poate merge mai întâi la orice bază, dar trebuie să treacă prin toate bazele.
- Ce bază vom controla? Tim s-a apropiat și l-a întrebat pe Koco.
- Hai să luăm controlul asupra bazei de înot, a răspuns Koco înainte de a merge la bază de înot.
- Ce activitate e la această bază? Brown și Pakhin s-au apropiat de Koco și au întrebat.
- Îi punem pe juniori să înoate și să aducă steagurile de pe geamanduri în 15 minute. Dacă nu o pot face, vor fi pedepsiți, a răspuns Koco pe un ton normal.
- Atunci există deja măsuri preventive, nu-i așa? Întrebă Pakhin.
- Da, sunt oameni care se vor plimbă cu jet ski-url în apropiere, având la ei colac de salvare și veste. În caz de urgență, pot merge în ajutor la timp, a răspuns Koco.
- Uită-te bine și asigură-te că nu este nicio problemă, a spus Pakhin înainte de a pleca în cealaltă direcție. Cât despre Brown, el stătea acolo privindu-l pe Koco.
- Dacă vrei să te plângi, fă-o, spuse Koco pe un ton enervat.
- De ce crezi că o să mă plâng? Spuse Brown cu un zâmbet pe buze.
- Vorbești de parcă ai vorbi mereu frumos cu mine, s-a plâns Koco, înainte de a tresări ușor când s-a întors să vadă ochii prietenilor lui care stăteau în apropiere. Toți se uitau la Brown cu interes. Koco s-a întors apoi să comande lucruri pentru prietenii săi. Cât despre Brown, acesta a râs în gât și s-a dus să se uite la alte baze.
Juniorii s-au descurcat bine. La prânz, au făcut o pauză pentru a manca și apoi s-au întors să se continue activitățile la ora 13:00. Brown nu l-a mai deranjat pentru că Koco era ocupat cu juniori. Odată cu trecerea timpului, trei membri ai grupului lui Joe au mers până la baza lui Koco. Koco a explicat regulile bazei grupului lui Joe. În timp ce grupul lui Joe își scotea tricoul pentru a merge la înot, Tim s-a apropiat de Koco.
- Hei, Joe a ascuns carnetul în haine, îi șopti Tim unui prieten. Koco a zâmbit ușor.
- Acum am găsit ceva să-l tachineze. Când juniori sunt ocupați să adune steagurile, poți să te duci să mi-l aduci. Dacă stai acum lângă grămada lor de haine, vor fi suspicioși, a șoptit Koco. Tim dădu din cap. Când grupul lui Joe a mers la înot, Tim se duse să ia cartea cu semnături a lui Joe pe care Joe a ascuns-o în grămada de haine și i-o dădu lui Koco, care a pus-o în grabă în rucsacul lui care era pus pe scaun. Koco nu a reușit să vadă la timp că unul dintre prietenii lui Joe avea crampe. Apoi prieteni lui Joe l-au ajutat să înoate înapoi la țărm. Koco s-a uitat la cronometru și a văzut că depășise cele 15 minute care le-au fost acordate.
- Voi ați depășit termenul de 15 minute, trebuie să fiți pedepsiți, a spus Koco cu o voce severă.
- New a avut crampe. S-ar fi înecat dacă nu-l ajutam. N-ai văzut asta? Prietenul lui Joe a răspuns.
- Asta-i treaba ta, a răspuns Koco, pentru că a crezut că grupul lui Joe doar se preface. Asta îl face pe Joe să se ridice imediat după ce stătea pe plajă gâfâind.
- Dar este și preocuparea voastră. De fapt, voi ar fi trebuit să găsiți o modalitate de al salva. Dacă niciunul dintre noi nu l-ar fi văzut sau auzit pe New, s-ar fi înecat. Vreți să ajungeți pe prima pagină a știrilor ? întrebă Joe enervat.
- Îndrăznești să ridici vocea la mine, Joe! Koco s-a apropiat imediat și a împins pieptul lui Joe. Joe s-a mișcat spre Koco. Îngrijorați, prietenii ambelor părți au trebuit să-i tragă înapoi înainte să se ia la bătaie. Apoi Pakin și Brown au venit imediat să întrebe care era problema până când prietenul lui Joe, Fluke, le-a spus totul.
- La început mi-ai spus că vor fi seniori care se vor plimbă cu jet ski-ul în apropiere cu colac și vestă de salvare în caz de urgență Koco, s-a întors Pakin să-l întrebe pe Koco cu o voce calmă.
- Am văzut că celelalte grupuri care au înotat, nu li s-a întâmplat nimic. Așa că i-am lăsat să ia o pauză. Cine ar fi știut că grupul lui Joe va fi atât de slab! A răspuns Koco și se uită furios la Joe.
- Hai să vedem cine este mai slab decât cine? Joe se îndreptă nerăbdător spre Koco. Prietenii lui l-au tras. Pakin se mișcă repede să se stea între cei doi și îi îndemnă să facă un duș și să se calmeze. La început, Koco nu a vrut să meargă dar Brown o repetă cu o voce profundă. Koco a trebuit să tacă. Apoi un prieten din grupul lui Joe a alergat să-i spună despre cartea de semnături care a dispărut, ceea ce l-a făcut pe Joe să se întoarcă imediat să se uite la fața lui Koco
- Ce, te uiți așa la mine? Ești suspicios în privința mea? Întrebă Koco înapoi.
- Nu am spus nimic, dar sunt sceptic. De ce te agiți așa? Răspunse Joe, uitându-se cu ochii nemulțumiți la fața lui Koco.
- Nu vă mai certați unul cu celălalt. Să ne împrăștiem. Vom vorbi mai târziu despre cartea de semnături, îi întrerupse imediat Pakin. Fluke l-a tras pe Joe înapoi la cameră. Koco a mormăit și el furios și a mers spre camera lui. Koco a fost enervat că Joe l-a pus în lumina reflectoarelor și Brown l-a certat.
Koco a intrat singur în cameră pentru că prietenii lui trebuiau să stea la bază. Koco s-a dus să facă un duș și să-și schimbe hainele. Când apa rece l-a lovit, l-a făcut să-și ușureze o parte din iritabilitatea. Koco a ieșit din baie purtând un prosop in jurul corpului, crezând că nu este nimeni în cameră, dar a trebuit să se oprească când l-a văzut pe Brown stând pe marginea patului.
- Cum ai intrat? Întrebă Koco în timp ce Brown arunca cheia camerei lui Koco pe pat. Este cheia de rezervă pe care o are pentru fiecare cameră.
- Atunci de ce ai venit? Koco întrebă grăbindu-se să se îmbrace.
- Ai găsit o altă modalitate de a te încurcă cu Joe. Nu poți să stai liniștit? Spuse Brown cu o voce profundă. Koco a devenit din nou enervat văzând că Brown vorbea în apărarea lui Joe.
- Atunci de ce trebuie să spui că eu sunt singurul care îl provoacă? Joe a fost cel care s-a purtat urât cu mine primul, strigă Koco imediat.
- Dar nu te pricepi să-ți asumi responsabilitatea îndatoririlor tale. Nu ai văzut ce s-a întâmplat cu juniorul tău? Te-ai gândit cât de multe probleme ai avea Koco, dacă i s-ar întâmpla ceva? Spuse Brown cu o voce calmă, dar profundă.
- Dacă am probleme, este treaba mea. Tu nu trebuie să intervii, a spus Koco sarcastic. Brown a oftat greu înainte de a intinde mâna în fața lui Koco
- Ce? Întrebă Koco înapoi.
- Dă-mi înapoi cartea grupului lui Joe, spuse Brown încet, făcându-l pe Koco să se oprească puțin.
- Ce carte, nu știu despre ce vorbești, a refuzat Koco. Ochii lui Brown se uitau în gol la el.
- De ce ești atât de răutăcios? Koco, acum ești mare. Nu te purta ca un copil, a spus Brown din nou făcându-l pe Koco să se simtă iritat.
-Oh! Mă comport prost, așa că de ce te încurci cu o persoană răutăcioasă ca mine? Spuse Koco cu o voce aspră.
- Oh, nu fi prost. Dă-mi cartea lui Joe, a spus Brown. Koco și-a mușcat ușor buza înainte de a-și lua propriul rucsac și de al arunca cu putere către Brown. Bine că Brown a reușit să se ferească la timp apoi se uită fix la Koco.
- Nu te mai comport din nou așa cu mine. Altfel vei fi lovit destul de rău, a spus Brown cu o voce severă înainte de a căuta în rucsacul lui Koco și de a găsi cartea de semnături. Brown se uită la ea înainte de a i-o da lui Koco.
- Semneaz-o și tu, spuse Brown, iar Koco a luat-o și a semnat-o dezinvolt, apoi i-o returnă lui Brown
- Dormi și calmează-te, apoi ieși și alătură-te celorlalți la 17:00, a ordonat Brown, înainte de pleca pentru a-i returna cartea cu semnături lui Joe, lăsându-l pe Koco singur în cameră.
Bip... Bip...
A sunat mesajul de Line. Koco și-a scos apoi telefonul din geantă și l-a deschis pentru a citi mesajul. A văzut că Kat a fost cea care i-a trimis mesaj pentru a întreba ce face. Koco a răspuns că este la inițierea bobocilor la Ao Manao. Apoi Koco s-a întins și a vorbit despre diverse lucruri cu fata până când prietenii lui au venit să facă duș și să se schimbe de haine. Koco aștepta să iasă din casă cu prietenii săi să ia cina.
Koco vede grupul lui Joe venind și se uită la Joe cu o ușoară nemulțumire înainte de a lua mâncare să stea și să mănânce cu grupul său de prieteni. După un timp, Brown a mers direct la el.
- Stau cu tine, a spus Brown, înainte de a se așeza lângă Koco făcându-l pe Tim să se miște imediat pentru a face loc lui Brown să stea. Brown s-a așezat la mijloc și a încercat să vorbească cu Koco. Dar Koco și-a mâncat orezul în tăcere, fără să-i pese deloc de Brown pentru că este încă supărat că Brown a venit să-l apere pe Joe.
- Stai doar să mănânci și nu vorbești deloc? Întrebă Brown într-un mod normal de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic înainte. Koco se întoarse să-l privească încurcat.
De ce trebuie să fie el cel care să fie într-o dispoziție proastă în timp ce Brown s-a comportat ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Se gândi Koco.
- Să mănânci și să vorbești, este nepoliticos, nu-i așa phi Brown? a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească puțin. Prietenii săi, care stăteau împreună să mănânce cu Koco, au aruncat pe furiș priviri către Koco și Brown.
- Nu fi supărat pe mine. Dacă nu te descurci bine, a spus Brown cu o voce normală.
- Nu sunt supărat. De ce ar trebui să fiu supărat pe tine? Koco se certa fără să renunțe.
- Da, deci nu ești supărat, heh, he, a spus Brown cu un chicotit făcându-l pe Koco să se simtă jignit înainte de a-și vedea prietenii holbându-se la ei.
- La ce naiba că uiți? Hai să mergem. Va trebui să ne pregătim pentru o altă activitate în curând, a spus Koco grupului de prieteni pentru a se acoperi. Prietenii lui stăteau și mâncau în liniște și nu au spus nimic. După ce au terminat de mâncat, seniorii i-au chemat pe juniorii din anul I să se adune. Seniori în anul II au venit să vorbească despre activitățile pe care le-au făcut astăzi. Au vorbit despre multe lucruri înainte de a face un foc de tabără. Apoi toți seniorii s-au așezat pentru ca juniorii să vină și să primească șnururile sacre la încheieturi pentru a încheia ceremonia de inițiere de astăzi. Koco a legat șnururile sacre pentru juniori în ordine până când a sosit Joe.
- Bine ai venit la Facultatea de Științe Sportive, a spus Koco înainte de a lega strâns șnurul în jurul încheieturii lui Joe, până când Joe s-a strâmbat puțin pentru că Koco i-a legat șnurul prea strâns.
- După evenimentul din această seară, să ne întâlnim puțin, spuse Joe, cu vocea nu foarte tare. Koco se uită la Joe cu ochi strălucitori.
- Hm, hai să ne întâlnim, Koco a răspuns înainte ca Joe să treacă la ceilalți seniori. După ce s-a încheiat ceremonia de legare a șnurului, au mai avut loc câteva activități în jurul focului. A fost și activitatea de găsire liniei de cod deoarece unii oameni încă nu și-au putut găsi propria linie de cod. Așa că astăzi au venit să o dezvăluie pentru ca toată lumea să știe. Activitatea a durat până la ora 22.00. Pakhin și restul seniorilor de anul III au venit să vorbească despre studii și le-au dat unele sugestii juniorilor înainte de ai lăsa pe toți să plece și să se odihnească. Mâine aveau să se întoarcă la Bangkok.
- Unde te duci? Întrebă Tim când îl văzu pe Koco plecând în cealaltă direcție.
- Joe m-a chemat la o discuție față în față. Nu trebuie să mă urmărești, i-a spus Koco prietenului său înainte de a merge spre Joe pentru al urma. Joe l-a urmat pe Koco până când cei doi au dispărut din vizorul altora Plaja era liniștită se auzea doar un sunet slab de valuri și lumini intermitente.
- Ce este? Întrebă Koco imediat când sosi Joe.
- Vreau să știu ce am făcut ca să fii atât de nemulțumit de mine. Am fost tachinat tot timpul de tine. Întotdeauna cauți probleme cu mine, a întrebat Joe imediat.
- Nu-mi place fața ta, a răspuns Koco scurt.
- Nu este un motiv prea simplu? Nu mă placi chiar dacă nu ne-am cunoscut niciodată. Cred că ești mai îngrijorat de calitatea mea sportivă, a subliniat Joe, făcându-l pe Koco să înghețe.
- De unde ai atâta încredere în tine! Hm! Întrebă Koco pe un ton enervat. Abilitatea sportiva a lui Joe este un alt subiect care îl supără și îl face să simtă o invidie profundă în Koco.
- Nu mă pricep la nimic. Abilitățile mele sportive au venit din efort și din antrenamentele pe care le-am făcut în timpul liceului. Nu am fost bun de când m-am născut. Cred că ar trebui să folosești timpul pe care îl petreci enervându-mă și tachinându-mă să te antrenezi mai mult, ar fi mult mai bine pentru tine, a răspuns Joe. Astăzi a vrut să rezolve problema cu Koco.
- Nu trebuie să-mi dai sfaturi. De avea ai intrat la facultate și acum te porți ca și cum ai fi remarcabil, ești popular și nu respecți deloc seniori ca mine, a spus Koco. Joe oftă ușor.
- Nu cred că înțelegi despre ce vorbești, spuse Joe.
- Oh, dacă nu înțeleg, atunci de vrei să vorbești cu mine? A strigat Koco la Joe.
-Ce vrei să faci? Vrei să te bați cu mine, a întrebat Joe nerăbdător.
- Ai dreptate, asta vreau, a răspuns Koco, înainte de a se repezi spre Joe. Joe se feri pentru a obține un punct de sprijin înainte ca cei doi să facă schimb de pumni și de picioare pe plajă.
Lovitura!!!
Poc! Puf! Poc!
Sunetul pumnilor și loviturilelor de picior alternau împreună cu gemetele de durere. S-au luptat până s-au împiedicat și au cazut pe nisip. Dar lupta nu a durat mult pentru că un grup de oameni au venit în fugă.
- Hei! Hei! Opriți-vă! Joe oprește-te! Brown a strigat în timp ce alerga pentru ai despărți pe cei doi. Prietenii lui Joe nu au vrut probleme, așa că au mers să le spună lui Brown și Pakin înainte de a-i aduce în locul în care cei doi se certau. Starea lui Joe și Koco nu era cu mult diferită acum. Amândoi aveau buzele despicate și cu siguranță vor avea niște vânătăi de dimineață.
- Vreți să fiți exmatriculați, nu-i așa? Se auzi o voce calmă, dar rece a lui Pakin, făcându-i atât pe Joe, cât și pe Koco să-și reducă oarecum bombănitul.
- Învățați în aceeași facultate, sunteți seniori și juniori, dar vă bateți între voi? Credeți că e bine? A continuat Pakin. Joe și Koco s-au uitat unul la altul cu ochii nemișcați.
- Voi doi veți avea o deducere a punctelor de activitate și când vă veți întoarce la facultate, vă voi pedepsi pe amândoi să faceți activități publice împreună, a spus din nou Pakin.
- Nu am de gând să fac ceva cu el, a argumentat imediat Koco.
- Dacă nu vei face activități cu Joe atunci o să-ți sun familia pentru a discuta despre comportamentul tău, a spus Pakin calm, dar l-a privit cu ochi înverșunați, făcându-i pe Koco și Joe să tacă fără să îndrăznească să spună ceva mai departe.
- Când ai ales să intri în această facultate ai știut ce înseamnă cuvântul ‚spirit sportiv”? Te-ai întrebat vreodată de ce ai venit să studiezi în această facultate? A continuat să spună Pakin.
- Din câte văd, voi doi nici măcar nu aveți calificările pentru a studia la această facultate, continuă Pakin să vorbească cu o voce calmă.
- Nu vreau să folosesc cuvinte fanteziste pentru a va învăț băieți, pentru că dacă nu vă reduceți prejudecățile chiar dacă o spun până la moarte, voi nu veți asculta, a spus Pakin. Joe și Koco au rămas tăcuți.
- Spune-mi, ești un atlet sau un gangster? Întrebă Pakin. Cei doi au rămas tăcuți.
- Am întrebat dacă vrei să fiți atleți sau gangsteri?! Strigă Pakhin, șocându-i pe toți.
- Atleți, au răspuns Joe și Koco la unison.
- Amintiți-vă ce v-am spus, pentru că dacă voi doi continuați să aveți acest tip de comportament atunci cuvântul „atlet” sau „student” vă asigur că voi nu îl veți mai folosi, spuse Pakin înainte de a le privi fețele.
- Ce vrei să faci, Brown? Îl întrebă Pakin pe prietenul său.
- Pedeapsa ta o vor executate la întoarcerea la universitate. Dar deocamdată, aici, vă voi pedepsi eu pe amândoi, a spus Brown. Joe și Koco s-au uitat imediat la Brown.
Acum Joe și Koco stăteau și priveau drept înainte spre mare. Valurile stropindu-i din când în când. Pedeapsa lui Brown a fost ca amândoi să-și dea jos hainele, lăsând doar boxeri și să stea să în mare până la nivelul talie. Când cei doi s-au dus în apă, în mijlocul vântului care nu a încetat să bată.
Brown, a luat un scaun care se putea înclina și a venit să-i vegheze pe cei doi. Ceilalți fuseseră deja trimiși la culcare. Acum e trecut de miezul nopții. Și atât Joe cât și Koco stăteau în apă de peste o oră. Amândoi erau epuizați de activitățile pe care le făcuse toată ziua. Dar ei nu puteau dormi pentru că trebuiau să stea așa în apă până când Brown le-ar permite să se iasa. În plus, amândoi stăteau față în față.
- Când ne lași să ieșim? Îi strigă Koco lui Brown, care se uită la el cu ochi calmi.
- Când o să fiu mulțumit, a răspuns Brown, Koco se îmbufnă instantaneu.
- La naiba, vrei să mă stau aici până se înmoaie ouăle? Koco mormăi încet. Joe oftă.
- Of, la naiba! Strigă Koco, nu foarte tare, cu o înjurătură ușoară, în timp ce valurile mării îi stropiră față și rănile. Joe îi aruncă o privire ușoară.
- Ce s-a întâmplat, Phi? Întrebă Joe nerăbdător. Koco își aruncă ochii spre Joe puțin nerăbdător.
-Încă o să mă numești „Phi”? A întrebat Koco pe un ton supărat.
- Ce e cu tine, omule? Întrebă Joe înapoi, făcându-l pe Koco să se uite la Joe cu o expresie supărată pe față
- Omule? Cu cine vorbești așa? Îl întrebă Koco pe Joe cu o voce aspră.
- Oh! Nu vrei să-ți spun Phi, nu? Întrebă Joe înapoi.
- Hai să ne luptăm încă o dată, Koco a răspuns furios.
- Hei, ce se întâmplă, de ce vă certați? Strigă vocea lui Brown. Joe și Koco au tăcut înainte ca Koco să se uite din nou la Joe.
- Ce vrei să mă întrebi? Doar întreabă, a spus Joe când a văzut chipul întrebător al lui Koco. Atmosfera în jurul lor era foarte liniștită pentru că era foarte târziu. Marea era complet întunecată. Toți ceilalți s-au culcat, lăsându-i doar pe Joe și Koco și Brown. Koco se uită ezitant la Joe pentru că era ceva de care era îngrijorat și s-a gândit că Joe îi poate răspunde.
- Ești iubitul copilului care studiază arhitectura, nu-i așa? Întrebă Koco. Joe se uită la Koco cu severitate.
- De ce, ce ai de gând să faci? De ce vrei să știi? Întrebă Joe cu o voce serioasă.
- Calmează-te, doar am întrebat. Chiar dacă nu-mi spui, pot ghici că voi doi sunteți împreună, a spus Koco.
- Da, eu și Graf suntem iubiți, spuse Joe răspicat pentru că nu voia să ascundă asta.
- Bărbat cu alt bărbat va supraviețui? Întrebă Koco curios.
- Ce vrei să spui prin a „supraviețui”? Vrei să spui moarte sau ce? Întrebă Joe înapoi, Koco se încruntă ușor.
- Vreau să spun, cât de departe veți putea merge fi împreună? A răspuns Koco cu o voce ușor enervat din cauza prefacerii lui Joe. Știa că Joe a înțeles ce întreabă dar s-a prefăcut că nu înțelege.
- Nu m-ai întrebat cât va dura relația noastră dar mai întrebat dacă voi supraviețui. Am crezut că înseamnă să mori, a spus Joe cu o expresie calmă pe față.
- Oh, poți să-mi răspunzi la asta, a continuat Koco.
- Nu știu cât de departe putem ajunge noi doi împreuna? Dar vreau să fiu alături de el cât mai mult timp. Simt mereu ca este persoana potrivita pentru mine. Chiar daca este un bărbat care joacă fotbal Înțelegi, nu? Spuse Joe cu voce tare făcându-l pe Koco să se gândească la el și la Brown. Amândoi erau bărbați care fac sport.
- Dacă într-o zi nu mai ești sigur că el nu e persoana potrivită? Dacă crezi că calea pe care ai ales-o a fost greșită, continuă Koco să întrebe. Joe își miji ușor ochii spre Koco
- Întrebând asta înseamnă că eziți. Vrei să alegi această cale? Întrebă Joe, făcându-l pe Koco să se simtă imediat tulburat.
- Nu, sunt doar curios, am un prieten care este ca tine. De aceea sunt curios, a răspuns Koco, ajustându-și expresia pentru a face o față normală.
- Hm, doar mă întrebi? Tot ce pot să-ți spun este că, dacă te gândești să alegi această cale, trebuie să ai o inimă puternică și să fi hotărât în ceea ce privește dragoste între bărbați. Deși aceste relații sunt deschise în societate acum problemele cu care trebuie să se confrunte fiecare persoană sunt diferite. Unii oameni pot avea o cale mai ușoară, dar pentru mine și partenerul meu nu a fost așa. A trebuit să trecem prin spini încă de la începutul relației noastre care în cele din urmă ne-a făcut dragostea mai puternică, a spus Joe pe un ton serios.
- De ce? Întrebă Koco din curiozitate.
- În trecut, când noi doi tocmai am început să ne întâlnim, părinții iubitului meu nu erau pregătiți să ne accepte. Nu voiau să ne iubim. Eu și iubitul meu am petrecut ceva timp să ne convingem familia. Pentru că altfel nu vom supraviețui în societate fără dragostea și sprijinul familiei noastre. Familia iubitului meu sunt foarte grijulii, dar aveau nevoie de timp și am înțeles asta, a spus Joe. Koco a stat liniștit un timp și s-a întrebat dacă ar fi el, de ce i-ar păsa, de asta?
- Nu mi-ai răspuns încă dacă crezi că ceea ce ai ales este greșit, ce vei face? Koco a continuat să pună aceeași întrebare. Joe a stat liniștit un pic înainte de a se uita la Koco.
- Faptul că am ales această cale se datorează faptului că sunt sigur că nu am ales calea greșită. Chiar dacă sunt tânăr, cred în decizia mea. Dacă noi doi ne vom despărți, nu înseamnă că noi doi nu ne-am iubit, dar nu voi lăsa acea zi să se întâmple. Când am decis să aleg asta am hotărât că voi face tot posibilul în fiecare zi. E ca și atunci că am ales să studiez la această facultate. M-am hotărât că pot studia, așa că voi încerca și voi face tot posibilul să studiez. Deși pe parcursul cursului s-ar putea să întâmpin unele obstacole, dar odată ce m-am hotărât, voi continuat să fac tot ce pot, spună Joe.
Koco a stat și a ascultat în liniște. El a acceptat în secret în inima lui că Joe este foarte curajos și încrezător în sine.
- Dar unii oameni, dacă cred că nu pot supraviețui cu decizia ta de a studia la această facultate, pot să meargă să studieze la altă facultate. Pentru și dragostea este așa. Când simți că nu funcționează, o iau de la capăt cu cineva nou, dar în ceea ce mă privește, cred ca este o pierdere de timp. Când decid să fac ceva, trebuie să o facem bine până la final. Aceasta este părerea mea, spuse Joe pe un ton serios. Koco scoase un oftat de ușurare.
- Vreau ca tu să poți merge până la capăt. Echipa noastră nu este normală, a spus Koco cu voce tare.
- Deci vorbim despre studii sau despre dragoste, Phi? Întrebă Joe înapoi.
- Ambele, spuse imediat Koco.
- Uhu, la naiba!! Koco strănută înainte de a se întoarce către Brown.
- Phi Brown!! Ne poți lăsa să ieșim din apă? Ce naiba! Stai să ne supraveghezi sau ai adormit? Îi strigă Koco lui Brown care stătea întinsă pe un șezlong. Brown deschise ochii și se uită la ceas.
- Încă o oră, răspunse Brown cu voce tare.
- La naiba! Ce dictator. Koco nu era serios în privința plângerilor lui. Apoi a stat pentru a avea o discuție serioasă și i-a strâns mâna lui Joe pentru că a văzut că Joe nu făcuse nimic rău. El era doar gelos pe încrederea lui Joe. După ce au stat și au vorbit, l-a făcut să realizeze că Joe nu era atât de rău pe cât credea că este.
La 2 dimineața, Brown i-a lăsat pe Joe și pe Koco să iasă din apă și apoi s-au dus fiecare în camera lor. Joe s-a întors în camera lui. Cât despre Koco, era pe cale să meargă și el în camera lui
- Stai puțin, a sunat vocea lui Brown în timp ce îl apucă de braț pe Koco. Koco se întoarse imediat să se uite la el.
- Ce mai e acum, Phi? Mi-e frig. Mă duc să fac un duș fierbinte și să mă culc, a întrebat imediat Koco.
- Sau o să mă cerți din nou în legătură cu Joe? Vreau să-ți spun mai întâi că am făcut pace cu el. Nu trebuie să îți faci griji pentru asta, a spus Koco din nou când a crezut că Brown se va plânge din cauza luptei cu Joe.
- Nu am spus nimic încă, vino aici, a spus Brown înainte de al târî pe Koco spre camera lui.
- Hei, phi Brown, unde mă duci? A întrebat imediat Koco.
- În camera mea, răspunse Brown încet. Koco a încercat să reziste, dar nu prea tare de teamă să nu iasă alții oameni și să-l vadă pe el și pe Brown.
- De ce mă duci acolo? Phi Pakin va fi deranjat, răspunse Koco.
- Pakin s-a întors la Bangkok și hainele tale sunt în camera mea, a spus Brown zâmbind, pentru că s-a dus să-i ia lucrurile din camera în care stătea Koco cu prietenii săi și i-a spus lui Tim să doarmă pentru că în seara asta îl va lăsa pe Koco să doarmă cu el.
Capitolul 15 - +18
- Nu te-ai gândit să mă întrebi pe mine mai întâi? Întrebă Koco scurt.
- Nu fi prea dramatic acum, vei răci, vino repede, a spus Brown în timp ce îl trăgea pe Koco să-l urmeze în la cameră. Rămas fără altă alegere, Koco a trebuit să-l urmeze pentru că îi era atât de frig încât îi tremura tot corpul. După ce a intrat în cameră, Brown a luat un prosop și i l-a întins.
- Du-te mai întâi să faci un duș, apoi voi aplica medicamentul, a spus Brown, în timp ce scotea medicamentul din cutia de prim ajutor. Koco s-a grăbit să facă un duș. După ce a făcut o baie caldă rapidă, și-a dat seama că a uitat să-și aducă hainele cu el. Așa că a trebuit să iasă din baie purtând un prosop.
- La naiba, flirtezi cu mine? Întrebă Brown, Koco îl privi cu o faţa încruntă
- Nu fac asta. Am uitat să-mi duc hainele în baie, l-a certat imediat Koco înainte de a-și scoate hainele din geantă și apoi a intra din nou în baie. După un timp, a ieșit complet îmbrăcat în timp ce își ștergea părul cu un prosop
- Stai aici, Brown lovi pe marginea patului lângă el, ținând în mână medicamentul pe care să-l aplice. Koco rămase puțin uluit până când Brown a trebuit să-i arunce o privire aprigă. Koco a venit să se așeze lângă el fără tragere de inimă.
- Spui că te cert mereu dar uită-tu la tine cat de încăpățânat ești? Cum să nu te cert? Se plânse Brown.
- Destul, nu te mai plânge, Phi Brown. Orice vrei să faci, doar fă-o, îl întrerupse imediat Koco supărat. Brown se uită la hainele lui Koco cu un zâmbet viclean.
- Orice vreau să fac? Ești sigur? Întrebă Brown înapoi cu un zâmbet răutăcios pe buze făcându-l pe Koco să-l privească puțin suspicios. Apoi se gândi la cuvintele pe care tocmai le spusese făcând ochii mari.
- La ce naiba te gândești? Vreau să spun, daca ai de gând sa aplici medicamentul, atunci fa-o repede, ca să mă pot duce la culcare, a explicat Koco grăbit.
- Oh, atunci spune-o clar. Dacă vorbești așa, oricine ar putea să gândească diferit, a răspuns Brown cu un zâmbet.
- Există o singură persoană care gândește așa, a spus Koco puțin enervat. Brown a râs ușor în gât înainte de a lua medicamentul și apoi l-a aplicat încet pe vânătăile de pe față și pe corp. Fața lui Koco se zvâcni ușor în timp ce Brown apăsa puțin pe vânătăi.
- N-ai de gând să mă cerți din nou? Întrebă Koco, făcându-l pe Brown să ridice puțin o sprânceană.
- De ce să te cert? Întrebă Brown înapoi.
- Ei bine, când i-am luat cartea de semnături lui Joe, m-ai certat că sunt obraznic, nu-i așa? Dar acum m-am luptat cu el. Nu vrei să mă cerți din nou? Întrebă Koco sarcastic. Brown se uită fix la el.
- Vrei să te cert? Întrebă Brown înapoi.
- În ochii tăi greșesc mereu. Ori de câte ori am avut o problemă cu Joe, ai fost mereu de partea lui, a spus Koco furios.
- Nu-mi spune că te duci adesea să cauți probleme cu Joe pentru că ești gelos, crezând că sunt de partea lui? Întrebă Brown. Koco a tăcut imediat.
- Ce? Nu sunt gelos. Sunt doar enervat. Nu-mi place asta. Întotdeauna ești de partea lui, a spus Koco imediat, făcându-l pe Brown să zâmbească ușor
- Trebuie să te gândești la ceea ce ai făcut mai întâi, Koco. De ce trebuie să fiu de partea lui Joe? Ești enervat pe el. Așa că te-ai dus să-l tachinezi și să-i faci probleme. Nu-i așa că e greșit? Atunci dacă faci lucruri greșite, seniorii ca mine trebuie să te certe. Și eu trebuie să fiu de partea persoanei că nu greșește. Dacă vine vreun senior să te tachineze, te-aș proteja, a spus Brown. Koco știa că ce spune el corect, dar voia doar să fie sarcastic.
- Și dacă sunt tachinat de seniorul meu. Cine va fi cel care să mă protejeze? Întrebă Koco fără tragere de inimă. Brown râse ușor în gât.
- Nu-ți face griji, eu însumi te tachinez și doar eu te pot proteja, răspunse Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin. Și-a simțit fața încălzindu-se brusc. Apoi i-a apărut din nou în minte cuvintele pe care le spusese Joe. Dar și-a scuturat acele gânduri pentru a alunga confuzia.
- Nu trebuie să-ți faci griji. Nu-l voi mai tachina. Am făcut deja un armistițiu cu el, a răspuns Koco.
- Bine, a răspuns Brown și a continuat să aplice medicamentul pe rănile lui Koco.
- Pot să mă culc acum? Mi-e somn, a întrebat Koco, în timp ce lua și lua pastilele antiinflamatoare, care erau pe masa.
- Dormi, răspunse Brown. Koco se uită la patul din cameră și apoi simți un sentiment ciudat în piept.
- Trebuie să mă culc cu tine? Koco a întrebat să fie sigur.
- Da! Pui o întrebare ciudată, a spus Brown, înainte de a stinge lumina centrală și a aprinde lumina de pe noptieră.
- Pe ce parte vrei să dormi? Întrebă Brown. Koco sa mutat imediat să doarmă pe partea lui preferată. Brown clătină ușor din cap înainte de a se întinde lângă el
- Sting luminile, a spus Brown pentru că întrerupătorul luminii era pe partea lui.
- Hmm, a răspuns Koco, întinzându-se cu spatele spre Brown, cu inima bătând cu putere. Dar închise repede ochii pentru a-l face să creadă că deja adormise ca să nu mai fie tachinat de Brown.
Koco a înțepenit când Brown l-a îmbrățișat din spate.
- Phi Brown, de ce mă îmbrățișezi? Întrebă Koco în timp ce încerca să-i scoată mâna lui Brown de pe talie.
- Nu pot să te îmbrățișez? Întrebă Brown înapoi, dar chicoti ușor în gât.
- Sunt inconfortabil, a spus Koco înainte să i se facă pielea de găină când Brown i-a sărutat ceafa. Căldura de pe buzele lui Brown s-a răspândit pe tot corpul făcându-l să stea nemișcat imediat. Brown a continuat să mângâie ceafa lui Koco, făcându-l să-și micșoreze gâtul.
- Phi Brown... îl strigă Koco cu o voce ușor tremurândă când mâna lui Brown s-a mișcat încet în interiorul tricoului și i-a mângâiat ușor burta.
- Ce? Răspunse Brown cu o voce răgușită. Totul era calm și liniștit în acel moment. Se auzeau doar sunetele slabe ale valurilor. Koco putea simți foarte bine nevoia puternică din vocea lui Brown.
- Nu mă tachina, mi-e somn, a susținut Koco gândindu-se că dacă ar spune că îi era somn, Brown ar putea înceta să-l tachineze.
- Nu te tachinez, vorbesc serios, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin. Apoi se întoarse imediat să se uite la Brown în întunericul slab.
-Ce... a gemut Koco în timp ce Brown și-a pus rapid un sărut pe buzele învinețite în timp ce-i împingea corpul să se întindă pe spate. Apoi Brown s-a ridicat imediat să îl călărească pe Koco.
Limba lui fierbinte s-a strecurat și a lins cu dibăcie limba lui Koco. Koco a încercat să se ferească, dar a fost ținut strâns de Brown până când i-a oferit acces ușor pentru a adânci sărutul. Mâna puternică a lui Brown s-a frecat încet de pielea de sub tricou până când Koco a simțit un fior fulgerare în abdomenul inferior.
- P... Phi Brown... Ummm... stai... spuse Koco cu vocea întreruptă. Dar Brown l-a sărutat și nu a renunțat până când Koco a trebuit să ridice mâna pentru a împinge pieptul lui Brown, făcându-l în cele din urmă să se desprindă de buzele lui Koco. Apoi s-a uitat în ochii lui. Koco simți privirea poftitoare a lui Brown sub lumina slabă făcându-l fierbinte instantaneu. Se întrebă dacă ar aprinde lumina pentru a privi clar ochii lui Brown, cât de fierbinți ar fi? S-ar putea să se topească într-o băltoacă .
- Ce? Întrebă Brown cu o voce joasa. În același timp, i-a apăsat ușor un sărut pe buze din nou, apoi s-a îndepărtat, făcându-l pe Koco să-și lingă buzele accidental.
- Ce crezi că faci? Întrebă Koco pe un ton serios.
- Și ce crezi că fac? Întrebă Brown înapoi. Koco putea simți foarte bine pofta profundă ascunsă în respirația grea a lui Brown.
- Nu poți să-mi faci asta, a spus Koco. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- De ce nu pot să o fac? Întrebă Brown înapoi. Koco și-a mușcat buza de jos înainte de a se decide să spună ceva.
- Nu suntem tu și cu mine doar senior și junior? Cum poți face așa ceva? A spus Koco, făcându-l pe Brown să tresare ușor. Brown s-a uitat drept în ochi lui, făcându-l pe Koco să se simtă ciudat în inima lui. Văzând că Brown nu avea nimic de spus despre relația lor. El s-a uitat doar la fața lui înainte de a zâmbi încet.
- M-am gândit că vei spune pentru că amândoi suntem bărbați, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se oprească în timp ce și-a dat seama că a uitat complet de problema legată de sexul lor. Poate pentru că, după ce a ascultat povestea lui Joe, a simțit că era normal. Așa că a uitat să se gândească la asta.
- E și asta, tu și cu mine suntem bărbați, a spus imediat Koco pentru a-și ascunde adevăratele sentimente.
- Hm! Dacă nu aș fi spus, ai fi uitat deja de problema de gen, nu? Întrebă Brown cu bună știință. Încă se află calare pe Koco. Koco nici măcar nu a încearcă să te îndepărteze.
- Și ce? Îți place mereu să mă tachinezi așa. Deși încă nu știu care este relația dintre noi pentru a putea face așa ceva, a spus Koco din nou. Inima lui știa deja. Dar mintea lui dorea ca Brown să vorbească clar.
Uneori, acțiunile lui Brown îi par încă ambigue lui Koco. Era, de asemenea, confuz cu privire la cum ar trebui să numească sentimentele pe care le avea pentru Brown. Dar Koco nu a negat că se simțea bine cu ceea ce ia făcut Brown și nu l-a deranjat deloc. Și dacă ar încerca să-i permită să învețe mai multe despre acest sentiment, ar fi bine. Dar a vrut și claritate de la Brown.
- Vrei să vorbesc, nu? Acțiunile mele nu sunt suficient de clare? Întrebă Brown înapoi.
- Da, răspunse imediat Koco. Pentru că acțiunile lui Brown nu erau suficient de clare pentru el, mai ales în ceea ce privește femeile.
- Și faptul că eu... Brown era pe cale să continue, dar ochii lui au văzut mai întâi lumina strălucitoare de pe masa din colțul camerei. Și-a amintit că a pus pe masă telefonul mobil al lui Koco pe care l-a adus din cameră împreună cu lucrurile lui Koco. Și se pare că și Koco a văzut lumina. Brown s-a ridicat repede de pe Koco pentru a lua telefonul. Chiar dacă Koco a blocat telefonul cu o parolă sau chiar a dezactivat sunetul, dar mesajul de pe LINE a apărut în continuare pentru a fi văzut pe ecran.
KAT 💌 „Koco, dacă ești treaz, sună-mă te rog.”
Brown s-a încruntat imediat când a văzut mesajul. Koco s-a ridicat și el îngrijorat și a aprins rapid lampa de pe noptieră. Brown se întoarse să se uite la fața lui Koco cu o expresie furioasă.
- Ce s-a întâmplat, phi Brown? A întrebat Koco pentru că nu știa că primise un mesaj pe Line.
- Cine este Kat? Întrebă Brown. Un fior ia trecut pe șira spinării lui Koco.
- Pai, ea... Koco căuta o explicație. Brown a mers repede spre Koco.
- Te-am întrebat cine este Kat. Îmi spui de bună voie sau ai vrea să te forțez? Întrebă Brown mai tare decât înainte.
- Hei liniștește-te, Phi. Altfel vei speria oameni, spuse Koco pentru a-l descuraja pentru că nu voia că alți să știe că vei cu Brown.
- Atunci spune-mi, strigă Brown.
- Ea este doar o cunoștință, așa că de ce țipi la mine? Strigă Koco înapoi pentru a-și acoperi sentimentul de frică.
- Ce ți-am spus să nu faci schimb de Line sau sa dai cuiva numărul tău? Brown s-a repezit spre el. Koco l-a privit nemulțumit.
- Pentru că ești așa, nu te pot înțelege. Îți place să-i încurci pe ceilalți dar refuzi să vorbești. Ești gelos deși nu este nimic. Dar spune-mi de ce m-ai împiedica să schimb Line cu cineva? Brown a înghețat puțin. Dar ochii lui au fulgerat de furie.
- Atunci lasă-mă să fac ceva mai întâi. Și apoi îți voi spune ce suntem, a spus Brown, înainte de a arunca telefonul lui Koco pe un scaun din apropiere. Apoi s-a apropiat repede de Koco.
- Hei! Phi Brown, ce naiba faci?! Koco a strigat imediat când Brown s-a urcat din nou pe pat și a împins cu forță corpul lui Koco să se întindă pe spate în timp ce el se sui călare pe el.
- Vei afla curând, spuse Brown cu o voce adâncă înainte de a-și scoate propriul tricou, făcându-l pe Koco să facă ochii mari imediat. A încercat să se tragă în sus spre capul patului pentru a scăpa dar Brown l-a tras în jos de picioare fără probleme și apoi s-a întins din nou peste el. Brown întinse ambele brațe ale lui Koco și ținu strâns în timp ce încerca să se lupte cu el. Cei doi au continuat să se zbată pe pat.
- Nu te zvârcoli atât de mult. Sunt obosit, a strigat Brown, nu foarte tare pentru că atât el, cât și Koco sunt sportivi, așa că Brown avea nevoie de destulă forță pentru a limita mișcările lui Koco. A folosit de două ori mai multă forță decât a făcut-o Koco pentru a se elibera și pentru a-l face să rămână nemișcat.
- Ridică-tede la mine acum, porunci Koco. Începea să obosească și el
- Nu! A răspuns Brown tare și clar, fără a aștepta ca Koco să refuze sau să obiecteze și și-a pus rapid buzele pe buzele lui Koco. Koco întoarse capul și încercă să evite sărutul. Dar Brown i-a urmărit buzele pentru a-l săruta fără încetare până când, în cele din urmă, a reușit să blocheze bărbia lui Koco în timp ce își introducea limba fierbinte în cavitatea gurii sale calde.
- Mmmhhh! Un sunet de protest se auzi în gâtul lui Koco, când limba fierbinte a lui Brown îi agăța vârful limbii mișcându-se înainte și înapoi. Koco simți că buzele îi amorțeau și se rănesc puțin din cauza forței și agresivității sărutului lui Brown și așa că încetă să nu se mai zbată. În plus, colțurile gurii lui Koco erau de asemenea învinețite și crăpate din cauza luptei pe care a avut-o cu Joe mai devreme. Buza lui de jos a fost atacată de buzele de foc ale lui Brown.
Koco a tresărit când mâna puternică a lui Brown s-a strecurat și i-a mângâiat talia și pieptul în timp ce îi ciupea periodic partea superioară. Koco a ridicat mâna pentru a-i trage mâna lui Brown. Dar Brown a refuzat să se oprească. El a continuat printre mormăiturile lui Koco care se auzeau din când în când.
- Ah... nu... uh... Phi Brown... ummm, încercă Koco să își oprească gemetele pentru că Brown încă îl săruta. Limba lui fierbinte s-a împletit cu limba lui Koco, sugând-o puternic, făcându-l pe Koco să simtă o furnicătură în partea inferioară.
Brown a mormăit în gât când a simțit mijlocul corpului zdrobindu-i mijlocul corpului lui Koco. El își apăsă greutatea întregului corp pe Koco care stătea întins sub el. Brown a rupt sărutul înainte de a-și mișca buzele pentru a săruta gâtul lui Koco și a-i ciuguli urechea. Până când Koco a fost nevoit să-și micșoreze gâtul cu o senzație de furnicături. De fiecare dată Koco făcea asta unei fete cu care obișnuia să se culce dar nu și-a imaginat niciodată că într-o zi cineva îi va face același lucru.
Brown a continuat să se îngroape în curba gâtului lui Koco. Deși Koco a încercat să se sustragă, dar nu a reușit să scape și nici să-l oprească, deși senzațiile de furnicături îi umpleau pieptul. De ce a trebuit să încerce să evite nasul înalt și buzele fierbinți erau cufundate în curba gâtului. Koco se zvârcolească din cauza mâinilor puternice care îi mângâiau talia și pieptul. Dar nu înțelege de ce i-a făcut Brown aceste lucruri fără ai oferi o imagine clară a statutului lor
Koco nu știa ce să facă în continuare. Pentru că până acum el a fost întotdeauna cel care a făcut plăcere. Chiar dacă unele tinere i-au stârnit o oarecare emoție în el, nimeni nu l-a făcut pe să se simtă la fel de excitat și de entuziasmat pe cât se simțea în acest moment.
- Uf... nu putem face asta... Uh!...ahh! Nu mă tachina, phi Brown... Ahh! A spus Koco cu o voce întreruptă.
Dar lui Brown părea să nu-i pese. Se ridică repede și îi scoase tricoul lui Koco. Koco se simțea slăbit deoarece nu se putea apăra la timp. Buzele lui Brown au coborât și i-au torturau pieptul lui Koco. Buzele și nasul lui au adulmecat cu poftă sărutând partea superioară a corpului lui Koco până când Koco a auzit respirația grea a lui Brown. Koco nu a vrut să recunoască că a simțit că vocea lui Brown era ciudat de sexy. Brown i-a sărutat și i-a supt pieptul lăsându-i urme roși ajungând până la abdomenul său ușor ondulat de la practicarea sportului. Koco nu avea un corp moale. El are mai degrabă un piept și un abdomen destul de ferm și musculos ca un bărbat normal care face exerciții regulat. Dar îl făcu pe Brown să se simtă treaz. Văzând privirea plină de poftă a lui Brown se temea că și fără să îi fie teamă că trupul va fi ușor deteriorat chiar dacă nu a fost foarte violent cu el.
- Uf... Calmează-te, de ce muști? Gemu Koco.
-Sunt persistent, a răspuns Brown. Koco încercă să-i împingă din nou fața lui Brown de la piept. Dar Brown a insistat. Se opri și ridică privirea spre chipul lui Koco.
- Renunță, nu poți scăpa de mine, spuse Brown, aplecându-se să-i muște din nou abdomenul lui Koco. Koco și-a simțit inima accelerând auzind vocea rugătoare a lui Brown. Chiar dacă, încă părea dur. Brown i-a tras rapid pantalonii și ia scos și Koco nu a putut să-l oprească la timp. Așa că a apucat o pătură pentru a-și acoperi partea de jos imediat din timiditate și a încercat să scape. Dar Brown a smuls pătura și s-a suit călare pe Koco.
Fața lui Koco a devenit fierbinte de jenă și emoție când a simțit că mijlocul corpului său complet trezit este atașat de mijlocul corpului lui Brown și ambele penisuri se frecau unul de cealaltă. Koco si-a înghițit cu dificultate saliva. Nu știa ce se gândea Brown să facă și în ce măsură.
- Ah... Uh!! Koco a gemut când Brown și-a ridicat ușor talia, făcând ca mijlocul celor două corpuri să se frece unul de celălalt. Brown a zâmbit fericit auzind gemetele lui Koco. Mâinile și buzele lui erau încă obsedate de partea superioară a corpului sexy a lui Koco, până când Koco a simțit că trupul lui începea să tremure în timp ce mijlocul lui Koco a început să se extindă în dimensiune, cu excitația curgând din corp. Chiar dacă inima lui nu a vrut să fie așa, nu a putut rezista dorințelor corpului său. Și Koco a trebuit să tresară din nou când Brown și-a strecurat mâna în boxeri lui și i-a frecat capul penisului lui Koco care era plin de apă limpede.
- Ahh!!! La naiba!!! Nu freca locul acela... Ahh, gemu Koco de emoție când Brown și-a folosit degetele pentru a-i zdrobi vârful penisului. Koco își ridică unul dintre brațe și îl mușcă pentru a-și înăbuși geamătul și sensibilitatea. Se simțea ciudat de jenat să geamă din cauza a ceea ce îi făcea Brown. Koco se simțea acum ca și cum corpul lui era epuizat din cauza excitări.
- Ah!! Hei!!! Phi Brown... Ahhhh!! Nu... Ah, a strigat Koco șocat când Brown a alunecat brusc spre fundul lui Koco. Brown a prins penisul lui Koco și l-a scos din lenjerie și și-a folosit buzele pentru a-i ocupa toată lungimea. Koco nu și-a imaginat nici în cele mai sălbatice vise ale sale că Brown va îndrăzni să-i facă asta.
- Umm, Da... gemu Koco necontrolat, neputând să se abțină când buzele fierbinți ale lui Brown i-a supt penisul și s-au plimbat in sus și în jos pe toată lungimea până când Koco a tremurat din cauza excitări. Fața îi ardea și simțea că se sufocă când vârful îi atinse fundul gâtului lui Brown mușchii lui abdominali s-au încordat până când acei mușchi au putut fi văzuți puțin mai clar. Brown și-a glisat buzele în sus și în jos de câteva ori și l-a supt puternic. Picioarele lui Koco erau larg deschise fără ca el să-și dea seama, în timp ce capul lui Brown se legăna în sus și în jos între picioarele lui.
- Um... Uhh... phi... la naiba...Koco nu mai trăise niciodată aşa ceva. Nicio femeie care i-a făcut asta nu la făcut să se simt atât de excitat încât șoldurile să i se ridice așa de pe pat.
Sunetul buzelor lui Brown care se strângeau răsuna în mod repetat pe măsură ce forța buzelor lui se mișcau. Brown simți rigiditatea lui Koco în timp ce își mari viteza buzele.
- Uf, ahh... Umm. Koco tremură de plăcere înainte de a ejacula în gura lui Brown care a așteptat ca Koco să se elibereze total. Apoi Brown s-a desprins de buzele lui.
Koco era epuizat şi gâfâia, s-a uitat în ochii lui Brown, care i-a scuipat sperma în mână înainte de a-i scoate lenjeria intimă cu o mână. Apoi, şi-a mișcat genunchii sub coapsele lui Ko.
- Ce ai de gând să faci? a întrebat Koco epuizat.
- E rândul meu ... a spus Brown. Koco a înțeles imediat ce voia să spună Brow, determinându-l pe Koco să caute rapid o modalitate de a supraviețui situației actuale.
- Atunci lasă-mă să o fac pentru tine, spuse Koco. Intenționa să-şi folosească gura ca să-l satisfacă pe Brown, ca să nu mai poată face nimic altceva. Dar Brown l-a împins pe Koco, care era pe punctul de a se ridica.
- Nu e nevoie să o faci spuse Brown, înainte să-i atingă și să-i strângă fesele lui Koco cu cealaltă mână. Ochii lui Koco s-au mărit de șoc. Își ridică imediat mâna și împinse abdomenul lui Brown.
- Nu poți face asta, l-a întrerupt Koco.
- De ce nu pot? O să fac asta mai întâi și o să-ți spun ce ţi-am promis, a spus Brown. Koco nu a înțeles logica lui Brown.
- Dar n-am făcut-o niciodată... spuse Koco repede. Nu mai făcuse niciodată așa ceva cu un bărbat.
- Haide, știu cum să o fac, a răspuns Brown.
- Pot să o fac eu? a propus Koco. Brown s-a uitat la faţa lui Koco şi a ridicat imediat din sprâncene când a știut că Koco voia să fie deasupra.
- Nu ești la fel de puternic că mine. Tu doar stai întins şi geme, a spus Brown, întinzând imediat sperma pe canalul posterior a lui Koco, care și-a strâns automat fesele, simțindu-se ciudat. Știa că dacă o va băga acolo ar trebuit să doară destul de tare.
- P’ Brow, nu face asta, nu vreau să mă rănesc, a spus Koco, cu vocea tremurândă, știind că s-ar putea să nu poată rezista împotriva forței lui Brown. Brown s-a uitat la el, apoi s-a aplecat să-l sărute uşor pe Koco şi apoi s-a retras.
- Crede-mă, nu te voi răni prea tare, spuse Brown pe un ton serios. Brown nu l-a lăsat pe Koco să gândească mult timp. Și-a împins degetul în pasajul strâmt dintre fesele lui Koco. Acest lucru l-a încordat foarte tare pe Koco din cauza lipsei de experiență, făcându-l pe Brown incapabil să mai introducă ceva
- Uff... e puțin ciudat, Phi. Scoate-l, a spus Koco cu o voce ușor răgușită.
- O să îmi bag degetul înăuntru Koco. Trebuie să te obișnuiești mai întâi. De asemenea, nu te încorda, cu cât ești mai încordat, cu atât te va durea mai mult. Pur și simplu relaxează-te. Brown a încercat să-l convingă să se liniștească.
- Cum să mă relaxez Phi? a întrebat Koco, cu vocea tremurândă, dar cu faţa ușor distorsionată.
Brown s-a aplecat să-l sărute din nou pe Koco. Şi-a folosit limba fierbinte pentru a atinge şi a-i tachina vârful limbii mici a lui Koco. Până când Ko l-a sărutat din greșeală la înapoi, iar corpul său a început să se relaxeze în cele din urmă. Brown și-a introdus un deget până la capăt, făcându-l pe Koco să se simtă puțin încordat. Brown l-a sărutat pe Koco cu pasiune. Koco știa că degetul lui Brown intrase până la capăt. Brown l-a mișcat încet înăuntru și în afară.
- Uh... a gemut Koco în gât, pentru că Brow încă îl săruta. Sperma lui Koco l-a ajutat să se lubrifieze, așa că Brown şi-a introdus un al doilea deget. Koco s-a încordat din nou până când Brown a fost nevoit să-i distragă atenția din când în când până când, în cele din urmă, Brown a reușit să introducă toate cele trei deget.
- Um... Se simte puțin ciudat, phi, spuse Koco, mușcându-și puțin buza.
Transpirația i se scurgea pe față. Brown apoi se aplecă să-i sărute tâmpla lui Koco înainte de a mișca încet cele trei degete înăuntru și afară. O nouă senzație îl cuprinse brusc.
- Te doare? Întrebă Brown cu voce răgușită. El însuși cu greu mai suporta. Penisul lui era atât de dureros încât își dorea foarte mult să intre în corpul lui Koco.
- Nu... Uf... e doar ciudat și ustură, răspunse Koco răgușit cu o față deformată. Brown și-a mișcat cele trei degete înăuntru și în afară pentru a-l face să se obișnuiască.
- Ah... Uh! De ce se simte atât de bine, Phi? Întrebă Koco cu o voce tremurândă când degetele lungi ale lui Brown i-au atins punctul sensibil interior.
Brown a zâmbit cu poftă înainte de a apăsa mai mult. Koco a tremurat brusc de o senzație de furnicături și Brown nu a mai suportat. Și-a scos degetele făcându-l pe Koco să se simtă ușurat, înainte de a fi șocat din nou când ceva gros și tare a fost plasat la intrarea din gaura posterioară. Koco și-a ridicat capul pentru a se uita la Brown și a văzut că Brown își freca penisul fierbinte de crăpătură feselor lui gata să-l pătrundă. Koco și-a înghițit imediat saliva când știa ce urma să se întâmple. Inima lui Koco bătu puternic pentru că nu mai făcuse niciodată așa ceva înainte.
- Nu fi atât de tensionat, a spus Brown înainte de a-și introduce încet penisul în canalul din spate al lui Koco.
- Ah... de ce doare așa phi? Uf, ai spus că nu va durea, a tresărit Koco și a strigat în timp ce senzația de strângere și durere i-au urcat până la măduva spinării când Brown și-a împins capul penisului său fierbinte puțin câte puțin. .
- Nu am spus că nu doare... Ah... Am spus... ahh... că nu te voi răni prea tare, a spus Brown în timp ce gemea pentru că canalul din spate al lui Koco îi strângea capul penisul. Brown a trebuit să strângă din dinți pentru a-și înăbuși propriile emoții pentru că nu voia să o facă dur.
- Dar doare... Ah, spuse Koco cu vocea frântă. Brown s-a mișcat încet înăuntru și în afară, încetul cu încetul. Koco a respirat pe gură și se strâmba de durere. Dar erau senzații ciudate amestecate durere și plăcere.
... Thump!
- Uhh, Koco a muscat puternic umărul lui Brown când s-a împins în canalul de dragoste al lui Koco până la capăt.
- E strâns, spuse Koco cu un sunet gâfâit. Brown și-a strâmbat fața de entuziasm și a zâmbit când a văzut expresia lui Koco și știa că părțile lor inferioare erau conectate.
- Ah... ahhhh, gemu din nou Koco când Brown și-a mișcat talia. Brown își folosi brațele pentru a le pune sub picioarele îndoite ale lui Koco și apoi le-a ridicat ușor pentru a-l poziționa corespunzător. Apoi și-a mișcat încet șoldurile. Acum, durerea pe care o simțea Koco mai devreme a început să fie mascată de o senzație ciudată de furnicături. Koco nu s-a gândit niciodată că a fi pătruns în spate în acest fel ar putea provoca și un puternic sentiment de plăcere.
- Ah... La naiba, e atât de bine. Mai mult decât mă așteptam, ah... a gemut Brown cu voce tare făcându-i fața lui Koco să devină mai fierbinte când a văzut expresia de pe chipul lui Brown care indica nivelul plăcerii sale, făcându-l pe Koco să se simtă ciudat de jenat.
-Ah... Ah... mai ușor... uhh... ești atât de puternic phi Brown... ahh, a strigat Koco când Brown și-a accelerat șoldurile din ce în ce mai repede până când Koco simți o strângere în abdomenul inferior. Dar era și plăcut.
- Cum poate fi plăcut dacă nu o fac greu. Ahh... La naiba! Spuse Brown și a gemut.
Sop... Sop...
Se auzi zgomotul unor impacturi frecvente. Acest lucru a făcut ca corpul lui Koco să se legene din cauza forței impactului. Cele două trupuri s-au legănat sub forța copleșitoare a impactului. Gemetele lui Brown și Koco au răsunat în toată încăperea.
Brown se aplecă să-l sărute pe Koco dar șoldurile continuând să-l lovească cu putere. Koco și-a pus mâna inconștient în jurul gâtului lui Brown. Senzația de furnicături a făcut ca umerii lui Koco să tremure, dar Brown nu a spus nimic. În schimb, și-a împins șoldurile și mai tare.
- Ah... ahh... hahaha, gemu Koco până când vocea i-a răgușit. Ambele trupuri s-au frecat unul de celălalt. Brown s-a ghemuit în gâtul lui Koco, dar partea inferioară a acestuia nu s-a oprit până când în cele din urmă, Koco s-a eliberat pentru a doua oară.
Apoi Brown și-a relaxat încet șoldurile înainte de a lua un șervețel de la capul patului pentru a șterge sucul de dragoste al lui Koco de pe abdomen, dar penisul era încă în canalul posterior. Koco s-a uitat obosit la fața lui Brown înainte ca Brown să înceapă să-și miște din nou șoldurile. Și-a lăsat mâinile în jos și a îmbrățișat corpul lui Koco, făcând ca cele două corpuri să se apropie.
- Ești soția mea acum, spuse Brown. Koco se uită la Brown cu neînțelegere.
- M-ai întrebat mai devreme care este relația dintre noi. Ai vrut claritate. Iată statutul tău, bine....acum ești soția mea, a spus Brown cu voce tare pentru ca Koco să înțeleagă. Fața i s-a îmbujorat de căldură când a auzit.
-Ce naiba de soție Phi? Nu ar trebuie să fiu mai întâi iubitul tău? Koco se certa înapoi pentru a-și acoperi ciudatul sentiment de jenă.
- Cuvântul iubit, pentru mine nu mi se pare deloc potrivit. Cred că drepturile și importanța acelui titlu sunt prea mici. De aceea am preferat să te fac soția mea, pentru că drepturile și importanța ta sunt mult mai mari, a spus Brown cu un zâmbet în colțurile gurii. Făcându-l pe Koco să fie uimit de gândurile ciudate a lui Brown.
Capitolul 16
- Cum poți să gândești așa? Acum dă-te jos de pe mine, a spus Koco cu o față fierbinte pentru că trupul lui și al lui Brown erau încă conectați. Brown a zâmbit ușor înainte de a-și mișca partea inferioară a corpului, ceea ce l-a făcut pe Koco să se strâmbe.
- Uf!! Poți te rog să nu te miști așa? Spuse Koco în timp ce împingea pieptul lui Brown pentru a se elibera. Dar Brown încă nu s-a oprit din mișcare, făcându-l pe Koco să scoată un geamăt care nu poate fi reținut. Brown a continuat să-și împingă șoldurile până când s-a mai eliberat de două ori.
- Koco... Ko, trezește-te, strigă vocea lui Brown, făcându-l pe Koco, care adormise târziu, să-și deschidă cu mare dificultate ochii. Simțea durere în tot corpul. Parcă ceva îl împiedica să se miște.
- De ce m-ai strigat? Întrebă Koco cu vocea puțin răgușită. Chipul frumos își încruntă sprâncenele de parcă ar fi supărat că a fost trezit.
- Ridică-te și schimbă-ți hainele. Pregătește-te mergem acasă. Poți dormi în autobuz, a spus din nou Brown în timp ce îl trăgea de braț pentru a se ridica.
- Ohh!! Fii blând. Doare, phi Brown, a strigat Koco cu o voce tulbure.
- Te doare fundul? Întrebă Brown înapoi, făcându-l pe Koco să deschidă complet ochii și să se uite la Brown furios.
- Știi asta foarte bine, dar totuși o să mă întreb din nou. Mă vezi ca pe o păpușă de cauciuc? Gândește-te la starea mea fizică, a spus Koco, deși se simțea jenat. Dar s-au încruntat pentru că era stânjenit.
- Îmi pare rău, nu m-am putut abține. Spuse Brown cu un zâmbet. Koco a scos imediat un oftat înainte de a se uita la ceas.
- Este 7:30. Am dormit puțin peste 2 ore, a țipat Koco din nou când a văzut ora.
- Deci nu te vei întoarce la Bangkok? Întrebă Brown, făcându-l pe Koco să se oprească la acel gând pentru o clipă. Apoi fața i s-a încordat pentru că s-a gândit la călătoria lungă cu autobuzul pe care va trebui să facă. Chiar dacă stătea pe pat, încă simțea atât de multă durere în partea inferioară a spatelui. Fără a pune la socoteală și durerea din pasajul posterior. Dacă prietenii lui devin suspicioși, Koco nu știa ce să le spună.
- Phi Brown, de ce mi-ai făcut asta aici? Koco se întoarse să se uite la Brown cu o față morocănoasă.
- Hai! Nu fi supărat. Du-te să faci un duș și să te îmbraci. O să ies să-i văd pe ceilalți o clipă. Te poți ridica? Sau vrei să te duc la baie? Întrebă Brown.
- Sunt în regulă, a răspuns rapid Koco, nevrând să-și piardă fața. Brown se uită calm la el înainte de a încuviința din cap. Apoi a ieșit afară să-i vadă pe ceilalți. Koco trase adânc aer în piept și apoi coborî încet din pat.
- Au! Vai! Koco a strigat în timp ce se ridică, cu picioarele tremurânde și fără putere până aproape că a căzut, dar a reușit să-și pună mâinile pe marginea patului pentru a se echilibra mai întâi făcându-l să ofteze ușurat că nu a văzut cu fundul de podea altfel, nu s-ar putea ridica. Koco a trebuit să meargă încet până la baie cu multă dificultate. De fapt, după ce Brown a terminat a treia rundă era aproape 5 dimineața.
Brown l-a dus pe Koco pentru a se spăla în baie și l-a ajutat să își ia boxerii apoi l-a adus înapoi în pat. De îndată ce capul lui a lovit perna, Koco a adormit imediat. Așa că acum Koco doar s-a spălat pe față și s-a spălat pe dinți. Încă se simțea destul de epuizat și somnoros și avea o ușoară durere de cap. De ce a trebuit să stau în mare două ore? De ce am venit în cameră lui Brown și l-a lăsat să facă astfel de lucruri până în zori? Gândurile astea l-a făcut pe Koco să simtă greață.
- Phi Brown, Ko s-a trezit încă? Tim l-a întrebat imediat pe Brown când l-a văzut afară. Nu a îndrăznit să-l caute pe Koco în lui Brown. Așa că a așteptat ca amândoi să iasă.
- S-a trezit, s-a dus la baie. Ei bine, am venit să vă spun că îl voi lua cu mine pe Koco. Ne întoarcem cu autobuzul celor din anul III. Așa că nu-ți face griji pentru el, a spus Brown. Știa că lui Koco îi era teamă că prietenii lui vor fi suspicioși de starea lui, iar Brown era încrezător că Koco trebuie să simtă destul de multă durere. Așa că a vrut să-l ia pe Koco să călărească cu el.
- Oh! Dar de ce? Întrebă Tim surprins.
- Nu se simte bine. O să am grijă eu de el, a răspuns Brown. Deși voia să-i spună lui Tim și tuturor că Koco era deja soția lui. Dar a trebuit să țină asta pentru el momentan, deoarece era atent la sentimentele lui Koco și s-a gândit că Koco nu ar vrea să știe nimeni despre asta deocamdată. Știa că relația dintre ei doi ar putea fi încă prea bruscă și confuză pentru Koco.
- Oh! Ce e în neregulă cu el, phi Brown? Lasă-mă să mă uit la el, a spus Tim cu îngrijorare.
- Nimic grav. Cred că este doar consecința luptei pe care a avut-o cu Joe ieri, așa că corpul lui trebuie să se simtă puțin slăbit din cauza vânătăilor. Mă duc să iau medicamente de infirmerie. Poți să mergi să-i vezi pe juniori. O să mă ocup eu de el, îl întrerupse Brown. Tim s-a uitat la Brown suspicios. Dar nu a întrebat nimic mai departe. Brown a mers la infirmerie pentru a cere medicamente antipiretice și antiinflamatoare pentru Koco, dar nimeni nu s-a îndoit de ce a spus. Toți au crezut că Koco trebuie să fie slăbit din cauza bătăi de aseară cu Joe. După ce a luat medicamentele, Brown s-a întors în cameră și a văzut că Koco și-a schimbat deja hainele și stătea sprijinit de capul patului cu ochii umflați. Când auzi zgomotul ușii deschizându-se, Koco tresări ușor.
- Când ne întoarcem, phi Brown? Întrebă Koco cu voce joasă pentru că îl durea gâtul.
- Peste puțin timp, acum ne vom încărca treptat bagajele în autobuz. Pari răgușit. Te doare gâtul? Întrebă Brown și Koco dădu din cap. El a încercat să nu se miște prea mult din cauza durerii din tot corpul.
- Vei merge în autobuzul celor din anul III și vei sta cu mine, a spus Brown, făcându-l pe Koco să deschidă ochii.
- De ce? Întrebă Koco înapoi.
- Vrei ca prietenii tăi să te vadă în această stare chiar acum? Întrebă Brown, făcându-l pe Koco să rămână tăcut un moment.
- Bine! Cum vrei, a spus Koco obosit. Acum nu mai avea energie să spună ceva sau să gândească singur pentru că era complet epuizat. Brown își puse mâna pe fruntea lui Koco apoi se încruntă puțin.
- Ești fierbinte, mormăi Brown.
- Așteaptă aici. O să încarc eu bagajele în autobuz mai întâi. Când autobuzul este pe cale să plece, voi veni să te duc la autobuz, a spus Brown și Koco a dat din cap în semn de acceptare. Brown a dus imediat la autobuz atât bagajele lui, cât și cele lui Koco. Apoi a urcat în autobuz pentru a-și rezerva un loc pentru el și pentru Koco. Deoarece autobuzul pentru seniori din al 3 an nu avea mulți pasageri. Brown și-a rugat prieteni să-i rezerve întregul rând din spate, spunându-i prietenilor săi că Koco e bolnav. Așa că îl va lăsa pe Koco să doarmă în spate. Prietenii lui nu au spus nimic, în loc să-l tachineze puțin că Brown își îngrijea prea bine juniorii. Când toată lumea a fost gata de plecare, Brown a mers apoi în cameră. L-a găsit pe Koco adormit. Apoi și-a dat seama că Koco trebuie să fie foarte obosit dar aseară, nu și-a putut controla deloc sentimentele. Brown stătea uitându-se la Koco cu un zâmbet blând înainte de al trezi din nou pe Koco.
- Koco, ne întoarcem acum. Poți continua să dormi în autobuz, zise Brown. Koco deschise încet ochii înainte de a se ridica. S-a încruntat simțindu-se ușor slăbit și amețit.
- Poți sa mergi? Întrebă Brown. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte de a se da jos încet din pat și a ieși din casă. Koco a mers într-un mod ușor ciudat pentru că îl durea în canalul din spate. Dar a încercat să-și păstreze o fața normală ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Tim știe că merg în autobuz celor din anul III, a întrebat Koco când și-a amintit pentru că aproape toată lumea se urcase deja în autobuze. E bine că autobuzul pentru cei din anul III a fost ultimul care a plecat și era aproape de camera lui Brown așa prietenii lui Koco nu-l vor vedea în acea stare.
- I-am spus că nu te simțiți bine, a răspuns Brown. Koco nu a răspuns. A făcut un pas pentru a se urca în autobuzul celor din anul III cu Brown împingându-i șoldurile pentru a-l ajuta să urce și făcându-l pe Koco să se simtă ciudat de fierbinte la față. Era sigur că nimeni nu știa despre noaptea dintre el și Brown. Dar în spatele lui erau câțiva oameni care stateau la coadă pentru a se urca în autobuz, așa că s-a simțit puțin jenat.
- Unde stăm, phi Brown? Koco s-a întors și a întrebat.
- În spate, răspunse Brown. Koco a mers încet până la capătul autobuzului, fără să se uite la nimeni. Când a ajuns în spate, Koco a fost surprins pentru că nimeni nu stătea acolo.
- Te poți întinde să dormi. Le-am spus prietenilor mei că ești bolnav, a spus Brown când și-a dat seama că Koco trebuie să fi fost suspicios.
- Nu îi deranjează că sunt aici? A întrebat Koco răgușit.
- Nu, sunt destule locuri, spuse Brown, apropiindu-se să se așeze lângă fereastră și așezând o haină împăturită lângă el. Apoi făcu semn din cap pentru ca Koco să se întindă. Koco a înțeles imediat motivul pentru care Brown a aranjat haina în felul acesta. A inspirat adânc în timp ce se gândea că trebuie să se împace cu simptomele sale. Koco s-a așezat pe perna moale din haine oferită de Brown. Brown ia dat o cutie cu mâncare.
- Mănâncă, ca să-ți poți lua medicamentele și să te culci, spuse Brown pe un ton serios. Lui Koco îi era foame, așa că a luat cutia de mâncare și a deschis-o.
- Ai mâncat? Întrebă Koco după ce a luat două mușcături.
- Am mâncat, a răspuns Brown, așa că Koco a continuat să mănânce. Autobuzul și-a început călătoria spre Bangkok. Când Koco nu a putut termina toată cutia, i-a spus lui Brown că era sătul. Brown a luat cutia cu mâncare și a pus-o în sacul de gunoi. Apoi îi dădu medicamentele lui Koco. Koco nu este o persoană care ia greu medicamente. În împrejurări normale când se îmbolnăvește acasă, dacă nimeni nu-i aduce medicamentele în mână, nu s-ar ridica pentru că ar crede că febra va dispărea de la sine. Dar de data aceasta au fost pregătite pentru el. Așa că a trebuit să le ia oricum.
- Dormi, spuse din nou Brown. Și pune o altă pernă lângă locul unde stătea. Koco s-a întins imediat fără să fie nevoie să repete pentru că era foarte obosit. Brown a vrut ca Koco să stea și să se mai odihnească puțin, astfel încât mâncarea pe care tocmai o mâncase să înceapă să se digere. Dar când a văzut ochii căzuți ai lui Koco, nu a putut să nu-l lase să doarmă. Imediat ce Koco a închis ochii a adormit. Brown a continuat să stea lângă Koco pentru a-l verifica periodic, ținând un ochi pe Koco pentru a nu se întoarce prea mult și a cădea de pe scaun. El a continuat să-i atingă din când în când fruntea și gâtul lui Koco pentru a vedea dacă are temperatura. Koco era încă fierbinte, s-a trezit din nou când autobuzul era aproape de universitate. El s-a ridicat dar stătea sprijinit de bancheta din spate cu ochii închiși.
- În starea ta actuală, probabil că nu vei putea conduce singur acasă. Hai să ne întoarcem cu mașina mea, a spus Brown. Atât el, cât și Koco lăsaseră își lăsase mașina și motocicleta la universitate. Koco dădu din cap cu acceptare.
- Ei bine, ești drăguț când accepți cuvintele mele cu ușurință, a spus Brown în glumă, făcându-l pe Koco să deschidă ochii și să se uite la Brown cu ochi tulburi.
- Drăguț, pe naiba. Chiar și cu o durere în gât și cu o voce răgușită, Koco nu s-a putut abține să nu se certe. Brown râse ușor în gât. Autobuzul s-a oprit în fața facultății pentru ca studenții să coboare treptat. Brown a așteptat ca toți să coboare, apoi au coborât și ei.
- Ko, cum te simți? Tim, care era îngrijorat pentru prietenul său, s-a îndreptat în grabă spre el. Brown l-a lăsat pe Koco să stea și să aștepte pe o bancă din apropiere.
- Doar puțin bolnav, a răspuns Koco apoi și-a lăsat capul în jos și se sprijini de masă.
- Poți să ai grijă de el pentru o clipă? Voi pune bagajele în mașină apoi mă voi întoarce să-l duc acasă, i-a spus Brown lui Tim.
- Da, phi, răspunse Tim înainte ca Brown să se ducă să-și ia geanta lui și a lui Koco. Tim se uită la prietenul său care stătea adormit. Intenționa să îi pună întrebări despre starea sa dar ochii lui au văzut semnele roși de pe gâtului lui Koco așa că s-a oprit puțin.
- Hei... Ko... te vei întoarce cu phi Brown, nu? Tim a întrebat imediat despre altceva.
- Hmm, răspunse Koco scurt.
- Bine, du-te înapoi dormi și odihnește-te. Ia și medicamente. Dacă nu poți veni mâine la școală Sună-mă și anunță-mă, a spus Tim îngrijorat. Koco a dat din cap în semn de acceptare și a stat așa o vreme. Curând, Brown a condus mașina și a parcat pe marginea trotuarului înainte de a coborî să-l cheme pe Koco să urce în mașină. Koco s-a dus apoi la mașina lui Brown, făcând pași mici. Tim se uită la Brown care îi conducea cel mai bun prieten la mașină și oftă încet.
- Cu siguranță nu mai ai scăpare Ko, Tim rămase acolo mormăind pentru sine când ghicea ceva.
După ce a urcat în mașina lui Brown, Coco a adormit în cel mai scurt timp. Brown a redus AC și a adus o haină din spatele mașinii pentru al acoperi pe Koco. Apoi și-a luat telefonul mobil și a sunat pe cineva.
- Bună, mamă. Sunt Brown... Ei bine... Koco nu se simte bine. Așa că o să îl duc mai întâi la apartamentul meu să doarmă, astfel încât Tie și mama să nu își facă griji. Trebuie sa fie obosit... Nu este greu deloc... eu sunt cel care l-a lăsat pe Koco să intre în apa. Așa s-a îmbolnăvit. Deci eu voi fi responsabil pentru asta, deloc... da... mulțumesc, a vorbit Brown la telefon cu mama lui Koco pentru a-i cere permisiunea de a-l lăsa pe Koco să doarmă la apartamentul lui, dar el nu i-a spus tot ce îi făcuse fiului ei. Când mama lui Koco ia dat permisiunea, el a închis și a condus spre apartamentul său dar se întorcea periodic să se uite la Koco. Pe drum, Brown s-a oprit să cumpere mâncare și medicamente, în timp ce Koco a continuat să doarmă în mașină până a ajuns la apartamentul lui Brown.
- Koco, Koco, trezește-te, am ajuns acasă, spuse Brown cu blândețe, scuturând brațul lui Koco care deschise încet ochii.
- Oh! Koco și-a dres glasul.
- Poți să mergi? Hai să mergem sus în cameră, a întrebat Brown. Koco se mișcă să se așeze drept în timp ce se uita în jur cu o față palidă.
- Aceasta nu este casa mea, spuse Koco răgușit, cu o față palidă și o durere în gât.
- Am sunat-o deja pe mama ta că vei dormi la apartamentul meu, a spus Brown. Koco se uită la Brown confuz
- Eu te-am îmbolnăvit. Așa că trebuie să-mi asum responsabilitatea. Ieși din mașină ca să putem merge să ne odihnim amândoi, a spus Brown grăbit. Koco nu a vrut să se certe pentru că voia doar să doarmă. Koco a coborât din mașina lui Brown și apoi a intrat cu o expresie slabă. Brown îl ținea periodic pe Koco pentru că îi era teamă că Koco va cădea. Koco se rezemă de lift cu ochii închiși.
- Ești bine? Întrebă Brown pe un ton serios. Koco se uită puțin la el.
- Sunt în regulă, phi, răspunse Koco, clătinând din cap.
- Nu se aude aproape niciun sunet. Dar mă enervezi din nou, se plânse Brown fără a fi deloc serios. Când au ajuns la etajul camerei lui, Brown și Koco au ieșit din lift.
- Să mâncăm mai întâi. Apoi ia medicamente. Nu te culcă încă, a spus Brown când l-a văzut pe Koco mergând spre canapea.
- Oh, răspunse Koco în gât. Dar s-a dus obosit să se întindă pe canapea. Brown a dus mâncare în bucătărie. A turnat în bol terciul cumpărat si la pus în cuptorul cu microunde pentru al încălzi înainte de a merge să pregătească medicamentele pentru Koco. Când totul a fost gata Brown i-a adus-o lui Koco în sufragerie. A așezat castronul cu terci pe masa de sticlă de lângă canapea.
- Koco ridică-te și mănâncă-ți mâncarea. Brown scutură ușor brațul lui Koco.
- Eu... nu vreau să mănânc, Phi, mormăi Koco cu o voce uscată. Fața lui era deformată din cauza durerii în gât.
- Mănâncă să-ți umple stomacul. Terciul fiert îți va ușura puțin durerea de gat, a spus Brown, fără să fie serios în timp ce îl trase pe Koco să se ridice. Koco s-a așezat în șezut.
- Mă doare tot corpul, se plânse din nou Koco. Brown știa destul de bine asta. Deși Koco stătea în șezut și-a rezemat capul de spătarul canapelei.
- Hai! Mănâncă, ia medicamente și apoi te voi șterge, a spus Brown, făcându-l pe Koco să se încruntă și să-l privească surprins pentru că Brown a ajuns să-i facă pe plac în orice fel.
- Ce e cu tine, ai febră? Întrebă Koco deși îl durea gâtul.
- Dacă spui așa, prefer să te las să zaci aici, a spus Brown, dar nu a vorbit serios. Koco nu a mai spus nimic. Brown a mutat apoi castronul cu terci pentru ca el să mănânce.
- Mănâncă singur, știu că poți mânca singur. Mâna nu e ruptă, a spus Brown. Koco se încruntă la el.
- Nu am de gând să te las să mă hrănești, răspunse Koco răgușit. Brown a pus un pahar cu apă caldă pentru el.
- Mănâncă mai întâi, voi coborî la mașină să iau bagajele, a spus Brown, pentru că mai devreme, când l-a adus pe Koco în camera lui, luase doar mâncare și medicamente. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte ca Brown să coboare să aducă bagajele în cameră. Koco a stat și a mâncat terciul încet. Deși terciul fierbinte îi făcea gâtul să se simtă puțin mai bine dar nu putea mânca mult pentru că avea un gust amar în gură.
- Mai mănâncă puțin, Brown se ridică și se uită la terciul din castronul lui Koco
- Este amar, a răspuns Koco, iar Brown a oftat ușor. Nu a trebuit niciodată să stea și să aibă grijă de un bolnav, în afară de cei din familia lui.
- Atunci mănâncă niște fructe? Am cumpărat portocale și struguri. Dar este mai bine să mănânci portocale? Mănâncă multe au vitamina C. Te vei face bine în curând, a spus Brown. Koco se uită surprins la Brown. Nu credea că Brown va avea atât de multă grijă de el. Koco încuviință din cap, deși voia să doarmă. Brown s-a dus să ia o portocale pentru Koco.
