DEFECȚIUNEA IUBIRII (2023) – CARTE

- Îmi cer scuze că am venit fără preaviz.

Fei Long își ceru scuze tatălui viitoarei sale logodnice cu o politețe desăvârșită.

Daniel Yang, aflat la sfârșitul vârstei de cincizeci de ani, era unul dintre pilonii influenți din conducerea țării, în Singapore. Așadar, o întâlnire neanunțată putea părea o lipsă de respect.

- Suntem între prieteni, nu trebuie să-ți faci griji. Ia loc, îi răspunse Yang senior cu bunăvoință, făcând un gest politicos pentru a-l invita să se așeze.

- Mulțumesc.

- Nu trebuie să fii timid. Ne vedem rar. Cum te mai descurci în ultima vreme? Am auzit că ai avut niște probleme. S-au rezolvat?

- Da, domnule, confirmă Fei Long.

- Vrei să te ajut cu ceva? Întrebă Yang cu un ton care arăta că știa destul de multe despre situația lui Fei Long.

- Vă mulțumesc, domnule, dar este o problemă minoră, nu e nevoie să vă
deranjați.

În afaceri, problemele sunt inevitabile și apar mereu pentru a-ți testa răbdarea. Dar Fei Long se descurca excelent, fiind capabil să rezolve situațiile cu o eficiență care chiar și pe un om cu experiență ca Daniel Yang îl impresiona. Cu atitudinea sa îndrăzneață și priceperea în afaceri, Fei Long merita tot respectul.

- Haha! Sunt bucuros să te ajut, fie că e o problemă mare sau mică. Oricum, suntem aproape familie acum.

Daniel, bărbatul trecut prin multe, era încântat de Fei Long. Tânărul nu era doar parte dintr-o familie bogată și influentă, ci și fiul cel mic al unui vechi prieten. Deși era cel mai tânăr dintre frați, era și cel mai capabil, având un simț al afacerilor și o statură impresionantă. Dacă ar deveni ginerele său, cu siguranță nu ar dezamăgi.

Observându-l de mult timp, Daniel înțelesese că Fei Long moștenise perfect inteligența calculată a tatălui său, fiind dur dar precaut, trăsături esențiale pentru un om de afaceri de succes. Datorită relației strânse cu Zhang Long Lodge, Daniel nu ezitase să-l propună pe Fei Long ca viitor ginere, dorind ca fiica sa să aibă un partener de valoare.

- Spune-mi, cu ce pot să te ajut? Sunt aici să te sprijin.

- Dacă îmi permiteți, voi fi direct, spuse Fei Long cu fermitate.

- Am o propunere de discutat și sper ca dumneavoastră să o analizați.

Fei Long îl privi pe bărbatul din fața sa cu o privire hotărâtă, reflectând seriozitatea intențiilor sale.

Mai târziu în aceea seară.

Barul preferat, în care Run venea deseori, era neobișnuit de aglomerat în seara aceea.

Totuși, oricât de plin era în jur, Run simțea doar un gol profund în suflet.

În ultimele nopți, oameni de tot felul se apropiaseră de el cu oferte atrăgătoare, încercând să-i capteze atenția, dar Run îi respinsese pe toți. Pur și simplu nu avea dispoziția necesară. Fie că era vorba de o aventură rapidă sau de o legătură mai serioasă, nu era interesat. Cel mai mult îi păsa să bea până uita de toate și să adoarmă liniștit.

- Ești singur? Întrebă o voce dulce de undeva din apropiere, trezindu-l din  gândurile sale după doar cinci minute de la terminarea celui de-al treilea
pahar.

Când se uită cu atenție la cine îi vorbise, expresia sa impasibilă se transformă într- una de surprindere, iar sprâncenele i se încruntară.

- Serios?

Run dădu pe gât paharul de whiskey on the rocks și schiță un zâmbet ușor în colțul gurii, întâlnindu-i privirea tinerei femei din fața lui...

- Cathy Yang.

- Te-ar deranja dacă aș sta cu tine?

Run, blondul atrăgător, aprobă cu un mic gest din cap, privindu-o atent și evaluând-o cu o expresie greu de descifrat.

Trebuia să recunoască, fără prejudecăți: femeia asta arăta incredibil de bine. Era frumoasă... foarte frumoasă.

Cathy avea toate atributele pentru a atrage atenția: o diplomă de la Harvard, un profil profesional de top și rolul de Chief Marketing Officer la ”Charter Health”, un grup de renume național ce includea spitale de prestigiu.

Nu era de mirare că familia Lodge o vedea ca pe o potențială noră perfectă. Dar, din punctul de vedere al lui Run, femeia din fața lui era, într-un fel, și „dușmanul inimii” lui.

Run îi făcu un gest spre scaunul de lângă el.

- Te rog, ia loc.

- Mulțumesc, răspunse ea cu un ton dulce.

- E destul de aglomerat aici. Nu am mai ieșit de mult timp. Nu din cauză că am prea mult de lucru, ci pentru că tatăl meu m-a ținut sub supraveghere.

Cathy ridică un deget delicat pentru a atrage atenția barmanului, comandând cu voce suavă.

- Un Martini Dry pentru mine. Și același lucru pentru acest domn, spuse ea, indicând paharul gol al lui Run.

- Fac eu cinste.

Îi făcu cu ochiul, apoi își aranjă corpul suplu într-o poziție confortabilă pe scaun. Rochia mini neagră și strălucitoare îi dezvăluia coapsele subțiri, iar trecătorii nu ezitau să o privească admirativ.

- Ai vreun motiv să vorbești cu mine? Întrebă Run direct, fără să creadă că întâlnirea lor era întâmplătoare.

Cathy chicoti și răspunse cu un aer jucăuș și grațios:

- Poate că am. Un pic,spuse ea, ridicând un deget subțire pentru a accentua  ideea.

- Așa bănuiam, oftă Run.

Nu avea niciun chef să joace rolul unui personaj negativ sau al unui villain prost în vreo telenovelă.

- Sunt aici cu intenții bune, spuse ea repede.

Cu intenții bune? Asta suna chiar mai amenințător.

- Poți spune direct ce ai de spus. Sau... ar trebui să facem prezentările din nou? Întrebă Run, încercând să păstreze o distanță formală.

- Hai să sărim peste introduceri, știm destul unul despre celălalt, nu-i așa?

Chiar dacă nu se mai întâlniseră față în față, statutul de logodnică al lui Fei Long o făcea pe Cathy un nume cunoscut, indiferent de dorința lui.

- Dacă tot întrebi direct, atunci răspund direct. Sunt aici din cauza lui Fei Long. Ai fi dispus să discuți cu mine? Îl privi ea cu o expresie dulce, sprijinindu-și
bărbia în palmă.

- Desigur, răspunse Run, cu o expresie calmă, aproape impasibilă.

- Bun. Știu în ce relație ești cu el. Și? Eu nu-l iubesc, iar el probabil că are motive întemeiate să accepte această logodnă. Așa că prefer să nu-mi pese
prea mult, spuse ea cu o privire sfidătoare, privindu-l intens, parcă așteptând să vadă cum va reacționa.

- Serios? Chiar nu-ți pasă? Întrebă Run cu o voce sceptică.

- Serios, răspunse ea, ridicând din umeri nepăsătoare.

- Eu cred că ar trebui să-ți pese.

Relația dintre bărbatul atrăgător din fața lui Cathy și Fei Long nu era neapărat publică, dar cu siguranță nu era un secret pentru cei din interiorul cercului lor. Oricine știa că nu erau doar prieteni apropiați; mai mult decât atât, era evident că acest bărbat carismatic nu era doar un amant ocazional.

- De fapt, vreau doar să înțeleg cum e persoana de care Fei Long este atât de nebun. Am auzit multe despre tine de la alții, dar tu ești destul de discret, iar
Fei Long te ține departe de ochii lumii. A, apropo, îți urmăresc contul de Instagram. Trebuie să recunosc că ești mult mai interesant decât Fei Long.

Cathy deschise Instagram și îi arătă o fotografie în care el savura o cafea și schița un ghiveci de flori, purtând doar pantaloni de trening, lăsându-și la vedere o parte din trunchi și brațele tonifiate.

