CA UN TIGRU FEROCE (2026) – CARTE
Titlul Original:
ดุจดั่งพญาเสือร้าย
Genul Cărții: BL (LGBTQ+), Tineret, Romantic, Stil de Viață.
Limba Nativă: Thailandeză, Capitole: 14
Rating Conținut: -
Autor: FIFA
Publicată în: 22 Februarie 2026
Traducere și adaptare: Kally
Rezumat:
Suea Papangkorn este un tânăr de 23 de ani ghinionist în dragoste care își frânge mereu inima, indiferent pe cine iubește sau pe cine urmărește. Asta pentru că fetele se îndrăgostesc mereu de rivalul său, Pakphum, un afemeiat notoriu. Acest lucru îl motivează pe Suea să se răzbune, punând pe primul loc nu doar reputația sa, ci și pe iubitul frate mai mic al lui Pakphum.
„Tot nu înțelegi ce se întâmplă, nu-i așa? E un război între mine și fratele tău blestemat, iar tu ești doar un pion pe tabla asta de șah. Nu încerca să te prefaci că nu știi, pentru că eu văd prin tine.”
Phupha Parinthorn, un tânăr de 21 de ani și iubitul frate mai mic al lui Pakphum. El este îndrăgostit în secret de Suea încă din copilărie. Ori de câte ori îl întâlnea pe Suea, ajungea mereu să se certe cu el. Este genul de persoană care cedează atunci când este necesar.
„Ești prima persoană care îmi spune că am o limbă ascuțită. De obicei, oamenii spun doar că am o gură murdară.”
Prolog
Cerul era acoperit de nori gri închis. Un vânt puternic șuiera printre clădiri. Vuietul țevilor de eșapament ale motocicletelor, strigătele, urletele și clinchetul metalului răsunau în toată zona.
- Calcă-l în picioare! Nu-l lăsa să scape!
În mijlocul haosului, Phupha s-a întors de la magazin, cărând o pungă cu gustări pentru a i le da fratelui său. A trecut printr-o alee din spatele pieței, fără să-și dea seama ce se întâmplă, până când s-a întors și a văzut un grup mare de oameni și a auzit o voce familiară strigând un nume.
- La naiba, ai grijă la spate!
Phupha s-a grăbit să vadă dacă persoana strigată pe nume era un membru al familiei. Totuși, când a ajuns acolo, l-a găsit pe fratele său mai mare, Pakphum, atacat de un grup de tineri. Ochii lui Phupha s-au mărit de șoc. Punga cu gustări din mâna lui a căzut la pământ, împrăștiindu-i conținutul. Instinctiv, Phupha s-a pregătit să alerge să-și ajute fratele, chiar dacă știa că nu va reuși să facă prea mult și că ar putea fi prins în focul încrucișat.
- P’Phum...
Dar înainte să poată face mai mult de trei pași, o mână groasă îl apucă pe Phupha de încheietură și o smucitură puternică îl trase departe de încăierare fără milă.
- Ce naiba ai de gând să faci?
- Nu te amesteca! O să-l ajut pe P’ Phum.
- Vrei să mori? Dacă crezi că poți să-l ajuți, atunci încearcă. Atunci voi afla pe cine vei alege între mine și fratele tău.
- Îl aleg pe fratele meu mai mare.
Răspunsul persoanei care stătea în fața lui a fost ca un cuțit care i-a tăiat inima lui Suea. Silueta robustă a rămas nemișcată ca și cum ar fi fost blestemată, ochii lui ageri s-au mărit ușor, dar expresia sa a rămas rece, dar totuși plină de furie.
Fața frumoasă a lui Suea avea vene proeminente umflate la tâmple.
- Tu... tu îți alegi fratele? Vocea gravă și joasă era plină de neîncredere la auzul răspunsului.
- Da. Te iubesc, P’Suea. Chiar dacă te iubesc, P’Phum este totuși fratele meu. Nu voi lăsa pe nimeni să-mi rănească fratele!
Cuvântul „iubire” care i-a scăpat lui Phupha părea să nu aibă niciun efect asupra inimii lui Suea. Dimpotrivă, fața bărbatului corpolent a devenit și mai severă, ca și cum ar fi auzit cel mai absurd lucru din viața lui.
- Mă iubești, hm? a expirat brusc Suea înainte de a scoate un râs înăbușit, lipsit de entuziasm.
- Mă iubești? Și ce dacă? Crezi că astfel de cuvinte dulci îmi vor înmuia inima?
Ochii ageri ai lui Suea îl priveau fix, neclintiți și fără ezitare. Nu se citea nicio urmă de milă sau compasiune în acei ochi.
- Tot nu înțelegi ce se întâmplă, nu-i așa? E un război între mine și fratele tău blestemat, iar tu ești doar un pion pe tabla asta de șah. Nu încerca să te prefaci că nu știi, pentru că eu văd prin tine.
Capitolul 1
Satele din provincie
Lumina blândă a soarelui se filtrează prin ceața subțire a dimineții. O casă cu un singur etaj dintr-un sat rural este construită pe un teren spațios, cu o mică livadă în spate. Casa este vopsită în albastru deschis, iar pe verandă se află o masă și scaune din lemn, perfecte pentru a savura cafeaua de dimineață. În interior, podelele sunt placate cu gresie crem. Livingul are o canapea din material textil maro, iar bucătăria este separată, cu o zonă de luat masa. Există două dormitoare decorate simplu.
- Phu, ai de gând să cumperi frigărui de porc la grătar de la taraba mătușii Phorn? l-a întrebat Ton pe Phupha, care stătea pe canapea și se uita fix la ecranul telefonului.
- Vrei să mănânci? Stai aici, mă duc să-ți cumpăr.
După ce vorbi, Phupha se ridică și ieși din casă, lăsându-l pe Tonkla nedumerit pe canapeaua din mijlocul sufrageriei. Tonkla oftă ușor. Nu știa ce se întâmpla cu Phupha în ultima vreme. Toată ziua se holbase la telefonul mobil, iar ochii lui de obicei strălucitori deveniseră întunecați și posomorâți, ca și cum ar fi trăit ceva teribil.
Phupha s-a dus direct la taraba mătușii Phorn, frigăruile lui preferate de porc la grătar, locul de unde cumpăra în fiecare zi. Curând, a ajuns în fața tarabei, a văzut un tânăr înalt care cumpăra frigărui de porc la grătar. La început nu i-a acordat prea multă atenție, dar trăsăturile bărbatului semănau cu prima lui dragoste, cea pe care o urmărea încă din copilărie.
- Uitându-te așa la mine, ai grijă să nu ajungi să mă ai.
Phupha tresări ușor când fu prins. Aruncă o privire spre mătușa Phorn înainte de a se întoarce să-l privească din nou pe tânărul înalt.
- Dacă te-aș prinde, n-ar fi mai bine să fug și să mă fac călugăr? i-a răspuns Phupha bărbatului care stătea în fața lui. Știa că răspunsul său îl va nemulțumi pe bărbatul înalt, dar ce putea face? Bărbatul corpolent fusese neprietenos cu el de la început.
- Ai o limbă ascuțită.
- Gură murdară. Ești prima persoană care îmi spune că am o limbă ascuțită. De obicei, oamenii îmi spun pur și simplu așa.
- Ești frumos, dar din păcate, vorbești urât.
- De ce, ești obsedat de aspectul meu?
- Cum te cheamă? a întrebat bărbatul persoana mai scundă. Nu voia să se împrietenească cu cineva care tocmai fusese atât de enervant, dar înfățișarea celeilalte persoane era exact genul lui. Dacă numai gura lui murdară ar dispărea, totul ar fi fost mai bine.
- Phupha.
- Hmm, numele meu este Suea. Dacă vom avea ocazia, ne vom revedea. Bărbatul și-a întins mâna mare să ia punga cu carne de porc la grătar de la vânzătoare înainte de a pleca de la taraba mătușii Phorn. Nu a așteptat răspunsul lui Phupha, pentru că știa că se vor revedea curând. Chiar dacă soarta nu ar fi hotărât asta, Suea avea să decidă.
Phupha a privit silueta înaltă cum se îndepărtează înainte de a se întoarce să se uite la mătușa Phorn, care le urmărea mișcările.
- Voi lua 5 frigărui de carne de porc la grătar și 3 pachete de orez lipicios.
- Eu eram atât de îngrijorată, îmi era frică că voi doi vă veți certa.
- Mătușă, exagerezi. Nu e chiar așa de rău, a spus Phupha, stând în fața tarabei cu brațele încrucișate. Aroma parfumată a cărnii de porc la grătar plutea în aer, făcându-l să-i lase gura apă.
- Poftim, e gata.
- Da.
Mâna subțire a scos portofelul, a scos niște bani și i-a întins vânzătoarei. După ce a luat carnea de porc la grătar, Phupha a pornit imediat spre casă. Totuși, pe drum, a întâlnit un grup de adolescenți. Phupha a oftat ușor, privirea fixându-i-se asupra unuia dintre bărbații voinici. Nu era altul decât „Pakphum”, propriul său frate.
- Ce-ai venit să cumperi, Phu?
- Am cumpăr carne de porc la grătar. Ai nevoie de ceva, Phi? Dacă nu, mă grăbesc acasă. Ton deja se plânge.
- Nu s-a întâmplat nimic. Grăbește-te înapoi și odihnește-te.
Phupha nu a mai spus nimic. A aruncat o privire spre grupul de prieteni al fratelui său mai mare înainte de a intra pe o alee mică. Curând, Phupha a ajuns în fața casei. Și-a încetinit pasul când l-a văzut pe prietenul său, Tonkla, așteptându-l.
- Te-ai dus să cumperi carne de porc la grătar sau ce? Mi-ai spus să aștept și apoi pur și simplu ai dispărut.
Înainte ca Phupha să poată vorbi măcar, a fost întrerupt de mustrarea lui Tonkla.
- Am dat întâmplător peste Phum pe drum, așa că m-am oprit să stăm de vorbă. Phupha i-a întins lui Tonkla o pungă de orez lipicios cu carne de porc la grătar înainte de a intra în grabă în casă.
Tonkla l-a privit pe cel mai bun prieten al său cum dispărea în casă, oftând încet înainte de a se întoarce spre casa lui. Deși avea multe întrebări, nu voia să le pună.
Phupha stătea pierdut în gânduri pe canapea. Nu-și amintea cine era tânărul pe care tocmai îl întâlnise la taraba mătușii Phorn. Oricât de mult încerca, nu-și amintea, totuși simțea o senzație copleșitoare de familiaritate, ca și cum s-ar fi mai întâlnit. Sunetul unor pași se apropie și se opri în fața casei. Phupha nu dădu atenție, rămânând nemișcat pe canapea.
- Phupha!
O voce familiară l-a speriat ușor pe Phupha înainte ca acesta să se întoarcă să privească în direcția din care se auzea sunetul.
- Kram, ce s-a întâmplat? Ton tocmai s-a dus acasă.
- Ce s-a întâmplat, Phu? La ce te gândești? Dacă aș fi fost un hoț, ai fi fost mort de mult. Te deranjează ceva? a întrebat Kram, nedumerit. Nu știa ce se întâmpla cu prietenul său; de ce era atât de tulburat? Dacă un hoț ar fi intrat în casă, ar fi fost deja mort. Era foarte îngrijorat. Se întreba dacă i se întâmplase ceva.
- Nimic, Kram. Dar ai vreo problemă? De ce ai venit atât de devreme? Phu s-a ridicat și s-a dus să stea în fața bărbatului mai înalt. Phupha știa că îl îngrijora pe Kram, dar ce putea face? Era suspect, nu-i așa?
- Mergi la pescuit azi?
- Bine, hai să mergem.
- Ai auzit? Phi Suea s-a întors acasă! Cel pe care îl urmăreai când erai copil.
Phupha făcu o pauză. Cuvintele prietenului său îl făcură să realizeze pe cine tocmai întâlnise când se dusese să cumpere frigărui de porc la grătar.
- Știam că numele îmi sună familiar. Nu ne-am mai văzut de mult timp, de aceea nu l-am recunoscut pe P’ Suea. Un zâmbet luminos i-a apărut pe față. Kram a privit zâmbetul celuilalt cu fascinație înainte de a alunga rapid gândul din minte. Nu putea depăși limita relației lor; oricât de mult ar fi încercat, nu putea fi decât un prieten.
Capitolul 2
Discuții la un pahar de băutură
Spre sfârșitul după-amiezii, trei tineri stăteau pe o bancă de bambus. O sticlă de alcool se afla în centru, dar se părea că Suea nu era deloc interesat de sticla de băutură.
- Ce e în neregulă cu tine, Suea? a întrebat Mek, nedumerit, pentru că prietenul său stătea acolo pierdut în gânduri de o oră. Nu știa ce se întâmplă. Oare fusese părăsit de o fată și era trist? Probabil că nu, Suea nu avea o prietenă. Sau poate întâlnise pe cineva care îi plăcea, dar ea era deja într-o relație? Ar fi posibil.
- Așa e, stă aici și bea, de parcă soția lui nu e prin preajmă, se comportă de parcă ar avea inima frântă. Ce se întâmplă? Spune-mi, a spus Non, întinzând mâna după o sticlă de băutură albă. S-a uitat fix la Suea, care stătuse tăcut, fără să vorbească cu nimeni de ceva vreme. Era posedat de o fantomă?
- În această dimineață am fost la cumpărături pentru mama. Am văzut pe cineva care îmi părea familiar, parcă l-am mai văzut undeva. Îl cheamă Phupha, îl cunoașteți? E scund. Suea s-a uitat la Non și apoi la Mek, privindu-și prietenul cu nerăbdare.
- E fratele lui Phum, rivalul tău în dragoste, spuse Non, clătinând ușor din cap. Se întreba ce se întâmplase; era vorba despre fratele mai mic al lui Phum.
- Chiar stai aici îngrijorându-te pentru ceva atât de banal, idiotule? Am crezut că s-a întâmpla ceva important. Cred că mi-am făcut mari speranțe, iar acum sunt dezamăgit, l-a întrerupt Mek, oftând adânc. Se așteptase la ceva incitant, dar totul era pur și simplu prea obositor, atât fizic, cât și mental.
- Avea Phum vreun frate mai mic? Nu-mi amintesc, a întrebat din nou Suea.
- Chiar ai o minte de peștișor auriu. E Phupha, cel care te urmărea când era mai mic. Cel care îți spunea mereu «Phi Suea». Îți amintești de el? Non i-a amintit lui Suea de trecut. Ochii bărbatului înalt s-au mărit de surpriză auzind asta.
- Sunt uluit. Nu-mi vine să cred asta. Copilul ăla care era negru ca cărbunele pe atunci, cum a putut să crească și să fie atât de drăguț? Chiar el e? Dar e păcat că e fratele mai mic al lui Phum. Dacă n-ar fi fost fratele mai mic al nenorocitului ăla, m-aș fi căsătorit cu el până acum.
- Nu contează, a trecut mult timp. Dar tot nu înțeleg de ce fetelor le place atât de mult Phum. Și de ce tu și Phum ajungeați să vă placă mereu aceeași persoană, indiferent cine e, a spus Mek.
- Da, numai să vorbesc despre el mă enervez. Într-o zi o să-l calc în picioare.
Suea a vorbit cu un ton nemulțumit. Nu știa ce karmă rea l-a împins să piardă în fața lui Phum, chiar dacă el a fost cel care a început să flirteze primul cu acele fete. Dar, în schimb, tuturor le-a plăcut de Phum. Era furios. A jurat să-l calce în picioare dacă îl va mai vedea vreodată.