- N-ai de gând să le desfaci pentru mine? Întrebă Koco.
- Nenorocitule îți ofer un deget și îmi iei toată mâna, a spus Brown, zâmbind. Chiar dacă a fost recunoscător, dar nu a fost nevoit să facă totul ca și cum cealaltă parte ar fi slabă și nu poate face nimic. De asemenea, Koco nu a vrut ca Brown să-i facă pe plac așa. Chiar acum, s-a prefăcut doar că întreabă să vadă reacția lui Brown. Koco a stat și a desfăcut două portocale să mănânce apoi Brown, îi dă medicamentele.
- Să mergem mai întâi să te șterg și apoi te poți culca, a spus Brown din nou. Apoi a mers să ia un prosop umezit cu apă pentru ca Koco să-și șteargă corpul.
- Pot să șterg mai întâi partea de sus, phi? Koco a negociat. Brown dădu din cap în semn de acceptare. Koco și-a scos cămașa fără tragere de inimă. Chiar dacă se simțea jenat, dar oricum trebuia să se șteargă. Brown a așteptat și l-a ajutat să șteargă spatele lui Koco. Koco și-a șters fața și gâtul ceea ce l-a făcut să se simtă puțin mai relaxat când. Brown a scos un tricou curată pentru al purta. După aceea Koco a adormit imediat pe canapea.
- Hai în pat ca să poți dormi confortabil, a sugerat Brown. Koco clătină din cap.
- Pot să dorm aici, spuse Koco încet. Brown nu a spus nimic. S-a dus să ia prosopul. Apoi a luat niște perne și pături din cameră pentru ca Koco să doarmă confortabil. Brown a pornit aparatul de aer condiționat, dar a reglat temperatura pentru a nu fi prea rece. Koco a adormit în cel mai scurt timp. Brown a continuat să se plimbe ducând lucruri în cameră și a sunat la spălătorie pentru a-și duce hainele. Brown a încercat să facă totul, dar nu foarte tare pentru a nu deranja somnul lui Koco.
Brown a mâncat orezul pe care l-a cumpărat. Apoi a luat o saltea de picnic și a așezat-o în fața canapelei și puse mâna pe fruntea lui Koco. Mai devreme s-a gândit că îl va masa pe Koco. Dar a văzut că Koco a adormit așa că nu a vrut să-l trezească. Brown a luat o pernă și o pătură să se întindă pe salteaua de picnic de lângă Koco și apoi a adormit și el.
Koco a deschis ochii la ora 16:00 pentru că voia să meargă la baie. S-a împins încet să stea în șezut. Se simțea încă fierbinte și amețit. Koco se uită la Brown care dormea pe podea în fața canapelei. Nu s-a gândit niciodată că altcineva decât propria lui familie ca cineva să aibă grijă de el când e bolnav. Dar acum există o altă persoană care are grijă de el la fel. Dar din ce motiv?
Koco nu voia să se gândească prea departe. Chiar dacă cei doi au petrecut noaptea împreună, pentru Koco, nu era o garanție că Brown era serios în privința relației lor. Koco și-a scuturat acele gânduri stresante din creier. Apoi se ridică pentru a merge la baie înainte de a cădea.
Brusc!!!
- Hei Koco! Strigă Brown când Koco căzu peste picioarele lui. Brown a tresărit imediat. Koco se simțea puțin stânjenit.
- Îmi pare rău, am amețit, a spus Koco cu voce joasă. Brown s-a ridicat în grabă să-l verifice pe Koco.
- O să cazi și te vei răni. Unde te duci? Întrebă Brown cu o voce normală. Nu era supărat, ci îngrijorat că Koco căzut.
- Mă duc la baie, a răspuns Koco înainte de a se ridica să se așeze pe canapea.
- Nu ești deloc puternic. Cum poți fi un atlet? Te îmbolnăvești atât de ușor, s-a plâns Brown, fără a fi serios. Asta îl făcu imediat pe Koco să se încrunte.
- Doar să stau în apă atâta timp nu mă îmbolnăvesc, a spus Koco răgușit, dându-i de înțeles că s-a îmbolnăvit din cauza lui. Brown râse în gât.
- Ei bine... data viitoare, o voi facem cu blândețe, a răspuns Brown, Koco se uită la Brown cu ochi furioși.
- Mai crezi că va mai fi o dată viitoare? Mormăi încet Koco, dar Brown îl auzi oricum și izbucni în râs.
- Bine, hai să mergem la baie, te duc eu acolo, a spus Brown.
- Pot merge singur. Mai devreme m-am ridicat puțin prea repede, a răspuns Koco, dar Brown l-a urmat oricum până la baie.
- Ai nevoie de ajutor să o ții? Brown s-a prefăcut că întreabă după ce Koco a intrat în baie.
- Mâna mea nu este ruptă, răspunse Koco, iar Brown rămase în fața băii râzând ușor până când Koco ieși.
- Șterge-te puțin mai mult. Febra va scădea mai repede, a spus Brown. Koco dădu din cap înainte de a merge să se întindă pe canapea. Brown a adus un prosop înmuiat în apă. Dar de data aceasta, Brown i-a șters fața și gâtul în timp ce Koco stătea întins privindu-l cu ochi pe jumătate închiși.
- De ce trebuie să-mi faci asta? Întrebă Koco cu voce joasă.
- O fac pentru bani. Ce întrebare ciudată. Nu știi ce se întâmplă între tine și mine? Întrebă Brown. Koco rămase tăcut, fără să îndrăznească să răspundă. Brown a zâmbit ușor pentru că știa foarte bine că Koco nu va îndrăzni să vorbească.
- Asta e. Sunt sigur că știi foarte bine ce se întâmplă între tine și mine. Și dacă nu am eu grijă de tine, atunci cine vrei să o facă? Spuse Brown din nou știind bine că Koco nu era obișnuit cu cuvântul soț și soție, deși statutul lui cu Koco era deja clar despre cine ce este ce. Koco și-a strâns ușor buzele și și-a încruntat sprâncenele, dar nu a spus nimic mai mult până când Brown i-a șters corpul complet. A șters doar partea superioară pentru că Koco încă refuză să-l lase pe Brown să îi șteargă partea inferioară. Brown nu l-a forțat.
- Ai spus că o să-mi faci un masaj, a spus Koco când și-a amintit.
- Îți amintești? Ei bine, atunci coboară și întinde-te jos. Nu te voi putea masa pe canapea, a spus Brown. Koco s-a târât încet să doarmă acolo unde dormise anterior Brown. Brown la pus pe Koco să se întindă cu fața în jos pentru că studiase masajul pentru fizioterapie.
Brown a început să-i facă un masaj ușor lui Koco. Știa unde îl durea mai mult, așa că el nici măcar nu s-a gândit să îi facă masaj acolo pentru că nu voia să-i provoace mai multă durere.
- Serios. Când oamenii sunt bolnavi, de obicei nu primesc un masaj. Dar eu sunt dispus să o fac pentru tine, a spus Brown, făcându-l pe Koco să scoată un sunet ușor în gât. Brown îl masează treptat de la ceafa și vine ușor pe umeri și spate. Dar l-a făcut pe Koco să se simtă foarte confortabil.
- Ummm... Ahh... Koco scoate periodic un geamăt ușor din gât când se simțea bine din cauza masajul lui Brown
- Gemi de parcă te-aș fute, se prefăcu Brown că spune.
- Tu ești cel cu mintea murdară, spuse Koco sarcastic. Brown a râs încet și a continuat să-l maseze. Și-a folosit ambele degete mari pentru a masa ușor pe șira spinării lui Koco dar nu a pus prea multă greutate pe mâini.
- Ugh... Fața lui Koco s-a întors ușor pentru că și el simțea destul de multă durere acolo. Dar Brown nu a pus prea mult efort înainte ca Coco să înghețe când Brown și-a mișcat mâna pentru a-i strânge fundul, dar nu prea puternic.
Brusc!!
- La naiba trebuie să mă ciupești așa? Brown a înjurat în glumă când Koco i-a ciupit piciorul.
- Ce naiba faci? Sunt rănit, a spus Koco cu o tuse ușoară. Brown s-a întins lângă Koco, care stătea culcat uitandu-se unul la fața celuilalt.
- Îl vreau, spuse Brown, trecând ușor un deget peste părul lui Koco care îi căzuse peste frunte. Făcându-i inima să bată pentru că a înțeles bine sensul a ceea ce a spus Brown.
- Phi, nu fi nebun. Ai vrut să vin aici pentru asta? Spuse Koco cu o voce tulbure. În inima lui, îi era și frică că Brown îi va face ceva din nou.
- Ai gemut până mi s-a sculat, a răspuns Brown, Koco a oftat ușor.
- Cred că nu mai ești normal, răspunse Koco. Brown a zâmbit ușor înainte de a se întinde să-l sărute pe obraz.
- Nu o să-ți fac asta. Îmi este milă de copilul bolnav. Vei fi și mai morocănos. Mă duc să am grijă de mine, a spus Brown cu o sprânceană ridicată înainte de a se ridica și de a intra în dormitorul lui, făcându-l pe Koco să se înfurie, dar se bucura că Brown nu l-a forțat să facă nimic în acest moment. Altfel, Koco cu siguranță ar fi trebuit să fie internat în spital.
Capitolul 17
Koco a rămas acolo nemișcat o vreme dar Brown nu ieșise încă din dormitor. Așa că a stat întins în același loc, fără a se simți foarte confortabil deoarece febra lui încă persistat. Koco rămase întins acolo până când auzi ceva.
Buzz... Buzz!!!
Deodată, sunetul telefonului care vibra pe masa de sticlă l-a făcut pe Koco să tresară, făcându-l să deschidă ochii pentru a căuta sursa sunetului, dar a trebuit să se încruntă când a văzut că era telefonul lui Brown.
- De ce nu te oprești din sunat? A murmurat Koco cu o voce slabă înainte de a întinde mâna și a lua telefonul lui Brown pentru a se uita.
Toffee...
Koco a încremenit pentru un moment când a văzut că este un numărul fetei cu care la văzut pe Brown. Koco simțea că fața lui se încinge și că inima îi tremura în mod ciudat simțind că îi iese fum din urechi de furie. El a rămas nemișcat, gândindu-se dacă să răspundă la apel în locul lui Brown sau nu. Fata încă îl suna continu pe Brown. Dar Koco a decis să-l pună pe canapea. Nu voia să se bage in treburile lui Brown deși lui Brown îi place să se bage în treburile lui. De asemenea, Koco nu a vrut să audă sau să știe ce va spune fata sau dacă se întâlnea cu Brown, așa că s-a întors cu fața spre canapea și apoi și-a a acoperit o pătura capul până când apelul s-a întrerupe. Koco a rămas nemișcat așa o vreme până când Brown a ieșit din dormitor.
- Dormi din nou? Încearcă să stai treaz sau nu vei putea dormi în noaptea asta, a spus Brown, dar Koco nu a răspuns. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele când și-a dat seama că telefonul său nu mai era în locul în care îl lăsase.
Buzz... Buzz!!!
Din nou se auzit vibrația telefonului. Brown îl ridică și se uită la el înainte de a se întoarce să se uite la Koco care stătea nemișcat. Brown a apăsat apoi să răspundă la apelul fetei și s-a așezat pe canapea pentru a vorbi.
- Ce e, Toffee? Îi spuse Brown fetei, făcându-l pe Koco să strângă strâns pătura. Chiar dacă avea ochii închiși, Koco nu adormise încă. Îl auzea pe Brown vorbind la telefonul.
- Hm, tocmai m-am întors în după-amiaza asta. Ce s-a întâmplat? Întrebă Brown. Koco se întoarse cu spatele spre Brown și apoi deschise ochii în timp ce sprâncenele i se încruntară.
- Nu pot să merg. Nu este convenabil acum. Poate altă dată... um... Bine. Hai să vorbim mai târziu... Pa, a spus Brown și a închis. Înainte de a privi spatele lui Koco cu ochii nemișcați.
- Unde trebuie să mergi? Întrebă Koco răgușit.
- De ce? Întrebă Brown înapoi.
Dacă trebuie să pleci, du-mă acasă, a răspuns Koco fără să se uite la Brown. Brown a oftat înainte să se coboare de pe canapea și să se așeze în spatele lui Koco. Apoi s-a întins între canapea și Koco, făcându-l să se depărteze puțin pentru ai face loc lui Brown.
Brown și-a pus brațul în jurul lui iar cu cealaltă mână își sprijini capul în timp ce se uita la fața lui Koco cu un zâmbet ușor.
- Unde vrei să mă duc dacă tu nu te simți bine, a spus Brown. Deși la făcut pe Koco să se simtă puțin mai bine, tot nu i-a dispărut senzația de arsură din inimă.
- Pot merge acasă să dorm. Voi lua medicamente pentru o zi și febra va dispărea, a spus Koco într-un mod normal. Dar în inima lui, era ciudat de cald.
- Dacă aș fi vrut să te duc acasă, probabil că nu te-aș fi adus aici de la început. Tu nu vei merge nicăieri, vei rămâne aici cu mine. Așa că nu te mai gândi să scapi de mine, a spus Brown cu o voce calmă. Koco a rămas tăcut.
- Când te gândești prea mult, preferi să fii tăcut decât să țipi. Dar dacă ești suspicios de ceva, va trebui să mă întrebi așa îți vei clarifica îndoielile, nu-i așa? Spuse Brown, făcându-l pe Koco să se oprească un pic când Brown a ghicit ce gândea în acest moment, Koco se gândea mult și era sceptic dar ezita dacă ar trebui să întrebe sau nu.
- Nu te mai gândi prea mult, o să-ți explodeze creierul, spuse Brown tachinator pentru că Koco țipa mereu și se certa cu el. Dar acum era tăcut, așa că Brown și-a dat seama imediat că Koco se gândea prea mult. Dacă îl întrebi pe Brown cum și-a dat seama, nu putea spune, dar era ceva ce putea simți în inima lui.
- De ce te-a sunat P’Toffe? Koco se hotărî să întrebe cu o voce răgușită.
- Nu presupune nimic. Nu m-am gândit prea mult pentru la asta. Sunt doar curios, de aceea întreb, a spus Koco din nou. Brown a zâmbit simțindu-se relaxat pentru că Koco a decis să-l întrebe. Asta l-a făcut pe Brown să știe la ce se gândea Koco. Deși spune că nu se gândea prea mult.
😘...
Koco s-a întors imediat să se uite la fața lui Brown, deoarece Brown s-a aplecat brusc și l-a sărutat pe obraz pur si simplu. Koco s-a îndepărtat de Brown dar Brown îi îmbrățișă talia și îl trase mai aproape.
- Ce e în neregulă cu tine? Spuse Koco înainte de a tuși puțin din cauza durerii în gât.
- Nimic, te-am sărut pe obraz, a răspuns Brown cu o expresie normală. Koco se încruntă la el, confuz. Brown râse ușor în gât.
- Eu și Toffee lucrăm împreună. Nu este nimic mai mult decât atât, a spus Brown zâmbind înainte de a folosi mâna care i-a îmbrățișat talia lui Koco pentru a peria ușor părul lui Koco și a-și folosi vârfurile degetelor pentru a-i masa capul pentru al relaxa.
- Hm, își drese Koco glasul. Deși ar dori să întrebe ce fel de muncă este a ales să tacă. Brown își mișcă degetele pe fruntea lui Koco până când acesta începe să adoarmă.
- Ai de gând să dormi din nou? Întrebă Brown cu voce blândă.
- Hm, răspunse Koco în timp ce era pe cale să adoarmă, Brown și-a oprit mâna care îi masa fruntea, făcându-l pe Koco să deschidă ochii confuz pentru că se simțea confortabil.
- Te vei culca când se va întuneca, a spus Brown.
- Dar acum mi-e somn, a spus Koco. Febra și epuizarea l-au făcut să-și dorească să adoarmă. Brown s-a ridicat și l-a tras de braț să stea în șezut.
- Ce vrei să mănânci ceva în seara asta? Întrebă Brown, Koco se mișcă să se sprijine de canapea, apoi ridică perna și o îmbrățișă cu o față obosită înainte de a se întoarce să se uite la Brown.
- Vreau să mănânc supa specială de fălci de pește a tatălui meu, a spus Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească ușor.
- Vrei doar atât? Întrebă Brown doar pentru a fi sigur. Koco dădu din cap acceptând.
- Este și mâncare ușoară disponibilă lângă apartamentul meu, dar tu nu vrei să mănânci. Ești răsfățat, vrei să mănânci lucruri din propria casă. În felul acesta, trebuie să conduc până la tine acasă și să-ți cumpăr? Întrebă Brown cu un zâmbet ușor.
- Depinde de tine. M-ai întrebat dacă vreau să mănânc ceva, așa că ți-am spus... Uhu... Uhu, a spus Koco răgușit și a tușit până când a trebuit să ia paharul cu apă caldă pe care Brown i-l pusese în mână.
- Bine, mă duc să îți cumpăr de mâncare. Vrei să mai aduc și altceva? Îmi poți spune ca să le pot cumpăra imediat, a întrebat Brown în continuare. Koco s-a gândit înainte clătinând din cap.
- Nu pot să-mi dau seama, a răspuns Koco, iar Brown nu a întrebat nimic. S-a ridicat să-și ia telefonul, cheile mașinii și portofelul.
- Întinde-te și uită-te mai întâi la un film. Dacă mai ai nevoie de ceva, sună-mă, a spus Brown din nou. Koco dădu din cap înainte de a se muta să stea pe canapea. Brown a ieșit din cameră pentru a merge la casa lui Koco.
- Chiar te vei duce să-mi cumperi ce vreau să mănânc? Mormăi încet Koco. Nu credea că Brown va merge să-i cumpere mâncare de la restaurantul tatălui său. Koco și-a luat telefonul mobil și l-a pornit pentru că Brown tocmai i-l adusese înainte de a părăsi camera. După ce l-a pornit pe Line a apărut imediat un mesaj, făcându-l pe Koco să realizeze că noaptea trecută, Brown era supărat pe el din cauza mesajul lui Kat. Dar Brown nu a mai pomenit despre asta. Koco crede că Brown trebuie să fi uitat, așa că a fost ușurat că nu a trebuit să răspundă la întrebări prea mult. Koco a deschis și a citit mesajele de pe Line. Unele dintre mesaje erau de la prietenii săi și altele de la Kat. Koco i-a trimis un mesaj fetei.
CoCo💌„Bună Kat.”
KAT 💌 „Bună, P’Koco, ești liber acum?”
CoCo 💌 „Mi-ai trimis un mesaj aseară. Care-i treaba?”
KAT 💌 „Pot să te sun?”
CoCo💌 „Nu, sunt bolnav, mă doare gâtul, nu vreau să vorbesc mult.”
KAT 💌 „Ah chiar! Nu e nimic, am vrut să întreb despre misiunile din joc.”
CoCo💌 „Care misiune.”
A întrebat Koco și fata a răspuns. Koco a vorbit apoi cu fata pentru ai explica despre misiunile din joc o vreme, în timp ce se gândea dacă Brown știa că el și Kat vorbeau doar despre jocuri oare se va enerva?
...........
- Bună tată, bună mamă. Brown a intrat în restaurantul părinților lui Koco și își ridică mâinile în semn de respect.
- Bună! Brown. Dar Koco? A întrebat mama lui Koco.
- Doarme la apartamentul meu. Vrea să mănânce doar supa de fălci de pește făcut de tata. Așa că am venit să i-o cumpăr, a spus Brown zâmbind.
- Trebuia să îl aduci să acasă. Probabil că te-a deranjat destul. În plus acum a trebuit să vi până aici pentru că vrea să mănânce doar supă de pește, a spus tatăl lui Koco cu o voce normală.
- Este în regulă. Tata și mama nu trebuie să-și facă griji pentru Koco. Voi avea eu grijă de el. În plus, în cazul în care nu poate merge la școală. Îl voi ajuta cu studiile. A spus Brown cu o privire și un ton convingător.
- Bine, atunci îl las în grija ta. O să împachetez mâncarea pentru tine. Așteaptă puțin, nu trebuie să o cumperi, a spus tatăl lui Koco înainte de pune caserolele cu supă de pește în pungă pentru fiul său și Brown.
- Hei salut, am auzit-o pe mama spunând că Hia Koco este bolnav, la salutat Gap, care a ieșit dinăuntru.
- Hm, doarme în apartamentul meu. Deci ce câine te-a mușcat de arăți așa? Brown l-a salutat înapoi când a văzut că Gap avea o urmă de parcă ar fi fost lovit.
- Hm, m-a mușcat un grup de câini. Dar nu e nimic. Deci ce faci aici? Întrebă Gap.
- Hia Koco al tău vrea să mănânce doar supa de pește făcut de tatăl său, a răspuns Brown, făcându-l pe Gap să râdă.
- Oh, phi Brown investești atât de mult. Acum a trebuit să conduci până aici ca să iei supă de pește pentru Hia Koco. Nu e prea greu de mulțumit? Întrebă Gap zâmbind.
- Nu, trebuie să am mare grijă de el în acest moment, a răspuns Brown cu un zâmbet ușor, făcându-l pe Gap să-și îngusteze imediat ochii.
- Suspect, s-a întâmplat ceva în timpul inițierii bobocilor? Întrebă Gap curios. Cei doi nu au vorbit foarte tare. Brown a ridicat ușor din umeri și nu a răspuns în timp ce mama lui Koco se apropie de ei.
- Brown, mama ți-a pus cuib de pasăre și pui înăbușit. Poți să-l încălzești pentru mâine să mâncați amândoi pentru că am pus porție dublă, a spus mama lui Koco în timp ce îi întinde lui Brown o pungă cu mâncare.
- Te rog, ai grijă de Koco, Brown. Spuse mama lui Koco zâmbind.
- Da, mamă, nu-ți face griji, răspunse Brown politicos.
- Phi Brown este dispus să facă asta, mamă. Lasă-l în grija lui pentru tot restul vieții sale, spuse Gap în glumă. Brown a zâmbit ușor.
- Îți mulțumesc din nou, Brown, a spus mama lui Koco zâmbind. Brown și-a ridicat mâinile pentru ai saluta pe părinți lui Koco și s-a îndreptat spre mașina lui. El a pus mâncare pe bancheta din spate a mașinii și a condus imediat înapoi la apartamentul lui pentru că nu voia ca Koco să aștepte prea mult.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Brown a sunat în timp ce el se întorcea la apartament. La luat crezând că e Koco care sunat și mai vrea ceva, dar prietenul lui era cel care a sunat.
- Da, ce se întâmplă? Brown a răspuns la apel.
- E în regulă, nici o problemă... Mâine? La început, aveam de gând să iau o pauză dar pisica mea s-a îmbolnăvit, haha... nu e nimic... Bine, o să ne întâlnim mâine. Mă duc în grabă, Brown a vorbit o vreme cu Pakin, apoi a închis înainte de a scoate un oftat de ușurare.
- Va fi bine dacă mâine îl las singur? Brown se gândea în sinea lui pentru că de la ora 9:00 până la 14:00 are un curs important și trebuie să facă un test de fitness. Așa că era îngrijorat să-l lase pe Koco singur în cameră, în loc să stea și să aibă grijă de el așa cum i-a promis mamei. Prin urmare, Brown a trecut pe lângă piață înainte de a ajunge la apartament pentru a cumpăra lucruri și pentru a se aproviziona.
Crak!!!
Deschiderea ușii camerei îl făcu pe Koco, care se uita la film, să ridice puțin capul pentru a se uita și la văzut că Brown a intrat cărând o grămadă de lucruri. Koco se mișcă și se ridică. Brown a pus lucrurile în bucătărie și a mers să îl vadă pe Koco.
- Cum te mai simți? Întrebă Brown, punându-și dosul mâinii pe fruntea lui Koco pentru a-i măsura temperatura.
- La fel, spuse Koco cu o voce joasă.
- Bine, lasă-mă să încălzesc supa de pește. Mama ta ne-a dat multă mâncare, a spus Brown. Koco dădu din cap în semn de acceptare. Și se uită la Brown care se întoarse din nou în bucătărie să-i încălzească supa de pește, cu un sentiment copleșitor în inimă. Nu știe cum să numească sentimentul ăsta. Era un sentiment ciudat în inima lui. Uneori simțea ca o furnicătură în piept, iar alteori era întunecat de confuzie și de o senzație de arsură. Și acum, când lui Brown i-a luat ceva timp să se întoarcă, Koco a simțit un dor ciudat pentru Brown. El a stat și a așteptat un timp, iar în curând Brown iese ținând în mână un castron cu supă de pește pentru a i-l aduce. Koco stătea pe canapea.
- Vreau să mănânc înghețată, P’Brown, s-a prefăcut că spune Koco, dorind să știe dacă Brown îl va răsfăța sau nu.
- Ești nebun? Ești bolnav și vrei să mănânci înghețată, a spus Brown cu o voce aspră. Koco oftă ușor înainte de a lua supă de pește pentru a mânca încet. Brown a mers apoi să-și aducă castronul să mănânce, deoarece mama lui Koco a pus și pentru el.
- Mama ta mi-a dat pui înăbușit și un cuib de pasăre pentru mâine, a spus Brown, iar Koco a dat din cap în semn de aprobare. Cei doi s-au așezat să mănânce în tăcere. După un timp, privirea lui Brown a căzut pe telefonul mobil al lui Koco înainte de a-și aminti ceva.
- De fapt, am vrut să aștept să te faci bine și apoi să vorbesc cu tine. Dar vreau să te întreb ceva, a spus Brown brusc, făcându-l pe Koco să se întoarcă pentru a-l privi nedumerit.
- Ce? Întrebă Koco cu voce joasă.
- Cine e Kat? Întrebă Brown cu o voce calmă, uimindu-l pe Koco pentru că credea că Brown a uitat de asta.
- Hei, acum sunt calm Koco. Dacă erai bine, te-aș fi sugrumat și te-aș fi forțat să vorbești, îl amenință Brown, dar nu strigă la el. Koco pune lingura în castronul.
- E frig, nu-i așa? A întrebat Koco cu severitate.
- Nu te comporta așa ca să te acoperi. Așa cum tu poți să mă întrebi de ce a sunat Toffee. Vreau și eu să știu ce are de vorbit cu tine acea puștoaică pe nume Kat, a întrebat Brown încet. Koco a oftat ușor înainte de a ridica telefonul, a apăsat codul de deblocare și i la dat lui Brown fără să spună nimic. Brown la luat imediat și a intrat pe Line pentru a vedea conversațiile. Brown a citit de la primul mesaj până la ultimul mesaj și apoi s-a întors să se uite la Koco care se uita în tăcere la fața lui.
- Despre ce naiba prosti vorbiți? Nu înțeleg nimic, a mormăit Brown pentru că majoritatea mesajelor pe care le-a văzut vorbeau despre jocuri online. Și nu există deloc mesaje dulci sau de flirt. Probabil erau mai mult tachinări amuzante. Și mesajul pe care l-a văzut Brown aseară în care tânăra i-a cerut lui Koco să o sune Brown a aflat că fata voia să întrebe despre joc.
- Vorbim despre jocuri, a răspuns Koco, luând castronul cu supă de pește pentru a continua să mănânce fără să se uite la Brown. Brown și-a dat seama că l-a înțeles greșit pe Koco. Dar apoi a răsfoit să citească și mesajele altora dar Koco nu a spus nimic.
- Ce fată! E înnebunită după jocul ăla, mormăi Brown.
- Unor fete nu le pasă doar de cosmetice, a răspuns Koco răgușit. De îndată ce a mâncat supa fierbinte gâtul lui s-a simțit o mai puțin dureros.
- Hm, scuze că te-am înțeles greșit, spuse Brown fără să se uite la Koco. Koco se întoarse să se uite ușor la Brown.
- Dar despre ce ți-am făcut, nu regret. Pentru că am căutat o astfel de oportunitate de o lungă perioadă de timp, Brown s-a întors către Koco cu un zâmbet în colțul gurii, făcându-l pe Koco să se încruntă imediat la el.
- De ce ești așa? Întrebă Koco puțin zguduit. Brown i-a dat apoi un pahar cu apă să bea. Koco l-a luat și a băut-o imediat.
- Sunt așa de multă vreme. Dar tocmai ai observat asta, a răspuns Brown, înainte de a da din cap spre castronul de supă de pește al lui Koco.
- Vrei mai mult sau ești deja satul? Întrebă Brown, văzând că castronul era gol.
- Sunt satul, a răspuns Koco. Brown și-a dus bolul și cel al lui Koco în bucătărie. Apoi a mers să aducă medicamentul lui Koco să-l ia.
- Poți să te duci să te ștergi în baie și să te schimbi de hainele. În caz că vei adormi, atunci poți dormi mai mult timp, a spus Brown pentru că acum cerul era deja întunecat. Koco s-a ridicat și a intrat încet în dormitor. Brown a continuat să așeze lucruri din când în când. Era adevărat că lui Koco îi era rău, dar totuși avea puterea să se ridice și să facă ceva.
- Mâine ai vreun curs important? A întrebat Brown când l-a văzut pe Koco ieșind din baie.
- Fiecare curs e important, a răspuns Koco.
- Știu, vreau să spun dacă ai vreun curs sau vreun test de la care nu poți lipsi? Întrebă Brown. Koco clătină din cap.
- Bine, poți dormi aici. O să îți iei o zi liberă de la școală, a răspuns Brown. Koco nu a spus nimic mai departe pentru că nici el nu știa dacă își va reveni până mâine dimineață sau nu.
- Unde vei dormi? În cameră sau dormi o vreme pe canapea? Întrebă Brown.
- Dorm mai întâi pe canapea, a răspuns Koco, iar Brown dădu din cap înainte de a ieși din nou cu Koco în sufragerie. Koco s-a întins pe salteaua pe care Brown a întins-o pe podea în fața canapelei. Brown stătea pe podea lângă el, sprijinindu-se pe canapea. Koco s-a simțit mai confortabil după ce s-a șters și și-a curățat corpul. Efectul medicamentului l-a făcut pe Koco să adoarmă. Brown a văzut că Koco adormise așa că nu voia să-l deranjeze și a decis că în seara asta va dormi aici cu Koco și probabil că nu va merge în dormitor.
Fața lui Brown era ușor încordată când a ieșit din baie dimineața. Brown a venit să facă un duș și să se îmbrace pentru a merge la universitate. Koco nu s-a trezit încă iar asta îl îngrijorează pentru că aseară, Koco avea febră și era neliniștit în somn până când Brown a fost nevoit să se ridice să-l șteargă din când în când. Și Koco părea să adoarmă din nou. Părea că Koco a adormit adânc din nou aproape la 5 dimineața, Brown nu a vrut să-l lase pe Koco să doarmă singur. Brown a ieșit din dormitor după ce s-a îmbrăcat iar Koco tocmai a deschis ochii.
- Ce mai faci? Întrebă Brown.
- Sunt amețit, răspunse Koco răgușit. Brown a oftat greu de parcă febra lui Koco ar fi avut fluctuații intermitente.
- Astăzi nu trebuie să mergi la școală. Dormi aici, a spus Brown. Koco dădu din cap acceptând
- Mergi la scoală? A întrebat Koco când a văzut că Brown era în uniformă de student
- Hm, am un examen, dar mă întorc imediat ce voi termina. Probabil după prânz. Te poți trezi? Întrebă Brown, apoi se gândi să se blesteme în inima lui pentru că aducându-l pe Koco în apartamentul său acum va trebui să rămână singur. Dacă Koco ar fi acasă, i-ar fi avut pe părinții săi să aibă grijă de el. La început, Brown a intenționat să aibă grijă de Koco dar acum este blocat de acest examen brusc.
- Bine. Atunci du-te, răspunse Koco și încercă să se ridice. Brown oftă ușor. El a mers în bucătărie pentru ai aduce pui înăbușit și orez aburit lui Koco, apoi pregăti medicamentele și apa pentru a le lua după ce mănâncă.
- Puiul înăbușit este în oală. La prânz, pune-l în cuptorul cu microunde și încălzește-l. Cuibul de pasăre este la frigider. O să îți pun niște fructe aici. Și nu uita să îți iei medicamentul după masă. Aa, dacă e ceva, sună-mă imediat, înțelegi? Koco dădu din cap pentru că nu voia să spună mare lucru.
Brown stă și așteaptă ca Koco să-și termine mai întâi mâncarea și să ia medicamentele apoi a ieși din apartament și merse direct la universitate. Ieșind puțin mai târziu el nu a mai rămas blocat mult timp în trafic.
După ce Koco a luat micul dejun și a luat medicamentele, s-a ridicat și a mers la baie să simțindu-se puțin epuizat, apoi și-a schimbat hainele și a continuat să doarmă.
Brown a coborât din clădirea școlii cu Pakin la prânz.
- Unde vrei sa mănânci? Întrebă Brown.
- La cantină. Mi-am făcut o întâlnire cu Phai, a răspuns Pakhin, Brown se uită la fața prietenului său și zâmbi batjocoritor.
- Nu îl vei lăsa să se îndepărteze de tine, nu-i așa? L-a tachinat Brown, Pakin a zâmbit ușor.
- L-ai mâncat pe nong al tău? A întrebat Brown cu curiozitate.
- Nu mă grăbesc ca tine. Să nu crezi că dacă nu sunt prea curios, nu știu sau nu văd nimic. Știu totul, a spus Pakhin. Brown ridică ușor din umeri, indiferent.
- Ți-am pus o întrebare și tu răspunde-mi, a continuat Brown.
- Nu vreau să-l grăbesc pe Phai. Dacă nu este pregătit, pot să aștept, a spus Pakin direct.
- Ești un domn, l-a tachinat din nou Brown. Pakin zâmbi ușor. Apoi au mers împreună la cantina facultății. Când au ajuns îl văzu pe Ji stând acolo așteptând. Brown se uită ușor la fața lui Pakhin și se îndepărtă pentru ca Pakin să vorbească singur cu Ji.
Brown și-a luat telefonul mobil și l-a sunat pe Koco. Nu s-a putut abține să nu-și facă griji pentru Koco. Nu știa dacă Koco se trezise la prânz și își luase medicamentele până acum. Brown a sunat de mai multe ori dar Koco, nu a răspuns, ceea ce l-a făcut pe Brown să-și încordeze puțin fața. El voia să se întoarcă imediat înapoi să-l vadă, dar trebuia dea un examen după-amiaza.
Crak...
Ușa apartamentului lui Brown a fost deschisă după-amiaza. Dar nu a trezit deloc persoana adormită. Koco își puse o pătură peste cap și se întoarse cu spatele la ușa camerei.
- Hmm, phi Brown nu ai mers la cursuri? Se auzi o voce de fată. Dar Koco încă dormea. O fată în uniformă de liceu de la o școală internațională privată se strecoară încet în cameră și merse spre persoana ghemuită sub pătură înainte...
- Phi Brown, tânăra a strigat numele lui Brown cu voce tare și s-a aruncat imediat peste persoana de sub pătură.
- Au! Koco a tresărit și sa plâns cu voce tare pentru că a fost șocat să fie atacat așa în timp ce dormea.
- Trezește-te, de ce nu te-ai dus azi la școală? A întrebat fata înainte ca Koco să înlăture pătura și să se uite la cea care stătea acum întins deasupra lui.
- Cine ești tu? Aceasta nu este camera lui phi Brown? Fata însăși a strigat șocată când a văzut că persoana pe care o tachinase și pe care sărise nu era Brown. Koco tuși puțin. Apoi s-a miscat să se ridice cu o față obosită.
- Aceasta este camera lui Brown, spuse Koco răguşit. În acest moment, fata s-a dat înapoi în stare de șoc.
- Atunci cine ești? Cum ai intrat aici? Phi Brown, unde este? Phi Brown... phi Brown? Fata și-a luat libertatea de a intra în dormitor pentru a-l găsi pe Brown făcându-l pe Koco să se uite surprins la față și întrebându-se cine este ea mai exact de poate intra în camera lui Brown. Când fata nu l-a putut găsi pe Brown și-a întors în sufragerie.
- Phi Brown s-a dus la facultate. Stai puțin, Imediat ce Koco a terminat de vorbit, ușa camerei a fost deschisă. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele când a văzut-o pe fată.
- Hei Bam, ce cauți aici? Întrebă Brown surprins.
Capitolul 18
- Phi Brown, tânăra a sărit imediat să-i îmbrățișeze brațul fratelui ei când a văzut că acesta intrase în cameră.
Koco stătea și el și se uită la fața lui Brown cu o expresie calmă. Brown închise ușa camerei și apoi se întoarse să se uite la fată.
- Ce faci aici? Întrebă Brown din nou.
- Am venit să te văd. Dar am întâlnit pe cineva pe care nu-l cunosc, spuse fata în timp ce îl privea suspicioasă pe Koco.
- De ce nu m-ai sunat mai întâi să-mi spui că vii? Nu ai avut curs azi? Întrebă Brown, părând puțin aspru înainte de a veni la Koco, urmat de tânăra care îl îmbrățișează de braț. Brown întinse mâna pentru a verifica temperatura lui Koco. Dar Koco s-a întors pentru că tânăra se uita la el cu suspiciune. În plus, Koco încă nu știa cine era fata. Brown ridică din sprâncene la reacția lui Koco.
- Astăzi am terminat mai devreme așa că am vrut să îți fac o surpriză, a spus fata.
- De ce nu ai răspuns la apel? Întrebă Brown.
- Când m-ai sunat? A întrebat fata. Brown oftă ușor.
- Nu te-am întrebat pe tine, l-am întrebat pe Koco. De ce nu ai răspuns? Întrebă Brown din nou.
- Am dormit, răspunse Koco scurt cu o voce răgușită. Bam se uită alternativ la cei doi bărbați.
- Te-ai trezit la prânz? Întrebă Brown. Privirea lui era fixată pe chipul lui Koco. Koco a clătinat din cap, făcându-l pe Brown să-și încrunte sprâncenele.
- De ce nu ai mâncat? Ți-am pregătit totul. Trebuie să iei și medicamentele. Brown l-a certat imediat când a aflat că Koco nu mâncase încă prânzul. Koco s-a uitat la Brown pentru un timp pentru că încă nu știa cine era fata care îl ținea de braț pe Brown.
- Phi Brown, e prietenul tău? A întrebat fata. Brown oftă ușor realizând că încă nu i-a prezentat pe cei doi unul altuia. Când se uită la ochii lui Koco, știa că era oarecum suspicios.
- El e Koco juniorul meu, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin simțindu-se tulbure în inima lui că Brown l-a prezentat ca fiind doar juniorul său, în timp ce în realitate, i-a cerut să-i fie soție. Acest lucru l-a făcut pe Koco să creadă că această tânără fată trebuie să fie foarte importantă pentru Brown poate de aceea nu voia ca ea să știe care este relația lor.
- Koco, ea este Bam, sora mea mai mică, a spus Brown. Koco s-a oprit imediat când a aflat că această fată de liceu era sora lui Brown. Pentru că Koco nu l-a cunoscut înainte pe Brown nu știa că are și o soră mai mică. Apoi și-a dat seama că nu știe multe despre familia lui Brown, dar Brown știa totul despre familia lui.
- Sora ta mai mică? Întrebă Koco răgușit. Brown dădu din cap în semn de acceptare înainte de a se întoarce către sora lui.
- Bam, du-te și stai pe canapea. Ți-a deschis Koco ușa? A întrebat-o Brown pe sora lui. Fata a fost de acord să stea pe o altă canapea.
- Nu, am folosit cardul de acces pentru a o deschide singură, a spus fata. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- De unde ai luat cardul de acces? Întrebă Brown cu o voce severă.
- Când am venit la apartamentul tău luna trecută, am luat în secret cardul de rezervă. Am vrut doar să vin să te vizitez. Nu fi atât de aspru, a spus fata cu o voce rugătoare când și-a văzut frate mai mare privind-o cu ochi de reproș.
- Nu e frumos deloc, Bam. Dă-mi cadrul înapoi chiar acum, i-a spus Brown surorii sale. Bam i-a dat înapoi cardul lui Brown cu o expresie tristă. Koco se mișcă să se ridice, făcându-l pe Brown să se întoarcă din nou spre el.
- Unde te duci? Întrebă Brown imediat.
- La baie, a răspuns Koco înainte de a merge încet spre baia din dormitorul lui Brown.
- Phi... Bam își strigă fratele cu o voce tristă.
- Stai aici și așteaptă. Nu pleca. Vin într-un minut, îi ordonă Brown surorii sale pe un ton serios. Apoi l-a urmat pe Koco în camera lui. Koco intrase în baie. Brown s-a așezat apoi pe marginea patului să aștepte să iasă Koco. După un timp, Koco a ieșit cu o privire obosită și l-a văzut pe Brown stând și așteptându-l
- De ce nu ai mâncat? Ești bolnav, Koco, a întrebat Brown îngrijorat. Dar nu foarte sever.
- Am spus că am dormit și nu mi-am dat seama de ora, a răspuns Koco cu o voce ușor iritată pentru că era enervat că Bam a sărit peste el să-l trezească pentru că a crezut că e Brown.
- Ce ai vorbit tu și Bam? Întrebă Brown, surprinzând supărarea lui Koco.
- N-am spus nimic. Sora ta a sărit peste mine crezând că ești tu, a spus Koco direct. Brown și-a ridicat sprâncenele și s-a ridicat imediat și l-a verificat pe Koco.
- Deci, unde te doare? Spune-mi? Bam ar fi trebuit să se uite cu atenție mai întâi, la naiba, mormăi Brown, făcându-l pe Koco să se uite surprins la Brown.
- Sunt în regulă. Doar o mică lovitura, a răspuns Koco și a vrut că iasă din cameră. Dar Brown l-a tras înapoi primul. Un braț s-a înfășurat în jurul taliei lui Koco pentru a-l face să stea în poală, iar cealaltă mână a fost ridicată pentru a-i acoperi fruntea.
- Corpul este încă cald. Îți voi încălzi mâncare că să mănânci și să-ți iei medicamentele, a spus Brown pe un ton serios. Koco dădu din cap în semn de acceptare dar Brown încă îmbrățișa talia lui Koco.
- Ce s-a întâmplat? A întrebat Brown când a simțit că Koco avea din nou ceva în minte. Koco oftă ușor. Nici el nu se înțelege pe sine și de ce trebuie să îi arate aceste simptome lui Brown că are unele îndoieli.
- Ea este într-adevăr sora mea mai mică. Vrei să te uiți la cartea ei de identitate? Spuse Brown, gândindu-se că Koco nu a crezut că Bam era de fapt sora lui.
- Cred că este sora ta, a răspuns Koco.
- Așadar, dacă există ceva de care te nemulțumește, spune-o cu voce tare, a spus Brown. Koco oftă puțin.
- Acum îmi dau seama că nu știu nimic despre tine. Nu am știut niciodată câți frați ai sau unde este casa ta familiei tale. A vorbit Koco cu o voce răgușită. Brown a zâmbit ușor când și-a dat seama ce avea Koco în minte.
- Dacă vrei să știi, doar întreabă. Nu am nimic de ascuns. Suntem 3 copii în familia. Eu sunt al doilea copil. Am un frate mai mare pe care îl cheamă Bas sunt eu și Bam, cea mai mica. Bas lucrează în prezent. Cât despre Bam, ea este la liceu și anul viitor, va merge la facultate, a spus Brown. Koco asculta în tăcere.
- Hm, îşi drese Koco glasul.
- Știi cât de mult îmi pasă de tine? Când nu ai răspuns la telefon, am crezut că ți s-a întâmplat ceva. Eram atât de îngrijorat, a spus Brown. Koco s-a simțit puțin mai bine când a auzit cuvântul grija de la Brown.
- Nu l-am auzit. Chiar și sora ta mai mică a deschis ușa și a intrat și tot nu am auzit nimic până când a sărit peste mine, a răspuns Koco, Brown oftă ușor.
- Cum te simți? Mai ai dureri de cap sau amețeli? Brown a întrebat imediat despre starea lui Koco. Koco dădu din cap în semn de acceptare.
- Sunt amețit, a răspuns Koco, înainte de a-și sprijini fruntea pe umarul puternic al lui Brown de parcă ar fi vrut să fie răsfățat. Brown i-a mângâiat ușor capul lui Koco și i-a sărutat tâmpla simțindu-se fericit.
- Hai să ieșim să mâncăm, apoi iei medicamentul și mergem la culcare împreună, spuse Brown, iar Koco dădu din nou din cap înainte ca cei doi să părăsească camera și să vadă privirea lui Bam.
- Ai mâncat ceva? A întrebat-o Brown pe sora lui.
- Nu încă. Mi-e foame, spuse Bam, dar ochii ei încă se uitau la Koco.
- Atunci hai să mâncăm împreună, a răspuns Brown înainte de a intra în bucătărie. Koco s-a întors să se așeze pe podea, unde a continuat să se întindă. Brown a intrat în bucătărie pentru a încălzi mâncarea și Bam l-a urmat.
- Phi Brown, și-a strigat fata fratele mai mare.
- Ce este? Întrebă Brown înapoi.
- Phi Koco, cine este mai exact? De ce a venit să doarmă aici? De obicei nu-ți place ca cineva să vină aici, nu-i așa? Întrebă fata curioasă. Pentru că Brown nu și-a lăsat niciodată prietenii să vină în apartament doar cei mai apreciați au venit. Dar de data asta a lăsat pe cineva să doarmă în camera lui și asta când el nu era acasă. Acest lucru a făcut-o foarte suspicioasă pe tânără.
- Nu se simțea bine. Tocmai ne-am întors din călătoria pentru inițierea bobocilor. Este vina mea că s-au îmbolnăvit, așa că trebuie să îmi asum responsabilitatea pentru asta. Dar când intri de ce nu te uiți mai întâi bine cine doarme? Cum poți să sari pe el așa? E bolnav, a spus Brown pe un ton serios, certându-și sora. Acest lucru a făcut-o pe Bam și mai suspicioasă.
- Cine ar știe că ai lăsat pe cineva să doarmă în camera ta? a răspuns Bam, Brown doar a oftat ușor și a rugat-o pe sora lui să-i dea două farfurii cu orez. Brown împarte mâncarea în două farfurii. I-a dat o farfurie surorii sale și una era pentru Koco. Brown a separat mâncarea pentru că nu voia ca Bam să ia febra de la Koco.
- Stai aici și mănâncă. Îi voi da mai întâi această mâncare lui Coco, a spus Brown înainte de a duce farfuria cu mâncare lui Koco în sufragerie, lăsând-o pe fată singură în bucătărie. El a adus mâncarea și a pus-o pe masa de sticlă.
- Și sora ta? Întrebă Koco.
- Ea este în bucătărie, poți să mănânci ca să poți lua medicamentul, a spus Brown. Koco s-a așezat apoi să mănânce orez și pui înăbușit. După ce a băut supa, gâtul lui era mai puțin dureros. Brown a luat o cârpă și a înmuiat-o în apă. Apoi a șters fața și gâtul lui Koco pentru a se simți mai bine în timp ce Koco stătea și mănâncă.
- Phi Brown! Vocea tinerei a răsunat în timp ce mergea spre fratele ei. Brown și-a oprit imediat mâna care ștergea gâtul lui Koco.
- Ce? Întrebă Brown înapoi pe un ton normal. Koco se uită și el la Bam.
- Chiar te întreb, ce se întâmplă cu tine și phi Koco? De ce ai grijă de el în felul asta? Bam l-a întrebat direct. Bam are o legătură destul de puternică cu Brown. Brown scoase un oftat obosit. De asemenea, Koco a vrut să știe dacă Brown îndrăznește să-i spună surorii sale sau nu.
- Nu este o chestiune de copii, răspunse Brown.
- Eu nu mai sunt un copil. Eu vreau să știu. Phi Brown trebuie să-mi spună chiar acum. Eu nu te-a văzut niciodată să ai grijă de cineva așa până acum, a vorbit fata mai tare și curiozitate dar sprâncenele ei erau încruntate.
- Ce vrei să știi? Întrebă Brown indiferent.
- Vreau să știu dacă phi Brown și phi Koco sunt la fel ca orice junior și senior? Atunci eu nu mă mai gândesc prea mult. Dar dacă sunteți într-o relație... că un cuplu gay, atunci eu nu pot accepta asta, a spus fata direct, făcându-l pe Coco să se oprească puțin. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- De ce nu poți accepta asta? Ei bine, fratele tău și Koco se întâlnesc. Ce problemă ai? Brown a întrebat-o pe sora lui înapoi. La început, nu a vrut să-i spună pentru că nu l-a dus pe Koco să-l prezinte acasă, așa că nu a vrut ca sora lui să știe mai întâi. Dar când sora lui l-a întrebat, a vrut să fie sincer.
- Nici vorbă, phi Brown, cum te poți întâlni cu un bărbat? Eu nu voi accepta! A strigat fata făcându-l pe Koco să se îndepărteze imediat
- Bam... Brown era pe cale să vorbească cu sora lui.
- Poți să-ți duci sora în alt loc să vorbiți? Dacă nu, atunci pot să mă întorc să dorm acasă. Mă doare capul, îl întrerupse Koco primul. Brown oftă ușor.
- Bam, hai să vorbim în cameră, i-a spus Brown surorii sale și a tras-o pe Bam în dormitor.
Koco s-a întins pe podea în fața canapelei epuizat având o expresie ușor încordată pe față.
- De ce trebuie să vorbim despre asta în dormitor, phi Brown? De ce trebuie să asculți ce spune el? Strigă Bam în timp ce Brown se uită la sora lui cu ochi fioroși.
- Nu folosi genul ăsta de ton cu mine, Bam, și-a certat Brown sora cu voce calmă, făcând-o pe fata să se oprească puțin înainte de a se așeza supărată pe pat.
- De ce lui phi Brown trebuie să-i placă bărbații? Majoritatea oamenilor cu care te-ai întâlnit erau femei, a întrebat tânăra.
- Este vorba despre sentimentele mele. Prin urmare, fie că mă întâlnesc cu o femeie sau cu un bărbat, este dreptul meu, Bam, a spus Brown direct.
- Dar eu nu vrea ca fratele meu să fie cu un bărbat. Ce ți-a făcut tipul ăla de te-a determinat să te întâlnești cu el, Phi? Ce e atât de bun la a întrebat fata din nou.
- Dacă este bun sau rău această chestiune, Bam trebuie să-l cunoască pe Koco mai întâi pentru că, chiar dacă ți-aș spune, oricum nu ai crede. Singura modalitate este de a-și demonstra bunătatea, atâta tot. I-a explicat Brown surorii sale.
- Eu oricum nu înțeleg. Eu nu pot accepta, iar eu cred că nici mama nu poate accepta. Phi Brown, i-ai spus mamei despre asta? A întrebat fata.
- Încă nu, răspunse Brown direct.
- Dar voi găsi ocazia să îi spun și mamei noastre, a spus Brown făcând ochii fetei să se mărească puțin.
- Phi Brown dacă spui asta înseamnă că ești serios în privința lui? A întrebat fata imediat.
- Da, răspunse scurt Brown. Tânăra își mușcă buza.
- Nici vorbă, eu nu voi renunța. Eu îi voi spune mamei și tatălui. Phi Brown pregătește-te să-ți ceri scuze mamei, a spus fata furioasă înainte de a ieși grăbit din dormitor. Koco și-a ridicat capul să se uite puțin la fata care a ieșit. Tânăra a mers și se opri lângă locul unde dormea Koco cu Brown în urma ei.
- Eu nu-ți voi permite să fii cu fratele meu, amintește-ți asta, țipă Bam către Koco și se îndreptă repede spre ușa camerei.
- Cum ai de gând să te întorci? Brown a urmat-o și a întrebat-o pe sora lui.
- Taxi! Strigă fata. Brown rămase nemișcat.
- Cred că ar trebui să-ți urmezi sora. Cum poți să o lași să ia un taxi singură înapoi? Spuse Koco răgușit. Brown se întoarse ezitant către Koco.
- Tu stai aici. Nu fugi și nu pleca acasă, înțelegi? Ordonă Brown pentru că îi era teamă că Koco va pleca.
- Nu vreau să fug, vreau să dorm, a spus Koco. Brown a luat apoi în grabă cheile mașinii și și-a urmat imediat sora. Koco oftă ușor și și-a ridicat brațele deasupra frunții. Koco avea destule lucruri la care să se adapteze, la care să se gândească și de care să fie confuz doar pentru o simplă relație. Dar când a aflat că sora lui Brown nu a putut accepta acest lucru l-a făcut pe Koco să se gândească și mai mult.
- Și oare tata și mama vor accepta asta? Bolborosi Koco pentru sine încet înainte de a adormi în timp ce te uiți la televizor.
Brown s-a întors în camera lui pe la ora 18:00 după ce și-a lăsat sora acasă. Părinții lui știau că s-a certat cu sora lui dar ei încă nu știu despre ce era vorba pentru că Bam a fugit în camera ei fără să spună nimic și nici el nu a vrut să le spună părinților săi momentan. Mai întâi a vrut să înțeleagă mai multe sentimentele lui Koco. Apoi va vorbi cu el despre prezentarea lui părinților săi. Brown scoase un oftat greu. Știa foarte bine că Bam era așa pentru că era mai atașată de el decât de fratele ei mai mare. Dar nu știa dacă Koco va înțelege. Brown deschise ușa și văzu că Koco încă dormea pe salteaua din fața canapelei. Brown scoase un oftat de ușurare pentru că se gândea că Koco pleca acasă. Brown se apropie și se întinse lângă el și îl îmbrățișă din spate. Koco tresări și se întoarse să se uite la persoana din spatele lui.
- Credeam că cineva va sări din nou peste mine, mormăi Koco. Brown a zâmbit ușor. Apoi a sărutat ușor gâtul lui Koco, făcându-l să-și micșoreze gâtul
- Nu o să sar doar pe tine, spuse Brown, cu nasul încă băgat în ceafa lui Koco. Koco scoase un oftat mic.
- Phi Brown, îi spuse Koco cu o voce joasă și cu ambele sprâncene încruntate.
- Hmm, răspunse Brown în gât.
- Cred că relația dintre tine și mine... Este imposibilă, spuse Koco, făcându-l pe Brown să se oprească puțin apoi bărbatul înalt se mută imediat să se ridice.
- De ce? Din cauza surorii mele? Întrebă Brown serios. Koco s-a ridicat puțin în sus, cu o expresie obosită din cauza febrei.
- Parțial, dacă nici măcar sora ta mai mică nu poate accepta. Atunci, cum rămâne cu familia ta și familia mea, vor putea ei să accepte? Întrebă Koco, cu uitându-se în gol.
- Dar tu? Poţi să accepţi relația noastră? Întrebă Brown înapoi. Koco a rămas tăcut un pic înainte de a se întoarce în cealaltă parte.
- Dacă nu aș accepta, aș veni să stau cu tine aici? Spuse Koco cu o voce joasă. Asta l-a făcut pe Brown să zâmbească de satisfacție.
- Hai să lăsăm deoparte problemele familiale deocamdată. Trebuie să găsesc o modalitate prin care să ne accepte. Pentru că, o să accepte. Dar lucrul care contează cel mai mult pentru mine ești tu. Relația noastră, e ca și cum ți-o impun, chiar dacă probabil nu ți-ai dorit asta de la bun început. Dar când spun asta, să nu crezi că te voi lăsa să pleci. Vreau doar să înțelegi și să afli mai multe despre relația noastră mai întâi. Vreau să fii sigur că tu și cu mine putem fi împreună și ne putem iubi. Abia atunci te voi duce să înfrunți problemele noastre familiale. Dar cred că nu îndrăznești să continui cu mine pentru că ți-e teamă că Bam nu va putea accepta, nu-i așa? Brow a vorbit într-o serie de cuvinte. Koco a rămas nemișcat din momentul în care a auzit cuvântul iubire rostit de Brown. Chiar dacă era doar o explicație, inima lui Koco i-a tresărit ciudat. Brown l-a îmbrățișat Koco își îngropă capul în pieptul lui Brown.
- Ai puțină încredere în mine, a spus Brown serios.
- Nu știu, Phi, spuse Koco încet. Sincer, Koco a fost uluit de seriozitatea cuvintelor lui Brown chiar acum.
- Nu-i nimic, trebuie să fim împreună mult timp, știi, a răspuns Brown. Koco nu putea decât să ofteze ușor.
- O să îți fac terci pentru ca să mănânci și să iei medicamentele, spuse Brown și Koco dădu din cap ușor. Brown s-a ridicat și a intrat în bucătărie. Koco stătea în același loc și se gândi la cuvintele anterioare ale lui Browm.
Dimineața
- Ești sigur că poți merge? Cred că ar trebui să te odihnești pentru o altă zi, a întrebat Brown în dimineața noii zile. Koco se simțea puțin mai bine așa că voia să meargă la facultate.
- E în regulă, Phi, nu vreau să pierd cursurile, răspunse Koco. Brown stătea încă în fața lui, cu o privire îngrijorată pe chip.
- Te porți ca și cum aș fi o femeie fragilă. Să fiu sincer nu-mi place, s-a plâns Koco. Brown oftă ușor.
- Bine, bine, dar dacă te simți rău, nu te forța. Du-te la culcare în infirmeria facultății. Sau sună-mă și o să te aduc înapoi, ordonă Brown. Koco dădu imediat din cap.
- Astăzi tu și cu mine avem pauza de prânz împreună. Vino să mănânci cu mine. Îți pregătesc medicamentele. Mănâncă și te vei face bine repede, i-a ordonat Brown lui care Koco care a dat din nou din cap.
- Nu mă lăsa să aflu că te forțezi să faci ceva dincolo de puterile tale. De asemenea, uită-te la starea ta fizică, a continuat Brown să vorbească.
- De ce ești așa de morocănos? Mormăi Koco. Brown se uită la Koco cu ochi fioroși. Dar Koco s-a prefăcut că nu vede.
- Atunci du-te și șterge-te. Te poți schimba. Mă duc să pregătesc micul dejun, a spus Brown.
- Hm, își drese Koco glasul înainte ca Brown să plece. Koco s-a dus la baie. E bine că Koco avea cămașa de student în geantă. Brown luase rufele pentru a le spăla și i-o adusese înapoi. Koco s-a simțit puțin lipicios, așa că a făcut un duș cald și a ieșit să se îmbrace înainte de a-l căuta pe Brown în bucătărie.
- Mă duc să-mi văd prietenii, Phi, îi spuse Koco lui Brown în timp ce cobora din mașină după ce Brown parcase la locul lui obișnuit. Dar Brown era încă încruntat. De fapt, fața lui era încruntă de când luase micul dejun cu Koco.
- Phi Brown, am făcut foar un duș. Nu este mare lucru, nu-i așa? Am făcut un duș fierbinte nu am făcut un duș rece, s-a plâns Koco, furios, pentru că s-a certat cu Brown pentru că a făcut un duș în această dimineață.
- Bine, du-te la prieteni tai și nu uita ce ți-am spus. Spuse Brown pe un ton aspru. Koco dădu din cap și a plecat să-și găsească imediat prietenul.
- Vrei să fii tată sau vei fi... Mormăi Koco pentru sine, dar a trebuit să se oprească brusc din vorbit. Fața i se încinse când se gândea la ce avea să spună în continuare.
- Salut, ești bine? Vocea lui Tim sună mai tare când îl văzu pe Koco apropiindu-se de el.
- Puțin, a răspuns Koco și s-a așezat lângă prietenul lui.
- Fața ta încă nu arată atât de bine. De ce nu-ți mai iei o zi liberă? Întrebă Tim într-un mod normal. Nu voia să întrebe despre el și Brown pentru că nu voia ca prietenul lui să se simtă inconfortabil. Se gândea că dacă Koco ar fi vrut să ii spună, i-ar fi spus el însuși.
- Nu vreau să ratez școală mult timp. Dar echipamentul împrumutat l-ai returnat deja, nu? L-a întrebat imediat Koco pe prietenul său.
- Da, totul s-a aranjat, nu-ți face griji, a răspuns Tim înainte ca ceilalți prieteni să i se alăture și să meargă la cursuri.
- Hai să mâncăm afară, bine? A oferit unul dintre prieteni, în pauza de prânz.
- O să mănânc la cantină. Nu vreau să merg nicăieri. Spuse Koco cu o expresie normală. Tim își aruncă o privire ușoară la față lui Koco.
- Oh, Ko nu și-a revenit încă. Deci probabil că nu vrea să meargă prea departe, a spus Tim, așa că prietenii lui au fost de acord să vină să mănânce împreună la cantina facultății.
De îndată ce au intrat în cantină, Koco l-a văzut pe Brown așteptând împreună cu ceilalți prieteni, cu excepția lui Pakhin. Prietenii lui Koco își ridica mâinile pentru a saluta grupul lui Brown. Brown se uită la Koco și apoi dădu din cap să stea lângă el.
- Poți să stai cu mine. Este mult spațiu liber, a spus Brown, așa că grupul lui Koco s-a împrăștiat pentru a cumpăra mâncare.
- Ce vrei să mănânci? Brown l-a întrebat pe Koco încet după ce Koco s-a așezat lângă el.
- Mă duc să-mi cumpăr eu, a răspuns Koco, Brown se uită calm la el înainte de a da din cap. Știa că în fața altora, Koco nu vrea ca el să se comporte ca și cum ar fi slab și nu ar putea face nimic. Deși Brown era dispus să facă orice pentru el. Koco s-a ridicat să își cumpere mancare și s-a așezat din nou să mănânce lângă el. Ceilalți prieteni ai lui s-au așezat împreună și au vorbit între ei.
- Brown, a strigat o voce de fată, făcându-l pe Brown și pe toți ceilalți să se întoarcă să se uite la ea. Koco a înghețat puțin când a văzut că era Toffee. Brown se uită puțin la Koco care s-a întors pentru a continua să mănânce
- Ce e, Toffee? Întrebă Brown înapoi.
- Ei bine, am ceva de discutat cu tine. Te întrerup? A întrebat fata. Brown a clătinat din cap și a zâmbit.
- Poți vorbi, răspunse Brown. Unii dintre prietenii lui Brown s-au uitat la Koco, iar alții au început să-l tachineze pe Brown.
- Hm, putem vorbi în altă parte? Spuse ea zâmbind.
Capitolul 19
Koco se uită puțin suspicios la fața lui Brown.
- Ești aici să vorbești despre munca, nu-i așa? Întrebă Brown înapoi. Fata dădu din cap în semn de acord. Brown avea o expresie ușor ezitant pe față.
- Hm, bine, atunci hai să ne întâlnim după-amiază la studioul lui P’ Win, a răspuns Brown. Fata a zâmbit larg.
- Da, termin cursurile la ora 15:00. Pot sa te aștept. Tu termini la 16:00, nu? Așa putem merge împreună, a spus fata.
- Da, mulțumesc că mi-ai spus, a răspuns Brown, iar fata a zâmbit și a părut că ar fi vrut să spună altceva, dar în cele din urmă nu a vorbit. Fata a plecat să se întoarcă la prietenii ei. Cât despre Brown, a continuat să mănânce.
- A venit aici doar ca să vorbească despre asta? A întrebat sarcastic prietenul lui Brown. Brown a zâmbit și nu a spus nimic. Se uită la Koco și l-a văzut stând și mâncând în liniște.
- Încă mai acceptați slujbe? A întrebat un alt prieten al lui Brown. Brown dădu din cap în semn de aprobare.
- Da, răspunse Brown zâmbind. Asta l-a făcut pe Koco să fie foarte curios ce făceau mai exact Brown și Toffe.
- Eşti sătul? Întrebă Brown imediat, văzându-l pe Koco că a pus jos lingura și luă niște apă să bea.
- Hm, îşi drese Koco glasul.
- Ia medicamentul ți-l-am pun în buzunar, a spus Brown, făcându-le ochii prietenilor și ai lui Koco să primească cu curiozitate și interes. Koco a scos pastilele din geantă și le-a luat.
- Se mai simte rău? Prietenul lui Brown a întrebat pentru că știa că Koco era bolnav, deoarece în ziua de întoarcere din Ao Manao, Koco a călătorit cu seniorii din anul trei.
- Da, încă se mai simte rău, a răspuns Brown făcându-și prietenii să zâmbească.
- Vorbești de parcă tu ești cel care are grijă de el? Prietenul lui Brown l-a tachinat.
- Oh, da, a răspuns Brown direct, făcându-i puțin derutați pe prietenii lui Koco. Koco s-a încruntat imediat, dar nu a spus nimic. Prietenii lui au stat să mănânce și apoi și-au luat rămas bun de la seniori pentru a merge la clasă. Brown l-a tras pe Koco de lângă prietenii săi pentru a discuta în privat.
- Ce s-a întâmplat? Întrebă Koco.
- Ce e în neregulă? Du-te la culcare la infirmerie. După ce termin cursurile vin și te trezesc, a spus Brown. Koco se simțea obosit. O parte din aceasta se poate datora și efectelor medicamentelor.
- Hm, și eu vreau să dorm, spuse Koco categoric. După-amiaza, Koco a avut o lecție de fotbal. El a crezut că nu ar putea alerga pe teren. Așa că ar vrea să doarmă o vreme în infirmeria facultății.
- Atunci lasă-mă să te trimit. Du-te și spune-le prietenilor tăi. O să le spun și eu prietenilor mei, a spus Brown serios. Koco s-a dus să le spună prietenilor săi că merge să doarmă la infirmerie. Brown s-a scuzat și el să îl ducă pe Koco la infirmerie. Brown și Koco se îndreptară spre infirmeria facultății.
- Unde te duci în seara asta? a decis Koco să întrebe. Brown se întoarse să se uite ușor la Koco.
- Să-mi termin treaba, a răspuns Brown, Koco a ezitat puțin dacă ar trebui să mai întrebe sau nu. Voia să știe ce slujbă făcea Brown.
- Trebuie să vii și tu cu mine. Nu te voi lăsa să te întorci singură. Nu-ți face griji, nu voi sta mult la muncă. Mă poți aștepta? Întrebă Brown îngrijorat pentru că a văzut că Koco nu se simțea bine.
- Ce muncă faci? Întrebă Koco.
- O ședință foto. Cineva ne-a angajat pe mine și pe Toffee ca modele pentru marca lor de îmbrăcăminte. Am acceptat-o doar pentru distracție, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să înțeleagă că jobul despre care vorbea Brown era o ședință foto.
- Vrei să mă iei cu tine, glumești cu mine? Întrebă Koco înapoi.
- Nu, există un loc unde să stai și să aștepți. Îmi fac griji pentru tine. Dar dacă nu poți aștepta, atunci o să te duc mai întâi la apartament. A spus Brown, dar Koco a vrut să vadă cum lucrează Brown și Toffe.
- Nu-i nimic, pot să aștept. Dacă nu poți să mă lași să mă întorc la casa mea, fie să vin să te aștept? Koco a ghicit despre alegerile lui Brown, așa că a întrebat.
- Atunci vino și așteaptă-mă, Brown răspunse imediat. Koco a dat din cap acceptând știind că Brown încă nu voia ca el să meargă acasă. Cei doi au mers la infirmerie. Brown a contactat deja profesorul infirmeriei și s-a dus să îl ducă pe Koco în pat
- Când se termină cursurile, vin să te trezesc. Sau dacă te trezești înainte de a veni eu, trimite-mi un mesaj să-mi spui, i-a amintit Brown. Koco dădu din cap în semn de acceptare înainte de a se acoperi cu pătura. Brown și-a întins mâna pentru a-l mângâia ușor pe cap, făcându-l pe Koco să se simtă cald pe tot corpul. S-a așezat un timp lângă Koco, apoi a ieșit din camera de îngrijire pentru a merge la cursuri după-amiaza.
- Koco... Koco, trezește-te, strigă vocea lui Brown.
- Nu te duci la curs? Întrebă Koco somnoros. Brown și-a ridicat puțin sprâncenele.
- Despre ce naiba vorbești? E ora patru. Cursurile mele s-au terminat de aceea am venit să te trezesc, a răspuns Brown.
- Ah, am crezut că tocmai am adormit. Apoi ai venit să mă strigi, a spus Koco. Brown a clătinat din cap și a zâmbit.
- Du-te să te speli pe față și pe ochi. Ca să ne grăbim și să mergem la muncă. Apoi te pot duce acasă să te odihnești, a spus Brown cu o voce normală. A luat geanta și l-a tras pe Koco să coboare din pat. Brown a așteptat ca Koco să-și spele fața și apoi l-a dus la mașină. Fata a sunat să întrebe și Brown a spus că este pe drum. El a mers cu mașina de la universitate la studioul desemnat de fotograf. Dar înainte de a ajunge la studio, s-a oprit la 7-Eleven ca să cumpere niște gustări și apă în cazul în care lui Koco îi era foame în timp ce aștepta. Koco nu a coborât din mașină. Îl lasă doar pe Brown să meargă să cumpere în timp ce el stătea în mașină.
Tring... Tring...
Telefonul lui Brown a sunat în mașină pentru că nu l-a luat cu el. Koco l-a luat apoi și a văzut că Toffe îl suna. A ezitat un pic dar Koco a decis să răspundă la apel.
- Bună, a răspuns Koco și părea că cealaltă parte a tăcut puțin.
(„Aa.. Brown?”) a întrebat vocea unei fete.
- Nu, sunt Koco, juniorul lui P’Brown. Phi Brown a mers la magazin. P’ Toffee, s-a întâmplat ceva? Întrebă Koco înapoi.
(„Ei bine, îl sunasem să-l întreb pe Brown unde se află și dacă se poate opri să îmi cumpere lapte și pâine și mie. Îi poți spune te rog?”) i-a răspuns fata.
- Bine, îi voi spune când se întoarce, a răspuns Koco înainte de a închide. Koco deschide geamul mașinii când îl văzu pe Brown ieșind din Seven.
- Phi Brown, îl strigă Koco pe Brown, cu vocea nu prea tare. Brown se îndreptă în grabă spre el.
- Mai vrei ceva? a întrebat Brown.
- Nu. Dar Phi Toffe a cerut să-i cumperi ceva de mâncare, a răspuns Koco. Brown a făcut o față confuză.
- Tocmai acum, te-a sunat așa că am răspuns eu. Ți-a cerut să-i cumperi și ei lapte și pâine, a răspuns Koco. Brown se uită la telefonul său mobil, care era lângă schimbătorul de viteze.
- Ai răspuns la telefon? Întrebă Brown înapoi, făcându-l pe Koco să creadă că nu i-s plăcut că a răspuns la telefon.
- Hm, îmi pare rău, Phi că am răspuns la telefonul tău fără permisiunea ta, a răspuns Koco, fără să se întoarcă să se uite la Brown. Brown și-a întins mâna și i-a frecat ușor capul lui Koco.
- Când am spus că mă deranjează? Ia asta să mănânci. Mă duc mai să cumpăr lucrurile pentru Toffee, a spus Brown zâmbind, întinzându-i lui Koco punga de gustări pe care a cumpărat-o. Apoi Brown s-a întors să cumpere lapte și pâine pentru Toffee. Când a obținut ceea ce își dorea, Brown l-a dus pe Koco în studioul fotografului, care era o clădire comercială de 3 etaje, la parter se află un magazin care vinde diferite tipuri de echipamente. Exista și o parcare lângă clădire. Brown și Koco au coborât din mașină și apoi au intrat în clădire.
- Bună, phi Chit, a salutat Brown un bărbat care stătea în fața recepției.
- Bine că ai venit, Win așteaptă la etajul doi. Fetele trebuie să-și fi terminat machiajul și de îmbrăcat, a răspuns Chit. Brown dădu din cap în semn de acord. Apoi, el și Koco au urcat scările până la etajul doi. De cealaltă parte a ușii de auzea o vorbărie amuzantă. Când Brown a deschis ușa pentru a intra înăuntru, Koco a văzut că era un mic studio cu un set complet de echipamente fotografice care păreau gata de folosit. Toți cei din cameră s-au întors să se uite la ei, zâmbind și salutându-i.
- Ai adus pe cineva cu tine? A întrebat fotograful, pe nume Win.
- Juniorul lui Brown, despre care ți-am spus mai devreme, P’Win, îl întrerupse Toffee. Brown și Coco nu mai spuseră nimic. Brown i-a dat fetei punga cu mâncare.
- Mulțumesc, Brown. Oh, încă îți amintești ce fel de lapte îmi place, a spus tânăra cu un zâmbet făcându-l pe Koco să se simtă ciudat de inconfortabil.
- Brown, du-te și pregătește-te și lasă-mă să mai aranjez un pic echipamentul. Toffee, tu poți să te duci să-ți schimbi hainele, ordonă Win. Femeia a ieșit din cameră și a mers direct în vestiarul alăturat. Brown se întoarse către Koco.
- Stai și așteaptă aici. Dacă nu te simți bine, atunci spune-mi, a poruncit Brown. Koco dădu din cap în semn de acceptare. Apoi a mers să se așez pe canapeaua din colțul camerei. Brown s-a așezat în fața oglinzii pentru a-i permite stilistului să-i aranjeze puțin părul și machiajul. Dar se uita periodic prin oglindă.
- Puștiul pe care l-ai adus cu tine, cine este el? TonKhao l-a întrebat pe Brown cu voce joasă pentru că sunt apropiați. Brown se uită la Koco prin oglindă.
- Ești interesat de el? A întrebat Brown înapoi.
- Dacă aș fi interesat ce ai zice? Îl tachină TonKhao pentru că putea ghicit că tânărul pe care l-a adus Brown trebuie să fie cineva special.
- Haha, e în regula. Dar probabil că nu ai mai ieșit din această cameră, spuse Brown în glumă pentru că știe că cealaltă parte poate vedea și doar îl tachina.
- O doamne!! Ce fioros! Este cel adevărat Brown? Întrebă TonKhao. Brown se uită în oglinda care îl reflecta pe Koco care stătea și se juca pe telefon.
- El e singurul Phi, a răspuns Brown făcându-l pe stilist să zâmbească înainte de a se întoarce către Koco care se uita la Brown, ușor perplex să-i vadă pe make-up artist și pe Brown privindu-l.
- Ce sa întâmplat, phi? Întrebă Koco cu o voce răgușită.
- Nimic, dacă ți-e foame, mănâncă mai întâi niște gustări, a răspuns Brown cu un zâmbet blând. Făcându-i inima lui Koco să bată repede și fața să i se încingă când l-a văzut pe Brown zâmbindu-i așa.
- Sunt gelos, sunt gelos, a glumit TonKhao râzând. Koco i-a privit confuz, dar nu a spus nimic și a continuat să se joace pe telefon.
- Ce zici de Toffe? La început am crezut că voi doi vă întâlniți, a întrebat TonKhao nu prea tare.
- Nu Phi. Eu și Toffe suntem doar prieteni, a răspuns Brown imediat în timp ce își mișcă ochii pentru a vedea dacă Koco l-a auzit sau nu. Știa că Koco se gândește mult la această chestiune.
- Dar ea nu te consideră doar un prieten. Orice ai face, fii clar cu toată lumea sau în curând, copilul tău se va gândi prea mult, a spus TonKhao zâmbind pentru că înțelege că acest gen de relație este destul de fragilă.
- Cred că m-am exprimat clar. Dar nu-mi dau seama dacă se prefac a fi proști sau sunt de fapt proști, l-a tachinat Brown vorbind puțin mai tare, făcându-l pe Koco să se uite la Brown nedumerit. Brown își ridică ușor un zâmbet în colțul gurii.
- Bârfești despre mine? Întrebă Koco suspicios.
- Ce să bârfesc? Întrebă Brown tachinator. Koco a făcut o mutră, dar nu a mai spus nimic. Până când Toffe a intrat cu o rochie care trebuia purtată pentru ședința foto, făcându-l pe Brown să-și amintească că încă nu i-a spus lui Koco despre conceptul ședinței foto.
- Brown, hainele tale sunt în cabină de probă. Ți-le-am pregătit, a spus fata zâmbind.
- Mulțumesc, a răspuns Brown, uitându-se la Koco prin oglindă. Fata s-a întors către Koco și i-a zâmbit.
- Și azi nu te-ai dus să ajuți la restaurant? De aceea ai putut veni cu Brown, îi spuse fata lui Koco cu o voce prietenoasă. Dar Koco a simțit că fata îl batjocorește. Sau poate pentru că Koco este suspicios față de fata.
- Ce fel de restaurant este? Întrebă Ton Khao curios.
- Familia lui Nong Koco vinde supă de fălci de de pește, cuib de pasăre și mâncare chinezească. Este delicioasă, Phi TonKhao. Brown m-a dus să mănânc. Așa că eu mi-am invitat și prietenii să încerce. Toată lumea a fost foarte impresionată. Răspunse Toffe, făcându-l pe Koco să stea puțin tăcut dar nu a spus nimic mai departe.
- Serios? Unde este restaurantul? Vreau să merg și eu, a întrebat imediat TonKhao.
- Dacă vrei să mergi. Îți voi trimite locația restaurantului, Phi, spuse Brown.
- Minunat, restaurantul meu are deja două persoane care îl promovează pentru mine, a spus Koco furios. Atât Brown, cât și tânărul pe nume TonKhao au zâmbit și au râs în secret pentru că au putut vedea că Koco vorbea sarcastic ca Toffe. Brown îi zâmbi lui Koco deloc supărat. Cât despre Toffee a tăcut puțin.
- Bine, gata. Poți să te duci și să-ți schimbi hainele acum, a spus TonKhao când părul și machiajul lui Brown au fost gata. Brown se ridică de pe scaun și apoi se întoarse spre Koco. Koco ridică brusc din sprâncene.
- Ce? Întrebă Koco înapoi.
- Vino cu mine. Am ceva de discutat cu tine, a spus Brown înainte de a-l ține de brațe pe Koco pentru a se ridica să meargă împreună.
- Phi TonKhao, păstrează-mi niște gustări, voi veni să le iau, Brown s-a întors să vorbească cu TonKhao și apoi s-a întors să-i zâmbească ușor fetei înainte de al duce pe Koco la vestiarul bărbaților.
- De ce m-ai adus în vestiar? Întrebă Koco confuz.
- O să-mi schimb hainele. Și am ceva să-ți spun, a răspuns Brown. Koco a fost de acord să intre înăuntru cu Brown. Brown a încuiat ușa.
- Ce este? Întrebă Koco în timp ce Brown se îndrepta spre cuier unde erau agățate hainele și i le arătă lui Koco. Koco se uită în gol înainte de a se încruntă când a văzut că cămașa lui Brown era asemănătoare cu ținuta lui Toffe. Koco ridică imediat privirea spre Brown.
- Iată ce am vrut să-ți spun. Tocmai mi-am amintit când am văzut hainele lui Toffe. Am uitat să îți spun că conceptul de astăzi este cămăși de cuplu, a spus Brown pe un ton serios. Koco își strânse buzele simțind un ușor gol în piept. Era ca un sentiment de gelozie profundă în inima lui.
- Deci... a întrebat Koco, purtându-se de parcă nu s-ar fi gândit la nimic. Dar ambele sprâncene erau încruntate. Brown a zâmbit încet.
- Vreau să te anunț ca să nu mă înțelegi greșit pe mine și pe Toffe. Este doar o slujbă, a spus Brown și l-a făcut pe Koco să se simtă puțin mai bulversat în timp ce se comporta de parcă i-ar păsa de sentimentele sale.
- Nu am spus nimic. Știu că ești aici să lucrezi, i-a răspuns Koco de parcă nu i-ar păsa.
- Bine, pentru că acesta este conceput muncii. Nu vreau să fii atât de gelos încât să îți iasă fum din urechii, îl tachina Brown pe Koco.
- Cine e gelos? Nu te gândi la asta, a spus Koco cu o voce joasă. Brown râse ușor în gât.
- Bine, dacă nu ești gelos, atunci e în regulă. Lasă-mă să mă schimb mai întâi. În timp ce fac poze, poți să te duci să vorbești cu TonKhao este o persoană bună, a spus Brown. Koco încuviință din cap înainte ca Brown să se ducă să se schimbe în spatele perdelei. Atât Brown cât și Koco au ieșit curând din vestiar apoi au mers în secțiunea unde urma să aibă loc ședința foto. TonKhao îi dădu lui Koco o pungă cu gustări zâmbind.
- Brown, hai să vorbim despre poziția și postura de astăzi, l-a chemat fotograful evenimentului pe Brown. Brown s-a întors apoi către TonKhao.
- Îl las pe în grija ta, Phi, spuse Brown, făcându-i fața lui Koco să se încălzească.
- Da, voi împiedica țânțarii să-l muște. TonKao l-a tachinat înainte de a se întoarce către Koco care a încercat să-și păstreze o față serioasă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar fața lui devenea din ce în ce mai roșie. Brown a mers la fotograf cu Toffe.