- Eu? Întrebă Run, vizibil surprins.

- Da, chiar tu, frumușelule.

- Și când ai spus că ai auzit de mine... în ce sens?

- Oh, în tot felul. De exemplu, că ești un designer de top, incredibil de atrăgător, și că Fei Long te păzește ca pe un șarpe care-și apără ouăle, glumi Cathy,
râzând ușor, dar fără a-și dezvălui adevăratele intenții.

- Dacă ar fi adevărat, n-ai mai fi logodită cu el, răspunse Run calm, fără să pară gelos.

- Ești modest. Drăguț din partea ta.

- O să fii nevoită să retragi ce ai spus. Eu sunt departe de a fi ‚drăguț,’ frumoaso.

- Ba nu, am un simț special pentru astfel de lucruri. Pot să fumez? Întrebă Cathy.

Când Run aprobă, ea își aprinse o țigară, iar el o ajută cu bricheta, într-un gest natural și calculat.

- Recunosc, Fei Long arată bine, dar, din păcate, nu e pe gustul meu. Între noi nu e decât un contract de beneficii reciproce, și pe mine mă interesează doar
de ce am de câștigat.

Această femeie frumoasă, rafinată, îl făcea pe Run să o reevalueze serios.

- Nu e nevoie să îmi spui asta. Nu fac parte din ecuația voastră,replică el.

- Ba da, chiar faci, dragă. Ești o variabilă majoră, pentru că iubitul tău... să nu mă faci să spun mai mult. Nu sunt demodată. Știu că vă iubiți, și nu mă
deranjează. Trăim într-o altă eră, iar el poate fi al tău, indiferent de ce rol îți va oferi. Dacă amândoi știți de la început unde stați, sunt de acord. Știu bine că, în zilele noastre, o căsătorie înseamnă mai mult un parteneriat decât o dragoste autentică. În plus, eu am crescut într-o casă cu multe mame vitrege. Din experiență, nu a fost atât de rău.

Run încruntă sprâncenele la auzul acelor cuvinte. I se părea că logica ei era puțin cam distorsionată.

- N-ar trebui să gândești așa. Vei fi tu cea care va fi dezavantajată. Dacă trebuie să te căsătorești cu cineva, atunci ar trebui să obții ce e mai bun – o viață cu
cineva pe care îl iubești și...

- El trebuie să te iubească. Să aibă grijă de tine, atât fizic, cât și emoțional. Cel mai important este să fie fidel și să păstreze asta mereu, spuse Run, cuvintele
lui provocând un zâmbet de mulțumire pe chipul lui Cathy, care îl privea acum cu un interes nou.

- Nu cred că voi fi atât de norocoasă. E suficient să obțin ce mă mulțumește, răspunse ea râzând.

- De ce nu? Fiecare femeie merită asta. Oricine are dreptul de a alege.

- Nu știu.

- Nu ar trebui să lași un bărbat să aibă o influență dominantă asupra vieții tale.

- Doar că nu-mi pasă prea mult de ei.

- Cu cât un bărbat îți face rău, cu atât mai mult ar trebui să îți pese să te protejezi.

Cathy tăcu pentru o vreme, iar ochii ei reflectau o gândire profundă.

- Femeile din familia mea au fost mereu cele care au cedat. Poate doar pentru a-i face fericiți pe bărbații din viețile lor, îi răspunse ea, apropiindu-se puțin și
vorbind cu un ton mai formal, deși ochii ei trădau o durere ascunsă.

- Asta nu înseamnă că tu nu meriți ce e mai bun, replică Run.

- Poate că nu sunt un bărbat perfect sau un gentleman, dar dacă aș decide vreodată să mă căsătoresc, soția mea ar primi toată iubirea și loialitatea mea,
fără niciun dubiu. Ea ar fi mama copiilor mei și aș trata-o ca pe o prințesă.

- Wow! Nu ești deloc așa cum mă așteptam, spuse Cathy, surprinsă.

- Credeam că o să-mi tragi o palmă pentru că-ți iau iubitul, dar nu... ești chiar drăguț. Cel mai adorabil.

Îi atinse ușor brațul, iar Run se opri puțin surprins. Cathy își sprijini bărbia în mână, privind la el cu ochii ușor tulburi... Acest bărbat era cu adevărat atrăgător.

Avea o frumusețe liniștitoare, un șarm subtil și o oarecare aroganță naturală. Cu cât îl privea mai mult, cu atât îl găsea mai interesant. Era opusul lui Fei Long. Run era calm și plăcut, în timp ce Fei Long era aspru și arțăgos. Fei Long arăta bine, dar avea o personalitate... dificilă.

- Ce să fac, m-ai cucerit,spuse ea glumind.

- Mai bine nu, căci ar fi problematic, râse Run ușor.

- Pe bune! Ești adorabil. Fei Long ar fi în stare să mă stranguleze dacă ar afla că am început să-i plac iubitul.

- Eu și el... suntem într-o perioadă de reflecție, explică Run, deși, în realitate, era mai mult o interpretare a lui.

- O să fiu directă. Azi, Fei Long a venit la mine. Mi-a repetat tot felul de lucruri, cum ar fi că nu mă va iubi niciodată sau că am putea, la limită, să avem o
relație fizică superficială doar ca să aibă un moștenitor, dar mi-a jurat că îmi va oferi tot ce am nevoie.

Cathy își acoperi gura, privindu-l peste marginea mâinii.

- Dar, să fie clar: ”fără sex, fără romantism, fără momente tandre”. De parcă ardeam de nerăbdare să-l am pe el!

Run asculta atent, iar când Cathy îi povesti ce i-a spus Fei Long, furia care clocotea inițial în el se mai domoli.

- Nu era nevoie să-mi spui.

- Ba da, era necesar. Fei Long a insistat să știu că, dacă tu nu ești de acord, el va anula tot. Orice ofertă pe care i-am făcut-o, el ar arunca-o la gunoi, spuse
Cathy, dând ochii peste cap.

- Și asta l-ar face pe tatăl meu să facă infarct.

- O femeie ca tine ar accepta să se căsătorească cu cineva pe care nu l-a ales singură?

- E adevărat că nimeni nu poate să mă forțeze să fac ceva. Dar o femeie ca mine are și principii, oricât de naive ar părea. Accept logodna cu Fei Long
pentru că dușmana mea de moarte îl dorește cu disperare. Nu vreau să-i ofer această satisfacție. Și, cel mai important, vreau controlul absolut asupra spitalului pe care îl conduc. Fei Long mi-ar oferi un pachet de 35% din acțiuni după logodnă.

Stai puțin! Câte persoane sunt care îl vor pe iubitul lui?

- Nu te îngrijora. Fei Long nu e interesat de ea. Oricât de mult ar încerca șarpele acela să-l atragă.

Explicația lui Cathy, în loc să-l calmeze, părea să arunce gaz pe foc.

- Pot să întreb cine e?

- Sylvia Mill.

Dumnezeule!

Sylvia Mill era un model renumit, tocmai apărută pe coperta Vogue – o femeie cu o siluetă de clepsidră, pielea bronzată, de origine mixtă thailandeză-americană, și era imaginea pentru diverse produse din rețeaua Land Lodge.

Ah, deci când spunea că trebuie să plece la întâlniri de afaceri... era vorba de prezența unei „opere de artă” acolo.

Iertarea de mai devreme? Retrasă!

Nivelul de furie: un milion la sută.

- Ea mi-a furat iubitul în liceu. Mi-am jurat că, dacă va fi interesată vreodată de un bărbat, eu voi fi prima care i-l va lua,spuse Cathy, ridicând din umeri cu
indiferență.

- Îl iubeai mult pe acel băiat? Întrebă Run.

- Da, a fost primul bărbat pe care l-am iubit. Dar el mă vedea doar ca pe o soră. Mi-a frânt inima complet, iar faptul că prietena mea, cineva în care aveam încredere, a pus mâna pe el m-a enervat la culme. Când am aflat că Sylvia are ochi pentru Fei Long, iar tatăl meu mi-a sugerat că el e fiul unui vechi prieten, mi-am spus că ar fi o mișcare bună.