- Deci încă încerci să o cucerești pe Baitong, nu-i așa? întrebă Non, turnând băutură într-un pahar și întinzându-i-l lui Mek, care stătea lângă el.
- Încerc să o cuceresc, dar se pare că mă vede doar ca pe un prieten. Nu vreau să fiu doar un prieten! Vreau să fiu iubitul ei! De ce nu înțelege?
Suea a oftat adânc.
De fapt, fratele mai mic al nenorocitului ăla e destul de drăguț. Nu am mai întâlnit niciodată un tip atât de chipeș. La naiba, la ce mă gândesc? Drăguț? Ce prostie. Și de ce mă gândesc la copilul ăla cu gură mare? Nu, nu, ăștia doi o să mă tachineze.
- Suea, la ce te gândești? Nu ai de gând să mai bei băutura aia?
Non se holba la cel mai bun prieten al său cu o privire întrebătoare. De când se întorseseră de la taraba cu carne de porc la grătar din satul vecin, Suea stătea acolo pierdut în gânduri. Se gândea la fratele mai mic al lui Pakphum? Ăsta e genul lui Suea, mic și drăguț. Dacă nu ar fi fratele inamicului, probabil că ar fi soția lui până acum.
- Nu s-a întâmplat nimic. Nu mai vreau să beau. Beți voi.
- Fă ce vrei, dar ai grijă, dacă ești prea lent, altcineva ți-o poate fura, îl avertiză Mek. Știa că Suea nu se gândea să o curteze pe Baitong. Fuseseră prieteni de atât de mult timp; cum de nu știa ce gândea Suea? Un zâmbet ușor i-a apărut pe buze, ca și cum ar fi fost pe cale să fie martor la ceva interesant. Între imposibila Baitong, rivalul său și Phupha, cine avea să cucerească inima lui Suea?
Silueta înaltă se uita alternativ la Non și Mek. Nu știa de ce cei doi prieteni ai lui îl priveau așa, dar genul ăsta de privire îl făcea să se simtă stânjenit. Îi era teamă să spună ceva de frică să nu stârnească suspiciuni.
- De ce vă uitați așa la mine? i-a întrebat o voce gravă pe prietenii săi care îl examinau cu atenție.
- Voiam doar să mă uit la fața prietenului meu. Ești chipeș, dacă ai avea o soție, ar fi foarte frumoasă, nu crezi, Mek? a spus Non, întinzând mâna să-l bată ușor pe umăr pe Mek înainte de a face cu ochiul cu subînțeles. Suea a urmărit mișcările celor doi prieteni ai săi și și-a dat seama imediat că probabil plănuiau o altă strategie de al combină cu cineva.
O femeie de vârstă mijlocie s-a oprit lângă fiul ei.
- Suea, fiule, du-mă în satul vecin în seara asta, bine? a spus ea, întinzând mâna să-i aranjeze părul fiului ei iubit.
- Mamă, unde mergi?
- Eu merge la festivalul satului vecin. În seara asta tata merge la pescuit. Stai acasă și nu fi obraznic, bine? Ai înțeles? a spus ea cu o voce blândă, întorcându-se să le zâmbească prietenilor fiului ei care stătea în apropiere.
- Mă tratezi ca pe un copil, a mormăit Suea. Chiar dacă avea 23 de ani, mama lui încă îi vorbea și îl trata ca pe un copil de grădiniță. Dar, în fine, spunea asta pentru că era îngrijorată. O mamă e mamă, la urma urmei.
- Bine, atunci mă duc să pregătesc masa. Nu bea prea mult, trebuie să conduci, l-a tachinat ea înainte de a se întoarce în casă. Suea a privit-o pe mama lui cum se îndepărta și a oftat ușor. Știa că, în ochii mamei lui, el era doar un băiețel căruia îi plăcea să alerge și să se joace.
18:00
- Suea, mergem mai întâi acasă. Tu du-o pe mama ta la festival și condu cu prudență. Ești sigur că poți conduce? a întrebat Mek îngrijorat. Știa că Suea avea o toleranță ridicată la alcool și nu se îmbăta ușor, dar nu se putea abține să nu-și facă griji.
- Da, nu vă faceți griji pentru mine. Mergeți acasă în siguranță și aveți grijă să nu cădeți în canal, le-a spus Suea prietenilor săi. Non și Mek au dat ușor din cap înainte să pornească amândoi spre casă.
- Ești bine, fiule? Dacă nu te simți bine, pot să-l rog pe tatăl tău să mă ducă. Jan s-a oprit în fața fiului ei și i-a atins ușor fruntea.
- Sunt bine.
Capitolul 3
La pescuit noaptea
Mama și fiul au stat de vorbă o vreme înainte de a se îndrepta spre marginea casei. Bărbatul înalt stătea încălecat pe o motocicletă neagră PCX160. Motorul urla încet în timp ce motocicleta se opri în fața casei. Femeia de vârstă mijlocie se urcă pe bancheta din spate, strângându-și fiul de talie cu mâinile.
Motocicleta s-a îndepărtat de casa mergând pe drumul principal. Nu a durat mult până a intrat în satul „Nong Hee Le”. Suea a condus și a parcat în fața templului. Odată ce motocicleta s-a oprit, mama lui coborât încet.
- Unde te duci acum, Suea? Nu fi obraznic. Dacă nu vrei să stai acasă, poți merge la pescuit cu tata, a spus ea, întinzând mâna să-l mângâie ușor pe spate pe fiul ei.
- Da, mamă. Vii acasă sau stai la o prietenă? a întrebat-o Suea pe mama sa, aruncând o privire prin zona din fața templului.
- Așa e, fiule. Rămân la o prietenă, condu cu prudență și nu fi nesăbuit, ai înțeles? Suea dădu ușor din cap ca răspuns înainte de a pleca. Motorul a vuit încet înainte să se îndepărteze de templu, îndreptându-se spre casă.
Curând, Suea a ajuns acasă. Când s-a oprit, s-a dus la tatăl său, care pregătea echipamentul de pescuit lângă casă.
- Voi veni cu tine, tată? Nu vreau să stau singur acasă, a întrebat o voce gravă. Nu a așteptat răspunsul tatălui său. Silueta robustă a intrat în casă pentru a se pregăti de pescuit. Odată gata, a ieșit și s-a oprit lângă tatăl său.
- Ai devenit o povară pentru mine, a spus tatăl, oftând încet. De când l-a trimis la studii la Bangkok, fiul său a făcut probleme în fiecare zi. Se ceartă aproape zilnic, iar el s-a săturat să-l tot certe.
- Mama a spus că, dacă nu vreau să stau singur acasă, să merg la pescuit cu tine, i-a spus Suea tatălui său. Suea știa că, dacă era porunca mamei sale, tatăl său nu ar fi refuzat niciodată.
- Bine, bine, hai, dar dacă vii, trebuie să asculți ce spun eu. Nu mă contrazice, ai înțeles? i-a spus bărbatul de vârstă mijlocie fiului său, punându-și geanta pe umăr înainte de a-l conduce pe un drum care ducea spre orezării.
Bărbatul voinic nu i-a răspuns tatălui său. Suea l-a urmat îndeaproape, ținând în mână o lanternă. Pe parcurs, se uita periodic atât în stânga cât și în dreapta.
- Tată, de ce morții devin fantome? a întrebat o voce gravă, rupând tăcerea stânjenitoare. Știa că întrebând asta risca să fie certat de tatăl său, dar ce putea face? Nu se putea gândi la nimic altceva de spus. În plus, voia să-și tachineze tatăl. Nu se simțea niciodată bine fără să fie certat.
- Sunt atâtea lucruri de spus, dar aleg unul care nu-mi va face plăcere. Tatăl oftă adânc, grăbindu-și pasul. Era epuizat din cauza fiul său; nu numai că era o povară, dar vorbea și într-un mod atât de iritant. Dacă îl înjura, fiul se va duce și îi va spune mamei sale, și el își tot spunea: „E fiul meu. E fiul meu.”
- Nu mai ști ce să spui.
- Nimeni n-o să creadă că ești mut, Suea. Taci doar puțin.
Nu după mult timp, tatăl și fiul au ajuns la destinație. Însă, înainte să se apropie măcar de râu, ochii tatălui au zărit trei tineri mergând pe malul râului Mun.
- O, unchiule Sin, ai venit să pescuiești? l-a salutat Pakphum prietenos, înainte de a se opri brusc când l-a văzut pe Suea stând în spatele unchiului Sin.
- Exact, a răspuns mândru bărbatul de vârstă mijlocie, întorcându-se să se uite la Suea care avea o fața morocănoasă în spatele lui.
- În ce direcție să mergem astăzi? i-a șoptit Kram celui mai bun prieten al său, dar privirea lui se uita alternativ la Pakphum și Suea. Se temea că, dacă vor continua să vorbească așa, s-ar putea termina prost. Judecând după expresiile lor, cu siguranță vor avea probleme.
- Tată, hai să mergem. De ce stăm aici și vorbim? a spus Suea iritat. Nu-și văzuse tatăl de mult timp și acum trebuia să-l vadă pe Phum cu el. Voia să-l facă praf. Doar văzându-i fața îl înfuria.
- Unchiule Sin, noi mergem la pescuit acolo, i-a spus Phupha unchiului Sin înainte de a merge înaintea lui și a prietenilor săi, ignorând silueta înaltă care îl privea.
- De ce trebuie tata să-i salute?
- E treaba mea pe cine salut. Ai înnebunit? Urmează-mă. După ce a spus acestea, tatăl său a pornit spre râul din apropiere. Suea a oftat adânc înainte de a-și urma tatăl. Își pierduse complet voința de a pescui. E bine că tatăl său era cu el, altfel l-ar fi lovit pe Phum în gură.
Capitolul 4
O fată pe nume Baitong
Trei tineri stăteau în fața casei. Suea a aruncat o privire spre cei doi prieteni ai săi, care vorbeau veseli.
- Aseară am fost la pescuit cu tata și m-am întâlnit cu Phum, i-a spus Suea prietenului său.
Non și Mek s-au oprit brusc după ce l-au auzit pe prietenul lor apropiat spunând asta. Non s-a uitat la Suea cu o expresie întrebătoare. De ce era atât de calm? În mod normal, simpla menționare a numelui său l-ar fi iritat.
- Te-ai bătut cu el în orezărie? interveni Mek, un alt prieten al lui Suea, cu ochii ațintiți asupra lui cu curiozitate.
- Nu, am mers cu tatăl meu. Dacă ne luptam, probabil că tatăl meu m-ar fi ucis și m-ar fi îngropa în pădure.
- Hai să lăsăm problema cu Phum deoparte deocamdată. Acum, vreau să știu dacă Baitong ți s-a deschis până acum, a întrebat Non direct. Nu era genul care să se amestece în treburile altora. A întrebat doar pentru că voia să fie atent la detalii pentru prietenul său.
Dar înainte ca Suea să poată răspunde la întrebarea prietenului său, o motocicletă albă a trecut în viteză pe lângă casa lui. Nu era altul decât Pakphum, rivalul său în dragoste. Și mai surprinzător era că adolescenta care îl îmbrățișa pe Pakphum de mijloc în timp ce se afla pe spatele motocicletei era Baitong, fata pe care Suea încerca să o cucerească.
- Nu din nou, mormăi Mek încet. Privi motocicleta cum se îndepărtează înainte să se întoarcă să-și privească din nou cel mai bun prieten. Suea stătea tăcută, fără să scoată un cuvânt. Non întinse mâna și îl bătu ușor pe Suea pe umăr, într-un gest liniștitor.
- E în regulă, mereu pierd în fața lui. Nu le plac oamenii loiali ca mine. Preferă afemeiații. Spuse Suea, oftând încet. Nu știa de ce toată lumea îl plăcea pe Pakphum, în ciuda reputației sale de afemeiat. Ei bine, poate că sufletul lui pereche nu se născuse încă.
Satul Nong Hee Loe
- Phu, l-am văzut pe Phum cu Baitong. Cei doi se întâlnesc? l-a întrebat Tonkla pe prietenul său cu curiozitate, chiar dacă tocmai auzise că Suea o urmărea pe Baitong.
- Nu știu, nu sunt sigur, dar judecând după cum stau lucrurile, se pare că lui Baitong îi place de fratele meu, a spus Phupha, așezându-se pe banca de bambus din fața casei.
- Nu te amesteca în treburile lor. Lăsați-i să se descurce singuri, le-a spus Kram celor doi prieteni apropiați ai săi. Nu voia ca Phupha și Tonkla să se implice prea mult în treburile altora. Chiar dacă Pakphum era fratele lui Phupha, era mai bine să-i lase să se ocupe singuri de acest triunghi amoros.
- Hai să ne așezăm și să ne relaxăm în coliba din orezărie. Oricum suntem liberi astăzi. Chiar dacă de obicei suntem liberi în fiecare zi, suntem doar niște leneși care nu au de lucru. Chiar dacă am avea, nu am face-o. Tonkla a glumit cu prietenii lui, făcându-i pe cei doi prieteni apropiați ai săi să dea ușor din cap. Phupha a oftat încet. Chiar dacă Kram îi spusese să nu se amestece în treburile altora, nu se putea abține să nu-și facă griji pentru fratele său mai mare. Știa ce fel de persoană era Suea; odată ce ura pe cineva, îl ura complet.
E o analiză profundă. Chiar dacă știa că Pakphum este implicat frecvent în lupte, dar când îi compara pe cei doi, Suea este net superior.
- Mergeți? De ce sunteți atât de tăcuți? a repetat Tonkla întrebarea, uitându-se la Phupha și apoi la Kram. Încă aștepta un răspuns de la cei doi prieteni ai săi.
- Hai să mergem, i-a răspuns Phupha lui Tonkla. Kram a dat și el ușor din cap. Primind răspunsul, toți trei s-au ridicat în picioare. Tonkla și-a condus prietenii spre orezăriile de la marginea satului. Kram și Phupha l-au urmat îndeaproape.
- Vrei să mergem la pescuit și să adunăm și ceva ciuperci în seara asta? Nu vreau să stau acasă, nu am nimic de făcut, l-a întrebat Kram pe prietenul său. Phupha a dat din cap în semn de aprobare. Oricum, nu-i plăcea să stea acasă; era mult mai distractiv să meargă la pescuit sau în pădure cu prietenii lui.
- Hai să mergem! Și eu m-am plictisit să stau acasă. În plus, e distractiv pentru noi trei să mergem împreună! Tonkla a vorbit mai tare decât de obicei, surprinzându-l pe Phupha. Chiar dacă îl auzea des, nu era obișnuit ca prietenul său să vorbească atât de tare. Văzând expresia feței lui Phupha, Tonkla și-a coborât imediat vocea.
- Îmi pare rău.
- E în regulă. Dar vai, sunt deja atâtea ciuperci, Kram. De ce ai spus că vrei să mergi la adunat de ciuperci cu mine? a întrebat el, nedumerit, întrebându-se de ce apăruseră ciupercile atât de repede, chiar dacă încă nu plouase.
Kram se întoarse să se uite la Phupha, amintindu-și ceva. Uitase că Phupha și Tonkla nu știau prea multe despre ciuperci.
- Așa este, ciupercile au ieșit. Ciupercile termitelor cresc în sezonul acesta, a spus Kram. Tonkla și Phupha au dat ușor din cap.
Nu după mult timp, cei trei au ajuns la coliba bunicului Si. Phupha s-a așezat înăuntru, urmat de Tonkla și Kram.