TonKhao găsește apoi un scaun pe care să stea Koco pentru că a văzut că Koco încă se simțea rău. Koco s-a așezat și s-a uitat la Brown care vorbea cu fotograful cu ochi gânditori. Văzându-l pe Brown stând lângă fata purtând cămăși de cuplu, l-a făcut să simtă că cei doi se potrivesc unul cu celălalt. Koco s-a uitat apoi la sine, care este doar un student obișnuit și nici familia lui nu este foarte bogată, doar cât să trăiască decent. În plus, este un bărbat ca Brown. Koco nu înțelegea ce îl interesa și îi plăcea lui Brown la el.
- Fii încrezător în tine. Dacă nu ai fi avut lucruri bune, Brown n-ar fi așa cu tine în primul rând. Vocea lui TonKhao se auzi puțin mai tare, făcându-l pe Koco să se întoarcă imediat să se uite la ea pentru că se pare că cealaltă parte știe ce se întâmplă în mintea lui.
- Ești rudă cu Jane Yanthip? Brown s-a întors și el să-i privească surprins când Koco a făcut-o pe fată să râdă zgomotos.
- Îmi pare rău, am râs puțin tare, TonKhao și-a fluturat mâna scuzându-se tuturor celor care s-au întors să o privească râzând zgomotos. Apoi toată lumea și-a îndreptat atenția spre munca lor.
- Ei bine, ești enervat, i-a șoptit amuzanta TonKhao lui Koco. Koco a zâmbit ușor.
- Înseamnă că accepți, nu-i asa? Ceea ce am spus este exact ceea ce gândeai, a întrebat Ton Khao înapoi, făcându-l pe Koco să înghețe ușor când și-a dat seama că răspunzându-i așa era ca și cum și-ar fi acceptat sentimentele.
- Nu m-am gândit la nimic aici, spuse Koco cu voce joasă. Dar expresia feței lui nu era deloc așa cum spunea.
- Ei bine, nu minți. Este suficient să privești în altă parte. Nu te gândi prea mult. Brown mi-a spus că tu ești cel adevărat pentru el. Și el vorbește foarte serios în privința tine. Ton Khao a vorbit direct făcându-i fața lui Koco să se înroșească și inima a început să-i bată puțin mai tare. Nu știa dacă Brown spunea adevărul sau nu. Dar când a auzit asta, inima a început să-i bată mai repede. Dar când s-a gândit din nou la asta s-a întors să se uite din nou la Ton Khao.
- Apropo Phi... de ce crezi că eu și phi Brown, noi doi ăă... Koco nu știe dacă ar trebui să spună că au o relație sau nu, pentru că încă era confuz dacă are sau nu o relație cu Brown. Dar când s-a gândit din nou, și-a amintit că Brown îi ceruse să-i fie soție dar el nu-i răspunsese nimic.
- Observ. Fantomele pot vedea fantome, și în plus, Brown mi-a spus el însuși că tu ești persoana lui adevărată, a repetat TonKhao făcându-l pe Koco să se clatine înainte de a se uita la Brown când a văzut că este timpul pentru ședința foto.
- Brown pune-ți mâinile în jurul taliei lui Toffee și întoarce-te să vă uitați unul la celălalt. Gata... puțin mai aproape, sună vocea fotografului, indicând ipostazele pentru amândoi. Koco a stat și se uită la mâna lui Brown care era înfășurată în jurul taliei fetei, cu o senzație de mâncărime în inimă, făcându-l să se simtă inconfortabil să stea acolo, dar nu a spus nimic și nu a arătat nicio expresie.
Este doar o ședință foto. Nu are nimic de-a face cu mine. Koco s-a gândit în secret în inima lui. Dar ochii lui nu i-au părăsit pe cei doi. Camera foto suna intermitent în timp ce vocea fotografului le porunci lui Brown și Toffee să-și schimbe postura.
- Schimba-ți hainele, a spus fotograful când a fost mulțumit de primul set de fotografii. Brown a mers apoi spre Koco.
- Hei, te-ai plictisit? Întrebă Brown.
- M-am plictisit, pot să mă întorc? Întrebă Koco înapoi, cu un zâmbet ușor.
- Nu, a răspuns Brown înainte de a-și pune mâna pe capul lui Koco. Dar mâna lui a fost trasă de pe cap când Toffe a venit și îl trase de braț.
- Brown, grăbește-te și schimbă-ți hainele. Cu cât vom termina mai repede filmările cu atât Koco se va putea întoarce acasă. Trebuie să se plictisească, a spus Toffe zâmbind. Koco se uită la fața fetei cu ochii nemișcați. Brown se uită la Koco înainte de a-și trage încet brațul din mâna fetei.
- Stai aici, mă întorc fi imediat, i-a spus Brown lui Koco înainte de a părăsi studioul cu tânăra. Koco scoase un oftat de ușurare. De fapt, a vrut să spună mai multe dar încă îl durea gâtul.
- Nu-i da atenție. Probabil că poate vedea ce se întâmplă între tine și Brown, dar nu vrea să recunoască. TonKhao a intervenit. Koco nu a spus nimic până când Toffee a ieșit din nou purtând un nou set de haine. Dar a fost tot un set de cuplu.
- Hai, Toffee, stai acolo. Și apoi pune-ți mâinile în jurul gâtului lui. De asemenea, Brown înfășoară-ți brațele în jurul taliei lui Toffee, a spus fotograful. Femeia și Brown au acționat așa cum a spus fotograful.
- Haha, să faci o astfel de fotografie se simte ca o ședință foto înainte de nuntă, Win, a spus Toffee în glumă făcându-l pe Koco să înghețe puțin. Se simțea foarte iritat în inima lui, dar nu putea spune. Koco trase adânc aer în piept, de parcă ar fi încercat să-și suprime unele sentimente.
- Grăbește-te și fă poza, Phi Win, a spus Brown. Fotograful a făcut imediat pozele și a tot schimbat pozițiile înainte de a le ordona să se schimbe din nou. Fata s-a dus să se schimbe.
- Phi Ton Khao, pot să mă duc să dorm în camera de machiaj? Spuse Koco pentru că se simțea puțin amețit și voia să doarmă. În plus, nu a vrut să vadă scena fetei făcând poze împreună cu Brown.
- Bine, poți merge. Ce este? Ți-a crescut febra? Întrebă Ton Khao înapoi îngrijorată pentru că Brown i-l încredințase pe Koco.
- Mă simt puțin amețit. Dar e în regulă, a răspuns Koco. Ton Khao l-a dus pe Koco să doarmă pe canapeaua din camera de machiaj unde nimeni nu are acces. Koco se întinse și oftă ușor. Cel puțin nu ar fi trebuit să-i vadă atât de aproape unul de celălalt. Koco a recunoscut acum că se simțea nemulțumit văzând-o pe femeie că stătea atât de aproape de Brown. Deși crede că, chiar dacă Brown s-a întâlnit cu fata în trecut, nu este treaba lui pentru că la acea vreme el oricum nu avea nici o legătură cu Brown.
- Sunt pe cale să-mi pierd mințile, mormăi încet Koco pentru sine și închise încet ochii pentru a se odihni o vreme. Dar după un timp, a auzit zgomotul ușii camerei deschizându-se. Koco a deschis apoi ochii și a ridicat privirea, a văzut că Brown s-a schimbat într-un un set nou de haine și s-a apropiat de el. Brown se ghemui lângă canapeaua unde dormea Koco.
- De ce ai venit? Întrebă Koco, în timp ce Brown îi atingea cu dosul mâinii fruntea lui Koco pentru a măsura temperatura.
- Ce s-a întâmplat? Întrebă Brown pe un ton serios.
- Sunt bine, doar un pic amețit și mă dor ochii. Poți merge să continui să faci fotografii ca să ne putem întoarce, a spus Koco cu o voce ușor iritată. Brown ridică din sprâncene.
- De ce ești supărat? a întrebat Brown. Koco și-a mușcat puțin buza.
- Nu e nimic, a răspuns Koco, dar nu s-au uitat la ochii lui Brown. Brown a zâmbit încet. Apoi întinde mâna și mângâie ușor capul lui Koco, până când Koco a fost nevoit să se îndepărteze și să pretindă că face o față tulbure pentru a-și acoperi jena.
- Gelos, nu-i așa? Nu-ți face griji, este doar muncă, a spus Brown, Koco și-a strâns ușor buzele. Apoi și-a întors fața spre spătarul canapelei, întorcându-și spatele la Brown.
- Cine e gelos? Du-te să lucrezi în continuare, a spus Koco cu o voce înăbușită pentru că era îndreptat spre spătarul canapelei. Brown râse în gât înainte de a se ridica. Apoi se aplecă și sărută capul lui Koco.
- Dormi puțin mai mult, a fost tot ce a spus Brown și a ieșit din camera de machiaj pentru a continua să lucreze. Koco stătea nemișcat, singur, cu o față fierbinte.
- O să fac febră din cauza ta, mormăi încet Koco.
După ce a terminat ședința foto, Brown s-a întors să-și schimbe hainele înainte de a intra să-l trezească pe Koco care adormise să se întoarcă împreună în apartament. Koco se ridică somnoros. Cei doi au ieșit din camera și au văzut și alți oameni acolo.
- Banii vor fi transferată în contul tău ca de obicei, a spus fotograful. Brown dădu din cap în semn de acceptare.
- Hai să mâncăm împreună, Brown, a invitat Toffee. Brown se întoarse să se uite ușor la fața lui Koco.
Capitolul 20
- Nu, ne vom întoarce. Koco nu se simte bine, a negat Brown imediat, fără nicio ezitare, făcându-l pe Koco să se simtă profund mulțumit, dar și-a păstrat o față serioasă. Fata s-a întors ușor să se uite la Koco.
- Atunci du-l pe Koco acasă apoi mă poți urma la restaurant, a oferit din nou fata. Koco se încruntă ușor.
- Phi Brown, poți să mergi să mănânci cu ea. O să iau un taxi pentru a merge acasă, a spus Koco cu o voce răgușită. Ton Khao s-a uitat imediat la fața lui Brown.
- Nu sunt nebun să te lăsa să te întorci. Arunci de ce te-aș aduce cu mine? Scuză-mă, Toffee, Koco doarme în apartamentul meu și în plus, nu se simte bine. Nu vreau să-l las singur i-am promis mamei lui ca o sa am grija de fiul ei, i-a spus Brown fetei, făcând-o puțin uimită. Dar ea a încercat să-și păstreze o expresie normală. Koco a simțit că fața i se încălzește când l-a auzit pe Brown vorbind cu fata. Până și Ton Khao a zâmbit cu satisfacție.
- Oh, e în regulă. Să o lăsăm pe altă dată. Nong Koco întoarce-te și odihnește-te, se întoarse fata pentru ai zâmbi lui Koco. Koco ia zâmbit blând înapoi înainte ca Brown să-l ia de mână și să-l conducă afară la mașină.
- Du-mă acasă, spuse Koco după ce intră în mașină. Brown se întoarse să se uite la Koco și își ridică ușor sprâncenele.
- De ce vrei să mergi acasă? A întrebat Brown pentru că credea că Koco ar vrea doar să se culce din nou.
- Unde ai de gând să mă lași să dorm? Întrebă Koco înapoi.
- În apartamentul meu, a răspuns imediat Brown.
- Dar am un singur set de haine. Dar lucrurile mele pentru școală? Trebuie să merg acasă și să-mi iau lucrurile Phi, a spus Koco, făcându-l pe Brown să se miște ușor.
- Vom merge să-ți iei lucrurile și apoi vei veni să dormi la apartamentul meu. Nu dormi acasă, bine? Repetă Brown. Koco oftă ușor înainte de a da din cap. Brown a zâmbit cu satisfacție înainte de a conduce imediat la casa lui Koco.
- E bine când ești bolnav, ești mai ascultător. Nu ești încăpățânat și nici nu te cerți, a spus Brown dezinvolt în timp ce conducea.
- Mă doare în gât, nu vreau să vorbesc prea mult, a răspuns Koco, încruntându-se .
- Hm? Credeam că după ce ți-am spus că ești soția mea, te-ai mai calmat puțin, a tachinat Brown făcându-l pe Koco să-l privească cu coada ochiului.
- Poți te rog să nu-mi mai spui soție? Este enervant, a spus Koco. Brown părea că râde ușor în gât.
- Spun adevărul ca să-l asculți și să te obișnuiești cu asta, a spus Brown. Koco s-a prefăcut puțin morocănos, dar nu a mai spus nimic. Când au ajuns la casa lui și au intrat în restaurant a văzut că mai erau destul de mulți clienți.
- Ko, ce mai faci? Mama lui Koco a întrebat când și-a văzut fiul intrând în restaurant, cu Brown în urma lui. Brown a ridicat imediat mâinile pentru ai saluta pe părinții lui Koco.
- Sunt puțin mai bine, mamă. Am venit să-mi iau niște haine. Voi dormi în apartamentul lui phi Brown, i-a spus Koco mamei sale.
- Bine, atunci du-te în camera ta. Oh, vrei ceva de mâncare? Îl pun pe tata să-ți facă, a întrebat plăcut mama lui Koco pentru că a văzut că fiul lui era bolnav.
- Orice. Și unde e Gap? Koco a răspuns cu o voce joasă și a întrebat de fratele său.
- A ieșit să cumpăr niște lucruri, se întoarce imediat, a răspuns mama. Koco și Brown s-au despărțit pentru a merge împreună în dormitorul lui Koco.
- Ce vrei? Spune-mi, te ajut eu să le împachetezi? a întrebat Brown, Koco s-a uitat la Brown cu coada ochiului.
- Mai bine le iau eu. Poți să stai și să te relaxezi, a răspuns Koco și s-a dus să-și aleagă câteva haine și le-a pus în geantă. În timp ce Brown îl privea stând pe marginea patului.
- Pune lucrurile grămadă o să le strâng eu. Fața ta e deja palidă, a spus Brown cu o voce aprigă. Koco s-a simțit amețit pentru că se fâțâia de colo colo prin cameră căutându-și lucrurile. El se uită la fața lui Brown și îi veni în minte ceva.
- Bine, pune-le în geanta mea, a spus Koco înainte să strângă lucrurile pe care le va folosi în mijlocul camerei și apoi să se întindă pe pat. Brown s-a ridicat și s-a dus să împacheteze lucrurile lui Koco apoi să le pună în geantă, cu Koco uitându-se la el în timp ce zâmbea, pentru că nu erau prea multe șanse ca Brown să vină să facă astfel de lucruri pentru el.
- O fac pentru că ești bolnav. Dacă te simțeai bine, o făceai singur, a spus Brown făcându-l pe Koco să se oprească puțin și apoi să se prefacă că privește în altă parte. Brown a ridicat un zâmbet ușor în colțul gurii. Știa foarte bine la ce se gândea Koco.
- E de ajuns lenjeria? Ah am uitat nu trebuie să o porți când dormi. Întrebă Brown în timp ce ridica lenjeria lui Koco, făcându-l pe Koco să realizeze că și-a adunat lenjeria cu grămada de haine. El a coborât în grabă din pat ca să-i ia lenjeria și să o împacheteze singur.
- Hei! A strigă Brown șocat când Koco a coborât din pat dar fiind amețit a căzut. Brown s-a repezit în grabă și l-a prins exact la timp.
- Ce naiba faci? Spuse Brown cu o voce profundă.
- Am amețit, a argumentat Koco nu prea tare pentru că spatele lui nu s-a vindecat complet.
- Atunci de ce te grăbești să te ridici? Nu te uiți deloc la starea ta, a spus Brown înainte de a se mișca să se așeze și de a-l pune pe Koco să stea bine.
- Nu sunt chiar atât de slab, se certa Koco în timp ce tuși ușor.
- O să te certe din nou. Să nu crezi că dacă ești bolnav, nu voi îndrăzni să fac nimic.
Auzind asta, inima lui Koco a tresărit puțin. In timp ce inima lui Brown aproape că s-a oprit când a văzut că Koco era pe punctul de a cădea dacă nu l-ar fi prins la timp, capul lui Koco ar fi lovit podeaua. Koco stătea pe podea cu o față îmbufnată.
Cioc!... Cioc!
Se auzi o bătaie în ușa camerei înainte ca Gap să deschidă ușa.
- Hei, ești bine? Gap îl salută pe fratele său.
- Acum ai maniere, i-a spus Koco, sarcastic, fratelui său mai mic, pentru că de fiecare dată când Gap venea deschidea întotdeauna ușa și intră direct, rareori bate la ușă.
- Ei bine, știu că a venit și phi Brown. Așa că trebuie să bat mai întâi. Doar în cazul în care lucrurile deveneau interesante, a tachinat Gap. Koco a luat o pernă și a aruncat-o furios în fratele său mai mic.
- Unde te duci cu toate lucrurile astea? Întrebă Gap când văzu că Brown împacheta lucrurile lui Koco și le punea în geantă.
- Fuge cu mine, a răspuns Brown zâmbind.
- Ah, acum te-ai transformat într-o domnișoară, sora mea. Chiar fugi cu un astfel de bărbat. Haha, l-a tachinat Gap. Koco a întins apoi mâna să-l lovească pe fratele său mai mic, care stătea acum pe podea lângă el. Gap râse de satisfacție că și-a putut tachinat fratele.
- O să plec doar câteva zile și apoi mă voi întoarce. Cât timp sunt plecat ajută-l cu munca pe tata, a spus Koco. Era îngrijorat pentru părinții săi și pentru restaurant.
- Nu-ți face griji. O să-mi aduc fean-ul să-l ajute la munca pe tata, a spus Gap zâmbind. Koco părea confuz.
- De când ai un fean? Întrebă Koco înapoi.
- Huh, flirtezi? De aceea îndrăznești să-i spui fean, Brown Îl tachina pe Gap.
- Piure și simplu o spun pentru a mă obișnui Phi, a spus Gap zâmbind. Koco a clătinat din cap în timp ce se gândea că Gap ar fi mai degrabă fratele mai mic al lui Brown. Atât modul de a vorbi, cât și de gândirea sunt similare.
- Poți să cobori și să-l ajuți pe tata. Voi pleca când termin de împachetat, a spus Koco, alungându-și fratele mai mic. Gap se ridică.
- Poți să mergi liniștit cu phi Brown, simte-te liber, phi Koco. Nu-ți face griji pentru restaurant. Fă-te bine, apoi vino acasă. Spuse Gap zâmbind și Koco dădu din cap. Apoi Gap părăsi camera. Brown a terminat de împachetat lucrurile lui Koco.
- Altceva? A întrebat Brown, Koco a clătinat din cap înainte ca cei doi să iasă din cameră. Tatăl lui Koco pregătise deja mâncare în caserole.
- Odihnește-te și ia-ți medicamentele la timp, a spus tatăl lui Koco.
- Da, după ce îmi revin, te voi ajuta la treabă, spuse Koco. Tatăl său dădu din cap. Pentru că știa că fiul lui probabil avea destul de multă durere în gât.
- Hm, o să te deranjăm puțin Brown, i-a spus tatăl lui Koco siluetei înalte care ținea geanta lui Koco.
- Da, tată, nu-ți face griji, a răspuns Brown zâmbind. Înainte ca amândoi să-și ia rămas bun și să meargă la mașină. Tatăl lui Koco se uită în spatele lor cu o expresie gânditoare.
- Ce sa întâmplat, Tie? Mama lui Koco a venit și l-a întrebat pe soțul ei. Tatăl lui Koco a rămas puțin tăcut înainte să dea din cap.
- Nimic, trebuie să mă fi gândit prea mult, a răspuns tatăl lui Koco, apoi s-a întors să meargă și să continue să gătească.
..........
- Te vei șterge mai întâi? A întrebat Brown după ce s-au întors împreună la apartamentul lui. Koco dădu din cap acceptând înainte de a merge să ia un prosop și să meargă la baie să se șteargă. Brown, a scos din geantă câteva dintre lucrurile lui Koco pentru a le aranja.
Koco s-a șters și și-a schimbat hainele. Apoi Brown s-a dus să facă un duș. Koco s-a așezat pe un scaun de pe balconul lui Brown apoi și-a luat telefonul mobil și a verificat noutățile de pe rețelele de socializare și apoi a răspuns la mesajele prietenilor săi, inclusiv fetei pe nume Kat.
După ce a răspuns la toate mesajele, Koco a deschis și IG și a continuat să deruleze, dar s-a oprit când a văzut că Toffee a încărcat câteva fotografii cu Brown care au fost făcute astăzi. Koco o urmărea pe fată nu cu mult timp în urmă. Dar nu s-au uitat prea mult la profilul ei. Toffe l-a etichetat și pe Brown în acele fotografii. Au fost prieteni ai fetei care au comentat și au tachinat-o, făcându-l pe Koco să-și muște din greșeală buza. El simțea că febra îi crește din nou.
- Ce e în neregulă, de ce faci mutră aia? Se auzi vocea lui Brown. Koco s-a întors să se uite înainte de a închide aplicația IG și Facebook.
- Nu e nimic, sunt doar amețit, a susținut Koco.
- Amețit, atunci de ce te joci pe telefonul mobil? Brown l-a certat, fără a fi serios. Apoi și-a șters părul în timp ce stă rezemat de tocul ușii balconului, uitându-se la fața lui Koco. Koco și-a strâns buzele și a trebuit să tacă când a văzut pagina „Cute boy” a universității, unde a fost postată o poză cu Brown și Toffe de la ședința foto de astăzi, împreună cu mesajul pe care scrie „Cuplul imaginativ?”
- De unde ai poza? De ce este atât de rapid? Koco mormăi încet înainte de a apăsa pentru a închide Facebook și aruncă telefonul mobil pe masa de sticlă dar l-a aruncat puțin prea tare, făcând telefonul să lovească tare masa.
Poc!!!
Koco a fost și el șocat. Și-a luat în grabă telefonul și a verificat să vadă dacă era în regulă. Brown a observat totul cu o expresie calmă.
- De ce ești atât de frustrat? Întrebă Brown, dar Koco nu răspunse. Brown și-a luat apoi propriul telefon mobil și a apăsat să verifice IG și Facebook pentru că s-a gândit că ar putea fi ceva. Apoi Brown află de ce Koco era frustrat. Deși Koco nu a spus nimic Brown a știut imediat apoi a zâmbit ușor înainte de a face în secret o poză cu Koco și de a face ceva. Când a terminat, Brown a zâmbit fericit înainte de ai da telefonul lui Koco. Koco și-a ridicat puțin sprâncenele, dar întinde mâna să-l ia.
- Ce? Întrebă Koco cu o voce răgușită.
- Uită -te singur, a răspuns Brown și a plecat în bucătărie pentru a încălzi mâncarea. Koco se uită la telefonul lui Brown și a văzut că a fost deschis pe pagina Cute boy a universității, unde era postarea cu poza lui Brown și Toffee. Brown tocmai făcuse câteva comentarii și atașase o poză. Ochii lui Koco s-au mărit când a văzut că era o poză cu el stând cu o fată serioasă și uitându-se pe telefonul cu câteva clipe în urmă.
...Acesta este cuplul imaginar, dar persoana din această imagine este persoana reală...
- Phi... Ce ai făcut? Koco s-a ridicat în grabă și l-a urmat imediat pe Brown în bucătărie cu telefonul lui Brown. Brown s-a întors să se uite puțin și apoi s-a întors pentru a încălzi mâncarea pe care le-au dat-o părinții lui Koco.
- De ce? Nu-i bine? Întrebă Brown înapoi, făcându-l pe Koco să rămână tăcut un moment.
- Nu știu. De ce ai făcut asta? Și cum ne vor vedea ceilalți? Întrebă Koco înapoi.
- Că suntem drăguți împreună, a spus Brown. Koco și-a mușcat buza la răspunsul lui Brown.
În felul asta, toată lumea de la universitate va vorbi cu siguranță despre noi, mormăi din nou Koco. Brown respiră adânc și apoi se întoarse către Koco.
- Oh, deci ești îngrijorat de ceea ce vor vorbi despre noi sau de faptul că suntem împreună? Sau ești îngrijorat de poze cu mine și Toffee pe pagina respectivă? Ei bine, spune-mi. Dacă ești îngrijorat de poza mea cu Toffe de pe pagină atunci lasă un comentariu. Dar dacă ești îngrijorat că oamenii vor vorbi despre noi atunci pur și simplu șterge comentariul meu și folosește-mi Facebook-ul spunând că am glumit și nu e între nimic între mine și Toffe. Bine? a spus Brown cu o voce severă, făcându-l pe Koco să rămână tăcut.
- Nu știu cum să-ți fac pe plac, Koco. Sunt atât de clar cu tine. Dar de ce naiba ți-e încă frică? Spune-mi? îi spuse Brown lui Koco din nou. Uneori avea un sentiment profund de resentiment, dar nu voia să spună. A încercat să-l înțeleagă pe Koco dar părea că el nu înțelege.
- Trebuie să-mi fie frică, trebuie să-mi fac griji. Ei bine, nu am mai fost niciodată într-o relație cu un tip, la naiba!! Țipă Koco înapoi, deși îl durea gâtul înainte de a pune telefonul lui Brown pe masa și de a ieși din bucătărie. Brown ramase singur mormăind dar nu l-a urmat pe Koco pentru că știa că chiar acum starea lui de spirit nu era bună. Koco s-a dus să doarmă în cameră. Brown nu l-a urmat până când mâncarea nu a fost caldă și totul a fost gata.
Emoțiile lui Brown s-au stabilizat treptat. Așa că a ieșit din bucătărie. Brown s-a uitat în sufragerie și nu l-a văzut pe Koco așa că s-a dus să se uite la ușă și a văzut că papuci lui Koco erau încă la locul lor. Așa că a intrat în dormitor și l-a văzut pe Koco întins cu spatele la ușă. Koco nu dormea pentru că atunci când Brown a deschis ușa s-a întors să se uite puțin și când a văzut că este Brown, așa că s-a întors cu spatele.
- Mâncarea e caldă. Ridică-te și mănâncă, a spus Brown, dar Koco a rămas nemișcat.
- Hai, ridică-te și mănâncă, trebui să iei medicamentele, a spus Brown pe un ton ușor aspru, făcându-l pe Koco să se ridice cu fața tulbure înainte de a se da jos din pat pentru a ieși din dormitor.
Koco a mers furie. Brown clătină din cap apoi l-am urmat în bucătărie. Koco s-a așezat și a mâncat în liniște. Brown a stat și el și a mâncat.
După ce termini de mâncat Pune-le in chiuvetă. Nu trebuie să îl speli. Nu uită să îți iei medicamentele, a spus Brown când a văzut că Koco terminase. Koco a pus farfuria în chiuvetă apoi a mers să își ia medicamentul apoi a venit și s-a întins în fața canapelei. După ce Brown a terminat de spălat vasele și de stand masa a ieșit în sufragerie. Koco nu s-au întors să se uite la Brown. Ochii lui erau ațintiți asupra televizorului. Brown se așeză lângă Koco dar l-a făcut pe Koco să întindă mâna și să-l împingă deoarece se simțea inconfortabil.
- Ești greu. De ce te lași pe mine? spuse Koco cu o voce răgușită. Apoi, Brawn s-a mutat în spatele lui Koco. Brawn și-a ridicat mâna, și-a sprijinit capul și s-a uitat la fața lui Koco, care stătea întins pe o parte, uitându-se la televizor.
- Unde ți-e concentrarea? Întoarce-te și uită-te la mine, a spus Brown. Știa că Koco nu era foarte concentrată la televizor. Koco și-a țuguiat ușor buzele, refuzând să se întoarcă spre Brown. Brown a trebuit să îl tragă pe Koco să se întindă pe spate, iar el s-a urcat și și-a apăsat jumătate din corp peste el, făcându-i imposibil lui Koco să se îndepărteze.
-Am spus că ești greu, spuse Koco cu o voce răgușită.
- Deci, eu sau tu ar trebui să fii mai furios și supărat? a întrebat Brown pe un ton serios, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă și apoi să-și întoarcă fața. Brown s-a aplecat să îi sărute obrazul lui Koco, apoi s-a retras.
- Dacă te întorci, te sărut pur și simplu. Vrei să vezi? a spus Brown. Koco a încercat să-și întoarcă capul. Brown s-a aplecat și l-a sărutat din nou pe Koco pe obraz, făcându-l pe Koco să rămână nemișcat, incapabil să se miște, cu fața mișcându-se în orice direcție. S-a uitat fix la fața lui Brown. Brown a zâmbit ușor, în colțul gurii arătându-i lui Brown că Koco era gata să-l asculte.
- Ai spus mai devreme că nu am făcut niciodată nimic evident, dar când am făcut-o, de ce nu ai fost mulțumit? Spune-mi, ce vrei să fac? Ceea ce fac acum e suficient de evident? a întrebat Brown pe un ton mai blând. E adevărat că înainte îi plăcea să-l tachineze pe Koco ca să se simtă tulburat, confuz pentru că voia ca lui Koco să-i fie dor de el. Știa că nu era bine să se joace cu sentimentele lui Koco, dar o făcea pentru că voia ca Koco să-și cunoască și el propriile sentimente, să știe dacă avea sau nu sentimente pentru el și când a venit ziua în care a știut că Koco nu-l ura și era confuz în privința lui, a găsit o modalitate de a se apropia și de a-l face pe Koy al său. Și când totul va fi așa cum își dorea, intenționa să clarifice totul, să-l lase pe Koco să vadă cât de serios este. Dar se părea că Kovo însuși era încă îngrijorat de anumite lucruri, iar când l-a auzit pe Brown vorbind cu reproș, Koco a rămas liniștit o vreme.
- Sunt doar îngrijorat. Am ieși cu femei și m-am culcat cu femei, iar acum trebuie să fiu cu un tip. Nu știu ce să fac, phi Brown. Poți să-mi dai puțin timp? a spus Koco pe un ton stresat.
- Îți amintești ce a spus Joe? a întrebat Brown.
- Când? a întrebat Koco înapoi.
- În ziua în care ați fost pedepsiți să stați scufundați împreună în mare, ce l-ai întrebat pe Joe în ziua aceea? a întrebat Brown înapoi, făcându-l pe Koco uluit, pentru că nu credea că Brown va auzi.
- Despre ce ați vorbit voi doi? Am auzit totul, dar m-am prefăcut că nu înțeleg. Nu ți-a spus Joe? Dacă plănuiești să mergi pe această cale, trebuie să fii hotărât. Chiar dacă dragostea dintre bărbați este mai deschisă în societate în zilele noastre, problemele cu care se va confrunta fiecare persoană sunt diferite. Pentru unii, calea poate fi presărată cu petale de trandafir, pentru alții, vor trebui să se confrunte cu spini. Joe a spus că a întâlnit spini de la bun început, dar până la urmă a perseverat până când a putut fi cu iubitul lui, a spus Brown, referindu-se la cuvintele lui Joe în general, făcându-l pe Koco să tacă și să gândească.
- E mai tânăr decât tine, dar e chiar mai curajos decât tine. Așa că nu fi gelos pe el pentru că face lucrurile mai bine decât tine, spuse Brown, făcând o comparație care făcu fața lui Koco să se înțepenească puțin. Brown spuse asta ca și cum l-ar fi lăudat pe Joe. Chiar dacă era în relații bune cu Joe, nu voia ca Brown să-l laude așa în fața lui.
- E atât de îndrăzneț. Nu vrei să ieși cu el, a spus Koco sarcastic, înainte de a fi lovit peste ureche de Brown.
- La naiba, are deja un iubit. În plus, tu îmi placi, nu el. Atunci de ce m-aș întâlni cu el? a spus Brown, făcându-l pe Koco să roșească la auzul cuvintelor directe ale lui Brown.
- Pur și simplu nu-mi place să se vorbească despre mine. Știu că oamenii vor bârfi pe seama noastră, a spus Koco pe un ton serios.
- Lasă-i să spună ce vor. Dacă nu vor să îți spună în față, pur și simplu dă-i cu piciorul în gură. Îți dau voie. Și spune-mi ca să îi pot lovi și eu, a spus Brown cu afecțiune.
- Da, dacă chiar voi lovi pe cineva în gură, nu mă învinovăți pe mine, a răspuns Koco. Brown a râs încet.
- Bine, în legătură cu oamenii de la universitate, nu trebuie să te gândești prea mult. Nu-ți păsa prea mult de nimeni. Dacă îți pasă prea mult de oameni, îți vei provoca doar dureri de cap. Alege să-ți pese doar de oamenii pe care îi iubești și de care merită să-ți pese, a spus din nou Brown. Koco s-a gândit și el la asta.
- Ce se întâmplă dacă persoanele pe care le iubim nu ne poate accepta? a întrebat Koco.
- Vrei să spui membri familiei, nu-i așa? a întrebat Brown. Koco a dat din cap.
- Chiar și Joe a putut face familia iubitului său să-l accepte. De ce nu putem și noi să-i facem pe membrii familiei noastre să ne accepte? Ai de gând să-i cedezi lui Joe? -a tachinat Brown, folosind exemplul lui Joe.
- De ce aș pierde în fața lui? a spus Koco absent. Era o persoană care nu renunța ușor. Brown a zâmbit satisfăcut.
- Ai spus-o deja. Ține minte asta. Nu vei renunța ușor, a subliniat Brown. Koco a oftat ușor înainte de a da din cap, gândindu-se că, din moment ce ajunsese atât de departe, ar trebui să încerce.
- Acum că am vorbit despre asta, ce părere ai mai exact despre mine? a întrebat Brown.
- O! Ți-am spus că, dacă nu aș fi acceptat, nu veneam să dorm cu tine așa? a răspuns Koco pe un ton iritat, încercând să-și ascundă jena.
- Stai să te faci mai bine. O să te lovesc și mai tare, a spus Brown, zâmbind viclean, făcându-i fața lui Koco să se înroșească.
- Pentru că am vorbit cu tine, mă doare gâtul. Koco încercă să evite că discuția să continue. Brown zâmbi. Știa că se împăcase cu Koco și că Koco nu mai era supărat pe el. Brown se întinse lângă Koco, folosindu-și brațul pentru a-l susține, și se întoarse cu fața spre el.
- Te întreb serios, ești bine cu Toffee și cu mine? a întrebat din nou Brown când și-a amintit.
- Nu m-am gândit la nimic, dar nu înțeleg. Voi doi ați fost la o ședință foto împreună în seara asta, dar de ce au ajuns fotografiile pe pagina aia? Și apoi le-a postat pe Instagram, a spus Koco, făcându-l pe Brown să ridice ușor o sprânceană.
- A postat și pe Instagram? Atunci ar trebui să postez și eu poza ta acolo? a întrebat Brow, făcând un gest să întindă mâna după telefon, dar Koco l-a apucat primul pe Brown de braț.
- Nu e nevoie, Phi. Dacă o postezi pe pagina ta, oamenii vor răspândi vestea. Lasă Instagramul baltă, a spus Koco nonșalant. Brown a zâmbit ușor înainte de a-l ciupi ușor pe Koco de nas, forțându-l să și-l acopere.
- Nu face nimic așa copilăresc, Phi. Mi se face pielea de găină, i-a răspuns Koco. Brown a râs încet înainte ca cei doi să se întindă și să vorbească, punând capăt certului de mai devreme.
- Te simți mai bine? a întrebat Brown a doua zi dimineață devreme, în timp ce se pregăteau să meargă împreună la școală.
- Sunt mult mai bine, Phi, a răspuns Koco sincer.
- Deci, vei putea merge la antrenamentul de baschet în seara asta? a întrebat Brown. Koco a dat din cap.
- Atunci pregătește niște haine de schimb. A, pregătește și pentru mine, a răspuns Brown. Koco s-a dus să ia hainele sport ale lui și ale lui Browm, le-a împăturit și le-a pus într-un alt rucsac și apoi au ieșit din apartament să cumpere terci de la un restaurant din apropiere înainte de a se îndrepta spre universitate.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Brown pe măsură ce se apropiau de universitate. Fața lui Koco deveni mai serioasă.
- Mă întrebam dacă cineva ar spune ceva când m-aș întâlni cu prietenii mei, a spus Koco sincer. Brown a ridicat ușor din umeri.
- Ți-am spus, ce să spui, a răspuns Brown nonșalant.
Când au ajuns la universitate. Imediat ce Brau și Koco au coborât din mașina studenții din apropiere s-au întors să îi privească. Mulți au zâmbit, în timp ce alții s-au uitat înapoi și au șoptit unul altuia. Brown l-a îmbrățișat pe Koco de gât și a mers alături de el.
- Nu-ți face griji, ți-am spus deja, repetă Brown. Koco oftă ușor înainte de a da din cap. Brown îl luă pe Koco să-l conducă la grupul lui de prieteni. Când îi văzu pe Brown și Koco venind, toți cei care vorbeau au amuțit, făcându-l pe Koco să se simtă neliniștit.
- V-am adus prietenul aici. Aveți grijă de el, spuse Brown scurt. Toată lumea dădu repede din cap și răspunse.
- Nu sunt un copil, phi Brown, i-a răspuns Koco. Brown a zâmbit ușor.
- Bine, ne vedem la antrenament în seara asta, a spus Brown înainte să plece. Imediat ce Brown s-a îndepărtat, Tim l-a târât repede pe Koko să se așeze.
- Ko ^%(#^(%^)@_+”, s-au auzit voci din grupul său de prieteni, dar Ko tot nu înțelegea ideea principală pentru că toată lumea vorbea în grabă.
- La naiba! Opriți-vă! Uhu... Uhu! La naiba! Încă mă doare gâtul și trebuie să țip la voi! a țipat Ko tare, tușind puțin înainte ca prietenii lui să se poată opri.
- Puteți să întrebați fiecare pe rând? Nu înțeleg ce vreți să spuneți, a întrebat Koco. Prietenii lui s-au întors apoi să-i facă semn din cap lui Tim, fiind prietenul cel mai apropiat al lui Ko, să-l întrebe.
- Tipii ăștia vor să știe... era cât pe ce să înceapă Tim.
- E vorba despre nesuferitul ăla de Brown care comentează pe pagina Cute Boy a universității noastre? a spus Koco. Toată lumea a dat din cap imediat. Koco a oftat ușor înainte de a se uita la toți prietenii lui, chiar dacă era îngrijorat dacă aceștia vor accepta sau nu.
- Ce părere aveți? a întrebat Koco în loc să răspundă.
- Cred că până la urmă o să ajungi cu nenorocitul ăla, haha, a spus unul dintre prietenii lui.
- Da, da. L-am văzut urmărindu-l pe Koco de ceva vreme. Mă gândeam când va debuta, a spus un alt prieten.
- Sunt un tip normal, dar dacă cineva ca phi Brown ar veni să flirteze cu mine, l-aș lua. Haha, a spus încet un alt prieten, făcându-l pe Koco să tacă puțin.
Capitolul 21
- Puteți accepta asta, băieți? Nu simțiți că este ceva în neregulă cu asta? Întrebă Koco surprins. Se pare că prietenii lui sunt de acord cu această chestiune.
- Ce e în neregulă? Am văzut că sunt cupluri de genul acesta peste tot în universitatea noastră, avem multe perechi, a spus un prieten pe un ton normal.
- Ei bine, m-am întâlnit doar cu femei și le-am futut. Dar acum nu vi se pare ciudat că sunt cu un bărbat? A întrebat Koco mai departe. Prietenii lui s-au întors să se uite puțin unul la altul.
- Și ce? Te-ai întâlnit cu fete tot timpul? Nu poți să te schimbi să fii cu un bărbat? În plus, nu cred că te potrivești cu o femeie pentru că îți lipsește chimia. Dar dacă te întâlnești cu un bărbat, ar putea fi un meci bun, cine știe, a spus Tim. Koco stătea liniștit ascultând.
- Nu te gândi prea mult la oamenii care nu înțeleg pentru că încă mai sunt oameni care te înțeleg. Oricine spune ceva rău despre tine. Spune-ne doar și vom avea grijă de ei pentru tine, a spus prietenul lui Koco făcându-l pe Koco să se simtă foarte fericit și relaxat cu prietenii săi. Nu credea că prietenii lui îl vor înțelege și îl vor sprijini atât de mult.
- Da, mulțumesc foarte mult că nu mă urâți. Cât despre cine vorbește de rău despre mine, nu trebuie să-ți faci griji că le voi da eu în gură, a răspuns Koco, prietenii lui au izbucnit în râs. Apoi toți s-au ridicat să meargă împreună la curs.
La început, mulți oameni s-au întors să se uite la Koco și au șoptit la spatele lui. Dar lui Koco a încercat să nu-i pese prea mult. Pentru că prietenii lui îl invitau să vorbească despre lucruri aleatorii pentru a-i distrage atenția. În plus, nu îi auzea clar. Așa că a încercat să nu le acorde nicio atenție.
Curând a venit timpul să fie pauza de masă, așa că a coborât din clădirea facultăți pentru a merge la cantină. Dar Koco a vrut să meargă mai întâi la baie. Așa că prietenii lui au mers împreună. După ce și-a terminat treaba în baie Koco s-a dus să se spele pe mâini. În baie au intrat 2 studenți de la alte facultăți. Cei doi tineri au înghețat puțin când l-au văzut pe Koco înainte de a zâmbi în colțul gurii.
- Hei, ești Koco, nu-i așa? A strigat un tânăr. Koco se întoarse să se uite la el și se întrebă dacă îl cunoaște sau nu. Dar nu-și putea aminti să-i fi întâlnit înainte.
- Da, de ce? Întrebă Koco înapoi.
- Nimic, doar întrebam, spuse celălalt, întorcându-se să zâmbească prietenului său. Koco se încruntă ușor.
- Nu poți să întrebi doar, pentru că nu te cunosc. Și de unde mă cunoști? A întrebat imediat Koco. Tim și celălalt prieten al lui erau încă în baie.
- Doar întreb, domnule. Oh, așteptați! Sau este doamnă? Hahaha, au glumit amândoi și au râs împreună.
- Ce ați spus? Koco i-a auzit clar. Dar ia dat celuilalt șansa să vorbească din nou.
- Ieri, toată lumea a văzut poza de pe Cute Boy. Serios, este chiar mai bine să ți-o tragi în fund decât să fii cu o femeie? Cealaltă persoană a întrebat făcându-l pe Koco să simtă că iese fum din urechi.
- Bună gură, strânse Koco din dinți înainte de a lovi cu piciorul în stomacul unuia dintre ei de furie.
- La naiba, ai îndrăznit să-l lovești pe prietenul meu? Strigă un altul înainte de a se îndrepta spre Koco. Și a fost o încăierare în baie. Tim și celălalt prieten al lui l-au ajutat pe Koco. Un senior care era pe cale să meargă la baie, a venit să-i oprească repede. Dar ambele părți aveau vânătăi. Koco avea gura crăpată și o vânătaie în colțul exterior al ochilor. Sprânceana celeilalte părți fost despicată în ciuda faptului că foloseau doar pumnii și picioarele.
Brown stătea cu prietenii săi făcând un raport pe un subiect, dar a trebuit să se întoarcă să se uite când prietenul lui a alergat spre el gâfâind.
- Phi... s-a întâmplat ceva, a spus tânărul. Brown se întoarse să se uite puțin.
- Ce se întâmplă? Întrebă Brown înapoi.
- Koco s-a luat la bătaie cu un copil din anul 3. Se certau între ei în baia din spatele clădirii. Am coborât la baie și i-am oprit, a spus prietenul lui Brown, făcându-l pe Brown să se ridice imediat.
- Ce? Și unde este acum? Întrebă Brown cu o voce profundă.
- New și Nid l-au târât pe Koco din baie să nu se mai bată cu nenorociții ăia. Acum, e lângă sala de sport, a spus prietenul lui Brown. Brown s-a întors imediat către prietenii săi din grup..
- Kin, cobor să-l văd pe Koco i-a spus Brown prietenului său pe un ton serios. Pakin dădu din cap în semn de acceptare înainte ca Brown să iasă grăbit din sala de clasă și s-a dus direct la Koco cu o expresie serioasă pe față, urmat de prietenul său. Când a ajuns acolo, Tim l-a înghiontit pe Koco care stătea cu spatele în direcția din care a venit Brown. Koco s-a întors să se uite puțin, făcându-l pe Brown să strângă din dinți, văzând vânătaia de la colțul ochiului lui Koco.
- Ce dracu se întâmplă Koco?! întrebă Brown cu o voce adâncă când a ajuns lângă Koco. Brown îl trase grăbit de umăr să se întoarcă spre el. Koco se întoarse ușor
Au! Doare, phi Brown, a strigat Koco când Brown și-a pus degetul mare pe buzele lui Koco, unde era puțin sânge uscat.
- Poți să-mi spui ce s-a întâmplat? Întrebă Brown cu o voce aspră. Prietenii lui Koco au tăcut. Pentru că voiau ca Koco să fie cel care să-i spună singur. Dar Koco stătea liniștit. Acest lucru l-a făcut pe Brown să se simtă destul de enervat.
- Ce s-a întâmplat băieți? Brown l-a întrebat pe prietenul său când a văzut că Coco era tăcută.
- Nu știu sigur. Am intrat în baie și l-am văzut că se certa cu Yot și Chang, de la Facultatea de Arte, așa că am mers și i-am despărțit înainte să vină profesorul să-i vadă, a răspuns Nid. Brown se uită la Koco cu ochi fioroși. Dar Koco nu voia să facă contact vizual cu el. Avea și el o expresie severă pe chip.
- Ți-am spus deja, Koco. Nu ar trebui să fie incidente la facultate. Kin te-a avertizat înainte, nu-i așa? Îi spuse Brown cu o voce serioasă pentru că credea că Koco se certa doar pentru chestiuni banale. Exact ca atunci când s-a luptat cu Joe.
- Poți să nu te mai plângi? Mi-e foame, mă duc să mănânc. Koco a vrut să se ridice dar Brown l-a apăsat de umăr ca să-l facă să se așeze. Koco mormăi puțin.
- Acei doi nenorociți l-au tachinat pe Koco în legătură cu relația voastră, a spus Tim. Brown tresări puțin și se întoarse imediat să se uite la fața lui Tim.
- Spune-mi totul, Tim, l-a întrebat Brown pe Tim. Așa că Tim i-a spus toată povestea. Brown rămase tăcut pentru o clipă.
- Tu ești cel care mi-a spus nu-i așa? Dacă cineva spune ceva rău despre tine și despre mine, atunci pot să-l lovesc cu piciorul în gură. Așa că i-am lovit, a spus Koco cu o voce joasă. Vorbind despre cei doi, Koco s-a enervat din nou.
- Yot și Chang. Numai ei doi, nu? Brown se întoarse să-și întrebe din nou prietenii. Nid dădu din cap în semn de acceptare.
- Hei, unde mergi? Koco l-a prins rapid de braț pe Brown, văzând că Brown era pe cale să plece.
- O să vorbesc cu ei. Vreau să știu ce naiba treabă au ei cu relația mea cu tine, a spus Brown cu o voce tare și cu ochii plini de furie. La început, a fost supărat pe Koco pentru că s-a certat, dar când a aflat ce s-a întâmplat, a fost cu adevărat supărat pe cealaltă parte.
- Nu contează, m-am ocupat deja de ei. În plus, nu vreau să am prea multe probleme, este enervant, spuse Koco cu o voce obosită. Brown și-a încruntat sprâncenele înainte de a se uita din nou la fața lui Koco.
- Unde te doare, spune-mi. La naiba! Nu ți-ai revenit încă și deja se întâmplă altceva, s-a plâns Brown cu o voce enervată. Koco știa că Brown nu i-a spus asta lui, ci celor doi care l-au rănit.
- Deci tu nu ai niciun curs, astăzi? Cum se ai venit aici, a schimbat Koco subiectul. De asemenea, nu a vrut să se gândească prea mult la incident.
- Da, dar sunt îngrijorat pentru tine, de aceea m-am repezit aici, a spus Brown cu o voce blândă, făcându-i pe toți prietenii lui Koco și pe ai lui să zâmbească. Koco simți că față i se încinge când a văzut atitudinea prietenilor săi.
- Hei! Nu-ți face griji. Nu sunt chiar așa de slab. Nu voi muri ușor. Poți merge să studiezi. Mă duc să mănânc, s-a grăbit Koco să-l alunge pe Brown pentru a-și acoperi propria timiditate. Brown și-a ridicat un zâmbet ușor în colțul gurii. Dacă nu ar avea un curs important ar fi sărit peste curs să stea să mănânce cu Koco.
- Bine, ne vedem mai târziu. Nu mai lovi pe nimeni altcineva. Cine spune lucruri rele, spune-mi și eu am grijă de ei. Hei băieți, uitați-vă și la prietenul vostru, i-a spus Brown prietenilor lui Koco și apoi s-a întors să-și ia rămas bun și de la Koco.
- Nu sunt copil, phi. Poți să mergi la curs. Mi-e atât de foame. Hai să mâncăm, l-a tras în grabă Koco pe Tim și și-a invitat ceilalți prieteni să meargă să mănânce. Brown s-a ridicat și a oftat ușor înainte de a merge și el în sala de clasă cu prietenii săi.
Mai târziu, Brown a mers la Facultatea de Arte pentru a găsi persoana care a avut o problemă cu Koco, dar s-a întâlnit mai întâi cu Toffe.
- Brown, ce cauți aici? Ai venit să mă vezi? Întrebă fata zâmbind. Mulți oameni s-au întors să se uite la Brown cu interes, cu atât mai mult când au văzut că Toffe a mers și l-a salutat.
- Toffee, i-ai văzut pe Yot și Chang? întrebă Brown încet, făcând-o pe fata să tacă puțin.
- Ce s-a întâmplat? I-am auzit pe cei doi spunând că s-au certat cu un student din anul 2 de la facultatea ta. A întrebat fata imediat.
- Hm, l-au lovit pe Koco a răspuns Brown, cu ochii căutându-i pe cei doi adversari ai lui Koco.
- Serios? Ce s-a întâmplat cu Koco? Întrebă Toffe, destul de șocată.
- Nu este mare lucru. Acei doi nenorociți au vorbit urât despre Koco. Așa că Koco i-a lovit, a răspuns Brown.
- Ah, cei doi tocmai au ieșit în urmă cu ceva timp. Nu sunt sigur dacă vor sări peste orele de după-amiază sau nu, a răspuns tânăra pentru că cei doi tineri erau colegii ei de clasă.
- Nu-i nimic. Dacă îi întâlnești, spune-le să vină să vorbească cu mine. Vreau doar să vorbesc cu ei, a spus Brown. Fata a făcut o mutră curioasă.
- De ce trebui să vorbești cu cei doi? De ce nu-l lași pe nong Koco să vină și să rezolve problema? A întrebat Toffe.
- Pentru că au vorbit urât despre mine și despre Koco. Așa că trebuie să mă ocup și eu de ei, a răspuns Brown. Fata a tăcut puțin.
- Hm, dacă îi văd, le spun. Oh, ai antrenament de baschet în seara asta? Fata a schimbat subiectul.
- Da, de ce? Întrebă Brown înapoi.
- Nimic, nong Koco va merge la antrenament? Lasă-l să se odihnească dacă nu se simte bine, spuse Tofee încet.
- Cred că va putea să se antreneze acum, mulțumesc foarte mult că îți faci griji pentru el, a răspuns Brown calm. Tânăra a zâmbit înainte ca Brown să se scuze și să se întoarcă la grupul său.
După ce s-au încheiat cursurile, Koco și-a schimbat hainele și s-a pregătit să-și încălzească corpul. Mulți oameni au venit să-l întâmpine văzând vânătăile de pe față. Koco a spus doar că a avut o ceartă cu seniori de la o altă facultate și nu a spus nimic mai mult. Toți se pregăteau să exerseze baschet împreună.
- Ce s-a întâmplat? Brown s-a apropiat și l-a întrebat pe Koco cu o voce joasă.
- Nimic, a răspuns Koco pe un ton normal. Nu voia să se gândească la nimic altceva în acest moment.
- Nu trebuie să te întorci azi acasă. Tata și mama vor vedea urmele de pe fața ta, a spus Brown pentru că nu a vrut ca părinții lui Koco să fie îngrijorați. Și, în plus, nu voia ca ei să creadă că nu era în stare să aibă grijă de Koco.
- Hm, și-a dres glasul Koco înainte de a începe să se antreneze cu echipa sa și cu adversarii săi la. Brown l-a căutat periodic pe Koco.
După un timp, Koco s-a întors și a văzut-o pe Toffee și pe o altă prietenă intrând în sală, făcându-l să înghețe ușor. Femeia îi făcu semn lui Brown, care se întoarse și el să se uite. Brown a zâmbit ușor ca salut, apoi s-a întors către Koco. Koco se încruntă la el cu o expresie nemulțumită înainte de a se întoarce să joace baschet într-o dispoziție iritată. Brown a găsit o oportunitate de a alerga lângă Koco.
- Fă o față bună, Brown nu vorbi foarte tare.
- Este fața mea. A spus Koco înapoi cu o voce tulbure și mișcând mingea în cealaltă direcție. Pakin i-a cerut apoi să stea și să se odihnească timp de 15 minute. Koco a vrut să stea cu Tim, dar a fost tras de Brown să stea mai întâi cu el.
- Brown, uite am luat apă pentru tine. Toffee și prietena ei care stăteau mai departe la început s-au dus la Brown cu o sticlă de apă rece.
- Mulțumesc, ce faci aici? Spuse Brown și întrebă înapoi
- Ei bine, am venit să-l vedem pe nong Koco. Și am cumpărat niște apă și pentru voi, a spus tânăra în timp ce i-a întins o pungă lui Brown. Koco se întoarse să se uite la fața fetei surprins pentru că deodată, tânăra îi cumpărase apă spunând că este îngrijorată pentru el. Brown a acceptat și i-a dat-o lui Koco. Koco se uită în interiorul pungii înainte de a clătina din cap.
- Mulțumesc. Dar eu nu beau apă rece când fac sport. În plus, nici gâtul meu nu și-a revenit complet, a susținut Koco, deoarece în mod normal nu bea apă rece când face sport. Fata a încremenit puțin, dar oricum i-a zâmbit blând.
- L-am auzit pe Brown spunând că Koco a avut o problemă. Deci, ce mai faci? A întrebat Toffe. Koco s-a întors să se uite din nou la Brown pentru că se întreba când a avut Brown timp să-i spună tinerei că s-a luptat.
- Sunt în regulă. Doar niște guri proaste care le place să se amestece în treburile altora. Așa că le-am dat o mică lecție, a răspuns Koco, întorcându-se să-și ia apa și a deschis-o să bea.
- Atunci, după ce se termină antrenamentul, unde mergi mai departe? Te invit la cină, l-a întrebat Toffe pe Brown.
- Ce zici? Brown se întoarse către la Koco.
- Phi Toffe te-a întrebat pe tine, nu pe mine, a spus Koco, întorcând capul.
- Trebuie să vii cu mine oricum. Așa că trebuie să te întreb și pe tine, a răspuns Brown. Koco era enervat în inima lui, dar încerca să-și păstreze fața inexpresivă.
- Depinde de tine. Poți să mă trimiți mai întâi. Apoi poți merge cu P’Toffe, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să se irite puțin.
- Dacă merg, atunci nu mă învinovăți, a spus Brown sarcastic. Voia doar ca Koco să spună că nu vrea să plece și că gata.
- Ei bine, asta depinde de tine. De ce mă întrebi? Koco a început să ridice vocea la Brown.
- Uh... Fata era puțin stânjenită văzând că cei doi au început să se certe. Brown strânse puțin din dinți.
- Bine, hai să mâncăm împreună, Toffe. Toffe poate merge mai întâi la restaurant și să mă aștepte acolo. Lasă-mă să-l trimit mai întâi pe Koco la apartament, se întoarse Brown să-i vorbească fetei într-o dispoziție ușor mohorâtă. Fata a zâmbit puțin înainte de a da din cap. Sprâncenele lui Koco s-au încruntat auzind că Brown fusese de acord să iasă la cină cu fata.
- Să creezi discordie este treaba ta? Să provoci discordie te face fericit, nu-i așa? Tim a cântat brusc un cântec, făcându-l pe Brown, Koco și Toffee să se întoarcă imediat să se uite.
- Ce naiba cânți, Tim? Întrebă Koco.
- Nimic, mi-am amintit doar această melodie, așa că am cântat-o. De ce? A întrebat Tim cu o față nedumerită. Koco știa că prietenul lui o tachina pe fată dar Koco nu avea chef să vorbească sau să spună ceva.
- Bine, merg eu prima, a întrebat Toffe. Brown dădu din cap cu o față serioasă.
- Atunci hai să ne întâlnim la RT. Sună-mă după ce termini antrenamentul. Așa o să mă duc să găsesc o masă și să te aștept, a spus Tofee zâmbind. Brown dădu din nou din cap fără să spună nimic înainte ca fata să-și invite prietena să iasă din sală.
- De ce mă enervezi, Koco? Brown a vorbit nu prea tare.
- Cu ce te enervez? Încă nu am făcut nimic, a răspuns Koco.
- Și faptul că te comporți de parcă ai vrea să merg cu ea. Cum ar trebui să numesc asta? Spuse Brown puțin mai tare, făcându-și coechipierii care stăteau în apropiere să se întoarcă să se uite puțin.
- Vrei să mergi cu ea, nu-i așa? Dacă nu ai vrea să mergi, ai putea să refuzi. Nu poți să-i spui cuvântul nu? Cine a spus că va fi clar cu mine? Dacă nu e evident, hai să facem asta! Strigă Koco furios.
- Hei, calmează-te, Ko, și-a oprit Tim în grabă prietenul.
- Hei, dacă ai de gând să te cerți, nu trebuie să te antrenezi, spuse Pakhin voce tare vocea. Brown bombăni puțin, dar nu a mai spus nimic. S-a dus să stea cu Pakhin pentru a se calma. Koco stătea cu Tim într-o dispoziție proastă. Până când Pakhin a chemat pe toată lumea pentru o altă repetiție. Dar atmosfera era destul de frustrantă pentru că însuși Pakin era destul de enervat pe Koco și Brown care s-au certat și i-au făcut și pe alții să se simtă inconfortabil. În cele din urmă, Pakin a încheiat antrenamentul și i-a lăsat să plece. Chiar dacă era supărat, Koco a fost de acord să se întoarcă oricum la apartamentul lui Brown fără să spună un cuvânt. Acum cei doi erau în mașină.
- Dacă spuneai că nu vrei să plec aș fi respins-o. Am vrut doar să spui asta. E atât de greu? De ce trebuie să fii atât de sarcastic? mormăi Brown în timp ce conducea. Koco se întoarse să-l privească.
- Atunci de ce să aștepți să vorbesc? Nu poți să te gândești dacă vrei să mergi sau nu? Se certa Koco.
- Sunt doar maniere. M-a invitat, am respins-o de multe ori. Așa că aș vrea să găsesc alte scuze. Dar nu m-ai ajutat. În plus, erai sarcastic, așa că trebuie să merg cu ea. La naiba, a înjurat Brown la sfârșit pentru a-și arăta adevărata frustrare.
- De ce să menținem eticheta? P’ Toffee însăși trebuie să înțeleagă că oamenii nu vor să meargă. Indiferent de câte ori te invită, tu nu trebuie să mergi. În cele din urmă ea va înceta să te intvite. A continuat să spună Koco.
- Odată ce începi să îți revii gura ta devine la fel de bună ca înainte. Va trebui să te fac să ai o altă febră, a spus Brown, întorcându-se să se uite la Koco cu niște ochi plini de semnificație care au făcut ca fața lui Koco să se înroșească.
- Nu te enerva pe mine, Phi. Fii atent. Ori de câte ori mă lovești din greșeală, ți-o voi plăti înapoi, a argumentat Koco pentru a-și acoperi jena. Brown râse în gât. La început, a fost jignit de Koco, dar după ce a avut suficiente argumente, și-a pierdut iritația și l-a făcut chiar să scape de frustrarea din inima lui.
- Du-te antrenează-ți talia înainte să o freci, apoi vorbim, a spus Brown cu un zâmbet, făcându-l pe Koco să se întoarcă și să se uite la fața lui Brown cu o expresie vicleană.
- Ești atât de obraznic, phi, a spus Koco. Brown a râs în șoaptă fără să mai spună nimic până a ajuns la apartamentul său.
- Care-i treaba? Întrebă Brown din nou când intra în camera lui.
- Ce? Întrebă Koco înainte de a pleca să stea pe canapea din cauza oboselii de la febra care nu a dispărut complet și a antrenamentului.
- Vrei să mă duc să mănânc cu Toffee? Întrebă Brown din nou.
- Depinde de tine. I-ai dat cuvântul tău, nu-i așa? Poate că așteaptă deja la restaurant, a spus Koco cu o voce normală.
- Nu am sunat să-i spun că antrenamentul s-a terminat. Ea nu va aștepta încă, a spus Brown. Koco a tăcut. Brown oftă ușor înainte de a intra în dormitor să facă un duș și să-și schimbe hainele. Koco aruncă o privire la spatele lui Brown, care a dispărut în cameră.
- Huh, cine îndrăznește să spună că nu vreau să plece? Koco mormăi încet și își ia telefonul. Se întinde pe canapea și se joacă un timp. Brown a ieșit după un duș purtând alte haine. Koco îi aruncă din nou o privire dar a trebuit să se întoarcă repede văzând că Brown se uita la el.
- Poți să te duci să faci un duș. Dar să faci un duș cald, a spus Brown. Koco s-a ridicat și a intrat în dormitor să facă un duș și să-și schimbe hainele. După ce a făcut un duș și și-a schimbat hainele, Koco a ieșit din dormitor. L-a căutat pe Brown, dar nu l-a găsit, făcându-l să se încruntă imediat. Koco s-a dus să-l caute în bucătărie și pe balcon, dar nu l-a găsit nici acolo. Când merse pentru a vedea unde erau atârnate cheile mașinii, Koco a rămas nemișcat pentru că cheile mașinii nu erau acolo și el aproape și-a pierdut puțin mințile.
- Huh! Ai ieșit să mănânc cu ea, ei bine, dacă vrei să mergi, atunci du-te, a mormăit Koco furios. Dar s-a simțit puțin dezamăgit pentru că Brown chiar a ales să mănânce cu Toffee.
- De ce trebuie să îți spun sau să te rog să nu pleci? Nu te poți gândi la asta, la naiba? Koco s-a plâns furios înainte de a se intinde din nou pe canapea în timp ce își ridică telefonul pentru a merge pe pagina sa de Facebook, deoarece ceva l-a inspirat să-și pună un status pe Facebook.
Kirakorn Coco
„Sunt obișnuit să fiu singur”
După ce Koco a făcut postarea, câțiva oameni au apreciat-o apoi au lăsat un comentariu să întrebe ce s-a întâmplat.
Tim Teera :
„Ești supărat pe phi Brown?”
Koco a înghețat imediat când prietenul lui a lăsat un comentariu și l-a întrebat direct pe postarea. Prin urmare, determinând mulți oameni să îl întrebe dacă s-ar certat cu Brown.
Kirakron CoCo:
„Pe ce naiba sunt supărat? Nu sunt supărat. Nu pot posta asta doar de amuzament, Tim?”
Koco a răspuns pe Facebook-ul prietenului său.
Tim Teera:
„Păi, e suspect, haha.”
Tim a răspuns până când s-a auzit din nou sunetul notificării de pe Facebook, spunând că cineva a comentat la postarea lui Koco. Când Koco a văzut numele, s-a încruntat, a văzut că era Facebook-ul lui Brown.
Brown PK:
„Ce naiba! Tocmai am ieșit să cumpăr orez. Trebuie să faci o astfel de postare?”
După ce a apărut comentariul lui Brown, postarea lui Koco a devenit subiect de discuție. Mulți oameni au intrat și i-au comentat postarea. L-au îl tachina, cât și îl întrebau.
Tim Teera:
„Ce sa întâmplat phi? L-ai părăsit pe prietenul meu? Tim s-a prefăcut că îl tachinează din nou.”
Brown PK:
„Cine îndrăznește să-ți părăsească prietenul? S-a dus să facă duș, așa că am ieșit să cumpăr mâncare. Probabil nu m-a văzut așa că a crezut că am plecat cu cineva. Mă voi grăbi să mă întorc la tine, dragul meu @ Kirakorn CoCo.”
Brown a răspuns la comentariu etichetându-l pe Koco, făcându-i chipul lui Koco să strălucească de jenă pentru că nu i-a trimis mesaj privat, ci mai degrabă a comentat pe pagina sa. Nu trebuia să ghicească ce avea să se întâmple în continuare. Koco se gândește la ce se va întâmpla mâine la universitate. Mai mulți oameni ar vorbi despre el și Brown. Apoi a văzut că au apărut mai multe comentarii. Mulți prieteni au venit să comenteze și să-l tachineze. De asemenea a văzut o fată de care nu-și amintește când a adăugat-o ca prietenă care a comentat:
„Uite ce drăguți sunt ăștia doi.”
- La naiba!! Koco a pus imediat telefonul pe masă, cu o față rosie. Nu știa dacă Brown spunea adevărul sau nu când a spus că a coborât să cumpere mâncare lângă apartament. Koco a stat întins pe canapea o vreme. Ușa camerei se deschise și Brown intră cu un zâmbet pe buze. Koco s-a întors imediat, refuzând să facă contact vizual cu el. Brown a lăsat mâncarea pe care o cumpărase în bucătărie și apoi s-a întors din nou la Koco.
Brusc!!!!!
- Au! ești greu, Phi, a strigat Koco când Brown a căzut peste el.
- Hm, ai crezut că am fugit să mănânc cu Toffee de aceea ai postat un astfel de statut pe Facebook? L-a întrebat imediat Brown tachinator.
Capitolul 22 - +18
- Ce? Cine se gândește? Nu-i nimic. Nu fi așa absorbit de tine însuți. Dă-te jos. Ești greu, a strigat Koco ca să-și ascundă timiditatea.
- Haide, recunoaște. Ai crezut că am ieșit să mănânc cu Toffee, a întrebat Brown, zâmbind. Ko nu s-a putut abține să nu se încrunte, pentru că chiar credea asta.
- Unde te duci e dreptul tău, i-a răspuns Ko. Brown s-a uitat fix la Koco și a zâmbit.
- Dar dacă spui că nu vrei să plec, nici eu nu voi merge. Spune-mi doar, asta e tot, a spus Brown pe un ton serios, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă. Koco se gândea: chiar avea dreptul să-l oprească pe Brow?
- Și dacă îți spun să nu mergi, ce-i vei spune lui Toffee? a întrebat Koco curios.
- Îi spun că soția mea nu vrea să plec. Asta e tot. Brown a spus-o ca și cum ar fi fost o chestiune simplă, făcându-l pe Ko să i se înfierbânte față.
- Cum poți spune asta? Nu ți-e rușine? a întrebat Koco încet.
- O, spun adevărul, spuse Brown zâmbind. Koco se uită la Brown cu o expresie de ușurare și puțină nedumerire.
- Serios, ai sunat-o pe Toffee să-i spui că nu mergi? a întrebat Koco curios.
- Am sunat-o să-i spun când am coborât să cumpăr orez, a răspuns Brown sincer.
- Atunci... ce i-ai spus? a întrebat Koco. Koco știa că Brown nu îi spusese de fapt că soția lui nu-l va lăsa să plece. Brown a zâmbit ușor.
- Atunci spune-mi mai întâi că ai postat asta pentru că erai supărat pe mine. Ai crezut că am ieșit să o găsesc pe Toffee, nu-i așa? a întrebat Browm pe un ton serios. Ko a mai întrebat puțin, dar tot nu a spus nimic. Brown s-a ridicat în șezut și s-a întors cu spatele la Koco. Koco s-a ridicat în șezut, cu o privire confuză.
- Dacă nu-mi spui tu, nici eu nu-ți voi spune. Ce i-am spus lui Toffee. Brown s-a întors și a ridicat o sprânceană spre Ko, făcându-l să se încrunte.
- Hai să mâncăm. M-am obosit să-ți cumpăr de mâncare. Brown l-a tras pe Ko de braț ca să se ridice și să-l urmeze în bucătărie, fără să o mai pomenească pe Toffee. Dar Koco încă nu era sigur. Voia să știe sigur, dar nu îndrăznea să-i spună lui Brown că postase asta pe Facebook pentru că era supărat. Când a intrat în bucătărie, Brown a aranjat mâncarea pe care o cumpărase pe farfurii și în boluri, în timp ce Koco stătea nemișcat, privind.
- Nu sunt supărat, sunt doar puțin iritat, atâta tot, a spus Ko, dar s-a prefăcut că nu e supărat. Cel puțin nu s-a simțit jenat când a rostit cuvântul „iritat”. Brown a zâmbit și a chicotit la ciudățenia lui Ko.
- Chiar ești curios? a spus Brown în glumă, făcându-l pe Koco să se încrunte puțin.
- Deci, ai de gând să-mi spui sau nu? Ăă, dacă nu vrei să-mi spui, atunci nu-mi spune, a strigat Ko înapoi pe un ton iritat, așezându-se pe scaun. Recunoscuse deja că postase asta pentru că era nemulțumit. Brown continua să pună mâncare în farfurie și să se uite cu scepticism la fața posomorâtă a lui Koco. Lui Brown i s-a părut drăguț că Koco stătea acolo cu o față posomorâtă pentru că era enervat pe el.
- Am sunat să-i spun că nu vreau să te las să mănânci singur, spuse Brown pe un ton lent, dar serios, făcându-i inima lui Ko să bată imediat nebunește.
- Și... a spus ceva Toffee? a întrebat Koco cu o voce ezitantă.
- N-a spus nimic. A spus doar că o vom face data viitoare, a spus Brown nonșalant. Koco s-a simțit imediat ușurat.
- Dar dacă mă invită data viitoare, s-ar putea să fie inevitabil, cum a fost azi. Înțelegi, nu? E vorba de eticheta socială. În plus, eu și Toffee suntem prieteni. N-ar arăta bine să o refuz des, a spus Brown ca să-l anunțe pe Koco. Koco a tăcut o clipă, pentru că știa că ar fi urât dacă Brown ar refuza de fiecare dată.
- Dacă va trebui vreodată să merg, trebuie să vii și tu cu mine, bine? a spus Brown
- Atunci, dacă nu mă invită, cum pot merge? a întrebat Koco.
- Koco, mergi cu mine. Cui îi pasă? a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să zâmbească în secret.
- Ești ușurat, a spus Brown, uitându-se tachinator la Koco.
- Ce? Sunt bine. Nu sunt supărat din cauza asta, a răspuns Koco cu o față serioasă.
- Serios? Atât de indiferent încât trebuie să postezi un status despre mine plângându-te? Dacă n-ai fi indiferent, probabil că deja ai fi posta o înjurătură la adresa mea, a tachinat Brown, făcându-l pe Ko să râdă.
- Vorbești prea mult, Phi. Grăbește-te și despachetează. Mi-e foame, a spus Ko în grabă ca să se acopere.
- La naiba, tu nu ai mâini. Ajută-mă să le despachetez, i-a răspuns Brown, fără prea multă seriozitate. Acum, atmosfera bună dintre cei doi vizibilă. Ko l-a ajutat să scoată mâncarea și să o toarne în farfurii. După ce a fost aranjată, cei doi s-au așezat să mănânce împreună. Dar înainte să mănânce, Koco l-a văzut pe Brown făcând o poză cu mâncarea de pe masă, dar nu l-a întrebat nimic. Până când a primit o notificare de pe Facebook, Koco și-a luat telefonul să verifice și a văzut o poză cu mâncarea de pe masa din sufragerie. Brown a fost cel care a postat-o și l-a etichetat și pe Ko pe Facebook.
Brown PK și Kirakron CoCo:
„I-am cumpărat niște mâncare ca să mă împac puțin cu el, și o să fie bine. Mănâncă tot, omule.”
Ko s-a uitat la Brown și l-a văzut râzând. Comentariile au început să sosească unul după altul.
- De ce postezi, phi Brown? s-a plâns Koco înainte să se așeze la masă, încercând să ignore notificările de pe telefon ori de câte ori alții comentau.
- Probabil că prietenii tăi vor să știe dacă suntem bine, așa că am postat-o ca să-i anunț, a răspuns Brown.
- Nu sunt deloc supărat. Doar minți, a spus Koco, încercând să-și păstreze o față serioasă. Brown a râs ușor. Cei doi au continuat să mănânce. După ce s-au săturat, Brown l-a lăsat pe Koco să spele vasele, pentru că el a fost cel care a coborât să cumpere. În plus, Koco începea să se simtă mai bine, dar tot trebuia să ia medicamente după masă.
- După ce termini de spălat vasele, ieși să îți aplic niște medicamente, a strigat Brown, pentru că urma să aplice medicamente pe vânătăile de când Ko se certase cu un elev de la o altă facultate. Koco a auzit, dar nu a răspuns. După ce a terminat de spălat vasele, Koco a ieșit să-l caute pe Brown.
- Vino și stai aici. Spuse Brown și Koco se prăbuși pe canapea lângă el ascultător. Apoi, Brown începu să aplice medicamentul în timp ce Koco stătea liniștit și îl privea.
- Cum a știut Toffee că am avut o problemă? a întrebat Ko curioasă.
- M-am dus să-i găsesc pe cei doi tipi care aveau o problemă cu tine la facultate și am dat peste Toffee, așa că am vorbit cu ea, a spus Brown pe un ton normal. Koco a dat din cap în semn de aprobare.
- Atunci de ce ai mers să îi găsești pe tipii ăia?a întrebat Koco. Brown s-a uitat ușor la Ko.
- M-am dus să vorbesc cu ei. Ce naiba au cu mine și cu tine, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Phi Brown, permite-mi să te întreb altceva, a decis Ko să întrebe după ce se întrebase mult timp.
- Ce? întrebă Brown înapoi, aplicând medicamentul cu mâna pe Koco.
- Când ai început să te interesezi de mine? Am fost atât de surprins. M-ai abordat brusc și am fost complet confuz. Chiar dacă ne cunoșteam înainte, a întrebat Koco, pentru că se întrebase mereu când devenise Brown interesat de el. Pentru că în tot anul în care Ko studiase, din anul 1 până în anul 2, Brown nu-l abordase niciodată atât de mult.
- Dacă îți spun, ce-mi dai? a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să se înțepenească puțin.
- De ce trebuie să facem schimb de lucruri? Nu poți pur și simplu să-mi spui? a spus Ko cu o voce severă. Brown a râs în gât.
- Trebuie să existe niște negocieri, spuse Brown zâmbind. Koco stătea nemișcat, cu buzele ușor strânse, înainte ca Koco să se aplece și să-l sărute pe Brown pe obraz.
Pup...
- Ah, poți să-mi spui acum? a spus Koco, încercând să-și păstreze o față cât mai serioasă posibil, ca Brown să nu-l poată tachina. Koco a fost și el șocat că s-a apropiat brusc să-l sărute pe Brown pe obraz în felul ăsta, chiar dacă nu mai făcuse niciodată așa ceva. Brown a fost și el uluit, pentru că nu credea că Koco ar îndrăzni să-l sărute pe obraz.
- Și pe cealaltă parte, a negociat Brown mai departe.
- O! Îți dau un deget, dar vrei toată mana, phi Brown! a strigat Koco ca să-și ascundă jena. Koco s-a prefăcut că se încruntă, dar fața îi era roșie.
- Grăbește-te, și pe partea asta, spuse Brown poruncitor, întorcându-și celălalt obraz către Ko.
- Dacă mă săruți, îți voi mărturisi totul, l-a tachinat Brown, făcându-l și mai curios pe Koco. Ko a respirat adânc înainte să-și aplece fața spre Brown pentru a-l săruta și pe celălalt obraz. Dar în loc să-și încline obrazul, Brown și-a îndreptat fața, făcând ca buzele lui Koco să se lipească de buzele lui Brown. Apoi Brown i-a prins rapid ceafa lui Koco, împiedicându-l să-și retragă fața.
- Ugh. Koco încercă să-și întoarcă fața, așa că Brown îl împinse pe Koco, întinzându-l pe spate pe canapea. Brown își apăsă limba fierbinte înăuntru, împletindu-se cu vârful limbii lui Koco. Chiar când Koco era pe punctul de a țipa în semn de protest față de faptul că Brown profitase de ocazie să-l sărute chiar acum, Koco simți o furnicătură în piept.
Sunetul sărutului lui Brown s-a auzit slab în timp ce Brown a supt vârful limbii lui Koco, făcându-l pe Koco, care se zbătuse la început, să se slăbească și să se oprească din a se zbatere, permițându-i lui Brown să îl sărute. Brown s-a pus peste Koco, ridicându-și picioare pentru a-le mișca astfel încât să-i flancheze trunchiul pe ambele părți.
- Ăăă... mmm, a gemut Koco de plăcere. Brown i-a mușcat buzele. Apoi s-a retras doar o secundă ca să-l lase pe Koco să respire, apoi l-a sărutat din nou. Mâinile lui Brown au început să-i strângă talia lui Koco, făcându-l pe Koco să-l apuce rapid de mână. Apoi Brown s-a retras. Buzele lui Koco erau ușor roșii de la sărutul lui Brown.
- De ce? întrebă Brown cu vocea răgușită. Ochii lui Brown erau atât de dulci încât inima lui Koco îi bătea mai repede.
- Ce ai de gând să faci? Te rog să-mi răspunzi la întrebare, a spus Koco încet, pentru că și el simțea o ușoară furnicătură în piept.
- Îți voi da un răspuns odată cu acțiunile mele, a răspuns Brown, făcându-i inima lui Koco să tresară.
- V... vei face ceva de genul...? a întrebat Koco din nou.
- Nu poți? spuse Brown în timp ce își pleca capul și își freca nasul de obrazul și gâtul lui Koco, făcându-l să simtă pielea de găină în tot corpul.
- Ne întâlnim, nu-i așa?a întrebat Brown, Koco își strânse ușor buzele.
- Dar... nu mă simt bine încă, Phi. Nu mă simt bine încă. Koco încercă să găsească o cale de a scăpa. Încă se simțea puțin jenat și nervos.
- Și încă ceva, stăteam și vorbeam în timp ce îmi aplicai medicamentul, phi Brown. Și te gândești să faci așa ceva dintr-o dată? a răspuns Koco, nu foarte serios. De fapt, Koco nu mai făcuse încă sex cu Brown după orientarea bobocilor de acum câteva zile. Încă nu era pregătit să o facă din nou.
- Vreau să o fac, spuse Brown fără menajamente.
- Atunci du-te și descarcă-te mai întâi cu cele cinci doamne ale tale, Phi, a spus Koco, încercând să găsească o modalitate de a scăpa.
- Dar vreau să o fac cu tine, bine? Promit că o voi face cu blândețe. Vocea răgușită a lui Brown i-a accelerat inima lui Koco.
- Dar totuși... Koco va găsi o altă scuză, dar se pare că Brown nu vrea să asculte. Îl sărută din nou pe Koco, și de data aceasta plin de pasiune, sugându-i și lingându-i vârful limbii până când Koco însuși îl sărută la rândul său pentru a ameliora senzația de furnicături care a apărut. Brown îl împinge pe Ko să se întins pe canapea, cu corpul său puternic lipit de trupul lui Brow.
- Ugh. Koco l-a strâns pe Brown de spate dar nu prea tare, făcându-l pe acesta să se retragă puțin, dar ochii lui îl priveau în continuare pe Koco cu o privire dulce.
- Ce? a întrebat Brown în șoaptă.
- Phi, mă doare încă acolo, a spus Koco încet. Când Brown l-a sărutat, și-a apăsat mâna pe locul unde Koco fusese lovit și învinețit.
- He, he, scuze, a răspuns Brown înainte să se ridice ca să-și scoată cămașa, în timp ce Koco stătea acolo privind cu inima bătându-i puternic. Mușchii lui frumoși îl făceau pe Ko să se uite absent la ei. Chiar dacă și Koco avea mușchi, lui Koco îi plăceau mai mult mușchii lui Brown.
- Ai de gând să o faci aici? a întrebat Koco, pentru că își zicea că sigur nu-l putea opri pe Brown. Era ca un miel în ghearele unui lup, i-ar fi greu să scape.
- Ăă, vreau să schimb atmosfera, a spus Brown zâmbind, stânjenindu-l pe Koco. Înainte ca Brown să-i poată da jos cămașa, l-a făcut și pe Koco să tremure puțin. Pentru că, în trecut, el fusese mereu cel care făcea asta. Chiar dacă el era cel nedreptățit, asta nu însemna că se va obișnui ușor.
- Poți să mă acoperi cu o pătură, te rog? Mă simt ciudat, a spus Koco, cu fața roșie. Brown a chicotit înainte să se ridice de pe canapea și să intre în cameră. Koco și-a ridicat mâna să-și acopere fața.