- N-am de ce să mă supăr pe tine.

- Îți mulțumesc. Adevărul e că logodna mea cu Fei Long e, desigur, la inițiativa tatălui meu, dar asta e doar o parte din motive. Restul ține de pachetul de
acțiuni al spitalului.

Cathy îl asigură pe Run cu un zâmbet.

- Poți să stai liniștit. Relația mea cu Sylvia nu va afecta niciun fel de afacere importantă – și categoric nu există nimic romantic între noi.

Telefonul lui Cathy sună, și după ce citi mesajul, își strâmbă ușor nasul, vizibil iritată.

- Of, trebuie să plec. Tocmai am primit mesaj de la iubitul tău. Mi-a spus că, dacă nu încetez conversația cu tine, mă va arunca în mare. Crede că te
manipulez! Doamne, și când am făcut asta?

După ce rosti acele cuvinte, Cathy se ridică. Înainte să plece, îi dădu un sărut scurt pe obraz, lucru care îi provocă lui Run un mic fior pe șira spinării. Avea o vagă presimțire că această poveste nu se va termina cu bine.

Când ajunse în cameră, era deja trecut de ora unu noaptea. Run se aruncă pe pat, fără să facă vreun efort să facă un duș. Rămase întins, privind tavanul și respirând adânc.

- Sunt prea amețit,murmură el, trecându-și mâinile peste față. În acel moment, telefonul începu să vibreze, anunțând un apel.

Dark Lord

Numele „Dark Lord” era o poreclă pe care Run i-o dăduse lui Fei Long cu mult timp în urmă. La început fusese doar o glumă, dar cu timpul, Run începuse să simtă că acest nume i se potrivea perfect.

- Încă nu ai murit? Murmură Run privind ecranul, dar refuză să răspundă, lăsând telefonul să vibreze în continuare.

După zece minute de apeluri continue, sunetul se opri, înlocuit de mesaje text.

💌 Dark Lord: Răspunde la telefon.

💌Dark Lord: Run! Acum.

- Du-te naibii, murmură Run, închizând ochii în încercarea de a adormi, dar somnul tot nu veni, chiar și după ce numără oi până la cinci sute optzeci și
cinci.

Se răsuci de câteva ori în pat, lăsând gândurile să-i rătăcească.

După conversația de astăzi cu Cathy, realiză că furia față de Fei Long se domolise semnificativ. Cel puțin, era clar că Fei Long nu făcea asta de bunăvoie. Run știa că presiunea din partea familiei era reală, iar Daniel Yang era un atu esențial pentru consolidarea alianței dintre Land Lodge și Lodge Industries.

Totuși, ceea ce îl enerva cu adevărat pe Run era faptul că Fei Long continua să păstreze secrete. De-a lungul celor zece ani, Run simțise că existau lucruri
importante pe care Fei Long le ascundea – lucruri suficient de puternice încât să-l facă să se întoarcă în familia sa și să urmeze voința tatălui său.

Cu mintea rătăcind, Run începu să răsucească absent inelul de pe degetul mare, pierdut în gânduri.

Îi era dor de el... mai ales de mirosul lui.

Parfumul lui Fei Long îi amintea de un amestec între lemn dulce și razele blânde ale soarelui într-o dimineață de primăvară – o aromă caldă, dulce, dar misterioasă, care invita la explorare.

Run obișnuia să poarte cămășile lui Fei Long când nu putea să adoarmă, și chiar și acum făcea la fel. Ridică mâneca cămășii Calvin Klein, inhalându-i mirosul ca și cum era dependent.

💌Dark Lord: Mi-e un dor al naibii de tine, vanilia mea.

După ce citi ultimul mesaj, închise ochii.

Dumnezeule! Și lui îi era la fel de dor de Dark Lord.

Reflectând asupra tuturor celor întâmplate, realiză că poate ar trebui să înceapă prin a descoperi adevărata sursă a problemelor lor.

 Perspectiva lui Run.

[Londra]

Cu doisprezece ani în urmă.

- Oprește-te! Asta a devenit o nebunie totală!

Clank!

Bang! Bang!

Crash!

- Destul, Fei Long! Oprește-te, naibii!

Strigătul meu părea să se piardă în tumultul celor aproximativ treizeci de oameni care priveau. Departe de a încerca să intervină, aceștia păreau încântați de haosul creat și se distrau pe seama dezastrului.

- Da, un dezastru complet. Cineva mai are de oferit ceva și mai nebunesc?

Această încăierare părea să fi devenit un spectacol special al petrecerii, o formă de divertisment pentru toți cei de față, măsurat prin strigătele de susținere, împărțite de ambele părți cu un entuziasm uriaș. Nimeni nu părea să se îngrijoreze de obiectele sparte și răsturnate de mâinile a doi bărbați prinși într-o luptă furibundă.

Se luptau cu o furie de neclintit, fiecare refuzând să cedeze. Unul era Fei Long, prietenul meu apropiat, iar celălalt, Patrick, băiatul popular al clasei, cunoscut pentru firea sa provocatoare și orgoliul exacerbat.

Ce ar trebui să fac...? Aceștia doi se comportă ca niște câini furioși care se sfâșie unul pe celălalt.

Mintea mi-era complet blocată. Tot ce puteam face era să mă arunc între ei, încercând să-i separ, dar de fiecare dată mă aruncau deoparte, lăsându-mi o tăietură la colțul sprâncenei, din care picura sânge.

Lasă asta deocamdată, nu e o rană gravă. Dacă nu reușesc să-i opresc, cineva ar putea sfârși mult mai rău.

Îmi scutur capul, încercând să-mi recapăt claritatea, ștergându-mi sângele cu mâna. Patrick era pe cale să cadă la pământ, iar Fei Long se pregătea să-i dea o serie de pumni.

- Destul!

Am sărit repede și l-am prins pe Fei Long, sperând să-i opresc furia înainte ca lucrurile să degenereze. L-am imobilizat, trăgându-l cât am putut de tare, iar, în același timp, cineva a intervenit și l-a ținut pe Patrick, reușind în sfârșit să-i separe.

- Nenorocitule, ești doar un laș! Pfui! Strigă Patrick, scuipând sânge pe jos.

- Atât poți?

Îl țineam pe Fei Long strâns, auzindu-i respirația grea și mârâitul din gât. Furia oarbă a lui Fei Long era ceva ce nu-i era caracteristic.

Fei Long nu era genul care să se aprindă ușor.

- O să vezi tu spuse el, arătând cu degetul spre Patrick, cu o privire amenințătoare, pregătit să-i sară din nou la beregată.

- Haide, vino! Strigă Patrick, provocator.

- Destul, destul! A fost doar o neînțelegere. Gata, să nu transformăm asta într- un scandal. Dacă vine poliția, o să ne bage pe toți în probleme.

- Uită-te la el! Protestă Patrick.

- El a început! Ce naiba i-a apucat?

- Da, dar dacă ajunge vestea asta la urechile tatălui tău, o să fie și mai rău.

Patrick se opri, calmându-se la auzul cuvintelor mele. Odată ce am reușit să-l liniștesc, m-am întors spre Fei Long.

- Hai să plecăm.

- Te rog, hai să mergem, i-am spus, exasperat, dar el îmi aruncă o privire tăioasă, respingătoare.

Fei Long îmi smulse mâna cu o brutalitate neașteptată, privindu-mă ca și cum am fi fost dușmani de o viață. Apoi, se întoarse și plecă, trecând prin mulțimea care se dădu la o parte pentru a-l lăsa să treacă, acum că spectacolul se terminase.

- Hei! Așteaptă! Am strigat, de parcă vorbeam cu aerul.

Tot ce am putut face a fost să alerg în urma prietenului meu înfuriat, care își ștergea liniștit sângele de la colțul buzelor, fără să-mi arunce vreo privire.

- Ce naiba e în neregulă cu tine?

- Știi ce ai făcut? Tocmai l-ai lovit în față pe fiul cel mare al orașului.