- Am un presentiment că ceva rău se va întâmpla în curând, a spus Phupha. Simțea că ceva rău era pe cale să se întâmple. Sau poate se gândea prea mult la Phum? Nu știa. Dacă ar vorbi despre Phum acum, Kram ar spune să nu se bage în probleme. Dar chiar și așa, nu se putea abține să nu-și facă griji.
- Nu-ți face prea multe griji, Phupha. Kram întinse mâna și bătu ușor umărul lui Phupha, într-un gest liniștitor.
Știa că micul său prieten era îngrijorat pentru fratele său mai mare în acel moment, dar nu voia ca el să se gândească prea mult la lucruri și să aibă dureri de cap din cauza unor chestiuni mărunte. Nu ar fi mai bine să-l lase pe cel care a creat problema să o rezolve singur? Oricum, aceste treburi nu aveau nicio legătură cu el.
Tonkla dădu din cap în semn de aprobare la cuvintele lui Kram. Nici el nu voia ca Phupha să se pună în pericol în astfel de situații. Din câte văzuse la știri, existaseră cazuri de bande care se luptau și se ucideau între ele doar din cauza unei femei. Asta îl făcea și mai speriat.
- Da, înțeleg, i-a răspuns el prietenului său, dând ușor din cap. Cei trei au stat de vorbă fericiți în colibă.
Capitolul 5
Pierdut în pădure
Ora 20:00
La intrarea în pădurea dintre cele două sate trei bărbați voinici înaintau cu pași mari spre pădure, dar s-au oprit brusc când au văzut un grup de adolescenți apropiindu-se și ei de intrare.
- Ce coincidență, a tachinat Non când a văzut că unul din adolescenți din grupul care mergeau spre ei era fratele mai mic al lui Pakphum și cei doi prieteni. Kram l-a privit pe Non cu o privire oarecum nemulțumită.
- Din moment ce soarta ne face să ne întâlnim, n-ar fi mai bine dacă am merge împreună? E plăcut și distractiv să fim mai mulți oameni, a sugerat Mek, aruncând o privire spre Suea care stătea lângă el. Din moment ce se întâlniseră din întâmplare, de ce să nu întărească puțin legătura dintre ei? Doar gândindu-mă la asta era amuzant. Mek s-a uitat la Non înainte de a-i face semn prietenului său, arătând subtil spre Suea. Non, văzând asta, a dat ușor din cap.
- N-ar fi chiar așa rău să mergem împreună, a spus Tonkla. Kram și Phupha s-au întors imediat după ce au auzit cuvintele prietenului lor.
- Ești sigur, Ton? Dacă mergem împreună, nu ne vor omorî mai întâi? întrebă Phupha, dorind ca prietenul său să se gândească cu atenție. Se întoarse să se uite la Suea, care îl privea cu o intenție atât de ucigașă încât aproape că-l făcu să nu mai respire.
„La naiba, Ton, de ce nu te-ai gândit înainte să vorbești? Ce ar trebui să fac? Oare phi Suea o să mă omoare și o să mă îngroape în pădure?”
- Mai stai mult aici? a întrebat o voce gravă. A oftat ușor înainte de a merge mai departe în pădure. Cei cinci tineri au schimbat priviri înainte de a-și grăbi pasul pentru a urma silueta înaltă.
După aproximativ 10 minute, toți șase au ajuns în mijlocul pădurii întunecate. Vântul bătea, creând o atmosferă stranie.
- Omule, nu credeam că va fi atât de înfricoșător, a spus Tonkla, agățându-se strâns de brațul lui Kram. Phupha a dat din cap fiind de acord cu prietenii săi.
- E frig! E deja iarnă. A fost atât de cald ieri! a exclamat Phupha, privind în jur. Astăzi, vremea era mai rece decât de obicei. Nu fusese niciodată atât de frig când venise aici. Era abia puțin după ora 20:00, dar atmosfera era deja atât de rece. Dacă ar fi mai dezbrăcat, probabil ar fi înghețat de moarte.
- Încă te plângi? Dacă e așa frig, de ce ai venit aici? De ce n-ai stat acasă? a spus Suea, certându-l pe cel mai scund.
- E foarte enervant.
- Și ce dacă mă plâng? Dacă ești enervat, atunci acoperă-ți urechile! De ce stai aici? Dacă prietenul meu nu v-ar fi chemat, nu aș vrea să fiu deloc aproape de tine. A spus Phupha uitându-se dezaprobator la Suea. Un idiot atât de egocentric și cu gura mare, mă întreb cum a supraviețuit atât de mult!
- Destul, nu vă mai certați. Hai să ne despărțim și să mergem să căutăm ciuperci, a spus Non, uitându-se la Suea și apoi la Phupha. Tonkla a dat din cap în semn de aprobare.
- Așa e, hai să ne despărțim și să mergem să căutăm ciuperci. Ce zici de asta? Vom merge câte doi.
Tonkla și-a dat cu părerea, iar Non și Mek au dat din cap în semn de aprobare. Kram, însă, a rămas nemișcat lângă Phupha. Nu îndrăznea să se îndepărteze de prietenul său apropiat de teamă că Suea și Phupha ar începe să se certe și că nu i-ar putea opri la timp.
- Ce zici de asta? Suea și Phu merg împreună. Va fi o întâlnire prietenoasă, a sugerat Mek, împingându-l ușor pe Non în braț.
- E în regulă așa? Mek și Tonkla merg împreună iar eu merg cu Kram. Hai să ne despărțim. După ce a spus asta, Non l-a apucat pe Kram de încheietură și l-a tras imediat departe.
- Ce naiba e asta? a înjurat Kram furios, dar l-a urmat ascultător pe Non.
- Urmează-mă în liniște, nu vei muri. Te voi duce să cauți ciuperci, a spus Non, ajustându-și lanterna pentru a face calea mai luminoasă.
- Ești sigur, P’Mek, că va fi în siguranță să-i lași pe cei doi să plece împreună? Nu se vor certa între ei? A întrebat Tonkla îngrijorat după ce el și Mek se îndepărtaseră de ceilalți. Nu avea nicio idee cum o duceau cei doi prieteni apropiați ai săi. Phupha și Suea nu se înțelegeau bine, în timp ce Kram și Non se comportau de parcă s-ar fi urât dintr-o viață anterioară. Tonkla a oftat ușor în timp ce continua să meargă alături de Mek.
- Probabil că nu se va transforma într-o ceartă, nu-ți face griji. Hai să continuăm să căutăm ciuperci, a răspuns Mek la întrebarea lui Tonkla. Știa că băiatul cel mic era îngrijorat pentru prietenul său, dar chiar și așa, era încrezător că Suea nu-i va face niciodată rău lui Phupha.
- Sper să ai dreptate. Mek întinse mâna și îl mângâie ușor pe spate pe Tonkla, într-un gest reconfortant.
Doi tineri își foloseau lanternele pentru a se ajuta reciproc în căutarea ciupercilor. Deși nu se înțelegeau bine, dacă se mai certau acum, prietenii lor i-ar certa.
- Phi Suea, Kram a spus că ciupercile au ieșit, dar eu n-am văzut încă niciuna. Chiar au ieșit? Am mers atât de departe, mă dor picioarele! l-a întrebat Phupha pe Suea cu o expresie nedumerită.
- Nici eu nu știu. Poate prietenii tăi te-au păcălit, a spus Suea, plimbându-și privind prin zona în care stăteau. Nu știa cât de departe merseseră, dar cu siguranță nu era familiarizat cu acea zonă a păduri.
- Phi Suea, mergem acasă?
- La naiba, cred că ne-am rătăcit prin pădure! a exclamat Suea cu voce tare. Era sigur că nu era calea pe care o luase înainte. Nu mai fusese niciodată pe aici.
Sunt în mare bucluc. M-am pierdut în pădure cu fratele mai mic al dușmanului meu. De ce am o viață atât de ghinionistă? Ce karmă rea am acumulat în viața mea trecută?
Ochii băiatului s-au mărit de șoc.
- Ce... Ce?! Ne-am rătăcit în pădure! Ce o să facem? Ar trebui să ne despărțim și să încercăm să găsim o cale de ieșire? a sugerat Phupha, mâna lui subțire strângând strâns brațul puternic al celuilalt bărbat. Deși fusese în pădure de multe ori, nu se mai rătăcise niciodată așa. Și, ca să fie și mai rău, se rătăcise cu cineva cu care tocmai se certase!
O, vreau să urlu. Oare ce are de gând să facă cu mine? De ce trebuie să mă pierd în pădure cu cineva ca Suea?
- De ce să ne despărțim? Oamenii când se pierd în pădure noaptea nu se despart, a spus Suea, privind în jos la mâna subțire care i se agăța de braț. Un zâmbet ușor i-a apărut pe buze. Nu l-a îndepărtat pe cel mic. Nu știa de ce se simțea așa. Acest copil era fratele mai mic al dușmanului său, cineva pe care ar fi trebuit să-l respingă, dar faptul că era atât de aproape de el îl făcea să se simtă surprinzător de bine.
Capitolul 6
Părăsirea pădurii
Ora 2:00 noaptea
- Phi Suea, sunt obosit. Nu mai pot merge, spuse silueta mică cu o voce joasă. Chiar nu mai putea merge. Nu știa cât de departe mersese. Nu mai avea putere.
Silueta corpolentă a înlemnit când a auzit cuvintele lui Phupha. A oftat ușor înainte de a căuta în jur un loc unde să stea peste noapte.
- Hai să ne odihnim sub copacul acela mare în seara asta? Doar eu și Phupha, fantome, stați departe. Acestea fiind spuse, mâna puternică l-a apucat pe cel mai mic de încheietură și l-a condus sub un copac mare. S-a uitat în jur cu prudență, chiar dacă știa că odihna sub un copac ca acesta în pădure nu era recomandabilă. Dar ce putea face? Nu avusese timp să-și construiască un adăpost. Suea s-a dus să adune crengi uscate din apropiere pentru a face un foc.
- Phi Suea, va fi bine, nu-i așa? Deși era speriat, nu a mai putut merge. Phupha s-a așezat sub copacul mare și s-a rezemat de el.
- De ce ți-e frică acum? Ai fost atât de nepoliticos cu mine când am intrat prima dată în pădure, a spus o voce gravă, în timp ce se așeza să facă un foc pentru a se încălzi. Flăcările portocalii strălucitoare și pâlpâiau pe buștenii uscați, trosnind ușor și risipind întunericul și frigul pădurii din jur.
- E frig, așa că apropie-te de foc. Stai aici mai întâi, ca să nu te muște țânțarii. Suea s-a așezat lângă focul pe care îl făcuse, pentru că vremea rece îl făcea să aibă nevoie de căldura flăcărilor.
Phupha s-a ridicat și s-a dus să se așeze lângă Suea, chiar dacă nu voia cu adevărat să fie aproape de el. Persoana cu care se afla era dușmanul fratelui său, dar ce putea face? Situația îl obliga. Tipul acesta era foarte periculos, dar, din păcate, inima lui se îndrăgostise de Suea încă de când era copil.
- Dacă ți-e somn, culcă-te. Voi avea grijă de tine. Acum, nu știu unde suntem. Niciunul dintre noi nu și-a adus telefoanele, a spus Suea, aruncând o privire periodică spre Phupha. Chiar dacă spunea că nu-l place, nu se putea abține să nu-și facă griji.
„Ce fel de baiat e așa mic? Mă întreb dacă mănâncă ceva toată ziua. E atât de slab, încât probabil l-ar lua o rafală puternică de vânt. Mă doare capul.”
- Nu pot dormi. Cine ar putea dormi așa în pădure?
Chiar dacă spusese asta, acum îi era foarte somn. A rezistat tentației de a adormi, pentru că se temea că, dacă ar fi făcut-o, nu s-ar mai trezi. Pădurea era plină de animale periculoase. În plus, i se părea ciudat să-l lase pe Suea să-l vegheze în timp ce dormea.
- Ți se închid ochii, dar tot vorbești urât. Dacă ți-e somn, du-te la culcare. Mă duc să caut niște frunze și să-ți fac un pat pe care să dormi.
După ce vorbi, Suea se ridică, uitându-se în stânga și în dreapta după frunze ca să-i facă un pat micuțului. Văzându-și ținta, bărbatul voinic se îndreptă și se opri în fața unui tufiș de mărime medie. Își împreună mâinile într-un gest de respect, cerând permisiunea spiritelor pământului, pădurii și munților, înainte de a începe să rupă crenguțe mici pentru a aduna frunze și a aranja un pat.
După ce adunase numărul necesar de frunze, le căra și le așeza lângă foc. Apoi îngenunche și începu să aranjeze frunzele rupte pentru a se potrivi micii siluete.
- Gata! Du-te la culcare acum. Te trezesc eu mâine dimineață, a spus Suea, mâna lui groasă adunând crengi ca să le pună în foc. Phupha s-a uitat la Suea cu o privire surprinsă. Nu înțelegea de ce avea Suea atât de multă grijă de el. Nu spusese Suea că nu-l place? Ei bine, era bine, cel puțin deocamdată. Cel puțin nu se certau. După ce vor părăsi pădurea, probabil că se vor întoarce la a se cearta ca înainte.
Mica siluetă se prăbuși pe frunze, epuizat. Nu voia să se mai gândească la nimic; îi era prea somn, corpul său nu mai putea suporta. Încet, Phupha închise ochii și, în scurt timp se cufundă într-un somn adânc.
A doua zi dimineața
Tigrul s-a trezit brusc. Nu și-a dat seama când a adormit. Bărbatul corpolent s-a întors să se uite la persoana care dormea cu capul pe brațul lui. S-a ridicat încet în șezut.
Temându-se că Phupha se va trezi și îl va vedea în starea în care se afla, odată ce acesta a reușit să se ridice, Suea s-a îndepărtat rapid de silueta mai mică.
- Phu, trezește-te, l-a strigat o voce gravă pe Phupha, care încă dormea. Bărbatul mai scund a tresărit la auzul vocii. Phupha s-a ridicat încet în șezut, frecându-și ușor ochii cu mâna lui subțire.
- E deja dimineață?
- Da.
- Suea! Phupha! Un strigăt puternic, strigându-le numele, s-a auzit. Nu era vocea oricui; aparținea unui prieten apropiat.
- Pe aici!! a strigat Suea ca răspuns înainte de a ofta ușurat. Cel puțin prieteni săi venise să-i caute. Credea că vor deveni fantome care bântuie pădurea.
S-a auzit un zgomot de pași provenind de la un grup de bărbați voinici care se apropiau de ei. Silueta voinică s-a întors să se uite la prietenii săi care tocmai sosiseră. Văzând asta, Phupha s-a ridicat imediat. Această călătorie în pădure a fost epuizantă. Dacă s-ar fi despărțit de Suea de la început, nu s-ar fi rătăcit. În această situație, nu poți da vina pe nimeni pentru că a fost atât de ocupat cu cearta încât a uitat calea pe care mergea.
- Phu, ești bine? Ce s-a întâmplat cu tine? Eram atât de îngrijorați încât nu am putut dormi. Kram s-a grăbit spre prietenul său, întorcându-l pe Pha dintr-o parte în alta ca să-i verifice corpul. Fusese atât de îngrijorat toată noaptea încât nu putea dormi. De fapt, voia să meargă imediat ce a aflat că micul său prieten se rătăcise, dar Tonkla l-a oprit.
- Sunt în regulă, sunt în siguranță, a spus Phupha.
- E bine că nu s-a întâmplat nimic. La început, Phum voia să vină și el, dar l-am oprit. Mi-era teamă că vor fi din nou probleme, a spus Tonkla, făcând un pas și oprindu-se de Phupha. Mâna lui groasă se odihni ușor pe umărul lui Phupha.