Ce ar trebui să fac? mormăi Koco în sinea lui, simțindu-se entuziasmat și ciudat de nervos. Nu după mult timp, Brown se întoarse cu o pătură mare, gel și prezervative.
- De fapt, nu vreau să-l port, dar nici nu vreau să te simți inconfortabil, a spus Brow fără menajamente, făcându-l pe Koco să-și strângă ușor buzele, incapabil să spună ceva. Apoi, Brown a continuat să-și scoată pantalonii, atât lui, cât și lui Koco, lăsându-i pe amândoi goi.
Koco s-a uitat cu frică la penisul lui Brown. Era întuneric la acea vreme, așa că nu-i putea vedea penisul lui Brown la fel de clar ca acum. Acum era complet pregătit pentru luptă, iar penisul său se mărise în dimensiuni.
- Nu l-ai mai văzut niciodată? întrebă Brown tachinându-l. Când văzu privirea lui Ko fixată asupra punctului sau sensibil, Koco își întoarse repede fața.
- E același lucru, spuse Koco cu o voce înăbușită. Brown chicoti puțin înainte de a se urca și a-l acoperi pe Ko cu tot corpul. Acest lucru îl făcu pe Koco să simtă foarte bine căldura corpului lui Brown și putea simți și centrul lui Brown apăsat pe centrul lui.
- Din cauza ta, mă excit atât de repede, a spus Brown cu voce răgușită, apoi l-a sărutat din nou ușor pe Koco pe buze. Apoi a început să-l seducă din nou. Brown a folosit pătura pentru a-și acoperi jumătatea inferioară a lui și a lui Koco. Mâinile lui s-au plimbat peste tot corpul lui Koco în timp ce îl săruta.
- Ah... phi Brown, nu lasă semne, spuse Ko răgușit când simți o durere surdă în claviculă, pentru că Brown supsese până lăsase o urmă.
- Am intenționat să las o urmă, a răspuns Brown, apoi a continuat să-l sărute pe Koco. Koco însuși începea și el să se excite. Nici o femeie nu-l făcuse niciodată pe Koco să se simtă atât de bine. Brown și-a mișcat ușor corpul, făcând ca ambele bărbății să se frece una de cealaltă.
- Mmm, și-a mușcat Koco buza și a gemut. Brown a coborât încet, sărutându-l de la gât până la claviculă. Brown l-a supt lăsând urme roșii din când în când, înainte ca limba lui fierbinte să-i mângâie jucăuș sânii mici.
- Ah... La naiba. Ko gemu de plăcere și își arcui corpul involuntar. Fața îi era înroșită de la căldura din corp. Închise ochii pentru a primi stimularea din vârful pieptului. Brawn îi supse ambii sâni, până când vârful sânilor lui Koco deveni roșu aprins. Brawn se uită la fața lui Koco cu satisfacție. Corpul lui Koco se răsuci din cauza stimulării primite de la Brawn. Buzele lui Brawn coborâră încet spre stomac până când ajunseră la buricul său.
- Ah...Frate Brown... Ko tresări ușor când Brown l-a lins și și-a băgat limba în gaura din mijlocul corpului său, făcându-l pe Koco să simtă o furnicătură în vârful penisului. Koco se uită la Brown, care își târa vârful limbii pe burtă, cu o senzație de înțepătură în abdomenul inferior. Înainte ca ambele picioare ale lui Ko să se ridice automat, Brown își folosi mâinile puternice pentru a strânge și masa cele două testicule ale lui Koco, făcându-l pe Koco să tremure destul de mult. Tachinarea lui Brown aproape că l-a făcut pe Koco să înnebunească. S-a zvârcolit pe canapea înainte ca Brau să-l tragă pe Koco să se așeze în poala lui puternică. Brown i-a luat mâinile lui Koco pentru a-i atinge penisul, în timp ce Brown i-a ținut penisul lui Koco.
- Hai să ne ajută reciproc, a spus Brown. Koco și-a țuguiat buzele, dar a dat din cap în semn de aprobare, înainte ca amândoi să-și miște mâinile și să se mângâie unul pe celălalt.
- Ah... Așa, gemu Brown de plăcere când Koco îi frecă ușor vârful penisului fierbinte cu degetul mare. Văzându-l pe Brown gemând de satisfacție, Koco profită de situație și își mișcă mâna mai repede, alternând cu frecarea vârfului penisului lui Brown. Brown își grăbi și el pasul și strânse vârful penisului lui Koco.
-Ah... ohhh... ohhh, nu mai pot suport... O să termin... a gemut Koco de entuziasm. Căldura din mâna lui Brown aproape că l-a înnebunit pe Koco. Brown a miscat și a tras rapid de penisul lui Koco.
Sunetul împingerilor sale deveni mai rapid, alternând cu gemetele amândurora. În cele din urmă, Koco a trebuit să-și izbească fața de umărul puternic al lui Brown și să-l muște de plăcere. Corpul i s-a zvâcnit și a eliberat suc alb de iubire.
- Uhhhhhh, a gemut Koco în gât în timp ce îl mușca pe Brown de umăr. Chiar dacă îl durea puțin de la mușcătură Brown se simțea bine. Mâna lui Koco a încetinit puțin, după ce se eliberase cu o clipă în urmă, până când Brown l-a împins din nou pe Koco pe canapea.
- Phi nu m-a lași să te eliberez, a spus Koco cu voce răgușită.
- E în regulă. Vreau să termin în tine, a spus Brown cu o voce care nu era diferită. Koco a înghițit în sec. Brown a întins mâna să ia un șervețel de pe masă pentru a șterge sucul de iubire de pe stomacul lui și al lui Koco. Înainte de a-și folosi genunchiul pentru a-l introduce sub coapsele lui Koco și a-i ridica fesele. Ambele picioare ale lui Koco erau lângă corpul lui Brown. Ko și-a ridicat brațele pentru a-și acoperi ochii.
- He,he, de ce îți acoperi ochii? întrebă Brown tachinându-l în timp ce își turna gelul în mână. Pregătise totul cu mult timp în urmă, aștepta doar ca Koco să-și revină să-le folosească.
- Nu mă mai întreba, phi, i-a răspuns Koco.
- He, he, ți-e jenă? Nu-ți fi jenă. Obișnuiește-te să te uiți la asta, pentru că va trebui să o facem de multe ori, a spus Brown zâmbind.
- Ah... și... stai puțin, Phi. Koco ridică repede mâna ca să-l apuce pe Brown de braț în timp ce acesta își introducea degetul în pasajul din spate.
- Nu te încorda. Nu pot să-l bag. Încerc să te ajut ca să nu te rănești, spuse Brown cu vocea gâtuită. Acum îl durea punctul fierbinte și voia să-l introducă în pasajul îngust, dar trebuia să îndure deocamdată.
- Calmează-te... dă-mi un moment să mă pregătesc, spuse Koco în timp ce ofta ușor, cu o mână acoperindu-și încă ochii. Koco se relaxă încet înainte să simtă degetele lungi ale lui Brown intrând în pasajul său din spate.
- Gata, băiat bun, a spus Brown în semn de laudă, făcându-i inima lui Koco să bată mai repede. Apoi, Brown a adăugat un al doilea și un al treilea deget, urmând pașii. Koco a simțit o strângere, dar nu l-a durut prea tare.
- Ah... Ăăă... Brown și-a mișcat și scos cele trei degete o vreme. Koco a gemut de entuziasm. Apoi Brown și-a scos cele trei degete, făcându-l pe Koco să rasufle ușurat. Brown a luat un prezervativ și l-a pus pe penisul fierbinte, a aplicat puțin mai mult gel, apoi și-a ținut penisul și l-a îndreptat spre pasajul îngust al lui Koco, care acum pulsa, așteptând să primească scula fierbinte a lui Brown.
- Ah! tresări brusc Koco și imediat îl împingea pe Brown în burtă cu ambele mâini. În timp ce Brown își introducea încet capul fierbinte, Koco simți o ușoară smucitură.
- Nu fi nervos. O să fiu blând cu tine, spuse Brown cu o voce blândă, aplecându-se să-l sărute pe Koco pe frunte. Koco avea gâtul uscat, dar dădu din cap în semn de aprobare.
- Încet, phi Brown, i-a spus Koco corpului puternic care își introducea încet, bucată cu bucată, scula fierbinte înăuntru.
- La naiba, e așa strâmt, mormăi Brown. Își mișcă șoldurile încet, superficial, ca să-i permită lui Koco să se obișnuiască cu dimensiunea penisului său. Brown intrase deja mai mult de jumătate. Koco zăcea acolo gâfâind.
Sop...
- Umm... Ko a gemut când Brown și-a introdus complet penisul. Brown s-a aplecat repede și l-a sărutat cu afecțiune pe Koco pe obraji și pe frunte.
- Te doare? întrebă Brown. Koco își strânse ușor buzele și clătină din cap.
- E mai degrabă o strângere, a răspuns Koco. Brown a zâmbit satisfăcut înainte ca șoldurile sale să se miște încet înainte.
- Uf... ce bine mă simt, Phi, a gemut Koco. Brawn l-a apucat pe Koco de ambele brațe și i le-a înfășurat în jurul gâtului înainte ca acesta să-și împingă șoldurile în mod repetat.
- Ah... ah... au... phi Brow... Mai incet... Ah... a trebuit să strige Koco ca să oprească forța lui Brown. Brown a strâns din dinți. Voia să folosească mai multă forță, dar va avea o problemă. I-a promis lui Koco că nu va fi violent, deoarece corpul lui Koco nu era complet vindecat. Brown s-a abținut puțin mai mult, dar viteza constantă le-a făcut corpurile să se legene împreună. Brown l-a îmbrățișat pe Koco apoi Koco la rândul său la îmbrățișat pe Brown.
- La naiba... Ești cel mai bun, Ko... ahhh, a gemut Brown cu satisfacție și plăcere. Sudoarea a început să curgă de pe amândoi. Brown și-a împins șoldurile o vreme înainte să se retragă. Brown a luat unul dintre picioarele lui Koco și l-a așezat pe umărul său puternic, în timp ce celălalt i l-a înfășurat în jurul taliei. Brown a sărutat piciorul lui Koco fără niciun dezgust. Brown și-a lovit șoldurile în mod repetat până când pătura care îi acoperea corpul la început a căzut pe podea. Koco nu a înțeles de ce o folosise ca să se acopere la început, când oricum avea să cadă pe podea.
Sop... Sop...
Sunetul trântirii se auzea rapid, alternând cu gemetele ambelor persoane. Ko își mișca mâna pentru a-și freca și trage propria virilitate în ritmul împingerilor lui Brown. Expresiile ambelor persoane erau pline de poftă. Chiar și Koco însuși nu se putea abține să nu fie fascinat de expresia fierbinte a lui Brown. Mai ales când Brown își lingea buzele uscate, inima lui Koco i se accelera, făcând canalul să comprime mai tare penisul lui Brown.
- Aaaaahh... e așa strâmt, a spus Brown cu voce tare.
- Ahh... phi Brown... Ko l-a strigat pe Brown pentru că era aproape să se elibereze din nou. Brown însuși și-a împins șoldurile din ce în ce mai repede, dar nu prea tare. Până când Koco s-a eliberat din nou, iar Brown s-a eliberat și el. Era bine că Brown purta prezervativ, altfel cu siguranță i-ar fi dat drumul.
- Aaaah, a gemut Brown de entuziasm înainte să-și miște șoldurile pentru a-și elibera tot sucul iubirii de data aceasta. Koco gâfâia și avea ochii pe jumătate închiși în timp ce se uita la Brown.
Brown a lăsat jos picioarele lui Ko și s-a aplecat să-l sărute ușor pe buzele înainte de a se retrage.
- Dacă te uiți așa la mine, o voi face din nou, a spus Brown zâmbind, făcându-l pe Koco să pară puțin uluit.
- Destul, phi, spuse Koco repede ca să-l împiedice.
- Știu. Când te vei simți mai bine, îți voi da mai mult, a spus Brown zâmbind înainte să-și scoată și penisul fierbinte. Ko simțea că îi explodează fața.
- Poți să te ridici? Hai să ne spălăm, a spus Brown înainte să îl ajute pe Ko să se ridice de pe canapea. Koco a încercat să meargă și a simțit că nu-l durea prea tare, era doar puțin înțepenit.
- Te doare? întrebă Brown cu îngrijorare. Koco clătină din cap.
- Asta înseamnă că începi să te obișnuiești, a spus Brown zâmbind.
- Ești atât de egocentric, phi. Mai bine mă duc să mă spăl, a spus Koco fără să se uite la Brown. Koco și-a strâns repede hainele și a intrat în dormitor. Brown și-a scos cu grijă prezervativul și la aruncat, apoi l-a urmat pe Koco în cameră.
- Deci încă nu mi-ai spus, de când ai început să fii interesat de mine? a întrebat Koco din nou când el și Brown s-au îmbrăcat și au venit din nou să se uite la televizor în sufragerie. Cei doi au întins o pătură pe podeaua dormitorului.
- O, nu ți-am spus încă? spuse Brown cu o expresie vicleană.
- A, da, a spus Koco. Chiar voia să știe.
- O, am uitat. Eram ocupat să ți-o trag atunci. Am uitat să îți spun, a tachinat Brown, făcându-l pe Koco să roșească, dar a încercat să-și păstreze o expresie serioasă.
- Deci, ai de gând să-mi spui sau nu? a întrebat Koco din nou.
- Binebine. Nu face fața asta. Nu mă voi putea abține și ți-o trag din nou, a spus Brown zâmbind când l-a văzut pe Koco făcându-i o grimasă iritată.
Capitolul 23
- Îți amintești când erai în primul an? Când te-ai certat cu un student din primul an de la inginerie în spatele toaletei facultății noastre? Brown a început să vorbească. Koco s-a încruntat ușor, dar a dat din cap în semn de aprobare, pentru că își amintea bine. La momentul respectiv, cealaltă parte venise mai întâi să se bată cu el pentru că pur și simplu nu se plăceau, așa că s-au dus și s-au bătut în spatele toaletei facultății.
- Îmi amintesc. Și ce dacă? a întrebat Koco. Brown a zâmbit ușor.
- Stăteam la etajul doi al clădirii în acel moment și mă uitam, a spus Brown. Koco și-a ridicat ușor sprâncenele. Pe atunci, nu credea că l-ar vedea cineva. Mai mult, fusese la școală doar de o zi.
- Ce crezi? Nu văd nimic impresionant la asta, a spus Koco.
- Haha, nu știi nimic. Pe vremea aceea, stăteam acolo și mă uitam la voi cum se luptați unu la unu. M-am gândit: „Uau, puștiul ăsta e foarte curajos. Abia a început școala și deja face probleme. În plus, chiar l-a bătut” a povestit Brown o întâmplare pe care și-o amintește și acum.
- Când tipul ăla și-a dat seama că a pierdut în fața ta, a fugit. Apoi ai stat acolo și ai continuat să bombănești. Îți amintești de ce bombăneai? a întrebat Brown. Koco s-a prefăcut că gândește, dar nu-și putea aminti.
- Nu-mi amintesc. Îți amintești? a întrebat Koco înapoi.
- Îmi amintesc că te plângeai că aveai buzele crăpate. Dacă mama ar afla, sigur m-ar certa. Cămașa mea e șifonată. Ce fată s-ar uita așa la mine? Am muncit atât de mult să o calc. O, la naiba! Brown a povestit scena, făcându-l pe Koco să râdă, pentru că și el și-o amintea.
- De ce îți amintești atât de bine? a întrebat Koco în glumă, pentru că nici el nu și-ar fi putut aminti dacă Brown nu ar fi spus-o primul.
- Nu știu de ce îmi amintesc atât de bine. Pe vremea aceea, stăteam acolo și te urmăream, dar tu nu știai. După aceea, ori de câte ori te vedeam, mă uitam la tine. Tu nici nu știai. Mă uitam la tine de fiecare dată când te vedeam. Până într-o zi, m-am întrebat de ce mă uitam doar la tine, deși flirtam cu fete peste tot. Un an m-am uitat la tine până să ajungi la B2 și să ai o problemă cu Joe. Și m-am gândit la momentul în care te-am văzut. Pe atunci, probabil că deja îmi plăceai, dar eu însumi nu știam asta. M-am gândit din nou la asta și mi-am dat seama: „Da, îmi placi. Îmi placi până în punctul în care vreau ca tu să fie al meu. De aceea te-am abordat. Brown a mărturisit sincer, făcându-l pe Koco să fie uluit și inima lui să tremure la auzul cuvintelor lui Brown. Nu știa niciodată că fusese privit timp de un an. De fiecare dată când se antrena, de fiecare dată când vorbea cu Brown, era ca și cum ar fi fost seniori și juniori. În mod normal, Brown nu dăduse niciun semn că ar fi interesat de el într-un mod romantic înainte de asta?
- De ce nu știam că te uitai în secret la mine? a întrebat Koco. Ca să-și ascundă jena, a trebuit să-și păstreze o față serioasă, chiar dacă obrajii erau pe punctul de a-i crăpa din cauza zâmbetului.
- Mă uitam în secret, așa că de unde ai putea știi? În plus, ești prost, a spus Brown, împingând capul iubitului sau cu degetul arătător. Koco i-a acoperit mâna lui Brown.
- Hei, nu sunt prost, Phi. Pur și simplu nu am observat, a răspuns Koco.
- Erai prea ocupat să te uiți la fete încât nu m-ai observat. Dar asta e tot. E de domeniul trecutului. Dacă te mai uiți la fete de acum înainte, te așteaptă o adevărată luptă. Te voi obosi atât de mult încât n-o să poți să te dai jos din pat, stai să vezi, se prefăcu Brown că-l amenință.
- Dar îți spun, încă mai sunt oameni care mă urmăresc. Am stat mult timp degeaba din cauza ta. Mă întrerupeai mereu, a replicat Koco, fără să cedeze.
- Sunt nevinovat. Cât despre tine, te-am întrerupt pentru că știu ce crezi despre mine. Dar tu știai ce crezi despre mine? a întrebat Brawn, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă, inima bătându-i cu putere.
- Ei bine... Ko încerca să găsească ceva de spus care să nu-l facă să se simtă și mai jenat.
- Ce este? a întrebat Brown tachinator.
- Hei, deja am cedat până la capăt, Phi. Încă nu știi, cine ar ceda cuiva care nu-i place? Koco s-a prefăcut că se plânge ca să își ascundă timiditatea.
- Știu că deja ai cedat atâtor lucrurilor, dar vreau să știu dacă ai început să mă placi. Când ți-am plăcut? Pentru că atunci când te-am abordat, nu ai avut nicio părere prea bună despre mine, a întrebat Brown. Era timpul ca Koco să-și exprime în sfârșit sentimentele.
- Nici eu nu știu. Ție îți place să mă tachinezi și să mă forțezi. Nu știu de ce ți-aș ceda. Dacă ar fi fost altcineva, l-aș fi luat la bătaie. După mult timp, asta e. Nici eu nu mă înțeleg. Nu mă întreba încă, a spus Koco în timp ce își folosea o pernă pentru a-și acoperi fața, pentru că nu putea explica cât de fierbinte era. Brown a râs puțin în gât.
- Bine, bine. Nu trebuie să întreb. Oricând vrei să-mi spui, spune-mi pur și simplu. Te pot aștepta, a spus Brown zâmbind.
- Phi Brown, l-a strigat Koi pe Brown cu o voce blândă. Brown a ridicat din sprâncene întrebător.
- Mi-e foame, spuse Koco, simțindu-se cu adevărat înfometat. Chiar dacă tocmai mâncase, își consumase destulă energie cu Brown. Brown râse încet.
- Atunci hai să mergem jos și să mâncăm tăiței în fața apartamentului. Poți merge? a întrebat Brown cu voce tare.
- Sunt bine. Nu e chiar așa rău, a răspuns Ko cu o voce înăbușită înainte ca Brown să-l ducă jos să mănânce tăiței împreună în fața apartamentului.
......
După trei săptămâni în care și-au mărturisit sentimentele, Brawn și Koco erau încă împreună. Koco dormea adesea în camera lui Brawn, iar Brawn le cerea permisiunea părinților lui Koco. Cu toate acestea, îl lăsau pe Koco să doarmă și la el acasă. Brawn nu voia să fie egoist și insista ca Koco să stea cu el tot timpul, deoarece îi părea rău pentru părinții lui Koco, deoarece nu le spusese în ce direcție se îndrepta relația sa cu Koco. Nici Ko nu voia ca părinții lui să știe acum, pentru că nu doar el se întâlnea cu un bărbat. Koco tocmai observase și aflase că fratele său mai mic, Gap, adusese și el un bărbat în casă. La început, Koco a crezut că sunt doar prieteni, dar văzând și observând comportamentul fratelui său mai mic, și-a dat seama ce se întâmplă. Acest lucru l-a făcut pe Koco să se gândească și mai profund. Mai mult, în ultima vreme, Koco observase că tatăl său se uita la el și la Brawn, ochii lui părând mereu gânditori, dar nu spusese nimic. Acest lucru l-a făcut pe Ko să se întrebe dacă tatăl său știa ce fel de relație aveau el și Brawn.
Cât despre Toffee, acesta se tot venea să-l vadă pe Brown. Ko încerca să nu se gândească la asta, pentru că Brown nu părea interesat de ea, mai mult decât ca de o prietenă. Chiar dacă era puțin enervat că tânăra încerca să se apropie de Brown, deși știa ce se întâmpla între el și Brown. Dar, pe de altă parte, Koco se gândea că nu ar fi corect să facă o scenă sau să-i spună ceva tinerei, pentru că ea nu arăta niciun comportament rău față de el.
O altă problemă a lui Koco este Bam, sora mai mică a lui Brown. Ori de câte ori il vede pe Koco în apartamentul lui Brown, se comportă nemulțumită și face mereu remarci sarcastice. Dar lui Koco nu-i pasă, pentru că o consideră doar sora mai mică care era atașată de fratele ei mai mare. Uneori se amuză când Bam cerea atenția lui Brown, când îl vede pe Brown fiind afectuos cu el.
- Hai să dormim la mine în apartament azi, i-a spus Brown lui Koco în timp ce se încălzea pentru antrenamentul de baschet de seară, după școală.
- Ăăă, nu uita să mă duci la shabu, a răspuns Koco, subliniind ideea de a ieși la cină. Îi spusese deja mamei sale că s-ar putea să fie nevoit să rămână peste noapte la Brown, susținând că vor discuta despre meciul de baschet. Mama lui știa de asta și nu a spus nimic.
- O, nu voi uita, a spus Brown zâmbind. Pentru că Koco se plânsese de asta de mai multe zile, astăzi a spus că îl va scoate la masă.
Tring... Tring...
Sunetul telefonului din buzunarul lui Brown suna, Joe a fost cel care l-a strigat. Brown s-a dus să răspundă la telefon. Koco a rămas acolo, privind, dar nu s-a gândit la nimic. După o vreme, Brown s-a îndreptat spre el, părând serios.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Koco.
- Hai sa mergem în fața universității. Bam a venit cu taxiul și a spus că se întoarce cu mine, a spus Brown despre sora sa.
- Poți pleca. De ce m-ai invitat? a întrebat Koco.
- Vino cu mine, a spus Brown în timp ce îl lua pe Koco de gât ca să meargă cu el. Brown îi spusese deja lui Pakin dinainte. Cei doi au mers până în fața universității. Nu au așteptat mult până a oprit un taxi. Bam a coborât îmbrăcată în uniforma școlară. Tânăra i-a zâmbit fratelui ei înainte de a schița un zâmbet când l-a văzut și pe Ko stând acolo. Bam s-a dus repede să-l îmbrățișeze pe fratele ei.
- Astăzi, hai să luăm masă împreună phi Brown, a spus Bam cu o voce imploratoare.
- Antrenamentul de baschet se termină târziu. Poți aștepta? a întrebat Brown înapoi. Tânăra dădu imediat din cap.
- Atunci sună-o mai întâi pe mama și spune-i că te duc eu, a insistat Brown. Tânăra și-a sunat mama înainte de a merge cu cei doi spre grupul lor. Un braț al lui Brown era înfășurat în jurul gâtului lui Koco, iar sora lui îl ținea de celălalt braț.
- Phi, dă-mi drumul. Nu pot merge cum trebuie, a spus Koco încet.
Dintr-o data..
Înainte ca Brown să-l poată lăsa, Bam s-a mutat imediat în cealaltă parte și s-a interpus între Brown și Koco, făcându-l pe Koco să tresară puțin. Brațul lui Brown s-a desprins de gâtul lui Koco.
- Bam, a strigat Brown către sora lui mai mică cu o voce calmă și tachinatoare.
- Eu nu vreau să merg pe partea aceea, spuse tânăra cu o voce blândă.
- E în regulă, Phi. Hai mergi cu sora ta mai mică. Altfel, s-ar putea împiedica și cădea. Nici vederea ei nu e bună, a spus Koco nepăsător. Bam s-a întors să îl privească urât pe Koco fără ca Brown să vadă. Brown a oftat ușor înainte de a merge la sală. Când au ajuns, Brown și-a pus sora mai mică să stea și să aștepte pe margine. Câțiva dintre juniorii lui l-au tachinat puțin, dar el nu a acordat prea multă importanță.
- Aceasta este sora lui phi Braw cu care ai spus că nu te înțelegi? i-a șoptit Tim. Ko a dat din cap și nu a mai spus nimic. Au continuat să se antreneze la baschet până când Ko a văzut-o pe Toffee intrând. Părea că tânăra îi făcea cu mâna lui Bam, făcându-l pe Koco să se încrunte. Și Brawn a văzut asta.
- Phi Braw, phi Toffee a venit să te vadă. Bam s-a întors să-l strige pe fratele său care alerga pe teren. Toffee s-a prefăcut puțin timid și cele două s-au așezat și au vorbit. Asta l-a făcut pe Koco să creadă că cele două trebuie să fi fost apropiațe. Când a venit pauza, Brawn, Koco și ceilalți au venit să se așeze la marginea terenului. Bam i-a dat repede apă fratelui său. Brawn a luat apa și a băut-o, apoi a luat o altă sticlă din pungă și i-a dat-o lui Koco. Koco a luat-o și a băut-o în liniște, dar în adâncul sufletului, își dorea cu adevărat să știe despre Toffee și Bam.
- Phi Brown, eu am invitat-o pe phi Toffee să luăm cina împreună. Phi Toffee ar trebui să meargă cu noi, a spus tânăra, făcându-l pe Koco, care bea apă, să se oprească o clipă. În trecut, Brown încercase întotdeauna să evite asta, dar părea că astăzi nu putea evita.
- Ăăă... a răspuns Brown, apoi s-a întors să se uite la Koco. Ko nu a spus nimic pentru că știa că Brown nu putea refuza.
- Ura! Unde să mergem să mâncăm? Ce vrea să mănânce phi Toffee? Fata s-a întors imediat către Toffee pentru a-i cere părerea.
- Ce-ar fi să mâncăm niște mâncare japoneză? Fuji e bine. Lui Brown îi place sashimi, a spus tânăra.
- Bam, cred... Brown avea de gând să-i spună fără rușine că vor merge să mănânce shabu pentru că intenționa să-l ducă pe Koco acolo. Ko a auzit, dar a stat liniștit să vadă ce va spune Brown.
- Bine, atunci hai să mâncăm Fuji, phi Brown. Eu vreau să mănânc de multe zile asta, bine? l-a implorat fata pe fratele ei. Brown s-a încruntat imediat.
- Mă gândeam să mergem să mâncăm shabu la Kai Man. Putem merge să mâncăm shabu? a spus Brown, făcându-le pe cele două femei să se oprească o clipă.
- Dar eu vreau să mănânc Fuji. Eu nu vin prea des să mănânc cu phi Brown. Phi Brown nu se întoarce să mănânce cu mine în fiecare zi. Nu poți să-mi faci pe plac? Tânăra a început să se vaite. Koco a oftat ușor când a auzit asta. A știut imediat că tânăra voia să-l contrazică pe el și pe Brown.
- Dacă vrea să mănânce atunci du-o acolo, a spus Koco ca să-i potolească supărarea.
- Dar tu vrei să mănânci shabu, a spus Brown cu o voce calmă.
- Dar sora ta mai mică vrea să mănânce Fuji, a răspuns Ko cu o voce calmă. Brown avea o expresie tulburată pentru că era sora lui mai mică și iubitul lui.
- Atunci hai să mergem la shabu mâine, a răspuns Brown. Nu voia să-i facă pe plac surorii sale, ci doar să treacă peste supărare. Dacă nu era de acord să meargă la fuji, sora lui cu siguranță l-ar bate la cap și ar deveni morocănoasă. Brown i-a ciufulit părul lui Ko cu afecțiune. Koco nu a spus nimic. Nu intenționa să o cucerească pe tânără. Când a venit timpul să se antreneze din nou, Koco și Brown s-au dus la antrenament ca de obicei. Koco a încercat să-și controleze temperamentul ca să nu se enerveze. Dacă l-ar ruga pe Tim să meargă împreună la shabu, Brown ar crede cu siguranță că este sarcastic.
După antrenament, sportivii s-au dus să se schimbe în vestiarul din spatele sălii de sport.
- Unde te duci acum? a întrebat Tim.
- Mă duc să mănânc cu două fete, a răspuns Koco, făcându-l pe Tim să înțeleagă imediat la cine se referea. Tim nu a putut decât să zâmbească și să-și încurajeze prietenul. După ce Brown a terminat de schimbat, s-a dus la Bam și Toffee.
- Hai să mergem cu mașina ta Brown, a spus Bam.
- Așa noi putem merge împreună. După ce terminăm de mâncat, ne putem întoarce să o ducem pe P’Toffee să ia mașina, a sugerat Bam.
- Dar ar fi o pierdere de timp. În loc să meargă acasă, Toffee ar trebui să se întoarcă, a spus Brown cu o voce calmă.
- Mâncam la un mall din apropiere. Nu mergem nicăieri departe, a spus Bam.
- Nu, Bam. Aș prefera să conduc eu, a răspuns Toffee pe un ton atent. Bam părea puțin enervată.
- Atunci Bam, mergi cu mașina lui Toffee. Ne întâlnim la mall. Brown a încercat să-și despartă sora de iubitul lui, făcând-o pe Bam să nu îndrăznească să refuze, chiar dacă voia să rămână cu el. Acest lucru a făcut-o pe Bam să fie nevoit să o urmeze pe Toffee la mașină, neputând să-l contrazică. Cât despre Brown, l-a dus pe Koco la mașina lui.
- Ești bine? a întrebat Brown după ce s-a așezat în mașină.
- În legătură cu shabu-ul, a întrebat Ko la rândul lui. Brown a dat din cap.
- Nu sunt supărat sau ceva de genul, dar sunt plictisit și enervat, a spus Koco fără menajamente, făcându-l pe Brown să se întoarcă imediat să se uite la Koco.
- De ce te-ai plictisit? a întrebat Brown cu o voce calmă. Koco a oftat ușor.
- M-am săturat să mă confrunt cu toate prostiile astea, a spus Koco, enervat. Brown știa că Koco se referea la sora lui și la Toffee.
- Și ce vrei să fac? Bam e încă tânăr. Probabil e doar gelos pe mine. A spus Brown.
- Dacă o privești ca pe o glumă, nu e nimic. Dar dacă vei afla mai târziu că nu te poți împotrivi mie, vei înceta să te mai împotrivești mie, a spus Brown nonșalant.
- Nu numai că ne întrerupe dar cheamă întăriri? a întrebat Ko, făcându-l pe Brown să se oprească o clipă.
- Nu știu, hi Brown, cât de apropiate sunt sora ta și phi Toffee, dar o să-ți spun mai întâi asta: dacă mă deranjează cu adevărat și mă enervează serios, nu voi arăta nimănui niciun respect, a spus Koco obosit înainte de a se uita afară din mașină. Brown a oftat și el cu greu și a condus direct spre mall-ul unde își dăduse întâlnire. Ele erau în parcare și îi așteptau. Când au ajuns, Brawn și Koco ei au coborât din mașină.
- Hai să începem, a răsunat vocea lui Bam în timp ce mergea, ținând-o de mână pe Toffee, și stând lângă Brown, în partea opusă față de locul unde stătea Koco. Ko s-a uitat la ea cu o expresie calmă și nu a spus nimic.
- Atunci hai să intrăm și să mergem să mâncăm, a spus Brown. Apoi, cei patru au intrat împreună. Bam a pus-o pe Toffee să meargă lângă Brown pe o parte, iar pe cealaltă parte mergea Koco, dar Bam se interpusese printre ei. Nu ar fi avut sens ca Ko să se interpună, așa că Koco l-a urmat, dar Brown s-a oprit și s-a întors să se uite la el.
- Ce faci singur? Vino încoace, a dat din cap Brown și l-a strigat, folosindu-și brațul pentru a-l prinde pe Koco de gât și a merge alături de el, pe partea lui Toffee. Acest lucru a făcut ca fața tinerei să se întoarcă puțin uluită. Cât despre Bam, s-a uitat la Koco cu neplăcere până au ajuns la Fuji. Brown l-a împins pe Koco să se așeze înăuntru, lângă fereastră. Intenționa să se așeze lângă Koco, dar sora lui obraznică se strecurase deja și se așezase lângă Koco.
- Ce faci, Bam? a întrebat Brown cu o voce severă.
- Eu vreau să stau pe partea asta. Phi Brawn și phi Toffee pot sta pe partea aceea... pot să stau și eu aici? i-a spus fata fratelui ei, apoi s-a întors să-i vorbească lui Koco pe un ton ușor scurt. Ko nu a spus nimic, așa că Brawn a trebuit să stea pe partea cealaltă cu Toffee lângă el.
- Comandă ce vrei să mănânci, a spus Brown în timp ce se uita la meniu.
- Lui Brown îi place sashimi, așa că hai să comandăm pentru tine, i-a spus Toffee lui Brown cu o voce dulce. Brown a dat din cap. Nici măcar nu s-a întors spre Toffee. Stătea acolo, uitându-se la Koco.
- Ce vrei să mănânci, Ko? L-a întrebat Brown pe iubitul sau.
- Aș vrea țipar cu orez, i-a spus Ko chelnerului și a pus meniul jos. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Ai de gând să mănânci doar asta? De ce nu comanzi altceva? a întrebat Brown, știind că nu se va sătura doar mâncând asta.
- Asta e tot, a răspuns Koco scurt, apoi și-a luat telefonul și a început să se joace pe el. Brown s-a uitat la Koco cu o privire goală, apoi le-a lăsat pe cele două fete să comande mâncarea pe care doreau să o mănânce. Brown comandase deja puțin și el. În timp ce așteptau să fie servită mâncarea, Bam și Toffe au încercat să monopolizeze conversația cu Brow, fără ca Koco să participe la nimic. Koco însuși nu voia cu adevărat să se alăture conversației.
- Phi Toffee își amintește încă foarte bine de mâncarea preferată a lui phi Browo, a spus Bam zâmbind.
- Nu-mi amintesc totul, a răspuns Toffee cu o expresie ușor timidă. Koco știa că Bam îi spusese intenționat cât de apropiați erau Toffee și Brown.
- Ai ceva provizii? Dacă nu hai să cumpărăm să le ducem în camera mea. Brown nu era interesat să vorbească cu cele două fete. Dar s-a întors să il întrebe pe Ko pe un ton normal. Ko a stat acolo gândindu-se o vreme.
- Zilele trecute am văzut că nu mai e gel de duș. Ai cumpărat deja?a întrebat Ko pe un ton calm, făcând-o pe Toffee să se oprească o clipă. Cuvintele lui Brawn și Ko deja transmiteau faptul că cei doi erau împreună.
- Încă nu. Hai să mergem să cumpărăm după ce terminăm de mâncat, a spus Brown. Ko a dat din cap în semn de aprobare. Când a sosit mâncarea, toată lumea a început să mănânce imediat. Koco a mâncat ce comandase, fără să se atingă măcar de aperitive sau de alte mâncăruri pe care le comandase tânăra. Brown a trebuit să-i ofere niște sashimi. Koco s-a uitat ușor la Brown și a știut că atât Bam, cât și Toffee se uitau și ei.
- Mănâncă-l. Nu mi-l servi mie, a spus Ko.
- Ți-l servesc eu, așa că mănâncă-l pur și simplu, spuse Brown cu o voce ușor severă. Ko nu voia să se certe acum și pur și simplu l-a mâncat. Cele două fete continuau să stea de vorbă cu Brown, iar Brown continua să-i servească mâncare și lui Ko. Nu i-a servit nici măcar o dată surorii lui și nici lui Toffee.
- Phi Brown e atât de crud. Nu mi-ai servit nimic, a spus Bam, plângându-se fratelui său. Apoi Koco a fost cel care a luat ruloul cu ou de pe farfuria din mijloc și i l-a pus în mâna lui Bam. Bam a rămas uluit o clipă pentru că nu credea că Ko i-ar servi-o.
- Mănâncă-l, a spus Koco. Brown s-a uitat fix la sora lui, făcând-o pe Bam să nu îndrăznească să nu ia ruloul cu ouă. Așa că a trebuit să mănânce inevitabil. După ce Ko a terminat de mâncat, a băut niște apă și a stat liniștit, uitându-se la ei tot timpul, dar tot nu a spus nimic. După ce toată lumea s-a săturat, Brown a plătit și a ieșit din restaurant.
- Mulțumesc pentru masă, Brown. Data viitoare, vă voi invita eu la masă și pe Bam și pe tine, le-a spus Toffee lui Brown și lui Bam.
- Sigur, Toffee, a spus Bam zâmbind.
- Condu cu grijă, spuse Brown, întrerupând-o pe Toffee care era puțin jenată, dar tot zâmbi.
- Atunci mă întorc prima. Am plecat, Bam, și-a luat rămas bun tânăra de la toți înainte de a se îndepărta spre parcare.
- Unde mergem acum, phi Brawn? l-a întrebat imediat Bam pe fratele său mai mare. Brawn s-a uitat calm la fața surorii sale. Voia să vorbească și să o certe pe sora sa despre incidentul de astăzi, dar nu voia să o spună în fața lui Ko, pentru că ar fi făcut-o pe Bam și mai nemulțumit de Koco și ar fi putut-o face și pe sora lui să se simtă jenată în fața lui Koco.
- Mergem acasă, te duc acasă. Asta a fost tot ce a spus Brown înainte să meargă la parcare. La început, Bam voia să stea în față cu fratele său, care conducea, dar Brown a împins-o să stea în spate și să-l lase pe Koco să stea în fața, dând motivul că ea va coborî prima. Fata s-a enervat, dar nu a spus nimic până nu au ajuns acasă. Brown a parcat mașina în fața porții.
- Phi Brown, nu ai de gând să intri mai întâi în casă? a întrebat fata.
- Nu, am alte treburi de rezolvat. Te rog să-i saluți pe mama și pe tata și să le spui că voi veni aici sâmbăta asta, a spus Brown. Tânăra și-a țuguiat ușor buzele înainte de a-și ridica mâinile în semn de salut către Brown, dar nu și către Koco, și a coborât imediat din mașină.
- Of, a oftat Brown, epuizat, întorcându-se să se uite la Koco. Koco stătuse liniștit tot drumul. Brown s-a întors direct la apartamentul său, fără a uita să treacă pe la supermarketul de lângă ca să cumpere niște provizii.
Crak...
Imediat ce ușa s-a deschis, Ko s-a dus direct în dormitor pentru că voia să facă un duș. Brown l-a lăsat pe Koco să intre și să facă un duș mai întâi, în timp ce el s-a dus să-și strângă lucrurile. Brown știa că Koco nu era prea mulțumit de ceea ce făcuse Bam, dar Koco nu a făcut tam-tam și nu s-a plâns așa cum făcea de obicei. Acest lucru l-a făcut pe Brown să înțeleagă că Koco se gândea mult. După ce a terminat de făcut duș, Brown s-a dus și el să facă un duș. Când Brown a terminat de făcut duș și s-a îmbrăcat, a știut că Koco se dusese în bucătărie.
Brown se apropie să îl îmbrățișeze pe Koco din spate în timp ce Koco stă în fața aragazului.
- Ce faci? a întrebat Brown, uitându-se la ingredientele pe care le pregătise Koco.
- Fierb tăiței instant, a răspuns Koco încet.
- Nu ești sătul? a întrebat Brown, dar Koco nu a răspuns. L-a lăsat pur și simplu pe Brown să-l îmbrățișeze așa, fără să se plângă.
- Ți-am spus să comanzi mult ca să te saturi, spuse Brown cu o voce severă.
- Nu am vrut să mănânc. Ce ar trebui să comand? a răspuns Koco. Începea să-și piardă controlul asupra emoțiilor.
- Atunci de ce fierbi tăiței instant? Vrei să-i mănânci, nu-i așa? a întrebat Brown.
- Da, a răspuns Koco scurt. Brown a oftat adânc.
- Îți faci griji pentru Toffee? Nu ai încredere în mine? Am spus că nu-mi pasă de ea. Toffee e doar prietena mea, a răspuns Brown. Koco a rămas tăcut.
- Cât despre Bam și Toffee, s-au apropiat când am mers la o ședință foto cu Toffee, iar Bam m-a urmat. Cele două doar au vorbit și au devenit prietene apropiate. Nu are nicio legătură cu mine, i-a explicat Brown lui Ko.
- Știu că nu ai niciun sentiment pentru Toffee, dar sora ta vrea ca voi să fiți împreună. Chiar și un copil de grădiniță ar ști cât de mult își dorește sora ta ca tu și Toffee să fiți împreună, a spus Koco ce gândea și ce-l deranjase toată seara. Brown i-a cerut lui Koco să se uite direct la el.
- Și ce dacă? Trebuie să urmez dorințele surori mele mai mici? Nu am dreptul să aleg eu? Crezi că nu am creier, nu am inimă, nu pot gândi singur, nu pot alege singur, nu pot lua decizii singur? a întrebat Brown cu o voce calmă. Ko și-a strâns ușor buzele, fiind într-o stare de confuzie.
- Permite-mi să te întreb, dacă Gap ar avea o prietenă apropiată, iar femeia aceea ți-ar fi și ea apropiată, iar Gap ți-ar spune să nu mai fi cu mine ci să te întâlnești cu prietena lui, ai face ce ți-ar spune Gap? a întrebat Brawn gândindu-se. Pentru că, dacă așa ar fi fost așa, nu ar avea cum să se întâlnească cu femeia aceea.
- Poți avea puțină încredere în mine? a întrebat Brown din nou.
- Am încredere în tine, am încredere phi Brown. Dar m-am săturat să mă confrunt cu acest haos, legat de faptul că adevărata ta soră este cea care intervine între noi. Mă simt inconfortabil pentru că e sora ta. Dacă ar fi fost altcineva, probabil că nu aș reacționa așa, a spus Koco sincer. Pentru că nu era la fel ca cu cei care avea o problemă. Când îi vorbeau nepoliticos lui Koco, Ko îi lovea la rândul său. Dar cu Bam, Koco nu putea face așa ceva violent. Nu pentru că Bam era femeie, ci pentru că Bam era sora mai mică a lui Brown. De aceea Koco se simțea atât de inconfortabil. Brown l-a tras pe Ko spre el ca să-l îmbrățișeze. Ko l-a îmbrățișat la rândul său pe Brown. Nu avea nicio ranchiună față de Brown. Era doar enervat pe sora mai mică a lui Brown.
- Am nevoie de mai mult timp, apoi voi vorbi cu Bam și voi clarifica lucrurile, a răspuns Brown. Koco a tăcut o clipă înainte de a da din cap. Brown s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe Koco pe păr.
- Ce miros e ăsta? întrebă vocea lui Brown. Ko se uită imediat la fața iubitului său.
- Mi-am spălat părul, phi Brown, a spus Koco, crezând că Brown vorbea despre părul lui, din moment ce Brown tocmai se aplecase și îl sărutase.
- Nu, miroase a ars. După ce a terminat de vorbit, atât Brown, cât și Koco s-au întors imediat să se uite la oala cu tăiței instant.
- Hei! phi Brown, oala e pe cale să ardă! a strigat Ko imediat când a văzut că tăițeii instant erau aproape complet uscați. Tăițeii din oală erau atât de umflați încât erau pe punctul de a se arde.
- Cine ți-a spus să dai focul mai tare, Ko? Vocea lui Brown a răsunat brusc din nou înainte ca cei doi să se ajute să facă curat în bucătărie.
Capitolul 24
- Astăzi mă duc acasă să dorm, phi Brown, a spus Koco în timp ce mergea cu Brown în mașină spre universitate, făcându-l pe Brown să se întoarcă să se uite la el și să ridice ușor din sprâncene.
- De ce? a întrebat Brown cu o voce calmă.
- Vreau să mă duc acasă și să dorm uneori. Nu vreau să mă bată la cap că mu am mai ajutat cu treburile de acasă în ultima vreme. Până acum, Gap probabil mă înjură în secret, a spus Koco pe un ton serios. O parte din el își dorea puțin timp pentru el.
- Gap și-a adus prietenul să îl ajute la treabă, a spus Brown din nou, făcându-l pe Koco să ofteze ușor când s-a gândit la celălalt tânăr care acum putea intra și ieși în casa lui după bunul plac. Și mama lui părea să-l iubească destul de mult. Totuși, Koco se întreba în secret dacă mama și tatăl său ar simți aceeași dragoste și afecțiune pentru el dacă ar afla despre relația dintre Gap și Mail.
- Deci, nu mănânci shabu în seara asta? a întrebat Brown. Ko s-a întors să se uite la Brown cu o expresie plictisită.
- Nu mi-e mai foame, a spus Koco sarcastic din cauza incidentului de ieri. Brown a râs în gât înainte să-i pună o mână pe ceafă lui Koco.
- Dar eu vreau, a spus Brown, strângându-l pe Koco de ceafă, nu prea tare, dar asta l-a făcut pe Koco să se încrunte puțin înainte să-i dea mâna lui Brow laoparte.
- Uau, te-ai trezit devreme. Merg la școală, a spus Koco. Brown a chicotit și a continuat să conducă. După un timp, cei doi au ajuns la universitate.
- Nu voi lua prânzul cu tine astăzi. Hai să ne întâlnim la antrenamentul de baschet, a spus Brown. Koco a dat din cap înainte ca cei doi să se despartă ca să-și găsească propriile grupuri de prieteni.
- Phi Brown nu vine să mănânce cu noi astăzi? a întrebat Tim în timp ce Koco și prietenii lui se îndreptau spre cantina facultății ca să își cumpere de mâncare. Nu au ieșit să mănânce în oraș pentru că aveau cursuri după-amiaza.
- Nu aveam pauza în același timp, a răspuns Koco. Acum, colegii lui de clasă și membrii facultății știau cu toții că Brawn și Koco se întâlneau, dar nimeni nu a spus nimic, parțial pentru că nu voiau să-i facă probleme lui Koco.
- A, deci e clar, nu-i așa? L-a tachinat Tim pe Koco, care a zâmbit puțin înainte de a merge să cumpere mâncare și de a se așeza să mâncăm împreună.
- Toffee! Ce faci la grupul nostru? a spus unul dintre prietenii lui Koco, făcându-l pe Koco să se întoarcă imediat și să se uite în spatele lui, în direcția în care se uita prietenul său. A văzut-o pe tânără și pe alți doi prieteni venind spre ei. La început, Koco s-a gândit că tânăra ar putea avea treabă cu altcineva, dar părea că tânăra mergea spre grupul lui Koco și îi zâmbea.
- Salut Ko, a salutat Toffee cu un zâmbet, ceea ce l-a surprins destul de mult pe Ko.
- S-a întâmplat ceva, Phi? a întrebat Koco. Toți prietenii lui Ko s-au uitat la tânără cu aceiași ochi. O parte din asta se datora frumuseții tinerei, care avea și o diplomă, fiind o vedetă a facultății.
- Brown nu are pauză încă, nu-i așa? a întrebat tânăra femeie, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Da, a răspuns Koco pe un ton normal. Tânăra femeie îi zâmbea în continuare, ca de obicei.
- Aș vrea să-i las ceva lui Brown. Te-ar deranja? a întrebat tânăra. Koco părea nedumerit.
- Ce este? a întrebat Koco primul, în caz că era ceva important.
- Tocmai am vorbit cu mama despre niște creme și ea le-a vrut, așa că i-am cumpărat și ei, a spus tânăra, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Mama? a întrebat Koco scurt, părând nedumerit. Cine era mai exact mama pe care o numea tânăra?
- E mama lui Brown, i-a răspuns tânăra lui Koco clar. Koco a simțit cum i se încinge puțin fața când a aflat că tânăra era foarte apropiată de familia lui Brown, în special de mama lui, în timp ce el nici măcar nu fusese niciodată în casa lui Brown. Tim s-a întors să se uite la Koco, ca și cum ar fi știut ce gândește prietenul său.
- Cred că ar fi mai bine dacă phi Toffee i-ar da ea însuși lui phi Brown. Nu ar fi potrivit să mi-le dai mie, a spus Koco pe un ton calm, dar simțea o ciudată neliniște în sinea lui.
- Vezi? Ți-am spus deja să i le dai tu lui Brown. Le-ai cumpărat pentru mama lui Brown, așa că de ce să le dai altcuiva? a spus prietena lui Toffee. Dacă Koco a auzit bine, a auzit-o pe tânără subliniind cuvântul „altă persoană”, ceea ce l-a iritat puțin pe Koco dar și-a controlat expresia și emoțiile.
- A, așa e. Îmi pare rău, Ko. I-o dau eu lui Brown. Nu te voi deranja atunci, i-a spus tânăra femeie lui Koco zâmbind înainte de a pleca cu grupul ei de prietene.
- Deci, cât de apropiați sunt phi Brown și phi Toffee? a spus unul dintre prietenii lui Koco fără să stea pe gânduri, făcându-l pe Koco să tacă imediat.
- Poți să-ți ții gura deocamdată, a spus Tim, nu prea tare. Între timp, Koco s-a întors să continue să mănânce cu o expresie calmă, dar mintea lui era doar la Brown și Toffee.
- Cred că caută un motiv să vină să te tachineze, a speculat Tim.
- De ce mă tachinezi? a întrebat Koco la rândul său.
- Știi că Toffee este interesat de Brown. Cred că vrea doar să știi că ea și Brown sunt foarte apropiați. De fapt, probabil că nu intenționa să vină să se prezinte atât de mult spuse Tim în timp ce se gândea. Koco se gândea și el la același lucru. Dar faptul că Toffee părea apropiată de familia lui Brown l-a făcut pe Koco să simtă o neliniște indescriptibilă în suflet. Chiar dacă a spus că are încredere în Brown, nu s-a putut abține să nu se gândească. Koco se gândea că părinții lui Brown probabil își doreau ca fiul lor să aibă o soție. Când se gândea la părinții lui Brown, se gândea și la propriii săi părinți. Koco însuși nu știa ce ar spune părinții lui dacă ar ști că el și Brown se întâlnesc.
- Hei, tu... Ko... Tim l-a strigat pe Koco de câteva ori, dar Koco era prea ocupat să se gândească la Brown ca să-l audă. L-a auzit din nou doar când Tim l-a scuturat de umăr.
- Ce este? s-a întors Koco să-l întrebe pe cel mai bun prieten al său.
- Te gândești prea mult? a întrebat Tim. Koco a clătinat din cap.
- Nu, nu mă gândesc la nimic. Grăbește-te și mănâncă. Trebuie să ne întorceam a cursuri mai târziu, a schimbat Koco imediat subiectul. Tim s-a uitat la prietenul său cu îngrijorare. Dar, cum Koco nu voia să-și exprime îngrijorarea, nu a vrut să insiste asupra subiectului.
- Te duc acasă, a spus Brown seara, după ce au venit la antrenamentul de baschet. După școală, Koco s-a comportat normal și nu a întrebat deloc despre Toffee.
- Mai bine mă întorc cu Tim, phi Brown, răspunse Koco în șoaptă. Brown se uită la fața lui Koco.
- De ce nu vrei să te duc? Unde te duci? a întrebat Brown cu o voce aprigă.
- Nu plec nicăieri. Mă duc acasă. Când ajung acasă, te sun, a răspuns Koco ca să confirme. Motivul pentru care se întoarce cu Tim este pentru că vrea să scape mai întâi de gândurile despre Toffee și Brown. Altfel, s-ar putea enerva atât de tare încât să se certe cu el.
Brown s-a uitat la Koco cu o expresie suspicioasă, dar Koco s-a comportat normal. Apoi a sunat telefonul lui Brown. Brow l-a ridicat și a răspuns.
- Ce-i, Bam? Ăăă... Bine ...cam o jumătate de oră...bine, așteaptă acolo. Nu te duce nicăieri. I-a spus Brown surorii sale, în timp ce Koco l-a privit curios, dar nu l-a întrebat nimic.
- Te întorci cu Tim? a întrebat Brown imediat după ce a închis telefonul cu sora lui.
- Ăă, a răspuns Koco.
- Bine, trebuie doar să o iau pe Bam de la școala de meditații, a spus Brown. Koco a dat din cap în semn de aprobare.
- A merge acasă înseamnă a merge acasă. Nu te mai plimba pe nicăieri. Dacă aflu, o să te lovesc rău de tot. Brown îi vorbi lui Koco cu ton de amenințare.
- Tim, du-l acasă, i-a spus Brown lui Tim, care stătea în apropiere.
- Da, domnule. Îl duc acasă. Unde vrei să-l duc? a răspuns Tim zâmbind.
- Când ajungi acasă, sună-mă. Trebuie să mă duc să o iau pe Bam mai întâi. Vrei să te iau mâine de acasă? A întrebat Brown ca de obicei.
- Vorbim despre asta mai târziu. Du-te și ia-o pe sora ta, a spus Ko. Brown a dat din cap înainte să-și ia geanta și să iasă imediat. Koco a părăsit și el sala de sport cu Tim.
- Mulțumesc, i-a spus Koco lui Tim după ce l-a adus acasă.
- O, e în regulă. Ne vedem mâine, a răspuns Tim înainte de a se despărți. Koco a intrat în propriul restaurant, care nu era încă închis. Intenționa să-l sune pe Brown dar părea că restaurantul tatălui său era puțin aglomerat, așa că i-a trimis un mesaj lui Brow, spunând că ajunsese acasă și că urma să ajute la restaurant. Apoi, Koco s-a grăbit să-și ajute părinții.
- Phi Brown nu vine cu tine? a întrebat Gap, fratele mai mic al lui Koco.
- De ce a trebuit să vină? a întrebat Koco, nu foarte serios.
- Văd că sunteți împreună de fiecare dată, l-a tachinat Gap zâmbind înainte ca Koco să se uite la Mail tânărul cu fața calmă de care era interesat fratele său mai mic.
- Ca tine și Mail, a întrebat Koco. Gap a chicotit încet, dar nu a spus nimic. S-a apropiat doar și l-a tachinat pe Mail așa cum făcea întotdeauna. Koco s-a uitat la fratele său mai mic și la celălalt tânăr cu o ușoară îngrijorare.
Tring... Tring
A sunat telefonul lui Koco. A ridicat telefonul și a văzut că a primit un mesaj. Era de la cineva de la care Ko nu-i acceptase cererea de prietenie. Koco a încercat să se uite la poza și la numele de profil de pe Line, dar nu și-a dat seama cine era. Când a dat clic pentru a se uita la mesaj, a văzut că cealaltă persoană îi trimisese o poză. Asta îl făcu pe Koco să încremenească puțin.
Și apoi este o fotografie cu cei doi mergând împreună. A fost făcută din spate. În mâna lui Brown era o pungă de hârtie care se vede clar ca fiind o pungă de creme e aceeași pe care Toffee a vrut să i-o dea la prânz.
Koco a rămas blocat când văzu poza, chiar dacă știa că persoana care i-a trimis-o ar dori să-l facă să se simtă prost sau poate doar să-l tachineze. Dar tot l-a făcut pe Koco să creadă că Brown și Toffee arătau atât de bine. Toffee era, de asemenea, foarte apropiat și familiarizată cu familia lui Brown, în special cu Bam, căruia părea să-i placă foarte mult de Toffee. Koco a stat acolo blicat, ținând telefonul în mână, până când tatăl său l-a strigat să servească apă, iar el s-a dus imediat să ajute.
După ce și-a ajutat părinții să închidă restaurantul, Koco a luat cina cu părinții săi, Gap și Mail. Totuși, Koco simțea că nu are poftă, așa că a cerut să meargă sus în camera lui.
- Cum de mănânci așa puțin? a întrebat Gap curios.
- Cred că sunt puțin obosit. Mi-e somn. Mai bine mă duc să fac un duș, a spus Koco evitând că Gap să-i mai pună întrebări apoi merge în dormitorul lui. Koco simțea o senzație de oboseală în piept, așa că nu prea avea poftă de mâncare. Unul dintre motive era că se gândea prea mult la Brown.
Tring... Tring...
După ce stătuse o vreme și se gândise la Brown, telefonul îi sună. Era Brown. Koco se uită la telefon, ezitând, gândindu-se dacă să răspundă sau nu. Dar Ko se hotărî să nu o facă. Știa că starea lui de spirit era instabilă. Dacă ar vorbi cu Brown, nu ar putea rezista să nu-i vorbească despre Toffee. Chiar dacă încerca să nu se gândească la asta și să nu-i vorbească lui Brown, pentru a nu-l face să creadă că e pretențios, ca unele femei. Koco voia doar să-și lase grijile să dispară de la sine.
Telefonul lui Koco suna încontinuu, alternând cu sunetul mesajelor de pe Line. Koco știa că era Brown, dar tot nu apăsă ca să le citească. Koco știa că părea puțin cam ridicol, dar totuși voia să se calmeze din cauza imagini pe care o văzuse mai devreme. Koco și-a lăsat telefonul să sune așa și s-a dus să facă duș și să se schimbe.
- De ce nu răspunzi la telefon? s-a plâns Brown iritat. După ce l-a sunat pe Koco și nu a răspuns i-a trimis un mesaj pe Line, dar acesta nu l-a citit. Așa că l-a sunat imediat pe Gap, fratele mai mic al lui Ko.
(„Bună, Phi”) s-a auzit salutul lui Gap.
- Ești acasă? a întrebat Brown cu o voce severă.
(„Da, ce s-a întâmplat?) a întrebat Gap înapoi.
- Koco e acasă? a întrebat Brown despre iubitul lui.
(„Da. Unde vrei să se ducă?”) a răspuns Gap pe același ton ca întotdeauna.
- Atunci de ce nu-mi răspunde la apeluri? L-am sunat de mai multe ori. Spune-i să-mi răspundă la apeluri, a spus Brown pe un ton iritat.
(„He he, am crezut că e ceva urgent. Dar se pare că soția ta nu răspunde la telefon. Esti în stare gravă, Phi.”) a tachinat Gap.
- Vrei să mă enervezi? O să-l fac pe copilul tău să te urască, se prefăcu Brown că-l amenință. Imediat, Gap râse la rândul lui.
(„He, he, bine. Mă duc să-i spun fratelui meu. Probabil face duș.”) a răspuns Gap. Brown a acceptat răspunsul înainte de a închide. Brown a oftat ușor, gândindu-se la ce i se întâmplase lui Koco în seara asta. Simțea că ceva nu era în regulă, dar nu-și putea da seama ce anume era în neregulă.
- Ce faci aici, phi Brawn? s-a auzit vocea surorii lui mai mici. Braw o adusese pe Bam acasă și stătuse puțin de vorbă cu părinții ei înainte de a ieși să il sune pe Koco, dar Koco nu i-a răspuns la apel.
- Du-te înăuntru. Mă întorc imediat, a răspuns Brown. Bam s-a dus și l-a îmbrățișat cu afecțiune pe fratele său de braț.
- De ce nu dormi acasă? Ohi Brown doarme întotdeauna la apartament, a spus Bam cu o voce plângăcioasă.
- E aproape de universitate, a răspuns Brown pe un ton normal.
- Lângă universitate sau lângă altcineva? a întrebat Bam cu un ton ușor nemulțumit, gândindu-se chiar acum la iubitul fratelui său. Brown s-a uitat calm la fața surorii sale, dar părea că Bam nu știa că fratele său era nemulțumit.
- Phi Brown, crezi că e mai bun decât familia ta? De aceea vrei să fii mai mult cu el? a spus tânăra pe un ton bosumflat.
- Bam, strigă Brown către sora lui mai mică cu o voce severă și se uită la Bam cu o privire aprigă, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- Ce? am spus ceva greșit? a întrebat tânăra, simțindu-se rănită.
- Bam spui asta ca și cum aș fi o persoană nerecunoscătoare. Îmi iubesc toată familia. N-am văzut niciodată pe cineva mai bun decât familia mea. Cât despre Ko, și Ko este ca un membru al familiei noastre. Înainte să încep să mă întâlnesc cu el oricum nu veneam prea des acasă. Nu te-am mai auzit niciodată spunând așa ceva, i-a spus Brown surorii sale pe un ton plin de reproș, făcând-o pe Bam să-și strângă ușor buzele.
- Dar eu nu vreau ca tipul ăla să facă parte din familia noastră. În plus, crezi că tata și mama îl vor accepta? s-a plâns tânăra, nu prea tare. În loc să încerce să-și convingă fratele, cei doi se certau acum.
- Asta e ceva de care mă voi ocupa singur. E o chestiune de sentimente, ceva ce nimeni altcineva nu poate controla. Înțelegi, Bam? a spus din nou Brown. Tânăra a clătinat din cap dintr-o parte în alta.
- Eu nu înțelege. Niciodată nu voi înțelege. Înainte, phi Brown nu a fost niciodată așa. Nu a spus niciodată nimic, nu m-a criticat niciodată așa. Dar de când ai început să te întâlnești cu tipul ăla, l-ai văzut mai bun decât mine. Îl iubești mai mult decât îți iubești propria soră, a strigat tânăra înainte de a fugi în casă pufnind. Mama care tocmai ieșise să-și găsească cei doi copii i-auzit certându-se.
- Ce s-a întâmplat, Brown? De ce v-ați certat tu și sora ta? a întrebat mama lui Brown. Brown a oftat ușor.
- Doar puțin, a răspuns Brown enervat.
- Of, sunteți doar voi doi și totuși vă certați? Vei dormi acasă? a întrebat mama.
- Nu, mă duc să dorm la mine în apartament. Mă voi întoarce și voi dormi acasă în timpul vacanței lungi, mamă, i-a spus Brown mamei sale. Mama lui Brown și-a mijit ușor ochii.
- Oare pentru că ai un fean de aceea nu vi prea des acasă? L-a tachinat mama. Brown s-a uitat o clipă la fața mamei sale.
- Da, a răspuns Brown sincer, făcând-o pe mama sa să fie ușor surprinsă.
- Serios? Cine e asta? De ce nu îți prezinți fean-ul? a întrebat mama lui imediat, pe un ton serios.
- Mai da-mi puțin timp, mamă. O să-l prezint dar fean-ul meu nu e încă suficient de curajos. Lasă-mă să vorbesc cu fean-ul meu mai întâi, a spus Brown pe un ton normal.
- Vorbești serios cu persoana asta? a întrebat mama lui.
- Da, foarte serios. Și sper ca mamei și tatălui să-i placă, spuse Brown, introducând situația. Mama lui a zâmbit slab.
- Când vei veni în vizită într-o zi, anunță-mă ca să-i pot pregăti o masă de bun venit, a spus mama lui Brown zâmbind. Brown a vorbit puțin cu mama lui înainte de a cere să se întoarcă la apartament.
Cioc... cioc...
S-a auzit o bătaie în ușa lui Koco pentru a doua oară pentru că prima dată Gap a venit și i-a spus să răspundă la apelul lui Brown. Koco a răspuns pur și simplu, apoi și-a închis telefonul. Koco s-a dus să deschidă ușa și l-a văzut pe fratele său mai mic stând acolo, cu o față încruntată. Ko și-a ridicat ușor sprâncenele.
- A sunat phi Brown. Vino să vorbești cu el. Ce e în neregulă cu telefonul tău, Phi? Phi Brown nu te poate contacta, a spus Gap, dându-i telefonul lui Koco. Koco a tăcut o clipă. Când s-a uitat la telefonul fratelui său, a văzut că cealaltă persoană era încă la telefon.
- Nu vreau să vorbesc acum, i-a șoptit Koco lui Gap, făcându-l pe acesta să se uite la fratele său cu suspiciune.
- V-ați certat? a întrebat Gap scurt. Koco a clătinat din cap dintr-o parte în alta.
- Spunei că dorm. Koco l-a întrerupt înainte de a închide imediat ușa și a se întoarce în pat. Koco s-a gândit că în acel moment se comporta ca o fetiță supărată pe iubitul ei.
- De ce ești așa, Ko? Ești mereu mai masculin decât atât. De ce te porți acum ca eroina dintr-o carte de benzi desenate cu ochi dulci? mormăi Koco iritat. Nu-i plăcea deloc starea lui de spirit actuală. Nu era așa înainte, dar starea și sentimentele lui deveniseră sensibile de când a început să se întâlnească cu Brown. Koco a stat acolo gândindu-se la lucruri aleatorii o vreme. Apoi, s-a auzit o altă bătaie în ușă.
- Hei, deschide ușa. Te-ai culcat devreme, a răsunat vocea lui Gap, făcând-l pe Koco să se ridice și să deschidă ușa frustrat.
- Pentru ce bați la ușă? Koco abia a reușit să se oprească când l-a văzut pe Brown stând lângă Gap.
- Cum ai ajuns aici? a întrebat Koco încet, pentru că putea ghici cât de iritat și furios era Brown.
- Vorbiți între voi, dar nu vorbiți prea tare. Mama și cu Tie o să vă audă, a spus Gap în timp ce pleca, înainte de a intra în camera lui. Koco s-a uitat la Brown cu o expresie serioasă înainte de a fi împins pe ușă în cameră. Brown a încuiat imediat ușa. Koco știa că nu-l poate alunga pe Brown, așa că s-a dus și s-a așezat pe marginea patului, încercând să se comporte normal.
- De ce nu mi-ai răspuns la apel? a întrebat Brown cu o voce aspră, dar nu prea tare, pentru că era atent la părinții lui Koco.
- Am fost ocupat ajutându-l pe Tei cu treaba de când m-am întors și până la ora închiderii, a răspuns Koco cu o expresie normală. Brown l-a privit calm pe Koco.
- Uită-te la mine, spuse Brown cu o voce severă. Koco se încruntă puțin, dar totuși își ridică privirea spre Brown.
- Atunci răspunde-mi. De ce nu mi-ai răspuns la apeluri? Și ce s-a întâmplat cu telefonul tău ultima dată? De ce nu te pot suna? Dă-mi telefonul tău, a ordonat Brown cu o voce severă, apoi a făcut o mișcare să ia telefonul lui Koco care era pe birou. Koco s-a ridicat repede să i-l smulgă din mână, dar Brown l-a luat primul.
- Hei, phi Brown, nu e nimic în neregulă cu telefonul meu. Sunt doar obosit și vreau să trag un pui de somn. Nu pot? a strigat Koco înapoi. Brown încă se holba la Ko.
- Răspunde la telefon o secundă, o să mori sau ceva de genul? Poți să răspunzi și apoi să-mi spui că vrei să dormi. Nu-ți voi spune nimic. Dar spune-mi. Nu poți face asta? a spus Brow cu o voce strangulată. Koco a rămas tăcut o clipă.
- Sau e ceva ce te nemulțumește? întrebă Brown din nou, pentru că comportamentul lui Koco era suspicios. Koco rămase tăcut, ezitând. Pentru că atunci când îl văzu pe Brown în această dispoziție, Koco voia să-l întrebe, dar nu voia ca Brown să creadă că e o fată suspicioasă, așa că evită să vorbească cu Brown înainte să-și poată calma emoțiile.
- Dacă ai ceva de spus, spune-o pur și simplu, Ko, a repetat Brown, făcându-l pe Ko să ofte adânc.
- Bine, la naiba. Deschide telefonul și uită-te. Du-te și verifică Line-ul să vezi ce am primit, a spus Koco, nemaiputând suporta. Asta l-a făcut pe Brown să se încrunte imediat înainte de a-i deschide telefonul lui Koco. Koco s-a așezat din nou pe marginea patului, epuizat, în timp ce se uita la Brown. Brown era încă în ținuta sport pe care o văzuse în poză. Asta l-a iritat și mai tare pe Koco. Brown a așteptat o vreme ca telefonul să se pornească, apoi a intrat în Line așa cum i-a spus Koco. A tăcut o clipă când a văzut poza. A știut imediat cine i-a făcut-o și i-a trimis-o lui Ko.
- Vrei să spui că ești supărat pe mine din cauza pozei, așa că nu mi-ai mai răspuns la apeluri și ți-ai închis telefonul? a întrebat Brown imediat.
- Nu, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să se uite nedumerit la Koco.
- Dacă nu ești supărat pe mine, atunci ce naiba e cu tine? Spune-mi. Cât despre poză, pot să-ți explic totul. Spune-mi doar mai întâi dacă ești supărat sau ce? a întrebat Brown pe un ton serios și sever.
- Nu sunt supărat pe tine, phi Brown. Sunt doar enervat pe mine. Sunt enervat că trebuie să stau aici și să mă gândesc că și cum a-și fi o fetiță geloasă, când n-am mai fost niciodată așa. Starea mea de spirit actuală mă enervează pe mine. Nu-mi place acest sentiment. Mă face să nu mai fiu eu însumi. Înțelegi? Sunt doar un tip obișnuit. Cu câte femei am fost nu m-am mai simțit niciodată așa. Nu sunt obișnuit, Phi cu asta ca să fiu sincer, a spus Koco, incapabil să explice pentru că sentimentele lui erau atât de reprimate în interior încât nu le putea exprima clar.
- Chiar nu știi de ce ești așa? a întrebat Brown la rândul lui. Koco s-a uitat la fața lui Brown înainte de a clătina din cap dintr-o parte în alta.
- Pentru că mă iubești. Dacă nu m-ai iubi, nu ți-ar păsa și nu ai fi dat atenție sentimentelor mele acum. Motivul pentru care nu simți asta față de femeile cu care ai fost este pentru că nu-ți pasă de ele la fel de mult cum îți pasă de mine. Înțelegi ce vreau să spun? a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să se oprească imediat. Fața i s-a înroșit când a auzit comentariul lui Brown.
- Dar încă nu m-am obișnuit. E atât de inconfortabil, a spus Koco încet, ridicând mâna să-și frece fața.
- Ce te face să te simți inconfortabil acum? Spune-mi. Te forțez prea mult? Sunt prea egocentric? a întrebat Brown pe un ton serios. Koco a clătinat din cap dintr-o parte în alta.
- Mă simt inconfortabil pentru că nu m-am născut femeie, așa puteam sta lângă tine fără să-mi pese de părerea nimănui, a spus Koco, privind spre Brown, vorbind din perspectiva sentimentelor sale reale.
Capitolul 25
- Deci, crezi că dacă ai fi femeie ar fi mai ușor? a întrebat Brown imediat, făcându-l pe Koco să tacă o clipă.
- De ce trebuie să-mi pese de gen? Dacă aș fi vrut o femeie, Ko, aș fi plecat cu altcineva de mult. Nu te-aș fi urmărit așa. Poți să te oprești din a te gândi atât de mult? Ce am făcut și nu ți-a fost clar? Spune-mi. Ești deja sensibil doar văzând aceste imagini. Și dacă dai peste alte obstacole și nu le poți suporta, mă vei părăsi pur și simplu? a spus Brown tare.
- Și această poză, știu deja cine ți-a trimis-o. Ar trebui să știi scopul persoanei care ți-a trimis-o, și de ce ți-a trimis-o? Și de ce a trebuit să te chinui cu așa? a spus Brown din nou.
- Pentru că m-am supărat pe mine însumi, a replicat Koco. Era pentru că își pierduse propria identitate, așa că era atât de iritat. Koco nu știa când devenise atât de sensibil la problemele lui Brown. Koco stătea cu mâinile la tâmple. Brown s-a uitat la el și a oftat. S-a așezat lângă Ko și l-a îmbrățișat, trăgându-l spre el. Koco însuși l-a lăsat să-l îmbrățișeze fără să se îndepărteze.
- Pot să-ți explic totul despre poză. E doar o chestiune mică dacă mă vei asculta sau nu, a spus Brown, încercând să-și controleze emoțiile.
- Spune pur și simplu, a răspuns Koco, informându-l pe Brown că el era gata să asculte.
- M-am dus să o iau pe Bam de la școala de meditații și m-am întâlnit cu Toffee acolo. Am ieșit și am vorbit. Mergeam doar spre mașină, a spus Brown adevărul, dar Koco stătea încă acolo cu o expresie serioasă.
- Phi Toffee este foarte apropiat de familia ta, nu-i așa? a întrebat Koco curios. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele.
- Da e apropiată de Bam, asta e adevărat. De ce întrebi? Ce legătură are cu familia mea? a întrebat Brown nedumerit.
- Phi Toffee e apropiată de mama ta? a întrebat Koco la rândul lui.
- Cine a spus că Toffee e apropiat de mama? a întrebat Brown cu o voce calmă. Koco a stat puțin liniștit.
- Cine a spus asta? a întrebat Brown cu o voce severă.
- Ei bine... astăzi, Toffee a venit să mă vadă la facultate și a adus punga cu cremă pe care o ai în poză. A spus că a vorbit cu mama ta și că o vrea, așa că i-a cumpărat-o, a spus Koco, așa cum îi spusese tânăra. Fața lui Brown s-a înțepenit puțin.
- Ai înțeles greșit. Punga aceea de cremă era pentru Bam, a spus că i-a cerut lui Toffee să i-o cumpere, așa că Toffee a dus-o la școala de meditații, iar eu am cărat-o pentru Bam. Unde a cunoscut-o pe mama? Nici măcar n-a fost niciodată acasă la mine, a spus Brown cu o voce severă când și-a dat seama că atât Toffee, cât și sora lui complotaseră ca să-l facă pe Koco să înțeleagă greșit. Koco s-a uitat imediat la Brown încruntat.
- Vrei să spui că Toffee m-a mințit? a întrebat Koco ca să se asigure.
- Ar putea fi asta, spuse Brown, presupunând. Era destul de dezamăgit că Toffee ar face așa ceva.
- Atunci de ce a trebuit Toffee să facă atâtea eforturi? De ce a trebuit să mintă așa? a întrebat Koco pe un ton serios. Brown a oftat adânc.
- Ce crezi? Nu vreau să spun prea multe pentru că e femeie, dar nici nu-mi place să se amestece în treburile mele, spuse Brown cu o voce posomorâtă, plină de nemulțumire. Acum, că știa adevărul, Koco simțea că își poate elibera o parte din frustrare. Credea că Brown nu mințea, ci doar că se gândise puțin prea mult la lucruri la început.
- Vezi? Dacă noi doi am fi vorbit mai întâi despre asta, nu ne-am fi certat așa. Ține minte asta: ori de câte ori apare ceva, vorbește despre asta, întreabă-mă nu fugi. Dacă nu vrei să fii o fetiță, poartă-te ca un bărbat adevărat. Întreabă-mă direct, vorbește sincer. Sunt suficient de sincer ca să-ți spun adevărul, a spus Brown, făcându-l pe Koco să amuțească imediat, dându-și seama că greșise evitându-l pe Brown. Koco s-a întins pe spate pe pat și a oftat ușor.
- De ce e dragostea atât de complicată, Phi? a spus Koco cu o voce tremurândă. A recunoscut că îl iubea pe Brown din ce în ce mai mult, până în punctul în care și-a pierdut adevărata identitate.
- Nu e chiar atât de complicată. Tu ești cel care complică lucrurile. Lasă-le să decurgă natural. E normal dacă ești gelos și posesiv pe mine. E normal pentru oamenii aflați într-o relație, a spus Brown pe un ton serios, ca și cum ar fi învățat un copil care abia învață să iubească.
- Dar cu Toffee? Ce o să faci? Dacă o să mă mai bată la cap în halul ăsta... Nu sunt tocmai o persoană foarte răbdătoare, a spus Koco, simțindu-se enervat pe tânără.
- Voi vorbi eu cu ea. Nu-ți face griji. Nici mie nu-mi place când face atâta tam-tam, i-a răspuns Brown, liniștindu-l pe Koco. Koco stătea acolo, holbându-se la fața iubitului sau, nemișcat.
- Dar sora ta? Ce vei face? a întrebat Koco, pentru că Bam era principala persoană căreia nu-i plăcea de el.
- O să vorbesc eu cu ea, spuse Brown pe un ton serios.
- Nu vreau să ai probleme cu sora mea. Nu vreau să creadă că din cauza mea te cerți cu ea, a spus Koco, îngrijorat. Brown nu voia să-i spună lui Koco că deja se întâmplase, că Bam înțelegea că el îl vedea pe Koco mai important decât ea. Totuși, Brown nu s-a gândit să-i spună lui Koco pentru a se simți inconfortabil. Brown s-a întors să se așeze călare pe Koco, care stătea întins pe spate pe pat.
- Ce faci, Phi? Koco ridică imediat mâna pentru a-i împinge pieptul puternic al iubitului său.
- Nu te-am pedepsit încă pentru că m-ai evitat și nu mi-ai răspuns la apeluri, a spus Brown cu un zâmbet malițios. Koco a încercat să se ridice, dar Brown l-a împins înapoi.
- Ce s-a întâmplat, Phi? Pur și simplu nu am răspuns la telefon, a spus Koco cu o voce înăbușită, neîndrăznind să se uite la Brown chiar acum.
- Doar o mică pedeapsă pentru că suntem în casa ta. Știi cât de stresat am fost? a răspuns Brown imediat.
- Crezi că ești singurul stresat? a replicat Koco, fără să cedeze. Brown s-a uitat fix la fața lui Koco, făcându-l pe Koco să simtă cum i se înroșește fața.
- Bine, bine. Spune-mi cum ai de gând să mă pedepsești, a fost de acord Koco cu reticență când l-a văzut pe Brown holbându-se la el fără să spună nimic.
- Atunci închide ochii, spuse Brown cu o voce calmă, făcându-i inima lui Koco să bată nebunește, în timp ce se gândea la ce avea să facă Brown.
- Închide ochii, a spus din nou Brown. Când Koco încă avea ochii deschiși, Koco nu a avut de ales decât să-i închidă. Brown s-a uitat amuzat la Koco, care avea ochii închiși.
- Nu deschide ochii încă, i-a spus Brown lui Koco înainte să-și apropie încet fața de el. Koco îi simțea respirația atingându-i obrazul.
- Au! Ce faci, phi Brown? Koco a deschis ochii și a început să țipe, ținându-se de fruntea pentru că a simțit o lovitură puternică.
- Te-am lovit ușor în frunte, i-a răspuns Brown. Chiar i-a lovit ușor fruntea lui Koco chiar acum.
- Mă doare, omule. Koco se ridică și își frecă fruntea ca să scape de durere.
- He, he, de ce? Crezi că o să te sărut? întrebă Brown tachinându-l. Fața lui Koco s-a înroșit.
- E roșu, cu siguranță, mormăi Koco ca să schimbe subiectul.
- He he, hai, întoarce-te și lasă-mă să văd dacă e roșu. Brown l-a strigat pe Koco, care se întorsese cu spatele la el. Brown și l-a apucat pe Koco de umăr ca să se întoarcă. Koco s-a întors fără tragere de inimă și s-a uitat la Brown cu o expresie posomorâtă.
- Ia-ți mâna. Vreau să văd. Brown a dat laoparte mâna lui Koco care îi freca fruntea. Koco și-a coborât de bunăvoie mâna ca să-l lase pe Brown să vadă dacă exista o urmă roșie acolo unde Brown lovise cu un moment în urmă. Brow și-a aplecat fața ca să se uite mai atent. Ko a stat nemișcat, fără să se gândească la nimic până când buzele lui Brown s-au lipit imediat de buzele lui Koco. Brown a încercat să-l apuce pe Koco de ceafă și să-l întindă pe pat, Koco împingându-i cu mâinile corpul lui Brown.
- Ugh, a scos Koco un sunet din gât când Brown și-a strecurat limba fierbinte înăuntru, împletind-o instantaneu cu a lui. Koco nu era pregătit. Voia să-și întoarcă fața, dar corpul său nu s-a putut mișcat. Koco a acceptat sărutul lui Brown din obișnuință, înainte de a-l săruta înapoi, când și-a revenit vârfurile limbi lor s-au învârtit împreună, făcându-l pe Koco să tremure ușor. Mâinile puternice ale lui Brown au alunecat în cămașa de noapte a lui Koco, dar Koco i-a apucat mâna mai întâi, făcându-l pe Brown să se retragă ușor.