- Nu-mi pasă! Nu-mi pasă de nimic, mormăi Fei Long, iar ochii lui de chihlimbar ardeau de furie, fără niciun semn de calmare. Mă trezeam și eu tot mai
înfierbântat.

- Nu mai țipa la mine! Ce vrei să fac pentru tine?

Era ca și cum o furtună de emoții năvălea peste amândoi fără oprire, iar acea noapte rămânea încărcată de amintiri tulburătoare. Nu îndrăzneam să mă gândesc că totul putea fi din cauza „sărutului” nostru. Nu speram să nu fie vorba despre asta. Viața mea era destul de complicată deja!

Ah... da. Ne sărutasem înainte. Eram prieteni apropiați, dar tehnic vorbind, prietenii buni nu se sărută, nu? Nu fac lucruri „cochete” împreună. Și totuși, între noi nu mai existau reguli care să ne rețină. Încercând să mă liniștesc, am căutat scuze pentru a justifica ce s-a întâmplat. Prima explicație? Hormonii și atmosfera ne-au scăpat de sub control. Problema era că nu fusesem beți atunci, așa că nu aveam scuza aceea care să ne absolve.

Adevărul? Ne sărutasem cu pasiune. Gustul lui mă hipnotizase, sângele îmi clocotea în vene, iar parfumul lui Fei Long, combinat cu aroma lui naturală, era ca un amestec de lemn proaspăt. Dar asta e, Fei Long părea să fi lăsat tot calmul deoparte, transformat într-o furtună de furie.

Îmi aminteam de dimineața de după ploaie, când mirosul de pin umed era în aer, iar el se apropiase de mine. Respirația lui, caldă lângă tâmpla mea, și mâna lui pe ceafa mea mă făceau să înnebunesc. Stomacul mi se contorsiona, de parcă un roi de fluturi îmi loviseră interiorul. Inima bătea haotic, niciun alt sărut nu mă dăduse peste cap așa. Nu știu cât timp ne-am sărutat, poate doar un minut, poate zece. Tot ce știu e că a fost incredibil... atât de intens, încât îmi era teamă. Mă tulbura, pentru că acum, după ce gustasem dulceața acelei „otrăvuri,” ideea de a sta departe de el părea imposibilă. Încercam să-mi înfrânez dorințele, dar în mintea mea apăreau imagini nepotrivite la fiecare cinci minute.

În mod ciudat, după acel sărut, nu ne-am îndepărtat. Aveam reacții caraghioase când eram prea aproape – tresăream, ca și cum ne-ar fi lovit un șoc electric. Ne prindeam unul pe celălalt privindu-ne pe ascuns, dar niciodată nu era dispreț sau vinovăție. Cred că m-am îndrăgostit de cel mai bun prieten al meu. Pentru mine, Fei Long era imposibil să fie urât. Lumea asta e plină de oameni care nu dau doi bani pe mine, dar el... el e singurul care a demonstrat că-i pasă cu adevărat.

- O să te bagi în belele mari! Ești nebun!

Îmi trec mâna prin păr, frustrat de impulsivitatea lui, mai ales când știam că l-a bătut chiar pe fiul unui politician influent.

- La naiba! Încă n-am ajuns la extremele mele, strigă Fei Long, mai furios ca niciodată. Incredibil cum omul acesta, de obicei calm ca gheața, putea
exploda astfel.

Când Fei Long se înfurie, e ca o combinație de furtună și lavă de vulcan în erupție. Cum ar trebui să gestionez asta...?

- Încetează să fugi de mine! Hai să discutăm ca oamenii, am spus, prinzându-l de braț. Dar el se întoarse și mă privi cu o furie neîmpăcată.

- Nu vreau să discut! Strigă el, iar tonul lui îmi dădu fiori.

- Nu acum. Ultimul lucru pe care îl vreau e să-mi pierd controlul și cu tine.

- Ești irațional, am murmurat.

S-a oprit în fața mașinii, ochii lui trădând o furie intensă. A deschis portiera și m-a prins de braț, încercând să mă înghesuie înăuntru, fără a ține cont de rezistența mea. Fei Long, deși de obicei calm, nu era chiar blând când se înfuria.

- Da, sunt irațional. Și ce dacă? Intră în mașină.

- Stai, eu nu... am spus, opunându-mă cât puteam, sprijinindu-mă de rama portierei.

- Vrei să vorbești, nu? Atunci urcă și taci.

Arătându-mă cu degetul, Fei Long îmi vorbi pe un ton aspru și autoritar.

Am cedat și am intrat, nevrând să escaladez lucrurile. Să-l văd pe Fei Long atât de furios nu era doar neplăcut, era de-a dreptul riscant.

Mașina acceleră brusc, condusă de furia lui. Atmosfera era încordată, liniștea apăsătoare, întreruptă doar de zgomotul motorului. Îl priveam pe furiș  partea stângă a feței era deja vânătă, iar maxilarul avea zgârieturi adânci. Buza lui era spartă; până mâine, probabil, întreaga față i se va învineți.

- Ce s-a întâmplat?

Am spart eu tăcerea apăsătoare.

- Tu de ce ai făcut asta?

- Ce? Ce am făcut? Răspunse el, cu un ton iritat.

- Te comporți ciudat. Ai fost extrem de nervos în ultima vreme, de obicei ești mult mai rațional.

I-am spus cu grijă.

- Nu știu ce să mai fac. Dumnezeule, încă sunt șocat de ce ai făcut mai devreme. Vrei să transformi totul într-un scandal?

- Ai terminat? Replică el pe un ton rece.

Trase brusc de volan, trăgând mașina pe dreapta și frânând atât de brusc, încât m- am izbit de scaun.

- Hei!

- Chiar vrei să știi ce-i cu mine? Vrei să afli adevărul? Întoarse capul spre mine, iar ochii îi erau aprinși de furie.

- Dacă-ți spun, va trebui să poți accepta.

- Bineînțeles că pot. Ce ar putea fi așa de greu de acceptat?

Nu sunt genul care se sperie ușor. Suntem prieteni apropiați. Am locuit împreună aproape un an, practic trăim ca niște frați.

- Îl urăsc! Vreau să-l pun la pământ, să-l fac să-și piardă toți dinții și să-i înșir pe toți pe o tablă, unul câte unul! Știi de ce? Pentru că a avut tupeul să te sărute! A îndrăznit să-și bage limba aia mizerabilă în gura ta. Dumnezeule! Da, îl urăsc nenorocitul ăla pentru că face pe interesantul cu tine. Fei Long explodă, fiecare cuvânt ieșind din el fără oprire. Am rămas blocat, șocat de revelația lui Fei Long.

Deci totul a pornit de la mine? Cuvintele lui Fei Long sunau ca... gelozie.

- Calmează-te.

Încercam să-l liniștesc, dar în același timp și pe mine. Confesiunea intensă a lui Fei Long mă făcea să mă simt jenat și stânjenit, simțind cum îmi înroșeam ușor fața, iar inima îmi bătea haotic.

- Încerc, dar asta e tot ce pot să fac ca să mă calmez! La naiba, trebuie să o spun chiar pe bune? Cât de clar trebuie să fie, Run? E suficient de clar acum?

Da, mai clar decât Full HD! Clar într-atât încât să mă facă să roșesc.

Am rămas fără cuvinte. Expresia tensionată a lui și ochii roșii de furie îmi luaseră o parte din stânjeneală, dar nu știam cum să formulez ceea ce simțeam. Fei Long era mereu calm, ținându-și emoțiile ascunse. Niciodată nu-mi arătase vreun semn că ar simți ceva pentru mine, și în schimb, eu eram cel care mă frământam pe ascuns.

- Run, mă scoți din minți, știi asta? Ești motivul pentru care fac toate nebuniile astea. Sunt gelos! Când te-am văzut cu el, nu mai suportam. Și acum, cu
comportamentul tău, mă simt și mai...

Dintr-o izbucnire furioasă, Fei Long se opri brusc. Am evitat privirea lui, iar atmosfera deveni dintr-o dată stânjenitoare și amuzantă în același timp, amândoi roșindu-ne obrajii.