- Suea, ești bine? Nu am dormit deloc. Nu credeam că te vei rătăci în pădure, mai ales că de obicei nu te rătăcești niciodată, a întrebat Mek îngrijorat. Dar când a văzut că prietenii lor erau teferi, s-a simțit ușurat. De fapt, se simțea vinovat că și-a pus prietenii în pericol în felul acesta. Dacă nu i-ar fi încurajat să meargă împreună de la bun început, Suea nu ar fi trebuit să doarmă în pădure.
- Hai să ne întoarcem Suea, Phupha, Kram, Tonkla, Mek, mergem acasă. Urmați-mă, a spus Non înainte de a-și conduce prietenii spre ieșirea din pădure.
Pe drum, cei șase au stat de vorbă normal, în timp ce Kram și Tonkla îl ajutau pe băiatul mai mic, temându-se că nu va putea merge. Suea se uita periodic la Phupha. Nu știa de ce, dar inima lui era ciudat de îngrijorată pentru fratele mai mic al dușmanului său.
După un timp destul de lung, au ajuns în sfârșit la ieșirea din pădure. Odată ieșiți din pădure, cei șase tineri s-au despărțit. Nu au existat cuvinte de rămas bun, deoarece știau că se vor revedea curând. Non, Mek și Suea s-au întors separat în satul lor.
Între timp, Tonkla, Kram și Phupha mergeau într-o direcție diferită. Kram își susținea prietenul, îngrijorat. Când au ajuns la casa lui Phupha, l-au găsit pe Pakphum așteptându-l acolo. Fratele mai mare, văzându-și fratele mai mic s-a grăbit imediat să-l îmbrățișeze pe Phupha. Nu era genul care să se exprime așa, dar când a auzit vestea că Phupha se rătăcise în pădure, s-a speriat atât de tare că îl va pierde, încât a plâns singur fără să fie văzu de nimeni.
- Ți-e foame? Am cumpărat niște mâncare. Mănâncă, fă un duș și apoi odihnește-te. Pakphum l-a ajutat pe fratele său mai mic să intre în casă ca să se odihnească, în timp ce Kram și Tonkla au plecat acasă, fiecare pe drumul lui.
Satul La Lor
Un tânăr voinic stătea pe o bancă de bambus cu tatăl său.
- Ai întâlnit ceva aseară când te-ai rătăcit în pădure? l-a întrebat îngrijorat tatăl pe fiul său. Pădurea era plină de animale periculoase și, pe lângă animale, existau și ființe supranaturale nevăzute. Nu voia ca fiul său să provoace sau să se implice cu fantome sau demoni.
- N-am văzut nimic, tată. Totul e în regulă. Vocea gravă îl tachina pe tatăl său.
- Cine și-ar face griji pentru tine?
- Unde a plecat mama, tată? a întrebat Suea, nedumerit. Nu-și văzuse mama de când se întorseseră. Nu știa unde plecase așa de dimineață.
- A mers la templu. Mama ta nu a putut să doarmă pentru că era foarte îngrijorată pentru tine. Mi-a luat ceva timp să o consolez. Nu o face să-și mai facă griji, ai înțeles?
- Bine, bine, mă duc la culcare acum, a spus Suea, apoi s-a ridicat în picioare și a intrat în casă să se odihnească.
Capitolul 7
Mă plimb cu cineva care nu-mi place
2 zile mai târziu
Ora 18:00
- Mergi cu mine la festivalul satului vecin, Suea? l-a întrebat mama pe fiul ei. Își dorea ca el să experimenteze un festival și să-și lărgească orizonturile, în loc să-și petreacă zilele în pădure, bând cu prietenii, chiar dacă știa că lui Suea nu-i plăcea prea mult să socializeze.
- O ceremonie religioasă, a murmurat încet Suea. Nu-i plăceau astfel de evenimente, dar era prima dată când mama lui îl invita. Se temea că, dacă ar refuza, mama lui s-ar supăra.
- Bine, vin și eu, a spus Suea, luând o cămașă cu mânecă lungă și îmbrăcând-o înainte de a o urma pe mama sa afară din casă.
- Hai, fă puțină mișcare, a spus Jan, întinzând mâna să-și apuce fiul de încheietură și să-l conducă departe de casă.
Băiatul a urmat-o ascultător pe mama sa, chiar dacă se întreba de ce voia să meargă pe jos când are o mașină. Chiar dacă spunea că era pentru mișcare, se făcea târziu. Nu prea îi înțelegea pe adulți.
Mamei și fiului le-au luat cam treizeci de minute să meargă pe jos până în satul vecin.
- O, unde te duci, fiule? a întrebat o femeie de vârstă mijlocie un adolescent care era pe punctul de a trece pe lângă ea.
- Mă duc la o plimbare prin orezării. N-am putut dormi, a răspuns Phupha, privind silueta înaltă care stătea în spatele mătuși Jan.
- Perfect! Îl poți lua și pe Suea? Eu merg la o ceremonia religioasă, a sugerat Jan, înainte de a-și împinge ușor fiul mai aproape. Suea s-a uitat la gesturile mamei sale, nedumerit, neînțelegând ce își dorea. De ce trebuia să se plimbe cu copilul acela? Voia doar să-i țină companie mamei sale, nu să se plimbe prin orezării în bătaia vântului.
- Mamă, pot merge la ceremonia religioasă cu tine. Sau te deranjez? a explicat repede Suea. Nu voia să meargă cu fratele mai mic al dușmanului său. Simplul fapt că s-au rătăcit împreună în pădure era suficient pentru a fi tachinat de prieteni săi, până în punctul în care i-a venit să se îngroape în pământ. Să iasă la o plimbare împreună ar fi însemnat să fie tachinat până la bătrânețe.
- Phu, nu e nicio problemă, nu-i așa? Te rog, ai grijă de el pentru mine, fiule. După ce a spus asta Jan a plecat repede, lăsându-i pe cei doi tineri singuri.
- De ce nu ai refuzat-o pe mama? a spus Suea pe un ton iritat. A oftat ușor. Nu era că îl antipatiza, ci pur și simplu se simțea ciudat fiind singur cu el. Sincer, nu mai simțise niciodată așa pentru nimeni înainte. Era extrem de confuz.
- Urmează-mă, a spus bărbatul mai înalt, conducând drumul spre orezării. Bărbatul mai scund privea spatele lat înainte de a-l urma.
Nu după mult timp, cei doi au ajuns pe un câmp. Aerul era curat și bătea o briză ușoară, creând o senzație de răcoare, dar nu suficient de frig încât să fie nevoie de o jachetă.
- De ce te plimbi noaptea? De ce nu dormi acasă? întrebă curios o voce gravă, aruncând o privire periodică la silueta micuță care mergea lângă el.
De fapt, copilul ăsta e destul de drăguț. Chiar vreau să-l îmbrățișez. Păcat că am apucat să-l îmbrățișez doar pentru scurt timp când ne-am rătăcit în pădure. Stai! Ce gânduri nebunești am? Continuă să-ți spui, că este un dușman, nu te îndrăgosti de el! Suea ridică mâna și se lovi ușor pe obraz ca să-și recapete calmul.
Phupha se opri brusc în clipa în care văzu silueta înaltă pălmuindu-se fără niciun motiv aparent.
- Ești nebun? De ce te pălmuiești singur? Nu putea înțelege ce se întâmpla cu P’ Suea; era atât de imprevizibil, încât stările lui de spirit erau imposibil de urmărit.
- Vrei să fii prietenul meu? O voce gravă a vorbit, apoi a făcut o pauză, dându-și seama ce tocmai spusese.
- Doar glumeam. Sunt foarte pasionat de un film în ultima vreme. Uită ce am spus. A încercat repede Suea să corecteze situația, temându-se că bărbatul mai scund ar înțelege greșit.
O să înnebunesc! Gura mea m-a băgat în bucluc! Cum am putut spune una ca asta? Suea, gândește-te înainte să vorbești! Știi că ăsta e fratele mai mic al lui Pakphum!
- O să încerc să nu fiu atent, a spus Phupha, stând nemișcat, neștiind ce să facă în continuare. Ce însemnau acele cuvinte? Îl tachina P’Suea intenționat? E mai bine să nu fie atent. Probabil că e pur și simplu foarte prins în film. Și ce film era?
- Pot să te curtez? a spus Suea pe un ton mai serios decât de obicei, privind în stânga și în dreapta de parcă s-ar fi temut că cineva ar putea să-i vadă.
- Despre ce vorbești? La ce film te gândești de data asta? Bărbatul mai scund s-a uitat la cel mai înalt cu o expresie confuză, nesigur dacă celălalt vorbea serios sau glumea. Dar a recunoscut că vorbele lui Suea îl dezechilibraseră cu adevărat.
- Vorbesc serios. Răspunde-mi, pot să te curtez sau nu?
- Dacă vorbești serios, pot să te las să mă curtezi. Dacă crezi că mă poți cuceri.
- Mergem acasă? Te duc eu până acolo, a spus Suea, întinzând mâna să o ia pe persoana mai scundă înainte de a o conduce înapoi în sat.
- Bine, l-a lăsat Phupha pe bărbatul mai înalt să-l conducă. Nu avea intenția să se opună, pentru că încerca să înțeleagă situația cu care se confruntă. Chiar dacă P’ Suea spunea că vorbea serios, nu avea prea multă încredere în el. Acum doar câteva zile se certau, iar acum flirtau? Dacă le-ar fi spus prietenilor lui, cu siguranță l-ar fi tachinat.
Nu a durat mult până când cei doi tineri au ajuns în fața casei lui Phupha. Suea s-a oprit și a rămas nemișcat înainte de a-i elibera încet mâna lui Phupha.
- E timpul să te duci la culcare. Mă duc și eu să mă odihnesc.
- Bine, nu uita să-i spui mătușii Jan înainte să te duci acasă. Altfel, o să-și facă griji.
- Da, spuse Suea, apoi se îndepărtă imediat. Phupha oftă ușor. A privit silueta înaltă până când aceasta dispăru din vedere, înainte să-și grăbească pasul pentru a intra în propria sa casă.
- Ce prostii e flirtul ăsta? mormăi Suea încet, întorcându-se acasă mulțumit după ce se jucase cu mintea copilului.
Capitolul 8
Tigrul feroce
O luna mai târziu
Lumina soarelui străpungea norii subțiri, o briză ușoară bătea – nici prea puternică, nici prea slabă. Trei tineri au intrat în piața aglomerată. Mirosul de pește și legume proaspete umplea aerul, împreună cu conversația veselă a vânzătorilor.
- Totul arată atât de delicios! a spus Tonkla.
- Phu, ce vrei să mănânci? Te răsfăț eu, a întrebat Kram încet. A întins mâna și l-a luat pe Phu de mână, apoi l-a condus să se uite la mâncarea din piață.
Însă, înainte ca cei trei să poată cumpăra ceva de mâncare, o gălăgie a izbucnit din spatele pieței. Un grup de adolescenți țipau tare, iar sunetul metalului care se ciocnea răsuna prin zonă.
- Vrei să mergi să arunci o privire? a întrebat Kram.
- Da.
Cei trei au schimbat priviri înainte de a se îndrepta fără ezitare spre spatele pieței. Pe măsură ce se apropiau de grupul de adolescenți, Phupha și-a încetinit puțin pasul, încercând să vadă cine era atacat.
- Ce naiba faci aici? Te gândești să te duci să-l ajuți? l-a întrebat o voce joasă și profundă pe noul venit, apropiindu-se și oprindu-se lângă persoana mai scundă.
Bărbatul scund s-a întors ca să se uite în direcția vocii.
- Phi Suea, nu-mi spune că cel bătut este phi Phum!
- Da, iubitul tău frate mai mare e acolo, spuse Suea cu o voce calmă și lipsită de emoție.
„...”
- Nu îndrăzni să-ți bagi fața acolo dacă nu vrei să te rănești.
Suea s-a întors să privească curtea aglomerată din spatele pieței. Ochii lui pătrunzători au privit-o o clipă pe persoana mai scundă de lângă el înainte de a se întoarce și a privi din nou scena din fața lui, stând nemișcat ca și cum ar fi făcut parte din întuneric. Niciun cuvânt nu i-a scăpat de pe buze, doar sunetul greu al respirației sale.
- Dar P’Phum începe să se simtă rău.
- Stai chiar aici. Nu te mișca dacă nu vrei să mori. Vocea lui Suea a răsunat, străpungând haosul, ca o comandă care nu lăsa altă opțiune. A rămas nemișcat, observând preț de o clipă, înainte de a se întoarce să-l privească din nou pe Phupha cu o expresie de neînțeles.
- Trebuie să fii foarte îngrijorat pentru fratele tău, nu-i așa? Te-am văzut cum alergi spre el așa. Batjocura din cuvintele lui era clară. Nu avea nevoie de un răspuns, ci mai degrabă părea să vrea să sublinieze ceva.
- De ce faci asta? Și ce ai vrut să spui prin a flirta cu mine? a întrebat Phupha, cu vocea tremurândă. Nu știa ce făcuse ca să îl nemulțumească pe Suea, de ce se jucase cu sentimentele sale în halul ăsta. În tot acest timp, crezuse în mod eronat că Suea avea sentimente pentru el, dar s-a dovedit că îl păcălise doar să-l iubească pentru a-l răni pe fratele său mai mare.
- Flirt? Crezi că tot ce s-a întâmplat până acum a fost flirt? Ți-e creierul complet dat peste cap. Ești pur și simplu prea ușor de înțeles. Mâna bărbatului a atins obrazul moale al lui Phupha înainte de a coborî spre gâtul lui. A strâns ușor, suficient cât Phupha să simtă presiunea.
- Dacă nu m-ai iubit de la început, de ce mă deranjezi? Ai rănit sentimentele pe care le aveam pentru tine, chiar dacă am fost mereu deschisă față de tine. A spus Phupha.
Suea i-a strâns gâtul mai tare.
- Crezi că te iubesc? Hm! Visează mai departe! Sentimentele tale... nu înseamnă nimic pentru mine. Cu cât mă iubești mai mult, cu atât mă simt mai satisfăcut.
- Dacă nu mă iubești, nu ar fi trebui să te joci așa cu sentimentele mele. Știi că te plac de mult timp. Vocea lui Phupha tremura de parcă ar fi fost pe punctul de a plânge.
Suea și-a retras imediat mâna, ca și cum ar fi atins ceva murdar.
- Ține minte asta... ești doar o jucărie pe care o folosesc ca să-mi descarc emoțiile. Ai înțeles? Nu nutri speranțe false că te voi iubi vreodată. Doar tu vei rămâne să suferi de durere pentru totdeauna.
Kram și-a încleștat pumnii. Voia să îl lovească pe Suea, dar Tonkla l-a oprit.
- Kram, calmează-te mai întâi, spuse Tonkla încet. Știa că, dacă Kram ar interveni acum, Suea s-ar înfuriat și mai tare.
- Acum ai două opțiuni: eu sau fratele tău. Pe cine vei alege?
- Eu îl aleg pe phi Phum, e fratele meu mai mare.
Cuvintele lui Phupha au fost ca un cuțit ascuțit care i-a tăiat adânc inima lui Suea. Deși fața îi rămânea lipsită de expresie, ochii săi pătrunzători reflectau o durere pe care nu o putea ascunde. Suea s-a întors de la silueta mai mică, aruncând o privire înapoi spre grupul de adolescenți care încă se certau aprig. Nu a scos o vorbă, dar respirația i s-a accelerat ușor, o durere pe care încerca să o ascundă.