- De ce? întrebă Brown cu voce răgușită, sărutându-l din nou ușor, apoi retrăgându-se ca să aștepte răspunsul lui Koco.
- Lasă-mă să mă odihnesc puțin, Phi, i-a răspuns Koco. De fapt, și Koco se simțea excitat, dar trebuia să se oprească mai întâi. Se antrenase din greu în ultima vreme, așa că nu voia să rămână fără energie.
- M-am antrenat în fiecare zi în ultima vreme. Nu vreau să-mi pierd forma și să-l fac pe P’Pakin să se plângă, a spus din nou Koco. Brown a oftat adânc și s-a ridicat în șezut. Koco s-a ridicat și el imediat.
- Încă mă gândesc la tine. Să o lăsăm baltă pentru azi, spuse Brown cu înțelegere. Știa că uneori era prea încăpățânat în pat, ceea ce îi făcea lui Koco să aibă probleme.
- Deci, te întorci sau rămâi aici? a întrebat Koco, pentru că uneori Brown venea și stătea adesea cu el.
- Mai bine mă întorc în apartamentul meu și dorm. Dispoziția mea nu e încă stabilă. Cu siguranță te voi viola, a spus Brown fără menajamente. Fața lui Koco s-a înroșit de căldură.
- Phi, de ce vorbești așa? se plânse Koco, nu prea serios. Brown râse puțin în gât.
- Mă întorc. Vin să te iau mâine, a spus Brown în timp ce îi ciufulea părul lui Koco. Koco s-a ridicat să-l conducă pe Brow la mașină. Cei doi au ieșit din cameră și au ieșit în fața restaurantului, care acum era complet închis. Brown s-a dus la mașină, urmat de Koco.
- Condu cu prudență, Phi, a spus Koco ca un ultim cuvânt. Brown s-a întors spre Koco și l-a apucat de mână, ținându-l în timp ce acesta se sprijinea de mașină.
- Ai puțină încredere în mine, bine? a spus Brown. Koco i-a permis lui Brown să-l țină de mână, pentru că a văzut că nu era nimeni prin preajmă.
- Bine, a răspuns Koco încet. Brown a zâmbit ușor înainte să-i dea drumul lui Koco de la mână și să urce în mașină. Koco a așteptat ca Brown să plece cu mașina înainte să se poată întoarce acasă.
- Hai să mergem mâine la Chatuchak l-a invitat Brown pe Ko vineri la prânz, în timp ce lua prânzul cu grupul de prieteni ai lui Koco.
- Hai să mergem, Phi. Mă duc să cumpăr și eu o cămașă, a răspuns Koco.
- Deci, vrei să dormi cu mine în seara asta sau vei dormi acasă? a întrebat Brown. Koco a ezitat puțin pentru că dormise acasă toată săptămâna. Știa că Brown voia să doarmă cu el în apartament.
- Pot dormi în camera ta. Mâine nu va trebui să vi să mă iei de acasă, a spus Koco, întorcându-i favoarea. Asta l-a făcut pe Brown să zâmbească imediat cu satisfacție.
- Mergeți împreună, nu ne inviți și pe noi, phi Brown? l-au tachinat prietenii lui Koco.
- Nu, vom merge doar noi doi, a răspuns Brown, făcându-i pe prietenii lui Koco să-l huiduiască și să-l tachineze. Koco a încercat să păstreze o față serioasă, pentru că, dacă se comporta timid sau țipa la prietenii lui, aceștia îl tachinau și mai tare. După ce s-au săturat, Brown s-a despărțit pentru a-și găsi propriul grup de prieteni.
- Brown, a strigat o voce de femeie, făcându-l pe Brown, care stătea și vorbea cu prieteni ei, să se întoarcă și să privească în direcția vocii.
- Ce s-a întâmplat, Toffee? a salutat-o Brown pe un ton normal.
- Aș vrea să vorbesc cu tine, a spus femeia. Brown s-a ridicat și s-a dus să vorbească cu ea cealaltă masă.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Brown înapoi.
- Ești supărat pe mine? Ți-am trimis un mesaj pe Line, dar nu l-ai citit. Te-am sunat, dar nu ai răspuns, a întrebat tânăra. După ziua în care Brown s-a certat cu Koco, Brown a evitat să-i citească mesajele de pe Line și nu a mai răspuns la apelurile lui Toffee. Brown a oftat ușor.
- A făcut Toffee ceva care să mă enerveze? a întrebat Brown, dorind să știe ce va spune tânăra. Toffee a tăcut o clipă.
- N-am făcut nimic, spuse tânăra pe un ton normal, buzele lui Brown se arcuiră într-un zâmbet.
- Îți dau încă o șansă să vorbești, spuse Brown calm. Fata dădu ușor din cap.
- Nu am făcut nimic. Încă nu știu ce am făcut ca să-l înfurie pe Brown. Am vorbit normal când ne-am întâlnit ultima dată, a spus din nou tânăra.
- Asta e din cauza ultimei dăți când ne-am întâlnit, a răspuns Brown, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- De ce? a întrebat tânăra în șoaptă, cu o expresie nu tocmai plăcută.
- În ziua aceea, ai mers să îl vezi pe Koco, nu-i așa? A spus că ai vrut să-i dai niște creme mamei mele, nu-i așa? a întrebat Brown direct. De fapt, voia să vorbească cu tânăra de mult timp, dar nu avusese timp să o întâlnească. Totuși, astăzi, tânăra tocmai sosise, așa că a trebuit să discute despre lucrurile aste și să se înțeleagă puțin.
- Am spus că o să i-o dau lui Bam, nu am spus că o să i-o dau mamei tale, a mințit tânăra.
- Cred că Ko trebuie să fi înțeles greșit. De ce ești supărat pe mine pentru asta? a întrebat din nou tânăra.
- Atunci de ce trebuie Toffee să o lase la Koco? Ai fi putut să o lași la mine. Serios, ce vrei Toffee? Lasă-mă să-ți spun mai întâi ceva. Chiar dacă vei complota cu Bam, nu va fi ieși nimic bine, a spus Brown într-o serie de cuvinte.
- Nu am cooperat deloc cu Bam. Brown m-ai calomniat prea mult. Nu erai așa înainte, a spus tânăra ca și cum ar fi fost din cauza lui Koco.
- Pentru că înainte de asta, Toffee nu a depășit limita cu mine atât de mult, a spus Brown ca să o facă pe tânără să înțeleagă. Tânăra și-a strâns ușor buzele dar privindu-l pe Brown cu reproș. Se întâmplase ca Koco și prietenul lui să treacă pe acolo. Koco s-a întors să-l vadă pe Brow vorbind cu Toffee și a ridicat ușor din sprâncene. Brown s-a uitat la Koco și a clătinat din cap ca să-i spună să nu se gândească prea mult. Koco s-a uitat la fața lui Brow înainte de a da din cap și a plecat imediat să-și continue studiile. Chiar dacă voia să meargă și să asculte despre ce vorbea Brown, s-a gândit că cel puțin ar fi mai bine să salveze aparențele tinerei. Când a văzut că Koco a înțeles și s-a îndepărtat, Brown s-a întors din nou către tânără.
- De ce îi pasă atât de mult lui Brown de Ko? a întrebat fata cu reproș.
- Pentru că Ko e iubitul mea, spuse Brown fără menajamente, făcând-o pe tânără să stea în loc.
- Toffee, mă gândesc la tine ca la o prietenă. Nu mă gândesc la nimic mai mult decât atât Toffee. Și acum, îmi plac băieții, nu fetele. Toffee va înțelege. Nu vreau să-mi pierd prietena din cauza asta, a spus Brown ca să o facă pe tânăra femeie să înțeleagă. Nu voia să-i mai rănească sentimentele. Cel puțin, voia să se uite la ea că la o prietenă.
- Înțeleg. Îmi pare rău pentru deranj, a spus femeia cu voce tremurândă înainte de a se îndepărta grăbită. Brown nu a putut decât să o privească și să ofteze.
- Sper din tot sufletul că înțelegi, și-a spus Brown înainte de a se întoarce la prietenii săi.
- Ai vreo întrebare? a întrebat Brown în timp ce aștepta ca echipa să se încălzească pentru antrenamentul de baschet.
- Vrei să-mi spui? a întrebat Koco. Brown l-a apucat pe Ko de cap și l-a clătinat înainte și înapoi, enervat. Koco s-a strambat ușor, și s-a uitat la fața lui Brown cu o expresie absentă.
- I-am spus să nu depășească limita dacă mai vrea să fim prieteni. Și i-am spus că mă gândesc la ea doar ca la o prietenă, a spus Brown în timp ce își încălța pantofii. Koco a dat din cap în semn de aprobare.
- Înțelege? a întrebat Koco.
- Cred că s înțeles, a răspuns Brown, pentru că nu putea confirma nimic cu siguranță, întrucât nu putea știi gândurile altor oameni.
- Hmm, răspunse Koco în șoaptă.
- Ko, Ko, vechea ta prietenă, i-a spus Tim lui Koco și a dat din cap spre tânăra care intra în sală. Brown s-a întors să îl privească ușor pe Koco. Koco a zâmbit ușor. Brown știa că Koco fusese cu tânără pe nume Natty înainte.
- Când ai făcut sex cu ea, ai folosit prezervativ? L-a întrebat Brown imediat pe Koco.
- Da, Phi. Cum aș putea să nu port? Nu vreau să am surprize, a răspuns Koco sincer. Toată lumea cunoștea reputația acestei tinere.
- Pe cine a venit să vadă? a întrebat din nou Brown, pentru că sportivii nu sosiseră încă toți.
- Am auzit că îl urmărești pe Joe, phi Brown, a spus Tim. Koco a râs încet.
- Joe, ești posedat de Rahu, a spus Koco încet. În acel moment, Joe încă nu era...
- Ko, l-a strigat tânăra pe Koco, făcându-l să se întoarcă să se uite.
- Nici nu te-ai gândit să mă saluti, a spus tânăra zâmbind.
- De ce a trebuit să te salute? a răspuns Brown făcând-o pe tânără să se oprească când a văzut că Brown stătea acolo. Tânăra încercase să flirteze cu Brown înainte, dar Brown nu i-a dat curs și chiar a țipat la ea până când tânăra s-a simțit jenată. Când l-a văzut pe Brown acolo, tânăra și-a pierdut imediat respectul pentru că la început nu l-a văzut.
- Doar am salutat prietenos, a răspuns Natty.
- Dar nu vreau să vă salutați, a spus Brown fără menajamente, așa că Koco a trebuit să-l apuce pe Brown de braț ca să-l oprească. Prietena fetei a tras-o să se așeze, împiedicând-o să-i răspundă lui Brown.
- Te descurci bine cu femeile, nu-i așa? l-a tachinat Koco. Brown l-a lovit pe Koco peste cap, dar nu prea tare.
- Da, mă descurc bine cu copiii, femeile și bătrânii. Și ce dacă? a întrebat Brown. Koco a râs înainte să se încălzească și să aștepte să sosească toată lumea ca să poată începe antrenamentul împreună.
Ziua următoare
Astăzi, Brow îl va duce pe Ko la cumpărături la Chatuchak, dar s-a trezit târziu dimineața ca să se confrunte cu iritabilitatea lui Koco. Pentru că aseară, Brown a fost puțin prea răsfățat cu Koco, făcându-l pe Koco să se trezească cu dureri de corp și de șolduri, iar acum stă pe pat cu o expresie posomorâtă.
- A fost doar puțin. De ce ești supărat? a întrebat Brown zâmbind.
- Ce ai spus, phi Brown? Mă doare tot corpul. Voi putea merge azi? Ți-am spus să nu faci asta, s-a plâns Koco.
- N-am mai făcut-o de o săptămână, așa că nu m-am putut abține. Haide, nu te plânge. Ești atât de puternic. Durerea va trece curând, a spus Brown zâmbind. Koco a vrut să-i arunce o pernă în față lui Brown, dar a trebuit să se abțină mai întâi.
- Ai vrea să o fac eu pentru tine? Atunci vei ști cât de dureros este, a întrebat Ko cu o voce severă. Brown a râs.
- Haha, ce păcat. Poziția e deja fixată. Nici nu te gândi să o schimbi. Dacă te gândești să schimbi poziția, te lovesc și mai tare, se prefăcu Brown că îl amenință.
- Prost obicei, s-a plâns Koco pentru că nu i-a putut face nimic lui Brown.
- Bine, bine, plătesc eu azi. Spune-mi ce vrei și îți cumpăr. Dar nu-mi cere prea mult, altfel s-ar putea să fii futut și mai rău, a spus Brown, cu un ton satisfăcător.
- Ce naiba? Vrei să îmi faci pe plac, dar nu poți să o faci pe deplin, a răspuns Koco tachinat.
- Dacă mă lași să merg până la capăt, te voi răsfăța la maximum. Vrei și tu? L-a tachinat Brown, făcându-l pe Koco să se oprească și să roșească ușor.
- Hei, de fiecare dată când vorbesc cu tine, mă bagi mereu în subiectul ăsta. Mai bine mă duc să fac un duș. Ia-mi ceva de mâncare, a ordonat Koco imediat, știind că Brown îi va face pe plac dimineața, după ce făceau sex, de fiecare dată.
- Da, Khun, a răspuns Brown înainte de a ieși din dormitor. Koco s-a dat jos încet din pat ca să facă un duș și să se schimbe, apoi a ieșit să mănânce cu Brown.
- Deci poți merge pe jos? a întrebat Brown când au ajuns la Piața Chatuchak.
- Acum că suntem aici, cred o să mă descurc? a spus Koco înainte ca cei doi să meargă să se uite împreună la haine. Ori de câte ori Koco voia să cumpere ceva, Brown îl ajuta să se uite și își dădea cu părerea. Uneori Koco asculta, alteori nu.
- Vrei să cumperi tricouri asortate? Brown se prefăcu că arată spre un magazin cu tricouri. Koco se uită la Brown încruntat.
- Aș prefera să nu port așa ceva. E atât de jenant, a spus Koco încet.
- De ce? Ți-e jenă dacă îl purtăm împreună, a întrebat Brown la rândul său.
- Nu îți este jenă? Amândoi sunteți bărbați, dar purtăm tricouri de cuplu, a spus Koco înainte să poată vedea un cuplu de bărbați trecând pe lângă el, a arătat spre un cuplu care purta tricouri asortate. Arătau drăguți și bine.
- Uită-te la asta. E drăguț? a întrebat Brown tachinându-l. Koco și-a mușcat buza înainte să-l tragă pe Brown de braț și să plece repede pe lângă magazinul de haine de cupluri.
- Destul, phi Brown. Nici să nu visezi la asta, a spus Koco. Brown a râs pentru că doar îl tachina pe Koco.
- E cald, Phi. Și mie mi-e sete, a spus Koco înainte să caute un magazin cu băuturi. Brown l-a tras pe Koco de mână spre un magazin cu bauturi din apropiere și a comandat ceva de băut pentru ca Koco să-și potolească setea.
- Nu ai nimic de făcut în seara asta, nu-i așa? a întrebat Brown în timp ce stătea în picioare și bea dintr-un pahar.
- Dacă nu mă întorc să ajut la restaurant, nu am unde să mă duc. De ce? Unde mă mai duci?a întrebat Koco, iar Brown a zâmbit ușor.
- O, există un loc unde te voi duce, a spus Brown.
- Unde? a întrebat Koco, curios.
- O să știi când ajungi acolo. Acum, hai să mergem să cumpărăm haine, a spus Brown, îmbrățișându-l pe Koco și mergând împreună. S-au certat și s-au tachinat puțin în timp ce își alegeau hainele unul altuia.
- Phi Ko, a răsunat vocea unei tinere, făcându-l pe Ko să se întoarcă să privească înainte de a zâmbi.
- Hei, Kat, cu cine ești? a salutat-o Koco pe fata.
- Am venit cu o prietenă. Te-a văzut întâmplător dar nu eram sigură , așa că am venit să văd dacă ești tu, a spus fata zâmbind, în timp ce Brown stătea acolo cu o față serioasă.
- Nu te-am văzut jucându-te în ultima vreme. Ești ocupat? a întrebat Kat din nou.
- Da, am avut antrenament de baschetul tot timpul în ultima vreme, așa că nu am putut juca prea mult. Te voi anunța când voi juca, a răspuns Koco.
- Atunci, eu voi merge prima, phi Ko. Te rog să răspunzi la mesajele mele, te-am întrebat ceva și nu ai răspuns, s-a plâns încet tânăra fată.
- Bine, o răspund când sunt liber, a răspuns Koco primul. Încă era nedumerit când îi trimisese tânăra mesaj pe Line. Nu o mai văzuse pe Line de mult timp.
- Copila asta e cea care ți-a trimis mesaj pe Line în timpul orientării bobocilor? a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să stea pe gânduri înainte să i se înroșească fața. Și-a amintit că Kat i-a trimis mesaje pe Line motiv pentru care în acea noapte el și Brown au făcut ceva împreună.
Capitolul 26
- O... Da, a răspuns Koco în șoaptă.
- Sunteți foarte apropiați? a întrebat Brown, făcându-l pe Koco, care era pe punctul de a deschide aplicația de Line, să se oprească o clipă înainte de a-și ridica privirea spre Brown.
- Suntem aproape din cauza jocului. De ce ești gelos? a întrebat Koco tachinator.
- Da, și ce dacă? Nu pot fi geos? întrebă Brown imediat. Koco își miji puțin ochii.
- Nu-mi spune că în ziua orientării pentru boboci am făcut chestia aia pentru că erai gelos că Kat, a întrebat Koco direct. Brown stătea și se uita calm la Koco.
- Da, a răspuns Brown sincer. Chiar dacă era puțin jenant să vorbească despre prima dată a lui Koco, Koco nu s-a putut abține să nu zâmbească.
- Ești nebun, nu-i așa? Kat și cu mine nu ne gândim la nimic. Și când Kat îmi trimite mesaje pe Line, vorbim doar despre jocurile online pe care le jucăm, nimic altceva, a replicat Koco înainte de a da clic pentru a se uita la mesajele de pe Line pe care Kat spunea că i le trimitea frecvent, dar Koco nu a răspuns niciodată. Koco era sigur că nu mai primise mesaje pe Line de la Kat de mult timp. După ce a dat clic pentru a verifica pentru o clipă, Koco s-a uitat imediat la Brown.
- Te-ai jucat cu Line-ul meu? a întrebat Koco serios. Brown s-a prefăcut că își întoarce privirea.
- Phi Brown! a spus Koco cu o voce severă.
- Da, am blocat-o pe copila aia, Kat, de mult timp, a mărturisit Brown, făcându-l pe Koco să ofteze ușor.
- Așa cum am crezut, a mormăit Koco, nu chiar serios, înainte să o deblocheze.
- Doar eu gândesc prea mult? Nici tu nu ești prea departe de mine. Kat nu se gândește la mine în felul în care crezi tu. Ne plac doar jocurile, atât, se plânse Koco nepăsător.
- Bine, bine, suntem la egalitate. Hai să mergem la cumpărături, l-a întrerupt Brown înainte să îl îmbrățișeze pe Koco ca să continue cumpărăturile. Koco nu a mai adus subiectul în discuție. Cei doi au făcut cumpărături până s-au săturat.
- Mi-e foame, phi Brown, a spus Koco când a văzut că era aproape ora două după-amiaza.
- Ce vrei să mănânci? a întrebat Brown.
- Hai să mâncăm salată de papaya, Phi. Vreau să o mănânc de zile întregi, a spus Koco. Brown și-a mijit ochii și a zâmbit ușor.
- Poți să o mănânci? Nu ți-e teamă că o să te doară? a spus Brown, privind în jos la fundul lui Koco. Asta l-a făcut pe Koco să se oprească, pentru că a înțeles ce încerca Brown să îi transmită.
- Ești enervant, phi Brown. Ți-e foame și vorbești despre lucruri murdare, nu-i așa? a strigat Koco imediat la el. Brown a râs.
- Hei, sunt îngrijorat pentru tine. Dacă vrei să mănânci, mănâncă. Nu te opresc. A spus Brown după ce l-a tachinat pe Koco. Cei doi au mers până au găsit un restaurant som-tam. Erau destul de mulți oameni, dar încă era o masă goală. Brown și Koco s-au așezat și au comandat imediat mâncarea pe care doreau să o mănânce. În timp ce stăteau și așteptau, Brown s-a uitat afară, în fața restaurantului.
- Aleg o geantă din magazinul ăla, a spus Brown, arătând magazinul de genți aflat la mică distanță de restaurant. Magazinul vinde în principal genți vintage de damă.
- Nu văd nicio geantă bărbătească, a spus Ko când s-a uitat la magazinul pe care îl pomenise Brown.
- Nu-ți spun să te uiți la gențile bărbătești. Îți spun să te uiți la genți pentru femei, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se holbeze la Brown cu o expresie absentă.
- Pentru cine o cumperi? a întrebat Koco înapoi.
- O voi cumpăra pentru Bam. Am auzit-o de mult timp plângându-se că vrea una nouă. Dar nu am avut timp să-i cumpăr încă una, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se încrunte.
- Atunci de ce nu o lași pe sora ta mai mică să aleagă singură? De ce vrei să aleg eu? a întrebat Koco.
- Ei bine, vreau să fii tu cel care o alege pentru Bam. Haide alege tu. Alege-o pe cea care crezi că e cea mai potrivită pentru Bam, a spus Brown zâmbind, ca și cum s-ar fi gândit la ceva.
- Dacă o aleg eu, crezi că sora ta o va accepta? a întrebat Koco, enervat. Pentru că credea că lui Bam nu-i va plăcea cu siguranță ce va alege el.
- Haide, vrei să alegi tu. A insistat Brown. Koco a oftat ușor, neînțelegând la ce se gândea Brown, dar a dat din cap. Când a sosit mâncarea, cei doi au stat să mănânce până s-au săturat. După ce au terminat de mâncat și au plătit, Brown l-a dus pe Koco la magazinul de genți pe care îl menționase.
- Ce tip îi place? a întrebat Koco, ca să o poată alege pe cea mai potrivită.
- Ți-am spus să o alegi pe cea care crezi că i se potrivește surorii mele, i-a răspuns Brown.
- Of, dacă nu o aleg pe cea care îi place surorii tale, nu mă învinovăți, s-a plâns Koco înainte să se uite la gențile din magazin. Koco a luat fiecare geantă și s-a uitat la ea, gândindu-se cum ar arăta dacă Bam ar purta o geantă ca asta. Koco s-a uitat la mai multe genți până a găsit una care i-a plăcut și i s-a părut perfectă pentru Bam.
- Aceasta phi Brown, a spus Koco, întinzând-o ca Brown să o vadă. Brown s-a uitat la ea înainte de a da din cap.
- Bine, ia-o pe asta. Brown s-a întors să vorbească cu vânzarea. După ce a acceptat oferta, Brown i-a dat banii și a ieșit din magazin cu Koco.
- Vrei să cumperi altceva? a întrebat Koco în caz că Brown ar fi vrut să cumpere altceva.
- Tocmai voiam să mă duc să mă uit la niște plante, a spus Brown.
- Ai de gând să le folosești ca să-ți decorezi apartamentul, phi Brown? a întrebat Koco înapoi.
- Nu, o să i-o dau tatălui meu. Îi plac florile și plantele ornamentale, a spus Brown pe un ton normal, dar l-a făcut pe Koco să se simtă puțin ciudat, dar nu a întrebat nimic.
- Atunci să mergem, a spus Koco înainte ca cei doi să meargă spre zona plantelor. Brown s-a plimbat o vreme printre plante înainte de a se întoarce spre Koco.
- Ce fel de plantă crezi că este bună? a întrebat Brown.
- Depinde de tine. Ce fel de plante îi place tatălui tău? a întrebat Koco.
- Tatălui meu îi plac toate, dar eu nu vreau una mare pentru că atunci ar trebuie să o duc cu o camionetă, a spus Brown. Koco s-a uitat la Brown cu o privire absentă, dar apoi s-a uitat la plante ca să-l ajute să aleagă.
- Ce zici de o iasomie pitică, Phi? Nu e foarte mare și e și frumoasă. Koco a arătat spre o plantă de iasomie pitică într-un ghiveci înalt de vreo 30 de centimetri. Brown s-a oprit și a privit-o înainte de a zâmbi ușor.
- Bine, iasomia pitică e bună, a răspuns Brown înainte de a-i spune vânzătorului. Apoi Brown a luat două ghivece cu plante de iasomie pitică. Din fericire, nu erau foarte mari. El și Koco s-au ajutat și au cărat fiecare câte un ghiveci la mașină.
- Mai vrei ceva? a întrebat Koco, pentru că nu mai voia să cumpere nimic.
- Nu, mă opresc să mai cumpăr doar niște desert, a spus din nou Brown. Koco nu a întrebat nimic pentru că a crezut că Brown voia desert. Cei doi s-au urcat în mașină, iar Brown a ieșit din parcare.
- Koco, o să parchez în fața magazinului de deserturi. Coboară și alege 2-3 deserturi, a spus Brown după ce a condus o vreme.
- De ce nu cobori și alegi singur? a spus Koco, întrebându-se de ce Brown îl lăsa în continuare să aleagă lucruri.
- E greu să găsești loc de parcare. Voi parca puțin în fața magazinului, în caz că cineva vine mă pot muta. Coboară și alege. Ce vrei. Ia banii din portofel, a spus Brown, dându-i portofelul lui Koco. Koco a scos 200 de baht.
- Ce vrei să mănânci? Îți cumpăr ce vrei tu să mănânci, a spus Koco.
- Tu alegi, a răspuns Brown.
- Ce e în neregulă cu tine azi? Îmi tot spui să aleg asta și cealaltă, a întrebat Koco, părând nedumerit. Brown a zâmbit ușor.
- Oh, aproape am ajuns. Dă-te jos și cumpără repede desert, a insistat Brown înainte de a încetini mașina pentru a-l lăsa pe Koco să coboare și să cumpere niște desert. Koco a coborât repede. Nu după mult timp, Ko s-a întors în mașină, iar Brown a plecat imediat.
- Ce ai luat? a întrebat Brown.
- Banane în lapte de cocos, bua loy vietnamez și banane caramelizate în lapte de cocos, a spus Koco, deserturile pe care le-a cumpărat. Brown a zâmbit și a dat din cap în semn de aprobare.
- Ești atât de talentată. Ar trebui să devii ghicitor, spuse Brown nepăsător, făcându-l pe Koco să se uite nedumerit la Brown.
- La ce sunt pricepiput? De ce trebuie să fiu ghicitor? a întrebat Koco cu curiozitate. Brown nu a răspuns, doar a zâmbit și a continuat să conducă. Koco s-a uitat la drum și a văzut că nu era drumul care duce înapoi spre apartamentul lui Brown sau spre casa lui.
- Unde mă duci? De aceea m-ai întrebat dacă sunt liber în după-amiaza asta? a întrebat Koco, amintindu-și că Brown spusese că îl duce undeva.
- Hmm, răspunse Brown în șoaptă.
- Unde mă duci? a întrebat Koco. Nu știa de ce, dar inima îi bătea ciudat.
- Cât este ceasul? Brown nu a răspuns, ci a întrebat la rândul său.
- E deja ora patru după-amiaza, phi Brown. Unde mă duci? întrebă Koco din nou. Brown zâmbi ușor.
- Așteaptă să ajungem și vei vedea. Brown încă nu i-a spus lui Koco direct unde îl duce, ceea ce îl face pe Koco să se simtă ciudat de neliniștit, pentru că se gândește la momentul în care Brown i-a cerut să aleagă una alta pentru familia lui.
- Phi Brown, l-a strigat Koco din nou pe Brown.
- Ce? Brown s-a întors ușor să se uite, apoi a răspuns în șoaptă.
- Mamei tale îi plac dulciurile, nu-i așa? a întrebat Koco, ținându-și respirația în timp ce aștepta un răspuns, având un sentiment ciudat. Brown a chicotit încet.
- Bine, bine. Așa devii ghicitor, spuse Brown. Lui Koco aproape oprindu-i-se respirația.
- Mă duci la casa părinților tăi? a întrebat imediat Koco ca să fie sigur.
- Bingoo... așa e! spuse Brown încet, dar expresia feței lui Koco nu mai era amuzată.
- De ce nu mi-ai spus de la început, phi Brown? a spus Koco pe un ton serios. Brown și-a ridicat ușor sprâncenele.
- De ce? a întrebat Brown la rândul său.
- Îți spun direct că nu sunt pregătită să merg la tine acasă, a spus Koco pe un ton serios.
- De ce nu ești pregătit? Eu pot intra și ieși ușor din casa ta. Cred că ar trebui să te duc să-i vezi pe părinții mei, a spus Brown în timp ce gândea, dar Koco încă avea o expresie îngrijorată pe față.
- Nu e același lucru, Phi, a spus Koco, oftând ușor.
- Cum este diferit? a întrebat Brown la rândul său.
- Ei bine... în ce calitate mă vei duce să-ți cunosc părinții? a întrebat Koco, pentru că își amintea că Brown l-ar putea prezenta ca juniorul său, la fel cum el...
- Care e problema ta cu mine? a spus Brown făcându-l pe Koco să pară și mai stresat când a știut că Brown îl va prezenta ca pe un iubit. Chiar dacă în adâncul sufletului se simțea bine că Brown îl aduce ca să îl prezinte părinților lui, Koco era încă îngrijorat pentru că el și Brown erau amândoi bărbați. Mai mult, Koco nu mai fusese niciodată cu un bărbat, așa că nu știa cum s-ar comporta dacă ar trebui să-i întâlnească pe părinții lui Brown.
- Aici e diferit. Părinții mei nu știu ce relație avem. Știu doar că ești seniorul meu, așa că poți veni când vrei la mine acasă. Dar acum tu mă duci și mă prezinți ca iubitul tău. Nu crezi că părinții tăi vor fi șocați? În plus, nici sora ta mai mică nu mă place. Nu uita asta, a spus Koco pe un ton serios. Dar Brown nu părea deloc îngrijorat.
- Dacă nu încerc, de unde voi ști dacă părinții mei vor accepta s-au nu? În plus, chiar dacă nu pot, nu mă voi despărți de tine. Nu fi laș. Unde a dispărut curajosul Koco? Oriunde mergi, văd că nu te temi de nimic, dar de ce ți-e frică acum? a întrebat Brown pe un ton normal. Nu voia ca Koco să-și facă griji pentru lucruri care nu se întâmplaseră încă.
- Pentru că oamenii pe care trebuie să-i întâlnesc sunt părinții tăi, de aceea mi-e frică, a spus Koco. Brown a întins mâna și l-a mângâiat ușor pe Ko pe cap.
- Haide, sunt chiar aici lângă tine. Nu te voi lăsa să înfrunți asta singur, spuse Brown serios. Deși îl făcea pe Koco să se simtă bine, nu-i dădea curaj.
- De ce trebuie să fie azi, phi Bown? A mormăit Koco când a știut că oricum trebuia să meargă la casa lui Brawn.
- Vreau să ai încredere în mine și să vezi cât de serios sunt cu tine. Și în legătură cu Toffee, n-am adus niciodată pe nimeni acasă, spuse Brown fără menajamente. Koco oftă adânc ca să-și recapete curajul.
- Dacă îți spun că am încredere în tine, vei anula invitația de a mă duce la tine acasă? a întrebat Koco. Brown l-a împins ușor pe Ko de cap.
- E amuzant. Nu evita asta. Chiar dacă nu te duci să-i vezi pe părinții mei astăzi, va trebui să te duci să-i vezi într-o altă zi, a spus Brown.
- Le-ai spus vreodată părinților tăi că te întâlnești cu un tip? a întrebat Koco curios.
- Nu, am spus doar că am un fean. Și cred că Bam nu le-a spus părinților că mă întâlnesc cu tine, a spus Brown direct, făcându-l pe Koco să se îngrijoreze și mai tare. Sora mai mică a lui Brown nu-l plăcea și nu putea accepta faptul că Brown se întâlnea cu Koco. Koco nu știa dacă Brown avea să le spună părinților lui ceva care i-ar face și pe ei să-l antipatizeze.
- Când ajung la tine acasă, ce ar trebui să fac? a întrebat Koco.
- Fii tu însuți. Nu trebuie să faci prea multe, a spus Brown, părând nepăsător. Între timp, Koco stătea acolo, cu transpirația șiroindu-i pe mâini, entuziasmat și nervos în același timp. După o vreme, mașina lui Brown s-a oprit în fața porții unei case cu o curte destul de mare. Brown a claxonat la poartă înainte ca o servitoare să alerge să-i deschidă. Inima lui Koco bătea repede.
- Le-ai spus părinților tăi că venim? a întrebat Koco din nou.
- I-am sunat să le spun că aduc pe cineva. Părinții mei cu siguranță cred că îmi voi aduce faen-ul, a spus Brown, Koco avea o față roșie, înainte să respire adânc.
- Calmează-te, nu e nimic, a spus Brown liniștitor înainte de a conduce spre garaj și a opri motorul. Brown s-a întors să se uite la Koco, care încă stătea acolo, dar înainte să poată spune ceva, s-a auzit o bătaie în geamul mașinii din partea lui Brown. Brown s-a întors să se uite și a deschis portiera, dar nu a coborât din mașină. Koco s-a întors și el să se uite.
- De ce l-a adus phi Brown aici? Vocea lui Bam a răsunat imediat când a văzut că fratele ei îl adusese pe Koco.
- De ce nu îl pot aduce aici, Bam? a întrebat Brown cu o voce calmă.
- Ce plănuiești să faci, phi Brown? Mama mi-a spus că îți vei aduce faen-ul. Mama și tata habar n-au pe cine o să aduci phi Brown. Phi făcând asta, îți vei dezamăgi părinții, a spus Bam, dar nu prea tare. Cuvintele lui Bam au făcut ca fața lui Koco să devină și mai serioasă decât înainte.
- De ce gândești tu pentru părinții tăi? Și, în plus, să mă întâlnesc cu Koco nu e chiar așa de rău, a spus Brown pe un ton ușor sever, lăsând-o pe Bam fără cuvinte. Brown s-a întors din nou către Koco.
- Ieși din mașină, a spus Brown. Bam stătea și se uita la Koco de lângă ușa lui Brown.
- Phi... cred... Koco voia să-l invite pe Brown înapoi.
- Ți-am spus să te dai jos, așa că dă-te jos, spuse Brown pe un ton sever și poruncitor, făcându-l pe Ko să se oprească o clipă înainte de a ofta ușor.
- Bine, cobor. Nu știu ce se va întâmpla, a spus Koco cu reticență. A deschis portiera mașinii și a ieșit imediat. Bam s-a uitat la el nemulțumit. Și Brown a mers după el.
- Hai să luăm lucrurile de pe bancheta din spate, a spus Brown. Pentru că urma să ia plantele din portbagajul mașinii, Koco a trebuit să ia lucrurile de pe bancheta din spate. Koco a încercat să ignore privirea pătrunzătoare a lui Bam.
- Unde sunt mama și tata? a întrebat-o Brown pe Bam.
- Mama e în bucătărie, tata e în grădina de alături, a răspuns Bam cu reticență, chiar dacă era îngrijorată că Brown l-a adus pe Koco acasă.
- Ăă, uite geanta. Brown s-a întors să ia geanta în care o cumpărase și i-a întins-o lui Bam. Bam a luat-o și a deschis-o înainte de a ridica o sprânceană.
- Phi Brown, eu voiam chiar așa ceva. De unde ai cumpărat-o? spuse Bam fericită, uitând pentru o clipă de furia față de fratele ei.
- Chatuchak, îți place? a întrebat Brown la rândul său. Bam a dat din cap.
- Îmi place, a răspuns Bam, zâmbind ușor.
- Îți place stilul și modelul genții? Dacă nu, mă duc să o schimb, a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să se uite imediat la fața lui Brown, întrebându-se de ce o întreabă asta pe sora sa.
- Îmi place. Eu am văzut pe site modelul ăsta, a spus Bam, făcându-l pe Brown să se întoarcă și să se uite la fața lui Koco. Pentru că niciunul dintre ei nu credea că i-ar plăcea.
- E bine că îți place, pentru că Koco a fost cel care a ales-o pentru tine, a continuat Brown, făcând-o pe tânără să se oprească. Koco s-a întors să zâmbească amuzat și a aruncat o privire ușoară spre tânără, curios ce va spune sau va face în continuare. Bam a devenit imediat nesigură ce să facă când a aflat că geanta care ii plăcea și și-o dorea va fi aleasă de Koco.
- Eu, merg să îmi duc geanta în cameră mai întâi. Dar asta nu înseamnă că îl voi accepta doar pentru o singură geantă, phi Brown. La urma urmei, phi Brown e cel care a plătit pentru mine, nu el, a spus Bam fără să se uite la Koco și a intrat imediat în casă.
- Sora ta cea mică e foarte mică, a spus Koco fără prea multă seriozitate. Brown a zâmbit.
- Hai să-l vedem pe tatăl meu mai întâi. Dă-i planta mai întâi, a spus Brown înainte ca Koco să ajute la cărarea plantei în grădina de lângă casă. Koco a văzut un bărbat de vârstă mijlocie care stătea și uda planta.
- Tată, l-a strigat Brown pe tatăl său. Tatăl său s-a întors să se uite la el cu un mic zâmbet.
- Hei, când a auzit că vii acasă, mama ta a pregătit multă mâncare, a spus tatăl lui Brown înainte să se uite surprins la Koco.
- Și el... a spus tatăl lui Brown. Koco a pus repede planta jos și și-a ridicat mâinile în semn de wai.
- Bună, l-a salutat Koco pe tatăl iubitului său. Tatăl lui Brown a dat din cap în semn de răspuns.
- El e Koco, tată, l-a prezentat Brown pe nume, dar nu a spus cine era.
- Am fost să mă plimb prin Chatuchak, așa că am fost să iau niște plante pentru tatăl meu. Koco a ales o iasomie pitică. Nu știu dacă o să-ți placă, a spus Brown ca o introducere. Tatăl său s-a uitat imediat la plante.
- Ah, îmi place culoarea. Apropo, înflorește această plantă pitică? N-am mai văzut-o niciodată, a întrebat tatăl lui Brown cu interes.
- Da, dar destul de greu. Se mai numește și bonsai pitic, pentru că seamănă cu bonsaii, a răspuns Koco, știind câte ceva despre acest tip de plată, deoarece tatăl său le plantase pe acoperișul casei sale.
- A, așa e? E o plantă frumoasă, a spus tatăl lui Brown, făcându-l pe Brown să zâmbească ușor. La început, Koco era și el nervos, dar când a văzut că tatăl său Brown l-a întrebat într-un mod normal, așa că el s-a comportat normal.
- Unde vrei să le pui? O voi pune eu pentru tine, a întrebat Brown. Tatăl său a căutat un loc unde să le pună.
- Pune le mai întâi sub copacul champaka. Îi găsesc un loc mai târziu, a răspuns tatăl lui Brown. Brown și Koco au dus plantele sub copacul champaka. Când s-au întors, Koco a văzut privirea suspicioasă a tatălui lui Brown, ceea ce i-a accelerat inima.
- Parcă mama ta a spus că îți aduci fean-ul? a spus tatăl lui Brown, amintindu-și. Brown s-a întors să se uite la Koco, care stătea lângă el cu o expresie stângace. Brown voia de fapt să le spună părinților săi în același timp, dar în acel moment, Brown s-a gândit că trebuie să-i spună mai întâi tatălui său. Brown era sigur că tatăl său va accepta, dar de mama lui încă nu era sigur. Koco s-a uitat la Brown cu îngrijorare. Tatăl lui Brown s-a uitat la Brown și Koco.
- Tată, Ko este iubitul meu, a decis Brown să-i spună imediat tatălui său. Koco stătea lângă el, stresat. Tatăl lui Brown a rămas acolo fără cuvinte pentru o clipă. Koco a putut vedea că și tatăl său avea o expresie îngrijorată pe față.
- Ești sigur, Brown? a întrebat tatăl lui.
- Da, tata știe că dacă n-aș fi fost sigur, nu l-aș fi adus acasă, a spus Brown serios. Tatăl lui Brown s-a uitat din nou la Koco. Koco a rămas acolo cu buzele ușor strânse.
- Când a început să-ți placă alți bărbați? a întrebat tatăl lui Brown. Ko s-a gândit că e bine că tatăl lui Brown nu țipa și nu-l înjura, făcându-l să se simtă prost.
- Pur și simplu am început să-l plac. El a fost primul. Nu-i pot spune tatălui când am început să-l plac sau de ce, a spus Brown sincer. Koco și-a strâns mâna ca să-și calmeze anxietatea.
- Of, am văzut acest fel de dragoste la alți oameni. Nu credeam că o să văd așa ceva în propria mea familie, a spus tatăl lui Brown pe un ton normal. Brown știa că tatăl său ar putea fi șocat, dar nu a arătat prea mult.
- Îmi pare rău. Koco și-a ridicat imediat mâinile într-un gest de wai către tatăl lui Brown. Tatăl lui Brown a ridicat o sprânceană.
- De ce să îți ceri scuze? Nu ai făcut nimic greșit. E ceva ce nu poate fi evitat, a spus tatăl lui Brown ca și cum ar fi înțeles și ar fi încercat să accepte dragostea fiului său. Cuvintele tatălui lui Brown l-au făcut pe Koco să se simtă puțin mai liniștit. Inima lui Koco era pe punctul de a exploda de anxietate, entuziasm și stres cauzate de situația cu care se confrunta, dar Ko a încercat să nu o arate prea mult. A încercat să-și controleze expresia feței.
- Din moment ce ai luat această decizie, nu te voi opri. Poate fi puțin dificil de înțeles și de acceptat, dar nu cred că este chiar atât de greu să înțelegi acest tip de iubire, a spus tatăl lui Brown cu înțelegere.
- Mulțumesc, tată, spuse Brown în timp ce se înclina în fața tatălui său. Brown se întoarse către Koco.
- Vezi, nu e nimic de care să-ți faci griji, a spus Brown.
- Despre mine, nu trebuie să-ți faci griji. Dar mama ta, nu știu cât poate accepta asta, Brown, a spus tatăl lui Brown, făcându-l pe Koco să se oprească imediat și apoi să se îngrijoreze din nou. În loc să se simtă ușurat pentru tatăl lui Brown, a devenit din nou stresat.
Capitolul 27
Brown s-a uitat o clipă la fața lui Koco, știind că acesta era îngrijorat.
- E în regulă, tată. Dacă mama nu poate accepta acum, mă voi asigura că o poate face. Cred că mama îmi va înțelege sentimentele, a spus Brown pe un ton relaxat, fără să niciun semn de îngrijorare.
- Dacă ești atât de sigur, te voi susține. Dar nu ești singurul care trebuie să o facă pe mama să accepte, a spus tatăl lui Brown întorcându-se să se uite la Koco.
- La fel e și cu Koco. Dacă ești încrezător în Brown, atunci trebuie să îl ajuți ca mama să vă accepte. Ai înțeles? i-a spus tatăl lui Brown lui Koco, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Da, a răspuns Koco încet, chiar dacă nu era deloc încrezător în sine. De obicei, era încrezător în orice, dar nu era sigur dacă ar putea s-o facă pe mama lui Brown să-l accepte.
- Atunci hai să o vedem pe mama. Probabil că aproape a terminat de gătit, a spus tatăl lui Brown înainte să intre împreună în casă. Koco l-a urmat entuziasmat pe Brown. Când au intrat, a văzut-o pe Bam și pe o femeie de vârstă mijlocie ieșind din cealaltă parte a casei. Koco a știut imediat că era cu siguranță mama lui Brown.
- Bună, Koco și-a ridicat imediat mâinile într-un gest de wai către mama lui Brown. Mama lui Brown și-a ridicat mâinile la rândul ei, zâmbind și privind în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. Bam stătea lângă ea, cu sprâncenele încruntate.
- Unde e iubita despre care mi-ai spus că o vei aduce acasă? a întrebat mama lui Brown, făcându-l lui Koco să înțeleagă că Bam nu-i spusese mamei sale că Brau avea un iubit. Chiar dacă nu era fericită că Brown se întâlnea cu el, fata a așteptat ca fratele ei să-i spună mamei sale în loc să-i spună ea, așa cum Koco își făcuse griji mai devreme.
- Ar trebui să mergem să stăm mai întâi în sufragerie, a spus tatăl lui Brown, dorind ca acesta să se așeze și să vorbească într-un mod formal. Mama lui Brown părea puțin nedumerită.
- Da, a răspuns Brown. Bam și-a dus apoi mama în sufragerie, urmat de Brown și Koco. Brown l-a bătut ușor pe Koco pe spate în timp ce mergeau. Koco s-a întors să se uite și l-a văzut pe Brown zâmbindu-i încurajator. Koco a oftat pentru a-și exprima o parte din griji.
- Ce se întâmplă? a întrebat curioasă mama lui Brown când toată lumea s-a așezat pe canapea. Bam a ținut-o pe mama ei de braț cu o expresie serioasă. Tatăl lui Brown a rămas tăcut, dar s-a întors să se uite la Brown.
- Phi Brown, ești sigur? a întrebat Bam ca să fie sigură în fața tuturor.
- Dacă n-aș fi fost sigur, n-aș fi venit, Bam, i-a răspuns Brown surorii sale, făcând-o pe mama sa să se uite înainte și înapoi cu curiozitate.
- Ce s-a întâmplat, Brown? Spune-mi, a întrebat din nou mama lui. Brown s-a întors să se uite la Koco, care stătea lângă el. Koco își freca mâinile până când i-au transpirat.
- Mamă, ți-am spus că o să-ți prezint fean-ul meu, a spus Brown, începând să vorbească. Mama lui Brown a dat din cap, ca și cum ar fi înțeles vag, dar privirea i-a început să rătăcească spre Koco.
- Ei bine... mă întâlnesc cu Ko. Fean-ul meu e un băiat, mamă, a decis Brown să-i spună direct mamei sale. Koco s-a uitat la mama lui Brown cu un profund sentiment de vinovăție, dar nu a putut da înapoi. Din moment ce Brown intenționase să-l prezinte, trebuia să facă tot posibilul până la sfârșit.
- C... ce-ai spus? Glumești? a spus mama lui Brown cu un râs ironic.
- A glumit vreodată Brown cu tine? a spus tatăl lui Brown, făcând-o pe mama lui Brown să devină palidă, ca și cum speranțele ei ar fi fost spulberate.
- Mamă... a strigat Brown din nou către mama sa. Mama lui a ridicat mâna ca să-l împiedice să mai spună ceva.
- Când ai aflat? s-a întors mama lui Brown către soțul ei și l-a întrebat cu vocea tremurândă.
- Acum câteva momente, a răspuns tatăl lui Brown, apoi mama lui s-a întors să se uite la Bam.
- Dar tu Bam? a întrebat-o mama pe fiica ei.
- Știu de mult timp, dar nu am îndrăznit să le spun părinților. L-am lăsat pe phi Brown să vă spună singur, a spus Bam încet, privindu-l pe Koco cu o privire plină de reproș. Koco avea încă o expresie serioasă, pentru că a știut imediat că un astfel de comportament era cu siguranță ceva ce mama lui Brown nu ar fi acceptat.
- Din cauza asta v-ați certat noi doi? i-a întrebat mama pe cei doi copii ai ei, fără să-i spună nimic lui Koco.
- Ceva de genul ăsta, a răspuns Brown sincer. Mama lui Brown s-a lăsat pe spate pe canapea.
- Îmi pare rău dacă i-am făcut pe phi Brown și pe nong Bam să se certe. Koco și-a ridicat mâinile într-un gest de wai către mama lui Brown, simțindu-se vinovat. Mama lui Brown s-a întors să se uite la Koco cu o expresie serioasă.
- Ce vrei să spun? Mintea mea e complet goală acum. Nu am știut niciodată că lui Brown îi plac bărbații. Nu te întâlneai cu femei înainte? a întrebat mama lui Brown curioasă.
- Da, obișnuiam să mă întâlnesc cu femei. Dar asta nu înseamnă că sentimentele mele nu se pot schimba, mamă. Recunosc că Ko este primul bărbat pentru care am decis să mă schimb. El însuși nu s-a întâlnit niciodată cu un bărbat până nu m-a întâlnit pe mine. Știu că e destul de greu de acceptat, iar mama ar putea fi îngrijorată de relația noastră. Dar o rog pe mama să accepte. Pot să mă întâlnesc cu Koco? Atunci noi doi îi vom arăta mamei cât de serioși suntem unul în legătură cu celălalt, a spus Brown, întrebând direct. Koco însuși aștepta răspunsul mamei sale în inima lui. Mama lui Brown continua să se uite la Koco și Brown. Chiar dacă Bam nu accepta cu adevărat relația fratelui său, Dar nu a spus nimic care să o provoace pe propria sa mamă.
- Hai să mergem să mâncăm, a spus mama lui Brown, ridicându-se în picioare, ceea ce l-a nedumerit destul de tare pe Koco.
- Mamă, a strigat Brown către mama sa pe un ton serios. Știa că mama lui evita să răspundă.
- Brown, știi că e greu de acceptat. Nu crede că voi putea să accept imediat. Dar nu vreau să fiu atât de crudă încât să alung... persoana care a venit cu tine. Hai să spunem doar atât mai întâi, hai să mâncăm. În legătură cu cererea pe care ai făcut-o, o să cer puțin timp. Acum, chiar nu pot accepta. Îmi pare rău, Brown, a spus mama lui Brown pe un ton normal, puțin stresat. Nu avea tonul acela de țipăt de care se temea Koco, dar asta îl făcea pe Koco să se simtă prost. Când a terminat de vorbit, mama lui Brow a intrat în sufragerie cu Bam.
- Mamă... eu doar... Brown a încercat să explice, dar tatăl său l-a apucat de umăr, avertizându-l să nu spună nimic chiar acum.
- Nu o acuzați încă. Dați-i puțin timp. E deja minunat că nu v-a dat afară din casă. De acum înainte, așteptați doar momentul potrivit și încercați să o faceți să-și înmoaie inima repede, a spus tatăl lui Brown cu înțelegere înainte de a-și urma soția, lăsându-i doar pe Brown și Koco în sufragerie. Koco stătea acolo cu o expresie ușor nedumerită.
- Mama ta chiar nu poate accepta asta, nu-i așa? a întrebat Koco. Brown l-a apucat pe Ko de umăr și l-a strâns ușor.
- Da, dar asta nu înseamnă că nu va accepta deloc. Mama tocmai mi-a cerut timp. Vei avea răbdare și vei aștepta acel timp cu mine? L-a întrebat Brown pe Koco pe un ton serios. Koco a stat liniștit o vreme, dar apoi a dat din cap în semn de aprobare. Chiar nu se putea gândi la nimic în acel moment.
- Ar trebui să încerci să-i faci puțin pe plac soacrei tale. Până la urmă te va iubi, i-a spus Brown lui Koco, încercând să îl facă pe Koco să nu se simtă prea îngrijorat. Koco s-a uitat la Brown cu o expresie posomorâtă.
- Într-un moment ca asta, încă glumești, phi Brown, a spus Koco.
- Nu glumesc, ar trebui să îi faci pe plac mamei mele. În felul acesta ne va accepta curând, a spus Brown ca și cum n-ar fi fost mare lucru.
- Pot să fac asta? Știi că sunt un copil răsfățat, a spus Koco, părând obosit. Brown l-a mângâiat pe Koco pe cap.
- Știi că ai o atitudine proastă, haha, l-a tachinat din nou Brown. Koco s-a uitat urât la Brown strâmbându-se ușor.
- Haide, obiceiurile proaste pot fi remediate. În plus, cred că poți s-o faci pe mama să te iubească, a spus Brown încurajator înainte de a merge în sala de mese. Nu voia să o facă pe mama lui Brown să aștepte prea mult. Când a intrat, i-a văzut pe tatăl său și pe Bam deja așezați la masa din sufragerie, în timp ce mama lui se pregătea să pună masa. Când Ko a văzut asta, s-a dus imediat la mama lui Brow.
- Mai bine servesc. E cald, a spus Koco, făcând-o pe mama lui Brown să se oprească o clipă.
- Hm, a răspuns încet mama lui Brown și i-a întins polonicul lui Koco. Koco a turnat imediat supa limpede într-un bol. Între timp, mama lui Brown s-a îndepărtat să pregătească altceva fără să spună nimic altceva. După ce masa a fost pusă, s-au așezat să mănânce împreună. Atmosfera de la masă era destul de stânjenitoare pentru Koco. Mama lui Brown a continuat să mănânce în liniște fără să le spună nimic lui Brown sau lui Koco. Koco îi tot arunca priviri pe furiș mamei lui Brown. În acel moment, Koco simțea că, dacă mama lui Brown ar face o scenă ca Bam, ar putea să se descurce mai ușor decât să stea tăcut așa. Koco s-a hotărât să ia mâncare și să o pună pe farfuria mamei lui Brown.
- Poftim mâncare, a spus Koco. Brown a zâmbit satisfăcut. Mama lui Brown s-a oprit o clipă, în timp ce Bam s-a uitat înainte și înapoi, la mama ei și la Koco.
- Ăă, mersi. Hai mâncă și tu, a spus mama lui Brown calm, dar a mâncat în continuare mâncarea pusă de Koco.
- Nu vrei să-mi faci pe plac și mie, phi Ko? l-a tachinat Bam pe Koco, doar ca să se distreze. Koco s-a uitat la Bam, puțin enervat pe ea.
- Servește-te singură. Tu nu ai ajutat-o pe mama să pună masa, așa că servește-te singură, a spus Koco pe un ton plat, făcând-o pe tânără să se oprească și să se uite imediat la Koco cu iritare. Tatăl lui Brown a zâmbit ușor, în timp ce mama lui Brown a stat liniștită fără să spună nimic.
- Nu trebuie să mă servești. N-o să mănânc ce îmi dai. Hm, a spus Bam cu o voce severă.
- Bam, a strigat mama fetei cu o voce calmă, ca un avertisment. Bam a stat liniștită și a continuat să mănânce.
- Apropo, mamă. Koco ți-a cumpărat niște deserturi. Le-am pus deja în frigider. Le poți mânca după aceea, a spus Brown când și-a amintit. Mama lui și-a strâns ușor buzele, dar a dat din cap în semn de aprobare. Mama lui Brown era de obicei foarte vorbăreață, dar acum era tăcută. Brown a înțeles și nici nu avea să o grăbească prea tare pe mama lui După cină, Koco s-a oferit să spele vasele. Mama lui Brown nu s-a opus și l-a lăsat pe Koco să spele vasele, în timp ce Brown s-a dus să-și ajute tatăl să culeagă plantele din grădina de lângă casă.
- Mamă, vrea ca phi Brown să aibă copii pe care să-i țină în brațe, s-a auzit vocea lui Bam din spate, făcându-l pe Koco să se întoarcă ușor.
- Hmm, știu, a răspuns Koco în șoaptă.
- Acum că știi, de ce te mai gândești să continui să te întâlnești cu phi Brown? Nu simți nicio simpatie pentru mama? a întrebat Bam pe un ton serios.
- Înțeleg, dar ce vrei să fac? Pot fi oprite sentimentele? În plus, n-ar trebui ca și tu să ai nepoți pentru părinții ei? a întrebat Koco, făcând-o pe tânăra să se înroșească la față.
- Ai înnebunit, phi Ko? Eu sunt încă tânără. Brown ar trebui să aibă o familie și o soție înaintea mea, a argumentat tânăra. Koco nu a putut decât să ofteze ușor, dar spălând vasele în continuare.
- Mulțumesc, spuse Koco, făcând-o pe tânăra să pară nedumerită.
- Mulțumesc pentru ce?a întrebat Bam la rândul său.
- Mulțumesc că nu i-ai spus mai întâi mamei tale și ai așteptat să-i spună phi Brown, nu-i așa? a spus Koco, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă, dar ea și-a păstrat o față serioasă.
- Cine ar îndrăzni să spună așa ceva? Să-i spună Phi, a spus Bam, ca și cum nu i-ar fi păsat. Ko a zâmbit ușor, dar nu a mai spus nimic. După ce Koco a terminat de spălat vasele, a ieșit să-l găsească pe Brown, care stătea și vorbea cu tatăl său în fața casei.
- Ai terminat de spălat vasele? a întrebat Brown. Koco a dat din cap.
- Dar mama ta? a întrebat Koco imediat de mama iubitului său. Din moment ce Koco se oferise voluntar să spele vasele, nu o văzuse pe mama lui Brown.
- Mama a urcat deja la etaj. Nu te supăra pe ea. Are nevoie doar de timp, a subliniat tatăl lui Brown.
- Da, a răspuns Koco cu o voce mai blândă.
- Cred că ar fi mai bine să mă întorc, tată. Koco trebuie să fie stresat și obosit. A umblat prin Chatuchak toată ziua, a spus Brown, înțelegându-l pe Koco.
- Bine. Ar trebui să încerci să vii des să o vezi pe mama ta, ca să se mai înmoaie, a sugerat tatăl lui Brown, iar Koco nu a răspuns.
- O să-l duc pe Koco sus și o să-i spun mamei mai întâi, tată. Am plecat, a spus Brown înainte să-l ducă pe Koco la dormitorul mamei sale, dar nu a deschis ușa. Cei doi au rămas în fața ușii care acum era închisă.
Cioc... cioc
Brown a bătut la ușa camerei mamei sale.
- Mamă... Mamă, a strigat Brown către mama lui. Nu voia să fie prea dur și să intre, pentru că știa că mama lui ar putea vrea să fie singură.
- Ce s-a întâmplat? a răspuns mama lui, dar nu i-a deschis ușa.
- Ei bine, eu și Koco ne întoarcem acum, a spus Brown ca să o informeze pe mama sa. Mama lui a tăcut o clipă.
- Mulțumesc pentru cină. Totul a fost delicios, a spus Koco.
- Bine. Întoarceți-vă în siguranță, a spus mama lui Brown pe un ton normal. Koco și Brown s-au privit ușor.
- Da, o să-l aduc pe Ko să o vadă din nou pe mama, spuse Brown, subliniindu-și intențiile. Koco și-a luat din nou rămas bun înainte ca cei doi să coboare de la etajul superior, să-și ia rămas bun de la tatăl lor și de la Bam pentru o clipă și apoi să urce în mașină.
- Mama ta probabil nu vrea să mă vadă, a mormăit Koco în timp ce Brown ieșea cu mașina din casă.
- Haide, nu te gândi prea mult, a spus Brown pe un ton de avertizare. Koco a oftat adânc.
- Vreau să merg acasă, a spus Koco. Chiar voia să fie singur acum.
- Dar eu, ce-i cu tine? a întrebat Brown.
- Te rog, întoarce-te în apartamentul tău și dormi. Vreau să mă gândesc singură la câteva lucruri, a spus Koco pe un ton serios. Brown putea înțelege sentimentele lui Koco.
- Atunci o să stau puțin cu tine, apoi mă voi întoarce la apartament, a spus Brown. Koco a dat din cap și nu a mai spus nimic. Amândoi au fost pierduți în gândurile lor până au ajuns la casa lui Koco, care era pe cale să se închidă. Brown și Koco au coborât să-i ajute pe părinții lui Ko să închidă restaurantul.
- Unde e Gap, mamă? a întrebat Koco, căutându-și fratele mai mic.
- Gap trebuie să facă niște treburi. Se va întoarce curând. Ce vreți să mâncați? a întrebat mama lui Koco.
- Nimic. L-am dus pe Koco la părinții mei la cină, a răspuns Brown. Koco a tăcut o clipă, apoi s-a uitat la tatăl său. L-a văzut pe tatăl său privindu-l cu o privire calmă, în timp ce mama lui zâmbi ca răspuns.
- A, chia? Cum a fost Ko? Cum e mâncarea de la mama lui Brown?a întrebat mama zâmbind.
- E delicioasă. Mama lui phi Brown gătește bine, a răspuns Koco, apoi a ajutat la închiderea restaurantului fără să mai vorbească despre asta. După ce au închis restaurantul, el și Brown s-au dus imediat în dormitorul lui Koco.
- Poți să te întinzi puțin și să te relaxezi. Eu o să fac un duș mai întâi. Sunt atât de lipicios. Am umblat și am transpirat toată ziua, a spus Koco. Brown a dat din cap înainte să se întindă pe pat. Koco s-a dus să facă un duș, să se schimbe, apoi a ieșit să se așeze la calculator și să se joace jocuri online.
- Ce e în neregulă cu tine? Te-ai dus să te joci. Dar eu? a întrebat Brown când nu a primit nicio atenție din partea lui Koco.
- Lasă-mă să-mi eliberez stresul, phi Brown. Când am fost la tine acasă, am fost stresat și încordat în același timp, a spus Koco. Brown a chicotit ușor în gât.
- Bine, hai joacă-te, a răspuns Brown înainte de a-l lăsa pe Koco să se joace în timp ce el stătea întins și se uită pe telefon până când Brown a adormit din greșeală. Koco era atât de absorbit de joc încât s-a uitat la ceas și a văzut că era aproape ora 23:00, așa că s-a întors să se uite la Brown.
- A, când ai adormit? își spuse Koco încet înainte să se ridice și să-l împingă pe Brown.
- Phi Brown, trezește-te! Du-te înapoi la apartamentul tău, și-a trezit Koco iubitul. Brown a deschis ochii înainte de a se ridica încet, amețit.
- Nu pot dormi aici? a întrebat Brown. Koco s-a încruntat imediat.
- Nu, ți-am spus că o să dorm singur în noaptea asta, i-a confirmat Koco. Brown căscă zgomotos.
- Bine, bine. Vin să te văd mâine. Of, e sărbătoare. În loc să dormim împreună, se plânse Brown nonșalant.
- A dormi împreună cu tine e mai mult decât a dormi. Trebuie să mă odihnesc, a spus Koco. Brown a chicotit ușor înainte de a se ridica și a intra în baie să se spele pe față.
- Te conduc jos, a spus Koco înainte să iasă din dormitorul său împreună cu Brown. S-a uitat spre camera fratelui său și a văzut o lumină strălucind prin marginea de jos a ușii, ceea ce l-a făcut să-și dea seama că Gap era probabil în cameră. Toate luminile din casă erau stinse, cu excepția luminii de lângă scări, care rămăsese aprinsă.
- Tata și mama dorm deja? a întrebat Brown în timp ce cobora scările.
- Da. Probabil că s-au dus la culcare deja, a răspuns Koco, apoi l-a urmat pe Brown până au ajuns la treptele de jos ale casei. Luminile nu erau aprinse, dar totuși se putea vedea vag ceva. Brown l-a luat pe Ko în brațe.
- Ce faci? a întrebat Koco, ușor șocat.
- Nimeni nu ne poate vedea. Încă te mai gândești la asta prea mult, nu-i așa? a spus Brown încet.
- Doar puțin, Phi. Nu e ca și cum nu m-aș gândi deloc la asta. Dacă unul dintre noi ar fi femeie, n-ar fi chiar atât de grav, a replicat Koco.
- Și ce dacă suntem amândoi bărbați? a întrebat Brown cu o voce calmă.
- Doar vorbeam despre asta. De ce ești supărat? a răspuns Koco, înțelegând după tonul lui Brown.
- Vorbești de parcă ți-ai dori o iubită mai mult decât orice, i-a răspuns Brown. Koco a oftat ușor.
- Dacă aș vrea, m-ai lăsa să plec? a întrebat Koco, făcându-l pe Brown să chicotească puțin.
- Nu te-aș lăsa să pleci, a răspuns Brown imediat.
- Atunci de ce ești așa supărat? Doar dădeam un exemplu, a spus Koco. Brown a oftat înainte să-și lipească fruntea de a lui Koco.
- Nu renunța încă. Mai avem multe de înfruntat împreună, spuse Brown serios.
- Știu. Voi încerca tot ce pot, Phi, a spus Koco, zâmbind ușor.
- Dă-mi un sărut, a cerut Brown direct, pe un ton serios.
- De ce întrebi? a întrebat Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească ușor înainte de a-l săruta încet pe Koco în joacă. Koco însuși l-a lăsat pe Brown să-l sărute de bunăvoie, limbile lor fierbinți împletindu-se.
Clic...
Deodată, luminile din casă s-au aprins, speriindu-i pe Brown și Koco. Koco s-a uitat spre întrerupător, inima bătându-i până în glezne. El s-a desprins repede din îmbrățișarea lui Brown când a văzut că persoana care aprinsese luminile în casă era tatăl său și acum se uita la el și Brown cu o privire calmă. Brown însuși a fost la fel de șocat, dar când a văzut că fusese prins, a trebuit să accepte ceea ce urma să se întâmple.
- T... Tie, l-a strigat Koco pe tatăl său cu o voce ezitantă și cu fața palidă.
- Am venit să iau niște apă și am auzit oameni vorbind, așa că am venit să verific, a spus tatăl lui Koco. Koco și Brown s-au privit ușor unul pe celălalt.
- Veniți să stăm puțin și să vorbim, a spus tatăl lui Koco înainte de a-i conduce pe cei doi să se așeza pe un scaun. Brown i-a zâmbit ușor lui Koco și l-a bătut ușor pe umăr ca o încurajare, ca să-l urmeze pe tatăl lui. Cei doi s-au dus să se așeze pe un scaun unul lângă altul, tatăl lui Koco statea cu brațele încrucișate, privindu-i pe amândoi.
- Nu trebuie să mă întrebi ce am văzut și ce am auzit, a spus tatăl lui Koco. Koco și-a strâns buzele, ochii tremurându-i. Nu se mai simțise niciodată atât de speriat. Fusese destul de îngrijorat și stresat la casa lui Brown, dar acum, fiind în situația asta cu tatăl său, Koco simțea că i se prăbușește cerul în cap.
- La ce vă gândiți voi doi? a întrebat tatăl lui Koco pe un ton serios. Brown a înțeles cum s-a simțit Koco când și-a văzut mama, dar era încrezător că poate gestiona această situație mai bine decât Koco.
- Mă întrebam de mult timp, dar nu am vrut niciodată să întreb direct. Dar astăzi nu mai trebuie să întreb pentru că am văzut răspunsul, a continuat să spună tatăl lui Koco.
- Da, a vorbit primul Brown, văzând că Koco era încă fără cuvinte.
- Îmi pare rău că nu am vorbit direct de la început, a spus Brown, ridicând mâinile într-un gest de wai către tatăl iubitului său.
- Așteptăm doar o ocazie să vă spunem, a răspuns Brown. Tatăl lui Koco s-a uitat la Koco și Brown.
- Ca să fiu sincer, mă gândesc la asta în fiecare zi. Nu doar la voi dar și la Gap si Mail. Îi suspectez și pe cei doi dar nu vreau să vă urmăresc și să vă prindă în flagrant dar ca părinte trebuie să îmi observ copiii. Ai înțeles? a spus tatăl lui Koco pe un ton serios.
- Înțeleg, au răspuns Koco și Brown la unison, dar vocea lui Ko era puțin mai blândă.
- Înțelegeți voi doi că chiar nu pot accepta încă asta? Când încă aveam îndoieli, mă tot întrebam: „Dacă este adevărat ce cred eu, ce ar trebui să fac? Voi fi capabil să accept?” Dar acum am răspunsul: Nu pot accepta încă, a spus tatăl lui Koco fără menajamente, făcându-l pe Koco să devină palid. Brown însuși a tăcut o clipă.
- Spuneți, că nu puteți accepta acum, dar s-ar putea să acceptați în viitor, nu-i așa? a întrebat Brown pe un ton serios. Tatăl lui Koco s-a uitat fix la fața lui Brown cu o expresie absentă.
- Ce crezi? Nu e vorba doar de un fiu care s-a orientat spre bărbați, ci de doi. Sunt sigur că Gap și Mail sunt exact ca voi doi, a spus tatăl lui Koco.
- Ce s-a întâmplat, khun? a răsunat vocea mamei lui Koco, făcându-l pe Brown să se simtă puțin mai bine. Mama lui Koco s-a dus la cei trei.
- Ce se întâmplă? De ce stai aici și vorbești atât de târziu în noapte? a întrebat mama lui Koco, surprinsă. A văzut că soțul ei coborâse de ceva vreme și s-a temut că ar putea cădea, așa că a coborât să-l vadă.
- Bine că ai coborât. Hai să ne așezăm și să vorbim. Tatăl lui Koco și-a chemat soția să se așeze lângă el ca să poată vorbi despre fiul său.
Capitolul 28
- Ce s-a întâmplat? a întrebat mama lui Koco în timp ce se așeza lângă soțul ei, privind spre Koco și Brown.
- Știi că aceștia doi au ceva ce nu ne-au spus? a întrebat-o imediat tatăl lui Koco pe soția sa. Koco s-a uitat la mama sa cu vinovăție.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat mama lui Koco. Tatăl lui Koco s-a întors să se uite la fiul său, spunându-i să vorbească el însuși cu mama sa.
- Mamă... e... Koco a spus ceva și s-a uitat la fața lui Brown.
- Vrei să vorbesc eu? a întrebat Brown. Faptul că Brown și Koco au folosit un limbaj informal în fața părinților lui Koco era considerat normal, deoarece părinții lui Koco nu luau în serios acest lucru. Chiar și Koco și Gap au folosit un limbaj informal unul cu celălalt.
- E în regulă, Phi. Îi voi spune eu însumi, a răspuns Koco. Voia să-i spună el însuși mamei sale. Brown a dat din cap. Koco s-a întors să se uite din nou la mama sa și a tras adânc aer în piept.
- Mamă... Brown și cu mine nu suntem doar junior și senior. Suntem într-o relație de cuplu, a decis Koco să-i spună mamei sale. După ce i-a spus, inima lui grea s-a mai liniștit puțin, dar nu complet. Mama lui Koco a ridicat ușor din sprâncene, dar nu a părut deloc surprinsă.
- Știi, nu-i așa? a întrebat-o tatăl lui Koco pe soția sa.
- Ei bine... știu câte ceva, dar nu vreau să judec eu însămi. Vreau doar să-mi spună Ko mai întâi, a răspuns mama lui Koco. Nu era că nu observase afecțiunea lui Brown pentru Koco. În adâncul sufletului ei, era 80% sigură că acești doi se erau ceva mai mult decât spun, dar celelalte 20% erau doar pentru cazul în care greșea. Dar nu s-a gândit niciodată să-i găsească prea multe defecte fiului ei. A lăsat lucrurile așa cum erau.
- Dar se pare că vei accepta asta ușor, a întrebat din nou tatăl lui Koco. Văzând expresia soției sale, mama lui Koco a oftat ușor.
- De ce nu aș putea accepta? Acesta este copilul nostru. Indiferent ce i se întâmplă, atâta timp cât nu a făcut nimic greșit sau rău, trebuie să acceptăm totul la el, nu-i așa? a spus mama lui Koco. Acest lucru i-a făcut atât pe Koco, cât și pe Brown să se simtă puțin mai liniștiți, deoarece părea că mama lui Koco accepta imediat.
- Știai că și Gap și Mail sunt la fel? a întrebat din nou tatăl lui Koco. Mama lui Koco a tăcut o clipă, dar a dat din cap în semn de aprobare înainte ca tatăl lui Koco să scoată un oftat adânc.
- Nu poți accepta că fiul tău este așa? a întrebat mama lui Koco pe un ton serios. Tatăl lui Koco s-a uitat o clipă la Brown și Koco.
- Ca să fiu sincer, nu pot accepta, a spus tatăl lui Koco cu o voce calmă, făcându-l pe Koco să se simtă puțin greu pentru dinăuntru.
- Tie, l-a strigat Koco pe tatăl său în șoaptă.
- Dacă vrei ca eu să te înțeleg trebuie să îl înțelegi și tu. E greu de acceptat că fii pe care i-am crescut și îi iubesc le plac bărbați, a spus tatăl lui Koco fără menajamente.
- Înțeleg că ai mari speranțe pentru viitorul familiei în Koco și Gap. Dar când vine vorba de dragoste, poți să-l lași pe Koco să își ia propriile decizii? De asemenea, vă promit că nu-l voi duce niciodată pe Koco pe cale greșită și nu voi face nimic rău. Vă rog, dați-mi doar o șansă, a spus Brown.
- Știu că Brown nu-l va lăsa pe Koco să facă ceva rău. De când tu ai venit în casa asta, tata a văzut multe schimbări la Koco, în bine. Dar problema asta e cu totul alta. Tata ar fi foarte fericit dacă voi doi ați fi doar prieteni, a spus tatăl lui Koco direct, pentru că voia ca atât Brown, cât și Koco să-i înțeleagă punctul de vedere. Brown și Ko au schimbat o privire. Brown știa că Ko era stresat.
- Vrei să mă despart de Ko6? întrebă Brown direct. Fața lui Koco se întunecă imediat.
- Dacă te rog să te despărți, te vei despărți? a întrebat tatăl lui Koco.
- Nu, răspunse Brown imediat, în timp ce Koco dădu ușor din cap, făcându-l pe Brown să se întoarcă să-l privească.
- Nu vreau să mă despart de phi Brown, dar vreau ca Tie să ne accepte, a spus Koco.
- Puteți, vă rog, să îi acordați puțin timp? Noi putem doar să îi creștem, dar când vine vorba de inimile lor, lăsați-i pe ei să decidă. Ca părinți, putem doar să stăm deoparte și să le observăm alegerile din perspectiva noastră. Să învețe mai întâi unul de la celălalt. Dacă într-o zi amândoi vor crede că nu este corect, probabil că vor fi capabili să-și gestioneze singuri viața, a spus mama lui Ko cu seriozitate. Fiind crescută într-un mod occidental, ea le-a oferit copiilor ei destulă libertate. Spre deosebire de tatăl lui Koco, care este chinez, el era destul de strict în aceste privințe.
- Și când va veni momentul și vei ști că nu e corect, cui îi va părea rău? a întrebat tatăl lui Koco.
- Chiar dacă va fi trist, e totuși mai bine decât să nu ne cunoaștem deloc, a argumentat mama lui Koco în același fel.
- Știu că îți iubești fiul și eu îl iubesc la fel de mult. Dar nu pot accepta asta. Îmi pare foarte rău, dar îmi este greu să accept asta. După ce a terminat de vorbit, tatăl lui Koco s-a ridicat și a urcat la etaj. Nu voia să spună nimic care să-i mai rănească sentimentele fiului său, pentru că știa că nu putea accepta asta.
- Stai! Koco făcu o mișcare să-și urmeze tatăl, dar Brown îl apucă de braț.
- Nu spune nimic acum, Ko, a spus Brown. Fața lui Koco s-a încruntat de stres. Astăzi o întâlnise pe mama lui Brown, care încă nu acceptase ce se întâmplase între el și Brown. Apoi și-a întâlnit tatăl, ceea ce l-a făcut pe Koco să se simtă și mai stresat.
- Sunt de acord cu Brown. Nu îl urma pe Tie acum, l-a avertizat mama lui Koco. Koco s-a uitat la mama lui cu o expresie serioasă.
- Mamă, poți accepta cu adevărat ce se întâmplă între mine și phi Brown? a întrebat-o Koco pe mama sa, părând nedumerit. Mama lui a ridicat mâna și i-a mângâiat ușor capul fiului ei.
- Pot accepta. Ko ești fiul meu, a spus mama lui Koco cu un zâmbet încurajator. Totuși, acest lucru nu l-a făcut pe Koco să se simtă mai bine, deoarece cea mai mare problemă a lui erau tatăl său și mama lui Brown.
- Atunci de ce nu poate accepta asta dacă sunt copilul său? a întrebat Koco cu voce tare.
- Nu spune asta, Koco. Dacă o să audă, o să-l întristeze că gândești așa. E pentru că tatăl tău vă iubește atât pe tine cât și pe Gap. De aceea nu poate trece peste asta, i-a spus mama lui Koco ca să-l certe. Și Brown a crezut același lucru ca mama lui Koco, dar înainte să-l poată opri pe Koco, pur și simplu a spus-o.
- Dă-i puțin timp. Cred că o să accepte. Brown și Ko, trebuie să aveți răbdare, l-a avertizat din nou mama lui Koco pe fiul ei. Koco a oftat ușor. Brown i-a mângâiat spatele iubitului său ca să-l consoleze. Nu era că nu era îngrijorat, dar Brown era încrezător că îi va face pe tatăl și pe mama sa să accepte situația dintre ei doi.
- Mulțumesc foarte mult, mamă. Că mă înțelegi pe mine și pe Ko. Brown și-a împreunat mâinile într-un gest de wai către mama iubitului său. Mama lui Koco a zâmbit slab.
- Brown, trebuie să-i arăți tatălui tău sinceritatea ta, știi. Dar astăzi trebuie să te întorci la tine acasă și să dormi mai întâi, a spus mama lui Koco.
- Da, și eu intenționam să mă întorc la apartament, a spus Brown.
- Ăă, în perioada asta, orice ai face, fii puțin precaut cu tatăl tău. Pentru că acum vă va supraveghea mai atent, a spus mama lui Koco fără menajamente.
- Mamă, spui că ar trebui să mă despart de phi Brown? a întrebat Koco îngrijorată, pentru că tocmai lăsaseră conversația în suspensie.
- Dacă noi doi aveți suficientă răbdare, nu va trebui să vă despărțiți. Eu te voi susține. Voi încerca să-l conving pe tatăl tău puțin mai mult, a spus mama lui Koco cu un zâmbet slab. Brown și-a ridicat imediat mâinile într-un gest de mulțumire către mama iubitei sale.
- Mulțumesc. Acum mă duc acasă ca să mă pot odihni, a spus Brown. Mama lui Koco a dat din cap înainte ca Koco să-l conducă pe Brown la mașină. Mama lui Koco aștepta la ușă ca fiul ei să poată vorbi singur cu iubitul său.
- Nu te gândi prea mult. Ai răbdare. Ai încredere în mine. Nu mă face să te tot bat la cap cu asta. Ai înțeles? a spus Brown, avertizându-l pe Koco.
- O să fac tot posibilul, Phi, a spus Koco încet. Era foarte confuz acum, deoarece nu mai trăise niciodată așa ceva.
- Nu mă voi despărți niciodată de tine. Ține minte asta, a subliniat din nou Brown. Koco l-a privit scurt înainte de a da din cap. Brown l-a mângâiat ușor pe Koco pe cap și l-a legănat înainte și înapoi, tachinându-l ca să se simtă mai relaxat.
- Oh nu sunt un copil mic, Phi, a spus Ko, dându-i o palmă peste mână lui Brown. Brown a chicotit puțin în gât.
- Mă întorc eu primul. Îți trimit un mesaj când ajung, a spus Brown ca un ultim cuvânt. Koco a dat din cap înainte ca Brown să urce în mașină și să plece. Koco s-a întors în casă cu mama lui.
- Mamă, a strigat-o Koco mai întâi pe mama lui.
- Da, a răspuns mama lui Koco.
- Oare Gap și Mail vor fi la fel de îngrijorați ca mine dacă vor afla că Tie nu poate accepta asta? a întrebat Koco despre fratele său mai mic, întrucât tatăl său știa despre relația dintre Gap și Mail, chiar dacă niciunul dintre ei nu au mărturisit.
- Nu sunt sigură. S-ar putea ca Gap să nu se gândească la nimic. Ar putea chiar să înceapă o ceartă cu Tie. Dar s-ar putea ca Mail să gândească prea mult, a spus mama lui, în timp ce se gândea.
- Atunci să nu le spune amândurora încă, mamă. Nu vreau ca atmosfera din casă să devină mai stânjenitoare decât este deja, a spus Koco. Știa că fratele său mai mic s-ar răzvrăti cu siguranță împotriva tatălui său dacă ar ști că acesta nu poate accepta asta.
- Hmm, hai să nu ne gândim prea mult la asta. Concentrează-te pe studii și arată-i tatălui tău că ceea ce sunteți voi nu facem probleme nimănui. Mama lui Koco își încuraja mereu fiul. Koco se duse să-și îmbrățișeze mama ca să-și dea frâu liber frustrării. Koco nu voia să-i spună mamei sale, că mama lui Brown nu putea accepta nici ea asta, pentru că considera că era de datoria lui și a lui Brown să treacă singuri peste asta. Totuși, Koco nu era încrezător. Chiar dacă era încrezător în toate, Koco era destul de stresat din cauza acestei chestiuni.
- Du-te la culcare. Vino jos și ajută-mă cu treaba mâine, l-a îndemnat mama lui.
- Da, a răspuns Koco înainte să urce în camera lui. Koco s-a întins pe pat, epuizat. Nu știa ce să facă în continuare. Koco a rămas acolo stresat din cauza lui și a lui Brown o vreme. Brown a trimis un mesaj spunând că a ajuns la apartament. Koco a vrut să răspundă, dar mintea îi era prea amorțită, așa că nu a răspuns. Brown nu a sunat pentru că voia ca Koco să se odihnească puțin.