- Nu credeam că simți așa. Cum să-ți spun...?

Îmi trec mâna peste față, simțind că nu pot să vorbesc tare. Priveam când spre el, când evitam privirea lui, rușinat. Timpul părea să stea pe loc, iar Fei Long își lăsase capul pe volan, amândoi oftând greoi într-o liniște plină de ironie.

- Sărutul acela aproape că m-a înnebunit, spuse el dintr-odată, ridicând capul și privindu-mă cu o expresie plictisită, dar plină de frustrare.

- Și eu... nimic n-a mai fost la fel. Dar nu știu exact ce să simt. Sunt la fel de confuz, i-am răspuns încet.

Nu regretasem niciodată.

- Așa că ai găsit pe altcineva ca să uiți de mine?

Fei Long mă ironiză.

- E grozav, Run! Știi, chestia asta m-a făcut... m-a făcut să simt ceva ce nu pot să controlez. A fost un chin să văd totul, să știu totul și să mă abțin de la a
veni la tine. De nenumărate ori a trebuit să mă controlez să nu mă duc și să mă liniștesc. Toleranța mea e foarte limitată, Run, și am ajuns la capătul ei.

- Dacă te mai văd sărutând pe altcineva, te asigur că nu mă voi mai abține. Sunt serios, Run, spuse el pornind din nou mașina.

Sună ca o amenințare romantică, iar eu... am simțit cum îmi apare un zâmbet pe față fără să-mi dau seama. Ca și cum un lacăt s-ar fi deschis în mine, gândul care-mi inunda mintea era că Fei Long părea atât de... sărutabil!

De îndată ce ușa camerei s-a închis, am fost cel care nu a mai rezistat și l-am atacat cu dorință, care îmi inunda simțurile până la punctul în care nu o mai puteam controla.

La naiba, orice s-ar întâmpla, fie ce-o fi, nu-mi mai pasă de nimic.

Fei Long a tresărit ușor surprins, dar buzele lui reci s-au deschis imediat, răspunzând cu aceeași intensitate. Limbile noastre s-au întâlnit și s-au încolăcit una în jurul celeilalte cu sete, jucându-se ca și cum ar fi fost apropiate de multă vreme. Așa trebuie să fie. Dacă sărutul acela de atunci a fost doar un sărut al confuziei, o întrebare dacă sentimentele pentru cel mai bun prieten ar putea fi adevărate, sărutul acesta este unul de final. Palmele lui mari îmi prinseseră ceafa strâns în timp ce se mișca cu siguranță, explorându-mi buzele și limba. El sărută bine! Asta știu cu siguranță. Ne îmbrățișam de parcă am fi fost doi poli opuși ai unui magnet, sunetele sărutului alternând cu gemetele lui ușoare. Mâinile noastre, neliniștite, se plimbau pe trupuri. Îmi doream să-l simt și mai aproape, așa că mi-am strecurat mâna sub cămașa lui, mângâindu-i spatele lat cu satisfacție. Mi-am ascuns fața la baza gâtului lui și am inspirat adânc mirosul pielii lui Fei Long, care mă făcea să tremur de nerăbdare și dorință, până când m-a cuprins o senzație intensă în tot corpul.

La fel, mâna lui Fei Long cobora încet spre marginea pantalonilor mei. Fermoarul tensionat a fost atins de palma lui fermă, iar eu am scos un geamăt sugrumat. Dar când mi-a desfăcut nasturii, în loc să mă elibereze, mi-a tăiat respirația și corpul mi s- a încordat complet. Respirația mi s-a tăiat, ca și cum un pește ar fi înghițit apă pe uscat. Fei Long și-a strecurat mâna pe marginea pantalonilor, lângă șoldul meu, mângâind încet, fără a merge mai departe, ceea ce mă făcea să mă simt și mai încordat.

- Știi ceva, Ran?

- Hm?

- Ești foarte priceput în a provoca oamenii,mi-a reproșat el cu o voce răgușită, mușcându-mă ușor de gât. M-am retras puțin, dar nu m-am opus.

Cine, de fapt, este cel care provoacă? Modul în care Fei Long își păstrează calmul, imposibil de citit sau de anticipat, este cel care mă scoate din sărite.

- Nu e așa. De ce aș face asta... când nici măcar nu știu ce aș obține din asta? Ha! Pur și simplu nu m-aș fi gândit că îți pasă cu cine mă sărut.

L-am privit adânc în ochi în timp ce palma lui fermă îmi cuprindea fața. Cu cealaltă mână, degetul mare, pe care avea un inel de argint mare, îmi atingea ușor pielea de lângă buze, apoi aluneca pe obraz.

- E bine că nu am rupt gâtul cuiva până acum... Abia acum realizez cât de gelos sunt pe tine.

Murmuia cu o intensitate ascunsă de emoție, iar privirea și gesturile lui îmi făceau inima să bată mai tare. Cuvintele lui simple, deși nu erau dulci, aveau un efect puternic asupra mea.

Știam că Fei Long avea un farmec natural, fără să facă vreun efort. Orice femeie putea cădea sub vraja lui doar dintr-un zâmbet și cuvinte amabile, având o distincție și o eleganță aparte. În trecut, nu înțelegeam de ce mă simțeam neliniștit și iritat când îl vedeam zâmbind altora, dar acum totul era clar...

Îl vreau pentru mine. Îl vreau să fie al meu.

- Nu ești singurul. Și eu simt la fel, am mărturisit.

M-a tras înspre el și m-a sărutat, un sărut atât de intens încât aproape simțeam că ard.

Mâna lui puternică m-a împins pe pat, apoi s-a așezat deasupra mea. La o distanță de doar câțiva centimetri, puteam vedea în ochii lui de culoarea chihlimbarului o pasiune și o dorință intensă... ardea ca un foc alimentat de combustibil. Am înghițit în sec în timp ce Fei Long și-a scos tricoul și l-a aruncat fără ezitare, lăsându-și la vedere pieptul și mușchii bine definiți, la o distanță la care aproape că-i puteam  atinge. S-a ridicat ușor, desfăcându-și nasturii de la blugi într-un gest hotărât, iar cealaltă mână a început să-mi desfacă pantalonii într-un mod asemănător. M-am mișcat pentru a-i facilita accesul, acceptând fără rezerve. Când amândoi am renunțat la orice barieră, mâna lui fermă mi-a cuprins șoldurile. Privirile ni s-au întâlnit într-un joc mut al înțelegerii, fără niciun cuvânt. Știam amândoi ce urma să se întâmple. Granița fină care ne împiedicase era pe cale de a fi depășită. Nu mai era loc de jocuri sau ezitări. M-am întrebat mereu dacă apropierea fizică cu Fei Long va fi ca un urcuș spre paradis sau o coborâre în flăcările infernului. Acum era momentul să mă las consumat de dorință și pasiune, să fac tot ce simt, fără să mă mai gândesc la nimic.

Ce va fi, va fi...

Fără să mai țin cont de rațiune sau bun simț, mi-am întins mâna și i-am prins gâtul, trăgându-l spre mine pentru un sărut intens. Goliciunea noastră ne făcea să fim apropiați, iar pielea ni se freca până simțeam că ard. Mâinile noastre, neliniștite, explorau trupurile unul altuia, eliminând orice urmă de îndoială. Ne provocam reciproc până când eram pe punctul de a ceda cu totul în fața dorinței. Când vârful limbii lui aspre a atins pulsul de la gâtul meu, am tresărit, simțind cum mi se ridică firele de păr pe corp. Dantura lui a alunecat de la gât în jos, ajungând la piept, unde mi-a mușcat ușor și a sărutat fiecare parte cu o egală intensitate. Limba lui aspră îmi acaparase sfârcurile sensibile, provocând o durere dulce-amară, iar eu mi-am arcuit pieptul, lăsându-mă pradă senzațiilor, în timp ce degetele mele se încleștau peste tot.

- Mmm...