Strigătele și zgomotul armelor încă răsunau, dar Suea nu mai auzea nimic, ca și cum acele sunete s-ar fi stins în gol. Auzea doar vocea lui Phupha repetându-se în capul lui. Mâinile sale groase și-au strâns pumnii până când încheieturile i-au devenit albe, iar venele i s-au umflat pe brațe.
- Atunci du-te la fratele tău, să nu mă lași să-ți mai văd fața. Du-te și mori unde vrei.
- Chiar dacă eu l-am ales pe Phum, eu tot vrea să-ți spună că dragostea pe care o am pentru tine este reală. Eu te iubesc.
Suea stătea nemișcat ca o statuie, ochii săi ageri urmărind silueta lui care Phupha se retrăgea în timp ce acesta alerga în haos, urmat de cei doi prieteni ai săi.
Vuietul motoarelor și zgomotul armelor încă răsunau puternic. Suea își strânse pumnii atât de tare încât unghiile i se înfipseră în palme. Simțea o furie arzătoare în el, un amestec de emoții greu de distins; furie, dezamăgire și chiar o durere inexplicabilă în inimă. Își strânse dinții, încercând să-și înăbușe toate sentimentele în spatele unei fețe calme și lipsite de expresie.
- Absolut prostesc, mormăi Suea pentru sine, cu vocea răgușită ca o șoaptă, fără să vrea să-l audă cineva. Aruncă din nou o privire spre locul unde dispăruse Phupha, expresia feței fiind de neînțeles. Negustorii priveau, dar nimeni nu îndrăznea să intervină.
Suea a decis să pășească în tăcere în colțul întunecat al aleii. Fiecare pas era greu și sigur, ca un vânător care își pândește prada. L-a văzut pe Phupha ținându-l strâns pe Pakphum ca pe un scut protector, în timp ce Kram și Tonkla stăteau în spate, atenți la pericol. Pakphum arăta îngrozitor; fața îi era umflată și învinețită, buza îi era crăpată și avea sânge la colțul gurii.
Suea nu a spus nimic. Stătea la distanță, ca o umbră care se contopește cu întunericul aleii. Ochii lui au privit gânditor scena din fața lui, înainte ca un zâmbet ușor, indescifrabil, să-i curbeze buzele; un rânjet batjocoritor sau un amestec de alte emoții care se învârteau înăuntru.
Apoi, Suea a mai făcut un pas mai aproape. Tăcerea lui a făcut atmosfera din alee și mai tensionată. Mirosul de sânge și pământ plutea în aer. Încet, a întins mâna și a scos revolverul băgat în cureaua de la brâu.
Un zgomot metalic slab răsuna încet în întuneric. Arma din mâna lui părea o extensie a corpului său, o familiaritate care sugera ani îndelungați de experiență.
Suea și-a îndreptat arma spre Pakphum fără ezitare. Ochii lui erau reci, dar exista o hotărâre ascunsă. Suea nu făcea niciodată nimic fără tragere de inimă, iar de data aceasta nu era diferit.
- Ești sigur, Suea? Ești sigur? O simplă bătaie e de ajuns, nu folosi o armă ca să rezolvi problema. Mek, care tocmai sosise, l-a întrebat pe prietenul său, încercând să-l liniștească. Nu voia ca Suea să facă aceste lucruri doar din cauza unei scăpări de judecată de moment. Non a dat ușor din cap, fiind de acord cu cuvintele lui Mek.
- De ce să ezit? i-a răspuns Suea prietenului său.
- N-ai spus că pur și simplu nu-ți place fața lui? a întrebat Non. Chiar dacă Suea spusese că voia să-i dea o lecție lui Pakphum doar pentru că nu-i plăcea că îl deranjează, acum părea că Suea îl ura atât de mult pe Pakphum încât voia să-l împuște, fără teama de a ajunge la închisoare.
Suea nu a răspuns la întrebarea prietenului său. A făcut o pauză, privindu-l pe Phupha folosindu-și corpul drept scut pentru fratele său. Suea și-a ținut arma îndreptată spre aceeași țintă, ochii lui pătrunzători fixați asupra siluetei mai mici. Un zâmbet rece i-a apărut clar în colțul gurii, ochii îi erau plini de satisfacție văzându-i pe cei doi frați în această stare.
- Uau, chiar atât de mult îl protejezi pe fratele tău mai mare, nu-i așa? a rânjit Suea, cu o voce gravă plină de dispreț.
- Ai spus că mă iubești? Și acum... de ce nu mă alegi pe mine?
- Poți să ne lași pe mine și pe Phum să plecăm? a întrebat Phupha cu voce tremurândă.
Suea nu și-a coborât arma câtuși de puțin, ci, în schimb, a făcut încă doi sau trei pași mai aproape, până când țeava armei a ajuns la doar câțiva metri de corpul lui Pakphum.
- Copil prost! Crezi că o să fiu blând cu tine doar pentru că l-ai protejat? Visează mai departe, ție...
Apoi, Suea și-a schimbat ușor direcția armei. Țeava armei s-a mișcat încet în jos de pe Pakphum și a țintit spre umărul lui Phupha.
- Ce vei alege... Mă vei lăsa să-l împușc sau mă vei lăsa să te împușc ca să-l fac să sufere, până la moarte?
Capitolul 9
Indiferent de calea pe care o alegi, inima te va durea
- Trage... împușcă-mă pe mine, te rog nu-i face nimic lui P’ Phum. Vocea lui Phupha tremura, dar era plină de hotărâre. Ochii i s-au mărit de frică, privindu-l fără să clipească pe Suea. Putea simți tremurul armei pe care Suea o îndrepta spre el și simțea hotărârea neclintită reflectată în ochii lui Suea.
Suea stătea nemișcat, țeava armei era încă îndreptă peste umărul bărbatului mai scund, dar ochii lui ageri tremurau ușor, ca și cum s-ar fi luptat cu el însuși. Răceala care îi chinuise cândva fața a început să se estompeze, înlocuită de un sentiment pe care nu-l putea descrie.
- Hei... Vrei să te împușc? replică Suea, cu vocea răgușită și neobișnuit de profundă. Nu era vocea cuiva pe cale să ucidă, ci vocea cuiva care se lupta cu o stare de confuzie.
- Nu te pune cu fratele meu. Împușcă-mă, dar lasă-l pe fratele meu să plece, a strigat Pakphum.
- Dacă ai de gând să împuști pe cineva, împușcă-mă pe mine, nu-i face nimic lui P’Phum, a spus Tonkla, așezându-se lângă Phum.
- De ce luați gloanțele unul pentru altul? Nu trebuie să împuști pe nimeni! a spus Kram tare. Mek și Non au dat din cap în semn de aprobare.
Silueta robustă s-a apropiat puțin, țeava armei alunecând ușor în jos. Și-a schimbat ținta de la umăr la coapsa lui Phupha. Și-a dus încet degetul la trăgaci.
- La naiba! De ce eziți? a spus din nou Phupha.
- Nu!
Pakphum a exclamat șocat. Nu crezuse niciodată că fratele său mai mic va fi atât de îndrăzneț. În această situație, a îndrăznit chiar să-l provoace pe cel care controla situația.
Văzând cum situația escaladează, Kram s-a pregătit să-l protejeze pe Phupha cu corpul său. Tonkla l-a îmbrățișat și el pe Pakphum, chiar dacă îi era frică, nu voia ca Pakphum să aibă parte de un sfârșit atât de tragic.
Non și Mek s-au apropiat mai mult de Suea, sperând să-i smulgă pistolul din mână. Nu voiau ca prietenul lor să devină un pușcăriaș; voiau ca el să se bucure mai mult de tinerețe.
Suea oftă ușor, o respirație slabă ca o adiere în întuneric. Își ținea încă arma îndreptată spre Phum, dar țeava, care fusese îndreptată spre coapsa lui, alunecă ușor spre pământul în fața lui.
Privirea din ochii lui Suea, în timp ce îl privea pe Phupha, nu mai conținea furie sau dispreț. În schimb, era plină de oboseală, ca și cum și el ar fi fost epuizat de lupta cu propriile emoții. Suea i-a întors spatele lui Phupha, care încă își îmbrățișa fratele mai mare.
Apoi, Suea a plecat în liniște, urmat de Mek și Non. Prieteni lui Suea s-au împrăștiat și ei și s-au întors acasă.
Silueta robustă a ieșit cu o atitudine puțin mai relaxată. Privirea odinioară aprigă din ochii lui își revenise la răceala obișnuită, deși urme de oboseală erau încă clar vizibile.
- Suea ești bine? întrebă Non îngrijorat, pentru că nu îl mai văzuse niciodată pe Suea așa. Sau poate Suea se îndrăgostise de Phupha, doar că încă nu-și dăduse seama.
- Există ceva cu care nu sunt de acord? le-a răspuns Suea prietenilor săi, aruncând o privire spre Non și apoi spre Mek, știind că ambii prieteni îi examinau cu atenție acțiunile.
- Nu-i așa că ești deja îndrăgostit de nong Phu? a întrebat Mek direct. Văzuse de la început că prietenul său era îndrăgostit, dar nu voia să recunoască.
- Ei bine, ce amuzant. Te voi tachina până o să îmbătrânești, câine nebun!
- Ce fel de dragoste nebună e asta? Nu l-am iubit niciodată. Tot ce s-a întâmplat înainte a fost doar o scenă.
Dar de ce doare? Oare m-am îndrăgostit cu adevărat? În niciun caz. Nu se poate. Cineva ca mine nu s-ar îndrăgosti niciodată de fratele mai mic al dușmanului meu. Poate că sunt doar obosit și mă gândesc prea mult. Când îl voi revedea, nu-l voi lăsa să scape nepedepsit. Vom lupta până la moarte.
Suea s-a întors la motocicleta lui parcată în apropiere. Un miros slab de ulei de motor i-a ajuns la nas. S-a urcat pe motocicletă și a pornit motorul, urletul puternic semnalând că era gata să părăsească locul acela.
Spre sfârșitul după-amiezii, Phupha îl privea pe Tonkla cum îngrijea rănile lui Pakphum. Băiețelul oftă ușor, clătinând din cap iritată la gândul că totul fusese cauzat de faptul că Pakphum concurase pentru aceeași femeie ca și Suea și totuși avusese curajul să îl deranjeze pe Suea. Știind asta, nu ar fi trebuit să se implice.
- Nu am vrut să-i fur nimic. Eram doar enervat pe el. Pakphum i-a explicat repede fratelui său mai mic, știind că lui Phupha nu-i plăceau astfel de lucruri. Nu voia ca fratele său să se enerveze; erau doar ei doi. Dacă Phupha se enerva, nu știa ce să facă. Nu putea să-i sune pe părinții lor să se plângă, deoarece aceștia lucrau în străinătate. Dacă ar fi sunat, cu siguranță ar fi fost certat.
- Stai nemișcat și lasă-l pe Ton să-ți curețe rana. Phupha oftă ușor. Nu credea că o chestiune simplă care implică o femeie ar putea cauza atâtea probleme. Se certau doar pentru că se vedeau. Era sătul să tot suporte situația. Va trebui să-i țină despărțiți o vreme, până când lucrurile se vor îmbunătăți.
- E normal pentru adolescenți, Kram întinse mâna și îl bătu ușor pe Phupha pe umăr, într-un gest liniștitor.
- Înțeleg, dădu ușor din cap Phupha. Dar, chiar dacă spusese asta, Kram tot era neliniștit. Chiar dacă lui Phum îi plăcea să facă probleme, era totuși singurul lui frate mai mare. Cine ar fi putut suporta să-și vadă fratele rănit?
Capitolul 10
Chiar și un tigru are o mamă
Ziua următoare
- Suea! Ai ceva să le mărturisești părinților tăi? l-a întrebat ea pe fiul ei pe un ton serios, cu ochii ațintiți asupra lui, cerând un răspuns. După ce a auzit de la săteni despre cearta fiului ei la piață, Jan nu a știut ce să facă cu el.
- Mamă, tată, ei bine... Suea s-a uitat la tatăl său, Sin, apoi la mama sa, Jan. Privirile lor îl făceau să se simtă atât de apăsat încât nu știa ce să spună. Dacă ar minți, cu siguranță s-ar supăra. Ei bine, orice s-ar întâmpla, se va întâmpla.
- M-am certat cu Phum. Eu și gașca l-am bătut pe Phum, fratele mai mare al lui Phupha. Și-a recunoscut imediat vina, știind că părinții lui știau deja, dar îl întrebaseră pentru că voiau să audă din gura lui.
- Hai, te duc să-ți ceri iertare față de Phum și Phupha. Când greșești, trebuie să știi cum să-ți ceri iertare, a spus tatăl, conducându-l spre ieșirea din casă. Jan și Suea l-au urmat îndeaproape.
O camionetă veche a tras și a parcat în fața casei fraților. Imediat ce s-a oprit, cei trei; tatăl, mama și copilul au coborât. Phupha, care uda plantele în fața casei, s-a întors să se uite cu surprindere la nou-veniți.
- Phu, Phum, este acasă? a întrebat mătușa Jan pe micuțul care mergea să închidă robinetul. Phupha a ieșit să-i întâmpine pe vizitatori.
- Da, este în casă. Mă duc să-l chem. Așteptați mai întâi pe bancă. Acestea fiind spuse, persoana mai scundă a intrat în casă să-și cheme fratele mai mare.
- Phi Phum, phi Suea și părinții lui vor să te vadă. Așteaptă afară chiar acum. Ieșiți și voi doi.
Cei trei tineri care stăteau pe canapea s-au privit nedumeriți când au auzit cuvintele lui Phupha.
- Ieșiți afară cu mine. Nu-i faceți pe adulți să aștepte. După ce a spus asta Phu, i-a condus pe cei trei tineri în fața casei. Phu, Phum, Tonkla și Kram l-au urmat pe băiatul mai scund afară.
- Suea, nu tăcea, s-a întors mama să-și privească fiul care stătea lângă ea. Spera că nu va fi atât de încăpățânat încât să aștepte ca ea să vorbească.
- Îmi pare rău, a spus o voce gravă. Simțea presiunea din partea părinților săi. Trebuia să fie mai atent cu vorbele sale. Dacă vorbea fără să gândească, probabil că ar fi primit o bătaie de la mama lui.
- E în regulă, a spus Pakphum, ținându-i mâna fratelui său mai mic. Deși îl iertase pe Suea, nu era pe deplin încrezător că îl va lăsa să se apropie de Phupha. Chiar știind că singurul său frate era deja îndrăgostit de Suea, tot trebuia să se dovedească demn să devină cumnatul lui.
Sau nu? În primul rând, scad puncte pentru că au făcut echipă și l-au bătut pe fratele mai mare al viitorului lui iubit.
- Vrei ceva, Phi? Mă duc la magazin, l-a întrebat Phupha pe fratele său mai mare, aruncând o privire spre cei doi prieteni care stăteau în spatele lui. Știa că Kram era supărat pe Suea pentru că Suea tocmai îi îndreptase un pistol spre tâmplă. Phupha a oftat ușor. Nu voia mai multe probleme. Se jucaseră împreună când erau copii; ce rău ar face să fie puțin mai apropiați?
- Orice ce vrei este bine.
- Suea du-te cu fratele tău mai mic, a spus tatăl lui Suea, împingându-și ușor fiul din spate. La început, nu i-a acordat prea multă atenție, dar când a văzut ochii fiului său, a știut imediat că acesta era cel care îl putea îmblânzi.
- Da, a răspuns el. Inițial plănuise să-l urmeze în secret pe Phupha, dar sugestia tatălui său, a fost perfectă. Bărbatul corpolent s-a ridicat în picioare înainte de a se îndrepta spre cel mai scund.