Koco a coborât dis-de-dimineață să-și ajute tatăl, pentru că astăzi era duminică și nu pleca nicăieri. Tatăl lui Koco nu a spus nimic despre. Koco nu știa dacă mama lui vorbise cu tatăl său cu o seară înainte, dar comportamentul lor era normal. Un lucru care îl stresa era teama că problema dintre el și Brown i-ar putea face pe părinții lui să se certe. Tatăl său nu putea accepta, dar mama lui putea. Și mama lui încerca mereu să vorbească în numele lui. Îi era teamă că îl va nemulțumi pe tatăl său. Dar astăzi, părea că amândoi erau la fel că întotdeauna.
- Pune oala pe aragaz, a spus tatăl lui Koco cu o voce calmă. Chiar dacă era normal, atmosfera era diferită. Koco a pus oala pe aragaz, așa cum îi spusese tatăl său, fără să spună nimic.
- V-ați certat tu și Tie? a întrebat Gap brusc, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Nu, poți să te duci să aduci bolul și să-l pregătești, i-a spus Koco fratelui său mai mic pe un ton normal. Nu voia ca fratele său mai mic să știe despre asta chiar acum, chiar dacă Ko vorbise anterior cu Gap și Mail despre atențiile familiei. În acel moment, simțea pur și simplu că tatăl său îl urmărea, dar nu credea că tatăl său va afla atât de repede.
- E ciudat, frate. Te uiți ciudat la mine de când am venit să ajut, a spus Gap din nou. Koco l-a lovit pe fratele său mai mic în fund, nu prea tare.
- Cauți probleme? Du-te și ajută-o pe mama, i-a spus Koco fratelui său mai mic, într-un mod normal. Gap s-a dus și el de bunăvoie să o ajute pe mama sa să ridice ce era mai greu.
- Unde s-a dus Mail? l-a întrebat Koco pe Gap când nu l-a văzut pe Mail coborând cu el.
- L-am dus la școală la 4 dimineața. Profesorul l-a însărcinat să ajute cu un proiect. Cred că tot departamentul a plecat. E duminică și ar trebuit să fim împreună, s-a plâns Gap, în timp ce ajuta la ștergerea mesei. Koco a dat din cap în semn de aprobare, simțindu-se ușurat pentru Mail, care nu trebuia să se simtă ciudat din cauza privirii tatălui său. Koco s-a gândit că, dacă Mail ar fi fost aici astăzi, tatăl său ar fi avut cu siguranță grijă de el din când în când.
Tring... Tring...
Telefonul lui Ko a sunat. L-a ridicat și a văzut că era numărul lui Brown. S-a uitat la tatăl său, dar acesta nu i-a acordat nicio atenție. A evitat conversația și s-a dus în fața restaurantului.
- Ce s-a întâmplat, phi?a răspuns Koco la apelul iubitului său.
(„Ești treaz?”) a întrebat Brown înapoi.
- Ăăă, am venit doar să-l ajut pe Tie să aranjeze restaurantul. Ai nevoie de ceva? M-ai sunat atât de devreme dimineața, a întrebat Koco înapoi, plimbându-se din când în când prin restaurant ca să vadă dacă tatăl său îl vede.
(„Te-am sunat să-ți spun că trebuie să o duc pe mama astăzi să facem niște treburi. S-ar putea să nu pot veni să te văd”) a răspuns Brown. Koco a simțit o scurtă ușurare că Brown nu vine să-l vadă astăzi, pentru că ar fi avut mai mult timp să se pregătească pentru atmosfera dintre el și tatăl său.
- Ăă, bine, Phi. E în regulă, a răspuns Koco.
(„Te voi suna mai târziu. Răspunde la apeluri.”) a subliniat Brown. Koco a acceptat înainte de a închide. Brown a trebuit să părăsească apartamentul pentru a merge la casa mamei sale, în timp ce Koco s-a întors să-și ajute tatăl. Până când a venit momentul să deschidă restaurantul, Ko și-a ajutat tatăl tot timpul. Până când fratele său cel mare l-a sunat și i-a spus să-i lase pe Koco sau pe Gap să-l ajute la restaurant. S-a întâmplat ca doi dintre angajații să lipească de la lucru în același timp fără să-i spună.
- Mă duc eu, s-a oferit imediat Koco, pentru că voia să scape de atmosfera care a fost inconfortabilă o vreme.
- Ăăă, ajută-l pe Gram să închidă restaurantul și apoi vino acasă, a spus tatăl său pe un ton calm. Koco știa că probabil tatăl său se temea că Koco va merge în secret să-l vadă pe Brown. Fața lui Koco deveni puțin încordată.
- Da, a răspuns Koco înainte de a merge cu motocicleta spre magazinul fratelui său din Yaowarat. După ce și-a salutat scurt fratele, s-a grăbit imediat să-l ajute la restaurant.
- Hei, de ce pari atât de serios? a întrebat fratele cel mare al lui Koco când l-a văzut pe fratele său mai mic stând acolo cu o expresie serioasă. Koco s-a uitat o clipă la fața lui Gram.
- Hei, poți să mă lași să te ajut la magazin în fiecare zi? a întrebat Koco. Fratele său mai mare părea puțin nedumerit.
- De ce? De fiecare dată când te rog să mă ajuți, mă eviți. Te-ai certat cu cineva? a întrebat Gram cu ochii ușor mijiți.
- Nu chiar, a răspuns Koco.
- Ce s-a întâmplat? Spune-mi, a întrebat Gram serios. Koco s-a uitat la fratele său, ezitând, dar nu a spus nimic pentru că un alt angajat din magazin s-a apropiat primul de Gram.
- Hei, Gram, lucrurile pe care khun Pan voiai să i le livrezi acasă sunt gata. Cine ar trebui să le livreze? a întrebat angajatul restaurantului, deoarece restaurantul lui Gram oferă servicii de livrare la domiciliu pentru clienții obișnuiți.
- Khun Pan, cea care avea fiică frumoasa, și acei pitbulli nu-i așa? a întrebat Koco, pentru că i-a mai livrat mâncare dar cu mult timp în urmă.
- Ți-o amintești atât de bine pe fiica ei. Da, aceea e casa, a răspuns Gram.
- Atunci mă duc să o aduc eu însumi, s-a oferit Koco, ca să se poată pregăti să îi mărturisească fratelui său.
......
- E aproape ora prânzului. Unde vrei să te duc? a întrebat Brown în timp ce o ducea pe mama lui cu mașina, deoarece mama lui îl sunase mai devreme.
- Mă duc la casa prietenei mamei mele. O să vorbesc despre un pământ, a răspuns mama lui Brown pe un ton normal.
- Atunci de ce nu-l inviți pe tata? Dacă e ceva, poți să-l întrebi pe el, a spus Brown, gândindu-se că tatăl său ar ști mai multe despre aceste lucruri decât el.
- Atunci de ce nu pot să te întreb pe tine? a întrebat mama lui pe un ton serios. Brown a zâmbit ușor.
- Mamă, eu studiez științe sportive, nu managementul afacerilor, a spus Brown zâmbind. Mama lui se tot uita la el din când în când.
- Nu o să-l vezi pe... ăăă... Ko azi? a întrebat mama lui Brown. Brown a zâmbit ușor, simțindu-se puțin fericit că mama lui îl întrebase prima despre Koco.
- Nu. Mama voia să o duc să facă niște treburi, așa că am venit să te văd mai întâi. Dar am sunat și mi-a spus că nici el nu e liberă. Trebuia să își ajute părinții la treburi, i-a răspuns Brown mamei sale. Mama lui a dat din cap în semn de aprobare, dar nu a mai spus nimic înainte de a-i da indicații spre casa prietenei sale. În cele din urmă, au ajuns la o casă dintr-un complex rezidențial. Menajera a alergat afară să-i deschidă poarta lui Brown, a intrat cu mașina și a parcat înăuntru. Sunetul câinilor care lătrau era asurzitor.
- Oare câinii acestei familii vor mușca, mamă? a întrebat Brown când a văzut doi pitbulli mari alergând.
- Nu mușcă. Prietena mea a spun că sunt e blânzi, a răspuns mama lui Brown. Brown a văzut o femeie de vârsta mamei sale venind spre mașină. Mama lui a deschis portiera mașinii și Brown a ieșit și el. Cei doi câini s-au învârtit și au adulmecat înainte de a fi alungați de proprietara casei pentru a se juca în altă parte.
- El este Brown, a spus prietena mamei sale zâmbind. Brown și-a împreunat imediat mâinile într-un gest de wai.
- Bună, a salutat-o Brown pe prietenii mamei sale, pe care el nu o cunoștea pentru că nu era foarte apropiat.
- Brown, ea este Pan, prietena mea din facultate, a prezentat-o mama lui zâmbind. Brown i-a zâmbit la rândul său și s-a uitat prin jur.
- Casa arată frumos, a spus Brown politicos. Prietena mamei a zâmbit imediat larg.
- Vrei să vii să locuiești cu mine? L-a tachinat Pan cu un zâmbet, făcându-l pe Brown să chicotească.
- Fiul tău e atât de frumos pe cât ai spus, a spus Pan, prietena mamei lui Brown. Brown a zâmbit în schimb.
- Hai să intrăm mai întâi. E cald afară. Hai să luăm prânzul mai întâi. Pin pregătește mâncarea în bucătărie. Dar am și comandat ceva. Sper că nu te superi, nu-i așa? a spus Pan zâmbind.
- Nu e nimic, a răspuns mama lui Brown. Brown s-a simțit puțin neliniștit, așa că a apucat-o ușor pe mama sa de braț. Mama lui s-a întors să se uite la el.
- Ce s-a întâmplat, Brown? a întrebat mama lui Brown.
- Ăă, aș vrea să vorbesc puțin cu mama, mătușă Pan, i-a spus Brown prietenei mamei sale zâmbind. Apoi, Pan a mers înainte ca să îi lase pe mamă și fiu să vorbească mai întâi.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat mama lui Brown, evitând ușor contactul vizual cu fiul ei.
- Ce vrei să faci mai exact aici, mamă? a întrebat-o Brown pe mama lui pe un ton serios.
- Am venit să vorbim despre niște terenuri. Pan vrea să-și vândă terenul de pe malul râului din Ayutthaya, așa că vreau să vorbesc cu ea, a răspuns mama lui. Brown se holba la mama lui cu o privire goală.
- Bine să vorbim despre pământ, mamă, a spus Brown în încheiere, înainte să intre cu mama lui în sufragerie, unde Pan i-a invitat să se așeze.
- Stai jos. Du-te și cheamă-o pe Pin, i-a spus Pan unui servitor din apropiere. Nu după mult timp, o tânără frumoasă s-a apropiat de ei. Brown s-a întors să se uite la mama lui și a văzut că mama lui încă se comporta normal.
- Pin, vino și prezintă-i omagiile mătuși Ben și lui phi Brown. Ea e fiica mea, i-a spus Pan imediat fiicei sale. Tânăra și-a ridicat mâinile într-un gest politicos de wai.
- Bună, mătușă Ben. Salut, phi Brown, a salutat tânăra cu un zâmbet. Brown a recunoscut că tânăra avea o față frumoasă și arăta foarte bine, dar nu simțea nimic față de ea.
- Bună! O, Doamne, a trecut ceva vreme de când te-am văzut ultima dată. Probabil erai la gimnaziu când m-ai întâlnit, a spus mama lui Brown zâmbind. Fata i-a zâmbit la rândul ei.
- Sunt în al doilea an la facultate acum, a răspuns tânăra politicos și zâmbind.
- Ești doar cu un an mai mică decât Brown, a spus mama lui Brown. Brown a zâmbit ușor, dar era un zâmbet comercial. Putea înțelege vag de ce îl adusese mama lui aici.
- Eu a pregătit mâncare. Nu știu dacă va fi pe gustul mătuși Ben și al lui phi Brown, spuse tânăra femeie cu umilință. Brown se uită la mama lui și își dădu seama că era destul de încântată de tânără. Totuși, nu voia să o facă de râs pe mama lui chiar acum, știind intențiile mamei sale.
.......
Koco a mers cu motocicleta spre casa unde comandase mâncare. Și-a parcat motocicleta și a sunat la poartă. Nu după mult timp, servitoarea a ieșit în fugă să se uite.
- Am venit să aduc mâncarea pe care ați comandat-o, i-a spus Koco servitoarei care se îndrepta spre poartă.
- Cât costă? a întrebat servitoarea în timp ce deschidea parta mică pentru a primi mâncarea.
- 1230 mai exact, a spus Koco. Servitoarea i-a dat 1.500 de baht, așa că Ko și-a scos banii și i-a dat restul.
- De ce a comandat atâta mâncare azi? a continuat să întrebe Koco.
- Doamna îi oferă o masă de bun venit viitorului ei ginere, a spus menajera chicotind. Koco a zâmbit în semn de răspuns, înainte ca ochii săi să zărească o mașină familiară. A recunoscut imediat numărul de înmatriculare.
- A... așteaptă, te rog. Koco a strigat-o repede pe menajera să-l aștepte.
- Ce este? a întrebat servitoarea. Inima lui Koco bătea cu putere.
- Ăăă...a cui e mașina asta? E așa frumoasă, a întrebat Koco nepăsător.
- Oh, aceea e mașina viitorului său ginere. Merg eu prima. Doamna mă așteaptă, a spus menajera înainte de a închide repede poarta și a intra în casă. Koco a rămas nemișcat, holbându-se la plăcuța de înmatriculare, ca și cum ar fi vrut ca ceea ce vede acum să nu fie aceeași mașină la care se gândea. Koco s-a întors și s-a urcat pe motocicletă, gândindu-se la ce spusese Brown că o va duce pe mama lui să facă niște comisioane. Koco a stat o vreme călare pe motocicletă, confuz de tot ce i se întâmplase. Apoi și-a scos telefonul și l-a sunat imediat pe Brown.
Capitolul 29
Tring... Tring...
Telefonul lui Brown a sunat. L-a ridicat repede și s-a uitat la el înainte de a ridica ușor din sprâncene.
- Scuzați-mă o clipă, le-a spus Brown tuturor înainte de a ieși să vorbească pe veranda de lângă casa prietenei mamei sale.
- Ce s-a întâmplat, Ko? Brown a răspuns la apelul iubitului său.
(„Unde ești?”) a întrebat Koco cu o voce blândă. Brown nu a dat niciun semn de ezitare.
- Am adus-o pe mama aici să facă niște treburi. Ți-am mai spus, a răspuns Brown. Koco a tăcut o clipă.
- S-a întâmplat ceva? a întrebat Brown pe un ton serios.
(„Nu, am sunat doar să întreb. Unde ai fost să faci treburi?”) a întrebat Koco din nou, încercând să vorbească pe un ton normal.
- Ți-e dor de mine, de aceea ai întrebat, a răspuns Brown în glumă.
(„Nu vrei să știu? Sau nu vrei să răspunzi? Îmi ascunzi ceva?”) a întrebat Koco înapoi. Brown a oftat ușor. I se părea că, în ultima vreme, Koco avusese o premoniție destul de precisă.
- De ce ți-aș ascunde ceva? Oriunde mă duc sau orice fac, îți spun tot timpul. Tu, spune-mi unde ai mers, i-a răspuns Brown. Koco pa tăcut.
De ce nu ajuți la restaurant? Tie va certa. Fii băiat cuminte în zilele astea, știi? Tata nu ne va învinovăți, i-a spus Brown lui Koco pe un ton serios. Voia ca tatăl lui Koco să accepte rapid relația lor.
(„Nu este doar Tie, ci și mama ta.”) a răspuns Koco, Brown a făcut o pauză, pentru că și el se confrunta cu probleme cu mama sa.
- Hmm, nu-ți face griji. Vom trece peste asta împreună, a spus Brown, încurajându-și iubitul. El însuși nu dădea prea multă importanță acestui lucru, dar știa că Koco era destul de îngrijorat.
(„Nu te voi mai deranja. Du-te și rezolvă treburile cu mama ta.”) l-a întrerupt Koco.
- Dacă termin treaba mai devreme, vin să te văd, i-a răspuns Brown. Koco a acceptat înainte de a închide. Brown a oftat ușor înainte de a se întoarce la mama lui.
Koco îl privea pe Brown cum se întorcea în casă cu un sentiment de gol. A stat în secret și s-a uitat prin gardul casei și l-a văzut pe Brown ieșind să răspundă la telefon. Era sigur că era mașina lui Brown. Koco știa că Brown își adusese mama să facă niște treburi, așa cum îi spusese. Dar ce treabă era aceea dacă nu să întâlnească pe cineva? Pentru că Koco știa foarte bine cât de frumoase erau tânără din casa aceea. Având în vedere cele spuse de menajeră, Koco era și mai sigur că avea dreptate. Koco avea încredere în Brown, dar mama lui Brown voia ca el să se întâlnească cu o femeie, mai degrabă decât să vină cu un bărbat ca el. Ceea ce probabil nu era mult diferit de tatăl său. Koco a oftat ușor înainte de a se întoarce cu motocicleta la restaurantul fratelui său.
- Care e problema ta cu Tie? Spune-mi, a întrebat Gram, fratele mai mare al lui Koco, când Koco a intrat pentru ai da banii. Koco s-a uitat la fratele său mai mare cu o expresie îngrijorată.
- Ai timp să asculți? a întrebat Koco.
- Îi las pe copii să se ocupe mai întâi de restaurant. Se pare că e o poveste lungă, a spus Gram când văzu expresia fratelui său mai mic înainte ca cei doi frați să intre în biroul lui.
- Vorbește, a spus Gram în timp ce se așeza pe propriul scaun de birou, în timp ce Koco se așeza pe un alt scaun. Ko a oftat ușor, inima bătându-i puternic pentru că trebuia să-i spună fratelui său ce se întâmplă.
- Hei, ce părere ai despre oamenii care iubesc același gen? a întrebat Koco primul făcându-l pe Gram să se oprească o clipă.
- Spui că și ție îți plac bărbații? a întrebat Gram imediat, pentru că putea ghici povestea fratelui meu mai mic. Koco deveni din ce în ce mai serios.
- Ce crezi? a întrebat Koco. Gram a stat și s-a uitat în tăcere la fața lui Koco. Koco simțea un gol în suflet, dorind să știe ce gândește fratele său.
- De când? a întrebat Gram pe un ton serios, pentru că nu știuse niciodată asta până acum că fratelui său mai mic îi plăceau bărbați.
- Nu de mult, frate. Cred că sunt doar un tip normal. Încă îmi place să mă uit la femei, dar... am sentimente bune doar pentru un singur bărbat, a spus Koco, cu o voce nu prea ridicată.
- Doar un tip, asta înseamnă că vrei doar să încerci? a întrebat Gram ca să fie sigur.
- Sunt sigur, Phi. Nu vreau să experimentez. Chiar am sentimente bune pentru el. Deja mă întâlnesc cu el, a spus Koco sincer.
- Seniorul tău? a întrebat Gram din nou.
- Da, e seniorul meu de la facultate. La început, nu m-am gândit prea mult la asta, dar pe măsură ce m-am apropiat de el, am început să mă simt puțin zdruncinat. Nu am simțit deloc dezgust față de el când... ăăă... noi... Koco nu știa ce să spună ca să nu-și șocheze fratele mai mare.
- Când v-ați atins, a spus Gram în numele lui. Koco a dat din cap în semn de aprobare.
- Da, dar nu simt la fel pentru ceilalți cum simt pentru el. A fost bun cu mine în toate privințele, chiar dacă e cam autoritar. Vine regulat la noi acasă. Tata și mama îl iubesc foarte mult. Până când Tie a aflat că eu și el nu eram doar senior sau junior, a spus Koco cu o voce mai blândă.
- Deci nu pot accepta? a întrebat Gram. Koco a dat din cap cu o expresie posomorâtă.
- Tie a spus că nu poate accepta. Dar mama poate accepta. De aceea sunt stresat. Uite, a răspuns Koco. Gram a oftat ușor după ce a ascultat problema fratelui său mai mic.
- Dar iubitul tău? Ce ți-a spus? a întrebat Gram din nou.
- A spus că va face tot posibilul ca Tie să-l accepte. În plus, nu doar Tie nu acceptă, Phi. Nici mama lui nu poate accepta să se întâlnească cu un tip, i-a spus Koco fratelui său mai mare, sincer stresat.
- Iubitul tău e destul de serios, a spus Gram, crezând că e evident, chiar dacă el nici măcar nu-l cunoscuse niciodată pe iubitul fratelui său.
- Hei, nu doar eu mă întâlnesc cu un bărbat, a decis Koco să vorbească și despre Gap. Gram a tăcut o clipă.
- Nu-mi spune că și Gap e așa, a întrebat Gram imediat. Koco a dat din cap. Gram și-a ridicat mâna să-și frece fața de epuizare.
- Doar tu singur e de ajuns să mă sperii. Acum mai e și pe Gap. Pot să înțeleg puțin? a spus Gram, dar nu părea enervat sau nemulțumit de fratele său. Koco a stat liniștit, în timp ce fratele său stătea și se holba la el.
- Dar Gap încă nu știe, Phi. S-ar putea să nu fie capabil să accepte, a răspuns Koco. Gram a oftat adânc.
- Dar tu? Poți accepta că eu și Gap suntem așa? a întrebat Koco. Era deja destul de stresat față de tatăl și mama sa. Dacă ar fi trebuit să se confrunte cu propriul său frate, că nu-l putea accepta, Koco ar fi fost și mai stresat.
- Ce? Vrei să accept sau nu? a întrebat Gram. Koco a stat liniștit fără să spună nimic.
- Ca să fiu sincer, Ko, am fost destul de surprinsă să aflu că îți plac bărbații. Nu ai dat niciodată semne că ți-ar plăcea bărbații. Dacă ai fi avut înclinați de când erai copil, aș fi putut trece peste asta. Dar ai fost mereu cu femei și apoi, dintr-o dată, te întâlnești cu un tip. Serios, de partea cui ești? a întrebat Gram, sincer curios și suspicios. Koco se simțea înfierbântat, fața i se înroșise și nu îndrăznea să-și privească fratele în ochi.
- Hei, nu te-am rugat să vorbești despre asta. Sunt foarte stresat din cauza asta acum, Koco a schimbat repede subiectul înapoi la tatăl său.
- A, și ce vrei să fac? Nu mă interesează prea mult lucrurile astea pentru că le aud în fiecare zi, a spus Gram obosit. Koco părea confuz.
- Despre ce vorbești? a întrebat Koco înapoi.
- Ei bine, soția mea face parte dintr-un fel de grup yaoi. Îi plac poveștile despre bărbați care se iubesc. Citește benzi desenate și se uită la filme despre ei și adesea îmi povestește cu entuziasm. M-am obișnuit cu poveștile astea acum. Dar a luat-o mai ușor în ultima vreme pentru că trebuie să crească un copil. Dacă află că tu și Gap vă întâlniți cu un tip, probabil va țipa prin casă de entuziasm, a spus Gram, ceea ce l-a făcut pe Koco puțin nervos, pentru că nu auzise niciodată de așa ceva.
- Ce ar trebui să fac, Phi? L-a întrebat Koco pe fratele său.
- Nu știu. Hai să spunem doar că, de acum înainte ar trebui să te porți bine. Arată-i tatălui că nu-i faci probleme nimănui cu alegerile tale. Arată-i că, chiar dacă vă întâlniți cu bărbați, nu te va ruina. Dacă va vedea că voi doi sunteți serioși, în cele din urmă va accepta, a spus Gram în timp ce se gândea. Putea ghici faptul că tatăl său nu se plânsese și nu îl certase pe Koco pentru că se întâlnea cu un bărbat și asta înseamnă că mai exista o șansă ca tatăl său să accepte. Era doar o chestiune de timp.
- Cât despre mama iubitului tău, trebuie să o vizitezi des și să-i faci pe plac. Când am început să o curtez pe soția mea, tatăl ei nu mă plăcea. Dar am încercat să o vizitez des și să-i arăt sinceritatea mea. În cele din urmă, m-a acceptat. Nu e greu dacă încerci tot ce poți, a spus Gram serios, învățându-l pe fratele său mai mic. Koco a stat și s-a gândit la cuvintele fratelui său, dar încă se gândea la faptul că mama lui Brown l-a dus pe Brown să vadă pe cineva.
- Sunt atât de stresat, Phi. N-am mai fost niciodată atât de stresat. Nici măcar când am dat examenul de admitere la universitate nu am fost atât de stresat, a mormăit Koco, nesigur dacă va putea trece peste asta.
- Haide, fiecare problemă are o soluție. Poartă-te normal. Atâta timp cât Tie nu te dă afară din casă sau nu te dezmoștenește, nu trebuie să-ți faci griji, a spus Gram cu o mică glumă pentru a-l ajuta pe fratele său să se relaxeze. Koco a oftat ușor înainte de a da din cap.
........
- Mâncarea este cu adevărat delicioasă, a lăudat-o mama lui Brown după ce au început să ia prânzul cu familia prietenei sale, inclusiv cu Brown. Brown s-a uitat la mâncarea din fața lui și a ridicat ușor o sprânceană când a văzut că în supa roșie erau fălci de pește și aripioare de rechin.
- Ai făcut asta singură? a întrebat Brown, arătând spre supa de pește care fusese împărțită în boluri.
- Nu, am comandat asta de la un restaurant de lângă Yaowarat. Din păcate, nu am avut suficient timp să gătesc eu, așa că nu am putut face mai mult, a spus tânăra zâmbind, arătând spre mâncarea pe care o pregătise singură. Brown a dat din cap în semn de aprobare înainte de a lua din supa de pește pentru a o încerca. Brown a făcut o pauză pentru că gustul i se părea familiar. Tânăra i-a spus doar că fusese cumpărată din Yaowarat, deci cu siguranță nu era de la restaurantul tatălui lui Koco. Brown nu i-a păsat prea mult. A continuat să mănânce. Mama lui îi tot spunea să-i servească tinerei de mâncare. Până s-au săturat și s-au dus cu toții să se relaxeze în sufragerie.
- Brown, așteaptă-mă puțin, eu și Până mergem în birou să vorbim despre teren, a spus mama lui Brown. Brown se holba la mama lui cu o expresie absentă.
- Pin, stai cu el un moment, interveni mama fetei, făcându-l pe Brown să înțeleagă ceva vag înainte ca mama lui și mama fetei să plece, lăsându-i doar pe el și pe fată. Fata îi zâmbi ușor lui Brown.
- Phi Brown, vrei să ne plimbăm puțin? Există o grădină în spatele casei, l-a invitat tânăra. Brown a dat din cap pentru că și el voia să iasă să ia puțin aer curat. Brown a urmat-o pe tânără, dar mâna lui apăsa pe telefon ca să-l sune pe Koco. Brown a așteptat o vreme, dar Koco nu a răspuns. Koco i-a trimis un mesaj spunând că era foarte ocupat acum. Așa că Brown nu l-a sunat ca să-l deranjeze, ci i-a trimis un mesaj spunând că, dacă era liber, să-l anunțe ca să poată suna.
- Unde studiezi, phi Brown? a întrebat tânăra .
- La universitatea... a răspuns Brown. Fata a dat din cap. Brown ar fi trebuit să întrebe și el, dar nu a făcut-o. Fata a dat ușor din cap, dar nu a arătat nicio nemulțumire. Brown a continuat să se prefacă că se joacă cu telefonul.
- Phi Brown, vrei să vorbești la telefon? Te deranjez? a întrebat tânăra zâmbind. Brown i-a zâmbit ușor la rândul lui, pentru că își dorea ca tânăra să-l întrebe ceva despre telefon.
- O, nimic. Tocmai i-am trimis un mesaj fean-ului meu că am adus-o pe mama să facă niște afaceri, a răspuns Brown cu un mic zâmbet. Tânăra a făcut o pauză, dar apoi a zâmbit slab.
- Te grăbești să-mi spune-mi că ai un fean, a spus tânăra cu un râs ușor. Tânăra nu s-a simțit prost când Brown a spus că are un fean.
- Asta înseamnă că phi Brown poate ști ce plănuiesc să facă mamele noastră? a întrebat tânăra, făcându-l pe Brown puțin surprins.
- Și Pin știe? a întrebat Brown.
- Da, de ce n-aș ști? Au încearcă să ne aranjeze o întâlnire să ne cunoaștem, spuse Pin zâmbind, făcându-l pe Brown să se simtă puțin mai liniștit când văzu atitudinea tinerei.
- Deci, ce crezi? a întrebat Brown
- Sincer, eu voiam să văd ce fel de bărbat mi-ar prezenta mama. Când te-am întâlnit, am fost încântată. Pur și simplu am simțit o conexiune dar nu cred că-mi placi în această măsură. Și când am aflat că ai deja un fean, nu vreau să fur iubitul nimănui, a spus tânăra cu sinceritate, făcându-l pe Brown să zâmbească sincer.
- Mulțumesc, a răspuns Brown.
- Și mama lui Phi Brown nu știa că Phi are deja un fean? De ce te-a adus să mă vezi? a întrebat tânăra curioasă.
- Știe. Doar că mama încă nu poate accepta, a răspuns Brown fără nicio intenție de a ascunde ceva. Tânăra părea nedumerită, dar nu voia să mai întrebe, văzând că era o treabă personală a lui Brown.
- Atunci, eu te voi încuraja. Sper ca mama ta să îți poată accepta repede fean-ul. Și nu-ți face griji pentru mine. Voi vorbi cu mama mea despre asta. A spus Pin. Brown zâmbi și îi mulțumi din nou înainte să poată vorbi mai confortabil.
- Mă întorc prima. Dacă am timp, mă voi întoarce să te văd din nou, i-a spus mama lui Brown prietenei sale în jurul orei 15:00, după ce i-a lăsat singuri pe Brown și pe tânără mai bine de două ore.
- Sigur, dacă vrei să vii să mănânci din nou mâncarea lui Pin, poți veni, a spus mama tinerei zâmbind.
- Da, a zâmbit Brown și s-a uitat la tânăra care zâmbea.
- În ceea ce privește ceea ce vorbim, sper că vei continua să lupți, phi Brown, a spus Pin zâmbind.
- Da, a răspuns Brown, făcându-le pe ambele mame să zâmbească satisfăcute, gândindu-se că cei doi copii ai lor erau acum bine legați. După ce și-a luat rămas bun, Brown și-a condus mama la mașină și a ieșit imediat din casa tinerei.
- Cum e Pin? V-ați înțeles bine? a întrebat mama lui Brown după ce Brown a condus o vreme.
- Am vorbit bine. E drăguță, a răspuns Brown pe un ton normal, făcând-o pe mama lui să zâmbească satisfăcută.
- Dar e doar o prietenă, spuse Brown din nou, făcând-o pe mama lui să nu mai zâmbească când văzu că fața lui Brown începea să devină serioasă.
- Ce vrei să spui, Brown? a întrebat mama lui. Brown a oftat ușor.
- Mamă, știu de ce m-ai dus la casa prietenei tale, a spus Brown. Mama lui s-a uitat imediat afară din mașină când și-a dat seama că fiul ei o prinsese.
- Nu vreau să mă cert cu tine, mamă. Dar vreau să știu de ce faci asta. De ce trebuie să mă pui în pereche cu altcineva când am deja pe cineva pe care îl iubesc foarte mult? a întrebat-o Brown serios pe mama lui. Mama lui Brown și-a țuguiat ușor buzele.
- Vreau doar să știu dacă te vei răzgândi și îți va plăcea din nou femeile. Cred că ar fi bine dacă tu te-ai întâlni cu Pin, și-a declarat mama lui sincer intențiile. Brown a oftat ușor, pentru că nu era deloc diferit de ceea ce credea el.
- Mamă, dacă gândești așa, înseamnă că mă vezi ca fiind nestatornic, schimbător și infidel oamenilor pe care îi iubesc, nu-i așa? a spus Brown, mustrându-și mama, făcând-o să se întoarcă imediat să se uite la el.
- Nu cred asta. Cred doar că tu îți vei da seama că ai făcut o greșeală, a adăugat mama sa.
- Nu mai sunt un copil, mamă. Când fac ceva sau iubesc pe cineva, e decizia mea. Am făcut o alegere. Dacă e o greșeală, o voi considera o experiență. Dar sunt încrezător că nu am făcut niciodată o alegere greșită, spuse Brown serios, făcând-o pe mama sa să tacă pentru o clipă.
- Încă ceva, mamă. L-am privit un an înainte să mă hotărăsc în sfârșit să mă apropii de Ko. Nici măcar nu-i păsa de mine. Chiar mă evita. Până la urmă, am ajuns împreună. Crezi că mă voi răzgândi atât de ușor în privința lui? a întrebat-o Brown. Mama lui a oftat ușor.
- Îmi pare rău, spuse mama lui Brown cu o voce blândă.
- Mamă, nu trebuie să-ți ceri scuze. Te înțeleg. În loc să-ți ceri scuze, dă-mi mie și lui Ko o șansă să-ți arătăm cât de mult ne iubim, a spus Brown.
- O să încerc, a spus mama lui, fără prea multă convingere, pentru că tot nu putea accepta 100%.
- Mulțumesc, a răspuns Brown zâmbind și i-a strâns ușor mâna mamei sale cu afecțiune. Cuvintele mamei sale i s-au părut un semn foarte bun. Brown și-a dus mama acasă. La început, a vrut să îl vadă pe Koco imediat, dar s-a gândit că ar fi mai bine să mai stea acasă o vreme. Nu voia ca mama lui să spună că o va duce pur și simplu acasă și apoi se va grăbi să-și vadă iubitul.
- Phi Brown, unde ai dus-o pe mama? a intrat Bam și l-a întrebat pe fratele său în timp ce acesta se uita la televizor în sufragerie, în timp ce mama lui Brown urca în dormitor.
- La casa prietenei sale, răspunse Brown scurt. Bam ridică ușor din sprâncene.
- Ce a făcut acolo? a întrebat Bam.
- Mama m-a dus să o văd, a răspuns Brown, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- Să vezi? Pe cine? a întrebat Bam. Brown s-a întors să se uite la fața surorii sale.
- Nu știi? Credeam că mama ți-a spus. Brown s-a prefăcut că o întreabă pe sora sa mai mică, pentru că și Bam voia ca el să se întâlnească cu o femeie.
- De ce întrebi așa, Phi? Eu nu știu absolut nimic, l-a certat tânăra pe fratele ei, pe un ton îmbufnat.
- Am văzut că și tu voiai ca eu să mă despart de Ko, a spus Brown, privind-o serios pe sora lui, făcând-o pe Bam să mormăie puțin.
- Așa e, dar eu nu știu de ce mama te-a dus acolo, a spus Bam, cu o voce serioasă, pentru că nu știa de fapt. Brown a oftat ușor.
- Sunt trei persoane care nu-mi acceptă dragostea, spuse Brown nepăsător. Intenția lui era să-i spună surorii sale.
- Cine este? a întrebat imediat tânăra.
- Mama, tu și tatăl lui Ko, a răspuns Brown, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- Și tatăl lui? Bam l-a menționat pe tatăl lui Koco. Brown a dat din cap în semn de aprobare, înainte ca expresia sa obosită și stresată să-i revină. Acest lucru a făcut-o pe tânără să se simtă destul de inconfortabil în sinea ei. Brown știa că sora lui nu îl ura chiar atât de mult pe Koco. Pur și simplu nu putea accepta și nu era pregătită mental. Mai mult, se temea că Koco îi va fura toată dragostea fratelui ei, așa că a avut mereu o atitudine negativă față de Koco.
- Deci, ce vei face în continuare, phi Brown?a întrebat Bam curioasă. Brown s-a uitat calm la fața surorii sale.
- Dacă mă despart de el, toată lumea va fi fericită, nu? Trebuie să-mi schimb fericirea pentru liniștea sufletească a tuturor, nu-i așa? Brown se prefăcu dramatic. Nu era chiar stresat, dar dacă ar putea să o convingă pe sora lui să schimbe tabăra și să-i fie alături, ar fi minunat.
- Phi Brown, a strigat tânăra numele fratelui ei cu o voce blândă.
- Of, cred că ar fi mai bine să mă întorc. Te rog spune-i mamei că am plecat, Brown s-a hotărât să meargă la Koco. Tânăra a stat nemișcată, fiindcă era confuză. Brown i-a mângâiat puțin capul surorii sale înainte de a merge să-și ia rămas bun de la tatăl lui și de a se îndrepta spre mașină. Știa că mama lui nu va coborî ușor din cameră în acel moment. Probabil se gândea la el. Brown a ieșit cu mașina din casă și l-a sunat pe Koco dar Koco nu a răspuns. Brown s-a gândit că ar putea fi ocupată să ajute la restaurant, așa că a condus direct la restaurantul părinților lui Koco.
- Bună, tată, mamă, Brown și-a împreunat imediat mâinile într-un salut către părinții iubitului său când a intrat în restaurant. Tatăl lui Koco a făcut o pauză, apoi a dat din cap fără să spună nimic înainte de a se întoarce să pregătească mâncarea pentru clienți. Mama lui Koco a zâmbit ușor ca răspuns.
- Unde ai fost, Brown? a întrebat mama lui Koco.
- Tocmai am dus-o pe mama să facă niște treburi, așa că am trecut pe aici. Unde e Koco? a întrebat Brown imediat, căutându-și iubitul. Dar când nu l-a putut vedea, Brown s-a uitat în secret la tatăl lui Koco.
- Du-te mai întâi înapoi. Nu e aici. A mers să ajute la restaurantul fratelui său, a răspuns tatăl lui Koco, ca și cum l-ar fi respins indirect, dar nu a spus-o pe un ton dur. Brown a ridicat ușor din sprâncene când a aflat că Koco nu era la restaurant. Totuși, nu fusese niciodată la restaurantul fratelui lui Koco, așa că nu știa unde era. Știa doar că era în Yaowarat. Mai mult, Koco nu-i răspundea la apeluri.
- Da. Dacă Ko nu este aici, atunci ai lipsă de personal. Te voi ajuta eu. A spus Brown înainte de a merge să ia șorțul pe care îl purta întotdeauna, lăsându-l pe tatăl lui Ko fără cuvinte. Când Brown a venit să ajute la treabă, Gap însuși a ieșit să-l întâmpine pe Brown și s-au salutat ca de obicei. Brown nu i-a spus lui Gap că tatălui lui știe despre el și Koco, pentru că Koco nu voia ca Gap să știe încă despre asta. Tatăl lui Koco se uita la Brown din când în când. Știa că Brown îl ajuta astăzi nu pentru că voia să-i facă pe plac, ci pentru că nu putea accepta dragostea lui pentru Koco. Dar Brown ajutase așa și înainte. Brown ia ajutat cu sârguință până când era aproape timpul să închidă restaurantul.
- Nu mai e nimic de făcut. Hai du-te acasă, a spus din nou tatăl lui Koco. Brown s-a uitat la tatăl lui Koco cu ochi sinceri.
- Pot să stau puțin și să-l aștept pe Ko? Pot aștepta în mașină. Vreau doar să vorbesc cu el, a întrebat Brown direct, făcându-l pe tatăl lui Koco să se oprească o clipă înainte de a ofta ușor.
- Hm, a răspuns încet tatăl lui Koco înainte de a intra în bucătărie. Mama lui Koco a intrat și l-a strâns ușor pe Brown de braț, ca un gest de încurajare.
- Te rog să-l înțelegi pe tatăl tău, a spus mama lui Koco cu un zâmbet slab.
- Da, înțeleg. Faptul că m-a lăsat să-l ajut cu treaba și m-a lăsat să îl vad pe Ko e deja minunat, a răspuns Brown. E mai bine decât ca tatăl lui Ko să se plângă sau să îl împiedice să îl vadă.
- Ce se întâmplă, mamă? a întrebat Gap curios.
- Nimic. Hai și ajută-mă să car oala în spatele restaurantului, a spus mama lui Koco, împingându-și fiul cel mic să o ajute, nevrând ca Gap să afle despre această chestiune. Brown a urmat-o și s-a dus să o ajute, înainte de a ieși să stea și să aștepte în mașina parcată în fața restaurantului.
- De ce nu intri în cameră? Gap s-a apropiat și a bătut în geamul mașinii, întrebând cu o curiozitate sinceră.
Capitolul 30
- Aștepți în mașină, pentru că trebuie să mă întorc la apartamentul meu să dorm. Mă întâlnesc puțin cu Ko și apoi mă întorc, a răspuns Brown pe un ton normal.
- Unde te duci? l-a întrebat Brown pe Gap să schimbe subiectul.
- Mă duc să îl iau pe Mail. Poți să te duci în cameră și să mă aștepți, a spus Gap din nou, dar Brown a clătinat din cap.
- Ce s-a întâmplat? Mă întorc curând. Du-te și ia-ți iubitul, a spus Brown tachinându-l, zâmbind. Gap i-a zâmbit la rândul său.
- Atunci voi merge eu primul, Phi. Pe curând. Gap i-a făcut cu mâna lui Brown și s-a îndreptat spre motocicleta lui. Brown stătea în mașină, așteptându-l pe Koco. Și-a scos telefonul și l-a sunat din nou pe Koco, dar Koco nu a răspuns.
Cât despre Koco, după ce și-a ajutat fratele să închidă restaurantul, s-a întors cu motocicleta la el acasă. La început, a vrut să ceară să doarmă la fratele său pentru că nu voia să-și vadă tatăl, dar Gram i-a spus să se întoarcă și să doarmă acasă pentru că nu voia ca fratele său mai mic să fugă astfel de probleme. Koco a mers cu motocicleta și a parca în fața casei, dar ochii lui au văzut mașina lui Brown parcată acolo. S-a oprit o clipă, inima bătându-i inexplicabil până când văzu că cineva stând în mașină, părea a fi Brown, Koco a trebuit să meargă spre el.
Cioc... cioc
- Phi Brown, i-a strigat Koco iubitului său care dormea în mașină. Brown a deschis ochii când a auzit vocea iubitei sale.
- Te-ai întors? a întrebat Brown, înainte de a deschide geamul mașinii.
- Ce faci de dormi aici? întrebă Koco pe un ton normal. Nu voia ca Brown să-l observe prea mult.
- Urcă-te mai întâi în mașină, a spus Brown. Koco s-a întors să privească spre casa lui pentru o clipă înainte de a fi de acord să se apropie și să se așeze în mașină lângă șofer.
- De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Ești atât de ocupat, a întrebat Brown pe un ton normal
- Aăă...m-ai sunat? Am pus telefonul pe silențios, dar eram foarte ocupat, a răspuns Koco, mințind despre faptul că avea telefonul pe silențios. Știa că Brown îl suna, dar pur și simplu nu voia să răspundă.
- Când am vorbit la telefon, nu ai spus că vei ajuta la restaurantul fratelui tău, a întrebat Brown.
- Am uitat. De ce aștepți în mașină? a întrebat Koco ca să schimbe subiectul.
- Nu vreau să aștept în casă. Nu vreau să-l fac pe tata să se simtă inconfortabil, spuse Brown direct. Koco a tăcut o clipă.
- A... ăăă, mă aștepți de mult? a întrebat Koco. Voia să știe când a plecat Brown din casa aceea.
- Era în jurul orei 17:00. Am ajutat la magazin până s-a închis, apoi am venit și am stat în mașină așteptându-te, a spus Brown.
- Deci, cum a fost să ajuți la restaurant? a întrebat Koco curios.
- Nu a spus nimic, dar se pare că voia să plec repede acasă, a spus Brown fără menajamente, făcându-l pe Koco să tacă imediat. Apoi, Brown și-a ridicat mâna și i-a mângâiat ușor ceafa iubitului său, ca și cum ar fi vrut să-l consoleze.
- Nu te gândi prea mult la asta, dar tata m-a lăsat să te văd. I-am spus că vreau să te văd mai întâi și nu s-a supărat. Așa că am așteptat în mașină ca să nu se simtă stânjenit, i-a spus Brown lui Ko ca să-l anunțe, pentru liniștea lui sufletească. Koco a dat din cap încet și s-a uitat la fața lui Brown. Voia să întrebe despre evenimentul de astăzi, dar s-a abținut pentru că voia să știe dacă Brown îi va spune personal.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Brown serios când văzu expresia de pe fața lui Koco care indica faptul că avea ceva de întrebat.
- Nu, du-te înapoi și odihnește-te. Nu trebuie să mergi la școală mâine? a spus Koco. El a decis să nu întrebe.
- Vreau să mă cuibăresc lângă tine când dorm. Brown s-a întors să se uite la fața lui Koco și a zâmbit.
- Îndrăznești să dormi la mine acasă? a întrebat Koco la rândul său. Brown a râs puțin în șoaptă.
- Dacă aș fi fost atât de egoist cu Tie, m-aș fi dus sus și te-aș fi așteptat sus. Dar vreau să aibă încredere în mine, de aceea trebuie să îndur atât, a spus Brown pe un ton serios, făcându-l pe Koco să tacă imediat.
- Și cât timp mai poți îndura asta? Koco a vorbit în șoaptă, făcându-l pe Brown să se încrunte imediat.
- De ce vorbești așa? La ce te gândești? a întrebat Brown imediat. Și Koco a clătinat din cap dintr-o parte în alta.
- Nimic, doar am vrut să mă distrez. De ce nu te întorci? Nu trebuie să vii să mă iei mâine. Ne întâlnim la facultate, a încercat Koco să se ascundă și i-a vorbit lui Brown într-un mod normal. Brown a dat din cap încet, dar ochii lui erau fixați asupra feței lui Koco.
- Sărută-mă, îi spuse Brown.
- Suntem în fața casei, frate. Dacă ne vede cineva? l-a oprit Koco repede. În acel moment, era foarte suspicios. Se temea că tatăl său îl va vedea. Dacă ar fi fost în altă parte, Koco l-ar fi lăsat poate pe Brown să-l sărute. Dar aici, era în fața casei lui, chiar dacă era în mașină. Brown a oftat ușor, dar și-a înțeles iubitul.
- Ăă, intră înăuntru, sau o să îmi pierd răbdarea, i-a spus Brown iubitului său, așa că Koco a deschis portiera mașinii și a ieșit.
- Intră mai întâi în casă, a spus Brown în timp ce deschidea geamul mașinii. Koco a trebuit să intre în curte cu propria motocicletă, apoi s-a dus să închidă poarta. Dar înainte să o închidă, Koco s-a uitat la mașina lui Brown. Brown era pe punctul de a pleca, așa că Ko a închis ușa și a urcat în camera lui.
..........
- De ce arăți de parcă nu ai dormit suficient? l-a întrebat Tim când Koco s-a așezat pe scaunul de lângă el în dimineața următoare și și-a pus capul pe masă.
- M-am jucat puțin aseară, a răspuns Koco. Noaptea trecută se jucase ca să nu se gândească la el și la Brown. S-a juca mult timp. Dormise doar câteva ore înainte să fie nevoit să se trezească devreme ca să vină la universitate.
- Ai venit cu phi Brown? a întrebat Tim, uitându-se în jur după Brown. Koco a tăcut o clipă.
- Nu, am venit singur cu motocicleta, a răspuns Koco, făcându-l pe Tim să ridice ușor din sprâncene.
- V-ați certat? a întrebat Tim surprinsă.
- Nu, de ce? Dar noi doi nu am venit împreună. Asta înseamnă că trebuie să ne certăm? l-a întrebat Koco pe prietenul său, într-un mod normal. Acesta a zâmbit în schimb.
- Nu, doar că mereu veniți împreună, a spus Team zâmbind înainte ca prietenii lui să i se alăture și să se așeze să vorbească împreună despre alte lucruri. După o vreme, Brown s-a dus la Koco.
- O, frate Brown, de ce nu ai venit cu Koco astăzi? a tachinat Tim fără să știe ce se întâmplă.
- L-am lăsat să vină să studieze singur. Se va obișnui dacă tot îl iau, a glumit Brown la rândul lui. Prietenii lui Koco au izbucnit și ei în râs.
- Bine, atunci nu mai veni să mă iei, a răspuns Koco. Brown l-a împins pe Koco de cap, dar nu prea tare.
- Nu avem antrenament astăzi, dar dacă ești sârguincios, poți exersa singur. Profesorul tocmai a chemat toți elevii din anul trei să vorbească, i-a spus Brown lui Koco.
- Minunat. Pot să-l invit pe Ko să mergem la o plimbare prin mall, phi Brown? s-a întors Tim să-l întrebe pe Brown.
- De ce trebuie să-l întrebi pe phi Brown? l-a întrebat Koco pe prietenul său.
- Hei, oriunde te duci, trebuie să-i spui iubitului tău mai întâi, nu-i așa, Phi? Tim s-a întors către Brown cu un zâmbet.
- Da, e drăguț din partea ta că spui asta, l-a complimentat Brown în glumă, știind că Tim doar glumea. Ko și-a lovit prietenul peste cap. El și Brown au continuat să se comporte normal. După o vreme, Brown s-a dus să-și găsească propriul grup de prieteni.
La ora trei după-amiaza, Koco a terminat școala. El și grupul său de prieteni au ieșit din clădirea în care studiase, și a trecut întâmplător pe lângă grupul lui Brawn.
- Ko, l-a strigat Brown pe iubitul său mai întâi. Apoi Koco a mers să mai vorbească cu Brown, iar Tim stătea în apropiere.
- Ce s-a întâmplat, Phi? a întrebat Koco înapoi.
- Unde mergeți acum? a întrebat Brown, amintindu-și că atunci când se alăturase grupului Tim spusese că îl va invita pe Koco la cumpărături la mall.
- Am de gând să cumpăr un cadou pentru vărul meu, phi Brown, așa că o să-l rog pe Koco să vină cu mine, a spus Tim în schimb.
- Deci nu te mai întorci să ajuți la restaurant? s-a întors Brown să-l întrebe pe Koco după ce a primit răspunsul.
- Am sunat-o pe mama și nu a spus nimic, a răspuns Koco. Chiar o sunase și chiar o pusese să-i spună tatălui său că merge cu Tim. Brown a dat din cap în semn de aprobare.
- Bine, când termini și ajungi acasă, trimite-mi un mesaj. Și dacă sun, răspunde la telefon, a subliniat Brown. Koco a dat din cap în semn de aprobare înainte ca prietenul lui Brown să-l strige. Brown s-a întors să-i răspundă prietenului său, apoi s-a întors către Koco.
- Nu uita, spuse Brown, cu o privire severă.
- Știu, a răspuns Koco înainte ca Brown să plece cu prietenii săi. Koco s-a uitat la el cu o expresie serioasă.
- E ceva în neregulă? a întrebat Tim curios.
- Nimic, hai să mergem, a spus Koco, conducându-l pe Tim spre motocicletă.
Tring... Tring...
Telefonul lui Koco a sunat. L-a ridicat și s-a uitat la el, dar a fost puțin nedumerit când a văzut un număr necunoscut sunând.
- Bună, a răspuns Koco la telefon cu curiozitate.
(„....”) Cine sunase a rămas tăcut pentru o clipă, făcându-l pe Koco să fie suspicios.
- Bună, mă auzi? a întrebat Koco din nou, în caz că cealaltă persoană nu-l putea auzi.
(„Ai terminat deja școala, Phi?”) Vocea unei tinere s-a auzit, făcându-l pe Koco să se încrunte confuz, deoarece cealaltă persoană îl numise „Phi”.
- Cine este? a întrebat Koco înapoi.
(„Bam”) a răspuns tânăra, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă.
- Care Bam? a întrebat Koco din nou, ca să se asigure că era aceeași persoană la care se gândea.
(„Bam este sora mai mică a lui Brown. Ce nu-ți amintești?”) Vocea tinerei a răsunat, făcându-l pe Koco imediat sigur că era într-adevăr sora mai mică a lui Brown.
- Deci, cum ai obținut numărul meu? a întrebat Koco curios.
(„Îl am.”) a răspuns tânăra.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Koco, surprins că Bam îl sunase.
(„Ai terminat școala?”) a întrebat Bam, repetând aceeași întrebare pe care o pusese mai devreme.
- Da. S-a întâmplat ceva? a întrebat Koco la rândul său. Nu înțelegea de ce l-a sunat Bam.
(„Eu vrea să vorbesc cu tine despre ceva. Poți veni să mă vezi?”) a întrebat tânăra, făcându-l și mai nedumerit pe Koco.
- Ce vrei să vorbești cu mine? Spune-mi mai întâi, a întrebat Koco. În caz că era vorba de ceva banal, ar fi evitat să o întâlnească. Nu avea chef să vorbească cu nimeni în acel moment.
(„Vreau să vorbesc despre phi Brown și despre mama. Ești liber?”) a spus Bam din nou, făcându-l pe Koco să tacă o vreme când a auzit numele lui Brown al mamei lui Brown.
(„Hei, phi Ko, mă auzi?”) a strigat Bam din nou când a văzut că Koco tăcuse puțin.
- Mă duc la mall... i-a spus Koco destinația.
(„O, Eu chiar am sosit acolo. Atunci te aștept la McDonald’s. Dacă nu mă găsești, sună-mă. Pe curând.”) După ce a terminat de vorbit, tânăra a închis imediat, fără să aștepte ca Koco să nege. Koco părea puțin nedumerit.
- Cine a sunat? a întrebat Tim.
- Sora lui Brown a spus că vrea să vorbească cu mine. Mă așteaptă la mall-ul unde mergem, i-a spus Koco prietenului său.
- Și ce faci? a întrebat Tim, știind că Koco și sora lui Brown nu se înțelegeau prea bine.
- Hai să mergem puțin. Nu știu despre ce vrea să vorbească, a răspuns Koco înainte să meargă cu motocicleta alături cu Tim la mall, unde avea o întâlnire cu Bam. Koco și Tim au mers pe jos până la McDonald’s, unde avea o întâlnire cu tânăra. Ko a văzut-o pe Bam stând singur, citind o carte în timp ce aștepta.
- Du-te și vorbește cu ea mai întâi. Eu mă voi uita pe aici. S-ar putea să vrea să vorbească cu tine singur, a spus Tim. Koco a dat din cap înainte să se îndepărteze de Tim și să se ducă să o caute pe Bam.
Crak...
Koco a mutat scaunul vizavi de Bam și s-a așezat, făcând-o pe Bam să ridice imediat privirea.
- Ai întârziat atât de mult, s-a plâns Bam puțin.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Koco imediat, cu o expresie normală. Bam se uită la Koco și își țuguie buzele ezitant. Koco se uită și el la Bam cu curiozitate.
- Ieri, mama l-a dus pe phi Brown să vadă o fată, a spus tânăra, făcându-l pe Koco să se oprească o clipă când și-a dat seama ce bănuise de ieri.
- Hmm, a răspuns în șoaptă Koco, încercând să rămân cât mai normal posibil.
- Știi? Ți-a spus phi Brown? a întrebat Bam curioasă.
- De ce mi-ai spus asta Bam? Koco nu a răspuns, ci a întrebat la rândul său. Bam s-a încruntat.
- Atunci ce ai de gând să faci? a întrebat Bam, holbându-se la Koco fără să clipească.
- Ce vrei să fac? a întrebat Ko6, pentru că nici el nu știa ce ar trebui să facă în continuare.
- Hei! Ce se întâmplă? De ce ești încă calm? Sau trebuie să aștept până Phi se întâlnește cu fata la care l-a dus mama? Ce ai de gând să faci? a strigat Bam frustrată. Koco s-a uitat la Bam nedumerit. În mod normal, Bam ar fi înrăutățit lucrurile sau i-ar fi spus să stea departe de Brown. Dar acum, tânăra vorbea ca și cum ar fi vrut să-l ajute.
- De ce spui ca și cum nu vrei ca phi Brown să se întâlnească cu femei aceea, când Bam chiar vrea ca Phi să se despartă de mine? a întrebat Koco nedumerit, făcând-o pe tânără să se oprească o clipă.
- Ei bine... ei bine... Eu nu vrea să-mi vad fratele stresat și trist, a spus tânăra femeie fără să se uite la Koco. Se simțea destul de jenată că trebuia să fie atât de drăguță cu el, chiar dacă anterior se opusese vehement.
- E adevărat că la început, eu nu am putut accepta că P’Brown se întâlnea cu tine. Dar când am văzut cât de mult suferă și cât de stresat e P’Brown pentru că mama nu poate trece peste asta, mi-a fost milă de el, a spus tânăra cu o voce blândă la final.
- Un alt lucru e că nu ești chiar atât de rău. Îmi place doar să enervez puțin oamenii, spuse tânăra cu o voce înăbușită.
- Asta înseamnă că Bam mă poate accepta acum? a întrebat Koco ca să fie sigur.
- Cam așa. Eu vreau doar să-l vadă pe P’Brown fericit. Eu știu că nu pot stăpâni viața lui P’Brown. Orice ar alege P’Brown și îl face fericit, eu trebuie să accept, a spus tânăra pe un ton mai blând.
- Deci, tu ai venit să vorbești cu mine despre mama ta care l-a luat pe phi Brown să cunoască o fată, a spus Koco din nou. Bam a dat din cap în semn de aprobare.
- Phi Ko, trebuie să faci ceva acum ca mama să nu-l mai ducă pe phi Brown să o vadă din nou, a spus tânăra pe un ton stresat.
- Atunci ce vrei să fac? Ce pot face? a spus Koco încet la sfârșit, pentru că și el avea probleme să se hotărască în privința asta.
- Hei, ce se întâmplă cu tine, phi Ko? O să lași lucrurile așa? Nu te gândești niciodată să faci ceva ca mama să vă accepte pe amândoi? a spus Bam frustrată. Ko a tăcut o clipă.
- Phi Ko, mama e o persoană amabilă. Și îi plac oamenii grijulii, a spus Bam.
- Bam, îmi spui să mă duc să încerc o fac pe mama ta să mă placă? a întrebat Koco. Nu fusese niciodată atât de priceput să facă pe plac nimănui, nici măcar lui Brown. Acum trebuia să îi facă pe plac mamei iubitului său. Koco credea că nu poate face asta.
- Da, ar trebui să te apropii de mama. Până la urmă se va înmuia, a spus Bam în semn de susținere.
- Pot să o faci? a întrebat Koco înapoi.
- Dacă nu încerci, cum vei ști? Sau aștepți ca phi Brown să se înmoaie și să fie de acord să se căsătorească cu femeia pe care i-a găsit-o mama? a replicat Bam sarcastic.
- Dacă phi Brown vrea să se căsătorească, ce pot face? a răspuns Koco. Dar când s-a gândit la asta a simțit o durere ascuțită în inimă.
- O, Doamne, ce eroină! Nu ești potrivit pentru rolul de eroină, Ko. Îți spun eu, ești mai potrivit pentru rolul de ticăloasă, a spus tânăra Bam sarcastic. Koco a oftat ușor.
- Bine, înțeleg. O să mă gândesc la asta, a răspuns Koco, fără prea multă convingere, pentru că încă nu știa ce să facă mai întâi.
- Nu te gândi prea mult la asta, a răspuns Bam sarcastic. Koco s-a uitat fix la tânără, făcând-o să se simtă ușor jenată.
- De ce te uiți la mine, phi Ko? a întrebat imediat tânăra.
- Mulțumesc că încerci să mă înțelegeți, pe mine și pe fratele tău, a spus Koco din toată inima. Cel puțin putea simți o ușurare în legătură cu situația lui Bam.
- Eu pur și simplu nu vreau să-mi vadă fratele trist, asta e tot. Cât despre Phi, nu-l întrista pe fratele meu. Altfel, eu nu te voi lăsa să scapi așa ușor, l-a amenințat tânăra. Koco a zâmbit ușor.
- Nu crezi că fratele tău mă va întrista pe mine? a întrebat Koco tachinator.
- În niciun caz. Phi Brown este o persoană foarte serioasă și nu e genul care să întristeze persoana pe care o iubește, a spus Bam cu încredere.
- Mulțumesc, spuse Koco din nou.
- Nu-i spune lui phi Brown că eu am venit să vorbească cu tine despre asta, a spus tânăra.
- De ce? a întrebat Koco.
- Ei bine... nu e nimic. Pur și simplu nu vreau ca phi Brown să creadă că eu mă amestecă prea mult, a răspuns tânăra. De fapt, era jenată față de fratele ei.
- Ăă, nu-i voi spune. Mulțumesc încă o dată, a spus Koco înainte ca Bam să ceară să plece. Totuși, el a invitat-o să mănânce mai întâi la McDonald’s. Apoi, Koco l-a sunat pe Tim să vină să mănânce cu ei.
...........
- Cobor și ajut la curățenie în restaurant, i-a spus Ko tatălui său când s-a întors la acasă. Tatăl său a dat din cap fără să spună nimic, dar a continuat să se uite la Koco. Koco a urcat scările cu o expresie obosită. Când a urcat să se schimbe, Koco i-a trimis un mesaj lui Brown că se întorsese acasă. Brown nu l-a sunat. Dar Koco s-a gândit că Brown probabil nu avea timp să sune, așa că i-a trimis doar un mesaj ca Brown să nu-și facă griji. Când a coborât să-și ajute tatăl, Koco a părut nedumerit când l-a văzut pe fratele său cel mare intrând în restaurant.
- O, ce faci aici? l-a întrebat Koco pe fratele său mai mare. Gram s-a uitat ușor la tatăl său.
- Știai că Gap s-a certat cu Tie? I-a șoptit Gram. Ochii lui Koco s-au mărit puțin.
- De ce s-au certat? Habar n-am. Tocmai am ajuns acasă. Koco a simțit că tatăl său părea stresat. Mama lui era la fel. Dar încă nu-și văzuse fratele. Gram l-a târât pe fratele său mai mic în cameră ca să vorbească mai întâi.
- Gap știe deja că Tie nu poate accepta că voi vă întâlniți cu prins alți bărbați, a spus Gram. Koco era și mai șocat decât înainte.
- De unde știe? Eu nu i-am spus, a răspuns Koco. Era puțin probabil să fi fost Brown cel care i-a spus, pentru că știa că Brown nu-i va spune lui Gap despre asta.
- Nu sunt sigură. Gap nu mi-a spus. Mama mi-a spus să vin să vorbesc și cu Tie, a spus Gram pe un ton serios.
- Unde a dispărut Gap? a întrebat Koco pe un ton la fel de serios.
- A venit la restaurantul meu să-mi povestească despre cearta cu Tir. Așa că am sunat-o pe mama și ea mi-a spus să vin să vorbesc cu Tie. Când am plecat să vin aici Gap a plecat și el dar nu știu unde, a spus Gram obosit. Koco și-a ridicat mâna și și-a trecut-o prin păr, părând stresat.
- Gap e un afurisit, de ce a trebuit să se certe cu Tie, a spus Koco, cunoscându-i personalitatea. El e un guraliv care nu se dădea înapoi, dar Gap era și mai mult decât el.
- Care e rostul? În loc să-i vorbească frumos lui Tie, de ce se ceartă așa. Crede că va accepta mai de ușor? s-a plâns din nou Gram.
- Ce să facem, Phi? l-a întrebat Koco pe fratele său mai mare, căutând pe cineva pe care să se bazeze.
- O să încerc să vorbesc cu Tie. Acum du-te jos și ajută-l pe Tie mai întâi, i-a răspuns Gram înainte să-și ducă fratele mai mic jos ca să-l ajute pe tatăl său cu treaba, în timp ce aștepta să se închidă restaurantul.
Capitolul 31
Koco l-a sunat pe fratele său mai mic să se întoarcă și să vorbească cu tatăl său. Gap i-a răspuns că se va întoarce repede. Când s-a întors, Gap s-a dus să-și găsească tatăl la etajul doi al casei, pentru că fratele său mai mare stătea și vorbea cu el. Dar nu după mult timp, Tie a coborât. Koco nu a îndrăznit să întrebe nimic. El doar a ajutat la închiderea restaurantul și apoi s-a dus în cameră.
Telefonul lui Koco suna pentru că nu-l luase jos. Când s-a dus să se uite, a văzut că era numărul lui Brown. Koco a ezitat puțin pentru că s-a gândit la cum Brown se dusese să vadă o fată dar nu-i spusese nimic. În cele din urmă, Koco a răspuns la apel după ce a ezitat o vreme.
- Ce s-a întâmplat, Phi? a răspuns Koco la apelul iubitului său.
(„Ce faci? Nu răspunzi la telefon.”) A răsunat vocea lui Brown.
- Am ajutat la treabă. Nu mi-am luat telefonul jos, a răspuns Koco pe un ton obosit.
(„Ce s-a întâmplat? Ești obosit?”) a întrebat Brown când a simțit vocea slabă a iubitului său.
- Puțin. Ăăă... Phi... l-a strigat Koco pe Brown cu o voce blândă, făcându-l pe Brown, care era la celălalt capăt al firului, să se simtă destul de îngrijorat pentru iubitul lui.
(„Ce s-a întâmplat? Ar trebui să vin să te văd?”) a întrebat Brown. Era în apartamentul lui, pentru că era deja târziu când se întorsese de la discuția cu profesorul și trebuia să se întoarcă să facă teme, așa că nu venise să-l vadă pe Koco.
- Nu e nevoie, Ph. Nu e o zi bună. Gap știe deja că Tie nu poate accepta și s-a certat cu tata în dimineața asta, i-a spus Koco iubitului său.
(„Serios? Și cum e? Ce părere ai?”) a întrebat Brown înapoi, cu o voce puțin încordată.
- S-au certat, dar Gap a venit să-i ceară scuze tatălui, dar e încă supărat, a spus Koco, descriind situația generală. Brown a oftat.
(„Idiotul de Gap, îngreunează și mai mult lucrurile.”) a mormăit Brown, nu prea serios. Koco a tăcut o clipă. Voia să-l întrebe pe Brown despre întâlnirea cu fata, dar voia și ca Brown să-i spună singur.
- Phi, putem să ne oprim aici acum? Sunt atât de obosit. Vreau să fac un duș și să mă culc, l-a întrerupt Koco.
(„Ăă, voiam doar să-ți aud vocea, așa că te-am sunat. Ar trebui să te odihnești. Să vin să te iau mâine?”) a întrebat Brown înapoi.
- Nu e nevoie, Phi. Prefer să merg singur, a răspuns Koco pe un ton normal.
(„Ăă, bine. Ne vedem mâine.”) a spus Brown înainte să închidă. Koco stătea și se uita fix la telefon. Nu știa ce să facă. Chiar dacă Bam îl susține, asta nu l-a ajutat pe Koco să se simtă mai încurajat.
- Of, de ce trebuie să te iubesc, phi Brown? a mormăit Koco încet înainte să se ridice să facă un duș și să se pregătească de culcare.
- Ai venit iar singur astăzi. Te-ai certat cu phi Brown? a întrebat Tim cu suspiciune când și-a văzut prietenul venind singur cu motocicleta spre universitate, fără un șoferul obișnuit.
- Nu ne-am certat. Ieri, am vorbit cu el normal. Ai văzut, a răspuns Koco înainte de a se așeza lângă prietenul său.
- Dar fața ta arată de parcă ai suferi. Ce altceva te mai deranjează? Deja te-ai înțeles în privința sorii lui phi Brown, a întrebat Tim din nou. Ieri, Koco îi spusese că era în relații bune cu Bam, sora mai mică a lui Brown, dar nu dăduse multe detalii. Koco s-a uitat ezitant la Tim înainte de a se decide să îi povestească lui Tim despre tatăl său și mama lui Brown și despre faptul că Brown se dusese să vadă pe cineva.
- E o muncă grea, nu-i așa? a spus Tim cu înțelegere.
- Nu știu ce să fac în continuare. N-am mai întâlnit niciodată așa ceva. Nu am abordat niciodată vreun adult, în afară de tatăl și mama mea. Nici măcar nu știu ce să fac ca să-l fac pe tatăl meu să accepte, a spus Koco cu o voce stresată.
- În plus, mama lui phi Brown l-a dus chiar să se întâlnească cu cineva, chiar dacă știa deja că eu și Brown ne întâlnim. Asta înseamnă că își dorește ca phi Brown să se întâlnească cu femei mai mult decât cu mine, a spus Koco, simțindu-se frustrat.
- Ce a spus phi Brown? Cred că lui phi Brown nu i-a păsat. S-a dus pentru că nu putea să nu-și asculte mama. Tim era complet de partea lui Brown, pentru că simțea că Brown îi iubea cu adevărat prietenul. Fața lui Koco s-a întunecat puțin.
- Phi Brown n-a menționat deloc asta. Nu mi-a spus unde s-a dus. Ce vrei să cred? l-a întrebat Koco pe prietenul său. Tim a tăcut o clipă, pentru că s-a gândit că Brown îi va spune și lui Koco.
- Phi Brown probabil se teme că, dacă afli, te vei gândi prea mult, ghici Tim. Gândurile lui Brown erau pozitive.
- Dar dacă el crede că ar trebui să se întâlnească cu femei în loc să se întâlnească cu mine? l-a întrebat Koco pe prietenul său. Nici el nu a putut răspunde, pentru că nu știa.
- Nu l-ai întrebat direct pe phi Brown. Cred că dacă l-ai întreba, Brown ți-ar da cu siguranță un răspuns direct, a sugerat Tim, dar Koco a clătinat din cap.
- Nu, dacă phi Brown vrea să îmi spună, o va spune el însuși, a răspuns Koco încet. Tim nu a sugerat nimic altceva.
- Deci, phi Brown n-a venit încă? Nu i-am văzut încă fața, a întrebat Tim despre Brown.
- Are curs mai târziau, a răspuns Koco, știind și el programul de cursuri al iubitului său. Apoi au stat și a așteptat ca grupul său de prieteni să sosească înainte de a putea merge la cursuri.
Pe parcursul zilei, Koco nu l-a văzut pe Brown pentru că studiau în locuri diferite și nu aveau pauze în același timp. Cu toate acestea, Brown i-a trimis un mesaj lui Koco în timpul pauzei de prânz, spunându-i că se vor întâlni la antrenamentul de baschet. Când a ajuns, l-a văzut pe Brown stând cu seniorii săi. Brown s-a ridicat și s-a dus imediat la Koco.
- După ce terminăm antrenamentul hai să mergem să mâncăm shabu, a sugerat Brown. Koco s-a uitat la fața lui Brown cu ezitare.
- Am sunat-o deja pe mama ta și mi-a dat voie. Te plângi de zile întregi că vrei să mănânci acolo, a spus Brown, știind că Koco se temea că tatăl său îl va certa pentru că nu ajuta la restaurant.
- Bine, a răspuns Koco încet, știind că Brown o sunase deja pe mama lui ca să îi ceară voie. Nu era nevoie neapărat să o sune, dar în situația asta, Koco s-a gândit că ar fi mai bine să-i spună dinainte. Brown i-a mângâiat capul lui Koco.
- Nu fi așa stresat. Du-te și încălzește-te înainte să începem, a spus Brown zâmbind. Koco s-a uitat la Brown, dar nu a spus nimic înainte de a se despărți ca să se schimbe și să se întoarcă să facă încălzirea înainte de antrenament. Antrenamentul a mers bine ca întotdeauna. După ce s-a terminat antrenamentul, Pakin a cerut o scurtă discuție înainte de a-i lăsa pe toți să plece.
- Nu e nevoie să te schimbi. Poartă astea, i-a spus Brown lui Koco, pentru că amândoi erau încă în uniformele de baschet.
- Phi Brown, am venit cu motocicleta, i-a spus Koco iubitului său în timp ce se gândea la asta. Brown a stat gândindu-se o clipă.
- Lasă-o aici. O să-i spun agentului de pază. Te duc eu acasă azi. Mâine te iau de acasă, a sugerat Brown. Koco s-a gândit o clipă, dar a dat din cap înainte să urce în mașină cu Brown, pentru că și el voia să fie singură cu Brown. Brown a condus până la un mall în drum spre casă de la Koco pentru al duce să mănânce shabu la un restaurant cu bandă rulantă, pentru că Koco se plânsese că vrea să mănânce. Când le-a venit rândul, cei doi s-au așezat la o masă și au mâncat împreună. Koco a mâncat în liniște fără să spună nimic, ceea ce l-a făcut pe Brown să se simtă destul de surprins.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Brown, făcându-l pe Koco să ridice ușor privirea spre Brown.
- Nimic, a răspuns Koco calm, dar în adâncul sufletului se gândea încă la ideea că Brown ar mers la o întâlnire pe nevăzute.
- Nu te pricepi prea bine la mințit, nu-i așa? spuse Brown pe un ton normal. Îl urmărea pe Koco de ani de zile, cum ar fi putut să nu ghicească expresia și acțiunile lui Koco.
- Atunci ce crezi că am? a întrebat Koco pe un ton serios.
- Ei bine... Brown era pe punctul de a răspunde, dar cineva s-a apropiat de masă.
- Phi Brown, salut, a salutat o voce de tânără, făcându-i pe Brown și Koco să se întoarcă imediat să se uite.
- Ah, Pin. Salut, a salutat Brown tânăra la care mama lui îl dusese alaltăieri. Și Koco își amintea bine de tânără.
- Eu m-am întrebat dacă era P’Brown sau nu, așa că a venit să mă uite mai atent. Tocmai ai terminat antrenamentul? De porți uniforma de baschet, l-a tachinat tânăra zâmbind.
- Da, tocmai am terminat antrenamentul de baschet, a răspuns Brown, aruncând o privire spre Koco. Koco stătea și mânca liniștit.
- O, bine. Atunci Pin nu te va mai deranja. Am venit doar să te salut. Am plecat, a spus tânăra cu un zâmbet pe care chiar și Koco l-a considerat drăguț. Înainte să se îndrepte spre grupul ei de prietene care stăteau și mâncau în cealaltă parte a restaurantului.
- Nu ai de gând să întrebi? întrebă Brown, holbându-se la Koco.
- Ce să întreb? a întrebat Koco înapoi.
- Cine e femeia de mai devreme, a spus Brown. Koco a stat acolo liniștit.
- Dacă vrei să-mi spui, o să-mi spui. Nu trebuie să aștepți să te întreb eu sau să aflu singur, spuse Koco sarcastic, făcându-l pe Brown să-și mijească ușor ochii, simțindu-se suspicios față de cuvintele lui Koco.
- Pin e fiica prietenei mamei mele, spuse Brown. Koco dădu din cap în semn de aprobare, dar spera în secret ca Brown să îi spună adevărul până la capăt.
- Koco, Pin este doar o prietenă, a spus Brown din nou.
- N-am spus nimic. E drăguță, a spus Koco cu o voce calmă înainte de a se uita la masa tinerei femei.
- Ți se potrivește bine, spuse Koco din nou, făcându-l pe Brown să se oprească și să se holbeze la Koco cu o privire aprigă.
- Ce ai spus? a întrebat Brown cu o voce severă, dar nu prea tare, pentru că stăteau într-un restaurant.
- Ca să fiu sincer, mama ta ar fi fericită dacă ai ieși cu Pin, nu s-a putut abține Koco să nu spună. El și-a exprimat sentimentele cu voce tare. Brown a făcut o pauză când a înțeles ceva.
- Ce ai aflat? Sau cineva ți-a spus ceva? a întrebat Brown cu o voce severă.
- De ce trebuie să aștept ca cineva să-mi spună ceva? Crezi că cineva îmi va spune totul? Koco nu s-a putut abține să nu-i răspundă sarcastic iubitului său. Brown și-a lăsat imediat jos mâna cu care mânca.
- Ko, ce știi? Spune-mi ca să-ți pot explica totul dintr-o dată, a spus Brown pe un ton serios.
- Dacă aș fi vrut să îmi explici ai fi făcut-o de mult, a răspuns Koco, holbându-se la Brown. Asta l-a făcut pe Brown să înțeleagă că Koco trebuie să știe că mama lui l-a dus să o vadă pe tânăra, altfel nu ar fi reacționat așa. Brown nu voia ca Koco să știe pentru că nu voia ca el să gândească prea mult. Dar faptul că nu i-a spus lui Ko de la început l-a făcut și pe el să gândească prea mult și l-a făcut să se simtă și mai rău.
- Hai să vorbim despre asta după ce terminăm de mâncat, bine? a spus Brown. Koco a dat din cap fără să spună nimic, pentru că nu voia să se certe și să vorbească despre asta într-un restaurant.
După ce s-au săturat, Brown a plătit și a ieșit cu Koco din restaurant, îndreptându-se direct spre parcare. Brown a pornit mașina, dar nu a plecat. S-a întors să se uite la Koco, care stătea liniștit lângă el.
- Din cauza lui Pin ești atât de stresată și îngrijorat? a întrebat Brown, dar Koco nu a spus nimic.
- Nu am vrut să-ți spun pentru că mi-era teamă că te vei gândi prea mult. În plus, nu e nimic, a spus din nou Brown. Koco a ascultat în liniște, fără să spună nimic.
- În ziua în care m-am dus să fac niște comisioane cu mama, ea m-a dus la casa lui Pin. La început, nu știam unde voia să merg. Dar când am întâlnit-o pe Pin, am bănuit că mama m-a dus să o cunosc. Dar nu i-am acordat deloc atenție lui Pin. Eu i-am spus lui Pin că am un fean și ea a înțeles. După aceea, am vorbit cu mama și ea a înțeles. Voia doar să mă testeze dacă mă voi răzgândi sau nu, i-a explicat Brown lui Koco.
- Vrei să te răzgândești? a întrebat Koco în șoaptă, făcându-l pe Brown să se încrunte.
- Întrebarea ta o să mă înfurie, Ko, spuse Brown cu o voce severă. Koco își strânse ușor buzele. Nu mai simțise niciodată atâta șovăială, nu mai simțise niciodată atâta frică. Acum, Brown îi stăpânea inima în întregime, iar Koco nici măcar nu știa când i-o dăduse lui Brown pe deplin. Când își dădu seama, era ca și cum nu mai putea trăi fără Brown. Îi era frică să nu-l piardă, pentru că ambele familii încă nu puteau accepta relația lor.
- Ei bine, nu te-ai gândit să-mi spui în ziua aceea. Și eu am dreptul să cred asta. Vrei să te răzgândești? Și dacă nu ai fi întâlnit-o astăzi, mi-ai fi spus? a spus Koco pe un ton stresat.
- Ko, motivul pentru care nu vreau să-ți spun este pentru că știu că te vei gândi prea mult. Nu știu de câte ori am vorbit despre încrederea unul în celălalt. Am vorbit față în față și păreai că ai înțeles, dar după o zi sau două, te-ai întors și te-ai gândit din nou prea mult la asta. Ce vrei să fac? Spune-mi. În timp ce eu încerc să rezolv situația noastră, tu te întorci și te gândești prea mult, temându-te de una și alta și fiind suspicios față de tot, a spus Brown puțin tare, simțindu-se destul de epuizat. Koco a stat liniștit. Știa că se gândea prea mult la asta, dar nu se putea abține.
- N-ai fost niciodată așa, Ko. Înainte aveai încredere în tine. Credeai în tine că poți face orice. Pentru că ai acest tip de încredere, sunt interesat de tine, dar ce e în neregulă cu tine? Unde a dispărut toată încrederea ta? A întrebat Brown pe un ton serios.
- A dispărut din cauza ta! Pentru că te iubesc, de aceea sunt suspicios, de aceea mi-e frică. N-am fost niciodată cu un bărbat, n-am fost niciodată serios cu nimeni, dar a început totul din cauza ta. E vina mea că mi-e frică, că mă gândesc prea mult? E vina mea că mi-e frică că te vei răzgândi și mă vei părăsi? a ripostat Koco cu un sentiment inconfortabil. Și-a îngropat fața în consola mașinii, cu o durere usturătoare în piept. Până când Brown a trebuit să ofteze ușor. Știa că era o situație sumbră și tulbure, care îi provoca confuzie și ezitare în minte cu privire la drumul pe care să-l urmeze sau ce să facă în continuare. Brown l-a îmbrățișat pe Koco, la care Koco nu s-a opus pentru că și el tânjea după îmbrățișarea lui Brown. Brown l-a mângâiat ușor pe Koco pe cap.
- Nu greșești, Ko. Ai tot dreptul să-ți fie frică. Îmi pare rău că m-am enervat pe tine, a spus Brown. Trebuia să se calmeze, doar ca să nu-l facă pe Koco să se simtă și mai rău. Koco l-a îmbrățișat și pe Brown.
- Când o să treacă toate aste, Phi? Sunt atât de stresat încât înnebunesc, a spus Koco, cu vocea tremurându-i ușor.