Fei Long și-a ascuns fața în zona abdomenului meu, explorând-o cu limba și mușcături delicate, iar eu am scos un geamăt. Dar am tresărit din nou când degetele lui groase au alunecat intenționat pe șoldurile mele. Doar o apăsare ușoară a degetelor lui a fost suficientă pentru a-mi provoca un geamăt adânc, în timp ce șoldurile mele se încordau instinctiv, oprindu-i intrarea. Totuși, cu pricepere, m-a făcut să mă abandonez complet senzației, fiecare atingere umplând golul dorinței ascunse. Fei Long mă făcea să uit de tot cu fiecare mișcare a limbii sale, iar în acel moment, întreaga mea lume a explodat în sunete de plăcere.

Când și-a făcut loc în mine pentru prima dată, eram deja pierdut, captivat de fiecare senzație pe care mi-o oferea.

- Ah...a pătruns în mine calm, dar nu m-am putut abține să nu scot un sunet.

- Shh... o să merg încet, m-a liniștit el.

- Ran... dragul meu, murmurul lui, încărcat de dorință, îmi făcea pielea să se înfioare.

- Astăzi ești al meu, îngerul meu al morții.

Mă pierdeam în cuvintele lui dulci, în timp ce mă umplea complet, fierbinte și puternic. Chiar dacă mișcările lui erau lente, pentru mine, lipsit de experiență, era copleșitor.

- Ah... aah, am gemut când Fei Long s-a adâncit în mine.

- Am visat la asta de mii de ori... a șoptit el, cu vocea sugrumată, înainte să mă sărute, acoperind sunetele mele de protest când ieșea și revenea într-un ritm
intens care mă făcea să tremur de plăcere.

- Să te țin aproape, să fiu în tine... să-ți aud gemetele.

- Ah... oh, am scos un sunet când a accentuat mișcarea.

- Aah...

- Aici, nu-i așa... așa cum îți place?

Fei Long părea să fi descoperit un loc care mă făcea să tremur de plăcere, repetând atingerea acolo, aproape ca o tachinare.

Privirea lui era una de satisfacție, ochii lui ușor încețoșați de dorință, dar avea un aer de prădător care își domina prada fără scăpare. Când nu am răspuns, m-a așezat cu fața în jos, fără să își piardă poziția, continuând să mă pătrundă. Simțeam cum inima îmi bătea nebunește în poziția asta, cu el în spatele meu. Trupul lui, mare și puternic, mă acoperea, alternând mișcările lente cu cele intense.

- Așa... este bine așa?

- Ah, am răspuns.

- Fei Long, o să... rostirea numelui său era cel mai intim lucru la care mi-aș fi putut gândi, și nu credeam că va veni o zi în care chiar se va întâmpla. Dar
apoi, Fei Long ne-a purtat pe amândoi într-o experiență minunată, pe care n-o mai simțisem niciodată.

Sângele fierbinte îmi pulsa în vene, devenind o erupție de lavă a dorinței, atingând apogeul care mi-a făcut simțurile să explodeze, lăsându-mă amețit.

- Ah, dar tu ești mica mea moarte, a spus Fei Long, privind la mine de sus. Legătura noastră fizică era completă. Am surprins în ochii lui o satisfacție
intensă și o atitudine posesivă.

Tot ce trăisem era ca un montagne russe de senzații, amestecând adrenalina cu o plăcere copleșitoare, ducându-ne la limită. Am rămas întins, ascultându-i respirația grea lângă gâtul meu. Totul fusese mai intens decât orice altă experiență de până atunci. Uimitor cum am am ajuns amândoi la o asemenea extremă. Ceea ce făcusem nu era doar sex.

- Te doare? A întrebat Fei Long, ridicându-se ușor, ca să nu apese pe mine.

Privirea lui, văzută din acest unghi, devenise preferata mea – dar niciodată n-o văzusem atât de aproape. Părul său negru, dat pe spate și umezit de transpirație, îi accentua trăsăturile fermecătoare, iar linia maxilarului și puful fin de barbă îi dădeau un aspect irezistibil.

Fei Long, după... „Este al naibii de fierbinte!”

- Nu e vorba că mă apasă. Încerc doar să mă obișnuiesc cu toate sentimentele astea de după, i-am spus, respirând adânc.

- De ce? N-a fost bine? M-a întrebat, înclinând capul și privindu-mă serios, cu o așteptare evidentă în ochi.

- Nu ți-a plăcut? Poți să-mi spui ce îți place sau ce nu îți place.

Fața lui s-a apropiat de a mea, iar nasul i s-a oprit pe obrazul meu, șoptindu-mi cu o voce profundă,făcându-mă să mă cutremur din nou.

- Așa, exact așa. A fost minunat, foarte bun.

- Îți place, nu-i așa? Întrebă, trecându-și mâna peste bărbia mea.

- Da, îmi place, am răspuns direct. Când îmi place ceva, spun asta.

Experiența de mai devreme a fost incredibilă. De fapt, nu am avut niciodată o relație atât de profundă cu un bărbat înainte, dar asta nu înseamnă că eram lipsit de experiență. Dar să o fac cu Fei Long... e ca și cum...

Minunat.

Era atent, grijuliu, și cu o înțelegere extraordinară; fiecare mic gest al lui a făcut ca totul să fie de neuitat. Dacă ar fi să-i dau o notă, ar fi două sute din zece. Tehnica lui m-a surprins total!

- Am visat de multe ori să ajung la climax în tine, dar să o fac cu adevărat mă lasă fără cuvinte, a șoptit aproape de urechea mea, apoi și-a ridicat fața spre
mine.

- Sărută-mă ușor pe pleoapă.

- Ești incredibil.

- Și tu ești incredibil.

La naiba, am cedat în fața blândeții pe care o revarsă intenționat asupra mea fără rețineri. Nici nu pot să mă adun. Persoana care de obicei pare rece, când devine dulce, e de-a dreptul copleșitor de seducător.

- Te-am rănit? Îmi pare rău că am fost nerăbdător.

- Nu, tu n-ai fost nici pe jumătate cât am fost eu.

Dau din cap, pentru că, deși uneori intensitatea e prea mare, e perfect în ansamblu. Mă bucur. Își atinge ușor degetele de gâtul meu, provocându-mi o senzație de gâdilat, dar nu mă retrag.

- Barba mea ți-a înroșit tot trupul. Scuze.

- Nu-i nimic, nu sunt o fată de treisprezece ani.

Îi urmăresc privirea, apoi râd ușor.

- Nu mă trata de parcă aș fi fragil, te rog.

Îl împing ușor și mă ridic să mă sprijin de tăblia patului, în timp ce Fei Long stă întins, relaxat, cu mâinile sub cap. E atât de diferit față de cum era acum o oră; acum, privirea lui dulce aproape că mă face să mă topesc.

- Fei Long, vreau să te întreb ceva.

- Da?

- Despre ziua de azi...

Am ezitat pentru un moment, nesigur dacă să vorbesc sau nu, temându-mă că aș putea tulbura apele. Însă Fei Long părea că-mi citește gândurile. Se așeză
confortabil, privirea lui devenind strălucitoare și hotărâtă, ca și cum ar fi fost pregătit.

- Spune ce vrei să spui, întreabă ce vrei să știi, orice ar fi.

Ne privim unul pe celălalt cu o intensitate profundă, știind bine că este ceea ce amândoi ne-am dorit mereu. Fie că este dorință, curiozitate sau altceva, ne-am dorit amândoi asta. Însă, dacă nu lămurim lucrurile acum, totul va rămâne învăluit într-ceață nesfârșită, iar în cele din urmă amândoi ne vom întreba de ce nu am clarificat lucrurile cât am avut ocazia.

- Ceea ce facem... e... M-am oprit, întorcând privirea.

- Faptul că ne-am epuizat cu totul? Tonul lui Fei Long era blând, dar privirea lui strălucea într-un mod tentant.

- Da! Fie că-i spui epuizare, fie luptă, fie că ești al meu... orice vrei tu să-i spui.

I-am răspuns apăsat, zâmbind larg, iar râsul lui mi-a făcut obrajii să se înroșească.

- Bine, să-i spunem atunci că ne-am distrat bine... de acord, gata cu tachinările. Și...?

- Se va schimba ceva între noi?