Phupha, a plecat de acasă, urmat îndeaproape de Suea.
- De ce mă urmărești? Nu înțeleg, mormăi bărbatul mai scund. Nu știa ce voia Suea de la el. În plus, se temea că, dacă îl va urmări în continuare așa, Phum nu va fi fericit, chiar dacă îl iertase deja.
- Am venit să-mi cer scuze. Știu că ești stresat. Oamenii greșesc, dar cred că eu sunt cel care a făcut cele mai multe greșeli, a spus Suea, mergând îndeaproape în spatele băiatului mai scund. Nu știa de ce îi păsa de sentimentele lui Phupha, dar văzându-l pe celălalt privindu-l atât de deprimat îl făcea să se simtă vinovat dintr-un anumit motiv.
Magazinul bunicii Mon
- Hei, Phu, ce vrei să cumperi? l-a întrebat curios un adolescent pe Phupha. Suea, care mergea în spatele lui, a afișat o expresie nemulțumită. De ce s-ar fi apropiat cineva așa de băiatul mai scund? Nu vedea că persoana pe care o iubea mergea cu el?
- Am venit să cumpăr gustări pentru Phum. Tu ce cumperi, Tae? a întrebat Phupha prietenos, dar nu a observat că un tânăr stătea în picioare și se uita la el cu neplăcere.
- Grăbește-te și cumpără ce vrei. Phum o să aștepte o veșnicie, spuse o voce gravă, făcându-i semn persoanei mai scunde să intre în magazin, dar nu fără să se uite urât la tânărul care îl enervase.
- Bine, bine, cumpăr acum. Phupha a intrat ascultător în magazin. Nu înțelegea de ce Suea îl grăbea atât de mult, chiar dacă abia ajunseseră la magazin. Cu doar o clipă în urmă mergea încet. Sau poate Suea și Tae nu se înțeleg?
După ce amândoi au terminat de cumpărat ce le trebuia, Suea s-a oferit să care punga pentru persoana mai mică.
- Phi Suea, ce vrei de fapt de la mine! Phupha aruncă o privire la silueta masivă preț de o clipă înainte de a-și îndrepta din nou atenția asupra drumului.
- Cine e tipul ăla? De ce sunteți atât de apropiați? întrebă o voce gravă cu o urmă de resentiment, chiar dacă venise împreună.
Chiar nu înțeleg de ce ar fi interesat Phupha de tipul ăla. Ce e așa bun la tipul ăla pe nume Tae?
- Este un junior. De ce? Ai spus că vei veni să-ți ceri scuze. Deci cine ar trebui să-și ceară scuze cui? a spus Phupha, oftând ușor. Chiar s-a săturat de asta. Când e rău, e înfricoșător, dar acum se îmbufnează din cauza unui lucru atât de banal? Chiar nu-l înțelege deloc pe Suea.
- Bine, bine, îmi cer scuze. Doar voiam să știu… Suea a vorbit încet, încă puțin supărat, dar trebuia mai întâi să-și ceară scuze micuțului.
Stai puțin, odată ce îmi voi cere scuze cu succes, nu va mai avea voie să se plimbe liber. Stai puțin. Oricine îndrăznește să se apropie de el va învăța o lecție. Oricine se joacă cu el va ajunge să vorbească cu rădăcinile unui mango!
Capitolul 11
Încep să mă înmoi
3 zile mai târziu
- Phu, Phi al tău încearcă să te cucerească de trei zile. N-ai de gând să-ți îmblânzești inima puțin? a întrebat Tonkla, apropiindu-se și așezându-se pe banca de bambus din fața casei lui Phupha. Kram s-a oprit și el și s-a așezat lângă prietenul său mai scund.
- Nu știu. E adevărat că P’ Suea încearcă să mă recucerească, dar mi-e teamă că, dacă îmi deschid inima, voi fi rănit. Mi-a plăcut de P’ Suea încă din copilărie. Pe măsură ce am crescut, totul s-a schimbat. Nu știu ce se va întâmpla dacă îmi deschid din nou inima. Mi-e teamă să nu fiu înșelat ca înainte.
- Phu, nu iau partea nimănui. Știu că ți-e teamă că P’ Suea te va înșela din nou, dar în ultimele trei zile, cred că s-a adaptat. De ce nu încerci să-ți deschizi inima față de el? Dacă îți deschizi inima de data asta și tot te doare, mă voi descurca eu cu el. Din câte am văzut, cred că P’ Suea te place.
Kram a vorbit, întinzând mâna să-i pună mâna pe umărul lui Phupha. Știa că micul său prieten se temea să nu fie rănit din nou. Inițial, nu voia ca el să se implice cu Suea, dar din câte a văzut, Suea părea să-și fi regretat cu adevărat acțiunile. Încerca constant să-l recâștige pe Phupha, era gelos și posesiv, ținând mereu pe oricine era aproape de el departe, ca un câine care își păzește stăpânul.
În timp ce cei trei vorbeau, vuietul înfundat al unei motociclete a oprit în fața casei lui Phupha.
- Doar vorbeam despre el și iată-l că vine, a tachinat Tonkla, amuzat de faptul că persoana care pretindea că nu-l place venea acum la el acasă în fiecare zi. S-a ridicat în picioare, l-a apucat pe Kram de încheietură și l-a dus departe, lăsându-i pe cei doi singuri.
Phupha a urmărit mișcările prietenilor său înainte de a ofta ușor.
- Phi Suea, de ce ești aici atât de devreme astăzi?
- Inima îmi spune să fac asta, unde vrei să mergi astăzi? a spus Suea, îndreptându-se spre persoana mai scundă. Intenționa să meargă undeva astăzi, îi făcea pe plac lui Phupha în orice; oriunde voia să meargă, orice își dorea, îi procura.
- Vreau să ies la o plimbare prin orezării. Mă poți duce și pe mine? Mâna subțire s-a întins pentru a apuca mâna bărbatului înalt. Văzând asta, colțul gurii sale s-a arcuit într-un zâmbet satisfăcut.
- Ar trebui să merg pe jos sau cu motocicleta?
- E mai bine să mergem pe jos. E aproape. Motocicleta rămâne parcată aici.
- Bine, să mergem?
- Uh.
Suea a ținut strâns mâna mai mică și subțire înainte de al conduce spre o orezărie nu departe de sat. Pe drum, sătenii au privit cu interes, deoarece se certaseră cu câteva zile înainte, dar astăzi se împăcaseră.
Nu după mult timp, cei doi tineri au ajuns la câmp. Suea l-a condus pe bărbatul mai scund la coliba de pe câmp.
- Phu, când îți vei înmuia inima față de mine? Silueta înaltă se așeză în colibă, trăgându-l pe cel mai scund să stea lângă el. Își dorea cu disperare să fie iubitul lui Phupha. Ura când alții se apropiau de Phupha. Voia să fie singurul care îi deținea inima.
- Dacă nu te iertam, aș fi venit cu tine? Vorbesc cu tine? Merg cu tine? Chiar dacă până acum am fost atât de clar, de ce nu înțelege P’ Suea? Sau tot nu este suficient ca să înțelegi? Idiotule! Ești atât de prost încât nu mai am cuvinte.
- Vrei să fii iubitul meu? a întrebat Suea pe un ton serios. S-a uitat la persoana din fața lui cu nerăbdare. Era prima dată când cerea cuiva să-i fie iubit. În trecut, putea părea un flirt, dând peste tot felul de fete, dar nu ceruse niciodată cuiva să-i fie iubit. Nu știa când a început să-l placă, dar înainte să-și dea seama, se îndrăgostise de puștiul ăsta.
Phupha făcu o pauză, neașteptându-se să audă acele cuvinte de la Suea.
- Phi Suea, vorbești serios? Întrebarea îl luă complet prin surprindere. Oare ar fi dezamăgit dacă ar fi fost de acord? Îi era teamă să nu aibă inima frântă ca data trecută, îi era teamă să nu fie înșelat din nou.
- Serios, vrei să fii iubitul meu? Mâna mare a bărbatului se întinse și prinse mâna mică a lui Phupha, privirea lui îmblânzindu-se mai mult decât de obicei.
- Da, dar trebuie să-mi promiți că nu vei fi infidel și că mă vei iubi doar pe mine.
- Da, promit, bărbatul înaltă l-a îmbrățișat pe cel mai mic, plin de bucurie. În sfârșit, reușise să cucerească inima lui Phupha.
- Phi Suea mă strângi prea tare în brațe, eu nu pot respira.
Auzind asta, silueta înaltă l-a eliberat imediat. S-a uitat la persoana mai scundă cu adorație, fiind atât de încântat încât îl îmbrățișase puțin prea tare. Dacă Phupha nu s-ar fi opus, probabil că nu l-ar fi lăsat să plece atât de ușor.
- De acum înainte, Phu îmi aparține doar mie. Sunt posesiv. Nu vreau ca nimeni să se apropie de tine. De ce trebuie să fie atât de drăguț? Sunt atât de posesiv încât înnebunesc. Mai ales când vine cineva să îl salute, îmi vine să-i dau un șut în gură și să anunț pe toată lumea că tu ești al meu!
- Da, știu.
Capitolul 12
În sfârșit, suntem un cuplu!
Ora 18:00
Sunetele de râs au umplut mica colibă a bunicului Khet. Șapte tineri stăteau în cerc în interiorul colibei.
- În sfârșit, sunt împreună! Eram atât de emoționat. Chiar s-a dus și l-a bătut pe fratele lui mai mare. S-a comportat dur spunând că nu îl place, dar până la urmă a devenit gelos pentru că Tae, un copil din sat, a venit și l-a salutat. Doar câteva cuvinte și deja e gelos! Non a vorbit, întinzând mâna și punând-o în jurul umerilor lui Kram. Phupha a privit gestul lui Non cu curiozitate înainte de a se întoarce să se uite la Tonkla. Amândoi au dat din cap unul altuia în semn de înțelegere.
- Am crescut și mi-am schimbat obiceiurile, Phum, a spus Suea, întinzându-i un pahar cu băutură lui Phum. Știa că Phum încă nu avea prea multă încredere în el, dar ce putea face? Acum, Phupha era al lui.
- Nu vreau să accept, dar trebuie. Ce pot face? Fratele meu te-a ales pe tine. Doar nu îl întrista.
Mâna groasă a bărbatului se întinse să ia paharul cu băutură de la Suea. Deși era foarte îngrijorat pentru fratele său mai mic, tot trebuia să-l lase pe Phupha să învețe singur. În fine, mai era o pereche interesantă la mijloc. Ce se întâmpla cu Non și Kram? Păreau neobișnuit de apropiați, mai ales că lui Kram, de obicei, nu-i plăcea să fie atins decât de prieteni sau cunoștințe apropiate. Oricum, nu era treaba lui. Acum, trebuia să se concentreze pe propria supraviețuire. De ce stătea prietenul lui Suea atât de aproape de el? Practic stătea în poala lui! Dar era drăguț. Da, ce drăguț! Nu e deloc genul meu.
- Phi Suea, nu bea prea mult, alcoolul nu e bun pentru tine, spuse îngrijorat bărbatul mai scund. Văzuse nenumărați oameni murind din cauza abuzului de alcool. De ce le plăcea oamenilor să bea atât de mult? Chiar nu înțelegea. Sănătatea lor era la fel de proastă ca și caracterul lor. Sincer, nu voia să rămână văduv. De ce își făcea atâtea griji? Dacă i s-ar întâmpla ceva lui phi Suea, și-ar găsi pur și simplu un nou soț. Spera că nu va fi un spirit răzbunător care să-și bântuie soția.
- Bine, bine, nu voi bea mult. Nu vei avea nicio șansă să-ți găsești un nou soț. Stai cu mine. Lucrurile vor fi mai bune, dar dacă lucrurile nu vor fi bune, doar ai răbdare, a spus Suea, râzând în joacă. Suea știa ce gândea bărbatul mai scund. Îl putea înțelege doar privindu-l în ochi. Cine l-ar lăsa să plece și să-și găsească un nou soț atât de ușor? În niciun caz, ești cu un bărbat chipeș ca mine și e rar să găsești pe cineva atât de arătos și grijuliu. Nu-i vezi pe străzi.
- Numai auzind asta îmi pare rău pentru fratele meu. Ăsta e cel care va avea grijă de el? Nici măcar nu se poate descurca singur! a spus Pakphum, clătinând din cap exasperat.
- Cum va fi viitorul fratelui meu? Pare că va înnebuni și va muri primul. Dintre toți oamenii fratele meu l-a ales pe tipul ăsta. O, viața e atât de grea. Mama și tata lucrează în străinătate și ne contactează doar ocazional. Dacă ar ști că fiul lor cel mic are un iubit, ar fi cu inima frântă.
- Hai să bem, băieți. Lăsați-l pe soțul ăla viclean să-și vadă de drumul lui. Mek și-a privit cel mai bun prieten, care își îmbrățișa iubitul. A oftat ușor. Cel cu limba ascuțită are un iubit primul. De ce sunt încă singur? Lumea e atât de nedreaptă!
- Phu, dacă Suea, te întristează, spune-mi. Mă ocup eu de el. Îți voi găsi o mulțime de soți noi, a spus Kram în glumă. Tonkla a râs și el cu poftă la cuvintele prietenului său.
- Visează mai departe, a spus bărbatul, înfășurându-și cu afecțiune brațul în jurul taliei iubitului său. Prietenii lui, văzându-i comportamentul, arătau de parcă ar fi fost pe punctul de a vomita.
- Apropo, când s-au apropiat P’Non și Kram atât de mult? întrebă Phupha curios, sprijinindu-și capul de pieptul iubitului său în timp ce se uită la prietenul său cu suspiciune. Deși era de obicei atât de rezervat, îl lăsă pe Non să-l cuprindă de umăr. Cei doi trebuie să păstreze un secret. Suea dădu din cap în semn de aprobare la cuvintele bărbatului mai scund. Și el voia să știe, dar nu îndrăznea să întrebe de teamă să nu fie certat.
- Nu suntem atât de apropiați. Chiar dacă a spus asta, Kram nu s-a îndepărtat deloc de Non.
- Nu mai fiți atât de curioși! Gata, hai să bem! Tonkla era pe punctul de a turna băutură într-un pahar, dar se opri brusc când Mek îl opri.
- Hai să luăm o pauză, altfel ne vom îmbăta atât de tare încât nu vom mai putea ajunge acasă. Mek și-a privit prietenii, care începuseră să se îmbete. Își făcea griji că, dacă vor continua să bea, vor ajunge cu toții să petreacă noaptea în coliba de pe câmp.
- Așa e, P’Mek, dădu Phupha din cap în semn de aprobare, mișcându-se ușor în timp ce Suea se aplecă să-i sărute părul moale.
Șapte tineri stăteau de vorbă fericiți. O briză ușoară bătea. Suea și-a strâns ușor îmbrățișarea, dorind să-i ofere iubitului său căldură. În acel moment, nu avea nevoie de nimic mai mult decât să-l aibă pe Phupha alături, să aibă grijă de iubitul său. Și-a promis că de acum înainte nu-l va mai răni niciodată pe Phupha, că-l va iubi și îi va fi credincios pentru totdeauna.
- Te iubesc, Phu, a șoptit o voce gravă la urechea lui Phupha, înainte ca buzele să atingă ușor obrazul moale al iubitului său.
- Și eu te iubesc.
Râsul prietenilor a răsunat de încântare. Au zâmbit larg, fericiți să vadă că prietenul lor apropiat a găsit în sfârșit dragostea și le-au urat o viață lungă plină de iubire.