- Mai ai răbdare puțin, i-a spus Brown ca să-și încurajeze iubitul, chiar dacă încă nu știa când va veni ziua aceea. Chiar dacă tatăl și mama lui Koco nu le-au interzis să se vadă, era totuși un sentiment neplăcut pentru Koco. Era doar o chestiune de cine, dintre el și Koco, putea face față mai bine situației. Brown l-a sărutat ușor pe Koco pe tâmpla înainte ca acesta să se retragă încet.
- Ești bine? a întrebat Brown.
- Nu sunt supărat, doar... nu știu, Phi, Koco nu putea exprima în cuvinte ce simțea, iar Brown a înțeles.
- Bine, înțeleg. Vreau să știi că nu ai de ce să-ți faci griji. Nu o să mă răzgândesc în privința ta, a spus Brown din nou. Koco s-a uitat la Brown și a primit la rândul său o privire sinceră.
- O să încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, a răspuns Koco încet. Ajunseseră la o înțelegere după certurile lor, știind în adâncul sufletului că nimic nu-i putea ajuta în afară de ei înșiși.
- Te duc acasă. Nu te stresa. Te iubesc doar pe tine. Te urmăresc de un an. Cum aș putea să te părăsesc? a spus Brown, clătinând capul lui Koco ca să-l relaxeze puțin. Fața lui Koco s-a înroșit când a auzit asta.
- Știu, a răspuns Koco încet. Stânjeneala și frustrarea inițială legată de tânără dispăruseră acum. Brown îi explicase pur și simplu direct. Brown a zâmbit slab înainte de a-l conduce pe Koco acasă.
Când au ajuns, restaurantul era deja închis. Brown voia să urce în camera iubitului său, dar a trebuit să se abțină.
- Vin să te iau mâine. Nu-ți mai face griji, a spus Brown. Koco a dat din cap.
- Condu cu grijă, a spus Koco înainte să coboare din mașină. Brown l-a lăsat pe Koco să intre mai întâi în casă înainte să poată conduce înapoi la apartamentul său.
După ce a vorbit și s-a împăcat cu Brown, Koco a încercat să nu se gândească prea mult. S-a gândit că, din moment ce Brown era încă puternic și încrezător în sine, ar trebui să-și recâștige și el puțin încrederea. Koco și Brown se comportau în continuare normal, se vedeau în continuare, vorbeau în continuare. Brown venea să ajute la restaurantului tatălui lui Koco seara, după antrenamentul de baschet. Tatăl lui Koco nu spunea nimic, poate doar nu vorbea prea mult ca de obicei. Brown îl încuraja pe Koco, iar Koco însuși încerca să se obișnuiască cu atitudinea tatălui său.
Au trecut două zile, astăzi Brown a venit să ajute la închiderea restaurantului, ca de obicei. Brown a încercat să-l mulțumească și să-l ajute pe tatăl lui Koco cu tot. Koco s-a uitat la Brown cu drag. De fapt, Brown nu era obligat să facă așa ceva. Încă erau multe tinere și tineri care doreau să aibă o relație ocazională cu el. Dar Brown nu era interesat de nimeni. Koco nu voia să-l mai supere pe Brown din cauza nesiguranței sale. După ce l-a ajutat pe tatăl lui Koco să închidă restaurantul, Brown a cerut să plece ca în fiecare zi. Chiar dacă voia să urce în camera lui Koco, nu voia ca tatăl iubitului său să fie inconfortabil.
- Mă duc să dorm, phi Brown. Nu te plânge. Koco și-a sunat iubitul în timp ce juca un joc online. Brown l-a sunat video pe la ora 22:00 și acum e aproape timpul să doarmă. Dar Koco încă se joacă online în timp ce Brown era la apartamentul său și se tot uită unul la altul. Brown a spus că acest lucru îl face să se simtă mai apropiat de el. Koco a fost de acord, chiar dacă s-a simțit puțin stânjenit.
- Nu te-ai dus încă la culcare, i-a răspuns Koco.
(Îmi fac temele, nu stau și mă joc ca tine.) a răspuns Brown, iar Koco s-a întors să își strâmbe nasul spre iubitul său, care își pusese telefonul lângă calculator.
- Mâine e zi liberă, Phi. Lasă-mă să mă relaxez puțin, a replicat Koco, fără prea multă seriozitate.
(A venit Gap acasă?) a întrebat Brown când și-a amintit că Gap nu se întorsese să ajute la restaurant în seara aceea.
- Încă nu, Phi. Tocmai eram pe punctul de a-l suna și de a-l întreba, a răspuns Koco. Dar înainte să poată termina, a primit un apel pe telefonul lui.
- Phi Brown, te pun în așteptare. A sunat Dave, prietenul lui Gap. Lasă-mă să-i răspund, a spus Koco înainte să răspundă la apelul lui Dave.
- Hei, Dave! Ce naiba! Ce naiba faceți? Ăă, da, vin imediat, a spus Koco șocat când Dave l-a sunat să spună că fratele său fusese împușcat și era la spital. Koco i-a închis telefonul lui Dave și s-a întors imediat la Brown.
- Phi Brown, Gap a fost împușcat. Acum e la Spitalul SS, i-a spus Koco iubitului său.
(Serios? Atunci vin să vă duc. Spune-i mamei tale.) a spus Brown, și el șocat. Brown i-a închis telefonul lui Koco ca să se grăbească spre casa lui. Koco a alergat imediat să bată la ușa dormitorului părinților săi.
- Tie, mamă! Koco a bătut în repetate rânduri la ușa părinților săi, iar tatăl său a ieșit somnoros să o deschidă.
- Ce? Ce s-a întâmplat? a întrebat tatăl lui Koco. Mama lui Koco stătea în spatele lui.
- Gap a fost împușcat. Acum e în spital. Prietenul lui m-a sunat să-mi spună, a spus Koco, trezindu-și imediat părinții. I-au spus repede lui Koco să îl sune pe Gram să vină să-l ia, pentru că tatăl lui Koco nu putea conduce noaptea din cauza vederii slabe. Koco însuși nu avea permis de conducere pentru mașină.
- Phi Brown va veni să ne ia. Tocmai vorbeam cu el înainte să sune Dave, a răspuns Koco.
- De ce îl deranjezi pe Brown? l-a întrebat tatăl său cu o voce severă, în timp ce se pregătea să își ia lucrurile.
- Tie, apartamentul phi Brown e mai aproape de casa noastră decât al lui phi Gram. În plus, și phi Brown e îngrijorat din cauza lui Gap. E mai bine că Gram să vină direct la spital, a răspuns Koco.
- Și eu cred la fel. Acum, ar trebui să-ți faci griji mai întâi pentru Gap, a spus mama lui Koco. Tatăl său a dat din cap înainte de a coborî scările și de a ieși în fața casei, după ce a încuiat ușa. Brown a sosit la scurt timp după aceea. Deoarece drumul pe timp de noapte era relativ liber. După ce a sosit Brown, s-a dus direct la spitalul despre care îi spusese Dave. Și urma să se întâlnească cu Gram la spital. Când au ajuns, Brown l-a întâlnit pe Gram, fratele cel mare al lui Koco. Mail și prietenii lui Gap stăteau în fața camerei de urgență. Brown îl ținea pe Koco de mână pentru că știa că mâna lui Koco tremura destul de mult. Chiar dacă se certa și se tachinau mult, Koco își iubea foarte mult fratele mai mic. Gram i-a cerut lui Mail să meargă să vorbească cu poliția. Brown și Koco au stat cu părinții lui Ko. Ko și-a retras mâna din a lui Brown când l-a văzut pe tatăl său uitându-se la el, dar tatăl său nu a spus nimic. Koco s-a gândit că ar putea fi pentru că tatăl său era îngrijorat pentru Gap.
După un timp, doctorul a venit să-i spună că Gap nu era grav rănit și că va fi mutat în sala de recuperare. Brawn s-a oferit să rezolve el problemele la spital pentru că știa că tatăl lui Koco trebuie să fie destul de îngrijorat. Acum toată lumea este în camera de recuperare a lui Gap, unde acesta doarme din cauza efectului anesteziei.
- Hai du-te acasă e foarte târziu. Koco i-a vorbit lui Brown în șoaptă. Brown clătină din cap dintr-o parte în alta.
- E în regulă. Vreau să rămân și să-ți țin companie, a răspuns Brown. Koco nu a spus nimic până s-au întors Mail și Gram. Tatăl lui Koco i-a spus lui Mail să se întoarcă și să se odihnească. În opinia lui Brown, el simțea că nu era pentru că nu voia ca el să rămână, ci pentru că era îngrijorat de starea fizică a lui Mail. Asta l-a făcut pe Brown să înțeleagă că tatăl iubitului său începea să se înmoaie.
- Cine va rămâne să-i țină companie lui Gap, mamă? a întrebat Gram, fratele mai mare al lui Koco.
- Ko și cu mine putem rămâne cu Gap pentru că oricum nu avem școală mâine, a sugerat Brown. Tatăl lui Koco a tăcut o clipă. Koco s-a uitat la tatăl său cu nerăbdare pentru a vedea dacă acceptă sau nu.
- Bine, vin să vă schimb mâine. Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă de dimineață și îți voi aduce, a spus tatăl lui Koco, făcându-l pe Koco să zâmbească imediat.
- Îi las în grija ta, Brown, a spus mama lui Koco, încredințându-i pe Koco și Gap lui Brown. Brown a acceptat înainte ca părinții și Gram să se întoarcă acasă. Gram urma să-și ducă mai întâi părinții acasă.
- Credeam că nu mă va lăsa să stau cu tine, a spus Koco după ce părinții lui au plecat și Brown pregătea un loc de dormit.
- Sincer, până la urmă va accepta relația noastră. Altfel, nu m-ar lăsa să dorm peste noapte cu tine, a răspuns Brown, gânditor.
- Dacă e cum ai spus, e bine, a răspuns Koco înainte de a se întinde lângă Brown.
- Du-te la culcare. Nu știm când se va trezi Gap. Hai să ne odihnim puțin mai întâi, a spus Brown înainte să-l acopere pe Koco cu o pătură și să închidă ochii, somnoros.
După ce a petrecut două zile cu Koco și Gap la spital, Brown a fost din nou șocat când a aflat că tatăl lui Mail murise și că mama lui Mail îl înjunghiase. Deși nu vorbise prea mult cu Mail care era iubitul lui Gap familia lui Koco și Brown însuși au mers să ajute la înmormântare după ce Mail ținuse secretul timp de aproape două zile. Acest eveniment l-a făcut pe Brown să realizeze că tatăl lui Koco se înmuiase în relația lor. În ziua incinerării, familia lui Koco, inclusiv Brown, au așteptat ca Mail să termine de adunat cenușa tatălui său și să o aducă acasă. Chiar când se pregăteau să plece acasă, tatăl lui Koco i-a spus lui Mail să-și împacheteze lucrurile și să meargă acasă, spre marea nedumerire a tuturor.
- Ce se întâmplă cu voi doi? L-a întrebat tatăl lui Koco pe Mail, în timp ce Brown și Koco stăteau acolo uitându-se la el, întrebându-se ce avea să spună tatăl lui Ko.
- Suntem iubiți, a răspuns Gap repede.
- Așa e. Sunteți un cuplu, așa că mai bine vă mutați împreună. Ce faci? Du-te și împachetează-ți lucrurile. Te aștept în mașină. După ce termină de vorbit, tatăl lui Koco ieși imediat în fața casei, lăsându-i pe Gap, Mail, Brown și Koco șocați.
- Hei, încă stai acolo confuz? Dacă spune asta, înseamnă că el a acceptat deja situația, dar Tie nu îndrăznește să o spună direct. Ar trebui să înțelegeți, a spus Gram, fratele cel mare al lui Gap, făcându-l pe Gap să zâmbească larg și să se întoarcă spre Koco și Brown.
- Deci asta înseamnă că Tie a acceptat, a întrebat Gap.
- Trebuie să fie așa, a confirmat mama lui Koco, făcându-l pe Koco să se întoarcă și să se uite la Brown, șocat. Brown a zâmbit fericit. Brown a apucat mâna lui Ko și a strâns-o ușor. Ko a simțit că ceața din inima lui se risipise destul de mult. După ce Mail și-a luat câteva dintre haine, Brown i-a dus pe toți înapoi la casa lui Ko.
- Stai puțin, l-a strigat Brown pe tatăl iubitului său.
- Ce? a răspuns tatăl lui Koco.
- Pot... te rog să-l duc pe Koco să doarmă în camera mea o noapte? a întrebat Brown. Koco stătea acolo cu mâinile transpirate, părând entuziasmat. Tatăl lui Koco se uita la Brown și Koco alternativ.
- Bine, dacă vrei să mergi, du-te, a răspuns tatăl lui Koco, făcându-i pe Brown și Koco să zâmbească imediat de bucurie.
Capitolul 32 - +18
- Ăăă... Phi Brown, stai puțin... Ko încercă să-și împingă iubitul de piept și își întoarse fața când intră în cameră și închise ușa, Brown îl sărută repede, atât de mult încât Koco a fost luat prin surprindere.
- Nu mă opri încă... Umm, spuse Brown cu voce răgușită și îl sărută din nou pe Koco. Limba lui fierbinte îi mângâia gura cu nesaț. Și Koco tânjea după atingerea lui Brown, dar nu credea că Brown îl va ataca atât de repede. Brown își înfășoară brațele în jurul iubitului său și îl împinse pe Koco spre canapea înainte de a-l împinge să se întindă imediat pe ea. Koco își ridică mâinile pentru a împinge din nou pieptul lui Brown. Brown își desprinse buzele și se uită la Koco cu ochii pe jumătate închiși și implorând.
- Unde te grăbești așa, vrei să mă omori? Ești atât de flămândă? A întrebat Koco pentru a-și acoperi emoțiile electrizante care apar chiar acum.
- De câte zile postesc? Sau nu simți absolut nimic? întrebă Brown, ridicând din sprâncene. Koco își strânse ușor buzele.
- Ei bine... simt, dar m-ai atacat prea repede? Nici măcar nu am intrat bine în cameră, a răspuns Koco încet. De fapt, emoțiile lui începeau să devină puțin mai intense acum, pentru că nu mai simțise atingerea lui Brown de câteva zile.
- O fac aici, a răspuns Brown. Mâna lui a început să se strecoare în cămașa lui Koco, așa că Koco a trebuit să îl apuce repede, pentru că și el respira greu în timp ce mâinile fierbinți a le lui Brown îi mângâia corpul.
- Phi Braw, a strigat Koco încet, dar părea că lui Brown nu-i păsa. Și-a sărutat din nou iubitul, mâinile lui mișcându-se pentru a mângâia mușchii bine formați de sub hainele lui Koco cu dor. Îndurase să nu-și atingă iubitul timp de multe zile, pentru că nu avusese ocazia să fie singur așa înainte.
- Umm... Ah... Koco a scos un sunet din gât când Brown și-a mișcat limba înainte și înapoi după a lui Koco. Înainte ca Brown să-i scoată cămașa lui Koco și să-și târe imediat limba pe gâtul lui Koco. Koco nu s-a mai gândit să-l oprească pe Brown pentru că știa că nu putea. Îl voia și el pe Braw. Koco i-a scos cămașa lui Brown. Brown s-a ridicat ca să-l lase pe Koco să-și scoată cămașa și să se pună din nou peste el. Căldura corpurilor lor s-a răspândit de la unul la celălalt. Koco l-a îmbrățișat pe Brown Brown și-a târât limba de pe gâtul lui Koco sugând și sărutându-l, creând din când în când urme roșii.
- Phi Brown... Ah, a gemut Koco încet în gât, înainte de a tresări când Brown i-a supt și i-a ciugulit alternativ ambii sâni mici, lingându-i rapid. Koco a simțit o furnicătură în abdomenul inferior. Brown s-a uitat ușor la expresia lui Ko și și-a târât limba până la abdomenul încordat. Ko și-a mușcat buza și a ridicat privirea pentru a-și înăbuși un geamăt. Brown i-a scos încet pantalonii lui Koco. Koco și-a ridicat șoldurile pentru ca Browm să i dea jos cu ușurință, lăsându-l pe Ko gol pe canapea. Brown s-a ridicat și a intrat în dormitor, a luat o pătură, gel și prezervative. Brown și-a scos pantalonii, Koco stătea întins acolo cu o față roșie privindu-l. Ko și-a întors ușor capul când a văzut că penisul lui Brown se extinsese complet. Brown s-a pus din nou peste Ko. Pielea lor se freca una de cealaltă când se mișca, provocând o senzație destul de puternică de furnicături.
- Mmm, a scos Brown un sunet din gât în timp ce se cuibărea din nou în gâtul lui Koco. Koco ridică privirea, cu fața strâmbă de plăcere. Mâna puternică a lui Brown coborî pentru a mângâia penisul lui Koco, în timp ce își folosea degetul mare pentru a apăsa pe vârf, făcându-l pe Koco să tresară de plăcere.
- Aaah, gemu Koco din toată puterea. Curând, și bărbăția lui se extinse la maximum. Brown nu ezită. Se abținuse zile întregi. Ținu unul dintre picioarele lui Koco în unghi drept, în timp ce îl punea pe celălalt peste umărul lui. Brown Luați tubul de gel, îl turnă în mână și îl aplică cu mișcări circulare.
- Ugh... phi Brown, du-te ușor... ahh, i-a strigat Koco lui Brown când Brown și-a apăsat încet degetul înăuntru. Ko a închis ochii ca să se relaxeze până când Brown a reușit să-și miște degetul ca să-i lărgească canalui lui Koco. Brown a strâns din dinți ca să-și reprime emoțiile înainte ca Koco să se zvârcolească în timp ce degetul lung al lui Brown se mișca înainte și înapoi, lovind punctul sensibil din corpul lui Koco.
- Ahh... Încetinește... Ah... Phi Brown... Aah... a gemut Koco, emotionat și plină de plăcere. Era un sentiment pe care nici măcar Koco nu-l putea descrie.
- Ahhhhh. Brown a gemut prelung când și-a băgat penisul până la capăt. S-a aplecat să-l sărute pe Ko ca să-l ajute să se relaxeze fără să-și miște șoldurile. Cu toate acestea, Brown și-a ținut șoldurile lipite de Ko o vreme.
- P... Phi mișcă-te. I-a spus Ko lui Brown cu o voce răgușită, deoarece senzația de furnicături i se răspândi în tot abdomenul inferior. Brown a zâmbit și a început să-și miște șoldurile încet. Aapoi treptat a mărit ritmul. A apucat ambele picioare ale lui Koco și le-a pus peste umeri, ținându-le strâns. Koco, care stătea întins pe canapea, a trebuit să strângă perna strâns de emoție.
- Ahh... Ăă... Ahh, gemu Koco incoerent în timp ce Brown își împingea șoldurile în mod repetat, amețindu-l pe Koco. Corpul i se clătina sub forța împingerilor.
- Ahh... um... Brown a gemut de plăcere. Pasajul din spatele lui Koco l-a strâns tare. Brown s-a legănat în acea poziție o vreme. Apoi i-a coborât picioarele lui Koco înainte de a-și scoate penisul pentru a-l întoarce pe Koco. Koco s-a întins pe burtă, ridicându-și șoldurile. Brown l-a apucat pe Koco de șolduri, făcându-le să iasă în evidență. Apoi și-a introdus din nou penisul. De data aceasta, a intrat ușor, deoarece pasajul lui Koco era deja obișnuit cu dimensiunea lui. Brown și-a coborât un picior pe podea și și-a arcuit șoldurile, împingând în mod repetat. Ambele mâini i-au strâns și i-au masat fesele lui Ko.
Sop... Sop...
Sunetul bubuiturilor a răsunat puternic. Koco însuși a gemut în gât. Mâinile sale continuau să se agațe de cotiera canapelei ca să se sprijine.
- Ah! Ko! Ahhh! gemu Brown, strigându-l pe Koco cu o emoție extremă. Pasajul din spate a lui Koco îl înnebunea. El se împinge cu toată puterea, știind că Koco se poate descurca. Koco nu era la fel de fragil ca o femeie, iar corpul lui era cel al unui bărbat viril ca al său. Asta îi permitea lui Brown să se împingă cât de tare dorea.
- Ah... Phi Brown... Ahh... Mai multe... Ko gemu răgușit. Brown era epuizat și își împingea șoldurile fără oprire. Și-a folosit cealaltă mână pentru a mângâia și a trage de penisul lui Koco. Corpul lui Koco tremura pe măsură ce se apropia de eliberare. Brown și-a grăbit și el pasul.
- Uhh... gemu Koco în timp ce își elibera sucul de dragoste.
- Doar puțin mai mult... aah. Brown, care își mișcase șoldurile în mod repetat, s-a eliberat imediat după Koco. A continuat să împingă o vreme, apoi s-a ridicat încet. Sunetul respirațiilor lor gâfâite se auzea slab. Brown s-a aplecat și l-a sărutat pe Koco pe spate cu afecțiune.
- Am pătat canapeaua, spuse Koco încet, pentru că se eliberase. Brown râse încet înainte să se aplece să ia un șervețel și să i-l dea lui Koco. Koco îl luă și șterse canapeaua, apoi dădu să se îndepărteze de Brown, dar Brown îl prinse pe Koco de șolduri, făcându-l pe Koco să se întoarcă imediat să se uite la Brown.
- Am îndurat asta mult timp. O rundă nu e suficient Ko, spuse Brown cu voce răgușită, cu ochii sclipind, făcându-i lui Ko să se înfierbânte.
- Atunci de ce nu schimbi prezervativul? s-a prefăcut Ko că întrebă. Brown a râs în gât înainte să se retragă și să schimbe prezervativul și să înceapă imediat runda a doua cu Ko...
- Mi-e foame, a spus Koco, întins cu fața în jos pe canapea, gol, acoperit doar cu o pătură de la șolduri în jos. Brown tocmai ieșise din dormitor după ce făcuse un duș.
- Atunci du-te și fă un duș. Te scot la masă, i-a răspuns Brown, dar Koco s-a încruntat.
- Nu vreau să ies. Nu am energie. Tu ești cel care trebuie să-mi facă ceva de mâncare, i-a răspuns Koco. Din moment ce Brown îi epuizase toată energia, Brown trebuia să își asume responsabilitate. Brown a zâmbit ușor înainte de a se apropia și a-l săruta pe Koco pe cap.
- Ridică-te și fă un duș. Îți fac ceva de mâncare, a spus Brown cu afecțiune, dându-i un prosop lui Koco. Koco l-a luat și l-a înfășurat în jurul părții inferioare a corpului înainte de a se ridica încet în șezut. Brown s-a ridicat și a privit cu ochi sclipitori. Koco și-a privit iubitul.
- Nu te mai uita așa la mine, phi Brown. Ce naiba? Simt că a trecut tancul peste mine dar încă mai ai tupeul să faci una ca asta? s-a plâns Koco ca să-și ascundă jena. Brown l-a mângâiat pe Ko pe cap.
- Și tu ai vrut. Altfel, de ce m-ai lăsa să-ți fac asta? Corect? l-a tachinat Brown. Koco nu a putut să-i răspundă pentru că și el își dorea asta. Koco s-a ridicat repede și a intrat în dormitorul lui Brown. Brown a zâmbit puțin înainte de a intra în bucătărie să-i facă ceva de mâncare lui Koco.
- Deci, e adevarat că Ție a accepta cu adevărat relația noastră, nu-i așa? l-a întrebat Koco pe Brown în timp ce stătea în bucătărie și mânca orez prăjit și supă instant.
- A, da. Nu ești fericit? a întrebat Brown la rândul său.
- Sunt fericit, dar puțin confuz. Dar, e bine, totuși a mai rămas doar... a spus Koco, privind fața lui Brown. Brown știa că Koco se referea la mama lui.
- Haide, nu e chiar așa greu. Apropo de mama, mâine seară, după antrenamentul de baschet, vrei să mergi să o vezi pe mama? Hai să luăm cina la ea acasă, a spus Brown când și-a amintit. Koco a zâmbit ironic.
Dar apoi mi-am amintit de cuvintele lui Bam, în care îi spunea să meargă des la mama ei, la fel cum Brown încercase să se apropie de tatăl său și făcea tot posibilul ca acesta să-l accepte.
- Bine, putem merge la tine acasă, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească larg.
......
- Bună, a spus Koco, înclinându-se în fața părinților iubitului său a doua zi pe seară. După ce i-a promis lui Brown că va veni la el acasă la cină cu o zi înainte, Koco și-a sunat părinții să le spună că nu se va mai întoarce să ajute la treburi. Părinții lui nu au spus nimic.
- Bună, ați venit de la universitate? l-a salutat tatăl pe Brown cu un zâmbet, în timp ce mama lui Brown a dat din cap și a zâmbit stânjenită când l-a văzut pe Brown aducându-l pe Koco acasă, dar Brown deja sunase să spună că vine la cină.
- Ăă, Da... Am venit după ce am terminat antrenamentul de baschet, a răspuns Koco încet. S-a uitat în secret la mama lui Brown și s-a simțit puțin trist.
- Să o așteptăm puțin pe Bam s-a dus să un duș. Vreți să faceti și voi doi duș mai întâi? a întrebat tatăl lui Brawn.
- E în regulă. Noi doi ne-am spălat deja la universitate, a răspuns Brown.
- Mă duc mai întâi să verific în bucătărie dacă mâncarea e gata, a spus mama lui Brown înainte să se ridice și să plece. Koco s-a uitat după ea cu o privire îngrijorată, întrebându-se dacă mama iubitului ei va fi sau nu nemulțumită.
- Mama încă nu s-a adaptat. Nu te gândi prea mult la asta, a spus tatăl lui Brown, încurajându-l. Koco i-a zâmbit la rândul său.
- A, ești deja aici? a răsunat vocea lui Bam când i-a văzut pe Koco și Brown în sufragerie. Tânăra și-a căutat apoi mama.
- Unde este mama? a întrebat tânăra.
- În bucătărie, a răspuns Brown. Bam s-a încruntat și s-a uitat ușor la Koco înainte să se apropie și să-l tragă de braț, nu prea tare.
- Ce faci, Bam? a întrebat-o Brown pe sora lui cu o voce calmă, neștiind că Koco se împăcase cu Bam.
- Îl ajut pe phi Brown, phi Ko, ridică-te, Bam l-a tras din nou pe Ko de braț. Ko s-a ridicat nedumerit înainte ca Bam să-l târască în fața bucătăriei.
- Du-te și ajută-o pe mama, phi Ko. Te rog, ai grijă de mama, a spus Bam. Ochii lui Ko s-au mărit și a arătat spre sine.
- Vrei să intru și să o ajut? a întrebat Koco. Chiar și cu Brown lângă el, încă îi era frică de mama lui Brown. Dacă ar fi intrat fără Brown, Koco nu știa dacă ar fi avut curajul să spună ceva.
- Da, tu. Vrei ca mama să accepte mai repede? a spus tânăra cu mâinile în șolduri, în timp ce îl privea fix pe Koco.
- Ce se întâmplă? a întrebat Brown curios în timp ce îi urma.
- Sora ta vrea să o ajut pe mama în bucătărie, i-a spus Ko repede lui Brown. Brown și-a ridicat sprâncenele și s-a întors să se uite la Bam. Bam a dat din cap în mod repetat.
- Bine, a fost de acord Brown cu ideea lui Bam, făcându-l pe Ko să se oprească o clipă.
- O fi bine, Phi, a ripostat Koco imediat. Ei stăteau în fața bucătăriei, dar nu vorbeau prea tare.
- E bine, atât Brown, cât și Bam au răspuns în același timp, șocându-l pe Koco până rămase fără cuvinte
- Haide, mama nu e înfricoșătoare. De ce ți-e frică? Ai puțină încredere în tine. Haide, vom trece și peste asta, a spus Brown, încurajându-și iubitul.
- Dar tu ai trecu din cauza lui Mail, a spus Koco cu o voce înăbușită. Bam a stat acolo tăcut, în timp ce Koco se lupta cu propriile gânduri despre cum ar trebui să o ajute pe mama iubitului său. Dar, în cele din urmă, Koco a respirat adânc și s-a uitat la fața lui Brown.
- Bine, mă duc să o ajut pe mama ta, dar nu te duce nicăieri. Stai pe aici, a spus Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească. Brown a dat din cap înainte să-l împingă pe Koco în bucătărie. Koco și-a recăpătat încrederea înainte de a intra în bucătărie, cu inima bătându-i puternic. Mama lui Brown îl privea pe bucătarul care nu terminase încă de pregătit cina.
- Ăăă... Mamă, a strigat Koco către mama lui Brau, făcând-o pe aceasta să se oprească o clipă înainte de a se întoarce să îl privească pe Koco.
- Te pot ajuta cu ceva? a întrebat Koco imediat. Mama lui Brown părea și ea puțin stânjenită.
- De fapt, nu e nimic. Hai așteptă afară cu Brown, a răspuns mama lui Brown, pentru că ea însăși nu știa cum să vorbească sau să se comporte cu Koco. Koco a făcut o mică pauză, dar apoi l-a văzut pe bucătar tăind legume pentru a face legume sotate. Ko s-a dus imediat la el.
- Unchiule, lasă-mă să te ajut, a spus Ko zâmbind. Bucătarul părea puțin nedumerit, apoi s-a întors să se uite la mama lui Brown.
- Poți să o faci? a întrebat bucătarul.
- Pot să o fac. Familia mea vinde mâncare. Îl ajut adesea pe Tie, a răspuns Koco înainte de a-i smulge cuțitul și de a tăia legume. Mama lui Brown nu a spus nimic, ci a stat în spatele lui Koco. Koco a început să ajute în bucătărie cât a putut. Poate pentru că își ajuta regulat părinții, era destul de familiarizat cu bucătăria.
- Ești atât de bun la tăiat. Poți găti? a întrebat bucătarul.
- Pot să fac câte ceva, dar nu sunt prea bun la asta, a răspuns Koco. Chiar dacă știa că mama lui Brown îl privea din spate, a încercat să nu facă nicio greșeală.
- Punem masa? Ko s-a întors să o întrebe pe mama lui Brown, care stătea acolo liniștită. Mama lui Brown a tresărit ușor înainte de a da din cap.
- Dar o să-l rog pe bucătar să o pregătească, a răspuns mama lui Brown.
- E în regulă. Hai să ne ajutăm reciproc ca să putem termina repede, a spus Koco înainte să ceară farfurii și linguri. Mama lui Brown i-a arătat unde se aflau. Koco a apucat totul cu agilitate. S-a gândit că a ajuta la restaurant era un lucru bun, pentru că îi permitea să facă totul așa. Koco a luat bolurile cu mâncare pe care le pusese bucătarul și le-a așezat cu grijă pe masă. Brown, care stătea în secret afară și se uita cu Bam, a zâmbit, dar a fost și destul de mulțumit că Koco era mai puțin nervos. O parte din asta se datora probabil faptului că făcea ceva cu care era obișnuit. După ce masa a fost pusă, mama lui Brown a ieșit să-și cheme soțul și copiii în sufragerie ca să mănânce împreună.
- A, am crezut că ai dispărut. Ai venit să ajuți în bucătărie, i-a spus tatăl lui Brown cu un zâmbet. Ko i-a zâmbit la rândul său și s-a așezat lângă Brown, iar ei au început să mănânce împreună. Brown l-a împins pe Ko cu cotul, făcându-l să se uite la el. Brown a dat din cap spre bolul cu mâncare și s-a uitat la mama lui, făcându-l să înțeleagă ce dorea.
- E în regulă, Phi? i-a șoptit Koco încet lui Brown. Brown a dat din cap. Așa că Koco a luat mâncare și i-a pus-o în farfuria mamei lui Brown. Mama lui Brown a făcut o pauză.
- Mulțumesc, a răspuns încet mama lui Brown, apoi a mâncat din mâncarea pe care i-o puse Koco, ceea ce l-a făcut pe Ko să zâmbească puțin. Brown și Bam au zâmbit și ei în secret. Când au terminat de mâncat, Koy s-a oferit să spele vasele el însuși.
- Nu ar trebui să faci asta, a spus mama lui Brown, deși îi era încă greu de acceptat, ea îl considera în continuare pe Koco un oaspete al casei și nu ar fi trebuit să-l lase să facă așa ceva.
- Lasă-mă să te ajut. Nu vreau să mă port ca un oaspete, a spus Koco, făcând-o pe mama lui Brown să pară puțin nedumerită.
- Dar de fapt ești un oaspete, cum poți spăla vasele? a răspuns mama lui Brown.
- Vreau ca mama să mă trateze ca pe un membru al familiei, a răspuns Koco, făcând-o pe mama lui Brown să se întoarcă imediat. Brown a rămas acolo, privind-o pe mama sa cu o expresie ezitantă.
- Mamă, a strigat Brown către mama sa, care stătea acolo amețită.
- O... bine, a răspuns mama lui Brown făcându-l pe Koco să zâmbească ușor și să înceapă imediat să strângă vasele de spălat, Brown venind să îl ajute. Bam s-a apropiat și a îmbrățișat-o pe mama de braț.
- De fapt, faptul că phi Brown se întâlnește cu phi Ko nu a schimbat absolut nimic, mamă. Phi Brown este încă fiul tău, fratele meu mai mare e la fel ca înainte. Tânăra i-a vorbit mamei sale cu o voce blândă. Mama Brown s-a întors să se uite la Koco și Brown, care îl ajuta la spălatul vaselor, cu o privire confuză.
- Îl voi duce pe Ko mai întâi, tată, mamă. Îl voi aduce din nou în vizită, a spus Brown zâmbind în timp ce părinții și sora lui mai mică îl conduceau la ușă.
- Condu cu prudență, a spus tatăl lui Brown zâmbind. Koco și-a ridicat mâinile în semn de salut către părinții iubitului său.
- Mă întorc mai întâi. Mulțumesc pentru cină, a spus Koco înainte ca Brown să-l conducă pe Koco la mașină ca să-l ducă la casa lui, pentru că Brown urma să stea peste noapte la Koco acasă.
- Fuuu... a suflat Koco aer pe gură în timp ce Brown ieșea cu mașina din casa lui. Brown s-a întors să se uite la iubitul lui și a zâmbit.
- Ce s-a întâmplat, Haha? a întrebat Brown.
- Mă simt ușurat. Of. Sunt foarte încordată, phi Brown, când sunt în fața mamei, a spus Koco.
- De ce ești încordat? Nu te văd deloc încordat. Te comporți normal, spuse Brown, așa cum era de așteptat își încuraja iubitul.
- Sunt normal, Phi? Unde? Când ajutm în bucătărie, eram nervos. Mi-era teamă că o să stric ceva și mama ta nu va fi fericită. Ai noroc că ai trecut prin asta, a răspuns Koco. Brown a zâmbit ușor înainte de a-i clătina ușor capul iubitului său cu o mână.
- Dar te descurci grozav azi. Crede-mă, nu va dura mult până când și mama te va iubi, a spus Brown din nou. Koco a oftat ușor.
- Să fie cum spui tu, a răspuns Koco.
- Ai o programare cu Pakin mâine, nu-i așa? a întrebat Koco, pentru că mâine era zi liberă. Brown i-a spus că avea o întâlnire cu un grup de prieteni pentru a merge să testeze condiția fizică a unor sportivi de liceu de la o școală din apropierea orașului Pathum Thani.
- Ăă, vrei să vii cu mine?întrebă Brown. Koco clătină din cap dintr-o parte în alta.
- Nu, mai bine rămân și-l ajut pe Tie. Hai să mergem, a răspuns Koco. Brown a dat din cap și nu a spus nimic până nu au ajuns la casa lui Koco, care era deja închisă. Cei doi s-au dus în camera lor să se odihnească.
Ziua următoare
Brown a plecat devreme dimineața pentru că trebuia să se întoarcă la apartament să ia ceva. Ko s-a trezit și a coborât să-și ajute părinții. Gap și Mail au coborât și ei să-i ajute. Când Brown a coborât din camera lui Ko, i-a întâlnit pe părinții lui. Când tatăl lui Ko s-a deschis și l-a acceptat, a vorbit cu Brown ca de obicei, totul era bine. Asta l-a făcut pe Koco să se simtă destul de bine.
- Hei, hei, hei, Ko!!” a strigat Gap către Koco, care stătea amețit la tejghea încasând bani, Koco a fost ușor uimit.
- Ce e în neregulă cu tine, Gap? De ce ești așa gălăgios? l-a certat Koco pe fratele său mai mic dar nu era serios.
- Te-am strigat deja de câteva ori. De ce te holbezi la mine? Calculează nota de plată pentru masa cinci, i-a spus Gap. Koco a calculat imediat nota de plată și i-a trimis-o fratelui său mai mic.
- Ce se întâmplă? Tatăl lui Koco, care venise în fața restaurantului pentru o pauză a întrebat curios.
- Nu știu, Tie. Phi Ko stă acolo gânditor de ceva vreme, a spus Gap înainte să meargă să ducă nota clientului. Tatăl lui Ko s-a întors imediat să se uite la el.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat tatăl lui Koco. Koco s-a uitat ezitant la fața tatălui său.
- Stai puțin, lasă-mă să te întreb ceva. Dacă n-ar fi problemele familiale ale lui Mail, ai fi putut accepta relația noastră? l-a întrebat Koco curios pe tatăl său. Tatăl său a făcut o pauză.
- Vă iubiți cu adevărat? a întrebat tatăl lui Koco.
- Da, a răspuns Koco serios. Acum era sigur că îl iubea cu adevărat pe Brown.
- Dacă voi doi vă iubiți cu adevărat, cred că mă veți putea face să vă accept într-o zi. În plus, dacă voi doi sunteți împreună și sunteți fericiți, crezi că eu voi putea să stau în cale fericiri voastre? a spus tatăl lui Koco, făcându-l pe Koco să se simtă mișcat când a auzit asta, dar fața lui încă citea semne de îngrijorare.
- De ce întrebi despre asta? a întrebat tatăl lui Koco curios. Deja se împăcase cu ce se întâmplase între Ko și Brown, dar fiul său părea să aibă încă alte probleme.
- Ei bine... Koco ezită, întrebându-se dacă să-i spună tatălui său sau nu. Dar, cum tatăl său nu fusese capabil să accepte asta înainte, Koco se hotărî să-i spună, sperând să primească vreun sfat de la el.
- Păi... mama lui phi Brown e ca Tie în sensul că nu poate accepta, dar nu m-a oprit și nici nu ne-a spus să ne despărțim. Nu știu ce să fac pentru a o face să accepte problema dintre noi doi, i-a spus Ko tatălui său. Tatăl său a tăcut imediat auzind asta.
- De ce n-ai spus niciodată că familia lui Brown nu poate accepta asta? a întrebat tatăl său pe un ton serios.
- Cum ar trebui să-i spun lui Tie? Nici măcar tata nu a putut accepta la început. Dar doar mama lui phi Brown, Tie, a fost cea care nu a putut accepta. Tatăl și sora lui phi Brown au acceptat deja relația dintre mine și Phi, a spus Koco din nou. Tatăl său a stat acolo gândindu-se înainte de a se întoarce în fața restaurantului pentru a-i spune ceva mamei lui Koco. Koco s-a uitat la părinții săi, nedumerit, dar nu i-a întrebat și nici nu s-a apropiat de ei. A continuat să stea și să strângă bani la tejghea. După un timp, tatăl lui Koco s-a întors cu o pungă mare cu cutii cu mâncare.
Poc...
Tatăl lui Koco s-a dus la tejghea. Koco s-a uitat la el nedumerit.
- Ce s-a întâmplat, Tie? a întrebat Koco surprins.
- E mâncarea din restaurantul nostru. Du-te și dă-le-o părinților lui Brown chiar acum. Spune-le că Tie le-o trimite. Dacă le place, pot veni să mănânci la restaurantul nostru când vor, a spus tatăl lui Ko cu o expresie calmă.
- Atunci de ce trebuie să le-o dai? a întrebat Ko din nou.
- Of copilul ăsta, ia mancarea asta și încearcă să câștigi puncte cu mama lui Brown. Avantajul familiei noastre este că gătim astfel de mâncăruri. Dacă le mănâncă, îți garantez că se va înmuia față de tine. Du-i-le și încearcă să-i faci pe plac des, așa cum a ajutat-o și Brown la restaurant a spus tatăl lui Koco, făcându-l pe Koco să se uite șocat la tatăl său. Nu credea că tatăl lui va veni să-l ajute să-i facă pe plac mamei lui Brown.
- Să plec acum, tată? a întrebat Ko din nou. Tatăl său a dat din cap.
- E aproape ora prânzului. Du-te nu-ți face griji pentru treaba din restaurant. Sunt o mulțime de oameni care ajută, a subliniat tatăl lui Koco. Koco a cărat punga cu cutii cu mâncare la motocicletă. Își amintea bine drumul spre casa lui Brown. De data aceasta, Koco se simțea mai entuziasmat decât înainte pentru că trebuia să meargă singur la casa lui Brown. Koco își puse casca și merge cu motocicleta până la casa părinților lui Brown. Când ajuns, suna la soneria din fata porții. Menajera a alergat afară să se uite, nedumerită, dar când a văzut că era Koco, a zâmbit.
- Sunteți, khun Ko. Ce faceți aici? a întrebat servitoarea.
- Am venit să-i văd pe... tata și mama. Sunt acasă? a întrebat Koco. Servitoarea i-a deschis repede poarta.
- E înăuntru. Intră prima dată, l-a invitat servitoarea. Ko a împins motocicleta să o parcheze în garaj și a intrat ținând în mână punga cu cutii cu mâncare.
- O, Ko, cum ai ajuns aici? Stai jos. Ai venit cu Brown? a întrebat tatăl lui Brown când l-a văzut pe Koco intrând singur. Mama lui Brown a tăcut o clipă. Koco și-a ridicat imediat mâinile în semn de salut.
- Bună, am venit singur, a răspuns Koco înainte de a se așeza pe o altă canapea, în timp ce arunca o privire în secret spre expresia mamei lui Brown. Koco s-a simțit ușurat că mama lui Brown nu s-a încruntat și nici nu a părut nemulțumită când l-a văzut.
- Cu ce ai venit? Tatăl lui Brown era singurul care punea întrebări ca de obicei
- Am venit cu motocicleta. Tata m-a rugat să aduc niște mâncare de la restaurant ca mama și tata să o guste, așa că m-am grăbit să ajung la timp pentru prânz, a răspuns Koco. Mama lui Brown s-a oprit o clipă și s-a încruntat ușor când a auzit că Koco venise cu motocicleta.
- De la tatăl tău? a întrebat tatăl lui Brown uimit.
- Da, a răspuns Koco înainte de a pune punga cu mâncarea pe masă. Tatăl lui Brown s-a apropiat să o deschidă.
- Hei, toate acestea sunt lucruri bune. Și este și desertul tău preferat, cuib de pasăre, i-a spus tatăl lui Brown soției sale. Mama lui Brown a ridicat și ea ușor privirea.
- Vrei să mănânci acum? Mă duc să te ajut să-l pui într-un bol. Mai întâi voi pune cuibul de pasăre în frigider. După ce a terminat de vorbit, Koco a luat repede punga pe care o adusese și s-a dus direct la bucătărie. Koco și-a spus că trebuie să aibă încredere în sine. Nu avea să renunțe ușor. Avea să o facă pe mama lui Brown să se înmoaie. Koco a intrat în bucătărie și a pus imediat mâncarea într-un bol, bucătarul ajutându-l să găsească farfurii și boluri. Părinții lui Brown au intrat și ei să arunce o privire.
- Bam nu e aici? a întrebat Koco, căutându-și sora.
- Are un curs de meditații. Probabil că se va întoarce târziu, a răspuns tatăl lui Brown. Koco nu a mai întrebat nimic. Koco pregătise deja mâncarea pentru părinții iubitului său.
- E mult. Te rog să-i mulțumești tatălui tău din partea mea, a spus tatăl lui Brown zâmbind.
- Da, tata și mama pot mânca acum. Mă întorc curând, a spus Koco, făcând un gest să plece.
- Dar de ce nu mănânci cu noi? a întrebat mama lui Brown, făcându-l pe Koco să se oprească și inima să-i bată cu putere.
- Ce? a întrebat Koco înapoi, nedumerit.
- Ai adus atâta mâncare. De ce nu te așezi și mănânci împreună cu noi? a spus mama lui Brown, lăsându-l pe Koco uluit. Tatăl lui Brown a zâmbit ușor. Koco a trebuit să ia rapid o decizie pentru a-i da un răspuns mamei iubitului său.
- Atunci voi rămâne, a răspuns Koco, pentru că era o bucurie că mama lui Brown îl invitase chiar ea. Așa că părinții iubitului lui Koco s-au așezat la masă să mănânce cu el.
Tring... Tring...
Chiar când era pe punctul de a începe să mănânce, a sunat telefonul mobil lui Koco. Koco a tresărit puțin și i-a părut rău pentru părinții lui Brown. Și-a scos telefonul mobil și a văzut că era numărul lui Brown
- Vă rog să-mi permiteți să răspund la telefon o clipă, le-a spus Koco părinților iubitului său înainte de a ieși să răspundă la telefon în fața sălii de mese.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Koco când a răspuns la apel.
(„Ai luat prânzul?”) a întrebat Brown.
- Sunt pe cale să mănânc, a răspuns Koco cu voce joasă.
- Cu părinții tăi, spuse Koco din nou, făcându-l pe Brown să tacă o clipă.
(„Ce ai spus?”) a întrebat din nou Brown, în caz că înțelesese greșit.
- Ți-am spus că o să iau prânzul cu părinții tăi, a repetat Koco. Și-a zis că însuși Brown trebuie să fi fost destul de surprins.
(„Stai puțin, unde ești?”) a întrebat Brown ca să fie sigur.
- Sunt la casa părinților tăi, a răspuns Koco.
(„De ce te-ai dus la casa părinților mei?”) a întrebat Brown, încă uluit. Ko a oftat adânc.
- Ei bine, am venit să fac puncte cu mama ta. Asta e tot deocamdată. Părinții tăi așteaptă să mănânce. După ce a terminat de vorbit, Ko i-a închis imediat lui Brown, nevrând să-i facă pe părinții iubitului său să aștepte prea mult. Apoi, Koco s-a întors în sufragerie.
- Îmi pare rău, a spus Koco. După ce s-a așezat, au început să mănânce împreună.
- Nu ți se pare gustul familiar? Mama lui Brown s-a întors către soțul ei.
- Hmm, e ca restaurantul la care mergem des prin Yaowarat, a spus tatăl lui Brown.
- Ăă, acea este a doua filială a restaurantului familiei lui Ko? Întrebă tatăl lui Brown. Koco a dat din cap zâmbind.
- Ăla e restaurantul fratelui meu. A deschis o a doua sucursală, iar prima este la mine acasă. Am primit rețeta asta de la bunicul meu, a spus Koco zâmbind. Mama lui Brown a ridicat ușor o sprânceană.
- Acolo mergem de obicei să mâncăm. Nu credeam că e restaurantul fratelui tău, a spus mama lui Brown.
- Îl mai ajutam la restaurant înainte, dar nu des. De obicei, merg cu motocicleta ca să livrez mâncare. Când vorbește despre propria familie sau despre restaurantul familiei, Koco nu se simțea deloc stânjenit sau tensionat.
- Mergi cu motocicleta? E atât de periculos. Mama chiar nu vrea să mergi cu ea, a spus mama lui Brown. Koco era fericit că mama iubitului său arăta atâta îngrijorare, dar nu arăta niciun entuziasm pentru că nu voia să o facă pe mama lui Brown să se simtă stânjenită sau jenată. Așa că Ko a trebuit să păstreze o expresie normală.
- Sunt obișnuită să merg cu motocicleta la universitate. E atât de convenabil, a spus Koco. Mama lui Brown s-a încruntat ușor.
- Atunci de ce nu s-a dus Brown să te ia? a întrebat din nou mama lui Brown. Tatăl lui Brown a stat pur și simplu acolo zâmbind în liniște, nevrând să obiecteze, lăsându-l pe Koco să vorbească cu soția sa.
- Uneori mă ia. Alteori mă duc eu. Nu vreau să-l deranjez prea mult pe phi Braw, pentru că uneori orele noastre nu se potrivesc, a răspuns Koco. Mama lui Brown s-a plâns puțin că mergea cu motocicleta, dar această plângere l-a făcut pe Koco să se simtă bine, pentru că l-a făcut să înțeleagă că mama lui Brown începea să se înmoaie puțin câte puțin față de el. După ce a terminat felul principal, Koco a pregătit imediat desertul pentru părinții iubitului său.
- Mamă și tată, hai să mâncați. Am pus deja niște mâncare deoparte pentru Bam. Va trebui să merg înapoi să-l ajută pe tata la restaurant, a spus Koco.
- Condu cu prudență, a spus mama lui Brown. Koco a zâmbit în semn de răspuns înainte de a ridica mâinile în semn de respect față de părinții iubitului său și a cerut imediat să plece. Koco s-a întors cu motocicleta la restaurant, cu inima plină de bucurie. Azi fusese deja foarte bine pentru că mama lui Brown a fost de acord să vorbească cu el, ceea ce i-a dat lui Koco puțin mai multă încredere că o va face cu ușurință pe mama iubitului său să se simtă mai bine față de el. După ce Koco a ajuns cu motocicleta acasă a coborât imediat și l-a îmbrățișat pe tatăl său.
- Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat tatăl lui Koco, nedumerit. Mama, Gap și Mail s-au uitat și el surprinși.
- Hei, mama lui phi Brown a fost dispusă să vorbească cu mine acum, a spus Koco zâmbind. Și tatăl său a râs.
- O am pus niște medicamente în mâncare, a spus tatăl lui Koco, făcându-l pe Koco să pară șocat.
- Haha, glumesc. E dispusă să vorbească cu tine parțial datorită sincerității tale. De data asta, încearcă să-i faci pe plac mai des, ca să se înmoaie, a spus tatăl lui Ko cu un zâmbet. Ko s-a uitat la tatăl său, fără să se aștepte ca cineva care nu putea accepta dragostea unui alt bărbat, precum tatăl său, să fie cel care să-l sprijine acum în încercarea sa de a cuceri inima mamei lui Brown.
- Mulțumesc, tată, a răspuns Koco zâmbind și a continuat să ajute in restaurant.
Seara, Brown a venit în vizită, așa că Ko l-a adus pe Brown sus să vorbească în camera lui.
- Spune-mi, ce s-a întâmplat? întrebă Brown curios. Ko zâmbi larg înainte de a-i povesti despre cum tatăl său îl pusese să le aducă mâncare părinților lui și apoi i-a spus despre ce vorbise mama lui Brown cu el. Brown zâmbi larg satisfăcut înainte de a-l îmbrățișa pe Koco și a-l săruta pe ambii obraji, alternând, cu sărutări mari, până când Koco fu nevoit să ridice mâna pentru a-i împinge fața iubitului său.
- Nu fi așa subtil, i-a răspuns Koco, uitându-se urât la Brown. Brown a chicotit ușor.
- Mă bucur. Credeam că ai renunțat la mama. Auzind asta mă simt mult mai liniștit. Nu te vei da înapoi, a spus Brown pe un ton serios. Privirea din ochii lui l-a făcut pe Koco să înțeleagă că și Brown era îngrijorat pentru el. Așa că Ko și-a îmbrățișat iubitul.
- Îmi pare rău, phi Brown. Dacă te-am făcut să te îngrijorezi, nu voi ceda ușor. O voi face pe mama ta să mă accepte. Stai să vezi, a spus Koco zâmbind. Brown i-a mângâiat capul iubitului său fericit.
- Am încredere în tine. Cred că poți reuși, i-a spus Brown încurajator lui Koco.
- Ți-am spus, nu-i așa? Putem trece peste asta împreună, a spus Brown zâmbind.
- Acum înțeleg ce a spus Joe, phi Brown. A spus că, din moment ce a ales să meargă pe acest drum de a fi alături de un bărbat, a trebuit să facă tot posibilul să treacă prin asta, indiferent de obstacolele pe care le-a înfruntat, a spus Koco, pentru că își amintea conversația pe care a avut-o cu Joe când a fost pedepsit să stea în apă.
- Niciodată nu am crezut că voi ajunge să mă întâlnesc cu un tip. Niciodată nu am crezut că voi accepta pe cineva ca tine în inima mea, a spus Ko, simțindu-se puțin timid. Dar voia să-l liniștească pe Brown. Brown a zâmbit slab.
- Înainte să-mi dau seama, m-am tot gândit: Nu știu cum am ajuns să fiu interesat de un copil obraznic ca tine dar te iubesc atât de mult, a spus Brown zâmbind. Ko a râs încet înainte să se retragă ca să-și privească iubitul.
- Dacă nu te-ai fi hotărât să vii și să te încurci cu mine, am fi fost doar senior și junior, a spus Koco în timp ce se gândea la trecut.
- Dacă aș fi știut că vom ajunge să fim împreună, m-aș fi încurcat cu tine de mult, a răspuns Brown, amuzat și el. Koco s-a uitat serios la Brow și i-a mulțumit. Cei doi s-au privit unul pe altul o vreme. Brow a făcut o mișcare să se aplece și să-l sărute pe Koco.
Cioc... Cioc
Sunetul unei bătăi în ușă i-a făcut pe Brown și Koco să se oprească o clipă.
- Hei Ko, phi Brown, vino să ne ajuți! Restaurantul e plin de clienți, a strigat Gap, făcându-l pe Brown să ofteze adânc.
- Gap ăsta e un adevărat diavol, a spus Brown în glumă. Koco a râs încet.
- Hai să coborâm mai întâi și să ne ajutăm unul pe altul, Phi, a spus Koco pe un ton îmbietor. Brown l-a sărutat din nou pe Koco pe obraz și i-a șoptit ceva încet la ureche.
- În seara asta...
Fața lui Ko s-a înroșit de căldură înainte să se uite din nou la iubitul sauău.
- Hm, bine, în seara asta.
Capitolul Special 1
- P’Brown, hai să mergem să mâncăm la Yayoi. Îi strigă Koco iubitului care se uita la televizor în camera de zi a apartamentului, după ce Koco tocmai terminase de făcut duș și de schimbat hainele. Aseară a dormit cu Brown și s-a trezit puțin târziu.
- Te-ai trezit înfometat, și-a tachinat Brawn iubitul.
- O să vi cu mine? Dacă nu, mă duc singur. Îl amenință Koco înapoi, Brown arătă cu degetul spre el.
- Du-te și ia cheile mașinii din cameră. Și portofelul meu, a ordonat Brown, iar Koco a acceptat cu bunăvoință să meargă și să le ia. După ce ia adus lucrurile lui Brown cei doi au ieșit din cameră s-au dus la mașină pentru a merge direct la mall-ul care nu era prea departe de apartamentul lui. Brown a intrat în restaurantul Yayoi unde Koco voia să mănânce.
- Te-ai săturat de mâncarea chinezească de acasă? Deci vrei să mănânci niște mâncare japoneză? A tachinat din nou Brown.
- Nu mă plictisesc, vreau doar să mănânc altceva. Nu pot? A răspuns Koco. Cei doi s-au așezat fiecare pe o parte a mesei pentru a fi mai confortabil. Angajatul a venit să ia comanda și cei doi au comandat mâncarea pe care doreau să o mănânce.
- Hai să mergem azi să-ți vedem mama, a invitat Koco, pentru că după ce Koco s-a dus să mănânce prânzul la Brown acasă în acea zi. Koco a tot mers sa-i vadă pe părinții lui Brown, când era liberi. Și mama lui Brown părea să se fi înmuiat oarecum. A început să vorbească și să pună întrebări din când în când. Brown a zâmbit ușor.
- Nu mai ești la fel de încordat că atunci când ai cunoscut-o pe mama mea? A întrebat Brown, amuzat, când se gândea la ziua în care la dus prima dată acasă și apoi Koco evită întotdeauna să-i vadă mama.
- M-am obișnuit cu asta, răspunse Koco scurt. În timp ce luă telefonului și se juca pentru a petrece timpul.
- Atunci când terminăm de mâncat, hai să mergem să cumpărăm niște fructe pentru a le oferi mamei. A invitat Brown, Koco a dat din cap că aprobare.
- Phi Brown, strigă o voce către Brown. Acest lucru l-a făcut pe Brown să se întoarcă și să privească, pentru că persoana care îl strigase venea din spatele lui Brown. Koco și-a ridicat privirea și a văzut un tânăr, probabil în jurul vârstei de liceu. Avea o siluetă zveltă, o față albă cu gropițe, care a intrat căutând o masa.
- Într-adevăr ești phi Brown, spuse tânărul fericit. Asta l-a făcut pe Koco să se simtă puțin enervat, deși tocmai se întâlniseră față în față.
- Oh, ce faci pe aici? Îl salută Brown. Tânărul ridică imediat mâna pentru a-l saluta pe Brown.
- Mergeam la antrenamentul de înot cu prietenii mei, așa că am trecut mai întâi să iau ceva de mâncare. Nu mă așteptam să-l întâlnesc pe phi Brown aici, a spus tânărul care l-a strigat pe Brown. Brown dădu ușor din cap.
- Deci, cum a fost? Ai făcut ce te-au învățat seniori? a întrebat Brown într-un mod practic.
- Am făcut. P’Brown a venit să predea. Deci când va veni P’Brown la școala mea din nou? A întrebat din nou tânărul. Koco se uită la ochii tânărului și simți că tânărul este destul de interesat de Brown. Dar Koco nu vrea să aibă nicio părtinire.
- Încă nu știu dacă voi putea să merg din nou. Depinde de proiect și de profesor. A răspuns Brown pe un ton serios.
- Dar vreau ca P’Brown să vină mai des, spuse tânărul cu o voce rugătoare, dar Brown nu avu timp să spună altceva. Personalul a adus mâncare pentru a o servi.
- Atunci mă voi duce mai întâi la masă, a spus tânărul zâmbind. Brown dădu din cap. Apoi tânărul a plecat. Brown se întoarse apoi spre Koco. Care era pe cale să înceapă să-și mănânce propria mâncare
- Copilul acela este la școala la care am fost să le testam abilitățile fizice, a spus Brown. Koco a dat din cap, având un sentiment ciudat de tulburare în inima lui.
- Cum îl cheamă? A întrebat Koco pe un ton normal. Brown s-a oprit un pic.
- Oh, cum îl cheamă ? Îmi amintesc chipul lui, dar nu-mi amintesc numele, a spus Brown, vorbind sincer pentru că nu putea să spună cu adevărat numele băiatului. Asta îl făcu pe Koco să scoată un râs blând.
- Eşti nebun? Dacă acel copil ar știi că nu-ți amintești numele lui cu siguranță ar fi dezamăgit, a spus Koco pe un ton amuzat.
- De ce să fie supărat? A întrebat Brown. Koco a ridicat ușor din umeri și a stat să-și mănânce mâncarea fără să spună altceva. Când a terminat de mâncat, Brown s-a dus să plătească cu Koco.
- Phi Brown, te întorci? A salutat vocea unui tânăr care stătea la o masă nu departe de casierie. Brown se întoarse să se uite înainte de a da din cap cu un zâmbet. Când a terminat de plătit, a ieșit din restaurant cu brațele în jurul lui Koco pentru a merge să cumpere niște fructe pentru a le oferi mamei lui.
- Mamă, tata, P’Brown și P’Ko sunt aici, le-a spus Bam părinților săi care stăteau în grădina de lângă casă. Când a trecut, a văzut mașina lui Brown venind să parcheze în garaj.
- Spune-le să vină aici, a spus tatăl lui Brown. Așa că Bam s-a întors să-și ia fratele.
- Unde sunt mama și tata? A întrebat-o Brown pe sora lui.
- La foișorul de lângă casă. Tata mi-a spus să mergeți acolo. A răspuns tânăra. Koco i-a întins lui Bam o cutie cu prăjituri.
- Le-am cumpărat pentru tine, a spus Koco. Bam a acceptat-o și a deschis-o să se uite înainte de a se încrunta.
- Mâncând prăjituri o să mă îngraș, s-a plâns Bam.
- Atunci dă-o înapoi. Koco s-a prefăcut că ia înapoi cutia de tort. Dar tânăra s-a eschivat.
- Nu am spus că nu voi mânca. După ce mi-ai dat-o cum o poți lua înapoi? A spus tânăra, Brown a zâmbit ușor. Koco și Bam încă se ceartă și se tachinează unul pe celălalt ca niște copii, dar nu mai este nici un resentimente unul față de celălalt. Uneori, Brown crede că Bam este mai atașat de Koco decât este de el. Orice cumpără, se gândește mereu la sora lui și la părinții lui. O parte din el crede că și Koco vrea să aibă o soră mai mică pentru că frații lui Koco sunt toți bărbați.
- Părinți, Buna ziua. Koco a ridicat mâna pentru a-i saluta pe părinții iubitului său. Când au ajuns la pavilionul de lângă casa în care stăteau.
- Stai jos, unde a-ți fost? A salutat tatăl lui Brown.
- Să mâncăm ceva apoi Koco a vrut să venim acasă. Așa că am cumpărat niște fructe și gustări pentru, tata și mama, a răspuns Brown. Koco a pus pe masă punga cu lucrurile cumpărate. Tatăl lui Brown a luat punga și s-a uitat la ea înainte de a zâmbi.
- Majoritatea dintre ele sunt preferatele mamei, a tachinat tatăl lui Brown, făcându-l pe Koco să zâmbească puțin timid.
- Koco este cel care alege, răspunse Brown, pentru că Koco chiar alege totul, iar Koco își amintește mai mult ce îi place mamei lui Brown. Prin urmare, a ales să o mulțumească în mod special pe mama lui.
- Mulțumesc foarte mult, a spus mama lui Brown, zâmbind. Acest lucru îl face pe Koco să zâmbească.
- O să stați să luăm cina împreună astăzi? A întrebat Bam, Brown s-a întors să se uite la Koco.
- Te grăbești să mergi undeva? Vrei să te întorci și să ajuți la restaurant? A întrebat Brown. Koco se uită la el.
- Ți-am spus deja. Tata mi-a spus să mă odihnesc. În plus, a angajat deja mai mulți oameni să lucreze. Spuse Koco pentru că uneori Koco și Gap au proiecte școlare și nu pot să ajute la restaurant, așa că tatăl său a angajat mai mulți oameni.
- Atunci îi voi cere bucătarului să facă mai multă mâncare. A spus mama lui Brown zâmbind înainte de a se ridica și de a intra în casă. Cât despre Bam, a urmat-o luând pungă de fructe și gustări.
- Dacă tot ați venit doi, hai să mă ajutați să plantez niște plante. A spus tatăl lui Brown care cumpărase niște puieți de flori.
- Nu ar fi trebuit să mă inviți aici, a spus Brawn tachinator. Koco a zâmbit amuzat înainte ca amândoi să îl ajute pe tatăl lui Brown să planteze florile.
Tring....Tring...
Telefonul mobil al lui Brown a sunat în timp ce îl ajuta pe tatăl său să pună plantele cu flori în pământ, el și-a pus telefonul pe masa din pavilion.
- Koco, du-te și răspunde la telefon, i-a spus Brown iubitului său care aducea saci de pământ.
- Mâinile mele sunt murdare, nu vezi asta? A răspuns Koco.
- Atunci du-te mai întâi să te speli pe mâini și dă-mi-l, a spus Brown din nou. Koco bombăni înainte să se duca să se spele pe mâini și să ia la telefonul lui Brown care încă suna. Numărul nu avea înregistrat numele apelantului. Koco s-a încruntat ușor.
- Cine o fi P’Brown? Nu îl ai înregistrat în telefon, spuse Koco.
- Răspunde. Brown i-a cerut lui Koco să răspundă la telefon. Koco a răspuns în numele iubitului său.
- Bună, a spus Koco.
(„Phi Brown, nu? Eu sunt Art.”) Se auzi o voce de tânăr. Făcându-l pe Koco să-și încrunte sprâncenele pentru că nu cunoscuse niciodată pe cineva numit Art.
- Îmi pare rău, nu sunt P’Brown, răspunse Koco, făcându-l pe celălalt să tacă puțin.
(„Pot să vorbesc cu P’Brown, te rog?”) a vorbit Art. Koco s-a îndreptat apoi spre Brown și i-a întins telefonul. Brown ridică privirea și ridică ușor sprâncenele.
- Cine e? A întrebat Brown.
- Nu știu, vorbește cu el, spuse Koco încet.
- Pornește difuzorul, spuse Brown din nou. Koco a apăsat apoi pe difuzor pentru a porni sunetul.
- Da, a spus Brown celuilalt.
(„Phi Brown, sunt este Art) Se auzi vocea unui tânăr. Koco stătea în picioare, ținând telefonul mobil, iar sprâncenele lui Brown se încruntă.
- Art? Care Art? A întrebat Brown înapoi. Ceea ce probabil a făcut ca cealaltă parte să fie destul de șocată.
(„Phi Brown, nu glumi. Tocmai ne-am întâlnit astăzi.”) Vocea răgușită a tânărului a răsunat, făcându-l imediat pe Brown și pe Koco să conștientizeze cine era persoana care a sunat. Era băiatul pe care l-au întâlnit la restaurantul Yayoi? Brown și-a ridicat capul să se uite ușor la Koco.
- De unde ai numărul meu? A întrebat Brown. Pentru ai confirma lui Koco că nu el a fost cel care ia dat numărul de telefon al tânărului.
(„Păi... l-am cerut de la profesor. Phi Brown probabil că nu se va supăra pe mine, nu?”) Întrebă tânărul încet.
- Dacă ți-ar fi fost teamă să nu mă enervez, nu le-ai fi gândit să întrebi, interveni Koco, cu o voce enervată.
- Art, e ceva în neregulă? De m-ai sunat. Sunt ocupat acum nu pot să vorbesc cu tine. A întrebat Brown, revenind la tonul său normal.
(„Pai... voiam să întreb despre subiectele care vor fi folosite la examenul de admitere la Facultatea de Științe Sportive?”) a răspuns tânărul. Dar Koco nu credea că tânărul avea de gând să vorbească chiar despre asta. Probabil că doar caut o scuză. Când se gândi la asta, acest lucru l-a făcut pe Koco să se oprească puțin când a simțit că este gelos pe Brown.
- Hai să vorbim mai târziu, a intervenit Brown, simțind că Koco nu era mulțumit.
(„Uh, da, bine.”) Art a răspuns înainte de a întrerupe apelul. Koco a mers să pună telefonul pe masă. Brown se ridică și îl urmă pe Koco îndeaproape.
- Nu-i nimic. Nu i-am dat numărul meu, a spus Brown imediat.
- Am auzit asta, a răspuns Koco.
- Dacă ai auzit asta, atunci de ce te comporți așa. Ești gelos pe mine? A întrebat Brown tachinându-și iubitul.
- Ai făcut ceva care să mă facă gelos? Koco a întrebat înapoi.
- Dacă nu faci nimic rău. Nu sunt gelos deloc, a spus Koco. Chiar dacă în inima lui simți o oarecare gelozie dar nu voia ca Brown să creadă că este prost. Dacă trebuie să se certe din cauza asta. Sincer, lui Brown nu-i păsa prea mult de puștiul pe nume Arth.
- Deci? Știi, ar fi bine dacă aș mai vorbi puțin cu Art. Vreau să văd cum ești când devin gelos. A tachinat Brown, din nou.
- Ești enervat, a spus Koco și apoi s-a dus să-l ajute pe tatăl lui Brown să planteze flori. Brown a râs încet. Când a terminat să-l ajutat pe tatăl lui Brown. Koco a mers apoi să o ajute pe mama lui Brown în bucătărie să câștige puncte cu mama iubitului său. Apoi s-au așezat să ia cina împreună.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Brown a sunat din nou în timp ce sta și mănâncă. Asta îi face pe toți să se întoarcă și să se uite cu ochii mari, dar nu au întrebat nimic. Brown îl ridică și se uită la el. Am văzut că era numărul lui Art. Chiar dacă numele nu a fost înregistrat Dar Brown își putea aminti.
- Bam, te rog răspunde la acest apel pentru mine. Brown i-a întins imediat telefonul lui Bam. Koco se uită la Brown suspicios pentru că nu știa cine îl suna.
- De ce mă lași să răspund eu? A întrebat fata curioasă în timp ce se uita la fețele lui Koco și Brown.
- Hai, răspunde, zi că sunt ocupat, a spus din nou Brown, așa că tânăra i-a luat telefonul și a apăsat să răspundă. Dar a ieșit să vorbească în fața sufrageriei. Bam a continuat să vorbească înainte de a reveni. Apoi îi dă telefonul mobil lui Brown.
- P’Brown, ai o aventură? A întrebat Bam, făcându-i pe părinții lui Brown să se întoarcă imediat să se uite la fața fiului lor. Koco însuși s-a întors să se uite la Brown.
- La naiba, nu am nicio aventură. Nu vorbi prostii. Spuse în grabă Brown.
- Chiar acum persoana care a sunat m-a întrebat cine sunt și ce treabă am cu tine de răspund la telefonul tău. Când eu i-am spus că sunt sora ta mai mica, a tăcut, a explicat Bam, Koco încă se uita la fața lui Brown.
- Probabil că a întrebat doar pentru că era curios. Brown a ridicat din umeri nonșalant.
- Ești sigur, Phi? A spus că îl cheamă Art. Este juniorul tău? a spus Bam, făcându-l pe Koco să se oprească puțin când știu cine a sunat.
- Hai să vorbim mai târziu, să mâncăm mai întâi, a spus mama lui Brown, așa că Bam nu a mai întrebat nimic. Koco doar a stat și a mâncat în liniște. Dar ambele sprâncene i se încruntară.
- Ce s-a întâmplat? A întrebat Brown în timp ce Koco era pe cale să spele vasele pentru mama lui. Cu Brown plimbându-se în jurul lui.
- Ce este? A întrebat Koco înapoi pe un ton normal.
- Ai fost tăcut de când ai mâncat. Dacă nu ești mulțumit, spune-o. E normal să mă întrebi despre tot, nu-i așa? A întrebat Brown.
- De ce te-aș întreba din moment ce nici tu nu știi răspunsul încă, spuse Koco. Brown făcu o față confuză, așa că Koco oftă încet.
- Doar mă întrebam despre copilul pe nume Art. De ce te-a sunat? Și ce vrea copilul ăla de la tine? Dacă te întreb îmi poți răspunde? Din moment ce nici tu nu știi, a spus Koco ceea ce a crezut. Chiar dacă se simțea gelos pe Brown. Dar nu este atât de prost ca să nu înțeleagă că lui Brown nu-i păsa deloc de tânăr.
- Nu ești supărat pe mine, nu-i așa? A întrebat Brown mai departe, doar pentru a fi sigur. Koco se întoarse să se uite la Brown cu ochii încețoșați.
- Ai făcut ceva greșit ca să mă enervez? Dacă nu ai făcut, atunci nu sunt supărat pe tine, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească. Înainte de a pune mâna pe capul lui Koco apoi l-a ținut de mână și l-a spălat pe mâini.
- Ce faci? l-a întrebat Koco pe iubitul său surprins pentru că încă nu terminase de spălat vasele. Brown l-a adus pe Koco să stea pe scaun. Apoi și-a scos propriul telefon mobil și l-a pus pe masă. Koco se uită la el cu confuzie.
- Dacă vrei un răspuns Voi găsi răspunsul pentru tine, a spus Brown.
- Cum? A întrebat Koco, așa că Brown a format ultimul număr care l-a sunat și care era numărul băiatului pe nume Art. Koco a tăcut imediat. Brown a pornit difuzorul ca să audă și Koco. În bucătărie chiar acum, erau doar Koco și Brown. Apelul în așteptare a sunat și nu a durat mult până când cineva a răspuns la telefon.
(„Phi Brown, ești liber acum?”) Se auzi o voce clară a unui tânăr. Făcându-l pe Koco să se simtă inconfortabil.
- Da... Art, vreau să te întreb ceva, începu imediat Braun.
(„Ce vrei să mă întrebi?”) a întrebat tânărul înapoi.
- De ce m-ai sunat? Am văzut că ai sunat deja de două ori. A întrebat Brown în timp ce se uita la Koco care a stat și a ascultat în liniște.
(„Ei bine... vreau doar să vorbesc cu P’Brown... Te deranjez?”) La întrebat Art cu îndrăzneală.
- Nu mă deranjezi deloc. Dacă Art într-adevăr sună să vorbească despre studii sau vrei să vorbești despre altceva, a răspuns Brown. Koco l-a lăsat pe Brown să vorbească cu tânărul pentru o vreme fără nici un protest.
(„Dacă vorbesc despre altceva, asta înseamnă că te deranjez?”) a întrebat Art. Brown a oftat încet.
-Nu e ca și cum mă deranjezi. Hei, Art o să te întreb direct, nu știu dacă mă înșel sau nu. Art ei vreun sentiment pentru mine? Dacă greșesc îmi pare rău. A întrebat Brown direct, încercând să clarifice lucrurile. Tânărul a tăcut puțin.
(„Îmi place de P’Brown... Mi-ai plăcut de prima dată când ai venit la școala mea, așa că am vrut să te cunosc mai mult.”) a mărturisit tânărul sincer. Koco și-a încruntat puțin, dar nu a spus nimic. Brown a luat mâna lui Koco și i-a frecat ușor dosul mâinii.
- Mulțumesc foarte mult pentru sentimentele tale Art. Dar am deja un iubit, a spus Brown direct că tânărul să știe asta.
(„Oh... phi Brown are o iubită? E fata care mi-a răspuns la telefon?”) A întrebat Art cu vocea joasă.
- Nu, acea persoană este sora mea mai mică. Pe iubitul meu l-ai cunoscut deja, a răspuns Brown. Iar tânărul părea destul de confuz.
(„L-am mai văzut vreodată? Unde?”) A întrebat Art curios.
- La Yayoi astăzi, a răspuns Brown, făcându-l pe celălalt să tacă imediat.
(„Este tipul care a fost cu tine?”) a întrebat Art, cu vocea tremurând ușor.
- Da, este acea persoană, a răspuns din nou Brown. Koco stătea și își strânse buzele, așteptând să vadă ce va mai spune Art.
(„Phi Brown, glumești?”) Tânărul s-a comportat de parcă nu l-ar fi crezut.
- Ah, dacă aveam de gând să mint aș fi spus că sora mea mai mică e iubita mea așa poate ai fi crezut că mă întâlnesc doar cu femei. Dar eu sunt într-o relație cu un bărbat. De aceea am avut curajul să-i spun lui Art adevărul. A răspuns Brown pe un ton serios. Tânărul a tăcut imediat.
(„Îmi pare rău. Asta l-a făcut pe P’Brown să se simtă inconfortabil. Am de gând să renunț. Îmi pare foarte rău.”) A spus tânărul simțindu-se vinovat. Asta îl face pe Brown să se simtă mai confortabil pentru că tânărul pare să fi înțeles.
- Este în regulă, atunci voi închide. Dacă vrei să întrebi ceva de studii poți să mă întrebi, nu mă deranjează, dar dacă mă suni doar pentru a discuta, cred că iubitului meu nu o să-i placă prea mult. A spus direct Brown. Tânărul a acceptat răspunsul înainte de a închide telefonul.
- Oh, n-ai spus nimic încă. Brown se întoarse să vorbească cu Koco când Art închisese deja.
- De ce vrei să vorbesc? Tu ești cel care trebuie să vorbească, corect? Daca spuneam ceva copilul la s-ar fi simțit și mai prost. În plus, pare că a înțeles ușor lucrurile. Dacă copilul ăla nu înțelegea atunci aș fi vorbit. Nu trebuie să-ți faci griji, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească de satisfacție. Înainte de a legăna capul lui Koco care a zâmbit. Acum este simțea mai confortabil si frustrarea inițială este a dispărut.
- Atunci du-te și termină de spălat vasele. Ne vom întoarce să ne odihnim, a spus Brown înainte de a-l ajuta pe Koco să spele vasele.
- Pare a fi o noră bună, nu-i așa? I-a spus tatăl lui Brown soției sale, care stătea în fața bucătăriei. Mama lui Brown s-a întors și a zâmbit încet. Dar nu a spus nimic.
........
- Phi Koco, notă pentru masa 3, Gap s-a apropiat și i-a spus fratelui său care stătea la casa de marcat. Astăzi este duminică Koco a venit să ajute la restaurantul tatălui său, a venit și Brown. Koco a calculat nota și i-a dat nota de plată lui Brown pentru a încasa banii. Brown era destul de bun în atragerea clienților.
- Ca șef stai și numeri banii iar phi Brown este persoana care strânge banii. Gap s-a întors și și-a tachinat fratele.
- Treabă mea. Du-te să-l ajuți pe Mail. Koco și-a expediat fratele mai mic fără a fi serios înainte de a privi în fața restaurantului. Apoi a fost șocat să-i văd pe părinții iubitului său și pe sora mai mică intrând în restaurant.
- Phi Brown, părinții tăi sunt aici, i-a spus în grabă Koco lui Brown, care a venit să-i aducă bani. Brown s-a întors să se uite și a trebuit să ridice din sprâncene încurcat. Este uimit să-și vadă părinții și sora venind aici. El a mers imediat la părinți săi.
- Cum ați ajuns aici? I-a întrebat Brown pe părinții săi surprins.
- Mama ta a fost cea care a vrut să vină. Bam a bea spus locația, a răspuns tatăl său. Brown se uită confuz la fața mamei sale.
- Eu mi-am amintit când P’Brown a trecut cu mașina pe aici și mi-ai spus că acesta este restaurantul lui phi Ko, a spus fata zâmbind pentru că Brown a trecut pe aici cu mașina.
- Bună, s-a grăbit Koco însuși să o salute pe mama iubitului său.
- Am vrut să vin și să iau ceva de mâncare, a spus mama lui Brown.
- Oh, atunci intrați înăuntru. Există o masă liberă. Koco și-a invitat grăbit părinții și sora mai mică. Bam se așeză imediat la masa dinăuntru. Apoi Koco s-a dus grăbit să le spună părinților săi că părinții lui Brown veniseră la restaurant. Părinții lui Koco și-au lăsat subalternii să se ocupe de treabă și au venit să-i întâmpine pe părinții lui Brown.
- Bună... Bună. Părinții lui Koco i-au salutat pe părinții lui Brown Amândoi i-au zâmbit înapoi. Bam a ridicat mâna pentru ai saluta pe părinții lui Koco.
- Tata, mamă aceștia sunt părinții mei. Părinți, aceștia sunt părinții lui Koco. Brown a fost persoana care aia prezentat.
- Hai să stați jos. Ce ați vrea să comandați? Voi avea eu grijă de ei, spuse cu amabilitate tatăl lui Koco. Brown și Koco s-au uitat la mama lor cu nerăbdare. Koco a fost la fel de încântat de faptul că ambii părinți se întâlnesc.
- O să-l las pe Ko să îmi recomande. Am fost impresionata de ce îmi aducea adesea, dar am fost grijulie, așa ca am vrut să vin să mănânc la restaurant. A spus mama lui Brown zâmbind. Tatăl lui Koco se întoarse să se uite la fața propriului fiu .
- Sigur, Koco are grijă de părinții tăi. O să gătesc pentru voi, i-a spus Tie fiului său. Cât despre mama lui Koco, aceasta s-a dus să pregătească niște băuturi.
- Ce a-ți vrea să mâncați? A întrebat-o Koco pe mama iubitului său.
- Koco a alege pentru noi. Cât despre Bam, vrei să mănânci ceva în mod special? Mamă s-a întors să-și întrebe fiica și când au fost de acord cu mâncarea. Koco s-a dus apoi să-i spună tatălui său. Tatăl lui Koco a pregătit mâncarea pentru părinții lui Brown.
- Tie, nu este nevoie să faci părinților lui Brown ceva special. Fă-o ca de obicei, i-a spus Brown tatălui lui Koco. Când a văzut că tatăl lui Koco a pregătit mâncarea într-un mod special.
- Cum așa părinții tăi s-au obosit să vină până aici, a răspuns tatăl lui Koco. Koco continuă să meargă și să-i servească pe părinți iubitului tău, făcând schimb cu Mail pentru a încasa bani. Mama lui Brown stătea și se uită la Koco care ajută în restaurant cu o privire blândă
- Vă rog să mâncați mai întâi, a spus Koco zâmbind și i-a lăsat pe părinții lui Brown să stea și să mănânce mai întâi. Koco a continuat să se plimbe, având grijă de masa părinților lui Brown.
- Koco mama și tata, pot vorbi cu părinții tăi? A întrebat tatăl lui Brown făcându-l pe Koco să se oprească puțin. Înainte de a merge să le spună părinților săi așa că tatăl său i-a spus să-i ducă pe părinți lui Brown și sa urce să aștepte în holul de la etajul doi, care servea drept sufragerie
- Cum a fost mâncarea? i-a întrebat mama lui Koco pe părinții lui Brown după ce s-au prezentat.