După ce am pus întrebarea, Fei Long închise ochii, părând să-și adune gândurile. Simțeam cum neliniștea începe să mă cuprindă! La naiba... tăcerea lui a venit la momentul cel mai tensionat.

Nu după mult timp, ochii lui strălucitori s-au deschis și mâna lui s-a întins ușor, atingându-mi spatele.

- Se va schimba, desigur. Probabil voi fi și mai posesiv cu tine, voi vrea să stau lângă tine și mai mult, răspunse el cu o voce caldă.

Inima mi s-a înmuiat, dar am continuat să întreb, fără să vreau să îmi fac speranțe.

- Ca prieteni?

- Da, ca prieteni și..., spuse el încet, făcându-mi inima să bată mai repede.

Îmi ridică ușor brațul și începu să scrie litere încet cu degetul său. Mi-am concentrat atenția pentru a putea forma cuvintele în mintea mea.

My Friend & My Love

Prieteni și iubiți.

Inima mea bătea cu putere, copleșit de o fericire intensă și profundă satisfacție.

Și așa a început povestea noastră de iubire.

După acel conflict serios cu Patrick, a urmat o scurtă perioadă de haos. Tatăl lui Patrick a fost furios că Fei Long i-a rănit fiul, provocându-i o tăietură la
sprânceană și o vânătaie la ochi. A fost atât de supărat încât amenințase că îl va acționa pe Fei Long pentru a-l răzbuna pe fiul său. Însă, la câteva zile după, intenția lui s-a spulberat, pentru că fiul său fusese implicat într-un scandal legat de o petrecere excentrică ce implicase și abuzuri asupra minorilor și consum de droguri de mare risc. Presa locală a dezbătut atât de intens acest subiect, încât tatăl lui Patrick a fost nevoit să își concentreze atenția pe acoperirea problemelor fiului său, lăsând conflictul cu Fei Long în urmă.

Viața noastră a revenit aproape la normal, dar în această normalitate exista o specialitate care m-a făcut să mă simt mai fericit ca niciodată.

Fiecare moment era plin de râsete, o fericire intensă și palpabilă care mă făcea să mă simt copleșit de bucurie. Fei Long era genul de partener care își răsfăța iubitul . Doar trebuia să-i spun ce-mi doream, și el făcea totul pentru mine. Era un timp pe care îl prețuiam și îmi doream să dureze cât mai mult.

Dimineața era mereu primul care se trezea, iar prima imagine pe care o vedeam era zâmbetul său cald și privirea plină de dorință. Aceasta era forța care mă ținea prins în vraja lui, într-o iubire intensă de care amândoi devenisem dependenți. Era o altă dimineață în care ne trezeam împreună și ne exploram fiecare centimetru al trupurilor. De nenumărate ori, Fei Long mă făcea să țip până îmi pierdeam vocea, stârnindu-mi dorința până la limita rezistenței, doar pentru a încetini intenționat și a mă face să îndur fiecare moment de frustrare. Metoda lui era atât de dulce-amară încât nu puteam decât să-l iubesc și să-l urăsc în același timp. Mușcăturile sale ușoare pe pielea mea mă provocau într-un fel care mă făcea să mă pierd în senzații de o plăcere amețitoare. Mintea mea devenea albă, concentrându-se doar pe dorință și pasiune.

În timp ce spatele meu gol simțea pieptul și mușchii lui, precum și finele fire de păr de pe coapsele sale, eram mai pregătit ca niciodată după ce își folosea degetele pentru a mă pregăti. Fei Long își apropia ușor vârful de punctul meu sensibil, începând un joc tandru și precis, până când, mulțumit de preludiu, intra în mine cu delicatețe.

M-am cutremurat, simțind cum partea inferioară a corpului meu se încordează, primind încet căldura intensă care se apropia de mine. Încă o dată!

Am tresărit și am scăpat un sunet involuntar. Oricât de multe ori s-ar întâmpla, intensitatea primului contact era mereu copleșitoare. Mușchii abdominali mi s-au încordat în fața acestei senzații străine, care era în același timp fierbinte și fermă. În acel moment, tot ce puteam face era să-mi arunc capul pe spate, scăpând sunete răgușite, deschizând gura ca să înghit aer, parcă sufocat de propriile mele respirații. Gemetele mele pline de anticipație cereau să fie satisfăcute, dorindu-mi ca el să-mi umple golul din interior. Totul începea să mă întindă din ce în ce mai mult, iar durerea nu era de la rănire, ci un fel de dulce suferință amestecată cu o plăcere intensă.

- Ah... da...

Am gemut întruna.

Mișcările lui erau rapide și ferme, iar intensitatea lor mă făcea să mă simt aproape înnebunit. Mâinile lui mă țineau de șolduri, ridicându-mă pentru a putea întâmpina fiecare mișcare. Genunchii îmi tremurau și aproape nu mai aveau putere să mă susțină. Curios, m-am întors să privesc și am observat că doar o mică parte din el pătrunsese în mine...Dumnezeule, mă zbăteam și îmi răsuceam șoldurile, dar mișcările mele erau limitate sub controlul mâinilor lui, care stabiliseră ritmul. Genunchii îmi tremurau pe pat, nu pentru a mă retrage, ci pentru a găsi un unghi confortabil. De fiecare dată când șoldurile se mișcau conform ritmului impus de el, senzația de presiune creștea până mă făcea să tremur.

Strânsoarea din interior devenea tot mai intensă cu fiecare mișcare, el pătrunzând din ce în ce mai adânc.

- La naiba!

Am înjurat încet, mușcându-mi buzele din cauza intensității copleșitoare a senzațiilor. În acel moment, Fei Long s-a aplecat spre mine și m-a întrebat cu o voce răgușită:

- Îți place... sau nu-ți place? Vocea lui părea că trece prin dinți strânși.

Mâinile lui, care mă țineau de șolduri, erau încordate și știam că după asta vor rămâne cu siguranță urme roșii. În ultimele săptămâni, pielea din acea zonă abia avea timp să se refacă, căci noi urme de la întâlnirile noastre intense acopereau pe cele vechi. La dracu’! am spus printre dinți, în timp ce el aproape că ieșea complet pentru a reintra cu toată lungimea, impactul mai intens ca de obicei, făcându-mă să tremur.

- Așa îți place, nu?

- Mai mult...

- Îți place, a spus, împingându-se din nou în mine.

- Așa-i?

Mâinile lui îmi ghidau șoldurile conform ritmului dorit de el. Tot ce puteam face era să- mi încordez corpul, însă șoldurile mele se mișcau circular.

- Dumnezeule, mai mult... am strigat.

Mișcările mele răspundeau impulsurilor lui fără rușine, sunetul pielii atingându-se într- un ritm acompaniat de gemetele mele.

Am continuat să mă mișc din instinct, iar Fei Long își petrecea timpul cu trupul meu ca cineva înfometat. Luase mult de la mine, dar la rândul său mă satisfăcea într-un mod care mă lăsa aproape fără respirație, până când atingerea apogeului...

Senzațiile m-au copleșit, acoperindu-mi întreg corpul, iar eu m-am prăbușit pe pat, fără să-mi pese în ce stare mă aflam, respirând greu, ca și cum aș fi înotat de zece ori într-un bazin dus-întors.

- Credeam că nu o să supraviețuiesc, am spus cu respirația sacadată, mișcându-mă încet, epuizat.

- Nici chiar așa,râse el și îmi sărută ușor ceafa, iar mâna lui mare îmi mângâia spatele cu o blândețe aproape reconfortantă.

- Ba da! Să fac dragoste dimineața îmi consumă toată energia, am murmurat, încercând să-mi găsesc o poziție comodă pentru a mă relaxa.

- Să-ți consume energie? Tu n-ai făcut mare lucru, de fapt eu ar trebui să spun asta, spuse Fei Long râzând, aranjându-mi părul dezordonat și privindu-mă cu o căldură reconfortantă.

Se apropie și se întinse lângă mine, apucându-mi ușor nasul cu degetele, apoi îmi atinse buzele umflate și mă sărută ușor.Ah... domnul priceput.