Capitol Special
Câinele turbat și gelos
Magazinul de tăiței Yai Mee
- Ce vrei să mănânci? l-a întrebat Phupha pe prietenul său, uitându-se la meniu. Dar înainte ca prietenul său să poată răspunde, o mână puternică l-a apucat de încheietura mâinii pe Phupha și l-a tras afară din restaurant.
- Ce naiba faci? mormăi Phupha încet. Nu știa cum ajunsese Suea acolo, dar nu părea că se va opri prea curând din mers.
- Haide, urmează-mă, silueta robustă și-a grăbit pasul, conducându-l pe Phupha mai departe de restaurant.
- Mă urmăreai pe ascuns? Phupha a oftat ușor, privindu-l pe Suea cu suspiciune după ce s-au oprit în parc.
- Da, te-am urmărit în secret, spuse vocea profundă cu o urmă de resentiment. Își mușcă buza de jos, încercând să-și stăpânească lacrimile.
- Atunci de ce mă urmărești?
- Atunci de ce ar vrea Phu să-l întâlnească pe tipul ăla? Suea avea încă o expresie posomorâtă, vocea îi era încă ușor tremurândă din cauza lacrimilor de mai devreme, dar acum era evident plină de neplăcere. Și-a încrucișat brațele și și-a întors fața, obrajii umflați arătând cât de supărat era încă.
- Te îmbufnezi ca un copil, nici măcar nu-ți pasă de reputația ta, a tachinat Phupha silueta musculoasă, întinzând mâna să atingă ușor obrazul bărbatului înalt.
- Nu-mi place când Phu e apropiat de alți oameni. Sunt posesiv cu tine mai ales când e vorba de cineva pe care nu-l cunosc. Phu a spus că e doar un prieten, dar nu am încredere în el. Suea s-a întors cu reticență pentru a întâlni privirea persoanei mai scunde, dar ochii aceia erau plini de reproș și rugăminte pentru atenție.
„...”
- Uite, Phu! E mare decât mine și e și chipeș. Și Phu, i-ai zâmbit! Am văzut!
Vocea i se stinse ușor, ca a unui copil care se plânge părinților săi. Se aplecă mai aproape, adulmecând parfumul lui Phupha ca și cum ar fi fost o rutină indispensabilă.
- Nu-mi mai zâmbești atât de dulce în ultima vreme, Phupha. Am fost îngrijorat, știi?
„...”
Văzând că Phupha nu-l împingea, Suea deveni mai îndrăzneață. Își coborî brațele de pe piept și le înfășură în jurul taliei lui Phupha. Mâinile lui începură să rătăcească, mângâindu-i ușor spatele lui Phupha.
- Te rog... să nu-l mai vezi, bine? Te implor, dragul meu. Nu vreau să mergi nicăieri cu nimeni altcineva decât cu mine, mormăi Suea în timp ce îl îmbrățișa pe Phupha, vocea lui implorând ca un cățeluș mare care încerca să-i înmoaie inima stăpânului său.
- Nu poți fi pur și simplu cu mine?
- Am venit doar să-mi văd niște prieteni, nu un iubit. Chiar sunt prietenii mei, crede-mă. Nu te-aș înșela.
- Prietenii sunt prieteni, dar ce fel de prieten te privește cu ochi atât de dulci și iubitori? a replicat Suea imediat, chiar dacă fața îi era încă lipită de pieptul lui Phupha. Vocea care i-a ieșit era plină de sfidare; a continuat să se învârtă în cerc.
A inhalat parfumul unic al corpului iubitului său ca și cum ar fi fost un drog puternic care l-a calmat oarecum.
- Am văzut, Phu, felul în care s-a uitat la tine, nu era o privire prietenoasă. Crede-mă, sunt expert în limbajul corpului.
- Ești bun la lucruri fără rost, nu-i așa? Phupha clătină ușor din cap, neștiind ce să spună. De când devenise Suea așa? Atât de lipicios, ignorându-și complet reputația.
Suea și-a înclinat ușor capul în sus pentru a-i întâlni privirea lui Phupha. Ochii lui citea clar resentiment, iar buzele sale subțiri se umflau ușor, ca ale cuiva care se lasă ușor rănit.
- Și uite, Phu nu m-ai protejat deloc. Chiar îi ia partea! Sunt rănit, știi! După ce a spus asta, a început mișcările sale „de caracatiță”, strecurându-și mâna pe sub cămașa iubitului său și mângâindu-i ușor pielea caldă din jurul taliei, un mod de a cere atenție în stilul său propriu.
- Sunt iubitul tău, nu doar un prieten. Phu, ar trebui să îmi dea mai multă atenție!
Vocea lui Suea se înmuie vizibil, trecând de la gelozie la o implorare pură. Se apropie, cuibărindu-se până când formară practic un singur corp.
- Te rog, dragostea mea... nu mă face să mă gândesc prea mult. Suea ridică privirea, clipind din ochi ca un cățeluș mare așteptând consolare.
- Sau, dacă vrei cu adevărat să nu mai fiu supărată, trebuie... să mă ții în brațe mai întâi. Să flirtezi cu mine chiar aici. Spunând asta, a arătat spre propriile buze și s-a aplecat mai aproape, așteptând cu nerăbdare premiul de consolare.
- Nu! Nu ai încredere în mine?
- Cum nu am încredere în tine! a replicat tare silueta robustă în momentul în care a fost respins. Respingerea nemiloasă i-a stârnit resentimentele. Ochii lui, care cu câteva clipe înainte erau înlăcrimați, acum erau cu adevărat roșii. Lacrimile au început să-i curgă încontinuu.
- De ce țipi la mine? Doar te protejam Phu!
A făcut un mic pas înapoi, dar nu i-a dat drumul la îmbrățișarea taliei lui Phupha. În schimb, l-a îmbrățișat și mai strâns. Fața lui frumoasă era vizibil posomorâtă, iar vocea îi tremura de tristețe.
- De ce trebuie să te prefaci că sunt un străin doar pentru că vorbești cu un prieten? Crezi că prietenul tău e mai bun decât mine, Phupha? a suspinat Suea, îngropându-și fața și lăsând lacrimile să-i curgă pe cămașă.
- Nu mai sunt important, nu-i așa? Chiar dacă am încercat tot posibilul să-ți atrag atenția, tot te uiți la altcineva.
- Nu e chiar așa. Iubesc cu adevărat o singură persoană. Acea persoană e doar un prieten, a spus băiatul mai scund.
Suea și-a coborât capul, ascunzându-și din nou fața plină de lacrimi în pieptul iubitului său, buzele sale mormăind cu reproș:
- Huh... sau te-ai săturat de mine, Phupha? Dacă da, spune-mi direct. Nu mă trata ca și cum aș fi un fel de persoană enervantă. Mâinile lui, odinioară neliniștite și jucăușe, acum strângeau strâns cămașa lui Phupha, ca și cum s-ar fi temut că cealaltă l-ar putea respinge.
- Îmi pare rău că sunt atât de copilăros, dar te iubesc atât de mult, Phupha. Te iubesc atât de mult încât nu vreau ca nimeni altcineva să se apropie de tine... Nu mă poți înțelege? Ultimele lui cuvinte au fost atât de blânde încât erau aproape o șoaptă, pline de durere și o nevoie disperată de refugiu.
- Îmi pare rău că te-am făcut să-ți faci atâtea griji.
Scuzele blânde ale lui Phupha au calmat silueta înaltă și tremurândă, care plângea incontrolabil. Suea a rămas cuibărit lângă pieptul cald, refuzând să se miște, dar suspinele fuseseră înlocuite de o respirație ușoară. A tăcut o clipă, parcă procesând cuvintele iubitului său, înainte de a-și ridica încet capul pentru a-i întâlni privirea. Ochii îi erau încă roșii și pătați de lacrimi.
- Serios... nu ești supărat că am fost prostuț, nu-i așa? a întrebat Suea cu o voce înăbușită, ca un copil nesigur. Buzele lui subțiri încă se strâmbau ușor, dar o licărire de speranță a început să-i strălucească în ochi. Și-a șters lacrimile cu dosul palmei. Apoi a vorbit nonșalant și nepăsător:
- Ei bine... mă tem că Phu nu mă va mai iubi. Să-l văd pe Phu vorbind cu alți oameni îmi face inima să se golească. S-a apropiat, frecându-și obrazul de pieptul lui Phu cu afecțiune, ca un pisoi care caută căldură.
- Lui Phi îi place foarte mult să fie lipicios, nu-i așa?
Văzând că Phupha nu părea enervat, deveni mai îndrăzneț. Brațele sale, care fuseseră în jurul taliei lui Phupha, acum i se înfășurau în jurul gâtului, și își apropie fața până când nasurile lor aproape că se atingeau.
- Dacă îmi cer scuze... atunci trebuie să mă lași să te pedepsesc și pe tine, pentru că m-ai făcut să plâng, vocea lui deveni mai jucăușă, dar încă conținea o urmă de implorare.
- Ce fel de pedeapsă îmi dai? Spune-mi.
- Nu cer mult... pot să-ți sug sfârcurile? a spus Suea, lingându-și buzele seducător.
- Te rog... lasă-mă să ți le sug. Mi-e atât de poftă de lapte. Te rog, dragul meu. Ochii îi sclipeau de răutate, dar încă plini de implorări, așteptând cu nerăbdare permisiunea iubitului său.
- Poți să mă întrebi ceva ce e posibil, idiotule? Stai departe, bine?
- Dacă mă insulți așa, înseamnă că îmi dai permisiunea, nu? Atunci nu mă voi mai abține.
Înainte ca Phupha să mai poată spune ceva, Suea și-a început operațiunea. Nu a țintit spre pieptul iubitului său, așa cum îi ceruse inițial, ci și-a mutat ținta spre ceafa iubitului său. Și-a îngropat repede fața acolo, inhalând adânc parfumul familiar, ca și cum ar fi căutat energie.
- Miroși atât de bine, e atât de revigorant, Phupha, a murmurat Suea pe pielea caldă înainte de a-l săruta greu, lăsând o ușoară urmă roșie ca semn al posesiunii.
- Trebuie să-mi las amprenta acum, înainte să vină un alt câine și să te răpească.
- Ah, ce naiba faci?
Apoi, buze jucăușe au început să-i zăbovească pe gât, mângâindu-l cu vârful umed al limbii, până când Phupha s-a încordat involuntar. O mână i-a alunecat de la ceafă pentru a mângâia pieptul iubitului său prin material, degetele sale lungi încercând să se strecoare pe sub guler.
- Din moment ce suntem deja aici, dă-mi niște desert înainte de felul principal, a șoptit Suea cu o voce răgușită aproape de urechea lui Phupha, respirația lui fierbinte trimițându-i fiori pe șira spinării.
- Cine ar îndrăzni să încerce să mă ia? Te agăți de mine ca o umbră. Destul, cineva s-ar putea să ne vadă. Mă excit prea mult, nebunule!
- Pot fi oricând în dispoziție pentru tine, Phu, a răspuns Suea nonșalant, înainte de a-și ridica capul de pe gâtul parfumat al lui Phu. Ochii îi străluceau de bună dispoziție și a zâmbit malițios.
- Cine ți-a spus să fii așa drăguț, Phu? Când mă numești nebun, ești atât de irezistibil, știi? S-a aplecat Duea și și-a sărutat iubitul pe obraz, confirmându-și cuvintele apoi s-a retras ușor, dar și-a ținut brațul lejer în jurul taliei lui Phupha, menținând o distanță sigură pentru a nu fi prea departe.
- Dacă nu te oprești te lovesc. Oprește-te chiar acum!
- Bine, bine, renunț. Nu te mai tachinez acum, a ridicat ambele mâini într-un gest de capitulare, dar zâmbetul malițios i-a rămas pe față.
- Dar nu vei scăpa nepedepsit când ne întoarcem acasă. Pregătește-te pentru o noapte lungă în pat, dragostea mea. Mă voi asigura că nu te poți ridica, așteaptă doar. Suea a făcut cu ochiul și a vorbit cu subînțeles.
„...”
Suea a schimbat repede subiectul pentru a împiedica atmosfera să devină prea tensionată. A luat mâna iubitului sau și a început să meargă înainte.
- Hai să mergem să mâncăm ceva. Tocmai mi-am amintit de un restaurant foarte bun și nu e prea departe de aici. Consideră asta scuzele mele că m-am plâns atât de tare mai devreme, s-a întors Suea și i-a oferit un zâmbet dulce, sincer și înduioșător, ca întotdeauna.
- Și nu-ți face griji pentru Phum. Îl sun mai târziu și-i spun că soțul tău te-a răpit. Va înțelege atunci că ești ocupat.
- Ce vrei să mănânci, Phi? a întrebat cel mai scund, urmându-l ascultător.
- Vreau ceva foarte picant. Vreau o salată de papaya foarte iute cu crab și sos de pește fermentat, gen douăzeci de ardei iuți ca să-mi ardă gura! a răspuns Suea entuziasmat, cu ochii sclipind de amuzament. L-a strâns mai tare pe Phupha de mână și l-a tras ușor după el.
În timp ce mergeau pe poteca îngustă, Suea vorbea nonșalant pentru a împiedica atmosfera să devină prea liniștită. Se opri o clipă și se întoarse cu fața spre Phupha. Cu mâna liberă, îi dădu ușor la o parte o șuviță de păr de pe fruntea celuilalt.
- Bine, după ce terminăm de mâncat, ne vom întoarce acasă. Nu pleca nicăieri azi. Te voi mângâia toată ziua și noaptea, a spus Suea cu o voce afectuoasă și posesivă.
- Nu mi-e încă foame. Mergem să stăm în parcul cu flori?
- O, parcul cu flori, nu-i așa? repetă Suea, ridicând ușor o sprânceană. Ideea de a se întoarce acasă ca să se cuibărească a fost repede respinsă, dar nu a arătat nicio nemulțumire. În schimb, a zâmbit viclean.
- E o idee bună. N-ar fi rău să schimbăm decorul ca să facem dragoste în parc, nu-i așa?
Phu oftă ușor, dar acceptă cu reticență.
- Atunci putem merge în parcul cu flori. Orice îți dorești dragul meu. Un zâmbet jucăuș îi reapăru pe față.
S-a aplecat și i-a șoptit la ureche lui Phupha cu o voce răgușită:
- Printre toate florile frumoase și cu un soț chipeș ca mine, probabil te vei excita și mai tare, nu-i așa? După ce a spus asta, s-a retras cu zâmbetul său poznaș obișnuit, iar mâinile lor împreunate s-au legănat înainte și înapoi ca a unor copii.
- Consider asta o modalitate foarte prostească de a-ți cere scuze.
- Da.
Suea a condus drumul spre un parc din apropiere. Atmosfera de-a lungul drumului era puțin mai liniștită, dar nu o tăcere stânjenitoare. Și-a legănat ușor mâinile împreunate înainte și înapoi, fredonând o melodie încet, într-o dispoziție bună. Ajunși în parcul plin de culorile vibrante ale diferitelor plante, Suea l-a condus pe Phupha la o bancă albă din lemn, relativ retrasă, sub un arc de trandafiri.
S-a așezat primul, apoi a tras persoana mai scundă să stea lângă el și apoi s-a apropiat până când umerii lor aproape s-au atins.
- Atmosfera e atât de plăcută, nu-i așa? Parfumul florilor e peste tot. Își sprijini firesc capul de umărul lui Phupha, mâna liberă odihnindu-se nonșalant pe coapsa celuilalt.