- Totul este delicios. De fapt, familia mea este un client obișnuit al sucursalei 2, dar nu am știut niciodată că este restaurantul fratelui lui Koco. Am aflat abia de curând. A răspuns mama lui Brown.
- Ah, într-adevăr? Spuse mândru tatăl lui Koco. Brown și Koco stăteau și ei acolo, în timp ce Gap și Mail aveau grijă de restaurant. Bam însuși stătea liniștit ascultând adulții vorbind.
- Atunci dacă ați venit aici este ceva în neregulă? A întrebat tatăl lui Koco, pentru că și-a dat seama că familia lui Brown cu siguranță aveau ceva despre care ar fi vrut să le vorbească. Părinții lui Brown se uită puțin unul la altul.
- Nu este un lucru mare. Știu că Brown vine adesea aici, așa că am vrut să venim să vă cunoaștem. Mama lui Brown a vorbit într-un mod în care spunea că ei erau conștienți de relația dintre Brown și Koco în timp ce îi privi cu un zâmbet pe cei doi. Koco se simțea ciudat de entuziasmat.
- Acum poți să accepți relația lui Brown și Koco? A întrebat direct tatăl lui Koco făcându-l pe Koco să fie puțin șocat pentru că îi era teamă că mama iubitului său va fi nemulțumită, dar mama lui Brown a zâmbit puțin.
- Nu este ceea ce pare. La început nici eu nu am putut să accept. A spus tatăl lui Koco pe un ton serios. Acest lucru a făcut-o puțin surprinsă pe mama lui Brown.
- Serios? Și acum ai reușit să accepți? A întrebat mama lui Brown curioasă.
- Ei bine... pot să accept. Doar că încă nu m-am obișnuit, spuse încet tatăl lui Koco.
- Dar cred că este mai degrabă un simptom al cuiva care este gelos pe copiii lui, a tachinat mama lui Koco, iar părinții lui Brown au râs ușor.
- Atunci trebuie să fi fost la fel. La început, am fost năucită și confuză și nu am putut să accept, a spus direct mama lui Brown. Koco și Brown stăteau tăcuți, fără să spună nimic, lăsându-și părinții să vorbească între ei.
- Atunci de ce ai acceptat asta? A întrebat mama lui Brown, tatăl lui Koco se uită la fețele fiului său și ale lui Brown.
- O parte din asta este meritul fiul tău, este un copil bun și consecvent. Mi-a arătat cât de bine a avut grijă de copilul meu și apoi a fost și problema fiului meu cel mic. Deci mi-a fost mai ușor să accept. Și acum poți să accepți relația lor? A întrebat mai departe tatăl lui Koco. Koco privi cu nerăbdare chipul mamei iubitului său.
- Da am acceptat. De aceea am venit aici să ne cunoaștem? A spus mama lui Brown, făcându-i pe Brown și Koco să se întoarcă și să privească fața mamei lui Brown cu ochii mari.
- M...Mamă, poți să accepți relația mea cu P’Brown? A întrebat Koco cu o voce bâlbâită. Mama lui Brown a zâmbit puțin.
- Mama vă urmărește în secret de ceva vreme. Vreau să știu dacă dragoste între bărbați este diferit de dragostea dintre un bărbat și o femeie? Spuse mama lui Brown.
- Și mama a văzut că nu era deloc diferit. Brown și Koco au grijă unul de celălalt, se înțeleg, au încredere unul în altul deci nu e cu nimic diferit de dragostea unui bărbat și o femei. Așa că mama a stat și s-a gândit dacă acest tip de iubire este o iubire normală. Așa că treptat am ajuns să înțeleg. Mai mult, Koco însuși m-a făcut să vadă ca este un copil bun, a spus mama lui Brown, zâmbind, făcându-i inima lui Koco să se umfle.
- Koco, este un copil bun? E atât de obraznic, mamă. Și-a tachinat Brown iubitul. Când știa că mama sa l-a acceptat acum.
- P’Brown! Îi strigă Koco iubitului său, cu vocea aspră în fața ambilor părinți.
- Brown, nu îl tachina, și-a certat mama fiul, făcându-l pe Koco să zâmbească larg înainte de a ridica mâna pentru ai mulțumi mamei iubitului său.
- Mulțumesc foarte mult, mamă că ai putut accepta relația noastră. Știu că s-ar putea să nu fie încă 100% pentru că noi doi suntem împreună doar de puțin timp, dar voi încerca să nu fac nimic care să facă pe cineva să fie inconfortabil, a spus Koco, inclusiv propriului său tată, pentru că știe că toată lumea poate să nu fie obișnuită cu doi bărbați exprimându-și dragostea. Toată lumea a zâmbit blând.
- Mulțumesc foarte mult că ai grijă de Ko, a spus mama lui Koco.
- În acest fel, trebuie să vă mulțumesc și vouă că l-ați acceptat pe fiul nostru. Dacă Brown face ceva care vă nemulțumește îmi puteți spune, a spus mama lui Brown zâmbind. Înainte ca cele două familii să se așeze să discute despre alte chestiuni. Familia lui Brown a cerut apoi să plece prima pentru că au văzut că familia lui Koco mai trebuie să lucreze. Brown merge să-i conducă părinți și sora mai mică la mașină.
- Le sunt foarte recunoscător tatălui și mamei ca m-au acceptat. Koco a ridicat mâna în semn de mulțumire. Mama lui Brown ținu ambele mâini ale lui Koco.
- Nu trebuie să-i mulțumești mamei. Noi doi suntem într-o relație buna. Ca tată și mamă, nu mă aștept la mare lucru. Vreau doar să-mi văd copilul fericit și sunt mulțumită. A spus din suflet mama lui Brown.
- Mulțumesc mult, mamă. Brown și-a îmbrățișat mama. Mama lui a frecat ușor spatele fiului ei. Odată ce acesta s-a deschis, sentimentul inconfortabil a dispărut. A vedea zâmbetul propriului copil este una dintre cele mai mari bucurii ale unei mame. După ce și-au luat rămas bun, familia lui Brown s-a urcat înapoi în mașină. Koco și Brown s-au întors să se uite unul la altul.
- Vezi, ți-am spus că noi doi vom trece cu siguranță peste asta, a spus Brown încrezător. Koco a zâmbit și el.
- Hm, vino să ajutați în restaurant, răsună vocea lui Gap în timp ce mergea spre cei doi.
- Tot timpul ești așa Gap, spuse Brown înainte de a merg în restaurant. Koco și-a privit părinții care pregăteau mâncare pentru clienți, apoi s-a uitat la Brown care îl târa de Gap de gât în timp ce mergea spre Mail zâmbind.
Capitolul Special 2
- P’Brown, mama ți-a spus încă despre P’Bas? L-a întrebat Bam pe Brown în timp ce stau împreună la apartamentul lui Brown. Koco însuși stătea întins lângă ei jucându-se pe telefon. Bam terminase orele așa că Brown i-a spus să vină la apartament apoi o va duce acasă pe seară.
- Ce e cu phi Bas? A întrebat Brown. Koco însuși se întreba cine este Bas.
- Săptămâna viitoare P’Bas se întoarce să ne viziteze. Mama încă mi-a spus să-l iei pe P’Ko sa mergm împreună la aeroport, a răspuns Bam. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- Cine este Bas, phiBrownn? A întrebat Koco din curiozitate. Brown se uită la fața lui Koco și își ridică sprâncenele.
- Cred că ți-am spus deja. Că mai am un frate. Eu sunt copilul mijlociu, la fel ca tine, a răspuns Brown. Koco a făcut o mutră gânditoare.
- O, îmi amintesc că ai spus că ai 3 frați, dar rareori te-am auzit vorbinf despre fratele tău, așa că am uitat. Și unde este fratele tău? A întrebat Koco, pentru că și-a amintit vag că Brown i-a mai spus despre asta când am cunoscut-o pe Bam pentru prima dată. Dar pentru că nu îl mai întâlnise pe fratele mai mare al lui Brown, a fost puțin confuz.
- Lucrează în Elveția de multă vreme, rareori vine acasă, a răspuns Brown înainte de a se întoarce din nou către Bam.
- Atunci de ce trebuie să merg să-l iau pe phi Bas? Nu știe cum să ajungă acasă, spuse Brown încet.
- Oh, pentru că e fratele tău, spuse Koco în glumă.
- Nu e nimic, P’Ko. P’Bas și P’Brown Nu prea se înțeleg, i-a spus Bam lui Koco.
- Haide, Bam! îi spuse Brawn surorii sale mai mici. Dar Koco a vrut să știe oricum.
- De ce? Bam, te rog spune-mi. A întrebat-o Koco imediat. Acum Koco și Bam sunt foarte apropiați, iar Bam se înțelege bine cu Koco.
- Nu e mare lucru, P’Bas e genul căruia îi place să tachineze oamenii. Uneori îi place să se certe pe jucăriile phi Brown, a spus Bam râzând, făcându-l pe Koco să realizeze că nu era mare lucru.
- Nu te înțelegi cu fratele tău mai mare? Koco s-a întors să-și întrebe iubitul.
- Nu chiar. Îi place doar să mă muște și să phi mă enerveze. Mă tachinează mereu. Nu știu de ce nu a renunțat încă la acest obicei? A spus Brown despre fratele său mai mare dar este un ton care ascunde dor și îngrijorare. Din tonul vocii Koco și-a dat seama că acești frații se iubesc foarte mult.
- Cred că îți place să mă enervezi la fel de mult cum fratele tău te tachinează pe tine, răspunse Koco în glumă, Brown i-a împins capul lui Koco nu prea tare.
...........
- Brown, hai să mergem împreună sa-l luam pe Bas sâmbăta viitoare. Ia-l pe Koco cu tine, a spus din nou mama lui Brown în timp ce s-au așezat să ia cina împreună. După ce Brown a venit să-și trimită sora acasă cu Koco mama lui i-a invitat să ia cina împreună. Koco a devenit acum aproape fiul iubit al mamei lui Brown în locul lui Brown.
- De ce trebuie să merg și eu, mamă? Pot aștepta să-l întâlnesc pe phi Bas acasă, a răspuns Brown.
- Nu s-a mai întors acasă de un an. Tata îl va duce să mănânce înainte de a veni acasă. Să mergem împreună. Așa îl voi prezenta și lui Ko. Mama lui Brown s-a întors să-l invite pe Koco.
- Cum îl vei prezenta? A întrebat Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin când s-a gândit că fratele lui Brown s-ar putea să nu știe încă despre relația lui Brown cu un alt bărbat.
- O să spus că este iubitul tai. A spus mama fără a sta pe gânduri.
- Mamă crezi că phi Bas poate accepta că mă întâlnesc cu Koco? A întrebat Brown din nou, făcându-l pe Koco să tacă imediat când a auzit întrebarea lui Brown. Toată lumea a stat în liniște un moment.
- E în regulă. Mama și tata vor vorbi cu el. Dar dacă Koco se simte inconfortabil... Spuse mama încet în timp ce îl privea pe Koco.
- Nu face nimic. Nu mă simt inconfortabil, i-a răspuns Koco mamei iubitului său, apoi s-a întors spre Brown.
- Pot să merg și eu, phi Brown. E în regulă. Nu te comporta ca și cum noi nu am trecut niciodată prin așa ceva. Koco a încercat să glumească pentru a relaxa atmosfera.
- Așa e. Un alt lucru este că Bas a plecat să locuiască în străinătate. Societatea de acolo este mult mai deschisă decât a noastră, sunt sigură că Bas va putea accepta. Spuse Bam încurajator.
Brown oftă încet. Nu era îngrijorat dacă Bas ar putea accepta sau nu pentru că nu-i pasă de asta. Dar ceea ce îl îngrijora era personalitatea fratelui său. Brown nu știe dacă Bas după ce va aflat că se întâlnește cu Koco, îi va face vreo farsă sau nu.
- Bine, hai să mergem, a fost de acord Brown, iar toată lumea a zâmbit. Apoi au stat și am mâncat împreună.
........
- P’Brown, trezește-te acum. Trebuie să ne întâlnim cu mama ta la ora 10. Koco și-a trezit iubitul în dimineața zilei de sâmbătă. Astăzi este ziua în care se va întoarce fratele lui Brown. Și au făcut o întâlnire cu părinții lui Brown să se întâlnească la aeroport la ora 10 dimineața.
- Nu vreau să merg, pot să o sun pe mama și să anulez? A răspuns Brown cu o voce înăbușită, înfigându-și fața în pernă. Koco se uită obosit la iubitul său. Înainte de a-l trage din nou de braț pe Brown, dar de data aceasta, Brown și-a smucit propriul braț făcându-l pe Koco să cadă și să se întindă și el pe pat. Brown l-a îmbrățișat imediat.
- Phi Brown, de ce ești așa? Dă-mi drumul și ridică-te. Cum poți anula asta? Nu vreau să o fac pe mama ta să se simtă rău. A strigat Koco. Brown s-a aplecat să sărute gâtul lui Koco până când Koco s-a strâmbat de durere.
- P’Brown, doare. Ce-mi faci? Koco s-a zvârcolit, înainte ca Brown să-și desfacă buzele. În timp ce privea cu satisfacţie semnul de pe gâtul lui Koco. Koco a ridicat mâna pentru a-și freca gâtul unde Brown ia făcut un semn.
- Phi Brawn, dacă părinții tăi văd acest semn, ce vor spune? A spus Koco pentru că cu siguranță vor vedea semnul.
- Nu-i nimic. Ei știe deja că suntem împreună. A spus Brown neclintit. Koco se uită surprins la fața iubitului său.
- Ce e în neregulă cu tine? Arăți stresat. A întrebat Koco în continuare când a văzut ambele sprâncene ale lui Brawn încruntate, Brown se uită în gol la fața lui Koco înainte de a-l trage într-o îmbrățișare.
- Poți să-mi promiți un lucru? A întrebat Brown. Koco se îndepărtă de pieptul iubitului său.
- Ce să promit? L-a întrebat Koco pe Brown.
- Promite-mi că indiferent ce spune fratele meu sau indiferent ce va face, nu te vei gândi prea mult. A spus Brown pe un ton serios. Acest lucru l-a făcut pe Koco să se oprească puțin când auzi cuvintele lui Brown despre fratele lui mai mare.
- Ce? Promite, spuse Brown cu insistență când a văzut că Koco a fost puțin tăcut.
- Oh, promit. De fapt, nu trebuie să promit. Chiar și mama a putut accepta asta, a răspuns Koco cu un zâmbet pentru a face persoana iubită să se simtă confortabil.
- Oh, nu știu ce să spun. Poate eu sunt cel care se gândește prea mult. Hai să mergem să facem un dus ca să mergem să o vedem pe mama. A spus Brown cu o voce plictisitoare.
- Eu am făcut un duș. Tu ești cel care trebuie să facă duș, ținuta mea frumoasă este șifonată, a strigat Koco la Brown.
Brown a zâmbi puțin amuzat. Înainte de a săruta puternic obrazul lui Koco apoi s-a ridicat din pat pentru a face un duș. Koco ridicat și s-a dus să pregătească haine pentru Brown. Dacă nu le pregătește, Brown va țipa din nou la el.
- Sunt aici, mamă, i-a spus Bam mamei sale. Când i-a văzut pe Brown și Koco mergând spre ei.
- Credeam că nu vii, a spus mama lui Brown.
- P’Brown, s-a trezit târziu. I-a spus Koco. Mama lui Brown a zâmbit.
- Dar am venit la timp. Phi Bas nu a ieșit încă, a spus Brown. Mama lui nu a mai spus nimic. Cei cinci au stat și au așteptat ca Bas să apară în timp ce au vorbit continuu.
- Iată, iată, a spus mama lui Brown. Așa că toți sau întors să se uite. Koco încercă să primească și să-și de-a seama cu cine este fratele lui Brown. Apoi a văzut un tânăr frumos și înalt care semăna cu Brown mergând spre ei.
- Bună mamă. Bună, tată. Vocea profundă a tânărului a răsunat în timp ce își ridica mâinile în semn de salut apoi își îmbrățișă părinții. Koco s-a dat puțin înapoi pentru a oferi familie puțin spațiu.
- Bună Bam, a salutat-o Bas pe sora lui mai mică. Bam a ridicat mâna în semn de salut și și-a îmbrățișat fratele cel mai mare.
- Nu ne-am văzut de un an. Ai devenit mai înaltă și mai plinuță, și-a tachinat Bas sora înainte de a fi lovit. Bam se uită la el strâmbând din nas, apoi Bas se întoarse către Brown și dădu din cap.
- Nu ai de gând să mă saluți? A întrebat Bas.
- Mi ai adus vreun cadou? A întrebat Brown, iar Bas a râs înainte de al privi curios pe Koco. Brown s-a întors apoi și l-a tras pe Koco să stea lângă el.
- Koco, acesta este P’Bas, a introdus Brown. Koco ridică mâna pentru a-l saluta pe Bas. Bas se uită întrebător la fața lui Koco.
- Cine este? A întrebat Bas.
- Spune-i Bronw, a spus mama lui Brown.
- Iubitul meu, a răspuns Brown făcându-l puțin pe Bas să tacă în timp ce îl privi cu severitate.
- Oh? A întrebat Bas scurt.
- Da, răspunse scurt și Brown.
- Haide, cred că ar fi bine să vorbim mai târziu la restaurant. Am sunat să rezerve o masă și, după ce mâncăm, Bas se poate odihni. Cred că călătoria a fost obositoare. A spus tatăl lui Brown. Brown s-a apropiat și a ajutat să ducă bagajele fratelui său cu Koco în urma lui.
- Cu ce ați venit aici? A întrebat Bas în timp ce se îndrepta spre parcare.
- Noi și Bam am venit cu o mașină, iar Brown și Koco au venit cu o altă mașină, a răspuns tatăl lui Brown.
- Atunci voi merge cu Brown pentru că probabil că nu va dormi acasă și am ceva de discutat cu el. A spus Bas. Sprâncenele lui Brown s-au încruntat imediat. Dar nu a avut de gând să obiecteze, dar pe părinții lui nu i-au deranjat. Așa că au stabilit să se întâlnească la restaurant. Brown a luat geanta fratelui său și a pus-o în mașina tatălui său. Înainte de al conduce pe Bas spre propria mașină, Koco însuși a stat liniștit și nu a spus nimic. Koco ar fi trebuit să stea în față cu Brown. Dar înainte de a putea deschide ușa, Bas a deschis-o și s-a așezat. Așa că Koco a trebuit să stea în spate.
- Nu ai de gând să stai în spate, phi Bas? L-a întrebat Brown pe fratele său. Când a văzut că Bas venise să stea în locul lui Koco.
- Nu pot să stau în față? A întrebat Bas.
- Ei bine... Brown era pe cale să răspundă.
- Phi Brown, hai să mergem. Tata și mama ar trebui să aștepte, a spus Koco, pentru că nu a vrut ca cei doi să se certe. Brown a fost de acord să plece. Bas s-a întors să-l privească pe Koco cu o privire serioasă.
- Cum de te-ai gândit să te întâlnești cu un bărbat? L-a întrebat Bas brusc pe Brown în fața lui Koco.
- Nu m-am gândit la nimic. Mi-a plăcut de el așa că am început să mă întâlnesc cu el. Ai vreo problemă? A răspuns Brown. Koco se simțea ciudat de inconfortabil că trebuie să-i ascult pe frați vorbind despre lucruri care îl implică astfel.
- Păi... asta este tot ce ai putut găsi? Întrebă Bas, făcându-l pe Koco să își încrunte sprâncenele în timp ce simți că inimă îi bătea cu putere, dar a trebuit mai întâi să-și înăbușe emoțiile.
- Ai grijă ce spui phi Bas. Te pot da cu ușurință afară din mașină. Îți spun mai întâi să ști. L-a amenințat Brown cu o voce severă în timp ce privirea la fața lui Koco prin oglinda retrovizoare. Koco și-a întors capul să se uite în afara mașinii.
- Ești atât de îndrăgostit încât îndrăznești să-ți lovești propriul frate. Serios, ce ai făcut să-l impresionezi pe Brown în felul ăsta? Când a terminat de vorbit cu Brown, Bas s-a întors apoi să-l întrebe pe Koco ceea ce la făcut pe Koco să se simtă stânjenit. Brown a făcut imediat o manevră pentru a opri mașina pe marginea drumului.
- Phi Brawn, te rog continuă să conduci. Nu e nici o problemă, a spus Koco grăbit. Pentru că știam că, dacă Brown parchez mașina, cu siguranță cei doi se vor ceartă. Koco nu vrea să fie cauza cerurilor dintre frați, deși nici el însuși nu este mulțumit de asta. Dacă ar fi altcineva Koco probabil l-a lovit cu pumnul în față. Dar acesta este fratele lui Brown. Koco a trebuit să-și țină nemulțumirea la distanță, așa că Brown a continuat să conducă chiar dacă era enervat.
- Nu credeam că mă voi întoarce de data asta și va trebuie să ajung să mă confrunt cu genul ăsta de lucruri. Bas a continuat să vorbească. Koco s-a uitat la fața lui Brown din lateral și l-a văzut pe Brown scrâșnind din dinți.
- Mai bine dormi. Așa gura ta va fi sta închisă. A spus Brown. Bas a râs zgomotos. Dar nu a spus altceva până au ajuns la restaurant. Bas a coborât și s-a alăturat părinților lui. Brown l-a tras pe Koco înainte de a intrat în restaurant.
- Phi Bas are o gură proastă nu te gândi prea mult, a spus Brown pe un ton îngrijorat.
- Nu îți face griji, și tu nu te certa în fața tatălui și a mamei tale. Nu vreau să se simtă prost. Koco îl îndeamnă pe iubitul său. Brown scoase un oftat greu. Dar a dat din cap înainte de a intra împreună în restaurant.
Pranzul a mers bine, Bas nu l-a invitat pe Koco să vorbească și nici nu a întrebat nimic despre relația dintre Brown și Koco în fața părinților săi. Asta l-a făcut să se simt oarecum ușurat pe Koco. După ce au terminat Brown l-a luat pe Koco și l-a dus imediat la apartament.
- Te duc acasă în seara asta, bine? a spus Brown duminică dimineața pentru că Koco a dormit cu el. Brown încearcă să vorbească cu el pentru ca Koco să nu se gândească prea mult la cuvintele propriului său frate. Koco a răspuns că nu s-a gândit la nimic de data asta. Era doar puțin supărat. Și Brown nu a mai vorbit despre fratele său.
- Hm, a răspuns Koco în timp ce se uita la televizor. Brown se apropie și se așeză lângă el. În timp ce îl ținea pe Koco de cap și îl sărută pe tâmplă.
- Acum trebuie să merg să iau ceva de la Phakin. Te întinzi în camera deocamdată. Nu trebuie să mergi nicăieri. Voi fi plecat doar o clipă. Mă întorc imediat. Brown a vorbit pentru că făcuse o întâlnire cu Pakin.
- La întoarcere, cumpăra niște mango. Vreau să mănânc, a spus Koco când și-a amintit.
- Oh, o să-ți cumpăr și o să stai aici liniștit. Nu lăsa pe nimeni înăuntru, l-a tachinat Brown, pe Koco. Koco s-a întors și i-a dat un pumn în umăr nu foarte tare.
- Ești enervant, răspunse Koco. Brown râse încet. Înainte de a se ridica să își ia lucrurile apoi a ieșit din cameră. Koco s-a întins apoi și a continuat să se uite la televizor până a adormit.
Apoi Koco simte că ceva îi tulbură somnul. S-ar gândit că era Brown așa că a deschis ochii și a fost uimit să-l vadă că Bas îl deranja. Koco a tresărit când l-a văzut pe Bas, așezat pe marginea canapelei unde stătea întins.
- Uh... P’Bas... Bună. Ești aici să-l vezi pe P’Brown? a întrebat Koco, ridicându-se imediat.
- Da, a răspuns scurt Bas.
- Atunci cum ai intrat? A întrebat Koco curios.
- De ce nu pot să intra în apartamentul fratelui meu? A întrebat Bas înapoi, făcându-l pe Koco să mormăie puțin. Koco era nedumerit pentru că dormea și nu știe când a intrat Bas s-au dacă s-ar întâmplat ceva?
- Uh, P’Brown nu este aici a Ieși să lucrează cu un prieten. Probabil că se va întoarce curând. Poți să stai mai întâi aici Bas. Îți aduc niște apă. Koco s-a ocupat imediat de fratele iubitului sau și a intrat în bucătărie. Cu Bas în urma lui. Bas s-a uitat la Koco, care deschidea frigiderul, cu o privire serioasă.
- Locuiești aici? A întrebat Bas, puțin surprins.
- Nu chiar. Locuiesc acasă, dar sunt zile in care rămân aici, a răspuns sincer Koco, simțea cald și frig fiind singur cu Bas.
- Hm, dar te comporți ca și cum ești proprietarul camerei, a spus Bas din nou, făcându-l pe Koco să-și oprească imediat mâna care turna apă și scoase un oftat blând. Apoi sa întors să se uite la Bas.
- Am făcut ceva să-l fac pe phi Bas nemulțumit? A întrebat Koco, încercând să nu pară dur. Bas a zâmbit uşor.
- Știi că nu sunt nemulțumit? Ce crezi despre asta? A întrebat Bas, privind în gol la fața lui Koco.
- Te referi la relația mea cu P’Brown, a răspuns Koco.
- Știi acest lucru, nu-i așa? Într-adevăr nu sunt foarte fericit, a spus Bas sincer. Koco simți că i se scufundă inima, dar a trebuit să-și păstreze fața serioasă.
- De ce? A întrebat Koco înapoi. Bas se uită la Koco din cap până în picioare, ceea ce l-a făcut pe Koco să se simtă inconfortabil.
- Ei bine credeam că Brown va găsi un fean mai bun... Chiar dacă sunt bărbat, nu cred că ești deloc bun pentru frățiorul meu, spuse Bas, făcându-i fața lui Koco să se încingă de nemulțumire.
- Cred că chestia asta depinde mai mult de P’Brown. Pentru că P’Brown este cel care se întâlnește cu mine, nu P’Bas, a răspuns Koco nemulțumit.
- He, he, să nu crezi că daca mama te poate accepta. Atunci trebuie să fiu grijuliu cu tine. Serios, cu câți bărbați ai fost? A întrebat Bas, mergând spre Koco. Koco s-a dat înapoi și a rămas lipit de blatul de la bucătărie.
- M-am întâlnit doar cu P’Brown, răspunse Koco, uitându-se la Bas cu atenție.
- Nu prea cred asta? Trebuie să fi avut și alți în trecu, spuse din nou Bas. Koco strânse din dinți și își strânse pumnii, încercând să-și spună că persoana din fața lui era fratele iubitului său.
- Te-ai culcat cu fratele meu? Altfel, nu ai fi avut acel semn pe gât, a spus Bas, făcându-l pe Koco să știe că Bas probabil a văzut semnul pe care i l-a făcut Brown ieri.
- Asta e treabă personală, a răspuns Koco calm. Bas s-a mișcat să stea lângă Koco. Koco însuși a încercat să nu arate nicio reacție în timp ce se uită înapoi la Bas.
- Dacă ai trecut deja prin patul fratelui meu atunci nu ar fi fost o problemă să treci și prin al meu, a spus Bas, înainte de a-l săruta pe Koco imediat.
Ochii lui Koco se măriră de șoc și a încercat imediat să se ferească, dar Bas a putut oricum să-și pună buzele pe buzele lui Koco. Dar înainte de a-și putea introduce limba, Koco a folosit forța pentru al împinge pe Bas.
Lovitura.!!!
Fața lui Bas s-a întors din cauza forței loviturii lui Koco, Koco se uită furios la Bas.
- Ești atât de rău. Știi asta? Sunt iubitul fratelui tău mai mic. Koco a strigat la Bas înfuriat și s-a simțit rău că a fost sărutat de Bas. Chiar dacă este doar un simplu sărut pe buze. Bas și-a atins propriile buzele în timp ce a simțit gust de sange în gură lui, buzele lui Bas se curba într-un zâmbet ușor.
- Asta e. Și dacă fratele meu știe că i-am sărutat iubitul. Ce va spune? A spus Bas, făcându-l pe Koco să se oprească puțin.
- Phi nu te va crede niciodată, a răspuns Koco. Dar în inima lui simțeam o neliniște ciudată.
- Deci, ce se întâmplă dacă am dovezi? A spus Bas, deschizând ecranul telefonului său și arătându-i lui Koco.
Ochii lui Koco s-au mărit când a văzut poza cu el însuși dormind. Bus s-a aplecat apoi să îl sărute și a făcut o poză. În acel moment, Koco nu știa pentru că dormea și a crezut că Brown îl deranja, dar nu a fost sigur până când a văzut poza și și-a dat seama că fusese sărutat de Bas.
- P’Brow știe că eu cu siguranță nu am fost dispus să fac asta. Koco a continuat să-se certe.
- Nu ai făcut-o de bunăvoie, dar n-ai fost atent, așa că, dacă adormi undeva, s-ar putea să-i faci cu ușurință pe alți bărbați să facă așa ceva. A spus Bas mai departe. Koco strânse din dinți
- Alți bărbați nu se gândesc la astfel de lucruri ca tine. Serios, ce vrei cu adevărat? A întrebat Koco cu voce severă. Nu-i mai pasă că era fratele mai mare al iubitului meu.
- Vreau să te despărți de fratele meu, altfel această imagine se va răspândi peste tot. Poate va apărea pe pagina universități, pe mine nu mă afectează pentru că mă întorc curând în Elveția, dar pentru tine va fi dificil. Pentru că ai ajuns să-l săruți pe fratele iubitului tău, a spus Bas cu o voce enervată. Koco a scrâșnit din dinți înainte de a se arunca asupra lui Bas cu un alt pumn.
Lovitură!!
Bas a fost surprins cu garda jos de forța loviturii.
- Ești cu adevărat un nenorocit, l-a certat Koco pe Bas înainte de a ieși din bucătărie. Își ia geanta și ieși imediat din camera lui Brown. Koco s-a simțit neliniștit, supărat și speriat, a chemat un taxi și a mers direct la propria lui casă. În ceea ce îl privește pe Bas, când Koco a plecat, a plecat din apartamentul lui Brown.
Tring... Tring...
Telefonul mobil al lui Koco a sunat după ce s-a întors acasă. Koco putea ghici cine sună. Koco a ezitat puțin dacă să răspundă s-au nu la apelul lui Brown. Dar a decis să accepte.
(„Unde ești?”) se auzi vocea profundă a lui Brown. Koco și-a dat seama imediat că Brown s-a întors în camera lui, dar nu l-a văzut. Koco nu știa dacă Bas era încă acolo sau nu.
- Acasă, a răspuns Koco.
(„Ți-am spus să aștepți în cameră. Atunci de ce nu ai sunat când te-ai dus acasă? Nu mă poți aștepta mai întâi?”) a întrebat Brown cu o voce iritată.
- Tocmai m-a sunat Gap să mă întorc și să ajut puțin în restaurant. L-a dus pe Mail la cumpărături, așa că m-am grăbit înapoi. Te-ai întors în apartament? A întrebat Koco.
(„Da, m-am întors și am găsit o cameră goală. Nu te-am văzut. Știi că asta mă enervează?”) a răspuns Brown. Atunci Koco a știut că Brown nu s-a întâlnit cu Bas.
- Îmi pare rău, Phi, chiar a trebuit să mă întorc să îl ajut pe tata, a spus Koco, obosit că este nevoit să-l mint pe iubitul său. Dar acum este confuz și nu știe ce ar trebuie să facă în continuare.
(„Vrei să te ajut?”) a întrebat Brown înapoi.
- Nu trebuie, Phi. Ai de lucru, nu-i așa? A răspuns Koco. Nu era încă pregătit să îl vadă acum pe Brown pentru că încă nu își dă seama ce să fac cu fotografiile pe care le-a făcut Bas.
(„Ei bine, e în regulă. Mama a sunat și mi-a spus să merg în seara asta acasă. La început aveam de gând să te iau cu mine, dar dacă ai treabă, e în regulă. O să-i eu spun mamei.”) Brown i-a răspuns și a acceptat înainte de a închide telefonul. Koco oftă epuizat.
Ding... Ding
S-a auzit sunetul unui mesaj pe Line-ul lui Koco. L-a luat și s-a uitat și a văzut că cineva îl adăugase la contacte. Și i-a trimis o poza. Koco a rămas fără cuvinte când a văzut că era o poză cu Brown stând într-un bar și era o femeie care stătea lângă el.
Tring... Tring...
Era un număr ciudat care suna pe telefonul mobil al lui Koco. Așa că Koco a acceptat din curiozitate. Pentru că acum e miezul nopții și el stătea în cameră jucând un joc.
(„Ai văzut poza, nu-i așa?”) Se auzi o voce familiară. Asta îl făcu pe Koco să știe imediat cine a trimis poza, era fratele lui Brown.
- Ce vrei? De ce mi-ai trimis-o să o văd? A întrebat Koco, dar a vrut să știe unde este Brown și ce face.
(„Nimic deosebit, doar ți-am trimis-o să vezi că, nu se poate opri doar la tine. Încă îi plac femeile. Altfel, nu ar lăsa o femeie să stea așa lângă el.”) A spus din nou Bas. Koco și-a mușcat buza până îl doare. Pentru că poza pe care o văzu femeie îmbrățișa brațul lui Brown în timp ce îi dădea să bea. Nu este că Koco nu ar avea încredere în Brown, dar situația actuală îl stresează destul de mult.
(„Când l-am invit să bea cu mine, a venit de bunăvoie. În plus, a spus că a trecut ceva vreme de când nu a mai ieșit pentru că te agăți mereu de el.”) A spus Bas.
Tu... Tu
Koco a întrerupt imediat apelul cu Bas. El nu mai putea asculta tachinarile lui Bas. Nu a crezut ce a spus Bas, dar s-a gândit în secret că în ultima vreme el și Brown au fost cu adevărat împreună până când Koco nu a știut că Brown ar putea să vrea să mai iasă de relaxeze. Koco și-a oprit imediat telefonul pentru a preveni sa fie torturat și hărțuit. Bas probabil că a luat numărul lui de pe telefonul lui Browm. Koco închise ușa pentru a merge la culcare. Dar nu putea dormi pentru că nu știe cum să fac față acestei situații.
1 zi mai târziu
Koco evitase fața lui Brown de aproape o zi. El le-a spus părinților săi că o să doarmă în camera unui prieten, spunând că vor lucra împreună la un proiect.
Koco a mers să doarmă în cameră lui Tim pentru că știa că Brawn nu știe unde locuia Tim. Koco are nevoie de timp să se gândească. Ce ar trebui să facă? Nu îndrăznea să se confrunte acum cu Brown. Brown l-a bombardat cu telefoane pe Koco. Dar Koco nu a răspuns la apelurile lui. Până și Bam l-a sunat dar Koco nu a răspuns.
Koco știa programul de curs al lui Brown. Așa că l-a putut evita cu ajutorul prietenilor săi. Tim care l-a acoperit ia spus ca Brown părea foarte supărat.
Astăzi, în pauza de prânz, Koco a cumpărat lapte și s-a așezat să mănânce la sala de sport în loc să mănânce la cantină ca în fiecare zi. Koco stătea și se gândea la ce ar trebui să facă? Până când Joe a intrat.
- Ce s-ar întâmplat? O să pleci dacă mă vezi. A salutat Koco când a văzut că Joe era pe cale să plece, făcându-l pe Joe să-și oprească puțin picioarele.
- Vreau doar să găsesc un loc în care să stau și să mă gândesc în liniște de unul singur, a spus Joe sincer.
- Doar stai jos. Sunt destule locuri. De asemenea, și eu vreau să stau în liniște singur. Dacă nu ai venit să faci zgomot atunci nu va fi nicio problemă, spuse Koco, așa că Joe stătea nu prea departe de Koco. Cei doi stăteau liniștiți apoi au oftat împreună.
- Of... Of... Atât Joe cât și Koco s-au întors imediat să se uite unul la altul.
- De ce ești stresat? A întrebat Joe.
- Dar tu? A întrebat Koco înapoi.
- E vorba de iubitul meu, spuse Joe cu voce joasă.
- De ce? A întrebat Koco, din nou curios. Joe s-a uitat la Koco în gol înainte de a-i spune lui Ko că a fost departe de Graf timp de 3 zile.
- Stat despărți doar pentru o vreme? După aceea măcar vei știi dacă va fi mai bine sau mai rău? A întrebat Koco în continuare când Joe i-a spus ce s-a întâmplat. În timp ce se gândea că în acest timp cât va sta depărtat de Brown îl va face pe Bas să creadă că s-au despărțit, oare va fi bine sau nu? În timp ce aștepta că Bas să se întoarcă.
- Nu știu, dar cred că s-ar putea să fie mai bine, a spus Joe încurajându-se. Koco a tăcut un pic pentru că se gândea ce să facă. Dar ochii lui au văzut că privea lui Joe trece pe lângă el la intrarea în sală. Koco s-a întors să privească în direcția ochilor lui Joe a tresărit puțin când l-a văzut pe Brown mergând spre el îmbufnat. Koco a fugit imediat de pe scaun și a ieșit în spatele sălii de sport.
- Koco!! De ce fugi de mine? Vocea lui Brown a răsunat în toată sala de sport. În timp ce alerga după Koco. Gulerul cămășii lui Koco a fost prins mai întâi de Brown. Înainte ca Brown să-l târască pe Koco în vestiarul din spate.
- Phi Brawn, îmi vei rupe cămașa, spuse Koco grăbit pentru că l-a tras tare de gulerul cămășii.
- O voi face bucăți! A strigat Brown către Koco. Acest lucru l-a făcut pe Koco să știe că Brown era foarte supărat, iar Brown l-a aruncat pe Koco să stea în mijlocul camerei și se uita cu furie la Koco care a evitat să se uite la Brown.
- Știi cât de supărat sunt? A întrebat Brown cu severitate.
- Nu știu pentru că sunt prost, mormăi Koco încet.
- Ce ai spus! A strigat Brown la Koco din nou.
- De ce ești atât de sarcastic? Nu poți vorbi frumos? A întrebat Koco înapoi, cu vocea lui puțin iritată.
- Cum pot să vorbesc frumos? Când mă eviți tot timpul. Nu te-ai întors acasă. Ce e cu tine? Ți-am spus, dacă e ceva vorbește cu mine, nu te mai ascunde. Strigă din nou Brown. Koco se uită ezitant la fața lui Brown.
- Nu sunt pregătit să vorbesc cu tine acum. Te rog, dă-mi ceva timp. Răspunse Koco. Brown se uită la fața lui Koco cu confuzie.
- Nu ești pregătit acum și când vei fi? Dacă ai ceva de spus spune-o? Știi cât de mult îmi pasa la tine aproape că am înnebunit pentru că nu am putut să te contacteze, a spus Brown, fără să se plângă. Koco și-a strâns ușor buzele ezitând.
- Phi Brown... fratele tău ti-a spus ceva? A întrebat Koco. Brown și-a încruntat imediat sprâncenele.
- Despre ce vorbești? Te-a deranjat P’Bas? A întrebat Brown cu o voce profunda. Koco avea o expresie tulbure pe fata pentru că nu știa cum sa-i spună iubitului său că a fost sărutat de Bas de două ori, deși nu și-a dat acordul.
- Koco! Spune-mi, a strigat Brown cu voce tare.
- Ei bine... duminica când tu te-ai dus să-l vezi pe phi Phakin. Phi Bas a venit în apartamentul tău. Apoi Koco ia spus tot ce s-au întâmplat. Brown se holba la fața lui Koco, cu ochii mari.
- Nu știu cum a intrat P’Bas în apartament. Eu dormeam. Când m-am trezit, l-am văzut pe P’Bas în camera ta, a spus Koco și a văzut că Braw și-a strâns pumnii de furie.
- Eu... Koco a rămas fără cuvinte, a vrut să-i spună despre sărut. Dar îi era teamă că Brown va fi supărat.
- Ce mai este? Nu tăcea. Spune-mi totul. A întrebat din nou Brown, Koco respiră adânc.
- P’Bas, m-a sărutat și a făcut poze. A spus că le va posta pe internet dacă refuz să mă despart de tine. Nu l-am lăsat să mă sărute, l-am lovit pe fratele tău cu pumnul în față. Koco i-a explicat în grabă lui Brown că nu a fost de acord. Koco a văzut o venă pulsând la tâmpla lui Brown înainte ca Brown să-l apuce de încheietura mâinii și la tras să meargă împreună.
- Phi... Phi Brown, unde mergi? A întrebat Koco. Brown nu a spus nimic. L-a târât pe Koco la mașina lui.
- Phi Brown, am curs după-amiaza, răspunse Koco.
- Urcă-te în mașină! Acum! A spus Brawn cu o voce severă. Koco a acceptat de bunăvoie să se urce în mașină. De îndată ce se urca în mașină Brown a plecat din universitate. S-a dus imediat la casa părinților săi.
În acest moment Brown era foarte furios când a aflat ce i-a făcut Bas lui Koco. Koco știa deja unde îl duce Brown. Când a ajuns acasă Brown a coborât imediat din mașină, făcându-l pe Koco să se grăbească să-l urmeze îndeaproape.
- P’Bas!! I-a strigat Brown pe propriului său frate prin toată casa. Până când părinții lui au venit să vadă ce se întâmplă.
- Hei Brown, Koco, ce faci aici? Nu aveți curs? A întrebat mama lui Brown, confuză. Koco l-a apucat imediat de braț pe Brown.
- Phi Brown, nu face nimic aici, și-a mustrat Koco grăbit iubitul. Pentru că știu că acum era supărat.
- Ce este zgomotul ăsta, mamă? a întrebat Bas.
Lovitura! 👊
- O doamne. Brown, de ce l-ai lovit? a strigat socata mama lui Brown când Brown la lovit pe Bas atât de puternic până când Bas a căzut la pământ și Brown părea că avea de gând să-l lovească din nou. Dar Koco l-a prins în grabă pe Brown. Mama lui Brown s-a repezit imediat să-l sprijine pe Bas.
- Phi Brown, te implor. Koco îl opri în grabă pe Brown.
- Ce e cu tine, Brown? A întrebat Bas, înainte de a se uita direct la Koco.
- Ce se întâmplă, Brown? A întrebat și tatăl.
- Tată, întreabă-l pe phi Bas ce a făcut? Phi Bas, nu credeam că ești genul ăsta de persoană. Brown arătă spre fratele său și l-a certat.
- Ce este, Bas? Ce ai făcut? Mama s-a întors să-l întrebe pe Bas.
- Doar l-am tachinat puțin, a răspuns Bas.
- Ce naiba, așa glumești? Să-mi săruți iubitul și să-i faci poze pentru a-l forța să se despartă de mine, a spus Brown în fața tatălui și a mamei sale. Acest lucru l-a făcut pe Koco să devină palid. Tatăl și mama lui Brawn s-au întors imediat să se uite la Bas.
- E adevărat, Bas? A întrebat mama lui Brown cu voce joasă.
- Da, hei hei, doar ascultă- mă mai întâi, a răspuns direct Bas. În timp ce ridică mâinile când fratele său mai mic a încercat să-l lovească din nou.
- Într-adevăr, doar îl tachinam, mamă. Și am vrut doar să îl testez pe iubitul lui Brown, a mărturisit Bas direct. Koco se uită încurcat la Bas.
- Ce naiba să testezi? Te rog explica-mi totul. A întrebat Brown cu o voce profunda.
- Despre sărut. Ei bine, de fapt l-am sărutat, dar nu mi-am folosit limba. I-am făcut doar o fotografie în secret ca să îl intimidez pe iubitul tău. Ce pot să fac? Sunt foarte enervat pe tine. Sunt adevăratul tău frate mai mare. Dar nu te-ai gândit niciodată să mă suni să-mi spui că ai un iubit. De asemenea, sunt dezamăgit că nu mi-ai spus că te întâlnești cu un bărbat, a spus direct Bas. Pentru că doar își tachina fratele mai mic.
- Ko, îmi pare rău, că am vorbit urât cu tine. Eu vreau doar să știu... Dacă îl iubește cu adevărat pe fratele meu. Știu că te-am rănit puțin, a spus Bas din nou.
- Ce zici de fotografia pe care ai făcut-o? A întrebat Koco în continuare, așa că Bas și-a scos telefonul și i la dat lui Koco. Koco a deschis în grabă și a căutat poza. Brown a luat telefonul lui Bas făcând un gest ca să îl arunce.
- Hei, hei, telefonul meu este foarte scump, strigă în grabă Bas să-l oprească. Brown s-a uitat la fața fratelui său cu ochi tulburi, deși la început era atât de supărat pe fratele său încât aproape l-ar fi ucis. Dar când a ascultat ce a spus, când ia auzit vocea și a văzut expresia fratelui sau, era suficient să știe că era vina lui că nu i-a spus fratelui său. Știa că Bas era destul de îngrijorat pentru el. Doar că ceea ce a făcut a fost puțin exagerat. Brown a fost cel care a apăsat pentru a șterge fotografia pe care Bas o făcuse și apoi i-a returnat telefonul lui Bas.
- Deci doar l-ai tachinat pe fratele tău mai mic Bas? A întrebat mai departe mama lui Brown. Bas a zâmbit tachinator.
- Da, îmi cer scuze mamei și tatălui că v-am șocat. De fapt, eu pot accepta că Brown se întâlnea cu un bărbat pentru că dacă el iubește pe cineva, și eu îl iubesc. Pur și simplu nu-mi place faptul că nu mi-a spus atâta tot... Au, mamă, doare. A explicat Bas înainte de a striga când mama lui i-a răsucit urechea tare.
- De ce ești așa, răutăcios? De ce îl tachinezi pe fratele tău mai mic așa? Nu este o chestiune de joaca. Știți că ar putea crea probleme între voi doi? A întrebat mama.
- Îmi pare rău, mamă, spuse rapid Bas.
- Persoana căreia trebuie să îi ceri scuze este Brown si Koco, a spus din nou tatăl lui Brown. În timp ce se uita la fiul său cel mare cu consternare.
- Îmi pare foarte rău, Brown. Dacă vrei să mă cerți, spune-o. Chiar am exagerat, a spus Bas cu voce joasă.
- Pot să-ți dau un pumn? A întrebat Koco, dar a fost ușurat să afle ca Bas doar a glumit. Știa de la Bam că lui Bas îi plăcea să tachineze și să facă farse dar nu credea că va fi o tachinare grea ca asta.
- Nu, mai bine nu o face, încă vechea urmă se mai verde. Atât soțul cât si soția au un pumn destul de greu, spuse Bas cu o expresie îngrijorată.
- Serios, te avertizez încă o dată. Nu te gândi să-l mai atingi pe Ko, pentru că nu mă voi mai juca data viitoare și nu voi fi doar eu va fi și Koco care te va lua la bătaie. Îmi cer scuze părinților mei pentru că am provocat tot acest haos. A spus Brown scuzându-se propriilor părinți. Koco însuși a ridicat mâna pentru a se scuza.
- Și mie îmi pare rău, răspunse Koco.
- Ko, nu trebuie să-ți ceri scuze, fiule. Persoana care a greșită este Bas. Mama lui Brawn a vorbit în grabă, de teamă că Koco s-ar simți rău. Koco a zâmbit și a acceptat înainte ca Brown să-l scoată din casă, să-l urce în mașină și să-l ducă la apartament. Koco știa că probabil nu va mai ajunge la cursul de după-amiaza. Pe tot parcursul călătoriei înapoi, Brown nu a spus nimic până când a ajuns la apartament. Brown s-a așezat pe canapea supărat, Koco s-a încruntat înainte de a merge să se așeze lângă Brown.
- P’Brown, îl strigă Koco pe Brown cu o voce joasă. Brown se întoarse să se uite la fața lui Koco înainte de a-l săruta rapid. Koco a fost puțin șocat dar nu s-a opus pentru că știa starea de spirit a lui Brown. Limba fierbinte a lui Brown a pătruns în gură încurcându-se cu vârful limbii lui Koco, ciugulind și mușcând buza lui Koco. Înainte de a-și desprinde buzele când a fost mulțumit.
- Doare, spuse Koco cu o voce iritată.
- Pedeapsă pentru neatenție, ești sigur că P’Bas nu și-a folosit limba, nu-i așa? A întrebat din nou Brown.
- Bineînțeles, răspunse Koco serios, fără să-i evite privirea, dar Brown încă mormăi.
- Dacă nu ar fi fost mama și tata acolo l-aș fi călcat inîn picioare. Este atât de enervant, spuse Brown. Koco știa că Brown nu era suficient de supărat încât să-și rupă legătura cu fratele mai mare. Era doar enervat pe Bas.
- Phi Brown, vreau să te întreb altceva, a spus Koco când și-a amintit ceva.
- Ce? A întrebat Brown.
- Ești plictisit? Te deranjează să fi mereu cu mine? Nu ai vrea să ieși cu prietenii și să te relaxezi fără mine? A întrebat Koco, făcându-i pe Brown să se încrunte puțin.
- Ce a mai făcut P’Bas? A întrebat Brown. Koco și-a pornit apoi telefonul mobil pentru a-i arăta ce poză ia trimis Bas.
- Ei bine... m-am gândit în secret pentru o clipă că s-ar putea să vrei să ieși fără mine uneori pentru că dacă merg cu tine poate că te simți obligat să fi grijuliu cu mine, spuse Koco cu voce joasă. Brown oftă din greu.
- Ko, ascultă-mă. În noaptea aceea, Bas m-a invitat să stau și să beau cu el. Când am ajuns acolo, a chemat-o pe femeie să stea cu mine. Femeia din imagine nici măcar nu ai stat lângă mine 5 minute pentru că nu am vrut. Nu știu când P’Bas a făcut fotografii în secret. În plus, îmi place să fiu cu tine și să merg peste tot cu tine. Sunt mai atașat de tine decât tu de mine. I-a explicat Brown lui Koco să înțeleagă. Koco a ascultat în liniște.
- De ce ești atât de sensibil și de influențabil? A întrebat Brown.
- Nu sunt sensibil. Doar m-am gândit puțin la asta. S-a corectat Koco, acum toate îndoielile din minte dispăruseră.
- Mai evitat pentru că au brut să te despărți de mine? A întrebat Brown mai departe. Koco clătină imediat din cap.
- Nu, vreau doar să stau departe de tine, pentru al face pe Bas sa creadă asta, iar după ce va plec înapoi în Elveția, voiam să vorbesc cu tine despre asta, a răspuns Koco. Brown a oftat greu de ușurare.
- Bănuiesc că trebuie să-ți reamintesc cât de mult sunt atașat de tine, a spus Brown. Koco părea confuz.
- Cum îmi amintești? A întrebat Koco înainte ca Brown să-i zâmbească răutăcios, și să-l împingă pe Koco pe canapea și să se urce repede peste el.
- Cam așa...
Capitolul Special 3
- Phi Brawn, nu ai de gând să lucrezi? Îi strigă Koco pe iubitului său, care stătea întins pe un pat lat în interiorul unei case cu două etaje care nu era nici prea mică, nici prea mare. Acum Koco și Brown au terminat școala și lucrează. Brown a cumpărat o casă pentru el și Koco, Cât despre apartament, l-a dat în chirie dar înainte de a se muta a cerut permisiunea părinților iubitului său care nu au obiectat. Pentru că a văzut că fiul său absolvise deja așa că cei doi au plecat să locuiască împreună. Deseori merg să-și viziteze proprii părinți Brawn lucrează la Autoritatea Națională pentru Sport. Cât despre Koco, a mers să fie profesor de Educație fizică la un liceu din Bangkok nu prea departe de casa lor.
- Hm, cât este ceasul? A întrebat Brown cu o voce somnoroasă.
- E deja ora 6:00. Ridică-te și fă un duș. O să-ți pregătesc niște haine, a spus Koco. Brown și-a deschis ochii și s-a uitat la fața iubitului sau apoi a zâmbit blând înainte de a se ridica și de a săruta blând capul lui Koco.
- Acum e bine să fii menajeră, spuse Brown tachinator și zâmbind. Înainte de a se ridica din pat.
- Nu sunt, dar dacă nu o fac, vei țipa din nou la mine, a răspuns Koco. Brown a râs încet pentru că pe jumătate l-a forțat pe Koco să facă aceste lucruri pentru el. O parte din asta poate fi pentru că amândoi sunt bărbați. Așa că Koco nu s-a gândit la nimic din aceste lucruri, dar Brown a vrut ca Koco să o facă pentru el. Știa asta, deși nu-l va forța Koco a făcut-o oricum pentru el.
- Știai că astăzi trebuie să lucrezi, dar aseară și băut mult. A spus Koco în timp ce Brown era pe cale să facă un duș. Aseară, Brown a ieșit să bea cu colegii de muncă și s-a întors în jurul miezului nopții. Koco a stat și a așteptat acasă pentru că Brown a sunat și a spus că nu se va întoarce până la miezul nopții.
- A fost ziua de naștere a unui coleg la serviciu. Mi-a dat ceva de băut, așa că am băut puțin, a spus Brown. Înainte de a merge la baie, Koco i-a pregătit niște haine. Făcuse deja un duș și se pregătise pentru că trebuia să stea în fața porții școlii dimineața devreme pentru că astăzi este tura lui să întâmpine elevi. A pregătit hainele apoi Koco a coborât să aștepte în bucătărie. Koco făcu o mâncare ușoară. Bine ca cei doi mai știu să gătească și fac pe rând mâncare unul pentru altul, în funcție de cine se trezește primul. Koco a pregătit lucrurile pentru o vreme. Brown coborî apoi, mirosind dulce Koco se uită la iubitul său cu enervare. O data cu intrarea în câmpul munci el arăta demn și foarte mai bine. În plus, nu era deloc ciudat că erau domnișoare care veneau să îl invite să iasă câteodată, dar Brown nu avusese niciodată o aventură pe care Koco să o regrete. Koco este și mai posesiv decât înainte mai ales după ce Koco a devenit profesor.
- Am auzit că un student ți-a a trimis o scrisoare de dragoste, a spus Brown în timp ce se așeza pe scaun și Koco punea orezul pe o farfurie pentru iubitul său.
- Tim ți-a spus. E o prostie, este doar un elev de liceu, a răspuns Koco nonșalant. Pentru că Tim lucrează acum în același loc cu Koco.
- Copiii din zilele noastre cresc repede. În plus, gândurile și cunoștințele lor sunt dincolo de vârstă lor, a răspuns Brown. Koco a râs încet.
- P’Brown, nu-mi pasă de copii pentru că am o persoană în vârstă de care să mă ocup. De ce ar trebui să mă obosesc și mai mult. Îl tachina Koco înapoi pe Brown. Gura lui Brown se curba într-un zâmbet.
- Cu siguranță bătrânul se va ocupa de tine în seara asta. Pregătește-te. Brown arătă spre Koco cu așteptare, iar Koco a ridicat ușor din umeri. Înainte de a ne așeza să ia micul dejun împreună.
- Astăzi, pot să-mi conduc singur motocicleta, phi Brown, a spus Koco. În unele zile, Brown îl duce la muncă dar uneori Koco conduce singur motocicletă. Dacă există o zi când știe că Brown vine târziu el va folosi motocicleta.
- Nu este nevoie, te duc eu, a spus Brown.
- Hm, bine, a răspuns Koco înainte de a sta să mănânce până s-au săturat și apoi să se pregătească să meargă la muncă. După ce a început să lucreze a devenit mai matur. Nu este la fel de nerăbdător ca înainte Dar adesea se comportă ca un copil. Brown îl duce pe Koco în fața școlii. Acum sunt elevii începeau treptat să sosească.
- Fă o treabă bună profesore și nu-mi spune că crești în secret un copil. O să te ucid. A spus Brown, amenințându-l în glumă.
- Eşti nebun, nu-l asculta prea mult pe Tim, spuse Koco nonșalant, pentru că nu se gândea la nimic. Koco a deschis ușa mașinii și a coborât. Apoi a intrat în școală Cât despre Brown, a condus la serviciu imediat.
- La naiba Tim, chiar vreau să te lovesc. De ce i-ai spus lui Brown despre acea scrisoare. Koco a intrat și l-a întrebat pe prietenul care sosise deja în camera profesorului.
- Haha, a sunat și a întrebat cum ai fost la școală. Am fost sincer, spuse Tim încet. Koco voia să-și lovească prietenul în cap.
- Nu vorbi prea mult. Nu e bine pentru mine, a răspuns Koco. Tim a zâmbit puțin.
-Știu, spuse Tim zâmbind. Înainte ca Koco să-l invite să stea în fața școlii pentru a inspecta copii care vin dimineața la școală
- Tu și phi Brown sunteți împreună de mult timp. Sincer, nu te-ai gândit niciodată să te răzgândești sa ai o soție? A întrebat Tim curios. În timp ce mergeam în fața școlii
- Niciodată. Cred că este bine să fim așa. Nu trebuie să am o povară prea mare. În plus, avem nepoți deja atât din partea lui P’Brown cât și din partea mea, a răspuns Koco. De partea lui, era fiul fratelui său mai mare. Iar din partea lui Brown, sunt copiii lui Bam. Acum are puțin peste un an și este drăguț și adorabil. Unchii ca ei sunt destul de geloși pe acest nepot. După ce a absolvit Bam, s-a căsătorit cu un tânăr medic de aceeași vârstă cu care era de pe vremea universității. Atât Bas, cât și Brown sunt foarte mulțumiți de cumnatul lor din cauza firii sale bune. În ceea ce îl privește pe Bas, acesta nu este încă căsătorit. El se întâlnea cu oamenii dar nu în mod serios. Cât despre Gap și Mail, încă se iubesc la fel.
- Ei bine, văd că ești fericit și mă bucur și eu pentru tine, a spus Tim zâmbind înainte de a-și face datoria.
- P’Brown a venit să te ia, nu-i așa? Nu ți-am văzut motocicleta, a întrebat Tim seara, după ce a plecat de la serviciu.
- Hm, răspunse Koco în gât.
- N-ai de gând să-l inviți pe P’Brown să meargă undeva în acest weekend? A întrebat Tim înapoi pentru că azi era vineri.
- Nu știu. Brown ar putea dori doar să stea acasă și să se odihnească, a răspuns Koco.
- Mă duc să îl aștept pe P’Brown în fața școlii. Te poți întoarce acum, nu trebuie sa stai cu mine, a spus Koco pentru că Brown nu a venit încă. Tim stătea mereu cu el și îl așteaptă pe Brown.
- Bine, ai grijă să fii afemeiat de un elev, a tachinat Tim în glumă. Koco clătină din cap la cuvintele tachinatoare ale unui prieten drag înainte de a merge separat în fața școlii. Brown a sunat și i-a spus că în 10 minute ar trebui să fie în fața școlii.
- Profesoare, se auzi vocea unei eleve. Koco s-a întors apoi să privească și a văzut un trei eleve de la Mathayom 6 care s-au apropiat de el.
- Ce este, nu te duci acasă? A întrebat Koco. El se purtat foarte bine cu studenții.
- Mă întorc. Dar profesore de ce nu te-ai întors încă? A întrebat fata zâmbind. Era destul de populară printre fete.
- Aștept să mă ia cineva. Te poți întoarce acum. Luni clasă voastră are un test de de volei, nu uitați să vă împărțiți în grupe. A spus Koco.
- Ne-am împărțit deja Profesore. Pe cine aștepți să te ia? a întrebat fata din curiozitate.
- De ce vrei să știi? A întrebat Koco.
- Ah, să știu dacă aveți un fean sau nu? A tachinat fata într-un mod prietenos. Ko a zâmbit încet dar nu a răspuns la întrebarea fetei pentru că nu era ceva ce trebuia să anunțe, mai ales elevilor.
- Ko! s-a auzit sunetul unui claxon de mașină și un strigăt. Făcându-l pe Koco să se întoarcă să se uite și a văzut că Brown a sosit și și-a parcat mașina lângă trotuar cu fereastra în deschisă pentru al striga pe Koko. Fetele s-au întors să se uite și ele, fiecare privindu-l cu ochi uluiți.
- Eu voi pleca acum. Puteți pleca și voi, repetă Koco. Înainte de a merge la mașină. Brown însuși a plecat imediat.
- Seduci elevi? A întrebat Brown tachinat.
- Cu ce naiba seduc? Sunt elevii mei, Brown. Îți place să te gândești la lucruri rele. I-a spus Koco iubitul său nu foarte serios. Brown a zâmbit ușor. Înainte de a merge direct acasă. Viața celor doi se învârtea în jurul serviciului în fiecare zi, dar nu i-a făcut să se plictisească câtuși de puțin unul de celălalt. Când Koco a ajuns acasă, a mers să facă un duș și să se schimbe mai întâi. Cât despre Brown, acesta a pregătit cina pentru că Koco pregătise micul dejun azi dimineață. Koco a terminat de făcut un duș. Apoi coborî în bucătărie să-l găsească pe Brown. Koco se uită la silueta înaltă care ridica cu îndemânare lucrurile din bucătărie și nu poate să nu zâmbesc. Koco nu se gândea că va putea fi cu Brown atât de mult timp. Koco s-a gândit în secret că dacă Brown s-ar căsători cu o femeie și ar avea copii împreună, familia lui Brown ar fi cu siguranță foarte perfectă.
- La ce te uiți? A întrebat Brown, care s-a întors și îl vazu pe Koco privindu-l. Koco a mers și a stat lângă Brown.
- Doar mă uitam la tine. La cine vrei să mă uit? Ești singur în bucătărie, a spus Koco. Brown s-a întors și l-a lovit pe Koco jucăuș.
- Atunci la ce te gândești? A continuat să întrebe Brown în timp ce mâinile lui găteau.
- Doar mă gândeam... dacă te ai fi căsătorit cu o femeie, familia ta ar trebuie să fie perfectă. A spus Koco ceea ce gândea. Brown se întoarse să se uite din nou la fața lui Koco.
- Te-ai gândit la asta doar pentru distracție sau te gândești serios la asta? A întrebat Brown. Koco a zâmbit puțin.
- Doar mă gândesc la asta, răspunse Koco.
- Atunci ce crezi? Gândindu-te la asta mă face să mă simt rău. În plus, de câți ani suntem împreună? Dacă mă gândeam să mă căsătoresc și să am copii m-aș fi căsătorit cu mult timp în urmă, a răspuns Brown, fără să-i pese, pentru că nu se gândise deloc la asta.
- Deci nu vrei să ai copii? A întrebat Koco în continuare.
- Am deja doi, a răspuns Brown, făcându-l pe Koco să se oprească puțin. Înainte de a înțepa brațul iubitului sau .
- Nu mă refer la genul ăsta de copii. Ești atât de obraznic. Gătești acum. A spus Koco amuzat. Brown râse încet.
- Ce zici de tine? Te-ai gândit vreodată să ai copii și soție? A întrebat Brown in schimb, pentru ca amândoi fuseseră cu femei înainte iar acum erau într-o relație gay.
- Ca să fiu sincer, m-am gândit uneori la asta. Dar după ce m-am gândit mai bine mi-am dat seama că sunt fericit asa. În plus, dacă aș avea o soție, cred că cu siguranță nu aș fi în stare să am grijă de ea cum ar trebui, a spus Koco, cu sinceritate.
- Încă poți avea grijă de mine, răspunse Brown.
- Nu este la fel. Eu nu știu cum să explic dar sunt bine așa cum sunt, ceea ce este bine. A răspuns Koco zâmbind.
- În ceea ce mă privește, nu m-am gândit niciodată la aceste lucruri, a spus și Brown direct, făcându-l pe Koco să tacă puțin.
- Ești supărat pe mine? Că m-am gândit accidental la asta? A întrebat Koco simțindu-se vinovat. Brown s-a întors și i-a zâmbit lui Koco. Înainte de a-și folosi brațul pentru a bloca gâtul lui Koco sărutându-i tâmpla.
- Nu sunt supărat pentru că este doar un gând. Dar dacă te gândești serios în privința asta, e voi fi. A spus Brown pe un ton amenințător. Koco a zâmbit amuzat.
- Nu mai vorbi despre asta. Te vei supăra foarte tare pe mine. L-a întrerupt Koco în grabă, iar Brown a zâmbit.
- Du-te și așteaptă afară. Ai făcut duș. Mirosul de mâncare va ajunge pe haine. Brown l-a alungat pe Koco din bucătărie. Koco a fost de acord să plece. Koco s-a dus să ia documentele planului de predare să le verifice în timp ce aștepta. Când Brown a terminat de gătit s-a dus să facă un duș.
- Vrei să mergi mâine la piața plutitoare Suan Lat Mayom? Se spune că este în apropiere. L-a întrebat Brown pe Koco în timp ce se uitau împreună la televizor după ce au mâncat.
- Nu am mai fost niciodată acolo, spuse Koco imediat. Îi plăcea să iasă dar din cauza serviciului nu aveau ocazia să călătorească prea des. De obicei în weekend-uri sau în vacanțe Brawn îl duce uneori în alte provincii.
- Ei bine, hai să mergem, nu te trezi prea târziu, a răspuns Brown, pentru că dacă era liber și nu mergeam nicăieri, probabil că Koco ar dormi și s-ar trezi târziu.
- Dar... Brown se opri făcându-l pe Koco să se întoarcă să îl privească.
- Dar ce? A întrebat Koco curios.
- Astăzi este vineri, a spus Brown cu un zâmbet viclean făcându-l pe Koco să știe imediat ce vrea Brown.
- Nu poate fi amânat pentru mâine seară? Trebuie să mergem mâine la piața, nu vreau să mă trezesc târziu, a cerut Koco în grabă o amânare. Pentru că el și Brown au fost de acord că activitatea din pat se poate face doar vineri și sâmbătă seara. Dar dacă este o vacanță lungă, vor mai vorbim despre asta. Deoarece Koco trebuie să predea sport elevilor și îi e teamă că va avea un impact asupra propriei sale predări.
- Îți promit că voi fi blând, a spus Brown în timp ce îi îmbrățișa talia lui Koco pentru a-l muta să stea mai aproape de el. Mâinile lui Brown i-au strâns șoldurile lui Koco.
- Niciodată nu o faci ușor. Te comporți de parcă ai fi mort de foame. S-a plâns Koco nu foarte serios, dar fața i se inrosea când vorbea despre lucruri în pat.
- Ei bine, a trebuit să mă abțin o săptămână. Cum pot avea răbdare? Încă nu mi-am pierdut capacitatea sexuală, a răspuns Brown.
- Deci, crezi că vei putea să te abțin în seara asta? a răspuns Koco zâmbind. Brown a zâmbit în colțul gurii când a auzit argumentul lui Koco.
- Ești... spuse Brown cu severitate. Înainte de a-l arunca pe Koco pe canapea și de a se urca repede peste el.
- Hei, P’Brown! Strigă Koco șocat. Când Brown s-a ghemuit în curba gâtului și l-a mușcat.
- Phi, nu o face, va fi o urmă. Koco a impins în grabă trupul iubitului său și a strigat să-l oprească pentru că dacă lasă un semn și elevii îl văd, va arăta rău.
- Nu se va vedea deloc, Brown și-a ridicat capul și a spus în timp ce privea semnul, care era doar o urmă slabă de dinți.
- Trebuie să îți interzic asta de fiecare dată pentru că mereu uiți din greșeală. A răspuns Koco, Brown a zâmbit puțin și a privit fața lui Koco cu ochi orbitori.
- Chiar nu mă lași să fac asta? A întrebat Brown cu o voce rugătoare. În timp ce s-a aplecat pentru a-l săruta pe Koco ușor pe gură, apoi a folosit vârful propriului nas pentru a freca vârful nasului lui Koco. Inima lui Koco bătea cu putere. Indiferent ce făcea Brown, Koco accepta mereu. Chiar dacă sunt împreună de mulți ani încă inima lui bate cu putere.
- Chiar ști cum să cerșești Phi. De fiecare dată când o faci aproape că mă devorezi. Koco și-a tachinat iubitul. Brown și-a îngropat fața în curba gâtului lui Koco dar fără să îl muște.
- Îți vorbesc întotdeauna frumos, a spus Brown, cu vocea ușor înăbușită pentru că își ascunde fața în curba gatului. Koco și-a ridicat brațele pentru a-și îmbrățișa iubitul. Indiferent de ce ar face Brown, Koco a cedat mereu.
- Să o faci ușor dacă nu vrei să mă enervez mâine, spuse Koco, cu vocea joasă. Acest lucru l-a făcut pe Brown să ridice imediat capul privindu-l cu ochii pofticioși.
- Serios? Atunci să mergem camera ca sa nu fie târziu. A spus Brown fără să aștepte un răspuns. El s-a ridicat repede de pe trupul lui Koco apoi l-a tras pe Koco să se ridice și să-l urmeze în dormitor.
- Phi, te rog închide mai întâi casa, strigă Koco grăbit. Înainte ca Brown să accepte să încuie casa și să-l ducă imediat pe Ko în dormitor.
- He, he, îmi pare rău. Nu mai face o astfel de față. A spus Brown în glumă în timp ce stătea și lua micul dejun cu Koco. Koco privi fața lui Brown încruntat.
- Dacă îți pare rău crezi că durerea va dispărea? Ți-am spus să o faci cu blândețe? P’Brown, șoldurile mele mai aveau un pic și se rupeau, a spus Koco dar își simțea față fierbinte. Aseară, Brown s-a comportat ca și cum ar face-o blând cu el dar când emoțiile au crescut, l-a lovit puternic fără să se oprească. Totuși el bine că Koco nu are un corp fragil care să-l facă să rămână țintuit în pat. Avea doar dureri, dar îl deranja puțin când trebuia să meargă mult timp.
- Chiar nu m-am putut abține. Data viitoare, promit că o voi face cu blândețe. A spus Brown zâmbind în timp ce punerea orezului pe o farfurie pentru a-i face pe plac lui Koco.
- Nu trebuie să promiți și nu trebuie să o faci în seara asta. E suficient, spuse Koco clar, făcându-l pe Brown să se oprească.
- Hei, am fost de acord că putem să o facem doar vineri și sâmbătă. Strigă imediat Brown.
- Nu știu. Vrei să mă înfurii, a răspuns Koco nu serios. El știa că nu-l poate opri. Brown a zâmbit ușor pentru că știa că Koco nu este atât de supărată. Când am terminat de mâncat micul dejun. Cei doi s-au pregătit să meargă să viziteze piața plutitoare Khlong Lat Mayom care se află în zona Charan Sanitwong. Cei doi au ajuns acolo în jurul orei 10:00. Erau destul de mulți turiști care se plimbau prin jur. Odată ce au găsit un loc de parcare, cei doi au mers imediat să exploreze piața.
- Dacă nu poți continua, spune-mi, a spus Brown.
- Da, nu sunt așa de slab, a răspuns Koco. Brown l-a urmat pe Koco în timp ce își ținea ambele mâini pe umerii lui Koco.
- Phi, peștele la grătar arată delicios. Și creveții la grătar. Hei, phi, scoici acoperite cu ouă de creveți. Și ce este asta? Koco s-a întors să vorbească cu Brown entuziasmat când a văzut mâncarea din fața lui înainte de a arăta spre niște frigărui cu ceva verde.
- Carne de porc cu frunze de betel, a răspuns vânzătorul.
- Phi Brawn, ce gust va avea? Nu am mâncat niciodată frunze de betel. L-a întrebat Koco din nou pe Brown.
- Trebuie să fie puțin picant pentru că bătrânii îl mănâncă cu nuci de areca, a răspuns Brown din câte știa.
- Dar stai, Koco. Ai de gând să mănânci acum? Tocmai am mâncat. Să ne plimbăm și să privim, apoi ne întoarcem să mâncăm. A protestat în grabă Brown. Koco se uită ezitant la mâncarea din fața lui.
- Bine, ne vom întoarce să mâncam, P’Brow, i-a repetat Koco iubitului său.
- Da, pentru că oricum trebuie să ne întoarcem pe aici, iată-te, spuse el râzând. Înainte de a-l lua pe Koco pentru a continua plimbarea.
- P’Brown, Koco s-a oprit din mers și l-a strigat pe Brown. În timp ce arătă spre magazinul de dulciuri.
- Ce este. Îl întrerupse Brown.
- Nu am de gând să mănânc acum. Spun doar, că este o idee bună să le cumpărăm pentru a-i oferi mamei tale și mamei mele. Se grăbi Koco să vorbească înainte ca Brown să poată spune ceva. Brown a zâmbit.
- Bine, vrei să le cumperi acum sau vrei să le cumperi când ne întorceam? A întrebat Brown.
- Mai bine cumpărăm acum, a spus Koco înainte de a comanda orez lipicios cu cremă de cocos pentru familia lui Brown și pentru propria lui familie. După ce au terminat de cumpărat Au continuat să meargă împreună și au vorbit bine dispuși. Cu cât Koco vedea mai mult mâncarea, cu atât era mai încântat .
- Brown! Se auzi o voce care îl strigă pe Brown. În timp ce Koco cumpăra apă, Brown s-a întors să se uite înainte de a zâmbi ușor persoanei care la strigat.
- Bună Toffee, de mult timp nu ne vedem. Răspunse Brown. Acest lucru l-a făcut pe Koco să se oprească puțin pentru că nici el nu o mai văzuse de mult timp pe Toffee.
- Sunt bine. Tocmai m-am întors din străinătate. Așa că prietena mea m-a invitat să facem o plimbare. Cu cine ai venit Brown?... a întrebat tânăra. Înainte de a se opri când l-a văzut pe Koco.
- Bună, phi Toffee. Koco a trebuit să o salute pe fată inevitabil, pentru că cealaltă parte era un senior pe care îl cunoștea. Toffee zâmbi încet dar blând.
- Sunteți încă împreună? A întrebat Toffee. Koco a simțit ca și cum era sarcastică. Dar Koco a încercat să nu se gândească la nimic. Brown la îmbrățișat pe Koco și l-a tras aproape de el.
- Desigur. Ne iubim atât de mult. Cum am putea să ne despărți atât de ușor? A spus Brown direct, făcând fața femeii să se înroșească puțin. Cât despre Koco, simțea o mândrie profundă din cauza cuvintelor spuse de Brown în fața mea fetei.
- Am crezut că vrei doar să încerci, a spus Toffee din nou. Koco avea o față serioasă. Deoarece a considerat că Brown este persoana care trebuie să îi răspundă tinerei.
- Cu Koco nu am simțit niciodată că vreau să încerc. Vreau să fie doar al meu Toffee, a spus Brown, făcându-l pe Koco să zâmbească puțin în secret văzând expresia femei.
- Voi pleca acum trebuie să îmi găsesc prietena, ne mai vedem, a spus Toffee înainte de a pleca imediat. Koco i-a fost în secret milă de tânără dar nu a poate face nimic.
- Iar tu ai bătut joc de ea, a spus Koco. Brown a ridicat puțin din umeri.
- Nu mă pot abține. Ne vedem după mult timp și în loc să ne întrebăm ce mai facem, a întrebat dacă noi doi nu ne-am despărțit încă? Dacă ne despărțeam, ne ne mai vedea împreună? A spus Brown, cu o voce puțin iritată. Pentru că nici el nu era mulțumit de felul în care a vorbit tânăra.
- Nu contează, phi Brown. Doar întreba, a răspuns Koco, făcându-l pe Brown să zâmbească.
- Hai să mergem să luăm ceva de mâncare Phi. A spus Koco, făcându-l pe Brown să râdă de apetitul iubitului tău. Apoi ei au continuat să meargă uitându-se la lucruri și cumpărând până au avut mâinile pline. Brown l-a dus apoi pe Koco și la taraba de produse alimentare unde Koco voia să mănânce. Unde era și o masă la care să stea.
- Ce vrei? A întrebat Brown, Koco s-a uitat la mâncarea din fața lui cu entuziasm.
- Vreau pește la grătar, creveți de râu, scoici dulci si carne de porc la grătar cu frunze de betel. Vreau să le încerc. Aș mai vrea și salată de papaya. Phi Brown, vrei niște pui la grătar? Mă duc să ți-l cumpăr, a spus Koco, pentru că trebuia să îl cumpere de la o altă tarabă.
- Ai comandat atât de mult vei putea să mănânci tot? A întrebat Brown când a auzit meniul.
- Pot să mănânc. Asta nu ajunge nici măcar la jumătatea stomacului meu. În plus, mănânci și tu, nu-i așa? Spuse Koco înapoi.
- Oh, mi-am folosit multă energie. Trebuie să o recuperez, a spus Koco referindu-se la noaptea trecută. Dar nu a spus-o direct de teamă să nu audă și alții oameni. Brown a zâmbit ușor.
- Eu sunt cel care folosește mai multă energie. Tu doar stai întins. Hei... Koco îi puse grăbit mana la gură lui Brown de teama ca alții sa nu audă.
- Ai înnebunit? Vorbește încet. Spuse Koco cu o voce joasă. Brown îl ținu de mână pe Koco.
- Spun adevărul? He, he, bine, orice vrei să mănânci îți voi cumpăra, a spus Brown în glumă înainte de a-i da bani lui Koco să meargă să cumpere mâncare. După ce a cumpărat ce a vrut cei doi au stat și au mâncat împreună.
- Poftim creveți, spuse Brown. Ko și-a ridicat capul să se uite la Brown înainte de a-și face ochii mari.
- O să ploua azi? De fiecare dată când mâncăm aceste lucruri preferi să le desfac eu pentru tine. Dar acum le desfaci tu pentru mine? a întrebat Koco, zâmbind.
- Exagerezi. O spui de parcă nu am mai desfăcut niciodată pentru tine. I-a răspuns Brown, Koco făcu o expresia șocată.
- Pot să număr pe degete de cate ori ai făcut-o, a spus Koco. De fapt, nu era serios doar se tachinau unul pe altul.
- Ko, chiar te întreb, te-ai simțit vreodată rănit pentru că nu sunt foarte dulce și romantic cu tine? A întrebat Brown pe un ton serios. Koco și-a ridicat capul să se uite la iubitul său.
- Deci vrei să spui că nu mă mulțumești cu adevărat. De ce simt că m-am obișnuit cu asta? A întrebat Koco în glumă. Pentru că nu vreau să se gândească prea mult la asta.
- Hai fi serios chiar vreau să știu? Suntem împreună de aproape 6 ani. Ai vrut vreodată ceva ce ți-ai fi dorit să fac sau vrei să schimb la mine? Întrebă Brown curios. Koco se uită la Brown și zâmbi încet.
- Să fi tu însuți e bine. Nu încerca să fii romantic cu mine. E înfiorător. Suntem împreună ca prieteni, ca frații și ca iubiți. Asta e deja minunat. Nu prea vreau nimic mai mult decât atât, si-a exprimat Koco adevăratele sentimente. Este foarte rar ca cei doi să spună astfel de lucruri unul altuia
- Deci, tu vrei să schimb ceva? A întrebat Koco.
- Nu, pentru că te iubesc așa cum ești, de aceea te-am ales, a spus și Brown, desfăcând creveții.
- Dar există un lucru care vreau să îl schimb, a spus Brown în timp ce se uita la fața lui Koco. Koco a ascultat cu atenție.
- Mănâncă mai puțin, altfel te vei îngrașa. Acum ești profesor de educație fizică și predai elevilor. A spus Brown în glumă. Ko își dădu ochii peste cap spre iubitul său.
- Fac exerciții fizice ca să nu mă îngraș, a răspuns imediat Koco, uitându-se în jos la burta lui pentru a vedea dacă s-a îngrășat. Brown a râs când a la expresia iubitului său înainte de a întinde mâna către Koco și a vorbi încet.
- O, e în regulă, tu doar mănâncă, te voi ajuta să arzi caloriile noaptea, spuse Brown ridicând din sprâncene. Koco își strânse buzele înainte de a îndesa creveții pe care i-a decojit în gura lui Brown. Brown mânca în timp ce râdea.
Viața lor nu este deloc dulce și emoționantă. Cei doi trăiau ca orice cuplu normal și sunt fericiți cu acest tip de viață. Ei se bucură împreună ca iubiți, ca frații, ca prietenii și sunt o familie unul pentru celălalt.
SFÂRȘIT 💜
Despre UNIKA
Bună, sunt UNIKA și iubesc filmele, muzica și cultura asiatică. Îmi petrec atât de mult timp vizionând kdrama încât am decis să și traduc. Deci voi traduce, cât îmi permite timpul, tot ce este aparte.
Acest blog îmi oferă posibilitatea să vă împărtășesc mai bine iubirea mea pentru lumea și cultura asiatică prin articole și informații, sper eu cât mai utile și pe tematici diverse, iubire care nu se poate exprima pe deplin doar prin traducerea filmelor și serialelor asiatice.
De ce UNIKA?
Un acronim sună mai bine decât numele meu care este prea comun.
Pe curând dragilor!
Comentarii