După ce dimineața noastră pasională a luat sfârșit, era aproape ora opt. Ne-am petrecut timpul rămas rostogolindu-ne leneși în pat. Fei Long citea o carte despre tehnologie și inovație, ca un om curios și inteligent, în timp ce eu mă uitam la rezumatele meciurilor echipei mele preferate, savurând această clipă de relaxare ca un adevărat hedonist care își dedică timpul liber divertismentului.

Mulțumesc dimineții de sâmbătă pentru că a făcut din simplitate ceva extraordinar.

Ziua Următoare 

- L-am întâlnit pe fratele tău acum câteva zile, spuse Fei Long, mângâindu-mi ușor capul.

- Unde? Am întrebat.

Nu-l mai văzusem pe Ryu, fratele meu geamăn, de aproape jumătate de an. Ne mai auzisem la telefon, dar asta se întâmplase cu două-trei luni în urmă.
Prin Soho. Lucrează la un restaurant în zona aceea. Familia lui Fei Long avea mai multe afaceri acolo, în principal proprietăți de închiriat în Chinatown și alte locații din centrul economic al Londrei. Mai mult, familia din partea mamei lui Fei Long era veche și respectată în cercurile sociale de elită. Strămoșii săi, încă de pe vremea stră-străbunicului, includeau un fiu de duce. Chiar dacă Fei Long se distanțase de rudele din partea mamei după moartea acesteia, nu tăiase complet legăturile.

- Cum arata?

- Părea că se simte bine. A întrebat și de tine. I-am spus că ești bine.

Am zâmbit văzând privirea șireată a lui Fei Long, acea privire de lup, rară și misterioasă.

De fapt, noi doi nu spusesem nimănui că eram împreună. Eram fericiți așa cum eram. Ceilalți erau doar... ceilalți, nu ar putea să ne înțeleagă profund. Nu voi lăsa pe nimeni să urmărească relația noastră, așteptând să vadă când și dacă va eșua. Tot ce voiam era să ne bucurăm de ceea ce aveam, doar noi doi.
Mi-a spus că și-a schimbat numărul de telefon. Uite, mi-a dat numărul lui.

Mi-a întins o bucată de hârtie pe care era scrisul grăbit al fratelui meu, pe care îl recunoșteam imediat.

- Mulțumesc.

- Azi am chef să conduc. Vreau să te duc să vezi niște peisaje frumoase.

M-am uitat la el și i-am zâmbit. Pe zi ce trecea, Fei Long devenea tot mai drăguț și mai atent, și începusem să mă tem că acest sentiment de iubire intensă pe care îl simțeam pentru el va crește până la punctul în care nu va mai avea leac.

- Ești romantic? Mă faci să am fiori.

Romantismul nu se prea potrivea cu un tip cu o construcție solidă. Dar îi stătea adorabil.

- De ce? Sunt romantic... vreau doar să-ți fac pe plac, a explicat, zâmbind cu un aer șiret.

- Fă-o, dar fără să exagerezi, te rog, am spus, simțindu-mă jenat.

- Dacă mă răsfeți prea mult și mă obișnuiesc, mai târziu n-o să ai voie să mă acuzi că sunt răsfățat și nehotărât.

- M-am gândit deja la asta. Vreau să te răsfăț atât de mult încât să te obișnuiești și să nu mai poți pleca de lângă mine. Vreau să devii dependent de mine.

Deja eram complet prins.

- Ai multe planuri, văd.

- Nu fac nimic fără să mă gândesc bine înainte. Acum hai să mergem să mâncăm ceva bun. Ai zis că te-ai plictisit să mănânci acasă. Sunt sigur că o să-ți placă restaurantul unde vreau să te duc.

- Pentru că e mâncare thailandeză. Nu ziceai că îți era poftă? Uite... m-am informat. Spun că restaurantul ăsta are gustul autentic thailandez.

- Mi-a arătat recenziile restaurantului pe telefon.

- Tu chiar...

- Eram prins în farmecul lui Fei Long, fără scăpare.

- Prânzul de astăzi a fost minunat. Am condus până la restaurantul despre care îmi vorbise Fei Long și ne-am delectat cu mâncarea, bucurându-ne de fiecare
detaliu. Apoi, m-a dus să văd un peisaj pe malul râului. Recunosc, nu mi se păruse niciodată prea frumos sau deosebit până când Fei Long m-a dus acolo.

- Am băut fiecare câte o bere, am privit peisajul și turiștii care treceau fără să ne plictisim, discutând despre lucruri nesemnificative dar râzând nebunește,
zâmbind până când simțeam că obrajii ne dor. Acel moment a fost cel mai frumos, o întâlnire de neuitat.

- Seara, Fei Long m-a lăsat la apartamentul lui, înainte să plece pentru a se ocupa de afacerile familiei. Avea să se întoarcă târziu.

- Am privit bucata de hârtie mototolită pe care o scosesem din buzunar. Sunt eu. Tu cum mai ești? L-am sunat pe Ryu.

- La fel, nici bine, nici rău. Tu?

- Bine. Mă simt bine.

- Mă bucur să aud asta. Încă stai cu Fei Long, nu-i așa?

Te întorci acasă din când în când?

- Nu, nu m-am întors.

Am aprins o țigară în timp ce conversația dintre mine și fratele meu geamăn continua.

Henry a venit să mă vadă acum câteva zile. Cred că va veni și la tine.

Numele acela m-a făcut să încremenesc. Apariția lui Henry era ca un coșmar de Crăciun într-o poveste blestemată. Când te trezești, teroarea încă te urmărește mult timp.

- De ce a venit la tine?

Nu știu. În mintea unui om ca el, cine poate să ghicească ce gândește? Ryu răspunse cu un ton ironic și furios. Oamenii ca el aleg doar cuvintele care îi fac să pară mai buni, dar în adâncul lor sunt doar putrezi... un demon ascuns sub o mască de sfânt.

Intentiile lui Henry nu sunt niciodată bune; pot să garantez asta. Totul este despre interese și manipulări.

Mi-am ridicat mâna și mi-am mușcat unghia, anxietatea începând să mă cuprindă.

- Nu vreau să am nimic de-a face cu oameni ca el.

Crezi că eu vreau?

Ryu țipă, vizibil enervat.

A zis că voia să vadă cum mai sunt, dacă nu cumva sunt aproape mort. Însă, din păcate pentru el, am o viață prea dură ca să cedez atât de ușor.

Ryu plecase de acasă la cincisprezece ani, iar eu la șaisprezece. Încă păstram legătura cu mama, spre deosebire de Ryu, care plecase și nu mai privise înapoi. Familia noastră nu era deloc perfectă, așa cum credeau alții. După ce mama s-a îmbolnăvit grav, parcă ne prăbușisem într-un infern. Casa nu era un loc sigur, familia nu era un refugiu. De fapt, n-a fost niciodată... În final, amândoi ne-am zbătut să scăpăm din acea cușcă. Am vizitat-o pe mama la spital săptămâna trecută. Se simte mult mai bine. Ar trebui să mergi și tu s-o vezi, i-am spus fratelui meu, dar deja îmi imaginam ce răspuns voi primi.

Mă bucur să aud asta. O să merg.

- Bine, atunci mergi la spital.

Niciunul dintre noi nu voia să calce pragul acelei case. Henry a spus că mama vrea să mă vadă... și că vrea să te vadă și pe tine. Ryu a spus ceea ce mă temeam să aud de multă vreme.

- Ridicol, nu-i așa? Am râs în fața lui de aproape că l-am făcut să-și piardă dinții. Doar Dumnezeu știe cum de reușesc să mă uit la fața lui.

Am suspinat, expulzând fumul de țigară. Fiecare cuvânt al lui Ryu mă încărca de stres. Trebuie să mă întorc la muncă. Ryu încheie conversația.

- Mulțumesc, i-am spus sincer. Îi eram dator cu multe și nu știam cum aș putea să îi răsplătesc totul vreodată.

- Un demon nu se va schimba niciodată. Atât aveam să-ți spun. Noroc, frățioare.

Convorbirea s-a întrerupt, dar m-am simțit ca și cum aș fi fost împins într-o prăpastie infinită.