- Și în legătură cu chestia aia romantică pe care ai spus-o... ce vrei să fac pentru tine? Suea ridică privirea, cu ochii plini de curiozitate, dar și cu o urmă de năzbâtie.
- Sau vrei doar să stai și să privești florile... cu soțul tău? Suea sublinie ultimul cuvânt cu un zâmbet viclean.
- Florile sunt frumoase, nu-i așa? a spus micuțul cu o voce blândă.
- Nu sunt la fel de frumoasă ca persoana de lângă mine, a răspuns Suea imediat, strângându-și îmbrățișarea în jurul umerilor lui Phupha. Și-a înclinat capul pentru a privi profilul iubitului său, care admira florile, cu ochii plini de adorație.
- Aceste flori sunt doar lucruri exterioare, dar frumusețea ta vine din interior, știi?
- Ești drăguț azi, dar, ei bine, lui Phu îi plac florile, nu-i așa? Sunt frumoase.
- Dacă am fi fost în camera noastră acum, te-aș fi dezbrăcat și te-aș fi țintuit în pat. Nu te-aș fi lăsat să stai aici arătând atât de frumos, a zâmbit Suea malițios înainte de a-i împinge ușor abdomenul lui Phupha cu vârful degetului.
- Phi Suea, ai adus din nou în discuție acest subiect. Ești de-a dreptul enervant!
Suea s-a aplecat mai aproape, sărutându-și iubitul pe obraz ca să-și confirme cuvintele dulci, înainte de a se retrage ușor pentru a-i privi fața clar.
- Îmi place cel mai mult când zâmbești așa. Îmi face lumea mai frumoasă. Mâna lui, care fusese pe umărul lui Phupha, s-a mișcat în jos pentru a-i cuprinde bărbia, întorcându-i fața pentru a-i întâlni privirea.
Atmosfera romantică era propice seducției. Bărbatul a privit insistent buzele pline ale persoanei mai scunde mult timp înainte de a-și apropia încet fața.
- Pot să te sărut? Vocea lui era răgușită mai mult decât de obicei.
- Chiar acum... te rog... mor după un sărut, Phu. Nu a așteptat un răspuns, ci și-a apăsat încet și blând buzele pe ale lui Phu. A fost un sărut lent și tandru, spre deosebire de cele pasionale și exigente.
- Mmm, te iubesc, te iubesc foarte mult, ai înțeles?
- Înțeleg… Înțeleg perfect, a șoptit Suea în momentul în care buzele lor s-au despărțit ușor. Ochii îi tremurau, plini de o emoție copleșitoare pe care nu o mai simțise niciodată. Declarația de dragoste a lui Phupha a fost ca un balsam pentru inima lui cândva neliniștită.
- Și eu te iubesc, Phu… Te iubesc mai mult decât îți poți imagina vreodată.
Suea a mângâiat ușor fața iubitului său, ștergându-și cu degetul mare lacrimile care îi curgeau pe obraz, înainte de a se apleca să-și atingă fruntea de cea a lui Phupha.
- Motivul pentru care sunt atât de prost și sunt atât de posesiv cu Phu... este din cauza asta. Pentru că te iubesc prea mult Phu și mi-e teamă să nu te pierd. Vocea lui era blândă și ușor tremurândă, ca și cum și-ar fi dezvăluit cea mai vulnerabilă parte a inimii.
- Nu, nu ești deloc prostuț. Îmi place chiar și când ești gelos și posesiv cu mine.
Suea închise ochii pentru o clipă pentru a se bucura de sentimentul cald care i se răspândea în inimă, înainte de a-i deschide din nou pentru a întâlni privirea lui Phupha. Un zâmbet blând și vesel apăru pe chipul frumos.
- Phu, nu trebuie să mai spui nimic. Ajunge. I-a sărutat ușor și cu îndelung fruntea iubitului său. Eu un sărut plin de toate promisiunile și dragostea pe care o avea.
- De acum înainte, indiferent cine ar veni, nu voi mai fi influențat, pentru că acum știu că inima ta îmi aparține numai mie.
- Mmm, promite-mi că mă vei iubi doar pe mine, spuse persoana mai scundă încet, un zâmbet larg apărându-i pe față.
- Promit cu viața mea, răspunse Suea pe un ton ferm și serios. Ridică mâna care nu-i ținea fața lui Phupha și o puse pe partea stângă a pieptului, chiar acolo unde inima îi bătea cu putere.
- Atâta timp cât inima asta va mai bate, va bate doar pentru tine, Phupha, și eu nu voi înceta niciodată să te iubesc. Promit.
Privirea din ochii lui, în timp ce îl privea pe Phupha, nu avea acum nicio urmă de jucăușenie sau viclenie. Era doar o iubire profundă și sinceră, o iubire care îi umplea inima complet. A zâmbit slab, cel mai cald zâmbet pe care îl oferise vreodată cuiva.
- Cuvântul «pentru totdeauna» s-ar putea să nu fie real pentru alții, dar pentru noi... îl voi face să devină realitate.
Suea și-a retras ușor fața, dar tot nu și-a eliberat strânsoarea de pe fața iubitului său. S-a îndreptat și l-a îmbrățișat strâns pe bărbatul mai scund, lăsându-și capul să se odihnească confortabil pe umărul său.
- Rămâi așa mult timp. Fii fericirea mea, întreaga mea lume, i-a șoptit Suea la ureche, mângâindu-l ușor pe Phupha pe spate ca să-l consoleze.
- Nu te teme de nimic. Indiferent ce se va întâmpla în viitor, te voi ține de mână așa și nu te voi lăsa niciodată.
- Hai să mergem să ne așezăm sub copacul acela mare, a spus el, arătând spre un copac mare nu departe.
- Hm, hai, răspunse Suea cu o voce profundă și blândă. Zâmbi ușor în timp ce îl ținea încă pe Phupha în brațe, înainte de a se desprinde încet din îmbrățișarea.
- Oriunde e bine, atâta timp cât Phupha e prin apropiere. Priveliștea de acolo ar fi frumoasă. Asta e cel mai bine pentru mine, a spus Suea, ridicându-se mai întâi în picioare, apoi întinzându-i mâna iubitului său ca să-l ajute și pe acesta să se ridice.
Odată ce s-au așezat unul lângă altul, Suea nu i-a mai dat drumul mânii lui Phupha. A început să-și împletească strâns degetele cu cele ale lui, conducându-l spre un copac umbros, nu departe. A mers încet, lăsându-se învăluit de atmosfera liniștită și de mirosul parfumat al florilor.
Suea s-a așezat lângă trunchiul unui copac mare, apoi a mângâiat iarba moale de lângă el, ca o invitație.
- Vino aici, vino să te așezi și să te sprijini de mine, a spus Suea în timp ce Phupha i se așeza în brațe. I-a ajustat poziția lui Phupha astfel încât să se poată sprijini confortabil de pieptul său lat. Și-a îmbrățișat iubitul din spate, sprijinindu-și bărbia perfect pe umărul lui Phupha.
- E atât de cald, nu-i așa? E ca și cum m-aș reîncărca cu energie, a spus Suea, închizând ochii și inhalând parfumul dulce al părului iubitului său.
- Atmosfera este foarte bună.
- Chiar e bine, murmură Suea încet, strângându-și și mai mult îmbrățișarea în jurul lui Phupha. Fața i se odihnea pe umărul lui Phupha apoi i-a vorbit cu blândețe, zâmbind fericit în momentul în care erau așa împreună.
- Îmi place aici. E liniște, perfect pentru o lună de miere sau ceva de genul ăsta.
A respirat adânc, închizând ochii pentru a absorbi atmosfera înconjurătoare. Curând, și-a deschis ochii și a văzut diversele flori dansând în vânt. Priveliștea era frumoasă și ciudat de liniștitoare.
- Flori frumoase, aer curat și Phu în îmbrățișarea mea... Cred că nu am nevoie de nimic altceva în viața mea, a spus Suea sincer, înainte de a-i săruta ușor tâmpla lui Phupha.
Suea și-a schimbat ușor postura. A întins mâna după o margaretă albă din apropiere, a ținut-o în mână și i-a pus-o ușor după urechea iubitului său.
- Ți se potrivește perfect, Phu. O floare frumoasă pentru frumosul meu iubit.
S-a uitat la chipul lui Phu și a zâmbit satisfăcut.
- Chiar aș vrea să-ți fac o coroană de flori, dar nu știu cum să o fac. Ce păcat. A chicotit ușor Suea.
- Așa că, lasă această margaretă să reprezinte în schimb sentimentele mele pentru tine. Semnifică iubire pură și fidelă... exact ca iubirea pe care o am pentru tine.
- Și tu ai multe laturi drăguțe.
- Wow! De ce mă complimentezi așa dintr-o dată? Mi-e atât de jenă încât nu știu ce să fac. Aș vrea să dispar pur și simplu în pământ. Dar mă bucur că ai spus că sunt drăguț. De obicei, mă numește pur și simplu pervers. Nu te aud spunându-mi că sunt drăguț prea des.
Suea a vorbit ușor, dar fața îi era vizibil roșie. Era atât de jenat încât aproape că a vrut să-și îngroape fața în umărul lui Phupha. Urechile i s-au înroșit aprins.
- În mod normal, te numesc pervers doar când spui că îți place corpul meu. Nu m-ai mai complimentat niciodată așa.
Suea și-a îngropat fața și mai adânc în umărul lui Phupha, încercând să ascundă zâmbetul care era pe cale să se aprindă.
- Poți să mă complimentezi direct, nu e nevoie să o iei pe ocolișuri, vocea lui era plină de implorare.
- De ce ești așa timid? Tocmai am spus că ești drăguț, persoana mai scundă clătină ușor din cap, cu un zâmbet afectuos pe buze.
- Din moment ce m-ai complimentat, merit o recompensă, a spus Suea ridicând ușor privirea, holbându-se la Phupha cu ochi sclipitori, ca un cățeluș care imploră recompense.
- Pot să te mai sărut? Sau poate o îmbrățișare strânsă? a spus Suea, apropiindu-se ca și cum ar fi așteptat acel moment.
Fără să aștepte răspunsul lui Phupha, Suea și-a strâns brațele în jurul iubitului său, ținându-l atât de strâns încât aproape că nu exista niciun spațiu între ei. Apoi l-a sărutat pe Phupha pe obraz în mod repetat, aparent insațiabil.
- Ți-am spus că te voi săruta toată noaptea, i-a șoptit el încet la ureche.
- Psihopatule, a spus Phupha.
- Hei, ai spus că sunt drăguț! De ce mă numești pervers când sunt afectuos? Acum mă îmbufnez! Suea a făcut o ușoară mutră, înainte să se desprindă din îmbrățișare, dar tot nu l-a lăsat pe Phupha. S-a întors cu fața spre el, întinzând mâna și atingând ușor și afectuos obrajii bărbatului mai scund.
- Și ce ai vrut să spui prin «drăguț», dacă nu atunci când am început să fiu afectuos? L-a mângâiat jucăuș pe obrajii pe Phupha.
- Doar te admiram, atât.
Ochii lui Suea erau plini de jucăușenie. A rânjit răutăcios văzând atitudinea lui Phupha.
- Îți dai seama, Phupha, că atunci când îmi spui să mă opresc... mă face să vreau să te tachinez și mai tare? Suea și-a mutat mâna de pe obrazul lui Phupha pentru a-l ține de mână.
- Hai să spunem doar că voi încerca să nu fiu un pervers doar cât suntem în oarc, a subliniat el în mod deliberat cuvintele „doar cât suntem în parc”.
Suea a chicotit văzând expresia lui Phupha. S-a apropiat până când nasurile lor aproape s-au atins, ochii lui vicleni sclipind.
- Nu fi așa obraznic, încearcă să fii romantic uneori.
- Hmm... înțeleg, dădu Suea din cap cu atenție. Își retrase încet mâna de pe cea a bărbatului mai scund, dar rămase aproape. Privi în sus, spre cerul albastru senin, cu norii săi care se mișcau leneș.
- Romantic, dar nu înfiorător, nu-i așa? repetă Suea încet, înainte de a se întoarce să-i zâmbească dulce lui Phupha.
- Asta e bine.
S-a mișcat ușor pentru a se sprijini mai confortabil de trunchiul mare al copacului înainte de a-și bate ușor poala.
- Vino aici... vino în poala mea, l-a invitat silueta înaltă cu o voce blândă și sinceră. Odată ce Phupha s-a așezat, și-a ridicat mâna și a mângâiat ușor părul iubitului său. Atingerea vârfurilor degetelor de-a lungul șuvițelor era plină de tandrețe și iubire.
- Când spui că sunt drăguț, sunt atât de fericit. Nu mulți oameni mă complimentează așa. În mare parte spun că sunt enervant. A chicotit încet Suea.
- Dar e în regulă, pentru că complimentele tale valorează de o sută sau de o mie de ori mai mult decât cuvintele oricărei alte persoane. Suea s-a aplecat și i-a șoptit la ureche:
- Și cel mai important... nu trebuie să-ți faci griji că nu ai parte de momentele romantice pe care ți le dorești. Pentru că, indiferent de ce fel de momente sunt, simplul fapt că te am alături mă face cu adevărat fericit. A spus Suea zâmbind.
Suea și-a aplecat încet fața, intenționând să-l tachineze pe celălalt, sărutându-l mai întâi pe frunte, apoi coborând ușor spre vârful nasului. Fiecare atingere era plină de tandrețe înainte de a se opri când buzele lor erau la câțiva centimetri distanță.
- Dar cred... într-o atmosferă atât de frumoasă, un singur sărut s-ar putea să nu fie suficient, a șoptit el cu o voce răgușită, ochii lui privind adânc în ai lui Phupha cu semnificație.
Suea a rânjit viclean înainte de a săruta în sfârșit buzele bărbatului mai scund. Nu a fost un sărut pasional sau solicitant, ci mai degrabă profund și persistent. Și-a dăruit toată dulceața prin vârful limbii, care a salutat cu blândețe buzele celuilalt, dar era plină de o dorință intensă.
- Ajunge, a șoptit Suea răgușit, retrăgându-se.
- Hai să păstrăm restul pentru când ajungem în cameră, dragul meu.
- Suea! Afurisitule, mereu spui lucruri de genul ăsta. O să-ți dau un pumn în gură!
- Au... de ce mă cerți? Suea se prefăcu ignorant, dar un zâmbet malițios i se citea pe față. Îi mângâie ușor obrazul iubitului său cu degetul arătător.
- Să mă cerți așa înseamnă că ești timid în preajma mea, nu? Nu te preface că ești furios. Nu-i evită privirea, privind fix la fața persoanei din poala lui.
Suea a chicotit ușor înainte de a schimba subiectul pentru a-i potoli nervozitatea celuilalt, lăsând totuși o urmă de năzbâtie.
- Ce-ar fi să continuăm să ne bucurăm de atmosfera romantică acum? Suea a dat ușor la o parte o șuviță de păr de pe fruntea iubitului său.
Suea și-a schimbat ușor postura pentru a se simți mai confortabil, mângâind în continuare ușor părul lui Phu cu o mână.
- Rămâi cu mine mult timp, Phu.
- Da, voi rămâne cu tine mult timp.
SFÂRȘIT 💜
Despre Kally
Pasiunea, nebunia și obsesia pentru Universul Love Sindrom m-a determinat să încep să traduc cărți. Traducerea cărților pentru mine înseamnă relaxare, descoperirea de noi perspective și culturi.
Budha în una din învățăturile lui spune:
"O minte dincolo de judecăți observă și înțelege"
Comentarii
O povestioară ușoară, cam forțată, dar, optimistă. Mulțumesc de traducere.